Istoria Asociaţiei Oamenilor De Știinţă Din România
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
IOAN SCURTU CORNELIU MIHAIL LUNGU Membri ai Academiei Oamenilor de Știință din România ISTORIA ASOCIAŢIEI OAMENILOR DE ȘTIINŢĂ DIN ROMÂNIA 1956–1996 Vol. II IOAN SCURTU CORNELIU MIHAIL LUNGU Membri ai Academiei Oamenilor de Știință din România ISTORIA ASOCIAŢIEI OAMENILOR DE ȘTIINŢĂ DIN ROMÂNIA 1956–1996 Vol. II Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SCURTU, IOAN Istoria Asociației Oamenilor de Știinţe din România / Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu. - Bucureşti : RAO Distribuție, 2016- vol. ISBN 978-606-609-680-5 Vol. II. : (1956-1996). - 2016. - ISBN 978-606-8516-11-0 I. Lungu, Corneliu Mihail 061.22(498) RAO Distribuție Grupul Editorial RAO Str. Bârgăului nr. 9-11, Bucureşti, România www.raobooks.com www.rao.ro Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu ISTORIA ASOCIAȚIEI OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA 1956–1996 Vol. II Toate drepturile rezervate © RAO Distribuție, 2016 2016 ISBN 978-606-8516-11-0 CUPRINS Cuvânt înainte ........................................................................................ 7 Notă asupra ediţiei ............................................................................... 10 Capitolul I Înfiinţarea Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă (1956) şi activitatea acesteia până în anul 1963 ................................................. 13 Capitolul II Activitatea Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă în anii 1963–1975 ...... 90 Capitolul III Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă sub coordonarea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (1975–1989) ........................160 Capitolul IV Reorganizarea şi activitatea Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România (decembrie 1989 – octombrie 1996) ................................242 Concluzii ..............................................................................................332 Bibliografie selectivă .........................................................................345 Index alfabetic ....................................................................................349 5 CUVÂNT ÎNAINTE În Introducerea la primul volum privind Istoria Academiei de Ştiinţe din România (1935–1948) autorii îşi exprimau convingerea că publicarea unei lucrări dedicate evoluţiei unei instituţii este oportună şi chiar necesară, mai cu seamă, dacă tratarea se face prin prisma rolului şi locului în sistemul instituţional naţional. Întrucât demersul nostru ştiinţific, materializat în 2013, s-a oprit la anul 1948 am considerat pe deplin justificate continuarea cercetărilor şi elaborarea unui nou volum care să prezinte istoria şi evoluţia Asociaţiei Oamenilor de Știinţă, continuatoarea Academiei de Știinţe din România. În raport cu prima parte a istoriei instituţiei un argument special în favoarea continuării cercetării l-au oferit documentele elaborate de Academie de-a lungul existenţei sale. Realizate după principiile şi normele de specialitate şi adunate într-un fond arhivistic ce dispune de instrumente de evidenţă, documentele pun la dispoziţie informaţii valoroase ce ne-au fost de real folos în elaborarea prezentului volum. Bogatul material documentar poate constitui o sursă de investigaţie pentru toți cercetătorii, nu numai pentru cei din domeniul istoriei, ci, în egală măsură, până şi contestatarilor care, în necunoştinţă de cauză şi din rea-credinţă atacă în mod nejustificat o instituţie ce s-a dovedit a fi ancorată în viaţa cultural-ştiinţifică a ţării şi în realităţile specifice fiecărei perioade pe care societatea românească le-a parcurs. Documentele demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că această instituţie cu statut şi obiective bine definite nu a concurat şi nu şi-a propus să stea în calea nimănui, mai cu seamă a forumului ştiinţific suprem: Academia Română. Asemenea realităţi sunt susţinute de numeroase surse arhivistice dintre care se impune a fi menţionat Statutul Asociaţiei Oamenilor de Ș tiinţă adoptat de Adunarea Generală în ziua de 29 martie 1956. 7 IOAN SCURTU • CORNELIU MIHAIL LUNGU Ideea de bază enunţată în respectivul document se referea la ,,activitatea de creaţie ştiinţifică a Asociaţiei”, care îşi propunea să contribuie la ,,dezvoltarea ştiinţei noastre şi la întărirea legăturilor cu cercurile ştiinţifice din străinătate”, ceea ce corespundea pe deplin obiectivelor Federaţiei Mondiale a Oamenilor de Știinţă. Aceleaşi orientări vor constitui temeiul activităţii AOȘ şi se regăsesc în noile documente adoptate în decembrie 1963, odată cu adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei. Principiile formulate nu au rămas doar la nivelul enunţului, ele fiind traduse în fapte prin activitatea concretă desfăşurată şi materializată în organizarea unor manifestări ştiinţifice, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Demne de remarcat sunt, de