Majoritatea Revistelor Ştiinţifice Româneşti Nu Servesc Ştiinţa
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Ad Astra 5 (2), 2006 www.ad-astra.ro/journal Ad Astra Majoritatea revistelor ştiinţifice româneşti nu servesc ştiinţa Răzvan Florian, Nicoleta Florian Asociaţia Ad Astra Rezumat. În România există aproximativ 600 de reviste care pretind a fi ştiinţifice. Dintre acestea, 8 sunt indexate de ISI Web of Science, făcând deci parte, cel puţin formal, din fluxul ştiinţific principal internaţional, 108 au fost evaluate în 2005 de către CNCSIS ca fiind de categorie B, adică având un potenţial de a obţine recunoaşterea internaţională, iar restul au fost evaluate tot de CNCSIS ca având o relevanţă mai slabă. În acest articol arătăm că o mare parte din revistele de categorie B nu îşi îndeplinesc funcţia de diseminare a informaţiei ştiinţifice nici măcar la nivel naţional, neputând fi găsite în bibliotecile centrale universitare (BCU) sau pe internet. Astfel, doar pentru 21% din aceste reviste pot fi găsite numere din anul anterior la BCU din Bucureşti, Cluj, şi Iaşi, sau online. Reviste care nu pot fi găsite cu un efort rezonabil servesc totuşi pentru justificarea unor sume cheltuite pentru cercetare din bani publici, sau pentru promovarea în funcţii academice pe baza articolelor publicate în ele, ceea ce reprezintă o fraudă. Articolul arată că există pe plan internaţional o tendinţă de globalizare a literaturii ştiinţifice, majoritatea revistelor ştiinţifice, şi din ce în ce mai multe, chiar editate în ţări europene cu tradiţie, fiind editate în limba engleză şi destinate publicului internaţional. Aceste date pun în discuţie relevanţa revistelor ştiinţifice locale ca vehicul de diseminare a rezultatelor ştiinţifice originale, pentru domeniile ştiinţifice fără specific local. Articolul mai propune nişte criterii minimale pentru evaluarea existenţei funcţiei de diseminare a informaţiei a unei reviste ştiinţifice şi face o serie de propuneri privind revistele ştiinţifice româneşti. 1 Introducere În România există un număr foarte mare de reviste ce pretind a fi ştiinţifice, aproximativ 600 de reviste înscriindu-se în 2005 pentru a fi recunoscute de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) [1]. Articolele din reviste locale sunt prezentate în multe documente oficiale ca realizări personale ale oamenilor de ştiinţă, rezultate ale proiectelor sau programelor de cercetare finanţate din fonduri publice, sau realizări ale cercetării româneşti, în general [2-6]. În ciuda faptului că o mare parte a fondurilor destinate finanţării cercetării din România au ca rezultat principal aceste articole în reviste locale, există doar două studii care au analizat anterior relevanţa acestor reviste şi implicit a articolelor din ele [1, 7]. În ştiinţă, tehnologie şi medicină, publicarea este o parte integrală a cercetării. Cercetătorii ar trebui să publice rezultatele lor pentru a asigura diseminarea lor cât mai largă, în principal în rândul celorlalţi cercetători din acelaşi domeniu, pentru a fi discutate, evaluate şi folosite în studii ulterioare [8]. Crearea de cunoştinţe şi diseminarea lor, în beneficiul societăţii, este motivul pentru care cercetătorii beneficiază de fonduri publice. Publicarea are şi rolul de a valida rezultatele, prin analiza lor de către referenţii revistei în care sunt publicate, în măsura în care aceşti referenţi sunt experţi în 2 Ad Astra 5 (2), 2006 domeniul respectiv. Alte funcţii ale publicării sunt înregistrarea priorităţii autorilor asupra ideilor publicate, arhivarea informaţiilor publicate, şi răsplătirea autorilor pentru munca lor. Articolul de faţă îşi propune să analizeze relevanţa revistelor ştiinţifice româneşti, şi în special măsura în care acestea îndeplinesc una dintre funcţiile de bază care motivează existenţa lor, şi anume diseminarea rezultatelor ştiinţifice publicate în ele. 2 Producţia românească de articole în reviste locale După cum am arătat, existau în 2005 aproximativ 600 de reviste ştiinţifice româneşti. Conform Institutului Naţional de Statistică (INS) [6], în România existau în 2003 un număr de 25968 de cercetători, incluzând cei din institute, întreprinderi şi cadrele universitare, din care 9219 sunt cercetători atestaţi. Aceasta înseamnă că există o revistă pretins ştiinţifică la aproximativ 44 de cercetători sau la 16 cercetători atestaţi. CNCSIS a stabilit în 2005 că 59% din aceste reviste au cel puţin importanţă naţională, ceea ce înseamnă că există o revistă ştiinţifică de importanţă naţională la aproximativ 74 de cercetători sau la 26 de cercetători atestaţi. Cercetătorii români publică anual peste 20.000 de articole ştiinţifice în reviste din ţară, adică aproximativ de 8 ori mai multe articole decât cele pe care le publică în revistele din fluxul ştiinţific principal (indexate de ISI Web of