REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATA

BULEVARDUL MAGHERU: dezagregarea unui simbol al modernității

RUXANDRA PĂDURARU, specializarea Antropologie, promoția 2019

ABSTRACT Municipiul București este caracterizat de un proces de degradare accelerat. Lucrarea pornește de la premisa că orașele sunt spații vii, cu agentivitate proprie și propune o analiză detaliată a unui bulevard bucureștean, Bulevardul Magheru. Scopul a fost de a identifica care sunt și cum acționează agenții umani și nonumani la deterioarea socială, economică, istorică și culturală a unui spațiu. Inițial simbol al prosperității, Bulevardul Magheru se află în prezent într-o zonă liminală, între ruină și patrimoniu. Această lucrare răspunde nu doar la întrebarea de ce și-a schimbat Bulevardul Magheru statutul ontologic, ci propune și câteva idei prospective de regenerare urbană (în care primordială este locuirea, și nu locul). Pentru a realiza acest demers, am combinat cercetarea calitativă (cu accent pus pe cauzalitatea locală și simbolică) prin interviuri în profunzime (peste 20), discuții informale in situ, observație participativă și neparticipativă cu analiza de conținut a arhivelor, a jurnalelor și a ziarelor, prelucrarea datelor din mass-media, documentare video, consultarea materialelor legislative și a celor urbanistice. Cuvinte cheie: ruinare, modernism, patrimoniu, regenerare urbană.

Moto: Se pregătește uciderea, sub forme moarte, a unui vechi oraș care a fost o viață. (Nicolae Iorga)

INTRODUCERE

Triada stat-public-privat se construiește contextual și capătă înțeles doar punând laolaltă toate trei elementele. Coexistența lor în același spațiu este favorabilă cercetării constituirii lor individuale. Secolul al XXI-lea presupune, însă, o întrepătrundere tendențială a sferei publice și a domeniului privat. Adorno (2007, p.14) sublinia în Minima Moralia că doctrina rațiunii de stat “reunește contradicția extremă dintre domeniul public și existența privată”. Paradoxul care se naște vine pe de o parte dintr-o “imersiune a vieții publice în privat”, totul este

Păduraru, Ruxandru. 2019. “BULEVARDUL MAGHERU: dezagregarea unui simbol al modernității.” Revista de sociologie aplicată, vol. 3, nr. 2, pag. 1-33.

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 2 invadat, iar pe de altă parte, din negarea spațiilor comune, dorința de separare, de închidere în privat. Între Scila și Caribda, orașele ilustrează acest paradox, iar Bucureștiul nu reprezintă o excepție. Ca bucureșteancă, am observat vastitatea imaginarului urban și mi-am pus de multe ori întrebări despre loc și locuire într-o metropolă ajunsă aproape nefuncțională. Lipsa unor acțiuni sinergice ale triadei stat-public-privat în rezolvarea problemelor apărute (nu de curând) m-a îndreptățit să cred că o radiografie a Bucureștiului spre sfârșitul celui de-al doilea deceniu al mileniului al treilea ar putea, măcar în linii mari, dezvălui ce anume face ca lucrurile să funcționeze – sau, din contră, să nu funcționeze în Bucureștiul actual. O abordare exhaustivă a întregului oraș este imposibil de realizat, astfel încât studiul se va concentra asupra Bulevardului Magheru, exponent, pe rând, al modernității, apoi al ruinării, în prezent având o misiune utilitariană și simbolică, fără o identitate clară. Bulevardul Magheru ilustrează o suprapunere de planuri între public și privat, între legile formulate de stat și de administrațiile locale și realitatea căreia li se aplică, toate acestea fiind dublate de acțiunea factorilor nonumani. Parafrazându-l pe Daniel Miller (2008), singura mea ipoteză la începutul acestei cercetări a fost că nu aveam nicio idee despre ce voi găsi pe această stradă care arăta cu totul obișnuit. Ideea inițială de la care am pornit contravine conceptului de entropie. Spațiul nu se autodistruge de la sine în lipsa intervenției, ci există atât agenți umani, cât și nonumani care conturează traiectorii ale modificărilor sociale, economice, istorice și culturale. Întrebarea de cercetare, prin urmare, vizează descoperirea actorilor care contribuie la degenerarea urbană (în acest caz particular a bulevardului Magheru) prin urmărirea procesului constituirii și respectiv a reconstituirii. Între arhitectură și praf, între organizare și dezorganizare, putere și vulnerabilitate, abandon și apropriere, ordine și haos, umanitate și natură, Magheru se află într-o zonă liminală. Scopul proiectului este, prin urmare, nu de a realiza o etnografie exhaustivă, ci și de a aduce în prim-plan un bun punct de plecare în stabilirea unei intervenții planificate pentru revitalizare fundamentată pe raționamente viabile, care țin nu doar de loc, cât și de locuire și specific local, dar și de procesele care depășesc particularul. Proiectul atrage, de asemenea, atenția asupra nevoii studiilor interdisciplinare în regenerarea urbană. Am ales ca acest subiect să fie tratat dintr-o perspectivă antropologică deoarece tema implică un interes pentru cauzalitatea locală, circulară și simbolică și presupune comprehensiunea și prezentarea complexității. Prin urmare, totul poate fi semnificativ, iar logica descoperirii și abordarea empatică sunt esențiale. Studiul de față a fost realizat pe parcursul unui an și jumătate (februarie 2018-mai 2019) și s-a bazat pe analiza documentelor istorice și antropologice care vizează această temă, documentarea materialelor de arhivă, a legislațiilor și a materialelor specifice conexe, prin acumularea informațiilor de istorie urbană, prin observație participativă (tururi ghidate prin București organizate de Idei Urbane, ARCEN, inforisk, participare la conferințe) și neparticipativă, discuții informale in situ (peste 100) și interviuri în profunzime (încercând să acopăr întreaga panoplie de actori implicați: investitori străini, firme private, locuitori, administratori de bloc, trecători, ghizi, proprietarii hotelurilor, ONG-uri, arhitecți, urbaniști, comercianți, agenți imobiliari, ingineri constructori- aproximativ 21 de interviuri). Analiza de conținut a unor articole din mass media a constitutit, de asemenea, o modalitate elocventă de lucru. În plus, documente oficiale precum legile sau planurile urbanistice însoțite de rapoarte au consolidat cercetarea. Hărțile au fost studiate pentru o înțelegere cât mai profundă. REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 3

Proiectul pornește de la procesul constituirii bulevardului ca simbol al modernității. Semnele prosperității și ale dezvoltării au ajuns, însă, ruine imobile, fiind considerate astăzi, în cel mai bun caz, monumente, obiecte de patrimoniu. Astfel, înainte de a realiza o incursiune teoretică în care voi explica sensul și efectele ruinării și ale patrimonializării, am introdus un subcapitol care face o radiografie a bulevardului în prezent. Ultima parte a secțiunii referitoare la prezent se axează pe actorii care au contribuit la toate aceste modificări, pornind de la agenți nonumani, dintre care cutremurul reprezintă cel mai important factor care a modificat radical bulevardul de-a lungul timpului, totodată fiind și cel care generează nivelul cel mai ridicat de risc și continuând cu agenți umani precum instituții ale statului, firme private și locuitori. Capitolul final abordează ideea de regenerare urbană și soluțiile prospective care se înfățisează. Chiar dacă poate și doar ca iluzie, bulevardul Magheru abordează o criză de identitate care validează imanența unei cercetări antropologice. Studiul istoric al clădirilor și al modificărilor mediului construit trebuie prins în angrenajul studiului prezent al locuirii, al mobilităților și al mentalităților pentru a reface asocierea dintre “urbs” și “civitas” (Webber, 1967). Magheru merită să devină un sector salvgardat de la imparabila dezagregare pentru a i se reda locul legitim pe eșicherul universal al marilor bulevarde. Dar cine să îl ia sub ocrotire? Cui îi revine responsabilitatea?

