Catedrala Din Durham

Catedrala din Durham

Introducere

Catedrala din Durham, sau dupăă numele original The Cathedral Church of Christ, Blessed Mary the Virgin and Saint Cuthbert of Durham, este centrul Episcopiei Durham din nord-estul Angliei. Este situat ăă împreunăă cu castelul pe un promontoriu format de cursul r ȃȃului Wear în oraşşul Durham. Astăăzi catedrala are o semnificativăă funcţ ţ ieie ecleziasticăă, fiind un important centru de pelerinaj în cadrul Bisericii Anglicane. De asemenea, împreunăă cu castelul, face parte din patrimoniul universal UNESCO.

Catedrala Durham v ăăzut ăă de pe castel (dinspre nord)

Construcţ ţ ia catedralei a început în anul 1093 sub conducerea episcopului William Carilef (sau William de St-Calais). Ea urma s ăă înlocuiascăă Biserica Albăă (White Church), aflatăă pe aceeaşşi loca ţ ţ ie, ca loc de păăstrare a moaşştelor Sf ȃȃntului Cuthbert. Catedrala a fost terminatăă în decursul deceniilor urmăătoare în 1133, însăă de-a lungul secolelor a suferit multe modificăări. Este consideratăă un model pentru arhitectura romanicăă..

Catedrala din Durham, plan original

Catedrala are un plan bazilical, cu dou ăă nave laterale şşi acoperişş în douăă ape. Posedăă douăă turnuri la faţ ţ ada de vest, înalte de 44 m şşi un turn central, de 66 m. I-au fost adăăugate douăă capele, una lipităă de faţ ţ ada de vest, numităă Capela Galilee si a doua, Capela celor Nouăă Altare, adăăugatăă fafaţ ţ adei estice şşi avavȃȃnd aspectul unui al doilea transept. Ȋ Ȋ n total catedrala are o lungime de 143 m şşi o llăţ ime a navei de 25 m. Nava centralăă are o înălţ ime de 22 m, ce creşşte cu un metru în zona corului.

Catedrala din Durham, plan original

Istorie şşi legendăă

Regiunea în care se afl ăă Durham-ul constituia în Evul Mediu timpuriu regatul Northumbriei. Primele dovezi clare ale prezen ţ ţ ei creşştinismului în aceastăă regiune din nordul Angliei le avem din timpul domniei regelui Edwin de la începutul secolului al VII- lea. Acesta se căsătoreşşte cu Ethelburga, o prinţ ţ esesăă convertităă la creşştinism prin predicile Sf ȃȃntului Augustin, iar mai apoi este el însu şşi convertit de căătre misionarul roman Paulinus. Paulinus înfiin ţ ţ eazăă la York o parohie. Ȋ Ȋ nsnsăă Edwin este înfr ȃȃntnt şşi ucis în bătălie de căătre liderii păgȃni Cadwalla şşi Penda; astfel tentativa de cre şştinare a regiunii dă greşş. Paulinus este nevoit săă se întoarcăă în sudul Angliei.

Ȋ Ȋ n anul 634 urcăă pe tron Oswald, nepot al lui Edwin, ce fusese nevoit s ăă se refugieze în Scoţ ţ ia atunci cȃȃnd Edwin îl înfr ȃȃnse pe tatăăl ssl ăău Ethelfrith şşi devenise unic conducăător al Northumbriei. Oswald primeşşte o educaţ ţ ie creşştintinăă de la căălugăării de la mănăstirea de pe insula Iona (coasta de vest a Sco ţ ţ iei). Ȋ Ȋ l înfr ȃȃnge pe Cadwalla şşi ia măăsuri pentru reinstaurarea creşştinismului în Northumbria. Ȋ Ȋ n acest scop cere ajutor mănăstirii de la Iona. Ajutorul va veni în forma c ăălugăărului Aidan. Acesta fondeazăă pe mica insulăă Lindisfarne, din largul coastei Northumbriei, o m ănăstire asemănătoare celei de pe Iona. Dioceza creatăă aici este antemergăătoarea diocezei Durham. Prin munca lui Aidan şşi Oswald creşştinismul se impune definitiv în Northumbria. Ulterior ambii vor fi canonizati.

