(1918-1941), Editura Gutenberg Univers, Arad, - „Prima ridicare topografică militară”... („Ridicarea 2014 Josefină”) din cca 1782; surse: Arhivele Statului -Pagini ineuane, coord. Doina Chiş, Editura Graf- Bucureşti- fond clişee; Az elsö katonai felmérés. A net, Oradea, 2007 Magyar Királyság… 1782-1785 (Prima ridicare to- -Parecz I., Aradmegye es Aradvaros ismertetese, pografică militară. Regatul Maghiar…1782-1785), Arad, 1871 ed. „Arcanum”, Budapest, 2004) şi Az elsö katonai MONOGRAFIA ORAȘULUI INEU -Repertoriul arheologic al Mureşului inferior, Timi- felmérés. Erdély és a Temesi bansag (Prima ridicare şoara, 1999 topografică militară- Transilvania şi Timiş),DVD, ed. EXTRAS DIN „ISTORIC INEU”, PRELIMINAR PROIECTULUI DE REABILITARE A CETĂŢII, 2007-2011, -Roz A., Geza K, Dicţionarul istoric al localităţilor „Arcanum”, Budapest, 2005 RELUAT ÎN 2016 ŞI DIN „STUDIUL ISTORIC PRELIMINAR ÎN VEDEREA FINALIZĂRII PUG INEU, din judeţul Arad, Arad, 1997 - Planul urbariului din 1791 ; sursa: Arhiva Primăriei JUDEŢUL ARAD”, 2014 -Rusu A.A., Castelarea carpatică, Cluj-Napoca, Ineu 2005 - „A doua ridicare topografică militară…” („Ridi- -Rusu A.A., Hurezan G. P., Cetăţi medievale din ju- carea Franciscană”) realizată în zonă în cca 1850- deţul Arad, Arad, 1999 1865; sursa: A Masodik katonai felmérés. A Magyar Acest studiu a avut cel puţin trei etape: prima - stu- Crişana şi Maramureş, coord. Adrian Andrei Rusu, -Rusu A.A., Hurezan G. P., Biserici medievale din kiralysag és a Temesi bansag Negyfelbontasu, szi- diul istoric necesar proiectului de reabilitare a Cetă- Presa Univ. Cluj-Napoca, 2000 judeţul Arad, Arad, 2000 nes térképei- 1819-1869 (A doua ridicare topografi- ţii Ineului, a doua - studiul preliminar PUG Ineu şi a -Drăguţ V., Dicţionar enciclopedic de artă medieva- -Suciu C., Dicţionar istoric al localităţilor din Transil- că militară. Secţiunile color ale hărţii Regatului Ma- treia, un nou studiu istoric pentru reabilitarea cetăţii, lă românească, Bucureşti, 1976 vania, vol. I-II, Bucureşti, 1967 ghiar şi Timişului-1819-1869), DVD, ed. „Arcanum”, care este în curs. Prima documentaţie a avut drept -Dudaş Florian, Zărandul. Chipuri şi fapte din tre- -Tripa Pavel, Trecutul oraşului Ineu şi al cetăţii Ieno- Budapest, 2005 ţintă cetatea, a doua oraşul, a treia iarăşi cetatea. cut, Bucureşti, 1981 polei, Editura Emia, Deva, - „A treia ridicare topografică militară...” (cca 1883- Între ele fiind o distanţă de câţiva ani, este firesc să -Fabian G., Aradvarmegye leirasa, Buda, 1835, vol 2007 1887); sursa: Arhivele Statului Arad fi apărut între timp noi informaţii şi interpretări ale I -Vesa Pavel, Biserile de mir arădene între tradiţie şi - „Hartă cadastrală cca. 1890-1900”; sursa: Pavel celor deja ştiute. Voi încerca în cele ce urmează să -Feneşan Cristina, Vilayetul Timişoara 1552-1716, modernitate, Editura Mirador, Arad, 2000 Tripa, op.cit., pp. 93-94 contopesc primele două studii şi să utilizez o parte ed. Ariergarda, Timişoara, 2014 -Vesa Pavel, Biserici de lemn de odinioară, ed. Gu- - „Harta militară a Europei, 1910”; sursa: colecţia din ultimul, acesta nefiind finalizat, scopul fiind în -Găvănescu Eduard I, Târguri arădene, „Hotarul”, tenberg, Arad, 1997 Radu Radoslav continuare dublu: cetatea şi oraşul, ambele având anul I, dec. nr. 8, Arad, 1933; anul II, ian-feb., nr. -Vincze Bunyatary, A váradi püspökség története - „Planurile Directoare de Tragere”; sursa: geo-spa- nevoie de o cât mai corectă cunoaştere şi prelucra- 9-10, Arad, 1934 alapitásától a jelenkorig, vol. 3, Nagyvárad-Deble- ţial.org: Planurile Directoare de Tragere, în easth. re a datelor în folosul bunei lor administrări. -Gheorghiu Teodor Octavian, Arhitectura medieva- cen, 1883-1935 unibuc.ro/harti/download-planuri-tragere.php lă de apărare din România, Bucureşti, 1985 -”Ziridava”- colecţia completă Surse documentare scrise (edite) -Gheorghiu T. O., Târguri şi mici orase medievale - www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ineu DENUMIRI ALE ORAŞULUI din sud-vestul României şi relaţia lor cu mediul na- -Anghel Gh., Cetăţi medievale din Transilvania, Bu- ÎN DECURSUL ISTORIEI ŞI tural, „Historia Urbana”, tom XIX, 2011, pp. 3-25 cureşti, 1972 Surse inedite (arhive) LOCALIZARE -Glück E., Contribuţii cu privire la istoricul cetăţii de -Anghel Gh., Berciu I., Cetăţi medievale din sud- - Arhiva Muzeului Județean Arad la Ineu, „Ziridava”, XIII, 1981 vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1968 - Arhivele Statului- Filiala Arad -Greffner Otto., A Borosjenöi var, „Vörös Lobogo”, DENUMIRI: -Chiş Doina, Ineu-intinerar sentimental în imagini şi 7170/ 5.IV. 1968 BOROŞINEU, JENEW, JENEU, documente, Editura Gutenberg Sursele ridicărilor topografice şi -Horaţiu Crişan I., Itinerarii arheologice transilvăne- BOROSJENÖ, YANOVA Univers, Arad, 2013 planurilor (secol XVIII-XIX): ne, Bucureşti, 1982 -Chiş Petru, Ineul de la a doua retragere a turcilor -Kiss N., A Borosjenöi var, „Vörös Lobogo”, 15.V. - Plan sf. sec. XVII; sursa: Krigsarkivet Stokholm, LOCALIZARE până la sfârşitul primului război mondial şi făurirea 1970 Utländska stads- och fästningsplaner, cod SE/ României Mari (1693-1919), ed. Guttenberg Uni- Ineu este amplasat pe ambele maluri ale Crişului -Lanevschi Gh., Repertoriul cetăţilor medievale din KrA/0406/26/007/001, cf. https://sok.riksarkivet. vers, Arad, 2014 Alb, într-o zonă relativ plată. În sud, Crişul se des- judeţul Arad (I), „Ziridava”, VIII, 1977 se/bildvisning/K0008004_00001 -Crişan Ioan, Aşezări rurale medievale din Crişana. face în mai multe braţe care au asigurat în mod cert -Marki S., Az aradi var története, Budapest, 1998 - Harta lui Giovanni Morando Visconti- 1699; sursa: Secolele X-XIII, ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Ora- o bună protecţie dispre sud. Singura dominantă a -Meszar Marius Răzvan, prof. Dr., Reforma agrară Muzeul Arad dea, 2006 reliefului se găseşte spre sud-vest – Dealul Mocrei, din anul 1921. O istorie a agriculturii în judeţul Arad - Plan din 1745; sursa: Tripa Pavel, op. cit. -Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, cu 378 metri.

148 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 149 CRONOLOGIA EVENIMENTELOR matice sau de salvare, observaţii de suprafaţă, su- INFORMAŢII SCRISE (INEU ŞI - 1212-1213 - apare în documente Monasterium praveghere de şantiere edilitare sau de construcţii MĂNĂSTIREA LUI DIONISIE)173 Sanctispiritus180 etc.), cartografice şi vedute şi arhitectural-stilistice. - 1169 - act prin care, Mănăstirii (?) i se reconfirmă - 1214 - altă variantă pentru prima menţiune docu- GENERALITĂŢI 181 Pentru o optimă şi corectă cercetare sunt selecţio- proprietatea asupra satului Apa (una dintre denu- mentară a Ineului Istoria localităţii şi, în relaţie cu ea, a cetăţii (cas- nate doar acele informaţii de maximă credibilitate; mirile Mocrei), conform donaţiei făcute de regele - 1236 - apare documentar Dienesmonostor telului) Ineului, s-a derulat pe parcursul mai multor altele, necesar de a fi verificate, sunt prezentate ca Géza174. Se face astfel referire la realităţi mai vechi, - 1258 - problema patronajului Dienesmonostor secole. Pe teritoriul oraşului actual şi în vecinătatea atare. Între acestea din urmă, cele care creează cele Géza al II-lea domnind în 1141-1162 este stabilită printr-un duel judiciar cu spada sa s-a succedat un număr considerabil de faze ale mai mari probleme sunt documentele cu referiri la - 1177 - actul de hotărnicie către Prepozitura/ Ca- - 1291-1294 - este menţionată documentar mănăs- evoluţiei habitatului şi a altor elemente de arhitec- aşezări sau ansambluri omonime, din alte zone, la pitlul din Arad: este menţionată „terra Sanctisspiri- tirea Sanctus Dyonisius tură, care au lăsat urme în subteran şi la suprafaţa care se adaugă grafiile diferite ale acestor toponi- tus” (moşia mănăstirii Sf. Duh)175 - 1293 - este menţionată aşezarea solului. Unele sunt detectate, localizate şi studia- me, apropiindu-se mult unele de altele. De pildă - 1199 - altă variantă pentru prima apariţie docu- - 1295 - este menţionat documentar castelanul te parţial (între care şi cetatea-castel), altele sunt (anticipând unele etape ale studiului), există cel pu- mentară a mănăstirii Sf. Dionisie („Dyenesmonos- Egédius („Egidij Castelano nostro de Jenew”); ce- amintite doar documentar. tin trei aşezări actuale cu numele Ineu. Una dintre tura comitis Dyenus”), trecută de regele Emeric în tatea este presupusă implicit182; într-o altă variantă, Există două elemente majore în istoria oraşului care ele este cea pe care o studiem aici (fostă în Comi- patronaj privat, din vecinătatea Ineului (între Ineu şi atunci este menţionat documentar „castri Ieneu”, au lăsat urme în structura actuală a localităţii. Pri- tatul Zărand), dar există şi Ineu de Criş- Ieneu (fos- Mocrea), din locul numit „Câmpul călugărilor” sau ca centru al unui cnezat românesc183; conform unor mul este castelul-cetate, dominând zona centrală tă în Comitatul Bihor) şi Ineu- Jenö (din Comitatul „Râtul călugărilor” ; ctitorul este Dionisie, din nea- recente evaluări critice ale acestei aserţiuni care a Ineului; al doilea este situl fostei Mănăstiri a lui Nógrád). Mai mult, una dintre variantele toponimice mul Becse176; alte repere sunt „moara Balukan” şi plasează începuturile Cetăţii Ineului în secolul XIII, Dionisie, localizat în vecinătatea estică a Ineului. din documentele medievale ale Chişinăului- Criş a cârciuma (hanul) „Mândra Măriuţa”177 actul nu se referă la acest Ineu, unde nu ar fi fost Pentru a defini corect relaţia lor cu oraşul actual fost Jenew (identic cu Ineul de Zărand, în unele do- - începutul secolului XIII - act papal în care se men- atunci cetate, ci la cetatea „Jenö” din comitatul şi a determina elementele de valoare existente în cumente), iar varianta „Ieneu” este folosită pentru ţionează existenţa unui castru la Mocrea (Mocra); Nógrád184 această asociere este obligatorie o cercetare care mai multe aşezări medievale. Şi Ineul de Zărand şi prin acel act se deduce că mănăstirea era stăpânită - 1290-1308 - este menţionată documentar Mo- să aibă drept scop: cel de Nógrád au avut castre (cetăţi/castele), ceea de mănăstirea ortodoxă Sf. Theodosie Cernobiarhul nasterium dictus Dyenesmonostura - o informare generală asupra antecedentelor con- ce conduce la confuzii documentare suplimentare. din Berria (Palestina), fapt ce poate presupune că - 1300, 1318 - este menţionată documentar Die- structive din zona cetăţii şi din vecinătăţi; De asemenea, există un document din 1169, care Dienesmonostor şi-a schimbat ritul, iniţial ortodox nesmonostor prin abaţii săi şi prin patronii ei laici - o cartare completă (conform informaţiilor actuale) conţine referiri la posesiunile unei mănăstiri (posi- (mai exact, de rit răsăritean); castrul se presupune (de pildă, văduva lui Lel, fiul lui Laurenţiu, care obţi- a zonei cetăţii, necesară localizării viitoarelor cerce- bil a fi „Dyenesmonostura” din zona Ineului) ce par a fi localizabil la Dienesmonostor, unde există valuri ne patronajul de la regele Carol I) tări arheologice, proiectului de restaurare/conver- a fi din această arie (Mocrea, Zerind, Tămaşda de de pământ, deci o fortificaţie.178 - 1332-1334 - liste papale la Dienesmonostor apa- sie/reconversie şi amenajării spaţiului din jur; pildă), dar care, cât timp există numeroase simili- - 1202-1203 -act de danie al regelui Emeric al re doar plebanul parohiei, fapt ce poate fi interpre- - determinarea evoluţiei cetăţii-castel de la origine tudini toponimice ce creează confuzii, e posibil de Ungariei către Biserica Sf. Martin din Arad: apar tat prin starea proastă a mănăstirii ( „sacerdos de şi până astăzi, ca bază a aceloraşi tipuri de proiec- a informa despre o cu totul altă zonă din Regatul documentar satul Jeneu şi Mănăstirea Sf. Duh villa Monasterii Sancti Dyonisii”, din 1332) te şi descoperirea eventualelor arhitecturi mai vechi Maghiar- zona Esztergom, de pildă. Exemplele pot (Sanctispiritus)179 - 1332-1337 - apare documentar Ineul care îl preced sau care îi sunt contemporane; continua, scopul studiului fiind acela de a furniza 173 Majoritatea informaţiilor sunt extrase din Roz A., Geza K, Dicţionarul - 1334-1336 - apare documentar „Dyenesmonos- - localizarea cu exactitate a sitului fostei mănăstiri, toată informaţia (comentată, în cele mai multe ca- istoric...pp. 131-134; există câteva cazuri în care trimiterile la alte tora villa Dyonisii Monasterii sancti Dyonisii” surse sunt necesare pentru clarificarea unor probleme, majoritatea cât timp a fost plasată în felurite variante, fără un 185 zuri) orientată către subiect, chiar dacă este posibil fiind generate de interpretarea diferită a documentelor, sau de loca- - 1347 - apare documentar possesio Jeneu ; la 12 studiu corespunzător; să fie eronată. Cercetările viitoare istorice vor face, lizare a unor evenimente sau aşezări. mai 1347, în actul dat la Buda de regele Ludovic al - determinarea ariei şi caracteristicilor probabile ale sperăm, lumină în aceste situaţii, iar informaţia re- 174 Doina Chiş, op. cit., pp. 16-18. Ungariei, apare „moşia numită Boroşineu” şi moşia ansamblului fostei mănăstiri, aşa cum rezultă din spectivă, prin caracterul ei de detaliu, nu schimbă 175 Ibidem, pp. 19-21. acelei cetăţi Boroşineu în zonă fiind evocată şi bise- informaţiile actuale coroborate cu cele din secolul 176 A.A.Rusu, G.P.Hurezan, Biserici medievale..., p. 173; comentariu 186 aproape nimic din concluziile studiului. asupra localizării, vezi mai jos. rica Sf. Duh (Sf. Spirit) XIX; 177 Conform lui Vincze Bunyatary, op. cit., citat de Doina Chiş, op. cit., - determinarea raportului posibil cu „castrul din p. 37. 180 A.A.Rusu, G.P.Hurezan, Biserici medievale..., p. 173. Mocrea” atestat documentar. 178 A.A.Rusu, G.P.Hurezan, Biserici medievale..., p. 173; faţă de aceas- 181 A. Roz, Kovach Géza, op. cit., p. 131-vezi mai sus. Pentru o informare cât mai completă în acest sens, tă propunere, fac observaţia că locul ocupat de moară şi cârciumă 182 Doina Chiş, op. cit., p. 54. (cf. planurilor topografice din secolul XIX şi toponimelor locale), este 183 www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ineu. sunt disponibile următoarele tipuri de informaţii: la cca 2,5 km est de Ineu, iar Dealul Mocrea este la cca 2 km în 184 A. A. Rusu, Castelarea Carpatică..., p. 563. scrise (inscripţii, acte de cancelarie, documente di- sudul Ineului, fapt ce separă în mod evident cele două amplasamen- te. 185 A. Roz, Kovach Géza, op. cit., p. 131. verse, însemnări etc.), arheologice (săpături siste- 179 Doina Chiş, op. cit., pp. 23-29. 186 Doina Chiş, op. cit., p. 35.