1. PROCESUL CONSTITUIRII - MAGHERU, SIMBOL AL MODERNITĂȚII

Acest capitol urmărește apariția curentului modernist în arhitectură și constituirea bulevardului Magheru. La nivel global, mutațiile socio-economice caracteristice secolului al XX-lea s-au reflectat și în structura urbană. Modernismul este o ideologie dominantă în planificare care a plasat în mod explicit spațiul public, pietonii și spațiul urban ca loc de întâlnire pentru cetățeni la coada listei de priorități, dimensiunea umană fiind ignorată, neglijată, chiar eliminată. Modernismul, cu viziunea unui oraș-mașină, segregat după funcțiuni, a devenit extrem de influent. Accentul a căzut pe clădirile individuale. Schimbarea de atitudine unitară, asumată politic, la nivelul întregului oraș, a dus la configurarea zonelor funcționale. Remodelarea urbană operată de Haussmann (prefect al Parisului sub care s-a reconstruit Parisul în 1850) la Paris după 1852 a presupus construirea de mari bulevarde care furnizează logistica pentru o “cultură a bulevardului” (Gehl, 2012). Modernismul a însemnat totodată și respingerea spațiului și a vitalității urbane ca fiind retrograde. În anii 1930 stilul funcționalist se conturează ca fiind independent de estetică, prin eliminarea spațiilor urbane publice. Această perioadă este caracterizată de clădiri paralele – ca pentru a fi privite din mașină, spații deschise, în antiteză cu orașele medievale, care presupuneau distanțe scurte, design și dimensiuni care adunau oamenii pe stradă și în piețe. (Gehl, 2011). În România, diferiți factori au contribuit decisiv la modernizarea consistentă a capitalei, de la modificarea în secolul al XIX-lea a componenței populației în mediul urban odată cu sporirea profesiunilor occidentale, “trasarea unor noi axe majore de circulație și aplicarea parțială a modelului haussmannian” (Voicu, s.a.), până la ideea de confort modern REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 4 al locuinței societății burgheze, prezența arhitecților străini și înființarea în 1891 a școlii de arhitectură din București având ca model învățământul practicat la Paris. Horia Creangă (1892-1943) a fost unul dintre cei mai importanți exponenți ai arhitecturii moderne românești. Între 1929-1932 apare modernismul deplin caracterizat prin raționalitatea organizărilor funcționale (de exemplu, clădirea ARO de pe Bulevardul Magheru). După al doilea Război Mondial, apare conceptul de “imobil de raport”- o inițiativă economică prin care locuința devine o marfă (Voicu, s.a.). După anii `30 se instalează al doilea val de modernitate, care presupune o schimbare totală de atitudine. “Modernitatea socială” (Udrea, 2013) presupune o abordare reactivă în care urbanismul devine un schimb cu dublu sens între fenomenul orașului și specialist. Conform Ofrim (2007), actualul bulevard Magheru a fost conceput în 1900 ca nouă arteră (denumită Bulevardul Colței- între Turnul Colței și Piața Victoriei) care să decongestioneze Calea Victoriei. Prima etapă cuprinde sistematizarea și alinierea unei porțiuni între Universitate și strada Ion Câmpineanu, denumită bulevardul Ion. C. Brătianu. Între 1923 și 1930 (a doua etapă), acest bulevard devine unul dintre cele mai moderne din București, construindu-se blocuri din beton armat de-o parte și de alta. Până în 1938, clădiri importante au fost construite precum blocul ARO, blocul Scala, hotelurile Lido și Ambasador. Astfel, prin acest proces de modernizare, “haina constantinopolitană” (Giurescu, 1966) a fost înlocuită de una apuseană. Aspectul neunitar al bulevardului era dat de coexistența construcțiilor moderne cu case boierești și locuri virane. Aspectul actual al bulevardului este dat după 1950 (a treia etapă), când casele au fost dărâmate, iar în locul lor au fost construite noi blocuri. După 1947, cele două bulevarde gemene (înainte denumite I.C Brătianu și Take Ionescu) își schimbă denumirea în Nicolea Bălcescu și Gheorghe Magheru. Pentru Machidon și Scoffham (1999), bulevardul modernist Magheru avea drept caracteristici: “prevalența orizontalității și numeroasele nișe de la etajele superioare, clădiri predominant de locuințe și birouri, în afara hotelurilor Lido și Ambasador, partere ocupate de magazine și întreprinderi comerciale, cinemauri, showroom-uri (care animau trotuarele) și de o dinamică orizontală a străzii”. Printre clădirile și monumentele importante, se numără Palatul Societății de Gaz și Electricitate, Restaurantul "Grădinița", Cofetăria "Casata", Casa D.A. Sturdza: în prezent aici funcționează librăria Cărturești, Magazinul "Eva", Blocul ARO (Patria): construit între 1929-1931, Cinema Scala, Teatrul Nottara, Hotel Ambasador, Hotel Lido, Clădirea CICLOP: prima parcare supraetajată, construită în 1928, Blocul ITB, Blocul Scala. (Lista clădirilor și a instituțiilor aflate pe Magheru în secolul al XX-lea se regăsește în Anexa 1 a lucrării).

2. PREZENT

Astăzi, Bulevardul Magheru arată ca un ”palimpsest” (Harvey, 2003), carcterizat de lipsa unei identități. Aflat între intersecția Bulevardului Bălcescu cu Strada C.A. Rosetti și rondul de la Piața Romană, are o lungime de aproximativ 863 metri și 4 benzi pe sens. Analiza etnografică reliefează principalele probleme cu care bulevardul se confruntă. Al doilea subcapitol este o încercare de a teoretiza modul în care ruinele sunt receptate și care este statutul ontologic al clădirilor de patrimoniu. Acest demers teoretic este suprapus peste REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 5 realitatea bulevardului. Al treilea subcapitol analizează modul în care diferiți agenți influențează continua dezagregare și pierderea identității bulevardului.