Construcţ ţ ia catedralei din Durham este legat ăă însăă de alt personaj. Sf ȃȃntul Cuthbert este probabil cea mai importantăă figur ăă a creşştintinătăţ ii din aceastăă regiune. Pe seama sa sunt puse multe miracole, iar catedrala din Durham, ce îi poart ăă hramul, a fost construităă pentru a-i adăăposti moaşştele. Orfan de la o vȃȃrstăă fragedăă, Cuthbert devine ajutor de păăstor.Miracolele sale se manifestăă încăă din copilăărie, spunȃȃndu-se chiar căă aa reuşşit săă calmeze o furtunăă. Ceea ce îi va schimba via ţ ţ a este viziunea pe care a avut-o într-o noapte pe cȃȃnd se îngrijea de oi. El vede îngeri cobor ȃȃnd din cer şşi apoi înălţȃndu-se din nou, ducȃȃnd cu ei un suflet foarte luminos. A doua zi, diminea ţ ţ a, este anunţ ată moartea Sf ȃntului Aidan. Inspirat de această viziune Cuthbert devine călugăr la mănăstirea Melrose.

Sf ȃntul Cuthbert

De-a lungul anilor Cuthbert avanseaz ă în ierarhia ecleziastică devenind abate la Melrose, iar mai apoi retr ăgȃndu-se în sihăstrie. Revenit din izolare, el este numit episcop de Lindisfarne, împotriva voin ţ ei sale, poziţ ie ce o va ocupa timp de doi ani pȃnă la moartea sa în 687. Trupul s ău a fost înf ăşurat într-un giulgiu şi depus într-un sicriu de piatr ă la biserica din Lindisfarne. Ȋ nsă în 698 călugării îi dezmembrează trupul şi îl plasează într-un sicriu de lemn. Se spune c ă la deshumare trupul sf ȃntului era perfect conservat.

Peste aproape două secole, din cauza incursiunilor danezilor, mănăstirea de pe insula Lindisfarne a trebuit să fie evacuată. Astfel începe un periplu ce va ţ ine pȃnă în anul 995, episcopul şi călugării purtȃnd cu ei trupul Sf ȃntului Cuthbert pȃnă la găsirea unui nou aşezămȃnt sigur.

La un moment dat, în timpul peregrin ărilor, trupul sf ȃntului devine foarte greu, imposibil de mişcat. După trei zile de post şi rugăciune, în care episcopul şi călugării nu ştiu ce să facă cu trupul, ei primesc o revelaţ ie prin intermediul lui Eadmer, un om pios. Trebuie s ă găsească locul numit Dunholme (actualul Durham), unde vor depune definitiv trupul sf ȃntului. Episcopul şi călugării găsesc locaţ ia cu ajutorul a două lăptărese ce căutau o vacă maronie (eng: the dun cow), scena fiind imortalizat ă pe un basorelief din exteriorul catedralei.

The Dun Cow

Acolo au ridicat o bisericuţă din lemn, marcȃnd astfel şi apariţ ia localităţ ii Durham. Locul, înconjurat din trei părţ i de apele r ȃului Wear şi situat pe o înălţ ime mare, este o adevarată fortăreaţă naturală. Ȋ n anul 999 este terminată şi consacrată Biserica Albă, construită din piatr ă. Din această clădire, construită de episcopul Aldhun, nu mai rămȃne nimic astăzi, consider ȃndu-se că actuala catedrală a fost construită peste ea.

