An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR Revist ă de istorie şi cultur ă Anul V, nr.1 (47), ianuarie 2016 Editat ă de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: Dr. Aurelia Grosu, dr. Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andrei ţă, Jean Lupu, Dumitru Botar, Jeana P ătru, Cornel Manolescu, Floriana Tîlv ănoiu, Costel Vasilescu, Vasile Radian. Plan şele noastre: Generalul romana ţean Constantin Dumitrescu (,,Turcu”), n ăscut la Morunglav la 25 februarie 1868, decedat la 24 ianuarie 1935 la Craiova (tablou din arhiva familiei, executat la Debrecen în 1919). Sus: Grup de arti şti la expozi ţia societ ăţ ii ,,Arta român ă” din anul 1922. În picioare, de la stânga la dreapta: M.H. Maxy, Oscar Han, Ştefan Dimitrescu, Camil Ressu; pe scaune: Marius Bunescu, I. Theodorescu-Sion, Traian Cornescu; în prim-plan Nicolae Tonitza. Jos: ,,Cina cea de tain ă” (caricatur ă de Neagu R ădulescu). De la stânga la dreapta scriitorii: N. Pora, C. Manolache, Ionel Teodoreanu, Al. T. Stamatiad, Ion Pillat, Ion Marin Sadoveanu, N. I. Herescu, V. Voiculescu, G. Gregorian, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, Gala Galaction, Zaharia Stancu în bra ţe cu Mircea Damian. Crochiuri executate de Spiru Vergulescu în 1973 (prof. Moisil, pianista Irina Lăzărescu, compozitorul Dan Voiculescu, pictori ţa Lucia Demetriade-Bălăcescu, pictori ţa Tantzi Dem., Alfred Hofmann) şi un dublu portret (,,Eu şi Gunka”). Familia proprietarului Ion (Ni ţă ) Soreanu de la Leote şti-Romana ţi. a. Gheorghe Soreanu (n. 12. 08. 1907, Dio şti- m. 1980, Bal ş, înmormântat la Leote şti); tat ăl s ău Ion (Ni ţă ) Soreanu (n. 1881, Craiova- m. 31. 07. 1930 la Leote şti, înmormântat la Leote şti), fost primar la Dio şti în 1919, căsătorit cu Joi ţa St ănescu n ăscut ă Cojocariu din Dio şti; Mihai (Mi şu) Soreanu (n. 13. 04. 1909 Dio şti- m. 1994 la New-York, licen ţiat în drept, fost procuror în Timi şoara şi Bucure şti). b. Ni ţă Soreanu (fiul comerciantului Ilie Soreanu din Craiova, v ăr primar cu fostul primar al Caracalului D.G. Soreanu). c. Mihai Soreanu în costum romana ţean, elev la Liceul Carol din Craiova. d. Nae Gh. Soreanu la 20 de ani (imagini din arhiva Ion Soreanu- Bucure şti).
www.memoriaoltului.ro 1
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
1. Ion Andrei ţă - Medicin ă şi muzic ă………………………………...../3 2. Cornel Manolescu- Avanpremier ă editorial ă. Conducătorii ora şului Slatina (VI )……………...... /5 3. Dumitru Nica - Petre S. Aurelian- om de ştiin ţă , om politic …….../17 4. Costel Vasilescu- Aviatorul oltean Nunuc ă Protopopescu- o sut ă de ani de la tragicul accident …………………….………../22 5. Mircea Damian- Cap şa……………………………….….……..…/29 6. dr. Ştefan Grigorescu-Căpitanul Radu Calomfirescu. Legend ă şi adev ăr istoric …………….……………………………../36 7. Dumitru Botar- Generalul Georgescu A. Ion (1889-1951 )……..../41 8. Teodor Nedelea- Câteva amintiri despre colectivizare ………...... /44 9. Cornel Manolescu- Generalul de divizie Constantin Dumitrescu ……………………………….………….…/47 10. Damian St ănoiu- Satul meu …………………………..…………./56 11. Ion Z ăuleanu- Jude ţul Romana ţi în izvoarele documentare (II) .../59 12. dr. Aurelia Grosu- Inedit. Jurnalul artistic al maestrului Spiru Vergulescu (XI) ………….…………………………….../66 13. Marius Bunescu- Însemn ările unui pictor (II )………………..…./71 14. Jeana P ătru- ,,Noaptea mo şierilor” în jude ţele Olt şi Romanaţi.../79 15. Calendarul Memoriei Oltului şi Romana ţilor. Ianuarie …………/92 16. Vasile Radian- Negustori din Slatina şi Caracal în reclamele din presa vremii ……...... /94 17. dr. Nicolae Scurtu- Inscrip ţii. Câteva ştiri despre manuscrisele lui Demetru Iordana ……………………...... /103 Întregiri la biobiliografia lui Damian St ănoiu ………………………………….../107 18. Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu- Eroi şi monumente din Olt şi Romana ţi. Monumentele eroilor din comuna Sc ări şoara ………………………………..…./109
ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910
www.memoriaoltului.ro 2
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Medicin ă si muzic ă Ion Andrei ţă
Era iulie – sau, poate, august. Var ă. Var ă deplin ă, chiar şi în aceast ă sta ţiune montan ă, Sl ănic Moldova. M ă aflam la o cur ă de ape minerale, împreun ă cu colegul Nelu Marcovici sau Mitic ă Matal ă – sau cu amândoi. Proaspe ţi gazetari – şi bolnavi? Da. Dar nu cine ştie ce – vorba cântecului. Efectul celor cinci ani de c ămin şi cantin ă studen ţeasc ă, al celor doi-trei ani de gazet ărie gâfâit ă la ziarul de tineret: 15-20 de zile de teren pe lun ă, mâncat pe apucate, dormit prin sordide „case de oaspe ţi” la regiuni şi raioane ori, în Bucure şti, în a şa-zise c ămine ale Editurii Scânteia (locuin ţă proprie, de cele mai multe ori o garsonier ă de grad inferior, dup ă şase-şapte ani de a şteptare; „Clasa muncitoare, mai întâi” – se zicea, şi nu se zicea rău). Aşa c ă, astfel căptu şiţi de via ţă şi meseria liber aleas ă, te mai pocnea câte un ulcera ş, î ţi mai punea piedica o r ăzvr ătit ă de gastrit ă, o prea-gr ăbit ă hepatit ă ( gălbinare , form ă simpl ă!) – ce nu i se putea întâmpla unui t a gazetar tân ăr şi avântat!? În afar ă de, doamne fere şte, o alunecare dintr-un tren aglomerat (ag ăţ at de scara vagonului) o izbitur ă de ma şină (din neaten ţie, fire şte). şi atunci, la doi-trei ani (poate şi mai des) beneficiam de un bilet la tratament. Aşa c ă, într-un iulie, cum spuneam (sau, poate, într-un august) m ă aflam la Sl ănic Moldova împreun ă cu Nelu Marcovici sau Mitic ă Matal ă – sau cu amândoi: Marcovici, ispitit de frumuse ţea atâtor fete (mai ales, studente) dup ă care alerga toat ă ziua; Matal ă, ispitit de cele „trei sute de trepte” ale unui mic munte din mijlocul or ăşelului, pe care le urca în fiecare diminea ţă , contra cronometru; eu, ispitit de lene şi de „Izvorul 36” (unicul restaurant din sta ţiune) unde degustam „ ţurgumerol ambartonat cu bicfus şi târnisit cu abadix”. Dar ceea ce ne-a impresionat profund a fost/a r ămas doctorul de la cabinetul vilei noastre: Epifanie Coz ărescu. De la numele exotic şi pân ă la originale provoc ări intelectuale – totul ne impresiona şi ne intriga; eram în fa ţa unei enigme greu de p ătruns. Ne ref ăcea, uneori, secven ţe din „vremuri de demult” – şi sim ţeam cum se îndep ărta câte o cea ţă de pe creierul şi ochii no ştri. Într-o zi ne-a avertizat s ă ne întoarcem imediat la vil ă, dup ă masa de sear ă. Aşa am făcut. Nu numai noi, aproape to ţi chiria şii vilei: vreo 15-20. În holul spa ţios fuseser ă aduse scaune. Apare doctorul, înso ţit de un tân ăr – şi gândul m-a trimis brusc la Ciprian Porumbescu, a şa cum îl ştiam din fotografii; sem ănau leit la chip, statur ă şi frumuse ţe. A www.memoriaoltului.ro 3
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR scos dintr-o cutie o vioar ă – şi-a început s ă cânte. O melodie vr ăjit ă, care ne-a purtat pe tărâmuri de neatins cu minte. „V-am interpretat „Balada” lui Ciprian Porumbescu” – a zis tân ărul, ştergându-şi fruntea c-o batist ă. „Este fiul meu – a explicat doctorul – este student la Conservator”. De atunci, în pu ţinele zile pân ă la încheierea curei, am petrecut toate serile în holul vilei, vr ăji ţi de vioara noului Ciprian – Radu Coz ărescu. La desp ărţire, am promis doctorului c ă, de câte ori vom avea ocazia, în drumurile noastre prin ţar ă, vom poposi în ora şul lui, Roman, îl vom c ăuta, vom convorbi. Nu`ş` cum se face, dar nu l- am mai întâlnit de atunci (nici la Sl ănic n-am mai fost!). Nici pe el, nici pe fiul lui. …Printr-o întâmplare, prin vara anului 2012, un bun prieten, scriitorul Emil Lungeanu, îmi d ă la telefon pe cineva: „Bun ă ziua, ce mai face ţi?” – n-am recunoscut vocea. Era Radu Coz ărescu. Ciprian . Ne-am întâlnit, ne-am m ărturisit. Nu-i timp de relatat cronica anilor care ne-au desp ărţit. Dar, succint, lucrurile se petrec astfel: doctorul Epifanie Coz ărescu (n ăscut la Cern ăuţi, cu studii la acela şi liceu – „Aron Pumnul” – la care înv ăţ ase Mihai Eminescu) a fost, s-a impus drept unul dintre medicii de marc ă ai României, iar pentru ora şul Roman – poate cel a . mai de vaz ă şi cinstit cet ăţ ean în slujba semenilor (distins, de altfel, cu titlul de Cet ăţ ean de Onoare al urbei). Creatorul Societ ăţ ii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman; al unei cronici a Spitalului Municipal „Precista Mare” (cu o tradi ţie de 200 de ani) şi al muzeului aferent. A scris c ărţi („ Paramedicalia ”) volume de poezii şi amintiri. A tr ăit 96 de ani, trecând la cele ve şnice în glorie şi stima tuturor. Radu Coz ărescu, fiul-emblem ă al ilustrului tat ă, şi-a des ăvâr şit studiile muzicale, este dirijor şi pre şedintele Asocia ţiei Culturale „Societatea Muzica” din Bucure şti, înfiin ţat ă în 1972 (la ini ţiativa sa) ca o continuare a vechii Societ ăţ i Simfonice „Muzica” (fondat ă în anul 1922). Tr ăie şte în Capital ă, are o familie frumoas ă – şi este profesor de muzic ă la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu”. Închei aceast ă sumar ă evocare cu o strof ă- mărturisire de credin ţă şi epitaf, apar ţinând doctorului Epifanie Coz ărescu: „Medicin ă, drag ă medicin ă / De la tine le înv ăţ pe toate: / Inim ă deschis ă, încredere deplin ă, / Fiecare om s ă-mi a . fie frate”. www.memoriaoltului.ro 4
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
a t a t a at a Cornel Manolescu
ian. – mart. 1921, MIHAIL C. DELEANU, pre şed. Comisie Interimar ă ( Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 45/2015 )
1 apr. 1921 – ian. 1922, CONSTANTIN MUNTEANU, pre şed. Comisie Interimar ă S-a n ăscut în anul 1860, la Slatina. P ărin ţii s ăi au fost Ion Munteanu 1 şi Pulcheria (n ăscut ă Hiotu). În 1890, Ion Munteanu era pensionar militar . A decedat în 1893, iar so ţia sa supravie ţuie şte 16 ani, decedând în anul 1909. Amândoi au fost înmormânta ţi la cimitirul Bellu (Bucure şti). Costic ă Munteanu a fost proprietar. În 1896 avea în proprietate peste 100 de pogoane la Perie ţi, iar mama sa de ţinea în proprietate aceea şi suprafa ţă în comuna Dobrotinet. 2 Amândoi, în anul 1899, repar ă biserica din Dobrotinet. C. Munteanu a fost prefectul jude ţului Olt, în perioada 1 aprilie 1905 –10 februarie 1907. La 1 august 1906, cu ocazia jubileului de 40 de ani al M. S. Regelui, a fost decorat cu ,,Coroana României”, în gradul de ofi ţer şi cu ,,Medalia Muncii“. La data aceea era prefect. De asemenea, cu adresa nr. 685 din 27 ianuarie 1909, Prefectura îi comunica: ,, Cu ordinal D-lui Ministru al Agriculturii şi Domeniilor nr.4041, 20 ian.a.c. primindu-se de c ătre aceast ă Prefectur ă una plachet ă comemorativ ă, b ătut ă cu ocaziunea expozi ţiunii jubiliare din 1906 , cu ordinul de a fi predat ă D-voastr ă, ca cel care în acel timp ocupa ţi demnitatea de Prefect al acestui jud. Olt .3 În 12 februarie 1911, Constantin Munteanu era candidat pentru Colegiul al II-lea Camer ă. A ob ţinut 91 de voturi, nefiind ales. În num ărul din 1 aprilie 1921, ziarul ,, Democra ţia Oltului ”, publica ştirea: ,, D-l C. Munteanu a fost numit Pre şed. Comisiei Interimare.” Comisia a func ţionat pân ă în ianuarie 1922. Pe 13 septembrie 1921 au fost puse bazele construirii stadionului sportiv din Slatina.
1. Ion Munteanu, n ăscut în anul 1816 la Foc şani, ofi ţer în polcul nr.1, mai târziu senator de Olt. S-a căsătorit cu Pulcheria (n ăscut ă în 1835), a doua fiic ă a lui Constantin Hiotu (n. 1784). Au avut 10 copii: 4 b ăie ţi- Alexandru şi George mor ţi de tineri, Ion (n. 16 febr. 1872, Slatina-d.1916) şi Costic ă (Constantin) şi 6 fete dintre care amintim pe Elena (n.1855, Târgovi şte), c ăsătorit ă cu Mihail C. Deleanu şi Ecaterina (n . 08.11.1868, Slatina căsătorit ă la 25 nov.1888 cu lt. Gh. Dianu). Elisa a patra fiic ă a lui C. Hiotu s-a c ăsătorit cu dr. Ernest de Lapommeraye, cu care a avut 4 fete. (I. Iona şcu - ,, Biserici, chipuri şi documente din Olt ”, vol.I, 1934, ed. Ramuri Craiova, pag.129). 2 . ,, Proprietarii rurali şi arenda şii jude ţelor Arge ş, Muscel, Olt, Teleorman, anul 1896 .” 3. Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 1909. www.memoriaoltului.ro 5
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ca politician, în 1925 şi 1929, era membru al Comitetului jude ţean al Partidului Poporului ( n.n . condus la nivel central de generalul Averescu) .4 ,, Vremea Nou ă”, din 15 octombrie 1932, îi anun ţa decesul: ,, A încetat din via ţă Costic ă Munteanu fost primar al ora şului, fost deputat, senator şi prefect de Olt, şi a fost înmormântat în ziua de 13 oct. 1932.” A decedat pe 11.10.1932, la Slatina.
28 ianuarie 1922 – 1924, pre şedinte Comisie Interimar ă; ianuarie 1925 – 1926, primar ION A. TOMESCU
S-a n ăscut în 1887. Fiul lui Agapit Toma din Negreni a fost un om care şi-a câ ştigat pozi ţia şi situa ţia social ă numai şi numai prin munca şi meritele sale. La şcoala primar ă, Gimnaziul din Slatina, liceul din Pite şti şi la Universitate a luptat cu tot felul de greut ăţ i c ărora a trebuit s ă le fac ă fa ţă singur deoarece mo şneanul din Negreni, cu o cas ă de copii care trebuiau crescu ţi nu putea s ă-l între ţin ă decât cu pu ţin. Dup ă ce şi-a luat licen ţa în drept, în 1911 a venit la Slatina şi s-a înscris în Barou, tot în acest an. şi-a început cariera de avocat, modest f ără protectori, f ără patroni. Tot pe atunci s-a înscris şi în partidul liberal. Printr-o munc ă încordat ă şi printr-o rar ă con ştiinciozitate în exercitarea profesiunii sale, în scurt timp şi-a câ ştigat un loc de frunte în Baroul Olt şi în toat ă circumscrip ţia Cur ţii de Apel din Craiova . 5 S-a c ăsătorit cu Victoria, cu care a avut un copil, pe Nicolae .6 În 1914 era girant şi administrator al ziarului ,, Direc ţia nou ă” (proprietar I.I. Florescu). În 28 ianuarie 1922, Comisia Interimar ă a ora şului a depus jur ământul în fa ţa prefectului V. Alim ăne şteanu. I. A. Tomescu era pre şedinte, iar Grigore Albulescu, vicepre şedinte .7 Lucr ările de instalare a primei ,,turbine de ap ă” pe Olt dateaz ă din octombrie 1923, dat ă la care pre şedinte al Comisiei Interimare era I. A. Tomescu. În 1924, gospod ărirea ora şului se încredin ţeaz ă din nou unei comisii interimare, cu I. A. Tomescu - pre şedinte şi Grigore Albulescu - vicepre şedinte, iar Al. Georgescu, N.M. Bircii, C. Stavarache, Ilie I. Popescu, I.I. Florescu, D-tru Marinescu şi Abert Zoller, erau membri.
4. Anuarul Partidului Poporului pe anul 1929 , pag. 62. 5. Anuarul jude ţului Olt , 1936, pag. 4. 6. Nicolae Ion Tomescu, născut la 25 sept. 1919, în Slatina. Avocat. Bun sportiv, a jucat fotbal la echipa fanion a ora şului, ,,Oltul” Slatina. În 1947 era pre şedintele O.S.P. (Organiza ţia Sportul Popular) Olt . Membru P.N.L.-Tătărescu. 7 . ,,Democra ţia Oltului ”, 1 februarie 1922. www.memoriaoltului.ro 6
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ca primar al Slatinei ,,s-a preocupat pentru asfaltarea str ăzilor principale, cu piatr ă cubic ă, de la Turtucaia. De la Aleea Oltului pân ă la Prim ărie s’au ref ăcut trotuarele, l ărgindu-se cu un metru. S’au pavat str ăzile: Iona şcu, Carol I şi str. Lipscani, de la Prim ărie pân ă la Prefectur ă. S’a împietruit strada G ării, de la str. Dr ăgăne şti pân ă la gar ă şi pe aceea şi strad ă s’au f ăcut trotuare de asfalt, din str. Vintil ă-Vod ă pân ă la gar ă. S’a f ăcut şoseaua Clocociov, care înlesne şte mult comunica ţia şi s’a preocupat de procurarea unui motor mare pentru uzina electric ă a ora şului. Pre şedinte al comitetului şcolar de la liceul de fete el a înzestrat aceast ă şcoal ă cu un local model pentru construirea c ăruia s-a angajat personal A fost deputat P.N.L., desf ăşurând o intens ă activitate în sec ţiunile parlamentului. Ca membru în comisia pentru redactarea şi elaborarea codului penal şi procedurii penale, activitatea sa a fost apreciat ă de forurile superioare şi M.S. Regele, l-a decorat ,, proprie moto” cu ocazia promulg ării codurilor, iar dup ă aceia a fost numit membru în comisia de jurisconsul ţi pentru aplicarea codurilor.” 8 I. A. Tomescu a fost mare proprietar, membru în Consiliul de administra ţie al Societ ăţ ii anonime ,,Unirea”. La 8 aprilie 1930 era pre şedintele Consiliului jude ţean Olt, iar în 1931 avocatul I. A. Tomescu reprezenta Prim ăria Slatina la diferite procese. A fost director al ziarului ,, Vremea Nou ă”, organ al Partidului Na ţional Liberal din Olt. În 23 mai 1934 a fost ales pre şedinte al Consiliului jude ţean Olt, iar din toamna anului 1935 este membru în Comitetul şcolar jude ţean. Oficiosul sl ătinean ,, Vremea nou ă” din 15 decembrie 1937 red ă cuvântarea frunta şului liberal I. A. Tomescu îndreptat ă împotriva candidaturii lui Nicolae Titulescu pentru postul de deputat de Olt, pe listele Partidului Na ţional Ţă rănesc: ,, Cuvântarea dlui I.A.Tomescu Cu verbul s ău însufle ţit conving ător, dl. Tomescu face o magistral ă expunere a principiilor care stau la baza programului na ţional-liberal. Suntem în primul rând partid na ţional. Partidul nostru a fost la început numai na ţional. El s-a n ăscut ca o reac ţiune contra str ăinilor care cotropiser ă ţara şi puseser ă st ăpânire pe conducerea ei pe toate izvoarele de avu ţire . Numai mai târziu când problema na ţional ă a cunoscut un început serios de dezlegare, numai atunci Partidul Liberal a trecut la reformele sociale. Scopul final al acestor reforme liberale şi democrate [...] D-l Titulescu se poate duce s ă cear ă votul în Ardeal al ături de dl. Iuliu Maniu, dar în Olt nu are ce c ăuta. ” În octombrie 1944, I. A. Tomescu era şi proprietar al ziarului ,,Vremea Nou ă”. Pe 24 ianuarie 1945, în Slatina a luat fiin ţă filiala A.R.L.U.S, printre membrii comitetului num ărându-se şi el. În 23 martie 1945, Prefectura jude ţului Olt, cu adresa nr. 2087 îi face cunoscut urm ătoarele: ” Către Domnul avocat I. A. Tomescu
8. Anuarul jude ţului Olt , 1936. www.memoriaoltului.ro 7
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Slatina Avem onoare a v ă face cunoscut c ă Ministerul Afacerilor Interne cu ordinul Nr. 34987 din 21 Martie a.c., v’a numit în func ţiunea de Prefect al Jude ţului Olt şi v ă rug ăm să binevoi ţi a v ă prezenta în fa ţa D-lui Pre şedinte al Tribunalului Olt pentru depunerea jur ământului dup ă care v ă rug ăm s ă binevoi ţi a v ă lua în primire serviciul. Subprefect şef Sec ţie 9 ”
A condus jude ţul Olt, ca prefect în perioada 21 martie 1945 – 27 februarie 1946 .10 , dat ă la care a demisionat. În aceast ă perioad ă a condus şi Consiliul Politic de pe lâng ă Prefectur ă. Acesta era constituit din mai mul ţi membri, reprezentan ţi ai partidelor politice din jude ţ. Avea sarcina s ă destituie şi s ă numeasc ă primarii şi ajutorii de primari ai comunelor din jude ţ. În aprilie 1945, prefect fiind, era şi şef al Cenzurei locale. A fost deputat B.P.D . 11 (19 noiembrie 1946 – 28 martie 1948). 12 În martie 1947, I. A.Tomescu, deputat şi avocat era Pre şedinte de onoare al A.C.T. (Asocia ţia Cre ştin ă a Tinerilor) ,,Oltul” Slatina .13 A decedat în 1948 şi a fost înmormântat în cimitirul Strehare ţ. februarie 1924 – ianuarie 1925, GRIGORE ALBULESCU, pre şed. Comisie Interimar ă Farmacistul Grigore Albulescu s-a n ăscut în anul 1874 .14 În 16 martie 1914 a fost ales viceprimar al Consiliului Comunal, cu 9 voturi, primar fiind preferat N.M. Bircii. A func ţionat ca ajutor de primar, pân ă în 7 dec. 1917 când a fost îndep ărtat din aceast ă func ţie de c ătre Autoritatea de ocupa ţie. Pe 21 nov. 1918 a fost reintegrat. Cu adresa nr. 3548, din 1918, nov. 26, Prim ăria Slatina comunica Prefecturii: ,, D-l Prefect, Avem onore a v ă comunica numele membrilor Consiliului Comunal al acestui ora ş, care a fost reintegrat, conform Ordinului Domnul Min. de Interne. Grigore Albulescu ca ajutor de primar, iar Bircii- primar.” ,,Democra ţia Oltului ” (ziar na ţional-liberal) anun ţa, în num ărul din 1 februarie 1922: ,, Sâmb ătă, 28 ianuarie 1922 Comisia Interimar ă a ora şului a depus jur ământul în fa ţa d-lui V. Alim ăne şteanu, prefectul jude ţului.” Vicepre şedinte al acestei comisii a fost ales Grigore Albulescu.
9 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 143 / 1947, f. 53. 10 . Cri şan Gheorghe, ,, Piramida puterii ”, vol. I, pag.352. Edit. Pro Historia, Bucure şti, 2004. 11 . B.P.D. (Blocul Partidelor Democratice), a fost o coali ţie procomunist ă, care a participat la alegerile din 1946. Alegerile au avut loc pe 16 noiembrie1946. La Olt în fruntea listei B.P.D. se afla Ioan Tomescu , de la P.N.L-Tătărescu, Florea Oal ă de la Frontul Plugarilor, Oscar Moroianu (scriitor Şi ziarist), de la P.S.D., Nicolae Ceau şescu de la P.C.R. şi Radu A. Grigorescu, tot de la liberalii t ătărescieni. Conform rezultatelor oficiale, falsificate, B.P.D. a câ ştigat alegerile în jude ţ cu 83 % (la nivel na ţional B.P.D. a ob ţinut oficial 84 % din voturi). 12 . Cri şan Gheorghe, op. cit. 13 . Arh. Na ţ. Slatina, fond O.S.P., jude ţeana Olt, ds. 5 / 1947. 14 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 102 / 1934. www.memoriaoltului.ro 8
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Din februarie 1924 şi pân ă în 1925 a fost pre şedinte al unei comisii interimare. Prin Decizia nr. 86 din 1938 a Ţinutului Olt este numit în func ţia de ajutor de primar, pe 11 decembrie 1938, dar prin Decizia nr. 207 / 1939 a aceleia şi institu ţii administrative, pe data de 30 aprilie 1939 este revocat din func ţie ,, pentru grave abateri de la îndatoririle sale prescrise de legile şi regulamentele în vigoare. ” A fost înlocuit cu av. Ilie Sima ( n. 12. 01. 1898 – d. 05. 02. 1956 ). În 15 martie 1939 îl g ăsim ca ajutor de primar. A fost c ăsătorit cu Virginia Gr.Albulescu (n. 1884).
8 martie 1926 – 25 octombrie 1926 (demisionat), primar; 31 mai 1935 – 31 ianuarie 1936, pre şed. Comisie Interimar ă, CONSTANTIN V. STAVARACHE
S-a n ăscut în anul 1885, martie 8, în comuna Bălăne şti, jude ţul Olt. La na ştere a fost înregistrat cu prenumele Costic ă. Tat ăl s ău, Voicu Stavarache şi mama sa, Safta Stavarache au fost oameni simpli, muncitori agricoli .15 De remarcat c ă, în perioada octombrie 1887 – august 1888, Voicu Stavarache a fost primar la B ălăne şti. Tân ărul Stavarache a urmat şcoala primar ă în comun ă, iar apoi şcoala de comer ţ, ob ţinând calificarea de contabil. Pe 26 ianuarie 1906 se c ăsătore şte cu Maria Vâlceleanu (n. 1884 – d. 29 iulie 1950), fiica lui B ălan Vâlceleanu, comerciant, care pe la 1902 – 1904 era Ofi ţerul St ării Civile la Prim ăria Slatina. Imediat dup ă c ăsătorie li se na şte fiul Mihail (n. 11. 11. 1906 – d. 04. 04.1957). Acesta va avea şi el un băiat, pe Dan Constantin .16 În 1922, C. Stavarache era directorul B ăncii Uniunii Agricole, Comerciale şi Industriale Slatina. Locotenent-colonel, invalid de r ăzboi a fost pre şedintele Societ ăţ ii Veteranilor de Război din jude ţul Olt. În 15 ianuarie 1922, a fost ales pre şedintele Camerei jude ţene de comer ţ. Face parte, ca membru, din Comisia Interimar ă numit ă în 28 ianuarie1922. În cursul lunii febr. 1925 s-a constituit o sec ţie a Ligii pentru Unitatea Cultural ă a tuturor Românilor. Comitetul sec ţiei Slatina avea ca pre şedinte pe C.Stavarache La sfâr şitul şedin ţei din 08.03.1926, a Consiliului Comunal, a fost ales primar C. Stavarache, care a întrunit 20 de voturi din 25, ,,restul de 5 fiind date D-lui N. Marinescu-
15 . Arh. Na ţ. Slatina, Registre de Stare Civil ă, B ălăne şti, n ăscu ţi, registr. nr. 58 / 1885, f. 9. 16 . Dan Constantin M. Stavarache, n. 12 mai 1936, la Slatina. Dup ă absolvirea liceului s-a înscris la Fac. de Medicin ă. Particip ă când era student, în anul II, la organizarea mi şcărilor revendicative ale studen ţilor din Bucure şti. A fost printre organizatorii manifesta ţiei care urma s ă aib ă loc în Pia ţa Universit ăţ ii în ziua de 5 nov. 1956. A fost arestat la 4 dec. 1956 fiind anchetat la Securitate. A fost judecat în lotul ,,Mitroi”, iar prin sentin ţa nr. 534 din 19 apr. 1957 a Trib. Militar Bucure şti a fost condamnat la 1 an închisoare corec ţional ă. A fost eliberat, dup ă executarea sentin ţei, la 3 dec. 1958. www.memoriaoltului.ro 9
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Bircii.” şi-a dat demisia în toamna aceluia şi an. ,, Vremea Nou ă”, din 1 nov. 1926, relata astfel evenimentul: ,, D-l C. Stavarache- primarul ora şului Slatina a demisionat din ac. func ţie. În şedin ţa de la 25 oct. 1926, Consiliul Comunal l-a ales primar pe D-l N. Marinescu- Bircii. În scurta sa trecere pe la prim ărie D-l Stavarache şi-a legat numele de unele lucr ări de interes general, care îi asigur ă recunoa şterea ob şteasc ă. Lărgirea Canalului Sopot şi podul de beton de peste Sopot, împietruirea str ăzilor mărgina şe, reparatul bulevardului g ării, aducerea a 25 de vagoane granit pentru repararea str ăzii Vintil ă Vod ă, cump ărarea unei pompe de vidanje, m ărirea uzinei electrice şi extinderea re ţelei de iluminat şi a canalelor.” A f ăcut politic ă liberal ă. ,, În martie 1931 se reînfiin ţeaz ă Camera de comer ţ şi industrie . S-a numit o comisie interimar ă cu D-l Milan Berbecaru ca pre şedinte . Aceast ă comisiune interimar ă a func ţionat pân ă la 5 iunie 1931, când a fost numit ă alt ă comisie cu D-l C. Stavarache ca pre şedinte. La 30 aug. 1931 s’au f ăcut alegeri.Consiliul ales a func ţionat, sub preziden ţia D-lui C. Stavarache pân ă la 9 mai 1934 când a fost dizolvat şi în locu-i a fost numit ă o comisie interimar ă tot sub preziden ţia D-lui C. Stavarache. Aceast ă dizolvare s’a f ăcut ca urmare alegii din 30 apr. 1934, prin care camera noastr ă a fost desfiin ţat ă, r ămânând ca sec ţiune pendinte de Camera de Comer ţ din Craiova, care a func ţionat pân ă la 13 iun.1936. Comisiunea interimar ă a fost prezidat ă de D-l Stavarache, care a demisionat la 24 mart. 1936.” 17 Al doilea mandat la Prim ăria Slatina al lui C.Stavarache începe din 31 mai 1935 (data instal ării), ca pre şedinte al unei comisii interimare. Iat ă adresa Prefecturii Olt, c ătre Prim ăria Slatina : ,, Ca urmare a ord .telegrafic al Minist. de Interne nr. 7196, din 2 apr. a. cor . ( n.n . 1935) am onoarea a comunica c ă,Consiliul Comunal al ora şului Slatina, fiind suspendat pe baza anchetei ordonat ă de Minister prin deciziunea nr. 7194 din 2 apr.a. cor. s-a numit o comisiune interimar ă compus ă din domnii: Constantin Stavarache - pre şedinte, Gh. Rădulescu, Nicolae St. Dumitrescu, D-tru Marica, Gh. Georgescu-Careta ş, P. Ivanovici, Nichita Pretorian, I. Solomon, S. Pan ţurescu- membri. Noii numi ţi se vor instala şi depune jur ământul miercuri 9 apr. a. cor. ora 9 dim.” 18 Men ţion ăm c ă au depus jur ământul pe 31 mai 1935. În anul bugetar 1935 – 1936, Prim ăria ora şului a realizat urm ătoarele: ,, - s’a pavat cu pietri ş de râu şi s’a f ăcut bordur ă de ciment pe trotuarele şi str ăzile Principele Ferdinand şi Principesa Maria; - s’a pavat cu bolovani de râu, str. Al. Iliescu, pe o lungime de 300 m şi tot pe aceast ă strad ă a fost prelungit ă conducta de ap ă pe o lungime de 500 de metri; - bordur ă la trotuar pe str. Vintil ă Br ătianu şi s’a împietruit cu pietri ş de râu; - s’a terminat cl ădirea din pia ţa comunal ă destinat ă serv. veterinar şi poli ţiei de control;
17 . Anuarul jude ţului Olt , 1936, pag ..211- 212. 18 . Arh. Naţ. Slatina, fond Prefectura Olt, ds.39 / 1935, fila 81. www.memoriaoltului.ro 10
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
- s’a construit locuin ţa gr ădinarului de la gr ădina public ă Regina Elisabeta; - gr ădina public ă Regina Elisabeta a primit îngrijirile necesare, pomii au fost cur ăţ aţi şi tun şi, aleele împietruite, s’au plantat flori şi arbu şti, s’a ref ăcut pavilionul muzicii, s’a f ăcut o grot ă artificial ă, pavilion ptr. bufet, sc ări şi borduri de ciment şi s’a amenajat un loc pentru dans; - în gr ădina public ă Regina Maria, rondurile de flori şi întreaga planta ţiune a fost îngrijit ă şi s’au a şezat pe socluri frumos lucrate 5 statui reproduse de pe originalele celebre, donate de c ătre mo ştenitorii I. Kalinderu; - pe Gr ădi şte au fost s ădi ţi aproape 800 de pomi şi s’a f ăcut o frumoas ă poart ă de stejar, în stil na ţional. O asemenea poart ă s’a f ăcut şi la gr ădina Regina Elisabeta; - biblioteca comunal ă a fost pus ă în stare de func ţionare, în afar ă de volumele ce le avea donate de defunctul prof. Andreian, prin stăruin ţa D-lui ajutor de primar N. St. Dumitrescu biblioteca s’a îmbog ăţ it cu circa 600 volume, cea mai mare parte din ele donate. În scurtul timp de când func ţioneaz ă, nici un an - 3000 de cititori au împrumutat volumele bibliotecii; - au fost d ărâmate magherni ţele din pia ţă care serveau drept hale, cum şi grajdurile şi cl ădirile în care se ad ăpostea sec ţia de pompieri; - sec ţia de pompieri a fost mutat ă la Hotelul Regal, proprietatea prim ăriei, unde i s’a destinat vechile grajduri în care s’a instalat grajdurile cailor şi remiza de tr ăsuri şi aparate, iar în aripa din fund a cl ădirii principale a hotelului s’a amenajat cazarma pompierilor şi locuin ţa comandantului. S’au f ăcut acolo mari transform ări şi repara ţiuni radicale, cari au costat numai 150.000 lei, gra ţie priceperii de bun gospodar a Lt-ului Du ţă , comandantul sec ţiei de pompieri, care a f ăcut din acest col ţ, care se p ărăginise o gospod ărie model. Prin d ărâm ările f ăcute, s’a ob ţinut în pia ţă un teren liber de circa 6000 m. p., care va mai putea fi m ărit, la necesitate, prin exproprierile proectate. Pe acest teren s’a amenajat în cl ădirea solid ă a fostei brut ării comunale. Toate aceste realiz ări au fost finalizate pân ă la 1 ianuarie 1936. ” 19 La aceste realiz ări ad ăug ăm şi începerea lucr ărilor în pia ţa ora şului, începute în vara anului 1935. Interiorul halelor îns ă a fost complet terminat şi inaugurat la 7 ianuarie 1936 , ,,în prezen ţa D-lui Iuca subsecretar de stat la Ministerul de Interne”. S-au amenajat 12 gherete pentru m ăcel ărie şi 4 gherete pentru pesc ărie. Gheretele, dup ă modelul celor de la marea hal ă din Ploie şti au pere ţii îmbr ăca ţi în faian ţă şi mozaic, grilajuri de fier, instala ţie de ap ă şi lumin ă electric ă. Comisia Interimar ă sub pre şedin ţia lui C. Stavarache a func ţionat pân ă la 31.01.1936, când s-au f ăcut alegeri, Consiliul Comunal fiind condus de la aceast ă dat ă de către N. Marinescu - Bircii. În acest nou consiliu, C. Stavarache era membru. În decembrie 1937 este candidatul Partidului Na ţional Liberal în alegerile parlamentare, pentru Senat. Era directorul b ăncii Uniunii. În cursul lunii martie ( n.n .1938), se înfiin ţeaz ă în ora şul nostru o sucursal ă a ,,Institutului Na ţional de Credit Agricol”. Conducerea acestei sucursale a fost încredin ţat ă D-lui C-tin Stavarache, care a fost
19 . Anuarul jude ţului Olt , 1936, pag. 259- 263. www.memoriaoltului.ro 11
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR numit director-casier şi care ,, va lucra cu un personal extrem de redus, spre a nu se îngreuna cheltuielile şi dobânzile” .20
26 octombrie1926 – 15 martie 1929 (demisionat), N. MARINESCU – BIRCII (Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 45/2015 )
15 martie 1929, ION N.BELLU (Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 45/2015 )
Ianuarie 1929 – februarie 1930, VASILE I. POPESCU, pre şedinte Comisie Interimar ă
S-a n ăscut pe 19 februarie 1888, în comuna Şerb ăne şti, jude ţul Olt. Fiul lui Ion şi Rada Popescu. Licen ţiat în drept, a profesat ca avocat. Înscris în barou în 1915. În anul 1924 avea domiciliu în şerb ăne şti. A fost c ăsătorit cu Elena M. Gan ţă . În perioada ianuarie 1929 – februarie 1930, a fost pre şedinte al unei Comisii Interimare a ora şului Slatina, înlocuit apoi cu av. Gheorghe Petri. În august 1937 era secretarul Partidului Naţional Ţă rănesc din jud. Olt. La alegerile parlamentare din acest an a fost pe locul al treilea pe lista Partidului Na ţionl –Ţă rănesc (la Camer ă). De remarcat c ă, pe primele locuri se situau dou ă nume grele ale partidului: Nicolae Titulescu, prof. Bucure şti şi Dumitru C ăpăţ ineanu, proprietar, Făge ţelu ( Memoria Oltului nr. 16/2013; 25/2014). A f ăcut parte din conducerea Eparhiei Arge şului, Adunarea Eparhial ă. 21 Înainte de alegerile parlamentare din noiembrie 1946 era avocat şi vicepre şedinte al P.N. Ţ. - Maniu, organiza ţia jude ţean ă Olt, pre şedinte fiind Dumitru C ăpăţ ineanu. În 1947 a fost ,, internat” în Penitenciarele Pite şti şi V ăcăre şti, 5 luni, iar mai apoi, în anul 1952 este arestat de D.G.S.S. Slatina. Motivul arest ării- membru P.N. Ţ. A primit o condamnare de 5 ani (60 de luni), cu ,,internarea” de la 15. VII. 1952. În 16.01.1953 este transferat în Lag ărul ,,Valea Neagr ă”. A fost eliberat în 1953 .22 În 27 decembrie 1954 cere s ă fie înscris în listele electorale, motivând c ă nu este chiabur. Poseda ca ,, avere”, o cas ă şi 0,50 ha. teren. Rezolu ţia celor care au analizat cererea a fost ,,poate fi înscris în listele electorale. A f ăcut politic ă ţă rănist ă şi a fost senator. ”23 A decedat în anul 1960 şi a fost înmormântat în cimitirul Strehare ţi.
20 . ,, Vremea Nou ă”,15 martie 1938. 21 . Anuarul Eparhiei Arge şului , Pite şti, 1939, pag. 58. 22 . Fi şa matricol ă penal ă, nr. dos. pen 110, anul 1952, aug. 16. 23 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prim ăria Slatina, 1954. www.memoriaoltului.ro 12
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
30 mai 1931 – 10 iunie 1932, ALEXANDRU BELETTI, preşed. Comisie Interimar ă
Alexandru Beletti s-a n ăscut pe 30 martie 1873, în comuna Crâmpoia, jud. Olt. A fost fiul lui Manolea şi Caliopi Belitis, proprietari .24 Licen ţiat al Facult ăţ ii de drept din Bucure şti, cu Teza de licen ţă ,, Adop ţiunea în dreptul roman şi român”. Tez ă pentru licen ţă de Alex. Beletti (Stab. grafic I.A. Ţă ranu & co),1899 (22,5 X 15), 1f.,50 p. (Facultatea de drept din Bucure şti). S-lt în rezerv ă, reg. Teleorman, nr.20. Intr ă în magistratur ă şi îl vom g ăsi: - 17 mai 1901, ajutor judec ător Ocolul Şerb ăne şti. - 6 octombrie 1901, permutat la jud. Ocolului Olt. - 1902-judec ător Ocolului Olt-cu re şed. Ur şi-ajutor judec ător. - 1905-Trib.jud.Olt supleant. 25 De la 1 iulie 1923, urma s ă fie jurat. În 1924 era membru în Consiliul de administra ţie al B ăncii Uniunii Agricole, Comerciale şi Industriale, Slatina. Avea domiciliul în str. Varipati, nr.14. În 30 mai 1931, dup ă dizolvarea Consiliului Comunal, este numit ă o comisie interimar ă, al c ărei pre şedinte este numit Alex. Beletti, iar ca vicepre şedinte –Alexandru Dumitrescu. În 30 martie 1932, Alex. Beletti, cere o învoire de 6 zile ,, pentru c ăutarea sănătăţ ii”. Îl suplinea vicepre şedintele Al. Dumitrescu. Comisia Interimar ă, cu Beletti ca pre şedinte, a func ţionat pân ă în 10 iunie 1932, când se formeaz ă o nou ă comisie cu Gh. Petri, ca pre şedinte.
10 iunie – octombrie 1932, pre şedinte Comisie Interimar ă, octombrie 1932 – noiembrie 1933, primar - GHEORGHE T. PETRI
Avocatul Gheorghe Petri s-a n ăscut pe 29 octombrie 1882, în Dr ăgăşani, jude ţul Vâlcea. Părin ţii s ăi, Teofil şi Iozefina Petri au fost farmaci şti .26
24 . Arh. Na ţ. Slatina. Registr. pentru Starea Civil ă, n ăscu ţi, Crâmpoia, 1873, f. 10- verso. 25 . Anuarul Magistraturii, 1904 – 1906 , pag. 109, Bucure şti. 26 . Fi şa matricol ă penal ă, ds. Pers.133, 1952, aug., 16. www.memoriaoltului.ro 13
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Licen ţiat în drept, dup ă terminarea facult ăţ ii, s-a înscris în Baroul Olt, în anul 1911. În 1922 era membru în Consiliul de administra ţie al B ăncii Agrare. Ziarul ,, Opinia Oltului ” din 18 februarie1922 anun ţa: ,, Gh. Petri-avocat- candidat al Partidului Conservator Progresist- la Senat.” În ianuarie 1923 a fost ales în Consiliul de disciplin ă al Baroului avoca ţilor din Olt. A fost reales vechiul consiliu, din care f ăcea parte ca membru şi Gh. Petri .27 Pe 1 iunie 1923, ,, Gazeta Oltului ” scria: ,,În urma fuziunii Partidului Conservator Progresist cu Partidul Poporului în Comitetul executiv al Partidului Poporului din jude ţul Olt, au fost coopta ţi, printre al ţii: Traian Biju, Gh.Petri , Gh. Stavri.” În ziua de 18 mai 1924 s-a constituit Comitetul executiv jude ţean al Partidului Na ţionalist al Poporului, iar Gh. Petri a fost ales membru în acest comitet .28 De asemenea, în anul 1929 era membru al Comitetului jude ţean al Partidului Poporului . 29 A fost conduc ător al ora şului Slatina, în perioada 1932 – 1933, când a fost pre şedinte al unei comisii interimare, sau primar. În perioada 10 iunie – octombrie 1932 a fost pre şedinte al Comisiei Înterimare, iar din 10 octombrie 1932 şi pân ă în noiembrie 1933 , a func ţionat ca primar. Ca urmare a ordinului telegrafic al Ministerului de Interne nr.11734 din 10 iunie 1932, Prefectura Olt face cunoscut Prim ăriei Slatina c ă: ,, prin deciziunea Ministerial ă nr.11732 din 10 iunie 1932 s’a numit în locul actualei Comisii Interimare, o nou ă comisie interimar ă la comuna urban ă Slatina, din D-nii: Gh. Petri - pre şedinte, C. Georoceanu - vicepre şedinte, Ilie M. Ionescu, Florea Ştef ănescu, c ăpitan V. Constantinescu şi I. Vi şioianu, membri”. Pe 11 iunie 1932, Comisia a depus jur ământul în prezen ţa prefectului. În şedin ţa de constituire, de la 10 octombrie 1932 a Consiliului Comunal al ora şului Slatina, Gh. Petri este ales primar cu 15 voturi, V. Alim ăne şteanu a avut 8 voturi, 1 vot a a a fost anulat, iar C. Georoceanu a fost 30 t a a . confirmat ca ajutor de primar .