2.1. Analiză etnografică

Bulevardul Magheru reprezintă, în principal, o zonă de tranzit, atât pentru mașini, cât și pentru pietoni. În 2005 a început programul de întreținere multianuală a trotuarelor (de către Administrația Străzilor1 - responsabilă de carosabil, trotuare și semnalizare rutieră), iar în perioada 2012 - 2014 s-au realizat lucrări de amenajare ale trotuarelor cu dale de piatră naturală în valoare de 7,6 milioane lei. Ivanov (2013) explică detaliat cum această investiție pentru a pava trotuarele cu piatră albă a fost destinată eșecului. Până în 2019, dalele albe au devenit negre, pavajele sunt scoase, bordurile sunt căzute. Trotuarele și zonele de așteptare mult subdimensionate și delimitările redundante de pe trotuar creează impresia de impermeabilitate, de îmbâcsire. Când spațiile publice sunt de proastă calitate, au loc numai acele activități strict necesare. Gehl (2011) împarte activitățile în aer liber în trei categorii: necesare, opționale și sociale (care depind de prezența celorlalți în spațiile publice și oferă posibilitatea de a vedea, de a auzi și de a te întâlni). Dacă doar prima categorie este îndeplinită, spațiul îndeplinește doar funcția utilitară a deplasării. Totul se supune, astfel, imperativelor circulației cu mașina, deși locurile de parcare sunt mult mai puține decât ar fi necesar. Ivanov (2016) constată că în București 47% din călătoriile zilnice se fac cu mașina, 35% cu transportul public, 17% pietonal și doar 1% cu bicicleta; aceasta fiind realitatea, locurile de parcare nu constituie totuși o prioritate. Joe Moran (2005) susține că legile care vizează parcarea conțin chiar mai multe nuanțe decât regulile de conducere, deși raportarea la parcare este ambivalentă: este atât o obsesie zilnică, aproape universală, cât și o realitate respinsă ca fiind de interes minor. Planul Integrat de Dezvoltare Urbană - zona centrală București2 (alcătuit de Asociația Spațiul Urban București), a cărui documentație a fost aprobată în 2012 de către Consiliul General al Primăriei București, documentează faptul că zona Magheru-Romană este una dintre cele mai tranzitate zone, atât pietonal, cât și cu autoturismele. În Piața Romană, zilnic trec aproximativ 2328 persoane/oră, iar în zona coloanelor aproximativ 2280 persoane/oră. Viteza media la autoturisme pe tronsonul Romana-Universitate (1342m) în anul 2011 era de 15 km/h dimineața ș i 13km/h

1 Procedura de achiziție nu a fost transparentă și proiectul nu a respectat cadrul legal prin care firma contractată trebuia să supună proiectul atenției Comisiei Tehnice de Urbanism. Trotuarele sunt aproape impracticabile. Raportul trimis se regăsește în Anexa 3 2 Planul pornește de la problema degradării continue a fondului construit și își propune să realizeze regenerare urbană integrată. Însă prin PIDU se poate investi doar în domeniul public, problema reală fiind că nu se poate investi direct în reabilitarea majorității clădirilor din aceste zone centrale, aflate în proprietate privată. Atrag atenția asupra două lucruri. Primul, faptul că PIDU nu a fost pus niciodată în practică în totalitate (deși idei din el au fost preluate în Planurile Urbanistice Zonale). Celălalt aspect este că zona centrală a fost delimitată după niște criterii chestionabile, nedelimitând nici geografic, nici social, nici architectural o zonă precisă, cu limite clare. PIDU are în alcătuire 39 de proiecte și 45 de proiecte conexe. Pe site-ul lor au avut câteva proiecte supuse dezbaterii publice (unde au primit maxim câte trei comentarii). Unul dintre proiecte este Piața Romană pe covor, care își propune să lege noul traseu pietonal și de biciclete, pentru a spori petrecerea timpului liber în condiții ridicate de confort și siguranță. Nici măcar un pilon nu a fost construit până astăzi.

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 6 după-amiaza. Datorită schimbării funcționale a străzilor și a piețelor, impusă de tehnica circulației, regimul de construcție este depășit. El nu mai asigură “nici spațiul protector al sferei private, nici spațiul liber pentru contactele și comunicațiile publice, care ar putea aduce laolaltă persoanele private formând publicul” (Habermas, 2005). Cu cât mai mult se transformă orașul în totalitatea sa într-o junglă greu de străbătut, cu atât mai mult se retrag locuitorii în sfera privată. “Sfera publică urbană se descompune, și nu în cele din urmă din cauză că spațiul public a fost pervertit în terenul dezordonat al unei circulații tiranice.” (Bahrdt, 1988). Cu toate acestea, în 2013, Shaun Turton scria pentru romania-insder.com un articol în care numea Bulevardul Magheru (conform firmei de consultanță globală Cushman & Wakefield) “locul cu cel mai ridicat preț de închiriere al spațiilor comerciale” (aproximativ 600 euro/mp).

Prețul pieței zona Magheru (conform imobiliare.ro) în anul 2018:

Apartament Preț mediu la Euro/mp Chiria lunară vânzare 1 cameră 46.000 euro 1500 euro/mp 320 euro 2 camere 75.000 euro 1499 euro/mp 450 euro 3 camere 121.000 euro 1494 euro/mp 650 euro 4 camere 163.500 euro 1520 euro/mp 816 euro

Potențialitatea închirierii sau cumpărării unui apartament în această zonă este destul de scăzută din cauza clivajului între salariul mediu pe economie (4162 lei brut/ 2435 lei net3) și prețul mediu pentru chiria unui apartament cu 2 camere (2143 lei4). Agențiile de imobiliare țin cota de piață sus în expectanța dezvoltării zonale, avantajele promovate momentan fiind proximitatea mijloacelor de transport și zona centrală. Aceste avantaje, însă, sunt surclasate de factori mai puțin pozitivi, printre care cei mai evidenți sunt zgomotul puternic, lipsa spațiilor publice și spații comerciale goale și clădiri abandonate. Acest spațiu foarte zgomotos, dezvăluie un fond sonor care nu încetează niciodată. Zgomotul reprezintă “genul cel mai insidios de poluare generat de modernitate,

3 Salariu actualizat în mai 2019. 4 Conversie realizată în mai 2019, 1 euro=4,76 lei REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 7