150 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 151 - 1347 - apare în documente „ecclesia Sancti Spiri- - după 1548 - Mănăstirea călugărilor franciscani le principatului transilvănean; ordinul nu este res- exterior”; sunt menţionate 65 de muschete, 6 săcă- tus dicta Dyenesmonostura” este probabil distrusă de protestanţi pectat şi, puţin după, se înregistrează un nou atac luşuri (bombarde), 30 de săcăluşuri simple, multe - 1387 - posesiunea este dată familiei Losonczi ; - 1559 - este menţionată solda cavalerilor din Ineu al lui Gazanfer, sandjakbegul de Ineu194 puşti de ienicer, halebarde, lănci, pumnale, săbii, ulterior se decide de către respectiva familie con- - 1561 - este documentat „oppidum Jenö” , făcând - 1591- serie de atacuri ale unor căpetenii otomane coifuri şi cuirase de provenienţă germană etc. etc.; struirea castelului187; atunci este dat un act de către parte din domeniul de cetate cu 30 de sate şi 48 de din Ineu asupra unor sate din jur sunt menţionate “poarta internă” şi “poarta exter- Stephanus Losoncz în Ineu („Datum in Ienö”)188 porţi ; centrul acestui domeniu este castelul-cetate - 1591- listele de plată otomane menţionează sol- nă”, dar şi “poarta de jos a oraşului” şi “poarta de - 1387-1395 - este ctitorită Mănăstirea călugărilor - secolele XVI-XVII - Ineul este reşedinţa unui epi- da garnizoanei otomane formată din 326 de luptă- sus a oraşului”, lăsând să se înţeleagă că fortificaţia franciscani (observanţi) din Ineu (nelocalizată, încă) scopat românesc (ortodox) tori, din care 45 de martolosi (între care 35 de sârbi exterioară, unde se găsea şi “casa căpitanului” era de către Ladislau Losonczi, ban de Severin; el moa- - 1565 - zona de la nord de Mureş (Zărandul) este creştini, un român şi un ungur)195 a oraşului197 re în 1495, deci ctitorirea are loc înainte cucerită de otomani - 1592-1595 - apare în documente ca „Jeneu” - 1615- din Ineu sunt dislocaţi 171 de oşteni în Li- - 1390 - prepozitul Paul de la Dienesmonostor este - 1566 - atac otoman - este ocupat Ineul şi cetatea, - 1594-1596 - acţiuni militare creştine împotriva pova, proaspăt cedată de Gabriel Bethlen, Porţii numit capitular al Sfântului Scaun după o rezistenţă eroică; urmează o perioadă de otomanilor în zona Zărandului ; garnizoana otoma- Otomane198 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!- de văzut cui aparţi- - 1415 - prima menţiune certă a Mănăstirii călugă- alternanţă în stăpânirea cetăţii nă a Ineului capitulează; în iunie-iulie 1595 trupele nea Ineul!!!!!!!!!!!!!!! rilor franciscani din Ineu, sub patronajul aceleiaşi - după 1566 - se formează „Sangeacul Ineului” transilvane ale lui Moise Székély cuceresc Cenadul, - 1626 - este menţionat privilegiul breslei cizmarilor, familii Losonczi (“Sandjak Yanova”); concomitent, se înfiinţează Vărădia de Mureş, Chelmac, Lipova, Şoimuş, Fel- croitorilor şi cojocarilor - 1423 - încercare de legalizare a Mănăstirii călugă- “sandjakul Gyula”; această primă ocupaţie a Ineului nac, Nădlac, Şiria, Pâncota şi Ineul - 1629 - scrisoarea beglerbegului Ibrahim către rilor franciscani - act papal durează până în 1595; - 1599 - cetatea intră în stăpânirea lui Mihai Vitea- Horvath Laszlo, căpitanul cetăţii Ineului - 1444 - în Mănăstirea călugărilor franciscani din - 1567, 29 sept.- după noile cuceriri, Poarta Oto- zul ; acolo este numit un pârcălab al Zărandului - - 1629-1643 - Episcop (ortodox) al Ineului este Ineu se ţine o mare adunare franciscană zonală ; mană realizează un nou recensământ, pentru a căpitanul Ioan Silişteanu; după alte surse, coman- Lazăr Longhin Brancovici ; după încheierea man- aici se decide constituirea provinciei maghiare a aduce la zi recensământul din 1554 a lui Halil beg dantul cetăţii este căpitanul Farcaş datului, se retrage la Mănăstirea Comana, în Ţara observanţilor (“Condica lui Halil beg”)189 - 1600 - lui Ioan Silişteanu i se adresează locuitorii Românească, unde decedează - secolul XV - menţionată „Episcopia grecească - 1567- defter de timare: la Ineu erau două plutoa- din satele din sudul Crişanei, pentru rezolvarea di- - 1635, martie- Ştefan Tatai din Ineu primeşte din neunită” (Episcopia Ortodoxă a Ineului), în care în ne de timarioţi cu soldă (53 de soldaţi), deţinători feritelor pricini partea lui Gh. Rákóczi I întreaga pustă Karasperek, secolele următoare vor păstori episcopi cunoscuţi de proprietăţi în zonă; nu se pote stabili mărimea - 1601-1602 - apare în documente ca „Jeneo” în zona ocupată de Poarta Otomană (detaliu al pro- - 1472 - apare documentar castellanus Losonczy trupei în întregul ei190 - 1602- fortificaţia Ineului se află sub comanda că- blemei complicate a “condominium-ului osmano- (descendent al lui Ladislau Losonczi, ctitorul Mă- - 1568, 13 iulie- ordin al sultanului Selim al II-lea pitanului Ştefan Petneházy, ulterior cumulând şi transilvan”)199 năstirii franciscanilor observanţi din Ineu), ceea ce prin care cerea autorităţilor otomane să dărâme funcţia de comite de Zarand196 - secolul XVII - din biserica Dienesmonostor rămă- presupune existenţa castelului fortificaţiile refăcute la Ineu191; înseamnă că în cei - 1604-1605, 1608, 1609, 1611, 1613, 1614, 1616, seseră turnurile de vest - 1475 - Ineul apare documentar sub numele Je- doi ani de ocupaţie, otomanii deja consolidaseră 1619 - numeroase menţiuni documentare referitoa- - 1645 - cca 1652 - cetatea este refortificată basti- new fortificaţia Ineului re la Ineu onar de Gabriel Haller, în timpul lui Gh. Rákoczy II - 1486 - Lucas Andreas de Borosjenew este stu- - 1570- Derviş, sandjakbegul Ineului atacă 7 sate - 1605, 14-15 mai- conscripţie realizată de către (este vorba foarte probabil despre fortificaţia exte- dent la Cracovia nemulţumit de capitaţia pe care o primise192 Francisc Stucz şi Dumitru Szászfalusy pentru Ineu rioară, din care astăzi se păstrează un bastion spre - 1502 - Dienesmonostor se află deja în ruină - 1571, 5 mai- sultanul Selim al II-lea dă ordin be- şi pertinenţele sale (“ad arcem Jenö pertinentem”): Criş, în sud-estul cetăţii actuale) în perspectiva unor - 1516 - apare documentar Johannes Borosyene- glerbegului de Timişoara de a ridica fortificaţii la Ineul avea un jude, doar 8 familii (probabil doar cele noi atacuri otomane; este posibil să se fi refăcut şi iensis, student la Viena Ineu cu ajutorul ţăranilor din jur; cetatea nu se putu- care slujeau în cetate) şi 3 văduve; la Ineu, cetatea castelul interior (vezi mai jos, relatarea lui Evlyia Ce- - 1535 - la Ineu apare documentar o cetate, în do- se apăra în timpul atacurilor din zona de graniţă193 interioară are 3 bastioane şi o poartă apărată cu 18 lebi care îl prezintă ca „nou”- „cetatea nouă” sau meniul Losonczy - 1579- defter de timare: la Ineu garnizoana are 55 săcăluşuri (în total, cetatea interioară avea 31 de tu- „mica cetăţuie frumoască”), dar acesta este posibil - prima jumătate a secolului XVI - castelul - cetate de luptători timarioţi cu soldă nuri), iar cetatea exterioară, cu 5 bastioane (cel mai să se fi reparat şi imediat după cucerirea otomană este menţionat de mai multe ori - 1582, 13 nov.- ordin al sultanului Murat al III-lea puternic era bastionul Macra)era dotată cu 36 de - 1652 - este aşezată o placă fundaţională pe poar- - 1535 - în Mănăstirea călugărilor franciscani sunt prin care se interzice orice atac şi ingerinţe în zone- tunuri; existau numeroase provizii (de pildă cereale ta cetăţii, referitoare la lucrările lui Haller; în acel 17 călugări în bastionul dinspre Criş); altele sunt sub “bastionul moment Cetatea Ineu avea 31 de sate 189 Cristina Feneşan, op. cit., p. 176. - 1548 - în Mănăstirea călugărilor franciscani nu mai - 1654- principelel Gh. Rákóczi al II-lea îi răsplăteş- 190 Ibidem, p. 26 şi 83. sunt decât abatele şi un îngrijitor 194 Ibidem, p. 196. 191 Ibidem, p. 199. 195 Ibidem. 197 Ibidem, passim. 187 A.A.Rusu, G.P.Hurezan, Cetăţi medievale…p. 54. 192 Ibidem, p. 197-198. 196 A. Magina, Conscripţia şi inventarul bunurilor Cetăţii Ineu în anul 198 Doina Chiş, op. cit., p. 78. 188 Doina Chiş, op. cit., p. 36. 193 Ibidem, p. 83. 1605, “Banatica”, 21, Reşiţa, 2011, p. 90. 199 Cristina Feneşan, op. cit., p. 187.

