Academia de Ştiinţe a Moldovei Ministerul Culturii al Republicii Moldova Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial Chişinău - 2011 Publication produced with the financial support of the UNESCO Moscow Office for Armenia, Azerbaijan, Belarus, the Republic of Moldova and the Russian Federation within the Pilot Project on making up inventories of the intangible cultural heritage of the Republic of Moldova in accordance with the 2003 International Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage. Lucrarea apare cu sprijinul financiar al Biroului Regional UNESCO de la Moscova pentru Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în cadrul Proiectului-Pilot Elaborarea Registrului Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova în corespundere cu prevederile Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Referenţi ştiinţifici: Ion H. CIUBOTARU, Prof. univ. dr. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iaşi, a Moldovei România Gheorghe POSTICĂ, Dr. hab., Viceministru al Culturii Republicii Moldova Silviu ANDRIEŞ-TABAC, Dr., Vicedirector al Institutului Patrimoniului ALL THE RIGHTS RESERVED. TOATE DREPTURILE REZERVATE. Cultural, Academia de Ştiinţe a Moldovei The authors are responsible for the choice and Lucrarea a fost recomandată pentru tipar the presentation of the facts contained in this de Consiliul ştiinţifical Muzeului Naţional publication and for the opinions expressed de Etnografie şi Istorie Naturală therein, which are not necessarily those of UNESCO and do not commit the Organization. Distributed free of charge. Se distribuie gratuit. Materialele din această publicaţie nu oglindesc © UNESCO Moscow Office, 2011 neapărat punctul de vedere al UNESCO. © Text: Varvara BUZILĂ, 2011 Responsabilitatea pentru veridicitatea © Design: Vladimir CRAVCENCO, 2011 informaţiei revine autorilor. SUMAR Argument REPERE ALE AFIRMĂRII COSTUMULUI TRADIŢIONAL În căutarea costumului original Impactul evenimentelor istorice asupra perpetuării costumului Încercări de reactualizare şi de revitalizare a portului popular Contribuţii bibliografice la cunoaşterea domeniului COSTUMUL TRADIŢIONAL PENTRU BĂRBAŢI Capul şi acoperitoarele lui Despre chip şi despre chică Căciula de cârlan Pălăria Concluzii Costumul bărbătesc de bază Particularităţi locale privind piesele de bază ale costumului bărbătesc Îmbrăcămintea exterioară Distincţii de grup după criterii de vârstă sau ocupaţionale Tradiţii locale Descrieri de epocă a vestimentaţiei bărbăteşti Despre costumul pentru timpul rece al anului COSTUMUL TRADIŢIONAL PENTRU FEMEI Capul şi acoperitoarele lui Găteala capului Acoperitoarele de cap Tradiţii locale Costumul femeiesc de bază Particularităţi privind piesele de bază ale costumului femeiesc Costumul femeiesc de iarnă Particularităţi locale ale costumului de iarnă Podoabele şi accesoriile Completarea costumului prin podoabe Manifestări locale de etalare a podoabelor În loc de concluzii ÎNCĂLŢĂMINTEA Postfaţă Abstract Glosar Bibliografie la tema costumul popular românesc Dedic această lucrare tuturor locuitorilor Moldovei care au contribuit la crearea şi perpetuarea în timp a costumului tradiţional, tuturor celor care îl poartă cu demnitate, în acest mod, identificându-se cu tot ce are mai valoros poporul nostru. ARGUMENT M-au motivat să scriu cartea mai mulţi oameni care de-a lungul anilor s-au adresat după consultaţii privind confecţionarea costumului nostru tradiţional. Diferiţi ca preocupări sociale – conducători ai formaţiilor etnofolclorice, interpreţi de folclor, meşteri popu- lari, învăţători de educaţie tehnologică, primari ai localităţilor, părinţi sau bunici, mici întreprinzători din domeniul industriilor culturale şi turistice – toţi erau ghidaţi de o idee comună: să le ajutăm să facă costume pe potriva vechilor tradiţii. Ei constituie doar o parte dintre cetăţenii Republicii, preocupaţi de problema identităţii, conştienţi de pu- terea simbolică a costumului tradiţional ca marcă a identităţii naţionale. Se conturează tot mai evident tendinţa generală de revenire la costumul original, pentru a-l reactualiza şi promova în contextul mai larg al creaţiei autentice locale. Orien- tarea către autenticitate şi originalitate este oportună şi, pentru a deveni mai eficientă, necesită soluţionarea în complex a mai multor probleme de importanţă majoră. Prima dintre ele este cunoaşterea bogăţiei locale a costumului tradiţional ca model social – etalon pentru prezent şi pentru viitor. Următoarea problemă ce necesită explicaţii este abordarea istoriei costumului la diferite etape ale istoriei naţionale, ca să putem elucida continuitatea şi discontinuitatea anumitor piese sau aspecte estetice, tehnice şi funcţionale ale