împotriva căruia e cel mai greu de ascuns” (Le Breton, 2002). Zgomotul este prezența nedorită a celuilalt, invazie sonoră care împiedică sentimentul protecției în sfera personală. În societățile moderne, pe primul loc este securitatea și există utopia armoniei, a comunității. Lipsa identiății spațiului (“public but non-civil places”) duce la construirea unor spații pur funcționale (Bauman, 2000). Acest fapt se poate observa și din numărul de farmacii și bănci din zonă, comparat cu numărul spațiilor verzi. În Anexa 2 am trecut toate spațiile comerciale de la parterul blocurilor. Predomină amaneturile și zonele de schimb valutar. Din acest punct de vedere, bulevardul geamăn (Nicolae Bălcescu) prezintă magazine nou renovate și lanțuri comerciale internaționale (precum Collective). Pe Magheru, majoritatea sunt afaceri mici, de familie, reminiscențe ale deceniilor trecute. Foarte multe spații sunt falimentate. Vitrinele, însă, înfățișează laolaltă un prezent împletit cu un trecut adormit, obiecte care și-au pierdut sensul în prezent, oferta nefiind racordată la cererile de piață. Am identificat două spații sociopete ca noduri centrale de interacțiune: băncile din față de la Mega Image (la parterul blocului Eva) și mesele de afară de la McDonalds (fostul restaurant Grădinița). Indiferent de oră, aceste locuri sunt pline, carcateristicile socio- demografice ale ocupanților, fiind, totuși, diferite. În față la Mega Image sunt 5 bănci orientate spre magazin, la distanță suficient de mare între ele încât să nu se poată lega o conversație. Deși trec puțini pietoni pe acolo, majoritatea preferând trotuarul de la bulevard, băncile sunt mereu pline când vremea permite. În acest spațiu de socializare improvizat, comunitatea nu este strânsă, iar relațiile sunt superficiale. În spațiile urbane funcționează “principiul mini - maxi, minimalizării implicării cu ceilalți și maximizării regulilor sociale” (Lofland, 1973). Celălalt spațiu este terasa de la McDonalds (fostul restaurant Grădinița), singurul loc deschis non-stop. George Ritzer (2010) încadrează fast-food-urile în categoria “nimicului”, a “non-locurilor”, datorită caracteristicii de spațiu interșanjabil, generic; în ceea ce privește acest caz particular, consider acest spațiu ca fiind mai degrabă “ceva”, tocmai prin favorizarea interacțiunilor sociale într-un mediu neprielnic acestui tip de activitate. Mesele sunt destul de apropiate, discuțiile se întrepătrund, fiind un murmur continuu. Prețurile accesibile aduc laolaltă persoane din toate categoriile sociale. Seara, însă, spre miezul nopții, grupuri de prieteni, de obicei de vârsta a doua, ies să stea împreună. De multe ori nu cumpără nimic, maxim o bere sau un suc din care beau până la plecare. Într-un interviu, Viorica, o femeie de 48 de ani, mamă a trei copii, a recunoscut că nu îi place să iasă mereu în același loc cu prietenele ei, dar nu au unde. I-ar plăcea să aibă o bancă în fața blocului, cu verdeață în jur, să fie protejată de ochii lumii. Prin urmare, ceea ce lipsește cu desăvârșire zonei este o piață centrală. Whyte (1988) definește piețele în funcție de locurile de stat jos, nu după mărime sau formă. El crede că de obicei sunt prea puține bănci, prea jos și prea înguste, izolate de alte bănci și de acțiunea lor de a putea privi locurile, bulevardul și oamenii. De asemenea, susține că oamenii sunt atrași de alți oameni și că aceștia se așază daca li se oferă ocazia. Curtea de la McDonalds oferă totuși o oarecare intimitate clienților, gardurile și copacii protejându-i de zgomotul din exterior. Seara, când traficul pietonilor scade, această terasă este locul cu cea mai mare densitate de persoane (lângă se află o cafenea, a cărei terasă este funcțională doar vara și alte două fast-food-uri, dar care au doar câteva mese afară). Între Piața Romană și Piața Unirii, 44% dintre vitrine sunt inactive (www.scenariiurbane.ro), falimentul reprezentând, după Polanyi (2013) o parte centrală a REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 8 capitalismului modern. Aceeași idee o enunță și Zukin (1991), pentru care capitalismul este un proces de “distrugere creativă care reorganizează constant spațiul și timpul, reformulează rolurile economice și revalorifică cultura producției și a consumului”. Pentru Brito-Henriques, Morgado și Cruz (2017) dezvoltarea privatizării caselor reprezintă o cauză a descreșterii spațiilor neocupate, vacante. Starea gravă de deterioare a clădirilor din această zonă este cauzată și de oscilații în locuire -vechii locatari ICRAL (Întreprinderea de Construcții, Reparații ș i Administrație Locativă) le-au părăsit după 1990, iar moștenitorii legali de dinainte de 1950 se luptau cu retrocedarea, găsind apartamente vandalizate sau aflate într-o stare deplorabilă. Proiectul CALUP (http://beta.calup.ro/explore) de regenerare urbană a alcăuit o hartă a spațiilor nefolosite din București, majoritatea cu potențial de dezvoltare. Pe bulevardul Magheru am identificat 7 spații fără nicio utilizare, aflate într-o stare deplorabilă, astfel: numerele 12-14, 20, 22, 27, 29, Hotel Lido și Clădirea Ciclop. Trecătorii pe bulevard după ora 23:30, puțini la număr când se termină programul mijloacelor de transport în comun, trec mult mai repede pe lângă spațiile abandonate. Unii încearcă să tragă cu ochiul înăuntru, dar majoritatea se uită în față și grăbește pasul. Doar o treime din persoanele cu care am vorbit au declarat că nu se simt în pericol noaptea pe Magheru. Toate aceste spații nefolosite, de la clădiri întregi la spații comerciale la parterul blocurilor, dau un aspect de ruină.

2.2. Ruinare și patrimonializare

Ruinarea poate fi înțeleasă ca “lived process”, reprezentând relația dintre oameni, locuri și procese istorice și socio-economice (Mah, 2012). Ruinele sunt la intersecția dintre natură și cultură, aflându-se într-o “zonă liminală” (Dickinson, 1996). Ruinele și ruinarea sunt legate de construcție ș i rearanjare așa cum sunt legate de distrugere deoarece ele nu sunt anihilările complete ale clădirilor și organizărilor, ci ele însele sunt forme diferite de organizare (Dale și Burrell, 2011). Ruinele sunt adeseori asociate cu pierderi și dezmembrare, cu o dezintegrare a elementelor fizice, se opun structurii stabile prin ideea de “proces dinamic activ, continuu și violent” (Stoler, 2013). Ruinarea formei este, însă, ambivalentă. Ruina generează frică (realizarea inconfortabilă a faptului că toată organizarea este futilă și că universul se îndreaptă inexorabil către entropie, ceea ce generează o derilicțiune constantă), pe de o parte, dar și o continuă fascinație datorată rezonanțelor simbolice care produc sensuri (de cele mai multe ori, sentimente estetice pozitive prin asocierea cu trecutul). Ambivalența, pentru Bauman (1991) reprezintă și posibilitatea de a atribui unui obiect sau unui eveniment mai mult de o singură categorie. Ruina este și materialitate și transcendență, reprezintă o altă formă de existență, o punte între tradiții sau culturi. Dale și Burell (2011) explică cum ruinele reordonează spațiul, cum creează “realități materiale, asincronice, temporale, la fel ca un set de temporalități imaginate și reconstruite”. Dorința de a crea care este încorporată în arhitectură reprezintă o combinație a dorinței de a merge către transcendent, învingerea timpului și a caducității umane. Halbwachs (1980) afirmă că ruina fizică dispare odată cu intenția observatorului subiectiv, care distruge sau deconstruiește clădirea prin reconstruirea ei ca o pânză albă pe care proiectează diverse ambiții normative. Prin urmare, dialectica istoriei naturale construiește imaginea ruinei ca un “cronotop” (în sensul dat de Bakhtin (1981) – o REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 9 singularitate spațio-temporală care servește ca punct generator de construcții narative și lucrări ale memoriei colective). Pe Magheru, ruinele sunt receptate, în principal, ca simboluri ale nostalgiei modernității (Huyssen, 2006). Deși ruinele sunt constructe sociale la bază, ele umbresc distincția dintre natură și cultură și stau ca mărturie a istoriei unor proiecte de modernizare nereușite (Cotoi, 2017). Așadar, ruinele înțelese ca altă formă de existență intră într-un alt regim ontologic și pot fi valorificate ca obiecte de patrimoniu. Patrimoniul necesită protecție, întrucât clădirile reprezintă identitate, memorie. Factorii principali care determină apartenența unui obiect la patrimoniul cultural prin stabilirea valorii patrimoniului sunt: vechimea elementului, calitățile sale intrinseci și importanța sa pentru a înțelege istoria. Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate prin lege. În România Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice5 prevede că un artefact devine monument dacă constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau etnic. Monumente istorice aflate pe Magheru (http://urbanism.pmb.ro/Informa%C5%A3ii%20publice/Zone%20protejate%20construite/Def inirea%20regimului%20tehnic/magheru.pdf): Ansamblul de arhitectură Bd. General Gh. Magheru, Garajul Ciclop, Hotel Ambasador, Blocul ARO-Patria și Palatul Societății de Gaz și Electricitate. 24 de imobile sunt încadrate în zone protejate construite, dintre care 14 sunt clădiri cu grad mare de protecție-conservare (intervenție obligatorie), 4 sunt clasate LMI-MB 2004, 4 sunt cu grad mediu de protecție (intervenție posibilă) și 2 sunt fără grad de protecție (desființare posibilă). Pentru Choay (1998) monumentul reprezintă “un instrument de memorie care solicită și mobilizează prin prezența sa fizică o memorie vie, corporală, organică și întemeiază genealogia și identitatea”. Totuși, monumentul istoric nu este construit în mod deliberat cu scopuri memoriale, ci este ales ulterior pentru rațiunea valorii sale pentru istorie și artă. Apar monumente neintenționale prin atribuirea de noi valori și sensuri care înlocuiesc sensurile și valorile inițiale ale clădirilor sau ale structurilor. Astfel, așa cum am arătat în capitolul despre procesul constituirii, clădirile încadrate ca monumente pe Magheru au fost construite în racord cu arhitectura predilectă în acea vreme în spațiul european și au avut o utilitate imediată. Noțiunea de “patrimoniu urban istoric s-a constituit contra-curentului procesului de urbanizare dominant” (ibid. Choay, 1998, p.121). Astăzi, peisajul urban depozitar de memorie, de amintiri sociale, devine container de experiențe ce contribuie la amintirea sa intrinsecă (Hayden, 1995). Reprezentarea istorială acordă ansamblurilor urbane vechi o valoare de folosință și simultan una muzeală, integrându-le într-o concepție generală de “amenajare teritorială” (Choay, 1998). Magheru este încadrat în zona protejată 04a și se află în zona centrală, subzona centrală situată în limitele zonei de protecție ale valorilor istorice și arhitectural urbaniste, CP4-subzona nucelului central comercial și de afaceri (http://urbanism.pmb.ro/duat- su/zone%20protejate%20-%20prescriptii/zone%20protejate%20-%202000/04magheru.pdf). Astfel, anumite monumente de arhitecură au un grad de protecție maxim, ceea ce înseamnă că sunt permise doar intervenții care conservă și potențează zonele existente, iar în cazul unei restaurări se va păstra sau se va reveni (la nevoie) la arhitectura inițială a fațadelor (fapt