152 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 153 te pe unii soldaţi din cetatea Ineu, dându-le sate ţii-n.n.], se aflăgeamia lui Köprülüzade Fazîl Ahmed vernatorul cetăţii, întăreşte cetatea şi construieşte câştigă 2/3 din averea ducală, din care face parte din Comitatele Cenad şi Arad (în sudul Mureşului, paşa. Înafară de aceastea, mai sunt şi meceturi. Are o moschee; dacă le socotim pe cele patru geamii şi Ineu ; atunci se instalează în Ineu, construind o adică în zona ocupată de Poartă)200 în total opt sute de case, cu sau fără etaj...Acesta descrise de E. Celebi, în Ineu în anii `1660 existau reşedinţă cu anexe importante, în vestul localităţii - 1658, 2 sept. - cetatea şi întreaga zonă este cu- este un oraş înfloritor...Râul Criş curge tocmai prin cinci geamii (pe locul actualei şcoli generale, anterior acolo fiind cerită de turci (o stăpânesc până în 1693); există mijlocul oraşului...Dintre toate clădirile, cele mai - 1663- relatare a lui Heinrich von Ottendorf: se de- judecătoria212 (funcţionând eventual într-una dintre varintele cuceririi prin asediu201 sau cedării cetăţii frumoase sunt: saraiul paşei, aşezat lângă poarta duce că sediul paşalei este la Ineu207 clădirile reşedinţei Peterffy) ; declanşarea de către printr-o înţelegere cu turcii 202; Ineul este numit san- Gyulei; are tindă şi baie şi mai multe încăperi...Fe- - 1684- 1693- centrul administrativ al vilayetului Ti- noul proprietar a procesului de maghiarizare a po- geac; cetatea este reparată şi întărită, Ineul deve- restrele balcoanelor acestor case privesc spre râul mişoarei este la Ineu (vezi şi relatările lui Celebi şi pulaţiei, determină exodul unor locuitori în Rusia, în nind “un oraş frumos ca o grădină de rai; aceasta Criş...Până acum [oraşul Ineu-n.n.] nu are decât o Ottendorf)208 zona Kievului, unde întemeiează o localitate Ienova [cetatea-n.n.] a fost desemnată ca reşedinţă de gu- singură baie. La capătul podului de lemn de peste - 1693 - cetatea este cucerită de habsburgi ; data- (Ineu) vernare pentru vizirii de Timişoara”203 râlul Criş, Ahmed paşa, fiul lui Köprülü, a construit rea exactă are două variante: 15 mai (când cuce- - 1746- recensământ- populaţia Ineului este majo- - 1659 - în cetate poposeşte Mihnea Vodă venind un han frumos, acoperit cu olane. Aici se găsesc, în rirea ar fi fost realizată de generalul Veterani), sau ritar românească (79 de familii, dintr-un total de 82, dinspre Ţara Românească total, două sute de prăvălii; altfel de construcţii încă 27 iunie (când generalul Donau Heissler a cucerit la care se adaugă militarii)213 - cca 1660 - descriere a oraşului şi cetăţii (“Ianova”) nu sunt. Este un oraş foarte, foarte bogat. Raialele „Inăul şi Vilagoşvarul”)209 - 1747 - Ineul are 171 familii de către Evliya Celebi: de aici sunt ardeleni şi valahi... “ - 1702 - moscheea devine biserică romano-catolică - secolele XVII-XVIII (anterior mijlocului secolului “Cetatea Ineu....Are un dizdar, o oda de ieniceri, un „Înfăţişarea cetăţii Ineu. Este o cetate de formă (până în 1858) XVIII) - exista o biserică veche, probabil de lemn, de haseki aga, un chehaia de spahii, o oda de gebe- pătrată, aşezată pe malul râului Criş; are bastioane - 1703 - Ineu devine centru grăniceresc, cetatea- la care se păstrează un potir cu iniţialele „M. KO” gii, o oda de tunari, un agă al cetăţii exterioare, un mici de piatră...iar în fiecare din ele încap o mie de castel serveşte ca sediu de garnizoană (donat de Matei Corvin?)214 agă de aripă dreaptă, un agă de aripă stângă, agă oameni; fiecare are şi câte zece tunuri balimeze. E - 1715-1720 - la Ineu sunt menţionate 114 familii -1755, 28 noiembrie - Episcopul Sinesie Jivanovici de azapi, agă de beşlii, agă de martalozi, agă de o singură poartă pe latura de miazăzi, iar cheia o - 1723 - diplomă de înnobilare a familiei Ştefan Ste- sfinţeşte noua biserică ortodoxă de lemn, cu hra- voluntari; în total sunt zece agale. Are vreo 8000 de păstrează aga ienicerilor, care louieşte în cetate. pici, care va avea numeroşi urmaşi în Ineu mul Sf. Arhangheli, construită în mijlocul târgului, ostaşi şi păzitori de cetate.” Cifra este în mod sigur Prin şanţurile cetăţii curge doldora râul Criş. Îna- - 1726- oraşul şi teritoriul din jur este donat Ducelui pe proprietatea Baronului Peterfy exagerată, dar reflectă importanţa cetăţii în strate- untru, aproape de poartă, se află geamia sultanului de Modena, Rinaldo, care nu locuieşte în Ineu; în - 1769- Împărăteasa Maria Terezia dă patenta gia otomană în zonă Mehmed [Mehmed al IV-lea – 1648-1687-n.tr.- este acel moment, aşezarea are 210 gospodării impoza- « Certa Punta », prin care sarcinile iobagilor se li- „Oraşul Ineu. Râul Criş trece prin el. Pe malul drept geamia amintită şi în descrierea oraşului-n.n.]. Lân- bile210 (191 româneşti, 10 maghiare şi 9 sârbeşti) mitau la 2 zile pe săptămână ; în zona Ineului nu se şi pe cel stâng al acestui râu se află un oraş mare, gă această geamie se găsesc un turn de ceas din - 1739- ciumă la Ineu aplică decât o parte din prevederile patentei, locui- care având forma curbată, se întinde pe pământ scânduri şi o mică moară cu cai. În interiorul cetăţii - 1741- Plasa Ineului şi Zărandului sunt anexate la torii având obligaţii mai mici ca un arc. De jur împrejur sunt vreo patru mii opt se află cetatea nouă. E o mică cetăţuie frumoasă, Comitatul Aradului; atunci de produce şi o răscoa- - 1771 - se înfiinţează şcoala românească ; urmaşă sute de paşi ; în prezent e o palancă pe cale de în care, în afară de odalele ienicerilor, nu se află lă, care la Ineu a produs jef şi distrugeri; primarul a lui Peterffy Iozsef şi Ioan în fruntea Ineului, este dezvoltare. Are în total 8 bastioane bine întărite şi nimic altceva. În cele patru colţuri sunt patru turnuri este capturat şi jefuit Tolvayne, care, nereuşind să rentabilizeze propri- trei porţi şi anume: spre miazăzi Poarta Timişoarei, solide, cu acoperiş de scânduri şi cu ziduri late de - 1742 - Ineul are 51 de familii211 (informaţie impro- etatea, obligă Cancelaria să arendeze o parte din spre apus Poarta Gyulei, spre răsărit Poarta Oradei, douăzeci de picioare. Această cetate interioară are babilă în raport cu precedenta şi cea din 1747) pământ românilor din Ineu toate din lemn. Şi şanţul acesteia [al palăncii- n. tr.] o poartă ce dă spre apus şi şanţul acesteia e plin - 1744, 6 nov.- Maria Terezia ordonă evacuarea ce- - 1771-1786 - la Ineu sunt înregistrate 198 familii e plin cu apele râului Criş. Se adunaseră zece mii cu apa râului.”204 tăţii Ineu (sediul căpităniei grănicereşti din zonă) de - 1803 - Ineul este vândut de erariu familiei At- de raiale care săpau un şanţ nou. În acest oraş se - 1660- Sultanul intenţionează să mute oraşul de către trupele de grăniceri, zona trecând sub autori- zel (Atzel Ştefan), care locuieşte în castelul din Ineu află geamia lui Küprülü Mehmed paşa...Geamia lui lângă cetate205; operaţiunea nu a avut loc tatea comitatului (?) până în 1815, când moare215 kaseki Osman aga; şi ea se află în centru...Geamia - 1660- defter- apare “vilayetul Ineu” (Yanova), ceea - până în 1745 (1744)- cetatea este folosită de gră- - 1810, 2 ian.- cutremur lui Sofu-Kenan paşa e acoperită cu olane şi are mi- ce se explică prin stabilirea reşedinţei paşei la Ineu, niceri ; după, cetatea este părăsită - 1828 - la Ineu sunt 359 iobagi şi 34 meşteşugari naret de scânduri. În apropierea ei, tot la capătul în loc de Timişoara206 - 1745- ca urmare a unui proces cu Francisc, ur- - 1833, septembrie- începe construirea Canalului podului amintit [cel spre sud-vezi descrierea cetă- - 1660-1684- se constată alternanţa stabilirii cen- maşul Ducelui de Modena, Peterffy Ianos (Iozsef) Morilor de la Buteni până la Vărşand-Gyula, sub trului vileyetului între Timişoara şi Ineu supravegherea inginerului Iozsef Beszédes ; este 200 Ibidem. - 1662-1663 (după 1658)- Ali-paşa de Buda, gu- 207 Ibidem. 201 Cf. Evliya Celebi, în Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, Bucureşti, 1976, p. 454. 208 Ibidem. 212 P. Chiş, op. cit., p. 26-27. 202 Cf. Silahdar Findiklili Mehmed aga, în Cronici turceşti, vol. II, 204 Pentru cele trei descrieri- Ibidem, pp.512-515. 209 P. Chiş, op. cit., p. 11. 213 Ibidem, p. 25-26 Bucureşti, 1974, pp. 299-300. 205 Călători străini…vol VI, p. 514, citându-l pe I. Totoiu. 210 Ibidem, p. 26. 214 P. Vesa, Bisericile de mir…, p. 138. 203 E. Celebi, în op. cit., p. 314 şi 512. 206 Cristina Feneşan, op. cit., pp. 145-146. 211 A. Roz, K. Géza, op. cit., p. 133. 215 . P. Chiş, op. cit., p.38

154 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 155 terminat şi umplut cu apă în 5 nov. 1840 şi mori- - 1900 - Ineul are 6393 locuitori SATE DISPĂRUTE ÎN ZONA ORAŞULUI - sec. XII-XIII - datarea diferitelor detalii romanice le (inclusiv cele de la Rovine şi Mocrea) încep să - 1910 - Ineul are 6593 locuitori Hatház descoperite în situl fostei mănăstiri a Sf. Dionisie 216 funcţioneze - 1914 - se construieşte fântâna semi-arteziană - 1913- apare documentar (Dienesmonostor), din nordul (?) oraşului ; conform - 1844 - Biserica Ortodoxă de lemn există încă - 1922 - Ineul are 5865 locuitori Ismánd acestui studiu, situl mănăstirii este amplasat în es- - 1855- Ottilk Anna, soţia lui Alexandru Atzel contri- - 1925 - La Ineu sunt colonizate 195 de familii din -1607- apare documentar, aparţinând domeniului tul oraşului- vezi mai jos buie cu bani la construirea primului spital din Ineu, mai multe sate din judeţ, formându-se cartierul Tra- Atzél cu 40 de paturi ian. Parcelele corespunzătoare au fost localizate Istvánház INFORMAŢII CARTOGRAFICE - 1857 - Ineul are 3075 locuitori în „pusta” baronului Solymossy Lajos. Au fost re- -1810 - apare documentar (hărţi, vedute şi stampe) - 1858 - se ridică Biserica Catolică, cu hramul Sf. zervate parcele pentru şcoală, biserică, zootehnie, -1913 - are 324 locuitori - jumătatea a doua a secolului XVI-începutul seco- Ştefan, cu contribuţii financiare din partea lui Ottilk pășune, cimitir, piaţă etc. Kistamándi lului XVII - vedută a cetăţii anterioare refacerii din Anna - 1928 - încep să fie ocupate loturile din cartierul -1913 - este documentat sec. XVII. Este o cetate de plan hexagonal, încon- - 1864 - fiind amplasată pe malul Crişului, vechea Traian, deşi fuseseră atribuite încă din 1924; ţăra- Nagytamándi jurată de un şanţ circular şi accesibilă printr-un pod biserică de lemn este ameninţată cu surparea, cre- nii îşi părăsesc treptat satele de obârşie pentru a -1913 - este documentat de lemn cu un tronson mobil („pont levis”). Cetatea dincioşii ortodocşi solicită aprobarea pentru edifi- se muta în Traian; toate casele erau construite din Puszta Pálos este înconjurată de trupele turceşti care o asedia- carea unei noi biserici, de zid lemn, cu următorul plan: camera de la stradă, tinda, -1913 - are 35 de locuitori ză. Dat fiind tipul de cetate (anterior reconstrucţi- - după 1867 - pe domeniul Ineului apar multe gate- camera din spate, târnaţ şi cămară Somkerék ei, în formulă bastionară, terminată în 1652), epi- re mecanice; atunci se înfiinţează o secţie a fabricii - 1929 - este înfiinţată parohia ortodoxă din Traian; -1643 - apare documentar sodul poate fi: momentul cuceririi din 1565 sau în de mobilă „Mundus” slujbele se ţineau într-o capelă Puszta Szálkási cursul evenimentelor de la cumpăna secolului XVI - 1868 - este terminată Biserica Ortodoxă nouă - cca. 1930 - sunt deja ridicate cca 100 de case în -1910-1913 - apare documentar şi XVII. Dar, dat fiind că cetatea este identică cu - 1869 - Ineul are 4427 locuitori cartierul Traian217 Puszta Szalmas cea din stampa lui Giovanni Giacomo di Rossi, din - 1870 - cetatea este restaurată; este adoptat un - 1933 - este ridicată Biserica Ortodoxă Traian (din -1910-1913 - are 133 de locuitori anii 1687-91, cu legenda: “...Boros Ieno fortezza in stil corespunzător perioadei, de esenţă romantică cartierul Traian) Transilania posseduta da turchi dall’ anno 1658” (combinaţie de neoromanic şi neogotic, pentru a se - 1936 - este construit actualul pod de beton peste INFORMAŢII ARHEOLOGICE220 (probând o copiere în serie a unui model oareca- obţine o imagine cât mai medievală) Criş, din centrul oraşului re, sugestive fiind vedutele fanteziste ale Timişoarei - perioada dacică - monede dacice şi greceşti des- - 1872- la Ineu se înfiinţează Tribunalul (funcţio- - 1936 - Traian devine comună cu Consiliu Comunal din aceeaşi perioadă, datorate aceluiaşi Giovanni coperite în oraş nează până în 1876) şi Judecătoria Regală de Ocol şi primar proprii; are 198 de case şi 418 locuitori Giacomo di Rossi), imaginea este fictivă - perioada romană - tezaur monetar şi o greutate – ambele funcţionează în fosta reşedinţă Peterffy - 1948 - moscheea de lângă cetate este demola- - cca 1658 (cu varianta 1652) - vedută (foarte ve- 218 romană descoperite în zona oraşului Ianos/ Atzel tă ridică) a cetăţii bastionare, privită foarte probabil 219 - perioada romană - castru roman localizat aici: ce- - 1873- epidemie de holeră- mor mulţi locuitori din - 1950 - altă variantă pentru demolarea moscheii , dinspre sud-est sau sud-vest (munţii încep să se zona Ineului ca urmare a hotărârii din 24 mai 1950 a Consiliului tatea ar fi fost „întemeiată pe locul unui fost castru zărească în spate, spre nord). Cetatea exterioară 221 - 1877 - se realizează calea ferată Arad-Ineu Provizoriu al Comunei Ineu roman, ale cărui urme se văd şi astăzi...” ; dat fi- este de plan pătrat (sau aproape de pătrat), cu 4 - 1879- Petru Atzel vinde domeniul Ineului baronu- - 1967 - este ridicat noul local al Primăriei ind contextul zonal şi inexistenţa oricăror informaţii bastioane de tip „pană” („italiene vechi”), cu ziduri lui Klein Ferencz - 1967-1968 - este construit actualul Hotel Central, sigure în acest caz, consider că este o simplă ficţi- şi turnuri de câmp care par de factură medievală. - 1880 - Ineul are 4817 locuitori numit atunci „Moara cu Noroc”; este „refaţadizat” une de tip „romantic” Este înconjurată de un şanţ peste care trece un - 1881 - se realizează calea ferată Ineu- Sebiş recent - secolele VIII-IX - datarea ceramicii şi pieselor de pod de lemn. Cetatea exterioară conţine clădiri ci- - 1883- Klein Ferencz vinde domeniul Ineului baro- - 1968 - este construită noua Casă de Cultură fier descoperite pe malul Crişului, lângă pod vile şi religioase (parte din oraş, cu un ţesut dens) nului Solymossy Ladislau (Lajos) - anii 1961-1970 ai secolului XX - se construiesc - sec. XI-XIII- datarea fragmentelor ceramice des- şi, într-o poziţie centrală, castelul de plan pătrat şi - 1890 - Ineul are 5126 locuitori noile blocuri de locuinţe colective din centru, Poşta, coperite în curtea castelului turnuri cilindrice la colţuri. Aproape acelaşi desen - 1892 - este precizat locul ocupat de fosta mă- alte clădiri publice, uneld intre ele fiind „refaţadiza- - secolele XI-XIII - datarea ceramicii descoperite pe îl utilizează şi publică Paul Ricaut în 1695, reluat năstire Dienesmonostor: „Câmpul călugărilor” sau te” în ultimele decenii malul Crişului, lângă pod de Márki Sándor. Imaginea conţine multe elemente „Râtul călugărilor - 1975-1976 - la cetate se execută lucrări de repa- identice cu descrierea lui Evlyia Celebi (vezi „Istoria - 1893- la Ineu se introduce iluminatul elecric raţii şi adaptare la funcţia de şcoală 220 Informaţiile sunt extrase din literatura prezentă în bibliografie; aici în date”). - 1895- se construieşte calea ferată Ineu-Gurahonţ- nu apar informaţiile recente, generate de cercetările arheologilor dr. 217 Pentru istoria cartierului Traian, vezi M. R. Meszar, op. cit., pp. 193- Florin MĂRGINEAN şi dr. Zsolt CSÓK în aug. 2016, precum şi a is- - sf. sec. XVII (ante sau după 1693)- Plan cu titlul Hălmagiu 196. toricilor de artă dr. Attila WEISZ şi dr. Zsolt KOVÁCS, cercetări care “Borosinoe” pare desenat după o ridicare topo- 218 P. Chiş, op. cit., p. 10. sunt în curs. grafică destul de exactă, realizată în contextul răz- 216 Ibidem, p. 39-40. 219 Doina Chiş, op. cit, p. 159. 221 Doina Chiş, op. cit, p. 53.