27 . ,, Gazeta Oltului ”, ian. 1923. 28 . Idem, 1 iunie 1924. 29 . Anuarul Partidului Poporului pe 1929, pag. 62. 30 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prim ăria ora ş Slatina, ds. 576 / 1932. www.memoriaoltului.ro 14
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
De fapt, în 10 oct.1932, a avut loc şedin ţa de reinstalare a Consiliului Comunal al ora şului Slatina, care fusese dizolvat în mai 1931. A func ţionat ca primar pân ă în noiembrie 1933. În 5 iunie 1934, la constituirea Consiliului Comunal Slatina, se num ăra printre cei 37 consilieri. Ziarul ,,Gazeta Nou ă”, din 7 octombrie 1937 îl prezenta pe av. Gh. Petri ca ,, pre şedintele organiza ţiei or ăşene şti a P.N. Ţ.” A fost c ăsătorit cu Elisabeta Mih ălescu (n. 17.03.1888, Slatina – d. 16.11. 1956, Bucure şti), casnic ă, cu care a avut un b ăiat. Pe 16.VIII.1952 a fost arestat şi închis în penitenciarul Pite şti, de c ătre D.G.S.S., cu ord. 95.815 .31 A decedat, pe 18. IX .1952, în penitenciarul Pite şti.
noiembrie 1933 – 23 mai 1934, pre şedinte Comisie Interimar ă; 23 mai 1934 – 30 mai 1935, primar - ANDREI A. GHIMPE ŢEANU
S-a n ăscut la 30 noiembrie 1895, în Slatina. Părin ţii s ăi au fost Andrei Ghimpe ţeanu 32 şi Ioana Ghimpe ţeanu. A absolvit Gimnaziul real Slatina, promo ţia 1909 – 1910. Licen ţiat în drept. În 1919 se înscrie în Baroul Olt, iar în 1922 – 1924 pred ă dreptul la Liceul “Radu Greceanu”. 33 La sfâr şitul lunii ianuarie 1924 a cerut înscrierea în Partidul Poporului. Pe 18 mai 1924 s-a constituit Comitetul jude ţean al Partidului Na ţional al Poporului. 34 Îl g ăsim şi pe el, ca membru, în acest comitet. A fost c ăsătorit cu farmacista Lelia Ghimpe ţeanu (n.1901 – d. 28.04.1986), cu care au avut o fat ă, Andra Lelia Ghimpe ţeanu (jurist). Din noiembrie 1933 şi pân ă la 23 mai 1934, Slatina a fost condus ă de o comisie interimar ă prezidat ă de Andrei Ghimpe ţeanu. La 23 mai 1934 au avut loc alegeri
31 . Fi şa matricol ă penal ă, ds. pers. 133, 1952, august, 16. 32 . Andrei C. Ghimpe ţeanu. S-a n ăscut în 1856, în com. Poiana, jud. Ialomi ţa. Comerciant. Fiul lui Chiriac Gu ţu şi Angela Ghimpe ţeanu. Pe 15 aprilie 1895 se c ăsătore şte la Slatina cu Ioana Gh. R ădulescu (n.1861 - d. 26.07.1898), v ăduv ă, fiica lui Toma şi Niculina Dimitriu. În afar ă de Andrei, au mai avut 2 fiice, Cornelia (n.13.09.1897-11.09.1900) şi Angela (n. 07.07.1898-d.24.07.1898). Pe 26.09.1899, v ăduv fiind, se rec ăsătore şte cu Elisa C. Ionescu şi ea v ăduv ă, fiica lui Gheorghe şi Ioana Ple şoianu. ( Arh.Stat. Slatina, col Registr. Stare Civil ă Slatina, registr. nr.234 / 1899, pentru c ăsători ţi). 33 . Arh. Na ţ. Bucure şti M.C.I.P., 592 / 1922, 128. 34 . ,,Gazeta Oltului ”, 1 iunie 1924 www.memoriaoltului.ro 15
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
comunale. A fost ales primar tot A. Ghimpe ţeanu, care a func ţionat pân ă în iunie 1935, când consiliul a fost dizolvat. 35 S-a numit o comisie interimar ă, care a func ţionat pân ă la 31 ianuarie 1936, când s-au f ăcut alegeri. În anul bugetar 1934 – 1935, Prim ăria Slatina, condus ă de A.Ghimpe ţeanu, a avut mai multe realiz ări : - 3360 m.l. bordur ă de trotuare; - rigole şi umpluturi cu p ământ; - poduri, în Clocociov, construite sau reparate; - scar ă de beton pe str. C ăluianca; - amenajarea canalului Sopot; - construc ţii de imobile şi repara ţiuni; - repara ţiile motoarelor şi cump ărarea unei pompe centrifuge de mare capacitate; - prelungiri de conducte pe str. Dealul Viilor, Oituz etc., executate cu personalul prim ăriei; - cumpararea a dou ă autocisterne pentru stropitul str ăzilor şi incendii. 36 Despre realiz ările primarului Ghimpe ţeanu, ziarul ,, Vremea Nou ă”, în num ărul din 15 aug. 1934, publica un articol (pe care îl prezent ăm în întregime), cu fotografia edilului sl ătinean, cu titlul ,, Se poate, şi cu pu ţin”: ,, Noi or ăşenii, trebuie s ă aducem mul ţumiri D-lui Andrei Ghimpe ţeanu primarul ora şului şi Consiliului comunal, pentru felul cum gospod ăresc. Mul ţumiri, cu atât mai îndrept ăţ ite, cu cât ştim ce situa ţie trist ă au g ăsit la comun ă, ce pu ţine mijloace au la îndemân ă şi cu câte lipsuri au de luptat. Totu şi, luptând cu atâtea greut ăţ i, gospodarii comunei au putut nu numai s ă le birue, dar au reu şit s ă înzestreze ora şul şi s ă-i aduc ă îmbun ătăţ iri însemnate, dovedind astfel c ă şi cu pu ţin se poate ceva, atunci când este pricepere şi tragere de inim ă. Fără s ă vorbim de lucr ările f ăcute la Clocociov, de repararea şi pavarea numeroaselor str ăzi, de reparatul radical al motoarelor de la uzin ă, de înzestrarea ora şului cu autocistern ă şi de podul de peste Sopot a c ărei construc ţie va începe în curând, noi putem observa zilnic cum grija gospodarilor se întinde ocrotitoare asupra ora şului. Ici se face trotuar, dincolo se repar ă caldarâmul, colo se îngr ăde şte şi se planteaz ă, pretutindeni unde nu e ceva la locul s ău se îndreapt ă şi se rândue şte. Niciodat ă ora şul nostru nu a fost ţinut atât de curat ca în vara aceasta secetoas ă nici când nu s’au adus cu atât de pu ţine mijloace atât de mari îmbun ătăţ iri.” Andrei Ghimpe ţeanu a încetat din via ţă , pe 10.03.1949, în Slatina. Este înmormântat în cimitirul Strehare ţ.
35 . Anuarul jude ţului Olt , 1936, pag. 262 – 263. 36 . Ibidem, pag. 258. www.memoriaoltului.ro 16
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t t Dumitru C. Nica
Privit în ansamblu, pentru activitatea sa pe diverse planuri, P.S. Aurelian a fost caracterizat în modul cel mai potrivit de c ătre Ion Br ătianu, care a putut s ă afirme cu deplina îndreptăţire: ,, Numele lui Petre Aurelian va r ămâne pururi legat de rena şterea noastr ă economic ă. El a pus temelia înv ăţă mântului nostru agricol şi a contribuit la organizarea întregii noastre economii na ţionale. Prin studiile sale, cu vorba, cu pana şi cu fapta, Aurelian a luptat pentru a deschide noi c ăi activita ţii şi energiei române şti . În aceast ă ac ţiune n-a fost mânat de dorul succeselor trec ătoare, ci a urm ărit cu r ăbdare calea s ănătoas ă şi sigur ă a muncii încordate, în care modestia se împletea cu perseveren ţa. Activitatea sa era însufle ţit ă de dou ă mari idei: un democratism sincer şi un na ţionalism cald. ” La rândul lor, autorii italieni a unei docte opere enciclopedice notau: ,, Aurelian poate fi considerat sub toate aspectele ca unul dintre marii factori ai României moderne, un cet ăţ ean şi un scriitor de care o ţar ă trebuie s ă fie mândr ă. El a exercitat o influen ţă binef ăcatoare, în diferite direc ţii, asupra culturii şi civiliza ţiei ţă rii sale, num ărându-se printre reprezentan ţii ei cei mai nobili şi mai puri.’’ Este destul de greu s ă scrii despre o personalitate atât de complex ă cum a fost cea a lui P.S. Aurelian. F ără a avea preten ţia c ă am comunicat totul despre via ţa şi opera savantului, am adunat, în interiorul acestui material o serie de izvoare privitoare la opera şi via ţa acestui fiu al ora şului Slatina. Dup ă moartea omului de ştiin ţă P.S.Aurelian, forurile academice, ca un omagiu adus ilustrului s ău membru, au instituit un premiu P.S. Aurelian , care se a acorda anual pentru cele mai valoroase lucr ări în domeniul economic. În ora şul Ploie şti, elevii liceului „Petru si Pavel” au f ăcut o societate cultural ă căreia i-au acordat numele „P.S.Aurelian”. Tot astfel se numea şi revista societ ăţ ii. In ora şul natal, amintirea sa este conservat ă prin ridicarea unei statui în fa ţa Colegiului Economic, care din anul 2000 poart ă numele ilustrului economist.
1. Petre S. Aurelian – om de ştiin ţă Mereu preocupat pentru progresul patriei sale, savantul P.S. Aurelian s-a bucurat de sprijinul forurilor ştiin ţifice şi academice. El este membru fondator al Societ ăţ ii Academice Române, fiind ales din toamna 1871 membru titular al Academiei, în sânul căreia va desf ăş ura o rodnic ă activitate fiind ales la 2 iulie 1879 vicepre şedinte al Academiei (sec ţia ştiin ţific ă) al ături de G. Sion şi D.A Sturdza, pre şedinte al Academiei www.memoriaoltului.ro 17
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR fiind Ion Ghica. Activitatea sa în cadrul Academiei a fost încununat ă prin alegerea sa dup ă mai bine de 3 decenii, ca Pre şedinte al înaltului for al culturii na ţionale. Era, dup ă George Bari ţiu, al doilea economist primit sub bolta Academiei Române. Prestigiul savantului P.S. Aurelian ne apare clar şi în surse. În discursul de recep ţie din iunie 1912 citit de c ătre cunoscutul savant Grigore Antipa cu prilejul primirii între membrii plini ai Academiei Române, loc devenit vacant în sectorul ştiin ţific prin decesul lui P.S. Aurelian, omagiindu-şi înainta şul în locul c ăruia fusese ales membru titular în Academie, acesta sublinia c ă ,,P.S. Aurelian a fost om de ştiin ţă , economist, agricultor practic, om de şcoal ă, popularizator al cuno ştin ţelor cultural-ştiin ţifice în rândul tineretului, al intelectualilor satelor, om politic de vaz ă şi pretutindeni urmele sale luminoase se v ăd’’. În cadrul sec ţiei ştiin ţifice a Academiei, P.S. Aurelian s-a num ărat printre cei mai activi membri. În 1875, public ă monografia TERRA NOSTRA , lucrare cu caracter programatic cu un loc central în ansamblul operei ştiin ţifice, în ea fiind formulate pentru prima dat ă ideile necesit ăţ ii promov ării industriei şi protej ării acesteia împotriva concuren ţei str ăine. În 1874 a fost vicepre şedinte al Comisiei a t îns ărcinate cu alc ătuirea unui tarif vamal protec ţionist, a a adoptat de parlament. În toat ă activitatea sa, P.S.Aurelian a militat pentru promovarea ştiin ţei, dar mai cu seam ă pentru o politic ă de r ăspândire a cuno ştin ţelor ştiin ţifice în sânul poporului. ,,Veacul al XIX-lea, veac de ştiin ţă .... are nevoie înainte de propagarea ştiin ţei” – spunea el – „Ast ăzi victoria este a celui mai înv ăţ at”, era un aforism al lui. şi continua înv ăţ atul economist: ,, Nici o dezvoltare nu este mai posibil ă fără cultura ştiin ţelor; ştiin ţa este temelia civiliza ţiunii, afar ă dintr-însa este neînstruire… Numai prin ştiin ţă vom putea s ă ne întâlnim şi s ă ne înv ăţă m; numai prin ştiin ţă ne vom face demni de a şedea al ături de popoarele care ne-au apucat înainte pe calea civiliza ţiunii”. Promovarea acestor idei trebuia efectuat ă prin institu ţii ştiin ţifice şi culturale adecvate. P.S. Aurelian ini ţiaz ă în toamna anului 1865 organizarea Ateneului Român, fiind primul pre şedinte al acestui aşez ământ, al c ărui program de activitate a fost preluat în numeroasele capitale de jude ţe. Dup ă cum se arat ă în Programul Ateneului din Capital ă, scopul urm ărit este acela de a r ăspândi în rândul cet ăţ enilor cuno ştin ţe prin lectur ă, şedin ţe de discu ţii pe diferite teme, conferin ţe, bro şuri, jurnale şi reviste. Pentru a se asigura o munc ă mai sistematic ă urmau s ă ia fiin ţă www.memoriaoltului.ro 18
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR trei sec ţiuni, de ştiin ţe naturale, fizic ă şi matematic ă, de stiin ţe moral politice; de litere şi arte. Activitatea Ateneului a fost inaugurat ă chiar de P.S.Aurelian, care timp de aproape trei decenii a rămas principalul animator al acestei adev ărate „Universit ăţ i Populare”. Tot el a ţinut în sânul Ateneului conferin ţe, printre care şi comunicarea f ăcut ă la Academia Român ă, având ca subiect Agricultura la români . Cuceririle cercet ării ştiin ţifice ob ţinute de c ătre şcoala ştiinţific ă româneasc ă, în viziunea lui P.S. Aurelian trebuia s ă fie puse în slujba nobilelor idealuri na ţionale. Pentru sus ţinerea eforturilor poporului român la ob ţinerea Independen ţei, oamenii de stiin ţă din diferite domenii au fost al ături de cauza na ţională. ,, Răspunderea noastr ă este mare, atât în fa ţa Europei, cât şi a genera ţiilor viitoare. De aceea, to ţi, câ ţi suntem trebuie s ă ne punem pe lucru cu toat ă energia putincioas ă: s ă lucr ăm f ără preget pentru a câ ştiga timpul pierdut..... Datoria şi interesele noastre vitale ne impun a dovedi lumii civilizate care ne-a îmbra ţisat cu atâta c ăldur ă, c ă suntem vrednici de simpatiile sale ”. Este edificator gestul profesorului P.S. Aurelian care în august 1877, fiind numit ministru al agriculturii, comer ţului şi Lucr ărilor Publice, s-a mul ţumit cu leafa de la şcoala Central ă de la Her ăstr ău, „ iar retribu ţia mea de ministru - scrie el- pe tot timpul cât voi lua parte din guvern, o ofer pentru cump ărarea de arme”. Exemplul s ău nu este singular. Mul ţi oameni de cultur ă, slujitori şi înv ăţă tori din lumea satelor si-au adus contribu ţia lor material ă la sus ţinerea r ăzboiului de independen ţă . Importante cercet ări a întreprins savantul şi în sectorul meteorologic. La şcoala superioar ă de agricultur ă şi silvicultur ă al c ărei profesor şi director era, a efectuat cu studen ţii şi profesorii cercet ări meteorologice, rezultate care au fost strânse în volumul „Observa ţiuni meteorologice f ăcute la Her ăstr ău” , publicat ă în 1890. Profesorul şi cercet ătorul P.S.Aurelian a fost membru fondator al Societăţ ii Geografice Române chiar de la crearea acesteia (1875) şi a prezentat aici substan ţiale lucr ări şi comunic ări, precum: „Viitorul nostru economic” , ş.a. www.memoriaoltului.ro 19
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ca o recunoa ştere a meritelor sale ştiin ţifice, P.S. Aurelian a fost ales membru al Institutului Francez de Ştiin ţe Economice şi Politice din Paris. Acest fapt era o prelungire a cinstirii ce i se f ăcuse prin acordarea titlului de Cet ăţ ean de Onoare al Legiunii Fran ţei, num ărându-se astfel printre primii români care s-au bucurat de aceast ă înalt ă distinc ţie.
2. Petre S. Aurelian – om politic Ca om politic cu vederi liberale şi om de stat, el a în ţeles c ă ,,politica din zilele noastre este mai mult o politic ă economic ă şi social ă, dib ăcia oamenilor de stat este cu mult mai apropiat ă când reu şeşte în în ţelegerea chestiunilor economice şi sociale, decât a celor politice propriu-zise . În timpul de fa ţă – scria P. S. Aurelian în precuvântarea la cartea sa Cum se poate fonda industria în România şi industria român ă fa ţă cu libertatea comer ţului de importa ţiune, a părut ă în 1881- preocuparea despre dezvoltarea intereselor economice a devenit atât de mare, încât a ajuns s ă ocupe dac ă nu cel dintâi, cel pu ţin unul dintre întâiele locuri în politica studen ţilor . Toat ă activitatea diploma ţiei – continu ă el- urm ăre şte atingerea unui rezultat economic. Chiar politica de cucerire teritorial ă urm ăre şte atingerea unui rezultat economic, Ce caut ă na ţiunile europene în Asia, Africa şi Australia? …. Ţinta urmarit ă este mai cu seam ă întinderea rela ţiunilor economice, acoperirea tranzac ţiunilor comerciale. În Europa unde cotropirea teritorial ă a devenit oarecum mai dificil ă, politica este mai cu seam ă economic ă, statele se silesc a dobândi cât mai numeroas ă clientel ă pentru produc ătorii lor. Afar ă de aceasta, pentru unele puteri, politica economic ă a devenit un mijloc indirect spre a ajunge pe nesim ţite la cuceriri politice. În multe împrejur ări, cuceririle economice au fost premerg ătoare cuceririlor politice” . Intuind just con ţinutul principal al politicii marilor puteri în epoc ă, acela de realizare a domina ţiei mondiale şi pericolele ce decurgeau de aici pentru ţă rile mici şi insuficient dezvoltate, P.S. Aurelian a subliniat cu insisten ţă necesitatea stringent ă pentru ţara noastr ă de a-şi pune în valoare bog ăţ iile şi munca poporului, dezvoltând toate ramurile activit ăţ ii economice şi urm ărind realizarea independen ţei economice a ţă rii, ca temelia acestei politici. Omul de cultur ă P.S.Aurelian a ocupat în perioada de guvernare liberal ă, func ţia de ministru dup ă cum urmeaz ă: - Ministerul Lucrarilor Publice – 25 august 1877 – 23. 03. 1878 şi 29. 04. 1886 – 12. 03. 1888. - Ministerul Cultelor şi Instruc ţiunii Publice (1. 08. 1882- 22. 04. 1884) www.memoriaoltului.ro 20
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
- Ministerul de Interne 1. 11. 1901-18. 07. 1902 - Ministerul Domeniilor şi Ministerul de Interne 18. 07 -14. 11. 1902 În 1895 îndepline şte func ţia de Pre şedinte al Camerei Deputa ţilor iar în perioada noiembrie 1896- martie 1897 este Pre şedinte al Consiliului de Mini ştri. A fost senator la Colegiul Întâi de Prahova. Leg ăturile lui P.S.Aurelian cu jude ţul Prahova deriv ă şi din faptul c ă de ţinea terenuri în acest jude ţ. La 18 decembrie 1868, P.S. Aurelian a cump ărat mo şia Muru-Albe şti, de la care el semna A. Mureanu, mo şie fost ă a Mân ăstirii M ărgineni jud. Prahova, în întindere de 210 pogoane. A mai st ăpânit, tot în jude ţul Prahova, Masa Cricov, trei mo şii învecinate: Degera ţi, Baba Sima şi Parepa, cump ărate la licita ţie public ă între 1882-1896. Toate aceste 3 mo şii aveau 812 ha, iar împreun ă cu Muru Albe şti însumau 917 ha şi îl încadrau în calitate de proprietar agricol mijlociu. În satul Degera ţi a construit o biseric ă, inaugurat ă în 1892. În problema na ţional ă, P.S.Aurelian a împ ărta şit ca to ţi oamenii politici, idealul unirii tuturor românilor într-un singur stat. „ Afar ă de România de azi – scria el în TERRA NOSTRA – românii locuiesc în Transilvania, Banat, Basarabia, Maramure ş, Dobrogea şi într-o parte a Macedoniei şi Thesaliei. Nevoi ţi a îndura aceast ă trunchere a ţă rii noastre, suntem datori a ne dezvolta şi a ne înt ări, a nu pierde un minut din vedere pe fra ţii no ştri şi mai cu seam ă a ne p ătrunde c ă, mai târziu, providen ţa na ţiunilor va veni în ajutorul românilor, dup ă cum a venit în ajutorul italienilor .” Mai târziu îns ă, devenind om politic şi de stat, el impune rezerva necesar ă în acel timp în aceast ă problem ă, chiar cu riscul de a ap ărea – pentru contemporani şi posteritate – insensibil la idealul proclamat mai înainte, în numele neamestecului în treburile altor state. În problema na ţional ă – declara el în senat în iunie 1899- „sunt de p ărere c ă trebuie s ă fim mai pu ţini limbu ţi, s ă t ăcem şi s ă facem ceva, dac ă putem. Nu avem nici dreptul, nici căderea s ă ne amestec ăm în trebile şi dup ă cum nu admitem ingerin ţa oric ărui alt stat în trebile noastre, nu putem admite ingerin ţa statului român în ale altora, s ă facem ceea ce se poate face de la frate la frate, f ără s ă înrâurim asupra trebilor altor state .” În ce prive şte str ăinii din România, f ără a fi xenofob, P.S.Aurelian a împ ărt ăşit ideea necesit ăţ ii ca românii s ă fie st ăpâni la ei acas ă, inclusiv pe plan economic. El respingea, în 1875, colonizarea cu străini, ca fiind, ,,în toate privin ţele v ătămătoare ”. ,,Împrejur ările au f ăcut – spunea el în 1899- ca multe din târgurile noastre s ă fie compuse în mare parte din str ăini, care nu caut ă decât s ă se îmbog ăţ easc ă, dar cărora pu ţin le pas ă de interesele na ţionale ale ţă rii acesteia”. El r ămâne totu şi credincios ideii potrivit c ăreia – aşa cum exprima el în Terra Nostra (1875)- cea dintâi datorie a unui cet ăţean este de a-şi cunoa şte ţara: ,,A fi român şi a nu cunoa şte istoria şi geografia României, for ţele sale de produc ţie starea sa economic ă, avu ţiile naturale cu care este înzestrat ă este a dovedi indiferen ţă pentru cea mai sfânt ă din datoriile unui adev ărat cet ăţ ean”.
www.memoriaoltului.ro 21
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Aviatorul oltean Nunuc ă Protopopescu- O sut ă de ani de la tragicul accident Costel Vasilescu
Un secol, raportat la vârsta p ământului, a vie ţuitoarelor şi a omenirii este o unitate de timp relativ mic ă, dar ultimul secol, v ăzut prin prisma descoperirilor şi crea ţiilor aeronautice, de la primul salt şi planarea câ ţiva metri de c ătre românul Traian Vuia cu un aparat mai greu decât aerul, în urm ă cu pu ţin peste o sut ă de ani, şi pân ă la vitezele cosmice şi confortul inimaginabile, înf ăptuite ast ăzi, este un drum uluitor, visat şi consemnat doar în scrierile science fiction. Este o constatare nu numai a zilei de ast ăzi, când argumentele sunt fantastice, zdrobitoare, ci şi la doar un an de la încercarea zadarnic ă a celebrului inventator şi pilot român – Aurel Vlaicu, de a trece Carpa ţii, când Almanahul ziarului “Universul” consemna sub titrarea Avia ţiunea în România: ,, Progrese uimitoare f ăcute pe terenul avia ţiunii se datoresc pe lâng ă perfec ţionarea crescând ă a aparatelor de zburat şi a a a . aviatorilor no ştri în cea mai mare parte de ofi ţeri, ei şi-au propus ca avia ţia s ă nu fie mai prejos fa ţă de avia ţia din ţă rile str ăine… La “Liga aerian ă”, România dispune de peste 50 de aeroplane de diferite tipuri şi puteri, gata în orice moment s ă aduc ă armatei serviciile cerute de împrejur ări. Se cunoa şte de toat ă lumea rolul important pe care avia ţiunea l-a avut în ultimele r ăzboaie din Balcani . Cea mai mare parte din ace şti ofi ţeri au fost trimi şi în str ăin ătate unde au avut ocazia s ă ia cuno ştin ţă de mersul avia ţiunii şi au urmat şcoala de pilotaj. Întorcându-se în ţar ă, ace şti valoro şi ofi ţeri, prin zborurile şi raidurile executate au dovedit c ă speran ţele puse în ei de cei mari au întrecut a ştept ările. Remarc ăm componen ţa şcoalei de avia ţie de la Cotroceni: lt. Sever Pleniceanu, căpitanii Beroniade, Popovici Andrei şi Adamovici; slt. Cantacuzino – Pa şcanu şi lt. Al. Bertea; locotenen ţii Giosan Enescu, Scarlat Ştef ănescu, R ătescu, Alexandreanu şi Petrescu, Chi şcăneanu şi cpt Zorileanu, lt. Protopopescu şi Negrescu [ultimii doi men ţiona ţi], trimi şi la Paris pentru a ob ţine diploma şcoalei Postliceale. To ţi ace şti ofi ţeri zboar ă pe aparatele “Coand ă – Bristol” şi “Farman”. Afar ă de ace şti eminen ţi ofi ţeri cita ţi mai sus, care s-au devotat avia ţiunei, mai sunt deta şaţi la „Liga aerian ă” de la B ăneasa un num ăr aproape egal de ofi ţeri care contribuie la progresul avia ţiunei, executând zilnic splendide şi interesante zboruri. Ofi ţerii care compun „Liga aerian ă” de sub conducerea d-lui Valentin Bibescu, sunt: d-nii www.memoriaoltului.ro 22
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR cpt. Sturdza, P. Cap şa, Fotescu, locotenen ţii N. Cap şa, Mavrodi, Cantacuzino, Nunuc ă Protopopescu , lt. mecanic Popovici şi al ţii. To ţi aviatorii de la Lig ă zboar ă pe aparatele Bleriot şi tot cu aceste aparate domnii Macavei şi Savu au executat “Loopingul”. Ce ne va aduce anul 1915 pe câmpul avia ţiunii? Desigur, noui şi îmbucur ătoare progrese”. * * * Am subliniat, pentru a fi mai lesne de eviden ţiat, stima ţi cititori, segmentele de fraz ă în care jurnalistul N. Vasilescu, la începutul anului 1914, marca disponibilitatea aviatorilor de a se pune necondi ţionat în slujba ţă rii, participarea cu rezultate notorii în Campaniile din Balcani, speran ţele pentru anul 1915 şi, nu în ultimul rând, numele conjude ţeanului nostru – Nunuc ă Protopopescu. Avia ţia încununeaz ă un vis şi define şte satisfac ţii prin reu şite aeriene, în întregul ciclu, de la pasul în carling ă şi prima desprindere de sol, şi pân ă la rezultate de excep ţie în antrenamente, exerci ţii, concursuri, raiduri aeriene şi ac ţiuni reale de lupt ă. Incidentele, accidentele şi catastrofele aviatice sunt semnele de pe pământ ale unei activit ăţ i din înaltul şi împ ărăţ ia cerului, considerate de unii, metaforic poate, un tribut. S-a constatat, cu triste ţe, c ă acestea nu pot fi eliminate, doar diminuate oarecum, iar cauzele sunt de natur ă tehnic ă, instrumental ă sau ţin de domeniul hazardului, în sensul, uneori, de a împinge posibilul rutinat pân ă la a revolu ţiona un sistem sau principiu; în multe cazuri, catastrofele sunt justificate prin destin, cu sintagma ,,aşa a fost s ă fie” sau „a şa i-a fost scris”. Progresul presupune ştiin ţa şi flerul de a inventa, a introduce noul, altceva-ul, iar ini ţiativa, dintr-un anumit punct de vedere, definit ă de maiorul pilot Mateescu D-tru de la Deveselu, nu este altceva decât un caz de indisciplin ă rezolvat cu bine, favorabil. A zbura este un privilegiu şi, în acela şi timp, un risc asumat. Tocmai de aceea aviatorii trebuiesc în ţele şi, considera ţi şi pre ţui ţi. * * Nunuc ă Protopopescu – aviatorul Oltului sub sceptrul destinului - Ofi ţer, aviator, combatant în r ăzboi, a f ăcut parte din deta şamentul care a deschis orizont str ălucitor avia ţiei române şti, cu sacrificii, în numele unui ideal, spre lauda României şi a bravilor ei tineri înrola ţi în cucerirea spa ţiului. www.memoriaoltului.ro 23
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În str ădania de a aureola o s ărb ătoare destinat ă strângerii unor fonduri pentru ridicarea unei statui principelui Barbu Ştirbey, Nunuc ă Protopopescu, pilotul brevetat, care descinde din zona Oltului de nord, din localitatea Poboru, î şi frânge destinul la numai 34 de ani, într-un accident aerian cutremur ător, soldat cu distrugerea total ă a aeroplanului şi maltratarea fizic ă irecuparabil ă, a şa cum detalia ziarul Universul , anul XXXII. Nr. 98, Sâmb ătă, 12 aprilie 1914: „Accidentul aviatorului Nunuc ă Protopopescu. Aducerea victimelor în capital ă. Cum s-a întâmplat accidentul. Ce spune soldatul Maican.
Ieri diminea ţă , cu trenul de 5 şi 40 de minute a fost adus din Gara de Nord aviatorul N. Protopopescu victima accidentului de aeroplan, întâmplat în comuna Mih ăie şti, în direc ţia ora şului Slatina. De la gar ă, Protopopescu a fost transportat cu o ambulan ţă a salv ărei în sanatoriul domnuluilui dr. Gerota. Acolo medicii au constatat c ă victima are ambele picioare fracturate mai jos de genunchi şi numeroase contuziuni pe piept şi fa ţă . Protopopescu î şi pierduse cuno ştin ţa din momentul c ăderii, şi abia pe la orele 10 diminea ţa şi-a venit în fire plângându-se de dureri groaznice. I s-au dat toate ajutoarele posibile. Medicii dau asigur ări c ă pacientul va sc ăpa cu via ţă dac ă nu se vor ivi alte complica ţiuni şi dac ă nu are vreo leziune intern ă. Cu acela şi tren a fost adus în capital ă şi soldatul aviator Maican, pasager pe acela şi aeroplan, a doua victim ă a accidentului. Acesta a sc ăpat mai u şor. Are numai câteva contuziuni pe mâini şi pe fa ţă , şi dup ă ce a fost pansat, a fost l ăsat în libertate.
* Nunuc ă Protopopescu este fiul defunctului Tache Protopopescu, fost membru marcant al partidului Liberal, fost director al Creditului rural şi secretar general al ministerului de finan ţe. Este în vârst ă de 34 de ani, licen ţiat în drept şi director al B ăncei Oltul din Slatina [s.n.: Protopopescu fiul era în vârst ă de 34 de ani, iar tat ăl era licen ţiat în drept şi director al B ăncei Oltul]. Protopopescu se ocup ă de câ ţiva ani cu avia ţiunea. Ob ţinuse brevetul de pilot şi î şi cump ărase un aparat Bleriot 14, pentru dou ă persoane. Cu acest aparat, Nunuc ă Protopopescu, în calitate de ofi ţer în t a t t a rezerv ă a luat parte în campanie a a a tat [r ăzboiul Balcanic, n.n.] ca aviator şi t a f ăcut câteva recunoa şteri t a t a a interesante. Este un sportsman t a a a pasionat.” at a www.memoriaoltului.ro 24
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
* În num ărul 101, de mar ţi, 15 aprilie 1914, ziarul Universul revine cu detalii în privin ţa accidentului: „Cum s-a întâmplat accidentul? Iat ă, dup ă am ănunte culese de la martori oculari, cum s-a petrecut accidentul. Pe la orele dou ă jum ătate, Protopopescu având pasager pe soldatul Maican, a plecat pe aparatul s ău de pe câmpul Regimentului de infanterie din Rm. Vâlcea, luând direc ţia Slatina. Când a ajuns în dreptul comunei Mih ăie şti, aparatul se afla la o mic ă în ălţime de p ământ. A trecut pe deasupra casei d-lui Vintil ă Br ătianu, care se afla la marginea comunei şi acolo, Protopopescu a executat mai multe viraje. Un moment a avut inten ţia s ă aterizeze şi aceasta reiese şi din faptul c ă aparatul era aproape de p ământ. Dup ă ce a executat vreo câteva viraje îns ă, pilotul şi-a luat seama şi s-a hot ărât să-şi continuie drumul. Nu a mai putut îns ă lua în ălţime şi atunci s-a v ăzut silit s ă aterizeze. Erea îns ă prea târziu, c ăci trecuse de locul bun de aterizare. Protopopescu şi-a pierdut atunci sângele rece şi, nemaifiind st ăpân pe comand ă, aparatul a venit şi s-a lovit de muchea unui deal abrupt care i se afla în fa ţă . Şocul a fost de o mare violen ţă . Ma şina s-a sf ărâmat complet şi împreun ă cu cei doi aviatori s-a rostogolit în vale. În c ădere picioarele lui Protopopescu au fost apucate sub motor şi fracturate. Victima a r ămas în nesim ţire. Pasagerul, soldatul Maican, n-a fost atins de motor şi a şa se explic ă cum a sc ăpat numai cu contuziunile produse pe bra ţe şi pe fa ţă de sârmele şi sf ărâm ăturile aparatului. Mai mul ţi s ăteni din comun ă, care au fost martori de la distan ţă ai acestei nenorociri, au dat alarma şi au alergat la locul accidentului. Au scos pe cele dou ă victime de sub d ărâm ături şi le-au transportat pe bra ţe în locuin ţa d.lui V. Br ătianu unde se afla numai doamna Br ătianu, care a trimes dup ă medici şi a dat r ăni ţilor primele ajutoare. Au sosit în scurt ă vreme medicul militar Hacman, doctorul Haldan şi mai mul ţi medici sanitari care au dat primele ajutoare r ăni ţilor. În acela şi timp s-a anun ţat prefectura de Vâlcea despre nenorocirea întâmplat ă. Cum a primit vestea, d.l prefect Otetele şanu a plecat în goana automobilului la fa ţa locului spre a lua m ăsurile necesare pentru transportarea în capital ă a pacien ţilor. Cu primul tren şi sub îngrijirea domnului prefect Otetele şanu, victimele au fost pornite spre Bucure şti înso ţite de doi medici. www.memoriaoltului.ro 25
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ce spune soldatul Maican Am avut prilejul s ă vorbim ieri diminea ţă cu soldatul aviator Maican, a doua victim ă a accidentului, care, din fericire, a sc ăpat numai cu câteva contuziuni, şi care a fost pansat şi pus în libertate. Soldatul Maican este din contigentul anului 1912 şi unul dintre cei mai buni ajutori ai pilo ţilor „Ligei Aeriene” de la B ăneasa. A fost ata şat şi în timpul campaniei pe lâng ă aviatorul Protopopescu, cu care a f ăcut mai multae zboruri. Iat ă ce ne spune soldatul Maican: Am plecat din Capital ă la orele 10 jumate diminea ţa pe aeropolanul Bleriot tip 14 condus de d. Protopopescu. Am luat direc ţia spre Râmnicu Vâlcea, ca s ă lu ăm parte la serb ările organizate în acel ora ş pentru strângerea unui fond pentru ridicarea unei statui principelui Barbu Ştirbey. Cu toate c ă era vânt tare, am ajuns în excelente condi ţiuni la orele dou ă jumate deasupra câmpului cazarmei de infanterie din Rm. Vâlcea. Acolo, înainte de a ateriza, d. Protopopescu a executat câteva viraje splendide în admira ţia şi aclama ţiile miilor de oameni veni ţi în întâmpinarea noastr ă. Am aterizat şi ne-am odihnit câtva timp, ca s ă începem din nou, peste o or ă, drumul înapoi. ... Plecarea a fost deasemeni executat ă în condi ţiuni excelente, am luat de la început direc ţia Slatinei. Pe deasupra comunei Mih ăie şti, în apropiere de vila d. Vintil ă Br ătianu, aparatul a început s ă se coboare. Am ocolit de mai multe ori parcul vilei d-lui Br ătianu executând câteva viraje. Z ărind un loc bun de aterizare, d. Protopopescu a voit să coboare. Deodat ă v ăd c ă aparatul pica în zbor planat spre un deal din fa ţă . Cu toate silin ţele pilotului de a-şi relua în ălţimile, nu s-a putut evita nenorocirea. Am sim ţit o bubuitur ă violent ă şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. M-am trezit plin de sânge, la picioarele lui. Alergau spre noi oameni spre a ne da ajutor. D. Protopopescu î şi pierduse cuno ştin ţa. Am fost du şi la casa doamnei Br ătianu, care ne-a dat primele ajutoare. * Dl. Locotenent Popovici, de la „Liga Aerian ă” a plecat ieri diminea ţă la Mih ăie şti spre a aduna sf ărâm ăturile aparatului şi a face un raport asupra cauzelor accidentului”.
Nunuc ă Protopopescu descinde dintr-un important neam de mari mo şieri implica ţi în politic ă, admnistra ţie, creatori de institu ţii şcolare şi sociale. Bunicul s ău a fost preotul Marin Protopopescu din localitatea Poboru, jude ţul Olt, localitate în care i s-au n ăscut şi au copil ărit cei trei fii: Ştefan, Nae şi Dumitru a a t a t at a a . (Tache). www.memoriaoltului.ro 26
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ştefan a fost de profesie economist şi a r ămas în con ştin ţa oamenilor şi istoria Slatinei prin faptul c ă a l ăsat prim ăriei prin testament suma de 71.500 lei, cu care aceasta a construit local pentru şcoala de b ăie ţi nr. 2, la 1880, şcoal ă fondat ă înc ă de 1872 de c ătre Ion Iona şcu dar care n-a avut local propriu. Şcoala a purtat numele lui Ştefan Protopopescu pân ă în anul 1948 când a fost na ţionalizat ă de comuni şti, prin Hot ărârea Consiliul local Slatina din anul 2002 revenindu-se la denumirea de drept. În aceast ă şcoal ă a înv ăţ at şi criticul literar Dumitru Caracostea. Nae a fost înzestrat cu inteligen ţă şi viziune nativ ă, paradoxal, tocmai el care nu avea mult ă carte, dorea carte pentru conjude ţenii s ăi, mărturie stând cele dou ă şcoli a c ăror înfiin ţare se leag ă de numele s ău: Şcoala de Agricultur ă Strehare ţi, la 1883, şi Gimnaziul real , devenit Liceul Radu Greceanu , la 1884. A fost şeful Filialei Olt a partidului Liberal, bucurându-se de o adânc ă apreciere din partea Br ătienilor, cu care a avut şi rela ţii de amici ţie. A fost decorat de Regele Carol I cu Crucea de Cavaler al Ordinului Coroana României. A fost proprietarul imobilului din Slatina în care a func ţionat şcoala de fete nr. 2, local care – conform unor surse – ar fi servit întâlnirilor masonice. A murit în anul 1886. Dumitru (Tache) – mo şier, magistrat, primar, politician, parlamentar, func ţionar public
Dumitru Tache Protopopescu, tat ăl lui Nunuc ă Protopopescu, s-a n ăscut la 6 ianuarie 1850. Şcoala primar ă a f ăcut-o la Slatina, liceul la Bucure şti, iar între 1871 – 1876 Facultatea de drept, la Paris. A fost judec ător la Buz ău, pre şedintele Tribunalului Ialomi ţa. La 20 mai 1878 demisioneaz ă din magistratur ă, preia Direc ţia General ă a V ămilor în Ministerul de Finan ţe, apoi în 1883, Direc ţia General ă a Regiei Monopolurilor Statului. Are o activitate fructuoas ă ca director al Fabricii de hârtie ,,Letea”. Modernizează şi înfiin ţeaz ă institu ţii: între 1897 şi 1906 organizeaz ă Creditul Funciar în calitate de subdirector; a fost unul din creatorii Casei Rurale; se implic ă în organizarea de b ănci populare şi comerciale. În 1908 creaz ă t a ta la Slatina Banca Oltului, înfiin ţeaz ă Societatea a a t t ,,Vedea” care se ocupa cu comer ţul de cereale şi Banca Româneasc ă (1910), cu un capital de trei t www.memoriaoltului.ro 27
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR milioane, prin reunirea acestor b ănci. Membru marcant al Partidului Liberal, a activat, cu întreruperi, pân ă în 1900 în via ţa politic ă, fiind apreciat şi în excelente rela ţii cu Ion Br ătianu, Gogu Constantinescu, Eugeniu Carada şi Vintil ă Br ătianu. Dup ă decesul fratelui s ău Nae (1886), intr ă în politic ă. În 1888 este ales deputat în Colegiul I Olt. Devine apoi senator, în 1902 fiind ales vicepre şedinte al Camerei Deputa ţilor. Nu a uitat c ă a plecat din rând ţă rănimii. Se ridic ă împotriva exploat ării practicate de trusturile arend ăşeşti, iar dup ă 1907 solicita unele facilit ăţ i pentru ţă rani. Înc ă din 1906 el scria: ,, Ameliorarea situa ţiei materiale a popula ţiei noastre rurale st ă, în primul rând, în încurajarea tendin ţei s ătenilor de a se asocia pentru a lua în arend ă şi a cump ăra mo şii”. Tache Protopopescu – primar Dumitru (Tache) Protopopescu, personalitate distinsă la nivelul Slatinei şi a Oltului, a fost primar al ora şului între 1890 – 1892 şi în 1895. De numele şi st ăruin ţa sa se leag ă crearea a 19 şcoli şi posturi noi, precum şi amenajarea primelor trotuare de bazalt în centrul istoric al Slatinei. Tot datorit ă lui, ulterior, a fost posibil ă construirea actualului sediu al prim ăriei. Pe scuarul acestei institu ţii, la 17 octombrie 1937, i-a fost ridicat un bust, demolat odat ă cu venirea la putere a regimului stalinist, şi... pierdut! Moare la numai 61 de ani, în timp ce se afla la tratament în Elve ţia şi a fost înmormântat la 4 august 1911 la Bucure şti, în cavoul familiei. * În cinstea şi spre frumoasa aducere aminte, la Slatina, la 30 septembrie 1923 a avut loc concursul de fotbal pentru câ ştigarea Cupei „Tache Protopopescu”, dup ă cum anun ţa Gazeta Oltului din 1 oct. 1923. * Familia Protopopescu, descendent ă din comuna Poboru, a l ăsat semne peste timp în ţinutul Oltului, iar prin locotenentul Nunuc ă Protopopescu a dat faim ă avia ţiei militare, un accident stupid s ăvâr şit în urm ă cu o sut ă de ani rupând aripi, vise şi speran ţe.