Science), după cum este arătat în tabelele de mai jos: Tabelul 1. Numărul diferitor tipuri de publicaţii ştiinţifice cu autori din România, conform Institutului Naţional de Statistică (INS) [6] şi Thomson ISI [9]. Tip de publicaţii 2002 2003 Articole publicate în ţară (cf. INS) 16192 20480 Articole publicate în străinătate (cf. INS) 6602 7353 Articole indexate de ISI Web of Science (cf. Thomson ISI) 2408 2505 Cărţi publicate în ţară (cf. INS) 3964 4979 Cărţi publicate în străinătate (cf. INS) 267 314 Tabelul 2. Numărul diferitor tipuri de publicaţii ştiinţifice rezultate în urma proiectelor din Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare (PNCDI), conform declaraţiilor directorilor de proiect. Valorile diferă în funcţie de sursa datelor: rapoartele anuale privitoare la PNCDI [2], sau raportul Nica [3]. Tip de publicaţii Sursa datelor 2001 2002 2003 2004 Articole în ţară Rapoarte anuale 3027 2428 3446 1916 Raport Nica 969 2040 3339 Articole în străinătate Rapoarte anuale 326 704 341 780 Raport Nica 155 484 624 Articole în reviste ISI Raport Nica 139 351 455 Comunicări Rapoarte anuale 884 1960 2398 Cărţi în ţară Rapoarte anuale 167 178 330 204 Raport Nica 45 108 318 Cărţi în străinătate Rapoarte anuale 3 13 12 43 Raport Nica 4 9 28 R. Florian, N. Florian: Majoritatea revistelor ştiinţifice româneşti nu servesc ştiinţa 3 Tabelul 3. Publicaţiile ştiinţifice realizate de universităţile din România în perioada 2000-2004, conform datelor Thomson ISI [9] (prelucrate de asociaţia Ad Astra) şi conform declaraţiilor universităţilor, preluate în Cartea albă a cercetării ştiinţifice din universităţile româneşti, editată de CNCSIS [4]. Tip publicaţii Sursa Număr publicaţii Publicaţii indexate de ISI Web of Science Thomson ISI / Ad Astra 7744 Număr de lucrări publicate în reviste cotate ISI Cartea albă CNCSIS 7036 Număr de lucrări publicate în reviste din fluxul principal de Cartea albă CNCSIS 65501 publicaţii Numărul lucrărilor publicate în volumele unor conferinţe Cartea albă CNCSIS 57148 internaţionale ştiinţifice cu recenzori Numărul cărţilor ştiinţifice publicate în edituri recunoscute din Cartea albă CNCSIS 3498 străinătate 3 Calitatea revistelor ştiinţifice româneşti În 2001, Ioana Robu şi colaboratorii au realizat, la cererea senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, o evaluare a 65 de reviste româneşti din domeniul bio-medical, care, din câte ştim, este şi singura analiză de citări a unor reviste româneşti realizată până în prezent [7]. Această analiză a evidenţiat că articolele din revistele studiate sunt citate foarte puţin de articole din alte reviste româneşti din acelaşi domeniu, existând în schimb o rată foarte mare de auto-citări în cadrul articolelor din aceeaşi revistă (rată medie de 44,39%, în timp ce revistele indexate ISI au o rată medie de auto- citări de de 12,41%, cu o mediană de 9,04% [10]). Studiul arată deci că revistele româneşti, cel puţin cele din domeniul studiat, au un impact extrem de scăzut chiar la nivel naţional. Articolul mai arată că ratele de rejecţie a articolelor trimise spre publicare sunt practic nule, aproape orice articol trimis fiind publicat ulterior, eventual după o amânare sau o retrimitere către autor pentru modificări. Aceasta arată că revistele studiate nu îndeplinesc un rol important al revistelor ştiinţifice, acela de a confirma relevanţa ştiinţifică a articolelor publicate prin selectarea celor mai relevante dintre articolele primite. Studiul a mai arătat că revistele cele mai de calitate, pe baza diverselor criterii abordate în studiu, erau, în general, şi acelea care erau deja indexate de Medline, principala bază de date internaţională cu articole din domeniul biomedical. Un alt studiu al revistelor ştiinţifice româneşti a fost realizat de Dan Grosu, cu ocazia evaluării din 2005 de către CNCSIS a acestor reviste [1]. Acest studiu arată că o mare parte a revistelor româneşti pretinse a fi ştiinţifice sunt de fapt reviste care nu au drept scop publicarea rezultatelor cercetării, dar care doresc totuşi să fie recunoscute pentru a servi drept justificare pentru cheltuirea unor bani publici pentru cercetare, prin publicarea în ele a unor articole. Articolul arată că nici măcar unele reviste universitare nu îndeplinesc criterii minime de conectare la comunitatea ştiinţifică internaţională, chiar dacă aceasta înseamnă Republica Moldova. Motivul principal este expus franc de dl. Grosu: „Realitatea, exprimată cu candoare într-o fişa sintetică de către unul dintre editori, este că avem un număr semnificativ de publicaţii înfiinţate cu unicul scop de a găzdui articolele cadrelor didactice dintr-o instituţie de învăţământ superior şi de a îndeplini, în consecinţă, indicatori pe baza cărora se primesc finanţări din bani publici. […] Lipsa unui model investiţional şi a unui sistem de evaluare şi control a