156 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 157 boaielor ruso-austriaco-turce, la care au participat -1699- Harta lui Giovanni Morando Visconti- Ineul amplu, flancat de două poduri care fac legătura cu de drum, ca şi către est, incinta cetăţii este flancată şi suedezii. Fără a se cunoaşte exact momentul (“Ieny”) este desenat în nordul Crişului, sub forma a localitatea „Varos Boros Jenö”; în preajma sa sunt de două ample parcele. La est de oraş, la cca 2,5 reprezentării (nu apare scris pe planşă şi nu este două incinte. Prima este mai amplă, de traseu curb, figurate alte construcţii importante, între care una km, în sudul Crişului, apare desenată „P. Balokán”, consemnat de datele de arhivă suedeze), este ex- înconjurând, probabil aşezarea din nord şi a doua este cu siguranță moscheea menţinută ca ruină moara „Balukan” lângă care apare „W.H. Mindra trem de plauzibil ca acesta să fie înainte sau ime- de plan pătrat cu patru bastioane de tip “pană”, în până spre secolul XX. Ridicarea verifică şi planul Marutza,” fixate ca reper pentru Mănăstirea lui Di- diat după cucerirea de către austrieci (habsburgi), sudul primei, spre Criş. Este un mod succint de re- de sf. de secol XVII de mai sus, desenând un frag- onisie reprezentând fie o informaţie militară necesară pre- prezentare a fortificaţiilor Ineului aşa cum se pre- ment din şanţul care apăra aria urbană din vestul - 1868 - reprezentare /vedută a cetăţii din Ineu gătirii atacului (aşa cum au fost schiţele lui Marsigli zentau la sfârşitul etapei otomane şi verificabile prin şi nordul cetăţii. În zona pieţei centrale a oraşului („Borosjenö vár”) cu moscheea („mecset”); în ciuda pentru cetăţile din Banat), fie consemnarea unor planul de sf. de secol XVII de mai sus şi de descrie- nu apare nici o biserică, ci trei construcţii mari, cu stângăciilor de desen, este o reprezentare fidelă a realităţi imediat post-belice (aşa cum este cazul rea lui Evlyia Celebi (vezi „Istoria în date”). curte interioară. Una dintre ele este amplasată rela- realităţii: castelul este în curs de restaurare - recon- planului realizat de Perrette pentru Timişoara). Indi- - 1745 - plan al aşezării „Borosenöe”, extrem de tiv în axul pieţei, spre vest, iar în nordul ei, apare o strucţie parţială? (vezi desenul din 1871 şi informa- ferent cum stau lucrurile din acest punct de vedere, important ca reprezentare. Este momentul în care construţie cu un plan complicat, desenată cu roşu, ţia din 1870), cu porţiuni de zid şi turnuri în ruină fiind înafara oricărui dubiu că desenul este al Ineului fortificaţia este părăsită de armată şi va începe să care este, fără îndoială, reşedinţa lui Peterffy Ianos, şi cu unul dintre bastioanele dinspre Criş desenat arădean (înfară de titlu, notaţiile se referă la “râul se demoleze sau ruineze. Planul, destul de exact prezent în Ineu din 1745. În estul Ineului, pe malul (în prim-plan), întreg, până la platforma de artilerie. Criş”, la drumurile care duc spre Arad şi Oradea (verificabil prin altele din acelaşi secol şi următorul, sudic al Crişului, este figurată o moară, probabil, În stânga castelului este desenată moscheea încă etc.), consider că este cea mai bună reprezentare inclusiv prin “Ridicarea Josefină”), reprezintă aşe- antecesoarea morii Balukan, considerată ca fiind întreagă, dar cu minaretul ruinat (nu are partea su- planimetrică a cetăţii şi oraşului. Cetatea are cele zarea din sudul Crişului, dezvoltată în lungul unei situl fostei Mănăstiri a lui Dionisie perioară). Este un document extrem de important două componente deja ştiute, de după edificările pieţe alungite, neregulate şi cetatea din nordul râ- - începutul secolului XIX – vedută – castelul- cetate privitor la realităţile din jurul castelului şi lucrările lui Haller (cetatea exterioară, uşor trapezoidală, cu ului. Aceasta este de formă pătrată, cu patru bas- este desenat de pe malul opus, dinspre sud-vest. din acel moment trei bastioane de tip “pană” şi unul circular, în nord- tioane de tip „pană” şi accesibilă pe un pod direct Este figurată faţada corpului dinspre Criş (parter, - 1871- desen de K. Hantelmann, reprezentând est şi cetatea interioară, de plan dreptunghiular, cu dinspre aşezare, peste Criş. În interioarul cetăţii cu acoperiş în două ape), cu excepţia a două tur- cetatea înaintea restaurării din anii `70 ai sec. XIX- turnuri cilidrice la colţuri- cu excepţia celui de sud- sunt câteva construcţii (probabil, militare) şi caste- nuri (unul de colţ, de sud-vest, şi unul care pare a fi este o informaţie extrem de valoroasă referitoare vest şi un corp median) şi menţinute de otomani. lul de plan pătrat, cu turnuri cilindrice la colţuri. El de câmp) care sunt mai înalte. la starea fizică a clădirii care va fi reconstruită de Spre sud, accesul de dincolo de Criş este apărat este retras spre nord-est, lăsând mult spaţiu liber în - cca 1850 - „Ridicarea Franciscană” ( A doua ri- Atzel. Doar turnul de nord-vest este întreg, iar aripa de o fortificaţie deasemenea bastionară de tip ra- vestul şi sudul lui, explicând astfel şi reprezentarea dicare topografică militară habsburgică); caste- sudică a cetăţii este practic inexistentă, ca şi turnul velin. Spre vest şi nord, cetatea este înconjurată de din veduta de la cca 1658. Legenda este în germa- lul - cetate este figurat pe malul nordic al Crişului, de poartă şi cel de sud-vest. În ruină apar zidul de o arie fortificată, civilă sau având doar rol militar, nă, dar există notaţii în română: „pădure”, „vamă”, la nord-est de un pod care face legătura cu cen- vest (cu poarta desenată cu un ancadrament destul destul de amplă, cu un contur curb, apărată de un „terenuri de case” etc., ceea ce înseamnă că este trul oraşului (piaţa alungită, neregulată, sub formă de detaliat) şi cel de est, la care este alipită o con- şanţ desprins din râu, traversat de un pod apărat o copie în care s-au tradus în româneşte notaţiile aproximativ de pâlnie, care există şi astăzi) unde trucţie care pare a fi locuită. de o altă fortificaţie bastionară în sud-vest. Un şanţ germane pe frontul nordic, aproape de pod, este o biseri- - cca 1884 - Hartă militară (A treia ridicare topogra- larg desprins din râul Criş apără şi cetatea pe în- - 1791- extras din Planul Urbariului, cu detaliul zo- că, sigur Biserica Ortodoxă de lemn (care, conform fică militară habsburgică) - este mai puţin exactă treg conturul. Complexul cetate-oraş nu se dez- nei cetăţii, reprezentată foarte exact, ca parcelar documentelor, exista încă); noua Biserică Ortodo- decât Ridicarea Franciscană, dar conţine câteva voltă doar pe un mal al râului; în sud-estul şi sud- şi desen al elementelor cetăţii (cetatea interioară - xă va fi edificată peste aproape 18 ani, iar Biserica elemente nedetectate în aceea: castelul este foarte vestul lui, din râu se desprind două fragmente de cea care există astăzi şi cea exterioară, cu patru Catolică se va ridica peste aproape 8 ani. În vestul bine reprezentat şi bine poziţionat, apare mosche- şanţ care par (dat fiind limita desenului) a închide o bastioane de artilerie, din care a rămas doar ruina pieţei este desenată foarte exact o construcţie cu ea (în sud-vestul castelului şi imediat lângă podul amplă arie în sud, numită dealfel “palanka”, adică celui de sud-est). Este încă un excelent reper pen- planul în “U”, fosta reşedinţă a lui Peterffy Ianos, de peste Criş), precum şi bisericile Ortodoxă şi Ca- arie urbană fortificată sumar, cu şanţ şi eventuale tru reconstituirea fortificaţiei târzii a cetăţii Ineului şi atunci în posesia familiei Atzel, care îi amenajase tolică, din piaţa centrală; la cca 2,5 km est, în sudul întărituri din lemn (vezi cazul Timişoarei, unde turcii a contextului său urban. În sud-estul cetăţii interi- un parc, desenat deasemenea detaliat în ampla râului, pe canalul morilor („Mühlecanal”) este figu- fortifică Palanca Mică şi Palanca Mare în aştepta- oare, fosta moschee e desenată ca biserică cato- parcelă din vestul Ineului. Cetatea apare sub forma rată „Balogan M” (Mühle- moară), acea „moară Ba- rea atacului habsburgic). Astfel, este mai mult de- lică. Legătura dintre cele două arii ale oraşului (din unui dreptunghi în nordul Crişului, în frontul străzii lukan”, la vest aflându-se „W.H. Mindra Marutza”, cât sigur că desenul reprezintă şanţul de apărare nordul şi sudul Crişului) se face prin două poduri, la principale nord-sud, dar surprinde desenul aproxi- ambele fiind repere pentru amplasamentul Mănăs- amintit de Celebi ca fiind în curs de amenajare în fel ca pe timpul lui Celebi mativ al planului ei, sub forma a 4 corpuri de clădiri tirii lui Dionisie („Dienesmonostora”). anii ‘1660 (vezi „Istoria în date”). În fine, caracterul - 1782- 1785 - „Ridicarea Josefină” (Prima ridicare izolate, formând un dreptunghi. Este, poate, o re- - cca. 1900 - Plan cadastral al oraşului („Boros militar al desenului este probat şi de lipsa oricăror topografică militară habsurgică)- apare figurat cas- prezentare a stării de ruină în care se găsea castelul Jenö”) – este foarte exact şi conţine toate parcele- reprezentări de clădiri civile. telul- cetate pe malul nordic al Crişului, pe un teren interior, urmând să fie restaurat. La vest, vizavi faţă le, numerotate, precum şi o listă a lor, în legendă.

158 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 159 Castelul („vár) este desenat în centrul marii parcele - în acest interval de timp, cetătii, aflată în posesi- utilizând parţial lemnul, dar şi despre reşedinţa lui serate numeroase tronsoane de locuinţe colective de pe malul nordic al râului, la nord-est de pod une creştină, apoi otomană şi iarăşi creştină îi este Ahmed paşa, amplă şi luxoasă care în axa centrală est-vest (DN 792) au comerţ - 1910 - Hartă militară („Harta Europa 1910”)- „Bo- construită/reconstruită incinta interioară (cea care - secolele XVII-XVIII (anterior mijlocului secolului la parter rosjenö” este desenat schematic, dar se poate ob- se menţine până astăzi), pe baza unui plan rectan- XVIII) - datarea bisericii vechi, probabil de lemn, - 1975-1976 - lucrările din acea perioadă de la ce- serva că are aceeaşi suprafaţă ca în planurile ante- gular. Modelul este relativ des întâlnit în Transilva- dispărută tate se referă mai ales la înlocuirea planşeelor de rioare şi nu sunt modificări importante în intravilan nia (Racoş, Dumbrăveni, Şimleul Silvaniei etc.), iar - prima jumătate a secolului XVIII (până în 1745, lemn de la parter cu planşee de beton armat şi - cca. 1940 (perioada interbelică - după 1936) - foto- în aceeaşi perioadă trece Carpaţii şi este utilizat la când este părăsită de armată) - lucrări de adapta- amenajarea unor grupuri sociale (toalete), necesare grafie a castelului (renovat), cu podul (cu două arce construcţia unor curţi boiereşti şi mănăstiri: Mene- re a cetăţii (interioare şi exterioare) la funcţiunea de funcţiei şcolare pe care o va avea. Sunt de presu- din beton armat) în prim-plan. Apar şi stâlpi meta- dic şi Bradu (zona Buzăului), Băjeşti (zona Argeşu- cazarmă ; în planul din 1745 sunt vizibile clădirile pus şi lucrări de reparaţii generale care nu au afec- lici de curent electric în preajma lui, în aliniamentul lui), Răchitoasa (zona Bacăului), Hadâmbu, Golia destinate trupei şi ofiţerilor tat aspectul exterior al ansamblului, cu excepţia străzii. Spre nord-est de pod, apare moscheea (roti- (zona Iaşilor) etc. Conform conscripţiei din 1605, - 1755 - este ridicată noua biserică ortodoxă de demolării celor două turnuleţe ale turnului de poartă tă faţă de castel şi stradă) , ruinată, probabil în curs exista şi cetatea exterioară (cu 5 bastioane şi o lemn, cu hramul Sf. Arhangheli de la vest. de reabilitare (sunt depozitate în preajmă materiale poartă şi bine dotată militar, fiind posibil de a apăra - 1858 - se ridică Biserica Catolică, cu hramul Sf. de construcţie şi apar câteva barăci). Minaretului o arie urbană), astfel încât Gavril Haller pare doar Ştefan, stil compozit ELEMENTE DE STRUCTURĂ îi lipseşte partea superioară. Fotografia este foarte a repara fortificaţia, îmbunătăţindu-i performaţele - 1868 - este terminată Biserica Ortodoxă Sf. Apos- URBANISTICĂ (ANALIZĂ importantă pentru informaţia relativ recentă despre (vezi mai jos) tol Andrei, de zid, stil compozit, cu influenţe bizan- PLANIMETRICĂ, MORFO- aria din jurul cetăţii şi relaţia cu oraşul. - 1645-1652 - cetatea este refortificată bastionar de tine STRUCTURALĂ ŞI PARCELARĂ) - 1936, actualizat 1956 - „Planul director de trage- Gavril Haller ; conform unei părţi a literaturii istorice, - jumătatea a doua a secolului XIX - se reface ma- La scară urbană, Ineul are o structură stradală re” (extras)- faţă de planul anterior, „Ineu” prezintă atunci Haller ridică fortificaţia exterioară, din care se rea majoritate a clădirilor din zona centrală, utilizân- complexă, în care centrul, organizat sub forma unei câteva noutăţi; cea mai importantă este extinderea păstrează urmele unui bastion spre sud-est ; există du-se stilurile perioadei (neoclasic, neogotic, com- „pieţe lenticulare” deformate, articulează două arii spre nord a oraşului, cu cartierul „Traian”. De ase- şi ipoteza ca, faţă de ceea ce găseşte aici (cetatea pozit) rezidenţiale cu reţele de străzi de factură geome- menea, zona cetăţii este foarte bine reprezentată, interioară şi cea exterioară, descrise în conscripţia - după 1870/71 - cetatea este „restaurată” ; dat trică (rectangulară) deformată. Pe conturul acestor inclusiv moscheea, din colţul de sud-vest. din 1605), Haller să le repare sau, să insereze în fiind cele conţinute de schiţele anterioare acestui arii şi la contactul lor cu centrul, gradul de defor- complexul fortificat incinta exterioară ; planurile şi moment, intervenţia a presupus reconstrucţia inte- mare se măreşte. Acest sistem se constată că a INFORMAŢII ARHITECTURAL – elevaţiile cetăţii aşa cum au devenit după interven- grală a corpului sudic, edificarea turnului de sud- existat până la sfârşitul Primului Război Mondial şi STILISTICE ţia lui Haller sunt vizibile pe vedutele şi planurile din vest, reparaţii ale părţii superioare a restului turnu- se menţine şi în extinderea prin noul cartier Traian, secolele XVII şi XVIII şi reflectă utilizarea unui model rilor, reconstrucţia restului corpurilor de clădiri pe- - secolele XII-XIII - primele edificări ale Mănăstirii din anii 1925-1930 şi în extinderile ulterioare. de fortificaţie bastionară de tip „Italian”, probabil rimetrale, atunci supraetajate şi i se aplică decoraţii lui Dionisie (Dienesmonostor) ; conform planului O schiţă de zonificare urbanistică a Ineului pune în varianta veche (fără “urechi”) neogotice: amprente sub formă de gură de tragere schiţat în secolul XIX şi detaliilor unor elemente de evidenţă următoarele zone importante: - 1658-1693 - sub ocupaţie otomană, sunt de pre- pentru arc (« archère »), ferestre cu ancadramen- arhitectură, biserica era de stil romanic, adică o - Zona centrală, de-a lungul axei est-vest (str. Re- supus lucrări de reparaţii şi reconstrucţii; Evliya te în arc frânt la turnuri, turnuleţe de colţ şi goluri bazilică cu trei nave, transept şi cor semicircular, publicii, tronson al DN 792), de la str. Horea până Celebi aminteşte despre „cetatea nouă” din inte- verticale pentru un fictiv pod ridicător la turnul de precum şi cu doua turnuri la vest, în dreptul colate- în zona Primăriei şi a parcului din vestul său. Este riorul fortificaţiei, probabil incinta actuală, refăcută poartă de vest etc. ; prin acestea, cetatea capătă ralelor; este posibil ca edificiul vechi (din perioada organizată prin două axe importante (Str. Republi- de otomani. Pe de altă parte, nu se cunosc nici un un pronunţat caracter medieval târziu (cu elemente în care aparţinea ritului răsăritean) să fi adoptat alt cii şi Traian-Decebal) şi se prelungeşte spre nord, fel de detalii specific otomane (precum cele de la renascentiste), conform conceptelor de intervenţie/ tip de arhitectură dincolo de Criş, prin aria Cetăţii care făcea parte cetăţile Timişoara, Pecs etc.) conţinute de ansam- restaurare ale perioadei, inclusiv din spaţiul tran- - sfârșitul secolului XIV - se construieşte primul cas- integrantă din aşezarea istorică. Această zonă cen- blul actual, care să probeze afirmaţia respectivă. silvănean (Hunedoara, Timişoara, Ardud, Bonţida tel la Ineu (conform informaţiilor istorice considera- trală constituie nucleul evoluţiei istorice a Ineului şi Este adevărat şi că lucrările din secolul XVIII (până etc.) te certe în acest moment) de către familia Losonczi conţine cea mai mare parte a arhitecturilor valo- în 1745) sau de după 1870/71, să le fi suprimat. - cca 1900 - se ridică o serie de clădiri în zona cen- - nu există nici un fel de date despre amplasament roase istorice şi majoritatea instituţiilor publice ale În aceeaşi perioadă a ocupaţiei otomane se edifică trală, de factură „Art Nouveau” şi formă, dar este foarte probabil ca acesta să se oraşului. Parcelarea este densă, neregulată (adap- moscheea (menţinută până spre secolul XX, vizibilă - 1967-1976 - sunt ridicate principalele clădiri noi, găsească sub cetatea actuală sau încorporată tată geometriei reţelei stradale), cu clădiri orientate într-o vedută şi în fotografii de epocă) aflată în ime- de interes public, din centrul Ineului: primăria, casa acesteia, probe fiind diferenţele mari de grosimi de spre stradă, formând fronturi continue. Fragmente diata apropiere a castelui şi, posibil, în cetatea exte- de cultură, hotelul, poşta etc., majoritatea pe locul ziduri de pe conturul ei inportante din fronturi sunt P+1. În aceeaşi arie, în rioară. În aceeaşi perioadă Celebi numără încă trei vechilor fronturi ale pieţei - începutul secolului XVI - începutul secolului XVII perioada comunistă, au fost construite câteva noi moschei mai modeste, cu elemente de construcţie - 1965-1980 - în zona centrală a oraşului sunt in-