Următorul moment important este cucerirea Angliei de c ătre normanzi. Willhelm Cuceritorul îl numeşte episcop de Durham pe William Carilef, originar din Lorena în anul 1081. Acesta ia decizia de a construi un l ăcaş adecvat pentru moaştele Sf ȃntului Cuthbert şi astfel, pe 11 august 1093, este pusă piatra de temelie a catedralei din Durham. Ȋ n timpul vieţ ii lui Carilef au fost termina ţ i pereţ ii corului, pereţ ii estici ai transeptului şi probabil întreaga parte de jos a pere ţ ilor clădirii. Carilef moare în 1096. Următorul episcop va fi numit abia în 1099, îns ă lucr ările nu se opresc, acum terminȃndu-se pereţ ii vestici ai transeptului şi bolta nordică a acestuia. Ralph Flambard, următorul episcop, termină pereţ ii catedralei pȃnă la înalţ imea tavanului, împreună cu turnurile de la faţ ada vestică pȃnă la aceeaşi înălţ ime. Trupul Sf ȃntului Cuthbert a fost mutat în catedrală în anul 1104. După moartea lui Flambard, în 1128, nava, bolta ei şi acoperişul sunt terminate.

Hugh Pudsey, episcop între 1153 şi 1195, începe construcţ ia unei Capele a Fecioarei la capătul de est al corului, însă problemele apărute în timpul construcţ iei, şi anume cr ăpături foarte mari, îl fac pe acesta să considere ca opera nu este plăcută lui Dumnezeu şi Sf ȃntului Cuthbert. Pudsey abandonează acest proiect şi începe în schimb o altă capelă la capătul de vest al catedralei, numit ă Capela Galilee.

Episcopul Poore, în secolul al XIII-lea, proiecteaz ă ceea ce va deveni particularitatea catedralei din Durham. Este vorba de Capela celor Nou ă Altare, situată în capătul estic al catedralei şi avȃnd aspectul unui al doilea transept. Spre deosebire de restul catedralei, construit în stil romanic, aceast ă capelă este un exemplu al stilului gotic englez timpuriu.

Turnul central, căruia în timpul episcopatului lui Hugh de Derlington la sf ȃrşitul secolului al XIII-lea i-a fost adăugată o clopotniţă, a fost lovit de fulger şi cuprins de incendiu în anul 1429. Reparaţ iile sale se vor întinde pe toată durata secolului al XV-lea.

Lucr ări de reparaţ ii şi restaurare au avut loc de-a lungul secolelor şi pȃnă în zilele noastre, uneori nu cu rezultate foarte fericite.

Arhitectur ă

După cum am mai spus catedrala avea ini ţ ial un plan bazilical, cu transept, acoperi ş în două ape, navă principală şi nave secundare. Ȋ nsă important este tavanul acesteia. El nu este din lemn (aşa cum se obişnuia în arhitectura insular ă de pe atunci), ci din piatr ă, şi mai mult este primul exemplu de bolt ă în ogivă din Anglia.

Catedrala Durham, vedere de ansamblu

Deşi catedrala a fost supusă de-a lungul timpului la multe lucr ări de modificare şi restaurare caracterul ei romanic este înc ă vizibil, mai ales pe faţ ada nordică, ce conţ ine arcade oarbe şi în general deschideri mici.

Turnurile de la faţ ada vestică sunt pătrate, iar în planul original se înălţ au probabil pȃnă la înălţ imea acoperişului, continuȃnd apoi cu fleşe piramidale din lemn. Ele au fost ulterior înălţ ate, por ţ iunea adăugată fiind decorată cu arcade oarbe şi normale, fr ȃnte şi rotunde. Deasupra lor se înălţ au fleşe înalte din lemn, acoperite cu plumb. Acestea au fost îndepărtate la mijlocul secolului al XVII-lea, iar p ȃnă în secolul al XVIII-lea acoperişul turnurilor a căpătat configuraţ ia actuală cu metereze.

Faţ ada vestic ă şi turnurile de vest Turnurile de vest v ăzute dinspre turnul central

Turnul central original nu mai exist ă. Cel actual datează de la sf ȃrşitul secolului al XV- lea. Există indicii că acesta trebuia şi el să se termine cu o fleşă însă din motive necunoscute acest lucru nu s-a mai realizat.

