Getul Burebista, Conducător Al Intregului Neam Geto-Dac
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
GETUL BUREBISTA, CONDUCĂTOR AL INTREGULUI NEAM GETO-DAC Prof. doctor docent RADU VULPE Cea mai întinsă formaţiune politică realizată vreodată de o popu laţie băştinaşă de p~-- cuprinsul patriei noastre a fost uniunea triburilor geto-dace de sub conducerea lui Burebista, care depăşea cu mult, spre toate zările, teritoriul de azi al României, ţinînd spre vest pînă la mar ginile Boemiei şi pînă la mijlocul Pannoniei, spre nord pînă dincolo de Carpaţii Păduroşi, spre răsărit pînă la Olbia şi pînă la ţărmul Pontului Euxin, spre sud pînă în Iliria şi pînă în Munţii Balcani. Această gran dioasă uniune, reprezentînd în istorie o apariţie meteorică, a fost creată prin prestigiul şi autoritatea regelui Burebista şi a durat numai cit a trăit el. Opera lui militară şi politică a atins proporţii atît de ample încît nu e decît foarte firesc să dorim a avea ştiri cit mai multe şi mai precise despre această excepţională figură, care merită a fi considerată printre personalităţile de geniu ale lumii vechi. Din nefericire, izvoarele sînt extrem de laconice cu privire la marele rege get şi abia ne oferă o serie de indicaţii sumare, doar atîta cit să nu ne lase a ignora cu totul remarcabila pagină pe care el a înscris-o în istorie. In cele ce urmează ne propunem să prezentăm şi să examinăm aceste indicaţii, încercind, pe baza concordanţei lor, să schiţăm încheierile care, în stadiul a~tual al cercetărilor, ne apar ca cele mai plauzibile. * Dintre autorii antici, ale căror scrieri au ajuns pînă la noi, unul singur vorbeşte mai stăruitor despre faptele lui Burebista : geograful Strabon. Este şi unul dintre cei mai valoroşi. Grec născut la Amasia din Pont, în Asia Mică, trăind cam intre anii 60 î.e.n. şi 25 e.n., Strabon a fost întrucitva contemporan cu regele get. Bazîndu-se pe izvoare din cele mai bune, pe care le-a selectat cu un spirit critic remarcabil, el ne dă ştiri demne de toată încrederea, care, în ce priveşte subiectul nostru, sînt prea succinte şi insuficient circumstanţiate, dar totdeauna în acord cu ceea ce putem afla pe altă cale. Ne gindim la scurtele frînturi de informaţii, mai mult indirecte, risipite prin scrierile păstrate ale altor cîtorva autori antici, dar mai cu seamă la cuprinzătoarea inscripţie a lui Acomion de la Dionysopolis (Balcic), care, prin caracterul său de http://cimec.ro 34 R. VULPE document direct, referitor tocmai la rap')rturile acestei cetăţi elenice din. Dobrogea de sud cu puternicul rege get din stînga Dunării, prezintă o valoare primordială, confirmînd şi completînd cu importante ştiri noi relatările lui Strabon. Socotim util a reproduce aci, cu comentariile cuvenite, tot ceea ce cele două izvoare de bază, unul literar, altul epigrafie, conţin cu privire la Burebista. Dăm cuvîntul mai întîi lui Strabon. începînd c:u principalul său pasaj despre această personalitate (VII, 3, 11 ). „Boirebistas 1, bărbat get, ajungînd în fruntea neamului său a în• ceput să-i instruiască pe oamenii săi, ticăloşiţi de necontenite războai~ 2, şi atît de mult i-a ridicat prin exerciţii, prin cumpătare şi prin ascul tarea de porunci, încît în ciţiva ani a creat o mare domnie şi a supus geţilor pe cei mai mulţi dintre vecinii lor ; şi chiar de romani era temut, căci trecea Istrul fără frică prădînd Tracia pînă în Macedonia şi în Iliria. Pe celţii amestecaţi cu tracii şi cu ilirii 3 i-a pustiit, iar pe boiii de sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci i-a nimicit cu desăvîrşire. Pentru a-şi convinge poporul, şi-a luat ca ajutor pc Dcceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase prin Egipt şi învăţase oarecare semne de proorocire, lăsînd a se crede că ii sînt cunoscute tainele divine. După citva t.imp era socotit chiar zeu, după cum am mai spus cind a fost vorba de 4 Zamolxis • Ca do-vadă de cit îl ascultau geţii e că aceştia s-au lăsat convinşi să-şi stîrpească viile şi să-şi ducă viaţa fără vin. Iar Boirebistas a sfîrşit prin a fi răsturnat de nişte răsculaţi, înainte ca romanii să fi pornit o armată împotriva lui. Cei ce i-au urmat, au îmbucătăţit în• tinderea stăpînită de el, în mai multe părţi. Acum de curînd, cind Caesar Augustus şi-a trimis armata împotriva lor 5, această întindere era îm• părţită în cinci părţi, însă atunci era în patru, căci asemenea împărţiri sînt vremelnice, schimbîndu-se după o împrejurare sau alta". Numaidecit după acest pasaj, Strabon continuă (VII, 3, 12) : „A fost şi o altă împărţire a ţării lor, păstrată din vechime : căci unii sînt chemaţi daci, iar alţii geţi. Geţii sînt aceia care se întind spr~ Pont (Marea Neagră) şi spre răsărit, iar daci aceia dinspre partea opusă, către Germania şi izvoarele lstrului". După cite-va consideraţii asupra originii numelor de geţi