160 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 161 edificii publice (Primăria, Casa de Cultură, Poş- înălţime este parter. O componentă importantă a tă cu pătrunderea în zonă a Bisericii Catolice, care tea; în secolul XIII Ineul, apărut anterior (în condiţii ta etc.) şi câteva tronsoane de locuinţe colective oraşului este ansamblul gării din vestul oraşului. preia unele dintre mai vechile mănăstiri de rit răsă- încă neprecizate), exista şi devenea un centru zonal cu sau fără magazine la parter, inserate fronturilor - Aria corespunzătoare cartierului Traian (apărută ritean (grec) şi le transformă în ansambluri catolice. important. Ulterior, i se adăuga (eventual consolida) existente.Astfel, mai ales zona de vest a centrului în anii de după Primul Război Mondial- cca 1925- Detaliile de arhitectură descoperite în zona mănăs- funcţia strategic-militară. şi frontul de nord al axei Republicii şi-au schimbat 1930) din nordul oraşului. Are o reţea stradală care tirii şi schiţa de plan păstrată converg către aceeaşi Informaţiile referitoare la un posibil castel/cetate la mult alura, geometria şi regimul de înălţime. Un continuă geometria restului oraşului (cvasirectan- datare şi stil: secolul XII-XIII, stil romanic. Ineu (la sfârșitul secolului XIII) sunt considerate de element extrem de important (urbanistic şi pentru gulară, cu o suită de străzi paralele est-vest, inter- Localizarea mănăstirii şi a aşezării dependente de către lucrările recente, de istoria fortificaţiilor, ca fi- sănătatea publică a locuitorilor Ineului) este masa sectate de trei străzi relativ paralele nord-sud). Are ea este, conform indiciilor din literatura de secol XIX ind false, referindu-se la un alt ansamblu militar, cu verde existentă în această zonă, la care se adaugă acelaşi sistem parcelar cu restul oraşului şi acelaşi coroborate cu cele furnizate de hărţile istorice din toate că sunt descoperite unele urme arheologice arborii din incinta castelului. Această componentă a sistem de ocupare a parcelei cu construcţii. Până la secolul XIX, zona morii „Balokán” (Balukan) aflată la de secol XI-XIII în curtea cetăţii şi există câteva do- zonei face deja parte din morfologia sa şi contribuie al Doilea Război Mondial se produc şi alte extinderi cca 2,5 km est de Ineu, în sudul imediat al Crişului. cumente de secol XIII şi XIV (1295, 1296 şi 1347), la o percepţie variată, complexă, dinamică a spa- pe perimetrul oraşului, cu aceleaşi sisteme parce- În zonă, există încă un indiciu- cârciuma Mândra anterioare, deci, momentului în care se consideră ţiului urban şi arhitecturilor sale. În categoria com- lare ca și în restul ariei urbane. Măriuţă, în proximitatea vestică a morii respective. că s-ar fi construit fortificaţia, ce ar certifica exis- ponentelor naturale, cu mici intervenţii ale omului, - Zonele industriale şi agro-industriale apărute în Or, încă din secolul XIX, hărţile consemnează acest tenţa castelului. Cercetări arhivistice şi arheologice intră albia Crişului Alb, veritabilă coloană vertebra- perioada comunistă, în perimetrul oraşului. loc („W.H. Mindra Marutza” în „Ridicarea Francis- viitoare vor face lumină şi în această direcţie. lă verde a oraşului, care articulează cele două arii - Extinderile perimetrale de după 1989, către vest, cană” şi în harta din cca 1884). În ambele hărţi este În orice caz, fragmentele ceramice de secol XI-XIII ale oraşului, dar şi zonele verzi corespunzătoare sud, est (parcelări, depozite, incinte industriale, in- desenată o fostă buclă a Crişului, orientată către descoperite în curtea interioară a cetăţii probează o lor. Este extrem de importantă morfo-structural (la frastructură etc.). nord care ar fi putut fi un foarte bun amplasament timpurie ocupare a acestei arii. Natura acestei ocu- scară urbană globală), dar şi recreativ, anti-poluant (din punct de vedere defensiv) pentru un complex pări urmează a fi stabilită prin cercetări viitoare. etc. SCHIŢĂ DE EVOLUŢIE A monahal, probabil fortificat. Descoperiri recente din Ca urmare, conform variantei cronologice „pruden- - Aria urbană dezvoltată până la sfârșitul secolu- LOCALITĂŢII aria respectivă, prelungită spre vest de-a lungul râ- te”, se consideră că primul castel este construit lui XVIII (vizibilă pe „Ridicarea Josefină”) în sudul Etapa medievală timpurie ului, reprezentând urme de materiale de construcţie după dobândirea de către familia Losonczi a aces- Crişului, corespunzătoare amplasamentului cetăţii. (sec. XII-XV) şi ceramică, confirmă această localizare şi îndeam- tei posesiuni. Tot atunci este ctitorită şi Mănăsti- Spre sud se întindea până la actuala str. Gh. Doja, nă la cercetări arheologice viitoare222. rea Franciscană, despre care există numeroase iar în nord cuprindea o mică arie urbană în jurul Date despre eventualele aşezări premergătoare ce- În ceea ce priveşte „castrul” din zonă (de la Mo- informaţii directe începând cu 1415, anul primei cetăţii. Spre vest şi est, limitele erau reprezentate lei medievale nu există. Lipsa unor cercetări arheo- crea) menţionat de acelaşi document, unii istorici menţiuni documentare. Locul ocupat de aceste prin actualul parc din vestul Primăriei şi respec- logice şi puţinătatea urmelor materiale descoperite bănuiesc a fi fost fortificaţia din jurul mănăstirii Sf. două ansambluri poate fi detectat prin analiza ce- tiv, cu aproximaţie, str. Crişan, de astăzi. Conform la Ineu împiedică să se formuleze orice ipoteză în Dionisie, surprinsă de istoricii din secolele XVIII-XIX lor mai vechi planuri şi vedute ale Ineului, de secol „Ridicării Josefine”, această arie pare regularizată acest sens. Castrul roman, care se propune a fi în zona respectivă. Arătam mai sus că, dacă zona XVII (unele destul de exacte), de pe planul din 1745 sau avea deja elemente geometrice mult mai vechi localizat aici, este o simplă ficţiune romantică, cât „morii Balukan” şi a „Mândrei Măriuţă” (la cca. 2,5 (foarte exact), precum şi a celui din cadrul „Ridicării (reţea stradală cvasi-rectangulară, grupuri parcela- timp nu e confirmat de nici un fel de alte informaţii. Km. est de Ineu) este locul fostei mănăstiri, ea nu Josefine” (1782-1785), a celui din 1791 şi „Ridicării re de aceeaşi factură, clădiri perimetrale grupurilor Pentru Evul Mediu informaţiile se îndesesc şi da- poate fi asimilată cu Mocrea, aflată la cca 2 km sud Franciscane”, atât timp cât compararea planurilor parcelare, formând fronturi relativ liniare etc.). torită diversităţii (informaţii scrise, arheologice, ar- de Ineu. Aceasta înseamnă că avem de-a face cu nu detectează, pentru zona centrală şi a cetăţii Ine- - Aria urbană dezvoltată până la Primul Război hitectural-stilistice şi cartografice), ele pot fi coro- două ansambluri distincte, iar cercetările viitoare ar ului, eventuale sistematizări austriece care s-ar fi Mondial, de la calea ferată (în nord şi parţial în vest), borate. trebui să plece de la această realitate. petrecut la cumpăna secolelor XVIII-XIX (conform până la str. Rahovei şi Barbu Lăutaru (în sud) şi str. Între 1199 şi 1214 apar documentar atât mănăstirea Aşezarea Mănăstirii lui Dionisie este dublată, înce- altor realităţi/repere zonale). Aceste ultime planuri Crişan (în est). Este formată din două sub-zone (în Sf. Dionisie (una dintre cele mai vechi din zonă) cât pând cu secolul XII (atât timp cât primele documen- surprind o concentrare semnificativă de arhitecturi nordul şi sudul Crişului) destinate locuirii, cu une- şi aşezarea civilă din preajmă („Villa Dienesmonos- te care o atestă sunt din 1202-1203 sau 1214) de majore pe malul nordic al Crişului, în dreptul cen- le anexe specifice. Zona de nord a apărut aproape tor” sau „villa Monasterii Sancti Dyonisii” din docu- aşezarea din locul Ineului de astăzi. Numită „Jeneu” trului liniar al localităţii civile, conformaţie care se exclusiv în secolul XIX. Lotizarea este cvasiregula- mentele de secol XIV). Mai mult, actul papal de la sau „Ieneu” în primele documente, poate fi confun- menţine, în general, până astăzi (vezi planurile mi- tă, cu parcele geometrice uşor deformate din cauza începutul secolului XIII specifică faptul că respecti- dată cu omonimele din preajmă sau de la mai mare litare anexate). Pentru reconstituirea realităţilor din reţelei stradale. Casele de locuit au amplasamentul va mănăstire ar fi mai veche şi ar fi fost de rit răsări- distanţă. Micile nepotriviri în interpretarea acestor acest interval de timp, revelatoare sunt informaţiile obişnuit din zona Banat-Crişana (perpendiculare tean, aparţinând mănăstirii ortodoxe Sf. Theodosie informaţii nu distorsionează aproape deloc realita- din relatarea lui Evlyia Celebi (chiar daca sunt din pe stradă, în sistem de front discontinuu) şi sunt Cernobiarhul din Berria (Palestina). Fenomenul ar fi perioada otomană târzie), atât timp cât, în cele mai 222 Informaţii furnizate de dr. arhg. Florin Mărginean, căruia îi mulţu- urmate spre grădină de anexe. Regimul obişnuit de o continuare a celor petrecute în Banat- Arad, oda- mesc şi pe această cale. multe cazuri, se ştie că otomanii, după cucerire, nu