5 Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Titlul 1, art.3, https://lege5.ro/Gratuit/hezdmmjq/legea-nr-422-2001-privind-protejarea-monumentelor-istorice REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 10 respectat atât de investiția Magheru One, cât și de Hotelul Lido). Deși apartamentele din blocuri, de exemplu, sunt proprietate privată, administrația impune constrângeri date de încadrarea zonei sub o legislație de spațiu protejat. Astfel, printre altele, se interzic montarea aparatelor de aer condiționat pe fațadele către stradă și închiderea balcoanelor, a loggiilor și a teraselor, precum și acoperirea teraselor descoperite cu elemente structural fixe, cu caracter definitiv. Parterele comerciale au un anumit regim de funcționare. Autorizațiile nu sunt înglobate sub aceeași instanță de decizie. Pentru faza proiect de autorizație de construire este necesar avizul Ministrului Culturii, intervenția în Piața Romană se poate face doar cu un certificat de urbanism care se obține pe baza unor propuneri rezultate dintr-un concurs public de arhitectură și urbanism, pentru intervențiile în spațiul public este nevoie de avizul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și al Ministerului Culturii. Când o clădire supraviețuiește suficient de mult ca să treacă de la un anumit sistem de semnificații, de valori culturale, la altul, apare ideea de monument. De-a lungul secolelor și civilizațiilor, fără ca cei care îl construiau sau îl locuiau să fi avut intenția sau să fi fost conștienți de aceasta, “orașul a jucat rolul memorial de monument: obiect care, paradoxal, nu a fost ridicat în acest scop și care posedă, într-o măsură mai mult sau mai puțin constrângătoare, dubla și miraculoasa putere de a înrădăcina pe locuitorii săi în spațiu și timp” (Choay, 1998). În această categorie s-ar putea încadra și parte dintre clădirile de pe Magheru a căror regenerare este privită simultan cu speranță și reticență. Ele stau ca mărturie a unei realități greu asimilabile dar care reprezintă un pivot în cercetarea istorică, politică, socială și economică a secolului trecut. Trebuie redescoperit spațiul proximității, reînvățată producerea și locuirea pentru a învăța ce este, cum este și de ce este important patrimoniul istoric arhitectural și urban pentru a demara proiecte de regenerare urbană durabile. Dar, în practică, desi bulevardul Magheru este un spațiu protejat, în care valoarea clădirilor este atestată legal, degradarea este vizibilă de la o zi la alta. Cui se poate atribui vina?

2.3 Agenți care influențează

Patrimoniul este fragil și vulnerabil iar amenințarea cu dispariția poate apărea din diverse motive: factori naturali, schimbări climatice (creșterea precipitațiilor, a temperaturilor), cutremure, vârsta, fenomene de modă, starea precară a structurilor și a clădirilor, numărul mare de turiști care vizitează un loc, precum și alte amenințări: ignoranța, războiul și conflictele, intervenția umană, incendiile sau vandalismul (http://patrimoniu100.ro/abc-ul-patrimoniului/patrimoniul-intre-protejare-si-distrugere/). Voi trata independent influența actorilor nonumani și a celor umani.