www.memoriaoltului.ro 28
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t t
t a a t a a t ta a t t a a a at t t t t a t a t t t a a a a t t a a t tat a a t a tat a at t a a a a t a t a tat a t a a a a a at a t a a a a a a t t at t a a a a a a t a t a a a t ta a a a ta a a t a a a a t t a a a t a a a a a ta a a a t a a a a a a t a a at a t a a t a a a t a at a ta t t t t a a a t a a a a a a ta t t a a a . t t a a a a t a at a a a t t ta t a t tat a a a a a t t a a a a t a t a a a t ta a a t t a t a a a t t t a t a ta t t a a a a t a t t a a a a t a t a t t t t a t a a t a ta t t ta t t a a a a a t t t a a a a ta t a a tat a a t a t a a t a a t a a a a a t a t t a a t t a tat a a a Nicu Petria, Ion Tîlv ănoiu www.memoriaoltului.ro 29
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
MIRCEA DAMIAN
– Unde te g ăsesc dup ă mas ă? înc ă trei tot atât de mari. Una este g ăurit ă – La Cap şa. sus, în colt, de un ventilator minuscul, – La ora? care se–nvârte şte turbat de diminea ţa – Ei... La ora şvar ţiului... şi mai târziu... pân ă seara târziu, mereu, f ără s ă poat ă şi mai pe sear ă... birui fumul. În fund o oglind ă cât – Dac ă nu te g ăsesc? peretele, în care te vezi întreg şi în care – M ă g ăse şti. vezi un colt din Calea Vctoriei, o bucat ă – şi dac ă nu pot eu s ă viu? din S ărindar şi Cercul Militar, - când – Mâine. intri… – Tot la Cap şa? şi atât. – Tot... Ce dracu mai întrebi? Ba mai este un ceas, un pendul – Credeam c ă te-ai mutat şi tu la mic şi foarte vechi. Merge întotdeauna <
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR dinainte sau cu paharul cu ap ă, – sau cu Pela 9 toate mesele sunt ocupate. nimic pe mas ă. Dar nu vin numai scriitori Dar parc ă i-a strâns dracu, numai p’ ăi şi arti şti. Vin şi oameni de treab ă: certa ţi: fiecare st ă la câte-o mas ă, singur, pensionari, profesori, militari... Ba şi se uit ă la cea şcă sau în gazete. Dup ă câteodat ă se r ătăce şte şi câte un samsar. 10, – zarva e mare: au mai venit câ ţiva Când îl indentific ă chelnerul se uit ă scriitori, câ ţiva ziari şti, câ ţiva pensionari strâmb la el şi-l serve şte agresiv. Apoi şi un profesor de german ă. şi-a f ăcut s-apleac ă peste masa dumitale, familiar, frizura cu ap ă, fumeaz ă tacticos din şi se tângue: ţigaret şi salut ă şi r ăspunde la saluturi cu – R ău a ajuns Cap şa. o polite ţă care îngroze şte. – R ău?! şi de ce? D ă faliment? La o mas ă, singur deocamdat ă şi – A şi. la 9,30 precis, Camil Petrescu î şi ia şi-ţi arat ă pe individ cu coada ochiului: cafeaua cu lapte. – Un samsar! – F ără fri şcă, domnule... Ce Dumnezeu, – A şa?! P ăi ce dracu caut ă aici? îţi spun în fiecare zi. – ştiu şi eu?! În fiecare zi, într’ adev ăr, şi şi ofteaz ă. fiec ărui chelner pe rând îi spune c ă nu-i – Dumneata e şti tân ăr, nu ştii cine venea trebuie fri şcă. şi în fiecare zi i s’aduce. alt ădat ă la Cap şa... Toat ă floarea – Salutare, Camil! Capitalei... Uite la masa aia din col ţ – Ce faci drag ă? st ătea Marghilomn. La ailalt ă, prin ţul – Te v ăd sup ărat... Iar ţi-au adus fri şcă? Cutare... la cea din fund dinspre strad ă, – Iar... şi nu pot s ă suf ăr spuma asta, cutare om politic. care-ţi murd ăre şte gazetele... Numai nume istorice! La o mas ă din fund, Cazaban îi Chelnerul ofteaz ă şi se uit ă urât explic ă unui colonel în rezerv ă de ce s-a la domnul samsar, care î şi face ni şte certat el acum zece ani cu Stamatiad, socoteli în gând sau pe hârtie... într-un turneu literar. – Democra ţia, Nicolae, demora ţia... – Mergeam, drag ă la Br ăila... Sau la – D ă-o dracului de democra ţie... Gala ţi... Undeva, însfâr şit peste B ărăgan. şi pleac ă, am ărât. Mi-aduc aminte de B ărăgan, fiindc ă la o ... A şadar cafeneaua se deschide sta ţie neînsemnat ă, unde trenul oprea diminea ţa pe la şapte. Mesele şi scaunele, numai un minut, a avut timp s ă se urce – la linie. şi pustii. Doar la una din fund înc ă un scriitor... unul Nigrim... sau a şa un domn î şi soarbe şvar ţul sau cafeaua cu ceva... În Br ăila când ajungem la hotel, lapte, şi se plictise şte. Din când în când un om de serviciu ne întreab ă: mai schimb ă o vorb ă cu <
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
– V-aţi împ ăcat? – Se intereseaz ă – Pentru c ă ai bilete de favoare... S ă m ă colonelul. invi ţi când o s ă te hot ărăşti s ă pl ăte şti din – De vreo cinci ori. buzunarul dumitale de director general... Grav şi sprâncenat, Corneliu – Pân ă atunci s’aştep ţi tu... Fire-al Moldovanu, pre şedintele Societ ăţ ii dracului s ă fii... Sriitorilor, ia şvar ţul la masa de sub Apoi, în gura mare, s ă-l aud ă ventilator. E fericit, pentru c ă a ob ţinut cafeneaua. de la primarul Dobrescu un loc de cas ă – Auzi, domnule, eu îl invit la pentru Palatul scriitorilor. Domnii cinematograf şi el m ă refuz ă... Nu ţi-e scriitori ca un omagiu, s-au hot ărât s ă-i ru şine, m ă?... şi c ătre altul: dea un banchet. Cu organzarea – Hai, m ă, tu. banchetului, a fost îns ărcinat romancierul Invit ă pe oricine. El tutue şte pe Carol Ardeleanu. toat ă lumea, se mut ă de la o mas ă la alta – Când are loc momentul acela na ţional? şi vorbe şte despre toate: de mâncare, de – m ă întreab ă Cazaban, must ăcind. femei, de literatur ă, de politc ă. Dac ă îl – Ce moment na ţional?! contrazici, ţip ă la dumneata, d ă cu – Ei, asta este… Banchetul pre şedintelui, pumnul în mas ă, te amenin ţă cu degetul de. şi se congestioneaz ă şi-i tremur ă buzele – Nu ştiu… Am auzit c ă s’a amânat. şi se uit ă crunt, cu ochelarii pe frunte, cu – ştii ce cred eu? C ă nu se mai face. Am pălăria pe ceaf ă... impesia c ă Ardeleanu a mâncat banii pe – S ă ştii c ă nu mai vorbesc cu tine... S ă care i-a strâns de la scriitori, ca s ă spuie ştii c ă n-am s ă mai calc în cafenea asta... că tr ăie şte din literatur ă… Fire-al dracului de cretin... Toat ă ziua bârfe şte, şi pe toat ă şi pleac ă repede. Când cote şte pe lumea. Pe unii din r ăutate, pe al ţii din calea Victoriei, se uit ă pe fereastr ă, se obi şnuin ţă . Cum este şi un vân ător opre şte un moment şi te amenin ţă cu pasionat, – poveste şte diferite întâmpl ări degetul sau cu bastonul: de la vân ătoare, despre oameni, despre – Idiotule! animale şi despre s ălb ăticiuni. şi iar Dar nu ţine la sup ărare... bârfe şte. Bârfe şte pân ă şi iepurii, şi Poetul Gregorian aprinde un beca ţele, şi potârnichile... chibrit, d ă foc romului din cea şca de Are o singur ă antipatie mare: şvar ţ, mestec ă tacticos şi zâmbe şte într-o Camil Baltazar. Îi este atât de antipatic, dung ă, ca un dul ău printre uluci. încât nici nu-l bârfe şte. Minulescu îi p ăstreaz ă o admira ţie plin ă Masiv şi cu ochelari şi cu p ălărie de respect: cu boruri largi, – poetul Minulescu intr ă – Ce mu şchi are, m ă, firar-al dracului de gr ăbit: taur!... – Hai, m ă, mergi la cinematograf? Că am La masa lui Camil Petrescu s-a ni şte bilete. aşezat criticul Şerban Cioculescu. Îi arat ă – Nu merg. ni şte c ărţi vechi sau discut ă, plin de – De ce nu mergi? venin, alta nou ă. Sau face calambururi. Vorbe şte tare şi dr ăcuie. Are un cap de vr ăjitoare: nasul ascu ţit şi – Nu merg pentru c ă nu am poft ă de încovoiat se întâlne şte aproape, cu cinematograf, pentru c ă am treab ă sau bărbia, ascu ţit ă şi ea şi uitându-se la nas. pentru c ă nu vreau... Îşi l ăsase cândva barb ă: un fel de cioc rar – De ce nu vrei, m ă? şi blond, care nu acoperea nimic... www.memoriaoltului.ro 32
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Bătrânul Dioghenide, este ocupat – Ce om, drag ă, şi Dorul ăsta! cu a treia cafea cu lapte, dubl ă: dou ă Aşteapt ă de un ceas pe George por ţii de unt şi patru cornuri sau trei Dorul Dumitrescu. Sunt prieteni pân ă la brio şi. şi-a pus ochelarii şi m ănânc ă delir şi pân ă la suferin ţă ... tihnit, ca la mas ă. M ăsoar ă din ochi – Uite-l. cafeaua, cornurile şi untul, şi le Deodat ă se însenineaz ă. potrive şte pe toate a şa fel, încât, cu – Hai, m ă, Dorule, m ă! ultima sorbitur ă a înghi ţit cel din urm ă George Dorul Dumitrescu nu se col ţ de corn mânjit cu unt. Apoi strânge gr ăbe şte. Dimpotriv ă, parc ă merge mai farfurioarele, le pune una peste alta şi încet acuma. şi zâmbe şte larg. Este le-aşeaz ă pe tav ă, lâng ă serviciu. Şterge nesfâr şit de lung, poart ă şi el ochelari, masa cu palmele, le scutur ă una de alta şi înc ăleca ţi pe un nas care coboar ă dintre scoate un ziar sau o carte... sprâncene ca orice nas şi merge a şa pân ă – Ce cafenea infect ă! aproape de vârf. Aci se opre şte, brusc. Poetul Nanu intr ă aproape cu Dă s ă se întoarc ă, dar se opre şte iar, ni ţel team ă, se duce pân ă în fund salutând pe turtit, ni ţel sumes, inundat parc ă, între toat ă lumea, apoi se întoarce tot cu team ă nări. şi tot salutând, – şi pleac ă. Zâmbe şte – M-aştepi de mult, Crev? într’una, î şi freac ă palmele ca un Aşa îi spune: Crev. ţârcovnic şi este de-o polite ţe care te şi se uit ă unul la altul şi râd şi se umile şte, de-o modestie care te’nfioar ă... privesc în ochi, de parc ă nu s’ar mai fi – Salutare, salutare, ce faci şefule?... văzut de ani de zile. Pe urm ă, pleac ă Ghice şti ce am în pachetul ăsta?... Ou ă, împreun ă... drag ă, ou ă de g ăini de ras ă... Zaharia Stancu intr ă încruntat şi Este dramaturgul şi de curând cu umeri. romancierul Mihail Sorbul. Râde ştirb – La cine ai f ăcut, m ăi, Zahario, hainele printre must ăţ i şi cioc şi umbl ă astea? cl ătinându-se. Când îi spui o anecdot ă – Las ă-mă dracului! sau o porc ărie, râde tare l ăsându-se pe Are ni şte umeri drep ţi şi întin şi şi spate şi b ătând din mâini ca din ni şte largi şi s ălta ţi ca de boxeur. aripi: – Parc ă i-am f ăcut eu!... – Ia uite, b ă, fir-ar al dracului... Se îndoaie ni ţel la stânga şi se La o masă câ ţiva tineri. Ăla de scobe şte atent în buzunarul de sus al sub oglind ă, înghesuit între umeri şi în el, vestei, ca şi când s’ar pureca. cu un plaivas în mân ă şi cu ochelari, – – Ce cau ţi, m ă? este N. Crevedia. A avut un conflict cam – S ă pl ătesc şvar ţul. nepl ăcut cu o scriitoare tân ără, şi asta îl – P ăi ce! vesta ta nu are buzunare şi jos?! plictise şte. – Ba are... Dar nu vreau s ă mai deschei – Drag ă, îmi ard creierii! haina, ca s ă le folosesc... A şa m-am Are o figur ă chinuit ă. înv ăţ at... – D ă-te mai la dreapta... A şa... Înc ă Sergiu Dan, poveste şte ni şte ni ţel... Bun... Ştii, nu vreau s ă-l v ăd pe <
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
– A şa e! Victoriei, lâng ă jurnale, le cite şte şi le Mititel de-l iei în palm ă, cu ni şte comenteaz ă cu voce tare. ochi ca dou ă g ămălii de ac, şi vii, Ion – Lambru! Călug ăru laud ă o carte ap ărut ă de curând, Nu r ăspunde. Se uit ă peste o carte la întâmplare, a oricui, pe care cafenea ridicându-şi ochelarii pe frunte, îns ă n-a citit-o... să vad ă cine l-a strigat, şi f ără s ă mai – Este o carte admirabil ă drag ă. întrebe îi duce gazeta favorit ă. – Bine, bine, dar... Câte unii citesc toate gazetele şi-i – Admirabil ă, ascult ă-mă pe mie. pl ătesc chirie: 2 lei, 4 lei, 5 lei. În felul şi-i str ălucesc ochii şi se uit ă la ăsta, câ ştig ă şi Lambru şi cititorul: cel tine serios şi tu nu ştii ce s ă crezi. dintâi încaseaz ă 5 lei şi gazetele, cel Mesele din fund, sunt de obicei de-al doilea a dat 5 lei şi-a citit zece ocupate de acelea şi persoane, care vin jurnale... zilnic la acelea şi ore: câ ţiva ardeleni de <
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR când le intr ă praf în n ări. Dac ă ai chef s ă – Plici!... Na, virgul ă... Cretinule!... înjuri un scriitor, dar nu ai curaj s ă faci – Imbecilule!... treaba personal, d ă-i lui Virgilic ă trei lei – Scriitor român e şti tu? Nu cuno şti nici şi înva ţă -l cum trebuie s ă spuie. De multe cele mai elementare no ţiuni de ori se’ntâmpl ă s ă încaseze câte-o palm ă, ortografie... Agramatule... dac ă domnul scriitor e nervos. Dar A doua zi, în gazete : <
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
La un moment dat, strig ă toat ă – Î ţi spun, drag ă, c ă a şa va fi! lumea şi se agit ă, îngr ămădindu-se – De unde ai tu informa ţiile astea? printre mese... O zi, dou ă zile, trei zile... – Dintr’o surs ă foarte sigur ă. Cât dureaz ă criza. Pe urm ă, lucrurile – De unde, frate? De la vreun club? intr ă în normal... – A şi!... De la Cap şa. – Nu ţi-am spus eu?! – se laud ă unul. – Dar de unde se ştie la Cap şa?! Personal, n’a câ ştigat, îns ă, – Dar ce nu se ştie la Cap şa?!... nimic: nu face politic ă. Sunt foarte mul ţi Într’adev ăr: Cap şa ştie tot, vede care nu fac nici un fel de politic ă şi tot, hot ărăşte tot. Cap şa nu este numai o cărora le este perfect egal cine vine la simpl ă cafenea, unde se bea şvar ţul cel putere. Dar îi pasioneaz ă discu ţiile... mai bun şi se m ănânc ă cele mai bune Toate evenimentele se dezbat la pr ăjituri. Este un birou de informa ţii Cap şa. şi lumea este încredin ţat ă c ă politice, literare şi mondene. Este o lucrurile se vor desf ăşura cum s’a hot ărât Istorie, Cap şa, o cronic ă şi o pasiune... aci:
Prof. Dr. Ştefan GRIGORESCU
La mijlocul secolului al XIX-lea, când pa şoptismul, de esen ţă romantic ă, a scos la iveal ă şi a salvat, prin publicare, cele mai cunoscute balade şi legende ale românilor, epoca lui Mihai Viteazul a primit un loc de cinste. Un personaj al acelei epoci, care a devenit subiect de legend ă, a fost c ăpitanul Radu Calomfirescu, al c ărui nume a fost asociat mereu cu cel al mai cunoscu ţilor fra ţi Buze şti. În anul 1860, C.D.Aricescu a publicat, în volumul său intitulat Şoimul Carpa ţilor. Poesii istorice , nu mai pu ţin de patru poezii în care acest căpitan al lui Mihai Viteazul apare între personaje. În prima dintre acestea, intitulat ă Radu Calomfirescu şi t ătarii , se amintea c ă unul dintre vitejii lui Mihai-Vod ă ,,Era Radu Calomfiru,/ Care pentru ţar ă sângele`şi v ărsa”, poezia istoric ă vorbind despre r ăpirea so ţiei sale de c ătre t ătari şi despre salvarea acestuia de c ătre Radu, spaim ă a t ătarilor [1] . În poezia Cei 300 eroi de la satul Putineiul , faptele de vitejie sunt men ţionate prin versurile: ,,Din oastea cea brav ă a lui Bravu tras ă/ Radu, Stroe, Preda, cei trei fra ţi Buze şti,/ şi Stoica şi Radu, fra ţi Calomfire şti,/ În câteva ore bat oastea t ătar ă”2. Alte dou ă poezii, intitulate Bătălia de la C ălug ăreni şi Triumful lui Mihai Bravul dup ă b ătălia de la C ălug ăreni 3, amintesc şi ele vitejiile lui Radu Calomfirescu împotriva turcilor.
1. C.D.Aricescu, Şoimulu Carpa ţilor.Poesii istorice. Bucuresci, Librar-Editor George Ioannid, 1860, pp.45-47. 2 Idem, p.48-49. 3 Idem , p.50, 55 Şi 57. www.memoriaoltului.ro 36
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În anul 1866, publicând prima edi ţie a cunoscutului s ău volum, intitulat Poesii populare ale românilor (incluzând Miori ţa şi Mănăstirea Arge şului ), Vasile Alecsandri prezenta şi o balad ă culeas ă înainte de anul 1852, anume Radu Calomfirescu. Era vorba despre ,,Radul din Calomfire şti/ Zmeul Ţă rii Române şti”, a c ărui familie fusese luat ă în robie de c ătre t ătari. C ăpitanul Radu Calomfirescu şi-a salvat familia şi i-a învins pe t ătari, dar a fost ucis de c ătre fra ţii Buze şti şi de C ăple şti, sub pretextul c ă dorea tronul ţă rii. Balada punea îns ă epopeea ca fiind din vremurile lui Mircea cel B ătrân 4, voievod c ăruia mama eroului îi dezv ăluia c ă el şi Radu fuseser ă fra ţi! Un an mai târziu, Dimitrie Bolintineanu a publicat o dram ă istoric ă, cu titlul Mihai Viteazul condamnat la moarte , în care unul dintre personaje era Radu Calomfirescu, care ap ărea iar ăşi împreună cu fra ţii Buze şti 5. Mai multe a scris, peste un deceniu, istoricul, arheologul şi etnograful Alexandru Odobescu, cercetând trecutul jude ţului Romana ţi. Culegând legendele ţinutului, el a publicat şi Nota asupra cântecului poporan despre Radu Calomfirescu şi fra ţii Buze şti. Culeas ă din satul Streje şti, legenda vorbea despre vitejiile lui Radu Calomfirescu, despre r ăpirea familiei sale de c ătre t ătari şi eliberarea din robie, precum şi despre uciderea Calomfirescului, prin tr ădare, de c ătre Buze şti şi C ăpleşti. Faptele erau îns ă a şezate în domnia lui Mihai Viteazul, c ăruia, ca şi în varianta lui Alecsandri, mama celui ucis i-a dezv ăluit c ă Radu îi fusese frate 6! La sfâr şitul secolului al XIX-lea, savantul Grigore G. Tocilescu a publicat mai multe legende şi balade culese din ţar ă. Între acestea, legenda lui Radu Calomfirescu, cu numele de Popa Farca ş, a fost culeas ă din jude ţul Olt şi reprezenta o form ă denaturat ă a faptelor publicate în alte surse. Calomfirescu era a şezat în vremea lui Negru- Vod ă. Se amintea binecunoscuta r ăpire a familiei sale de c ătre tătari, precum şi vitejia a a t t t a a a t a
4 Vasile Alecsandri, Poesii populare ale românilor. Adunate şi întocmite de... Bucuresci, Tipografia Lucr ătorilor Asocia ţi, 1866, pp.196-199. 5Dimitrie Bolintineanu, Mihai Viteazul condamnat la moarte. Dram ă în trei acte. Bucuresci, Imprimeria Na ţional ă, 1867, pp.63-66 şi 71. În acela şi an, eroul era amintit şi în Alexandru Pelimon, Epoca glorioas ă a lui Michaiu Viteazul. Poem ă istoric ă în versuri. Bucuresci, Tipografia Na ţional ă, 1867, p.15: ,,Fra ţii iar Calomfire şti,/ Radul june între ei,/ Tot asemeni cu Buze şti,/ De români, la inimi lei”. 6 Alexandru I.Odobescu, Anticuit ăţ ile jude ţiului Romana ţi. Bucuresci, Typografia Societ ăţii Academice,1878, pp.165-167. Odobescu credea c ă tradi ţia popular ă avea temei când vorbea de uciderea lui Radu Calomfirescu prin tr ădare şi când zicea c ă el şi voievodul fuseser ă fra ţi. Considera îns ă c ă moartea lui Radu se f ăcuse în domnia şi din porunca lui Radu- Mihnea (1611) şi c ă din legend ă ,,se vede dar ă c ă Calomfirescu a fost feciorul lui Mihnea Turcitul.” www.memoriaoltului.ro 37
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR lui Radu, care omorâse opt mii de p ăgâni. Balada vorbea de o slug ă, Nedea, care îl ajutase pe Radu Calomfirescu în faptele sale, apoi îl ucisese şi îi dusese capul, pe tipsie, popii Stoica din F ărca şa7! Radu Calomfirescu a tr ăit în a doua jum ătate a secolului al XVI-lea, fiind originar probabil din Calomfire ştii Teleormanului 8. Născut pe la anul 1540 9, era boier de origine şi se înrudea cu mari familii din p ărţile Oltului, între care Buze ştii erau cei mai cunoscu ţi. A fost amintit în epoca marilor lupte ale lui Mihai Viteazul, dar nu şi cu vreo dreg ătorie care să-l fi a şezat în rândul marilor boieri ai Ţă rii Române şti. Hrisoave postume l-au amintit ca fiind logof ăt al doilea şi cumpărător de ocine în jude ţul Teleorman, pe Vedea şi pe Călm ăţ ui, la Crângeni, Turde şti şi Urde şti, în a doua domnie a lui Mihnea Turcitul, la leatul 7095 (1586-1587) 10 . La leatul 7098 (1589-1590), în domnia aceluia şi Mihnea Turcitul , Radu Calomfirescu era amintit ca postelnic şi cump ărătorul mai multor ocine, la Ulmule ţi pe Urlui, la Zemnicele şi Zimnicelele 11 . Cea mai veche surs ă istoric ă ce îl aminte şte prin faptele de vitejie este Cronica Buze ştilor , datat ă pe la 1600 şi inspirat ă din cronica oficial ă a cur ţii lui Mihai Viteazul, scris ă de marele logof ăt Teodosie Rudeanu. Cronica Buze ştilor îl aminte şte întâi ca viteaz căpitan, trimis al ături de fra ţii Buze şti cu ,,o seam ă de o şti alese” şi ob ţinând victoriile de la Putineiu (4/14 ianuarie 1595) şi St ăneşti (6/16 ianuarie 1595) asupra t ătarilor. A doua oar ă l-a amintit ca sol de cinste, Radu Calomfirescu şi Stroe Buzescu fiind trimi şi în luna mai 1595 la Alba-Iulia, pentru a duce daruri şi a-l reprezenta pe Mihai Viteazul la nunta aliatului s ău, Sigismund Bathory, cu principesa imperial ă Maria-Cristina de Habsburg 12 . Cu ocazia b ătăliei de la Călug ăreni (13/23 august 1595), s-a crezut, în mod gre şit, c ă Radu Calomfirescu ar fi complotat al ături de al ţi a a t t a a a t t a .
7 Grigore G.Tocilescu, Materialuri folkloristice. Culese şi publicate sub auspiciile Ministeriului Cultelor şi Înv ăţă mântului Public. Vol. I. Poesia poporan ă. Partea I. Bucuresci, Tipografia ,,Corpului didactic” C. Isp ăş escu & G.Br ătănescu, 1900, p.100-101. 8 Dimitrie Frunzescu, Dic ţionaru topograficu şi statisticu alu României... Bucuresci, Tipografia Statului, 1872, p.89. 9 Nepotul s ău de fiic ă, Preda, era atestat prima dat ă în anul 1597, cu dreg ătoria de postelnic, având atunci cel pu ţin 17-18 ani, deci era n ăscut pe la anul 1580. Mama acestuia şi fiica lui Radu Calomfirescu, Calea, se n ăscuse pe la 1560- 1562, so ţul s ău, Radu din Cepturoaia, fiind atestat documentar prima dat ă în anul 1581. 10 Documente privind Istoria României. Veacul XVII.B. Ţara Româneasc ă. Vol. IV (1621-1628). Editura Academiei, Bucure şti, 1954, p.422-423, doc.433. 11 Ibidem, p.7, doc.7, p.9, doc.9 şi p.164-165, doc.176. 12 Nicolae Iorga, Din faptele str ăbunilor: povestiri ale cronicarilor, rânduite, adnotate şi publicate de ... Bucure şti, Tipografia ,,Neamul Românesc”, 1909, p.101 şi 104.
www.memoriaoltului.ro 38
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR boieri şi c ă ar fi fost ucis din porunca lui Mihai-Vod ă13 .Viteazul c ăpitan a r ămas îns ă credincios domnului s ău, iar peste câ ţiva ani, în prim ăvara anului 1600, a participat al ături de acesta la campania din Moldova 14 . Data mor ţii sale nu a r ămas consemnat ă în vreun hrisov al epocii, în vreo cronic ă sau pe vreo lespede de mormânt, cum a fost cazul altor căpitani ai lui Mihai Viteazul 15 . Mai sigur este c ă a murit, probabil la începutul domniei lui Radu-Şerban, când mul ţi dintre fo ştii c ăpitani ai Viteazului au continuat s ă aib ă un rol de seam ă în luptele cu turcii şi cu domnii impu şi de ace ştia. Vârsta pe care o avea (la vreo 60 de ani) şi vreo boal ă a vremii 16 au concurat la moartea viteazului Radu Calomfirescu; nefiind n ăprasnic ă, desigur c ă nici un hrisov sau vreo cronic ă nu au consemnat dispari ţia sa. Mai multe au r ămas consemnate despre urma şii s ăi, în prima jum ătate a secolului al XVII-lea. Radu Calomfirescu a avut o fiic ă, Calea, m ăritat ă cu un boier din Romana ţi, Radu postelnic din Cepturoaia, v ăr al fra ţilor Buze şti. Acest Radu a fost amintit ca postelnic între anii 1581-1592, ca vistiernic în anii 1593-1594 şi ca mare postelnic în domnia lui Mihai Viteazul, între anii 1594-1595 şi 1600 17 . Apropiat de familia Viteazului, a înso ţit-o pe Doamna Stanca în pribegie, fiind apoi al ături de aceasta pân ă la moartea sa, în anul 1603, la Râmnic 18 . Mai multe hrisoave din primul sfert al secolului al XVII-lea o men ţioneaz ă pe ,,Calea, fata Radului postelnic Calofirescul” în leg ătur ă cu judec ăţ i sau vânz ări de mo şii în Teleorman. Astfel, hrisoave din 20 ianuarie 1621, 24 ianuarie 1621 şi 27 iunie 1622, amintesc judec ăţ ile avute de Calea şi so ţul s ău, Radu din Cepturoaia, pentru mo şiile Ulmule ţii, Zemnicele şi Zimnicelele, pe care le mo ştenise de la tat ăl s ău, Radu Calomfirescu, iar acesta le cump ărase de la un Dragomir, fiul lui Marcea din Nanoveni. În domniile lui Radu-Mihnea, se dovedise c ă mo şiile fuseser ă ale str ămo şilor lui Iva şco postelnic din Balote şti, c ăruia i se înapoiau, iar Calea şi so ţul ei r ămăseser ă ,,de lege şi de judecat ă”, neputând dovedi prin c ărţi vechi drepturile asupra mo şiei 19 . Un hrisov din iunie- august 1624 men ţiona c ă ,,jupâneasa Calea, fata Radului Calomfirescu” vânduse, în zilele lui Alexandru Coconul Voievod, mo şiile Crângeni, Turde şti şi Urde şti, mo ştenite de la tat ăl s ău, care le cump ărase cu trei decenii mai devreme, pentru suma de 110 400 aspri 20 . Fiul Caplei şi al postelnicului Radu din Cepturoaia a fost Preda din Cepturoaia şi Grecii Romana ţilor, c ăruia i s-a zis mai mult ,,Floricoiul”, dup ă so ţia sa. Acest nepot de fiic ă al lui Radu Calomfirescu a fost c ăsătorit cu Domni ţa Florica, fiica lui Mihai Viteazul, şi prin el familia Calomfirescului s-a încuscrit cu familia marelui domn al Ţă rilor Române. Preda Floricoiul a fost atestat ca postelnic, dreg ătoria tat ălui şi a bunicului s ău matern, între anii 1597-1612, apoi a fost amintit drept clucer între anii 1614-1616, iar ăşi postelnic
13 Ion Sârbu, Istoria lui Mihai Vod ă Viteazul, domnul Ţă rii Române şti. Edi ţie de Damaschin Mioc. Editura Facla, Timi şoara, 1976, p.205, n. 83. şi Theodor Holban, Boerii lui Mihai Viteazul. În ,,Arhiva ”.Organul Societ ăţ ii Istorico- Filologice din Ia şi. Anul XXXVII, iulie-octombrie 1930, No.3 şi 4, p.182. 14 Ştefan Grigorescu, Căpitanii lui Mihai Viteazul. Editura Univers Ştiin ţific, Bucure şti, 2011, p.71. 15 Cum au fost cazurile lui Calot ă Bozianu, Udrea B ăleanu, Deli Marco, Baba Novac, Mihalcea Caragea ş.a. Pentru ace ştia, vezi, mai nou, lucrarea noastr ă, Căpitanii lui Mihai Viteazul. 16 Ca şi în cazul fra ţilor Radu şi Preda Buzescu, leat cu el. 17 Nicolae Stoicescu, Dic ţionar al marilor dreg ători din Ţara Româneasc ă şi Moldova.Sec.XIV-XVII. Editura Enciclopedic ă Român ă, Bucure şti, 1971, p.82. 18 D.I.R.Veacul XVII.B. Ţara Româneasc ă.Vol.I (1601-1610). Editura Academiei, Bucure şti, 1951, p.106, doc.115. 19 D.I.R. Veacul XVII.B. Ţara Româneasc ă. Vol.IV (1621-1628),p.7, doc.7, p.9, doc.9 şi p.164-165, doc.176. 20 Idem, p.422-423, doc.433. www.memoriaoltului.ro 39
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
în anii 1616-1617, apoi sluger în anii 1618-1619 şi mare sluger, între anii 1620-1630 21 . Fra ţii lui şi deci tot nepo ţi de fiic ă ai lui Radu Calomfirescu, au fost Stroe postelnic şi Radu 22 , iar copiii lui şi ai Domni ţei Florica, prin urmare str ănepo ţi ai lui Radu Calomfirescu şi nepo ţi ai lui Mihai Viteazul, au fost Elina, Buica, Preda şi Mihai. Nepotul lui Radu Calomfirescu, devenit boier important al Ţă rii Române şti şi adversar al taberei boierilor greci, s-a al ăturat pretendentului Matei, aga din Brâncoveni (viitorul mare domn Matei Basarab) şi a murit în oastea acestuia, în b ătălia de la Bucure şti, din 23 august 1631 23 . Fără urma şi de parte b ărb ăteasc ă, neamul lui Radu Calomfirescu a continuat în cursul secolului al XVII-lea prin fiica sa şi urma şii ei şi ai boierului din Cepturoaia. Peste numele viteazului Radu Calomfirescu s-a a şternut uitarea, f ără ca vreun neam ori vreo ctitorie m ănăstireasc ă s ă-l mai pomeneasc ă. La mijlocul secolului al XIX- lea, al marilor n ăzuin ţe na ţionale, Radu Calomfirescu a fost îns ă redescoperit din cronici şi aşezat în rândul marilor c ăpitani ai epocii Viteazului. La 1900, de şi amintea c ă ,,aceast ă legend ă n-are nimic istoric”, prima enciclopedie român ă îl men ţiona pe Radu Calomfirescu drept personaj legendar şi ,,boier viteaz al lui Mihai Viteazul” 24 , a şezat la loc de frunte în istoria acelor vremuri, al ături de fra ţii Buze şti.
t a
21 Nicolae Stoicescu , Dic ţionar al marilor dreg ători, p.232. Al ţi istorici, precum Grigore G. Tocilescu, St. Nicolaescu şi Th.Holban, l-au considerat pe Preda Floricoiul ca fiu al Calei şi al lui Papa din Greci. O surs ă genealogic ă interbelic ă îi preciza corect p ărin ţii, dar îl numea ,,boer din Grecii de Buz ău, zis şi din S ărata, din Albe şti şi alte locuri”, nelegându-l de Grecii Romana ţilor. Vezi Emanoil Hagi-Moscu, Boerii lui Mihai Viteazul. În jurul unei improviza ţii istorico- genealogice, în ,, Arhivele Olteniei ”. Anul VIII, nr.43-44, mai-august 1929, p.231. 22 Altfel, se observ ă c ă în rândul urma şilor lui Radu Calomfirescu, unii purtau numele fra ţilor Buze şti, celebrele rude ale lor. 23 Ion Iona şcu, Biserici, chipuri şi documente din Olt. Editura Ramuri, Craiova, 1934, p.233, n.7. 24 C. Diaconovich, Enciclopedia Român ă. Tomul I. Sibiu, 1908, Editura şi Tiparul lui W.Krafft, p.678. www.memoriaoltului.ro 40
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
a a Dumitru Botar A fost primul dintre cei 12 copii ai preotului Georgescu (1857-1950) şi Elenei, ţă ranc ă analfabet ă, venind pe lume la 19 nov. 1887 în satul Pestra, comuna D ăneasa din jud. Olt, frate cu subofi ţerul de jandarmi, PETRE A. GEORGESCU despre care am scris în Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 9/2015, dar şi cu generalul CORNELIE A. GEORGESCU, de care ne vom ocupa cu alt prilej. Şcoala primar ă o face în satul natal avându-l înv ăţă tor pe tat ăl s ău. La terminarea celor 4 clase primare vine la Gimnaziul IONI ŢĂ ASAN din Caracal pentru clasele I şi a II-a, dar se mut ă la Bucure şti la Liceul Gh. Laz ăr unde face clasele a III-a şi a IV-a, apoi singur se duce la Liceul militar din Ia şi, prin concurs aici urmând cursul superior V-VII. Fiind foarte bun la înv ăţă tur ă dar posedând şi aptitudini pentru a fi militar, liceul l-a repartizat la şcoala militar ă de ofi ţeri de artilerie, geniu şi marin ă din Bucure şti. Vioi, temerar şi curajos din fire, a optat pentru arma artilerie, colegii lui poreclindu-l ,,Leul”. Era neînfricat, în toate ac ţiunile se ducea voluntar, călărea cu agilitatea felinelor şi conducea calul cu elegan ţa unei lebede pe oglinda lini ştit ă a unui lac. Devine ofi ţer de artilerie în anul 1910 (promo ţia 1910), iar ca tân ăr sublocotenent este repartizat la Reg. 1 obuziere din Tg. Jiu, cu acesta f ăcând campania din Bulgaria (1913) şi Primul R ăzboi Mondial (1916-1918), unde şi-a făcut datoria cu toată d ăruirea fiin ţei sale, decora ţiile şi ordinele primite fiind o m ărturie în acest sens. La terminarea r ăzboiului avea gradul de maior, fiind trimis cu Regimentul 22 artilerie în Basarabia în cadrul trupelor de acoperire a ta a acestei provincii. Într-una din zilele toamnei anului 1918, sectorul de acoperire în care se afla este alertat că o parte din leg ăturile telefonice de deservire a diferitelor e şaloane superioare sau subordonate au fost rupte. Dup ă unele investiga ţii f ăpta şii au fost prin şi, era vorba de un grup de 10 elevi, majoritatea b ăie ţi şi dou ă-trei fete de la liceul din Tighina (Bender). Au fost aresta ţi şi închi şi pentru cercet ări, fiind prelua ţi de un tribunal militar pentru judecat ă. Din completul de judecat ă f ăcea parte şi Georgescu A. Ion (cunoscut şi sub numele de Nica) iar sentin ţa dat ă a condamnat doar 2-3 b ăie ţi la sub un an de închisoare (f ăceau parte dintr-o organiza ţie bol şevic ă), ceilal ţi au fost elibera ţi. Între b ăie ţii achita ţi au fost şi trei fete, dintre care una Tatiana Dogval, n ăscut ă la Kiev, tat ăl ei fiind medic (general de divizie) iar mama profesoar ă de limba francez ă în ora şul Tighina, unde aveau domiciliul. Aceast ă domni şoar ă i-a atras aten ţia viitorului general, nu doar fizic, dar şi pentru modul în care vorbea şi se purta, dovedind c ă provine dintr-un mediu educa ţional şi cultural. Pur şi simplu l-a vr ăjit pe NICA, avea fa ţa de culoarea marmurei albe, umerii obrajilor ca purpura dimine ţilor de prim ăvar ă, ochi alba ştri cu priviri pline de c ăldur ă şi nevinov ăţ ie. A fost www.memoriaoltului.ro 41
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR singura care la proces a vorbit în limba francez ă. NICA a re ţinut-o perfect şi dup ă proces a căutat-o mereu pe str ăzile din Tighina pân ă când s-au întâlnit iar între ei s-a înfiripat o idil ă, situa ţie în care b ărbatul a rugat-o pe Tatiana s ă-l prezinte familiei ei, lucru care s-a întâmplat, fiind acceptat imediat de generalul Dogval. A urmat cererea în c ăsătorie a d-rei Tatiana şi c ăsătoria, dialogul între ei purtându-se fie în limba francez ă fie în cea rus ă, dar c ăpitanul Georgescu reu şeşte destul de repede (circa 2 ani) s-o înve ţe pe so ţia lui române şte, cu accentele dialectului oltenesc, astfel încât când a venit la Pestra în 1922, oricine putea s ă jure c ă este olteanc ă get beget. Fratele s ău, generalul Cornelie Georgescu, spunea despre ea că avea un suflet nobil şi cald, era o femeie superioar ă, s-a adaptat f ără fasoane, nel ăsând niciodat ă impresia că în venele ei curge sângele albastru al unei familii de nobili din fosta Rusie ţarist ă. O ruga pe soacra ei s ă o lase s ă mestece m ămăliga prinzând c ăldarea între t ălpile picioarelor stând jos la vatra focului. Dup ă fiecare mas ă, sp ăla vasele şi m ătura prin cas ă, de parc ă ar fi f ăcut acest lucru dintotdeauna, iar c ăsătoria lor a fost ceva cu totul deosebit, păcat c ă nu au avut copii. Rămas în garnizoana Chi şinău, fie la regimentul 30 obuziere, fie la Reg. 25 artilerie, ca ajutor administrativ sau comandant de divizion s-a comportat ca un militar total, cinstit, demn şi ferm, dar extrem de drept în deciziile luate, era p ătruns total de deciziile luate. În anul 1928, în gradul de Locotenent-colonel este transferat la Regimentul 27 obuziere Ismail, pe func ţia de ajutor administrator, îns ă dup ă 6 luni este mutat pe aceea şi func ţie la Reg. 30 obuziere Chi şinău, unde activeaz ă pân ă în anul 1931. În toamna anului 1933 este numit comandant al Regimentului 22 artilerie Bolgrad. Avea acest regiment un trecut frumos de glorie, dar nu avea cazarm ă militar ă comanda lui fiind într-o cas ă particular ă. În aceast ă situa ţie, face un raport ierarhic care ajunge pân ă la regele Carol al II-lea, prin care cerea aprobare pentru construirea unei caz ărmi pentru regiment. Era foarte greu de f ăcut acest lucru, chiar unii colaboratori erau sceptici, dar NICA era un om hot ărât, întreprinz ător şi s-a pus pe treab ă iar în anul 1938, era finalizat ă lucrarea. Ministrul de r ăzboi care a vizitat aceast ă nou ă construc ţie, a fost pl ăcut impresionat, fapt pentru care comandantul (nominal) şi colaboratorii s ăi au fost cita ţi prin ordinul de zi 50/1938 semnat de regele Carol al II-lea, pe întreaga armat ă a Regatului României. Din p ăcate, în aceast ă perioad ă de frumoase realiz ări sufer ă o grea lovitur ă, so ţia sa TATIANA decedeaz ă în anul 1935, dup ă 21 de zile cu febr ă tifoid ă. A iubit-o nespus, odat ă cu moartea ei via ţa lui NICA s-a schimbat total, devenind mistic. Avea momente de devieri psihice şi începe şi inconsecven ţa în gândire. În anul 1939, d ă examenul pentru www.memoriaoltului.ro 42
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR gradul de general de brigad ă. De şi reu şeşte, nu este avansat, pentru c ă nu avea şcoala superioar ă de r ăzboi, abia în 1942 devine general, dup ă ce la intrarea noastr ă în r ăzboi (22 iunie 1941) d ă dovad ă de pricepere şi curaj în conducerea artileriei unei divizii şi apoi a unui corp de armat ă. Pe frontul de la Stalingrad a comandat Divizia 2 infanterie, tot aici din ordinul mare şalului Antonescu, prin Marele Stat Major al armatei române este numit comandat al unui deta şament de diversiune împins s ă lupte la flancul stâng al marelui front germano- român-italian-ungar, în zona sud-est OREL. Deta şamentul era aproape de t ăria unei divizii şi timp de dou ă s ăpt ămâni a luptat eroic pân ă când a fost încercuit de 4 divizii sovietice, raportul de for ţe fiind de 6 la 1 pentru inamic. Opt zile to ţi ace şti bravi lupt ători nu au mâncat decât ceea ce au primit cu ajutorul avia ţiei şi aproape c ă nu au dormit deloc iar comandantul lor NICA f ăcea diferite diversiuni sau schimb ări de pozi ţie în toate punctele cardinale, l ăsând impresia inamicului c ă raportul de for ţe este în favoarea celor încercui ţi şi nu invers. Dup ă 8 zile de infern, au reu şit s ă sparg ă cercul şi s ă ajung ă cu mari pierderi la trupele lor din marele front al Stalingradului. Pentru acest act de mare bravur ă a primit Crucea de fier german ă cu spade şi a fost propus pentru ordinul MIHAI VITEAZUL, dar nu ştim din ce motive nu i s-a acordat. Marele Stat Major Român a editat o bro şur ă intitulat ă: AC ŢIUNEA GENERALULUI GEORGESCU LA OREL (1943), în care se arat ă toat ă ac ţiunea plin ă de eroism de care a dat dovad ă Generalul Georgescu, fiul preotului Alexandru Georgescu din Pestra. Pe frontul de est, c ătre sfâr şitul acestuia, a fost comandantul Diviziei 15 infanterie, îndeplinind misiunea de ariergard ă a luptei în retragere a tuturor for ţelor din aceast ă zon ă, eviden ţiindu-se în luptele de la OCEACOV. După 23 august 1944, este numit comandantul Corpului teritorial Gala ţi, iar în momentul armisti ţiului era comandantul Garnizoanei Gala ţi, dar aici are loc o întâmplare rarisim ă. Într-o convorbire amical ă cu un general sovietic, care luptase la OREL, când acesta aude c ă este generalul Georgescu, cu care se confruntase acolo, plin de admira ţie l-a felicitat sincer pentru modul în care românii s-au comportat, în sensul c ă ei, ru şii, au fost convin şi c ă raportul de for ţe era favorabil românilor. În anul 1944 a fost trecut în rezerv ă şi la pensie. A stat 6 luni la Bucure şti la Casa oştirii, apoi a venit la Slatina, iar dup ă un an s-a stabilit la PESTRA, unde şi-a f ăcut o modest ă gospod ărie ţă răneasc ă. În mijlocul oamenilor s ăi din satul natal s-a sim ţit stimat şi consultat în multe probleme, ocupându-se în mod deosebit de loca şul bisericii. Cu ajutorul enoria şilor, personal a sp ălat pere ţii interiori înnegri ţi de fum, sco ţând la lumin ă pictura mural ă de o mare frumuse ţe şi totodat ă a cump ărat un frumos candelabru, precum şi un covor cu motive române şti pe care le-a d ăruit bisericii. Din p ăcate preotul Clenci a înstr ăinat acest candelabru şi astfel biserica unde fusese el botezat, iar tat ăl s ău a ţinut numeroase slujbe, a fost p ăgubit ă prin neomenia unui slujitor al lui D-zeu. Fiind un fum ător înr ăit ,dup ă vârsta de 50 ani a c ăpătat un astm, care l-a chinuit puternic, iar în ziua de 20 martie 1951 în urma unei r ăceli asociate cu astmul, moare singur şi uitat de to ţi cei c ărora le-a f ăcut mult bine. Înmormântarea a fost modest ă, în loc de un afet de tun, co şciugul a fost dus la cimitir de un car s ărăcăcios tras de 4 boi. A fost înso ţit de to ţi fra ţii şi nepo ţii, dar şi de mul ţi cons ăteni. În loc de salvele trase de pu ştile unui divizion de artilerie, s-a auzit trecând peste cimitir un cârd de cocori în forma ţie www.memoriaoltului.ro 43
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR unghiular ă, cu un comandat în cap, ce-i conducea pe ceilal ţi spre locuri sigure, a şa cum a făcut-o el pe timp de pace şi r ăzboi. Poate a fost o coinciden ţă dumnezeiasc ă. I-a fost pus ă o cruce pe care eu, în drumurile mele, de inspector şcolar, înainte de 1989, am mângâiat-o nu de pu ţine ori cu o floare şi o lumânare. Recent trecând prin cimitirul din Pestra s ă v ăd ce mai face acest erou, nu am mai g ăsit crucea, probabil c ă incomoda pe cineva, pe locul unde era au ap ărut câteva cavouri. Nu ştiu dac ă prim ăria D ăneasa cunoa şte faptul c ă un erou al armatei române, un general, a fost scos din p ământul satului natal, din p ământul ţă rii iar crucea lui sub care se odihnea înl ăturat ă cu o incon ştien ţă inexplicabil ă. Cu eroii nu se procedeaz ă a şa, în alte ţă ri sunt a şeza ţi la loc de cinste şi sunt onora ţi cu toat ă considera ţia. La noi, cultul eroilor (desigur, nu peste tot) înc ă mai are un drum lung de parcurs pentru a fi pus acolo unde trebuie. Păcat, mare p ăcat!