162 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 163 interveneau drastic în oraşele respective (mai ales riidin 1595 şi consemnată de Conscripţia din 1605), recent găsit de noi, care pare un desen făcut după rea demografică (pe parcursul sec. XVIII populaţia în cazul oraşelor din Ungaria şi Banat-Crişana), ci când de musulmani (care îl repară cel mai proba- relatarea lui Celebi (completată cu informaţii aduse se dublează) şi prin noile funcţiuni căpătate. Extrem adăugau noi elemente sau, eventual, produceau re- bil în intervalul 1652 - 1660). Relaţia oraş-cetate şi la zi), surprinzând cea mai mare parte a elementelor de important este planul din 1745, desenând destul structurări funcţionale minore. Tentativa sultanului conformaţia sistemului defensiv al Ineului de până urbanistice descrise de acesta. Mai mult, dat fiind de exact zona centrală şi cea a cetăţii, verificabil de a muta oraşul Ineu în 1660, n-a fost finalizată. la noua cucerire otomană (1658) este descrisă foar- faptul că poate fi atribuit fără rezervă sfârşitului de parţial de „Ridicarea Josefină”, care prezintă Ineul Referitor la analogii sau repere regionale, acest te bine de Conscripţia din 1605: cetatea interioară secol XVII, în contextul războaielor ruso-austriaco- într-o formulă încă medievală, cu sisteme de par- tandem: mănăstire- castel se întâlneşte aproape în (cu 3 bastioane şi o poartă de acces bine dotată turce (la care a participat şi armata suedeză con- celare alveolare, dar sugerând şi o tramă stradală aceeaşi formulă şi nu departe, în Bihor, la Sânnico- cu armament) şi cetatea exterioară, posibil să pro- dusă de Carol al XII-lea, context în care planul se destul de regulată. Pe hartă apare ca „varoş”- oraş. laul de Beiuş şi acoperă aproape aceeaşi perioadă tejeze oraşul sau o parte din el (cu 5 bastioane şi o poate să fi ajuns în arhiva de război din Stokholm), Planul desenează şi o parte din sistemul defensiv - secolele XIII-XIV. Este bănuit la Bulci (eventual, poartă de acces). Acestei formule Gabriel Haller îi el devine unul dintre pionii importanţi ai recontitu- în curs de ruinare (mai ales cel din nordul Crişului, succesive în timp), Pâncota (ocupând probabil ace- va insera cetatea exterioară din jurul cetăţii interioa- irii realităţilor urbanistice ale Ineului secolului XVII, din aria cetăţii) şi complexul reşedinţei Peterffy din laşi spaţiu, dar în etape diferite), Orod (foarte proba- re (cea desenată de planurile şi vedutele de secol aşa cum apar la cca. 30 de ani după relatarea lui vestul oraşului. bil actualul Glogovăţ-Vladimirescu) pentru Evul Me- XVII-XIX) sau le repara şi redota (cu bastioane de Celebi. Succint, Ineul, cu un important rol militar şi Planul de la jumătatea secolului XIX, înafara regula- diu timpuriu, dar şi în Alba, la Vinţu de Jos, recent tip italian) întregul complex fortificat existent. administrativ în ultima etapă a stăpânirii otomane în rităţii parcelare pe care o pune în evidenţă (reflec- cercetat arheologic. Raportul cu aşezarea cetăţii/ În ceea ce priveşte sistemul defensiv al Ineului din zonă (câteva decenii are statut de sediu al vilaye- tând efectul sistematizării habsburgice care pare a castelului din Ineu este de asemenea des întâlnit în perioada otomană ultimă (1658-1693), avem două tului Timişoara), este un complex fortificat din care nu face decât să geometrizeze trama stradală exis- urbanistica medievală, inclusiv în spaţiul dintre Tisa surse, de început şi sfârşit, prin care putem contro- face parte cetatea (cu cele două componente- ce- tentă), surprinde şi amplificarea Ineului către nord, şi Carpaţii Răsăriteni. la suficient de bine evoluţia organizării sale. Prima, tatea interioară şi cea exterioară) şi o arie fortificată aria respectivă (din nordul Crişului) înconjurând ce- la puţin timp după cucerire (1660), aparţine lui Evli- la nord de Criş, la care se adaugă aşezarea fortifi- tatea. Trama este regulată, iar piaţa centrală este Etapa medievală târzie (sec. XV-XVII) ya Celebi şi ultima (cca. 1693) este planul amintit cată cu şanţ şi posibil palisadă (palanca) din sudul desenată precis. În vestul ei apare, mult mai clar În secolul XV şi prima jumătate a secolului XVI, mai sus, anterior sau imediat ulterior cuceririi aus- Crişului. Este, astfel, unul dintre cele mai puternice desenat un ansamblu important, cu un amplu parc evoluţia Ineului este vizibilă prin documente (unele triece. complexe fortificate din nordul Mureşului, până în amenajat către vest. Este acceaşi reşedinţă Peter- amintind de studenţi la diferite universităţi europe- Celebi descrie nu numai cetatea (cu cele două ele- la graniţa cu Bihorul sau Alba. ffy – Atzel, compusă din mai multe corpuri de clădiri ne, originari din Ineu), care atestă statutul de târg mente ale sale - fortificaţia exterioară, bastionară Alte planuri ceva mai târzii surprind în zona ce- şi cu un parc de inspiraţie englezească. Clădirea („oppidum Jenö”, făcând parte din domeniul cetăţii şi castelul interior), ci şi fortificaţia aşezării, destul tăţii realităţi anterioare eventualelor sistematizări principală va deveni în 1872 sediu al Tricunalului şi respective, cu 30 de sate şi 48 de porţi). Cândva, în de amplă, cu câteva bastioane şi trei porţi. Descri- habsburgice. De pildă, planul din 1745, desenează Judecătoriei. acest interval de timp, se poate presupune că s-a erea lui Celebi, lăsând la o parte unele exagerări perfect cele două incinte şi relaţia lor cu oraşul din Începând cu jumătatea a doua a secolului XIX, Ineul produs reconstrucţia castelului medieval într-o ma- (de pildă, 800 de case, 200 de prăvăli, 8000 de os- sudul Crişului, cu marea piaţă cvasi-lenticulară. În continuă să crească, este racordat reţelei feroviare, nieră renascentistă. Pe de altă parte, este perioada taşi) este suficient de exactă pentru a fi crezută în „Ridicarea Josefină” (1782-1785) se poate obser- se construieşte noul pod (reconstruit din beton ar- părăsirii şi dispariţiei treptate a mănăstirii Sf. Dioni- mare parte. El fixează foarte corect poziţia accesu- va o conformaţie a aşezării din sudul Crişului care mat în perioada interbelică) peste Criş etc. În acest sie, fenomen asociat distrugerii Mănăstirii Francis- lui dinspre sud (de peste Criş) către cetate, poziţia poate sugera o închidere fortificată semicirculară context au loc lucrările importante la cetate după cane. Ambele trebuie puse în legătură cu ofensiva geamiei sultanului Mehmed imediat lângă turnul de (şanţul fusese, probabil dezafectat, ca şi în alte ca- anii ‘1870/71, care au dat forma actuală clădirii. De protestantă din întreaga Transilvanie. poartă din sud, accesul vestic al cetăţii interioare şi zuri), vizavi de complexul fortificat din nord, confir- asemenea, se consemnează ridicarea celor două În aceeaşi perioadă se manifestă un alt factor care alte arhitecturi şi amenajări care dovedesc acuitate mând textul lui Celebi şi planul de secol XVII. Crişul biserici (Ortodoxă nouă, terminată în 1868 şi Cato- va influenţa zona pentru câteva sute de ani: prezen- a observaţiei şi exactitate a descrierilor. Faptul că separa cele două entităţi, dar şi închidea către nord lică, edificată în 1858), în centrul aşezării. Pe de altă ţa în sudul Mureşului a Imperiului Otoman (începând nu există nici un alt document scris (cu excepţia sistemul defensiv al aşezării. Planul cadastral din parte, începe ruinarea moscheii din preajma cetăţii, cu 1551-1552), după cucerirea Banatului. Această celor care se referă la unele aspecte militare oto- 1791 detaliază această conformaţie a complexului care, ulterior, în ciuda noilor funcţiuni şi unor lucrări prezenţă plasează Ineul la graniţa dintre teritoriile mane) care să releve aceste realităţi urbanistice nu fortificat, menţinută până în sec. XIX. de reparaţii, nu va mai putea fi salvată. deţinute de creştini şi cele ale musulmanilor (Poarta trebuie să ne mire. Aceeaşi penurie informaţională În perioada interbelică Ineul se extinde la nord de Otomană), o graniţă care, începând cu 1565 - 1566, se constată şi la Ciacova, Cenad, Timişoara, Lugoj, Etapa modernă calea ferată prin cartierul Traian, realizat prin parce- este extrem de mobilă. Castelul/cetate este deţinut Caransebeş, Arad etc., doar parţial compensată După 1691 (sau, mai corect, 1693), când Ineul este larea uneia dintre posesiunile baronului Solymossy când de musulmani (care îl repară imediat după cu- prin câteva planuri sau schiţe dinaintea demolări- cucerit de habsburgi, evoluţia sa este continuă. Între Lajos, pentru noii împroprietăriţi ca urmare a “Legii cerirea din 1566, conform ordinului sultanului din lor de la sfârșitul secolului XVII - începutul secolului 1703 şi 1745, are rol de aşezare de graniţă, castelul/ agrare” de după război. Până în anii `50 sunt ocu- 1568), când de creştini (care îl refortifică în câteva XVIII sau, de mai târziu, ale fortificaţiilor urbane. cetate fiind întrebuinţat în acest sens. Aşezarea se pate şi construite majoritatea parcelelor. etape, cea mai importantă fiind ulterioară recuceri- Şansa Ineului este planul de sfârşit de secol XVII dezvoltă continuu şi faptul este probat prin creşte-

164 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 165 Etapa modernă târzie şi contemporană ISTORIC CETATE din 1745, „Ridicarea Josefină” şi cel din 1791 sunt pare a fi exactă în descrierea situaţiei fortificaţiei În anii comunismului, are loc industrializarea aşe- greu interpretabile în această perspectivă, surprin- imediat după acest interval de timp: cele două in- Pornind de la observaţia că un castru roman la Ineu zării, se reconstruieşte un fragment din zona pieţei zând doar complexul fortificat aproape complet, cinte, forma lor, dotarea, raportul cu apa etc. Dacă pe locul cetăţii este o ficţiune, primul document centrale cu blocuri de locuinţe colective, care stri- sau grupări de arhitecturi majore pe malul nordic al incinta interioară există astăzi (dar transformată în- referitor la existenţa unei fortificaţii în zona Ineului că armonia ansamblului istoric şi contextul sudic Crişului. Ele se găsesc în aria actuală din jurul cetă- tre timp într-o manieră care va rezulta din cerce- menţionează un „castru” la Mocrea. Contextul zo- al cetăţii. Lor li se adaugă edificiile noilor instituţii ţii-castel. Circumstanţa este importantă pentru că tările viitoare arheologice şi de parament) din cea nei face ca el să fie localizat în zona mănăstirii Sf. (Casa de Cultură, Primăria etc.) amplasate în extre- cercetările arheologice viitoare pot detecta aceste exterioară se păstreză urma unui bastion „pană” în Dionisie, despre care se știe că era înconjurată de mitatea vestică a centrului, exemple reuşite de arhi- complexe medievale timpurii sau mai târzii, situaţie sud-estul primei, pe malul Crişului. Urmele şanţului un amplu val de pământ, de formă relativ rectangu- tectură modernă, dar neintegrate firesc în contextul petrecută recent la castelul renascentist din Vinţul cu apă care proteja cetatea sunt vizibile pe planul lară. El este surprins şi reprezentat grafic de istori- urbanistic şi arhitectural. În aceeaşi perioadă ( anii de Jos, unde, în incinta sa, a fost descoperit un an- din 1782-1785 („Ridicarea Josefină”). Rămâne în cii din secolele XVIII-XIX în jurul bisericii. Am arătat ‘1970), cetatea este amenajată pentru a funcţiona samblu monastic. suspensie problema fortificaţiei aşezării din sudul mai sus că cercetările recente cartografice pe care ca şcoală pentru copiii cu handicap şi se întreprind În secolul XV şi prima jumătate a secolului XVI, Crişului, dificil de plasat în spaţiu, dar reperabilă în le-am făcut, precum şi observaţiile arheologice de lucrări de modernizare şi dotare ce afectează sub- castelul este amintit de numeroase ori şi se poate planul din cca. 1693 (unde înconjoară “palanca”, pe teren mi-au întărit convingerea că acel „castru stanţa istorică a edificiului şi pun acum probleme presupune reconstrucţia edificiului medieval într-o şanţul fiind foarte probabil cel menţionat de Celebi de la Mocrea” nu trebuie confundat cu ansamblul de rezistenţă. Este perioada în care se şterg (din manieră renascentistă, adaptată armamentului şi că era în curs de amenajare), dar detectabilă şi în Mănăstirii Sf. Dionisie. Conform reperelor actuale păcate) ultimele urme otomane, prin demolarea strategiei contemporane. Ne referim la utilizarea raport cu unele configuraţii urbanistice surprinse de (posibil de a reflecta realităţi istorice mult mai vechi) moscheii aflate în sud-vestul cetăţii. armelor de foc uşoare şi a artileriei. Grosimea zi- „Ridicarea Josefină”. ele sunt substanţial distanţate (cca 3-3.5 km unul Valoarea istorică, urbanistică şi arhitecturală a cen- durilor de pe laturile de vest, sud şi est, precum şi Modificări ale arhitecturii cetăţii (probabil interioare) de altul). trului istoric Ineu este recunoscută în acest moment gabaritul şi forma turnurilor de colţ justifică această sunt de presupus şi în intervalul 1703 - 1745, când Există, apoi, în literatura de specialitate mai veche prin introducerea pe Lista Monumentelor Istorice supoziţie. Ele sunt într-o evidentă disproporţie cu aici funcţionează centrul grăniceresc. Intervenţii in- sau mai nouă, numeroase informaţii referitoare la la poziţia AR-II-a-B-00612, ca „Ansamblu urban restul grosimilor de ziduri interioare şi exterioare de terioare sau supraetajări/reconstrucţii este posibil un posibil castel/cetate la Ineu începând cu sfârșitul Ineu”, articulat monumentului istoric reprezentat de la parter şi cu grosimile tuturor zidurilor de la etaj. să fi avut loc atunci, sau mult mai probabil, către secolului XIII. Lucrări recente de istoria fortificaţiilor cetate. Începând cu 1551-1552, prin prezenţa în sudul Mu- sfârşitul secolului XIX (vezi mai jos), iar aceste rea- le consideră ca fiind nefondate sau, în orice caz, Faţă de această situaţie juridică deosebită, ar fi tre- reşului a Imperiului Otoman (după cucerirea Bana- lităti sau ponderea lor pot fi cunoscute prin acelaşi neprobate prin nici un fel de dovezi scrise sau arhe- buit ca cetatea şi aria aparţinătoare ei să fie bine tului), sporeşte importanţa castelului-cetate. Ineul set de cercetări viitoare. ologice223, cât timp descoperirile de secol XI-XIII din protejate. Cu toate acestea, se constată că ceta- devine aşezare de graniţă, la limita teritoriilor de- Certe sunt modificările importante care au loc după incinta cetaţii n-au fost verificate suficient şi extinse tea este recent afectată de clădirile şcolare ridicate ţinute de creştini şi de musulmani. Începând cu 1870/71, care, dat fiind schiţele din 1868 şi 1871 ale ca cercetare şi nici una dintre aceste piste n-au fost în estul său (preluând funcţiunea şcolară a cetăţii), 1565- 1566, perioadă în care otomanii cuceresc cetăţii păstrate, sunt de reconstrucţie/construcţie a serios verificate. amplasate în plin sit arheologic şi la mică distanţă zona Zărandului, această graniţă devine extrem de elementelor ruinate (corpurile perimetrale de clădiri, În 1387 posesiunea Ineu este dobândită de către de cetate. În vest, vecinătăţile (inclusiv amenajările mobilă. Castelul este utilizat de musulmani, apoi zidul de incintă din sud, cele trei turnuri înafara celui familia Losonczi şi, după această dată, la scurt insalubre de pe malul opus) sunt, de asemenea, in- de creştini şi iarăşi de musulmani. Primii îl repară de nord-vest, turnul de poartă, supraetajarea clădi- timp, este posibil să se fi construit şi castelul no- comode pentru monument. La toate acestea putem imediat după cucerirea din 1566 (vezi ordinul sulta- rilor de pe contur (zidurile de la etaj exterioare sunt biliar. În acelaşi context este ctitorită şi Mănăstirea adauga că, prin părăsirea edificiului acum câţiva nului din 1568), creştinii îl amplifică şi îl adaptează mult mai subţiri decât cele de la parter), detaliile Franciscană, despre care există numeroase infor- ani, el este într-un proces continuu de degradare, artileriei după recucerirea din 1595 (cf. Conscripţiei neogotice (ancadramente, cornişe etc.), la nivelul maţii până spre mijlocul secolului XVI, când dispare proces care va atinge în scurt timp substanţa struc- din 1605) şi în timpul lui Gavril Haller (1645-1652). etajului. Ele sunt contemporane cu alte refaţadizări în cursul evenimentelor legate de Reformă şi de în- turală majoră. În felul acesta, cetatea, monument La sfârşitul acestei etape, complexul fortificat este şi reconstrucţii contemporane de factură romanti- aintarea Imperiului Otoman către zona Ineului. istoric clasat, se găseşte într-un context urbanistic format din cele două entităţî- cetatea interioară şi că - Castelul Huniade din Timişoara, Castelul din Este foarte posibil ca aceste două ansambluri să fi deteriorat (clasat şi el ca Monument istoric !) şi este cea exterioară (cf. vedutei din secolul XVII şi planu- Bonţida, castelul din Ardud etc.). Se adaugă câteva fost apropiate (caz sigur, după cum am arătat an- în pericol de distrugere. Se impun ample operaţiuni rilor din cca. 1693, din 1745 şi 1791). Felul în care detalii ale scărilor interioare (caracteristice pentru terior, întâlnit - şi cercetat arheologic relativ recent de cercetare şi derulare a unui program urbanistic arăta complexul fortificat înainte şi după Haller este secolul XIX) etc. - în apropiere, în zona Bihorului la Sânnicolaul de complex, coroborat cu programul de reabilitare a imposibil de precizat în acest moment, el urmând În anii ’70-80, ai secolului XX, prin reconstruirea Beiuş). Această situaţie poate fi detectată prin vii- cetăţii, program care, din fericire, este în curs, ca a fi stabilit doar după cercetări arheologice şide unui fragment din zona pieţei centrale cu blocuri de toare cercetări arheologice, dar şi prin analiza altor urmare a revenirii cetăţii în proprietatea Primăriei parament viitoare. locuinţe colective, este afectată nu numai armonia planuri încă nedetectate. Planul din cca. 1693, cel Ineu. Musulmanii îl repară/modernizeză într-o primă fază centrului istoric, dar se distruge şi ambianţa dinspre 223 A. A. Rusu, Castelarea carpatică…(op. cit), p. 563. în intervalul 1658- 1660. Relatarea lui Evlyia Celebi apă a cetăţii. Anexele sărăcăcioase ale blocurilor