2.3.1. Agenți nonumani

Clima este un prim factor care are influențe negative asupra bulevardelor. Creșterea temperaturilor a făcut ca asfaltul să se deformeze, iar materialele din care sunt alcătuite clădirile să cedeze. Precipitațiile excesive au rol coroziv, iar tencuiala cedează. Pe 22 mai 2018 bucăți de tencuială s-au desprins dintr-o clădire încadrată în clasa I de risc seismic și au căzut pe trotuar. Posibilitatea producerii unor accidente a fost mare, însă din fericire nimeni REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 11 nu a fost rănit. Primăria Capitalei nu a avut până în momentul elaborării acestui proiect niciun răspuns oficial. De asemenea, redeschiderea hotelului Lido a fost întârziată cu 6 luni din cauza unei planificări care nu a anticipat temperaturile extreme. Pereții proaspăt refațetați s-au desprins în luna august 2018, împiedicând continuarea lucrărilor. Cutremul, însă, reprezintă cel mai mare pericol nonuman. Conform http://amccrs.pmb.ro/docs/Lista_imobilelor_expertizate.pdf există pe Bulevardul Magheru “11 imobile expertizate tehnic din punct de vedere al riscului seismic încadrate în clasa I de risc seismic”. Reconsolidarea apare ca fiind complicată, deoarece experții în comunicarea riscului seismic transmit rezultatele într-un mod deficitar, informațiile cuprinzând date contradictorii sau mituri. Aceste demitizări și remitizări succesive duc la o ameliorare a perceperii pericolului real la care este expus Bucureștiului, în cazul de față Bulevardul Magheru având o înaltă predilecție către distrugere completă. Matei Sucambașu, fondatorul Asociației Re:Rise- Asociația pentru reducerea riscului seismic- afirmă că Vinovați moral am fi cu toții pentru că vulnerabilitatea seismică e o problemă pe care am ignorat-o cu toții cu bună știință timp de aproape 80 de ani, de la cutremurul din 1940. Transparentizarea procesului de expertizare este de maximă importanță, întrucât problema este opacitatea, nu subiectivitatea. Magheru s-a confruntat cu două mari cutremure, cel din 1940 și cel din 1977. În 1940 s-a prăbușit blocul Carlton -la acea periodă, cea mai înaltă clădire bucureșteană-. Primul cod pentru proiectarea aseismică a fost datat în 1941. Ceea ce s-a întâmplat între anii 1963 și 1977 este, însă, îngrijorator. Regimul a decis să se adopte codul de proiectare aseismic rusesc. Însă cutremurele diferă. Rusia are cutremure de suprafață (crustale) și în zone izolate, România -în Vrancea- are cutremure de adâncime intermediară (sub-crustale), care au o amplitudine mare. Pe scurt, în România clădirile înalte au recul și cad, ceea ce în Rusia nu e cazul. Adoptând modelul rusesc, au fost supraarmate clădirile cu puține etaje și subarmate clădirile înalte. Ceea ce face ca toate imobilele construite în acea perioadă să nu respecte absolut deloc tipologia cutremurelor românești. Printr-o decizie a organelor decidente, mai mult de un deceniu de construcții este afectat. Cutremurul din 1977 reprezintă factorul care a confirmat proasta gestionare a regimului de construcție. Din “1570 de morți și 11300 răniți, 90% din victime s- au înregistrat doar în București” (http://inforisx.incd.ro/index.htm). Clădirile după 1977 nu au fost reconsolidate, însă, ci dispoziția a fost dată doar pentru revenirea la situația dinainte de cutremur. După 1990 doar “20 de clădiri din București au fost reconsolidate din bani publici și vreo 70 din fonduri private” (Ilie, 2017). Pe Bulevardul Magheru în prezent, unul dintre trotuare este atât de îngust încât în cazul unui cutremur trecătorii sunt supuși în totalitate riscului. Clădiri șubrede, balcoane care se desprind, fațade căzute, decorațiuni fără structuri de rezistență, toate alcătuiesc peisajul unui spațiu în care pericolul este deopotrivă a locuitorilor, dar și al pietonilor. După tragedia din Colectiv, din 2015, majoritatea clădirilor din București au fost reexpertizate, numeroase spații fiiind închise. Un exemplu pentru cazul de față este Teatrul Notara (aflat într-un bloc încadrat în clasa I de risc seismic), care a fost mutat în altă locație. La aproximativ 3 ani de la incident, Teatrul Notara funcționează din nou pe Bvd. Magheru (deși Legea 282/20156

6 Legea nr. 282/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente- https://lege5.ro/Gratuit/ha2diojygi/legea-nr-282- 2015-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-guvernului-nr-20-1994-privind-masuri-pentru-reducerea- riscului-seismic-al-constructiilor-existente REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 12 prevede interzicerea organizării și a desfășurării de activități permanente și/sau temporare în aceste spații). Starea precară a clădirilor nu alarmează însă și locuitorii de pe Magheru. Sunt câteva categorii generale în care pot fi încadrate răspunsurile lor la întrebarea dacă se gândesc că locuiesc într-o zonă care va fi puternic avariată la următorul cutremur major. Prima direcție este cea a ignoranței. Fenomenul nu este foarte bine înțeles de cei care fie nu au prins 1977, fie de cei care l-au trăit în zone care nu au fost afectate. INFORISX-informații privind riscul seismic în România (http://inforisx.incd.ro/index.htm) evidențiază că datorită faptului că în România cutremurele de pământ intermediare puternice se manifestă la intervale mari, în prezent cca. 50 % din populația expusă nu a trait în perioada de manifestare directă a unor asemenea evenimente, deci nu are o experiență recentă de protecție și comportare. Prin urmare, în lipsa unei comunicări eficiente și a experienței directe, pretenția de prevenție la nivel individual este absurdă. Al doilea argument este cel al proprietății. Munca de o viață pentru achiziționarea unui apartament este adusă adesea în discuție. Schwenkel (2013) susține că dezvoltarea urbană în spațiile postsocialiste “evocă amintiri traumatizante de pierdere și instabilitate, generând anxietate și disperare în rândul oamenilor a căror casă a fost targetată de investitori pentru reînnorie”. Cel mai des invocat motiv, însă, este cel al antecedentelor. Dacă clădirile au rezistat în 1940 și în 1977, sigur vor face față și unui al treilea mare cutremur. Tinerii sunt, într-adevăr, puțin mai reticenți. Dar zona centrală pare un motiv suficient de puternic încât să nu fie necesar să ia în considerare să se mute în altă parte.

2.3.2. Agenți umani

Blanciak (2018) evidențiază ideea că orașul ar putea fi tratat ca o “piesă arhitecturală care poate fi înțeleasă, controlată și eventual văzută ca un tot”. Sindromul patrimonial nu este un fenomen nou. Obiectele devin patrimoniu prin conjuncturi economice și politice de cele mai multe ori, invocând o sensibilitate istorică care nu este mereu justificată, punerea în valoare necondiționată făcând subiectul unui cult irațional. Choay (1998) susține că pentru a defini corect patrimoniul sunt necesare structuri juridice și instituționale. Ele vor fi eficace doar cu condiția de a fi diversificate și puțin numeroase și dacă, în loc de a li se supune, fiecare contribuie conștient și activ la punerea lor în aplicare. Aceste structuri, în privința bulevardului Magheru sunt extrem de numeroase, așa cum voi demonstra în acest capitol și, mai important, sunt lipsite de o viziune comună. Discursul privind protecția patrimoniului este, însă, de cele mai multe ori destinat mascării distrugerilor și desfigurărilor reale (ibid. Choay, 1998). Prin urmare, nu oamenii distrug lucrările omului, ci “oamenii le lasă să decadă” (Simmel, 1958), însă ruinele complică strategiile de ordonare ontologică a spațiului (DeSilvey și Edensor, 2013), iar politicile de locuire joacă un rol critic în regenerarea urbană. Schimbările demografice (aglomerarea urbană, migrația sat-oraș și, mai nou, invers), numărul de copii/familie, cât și inovațiile tehnologice (numărul mare de mașini, tehnologia evoluată de expertizare etc.) au contribuit la modul în care arată și sunt percepute astăzi bulevardele. Însă degradarea este, în principal, cauzată de practicile birocratice ineficiente și de difuzia responsabilității între o multitudine de instituții. REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 13