t a a t t a Prof. Nedelea Teodor
În anul 1962 eram elev la Şcoala General ă Sine şti-Olt. Colectivizarea agriculturii intra într-un regim de urgen ţă . Se tergiversase prea mult acest imperativ ordonat de cei care conduceau destinele României. Ini ţial, recomand ările au fost blânde, în sensul c ă trebuiau convin şi s ă semneze o cerere de intrare în g.a.c. (gospod ăria agricol ă colectiv ă). De fapt, niciodat ă nu au fost convin şi ci constrân şi s ă renun ţe la p ământ, la vite, şi utilaje agricole. Termenul folosit la timpul respectiv era un verb care acum pare cuvânt tocit şi demodat: verbul a l ămuri . Ţă ranii trebuiau l ămuri ţi prin toate metodele posibile s ă renun ţe la dreptul lor de proprietate. Grupuri de l ămuritori se deplasau în fiecare curte, se autoinvitau cu impertinen ţă în cas ă şi chiar la masa omului. Câteodat ă r ămâneau pân ă noaptea târziu, dezechilibrând cu neru şinare tihna şi obiceiurile bietului ţă ran. Familiile de ţă rani erau epuizate sistematic, fiindc ă scenariul se repeta din nou peste câteva zile, iarăşi for ţau poarta, iar ăşi intrau în curte, veneau în cas ă şi nu mai plecau. De-a lungul timpului, unele grupuri de l ămuritori s-au transformat în bande, care efectuau un serviciu de comando. P ătrunzând cu for ţa în gospod ăriile oamenilor, unii cotrob ăiau peste tot iar al ţii spurcau vasele bietelor femei din care hr ăneau copiii. E greu de crezut acum, dar a şa a fost atunci şi îmi asum toat ă responsabilitatea cu exemple concrete din satul copil ăriei mele. Poate c ă aceste grupuri de comando erau denumite brig ăzi. Cred c ă nu prezint ă importan ţă denumirea lor, este semnificativ c ă ele acţionau în for ţă s ă-l dezr ădăcineze pe ţă ranul român. La început, ţă ranii le-au privit cu indiferen ţă . Mai târziu, r ăbdarea lor a fost tocat ă m ărunt, pân ă la epuizare. Mul ţi au început s ă cedeze psihic din cauza h ărţuielilor de tot felul. În aceste condi ţii dure, cei care nu aveau puterea s ă reziste, acceptau s ă semneze o cerere conform c ăreia ,,de bun ă voie şi nesilit de nimeni înscriu în g.a.c. tot p ământul arabil şi atelajul agricol ”. O alt ă categorie de ţă rani s-a l ăsat înfrânt ă, cu ochii plini de lacrimi, când şcolile le-au trimis copiii acas ă. Nimic nu mai era posibil pentru ţă ran, nu se mai putea tr ăi, fiindc ă şi gestionarul magazinului s ătesc era instruit s ă refuze banul www.memoriaoltului.ro 44
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
ţă ranului. Umili ţi şi r ăbd ători, ţă ranii evitau s ă se întâlneasc ă mai mul ţi, ca s ă nu fie acuza ţi de conspira ţie împotriva regimului. Vremurile erau atât de tulburi încât cei care veneau de la ora ş cu trenul, plecau din gar ă pe poteci ocolite, ca s ă se evite întâlnirea cu autorit ăţ ile pe şosea. Ţă ranii se sim ţeau cu adev ărat prigoniţi în satul lor. Când l ămuritorii şi-au epuizat instruc ţiunile de a dialoga cu ţă ranii, au trecut la folosirea torturii. Copil trist şi izolat, nu am avut parte de copil ărie. Periodic trebuia s ă se întâmple ceva care s ă m ă traumatizeze. I-am v ăzut pe tata şi pe bunicul meu luând stâlpul por ţii în bra ţe, într-un gest disperat pentru a nu fi sco şi afar ă din curte. Una dintre metodele de intimidare ale grupului de comando era s ă-l izoleze pe om de familie. În ăsprirea considerabil ă a metodelor de convingere a f ăcut ca mul ţi oameni s ă plece zilnic la p ădure şi s ă revin ă acas ă numai seara târziu. De şi era frig, în p ădure evitau s ă fac ă focul, pentru ca să nu r ămân ă urme. Erau h ărţui ţi. Se ad ăposteau în modul cel mai primitiv posibil şi efectuau cu rândul serviciul de paz ă. Autorit ăţ ile au lansat zvonul c ă întrunirile ţă ranilor erau considerate conspirative iar cei prin şi vor fi aresta ţi. Din acest motiv, p ărin ţii mei au părăsit domiciliul şi au locuit câteva s ăpt ămâni la o rud ă din Arge ş. Într-o gospod ărie modest ă ca a noastr ă, nu mai aveai unde s ă te ascunzi. Copil fiind, a trebuit s ă dorm singur, f ără foc în mijlocul iernii, cu spaima în suflet c ă îmi va bate în geam tata, care venea periodic s ă vad ă ce mai fac. Ziua trebuia s ă merg la şcoal ă şi s ă dau explica ţii unde îmi sunt p ărin ţii. Mama când a plecat mi-a spus insistent c ă voi avea grij ă de vac ă şi s ă nu uit s ă-i dau ap ă, „fiindc ă are vi ţel în burt ă şi e p ăcat s ă rabde”. Dup ă atâ ţia ani care au trecut mai visez şi acum c ă am uitat s ă-i dau ap ă. Pe vremea când eu mergeam la şcoal ă descul ţ şi ni şte pantaloni l ălâi , un amic se plimba pe biciclet ă şi cu aparatul foto la gât. Acum m ă ironizeaz ă pentru alunecare politic ă. T ăticul lui era şef de cadre iar al meu credea c ă vor veni americanii. Teoretic, colectivizarea s-a încheiat în prim ăvara anului 1962. Cei care s-au opus colectiviz ării au fost h ărţui ţi în continuare, prin toate mijloacele posibile. Tata era absolvent al şcolii de subofi ţeri de jandarmi şi a îndr ăznit s ă dea examen la Regionala C.F.R. Craiova. Era vesel fiindc ă rezolvase bine toate subiectele atât la român ă cât şi la matematic ă. Nu ştia c ă regionala solicita referin ţe de la Sfatul popular cu privire la trecutul lui. Într-o zi, a primit o scrisoare prin care i se comunica sec c ă „a reu şit f ără loc”. F ără serviciu şi f ără p ământ urma s ă tr ăim greu şi f ără speran ţe de mai bine. Eram obi şnuit, fiindc ă apucasem de mic s ă v ăd povara cotelor ce trebuiau pl ătite cu cereale, ca s ă achite ţara datoriile de r ăzboi. Pe vremea aceea umbla prin case un perceptor care punea sechestru pe ţoalele fetelor de m ăritat. Purta permanent un bidon militar de tabl ă, pe care i-l umpleau cu ţuic ă oamenii s ăraci. Ţin minte c ă odat ă a scos din geant ă şi mi-a dat un biscuite. Îi mul ţumesc, fiindc ă, probabil, nu mai gustasem de mult aşa ceva, altfel nu a ş mai ţine minte acum. Colectivizarea agriculturii a fost încheiat ă iar tata a reu şit s ă dep ăşeasc ă momentul. De fapt, cineva din comisie a f ăcut o cerere şi altcineva a pus degetul în loc de semn ătur ă. Dac ă nu s-ar fi întâmplat a şa, cred c ă nu ar fi r ămas în via ţă , i-ar fi putrezit oasele de mult. Mai târziu, când clocotul evenimentelor s-a mai potolit, tata a semnalat falsul, în mod ierarhic, tuturor forurilor cunoscute de el la acea vreme: la raion, la regiune, la Consiliul de stat, procuratura general ă, Ministerul justi ţiei, Ambasada U.R.S.S., Marea Adunare Na ţional ă, redac ţia ziarului Scânteia , etc. Cerea insistent o expertiz ă grafologic ă care s ă demonstreze falsul, c ă nu el a scris cererea, c ă nu el a pus degetul. Toate răspunsurile erau parc ă trase la indigo şi anume c ă „exista cererea de înscriere la colectiv www.memoriaoltului.ro 45
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
înregistrat ă cu num ărul…”. Demersul efectuat de ziarul Scânteia face ca r ăspunsul primit de la Sfatul popular al raionului Slatina cu adresa cu nr. 381/11 aprilie 1964 s ă fie pu ţin mai complet. Textul r ăspunsului precizeaz ă clar din prima faz ă c ă „în urma verific ărilor efectuate se confirm ă c ă sunte ţi un element necorespunz ător…” Sigur c ă toate aceste probleme au fost monitorizate într-un dosar care l-a imobilizat într-o anumit ă pozi ţie atât pe tata cât şi pe mine. Fiul ,,reac ţionarului” a trebuit s ă poarte şi el p ăcatele tat ălui, pân ă târziu. F ără bani şi f ără haine bune am tr ăit mizerabil într-o singur ă camer ă amenajat ă sub fânar. Am făcut naveta pe picioare la liceu, câte şase kilometrii zilnic, f ără palton pân ă în ultima clas ă. Dup ă absolvirea clasei a IX-a, m-am bucurat enorm c ă se ivise o speran ţă , o şans ă ca să scap de mizerie, s ă am şi eu patul meu, mâncare şi haine. Dar am suferit din nou, am plâns şi nu-mi venea s ă cred. Nici tata n-a fost acceptat s ă devin ă ceferist dar nici eu elev la Liceul Militar. Dup ă ce am completat toate formularele cerute, dup ă ce am f ăcut vizita medical ă, dup ă ce mi-am cl ădit visuri şi speran ţe timp de câteva luni, un ofi ţer mi-a spus că îi pare r ău c ă nu pot fi acceptat „deoarece e ceva în neregul ă cu tat ăl t ău”. M-am pr ăbu şit. Fac precizarea c ă tat ăl meu nu a fost condamnat niciodat ă de un tribunal şi nici rudele mele apropiate. Nici rude în str ăin ătate nu am avut. Cu toate acestea eu eram b ăgat în aceea şi g ăleat ă cu criminalii, cu ho ţii. Singura şans ă era s ă înv ăţ carte şi s ă aleg o specialitate tehnic ă. Lucrasem în vacan ţă ca zilier la I.A.S., împreun ă cu un judec ător b ătrân, l ăsat de societate f ără slujb ă şi f ără pensie. Nu avea nici o vin ă decât profesiunea exercitat ă într-un mod cinstit. Mai târziu, tata a devenit lop ătar pe un şantier din Bucure şti, iar eu student la chimie. Dup ă absolvirea facult ăţ ii, fiecare tân ăr trebuia s ă efectueze stagiul militar. Am încercat şi eu s ă-mi fac armata la timp, dar nu am reu şit. Târziu am aflat c ă, pe dosarul de subofi ţer în rezerv ă al tat ălui meu, era scris un cod. Copiii acestor proscri şi erau obliga ţi s ă fac ă armata numai la anumite unit ăţ i speciale. Absolven ţii institu ţiilor de înv ăţă mânt superior aveau dreptul s ă devin ă ofi ţeri în rezerv ă iar eu nu. Am a şteptat ani de zile s ă se clarifice situa ţia, s ă demonstrez c ă eu nu eram vinovat cu nimic, dar în zadar. La vârsta de 30 ani mi-am f ăcut datoria fa ţă de patrie timp de şase luni şi am primit livretul militar cu gradul de soldat. Aici am îndurat mizeria şi blestemul unui regim special. To ţi colegii mei avuseser ă p ărin ţii monitoriza ţi. Al ţi colegi î şi aveau propriile lor probleme. Religia îi interzicea la unul s ă m ănânce carne şi s ă foloseasc ă arma. Altul, ceruse s ă emigreze în Israel. Zi şi noapte eram bine supraveghea ţi, s ă fim permanent la program, la instruc ţie, la înv ăţă mântul politic. Am v ăzut solda ţi umili ţi de sergen ţi şi caporali. Li se cerea s ă măsoare dormitorul cu b ăţ ul de chibrit, s ă aduc ă ap ă cu linguri ţa, s ă mearg ă târâ ş pe sub paturi şi multe alte abera ţii. Pedagogia înv ăţ at ă de mine la universitate nu mai valora nimic. Totul era posibil. Azi s ăpai cu trud ă o groap ă şi mâine primeai ordin c ă trebuie astupat ă. Numai câ ţiva din p ărin ţii camarazilor mei avuseser ă probleme la colectivizare şi fuseser ă marca ţi iar restul erau victime ale altor situa ţii. Un camarad, etnic german, mi-a relatat drama familiei sale care a fost ridicat ă cu for ţa şi trimis ă în Uniune s ă munceasc ă în condi ţii dramatice. M-a impresionat foarte mult relatarea sa, încât problemele mele deveneau nimicuri. Sora mamei lui era o fat ă frumoas ă când a plecat din ţar ă, dar s-a întors b ătrân ă şi cu must ăţ i. Lucrase acolo o munc ă brut ă, s ă alimenteze manual un furnal primitiv. Trebuia s ă urce cu roaba un plan înclinat şi s ă răstoarne minereul prin gura furnalului. Gazele toxice, c ăldura, foamea permanent ă şi epuizarea total ă îi determina pe ace şti nenoroci ţi s ă prind ă şi s ă m ănânce gândaci. www.memoriaoltului.ro 46
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Am revenit la catedr ă şi mi-am exprimat dorin ţa s ă lucrez ca profesor cooperant în Africa. În prima faz ă am primit semnalul verde, dar apoi drumul mi-a fost barat cu toate c ă promovasem examenul de limba francez ă şi cursurile de boli tropicale. Fac precizarea c ă Revista de fizic ă şi chimie a fost pentru mine un drapel. Dup ă absolvirea facult ăţ ii, am scris şi am publicat mult. Reu şeam s ă strecor printre rânduri o parte din gândurile mele, atât în paginile revistei cât şi în cadrul şedin ţelor. Prefa ţa unui material din Buletinul de fizic ă şi chimie ap ărut în anul 1980, anticipa „destinderea ca rezultat al constrângerii”, în conformitate cu principiul lui Le Chatelier. De la colectivizarea agriculturii mi s-au tras multe şi ca o ironie a soartei am rămas dasc ăl la şcoala agricol ă. Întâmpl ător am ajuns şi director, dar am fost bine lucrat de cei interesa ţi. Interesul şi diversiunea au f ăcut întotdeauna cas ă de piatr ă. Era greu s ă rezi şti când orice f ăceai nu era bine, când partidul te în ţepa în coaste iar b ăie ţii î ţi cotrob ăiau prin sertarele biroului. Într-un sistem totalitar nu aveai cum s ă te aperi. Singura alternativ ă era s ă supravie ţuie şti.
a Prof. Cornel MANOLESCU
a ta t t t tat a a t a a a a a a a ta a at a a t a t a t a t a t a a t t a a a t a a t a a tat at t a at a a t a a a ta t t at t a at a a a a t t a a a a t at a a t a t Constantin Dumitrescu, viitorul general, s-a n ăscut la 25 februarie 1868 în localitatea Morunglav, plasa Olte ţu, jude ţul Romana ţi ( azi jud.Olt ). A fost fiul lui Dumitrache Ioan ( n. 1834 ) şi al Nicoli ţei Ioan ( n. 1836 – d. 01.01. 1872 ), numele de familie a Dumitrescu adoptându-l mai târziu. Se www.memoriaoltului.ro 47
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR pare c ă tat ăl s ău era grec de origine, dar nu avem date certe în sprijinul acestei afirma ţii. A urmat şcoala fiilor de militari de la Craiova, începând cu 20 septembrie 1887, apoi şcoala de ofi ţeri, începând cu 15 iulie 1890. A absolvit în anul 1892, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. La 15 iulie 1892 prin Înaltul Decret ( în continuare Î.D. ) nr. 2493, a fost repartizat la Regimentul Rovine Nr. 26, unde a activat pân ă în anul 1896, când prin Î.D. nr.1688, a fost ,,v ărsat’’ la Regimentul Gorj Nr. 18 cu gradul de locotenent. În cursul anului 1896 a fost mutat de mai multe ori, la diferite unit ăţ i, dup ă cum urmeaz ă: la 10 mai a fost numit la şcoala fiilor de ofi ţeri, prin Î.D. nr.2374, la 1 oct. la Regimentul Dolj nr.1, prin Î.D. nr. 3744, pentru ca la 1 decembrie s ă fie numit în func ţie la Regimentul Olt Nr. 3, prin Î.D.nr. 4434. La 22 mai 1897 ,,Locotenentul Constantin Dumitrescu, fiu major al reposa ţilor Dumitrache Ion şi Nicoliţa s-a c ăsătorit cu Elena D ăbuleanu, zis ă Co şoveanu, jun ă de religie cre ştin ă de na ţiune român ă de ani dou ăzeci şi unu, născut ă în comuna Preajba districtul Dol-Jiu, la anul una mie opt sute şapte-zeci şi şease, menajer ă, domiciliat ă în Craiova, fica majoră a Domnului Ghi ţă Co şoveanu zis D ăbuleanu proprietar şi a Ecaterina menager ă, domicilia ţi în Craiova.’’ La 16 sept.1900, prin Î.D. nr.867 a fost mutat din nou la şcoala fiilor de militari de la Craiova, pentru ca la 1 febr. 1901, prin Î.D. 230 s ă revin ă la Regimentul Dolj nr.1. La 1 august 1903 a fost numit pe func ţie în cadrul Comandamentului Diviziei II, unde a şi fost înaintat la gradul de c ăpitan la 10 mai 1904. La 16 aprilie 1907, prin Î.D. nr.1892 a revenit la Regimentul Rovine nr. 26, unde a activat pân ă la data de 10 mai 1908, când , prin Î.D. nr.1562 a fost numit la şcoala de subofi ţeri de infanterie din cadrul Corpului I. Armat ă. La 1 aprilie 1909, prin Î.D. nr.1281, a revenit la Comandamentul Diviziei a-II-a. a t a www.memoriaoltului.ro 48
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
La 1 aprilie 1911 a fost înaintat la gradul de maior şi transferat la Regimentul Rovine nr. 26, unde a activat pân ă la 1 aprilie 1913, când a fost mutat la Corpul I Armat ă. La 1 aprilie 1916 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, devenind şef de Stat –Major al Corpului I Armat ă. La 14 octombrie 1916 a fost înaintat la gradul de colonel. La 13 noiembrie 1916 a fost numit la comanda Diviziei a VIII-a, revenind ca şef de Stat Major la Corpul I Armat ă, la 24 decembrie 1916. La 24 august 1917 a fost pus, pentru pu ţin timp, la dispozi ţia Comandamentului Armatei a-II-a, pentru ca la 1 septembrie 1917 s ă fie înaintat la gradul de general de brigad ă şi numit la Brigada 12 Infanterie, unde a activat pân ă la 1 aprilie 1918, când a fost numit la comanda Brig ăzii 22 Infanterie. Între 19 aprilie 1919 şi 1 octombrie 1920 a fost comandant al Diviziei 7. În vara anului 1919 generalul Constantin Dumitrescu a participat la Campania României, pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei. La 29 iulie 1919, generalul M ărd ărescu, comandantul trupelor din Transilvania hot ărăşte o nou ă grupare de for ţe, dup ă cum urmeaz ă: 1. Grupul generalului Holban – divizia 1 şi 2 vân ători, la FEGYVERNEK 2. Grupul generalului Mo şoiu – divizia 6 la TOROK, SZT MIKLOS şi divizia 1 infanterie în sectorul SZOLNOK. 3. Grupul generalului Dumitrescu,infanterie divizia 7-a, brigada 12 artilerie, regimentul vân ători de munte, divizia 2 cavalerie şi brigada 4 ro şiori în regiunea MADARAS ( www.cristiannegrea.ro ) Men ţion ăm c ă Divizia a 7-a, a doua din Oltenia era adus ă de pe frontul de est. În noaptea 30 spre 31 iulie, ora 3,30, sub protec ţia unui puternic bombardament de artilerie, grupul general Dumitrescu începe trecerea Tisei la Kis Kore, mai la nord de Tisza Bo şi la sud de Tisza Fured. Rezisten ţa inamic ă este mai serioas ă, fapt care întârzie aruncarea podului pân ă la ora 11.00, iar podul este gata la ora 16. Pân ă seara capul de pod ajunge la o
dezvoltare de 20 km. şi a t a
www.memoriaoltului.ro 49
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
11 km adâncime ( www. Istoria md./R ăzboiul româno-ungar dela 1919 de la Tisa la Budapesta ). De la 1 octombrie 1920 a fost numit la comanda Diviziei 11. În decizia ministerial ă No. 1033 din 22 Septembrie 1921, relativ ă la numirea membrilor din comisiunile de examinare pentru gradul de sublocotenent de rezerv ă pentru infanterie, cavalerie, geniu şi administra ţie, la examenele ce se ţin 1 Octombrie 1921 ( Direc ţiunea şcolilor militare ) se aminte şte şi numele s ău: […] A. Infanteria a) La şcoala preg ătitoare de ofi ţeri de rezerv ă Craiova General de brigad ă Dumitrescu Constantin, divizia XI – pre şedinte.
La 12 ianuarie 1923 a fost numit comandant provizoriu la Divizia 16, devenind comandant la Divizia 11, la data de 1 martie 1923. La 31 martie 1924, prin Î.D. nr.1192 a fost înaintat la gradul de general de divizie:
,, FERDINAND I Prin gra ţia lui Dumnezeu şi voin ţa na ţional ă, Rege al României, La to ţi de fa ţă şi viitori s ănătate Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de r ăzboi sub No.10.818 din 29 Martie 1924 Am decretat şi decret ăm: Art. I. Generalul de brigad ă Dumitrescu Constantin, comandantul diviziei XI se înal ţă , pe ziua de 31 Martie 1924, la gradul de general de divizie şi se nume şte, pe ziua de 1 Aprilie1924, comandant al corpului I Armat ă. Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de r ăzboi este îns ărcinat cu executarea decretului de fa ţă . Dat în Bucure şti la 29 Martie 1924 FERDINAND
Ministru de război General de divizie No.1192 George M ărd ărescu Se aprob ă, FERDINAND” ( Monitorul Oficial, nr.74 / 3 aprilie 1924 )
La 3 aprilie 1924 a predat comanda Brig ăzii 11 şi a preluat comanda Corpului I. Armat ă,prin Ordin de zi nr.64, din 4 aprilie 1929. La 1 octombrie 1929 a fost trecut în cadrul rezervei prin Î.D. nr. 3240. DECORA ŢII PRIMITE 4. Medalia jubiliar ă ,, Carol I ”- Î.D. nr.5834 din 28 decembrie 1905. 5. Ordinul ,,Coroana României în grad de cavaler” -Î.D. nr.24 din 2 iulie 1910, pentru îndeplinirea serviciului cu zel şi devotament. 6. Medalia ,,Avântul Ţă rii’’, din 1913. 7. Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu- Î.D. 1306 / 1915.
www.memoriaoltului.ro 50
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
8. Ordinul ,,Steaua României’’, clasa a IV-a cu spade şi panglica ,,Virtutea Militar ă’’- Î.D. NR. 549 din 8 iunie 1917, pentru luptele de la Jiu. 9. Crucea Comemorativ ă a r ăzboiului, cu barete- Î.D. NR. 1744 din 7 iulie 1918. 10. Ordinul ,,Coroana României’’ clasa a III-a cu spade şi panglica ,,Virtutea Militar ă’’- Î.D. nr.2189 din 6 iunie 1919, pentru opera ţiile din Ungaria. 11. ,,Generalului de brigad ă Dumitrescu Constantin, pentru priceperea şi bravura cu care a condus apera ţiile diviziei VII, contra grupului de for ţe înamice dela Debre ţin, Karcsag şi Tisa Fured, ocupând aceste localit ăţ i ,în 1919.’’ 12. Medalia ,,Victoria’’- Î.D. nr. 3390 publicat în Monitorul Oficial nr121din 2 septembrie 1921. 13. Ordinul ,,Steaua României’’ clasa a III-a , de pace- Î.D. 5285 / 1922. 14. Ordinul ,,Coroana României’’ în grad de mare Ofi ţer- Î.D.3782 / 1924. 15. Ordinul ,,Crucea de R ăzboi Cehoslovac ă” 1928. 16. Ordinul ,,Meritul Sanitar ‘’, clasa I. 17. Ordinul ,,Steaua României’’ în grad de mare ofi ţer - Î.D. nr. 1296 publicat în Monitorul Oficial nr.101 din 9 mai 1928. Reproducem dou ă decrete prin care s-au recunoscut meritele generalului romana ţean:
[1] MINISTERUL AFACERILOR STR ĂINE MIHAI I. Prin gra ţia lui Dumnezeu şi voin ţa na ţional ă, Rege al României , La to ţi de fa ţă şi viitori s ănătate. Asupra raportului Ministrului Nostru secretar de Stat ad-interim la Departamentul Afacerilor Str ăine, cancelar al ordinelor, sub No.31.515/928 Am decretat şi decret ăm: Art.I. Numim membrii ai Ordinului ,,Steaua României’’, pe urm ătorii ofi ţeri generali şi superiori Ordinul ,,Steaua României’’ gradul de Mare Ofi ţer. Generali de divizie _ Dumitrescu Constantin, comandantul corpului I armat ă. Art. II. Ministrul Nostru al afacerilor str ăine ad-interim, Cancelar al Ordinelor, este îns ărcinat cu executarea acestui decret. Dat în Bucure şti la 5 Mai 1928. În numele Maiest ăţ ii Sale Regelui Mihai NICOLAE, Principe al României. MIRON, Patriarhul României. GHEORGHE BUZDUGAN. Ministrul afacerilor str ăine Ad-interim Cancelaral Ordinelor I.G.DUCA No. 1296.
(Ordinul,, Coroana României’’ în grad de Mare Cruce – Î.D. nr.3492 publicat în Monitorul Oficial nr. 245/1929).
www.memoriaoltului.ro 51
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
[2] MINISTERUL AFACERILOR STR ĂINE MIHAI I. Prin gra ţia lui Dumnezeu şi voin ţa na ţional ă, Rege al României La to ţi de fa ţă şi viitori, s ănătate: Asupra raportului ministrului Nostru al Afacerilor Str ăine, cancelar al Ordinelor sub No. 62.254 din 1929 Am decretat şi decret ăm Art.I. Numim membri ai ordinului ,,Coroana României’’, pe urm ătorii ofi ţeri generali în rezerv ă: În gradul de Mare Cruce Generalul de divizie în rezerv ă Dumitrescu Constantin, fost comandant al Corpului I armat ă. Art.II. Ministrul Nostru al Afacerilor Str ăine, Cancelar al Ordinelor este îns ărcinat cu executarea acestui decret. Dat în Bucure şti , la 18 octombrie 1929. În numele Maiest ăţ ii sale Regelui Mihai I NICOLAE, Principe al României MIRON, Patriarhul României CONSTANTIN S ĂRĂŢ EANU Ministrul afacerilor str ăine, Cancelar al Ordinelor G.G. Mironescu Nr.3492.
(Semnul onorific pentru 40 de ani servi ţi în Armat ă. – Î.D. nr.641 publicat în Monitorul Oficial nr. 66 / 1931).
CARACTERIZĂRI : 1 octombrie 1894 – Foarte bun ofi ţer; de şi tân ăr, îns ă este foarte serios, cu des ăvâr şire devotat serviciului.Îi place a se ocupa cu ştiin ţele. Este repetitor de matematici, pe care le studiaz ă cu toat ă aten ţiunea, dezlegând probleme cu elevii, de care se ocup ă mult. A reu şit la examenul de admitere în şcoala de aplica ţiune, nu i s’a aprobat s ă urmeze, fiindc ă nu a vrut a p ărăsi infanteria pentru a trece la o arm ă special ă. Aceasta este o not ă bun ă pentru ofi ţer, pentru c ă s’a ar ătat recunosc ător armei în care a intrat ca copil de trup ă şi în care a crescut. Conduit ă prea bun ă, modest, ţinut ă regulamentar ă. Îl propun la înaintare la alegere , îndeplinind toate calit ăţ ile 18. Comandantul şcoalei, Lt. Colonel M.C.Constantinescu
28 octombrie 1902 , Craiova – Comandant de pluton. S-a achitat bine de îndatoririle sale şi a ob ţinut cele mai bune rezultate.
www.memoriaoltului.ro 52
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Este s ănătos şi robust; înf ăţ işare pl ăcut ă, ost ăşeasc ă, se prezint ă bine. Portul curat. Inteligent şi capabil, are ini ţiativ ă şi pricepere ager ă. Are râvn ă pentru serviciul militar, şi lucreaz ă cu dragoste. Are aptitudini şi pentru trup ă şi pentru şcoal ă. Încalec ă bine. Educa ţie bun ă. Tr ăie şte în societatea camarazilor s ăi. Purtarea foarte bun ă în serviciu şi în societate. Posed ă complet cuno ştin ţele necesare gradului s ău şi binevoie şte mult pentru a se instrui. Cunoa şte prea bine regulamentele tactice în teorie şi practic ă. A lucrat bine tema ce i s’a dat. Traduce destul de bine din limba francez ă. A luat parte la concentr ările şi manevrele din acest an şi s’a condus bine. N-are datorii. Afar ă de sold ă mai are venit dotal de 2000 lei anual. Îl cred capabil a înainta în cariera militar ă; a absolvit şcoala de r ăzboi din ţar ă şi a dovedit dorin ţa de a se instrui. La corp munce şte cu tragere de inim ă, astfel c ă reu şeşte s ă fie folositor de pe urma cuno ştin ţelor şi serviciilor acestui ofi ţer. Îl propunem a înainta la alegere. 19. Comandantul Regimentului Dolj No.1 Lt.Col. ( ss ) Indescifrabil.
15 septembrie 1905 – În serviciul de birou şi voiagiul de stat major al Corpului de Armat ă şi în concentr ările şi manevrele de toamn ă ale anului curent, c ăpitanul Dumitrescu a dat probe c ă posed ă toate calit ăţ ile cerute unui bun ofi ţer de stat major şi unui bun ofi ţer de front, achitându-se de toate îns ărcin ările ce le-a avut într-un mod lăudabil. Doresc ca dupe satisfacerea examenului de maior s ă am ocaziunea a-l propune mai repede pentru acest grad pe care îl merit ă cu prisosin ţă . 20. Şef de Stat Major Locotenent – col. Goruneanu
Anul 1908 – Bine f ăcut, s ănătos şi rezistent la oboseal ă. C ălăre şte bine. Este inteligent, are judecat ă solid ă, concepe u şor şi clar cu mult ă ini ţiativ ă. Are curajul r ăspunderii pân ă la expunere. Temperament calm, sânge rece. Lt. Col ( ss ) indescifrabil
Octombrie – Noiembrie 1916 – Şef de Stat Major la Corpul I-Armat ă. Cunoa ştem pe acest vrednic ofi ţer, a şa c ă în timpul foarte scurt cât l-am avut sub ordine direct, am putut pune în eviden ţă aptitudinile principale ale acestui bun şef de stat major: putere de munc ă, rânduial ă, discern ământ, lini şte. General ( ss ) Str ătilescu
Octombrie – Noiembrie 1916 . – Şef de Stat Major al Corpului I de Armat ă. Colonelul Dumitrescu este un distins ofi ţer de stat major şi tot atât de capabil ca comandant de trup ă, fiind energic , brav şi cu mult ă putere de munc ă. Frumoasele sale însu şiri îi dau dreptul la înaintare, r ăsplat ă meritat ă cu prisosin ţă . General ( ss ) S ănătescu
www.memoriaoltului.ro 53
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
De la 18 octombrie 1916 pân ă la 14 noiembrie, a îndeplinit func ţiunea de şef de Stat Major al Corpului I Armat ă aducând comandamentului foloase reale; într-o împrejurare grea l-am trimis spre a coordona atacul mai multor deta şamente contra unui grup de for ţe inamice, care ocupau ni şte pozi ţii importante. 21. Comandantul Corpului I Armat ă General ( ss ) Petala.
14 Noiembrie 1916 – 24 Decembrie 1916 . Comandantul Diviziei 8, colonelul Dumitrescu pe tot timpul cât a comandat Divizia 8-a sub ordinele mele ca Comandant al Corpului I Armat ă ( dela 14 Noiembrie – 24 Decembrie ) s-a achitat în mod foarte l ăudabil de toate îns ărcin ările grele date acelei Divizii, a luat m ăsuri judiciare la timp şi conforme cu situa ţiile create dovedind c ă posed ă cultura superioar ă militar ă care-i dau dreptul a aspira la comanda unit ăţ ii pe care a condus-o provizoriu. 22. Comandant al Corpului 4 Armat ă, fost Comandant al Corpului I Armat ă General de Divizie ( ss ) P ătra şcu.
24 Decembrie 1916 – 24 August 1917 – Şef de Stat Major Corpul I Armat ă. De la 24 Decembrie 1916 a fost numit din nou şef de Stat Major al Corpului I Armat ă şi a desf ăşurat în timpul acestei perioade de refacere o activitate dintre cele mai rodnice. Prin calit ăţ ile şi însu şirile ost ăşeşti dovedite de Colonelul Dumitrescu în tot timpul carierei şi mai ales în timpul Campaniei, Colonelul Dumitrescu a dat dovad ă c ă va fi un bun General comandant de mare unitate, motiv pentru care îl propun la înaintare. 23. Comandantul Corpului I Armat ă General ( ss ) Petala.
1 Noiembrie 1917 – 1 iunie 1918 – Comandantul Brig ăzii 12 Infanterie. Pe baza ordinelor Diviziei, Generalul Dumitrescu a alc ătuit proiectele necesare pentru: ap ărare pe pozi ţia ce o ocupa, retragere pe pozi ţia de la Tasl ău şi apoi pe Siret. Proiectele sale au fost foarte bine studiate, a ţinut seam ă de mijloacele pe care le avea la dispozi ţie, de for ţele inamicului din fa ţă , de teren şi timp, ceea ce a avut ca rezultat m ăsuri luate foarte judicios. Pe tot timpul cât a comandat Divizia a 6-a, am fost foarte mulţumit de serviciile sale ca comandant de Brigad ă. General ( ss ) Dabija.
19 Aprilie 1919 – 5 Mai 1919 – Generalul Dumitrescu Constantin, Comandantul Brig ăzii 24 Infanterie, comanda ad-interim Divizia a 7-a. În ziua de 13 Aprilie 1919, a ocupat Debre ţinul, respingând for ţele inamice ce se adunaser ă acolo. A cucerit apoi HARCZAG, prin manevre bine îndrumate şi prin lovituri continue. A ocupat TISZA – FURED printr-o manevr ă abil ă. S-a remarcat în cursul acestor lupte ca comandant brav şi destoinic.
www.memoriaoltului.ro 54
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Fiind convins c ă este apt pentru a comanda o Divizie în cele mai bune condi ţiuni, îl propunem, în mod exceptional, la comand ă de divizie. 24. Comandantul Grupului de Nord, General Mo şoiu.
10 Mai 1919 I se poate încredin ţa definitiv comanda unei Divizii întrunind toate calit ăţ ile pentru exercitarea acestui Comandament. 25. Comandantul Grupului de Nord, General Mo şoiu.
1 Noiembrie 1925 – 31 Octombrie 1926 . Generalul Dumitrescu este acela şi din timpul r ăzboiului şi din anii precedent, care urmăre şte desf ăşurarea programului de instruc ţie al Corpului I-ul de Armat ă pe un teren cu totul practic. Comand ă aceast ă mare unitate cu toat ă destoinicia. Cu ocazia c ălătoriilor de instruc ţie şi a concentr ărilor în câmpurile de instruc ţie, a dovedit depline cuno ştin ţe şi aptitudini pentru a conduce o mare unitate, fiind preg ătit pentru a ajunge la treptele cele mai înalte ale ierarhiei ost ăşeşti. 26. Inspector Corp de Armat ă, General Popovici.
Pe actul de c ăsătorie din Registrul de Stare Civil ă, nr. 4 / 1897, f.97-97v. Exist ă urm ătoarea not ă: ,, Decedat so ţul în comuna Craiova. Actul de deces No.67 / 1935 din 24 Ianuarie 24.’’ La 24 ianuarie 1935 a fost şters din controalele Armatei prin t a a at a t at Ordin de zi nr. 87, fiind decedat. a a a a
www.memoriaoltului.ro 55
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t t a a a
a a a t a a a a a t at a a t a a at a a a t t a a a a a a t a a t t t t a a a a a a ta a t t t a a a a a a a a t a t ta a a a t t a t a ta t t t at a a a t a a t t t t a t t at a t a t t a t at t t a t a a a a a t a a t a a a a a a a a t a a a a t a a a a a t t t a t t t t a a t a a t a a t a t a t a a a a a a t at a t Prof. Viorica Istrate, Şcoala Gimnazial ă ,,George Poboran” Slatina
at Damian St ănoiu Nu l-am v ăzut de mult ă vreme. S ă fie aproape dou ăzeci de ani. Un destin foarte capricios m-a smuls brutal din locurile pe unde am copil ărit şi nu mi-a îng ăduit s ă m ă reîntorc m ăcar la Pa şti sau la Cr ăciun a şa cum obi şnuiesc cei ce se desprind din sânul familiei pentru a-şi g ăsi existen ţa pe alte meleaguri. Iar mai târziu când acest destin curios mi-ar fi dat r ăgaz s ă îmi v ăd pâraiele cu fluturii şi salcâmii în care m ă urcam dup ă puii de vrabie, diriu şurile pe care m ă d ădeam cu târlia şi poenile în care m ă jucam de-a clencea, nucul de la vie în care mă coco ţam cu aritmetica şi mai târziu cu Creang ă şi cu Ispirescu,- m-am sim ţit oarecum înstr ăinat de satul meu natal. Leg ăturile de familie nu mai erau atât de puternice, disp ăruser ă b ătrânii care pre ţuiau în amintirea mea cât şi peisajele şi îndr ăgisem alte locuri, cu alte poteci, cu al ţi b ătrâni, cu alt pitoresc. Satul meu este botezat cu un cuvânt slavon: Dobrotinet. Ceea ce în române şte s-ar traduce: pământ bun. şi în adev ăr c ă bun şi roditor este p ământul prin acele p ărţi de ţar ă. Nu sunt nici dealuri sterpe şi a a t prea chinuitoare pentru vitele de povar ă, nici tarlale www.memoriaoltului.ro 56
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR joase unde truda omului s ă fie m ăturat ă de vijelioasele ape ale Oltului, care trece prin nemijlocit ă apropiere. Parc ă v ăd nesfâr şitele lanuri de grâu, cu spicul lor de-o palm ă, leg ănându-se în bătaia vântului; şi p ădurile negre de porumb prin care s-ar fi putut strecura în tain ă un cal cu c ălăre ţ cu tot. Desigur, trupurile întinse de mo şii, din vremuri, se vor fi îmbuc ătăţ it, cl ăca şii obidiţi de odinioar ă î şi vor fi luat în oh ăbnicie pogoanele pe care le lucrau în dijm ă şi deci poezia lanurilor nesfâr şite va fi disp ărut. În schimb, locurile împestri ţate cu felurite recolte dau p ământului înf ăţ işarea unui covor v ărgat, de o frumuse ţe pe care n-o poate reda pe pânz ă nici penelul celui mai talentat dintre pictorii îndr ăgosti ţi de farmecul peisajelor câmpene şti. Parc ă v ăd marele z ăvoi din lunca Oltului, cu plopi înal ţi şi cu s ălcii umbroase, cu lumini şuri pentru vacile cu clopot ale proprietarului şi pentru jocurile copiilor, cu zătonul ve şnic tulburat de scâr ţaşele pescarilor şi de sc ăldatul celor ce n-au prins înc ă me şte şugul înotatului. Parc ă v ăd şi plutele alunecând în şiruri nesfâr şite pe firul Oltului, şi pluta şii cântând doine b ătrâne şti sau amestecând m ămăliga din ceaunul spânzurat în vârful unei cr ăcane. Biserica este a şezat ă într-o vale, hotar dintre dou ă sate, şi e foarte veche. Se zice că ar fi fost zidit ă din sipeturile lui Matei Basarab. De altfel toate bisericile vechi, cu ctitori necunoscu ţi, au fost ridicate din mila marelui şi evlaviosului Voievod... Din hududaiul adânc, care începe chiar de lâng ă biseric ă şi se termin ă aproape de şoseaua jude ţean ă, ie şea, pe atunci, în fiecare noapte, o stafie, în chipul unei femei înalte şi albe, alb ă ca z ăpada, care, dup ă ce f ăcea o mic ă promenad ă prin împrejurimi, disp ărea în pu ţul p ărăsit din apropierea ceairului. Îmi închipui îns ă c ă o dat ă cu spargerea izlazului de pe coast ă, pu ţul a fost astupat, ceairul de stejari înlocuit cu porumb sau cu varz ă şi stafia silit ă s ă r ămân ă în hududai şi deci s ă renun ţe la baia rece şi la plimbarea ei în miez de noapte. Stranele bisericii erau pe vremea aceea ţinute de doi b ătrâni cânt ăre ţi, deosebi ţi ca talent dar deopotriv ă de simpatici şi de cumsecade. Mo ş Toma J ăjău, care era tot a şa de tare în me şte şugul celor opt glasuri ca şi în cunoa şterea vina ţurilor şi Mo ş Costache care, ce-i drept nu prea iubea b ăutura şi nici cu psaltichia nu se împ ăca mai bine decât cu limba chinezeasc ă. Dar avea Mo ş Costache o voce dulce şi-i f ăcea deosebit ă pl ăcere s ă constate progresele celui care îl pomene şte acum, în silabisirea slovelor chirilice. Mo ş Gheorghe, unul din epitropi, fiind de meserie cârciumar, va fi turnat el unul ap ă în boloboacele cu ţuic ă, dar îi era a şa de drag ă biserica încât ar fi fost în stare s ă fac ă orice jertf ă pentru ea. şi titlul de epitrop era considerat de el ca o cinste cum nu mai putea fi alta pe lume. Dar adev ăratul purt ător de grij ă al bisericii, binen ţeles dup ă preotul respectiv, era Florea Sergentu` sau Florea Ionescu. F ăcuse armata la c ălăra şi şi-i r ămăsese porecla de Florea Sergentu`. Lumea îi zicea mai mult ,,Primaru”. Chiar şi în scurtele intervale când altul venea s ă îi ia locul la conducerea comunei. Parc ă-l v ăd - iarna cu o c ăciul ă mare şi cu cojoc în cosoare, vara cu pieptarul descheiat într-o parte şi cu p ălăria de paie în form ă conic ă trecând la prim ărie pe drumul de câmp sau coborând coasta c ătre biseric ă. Nu l-a văzut nimeni intrând într-o cârcium ă, de şi, dup ă obiceiul p ământului, nu se poate lua contact cu autoritatea comunal ă, f ără,,cuvenitul ad ălma ş”. www.memoriaoltului.ro 57
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Cred c ă nu m ă în şel dac ă spun c ă pân ă ast ăzi n-am mai întâlnit un om care s ă m ă impresioneze atât de pilduitor ca acest b ătrân deosebit de în ţelept. Avea bun ă stare şi autoritate necontestat ă în toat ă comuna. Nu f ăcea mare caz nici de una nici de cealalt ă. Din cojocul lui ţărănesc n-a ie şit niciodat ă şi se sim ţea destul de la locul lui s ă vând ă lumân ări în biseric ă, pentru a spori venitul sfântului l ăca ş. O mare fericire citeam pe fa ţa lui atunci când îi soseau feciorii de la Bucure şti. Unul era student, îmi pare, şi cel ălalt locotenent la artilerie. Devenea mai vorb ăre ţ, ie şea cu ei s ă porneasc ă hora, p ăşea mai mândru, iar când citea cazania, în prezen ţa lor, era parc ă mai emo ţionat ca alte d ăţ i. Având şi eu o atribu ţie pe la biseric ă m ă duceam la el în fiecare sâmb ătă seara să-mi dea prescure şi vin pentru slujb ă. şi niciodat ă n-am intrat cu el în pivni ţă f ără s ă nu-mi rup ă un ciorchine de struguri din cei care atârnau la grind ă şi pe pere ţi. Cred c ă a murit fericit b ătrânul. Studentul de pe atunci e ast ăzi director în ministerul de finan ţe, fostul locotenent comand ă un corp de armat ă – e vorba de generalul Gheorghe Florescu- iar feciorul cel mai mic e înv ăţă tor în sat. şi fiindc ă veni vorba de b ătrânii de atunci, ai satului meu natal, se cuvine să pomenesc şi de cel mai de seam ă ţigan, din cele vreo 2-300 de exemplare care se g ăseau atunci în sat. Îl chema M ărin şi slujea prim ăria de vreo patruzeci de ani, în calitate de vătăşel. Î şi d ădea o importan ţă de zapciu sau de c ăpitan de jandarmi. Parc ă-l v ăd cu taraba de porumb în gura sobei, la prim ărie binen ţeles, sau filozofând cu luleaua în col ţul gurii. Avea un ciubuc – c ă-l putea folosi Nea M ărin, şi împotriva câinilor din sat. C ăci, lucru de mirare, de şi nu era curte de gospodar în care s ă nu fi intrat Nea M ărin cel pu ţin de dou ă sute de ori, fie dup ă m ălai, cu vreo cita ţie sau cu perceptorul, totu şi câinii refuzau s ă-l cunoasc ă. Îl considerau ve şnic str ăin, ba înc ă du şman, şi-l tratau ca atare. În vremea din urm ă, orbise s ărmanul om dar î şi cuno ştea a şa de bine satul c ă nimerea orice cas ă de gospodar f ără s ă-l îndrepte cineva. Dup ă ce am terminat clasele primare m-a luat Florea Sergentu` s ă slujesc şi eu prim ăria în calitate de telefonist, cu 10 lei pe lun ă, şi am primit îndrum ări de la Nea M ărin. Când r ăcnea ţiganul câte un ,,halo” în pâlnia aparatului se auzea din r ăspântii. Avea b ătrânul o bab ă care nu mânca decât pe şte s ărat. Acuma-fie din aceast ă pricin ă, fie din alta- nu s-a cununat cu ea decât dup ă vreo patruzeci de ani de trai împreun ă. Actualit ăţ i din satul meu? ştiu c ă s- au f ăcut bucate bune, c ă p ărintele Ion a îmb ătrânit, c ă la stran ă cânt ă feciorul lui Mo ş Costache, c ă s-a schimbat proprietarul, că biserica a r ămas una şi aceea şi, num ărul şcolilor şi al dasc ălilor s-a dublat, iar al cârciumilor probabil s-a împ ătrit. Uitasem: satul meu se afl ă în jude ţul Olt, la cinci kilometri de Slatina şi la un t a a t a a kilometru de albia Oltului. t t a t a a www.memoriaoltului.ro 58
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
JUDE ŢUL ROMANA ŢI ÎN IZVOARE DOCUMENTARE (II)
Ion Z ăuleanu
Motto: „În Evul de Mijloc...hotarul avea un sens mai larg. (...). Era, cum am zice, un hotar fecund, un hotar creator de via ţă , produc ător de sintez ă”. N. Iorga
Toponim aproape singular în structura administrativ – teritorial ă a ţă rii vreme de aproape cinci secole (1), jude ţul Romana ţi apare oficial în urma reformei administrative a lui Vlad C ălug ărul (1485-1496), când, în Oltenia, în locul jude ţelor Jale şului, Motrului şi de Balt ă, sunt men ţionate jude ţele Jiul de Sus (Gorj) , Jiul de Jos (Dolj), Mehedin ţi şi Romana ţi. Al ături de jude ţul Vâlcea atestat documentar în 1392, aceste jude ţe şi-au p ăstrat neîntrerupt individualitatea de-a lungul timpului. De şi pân ă în secolul al XVII – lea, delimitarea teritorial ă este foarte greu de precizat, datorit ă sistemului natural de hot ărnicie, „de unde se rup apele”, jude ţul Romana ţi, cu dou ă grani ţe fixe, cea de r ăsărit pe Olt şi cea de sud pe Dun ăre, şi cu alte dou ă grani ţe, una la vest cu Doljul şi cealalt ă la nord cu Vâlcea, care au cunoscut schimb ări nesemnificative pe parcursul Evului de Mijloc, a func ţionat în aria unui „ hotar fecund, un hotar creator de via ţă , produc ător de sintez ă” (2). Cercetarea realit ăţ ii vie ţii din acest hotar, pe baza informa ţiilor din colec ţia „Documenta Romaniae Historica” , B, Ţara Româneas ă, vol. 2 (1501-1525), ilustreaz ă un spa ţiu individualizat din punct de vedere teritorial, etnografic şi social, cu o via ţă româneasc ă liber ă (3). În partea a doua a studiului nostru prezent ăm 28 de documente din perioada 1396-1525. Iat ă-le, şi de aceast ă dat ă, în ordine cronologic ă: 1). 1496 (7004) august 1, Tîrgovi şte . Radu cel Mare voievod înt ăre şte M ănăstiri Govora, sate, vii, ţigani şi „...iar ăşi am d ăruit domnia mea obroc sfintei m ănăstiri pe fiecare an, din jude ţul Romana ţilor, din 6 sate, 12 g ăle ţi domne şti şi câte o maj ă de morun şi câte o maj ă de crap şi la Pa şti , câte 1000 de aspri statornic” (4).