ansamblului, pentru a înţelege devierile înregistrate de la modelele consacrate de tradiţie, ca ulterior să fie evitate de acum încolo. O altă problemă ţine de promovarea costumului tradiţional în prezent. Practica culturală arată atitudini diferite faţă de costumul autentic, dar şi faţă de modul de a-l purta în public, etalându-i valor- ile. Lumea apreciază frumuseţea şi eleganţa costumului popular, chiar dacă îl poartă numai anumiţi oameni. L-ar purta şi mai mulţi, dacă l-ar avea. Dar e foarte dificil să-ţi faci un costum autentic. Deoarece nu mai sunt nici materialele de altă dată, nici femeile nu mai cunosc marea varietate de tehnici cu ajutorul cărora erau ţesute năframele, ma- ramele, catrinţele, brâiele, nici cum erau brodate cămăşile, pieptarele, cojoacele. Deci, nu în ultimul rând, este necesar să facem mai accesibile tehnicile de confecţionare a pieselor vestimentare, prezentându-le ca pe un îndemn spre continuitate. Ţinând cont de aceste deziderate, am conceput cartea ca pe un ghid prin universul costumului tradiţional. La acest moment este important să constatăm că există diferite perceperi ale autenticităţii şi originalităţii costumului popular. În literatura de specialitate aceste as- pecte sunt abordate, pentru a se face mai multă claritate în ce priveşte corespunderea acestor creaţii cu cele produse în cadrul familiei patriarhale acum două-trei sute de ani. Cât despre respectarea acestor valori de către societate, trebuie să precizăm că solicitanţii de costume se împart în trei grupuri mari. Din primul grup fac parte acei care tind să descopere costumul specific baştinei şi au ca scop crearea costumelor pen- tru ansamblurile etnofolclorice locale. Ei sunt dominaţi de ideea că fiece localitate din Moldova a avut costumul său şi că actualmente este foarte important să-l cunoască şi să-l transpună în materiale noi. Au convingerea că odată ce au existat aceste costume, undeva ele trebuie să se fi păstrat, căci e imposibil să fi dispărut toate. Încep căutările de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, cel mai vechi şi cel mai apropiat ca profil muzeu din Republică, unde consideră că se păstrează mărturii despre costumul tradiţional din toate localităţile Republicii. Ghidaţi de unicitatea portului de la baştină, aceşti cetăţeni, de regulă, se includ într-o colaborare de durată, având ca finalitate re- constituirea costumului solicitat. În procesul de reconstituire sunt utilizate piesele vestimentare conservate în muzeu sau păstrate în localitate, iar dacă lipsesc piesele, se recurge la detalii brodate sau ţesute, rămase din straiele populare de altă dată, sunt interpretate imaginile costumelor reprezentate în fotografiile de epocă, descrierile portului tradiţional făcute anterior. Au fost şi cazuri când muzeografii împreună cu reprezentanţii localităţilor au întreprins cercetări în sat, pentru a aduna materiale priv- ind tradiţia portului. În grupul al doilea se includ interpreţii de folclor şi membrii ansamblurilor etno- folclorice din centrele raionale. De regulă, ei se orientează spre costumul tipic unui ar- eal mai mare, potrivit cu repertoriul muzical şi coregrafic promovat, având în epicentru localitatea de referinţă. Un alt argument al lărgirii cadrului de referinţă al identităţii locale este mobilitatea populaţiei în raza unităţilor administrative raionale sau chiar în interiorul ţării. În ultima jumătate de secol mobilitatea cetăţenilor este destul de mare. Oamenii adeseori locuiesc şi activează în alte localităţi decât cele în care s-au născut. În acest caz, odată cu naturalizarea în noua comunitate are loc şi asimilarea valorilor ei reprezentative. Omul devine purtătorul unei simbioze dintre cele două tradiţii culturale locale, însă acordă prioritate acelei tradiţii care este agreată de mediul socio-cultural. Se conformează locului, adăugând creaţiilor vestimentare coloritul de la baştină. Am conlucrat eficient cu ambele grupuri de solicitanţi. Cunoscând şi asimilând informaţiile necesare, acestea şi-au făcut o imagine mult mai clară asupra costumului, restabilindu-i componentele, volumetria, proporţiile şi cromatica motivelor ornamen- tale. În discuţiile ulterioare cu meşterii populari au încercat să-l confecţioneze din mate- riale noi, după vechile tipare. A treia categorie de solicitanţi este cea mai dificilă. Între ei poţi găsi atât începători în activitatea folclorică, cât şi interpreţi consacraţi de muzică populară. Îi uneşte ideea de a purta pe scenă straie confecţionate după dorinţa lor, interpretând arbitrar volume- tria, croiul, decorul, cromatica costumului tradiţional. Abordarea atipică a unui domeniu strict tipizat a generat mai multe denaturări ale costumului pe care le vom specifica şi sancţiona