Turnul central

Este compus la exterior din două registre, cel inferior avȃnd pe fiecare faţ adă cȃte o fereastr ă dublă, ce se termină în arcuri fr ȃnte. Registrul superior are şi el cȃte o fereastr ă dublă pe faţ ade, însă mai scurte şi mai late, reflectȃnd înălţ imea mai mică a registrului. Turnul central se termin ă ca şi cele vestice cu un acoperiş plan şi metereze. De asemenea la cele patru col ţ uri sunt dispuşi cȃte doi contrafor ţ i. La ultimul nivel se află clopotniţ a.

Ȋ n secolul al XIII-lea apar fisuri în partea de est a catedralei ce se termina într-o absid ă. Episcopul Poore ia decizia dărȃmării faţ adei estice şi construirea unei noi capele. Capela celor Nouă Altare, construită în stil gotic, se aseamănă cu un transept, iar pe faţ ada estică posedă nouă ferestre gotice în partea de jos separate de contrafor ţ i ce merg pȃnă sus. Ȋ n partea de sus sunt alte şase ferestre, iar la mijloc o rozet ă. Acoperişul capelei este în două ape, iar la cele patru colţ uri se găsesc fleşe piramidale.

Faţ ada Capelei celor Nou ă Altare

Faţ ada vestică a fost alterată de construcţ ia Capelei Galilee. Fosta uşă principală a catedralei a fost ascunsă de această Capelă, pȃnă cȃnd a fost blocată şi înlocuită cu două uşi mai mici. Deasupra capelei, pe fa ţ adă se găseşte o mare fereastr ă în arc fr ȃnt, datȃnd din secolul al XIV-lea.

Faţ ada vestic ă cu Capela Galilee în prim plan

Intrarea principală se găseşte acum pe faţ ada nordică. La uşa aceasta băteau în Evul Mediu nelegiuiţ ii ce doreau adăpost în interiorul catedralei. Feroneria u şii stă marturie acestui lucru prin ciocănitorul special dedicat, un cap monstruos din bronz şi avȃnd probabil iniţ ial ochii din pietre preţ ioase.

Intrarea nordic ă

Detaliu u şa din nord: cioc ănitorul din bronz

Faţ ada sudică a catedralei are două ieşiri, Uşa Călugărului şi Uşa Stareţ ului, ce dau spre o curte interioar ă. Această curte cu portic este înconjurată de catedrală şi clădirile ei adiacente precum cripta, dormitorul sau buc ătăria, ce formează mănăstirea.

U şa C ălug ărului U şa Stareţ ului

Interior

Interiorul se înalţă pe trei nivele, începȃnd cu arcele de la bază, apoi continuȃnd cu triforiul şi terminȃndu-se cu supralumina. Arcele principale, rotunde, se sprijin ă pe o succesiune de coloane masive şi pilaştrii. Coloanele au ca decora ţ ii modele în zig-zag, spirală şi în romb.

Vedere din interior a navei centrale; se poate observa succesiunea de coloane şi pilaştrii, precum şi bolta în ogiv ă

La vest de transept, situate în nava laterală sudică avem trei puncte de interes. Cel mai estic este capela familiei Neville. Ea con ţ ine două morminte de alabastru , unul pentru

Ralph, al patrulea baron Neville, şi pentru soţ ia sa Alice, şi unul pentru John, al cincilea baron Neville, şi soţ ia sa Matilda. Ralph Neville a fost unul dintre comandan ţ ii armatei engleze ce i-a învins pe scoţ ieni în bătălia de la Neville’s Cross din 1346, iar John Neville a contribuit la unele lucr ări din cadrul catedralei. Capela a fost construit ă în anul 1417.

Ȋ n continuare avem un monument recent. Mineritul era o industrie foarte important ă pentru regiunea Durham, astfel că în 1947 a fost plasat în cadrul catedralei un monument comemorativ pentru minerii din Durham.

Memorialul minerilor

Orga Părintelui Smith se afla iniţ ial la intrarea în cor. Ea nu a rezistat vicisitudinilor timpului, originalul fiind distrus.

Gravur ă a orgii P ărintelui Smith Orga de ast ăzi

La est de transept se afl ă corul, cel mai vechi segment al catedralei. Aici se afl ă tronul episcopal şi, bineînţ eles, tribunele membrilor corului. Tronul episcopal, construit în timpul episcopului Hatfield în secolul al XIV-lea, con ţ ine dedesubt mormȃntul acestuia.