şi daci, geograful. antic reia : „Neamul getic, 1 Numele lui Burebista, conţinînd probabil o vocală specific getică greu de redat în alfabete le grec şi latin, prezintă în izvoare ortografii diverse. Strabon îl scrie în două feluri : Hoirebistas ( Botp&J3icrra~ ) şi Byrebistas ( Bupt~icr-ra~ ). Inscripţia lui Acornion de la Dionysopolis ezită de asemenea între două, forme: Byrebistas ( Bup& ţ. icr-ra-; ), atestată şi într-o inscripţie din Mesembria, şi Bvrabeistas ( BupaJ3&icrTa~ ). Iar Iordanes, pe latineşte, îl transcrie Burvista. Forma gt"'eacă cea mai frecvent folosită, mai ales în inscripţii, şi deci cea mai apropiată de aspectul fonetic autentic, este Byrebistas, care, după normele transliteraţiei din acea epocă, dă forma latină Burebista, curent adoptată de istoricii moderni. Forma ~oerebista, transliteraţie a variantei excepţionale de Ia Strabon, Boirebistas, nu e cea mai indicată, iar scrierea ei greşită „Buerebista ", întîlnită uneori în presă, chiar trebuie să fie total evitată. 2 E vorba de indiscipliRa inerentă războaielor de pradă, caractel"'istice sta- diului de democraţie militară în care se aflau geţii. 3 „Celţii amestecaţi cu tracii şi ilirii" erau scordiscii din nordul Serbiei de azi. 4 In pasajul VII, 3, 5, pe care îl reproducem mai jos. 5 Aluzie la operaţiile generalilor lui August. Lentulus şi Aelius Catus, care, cam între anii 9-12 e.n„ au purtat războaie pe teritoriile geto-dace de la nord de Dunăr-e pentru consolidarea noii frontier~ romane stabilite pe fluviu. http://cimec.ro GETUL BUREBISTA, CONDUCATOR AL INTREGULUI NEAM GETO-DAC 35 care se ridicase atît de mult sub Boirebistas, a decăzut în cele din urmă din pricina răzmeriţelor şi a romanilor. Totuşi mai sînt în stare şi acum să pună în linie pînă la 40 OOO de oameni". După ce afirmă că prin ţara geto-dacilor 6, înţeleasă în totalitatea Pi, trece rîul Marisos (Mureşul), care se varsă în Dunăre, Strabon adaugă imediat explicaţia (VII, 3, 13) că romanii „numesc Danuvius partea de sus a fluviului (Dunărea), dinspre izvoare pînă la cataracte (Porţile de Fier), care în cea mai mare parte curge pe Ia daci, pe cînd partea de jos, pînă la Pont, care trece pe la geţi, o cheamă Istros". Mai spune că „dacii şi geţii vorbesc aceeaşi limbă" şi că geţii „sînt mai bine cunoscuţi de eleni, fiindcă se mută mereu de pe un mal pe altul al Istrului şi fiindcă s-au amestecat cu tracii şi cu moesii". Prin ultima aserţiune autorul înţelege că, locuind şi în dreapta fluviului, în Dobrogea, geţii veneau în contact direct cu elenii pontici. Mai departe, în acelaşi pasaj, revenind la efemera unificare din vremea lui Burebista, precizează că „după ce numărul geţilor şi dacilor crescuse atît de mult încît puteau trimite la război pînă la 200 OOO de oameni, acum s-au împuţinat pînă la 40 OOO şi sînt pe cale să se supună romanilor. Nu sînt încă de tot în mina acestora, fiindcă mai au nădejde în germani, care sînt duşmanii romanilor. ln aceste comentarii din urmă, Strabon are în vedere numai una din cele cinci părţi în care se împărţise pe vremea sa puterea de altă dată a lui Burebista, cifra redusă pe care o dă reprezentînd exact o cincime din efectivul maxim de mai înainte. Acel efectiv, de 200 OOO de oameni, în raport cu întinderea enormă a ţărilor de sub autoritatea lui Burebista, e departe de a fi exagerat, cum pare uneori cercetătorilor moderni. Cit despre supunerea iminentă faţă de romani, nu era decît o iluzie a lumii romane din vremea lui Strabon, nutrită de ofensiva lui August spre Dunăre şi de succesele ei în Dobrogea şi în Pannonia. De fapt forţa dacilor din munţi avea, dimpotrivă, să dureze încă mai bine de un secol, crescînd în intensitate pînă la supremele ei manifestări din vremea lui Decebal. Germanii menţionaţi ca nădejde a geto-dacilor puteau fi atunci bastarnii din nordul Moldovei şi din Galiţia, cit şi neamurile suebice, ca marcomanii şi quazii, care se instalaseră atunci în regiunile Cehoslovaciei de azi şi care ulterior vor duce mereu războaie cu romanii. Cu privire la rolul eminent al lui Deccneu (Decaineos) de îndru• mător moral al neamului geto-dac, susţinînd prin forţa credinţelor re ligioase politica de unitate şi de disciplină a lui Burebista, Strabon îl mai aminteşte într-un pasaj (VII, 3,5), citat mai sus, unde vorbind de 6 ln text e scris : „prin ţara lor curge rîul Marisos" ( 'Ptî ol: ot' airtli'.>v Mcl.ptcro~ lL01nµ6~ ), pronumele „lor" ( aoT<i'.>v ) referindu-se la pasajul precedent (VII, :3, 12), care se termina cu o aserţiune privind soarta ulterioară a totalităţii neamului condus cîndva de Burebista. Că în acea aserţiune acest neam era numit numai „getic" era firesc. Strabon nu utilizează pentru totalitatea geto-dacilor un nume dublu, ca noi modernii, ci generalizea7.ă pe acela al geţilor, extensiune logică după unificarea realizată de un rege get.