Antropologia birocrației este capabilă să pună lumea într-o lumină nouă, iar capturarea banalității oferă rezultate surprinzătoare. Mathur (2016) face o monografie într-un cartier din India în care se centrează pe practici birocratice pentru a răspunde la întrebarea de ce este statul indian incapabil să producă schimbările dorite deși legile, politica, planurile sunt complexe; de ce legi foarte bine alcătuite produc absurdități sau eșuează în totalitate. Eșecul este cauzat nu de corpție sau de disfuncționalitățile, ineficiența sau capacitatea scăzută a statului indian, ci mai degrabă din cauza practicilor birocratice afective. O cale de a înțelege birocrația este focusul pe discursul și procesul de reformare si reorganizare făcute în numele binelui public. Cris Shore și Susan Wright (2000) susțin, de asemenea, că tehnologiile de audit sunt de fapt instrumente pentru forme noi de guvernanță și putere – înțelese în termenii funcțiilor politice ca o tehnologie a guvernanței neo-liberale, iar Webber (1922) subliniază că “locusul puterii statului modern rezidă în birou (rolul birocrației)”. Ubicuitatea birocratică este o carcteristică a bulevardului Magheru. Summus jus, summa injuria. Multitudinea de legi, opacitatea lor, diseminarea acestora doar în medii sterile duc la investiții fără finalitate vizibilă, banii alocați având un demers netransparent. Un bun exemplu de piedică în calea dezvoltării este regimul proprietății comune pe cote-părți (bunul aparține mai multor titulari concomitent). Hotelul Ambasador a fost privatizat prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts), care reprezintă trecerea patrimoniului unei societăți aflate în administrația statului către angajații aceleași unități ecnomice. Kolodko (2015) percepe ca alte neajunsuri mai ușor acceptate de societățile din piețele emergente postsocialiste, transformări ale sistemului de valori, printre care se numără “lăcomia fără inhibiții și lauda avariției, un nivel mult mai sofisticat al vicleniei care o face pe cea din trecut să pară o joacă de copii, pirateria din procesul de denaționalizare a activelor publice, toleranța față de excluderea socială, lipsa solidarității cu oamenii care au sărăcit fără a avea vreo vină”. Pentru Rouse (1998), printre cele șapte constrângeri ale proiectării urbane integrate se numără și supra-reglementarea. Capitolul următor analizează regenerarea urbană, proiectele desfășurate până în prezent și prezintă câteva idei prospective.

3. REGENERARE URBANĂ, ÎNTRE VALORIFICARE ȘI DESCONSIDERARE. PROIECTE ȘI IDEI PROSPECTIVE

Proiectul integrat de regenerare urbană reprezintă “o manieră de a concepe procesul de dezvoltare urbană mai flexibil, deschis dezbaterii şi transformărilor, propunându-şi să articuleze, pe de o parte, mai multe niveluri de intervenţie: punctuală, la nivelul cartierului în dificultate, corelat cu logica de dezvoltare globală a oraşului, iar pe de altă parte mai multe sectoare de intervenţie - economic, social, de mediu, teritorial” (Ginavar, A., Blum, I., Marin, V. et al., 2007). Regenerarea urbană urmăreşte “revitalizarea zonelor urbane aflate în dificultate: reabilitarea patrimoniului reprezentat de cartierele istorice, îmbunătăţirea condiţiilor de locuire în cartierele de blocuri, amenajarea şi înfrumuseţarea spaţiului public - pieţe, scuaruri, parcuri, mobilier urban, modernizarea infrastructurii urbane - reţele de apă, gaz şi electricitate, drumuri şi reţele de transport în comun”. (ibid., Ginavar, A., Blum, I., Marin, V. et al., 2007). În anul 2010 a apărut Declarația de la Toledo (document politic REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 14 fundamentat științific) care tratează regenerarea urbană prin prisma abordării inter- și trans- disciplinare integrate. Orice proiect de regenerare urbană are nevoie înainte de o radiografie a spațiului. Am adăugat schemei făcute de Vencu (2010) oportunitățile, amenințările, punctele tari și punctele slabe pe care le-am identificat pe Magheru (se regăsesc în Analiza SWOT din Anexa 4). Printre cele mai importante puncte tari se numără amplasarea favorabilă în cadrul orașului (ultra-central) și faptul că este un punct intermodal (conexiune și cu metrou-linia M2 și cu numeroase linii de autobuz). Punctele slabe surclasează numeric punctele tari. De notat sunt funcțiunile reduse în prezent (oferta slabă, inexistența parcărilor, iluminatul ineficient și indirect al zonei și lipsa de fluiditate a circulației atât pietonale, cât și cu autoturismul). Două dintre oportunitățile identificate sunt reactivarea fronturilor stradale și potențarea caracterului central și de reper al zonei prin posibilități de ședere. Amenințări observate există precum alterarea, până la desființare, a funcționalității zonei prin parcarea invazivă și pseudo- animarea prin activarea frontului estic cu funcțiuni inadecvate centrului de oraș - impermeabilitatea frontului (filiale de bănci, farmacii, sex-shop-uri, săli de jocuri etc.). Ca principale agresiuni se numără și aplicarea unor panouri publicitare în disonanță cu arhitectura fațadei. Loredana Diacu (2015) susține că suprafața însumată a reclamelor stradale în București este de 30 de hectare. Prin legea 422/20017, “monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate prin lege”, prin urmare orice fel de reclamă afișată pe clădire este strict interzisă, dar legea nu este respectată. Aceste amenințări pot fi reglementate, prin urmare, nu doar prin alcătuirea unor legi concise, ci și prin aplicarea lor. Lista panourilor publicitare de pe Bulevardul Magheru se regăsește în Anexa 5. Orașele se adapteazã printr-un “proces de ajustare și remodelare” (Petrișor, 2010). În paragrafele următoare, voi trata principalele clădiri renovate sau regenerate.

Hotelul Lido Renovarea Hotelului Lido este o investiție de peste 6 milioane de euro. Mohamad Murad – om de afaceri libanez- a închiriat hotelul de la familia Angelescu Monteoru pe 15 ani, cu posibilitate ulterioară de cumpărare. Hotelul Lido a reprezentat un exponent al modernității, în curte având o piscină cu valuri. În jurul acestei atracții turistice s-a construit o mișcare efervescentă, care aducea culoare și avantaje financiare bulevardului. Hotelul are în prezent 115 camere, dintre care 18 apartamente (Ionescu, 2019). Prețul aproximativ pentru un apartament/noapte este de 226 euro, hotelul având omologate 4 stele. Acesta nu a fost reconsolidat (a fost experitzat, în schimb), ci doar renovat. Liftul vechi a fost păstrat ca simbol al apartenenței hotelului la o altă epocă. Hotelul fost redeschis pe 28 ianuarie 2019. Dintre problemele cu care se confruntă am identificat locurile de parcare, pentru care în prezent proprietarul se judecă cu Primăria Municipiului București (care nu asigură necesarul; momentan, un loc de parcare, pe lună, costă 3600 euro- conform managerului hotelului), concurența grea cu hotelurile de lanț, atribuirea stelelor (pe criterii mai degrabă care țin de dimensiunea spațiilor decât de calitatea acestora) și piscina (fosta piscină celebră cu valuri)

7 Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, https://lege5.ro/Gratuit/hezdmmjq/legea-nr- 422-2001-privind-protejarea-monumentelor-istorice REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 15 care se află în litigiu. Hotelul își propune să găzduiască în brasserie (externalizată) evenimente mondene lunare.

Magheru One O reconsolidare de la zero a fost Magheru One (clădire care îndeplinește funcții multiple: magazine, birouri, restaurante, dispunând de un spațiu comercial de 1200 mp construită de S+B Gruppe AG, societate privată austriacă de dezvoltare imobiliară). Pe terasă, la ultimul etaj, sunt organizate evenimente (mai ales de networking- drink before home//wine after work), expoziții și întâlniri culturale (seri de poezie).