Tronul episcopal şi mormȃntul episcopului Hatfield

Tribunele originale ale corului au fost distruse în 1650 de c ătre prizonierii scoţ ieni ţ inuţ i aici după bătălia de la Dunbar. Aceştia au distrus aproape în totalitate lucr ătura din lemn a interiorului şi au vandalizat mormintele familiei Neville.

Vedere din cor; se observ ă tribunele din lemn, iar în depărtare Ȋ naltul Altar şi Neville Screen

Ȋ naltul Altar a fost distrus în timpul Reformei şi înlocuit iniţ ial cu o masă din lemn. Ȋ n secolul al XVII-lea s-a construit un altar din marmur ă roşie ce în prezent este îmbr ăcat în lemn. După altar se află peretele despărţ itor numit Neville Screen. Acesta a fost dăruit catedralei de către familia Neville după victoria de la Neville’s Cross. Este construit din piatr ă de Caen, iar în nişele sale stăteau iniţ ial 107 statui de sfinţ i.

Ȋ naltul Altar şi Neville Screen

Transeptul, în partea de nord, a avut ini ţ ial două capele, una dedicată Sf. Gregory şi Sf. Benedict, iar cealaltă Sf. Nicholas şi Sf. Giles. Astăzi se găseşte o singur ă capelă numită Gregory Chapel. Partea sudică a transeptului adăposteşte Ceasul Abatelui Castell, datȃnd din anul 1500. Deasupra lui se afl ă fereastra Te Deum. Ȋ n această zonă se mai află statuia episcopului Barrington, de la începutul secolului al XIX-lea.

Ceasul Abatelui Castell şi fereastra Te Deum

Capela Galilee a fost construit ă de Hugh Pudsey în a doua jumătate a secolului al XII- lea şi difer ă mult din punct de vedere architectural fa ţă de restul catedralei. Este construită într-un stil romanic tȃrziu, căruia îi lipseşte masivitatea restului catedralei. Arcurile rotunde delicate se sprijin ă pe coloane subţ iri, puse cȃte patru, două de piatr ă şi două din marmur ă, în contrast cu coloanele masive din nav ă.

Capela Galilee

Capela Galilee a fost construită în special pentru femei. Ȋ n Evul Mediu femeile nu aveau voie să într-o biserică în care se afla un altar al Sf. Cuthbert. La catedrala din Durham ele intrau pe uşa din nord (devenită uşa principală după construcţ ia acestei capele) şi făceau imediat dreapta pentru a se îndrepta spre Capela Galilee. Punctul cel mai estic în care o femeie putea pătrunde în catedrală era marcat de o cruce de marmur ă întunecată la culoare.

Episcopul Langley, în secolul al XV-lea aduce modific ări capelei. El blochează uşa de vest a catedralei ce dădea acum spre Capela Galilee şi construieşte în schimb două uşi mai mici ce servesc de atunci ca intrare în capel ă. Langley blochează aceea intrare cu o mică capelă pentru el însuşi, capelă ce conţ ine acum un triptic de la începutul secolului al XVI-lea; tripticul con ţ ine scene de la Răstignire.

Capela conţ ine două picturi, a Sf. Oswald şi a Sf. Cuthbert în frescă; de asemenea sunt urme care indică faptul că toată capela a fost acoperită cu fresce(imaginile următoare).

Poate cel mai important monument din capel ă este mormȃntul Sf. Bede, zis Venerabilul Bede, ce a fost contemporan cu Sf. Cuthbert, despre care a scris. Altarul acestuia a fost însă distrus.

Mormȃntul Venerabilului Bede

Dinspre navele laterale, pe scări ce cobor, se ajunge la Capela celor Nou ă Altare. Aceasta datează din secolul al XIII-lea şi se înscrie în cadrul stilul gotic. De-a lungul pereţ ilor se desf ăşoar ă arcuri trilobite, sprijinite pe coloane de marmur ă.