166 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 167 sunt foarte prezente în raport cu cetatea, afectând 301-AR-II-a-B-00612 - Ansamblu urban Ineu, oraş Analizând lista actualelor monumente istorice, cu ologic (fortificaţie, tell, tumul, necropolă, castel/ şi imaginea ambelor maluri ale tronsonului respec- Ineu, zona centrului, inclusiv cetatea: la N-str. Sla- doar trei poziţii, consider că lista conţine foarte pu- cetate, biserică etc.), arhitectură majoră, locuinţă, tiv al văii Crişului. vici Ioan (de la intersecţia cu Calea Traian până la ţine dintre obiectivele care merită să fie protejate. monument de for public etc. În aceeaşi perioadă, cetatea este amenajată pen- cetate inclusiv); la S, Calea Republicii, între nr. 56 şi Între acestea am în vedere cel puţin un sit arheo- 3. Coordonate geografice (adresa): se notează co- tru funcţiunea de şcoală. În anii 1975-1976 se în- 68; la E, pe malul opus al Crişului Alb, zona delimi- logic dintre cele detectate prin studii specifice mai ordonata geografică determinată cu ajutorul GPS- treprind lucrări de modernizare şi dotare, presupu- tată de cele două biserici şi cele două clădiri (P+1) vechi, arii de locuire tradiţională din ambele aşezări, ului sau adresa poştală. În cazul sitului Mănăstirii nând: înlocuirea planşeelor de lemn cu planşee de de secol XIX (aflate de o parte şi alta a Căii Republi- precum şi unele arhitecturi majore istorice. De ase- Sf. Dionisie, se fac trimiteri la repere istorice şi re- beton armat, refacerea şarpantei, dotarea cu gru- cii, la intersecţia cu DN dinspre Arad) menea, modul de delimitare a „Ansamblului urban cente. puri sanitare şi încălzire centrală, noi compartimen- 302-AR-II-a-A-00613 - Cetatea Ineului, oraş Ineu, Ineu” consider că este defectuos, concentrându-se 4. Descrierea monumentului: se prezintă pe scurt tări. Ele au afectat substanţa istorică a edificiului şi Calea Traian 2- mijlocul secolului XVII doar asupra ariei cetăţii şi asupra unui mic fragment descrierea monumentului (componente, volume- pun acum probleme de rezistenţă. 330-AR–II-a-B-00630 - Ansamblu castel Solymosy din centrul urban de la sud. Corectarea prin extin- trie, faţade, elemente de detaliu importante, deco- În anii ’90 în estul cetăţii, la mică distanţă, se ridică (Spital Psihiatrie), sat aparţinător Mocrea, oraş Ineu dere a acestuia şi introducerea celorlalte pe lista raţiuni, materiale utilizate etc.). un ansamblu de clădiri şcolare, care preiau func- 1 A, secol XIX monumentelor istorice ar da o şansă unei adminis- 5. Datare: este menţionată epoca sau secolul din ţiunea şcolară a cetăţii. Vecinătatea şi arhitectura 331- AR –II-m-B-00630.01- Castel Solymosy, sat trări corecte, în consonanţă cu exigenţele europene care provin descoperirile. modestă a acestora afectează destul de grav inte- aparţinător Mocrea, oraş Ineu, 1834 şi cu aspiraţiile locuitorilor de astăzi şi ale urmaşilor 6. Bibliografie: dacă este cazul se dau trimiterile bi- gritatea cetăţii. 332- AR –II-m-B-00630.02 - parc, sat aparţinător lor. Integrate politicilor de dezvoltare economică şi bliografice necesare sau sursa informaţiilor (dacă Edificiul este părăsit de câţiva ani şi se găseşte într- Mocrea, oraş Ineu, mijlocul secolului XIX. socială, ele vor asigura un suport important pentru nu sunt publicate). un proces continuu de degradare, proces care va Ca urmare, este protejată (categoria B) aria centrală activităţi turistice, culturale, educaţionale. Ansambluri urbane (modificare) atinge în scurt timp substanţa structurală majoră. a oraşului Ineu (un mic fragment din piaţa lenticu- Conform celor menţionate mai sus, propun să se Deocamdată se constată distrugeri fragmentare ale lară din sudul Crişului Alb, corespunzătoare incintei PROPUNERI DE ACTUALIZARE A LISTEI MO- menţină poziţia „Ansamblu urban Ineu” din actuala şarpantei şi învelitorii, deteriorarea finisajelor exte- cetăţii de pe malul opus, care este şi ea inclusă în NUMENTELOR ISTORICE listă, cu extinderi spre nord şi vest în zona cetăţii rioare şi dispariţia aproape în întregime a finisajelor zona respectivă). În Ineu este protejată ca monu- Ca urmare, propun menţinerea celor trei poziţii (pentru o corectă protecţie a sa dinspre direcţiile interioare. De asemenea se observă unele tasări ale ment istoric distinct şi Cetatea Ineului (categorie A). existente pe actuala Listă a Monumentelor Istorice unde s-ar putea interveni constructiv) şi în zona corpului dinspre Criş. La Macea este protejat Castelul Solymossy cu par- (zona centrală Ineu - cu unele extinderi la nord şi pieţei centrale, cu extinderi spre vest (introducân- Cetatea revenind de curând în proprietatea Primări- cul său, ambele fiind de categorie B. sud de Criş, Cetatea Ineului şi Castelul Solymossy du-se în zona protejată frontul de sud al pieţei de ei (2015), acum (iunie-august 2016) este în curs de din Mocrea), cărora le voi delimita zonele de protec- secol XIX şi început de secol XX, bine conservat) realizare un proiect de reabilitare generală, pentru COMENTARIU ASUPRA LISTEI ÎN ţie; propun să se adauge un sit arheologic (al fostei şi est (introducându-se aria estică a pieţei de tip care se desfăşoară câteva studii în paralel: arhe- RAPORT CU ACTUALUL STUDIU Mănăstiri a lui Dionisie) şi două noi monumente de „lenticular”, din spatele Bisericii Ortodoxe). Astfel, ologic, de parament, istoric general, de la care se ISTORIC arhitectură din Mocrea (Biserica Reformată şi Bise- este protejată toată piaţa (pâna la frontul nordic, de aşteaptă rezolvarea problemei evoluţiei cetăţii şi Studiul istoric a demonstrat suficient de clar fap- rica Ortodoxă). blocuri), inclusiv masivul de verde al parcului cen- finalmente, a reabilitării ei. Înafara subsemnatului, tul că cele două localităţi au istorii de lungă du- Pentru fişele preliminare, propun acelaşi model ca tral, ansamblu extrem de valoros în sine şi pentru din colectiv fac parte: arheologii dr. Csok Zsolt şi rată, cu componente medievale şi postmedievale acela din „Studiul istoric al PATJ Arad” şi adaptat calitatea vieţii urbane. Frontul nordic al pieţei este dr. Florin Mărginean, precum şi istoricii de artă dr. remarcabile şi care merită toată atenţia. Acestea caracterului specific al acestei documentaţii. Ca înnoit în perioada comunistă în cea mai mare par- Attila WEISZ şi dr. Zsolt KOVÁCS, şeful proiectului pot contribui la revitalizarea economică şi ridicarea urmare, „Fişa de monument” a fiecărei propuneri te, iar clădirile vechi menţinute au fost transformate complex fiind dr. Arh. Mihai Muţiu. socio-culturală a populaţiei locale. De asemenea, conţine 6 câmpuri: 1. Localizarea administrativă; radical în ultimele două decenii. De asemenea, sunt s-a demonstrat care sunt consecinţele ignorării sau 2. Tipul monumentului; 3. Coordonate geografice excluse din zona protejată parcelele blocurilor de CONCLUZII-PROPUNERI desconsiderării acestui patrimoniu, atât în perioada (adresă); 4. Descrierea monumentului; 5. Datare; 6. locuinţe coletoce care înlocuiesc porţiuni din vechi- comunistă, cât şi în cea de după 1989. Mă refer Bibliografie, cu următoarele precizări: le fronturi istorice. LISTA ACTUALĂ A MONUMENTELOR la distrugerile din zona centrală a Ineului, demolată 1. Localizare administrativă: este trecut numele ac- În aceste condiţii, nu consider oportună instituirea ISTORICE ȘI PROPUNERI ALE ALTOR parţial şi aglomerată cu blocuri de locuinţe colec- tual al localităţii. Urmează în ghilimele toponimul unei zone de protecţie a acestei noi formule, pen- DOCUMENTAŢII ANTERIOARE tive sau cu noi sedii ale instituţiilor publice, la ru- unde s-a făcut descoperirea. Dacă toponimul nu tru a nu se amplifica nejustificat zona care urmează După cum am amintit la începutul studiului, la Ineu inarea Cetăţii şi a altor clădiri istorice din ambele este precizat, se foloseşte o prescurtare a poziţi- să aibă acest statut. Prin corecţiile respective, aria şi satele aparţinătoare sunt următoarele monumen- aşezări, la intervenţiile de proastă calitate asupra onării geografice: de exemplu: „La 800 m vest de centrală şi cetatea din Ineu sunt protejate împreună te clasate conform Listei Monumentelor Istorice, unor clădiri istorice centrale sau de locuit din restul sat”. În final se menţionează judeţul. şi astfel pot fi evitate intervenţii neconforme cu ca- actualizate în 2010: ariilor, din deceniile ultime. 2. Tipul monumentului: ansamblu urban, sit arhe- lităţile lor urbanistice şi arhitecturale.