2). 1499 (7007) ianuarie 27, a ta t t a a a at Tîrgovi te ş . Radu cel Mare voievod a a a at t înt ăre şte lui Stanciu comis „... ca t a a www.memoriaoltului.ro 59
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR să-i fie Balta Cîrjeu, toat ă şi s ă-i fie gîrla Bahova şi amândou ă Cr ăpătoarele, pentru c ă le-a cump ărat Stanciul comis de la Radomir şi de la Cîrjeu şi de la fiii lui Grigor, pentru 20 de florii.... De aceea, i-am dat domnia mea, ca s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă , lui şi fiilor lui şi nepo ţilor şi str ănepo ţilor şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele” (5). 3). 1501 (7009) mai 23, Tîrgovi şte . Radu cel Mare voievod d ăruie şte „...m ănăstirii numite Ezer şi celor ce tr ăiesc într-însa, cinsti ţii şi dumnezee ştii c ălug ări ... ca s ă aib ă în fiecare an câte 3 găle ţi de grîu ohabnice şi cîte 3 g ăle ţi de orz s ă le ia din jude ţul Romana ţi , ca s ă le fie de ajutor şi de înt ărire sfintei m ănăstiri şi de hran ă dumnezee ştilor c ălug ări , care tr ăiesc în acest sfînt loc, nou ă şi p ărin ţilor no ştri spre ve şnic ă pomenire s ă le fie neschimbat”. (6). 4). 1501 (7009) mai 24, Tîrgovi şte . Radu cel Mare voievod înt ăre şte „...m ănăstirii numit ă Cozia, p ărintelui egumen Simeon şi tuturor fra ţilor care tr ăiesc întru Hristos ca s ă le fie în st ăpănire.... şi Vodostri ţa ... şi balta Mamino, de la Orlea în sus , cu toate b ălţile, cîte se ţin... s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă sfintei m ănăstiri şi dumnezee ştilor călug ări de hran ă, iar nou ă şi p ărin ţilor no ştri ve şnic ă pomenire”.(7). 5). 1502 (7010) mai 3 , Tîrgovi şte. Radu cel Mare voievod înt ăre şte „...cinstitei şi sl ăvitei m ănăstiri Govora şi nastavnicului ei, p ărintele întru Duhul Sfînt şi c ăut ătorului ce se dore şte c ătre cele bune chir Dorotei şi cinsti ţilor c ălug ări ... seli ştea Pirotu şi cu gîrla şi cu Listevile, pentru c ă le-a d ăruit jupan Alb din Runcu .... şi înc ă au mai d ăruit domnia mea Sfintei M ănăstiri mai sus zise: din jude ţul Romana ţilor, în fiecare an , câte zece g ăle ţi grîu şi câte zece g ăle ţi orz... s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă şi de nimeni neatins , dup ă spusa domniei mele... ”(8). 6). 1508 (7017) septembrie 7, Bucure şti. Mihnea cel R ău voievod înt ăre şte mănăstiri Bistri ţa „... şi Brîncovenii to ţi şi Gîndeani şi Vadastra toat ă ...si Potelu tot şi cu Balta Alb ă ... ca s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă, în timpul domniei mele şi în timpul vie ţii fiului domniei mele, ca s ă fie pentru înt ărirea sfintei m ănăstiri şi dumnezee ştilor c ălug ări şi rug ători, p ărintelui egumen, ieromonah chir Moisi şi dup ă acesta , care va fi nastavnic şi tuturor celor ce vor fi fra ţi întru Hristos, ca s ă le fie de hran ă, iar nou ă şi p ărin ţilor no ştri ve şnic ă pomenire şi celor ce vor fi dup ă ace ştia , copiilor şi rudelor noastre” . (9). 7). 1508 (7017) septembrie 10 , Bucure şti . Mihnea cel R ău voievod înt ăre şte mănăstiri Bistri ţa „... şi Brîncovenii to ţi şi Gîndeanii şi V ădastra... şi Potelu şi cu Balta Alb ă ... s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă, în timpul domniei mele, ca s ă fie spre înt ărire sfintei mănăstiri şi dumnezee ştilor c ălug ări şi rug ătorului p ărintelui egumen, ieromonah chir Moisi şi apoi celor ce vor fi dup ă acesta, nastavnicilor şi tuturor fra ţilor întru Hristos s ă le fie de hran ă , iar nou ă şi p ăriilor no ştri de ve şnic ă pomenire şi apoi copiilor no ştri ce vor fi şi rudelor” (10). 8). < 1510-1511> aprilie 1, Pite şti . Vlad cel Tîn ăr voievod d ăruie şte vlastelinilor săi Barbu ban , Pîrvu vornic şi Danciu mare vornic „... ca s ă le fie Potel tot şi cu gîrla şi Cu şmi ţa şi cu tot hotarul lor şi cu toate seli ştele, ori câte seli şti sunt , pentru c ă le-a dobîndit jurpanul Barbu ban şi fra ţii s ăi cu bun ă şi dreptcredincioas ă slujb ă de la domnia mea .. .ca s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă lor şi fiilor lor, nepo ţilor şi str ănepo ţilor lor”. (11). 9). 1510 (7018) mai 27, Bucure şti. Vlad cel Tîn ăr voievod înt ăre şte vlastelinului Calotă fost vistier „... ca s ă-i fie Sl ăvenii to ţi şi Stoene ştii to ţi, pentru c ă le-a fost dobândit p ărintele jupanului Calot ă vistier, înc ă în zilele lui Basarab voievod cel B ătrân, apoi şi în zilele lui Ţepelu ş voievod. Dup ă aceea şi fratele domniei mele Radu voievod, a www.memoriaoltului.ro 60
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR miluit pe jupan Calot ă vistier, iar dup ă aceea, a avut pâră jupan Calot ă vistier cu Sin gr ămătic şi cu fiica lui Voicu a lui Tatul, Anca, de s-au pârât în fa ţa domniei mele. Astfel, domnia mea i-am judecat cu cinsti ţi vlasteli ai domniei mele , dup ă dreptate şi dup ă lege; astfel am aflat c ă sunt ale jupanului Calot ă vistier vechi şi drept ocine şi dobândite în zilele lui Basarab voievod cel B ătrân, iar Sin gr ămătic şi cu fiica lui Voicu a lui Tatul, Anca , au r ămas de lege” (12). 10). <1512-1513> iulie 6, Tîrgovi şte . Neagoe Basarab voievod d ăruie şte mănăstirii Iezerul „... ca s ă ia peste tot anul 8 chile de grâu şi 8 chile de orzu de la ispravnicii no ştri de Romana ţi din jude ţul Romana ţi, ca s ă le fie de ajutori şi înt ărire sfintei m ănăstiri şi de hran ă dumnezee ştilor c ălug ări şi noau ă de pomenire pîn ă când ne vom afla într-aceast ă viia ţă şi dup ă moarte s ă fie întru starea cea rânduit ă” (13). 11). < 1512-1513> iulie 23 . Neagoe Basarab voievod înt ăre şte m ănăstirii Cutlumuz de la Athos satele sale, hot ărnicite de boieri, între care „... şi Maricino ... ca s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (14). 12). 1516 (7024) februarie 27, Bucure şti. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte vlastelinului s ău, Harvat mare logof ăt, fiilor şi fiicelor sale „... ca s ă le fie Studena, oricât este partea lui St ănimir, pentru c ă a pierdut St ănimir 8 cai ai jupanului Harvat logof ăt; astfel s-a pl ătit cu ocina sa mai sus spus ă, îns ă de a lui bun ăvoie. şi iar ăşi în Studena, din partea lui Guga, jum ătate, pentru c ă a cump ărat-o de la Guga pentru 600 aspri, îns ă de a lui bun ăvoie şi cu ştirea tuturor megie şilor. şi iar ăşi în Studena oricât este partea lui St ănimir, toat ă, pentru c ă a cump ărat-o jupan Harvat logof ăt de la St ănimir pentru 1200 aspri, îns ă de a lui bun ăvoie şi cu ştirea tuturor megie şilor. şi în Cru şov, oricât este partea lui Dragulici, toat ă şi cu brani ştea, pentru c ă a cump ărat-o de la Dragulici pentru 1400 aspri, îns ă de a lui bun ăvoie şi cu ştirea tuturor megie şilor ... s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă lor şi fiilor lor şi nepo ţilor şi str ănepo ţilor lor. şi la ei pr ădalnic ă s ă nu fie. şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (15) 13). 1516 (7024) iulie 5, Giurumeni. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte lui Vlad banu, Dumitru pîrc ălab şi Balica sp ătar cu fiii lor „...mo şie în C ăluiu de Sus toat ă partea Albului, care a fost Albului b ătrân ă şi dreapt ă mo şie de mo ştenire. Iar dup ă aceasta , au venit Albu înaintea domniei mele şi au închinat şi au d ăruit aceast ă numit ă mai sus mo şie ,înaintea domniei mele jupan Vladului ban şi fra ţilor lui, ca s ă le fie toat ă a lor, a Vladului şi a fra ţilor lui, iar Albul s ă nu aib ă nimic, nici un amestec”. (16) 14). 1516 (7025) noiembrie 3, Pite şti . Neagoe Basarab voievod înt ăre şte lui Stanciu logof ăt ocine cu vii şi pomi, pe care le d ăruie şte, împreun ă cu alte ocine, m ănăstirii Cornet „...anume şi în Corl ăte şti… dup ă spusa domniei mele”.(17) a a a www.memoriaoltului.ro 61
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
15). 1516 (7025) noiembrie 14, Tîrgovi şte. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte lui Vlad banul , Dimitrie pîrc ălab şi Balica sp ătar cu fiii lor ocini „...în C ăluiu de Sus, oricât va fi partea Albului, feciorul R ădule ţului... pentru c ă au fost acestea mai sus zise mo şii ale Albului b ătrâne şi drepte mo şii de mo ştenire. Deci au venit Albul înaintea domniei mele de au închinat şi au dat ale lui mo şii ce s-au zis mai sus, cu totul, jupanului Vladul banul şi fra ţilor lui. Drept aceea şi domnia mea am a şezat pe ei cu cartea domniei mele”. (18) 16). < 1517-1519> ianuarie 21, Pite şti . Neagoe Basarab voievod, înt ăre şte mănăstirii Sf. Ştefan sili ştea de la Bîrlui , lâng ă Brane ţi şi „...jum ătate dintru o moar ă de la Racovi ţa... de mo ştenire şi de ohab ă, în veci ... dup ă spusa domniei mele”. (19) 17). 1517 (7026) octombrie 30 , Curtea de Arge ş. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte m ănăstiri Govora ,,...balta numit ă Pirotul şi Li şteava şi gîrla dela Cuibul Orlei pân ă în Pirot, pentru c ă a d ăruit-o Alb sp ătar sfintei m ănăstiri, înc ă în zilele lui Vlad voievod C ălug ărul... din balta de la Mamino, jum ătate din partea domneasc ă, pe care am scos-o domnia mea de la împ ăratul turcesc ...Birce ştii to ţi şi Chinte ştii jum ătate, pentru că le este veche şi dreapt ă ocin ă a sfintei m ănăstiri... în Leote şti dou ă mori şi un vad ce au fost partea lui Bogdea, pe care le-a d ăruit jupan Manea clucer sfintei m ănăstiri”. (20) 18). 1518 (7026) ianuarie 28, Pite şti . Neagoe Basarab voievod înt ăre şte lui Harvat mare logof ăt şi fiilor s ăi „mo şia Doice ştilor ce este între Mirilia şi între M ăne şti , din lunc ă la cîmp , cîtui hotarul, pentru c ă o au cump ărat-o jupan Harvat logof ătul de la Barbul al lui Gropeai, şi de la f ămeia lui Mu şa, drept 1500 aspri ... s ă le fie lui de mo ştenire şi ohabanic ă lui şi feciorilor lui, nepo ţilor şi str ănepo ţilor lui şi de nimenea să nu se cl ăteasc ă, dup ă spusa domniei mele”. (21) 19). 1518 (7026) mai 3 , Bucure şti. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte jupînesei Neac şa, fiica lui Harvat logof ăt „... s ă fie ei Brîncovenii to ţi şi cu morile şi cu viile , pentru c ă jum ătate de Brîncoveni am dat domnia mea jupînesei Neac şa , iar alt ă jum ătate de Brîncoveni o au cump ărat-o jupîn Dobrovoe pîrc ălabul de la Bran drept 3000 aspri... iar s ă le fie jupînesei Neac şei ca şile de la Brîncoveni, pentru ca acele case domnia mea am dat fra ţilor lui Dobrovoe un popor ca s ă le scoat ă lor lemne de cas ă. şi înc ă le-am dat domnia mea aspri 1500. Iar dup-aceea , am dat domnia mea şi acele case jupînesei Neac şei şi Brîncovenii to ţi cu mo şiile şi cu viile , ca s ă le fie de mo ştenire şi ohabnice ei şi feciorilor ei, nepo ţilor şi str ănepo ţilor ei. şi întru dân şii gîlceav ă s ă nu fie în veci, şi s ă le fie celor ce vor r ămânea dentru dîn şii şi de nimenea s ă nu se cl ăteasc ă, dup ă zisa domniei mele”. (22) 20). 1519 (7027) ianuarie 28, Pite şti. Neagoe a a a a www.memoriaoltului.ro 62
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Basarab voievod înt ăre şte vlastelinului s ău, Harvat mare logof ăt „... ca s ă-i fie la Studena din ocina lui Dragoslav jum ătate, din câte se va alege partea lui, pentru c ă a cump ărat-o jupan Harvat logof ăt pentru 600 aspri... s ă-i fie de ocin ă şi de ohab ă lui şi fiilor lui şi nepo ţilor şi st ănepo ţilor lor... şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (23) 21). <1519 septembrie 1 – 1520 august 31> (7028). Neagoe Basarab voievod înt ăre şte Mitropoliei „...Gro şanii to ţi ... ca s ă fie Mitropoliei den Tîrgovi şte... ce au fost mo şie jupanului Marcu postelnic, pentru c ă jupanului Manu i s-au întîmplat desp ărţirea de noi de lume şi d ăni via ţa asta de şart ă”.(24) 22). 1519 (7028) septembrie 16, Tîrgovi şte . Neagoe Basarab voievod înt ăre şte mănăstirii Seaca din Jud. Olt , „...Criva toat ă, cu tot hotarul, pentru c ă a cump ărat-o jupan Manea clucer ... şi o moar ă de la Olte ţ, din Leote şti , pentru c ă Manea clucer a răscump ărat capul lui Bogdea, pentru ni şte cai de furat, ce au avut jupan Barbul ban ...iar jupan Manea clucer l-a r ăscumpărat de la banul Craiovei, iar Bogdea i-a dat jupanului Manea clucer partea lui din Leote şti şi din ocin ă , din moar ă, cu totul.... Iar dup ă acea a venit Manea clucer înaintea domniei mele de a d ărui ce a dat toate mai sus – zise averi, sate... sfîntului loc mai sus zis , ca s ă fie de hran ă şi de înt ărire, iar jupanului Manea clucer şi p ărin ţilor s ăi s ă le fie ve şnic ă pomenire... şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (25) 23). 1520 (7028) ianuarie 10, Tîrgovi şte . Neagoe Basarab voievod înt ăre şte mănăstirii Bistri ţa „ ... ca s ă-i fie din satul Celeai jum ătate şi din gîrla de la Celeai jum ătate ; iar cealalt ă jum ătate din gîrla de la Celeai s ă fie ... sfintei m ănăstiri de la Potoc, pentru c ă a venit înaintea domniei mele jupan Barbul ban de a d ăruit la amândou ă bisericile şi la l ăca şurile dumnezee şti aceste averi mai sus zise ... ca s ă le fie de ocin ă şi de ohab ă la amândou ă sfintele bisericii, care sunt mai sus - zise şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (26) 24). 1520 (7028) aprilie 10, Tîrgovi şte. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte mănăstirii Bistri ţa „... Gîndeanii şi V ădastra şi Potelu şi Balta Alb ă şi jum ătate din Celeaiu ... de le-am d ăruit sfintei m ănăstiri sa-i fie de ocină şi de ohab ă în via ţa mea şi în via ţa domniei mele şi în via ţa fiilor domniei mele... şi nimeni s ă nu aib ă vreun amestec cu aceste sate mai sus – zise, pentru c ă domnia mea le-am sl ăbozit de toate slujbele şi dajdiile, afar ă de bir şi de oaste”.(27) 25). 1521 (7029) aprilie 11 Tîrgovi şte. Neagoe Basarab voievod înt ăre şte vlastelinului s ău, Harvat mare logof ăt „... ca s ă-i fie la Studena din partea lui Vladul şi a fra ţilor lui B ădila şi Cristian, loc de aşezare în l ăţ ime de 60 pa şi şi în lung pân ă peste vîlcea, pentru c ă le-a cump ărat jupan în Harvat logof ăt de la Vladul cu fra ţii s ăi mai sus zi şi scri şi, pentru aspri 100... de aceea i-a dat şi domnia mea ca s ă-i fie de ocin ă şi de ohab ă, lui şi fiilor lui şi str ănepo ţilor lui. şi la ei pr ădalnic ă s ă nu fie în veci. şi de nimeni neatins, dup ă spusa domniei mele”. (28) 26). 1523 (7031) aprilie 4, Tîrgovi şte . Radu de la Afuma ţi voievod înt ăre şte mănăstirii Arge ş ,,... Stoene ştii şi Sl ăvenii... dup ă porunca domniei mele”. (29) 27). 1524 (7032) februarie 9. Radu de la Afuma ţi voievod înt ăre şte m ănăstirii Arge ş ,,... Sl ăveni cu hotarii Stoene şti... de nimeni neclintit, peste zisa domniei mele”. (30) 28). <1524> mai 22. Vladislav al-III-a voievod scute şte satele m ănăstirii Bistri ţa, anume „...Potel cu balta şi Vodeastra şi Gîndeanii... ca s ă fie slobode şi în pace de toate slujbele şi d ăjdiile câte se afl ă în ţara domniei mele”. (31 ) www.memoriaoltului.ro 63
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Aşadar, alte 28 de documente din perioada 1496-1525 se adaug ă celor 20 analizate în prima parte a studiului nostru. Acestea formeaz ă, la rândul lor, materialul pe baza c ăruia formul ăm un al doilea set de considera ţii: - între anii 1496-1525 în jude ţul Romana ţi sunt men ţionate 25 de sate – Vădăstri ţa, Orlea, Runcu, Brîncoveni, Gîndeani, V ădastra, Potelu, Cu şmi ţa, Sl ăveni, Stoene şti, Maricino, Studina, Cru şov, C ălui, Corl ăte şti, Racovi ţa, Birce şti, Chinte şti, Leote şti, Doice şti, Mirilia, M ăne şti, Celei, Gro şani, Criva, 4 b ălţi – Cîrjeu , Mamino, Li ştevile, Balta Albă , precum şi gârle, brani şti şi sili şti; - din cele 25 de sate, 7 apar şi în documente emise din cancelaria Ţă rii Române şti între anii 1247-1395 , iar 18 sunt men ţionate pentru prima oar ă în izvoarele documentare studiate: Runcu - 3 mai 1502, Cu şmi ţa – 1 aprilie 1510, Sl ăveni- 27 mai 1510, Stoene şti – 27 mai 1510, Maricino – 23 iulie 1512, Studina -27 februarie 1516, Cru şov – 27 februarie 1516 , C ălui – 5 iulie 1516, Corl ăte şti – 3 noiembrie 1516, Racovi ţa – 21 ianuarie 1517, Birce şti – 30 octombrie 1517, Chinte şti – 30 octombrie 1517, Leote şti – 30 octombrie 1517, Doice şti – 28 ianuarie 1518, Mirilia – 28 ianuarie 1518, M ăne şti – 28 ianuarie 1518, Gro şani – 31 ianuarie 1519 , Criva – 16 septembrie 1519; - remarc ăm, de asemenea, nominalizarea Romana ţiului ca unitatea administrativ- teritorial ă distinct ă a Ţă rii Române şti , inclusiv a ispravnicilor jude ţului ca dreg ători ai domniei , cu atribu ţii administrative , judiciare şi financiare, la 1 august 1496, 23 mai 1501, 3 mai 1502 şi 6 iulie 1512; - semnal ăm şi faptul c ă un num ăr considerabil de brani şti (terenuri rezervate pentru p ăşunat, pentru facerea fânului , pentru vânat şi pescuit) şi sili şti (locuri libere) din jude ţul Romana ţi le g ăsim în proprietatea voievozilor, de aceea le afl ăm în documente ca fiind d ăruite de ace ştia în anumite situa ţii; - consemn ăm, în acela şi timp, c ă şi în acest prim sfert de secol al - XVI- lea , domnia şi marii dreg ători continu ă s ă acorde privilegii de imunitate; - din cele 18 sate men ţionate pentru prima oar ă în perioada analizat ă, 14 sate întregi şi jum ătăţ i de sate sunt acordate de domnie şi de mari dreg ători unui feudal, bisericesc sau laic, cu privilegiu de imunitate: „... de aceea , le-am dat domnia mea , ca s ă le fie de ocin ă ( de mo ştenire p ărinteasc ă – n.n. I.Z.) şi de ohab ă (de îndep ărtarea oric ăror preten ţii ridicate de ter ţi asupra propriet ăţ ii în cauz ă – n.n.I.Z. ) şi de nimeni neatins (idee prin care se înt ărea formula de ocin ă şi de ohab ă – n.n. I.Z.) , dup ă porunca domniei mele”; - imunit ăţ ile acorate în perioada anterioar ă m ănăstirilor Cozia, Bistri ţa şi Govora sunt men ţinute şi chiar se acord ă altele noi, acestora ad ăugându-se mănăstirile Iezer, Sf. Ştefan, Seaca, Potoc, Arge ş, Mitropolia Tîrgovi ştei, precum şi mănăstirea Cutlumuz de la Athos; - imunitatea continu ă îns ă s ă fie şi în aceast ă etap ă o excep ţie , indiferent de at t t beneficiari, de la mecanismul obi şnuit de a t a a a www.memoriaoltului.ro 64
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR func ţionare al rela ţiilor politico – sociale , chiar dac ă procentual num ărul satelor romana ţene aflate sub acest regim se dubleaz ă (de la cca 10,43 % în 1494 la 20 % în 1525). În concluzie, la jum ătatea deceniului al doilea al secolului al - XVI- lea avem de-a face în sud-estul Olteniei cu o unitate administrativ ă - Jude ţul Romana ţi – individualizat ă din punct de vedere teritorial , etnografic şi social. Temeiuri sigure ne arat ă c ă jude ţul Romana ţi a jucat şi un rol istoric pentru via ţa neamului românesc de la sud de Carpa ţi, căci, în primul rând, aici a existat un organism politic important – cnezatul lui Farca ş. Apoi, în acela şi jude ţ, contrar unor idei preconcepute, se constat ă existen ţa unei numeroase popula ţii mo şnene şti. Cercetarea atent ă a izvoarelor documentare ne indic ă fenomenul mo şnenesc în Romana ţi ca pe o realitate vie , puternic ă ( din totalul de 140 de sate romana ţene cca 115 erau sate libere) , nicidecum una enclavic ă. În aceste condi ţii, nu este întâmpl ător c ă acest nucleu de via ţă româneasc ă liber ă a participat activ la via ţa de stat a Ţă rii Române şti, drept pentru care, a şa cum afl ăm din unele izvoare documentare, locuitorii săi „vor fi slobozi şi în pace” de o serie de „slujbe şi d ăjdii”.
Note: 1. Jude ţul Romana ţi a existat ca unitate administrativ ă pân ă la jum ătatea secolului al XX – lea, când, prin integrarea României în sfera de influen ţă şi domina ţie a URSS , s-a ajuns la împ ărţirea ţă rii în regiuni şi raioane , situa ţie ce nu corespundea cu specificul şi tradi ţia noastr ă. Legea 55 din 19 decembriei 1968 privind organizarea administrativ- teritorial ă, care trebuia s ă corecteze erorile din 1950, excludea jude ţul Romana ţi de pe harta ţă rii, cea mai mare parte a sa fiind integrat ă actualului jude ţ Olt. Nici dup ă 1989, în pofida eforturilor f ăcute de „Liga jude ţelor abuziv desfiin ţate” , al c ărui vicepre şedinte a fost profesorul Dumitru Botar, jude ţul Romana ţi nu a fost repus în drepturile sale istorice. Ignoran ţa şi impostura politrucilor au învins înc ă o dat ă în istorie. Ceea ce nu au în ţeles şi nu în ţeleg ace şti ipochimeni este faptul c ă prin lipsa jude ţului Romana ţi de pe harta administrativ ă a ţă rii, locuitorilor acestui „loc” de spiritualitate româneasc ă le-a fost sec ţionat un canal vital al memoriei, care este şi memoria României. 2. Iorga , N., Hotare şi spa ţii na ţionale , Editura Porto-Franco, Gala ţi, 1996 , p.106-107 3. Spa ţiu dens de tr ăire şi de sim ţire româneasc ă, Romana ţiul s-a n ăscut „în mod organic”, dintr-o necesitate a vecin ătăţ ii, a complexului de împrejur ări, de oameni liberi, care î şi c ăutau rosturile lor , având în frunte judele, marele judec ător, care era mai presus de „oamenii buni şi bătrâni” din fiecare sat. Cf. Iorga N., Administra ţia de ieri şi de mâine , Bucure şti , 1929, pag.10. 4. Documenta Romaniae Historica 18. Ibidem, p 288, doc 147 (DRH ), B Vol 1 ,p. 436, doc.268. 19. Ibidem, p 291, doc 149 5. Ibidem ,p.475, doc 291. 20. Ibidem, p 315, 319, doc.163 6 D.R.H ., B, vol 2, p.12, doc 4 21. Ibidem, p 324, doc 167 7. Ibidem, p17, doc 5 22. Ibidem, p 328-329, doc 171 8. Ibidem , p47, doc. 15 23. Ibidem, p 342, doc 179 9. Ibidem, p124-125, doc 58 24. Ibidem, p 355, doc 186 10. Ibidem, p 128, doc 59 25. Ibidem,p 363-365 , doc 189 11. Ibidem, p142, doc66 26. Ibidem, p369, doc 191 12. Ibidem, p157, doc 73 27. Ibidem, p 374, doc 193 13. Ibidem, p 207, doc104 28. Ibidem,p 397, doc 206 14. Ibidem,p 212, doc105 29. Ibidem, p412,doc 215 15. Ibidem, p 284-285,doc. 144; 30. Ibidem, p422, doc 221 16. Ibidem,p 286, doc 145; 31. Ibidem, p 425, doc.223 17. Ibidem, p 287,doc 146 www.memoriaoltului.ro 65
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t a a t a a a a a a a a a t a a a a t a a a a a tat t a t ta a t a a a t a t t a ta t a a t a a a t t t a a a t a t t t a a t a a at t a a t t a
Pe 3 august am pornit cu Gunka s ă facem cele dou ă maluri ale Senei şi s ă vedem muzee. Am vrut s ă fim numai noi amândoi. Măcar câteva ore. De la buchini şti am cump ărat dou ă albume: un mic Modigliani şi un album mai mare Utrillo. Pe primul pentru că mi-e drag, pe al doilea pentru ca s ă înv ăţ s ă nu fiu ca el, de şi avem acela şi subiect comun – peisajul citadin. Cu Gunka am fost la Musée du Jeu Paume unde în mod special m-au impresionat Van Gogh, Gauguin şi Cézanne. Dup ă aceasta am vizitat Orangerie des Tuileries. Dup ă aceast ă pl ăcut ă întâlnire cu marea art ă modern ă francez ă am pornit-o din nou pe cheiul Senei şi am desenat.
„Douze ans d´art contemporain en France” – a fost o expozi ţie care a produs delir publicului vizitator şi poli ţia s-a v ăzut nevoit ă s ă intervin ă. Am mai v ăzut cu Gunka, dar pe 5 august, Musée du Petit Palais unde m-am întâlnit cu Watteau, Odilon Redon; Muzeul de art ă modern ă al ora şului Paris unde m-am întâlnit cu Modigliani şi Utrillo şi unde t t t am mai v ăzut superbi Rounault. t La Muzeul de art ă modern ă am avut bucuria să-l întâlnesc pe C. Brâncu şi cu (restaurarea) reconstituirea atelierului s ău din Impasse Ronsin – Paris. Seara am fost to ţi patru la Varietes. Nu mi s-a p ărut ceva deosebit. Un teatru cu totul obi şnuit. Á la Giule şti din Bucure şti. Pe 7 august am pornit din nou cu prietenii no ştri s ă ne arate Parisul şi s ă desenez. În pia ţa din dreptul str ăzii Four un cet ăţ ean cherchelit m-a ar ătat cu degetul şi mi-a zis în fran ţuze şte: „Uite grecul!”. M-a amuzat şi m-a uimit, apropo de „Spiru”. Ce minunat este s ă po ţi s ă te plimbi prin Paris şi s ă-ţi încân ţi ochii de atâtea frumuse ţi! Prânzul l-am luat to ţi patru într-un restaurant tunisian. Dup ă amiaz ă am închinat câteva clipe lui Th. Pallady mergând în Place Dauphine şi desenând casa de la nr. 12 în care a locuit marele artist român. www.memoriaoltului.ro 66
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Seara am cump ărat „Les vitraux de Chartres”, un album minunat. Pe 8 august, diminea ţa, când am vizitat Jardin des Plantes cu Alberte, n-aş putea spune c ă am apreciat aceast ă gr ădin ă mai mult ca Ci şmigiul nostru. Şi totu şi am desenat. Pe 9 august m-am înc ăpăţ ânat atât de tare încât i-am sechestrat pe to ţi la Versailles şi am plecat singur prin Paris. Ajungând la Places Pigalle şi uitându-mă la vitrinele cu cărţi şi obiecte obscene, a trebuit s ă trec pe aleea cu pomi de pe mijlocul str ăzii din cauza „fetelor” care ie şiser ă la treab ă dis de diminea ţă . Nu era nici ora 8 şi ele erau la post din 10 în 10 metri. Şi în sfâr şit am ajuns în Montmartre, ţinta ie şirii mele singur, unde am desenat pân ă dup ă amiaza târziu. Şi am desenat Rue des Gaules ca şi Impasse Cottin, subiect pe care l-a desenat şi pictat şi Utrillo. Pe strada St. Rustique am desenat Café restaurant unde Van Gogh a pictat gr ădina restaurantului şi unde între 1850-1900 veneau Diaz, Pissarro, Degas, Sisley, Cézanne, t a Lautrec, Manet şi Zola. Apoi am pornit s ă caut Moulin de la Galette pe care, greu, dar am g ăsit-o (lucrarea în ulei se afl ă în colec ţia Gh. Firea). Bineîn ţeles c-am desenat şi Place du Tertre (dou ă desene) cu atmosfera artistic ă de acolo, a şa cum e în fiecare zi. Am mai desenat Place Emile Goudeau şi Place du Calvair. Seara am fost invita ţi la so ţii Daoulas unde a fost foarte pl ăcut. A doua zi r ămânând numai cu Alberte, Michel trebuind s ă se prezinte la post la Lusignan, la ideea lui Christiane am f ăcut o plimbare prin Paris şi am desenat în Place des Vosges. Şi acum Alberte î şi aduce aminte cu deosebit ă pl ăcere de aceast ă dup ă amiaz ă în Place des Vosges. Pe 11 august, seara, luam trenul spre România. Pe foaia de Calendar din duminic ă 13 august 1972 scriam: „Ne-am întors azi de la Paris. Gunka şi Spiru”. Eram ferici ţi. Ferici ţi de ce-am v ăzut şi ferici ţi c ă ne-am întors acas ă.
Caietul XXIX (Primul dup ă Paris)
15 august 1972 La Galeria Apollo vizitez expozi ţia Arta Portretului. Vladimir Zamfirescu: „Portret de fat ă cu inel” (gam ă ocru auriu, estompat, tip Velasquez, l ăcuit); Mihai Cismaru: Dou ă peisaje (melange între a Rembrandt, Baba şi infantilism); www.memoriaoltului.ro 67
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Semproniu Iclozan: „Portret de b ăiat” (fa ţa monocrom ă, îmbr ăcămintea viu colorat ă, obiecte metalice pe o poli ţă ); Liviu L ăzărescu: „Portret” (p ăstos, consistent, bine sus ţinut; gam ă ocru, albastru şi brun); Traian Br ădean: „Ţă ranc ă” (pete de ocru şi gri acoperite de un desen cu negru); Al. Ciucurencu: „Weinberg” (riguros); Corneliu Baba: „Fat ă în roz” (autopasti şare); Ion S ăli şteanu: „Fat ă” (frumos, gam ă gri, ocru, galben, t a t a alb); Catul Bogdan: „Autoportret” (slab).
La Muzeul de Art ă al R.S. România – Expozi ţia de pictur ă contemporan ă japonez ă; foarte interesant ă.
16 august 1972 . Eram în tren spre Mangalia, loc unde preferam mereu s ă mergem la mare. Marea care îmi place atât de mult. Nu dau nici cei mai frumo şi mun ţi pe mare. 19 august – la mare la „2 Mai”, acolo unde se face nudism comun, acolo unde vin personalit ăţ i şi „personulit ăţ i” ale artei şi culturii şi unde se fac rela ţii de interes. 10 septembrie . Vizitez cu Gunka şi cu Ion Iacob, care ne plimb ă cu ma şina lui, M ănăstirea Căld ăru şani ca s ă mai v ăd iconi ţele pictate de me şterul Nicu (Nicolae Grigorescu). 14 septembrie 1972 . La Sala Dalles (holul cu scar ă şi la balcon) se deschide „Expozi ţia tinerilor arti şti plastici din Republica Popular ă Bulgaria” – pictur ă, sculptur ă şi art ă decorativ ă. Selec ţie bun ă şi bogat ă. Impresionat de expozi ţie scriu un articol care apare în „Paralele ” (B.T.A.) nr. 42/1972 sub titlul „Caracterul popular e pretutindeni”, apare cu fotografia mea cu cea şca de cafea. 20 octombrie . La „Apollo” se deschide expozi ţia „Desene inedite ale pictorilor”. Prezint un mic desen: „Rue St. André” din La Côte de St. André. Vineri 3 noiembrie . „Expozi ţia Radu Turtureanu – pictur ă”, vernisaj orele 19 la Modern Club.
Note despre art ă şi arti şti. Motto: „Dac ă te-ndoie şti de tine însu ţi e şti pierdut!” Ibsen.
a a a
www.memoriaoltului.ro 68
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Salvador Dali „F ără dimensiunea exact ă a caracterului na ţional al unei opere de art ă nu poate fi vorba despre integrarea ei în universalitate”. „...unul din marile merite ale suprareali ştilor: de a fi reactualizat ideea realismului”. „Pictura abstract ă a existat întotdeauna. Diferen ţa este c ă, uneori, în loc de ... pictur ă abstract ă i s-a mai spus şi pictur ă decorativ ă”. „La suprareali şti „misterul” este foarte evident. Lipse şte astfel „muzicalitatea” operei. Or, misterul unei pânze nu trebuie s ă fie evident. De aceea m ă preocup ă în continuare tot ce m ă înconjoar ă: culoare, arbori, sentimente, emo ţii. În ăuntru lucrurilor se g ăsesc virtu ţile pe care noi, arti ştii, trebuie s ă le redescoperim ”.
Salvador Dali
(Contemporanul 17 XI 1972)
„Am fugit, o via ţă , de metapoezia dubioas ă şi de paraliteratura ilicit ă pe care criticul incapabil de critic ă obi şnuie şte s ă le abordeze ca pe un succedaneu al acestei activit ăţ i lucide, bolmojind-o în cataplasme de vorbe sun ătoare...”.
Ion Frunzetti t ( Contemporanul 17 XI 1972)
La editura Litera apare cartea de pove şti „Darul omului de lemn ” de Costin Vilsu, carte cu care debutez în ilustra ţii pentru copii. Am realizat coperta şi şase ilustra ţii. Încep s ă fiu preocupat de pictarea u şilor din cas ă. Fac tot felul de schi ţe. 19 – 20 II 1973 . Am depus cerere la Inspectoratul şcolar al municipiului Bucure şti prin care-mi revendic vechimea pân ă la inclusiv 9 ian. 1973 nu pân ă la 1 dec. 1972 cum mi-au dat ei decizia. Am f ăcut cunoscut la chirie faptul c ă nu mai sunt salariat la stat; va trebui s ă transfer plata chiriei la Gunka. 21 – 22 II 1973 . Am pictat u şile. 25 – 26 II 1973 . Am f ăcut prima selec ţie a desenelor pe care vreau s ă le expun în premier ă la a t t at a
www.memoriaoltului.ro 69
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Galateea şi sunt în jur de 130. Am pictat: Pod peste Sena (Pont Neuf); Casa cu postul telefonic; Iarna pe str. Plantelor (casa galben ă); Femeie cu pulover galben. Casa Corpului Didactic. Vernisajul expozi ţiei de pictur ă „Mihai Dr ăgoi” – martie 1973. Încep diferite schi ţe. Totodat ă sunt preocupat de organizarea expozi ţiei mele de la Galateea. În cadrul activit ăţ ii mele de la Construc ţii [Institutul de Construc ţii Bucure şti – n.n.] preg ătesc o expozi ţie de arti şti.
12 septembrie – 2 octombrie 1973 Expozi ţie de desen, Galeria Galateea. Vizitând expozi ţia de desen a pictorului Spiru Vergulescu
,,Nu m-am gândit şi nici n-am dat importan ţă prea mare desenului artistic şi mai ales c ă s-ar putea face o expozi ţie. Consideram desenul c ă poate servi numai pentru pictur ă. Nu credeam c ă, ceva reprezentat prin desen poate fi un lucru foarte frumos. În aceast ă expozi ţie p ărerea mea s-a schimbat. Deci şi desenul în sine poate fi art ă şi înc ă de mare valoare artistic ă, Pictorul Spiru Vergulescu a abordat mai multe feluri de exprimare în linii. - Linia sinuoas ă, unduioas ă, pare cam neglijent ă şi naiv ă, dar observat ă cu pu ţin ă aten ţie este plin ă de rafinament în lucr ări precum: Cas ă cu fronton la Mangalia, Montmartre, Constan ţa etc. - Linia dreapt ă, mai sever ă, intercalat ă cu linia curb ă, unduioas ă a dat rezultate foarte armonioase în lucr ările: Lini şte, Eforie Nord, Olimp, Medieval ă, Gang cu por ţile deschise. - Desenul în c ărbune cu tu şe mari, şterse pentru a accentua umbrele sau p ărţile mai interesante în lucr ările: Poarta t ăcerii, Medieval ă, Gang cu por ţile deschise. - Desenul în peni ţă , linie fin ă şi sigur ă în lucr ări ca: Str ădu ţă din Montargis, Tineri într-o expozi ţie, Lusignan, Pe Sena, Lucia Sturdza-Bulandra. În multe lucr ări sunt suger ări de obiecte, adic ă conturat foarte pu ţin, partea mai principal ă, restul l ăsat s ă în ţeleag ă de privitor în lucr ări ca: Paris – Spre Arcul de Triumf, Pod peste râul Isére, Seara, Drum cotit. În general toate desenele sunt foarte sugestive, plăcute la vedere şi cu toate c ă nu sunt subiecte ie şite din comun, dar fiind redate cu mult sentiment fac pl ăcere privitorului, care nu le uit ă. Autoportretul este prea sensibil lucrat, pare un om împ ăcat cu soarta; a ş fi vrut s ă fie ceva mai viguros şi plin de încredere şi speran ţă în sine, a şa cum cred c ă este în realitate. Cred c ă schi ţa de portret – profil pe care am f ăcut-o la Mangalia Sud pe plaj ă, este ceva mai viguros desenat ă. Lucr ări care îmi plac îndeosebi: Cas ă cu fronton la Mangalia, Lini şte, Olimp, Drum cotit, Din Vilnius, Str ădu ţă în Montargis, Tineri într-o expozi ţie, Lusignan, Pe Sena, Lucia Sturdza-Bulandra, Paris – Spre Arcul de Triumf, La oglind ă, pod peste râul Isére şi Poarta’’.