Capela celor Nou ă Altare

Pe peretele estic, sub cele nou ă ferestre gotice se aflau cele nouă altare dedicate majoritatea a cȃte doi sfinţ i, înafar ă de unul dedicat Sf. Martin şi altul dedicat Arhanghelului Mihail. Altarul din mijloc era dedicat Sf. Cuthbert şi Sf. Bede. Peretele nordic se deschide prin fereastra lui Iosif al Mariei. Acest vitraliu este o povestire a vie ţ ii lui Iosif. Imediat sub fereastr ă este statuia episcopului William Van Mildert din prima jumătate a secolului al XIX-lea, iar în faţ a ei este piatra de mormȃnt a episcopului Anthony Bek, patriarh al Ierusalimului. Peretele sudic are dou ă ferestre, ce se crede că ar fi conţ inut vitralii ce depictau scene din via ţ a Sf. Cuthbert. Sus pe boltă, în centru, sunt sculptaţ i cei patru evanghelişti, iar în partea de nord se afl ă stilizată o viţă de vie. Partea de sud conţ ine figuri omeneşti, unele dintre ele fiind probabil al celor ce au realizat sculptura acestei capele.

Capela celor Nou ă Altare; rozeta gotic ă şi ferestre

Ȋ n sf ȃrşit peretele vestic conţ ine mormȃntul Sf. Cuthbert. Altarul de deasupra a fost distrus în timpul Reformei, în anul 1540. Al ături de r ămăşiţ ele Sf. Cuthbert în mormȃnt s-a descoperit un craniu, presupus a fi al Sf.Oswald.

Mormȃntul Sf ȃntului Cuthbert, situat de cealalt ă parte a Neville Screen

Concluzii

Catedrala din Durham are pe lȃngă însemnătatea arhitectonică şi o bogată semnificaţ ie istorică şi religioasă.

Arhitectonic, această catedrală este un minunat exemplu al stilului romanic, foarte bine conservat, însă cu unele particularităţ i şi inovaţ ii ce o leagă de stilul gotic. Impresionantă este însăşi monumentalitatea ei, scara la care a fost construit ă, nesemănȃnd cu nimic ce fost construit în Anglia înainte de invazia normand ă. Normanzii au introdus în Anglia stilul arhitectural prezent pe continent la acea dat ă, chiar şi astăzi în limba engleză stilul romanic fiind denumit şi “Norman style”. O inovaţ ie evidentă prezentă la catedrala din Durham este bolta în ogiv ă, probabil prima din Europa nordică. Apoi cele două capele adăugate mai tȃrziu au puţ in de a face cu stilul romanic. Capela celor Nouă Altare este de fapt în pur stil gotic.

Istoric şi religios catedrala din Durham reprezenta în Evul Mediu scaunul puternicilor episcopi de Durham, supranumi ţ i episcopi-principi, şi locul de aşezămȃnt al moaştelor Sf.-ului Cuthbert, personalitate important ă a Northumbriei medievale. Ȋ mpreună cu castelul-reşedinţă al episcopilor, aflat în imediat ă vecinătate pe acea înălţ ime înconjurată din trei părţ i de apele r ȃului Wear, catedrala constituia o adevărată fortăreaţă împotriva pericolului scoţ ian.

Bibliografie:

· “The Cathedral Church of Durham, a Description of its Fabric and a Brief History of The Episcopal See”, J.E. Bygate, Londra, George Bell & Sons, 1905

· A Tour of Durham Cathedral and Castle; http://www.dur.ac.uk/r.c.widdison/tour

· http://kunsthistorie.com/galleri

· http://www.paradoxplace.com/Photo%20Pages/UK/Britain_Yorkshire_and_North/ Durham_Cathedral/Durham.htm

· Portalul de arhitectur ă medievală al Universităţ ii Columbia, New York; http://www.mcah.columbia.edu/ma/htm/sr/ma_sr_discuss_dc.htm

Anexe:

· Plan:

· Fotografii adiţ ionale:

Fotografie aeriană

Crucea Sf ȃntului Cuthbert

Detaliu de la mormȃntul Sf ȃntului Cuthbert