“Republica” Codrul Tigheciului. Localizare, Statut, Populaţie. Dr
“Republica” Codrul Tigheciului. Localizare, statut, populaţie. Dr. Sergiu Bacalov Articol publicat în materialele Conferinţei Ştiinţifice “Moldova între tradiţie şi actualitate” . Conferinţa ştiinţifică dedicată jubileului de 300 de ani de la înscăunarea lui Dimitrie Cantemir, Universitatea de Stat din Tiraspol, Chişinău, 10 decembrie 2010, p.24-50. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir, descriind stările sociale ale Ţării Moldovei, evidenţiază, pe lângă boierime, negustori, târgoveţi şi ţărănime, încă o categorie socială distinctă, constituită în trei formaţiuni administrative deosebite, cu un grad mare de autonomie, numite “republici”: Câmpuluing, Vrancea, Codrul Tigheci. Din aceeaşi sursă cunoaştem că populaţia “republicilor”, nu făcea parte din cele patru stări ale boierimii (boieri, curteni, călăraşi şi răzeşi), dar nici nu ţinea de ţărănime (vecinime); ea a fost percepută ca o categorie socială intermediară, astfel încât cărturarul domn al Ţării Moldovei a echivalat-o cu “ţăranii liberi”. În istoriografie s-a discutat mult referitor la existenţa “ţăranilor liberi” anume în baza acestei observaţii succinte a lui Dimitrie Cantemir. Este recunoscut, de o parte din istorici, faptul că o categorie a “ţăranilor liberi”, în sensul promovat de istoriografia marxistă, în Ţara Moldovei n-a existat. Au existat boierii, stăpânii pământului, indiferent de suprafaţă, şi ţăranii (vecinii), care aveau pământul doar în folosinţă. Cu toate acestea, unul din puţinele contra argumentele aduse de oponenţii acestui mod de abordare a istoriei sociale a Ţării Moldovei, îl prezintă afirmaţiile lui Dimitrie Cantemir privitor la statutul locuitorilor celor tei “republici”: asemănător cu cel al “ţăranilor liberi”, fapt ce ar veni să confirme existenţa unor reminiscenţe ale arhaicilor obşti săteşti. Din acest unghi de vedere a fost studiat, foarte minuţios, statutul social al locuitorilor din Vrancea şi Câmpulung1, însă Codrul Tigheciului a rămas în afara atenţiei cercetătorilor, în special datorită insuficienţei surselor documentare.
[Show full text]