168 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 169 1. 1. Ineu, Ansamblu urban Ineu, oraş Ineu, zona 1. Ineu, situl „Mănăstirii lui Dionisie” să realizeze descărcarea de sarcină arheologică. de asemenea trebuie interzisă orice defrişare locală centrului, inclusiv cetatea: la N-str. Slavici („Dyenesmonostura”), în proximitatea Această propunere se aplică cu atât mai mult zonei sau la scara întregului aliniament, din orice motiv Ioan (frontul opus cetăţii, de la intersecţia fostelor „Moara Balukan” şi „Cârciuma protejate „Ansamblul urban Ineu”, unde ar trebui să sau cu orice scop. cu Calea Traian până la cetate inclusiv) şi Mândra Măriuţa”, la cca 2,5 est de oraş, pe pe malul sudic, linia frontului de blocuri din malul sudic al Crişului Alb, oraş Ineu, judeţul se găsească urmele vechilor arhitecturi. Consider În ceea ce priveşte Dealul Mocrea, legat istoric de nordul centrului; la V-frontul opus cetăţii, Arad că această manieră de reglementare are supleţe şi Ineu, cu colnele sale (aşezarea Dealul Viilor), cul- până la Criş şi, pe malul sudic, parcul din 2. Sit arheologic complex, conţinând o mănăstire se sprijină pe cooperarea administraţiei locale şi a turile de viţă de vie, la care se adaugă vegetaţia faţa Primăriei; la S, întregul front sudic al şi aşezarea dependentă, necropolă etc. instituţiilor care au competenţă în acest domeniu spontană care a devenit o adevărată pădure, pro- Căii Republicii, până în spatele Bisericii 3. La cca 2,5 km est de oraş, localizabil prin Ortodoxe, cu parcelarul aferent; la E, zona hărţile de secol XIX (toponimele „Moara cu proprietarii sau întreprinzătorii. pun un sistem de protecţie de asemenea suplu, pieţei din spatele Bisericii Ortodoxe, conturul Balukan” şi „Cârciuma Mândra Măriuţa”); în care Regulamentul urbanistic să stabilească li- închizându-se peste Criş, cu aria protejată a localizarea şi delimitarea vor fi realizate de Urbanistică mitele oricărei intervenţii constructive sau oricărei cetăţii (conform planşă), judeţul Arad. către specialişti ai Complexului Muzeal Arad amenajări. Astfel s-ar proteja implicit şi pivniţele de 4. Situl conţine urmele Mănăstirii lui Dionisie În cursul studiului am arătat evoluţia celor două 2. Ansamblu urban asociat cu ansamblul cetăţii; secol XVI-XVII. conţine situl arheologic al vechiului centru (detectate în secolul XIX şi schiţate ca aşezări ale Ineului, la care se adaugă colnele de pe al aşezării medievale şi parcul central, cu plan general şi unele detalii) şi ale aşezării Dealul Mocrea şi elementele valoroase din punct de Toate aceste prevederi ar fi în consonanţă cu politi- vegetaţie valoroasă dependente de ea, care apare în documentele vedere urbanistic, între care cele mai importante ar cile ce impun protecţia mediului antropic şi realiza- de secol XIII-XIV; în „Repertoriul arheologic…” 3. Calea Republicii (piaţa oraşului) şi ansamblul este menţionat, fără descriere şi localizare fi reţeaua stradală şi sistemul de lotizare. Nu este rea de amenajări peisagere pentru orice investiţie, castelului, conform descrierii şi planşei exactă cazul să reiau argumentaţia privind perenitatea anumite suprafeţe de spaţiu verde pe cap de locu- 4. Ansamblu urban dezvoltat în jurul unei pieţe 5. Secolele XII-XIII, până în secolele XV-XVI; acestor morfo-structuri, relaţia cu evoluţia socio- itor etc. etc. de tip „lenticular”, cu parc central, conţinând biserica de stil romanic două biserici de secol XVIII-XIX, clădiri 6. „Repertoriul arheologic…”- op. cit., p. 78; A.A. economică şi culturală a comunităţilor respective şi civile de secol XIX şi înc. sec. XX, articulat Rusu, G.P. Hurezan , „Biserici medievale…”- valoarea lor materială. În cazul Ineului este foarte Arhitecturi minore (locuinţe) ansamblului cetaţii medieval-renascentiste op. cit., pp. 173-176; informaţii inedite- dr. posibil ca structurile urbanisitce amintite anterior să În oraşul Ineu (precum şi în satul Mocrea) există 5. Secolul XIV- începutul secolului XX arlg Florin Mărginean fie mai vechi de secolul XVIII, iar această realitate încă un număr de locuinţe tradiţionale din secolul 6. Cf. Lista Monumentelor Istorice şi „Studiu este probată de primele planuri exacte ale oraşului. XIX (chiar de sfârşit de secol XVIII), care sunt între- istoric…” (incl. hărţi istorice, reconstituiri Arhitecturi majore Ca urmare, este necesar ca regulamentul însoţitor ţinute ca atare şi pot funcţiona ca reper în protecţia etc.) Deoarece singurele propuneri de arhitecturi majo- al PUG-ului să propună un sistem de protecţie a elementelor de tradiţie şi model în edificarea noilor re sunt bisericile din Mocrea, nu voi dezvolta acest acestor structuri stradale, suplu dar eficient. Acest arhitecturi. Ele sunt caracterizate prin volume sim- Situri arheologice subiect. sistem ar preîntâmpina acţiuni constructive sau de ple (casa dreptunghiulară perpendiculară pe stradă Am selectat dintre cele câteva situri arheologice amenajare care să deterioreze echilibrul local sau şi acoperită în două ape, pridvor de-a lungul casei, semnalate, dar necercetate, doar pe cel al fostei ALTE SISTEME DE PROTECŢIE Mănăstiri a lui Dionisie, important şi în sine şi prin zonal, să afecteze domeniul public (forma străzii spre curte), materiale tradiţionale (ziduri din pământ sau spaţiului public respectiv, coerenţa fronturilor relaţia cu aşezarea timpurie a Ineului. Cele două bătut sau materiale compozite (lemn, văiugă, că- Situri arheologice stradale etc.) sau pe riverani, aşa cum s-a acţionat aşezări (prima fiind, probabil, cea din jurul Mănăs- rămidă arsă), structură a plaşeelor şi şarpantă din Din studiul istoric rezultă succesiunea în Ineu, Mo- în anii `60-70 ai secolului trecut, în plin regim comu- tirii lui Dionisie) au definit, foarte probabil, o axă lemn şi învelitoare din ţiglă solz). Casele au anexe crea şi zona administrativă Ineu, a mai multor ar- nist. Am în vedere, inserţia de arhitecturi moderne, diverse, între care o bucătărie de vară, magazie şi importantă instituţională şi de locuire de-a lungul hitecturi majore (în special biserici) dispărute, dar neconformate corespunzător, din centrul Ineului, atelier etc. Gardurile spre stradă (cele vechi, tradiţi- Crişului Alb, în Evul Mediu. Situl este detectabil şi a vechiului castel şi a Mănăstirii Franciscane din care au deteriorat grav imaginea oraşului în zona onale) sunt integral din lemn sau cu stâlpi de cără- conform urmei unei bucle a Crişului Alb, orienta- Ineu, Castrul Mocrea etc. La acestea se adaugă si- sa cea mai valoroasă. Dacă acest tip de gest este midă. Ele au fost edificate de toate etniile din zonă tă spre sud şi deschisă spre nord, foarte vizibilă în turile semnalate în lucrarea „Repertoriul arheologic cauzat de doctrinele din acel moment, el nu mai (români, unguri, slovaci etc.), reprezentând cea mai Ridicarea Franciscană, buclă constituind un foarte al Mureşului inferior”, Timişoara, 1999 şi preluate poate fi tolerat acum. concludentă dovadă a schimburilor interculturale bun sit protejat natural pe trei laturi, în nordul Cri- în acest studiu istoric. Toate acestea reprezintă un De asemenea, am insistat asupra valorilor urba- ale zonei. şului. Situl propriu-zis al mănăstirii fortificate este patrimoniu important care merită avut în vedere de nistice şi asupra efectului benefic pentru sănăta- Ca urmare, cel mai eficient şi elastic sistem de înconjurat, conform documentelor istorice, de aşe- către administraţia oraşului. Unele dintre ele nu sunt tea publică al aliniamentelor de arbori din aşeză- protecţie propus de PUG este instituirea în toate zarea aparţinând direct mănăstirii. localizate exact, altele au localizări aproximative. rile Ineului (mă refer în special la parcul central de aşezările Ineului, prin Regulamentul de Urbanism, a În perspectiva unei protecţii viitoare a acestor situri, la Ineu, prelungit spre vest, dar şi la aliniamentele unor reguli de edificare care să se inspire din acest propun ca Regulamentul să fie astfel alcătuit încât stradale din oraş), care realizează nu numai o pro- mod de locuire, cu numeroase calităţi estetice, de să-i permită Primăriei să acţioneze în situaţia unui tecţie a gospodăriilor faţă de noxele drumurilor, ci durabilitate/ fiabilitate, confort, întreţinere şi con- şantier care atinge un asemenea sit, impunându-i şi imagini dinamice (temporal şi spaţial) ale spaţiilor sum energetic economice etc. Sunt reguli prin care proprietatului contactul cu instituţiile de profil care publice respective. Ele trebuie protejate ca atare şi se va putea asigura o coerenţă urbanistică şi ar-

170 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 171 hitecturală care nu poate fi observată în edificările - expertiză de rezistenţă pentru a se detecta zone- similar şantierului de la Frumuşeni - Bizere, din su- Predare: martie 2008, respectiv, septembrie 2011 din ultimele două decenii, dar este de dorit pentru le cu probleme structurale (tasări, deplasări, fisuri dul Mureşului) ; prin aceasta, oferta turistic-cultura- TITLU PROIECT 3: Studiu istoric preliminar în vede- viitor. etc.), coroborată cu cea geotehnică; lă s-ar amplifica substanţial. rea finalizării PUG Ineu, judeţul Arad (BENEFICIAR: CONSTATĂRI GENERALE REFERITOARE - completarea studiului istoric odată cu începerea Primăria Oraşului Ineu- Primar- Călin Ilie Abrudan şi LA CETATE şantierului, prin descoperirea unor elemente acum DATE TEHNICE: Arhitect Şef- Radu Sima, PROIECTANT GENERAL: Din punct de vedere juridic, în acest moment, ce- necunoscute, care pot informa asupra evoluţiei ce- TITLU PROIECT 1: Elaborare documentaţie de na- SC Obiectiv SRL- arh. Ionel Feier) tatea (castelul) din Ineu este clasat ca monument tăţii şi a spaţiului înconjurător; tură istorică a Studiului de prefezabilitate pentru COLABORATOR pentru proiectul 3: st. arh. Arina istoric (AR-II-a-A-00613) din Lista Monumentelor - punerea la punct a unui program global de salvare reabilitarea/renovarea cetăţii Ineu, jud. Arad (BE- Maria Gheorghiu (desenarea în format electronic Istorice, anexă a Legii 422/2001, Listă actualizată şi reabilitare/ restaurare a cetăţii, inclusiv prin găsi- NEFICIAR: Primăria Oraşului Ineu, PROIECTANT a hărţii evoluţiei oraşului şi cartării monumentelor- rea unor noi funcţiuni compatibile cu acest gen de în 2010. El este în directă legătură cu Ansamblul GENERAL: s.c. Network Management S.R.L. Timi- existente şi propuse) edificiu (cele mai pluzibile sunt cele cultural-turisti- urban protejat prin aceeaşi listă, amintit anterior. şoara -arh. Mihai Muţiu) Predare: noiembrie 2014 ce prin care să se obţină în final un complex pluri- Practic, formează un tot şi trebuie luat ca atare. TITLU PROIECT 2: Studiu istoric pentru proiect nr. TITLU PROIECT 4: Studiu istoric pentru reclasarea funcţional în care componentele culturale şi spaţiile În realitate, din punct de vedere urbanistic, cetatea 10/R/2011 Cetatea Ineu (PROIECTANT GENERAL: Cetăţii Ineu, de întrunire să fie completate prin dotări auxiliare se găseşte într-un context deteriorat direct şi indi- Mihai Muţiu B.I.Arh., Timişoara - arh. Mihai Muţiu) (BENEFICIAR: Primăria Oraşului Ineu, PROIEC- de petrecere a timpului liber), care să adăposteas- rect (ne referim la propria parcelă şi la vecinătăţile PROIECTANT STUDIU ISTORIC în ambele faze: TANT B.I.A. Teodor Octavian Gheorghiu) că evenimente ştiinţifice, culturale, de calitate şi ţi- imediate), context care rupe legătura dintre cele B.I.A. Teodor Octavian Gheorghiu Predare: iulie 2016 nută, administrat de Consiliul Local sau de o firmă două entităţi. EXECUTANT: Teodor Octavian Gheorghiu (realiza- care va concesiona ansamblul. Toate rezultatele rea documentării şi a părţii scrise a studiilor istori- Din punct de vedere arhitectural-structural, este cercetărilor amintite mai sus este obligatoriu să fie ce, propuneri intervenţie etc.) în pericol de distrugere, iar pachetele de fotografii integrate acestui program; făcute în 1975, 2007, 2014 şi 2016 demonstrează - punerea la punct a unui program de reabilitare a ruinarea progresivă suferită în ultimul timp. vecinătăţilor imediate prin care să se realizeze ame- najări cu funcţiuni complementare celor ale cetăţii PROPUNERI şi un context urbanistic de calitate. Una dintre pro- Aceste constatări impun o serie de etape ale unui puneri se referă la complexul şcolar din est care ar proces amplu de protecţie, cercetare şi reabilitare, trebui să fie mascat prin plantaţii sau refaţadizat. În care constituie baza temei de proiectare în cazul acelaşi scop se vor utiliza şi integra inclusiv desco- oricărei intervenţii viitoare asupra monumentului: peririle arheologice, recuperarea elementelor fortifi- - realizarea unei protecţii de urgenţă a clădirii, cel caţiei exterioare şi a altor amenajări existente; puţin la nivelul învelitorii, pentru a opri degradările - materializarea printr-o proiectare complexă a şi punerea la punct a unui sistem de pază pentru a programului respectiv, care să cuprindă restaura- opri furturile; rea/reabilitarea/conversia funcţională a edificiului - cercetare arheologică extinsă pe întreaga parcelă, şi amenajările exterioare (cu recuperarea şi valori- pentru a surprinde antecedentele cetăţii şi evolu- ficarea vestigiilor arheologice), în care protecţia şi ţia ei; o asemenea cercetare cu rezultate extrem amplificarea spaţiilor verzi perimetrale (în special a arborilor) devin deosebit de importante; de spectaculoase s-a întreprins şi se întreprinde în - găsirea de mijloace de finanţare; ansambluri similare la Şimleul Silvaniei şi Vinţul de - execuţia specializată; Jos, iar în ultimii ani la Timişoara (Castelul Huniade- - administrare în conformitate cu programul respec- Muzeul de Istorie); tiv. - studiu şi expertiză geotehnică, pentru a se cunoaş- Considerăm că este oportun ca, în paralel cu deru- te sistemul de fundare şi starea terenului înconjură- larea proiectului de reabilitare şi conversie a cetăţii tor (studiu coroborat cu cercetarea arheologică); Ineu, să se deruleze cercetări şi în alte situri înve- - cercetare de parament pentru a se cunoaşte evo- cinate (de exemplu, situl fostei mănăstiri Sf. Dioni- luţia constructivă a elementelor supraterane ale ce- sie), care pot deveni importante obiecte de vizitare tăţii; turistică, inclusiv pe timpul derulării şantierului (caz

172 MONOGRAFII URBANISTICE INEU 173 Plan al Ineului databil la sf. sec. XVII (cca. 1691/93) Ineu,1745. Plan cu cetatea completă, inclusiv fortificaţia exterioară Planul Ineului din „Ridicarea Franciscană” Detaliu cu piaţa centrală a Ineului în „Ridicarea Franciscană”

Planul zonei Ineului din „Ridicarea Josefină” (cca.1782) cu Ineu şi situl fostei mănăstiri Sf. Dionisie (locul Morii Balukan, din estul zonei)

Planul Ineului şi ariei exterioare estice (până la Moara Balukan) în a treia ridicare topografică militară (cca 1884)

Planul Ineului din „Ridicarea Josefină” Detaliu cu piaţa centrală a Ineului în „Ridicarea Josefină” Planul Ineului la sfârșitul secolului XIX (plan cadastral)

Planul zonei Ineului din „Ridicarea Franciscană” (cca. 1850), până în Planul Ineului în Planul director de tragere din 1953/56 (refăcut după Detaliu cu cetatea din Planul înregistrat în urbariul din 1791 zona Morii Balukan („P. Balokan”, în extremitatea estică) cel din 1936) extins spre est şi vest Planul Ineului în harta militară 1910 Vedută cca. 1658 (sursa: „Pagini ineuane”) Desen cu moscheea - 1905 (sursa: Doina Chiş) Cetatea şi moscheea cu podul modern de peste Criş în perioada interbelică (sursa: I. Tripa, op. cit.)

Vedută sec. XVI

Hotelul Central în cca. 1930 (sursa: Doina Chiş) Castelul dinspre n-v în perioada interbelică (colecţia arh. Alexandru Nagy-Vizitiu) Desen al castelul Ineului şi moscheii-1868 (sursa: I. Tripa, op. cit.)

Giovanni Giacomo di Rossi, vedută de după 1658 (sursa: Doina Chiş)

Casă tradiţională (sec. XVIII), într-o fotografie de la sf. sec. XIX Castelul dinspre s-v în perioada interbelică (colecţia arh. Alexandru Nagy-Vizitiu) Castelul dinspre nord, 1957 (colecţia arh. Alexandru Nagy-Vizitiu) (sursa: Doina Chiş) Desen al cetăţii în 1871 (sursa: Doina Chiş)

Castelul la aproape 1900 (colecţia arh. Alexandru Nagy-Vizitiu) Castelul în anii `1900 (sursa: Doina Chiş, op. cit.) Casă tradiţională- foto cca. 1960 (sursa: Doina Chiş) Castelul dinspre sud, 1973 (colecţia arh. Alexandru Nagy-Vizitiu) Fotografii din cca 1975

Cetatea, 2007

Fotografii din 2007 Cetatea, 2016 Centrul istoric, 2014 Ineu-evoluţia aşezărilor din zonă (Ineu şi Mănăstirea Sf. Dionisie) Ineu-intravilan- sisteme de protecţie (monumente istorice existente şi propuse)

Ineu- sisteme de protecţie (monumente istorice existente şi propuse) Releveul cetăţii- 2016 (sursa: S.C.Virtual Team Management S.R.L.- dr. arh. Mihai Muţiu)