asemenea, aria şi complexitatea dome- niilor abordate şi dezbătute în cadrul sesiunilor ştiinţifice, simpozioanelor, colocviilor, conferinţelor, congreselor organizate de AOȘ: matematică, chimie, fizică, astronomie, geologie, istorie şi arheologie, medicină, infor- matică, geografie, tehnică şi tehnologie etc. Studierea atentă a documentelor de arhivă, pe lângă activitatea bogată a instituţiei şi realizările incontestabile, scoate în evidenţă alte aspecte care, în pofida faptului că nu pot fi incluse în categoria elementelor pozitive, trebuie menţionate întrucât fac parte din viaţa şi activitatea membrilor Asociaţiei. Este vorba despre obstacolele, greutăţile şi provocările, într-un cuvânt, toate vicisitudinile cărora Asociaţia Oamenilor de Știinţă a fost nevoită să le facă faţă. Lipsa de fonduri, schema organizatorică de personal redusă, iar la o anumită dată limitată la numai cinci posturi, sediul asigurat într-un spaţiu închiriat, mutat într-o cameră de douăzeci de metri pătrați, limitarea participării membrilor la manifestări ştiinţifice internaţionale au afectat, desigur, activitatea în ansamblul ei, dar nu au reuşit să conducă la încetarea existenţei instituţiei. Beneficiind de entuziasmul, iniţiativa şi priceperea unor oameni de certă valoare ştiinţifică, încrezători în rolul şi menirea misiunii lor s-a reuşit redresarea corabiei, iar în octombrie 1990, în cadrul Adunării Generale s-a adoptat un nou Statut în care se definea că Asociaţia Oamenilor de Știinţă din România: ,,este o organizaţie neguvernamentală şi independentă a oamenilor de ştiinţă. Ea militează pentru solidaritatea şi demnitatea morală şi socială a oamenilor de ştiinţă, pentru progresul cunoaşterii pus în slujba salvgardării fiinţei umane şi a mediului său de existenţă şi contribuie la dezvoltarea ştiinţei în România, la promovarea ideilor noi şi a rezultatelor 8 ISTORIA ASOCIAȚIEI OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA valoroase obţinute de ştiinţa din ţara noastră, în cercetare şi în creaţia intelectuală”. Făcând un salt în timp şi urmărind evoluţia statutelor şi a regulamentelor adoptate de la înfiinţare în anul 1935 şi până la noul statut votat în 1990 se poate concluziona că în activitatea instituţiei a existat, s-a menţinut şi s-a afirmat otradiţie pe care cei de astăzi, inclusiv contestatarii trebuie să o respecte. Nu ne rămâne decât să sperăm că prin modesta contribuţie a celor două volume ale Istoriei ne alăturăm efortului celor ce încearcă să apere instituţia şi să ducă mai departe tradiţia de care România are nevoie mai mult ca oricând, astăzi, când se urmăreşte ştergerea identităţii ei naţionale. Congresul Asociației Oamenilor de Știință din România întrunit în mai 1996 a hotărât ca aceasta să-şi schimbe numele în Academia Oamenilor de Știință din România. Se deschidea astfel o nouă perspectivă în istoria acestei instituții, a cărei activitate va face obiectul unui volum distinct. 9 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Cartea de faţă prezintă istoria Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă de la constituirea sa în 1956 până la schimbarea denumirii în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România în 1996. În cele patru decenii, omenirea a parcurs evenimente decisive: de la Războiul Rece, dominat de confruntarea dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii, la puterea unipolară – a SUA; de la sistemul colonial la formarea a zeci de state independente; de la primul zbor al omului în Cosmos la debarcarea pe Lună şi studierea planetei Marte. Pe plan intern, s-a trecut de la ocupaţia sovietică la independenţa naţională, de la dictatură la democraţie, de la lichidarea analfabetismului la construirea Institutului de fizică atomică de la Măgurele, de la manualele şcolare elaborate sub supravegherea consilierilor sovietici la apariția tratatului de Istoria Românilor. Şi exemplele ar putea continua. Autorii lucrării de faţă s-au străduit să încadreze activitatea Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă în ansamblul vieţii interne şi internaţionale, evidenţiind locul şi rolul acesteia, realizările obţinute şi dificultăţile pe care le-a avut de înfruntat. Beneficiind de faptul că în anul 2015 a fost constituită şi inventariată Arhiva Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, am inclus în volum mai multe copii după documente originale, oferind cititorilor posibilitatea de a intra în contact cu conţinutul acestora, precum şi cu spiritul şi limbajul vremii. De asemenea, am realizat un număr consistent de fişe biografice – unele mai ample, altele mai succinte – pentru a se observa faptul că în fruntea acestei organizaţii s-au aflat personalităţi marcante ale ştiinţei naţionale şi chiar universale. Ne-am străduit să asigurăm o ilustraţie sugestivă, care să completeze textul şi să ofere o imagine a acestei perioade semnificative din istoria României. 10 ISTORIA ASOCIAȚIEI OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA Autorii îşi fac o datorie