Aglaia Tatarescu 18 IX 1973 www.memoriaoltului.ro 70
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t
a
a t a a a a a a t a a a at t a a a a t t t ta t a at a t a a a a a t a t a t a t t t at t a t a a t a tat a a a t a t a a a at a t a a a a t a t tat a a a t a a t t a a a
Numai tata se sesizase într-altfel dup ă reclama ţiile vecinilor, c ă le umplu zidurile caselor cu dr ăcoveniile mele. Povestea cu cartea de citire de-a patra n-a r ămas mult ă vreme nedescoperit ă. Colegii fuseser ă mai întâi surprin şi v ăzându-mă venind la şcoal ă cu o asemenea carte, iar apoi gelo şi. Unul dintre ei, Ionic ă al lui Coaj ă, din aceea şi mahala cu mine, i-a spus tatei întreaga t ărăşenie. Se-ntâmpla îns ă c ă de când aveam cartea aceea devenisem mai cuminte, mai potolit. Dorin ţa de a face desene ,,la fel” m ă preocupa într-atât, încât o dat ă cu mine se lini ştise şi strada, se lini ştise Şi tata; nu-i mai f ăceam atâta grij ă şi m ă duceam regulat la şcoal ă. De aceea pesemne, corec ţia primit ă n-a fost prea grea, iar cartea mi-a r ămas. Era prima carte cump ărat ă de mine, dup ă capul meu; mai târziu am considerat-o ca pe primul profesor, într-o vreme când nici nu pricepeam semnifica ţia lucrului ce împlineam. În vremea aceea am descoperit şi secretul carcerii… Între clasele întâia şi a patra zidul fiind gros, se amenajase între u şi… biblioteca şcolii. Multe c ărţi mai erau în dulapul acela! Unele aveau chiar reproduceri colorate, pe care le vedeam atunci pentru întâia oar ă. Astfel c ă-ncepeau s ă m ă fr ământe idei pe care nimeni nu le cultiva în mediul meu, şi poate de aceea nici eu nu le spuneam nim ănui. Am descoperit acolo o carte cu slove chirilice, şi pentru c ă m ă interesau povestirile cuprinse am înv ăţ at, cu oarecare st ăruin ţă , şi alfabetul respectiv. Pe m ăsur ă ce cre şteam şi drumurile mele deveneau mai lungi. Cuno şteam astfel ,,Brazda lui Novac”, ,,Gaura balaurului” de la Şopârli ţa, locul din Potopin unde se potopise ,,Domnul de rou ă”… când îl prinseseră întârziat pe drum razele soarelui de diminea ţă , şi-ncercasem chiar s ă ajung la sfâr şitul p ământului, la orizontul ce se tot dep ărta înaintea mea! Odat ă m-am tot dus pe malul pârâului pe jos, ca s ă v ăd cum se vars ă-n Olt. Şi eram oricând gata s ă plec şi mai departe pentru a vedea locurile ce-mi înc ălzeau imagina ţia. Luasem obiceiul de a pleca sâmb ăta la prânz împreun ă cu colegii de prin satele vecine, de unde ne înapoiam luni diminea ţa. Colindam cu ei împrejurimile, iar la sfâr şit culegeam flori de câmp pentru mama. În lunile calde, împreun ă cu colegii la care g ăzduiam prin satele apropiate, ne culcam seara pe vreo rogojin ă în mijlocul b ătăturii. Uneori venea lâng ă noi şi vreun unche ş de-al casei de ne spunea la pove şti pân ă târziu noaptea, când ne trecea şi somnul. Printre bătrânii ace ştia am cunoscut unul, mo ş D ănil ă din Potopin, care cuno ştea stelele de pe cer şi ne spunea cum le cheam ă pe fiecare. Ni le ar ăta cum merg şi unde se vor afla peste câteva ceasuri, când el va pleca la ora ş cu carul cu lemne. Multe am înv ăţ at atunci de la mo ş D ănil ă şi pe toate le-am ţinut minte. www.memoriaoltului.ro 71
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Oricât m ă cumin ţisem, nu m ă l ăsasem cu totul de n ăzdr ăvănii; când nu-mi aduceau vreo pedeaps ă mai mare, m ă alegeam totu şi cu notele mic şorate. Unul din colegi, primind de s ărb ători o cutie cu dou ă pistoale de tipul celor pentru dueluri, dar cu caps ă, mi le-a împrumutat s ă m ă joc şi eu cu ele. Mai întâi am f ăcut pe haiducul prin b ălării, iar într-o zi le-am dus şi la şcoal ă, ascunse la brâu, sub hain ă, ceea ce a stârnit, bineîn ţeles, invidia colegilor. Unii m-au şi pârât profesorului, dar acesta n-a dat aten ţie faptului. Poate şi de aceea, în pauz ă, am deschis larg fereastra şi am tras dou ă focuri de s-au alarmat profesorii din cancelarie. La anchet ă, vinovatul n-a fost greu de g ăsit, alegându-se cu eliminrea pe zece zile. Domnul Nedoviceanu, dasc ălul clasei, care m ă apreciase înc ă din clasa a doua (acum eram a treia) mi-a îndulcit îns ă pedeapsa f ăcându-mi un dar pre ţios: întreaga colec ţie a frumoaselor pove şti de I.M. Rîureanu. Ora şul nostru nu avea pe atunci un teatru adev ărat ca acela inaugurat la începutul veacului lâng ă gr ădina public ă. Exista totu şi o sal ă unde jucau actori veni ţi din Capital ă ori de la Craiova. Sala aceasta se afla într-o arip ă a casei lui Iorgu Jianu din strada numit ă pe atunci Fra ţii Gole şti. Intrarea se f ăcea direct din strad ă, printr-o u şă folosit ă şi de actori şi de public. Pentru c ă nu exista garderob ă, boierii veneau la înso ţiţi de servitori, care le ţineau hainele în bra ţe, pe trotuar, pân ă la sfâr şitul reprezenta ţiei. În pauze, spectatorii ie şeau în strad ă şi se plimbau. Ardeam de dorin ţa de a vedea Şi eu o reprezenta ţie. Mi-ar fi pl ăcut mai ales piesa ,,Iancu Jianu”. Dam târcoale teatrului, strângeam micile afi şe colorate anun ţând titlul piesei viitoare şi numele actorilor, din care f ăcusem o adev ărat ă colec ţie. Cunoscându-mi dorin ţa, un coleg ai c ărui p ărin ţi închiriau camere actorilor, mi-a oferit în sfâr şit într-una din zile prilejul mult a şteptat. Gazd ă de actori cum era, acesta ducea în fiecare sear ă boccelele cu costume ale actorilor, şi mi-a propus s ă-l ajut. În seara programat ă… am intrat în rol. Lucrurile au mers bine pân ă când am intrat în sal ă. Colegul a disp ărut cu boccelele prin scena f ără cortin ă, iar eu am rămas s ă-l a ştept. În i ţari oltene şti şi c ăma şă înflorat ă, Iancu Jianu, repetând, f ăcea gesturi largi şi striga de se cutremura scena. Eram şi a şa destul de impresionat când, în semiîntunericul s ălii înc ă goale, a ap ărut un personaj înzorzonat care m-a dat afar ă, neavând încredere în explica ţiile mele bîiguite. Am plecat plângând, cu inima îndurerat ă, şi am jurat c ă nu m ă voi mai duce niciodat ă în asemenea condi ţii la teatru. În urma acestei p ăţ anii am început a strânge gologan cu gologan. Încet- încet, pân ă vara urm ătoare, când o alt ă trup ă de actori a venit s ă joace în gr ădina lui Iorgu Petrescu tipograful, unde se afla teatrul nostru estival, aveam doi lei întregi. Pentru deschidere se juca „Voievodul ţiganilor”. Când s-au pus a t t t www.memoriaoltului.ro 72
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR biletele-n vânzare, mă aflam cu tata, la V ădăstri ţa; am plecat singur pe jos pân ă la gara Vi şina, iar de acolo cu trenul la Caracal, unde mi-am cump ărat de îndat ă bilet, dând pe el to ţi banii aduna ţi. Bine în ţeles n-am spus mamei nimc. Fiind îns ă bilete de primul rang, lucru la care nu m ă gândisem, m ă pândeau şi alte complica ţii. De obicei, seara, ca s ă nu ies afar ă din curte, eram debr ăcat şi desc ălţat, r ămânând numai în pantalona şi; lucrurile se încurcaser ă deci cu totul şi nu mai ştiam cum s-o scot la cap ăt. În seara respectiv ă am g ăsit că cel mai bun lucru ar fi s-o tulesc a şa cum m ă aflam. Îmi reperasem locul de cu ziu ă şi nu mi-a fost greu s ă-l g ăsesc. Pân ă s ă observe contolorul îl şi ocupasem şi a şteptam cu înfrigurare s ă înceap ă spectacolul. Pl ătisem biletul şi m ă sim ţeam tare pe dreptul meu. A venit totu şi cerberul s ă-mi atrag ă aten ţia c ă nu se cade s ă r ămân pe locul acela, cap de banc ă în rândul al doilea, într-o asemenea ţinut ă sumar ă. M-a invitat s ă m ă duc mai în fund, la galerie. Dar i-am râs în nas, spre amuzamentul vecinilor de banc ă. A doua zi întâlnindu-l întâmpl ător pe tata prin ora ş, cineva a glumit pe socoteala mea, aceasta însemnând, dup ă în ţelegerea p ărintelui meu, că… l-aş fi f ăcut de râs! Am cunoscut în vremea aceea fonograful şi lanterna magic ă ce ni se ar ătau în clas ă pentru câ ţiva gologani. Ni şte oameni le purtau din ora ş în ora ş, umblând s-ar zice, cu progresul dup ă ei. În pâlnia fonografului am fost pus chiar s ă cânt, reproducându-mi-se în aceea şi şedin ţă vocea de pe sulul cerat, spre surprinderea noastr ă, a copiilor. Dac ă pentru voce alegerea c ăzuse asupra mea, pentru instrumente, nefiind altul la îndemân ă, se adusese un trompetist de la postul de pompieri. Cea mai mare pasiune a mea r ămânea îns ă tot cartea. Pe lâng ă cele dou ă libr ării, mai aveam şi un anticar ambulant, un b ătrân cu barb ă alb ă ce purta c ăciul ă pe orice vreme; ducea pe bra ţ un co ş mare plin cu c ărţi şi se oprea pe câte un loc mai potrivit, unde ne strângeam to ţi copiii, c ăci mo şul ne mai atr ăgea şi cu vreo poveste. M ă impresionase mult povestea Craiovi ţei, care fusese mai demult, zicea, un ora ş mare şi frumos şi se scufundase din cauza r ăut ăţ ii oamenilor, iar deasupra lui ap ăruse un lac. Şi cum acest lac nu era prea departe de Craiova, mi-am f ăgăduit, pentru când voi fi mare, s ă m ă duc s ă-l v ăd şi eu. În co şul mo şului am g ăsit într-o zi o carte curioas ă, nu prea mare, cu coperte verde, pe care scria: Baciul lui Koch. Titlul m ă atr ăgea, şi am cump ărat-o f ără a şti despre ce este vorba. Am citit-o şi am vorbit despre ea în cas ă. Grele mai erau cuvintele tip ărite în cartea aceea! Dar am priceput destul de bine c ă nu-i r ău s ă m ă joc oricât de mult în aer liber, ceea ce, drept s ă spun, îmi convenea de minune. Mai greu mi-a fost cu Hamlet! V ăzusem carte în libr ărie, bineîn ţeles în traducere, şi numele autorului f ăcea s ă mi se r ăsuceasc ă limba în gur ă când îl pronun ţam. Nu prea m-am descurcat cu textul, dar peste câtva timp am văzut piesa jucat ă. În noaptea aceea, de la o vreme începuse s ă plou ă şi cea mai mare parte a publicului p ărăsise gr ădina. Câ ţiva spectatori mai rezisten ţi au r ămas totu şi pân ă la sfâr ţit dup ă miezul nop ţii. Am v ăzut de multe ori Hamlet, mai târziu, dar reprezenta ţia de atunci, poate din cauza tr ăsnetelor şi a fulgerelor a fost cea mai puternic ă; n-am uitao niciodat ă, de şi religia nu se servise de trucuri prea savante, l ăsând natura s ă completeze ea decorul. Se vorbea mult atunci de draci, iele, strigoi, vr ăjitorii etc., încât copiilor le era frică să doarm ă singuri. Nu prea credeam în astfel de pove şti, dar tare a ş fi vrut s ă v ăd un drac adev ărat… Şi s-a potrivit ca într-o luni diminea ţă unul din colegi, S ăndulescu Ion, s ă vin ă la şcoal ă înfrico şat, cu figura r ăvăşit ă (eram în clasa a IV-a); fiind noaptea cu vitele prin www.memoriaoltului.ro 73
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR pădure, l-au înconjurat ielele şi au dansat în jurul lui. Sâmb ăta urm ătoare l-am înso ţit acas ă, în satul Comanca, iar noaptea ne-am dus cu vitele la p ăscut. Am a şteptat noi până în zori, dar nu s-a ar ătat nimic. De data asta fiind doi, le-o fi fost poate fric ă!... Pe lâng ă lucrurile obi şnuite, prin clasa a patra începusem a desena dup ă natur ă, chipurile colegilor. Odat ă l-am desenat chiar pe profesorul nostru, I.D. Şerb ănescu, directorul şcolii. Avea o frumoas ă barb ă ro şcat ă şi poate din pricina asta mi-a reu şit destul de bine. Mi-a cerut s ă mai vad ă şi altele. I-am ar ătat un bloc întreg, fapt ce l-a cam pus pe gânduri. Peste câteva zile m-a trimis cu blocul la profesorul de desen al gimnaziului local, pe nume Constantinescu, care l-a examinat cu mult ă bun ăvoin ţă , uitându-se atent la fiecare foaie. La sfâr şit mi-a dat un c ărbune cu care s ă lucrez mai departe, şi mi-a spus s ă mai vin. Era un om în vârst ă, brunet şi foarte simpatic; mi-a pl ăcut mult şi c ăutam s ă re ţin fiece cuvânt al s ău. Dup ă aceea, cei doi profesori, la prima lor întâlnire, s-au sf ătuit şi au hot ărât s ă m ă trimit ă la Bucure şti la Şcoala de belle-arte, despre care auzeam atunci pentru întâia oar ă. Vacan ţa mare din anul acela mi-a dat mult de lucru; domnul Constantinescu m ă ţinea de aproape, punându-mă s ă fac tot felul de desene dup ă statuile din ora ş şi din cimitir. Mă preg ăteam serios Şi nimic nu p ărea s ă întunece senin ătatea planurilor mele. Tocmai atunci, îns ă, ca o nenorocire ce m ă pândea, tata intrase într-o mare criz ă; nu se mai putea descurca din datoriile contractate pentru casa cea nou ă. Între timp închiriase alt ă pr ăvălie, tot pe aceea şi uli ţă , lâng ă turnul bisericii Jienilor, unde se p ărea c ă nu-i mergea bine. Om corect şi bun meseria ş, nu în ţelesese spiritul negustoresc cu care ar fi trebuit s ă fie înzestrat la trecerea în aceast ă tagm ă. În situa ţia aceea, fire şte, nu mai putea fi vorba de trimiterea mea la Bucure şti. Un tablou nou de crunt ă realitate, luase locul pa şnicului peisaj al vie ţii noastre de pân ă atunci. De câteva ori am v ăzut în timpul acela cum veneau port ăreii de ştampilau şi înregistrau lucrurile din cas ă, pe care dup ă un timp le înc ărcau în care şi le transportau spre a fi vândute în târg, la mezat, l ăsându-ne cu ochii umfla ţi de plâns. Văzând c ă pe o sus ţinere din partea familiei nu se mai putea conta, domnul Şerb ănescu a început a dibui alte posibilit ăţ i pentru plecarea mea la studii. Datorit ă st ăruin ţei sale pe lâng ă oamenii din jude ţ care locuiau în capital ă, s-a g ăsit unul s ă-mi ofere găzduire. Dar mai înainte de sosirea toamnei, personajul acela, om în vârst ă, a plecat pe lumea cealalt ă, adeverind astfel zic ătoarea c ă o nenorocire nu vine niciodat ă singur ă. Şi pentru c ă rudele la nevoie se cunosc, un v ăr al mamei, la care tata f ăcuse unele împrumuturi, destul de scump pl ătite de altfel, s-a oferit generos… s ă le-n-lesneasc ă părin ţilor mutarea în alt ă parte. În realitate aceasta era cea de a treia şi cea mai mare dintre nenorociri, de ea legându-se multe suferin ţe. Aceea şi ofert ă a fost f ăcut ă, tot… generos, se-nţelege, şi unuia din fra ţii mamei. Şi astfel, în locul vechilor case b ătrâne şti, plus cea nou ă construit ă de tata, a ap ărut una neobi şnuit de mare care cuprindea în ea tot materialul recuperabil din cele trei d ărâmate: cărămizi, lemn ărie, tabl ă zincat ă, etc. Numai şiţa veche nu mai fusese bun ă de întrebuin ţat… O alt ă rud ă, de ast ădat ă a tat ălui, anume Dimitrie Niculescu (Z ăbav ă), şi el priceput la finan ţe dar de alt ă structur ă sufleteasc ă, func ţionar la prefectura jude ţului, apreciindu-mi scrisul caligrafic, a g ăsit cu cale s ă m ă ia practicant la contabilitate, pân ă se vor mai aranja lucrurile. www.memoriaoltului.ro 74
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Aflat în impas, m-am dus acolo, dar eram atent în toate p ărţile de unde s-ar fi ivit o salvare. N-a venit îns ă niciuna, şi am r ămas s ă înv ăţ a face contabilitate. Lucrul meu trebuia s ă fie foarte atent, c ăci func ţionarii b ătrâni, în grijile lor zilnice, mai f ăceau şi gre şeli prin registre. Mai firesc ar fi fost s ă m ă fi înscris la gimnaziu, dar- fie c ă n-au putut, fie c ă n-aveau asemenea preocup ări- p ărin ţii s-au declarat mul ţumi ţi cu aranjamentul unchiului Zăbav ă. La 12 ani mi s-a ispr ăvit deci şi copil ăria, pentru c ă, înc ă de la început, am f ăcut cuno ştin ţă cu via ţa func ţionarilor care nu ştiau cum s ă-şi mai cârpeasc ă existen ţa de azi pe mâine. Obliga ţiile mele erau serioase şi de r ăspundere. Trebuia s ă trec într-un registru cât toate zilele, sumele ce se cheltuiau în tot jude ţul, la toate institu ţiile, pe capitole şi specialit ăţ i, dup ă ordonan ţele emise. La vârsta când al ţi copii se mai jucau, eu trebuia s ă fiu atent şi s ă nu amestec cifrele jude ţului. Am gre şit totu şi o cifr ă, dar numai o singur ă dat ă. A fost corectat ă cu cerneal ă ro şie, dar parc ă am sim ţit-o mult ă vreme ca o pat ă pe con ştiin ţă . Eram bine dezvoltat şi p ăream totdeauna cu câ ţiva ani mai în vârst ă. De aceea poate mi s-a cerut s ă fac de timpuriu lucruri foarte serioase. Unii dintre consilierii jude ţului îmi încredin ţau chiar secrete personale, cerându-mi s ă le scriu acte şi scrisori destul de importante. Domnul Şerb ănescu, care obosise mult între timp, trecuse de la clasa a IV-a la a II-a. În orele de dup ă mas ă m ă chema adesea s ă-i ţin locul, lucru ce a durat oarecare timp, pân ă când, pensionat, s-a mutat cu familia la Ploie şti. Îmi procurasem c ărţile pentru gimnaziu, cu gândul de a m ă prepara în particular. Pân ă la urm ă nu m-am prezentat la examenele oficiale; mi se p ărea c ă lucrul f ăcut în felul acesta e lipsit de seriozitate şi de bun ă calitate. Pe de alt ă parte, catalogul, semnele profesorilor, m ă intimidaser ă întotdeauna şi nu prea aveam încredere în ele. Trei ani de-a rândul am asistat la examenele prietenilor, compensându-mă astfel de lipsa unei frecven ţe şcolare. Citeam mult, mai mult decât colegii mei şi eram un obi şnuit al libr ăriilor. Urm ăream în c ărţi şi în ziare tot ce mi se p ărea c ă merit ă a fi cunoscut. Dup ă cele petrecute cu averea sa, p ărintele meu a trebuit s ă caute un p ământ nou, mai ieftin, pe care l-a g ăsit în loturile de ar ătur ă dinspre gar ă. Nu ne dep ărtam prea mult de vechile locuri, dar gospod ăria trebuia ref ăcut ă de la început şi cu toat ă vrednicia şi energia lui cunoscut ă, i-au trebuit câ ţiva ani tatii pân ă s-o vad ă iar şi întreag ă. www.memoriaoltului.ro 75
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Gospod ăria cea nou ă a fost împodobit ă la poart ă cu doi copaci – simbol al celor doi fii: Marius şi Iulian (acum copacii sunt b ătrâni, monumentali, şi se v ăd de la mari dep ărt ări). Durerea noastr ă, a copiilor, pentru p ărăsirea locurilor unde crescusem, nu putea fi îns ă alinat ă u şor. Trecuser ă trei ani de când m ă aflam la prefectur ă. Trei ani de mi şcări libere, de contact cu lumea ce începuse a-mi da o personalitate, nu suficient de distinct ă, desigur, dar con ţinând schi ţate toate elementele ce trebuia s ă se manifeste vizibil mai târziu. M ă schimbasem mult în acest timp; nebuniile de alt ădat ă r ămăseser ă departe-n urm ă. Îmb ătrânisem! V ăzusem ce-nseamn ă tribunalul, poli ţia, concentrate împreun ă cu prim ăria şi curtea cu jura ţi în aceea şi cl ădire cu prefectura. V ăzusem de pild ă cum erau în şela ţi ţă ranii veni ţi cu vreo pricin ă la ora ş. Peste drum de prefectur ă era o cârcium ă. La fiecare mas ă sta câte un jelbar. Se dusese vestea de lucrul acesta, astfel c ă oamenii ştiau unde s ă se adreseze. Dar jelbarul, dup ă ce asculta oful omului, îi ar ăta condeiele a şezate lâng ă sticla de cerneal ă: -Apoi, bade, vezi bine, eu am dou ă condeie: unul cost ă mai scump, iar cel ălalt mai ieftin… cu care vrei s ă-ţi scriu jalba? Bietul om, sc ărpinându-se-n cap, se uita şi la condeiul lucios şi la cel pr ăpădit; vrând desigur ca jalba s ă-i fie bine scris ă, alegea totdeauna condeiul mai scump!... O permanentizare a situa ţiei mele la prefectur ă, la început luat ă în glum ă, nu era de conceput. Altele erau gândurile mele, de şi cunoscu ţii p ăreau surprin şi de dorin ţa de a pleca de acolo, unde, dup ă p ărerea tuturor, aveam viitorul asigurat!... De la o vreme, şi tata î şi schimbase punctul de vedere; o rud ă de la Craiova, negustor, om f ără copii, se gândea s ă m ă înfieze şi-i propusese acest lucru de mai multe ori. Craiova m ă atr ăgea din mai multe motive. Înc ă mai avea r ăsunet în inima mea povestea cu… lacul Craiovi ţei, a b ătrânului librar ambulant. M ă preocupa apoi Şcoala de meserii, unde a ş fi putut înv ăţ a mecanica şi unde aflasem c ă se preda şi sculptura. Şi mai era un motiv. De acolo plecase la studii… în America, v ărul meu Tudoric ă al lui Nicolae Zăbav ă, viitorul ,,Magnificen ţius”. Lucrul acesta m ă fr ământa şi credeam c ă voi afla de la rudele craiovene secretul plec ării lui peste ocean. Aveam deci atâtea pricini s ă doresc o schimbare, încât m-am folosit de primul prilej şi l-am înso ţit bucuros pe tata în ora şul banilor. Era toat ă, potrivit ă vreme pentru înscrierea la vreo şcoal ă, dar viitorul tat ă adoptiv îşi avea în privin ţa mea socotelile lui bine precizate. Nici nu vroia s ă aud ă de alt ă şcoal ă decât cea comercial ă, pe care eu n-aveam de ce s-o agreez. Din cauza acestor neîn ţelegeri, lucrurile au tot întârziat, iar şcolile şi-au v ăzut de treab ă, f ără s ă m ă aib ă niciuna printre elevii lor. Negustorul nu se ar ăta îns ă gr ăbit. Credea c ă, a şteptând, lucrurile se vor aranja de la sine, ceea ce, în situa ţia de atunci, nici mie nu-mi displ ăcea. Îl ajutam s ă-şi ţin ă contabilitatea, dar îmi continuam programul de lecturi şi mai ales de desen, pe care nu-l neglijasem niciodat ă. Dup ă ce aflasem tot ce se putea afla în privin ţa Craiovi ţei, într-o duminic ă diminea ţa am pornit-o pe Şoseaua Severinului în c ăutarea ei. La o bun ă distan ţă , se aflau Şipotele Obedeanului, de unde se aducea în ora ş apa cu sacaua şi se vindea cu doni ţa pe uli ţe. Nu departe, în vale, se întindea o balt ă respectabil ă, sufocat ă de trestie. Aspectul nu era prea încurajator şi o îndoial ă mi se strecura în suflet. S ă fi min ţit oare b ărânul?... Ne vorbise doar atât de conving ător, iar înf ăţ işarea lui, acei ochi buni şi vii sub sprâncenile-i www.memoriaoltului.ro 76
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR stufoase, barba mare, alb ă, impunea respect şi da greutate vorbelor. Apoi c ărţile acelea din cogeamite co şul… Îmi era deci greu s ă cred c ă nu spusese adev ărul. Am c ăutat s ă p ătrund mai adânc prin trestie, spre un lumini ş, în speran ţa c ă voi descoperi acolo vârful turlei bisericii, precum spusese mo şul. M ă atr ăgea mirajul povestirii. Eram singur acolo. Nu trecea nimeni pe şoseaua al ăturat ă, iar seninul cerului punea pace-n suflet şi pe p ământ. Înaintând, am sim ţit îns ă c ă picioarele mi se afund ă-n clis ă. R ăcorit, trezit la realitate, am cercat s ă dau înapoi dar m ă afundam parc ă mai mult. Rotind ochii-n jur, am observat în urm ă, ca o n ădejde, r ădăcina uscat ă a unei r ăchite. Dar distan ţa pân ă la ea mi se p ărea-nzecit ă. M-am trântit pe spate şi cu bra ţele întinse m-am ag ăţ at de vârful unei crengu ţe pe care mai mult o sim ţeam decât o vedeam. Şi a şa, tot tr ăgându-mă câte pu ţin, am reu şit a scoate mai întâi un picior, apoi pe cel ălalt. În sfâr şit am sim ţit iar p ământul solid sub mine. Mi s-a p ărut c ă v ăd atunci pentru prima oar ă deasupra cerul albastru str ălucind în toat ă splendoarea lui. Mai târziu, matur, m-am dus înc ă o dat ă prin p ărţile acelea, în amintirea p ăţ aniei din copil ărie. De data aceasta balta era asanat ă, iar apele se scurgeau printr-un canal spre Jiu. Şi m ă gândeam: dac ă lucr ătorii ar fi scos din fundul n ămolului scheletul unui b ăiat ca de vreo cincisprezece ani, cine ar fi putut s ă ştie de unde venise el acolo şi al cui era?... N-am ajuns nici la Şcoala de meserii din Craiova şi nici secretul plec ării v ărului Tudoric ă în America nu l-am descoperit. Am descoperit îns ă acolo un secret şi mai mare. Într-o bun ă zi, privind în vitrina unui magazin cu vopseluri, am observat, printre alte lucruri, primele tuburi de culoare cu care f ăceam cuno ştin ţă , precum şi primele pensule adev ărate. Nu mai v ăzusem pân ă atunci astfel de minuni, iar descoperirea lor echivala cu o lămurire definitiv ă a vie ţii mele. Îmi puneam tot felul de întreb ări în privin ţa lor, neavând pe nimeni s ă-mi dea vreo explica ţie. Am revenit de mai multe ori, c ăutând s ă le dibui rostul; pentru încercare am luat câteva tuburi şi câteva pensule. Fermecat cu totul de frumuse ţea culorilor, le-am întins mai întâi pe un geam, şi m ă bucuram privindu-le şi gândind ce a ş putea face cu ele. Pricepându-le apoi instinctiv rostul, am g ăsit un perete liber, vopsit cu ulei şi am început a picta pe el naturi moarte. Am umplut astfel tot peretele cu diferite picturi, c ărora le ad ăugam şi vreo ghirland ă de flori sau vreo panglic ă, completându-le şi cu vreun text. F ără s ă ştiu cum, singur, neajutorat de nimeni, g ăsisem deci uneltele de care aveam nevoie pe c ăile ce-mi era dat s ă le str ăbat… Faptul acesta s-a al ăturat la altele ce mi-au câ ştigat aten ţia unor oameni mai în vârst ă, care-mi ar ătau simpatie şi sus ţineau ideea plec ării la Şcoala de arte frumoase din capital ă. Printre ace ştia, cei mai iubi ţi erau a a . actorii teatrului ,,Elena Teodorini”, dintre care Ion Anestin, F ărc ăşanu, www.memoriaoltului.ro 77
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Alex. Nanu, mai cu seam ă, îmi deveniser ă un fel de protectori. Situa ţia mea de mo ştenitor prezumtiv se cl ătina astfel de la sine. R ămânerea acolo se mai putea prelungi, dar sfâr şitul era clar pentru to ţi. În vremea aceea mi-am v ăzut pentru prima oar ă şi numele la gazet ă: dezlegam şarade şi rebusuri, iar încurajarea se achita prin publicarea numelui. În adolescen ţă citeam oriunde m-aş fi aflat. Terminând cu romanele vârstei, de tipul ,,Cei trei mu şchetari”, ,,Contele de Monte Cristo” etc., în perioada de la Craiova am descoperit literatura realist ă care-mi deschidea ochii asupra lumii. Ap ăreau apoi c ărţi de călătorii, ce-mi alimentau imagina ţia şi nevoia pornirii-n lume, ca: ,,Spre Polul Nord”, a lui Nansen, pe care citind-o îmi închipuiam c-aş fi şi eu în stare a participa la asemenea expedi ţie! Şi cum tocmai se preg ătea o nou ă tentativ ă de cucerire a polului de c ătre un explorator mai tân ăr, italian, n-am vrut s ă pierd prilejul- aveam 17 ani- şi i-am scris acestuia la Genova, unde se f ăceau preg ătirile, oferindu-mă a face orice munc ă pe vas, dac ă m-ar lua şi pe mine-n echipaj… De la o vreme, dup ă ce aflasem mai multe lucruri în privin ţa artei şi auzisem c ă Italia ar fi patria ei, am început a socoti mai bine, ajungând la concluzia plec ării într-acolo, în cazul când a ş putea face rost de subsidiile necesare. Dar şi-n cazul acesta aveam griji, mai cu seam ă din cauza armatei. C ăci dac ă reu şeam s ă plec, n-aş fi vrut s ă-mi întrerup studiile. M-am hot ărât atunci s ă înl ătur şi aceast ă piedic ă, pentru a porni apoi f ără nici o alt ă grij ă pe drumurile mele artistice. Contactul strâns cu actorii şi teatrul craiovean nu putea însemna pentru mine numai o bucurie, un amuzament. La teatrul lor, pe lâng ă comediile obi şnuite se jucau adesea şi piese cu con ţinut mai profund, de pild ă ,,Ho ţii” de Schiller, la care m ă duceam la fiecare reprezenta ţie. G ăsisem în piesa aceasta lucruri care m ă îndemnau a scrie şi eu una, în care s ă vorbesc dspre suferin ţele prin care trecea un tân ăr în n ăzuin ţele lui c ătre lumin ă şi art ă, luptând cu greut ăţ ile şi urâciunile omene şti ce i se ridicau în cale. Şi am scris-o. Piesa, indiferent de calit ăţ ile şi defectele ei, avea totu şi o substan ţă şi aş fi dorit s ă m ă reîntâlesc mai târziu cu gândurile de atunci. Încredin ţând-o îns ă spre lectur ă protectorilor mei actori, am p ărăsit dup ă aceea pentru totdeauna Craiova şi n-am mai avut prilejul s-o revăd.
(va urma) a t t t www.memoriaoltului.ro 78
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
a t a t a a Profesor Jeana P ătru, Colegiul Na ţional Ioni ţă Asan , Caracal
Preg ătirea cadrului legislativ Cadrul legislativ imprimat politicii agrare din perioada de debut a procesului de colectivizare a urm ărit, îndeosebi, organizarea şi func ţionarea Ministerului Agriculturii, a structurilor colectiviste sau de sprijin acordat acestora – Întov ărăş irile/T.O.Z- urile, G.A.S-urile, G.A.C-urile, S.M.T- urile-, investi ţii în infrastructura structurilor colectiviste, impunerile fiscale – impozite, cote agricole. Actul legislativ, din aceast ă perioad ă, a urmat tactica „faptului împlinit”, legile urmând deciziei politice şi nu invers, cum ar fi fost normal, într-o societate democratic ă38 . Înc ă din 1945, când au fost expropriate propriet ăţ ile mai mari de 50 de ha şi, odat ă cu p ământul, utilajele şi ma şinile agricole, au fost înfiin ţate ferme de stat şi sta ţiuni de închiriere a ma şinilor. Instruc ţiunile date de M.A.D. subliniau ca din suprafa ţa expropriat ă s ă se p ăstreze o rezerv ă de 100 de ha, rezerv ă care s ă constituie zestrea viitoarelor ferme de stat. Suportul legislativ a a a t t a fost creat, dup ă mai bine de trei ani, prin a a a Decretul nr. 33 din 22 mai 1948 39 , când lua fiin ţă Administra ţia Fermelor de Stat şi Sta ţiunilor de Ma şini (A.F.S.M.). Decretul a abrogat Legea 939 , pentru crearea Regiei Autonome a Exploat ărilor Agricole, Zootehnice, a Industriilor Agricole şi Ma şinilor (R.E.A.Z.I.M.) 40 . Dac ă mai ad ăug ăm şi înfiin ţarea Comisiei de Stat a Planific ării, prin Decretul 119 , din 2 iulie 1948 41 care abroga Legea nr. 136 din 1946 pentru înfiin ţarea Consiliului Superior al Economiei Na ţionale şi Legea nr. 248 din 1947, referitoare la instituirea Comisiei pentru redresarea economic ă şi stabilizarea monetar ă, avem un tablou complet al controlului instituit de stat asupra economiei agrare, înc ă din 1945.
38 Cezar AVRAM, Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962. Muta ţii socio-economice în satul românesc , Editura de Sud, Craiova, 1999, p. 86.
39 M.O. nr. 117 din 22 mai 1948. 40 Idem, nr. 275 din 27 noiembrie 1946. În 1947, REAZIM de ţinea 152.312 ha, din care 74.088 teren arabil (48,6% din suprafa ţa de ţinut ă). În 1948, sectorul de stat avea în posesie 38% din suprafa ţa total ă a ţă rii (Costin MURGESCU, Reforma agrar ă din 1945 , Editura Academiei R.P.R., 1956, p. 173-174). 41 Idem, nr. 150 din 2 iulie 1948. www.memoriaoltului.ro 79
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Preg ătirea politic ă Sub directa comand ă a partidului comunist - devenit, în urma fuziunii dintre acesta şi P.S.D., din februarie 1948, Partidul Muncitoresc Român-, ac ţiunea de confiscare a propriet ăţ ilor mo şierilor a fost preg ătit ă cu aten ţie şi în mare secret, implicând trupele de Mili ţie şi Securitate, al ături de membrii organiza ţiilor locale ale partidului muncitoresc. Ac ţiunea a fost organizat ă şi monitorizat ă direct de C. C. al P.M.R. La nivelul fiec ărui jude ţ s-a constituit o comisie format ă din: secretarul jude ţenei de partid, delegatul U.S.S.A.R., prefectul jude ţelui, directorul jude ţean agricol M.A. 42 . Comisiile jude ţene trebuiau s ă identifice propriet ăţ ile care urmau s ă fie confiscate, s ă le preia împreun ă cu bunurile materiale g ăsite, pe baz ă de procese verbale, s ă organizeze comisii locale, pentru fiecare proprietate confiscat ă, s ă le instruiasc ă şi s ă le înzestreze cu materiale necesare prelu ării acestor propriet ăţ i. De asemenea, pentru fiecare bun confiscat, trebuia s ă fie organizat ă o echip ă de paz ă, alc ătuit ă din muncitori adu şi din ora şe şi completat ă, în func ţie de necesit ăţ i, cu elemente s ărace din rândul ţă ranilor. Delega ţii din comisia îns ărcinat ă cu administrarea bunurilor preluate, ca şi delegatul P.M.R. trebuiau s ă fie din alt ă localitate decât localitatea unde se desf ăş ura ac ţiunea. S-a hot ărât ca toate ac ţiunile de confiscare a bunurilor mo şiere şti s ă înceap ă în acela şi timp 43 . În perioada cuprins ă între lunile ianuarie-martie 1949, instruc ţiunile cu privire la preg ătirea ac ţiunii de confiscare a propriet ăţ ilor mo şiere şti, venite de la Bucure şti spre centrele jude ţene, s- au înmul ţit. Cu ta t a numai o s ăpt ămân ă înainte de declan şarea opera ţiunii ta din noaptea de 1/2 martie 1949, Comitetele Jude ţene al a ta a P.M.R. Olt şi Romana ţi au primit noi instruc ţiuni din partea Comisiei Centrale, în care se aduceau complet ări instruc ţiunilor mai vechi. Astfel, în ajunul zilei în care urma să se desf ăş oare ac ţiunea de confiscare, în fiecare re şedin ţă de jude ţ urma s ă fie organizat ă, la ora 10 diminea ţa, o şedin ţă în care s ă fie stabilite toate detaliile ac ţiunii, în prezen ţa unui delegat al Direc ţiei Generale a Mili ţiei, trimis de la Bucure şti; la ora 13 avea loc şedin ţa de instructaj. Fiind o ac ţiune conspirativ ă, aceasta nu se putea a t a a ta a desf ăş ura la „vedere”, ora - ca şi a t strategia- trebuiau fixate cât mai
42 SJOAN, Fond Comitetul Jude ţean PMR Olt, dos. nr. 2 din 1949, f. 51. 43 Ibid. www.memoriaoltului.ro 80
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR nocturn. Ini ţial, ora declan şă rii ac ţiunii a fost stabilit ă de Comisia Central ă la 5 diminea ţa, dar s-a considerat c ă ora este nepotrivit ă, iar lucrurile s-ar complica şi a fost schimbat ă la ora 3 diminea ţa. Ma şinile care aduceau delega ţiile jude ţeane, formate din secretarii P.M.R. şi viitorii administratori trebuiau s ă fie l ăsate la marginea satelor, pentru a nu face zgomot şi a atrage aten ţia satului 44 . Dac ă într-un sat existau mai mul ţi proprietari care f ăceau obiectul exproprierii, era stabilit câte un administrator pentru fiecare în parte. Administratorii erau desemna ţi de c ătre A.F.S.M., recruta ţi dintre muncitorii din întreprinderi, „cinsti ţi, capabili, devota ţi clasei muncitoare, pricepu ţi în lucr ările de agricultur ă”. La alegerea lor trebuia s ă se ţin ă seama s ă nu fie din comunele unde vor fi numi ţi sau s ă nu aib ă rude acolo. Îndeosebi s-a apelat la muncitori în localit ăţ ile unde influen ţa chiaburilor era mai mare, iar P.M.R. era slab reprezentat. Selec ţionarea administratorilor, ca şi stabilirea delega ţilor din partea Comitetului jude ţean al P.M.R., trebuia încheiat ă pân ă la data de 28 februarie 1949, orele 12. În ziua de 1 martie, ora nou ă seara, în localurile prim ăriilor unde aveau s ă se fac ă exproprieri, trebuiau convoca ţi primarii şi secretarii organiza ţiilor de baz ă ale partidului comunist, totul în cea mai des ăvâr şit ă tain ă. De asemenea, erau mobiliza ţi mili ţienii de pe raza localit ăţ ii respective, ace ştia având rolul de a înso ţi comisiile de preluare a bunurilor expropriate. Caracterul politic al ac ţiunii a dep ăş it cu mult cadrul legal, creat, a şa cum era de a şteptat, dup ă ac ţiunea politic ă. Toat ă ac ţiunea era subordonat ă direct organismelor partidului comunist, de la C.C. la prim ăriile locale. Secretarul organiza ţiei jude ţene a P.M.R. trebuia s ă conlucreze direct cu prefectul jude ţului. Prefectul era direct r ăspunz ător de punerea la dispozi ţia persoanelor implicate în ac ţiune a mijloacelor de transport şi a combustibilului a t ta a t a necesar. a a a a a tt a t t a a a a t ) Scenariul ac ţiunii a) 1 martie 1949 Secretarul Comitetului Jude ţean al P.M.R. trebuia s ă convoce, pentru ora 10, prefectul jude ţului, directorul jude ţean agricol şi pe delegatul Uniunii Sindicatelor de Salaria ţi Agricoli. Se constituia Comisia jude ţean ă pentru des ăvâr şirea reformei agrare dintre persoanele prezente, conducerea revenindu-i secretarului P.M.R. Acesta trebuia s ă
44 Ibid., f. 58. www.memoriaoltului.ro 81
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
aduc ă l ămuriri asupra scopului ac ţiunii, trecând în revist ă întregul material – circulare, adrese-, primit de la partid şi ministere, s ă expun ă planul de ac ţiune, m ăsurile concrete ce reveneau fiec ărui membru al comisiei. Comisia trebuia s ă semneze delega ţiile administratorilor desemna ţi şi s ă p ăstreze secret ă toat ă ac ţiunea, pân ă în momentul în care C.C. al P.M.R. va publica decretul (n.n. Decretul 83, din 3-5 martie 1949). La ora 13, secretarul jude ţean P.M.R. convoca administratorii desemna ţi s ă preia mo şiile şi conacele expropriate şi delega ţii jude ţeni care trebuiau să-i înso ţeasc ă. Totul se desf ăş ura în cel mai mare secret, dovad ă c ă toate aceste întâlniri se f ăceau f ără ca persoanele implicate s ă cunoasc ă obiectul ac ţiunii. Pe a a t a t a lâng ă caracterul strict secret, a a a a t a a ac ţiunile organizate în perioada a at a premerg ătoare confisc ării propriet ăţ ilor mo şiere şti au avut un pronun ţat caracter subversiv care amintea de societ ăţ ile secrete din secolele trecute. Diferen ţa consta, îns ă, în faptul c ă, acum, ac ţiunile erau atribuite nu unor for ţe care ac ţionau în ilegalitate, ci puterii. b) Noaptea de 1/2 martie Din re şedin ţele de jude ţ, comisiile formate s-au deplasat în localit ăţ ile repartizate. La ora 21 00 , delegatul Comitetului jude ţean P.R.M. îi comunica secretarului organiza ţiei de baz ă din localitatea respectiv ă sarcina de a convoca la sediul prim ăriei, la ora 12, 00 noaptea, a 10-15 (sau mai mul ţi, dup ă caz) membrii de partid, de preferin ţă ţă rani săraci, dar de încredere şi hot ărâ ţi (sic!) care s ă înso ţeasc ă comisia de la jude ţ la domiciliul proprietarilor de pe list ă. La toate întâlnirile la care au participat cei care urmau s ă ia parte la „ac ţiunea de partid”, din noaptea de 1/2 martie 1949, s-a interzis p ărăsirea s ălii, în care se desf ăş ura „ini ţierea”, înainte de încheierea şedin ţei, atât la nivel jude ţean, cât şi la nivel local 45 . Au fost şi situa ţii când comisiile aveau în componen ţă muncitori adu şi special, pentru aceast ă ac ţiune, de la ora ş. To ţi cei convoca ţi – membrii comisiei jude ţene, muncitori sau ţă rani „înso ţitori”- nu aveau permisiunea de a p ărăsi loca ţia unde au fost t t a t a a a a a t
45 Ibid. , f. 62. www.memoriaoltului.ro 82
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
convoca ţi, pân ă la ora 3, 00 diminea ţa, când comisia constituit ă atunci de c ătre reprezentantul Comitetului jude ţean PMR se deplasa la domiciliul proprietarului care urma să fie expropriat 46 . În intervalul orar 3-5, comisiile constituite, înso ţite de mili ţieni, intrau, pe baz ă de procese verbale, în posesia bunurilor expropriate: conace, mobilier, mori, cazane de ţuic ă, utilaje şi ma şini agricole, obiecte de podoab ă etc. Proprietarului i se l ăsau doar obiectele de uz personal şi casnic. Toate bunuri erau inventariate şi sigilate, iar proprietarul, împreun ă cu familia, evacua ţi din localitate şi transporta ţi în alt ă localitate. Din personalul administrativ de la conace erau oprite numai persoanele care manifestau încredere regimului. Iat ă cum erau descrise instruc ţiunile pentru delega ţii din comitetele de preluare a bunurilor mo şiereşti: Era stabilit ă o anumit ă or ă la care trebuia s ă se plece spre comuna desemnat ă. Delega ţia, format ă din membrii ai Comitetului Jude ţean al P.M.R. şi muncitori, trebuia s ă se dea jos la marginea satului, pentru a nu trezi suspiciuni; urm ătorul obiectiv era prim ăria. La ora 1,00 (n.n. noaptea), în aceast ă formul ă, se constituia comisia pentru „des ăvâr şire a reformei agrare”. În jurul orei 3,00 echipa desemnat ă trebuia s ă ajung ă la conac unde urmau a fi executate urm ătoarele opera ţii: a) Echipa de preluare, delegatul Comisiei jude ţene, administratorul şi primarul, ajun şi la conac împreun ă a t a t a a a a a t cu 10 oameni „devota ţi” şi cu mili ţienii luau m ăsuri de a şezarea oamenilor în locurile importante (motoare, magazii, staule etc.) veghind s ă nu se sustrag ă vreun bun, s ă nu se strice ceva de către personalul mo şierului. Dac ă mo şierul mai avea şi alte propriet ăţ i în alte p ărţi, trebuia s ă se trimit ă oameni de paz ă peste tot. b) Urm ătorul pas consta în p ătrunderea echipei în conac şi stabilirea m ăsurilor de paz ă în interior; proprietarul urma să completeze şi s ă semneze declara ţiile redactate deja la jude ţ. Pentru a împiedica eventuale ac ţiuni reprobabile din partea proprietarului, acesta era obligat s ă predea armele pe care le de ţinea, cu sau f ără autoriza ţie (de foc sau albe). c) Proprietarul, familia, celelalte persoane g ăsite la conace trebuiau evacuate în regim de urgen ţă . Din banii ce posedau, ace ştia puteau lua 5.000 de lei de cap de om. Pe celelalte bunuri, pentru care se încheiau procese verbale, se puneau sigilii . d) În tot acest timp, membrii echipei treceau la inventarierea obiectelor pe caremo şierul şi familia sa aveau dreptul s ă le a a a a a t a a a a a at a a t 46 Ibid ., f. 63. www.memoriaoltului.ro 83
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
ia cu ei conform tabelului anexat la instruc ţiunile c ătre comisiile comunale pe care mo şierul avea obliga ţia s ă îl semneze. e) Evacuarea se f ăcea în prezen ţa unui mili ţian, altul r ămânând de paz ă la conac, cu mijloace preg ătite în acest scop (c ăru ţe sau ma şini, cheltuiala privind pe mo şier). f) Un tratament asem ănător urma s ă se aplice şi administratorilor de mo şii: declara ţie, inventar etc). g) Opera ţiunea de inventariere trebuia s ă continue cu obiectele de valoare: bijuterii, pietre pre ţioase, coresponden ţe politice, biblioteci de valoare, covoare persane, etc. h) Dup ă evacuarea mo şierilor şi a familiilor lor, la conace, au fost organizate şedin ţecu personalul mo şiei expropriate, în care li s-a explicat cine a fost mo şierul şi ce trebuie s ă fac ă ei. În primul rând, muncitorii trebuiau s ă se declare mul ţumi ţi de aceste ac ţiuni şi s ă-şi arate recuno ştin ţa, adresând scrisori C.C. al P.M.R., Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale, Scânteii , Frontului Plugarilor , Vie ţii Sindicale şi gazetei Înainte , Craiova 47 . În ziua de 2 martie 1949, în fiecare comun ă, în care s-au f ăcut exproprieri, urmau să fie organizate şedin ţe cu s ătenii, în cadrul c ărora secretarul comitetului jude ţean trebuia să explice importan ţa ac ţiunii din noaptea de 1/2 martie. De buna desf ăş urare, pe plan local, r ăspundea secretarul Comitetului jude ţean al P.M.R. Întreaga ac ţiune a fost organizat ă şi coordonat ă de C.C. al P.M.R. Deposedarea complet ă a mo şierilor de propriet ăţ i şi ma şini agricole a fost justificat ă de regimul comunist ca fiind o ac ţiune care completa reforma agrar ă din 1945, nedus ă la cap ăt deoarece, în guvernul care a înf ăptuit-o, au existat şi grup ări burghezo- mo şiere şti care s-au opus desfiin ţă rii definitive a marii propriet ăţ i. Astfel, prin exproprierea complet ă a tuturor propriet ăţ ilor mo şiere şti, s-a înt ărit sectorul socialist în agricultur ă.
Filmul ac ţiunii Comisia jude ţean ă Olt a fost constituit ă din Florea Diaconu, secretarul jude ţean al P.M.R., Stan Arsenie, prefectul jude ţului, Mihai Tivic, directorul Serviciului Jude ţean Agricol, M ănăil ă Nicolae, pre şedintele Sindicatului salaria ţilor agricoli. Între instruc ţiunile şi scenariul exproprierii mo şierilor din noaptea de 1/2 martie 1949 venite de la Bucure şti şi punerea în practic ă au existat numeroase abateri. În primul rând, păstrarea secretului ac ţiunii. Au existat situa ţii în care persoanele vizate de ac ţiunea din noaptea de 1/2 martie 1949 au fost anun ţate, acestea fie au fugit în alte localit ăţ i, a a a a t ta fie s-au ascuns. „Pentru c ă at a a a t
47 Ibid ., f. 98-99. www.memoriaoltului.ro 84
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR fuseser ă omeno şi, Sorenii au fost anun ţaţi de ni şte cons ăteni sufleti şti despre ceea ce va urma; în consecin ţă , to ţi membrii familiei au plecat de acas ă”48 . Constantin Rusan, proprietar al mai multor terenuri şi case în Vl ădila, Pârli ţi-Deveselu, Caracal, localit ăţ i din Romana ţi, a fost anun ţat, prin intermediul so ţiei, Constan ţa, de un fost argat al familiei- care f ăcea parte din comisia local ă de expropriere din ora şul Caracal-, despre ce urma s ă se întâmple în noaptea de 2 martie 1949, sf ătuind-o c ă ar fi bine ca “la noapte, domnul Costic ă s ă nu fie acas ă!”. Fiica acestuia, Florica F ărc ăş anu, î şi aminte şte cum tat ăl s ău, Costic ă, s-a urcat, la întâmplare, într-un tren cu destinaţia Bucure şti. Mama şi fratele au fost ridica ţi de acas ă, în timp ce ea era la şcoal ă, şi du şi la Teatrul Na ţional din Caracal. Când s-a întors de la şcoal ă, dup ă prânz, acas ă era a şteptat ă de ni şte persoane str ăine care au luat-o şi au dus-o, şi pe ea, la Teatrul Na ţional. Acolo şi-a reîntâlnit familia: mama, fratele şi bunicii. Bunicii materni, speria ţi de zvonul c ă vor fi du şi în Siberia, î şi luaser ă pături şi îmbrăcăminte groas ă; se a şezaser ă într-o loj ă şi a şteptau “s ă fie judeca ţi”. Pe scena teatrului era a şezat ă o mas ă mare, cu o fa ţă de mas ă ro şie. Familia ei a fost interogat ă de Gheorghe şi Ioana, fo ştii lor arga ţi. “Cu cine e şti, coan ă Tan ţo?” “Cu copiii! Nu ştiu unde este so ţul meu”. ”P ăi, dac ă e şti doar cu ei, mergi acas ă”.Acesta a fost rechizitoriul la care a fost supus “capul”, de moment, al familiei. Tat ăl a fost plecat o vreme pe Valea Jiului, lucrând, ca şofer, pe o ma şin ă… Praga, dar a fost adus înapoi, cu domiciliu for ţat. O perioad ă nu au mai putut sta în casa pe care o cump ăraser ă pe str. Negru Vod ă, de şi cl ădirea nu a fost na ţionalizat ă; au fost primi ţi s ă locuiasc ă la familia lui Jane Pietraru (f ăcea cruci din piatr ă), pe strada Craiovei, unde au fost g ăzdui ţi câ ţiva ani buni. To ţi au vie ţuit într-o singur ă camer ă, împ ărţind cu alte familii o buc ătărie improvizat ă pe un hol, unde Constan ţa Rusan aşezase un dulap de nuc şi care, datorit ă condi ţiilor improprii, s-a deteriorat. Deoarece casa nu fusese na ţionalizat ă, familia Rusan s- a reîntors în strada Negru Vod ă la propria adres ă, devenit ă locuin ţa unui medic veterinar, Ciobanu, a so ţiei şi a socrului acestuia. În urma unor afaceri necinstite – a vândut boi cu pre ţ dublu, de vi ţei-, medicul a fost condamnat la închisoare. Aceast ă situa ţie a folosit lui Costic ă Rusan pentru a-şi recupera integral casa 49 . Familia Dobrescu din B ăbiciu, jude ţul Romana ţi, s-a ridicat din rândul familiilor de ţă rani mijloca şi, ajungând, înainte de reforma agrar ă din 1945, s ă aib ă în proprietate peste 400 ha p ământ, în localit ăţ ile B ăbiciu ( jude ţul Romana ţi), Uria, Frunzaru, Cioflan (jude ţul Olt); şi- a dotat a t a t a exploata ţia cu inventar tehnic modern: batoz ă, vapor, tractor. a a a a ta a a a t
48 Munteanu Lucian, Leote şti. 49 F ărc ăş anu Florica, Bucure şti www.memoriaoltului.ro 85
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În B ăbiciu, a construit o moar ă care avea o putere de 60 de CP, fiind prev ăzut ă cu dou ă val ţuri, mecanic fiind angajat un neam ţ. Măcina un vagon în 24 de ore. În anexele din curtea morii, a instalat o pres ă de ulei. În noaptea de 23 aprilie 1948, cl ădirea în care se afla presa de ulei a fost incendiat ă, fiind distrus ă din temelii. Cât timp a func ţionat, presa a fost ac ţionat ă cu ajutorul motorului locomotivei ma şinii de treierat. Resturile r ămase în urma incendiului au fost na ţionalizate, odat ă cu moara şi cu locomotiva ma şinii de treierat care se afla în curtea morii. În data de 22 iunie 1948, Demetra Dobrescu 50 a înaintat un memoriu prefectului jude ţului Romana ţi, Marin Neac şu, prin care solicita restituirea locomotivei, aducând ca argumente urm ătoarele: în momentul na ţionaliz ării, presa nu mai func ţiona, iar locomotiva de 12 CP era cea mai bun ă din comun ă, ma şina de treierat neputând fi folosit ă f ără ea. Ca şi în cazul altor proprietari na ţionaliza ţi, memoriul Demetrei Dobrescu a fost respins 51 . Primul administrator al morii, dup ă na ţionalizare, a fost Gheorghe Ţugui, iar director al morii şi al presei de ulei, Ion Şt. Ţugui. Averea a fost împ ărţit ă între cei nou ă copii care, la rândul lor, au înmul ţit-o, cump ărând, în continuare, p ământ. Aristic ă, unul dintre cei doi b ăie ţi – restul, erau fete-, a primit, la c ăsătorie, 50 de ha; so ţia, Anica Ionescu din Marotin, a primit din partea familiei 32 de ha. Aveau parc auto pentru transportat c ălători. Bun ătatea şi omenia lui Aristic ă Dobrescu l-au salvat în „noaptea mo şierilor”; a fost anun ţat de unul, T ănase, care l-a şi ascuns în podul casei lui. Apoi, a stat ascuns la un fin de-al lui din Uria, Oni ţă Ciobanu. Dup ă ce lucrurile s-au mai lini ştit, familia s-a mutat în Caracal şi a stat cu domiciliu obligatoriu în casa cumnatei sale, Demetra Dobrescu. Perioada care a urmat a fost deosebit de grea pentru familie, neavând nici un venit din care s ă tr ăiasc ă52 . În comuna F ărca şele, jude ţul Romana ţi, înainte cu câteva zile de expropriere s-au constituit comisii, formate din 5-6 persoane, localnici – săracii şi lene şii satului - şi “str ăina şi”. Aceste comisii au primit ordin s ă nu permit ă nici unui a t a mo şier s ă ias ă din localitate. t ta Propriet ăreasa Popilian a fost ajutat ă s ă a plece din localitate, într-o c ăru ţă , ascuns ă între sacii a a t cu îmbr ăcăminte şi mâncare şi s ă se refugieze la fratele s ău din Caracal. De şi c ăru ţa s-a întâlnit, pe drumul dintre F ărca şele şi Caracal, cu Costic ă al Larii şi cu so ţia acestuia, ambii c ălări şi înarma ţi – aveau ordin s ă nu lase mo şierii s ă plece din sat -, totu şi a putut trece mai departe, deoarece cei doi so ţi aveau încredere în Ion Pâsl ă (n.n. c ăru ţaşul familiei Popilian). Nu acela şi lucru s-a întâmplat cu un alt mo şier al satului - Dinc ă Stan - care a fost l ăsat s ă plece numai cu câteva lucruri, într-o c ăru ţă : o jum ătate de sac de m ălai, o
50 Florea şi Rada Dobrescu au avut 12 copii, dintre care numai 9 au tr ăit. Dintre cei 9, doi au fost b ăie ţi: Marin, c ăsătorit cu Demetra şi Aristic ă, c ăsătorit cu Anica. Primul a mo ştenit casa, moara şi presa de ulei din Băbiciu, cel de-al doilea a mo ştenit casa şi p ământul din Uria-Frunzaru. 51 SJOAN, Fond Comitetul Jude ţean PCR Olt, dos. nr. 15 din 1948, f. 158. 52 Cenea Marcela, Prede ţeanu Constantin, Caracal www.memoriaoltului.ro 86
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR jum ătate de sac de f ăin ă, o albie, un ciur şi c ăldarea mare. Gospod ăria a fost l ăsat ă în grija lui Gârj ă Alexandru, om s ărac. Dintre cei care au luat parte la ac ţiunile de alungare a mo şierilor din sat, unii au fost v ăzu ţi - de c ătre s ăteni - îmbr ăca ţi în lucrurile celor expropria ţi, cazul lui Radu Nicolae, iar al ţii, într-un timp scurt, s-au ridicat din condi ţia lor umil ă, de s ăracii satului, la aceea de “frunta şi” ai regimului 53 . În ora şul-port de la Dun ăre, Corabia, înc ă de la sfâr şitul secolului al XIX-lea luase avânt comer ţul cu cereale. Activitatea comercial ă a influen ţat via ţa economic ă, social ă, politic ă şi cultural ă din urbea romana ţean ă, atr ăgând o popula ţie eterogen ă, etnic şi religios, aici. Familia Popescu R. Nicolae a fost una dintre cele care a prosperat de pe urma acestor activit ăţ i. A cump ărat mai multe locuri de cas ă, a construit câteva imobile, a cump ărat sau închiriat magazii în care depozita cereale de la ţă ranii din împrejurimi, pentru a le vinde în vestul Europei. De asemenea, a construit dou ă cuptoare de pâine şi a deschis mai multe pr ăvălii în care se vindeau produse de patiserie. A construit hotelul „Împ ăratul Traian”. Având un singur b ăiat, Constantin, toat ă averea a revenit acestuia. Constantin Popescu s-a c ăsătorit cu Elena Teodoru, fiica unuia dintre mo şierii din Sc ări şoara, Romana ţi, aceasta primind ca dot ă, pe lâng ă obiectele de vestimenta ţie şi podoab ă, 48 de ha p ământ şi un loc de cas ă în Corabia. Familia a fost lovit ă de dou ă ori: o dat ă la na ţionalizare şi a doua oar ă în noaptea de 1/2 martie 1949. Constantin Popescu a fost arestat şi condamnat la trei ani de închisoare, efectua ţi la Poarta Alb ă, iar so ţia, Elena, a fost scoas ă din locuin ţă în papuci şi purtat ă din cas ă în cas ă; nu a fost l ăsat ă s ă ia decât un bagaj în greutate de 80 de kg. În urm ătorii ani, au dus-o foarte greu. Ajungând f ără nici un venit, vindeau din lucrurile, pu ţine, pe care reu şiser ă s ă le ia la evacuarea for ţat ă, pentru a supravie ţui 54 . Maria/Marghioala Teodoru, o b ătrân ă de 81 de ani, din Sc ări şoara, a fost ridicat ă în noaptea de 1/2 martie 1949, împreun ă cu familia fiului s ău, Ilarie Teodoru, şi deportat ă la Humule şti; la scurt timp a decedat, un alt fiu, doctorul Haralambie Teodoru, reu şind, cu mare greutate, s ă-i fure cadavrul pentru a o înmormânta, în localitatea natal ă, Sc ări şoara 55 . Din comunele în care existau organiza ţii - ale partidului comunist - puternice s-au recrutat oamenii pentru ac ţiunea din noaptea de 1/2 martie. La loc de frunte s-a aflat localitatea romana ţean ă Castranova. Castranovenii – Şt. Antonie, I. Vintil ă, Constantin Ivan, Badea, Vergel Zamfir ş.a.- au participat la confiscarea conacelor mo şierilor din localit ăţ ile: Z ănoaga (Becherescu), Ţă rţă l
a t a a a a a a a t 53 Ghi ţă Dumitru, Ghi ţă Ion, Pâsl ă Ştefan, F ărca şele 54 Popescu Valeria, Corabia 55 Ion Cri şu, Haralambie Teodoru, personalitate model pentru noi şi urma şii no ştri , în revista Arma Pontica , nr. 3(8), 2011, p. 41. www.memoriaoltului.ro 87
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
(Pomponiu), Radomir, Dr ăghiceni (Paul Laz ăr), Cioc ăne şti (Teohari, Titeanu), Dio şti, Popânz ăle şti, Vl ădila (Popescu, Rusan), Vi şina Veche 56 . De obicei, localit ăţ ile unde s-au stabilit domiciliile obligatorii, pentru cei expropria ţi, au fost ora şele unde ace ştia mai aveau case sau rude. Alegerea ora şului, drept domiciliu obligatoriu, prezenta, cel pu ţin, dou ă avantaje-pentru regimul comunist: fostul mo şier pierdea leg ătura cu s ătenii şi putea fi mai u şor supravegheat de organele de Mili ţie şi Securitate. Astfel, ora şele în care mo şierii din jude ţele Olt şi Romana ţi au primit domiciliu obligatoriu au fost: Caracal, Corabia, Bal ş, Craiova, Slatina, Bucure şti. Analizând Raportul cu privire la ac ţiunea din noaptea de 1/2 martie 1949, redactat de secretarul Comitetului jude ţean al P.M.R. Olt, Diaconu Floric ă, la 16 martie 1949, constat ăm c ă, în anumite comune, excesul de zel al comitetelor locale a înc ălcat „indica ţiile” venite de la centru. Astfel, num ărul de mo şii ce trebuiau expropriate, conform indica ţiilor Ministerului Agriculturii, a fost dep ăş it: ministerul propusese 82 de mo şii, iar comitetele locale, din cele 71 de comune din jude ţul Olt, au expropriat 166 (!) de mo şii; au fost expropriate 141 de conace, dintre care 101 cu inventar agricol 57 . Suprafa ţa terenurilor arabile trecute în proprietatea statului a fost de 7.783 ha, la care s-au ad ăugat: 411 ha teren neproductiv, 96 ha vii, 158 ha livezi, 2.350 ha p ădure, în total 10.798 ha 58 . Au fost evacuate 63 de persoane, dintre care 50 de mo şieri, capi de familie; trei persoane nu au putut fi evacuate, fiind vorba de b ătrâni şi bolnavi. În timpul desf ăş ur ării ac ţiunii, au fugit doi mo şieri; unul, dup ă dou ă zile şi dou ă nop ţi de stat în p ădure, s-a predat, cel ălalt (Mi şu Deleanu), amenin ţând cu un revolver pe cel care p ătrunsese în curtea conacului, a reu şit s ă fug ă, fiind dat în urm ărire. Înainte de a fi ridica ţi, au disp ărut de la domiciliu 5 mo şieri: Nucu Iliescu, din comuna Dr ăgăne şti, Blaga Constantin, din Lisa, Vl ădescu, din Deje şti, Dinu Grigorie, din Mierle şti şi colonelul Deleanu, din Cucuie ţi. Dintre cei ridica ţi, 60 au primit domiciliu obligatoriu în Slatina, iar restul în afara jude ţului. Din exces de zel, s-au pus sigilii şi pe unele bunuri care nu au f ăcut obiectul exproprierii. Un astfel de caz s-a petrecut în comuna Deleni, cel prejudiciat fiind Litescu Petre, situa ţie remediat ă în favoarea proprietarului 59 . Au fost situa ţii când cei expropria ţi, sub amenin ţă rile celor din comisiile de expropriere, nu au putut s ă ia nimic cu ei. Pentru executarea acestei opera ţii, au fost mobiliza ţi 380 de delega ţi şi administratori, dintre care 90 de muncitori adu şi de la Târgovi şte şi 40 de la Pite şti, trimi şi ca administratori, 190 de delega ţi ai Comitetului jude ţean al P.M.R. şi 60 de delega ţi din comitetele comunelor care aveau o pondere mai mare de membrii de partid comunist. Au mai fost mobilizaţi ta t a să participe 1.330 de s ăteni, îndeosebi selecta ţi din a a a a t a a a a 56 Gh. CONSTANTINESCU, Radu ST ĂNCULESCU, Monografia Şcolii Generale Castra-Nova, Dolj, 1813-1974 , C.C.D., Dolj, Craiova, 1974, p. 40. 57 SJOAN, Fond Comitetul Jude ţean PMR Olt, dos. nr. 25 din 1949, f. 274, 279. 58 Ibid. 59 ANR, Fond Comitetul Central al PMR, dos. nr. 35 din 1949, f. 6. www.memoriaoltului.ro 88
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR rândurile ţă ranilor s ăraci 60 . Confisc ările au continuat şi în zilele de 2,3 şi 4 martie- în cazul a 11 mo şii, permi ţând unora dintre proprietari s ă retrag ă anumite bunuri, cum a fost cazul mo şierului colonel (M)Oan ţă , judecat şi condamnat. Evenimentele din noaptea de 2 martie şi din zilele urm ătoare au condus la crearea unei st ări tensionate, de nesiguran ţă ; mul ţi proprietari de p ământ care nu se încadrau în plafonul de 50 de ha au fugit de acas ă sau au ascuns obiecte de valoare pe la s ătenii s ăraci, dar de încredere; şi-au vândut animalele. În localitatea Crâmpoia, Olt, peste 100 de s ăteni, inclusiv membrii de partid comunist, au semnat o peti ţie prin care au cerut readucerea în localitate a moşierului expropriat, dr. Teodorescu 61 . S-au înregistrat şi manifest ări de simpatie fa ţă de exproprierea mo şierilor, îndeosebi în localit ăţ ile în care fo ştii proprietari au avut un comportament mai dur fa ţă de ţă rani: Dr ăgăne şti şi Milcov 62 . Viscolul care a început din ziua de 3, întârzierea muncitorilor de la Târgovi şte, dar şi pripeala manifestat ă de liderii de partid de la jude ţ au constituit principalele cauze ale apari ţiei unor disfunc ţionalit ăţ i în organizarea ac ţiunii: persoane care s-au îmb ătat, lipsa unei cooper ări între Comitetul jude ţean şi comitetele locale, în zilele de 2 şi 3 martie. Pentru lini ştirea spiritelor, în ziua de 20 martie Comitetul jude ţean al P.M.R. a organizat, în cele şase pl ăş i, şedin ţe pentru l ămurirea s ătenilor, cu privire la ac ţiunea din noaptea de 2 martie. Dup ă un scenariu asem ănător s-a derulat „noaptea mo şierilor” şi în jude ţul Romana ţi. Instructajul şi prelucrarea „tovilor” s-a f ăcut la Craiova, dup ă care s-a trecut la mobilizarea activi ştilor de partid din pl ăş i, pentru a se descoperi eventualele omisiuni ale centrului. În ziua de 27 februarie, Comitetul jude ţean al P.M.R. Romana ţi îl în ştiin ţa pe Gheorghe Marussi, reprezentantul C.C. al P.M.R., c ă între num ărul mo şiilor expropriabile, din tabelul trimis de Bucure şti, şi num ărul real era o diferen ţă foarte mare: pe tabel erau trecute numai 28 de mo şii, în realitate ele ridicându-se la 258 63 , 210-expropriabile. Situa ţia s-a complicat, pentru c ă, la un num ăr mult mai mare de mo şii expropriabile, decât cel preconizat, era nevoie de o mobilizare uman ă mult mai mare. O prim ă problem ă a constituit-o insuficien ţa mili ţienilor care trebuiau s ă participe la ac ţiunea din noaptea de 1/2 martie 1949, numai 100 de cadre, existând şi situa ţii în care un mili ţian trebuia s ă asigure dou ă comune. Într-un num ăr de opt comune, în echipele de ac ţiune nu a mai fost prezent nici un mili ţian, atribu ţiile revenindu-i unuia dintre „tovii” din comisia comunal ă. Au fost antrena ţi 700 de tovar ăş i, 600 din satele jude ţului şi 100 din ora şe. Opera ţiunile din „noaptea mo şierilor” au cuprins un num ăr de 75 de comune, din totalul de 28 de gospod ării mo şiere şti, fiind descoperite... 210 mo şii, cu 180 de conace. Au fost ridica ţi 88 de mo şieri. Circa 120 de mo şieri nu au fost g ăsi ţi la domiciliu 64 . S-au înregistrat şi dou ă cazuri în care mo şierii au opus rezisten ţă : Petre Cioponea, din Preajba de P ădure, plasa Bo şoteni, a tras focuri de revolver asupra delega ţilor din comisia exproprierii, f ără s ă r ăneasc ă pe cineva, dup ă care a fugit în p ădure; cel ălalt caz s- a petrecut în comuna Studini ţa, plasa Caracal, unde mo şierul Dumitru I. Ozun s-a încuiat în cas ă, amenin ţând c ă se otr ăve şte. A fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Caracal. În jude ţul Romana ţi s-a înregistrat şi un caz de omor. În noaptea de 2/3 martie 1949, pe la
60 SJOAN, Fond Comitetul Jude ţean PMR Olt, dos. nr. 25 din 1949, f. 274, 279 61 Ibid. , f. 287. 62 ANR, Fond CC al PMR, dos. nr. 35 din 1949, f. 7. 63 Ibid. , f. 1. 64 Ibid. www.memoriaoltului.ro 89
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR orele dou ă, între comunele Potlogeni şi Tia Mare, au fost ataca ţi cu focuri de arm ă automat ă Lia M. Ion, responsabil cu propaganda şi agita ţia în plas ă şi Miu, secretarul organiza ţiei de baz ă din comuna Potlogeni. Ace ştia se întorceau din ac ţiunea în care verificaser ă opera ţiunile de preluare şi de sigilare a conacelor. Lia Ion a murit pe loc 65 . În conacele confiscate care au apar ţinut lui Ilarie Teodoru, din Sc ări şoara, şi generalului Arge şeanu, din G ăneasa, s-au descoperit magazii cu stofe, pânzeturi; în altele, casele de bani au fost încuiate, cheile fiind la proprietarii disp ăru ţi de la domiciliu. Unii dintre mo şieri au încercat s ă ascund ă bunuri la oameni de încredere, a şa cum s-a întâmplat în Stoene şti şi Preajba de P ădure (Ionic ă Br ătăş anu, unul dintre mo şierii expropria ţi din localitate, a dus- cu câteva zile înainte de confiscarea mo şiei şi a conacului- cinci scroafe cu purcei, la ţă ranii din localitate) 66 . Dac ă în rapoartele redactate la nivel jude ţean şi na ţional s-a afirmat c ă ţă ranii săraci şi fără p ământ au primit cu satisfac ţie exproprierea din noaptea de 1 martie 1949, acelea şi rapoarte subliniau nelini ştea acestor categorii, în leg ătur ă cu recolta confiscat ă odat ă cu mo şiile, acolo unde se lucrase în dijm ă. În s ăpt ămânile urm ătoare, la Direc ţia Eviden ţa Cadastrului şi a Circula ţiei Bunurilor, din cadrul Ministerului Agriculturii, au sosit numeroase scrisori din ţar ă, de la ţă ranii dijma şi. În jude ţul Olt, 67 de ţă rani f ără pământ sau cu p ământ pu ţin, din comunele Frunzaru şi Titule şti, lucraser ă în dijm ă pe mo şia lui Marin Şerbescu; acela şi fenomen se petrecuse şi în jude ţul din dreapta Oltului, Romana ţi: 54 de ţă rani lucraser ă în dijm ă, pe mo şiile lui Petre Cândea şi Marin Dobrescu, Băbiciu, Ana Negri, Vulture şti şi Vâls ăne şti 67 . Un alt motiv de nelini şte a venit din partea ţă ranilor care, dup ă 1945, cump ăraser ă pământ de la mo şieri. Prin Decretul 83 /1949, mo şiile fiind expropriate, se vedeau în situa ţia de a fi deposeda ţi de terenurile cump ărate. În aceast ă situa ţie se aflau ţă rani din localit ăţ ile oltene Aluni şu – 7-, B ăse şti-10-, Gostav ăţ /Cioflan- 28 68 . Suprafe ţele de teren cump ărate variau între 1 şi 3 ha. Aceea şi situa ţie am întâlnit-o şi în Romana ţi, unde ţă ranii au cump ărat terenuri agricole, dup ă 1945. Cei mai mul ţi cump ărători s-au dovedit a fi ţă ranii din Doanca, Dr ăghiceni şi F ărca şele 69 . Conacele expropriate, odat ă cu p ământul şi celelalte bunuri mobile şi imobile, în noaptea de 1/2 martie, au fost trecute în administrarea Gospod ăriei Agricole de Stat, care, la rândul ei, le-a repartizat diferitelor institu ţii publice, ca sedii. În conacele care au apar ţinut proprietarilor Gheorghe Ozun, Vl ădila, A şez ămintelor Brâncovene şti, Stoene şti, Ion Marian, Piatra 70 , au fost instalate sediile dispensarelor veterinare, unele dintre ele nefiind înfiin ţate, când au fost a t împropriet ărite cu sedii noi. ta t a a a a a a t
65 Ibid. 66 Ibid. , f. 2. 67 Idem., dos. nr. 28 din 1945-1949, f. 53. 68 Ibid ., f. 129. 69 Ibid ., f. 133. 70 La Vl ădila, casa lui Gh. Ozun avea trei camere şi antreu, 3 camere anexe, grajd cu două compartimente şi 2 s ăli mari, dintre care una cu şopron pentru consulta ţii, o pivni ţă . Valoarea casei se ridica la www.memoriaoltului.ro 90
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
De şi Decretul 83 /1949 ar ăta c ă lucrurile de uz personal nu sunt supuse exproprierii, în numeroase situa ţii exproprierea a însemnat alungarea proprietarului, f ără ca acesta s ă mai poat ă lua ceva din bunurile ce-i reveneau. Cu atât mai mult, în situa ţia absentei ştilor. Aceste bunuri, fie au fost luate de c ătre cei din comisia exproprierii, fie au înzestrat sediile institu ţiilor „chiria şe”. 71 În ziua de 2 martie a fost dat publicit ăţ ii Decretul 83 pentru completarea unor dispozi ţiuni din legea nr. 187 din 1945 . Decretul a legitimat trecerea în proprietatea statului , ca bunuri ale întregului popor: „exploat ările agricole mo şiere şti care au f ăcut obiectul exproprierii, potrivit Legii nr. 187/1945 şi fermele model constituite prin efectul aceleia şi legi, cu întreg inventarul viu, mort şi cl ădiri apar ţinând (...) acestor exploat ări, indiferent de locul unde se afl ă”. În urma evenimentelor din noaptea de 1/2 martie 1949, în jude ţul Olt au devenit proprietatea statului 141 conace 72 şi 240 de dependin ţe, 12 tractoare, 11 batoze, 29 de sem ănători şi 25 de secer ători 73 . Fermele de stat şi-au m ărit zestrea, astfel: ferma Sâmbure şti, de la 579 ha a ajuns la 898; ferma Dr ăgăne şti-Olt, de la 86,5 ha la 991,5 ha; ferma Comani, de la 329 ha, la 859 ha; ferma Sârbi M ăgura, de la 149,5 ha la 784, 5 ha; ferma Curti şoara, de la 184,5 ha la 793,5 ha; ferma Oporelu, de la 147,5 ha la 929,5 ha; ferma Turia 889 ha; ferma B ălăne şti 657 ha; ferma Bârse şti 410 ha; ferma Poiana 660 ha; ferma Crâmpoia, de la 123 ha, la 1.039 ha; ferma Tâmpeni 731 ha 74 . Valoarea imobilelor expropriate s-a ridicat la suma de 10.938.810 lei 75 . În zilele urm ătoare, a continuat opera ţiunea exproprierii bunurilor mobile şi imobile. În ora şul Caracal, între 4 şi 20 martie 1949, reprezentan ţii autorit ăţ ii politice locale şi jude ţene 76 au na ţionalizat mai multe case, împreun ă cu inventarul aferent, apar ţinând urm ătoarelor persoane: Maria B ărbuneanu 77 – cas ă cu nou ă camere, garaj cu dou ă înc ăperi şi magazie de scândur ă-, Sabina C-tin Economu, Alexe Rusan, lt. col. Traian Vl ădoianu, I. Udrescu, Ecaterina Stavarache Borcescu 78 - patru imobile şi un hotel-, Elena I. P ăunescu 79 , lt. col. Teodor C ăpit ănescu, Ştefan Degeratu, Gheorghe U ţă , Ecaterina Chintescu, Ilie Diaconescu, Ion Br ătăş anu, mo ştenitorii Bibian etc.
500.000 lei; la Stoene şti, fosta proprietate a A şez ămintelor Brâncovene şti avea şase camere, o sal ă pentru consulta ţii animale mici şi o pivni ţă . Valoarea casei se ridica la 350.000 lei; la Piatra, una dintre propriet ăţ ile lui Ion Marian a fost atribuit ă dispensarului veterinar, fiind alc ătuit ă din dou ă camere, buc ătărie, sal ă, farmacie şi un şopron pentru lemne. Valoarea casei se ridica la 250.000 lei (ANR, Fond MAD, jude ţul Romana ţi, dos. nr. 84 din 1948-1950, nepaginat). 71 Idem, Centrala, dos. nr. 48 din 1945-1949, f. 161. 72 SJOAN, Fond Comitetul Jude ţean PMR Olt, dos. nr. 2 din 1949, f. 83. 73 Ibid ., f. 74-76. 74 Ibid ., f. 66-71. 75 Ibid ., f. 126. 76 C. Jianu, Scurei Silvestru – din partea prim ăriei, Ion Crângureanu – din partea sindicatului- şi Nistor Caracud ă- delegat din partea Comitetului jude ţean Romana ţi al PMR (Arhiva Prim ăriei Caracal, Sfatul Popular Raion Caracal, Sec ţia agricol ă, neinventariat, nepaginat). 77 Din cele nou ă camere, şapte au fost închiriate, într-una au fost depozitate lucrurile confiscate şi numai una a fost l ăsat ă pentru folosin ţă familiei B ărbuneanu, format ă din cinci persoane. To ţi locatarii – proprietari şi chiria şi-, foloseau în comun buc ătăria ( Ibid.). 78 Stavarache Borcescu, decedat înainte de 1949, era una dintre cele mai reprezentative figuri ale vie ţii economice şi politice din jude ţul Romana ţi, proprietar de terenuri agricole, magazii pentru depozitarea cerealelor, case. A fost proprietarul hotelului „Minerva” din Caracal ( Ibid .). 79 Casa na ţionalizat ă era alc ătuit ă din cinci camere, un antreu, o c ămar ă, o buc ătărie, o sal ă, un sp ălător, o pivni ţă . Proprietarei, care locuia împreun ă cu so ţul şi un copil, i-a fost l ăsat ă o camer ă; în celelalte au fost adu şi chiria şi ( Ibid .). www.memoriaoltului.ro 91
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
a a a a
-20 ian. 1368, prima atestare documentar ă a ora şului Slatina. -18 ian. 1480, prima atestare documentar ă a localit ăţ ii B ărăş tii de Cepturi. -ian. 1528, m. Vl ădaia, so ţia jupanului Manea Per şanu. Sunt ctitorii m-rii Seaca-Mu şate şti. -4 ian. 1529, m. Radu de la Afuma ţi. Din inscrip ţia de pe piatra sa tombal ă de la Curtea de Arge ş rezult ă c ă una din luptele sale a fost la Slatina. -18 ian. 1610. m. Radu Buzescu clucer. Înmormântat la M-rea C ăluiu. -3 ian 1739, m. Iane Sl ătineanu vel c ămăra ş za ocne, frate cu Nicola Sl ătineanu, ctitorul bisericii ,,Maica Domnului” din Slatina. -ian. 1794, n. la Slatina poetul Barbu Paris Mumuleanu. -17 ian. 1831, m. la Streje şti C-tin Buzescu, ultimul descendent în linie b ărb ăteasc ă al familiei. -11 ian. 1838, are loc cutremurul de p ământ care distruge biserica satului Brâncoveni. -15 ian. 1843, m. Amza (2) Jianu, fratele haiducului Iancu Jianu. -6 ian. 1850, n. Pake Protopopescu, om politic liberal (Poboru-Olt). -25 ian. 1857, P.S. Aurelian de 24 ani, cere burs ă lui Barbu Ştirbei pentru a studia agronomia. -26 ian. 1857, m. dasc ălul craiovean Gr. Ple şoianu din familia romana ţean ă a Ple şoienilor. -3 ian. 1859, m. la Caracal Ion Dumitriu, deputat al ora şului în adunarea Ad-hoc. -7 ian. 1881, n. poetul Ion Minulescu. -21 ian. 1885, n. poeta Ada Umbr ă (Eugenia Ionescu). -4 ian. 1897, apare la Caracal ziarul ,, Progresul din Romana ţi” . -12 ian.1897, apare la Caracal ,, Romana ţii” , organul P.N.L. Romana ţi cu un apel al lui N.B. Locusteanu. -ante 29 ian. 1901, G. Poboran scoate la Slatina ,,Progresul Oltului ”. -15 ian. 1902, n. geograful Ion Conea la Coteana. -26 ian. 1902, m. mitropolitul Iosif Naniescu, fost egumen al schitului Şerb ăne şti- Morunglav. -12 ian. 1903, Take Ionescu devine deputat de Romana ţi. -1 ian. 1904, apare la Slatina şi Curtea de Arge ş ,, Calea Vie ţii ”, revist ă bisericeasc ă. -13 ian. 1904, premiera piesei ,,Casta Diva” de H.G. Lecca la Teatrul Na ţional din Bucure şti. Debuteaz ă actri ţa Marioara Voiculescu. -15 ian. 1904, C. Dissescu este ales deputat de Teleorman. -23 ian. 1905, apare la Caracal ziarul ,,Caracal ”, organ P.N.L. -2 ian. 1907, n. pictorul Ion Popescu-Negreni. -24 ian. 1908, n. la Cru şov prof. P ătru Cr ăciun. - între 1-15 ian 1908, N. Titulescu sus ţine la Slatina o conferin ţă despre care a scris N. Iorga în ,, Neamul Românesc ”. -1 ian. 1909, apare la Caracal ,, Conservatorul din Romana ţi”. -24 ian. 1909, m. P.S.Aurelian. -26 ian. 1911, apare la Caracal ziarul ,,Izbânda ”. -9 ian. 1914, n. Ion Dumitrescu, dr. în filologie (Opta şi). -28 ian. 1914, apare la Slatina ziarul ,, Opinia Oltului ”. -28 ian. 1914, C. Basarab Brâncoveanu devine şeful P. Conservator din Romana ţi în urma întrunirii de la Caracal la care particip ă şi Al. Marghiloman. www.memoriaoltului.ro 92
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
-3 ian. 1916, O. Goga pierde alegerile la Romana ţi din cauza interven ţiei guvernului fiind ales V. Oroveanu. -26 ian 1918, n. la Scornice şti N. Ceau şescu, pre şedinte al României. -13 ian. 1919, apare la Caracal ,,Lumina satelor ”, organ al corpului didactic şi preo ţesc din Romana ţi. -1 ian. 1923 apar la Caracal ziarele ,, Coasa ” organul Partidului Na ţionalist Democrat şi ,,Sorcova ”, s ăpt ămânal independent scos de librarul Ilie M ărculescu. -ian. 1927, apare la Celaru revista ,, Zorile Romana ţului ”. -17 ian. 1928, apare la Slatina ziarul ,, Oltul” . -29 ian. 1928, n. la Slatina istoricul Mihai Butoi. -25 ian. 1929, Mitropolitul Nifon Criveanu public ă volumul ,,Cuget ări şi maxime pentru via ţă ”. -31 ian. 1929, Liviu Rebreanu şi Mircea Damian scot la Bucure şti ,,Gazeta literar ă”. -14 ian. 1936, n. la Am ărăş tii de Sus poetul Ion Stoica. -1 ian. 1937, apare la Caracal ,, Şcoala Romana ţului ”. -1 ian. 1938, n. la Dobre ţu, istoricul Gheorghe D. Iscru. -1 ian 1939, apare la Caracal ziarul ,,Rena şterea ”. -6 ian. 1940 , n. poetul Ion Lazu (Cioburciu- Tighina). -23 ian. 1940, n. (Corabia) Emil Boroghin ă, actor şi fost dir. Teatrului Na ţional Craiova . -14 ian. 1941, n. la V ădăstri ţa poetul Alexandru T ănase. -28 ian. 1941, n. la Dio şti-Romana ţi dr. Veselina Urucu, geograf. -30 ian. 1941, m. la Ştef ăne şti-Vâlcea preotul folclorist Teodor B ălăş el . -21 ian. 1942, n. scriitorul Grigore Albu- Gral la Seaca-Olt. -30 ian. 1942, D. Popovici scoate revista ,, Studii Literare ”. -18 ian. 1943, n. poetul Dan Rotaru la Sl ătioara. -28 ian. 1943, n. la Vi şina prozatorul Petre Preoteasa. -14 ianuarie 1946, Mircea Damian înfiin ţeaz ă un cenaclu literar în redac ţia ziarului ,,Fapta ”. -20 ian. 1947, m. Iuliu Moisil, fost profesor al Gimnaziului din Slatina. -29 ian. 1949, n. la Slatina istoricul Alexandru-Ceciliu Popescu. -15 ian. 1950, n. poetul Ilie Bobescu (Gr ădi ştea- G ăneasa, jud. Romana ţi). -30 ian. 1950, n. (Opta şi M ăgura) N. Oprea, scriitor şi istoric literar. -1 ian. 1951, n. la Corabia Cornelia Petrescu, grafician. -25 ian. 1961, n. la Bobice şti pictorul George P ăunescu. -5 ian. 1971, m. poetul, actorul şi regizorul Şt. Braborescu (n. Caracal 31 aug. 1880). -7 ian. 1976, n. la Craiova poetul Ionu ţ Botar. -6 ian. 1980, m. poetul Mihai B ărăgan (n. Coteana, 3 mai 1900). -1 ian. 1990, C-tin Dumitrache scoate la Slatina ,,Agora literar -artistic ă”. -18 ian. 1995, arde Teatrul Na ţional din Caracal. -8 ian. 1997, m. la Slatina prozatorul Mircea Andreescu (n. 29 nov. 1940, Radomire şti). -1 ian. 2000, m. la Roma poeta Yvonne Rossignon (n. 1912, Vl ădila). -26 ian. 2000, m. poetul Pan M. Vizirescu (n. Braneţ-Romana ţi , 1903). -1 ian. 2003, m. ziaristul Dumitru Tinu ( Memoria Oltului nr.8/2012). -26 ian. 2015, m. la Dr ăgăne şti pictorul, sculptorul, arheologul şi muzeograful Traian Zorzoliu. www.memoriaoltului.ro 93
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t at a a a a a a
Vasile Radian
În perioada dintre cele dou ă r ăzboaie mondiale, comercian ţii din Slatina formau un grup unit. De multe ori, deciziile ministeriale puneau într-o ipostaz ă nedorit ă societatea negustorilor sl ătineni, iar r ăspunsul lor la asemenea nedrept ăţ i se concretiza printr-o serie de proteste, dovedindu-se astfel comuniunea de breasl ă în care tr ăiau, chiar dac ă între ei era o concuren ţă acerb ă în promovarea produselor c ătre onor clientel ă. În anul 1929, comercian ţii sl ătineni se considerau nedrept ăţ iţi de o m ăsur ă a ministerului în ceea ce prive şte Camera de Comer ţ şi Industrie din Slatina, ea urmînd s ă fie integrat ă- practic desfiin ţat ă- circumscrip ţiei Camerei de Comer ţ din Caracal. Comercian ţii din Slatina erau nemul ţumi ţi de m ăsura guvernamental ă, pentru c ă nu exista nici-o prob ă care s ă dovedeasc ă faptul că institu ţia Camerei de Comer ţ din Slatina nu reu şea s ă se autofinan ţeze şi c ă aceasta solicita subven ţii sau ajutoare de la stat. Mai mult, Camera de Comer ţ din Slatina, în intervalul 1927-1929 a realizat economii de un milion de lei, bani pe care i-a destinat construirii unui local nou, iar bilan ţul institu ţiei era o dovad ă mai mult decât suficient ă c ă desfiin ţarea Camerei era o m ăsur ă arbitrar ă şi vătămătoare nu numai intereselor comercian ţilor, dar şi intereselor ora şului. Comercian ţii din Slatina erau nemul ţumi ţi şi de faptul c ă sporeau cheltuielile fiec ăruia dintre ei prin
t t t a t t a a www.memoriaoltului.ro 94
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR deplas ările pe care urmau s ă le fac ă la Caracal, unde pierdeau un timp pre ţios. De asemenea, dispozi ţia ministerului priva ora şul Slatina de investi ţia într-un local nou al Camerei de Comer ţ, iar şcolile comerciale din localitate şi şcolile de ucenici vor fi astfel lipsite de sprijinul pe care institu ţia l-a acordat la timpul potrivit. În acest sens, au cerut justi ţiei s ă anuleze decizia de desfiin ţare a Camerei. Dac ă organele judiciare, interpretând legea, vor considera c ă litera acesteia nu le d ă dreptul s ă apere interesele comercian ţilor şi industria şilor din Slatina, atunci ei se vor socoti sco şi de sub protec ţia legii şi nu vor participa la alegerile ce urmau s ă aib ă loc la oricare alt ă Camer ă de Comer ţ decât cea din ora şul Slatina. Protestul era semnat printre al ţii de: Dumitru Marinescu, Petre Ivanovici, Nicolae Şerbu, Nae Z. Diculescu, C. R ădulescu, Al. I. Tănăsache, S. N. Mich ăilescu, D. V. Georgescu, Radu Popescu, S. Pan ţurescu, Leon Davidescu, Bernard Davidescu, D. Ferahian, Gh. Bulbe ş, Anton Zahalca, Iancu Rozescu, Ilie G. Predun ă, Marin Costea, A. Popescu, M. Ionescu, Nicu a a a t t t Sherer, Anton at a a a Hristescu, Gh. N. Vasilescu, N. R ăducan Popescu, Zenobie Voiculescu, farmacist, Ionel Marinescu, Eduard Rosman, Ion Niculescu, D. Elmann, Marin Tomescu, I. Mereanu, C. Petrescu, Lulu Rosenthal, N ăstase Oprea, S. Lohmaer, I. Sidy, M. Grozeanu, Ţicu R. Levy, S. Horovitz, Fl. Popescu, Moritz Frankel, I. I. Rădulescu Poboran, M. G. Popescu, Ni ţă Dobrescu, M. R. Poboran, Mih. P. Şapc ă, G. Ivanovici, J. Mih ăescu, Gh. St ăngiucel, G. Polihron, Ana D. Ivan, Ion N. Traicu, Haralambie Angelescu, M. Grunberg, M. Horovitz, Alex. Sirochi, G. S. Ancel, Iosif Marcusohn, Maria Gh. Zeveleanu, A. G. P ăunescu, N. Enache, C. Z. Moldoveanu, Leon Israeliescu, S. S. Diamant, I. Bercovici, J. Mih ăilescu, Dumitru Mosora, Tudor Ionescu, M. Dumitrescu, Costel Ta şcu, Petric ă Ta şcu Stavre, A. Prundeanu, V. Berevoianu, C. Efrimescu, A. M. Sabit, C. Achimescu, Simion Cozia, I. Zuricinadis, St. St ănculescu, David Strejov, Gh. N. Calotescu, Trombetta E., I. Banu, P. Go şea, A. Soare, F. C. Bonciu, Ioan T. Mihail, Aurel P. Br ătianu, etc. Faptul c ă activit ăţ ile comerciale din Slatina luaser ă un avânt deosebit pân ă la protestul negustorilor sl ătineni din anul 1929, este dovedit şi de mul ţimea reclamelor ap ărute în presa vremii în intervalul 1915-1922. www.memoriaoltului.ro 95
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Astfel, în anul 1915 la Slatina era deschis marele magazin de manufactur ă ,,La Globul verde”, care comercializa m ărun ţişuri, galanterie şi confec ţii. Tot acela şi profil avea şi “Asocia ţia Florescu & Ionescu”, succesori ai firmei Badea Florescu de pe strada Lipscani nr. 54, care anun ţa publicul c ă “au sosit stofe pentru iarn ă: stofe, catifeluri riate, lenajuri pentru rochii, moltoane, parcheturi, şifoane indiene”. Se prezenta de asemenea ca fiind ,,sucursala de înc ălţă minte pentru b ărba ţi, dame şi copii, cel mai mare depozit de galo şi din fabrica ,,Triunghiu” din Petrograd şi magazin asortat totdeauna în curentul modei” (Ecoul Oltului . Decembrie-1915). Dintre atelierele de croitorie, în anul 1914 era celebru cel al lui Gheorghe Gu şe, croitor militar şi civil, strada Iona şcu nr. 26. Cinci ani mai târziu, în anul 1919, s-a redeschis restaurantul „La doi b ănăţ eni” (Ioni ţă Purgariu şi Gh. S ălăjeanu) în localul de desuptul B ăncii Slatina, unde se g ăseau permanent mânc ăruri calde sau reci, o mare varietate de b ăuturi alese, precum şi diferite aperitive, bineîn ţeles la pre ţurile cele mai convenabile. Calitatea produselor oferite sl ătinenilor de c ătre negustori reprezenta un atuu important în atragerea clientelei, accent deosebit punându-se şi pe prospe ţimea alimentelor : la magazinul “Simon a t t a a t Nicolau” al t at a a a comercian ţilor Mauriciu I. Horovitz şi Anghel Nicolau au fost aduse cu ocazia s ărb ătorilor de pa şti ale anul 1919, direct din portul Constan ţa, m ăsline superioare, orez calitata I, cafea Ceylon, smochine superioare în l ădi ţe, smochine Sultanine, alune turce şti şi lapte condensat în cutii (Democra ţia Oltului , aprilie 1919). Cafeaua era foarte c ăutat ă în urbea Slatinei. Astfel, pe strada Lipscani. nr. 20, al ături de ,,Tipografia C. Constantinescu” se afla magazinul ,,La Armeanul”, proprietatea lui Dirkan Ferahian şi Agop Melichian, aici, în anul 1922 deschizându-se prima fabric ă de cafea m ăcinat ă cu instala ţie electric ă din Oltenia, singura fabric ă în aceast ă bran şă , cu preparate speciale şi a fost înfiin ţat un mare depozit de cafea boabe, de toate calit ăţ ile, dar şi coloniale bine asortate, un sortiment complet cu toate calit ăţ ile de ceaiuri şi cacao în cutii şi desf ăcute, bombonerie, ciocolaterie şi rahaturi fine cu diferite gusturi, toate acestea preparate special pentru magazin. Magazinul era bine aprovizionat cu toate articolele www.memoriaoltului.ro 96
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR specifice de provenien ţă indigen ă sau str ăin ă, iar calitatea m ărfii precum şi pre ţurile acestora sigur au mul ţumit clientela acelor vremuri ( Democra ţia Oltului , 1 iulie 1922). De asemenea, la sediul B ăncii Slatina erau închiriate spa ţii pentru vânzarea unei game variate de m ărfuri, determinând astfel cre şterea veniturilor institu ţiei şi prin alte activit ăţ i : ma şini de scris Remington model 10 şi 11, prev ăzute cu 10 bulatoare zecimale, necesare în statistic ă, finan ţe şi contabilitate necesare oric ărei institu ţii de credit sau administra ţii publice, solide, practice şi u şoare, aflate de vânzare în depozitul de la Banca Uniunii Agricole Comerciale şi Industriale din Slatina, sigura reprezentant ă a fabricii pentru jude ţul Olt, chiar M.S. Regele cump ărând din târgul de mostre de la Expozi ţie o ma şin ă de acest tip. Aceea şi banc ă situat ă pe strada Carol, vis-à-vis de Palatul Administrativ, avea înfiin ţat în localul s ău, în anul 1922, luna februarie, un mare depou de vinuri şi b ăuturi spirtoase. Având mijloace proprii de transport şi aprovizionându-se direct de la cele mai renumite podgorii din ţar ă, Banca Uniunii era în m ăsur ă s ă-şi serveasc ă clien ţii cu vinuri de calitate superioar ă şi veritabil ă, ţuic ă de prun ă la pre ţuri de reclam ă. De s ărb ători publicul sl ătinean avea posibilitatatea s ă cumpere cantit ăţ i de la 31 de litri în sus, cu pre ţuri reduse ( Democra ţia Oltului , 1 Februarie 1922 ). Mai târziu, în anul 1937, în cadrul marelui magazin „Petre A. Ivanovici” din Slatina, ,, Fabrica româneasc ă” de înc ălţă minte a lui Dumitru Mociorni ţă din Bucure şti, „furnizorul armatei şi institu ţiilor civile, preferat în toat ă ţara pentru înc ălţă mintea sa recunoscut ă ca fiind cea mai durabil ă”, a înfiin ţat un depozit de vânzare a ,,tuturor produselor sale pentru domni, doamne şi copii: ghete, pantofi, sandale, renumi ţi bocanci cazoni, pingele, înc ălţă minte de var ă, articole de voiaj şi sport”. Depozitul vindea ,,cu pre ţuri originale ale fabricii cunoscuta înc ălţă minte Mociorni ţă , care era ,, cea mai bun ă, cea mai higenic ă, cea mai solid ă şi accesibil ă oric ărui buzunar ”. a a a at a a a În Slatina anului 1937 se remarca şi ceapr ăzăria civil ă şi militar ă a lui Nicolae Velescu, situat ă pe strada Gr. Cantacuzino nr. 47, care avea spre vânzare ,, şepci pentru toate şcolile: Liceu, L. Comercial, Gimnaziu Industrial, Şc. Agricultur ă, precum şi B ăş ti P.P. Militar ă, costum str ăjeri şi tot echipamentul necesar ” şi realiza ,,tot felul de broderii pentru şepci, b ăş ti şi www.memoriaoltului.ro 97
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR numere pentru mân ă cu pre ţuri extreme de reduse şi executate artistic ” ( Alarma , octombrie 1937)
Caracalul reprezenta în ultimele dou ă decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului trecut unul dintre cele mai importante centre ale comer ţului din Oltenia, negustorii caracaleni promovând nu numai mărfurile de import aduse din Fran ţa, Germania, Italia sau din alte col ţuri ale planetei, dar şi pe cele locale sau na ţionale. La Caracal, la sfâr şitul secolului al XIX-lea, erau comercializate ma şini agricole prin magazinul lui Theodor Vl ădescu, care în anul 1883 avea ,,în depou ma şini de treerat cu manej sistem cel mai perfec ţionat induse în mi şcare cu cai sau boi, treerând pe fiecare zi 5 chile mari de grâu l ămurit, vântur ători, Trieuri-Zilindru- pentru cur ăţ it grâul sistem American, ma şini secerat, ma şini pentru b ătut porumb” , promi ţând în final ,, a face pre ţurile cât mai moderate şi condi ţiuni favorabile ”. De asemenea, în anul 1883 Leon Rubin, care î şi deschisese în ora şul Caracal un magazin specializat în vânzarea de mobil ă, aducea la cuno ştin ţa publicului c ă magazinul s ău era asortat cu mobile din cel mai nou şi frumos fason, având şi un bun tapi ţer pe care-l adusese ,, înadinsu” . Magazinul lui Leon Rubin se afla lâng ă libr ăria Cicerone Segarceanu. În anul 1890, celebrul tipograf şi librar caracalean Iorgu Petrescu anun ţa deschiderea unei reprezentan ţe a marelui depou de piane şi pianine a librăriei S. Samitca din Craiova: ,, Am onore a aduce la cuno ştin ţa Onor Public din Caracal c ă am primit a reprezenta firma S. Samitca din Craiova şi astfel sunt în stare a procura d-lor amatori orice Piane şi Pianine sub condi ţiunile cele mai avantajoase. Piesele aduse de libr ăria Samitca sunt tote de sistem American perfec ţionat cari întrunesc atât calitatea tonului cât şi elegan ţa ca mobil ă: şi a a a a a t . fiind sigur de calitatea lor le garantez pân ă la domiciliu. Orice Pianino predat de mine şi care nu va conveni cump ărătorului r ămâne pe seama mea, luându-l înapoi pân ă în termen de una lun ă de zile de la predare.” (Gazeta Romanatiului 30 octombrie 1890, anul II, nr 38). Familia Samitca a pus bazele tiparului şi editurii române şti în Oltenia. Fra ţii Ralian şi Ignat Samitca (1857-1925) au mo ştenit un modest atelier, înfiin ţat în anul 1835 la Craiova de c ătre tat ăl lor Iosif Samitca (m.1882), reu şind în scurt timp s ă creeze o www.memoriaoltului.ro 98
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR intreprindere prosper ă care rivaliza începând cu anul 1874 cu alte asemenea stabilimente din str ăin ătate. În anul 1878 pun bazele primei litografii din Oltenia. Casa Samitca, prin libr ăriile sale, comercializa nu numai materiale tip ărite, unele adev ărate opera de art ă, dar şi alte obiecte, printre care şi instrumente muzicale. Tot la Caracal, în anul 1906 erau deschise magazine de fier ărie, ateliere cu profiluri diverse, depozite de cherestea etc. Magazinul universal ,,C. Dumitrescu şi I. Andreescu” se recomanda publicului cu „tot felul de m ărfuri de sezon precum şi fer ărie şi toate ramurile de manufactur ă, cu vânzare en gros şi en detail. Cas ă de încredere fondat ă în anul 1854” , iar magazinul universal al lui Tache Vl ădescu anun ţa c ă ,, au sosit pluguri Lienik, u şoare la tras şi ieftine” şi zilnic soseau diferite articole: ,, înc ălţă minte pentru b ărba ţi şi copii, p ălării Brosalino şi Provat, cămăş erie, cravate, paturi şi diferite articole pentru a a t voiaj” . Magazinul lui Tache Vl ădescu din Caracal a a a ajunsese în anul 1907 s ă fie aprovizionat cu articole de îmbr ăcăminte şi materiale textile de la renumitele fabrici din Paris şi Italia. În afar ă de pălăriile de la neîntrecutele fabrici Brosalino, Morati sau Caniza, acela şi magazin mai oferea clientelei nu numai c ămăş i şi înc ălţă minte pentru b ărba ţi, dame şi copii, dar şi paturi din lemn sau fier şi alte obiecte de menaj. Nu lipseau nici atelierele speciale, în anul 1905, pe strada Carol I, în casele D. Guran aflându-se sucursala ,,Cavalerul elegant” din Bucure şti, recomandând un bogat sortiment de haine pentru b ărba ţi şi b ăie ţi lucrate din stofele cele mai solide şi moderne, cu pre ţuri cât se poate de modeste şi poseda în permanen ţă o mare colec ţie de stofe fine şi moderne pentru comenzi care erau efectuate prompt (,, Caracalul” , an I , nr 5, 7 martie 1905). Un alt atelier func ţiona la începutul secolului al XX-lea pe Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 25. Proprietarul atelierului era Sofronie H ăgău, iar în cadrul lui se realizau picturi şi scriere de firme, existând şi o fabric ă special ă de l ăzi ţă răne şti – de Bra şov. Se garantau soliditatea şi acurate ţea execu ţiilor. De asemenea, la Caracal î şi avea sediul marele depou de cherestea şi fer ărie „Emil Uverdorben & Fratele”, care în anul 1906, de la Sf. Dumitru, s-a mutat definitiv în târgul de s ăpt ămân ă, ocupând sec ţia fier ărie: casele lui Alecu Constantinescu. Un alt magazin, dar cu un alt profil de vânz ări, era cel al lui Theodor Iliescu zis Lisc ă din Caracal, de pe strada G ării vechi, vis-à-vis de Spitalul Central şi care se recomanda publicului consumator cu tot felul de b ăuturi şi coloniale ,,en detail la pre ţuri foarte reduse” (ziarul Caracalul , anul II, Nr. 17 din 26 decembrie 1906) . www.memoriaoltului.ro 99
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În domeniul cojoc ăriei se remarca la Caracal atelierul lui Ilie Mladin amplasat pe Strada Ferdinand nr. 57 (Lipsc ănie) şi care se prezenta în publica ţia Acuz din 1923 ca fiind ,,Mare atelier de cojoc ărie, primind orice comenzi şi repara ţiuni cu pre ţuri reduse ”. Magazinele pentru îmbr ăcăminte, înc ălţă minte, depozitele cu produse textile erau în vog ă mai ales în anii ’20 ai secolului trecut şi erau concentrate pe anumite str ăzi din Caracal (Anton Caracala, Filipescu), multe dintre aceste magazine purtând nume sonore: magazinul de manufactur ă ,,La Fortuna”, prezenta un sortiment de stofe, pânzeturi, înc ălţă minte şi mobil ă complet ă; magazinul la ,,Globul de Aur” aflat pe strada Filipescu, avea cele mai fine şi de bun gust lucruri de îmbr ăcăminte şi înc ălţă minte ; magazinul ,,Luvru” cu stofe, ghete şi pantofi ; pe strada Anton Caracala, magazinul de lipsc ănie ,,La Carmen Silva”, primea zilnic m ărfuri de sezon ; tot pe strada Anton Caracala, vechiul magazin “ Ştefan Nicolau şi Frate”, mare deposit de bumbac şi barheturi la pre ţuri convenabile ; cu sediul pe aceea şi strad ă, lipsc ănia ,,La menajera”, proprietar Ni ţă Iorgulescu, avea în vânzare rochii şi garnituri pentru mirese, trusouri complete ; magazinul ,,Badea Iliescu”, oferea articole de manufactur ă, p ălării pentru b ărba ţi şi copii şi repara orice p ălării dup ă ultima mod ă. Cu acela şi profil de vânz ări erau şi magazinele lui Ştefan S ăvulescu şi Vasile Georgescu. Pe strada Filipescu era deschis magazinul de piel ărie şi calapoade ,,La Doi Lei” al lui Ion Georgescu, care în 1923 se mutase pe strada Principele Carol într-o loca ţie nou ă, oferind publicului doritor bocsuri, sevrouri (piele neagr ă şi sub ţire) negre sau în culori, antilop ă, toval (piele, de obicei de taurine, t ăbăcit ă cu substan ţe vegetale sau sintetice, având o culoare natural ă şi din care se confec ţiona înc ălţă minte rezistent ă), şnururi pentru ghete, talp ă, calapoade, cauciucuri Palma, înc ălţă minte str ăin ă sau indigen ă pentru dame, b ărba ţi şi copii (ziarul Sorcova , Anul I, nr 1, ianuarie 1923). Dac ă în primele trei decenii ale secolului al XX-lea în ora şul Caracal, strada Anton Caracala era a atelierelor şi magazinelor de textile, piel ărie şi croitorie, strada Filipescu era şi a magazinelor de coloniale şi aperitive (1923): ,,La Vulturu”, proprietar Toma Vasilescu, ,,La t a a a a t câinele negru”- proprietar I. Niculescu, magazinul de coloniale Ni ţă Dr ăghicescu, etc. Oferta de coloniale se extindea şi pe strada Pia ţa Unirii- unde se afla magazinul de coloniale şi sticl ărie al lui Pandele Mitrovici - sau bulevardul Caracala (magazinul lui N. Ciomescu). www.memoriaoltului.ro 100
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Trebuie s ă subliniem faptul c ă ie şea din specificul comercial al str ăzii Anton Caracala celebra frizerie a lui Pepi Coafor, a şa cum se recomanda într-o reclam ă din presa vremii (anul 1905), „ salon de ras, tuns şi frezat, întotdeauna lucrând antiseptic şi la pre ţuri moderate” . Mai târziu, la Caracal, în anul 1923 î şi f ăceau reclam ă în ziarul Sorcova alte dou ă frizerii: Frizeria ,,Mărăş ti – M ărăş eşti”, pentru cei cu salarii mici, situat ă în dosul Halei şi frizeria ,,C. Ionescu”, sub hotelul Minerva, care anun ţa c ă i-a sosit o manuchiurist ă (Sorcova , Anul1, nr I, ianuarie 1923). Nu lipseau ber ăriile, restaurantele, cârciumile, bodegile, cofet ăriile, hanurile (,,Hanul Constantin Ro şca”, str. Mihai Bravul, unde se ,, pl ătea bine dar se şi bea bine ”) care invitau poten ţialii clien ţi la o bere proasp ătă (ber ăria şi restaurantul ,,Triumful României Mari”- Dumitrache Marinescu, str. Poroineanu), un vin gustos (,,Cârciuma Na ţional ă Marin Mih ăescu”, str. Poroineanu), la o b ăutur ă natural ă şi mâncare ca la mama acas ă (restaurantul şi bodega, fost Ştefan Georgescu, str. Filipescu, nr. 13, aprovizionat în anul 1938 cu vinul lui M. Mih ăescu, proprietar de vie din Caracal) sau s ă consume mezeluri proaspete de la ,,vechea cârn ăţă rie Ştefan Khun” de pe strada Unirii care în anul 1923 oferea ,, zilnic diferite mezeluri proaspete, untur ă, precum şi deliciosul salam de Sibiu”. Libr ăria Barat (apare sub numele de ,,Libr ăria Şcoalelor Barat”), în anul 1938, avea spre vânzare aparate de radio Columbia, Emerson, a a t t a a a a Marconi Na ţional, Acuston, considerate ca fiind ,, cele mai bune, robuste şi selective de vânzare exclusive numai la libr ăria noastr ă din Caracal, singurul reprezentant al aparatelor Columbia ”. Vânzarea aparatelor radio se f ăcea prin casa de credit a corpului didactic şi în rate lunare şi ruga publicul ,, să nu cump ăra ţi pân ă nu audia ţi aparatele la Libr ăria Şcoalelor, Caracal ” ( Prietenia literar ă, 1 decembrie 1938).
Aproape zece ani mai târziu, în anul 1947, deasupra sediului Libr ăriei Barat, pe strada Mihai Vod ă nr. 27 avea s ă se deschid ă cabinetul medical al medicilor asocia ţi Dr. Mircea Dabija, medic primar de spital şi Dr. Petre Cost ăchescu, medic şef pe ora ş, specializa ţi ,, în boli interne, boli de ochi, a t a t t a a a . www.memoriaoltului.ro 101
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
pneumotorax, Roentgen diagnostic, tratamente, consult zilnic” (Libertatea Romana ţului , 1947). Atât în Slatina cât şi în Caracal func ţionau cabinete medicale şi farmacii. În anul 1914, pe strada Carol, nr. 12 din Slatina, era deschis cabinetul medical de boli interne pentru adul ţi, copii şi femei, apar ţinând d-rului I. Tanache. În anul 1922, doctorul Nicolae Roteanu, medic chirurg şi fost internist şi director de spital, specialist şi în bolile copiilor, se stabilise în Slatina pe strada Bucure şti, nr. 50, iar pe strada Ştefan Protopopescu nr. 7 avea un cabinet doctorul Septimiu Sfin ţescu, specialist de la Berlin în boli interne. În anul 1926 doctorul Filip Horovitz, specialist în boli interne şi de copii, î şi instalase cabinetul pe str. Varipati, Etajul II, deasupra vestitei ceasornic ării a lui Isidor Horovitz ( Vremea nou ă, 1 martie 1926). La Caracal în anul 1923 func ţionau farmacia
la ,,Sf. Treime, C ăpitan Caraca ş şi Eft. t a a a a Constantinescu”, pe strada Poroineanu, ,,Farmacia a t t a a Român ă” aflat ă pe strada Unirii, proprietar fiind Louis I. Ratz şi ,,Drogheria Medicinal ă D. Diaconescu” pe strada Filipescu, iar la Slatina era c ăutat ă de c ătre clientel ă mai ales farmacia lui Aurel Popescu ,,La crucea alb ă”, care era asortat ă cu ,, toate medicamentele şi cu cele mai fine articole de drogherie şi parfumerie”. Aurel Popescu deschisese şi o sucursal ă în comuna Spineni, unde în depozitele sale oferea spre vânzare: ,,Distol, pentru gândaci, Rica-hârtie medicinal ă, Verma-lamp ă cu petrol, dând o lumin ă alb ă şi realizând mare economie la fitil şi petrol sau Vermorele Éclair” (Vremea nou ă, 1 aprilie 1926). Dup ă al doilea r ăzboi mondial, în presa vremii dispar reclamele negustorilor din jude ţele Olt şi Romana ţi, considerate exponentele regimului ,, burghezo-mo şieresc ”. Micile lor afaceri, care în timp ar fi devenit mari afaceri dac ă sistemul social nu s-ar fi schimbat, s-au stins, a a a t a a rămânând numai parfumul unei epoci şi con ştiin ţa t a existen ţei în perioada interbelic ă a unui capital a a a t t t a autohton solid. a at a a a a a t
www.memoriaoltului.ro 102
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t a t a t a a Nicolae Scurtu
a a a at a at a t t a a a t a t a t t a t ta a t t t a a a ta a a ta a a a t at a t a t a a t t t a a a t t a a a a a a a a a at t a a a a t a t a t at a t a t a t a t a a t t a a a t a a a a t t a a t a a a a at a a a ta at t a t at a t t a a t a a t t t a a t a a t a t t at a t a t ta a t a t a t a t a a a t a t a a tat a a a a ta a a a t a t a t t a t a t t a t t t t at t at a t a a t a a at t a t t a t a a a ta t t t t a a t a a t a a t a t a t a t ta a t t a a a t at a t a a t a a at *
Slatina, 2 febr[uarie] 1950 Mult stimate domnule Perpessicius
Dac ă tot am amânat s ă v ă dau replica la ultima d[umnea]voastr ă epistol ă, a fost, printre altele, din pricina afurisitei aceleia de piese, care pân ă mai deun ăzi mi-a f ăcut mult sânge r ău şi m ă-ntreb de ce, fiindc ă eu nu-mi recunosc alt ă vin ă decât c ă am scris-o, adic ă, aşa cum am crezut eu c ă trebuie s-o scriu. Ei bine! domnii de aici, care decid printr-un veto f ăcut din gât şi pu ţin din cap, de destinele oric ărei lucr ări literare care ar n ăzui s ă se manifeste local, mi-au g ăsit şi o alt ă mare vin ă, aceea c ă nu este... de actualitate. Nu prezint ă, adic ă, nimic constructiv în ceea ce prive şte socialismul lor de ultim ă or ă, e nul ă din punct de vedere „ideologic“ (pân ă şi cuvântul acesta a c ăpătat la ei o culoare de „partid“), şi nu se preteaz ă a fi un instrument flexibil de propagand ă marxist ă etc. Nu v-aş mai pierde timpul cu toate astea, dar apucasem s ă v ă spun de pies ă şi s ă v ă ţin în curent cu „mersul lucrurilor“, un mers de melc, care pân ă la urm ă cade în smârc! Este foarte adev ărat c ă şi referatul, redactat de prof[esorul] B ărbulescu (la Limba Român ă), şi isc ălit şi de d[omnul]l Botez şi de d[oam]na Desvalde, a fost, chiar cu recunoa şterea d[omnu]lui Botez, idiot redactat, c ăci a scos în eviden ţă cu o ostenta ţie cu www.memoriaoltului.ro 103
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR adev ărat revolu ţionar ă, lipsurile „marxiste“ ale piesei, lipsa unui „element dinamizator“ (proletar), care „s ă dea via ţă (marxist ă) ac ţiunii“, etc... încheind îns ă c ă, dac ă piesa va fi ref ăcut ă dup ă sugestiile lor „revolu ţionare“, «ar putea fi jucat ă nu numai în Slatina, dar şi în oricare alt ora ş din R[epublica] P[opular ă] R[omân ă], c ăci piesa v ăde şte un puternic talent de dramaturg al tov[ar ăş ului] Demetru Iordana, care sub îndrum ările partidului (sic!), ar putea s ă creeze şi alte opere de mare valoare», etc... şi s ă nu zice ţi c ă domnii ăş tia comuni şti nu ştiu scrie şi rosti fraze sfor ăitoare gen democra ţie burghez ă liberal ă. Cu un sigur lucru m-am ales din toat ă aceast ă aventur ă a lui Gulliver în ţara liliputanilor: c ă nu face s ă mai faci nimic! C ă nu merit ă s ă mai încerci nimic, s ă mai speri nimic, s ă mai dore şti ceva! Să te închizi în tine, s ă taci şi s ă înghi ţi... r ăbd ări. Pân ă când s-o îndura cerul s ă înghi ţi şi altceva, de pild ă pu ţin ă libertate a scrisului. Altminteri, nu prea m ă sinchisesc de acest str ălucit insucces. De îndat ă ce am primit r ăspunsul lor negativ, m-am dus acas ă, am mâncat bine şi am dormit zdrav ăn, iar a doua zi de diminea ţă am început s ă scriu la o alt ă pies ă, pentru alte vremuri, pe care le aştept ăm cu to ţii. E vorba de piesa Moartea poetului Antal , fars ă romantic ă în cinci tablouri, pe care am terminat-o, într-o prim ă redactare, abia alalt ăieri. Iat ă care e, pe scurt, subiectul piesei: George Antal, poet tân ăr, de talent şi necunoscut, s-a retras de un an de zile în mun ţi bolnav de piept şi adânc deprimat suflete şte din pricina împrejur ărilor potrivnice care l-au împiedicat s ă se afirme, s ă-şi câ ştige o modest ă existen ţă şi s ă-şi g ăseasc ă fericirea al ături de o prea frumoas ă fată, pe care o iubea. (Ac ţiunea se petrece prin 1920–1925). Aici, în mun ţi, sub îngrijirea inimoasei sale mame, se reface treptat, fizice şte, dar suflete şte continu ă a se sim ţi epuizat, f ără elan de via ţă şi de crea ţie. Se ded ă cititului cu pasiune şi, printre altele, cite şte şi Biblia , care îi d ă gustul de a se reîntoarce între oameni, dar de ast ădat ă nu pentru a cânta, ci pentru a lupta, ca „s ă-i fac ă mai buni“. Tocmai discut ă aceasta cu mam ă-sa, care g ăse şte c ă el are aripi frumoase, dar nu gheare pentru lupt ă, c ă adic ă s-a n ăscut poet nu lupt ător, când li se aduce un ziar, în care citesc, spre groaza mamei şi spre surprinderea lui, c ă el, George Antal a murit în mun ţi de câteva zile. Ce se întâmplase? Fie c ă cineva vroise s ă fac ă inten ţionat o glum ă de prost gust, fie c ă cei ce publicaser ă ştirea fals ă, izbi ţi de îndelungata t ăcere a lui Antal crezuser ă cu adev ărat c ă murise, se g ăsise unul care s ă ia drept „sigur ă“ aceast ă presupunere şi s-o publice în ziar. Mama lui Antal e de p ărere, fire şte, ca fiul s ău s ă dezmint ă imediat ştirea. El îns ă... e de alt ă p ărere. El are inspira ţia de a profita de aceast ă gre şeal ă grosolan ă şi, deghizat www.memoriaoltului.ro 104
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
într-un pretins medic, care l-ar fi îngrijit pe George Antal pân ă pe pragul mor ţii, s ă se întoarc ă între oameni şi, pornind de la cazul s ău, pe care-l va considera obiectiv, s ă fac ă un fel de anchet ă social ă şi individual ă în acela şi timp, pentru a ar ăta oamenilor ce consecin ţe funeste pot avea chiar cele mai m ărunte fapte şi inten ţii meschine ale lor. Spunându-le adev ărul în leg ătur ă cu cazul s ău, el sper ă s ă le zguduie con ştiin ţa, să-i fac ă s ă se poc ăiasc ă, pentru ca la urm ă, când se va da pe fa ţă şi când deci ei vor vedea că el nu murise, dar c ă ar fi putut s ă moar ă din pricina lor, s ă se bucure şi s ă-l reprimeasc ă în mijlocul lor cu fr ăţ easc ă dragoste. Zis şi f ăcut. Sub înf ăţ işarea, cam romantic ă, a unui medic uman cu barb ă, must ăţ i şi plete c ărunte, el vine în Capital ă şi î şi începe „lupta“ mai întâi împotriva cenaclului literar, pe care-l frecventase înainte de a se îmboln ăvi, cenaclu patronat de un maestru critic care, împreun ă cu al ţi scriitori, poe ţi, romancieri şi litera ţi, îl împiedicase, de fapt, pe Antal s ă se afirme, îi nesocotise talentul. Antal, ca medic, reu şeşte s ă le trezeasc ă sim ţă mântul vinov ăţ iei fa ţă de Antal- poetul, prin dialoguri de un intens dramatism, al c ăror interes, st ă tocmai în revela ţiile pe care le fac şi în conflictul dintre adev ărul, pe care li-l relev ă el şi convingerile lor contrarii. Urmarea este c ă, sub imperiul „mor ţii lui Antal“, membrii cenaclului care, în frunte cu maestrul lor critic, redactau şi o revist ă proprie, încep a recunoa şte... meritele literare ale lui Antal, îl „descoper ă“, şi iau hot ărârea de a-l reabilita şi de a-l pune în adev ărata lui lumin ă. Îi vor retip ări poeziile, vor scrie articole critice asupra lor, vor da societ ăţ ii lor literare numele de George Antal. În acest timp, George Antal, sub aceea şi înf ăţ işare de medic romantic care l-a îngrijit pe poetul Antal şi care cunoa şte deci toat ă via ţa acestuia, se duce la institu ţia particular ă, la care fusese func ţionar înainte de a se îmboln ăvi, şi de unde plecase concediat în urma unui pretins „scandal“, pe care l-ar fi f ăcut, dar care de fapt fusese înscenat de al ţii, care voiser ă s ă scape de un coleg cu care n-ar fi putut „manevra“ nimic. El reu şeşte s ă dovedeasc ă directorului institu ţiei c ă Antal fusese nevinovat, descoper ă pe adev ăra ţii vinova ţi, care pân ă la urm ă î şi recunosc gre şeala, şi treze şte, astfel, în director, care ştia c ă fostul s ău func ţionar, acum „mort“ era poet, un atât de acut sim ţă mânt de vin ă încât pentru a şi-o isp ăş i, ia hot ărârea s ă doneze o sum ă important ă de bani şi s ă deschid ă o list ă de subscrip ţie, pentru a ridica „marelui poet Antal“, un... www.memoriaoltului.ro 105
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR monument comemorativ! La lista aceasta subscriu şi func ţionarii care înscenaser ă „scandalul“, în urma c ăruia Antal fusese concediat. Sub înf ăţ işarea aceluia şi medic, Antal se duce, apoi, la Sandra, fata pe care o iubea dar care, fiin ţă cochet ă şi u şuratic ă, îl chinuise în fel şi chipuri, pentru ca pân ă la urm ă să refuze a fi fost so ţie. O g ăse şte tocmai în momentul în care decidea cu un pe ţitor de ocazie o logodn ă condi ţionat ă, în vederea unei eventuale c ăsătorii. Sub pretext c ă vine din partea lui George Antal, ca s ă-i comunice „ultimele cuvinte“ rostite de acesta înainte de a-şi da duhul în bra ţele lui (ca medic), el îi arat ă Sandrei c ă este vinovat ă, ca şi ceilal ţi, de „moartea“ lui George Antal, fiindc ă prin purtarea ei îl aruncase pe acela în dezn ădejde şi singur ătate, şi reu şeşte nu numai s ă trezeasc ă în ea sentimentul vinei, dar s ă şi descopere, tardiv, c ă ea, de fapt, îl iubise pe Antal, şi numai pe el. Sandra va lua hot ărârea de a nu se mai c ăsători şi de a purta doliu dup ă poetul şi bărbatul pe care nu ştiuse s ă-i pre ţuiasc ă în persoana lui G. Antal. În ultimul tablou, tabloul cinci, to ţi ace ştia sunt întruni ţi, în num ăr mare, pentru a discuta hot ărârile ce le-au luat pentru reabilitarea lui Antal, pentru retip ărirea, în edi ţie special ă, a poeziilor lui, pentru ridicarea monumentului comemorativ şi chiar pentru... str ămutarea r ămăş iţelor p ământe şti ale lui Antal, în Capital ă. Numele lui Antal r ăsun ă pe buzele tuturor. To ţi sunt convin şi, acum, c ă era un poet mare, un poet de geniu. Se creeaz ă un fel de mit Antal, în care Antal apare transfigurat. Dar, dezamăgire! Medicul se d ă pe fa ţă şi se arat ă ca George Antal, în carne şi oase. Profund ă consternare şi dezam ăgire. În loc s ă se bucure c ă el nu fusese într-adev ăr victima lor, sunt contraria ţi de faptul că el nu murise... de adev ărat. Ei nu-i pot ierta c ă tr ăie şte. Unui Antal mort, da, îi puteau ridica osanale, dar unui Antal care e înc ă în via ţă ?! Se n ăpustesc cu insultele şi huiduielile asupra lui. Îl p ărăsesc înjurându-l. Antal r ămâne în scen ă şi crezându-se singur, ia hot ărârea, în dezn ădejdea lui, s ă se omoare de adev ărat, pentru a da oamenilor satisfac ţia de a-l putea pream ări ca poet mort şi vrea s ă-şi pun ă în fapt ă hot ărârea, dar în aceea şi clip ă, Sandra şi un prieten al s ău, singurii care se bucurau în sine c ă el nu murise, îl înconjur ă cu dragostea lor, la care se al ătur ă aceea a mamei sale, şi atunci Antal î şi d ă seama de nes ăbuirea hot ărârii lui şi r ămâne cu ei, mi şcat, şi cu n ădejdea n ăscând ă c ă, pe temelia iubirii lor, va putea s ă ridice iar „temple poeziei“. Şi, finit! Asta a fost tot. Nu ştiu dacă are s ă v ă plac ă cum v-am povestit-o aici, sunt sigur îns ă c ă v ă va place când, vreodat ă, o ve ţi vedea jucat ă sau o ve ţi citi. Dea Domnul ca ziua aceea s ă nu întârzie a veni! Aş fi voit s ă v ă mai scriu şi despre alte lucruri, de pild ă despre centenarul lui Eminescu s ărb ătorit în Slatina parc ă pe furi ş, dar nu am spa ţiu, şi apoi şi a şa v-am scris destul. Cu cele mai bune sentimente, Demetru Iordana
Not ă
• Originalul acestei epistole, inedite, se afl ă la Biblioteca Academiei Române. Cota 21(16) . ∫ MXXXVI www.memoriaoltului.ro 106
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
ÎNTREGIRI LA BIOBIBLIOGRAFIA LUI DAMIAN STANOIU
Opera romancierului, gazetarului şi monografistului Damian St ănoiu (1893–1956), citit ă şi, uneori, recitit ă cu o anume voluptate, a stimulat aten ţia cronicarilor şi comentatorilor literari, precum şi a istoricilor şi a criticilor de emo ţii estetice , care au formulat, în interven ţiile lor, opinii şi judec ăţ i de valoare de mare probitate. Cercetând, cu aten ţie presa literar ă şi nonliterar ă din perioada interbelic ă, am identificat un apreciabil num ăr de cronici, recenzii, comentarii şi note la aproape toate cărţile lui Damian St ănoiu. Consultând, cum e şi firesc, instrumentele de lucru specifice presei literare şi culturale, am constatat cu pl ăcere c ă Georgeta Vâjâianu, autoarea unui indice 1 al revistei societ ăţ ii „Tinerimea Român ă“, îl men ţioneaz ă pe Damian St ănoiu doar în indicele de autori recenza ţi, îns ă nu-l mai re ţine în indicele analitic. În arhicunoscuta revist ă, Tinerimea Român ă, un dasc ăl de istorie , Mihail Popescu, public ă dou ă recenzii, una despre romanul Alegere de stare ţă şi alta despre Ucenicii sfântului Antonie , în care noteaz ă, cu franche ţe, particularitatea universului monahal relevat de Damian St ănoiu. Unele observa ţii privind limbajul, stilul şi structura romanelor lui Damian St ănoiu nu sunt întotdeauna conving ătoare. *
DAMIAN ST ĂNOIU: Alegere de stare ţă 2, Roman, Buc[ure şti], Ed[itura] „Cugetarea“, 1932
D[omnu]l Damian St ănoiu a îmbog ăţ it literatura mediocr ă cu un nou roman, Alegerea de stare ţă , cules din via ţa m ănăstirilor noastre. Vacan ţa locului de stare ţă de la M ănăstirea Tămâioara prin moartea maichii Galinia a dat prilej d[omnu]lui D[amian] St[ ănoiu] s ă ne arate mai întâi lupta, pentru ocuparea locului vacant, dat ă de maicile Tomaida şi Zenaida şi apoi toat ă intrig ăria m ărunt ă şi meschin ă dintr-o m ănăstire de maici. Via ţa m ănăstireasc ă din care de obicei î şi alege subiectul exmonahul D[amian] St[ ănoiu] fiind un domeniu nou pentru public, este atr ăgătoare, felul îns ă şi limbajul în care e redat ă las ă de dorit. De la început cititorul ghice şte cu ce fel de literatur ă are de a face. Limbajul e vulgar cu totul, D[amian] St[ ănoiu] fiind certat şi cu sintaxa. Expresiile sunt triviale. „Boait ă b ătrân ă“, „H ăid ăragile în sus“ şi multe de acestea se g ăsesc din bel şug. Cu ce va fi gre şit prea sfin ţitul Ilarion şi cuvio şia sa Lavrentie ca s ă fie înf ăţ işaţi în halul în care îi descrie D[amian] St[ ănoiu] nu ştim, dar dac ă sunt în www.memoriaoltului.ro 107
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR stare s ă-l afuriseasc ă i-am ruga s ă-l trimit ă în Gheen ă, ca s ă se poc ăiasc ă şi s ă-şi întrebuin ţeze timpul cu altceva decât cu scrisul romanelor. Pe d[omnu]l D[amian] St[ ănoiu] l-a p ărăsit muza şi pace! I-am mai atras aten ţia şi anul trecut şi nu vrea s ă în ţeleag ă. *
DAMIAN ST ĂNOIU: Ucenicii sfântului Antonie 3 Roman. Bucure şti, Ed[itura] Cart[ea] Rom[âneasc ă], [1933]
În obicinuin ţa d[omnu]lui Damian St ănoiu a intrat obliga ţia de a ne d ărui la sfâr şitul fiec ărui an cu câte un roman şi cum e nobil din fire nu ne-a l ăsat nici anul acesta văduvi ţi de opera d[omniei] sale. De data aceasta îns ă d[omnu]l D[amian] St ănoiu iar ăş i a înemerit-o şi înc ă bine de tot, c ă s-a întors cu povestirea la lucrul început, via ţa c ălug ăreasc ă, plin ă pentru marele public de misticism savuros. În romanul actual ne face cunoscut via ţa a doi duhovnici, c ălug ări, a cuvio şilor Ghelasie şi Ghervasie, înfr ăţ iţi prin dragostea c ătre Dumnezeu. Cuvio şii se g ăsesc în epoca începutului de postul cel mare pe care c ălug ării, dup ă tipic, sunt obliga ţi s ă-l p ăzeasc ă cu cea mai mare sfin ţenie. Ghelasie şi Ghervasie, dup ă ce au pr ăznuit seara l ăsatului de sec, ca ni şte cre ştini pravoslavnici, a doua zi de diminea ţă pentru a atrage şi mai mult asupra lor mila cereasc ă, dup ă scena scul ării admirabil redat ă de autor, hot ărăsc ca s ă pun ă la post şi dobitoacele ce le aveau pe lâng ă ei, între care se g ăseau şi doi motani: N ăstase şi Matei. Chinul la care au fost supuse aceste biete animale nevinovate, de a fi ţinute f ără mâncare o zi întreag ă, e delicios, bietul N ăstase şi Matei, sunt nevoi ţi s ă-şi încerce norocul unei bune osp ătari pe la toate chiliile cuvio şilor, netrecând cu vederea, bineîn ţeles de a face vizit ă p ărintelui stare ţ şi p ărintelui econom, unde s-au convins cum ştiu s ă ţin ă litera canonului în privin ţa postului, ace şti doi conduc ători ai sf[intei] m[ ănăs]tiri. Str ădania de a respecta tipicul postului îns ă n-a ţinut decât pân ă seara, când învin şi de satana, cuvio şii au c ăzut în ispit ă ce le-a adus din partea soborului m[ ănăs]tirei aplicarea canonului c ălug ăresc. Stilul este curg ător şi povestirea cu haz şi merit ă s ă fie citit romanul. MIH[AIL] POPESCU
Note
• Cele dou ă recenzii se transcriu din Revista Societ ăţ ii „Tinerimea Român ă“. 1. Georgeta Vâjâianu – Indice bibliografic al Revistei Societ ăţ ii „Tinerimea Român ă“ 1880–1938. [Bucure şti, Tipografia „Via ţa literar ă“, 1933], p. 585–696 2. Mihail Popescu – Damian St ănoiu – Alegerea de stare ţă în Revista Societ ăţ ii „Tinerimea Român ă“, 51, nr. 7, 1933, p. 253. 3. Mihail Popescu – Damian St ănoiu – Ucenicii sfântului Antonie în Revista Societ ăţ ii „Tinerimea Român ă“, 52, nr. 8, 1934, p. 3 www.memoriaoltului.ro 108
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
t t a a
t a a a Vasile Radian, I.D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu
Monumentul eroilor din Primul R ăzboi Mondial din comuna Sc ări şoara se afl ă în curtea bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1896). Este sculptat în piatr ă de munte, având forma unui trunchi de piramid ă. Obeliscul, având 2 m în ălţime şi în vârful căruia troneaz ă un vultur cu aripile deschise şi sculptat în piatr ă, este a şezat pe 5 blocuri de piatr ă suprapuse, acestea însumând 2,1 m în ălţime. Pe al doilea cub din piatr ă, latura de la apus se afl ă inscrip ţia cu numele autorului şi anul construc ţiei: Executat de N. M. Daldo şi, Ro şiori 1924 . Cel de-al doilea corp prezint ă săpate în piatr ă simboluri ost ăşeşti şi religioase: răsărit – o teac ă şi o sabie încruci şate cu ornamente vegetale (frunze de stejar) reprezentând o cunun ă; miaz ă-zi - un tun de afetul c ăruia este sprijinit un steag de lupt ă, având şi dou ă panglici pe care este scris: Pro Patria şi în fundal elemente florale; miaz ă- noapte - o ţeav ă de tun şi o coroan ă din ramuri de măslin; apus- o figur ă înaripat ă (un înger) şi o panglic ă pe care st ă scris: Pace Vou ă. Pe segmentele 4 şi 5 au fost scrise în piatr ă urm ătoarele cuvinte: S-a ridicat acest monument pentru a pream ări faptele acelora cari şi-au f ăcut datoria, respectiv: Comuna Sc ări şoara-Romana ţi recunosc ătoare fiilor s ăi mor ţi pentru întregirea neamului. Trunchiul de piramid ă înalt de 2 m are scrise pe cele 4 laturi numele şi prenumele eroilor, gradul şi regimentul. De-o parte şi de alta a monumentului au fost ridicate patru cruci din marmur ă în amintirea eroilor: caporal Petric ă C-tin Popescu disp ărut la Cotul Donului la 29 decembrie 1942, în vârst ă de 26 ani, locotenent în rezerv ă www.memoriaoltului.ro 109
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Voicu A. Ioan, contingentul 1926 (a fost înv ăţător, comandant al subcentrului P.P. şi pre şedinte al c ăminului cultural din Sc ări şoara-Romana ţi), c ăzut la datorie în localitatea Vailovca-Rusia la 17 august 1942, Marin Tiugan, ofiţer de stat major, decedat la 3 ianuarie 1945 în vârst ă de 34 ani pe frontul de vest (Budapesta). Toate cele patru cruci con ţin fotografii ale eroilor din cel de-al doilea r ăzboi mondial. Numele eroului de pe unul dintre cele patru cenotafe este greu de descifrat. Lâng ă monument se mai afl ă un tun cu afetul metalic şi ro ţile din lemn. Se pare a fi un tun de câmp rusesc model M 1877, având calibrul de 87 mm.
a
1. Călinescu P. Petre, Reg. 59 inf. 20. Dandulescu C-tin, serg. Reg. 19 inf. 2. Călinescu Ilie Reg. 19 inf. 21. Dragomir Florea Reg. 59 inf. 3. Achimescu Grigore, Reg. 9 inf. 22. Dănciulescu Ghe. Reg. 59 inf. 4. Brâncoveanu Mihai, Reg. 59 inf. 23. Dănciulescu Mihai, Reg. 59 inf. 5. Bălt ăre ţu Ion, Reg. 59 inf. 24. Bou Smarandache Reg. 59 inf. 6. Belciug Gheorghe Serg. 25. Călinescu Dumitru Reg. 59 inf. 7. Boarn ă Florea Serg. 26. Ciocârlan Ilie Reg. 59 inf. 8. Brâncoveanu Adam, Reg. 19 inf. 27. Cojocaru Dumitru, Art. grea 9. Bogadin Gheorghe, Reg. 80 inf. 28. Ciuciu Eliodor, Reg. 5 vân ători 10. Ciocârlan Ion, Reg. 59 inf. 29. Dănciulescu Oprea, Reg. 2 dorob. 11. Ciocârlan Stan, Reg. 59 inf. 30. Dănciulescu Nae, Reg. 9 art. 12. Ciocârlan Marin, Reg. 19 inf.
t a a ta 13. Ciocârlan B. Marin, Reg. 19 inf. 31. Dădulescu Alex., Reg. 9 art. 14. Curteanu Ilie, Reg. 59 inf. 32. Dr ăgu ţ Grigore, Reg. 59 inf. 15. Ciuciu Florea, Reg. 59 inf. 33. Dr ăgu ţ Gheorghe, Reg. 59 inf. 16. Ciuciu Nicolae, Reg. 59 inf. 34. Diaconu Marin, Reg. 59 inf. 17. Drug ă Dumitru,Escorta regl ă 35. Dădulescu Ion, Reg. 59 inf. 18. Dragomir Marin Reg. 59 inf. 36. Dădescu Florea, Reg. 59 inf. 19. Dănciulescu Agapie Reg. 59 inf. 37. Dădulescu Dumitru, caporal www.memoriaoltului.ro 110
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
38. Dădulescu Petre, Reg. 1 cavalerie 66. Penciu Stoian, internat 39. Gâsc ă Dumitru, caporal 67. Popa Tudor, Reg. 9 art. 40. Iosca Colinac, internat 68. Turcu N. Stan, Reg. 19 inf. 41. Istrate Ion, Reg. 19 inf. 69. Pi şleag Vasile, Reg. 9 art. 42. Lungu Spiridon, Reg. 59 inf. 70. Pi şleag Nicolae, Reg. 9 art. 43. Lungu Nicolae, Reg. 59 inf. 71. Radu Pavel, Reg. 1 gr. 44. Lungu Ilie, Reg. 59 inf. 72. Ştirbu Petre, Reg. 59 inf. 45. Morait Tache, Reg. 59 inf. 73. Stan Petre, Reg. 59 inf. 46. Dănciulescu Marin, Reg. 59 inf. 74. Scuta şu Aristide, Reg. 59 inf. 47. St ănoi Petre, Reg. 59 inf. 75. Scuta şu Petre, Reg. 19 inf. 48. Mitru ţ Nicolae, Reg. 59 inf. 76. Staicu Marin, Reg. 59 inf. 49. Mitru ţ Stan, Reg. 59 inf. 77. Stan Aristide, Reg. 59 inf. 50. Mocanu Petre, Reg. 14 art. 78. Stan Ion, Reg. 59 inf. 51. Mu şat Oprea, Reg. 2 caval. 79. Ştirbu Gheorghe 52. Nicula C-tin, Reg. 2 caval. 80. Stoiculescu Ion, Reg. 3 art. 53. Negril ă Ilie, Reg. 2 caval. 81. Tiugan Alex.Reg. 2 caval. 54. Negril ă Ion, Reg. 9 art. 82. Terpovici Iancu, Reg. 54 55. Neghin ă Marin, Reg. 59 inf. 83. Ţalu stan, Reg. 54 56. Odagiu Gh. , Reg. 59 inf. 84. Ţuinea Florea, Reg. 54 57. Odagiu Ion, Reg. 59 inf. 85. Tiugan C-tin, Reg. 54 58. Popa Ion Petre, Reg. 59 inf. 86. Tudosie Ion, Reg. 19 inf. 59. Popa Ion, Reg. 59 inf. 87. Turcu Stan, Reg.80 60. Pa ţachia Marin, Reg. 59 inf. 88. Terpovici Haralamb. Reg. 59, 61. Popa Petre, Reg. 59 inf. 89. Văduva C-tin, Reg. 80 62. Popa Athanasie, Reg. 59 inf. 90. Vulpe Marin, Reg.5 vân ători 63. Popa Nicolae, Reg. 59 inf. 91. Bălt ăre ţu Ion, Reg. 2 inf. 64. Popescu Marin, Reg. 59 inf. 92. Botea Nicolae, Reg. 59 inf. 65. Popescu Haralambie, Reg. 1 gr. 93. Popescu Ion, Reg. 59 inf. Monumentul eroilor satului Pl ăviceni din cele dou ă r ăzboaie mondiale
Este a şezat în curtea bisericii cu hramul Sf. Dumitru (ridicat ă în 1975). Are o form ă piramidal ă. Toate inscrip ţiile sunt trecute pe pl ăci de marmur ă fixate pe corpul monumentului. La partea superior ă, pe fiecare fa ţă sunt trecu ţi anii: 1916-1918; 1940-1944. Monumentul este construit din beton, fiind alc ătuit din 4 corpuri fixate pe un suport masiv. La baza edificiului pe o plac ă de marmur ă se afl ă inscrip ţia : Acest monument s-a ridicat în cinstea eroilor din satul Pl ăviceni în timpul p ăstoririi preotului Matei I. Aurel, al cantorului Naidin D. Dan cu ajutorul financiar al parohienilor, al d-lui primar C ălin M. Marin, al consilierilor: VELICU GHEORGHE – meseria ş, www.memoriaoltului.ro 111
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Plopeanu Mi şu-epitrop, Nicu Marinel, Cojocaru T. Ion, Cojocaru Aurel, Cojoc ărescu Traian, Mare Ştefan, P ătra şcu Gonte, Aldea Badea, P ătra şcu P. Ion, Dicu ţ Ilie, Plopeanu I. Marcel, Velicu Firic ă. 2008-2009, iar mai sus pe o alt ă plac ă de marmur ă fixat ă într-o firid ă cu partea superioar ă semirotund ă este scris: Eroii parohiei Pl ăviceni mor ţi pentru ţar ă în cele dou ă războaie mondiale . Pe al doilea bloc şi al treilea, tot pe fa ţad ă se g ăsesc dou ă pu şti de r ăzboi încruci şate, o casc ă militar ă, o plac ă de marmur ă cu inscrisul 1916 , iar mai sus o cruce de marmur ă fixat ă pe latura vestic ă a ultimului corp. Ca element terminal, monumental prezint ă o cruce. Este împrejmuit de un gărdule ţ cu stâlpi din beton, leg ătura dintre ei fiind realizat ă prin lan ţuri din metal. În fa ţa monumentuluise g ăsesc o mas ă şi dou ă b ănci de lemn.
Eroii:
Fa ţa de la R ăsărit:
1. Domnicu Vochin 7. Plopeanu Petre 2. Maniche Petre 8. Plopeanu Tudor. 3. Maniche Ion 9. Sm ărăndescu Florea 4. Maniche Ştefan 10. Velicu Pantelimon 5. Maniche Marin 11. Velicu Marin 6. Mistoc Constantin 7. Mic Firache Latura nordic ă: 8. Nicu Petre 1. Briceag Ion 9. Nicu Marin 2. Călin Antonie 10. Negroiu Nica 3. Călin Marin 11. Naidin Ion 4. Călin D-tru Latura sudic ă: 5. Ciocan Ion 6. Coconu Oprea 1. Orza ţă Andrei 7. Coconu Mitran 2. Pătra şcu Marin 8. Cojocaru Mi şu 3. Pătra şcu Ion 9. Dicu ţ Nae 4. Pătra şcu Ilie 10. Dicu ţ Ion 5. Plopeanu Nica 11. Domnicu David 6. Plopeanu Florea
t a t a a t a a t a a t t a a at a ta a t a a t a a t a a t t t t a t a a
www.memoriaoltului.ro 112
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 113
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 114
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 115
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 116
An. V, nr. 1 (47), IANUARIE 2016 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 117