Casa D.A. Sturdza O altă clădire regenerată este Casa D.A. Sturdza. Construită în 1883, casa pentru Dimitrie Sturdza (Prim Ministru) a fost retrocedată în 1996 familiei Sturdza și a devenit librăria Cărturești (prima din acest lanț) în 2000. Patronii se definesc ca fiind cool curators, încercând să adapteze conceptul de librărie clasică secolului al XXI-lea. Librăria nu se adresează doar celor din zonă datorită prețurilor mari și a evenimentelor adresate unui câmp cultural distinct. Deși s-ar putea vorbi de gentrificare a spațiului, în momentul actual librăria Cărturești contribuie la o dezvoltare a bulevardului, creează spații de relaxare, aduce inițiative culturale și promovează un nou tip de abordare. Inițiativa restaurării unei case vechi, cu o arhitectură impresionantă, capacitatea de a comunica nevoia unei regândiri a spațiilor care trebuie permanent adaptate, evenimentele care stârnesc formarea unei comunități în jurul unor valori sunt lucruri care conferă Bucureștiului un aer proaspăt. Locația de pe Magheru este dovada că industriile creative contribuie la regenerare, la revitalizare și sunt un mijloc excelent de a promova turismul.

Garajul Ciclop Garajul Ciclop, construit în anul 1928 din ordinul lui Dumitru Bragadiru, a fost prima parcare supraetajată din București. Perioada interbelică a adăpostit în această clădire ultimele trenduri în materie de mașini Astăzi, clădirea se află într-un stadiu îngrijorător de degradare. O încercare de regenerare o reprezintă desfășurarea în 2015 în acest spațiu a Pavilionului de Artă București - Art Safari, unul dintre cele mai mari evenimente cultural-artistice din țară. Această încercare de revitalizare a atras mulți vizitatori și a crescut nivelul de conștientizare al oportunităților pe care această clădire le-ar putea oferi. În 2015 evenimentul a avut conform https://www.artsafari.ro/arhiva/2015-ro/ 19.716 de vizitatori, 57 de spaţii expoziţionale, dintre care opt muzee din ţară, 16 conferinţe, ateliere creative, activităţi pentru copii, prezentări de artişti, lansări de carte şi evenimente inedite. Sensibilizarea publicului, însă, nu a avut nicio consecință pe termen lung în ceea ce privește parcarea Ciclop. Încercări de revitalizare ale clădirii Ciclop au venit și din partea antreprenorilor Pegas. Readucerea pe piață a unui brand aproape dispărut se încadra în peisajul clădirii lăsate în paragină. Era un proces de (re)facere REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 16 reciprocă, însă alegerea spațiului Ciclop ca punct de vânzare s-a dovedit a fi un proces anevoios în lipsa oricărei implicări a administrației publice. Astfel, inițiativa nu a fost valorificată. Garajul Ciclop este proprietatea a nouă persoane. Orice încercare de investiție/expertizare/reconsolidare înseamnă consultarea în prealabil a tuturor deținătorilor imobilului și ajungerea la un acord favorabil pentru toate părțile.

Cinema Patria Street Delivery, în 2018, a atras atenția asupra importanței redeschiderii Cinema Patria organizând în fața cinematografului (închis acum) un eveniment monden. Au amplasat un covor roșu, au adus baloane și materiale asemănătoare unei gale sau premiere de film, fotografi, iar afișele lipite pe gardul de sârmă care înconjoară intrarea în cinema (semn că nu se va redeschide prea curând) în loc să fie postere cu filme, au fost informații extrase din Raportul pentru București 2018 cu date despre degradarea orașului. Acest gen de manifest a avut impact doar temporar, Cinema Patria rămânând închisă.

Apariția în 2009 a Comisiei Consultative pentru Politici și Strategii de Dezvoltare Urbană a fost un prim pas în încercarea de a revitaliza orașele; această comisie are impact, însă, doar în zonele în care există o bună comunicare între oamenii de știință, care studiază fenomenele și instituțiile publice, responsabile de luarea deciziilor bazate pe informațiile furnizate. Atribuirea responsabilității a condus Bucureștiul la eșec urbanistic. “Societățile de piață reale au nevoie ca statul să joace un rol activ în gestionarea piețelor, iar acest rol necesită luarea de decizii politice” (Polanyi, 2013). Însă, nu consider că responsabilitatea trebuie să fie exclusiv a statului. “Dezvoltarea spațială durabilă presupune descentralizarea prin trecerea de la guvernare la guvernanță -prin care și actorii privați participă la procesul de formulare și implementare a politicilor publice” (Petrișor, 2008). O arhitectură de succes asigură o interacțiune bună între spațiul public și viața publică. Importanța observației comportamentului oamenilor în spații publice pentru a construi un oraș funcțional este subliniată de numeroși antropologi și urbaniști, printre care amintesc de Jan Gehl (2013), Jane Jacobs (1961), Georges Perec (1993), Richard Florida (2007), William Whyte (1980). Câteva soluții viabile identificate sunt transformarea unei culturi a automobilului în cultură pedestră printr-o politică de partere active (Gehl, 2012), însuflețirea zonelor în care poți merge nestingherit pe jos făcând atracția claselor creatoare (Florida, 2007). Astfel, cu cât există mai multă activitate, cu atât zona devine mai sigură (Jacobs 1961). Alte idei care pot contribui la această efervescență a bulevardului ar fi promovarea culturii bicicletelor, restructurarea rețelei stradale, realizarea unei strategii pietonale, înverzirea orașului, investirea într-un iluminat nocturn de calitate, încurajarea artei urbane. “Proiectarea urbană trebuie privită ca un proces, în care un loc important să îl ocupe identificarea cu locurile în care ființezi.” (Vencu, 2010, p.7). Mare parte dintre proiectele și asociațiile care au în plan regenerarea urbană bucureșteană se regăsesc în Anexa 6. Amintesc două initiative majore care nu au fost concretizate în ultimii 30 de ani. REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 17

În 1991, a existat un proiect masiv de restructurare a bulevardului realizat de Sandu Alexandru8. Prin acest proiect, se dorea permeabilizarea fronturilor și activarea lor, lărgirea trotuarelor, construirea parcajelor subterane, amenajarea piațetelor și gardenelor cu elemente ambientale de micromobilier (panouri, smenale, fântâni, sculpturi etc.). Poate planul care ar fi avut cel mai mare impact a fost construirea unui tub discontinuu între pereți mulați, sub toată lungimea Bulevardului Magheru-Bălcescu (între tunelul metroului și asfalt) care ar fi dislocuit aproximativ 1800 locuri de parcare (în prezent alveolele găzduiesc aproximativ 320). În 2018 s-a aprobat acordul de parteneriat între Primăria Muncipiului București și Universitatea de Arhitectură Ion Mincu în urma concursului internațional de arhitectură și urbanism București 2020 pentru realizarea proiectului Regenerare urbană zona Bulevardului Magheru (include Piața Unirii, Bvd. Brătianu, Piața Universității, Bvd. Magheru și Piața Romană). Deși în aprilie 2019 acest plan trebuia să fie publicat, din cauze necomunicate, acest proiect nu se va mai desfășura. Wally Ollins (2015) arată cât de important este brandul de oraș. Brandul unui loc, în perspectiva lui, înseamnă oportunitate, credibilitate, noroc, personalitate. O promovare consistentă, care să urmeze o direcție clară a promovării identității ar aduce doar beneficii unui spațiu care și-a pierdut orice funcție în afară de cea de tranzit. Toate aceste fragmente patrimoniale prezente pe Magheru, jaloane ale împlinirilor în timp, reflectă o imagine: a locuitorilor orașului. Pentru Choay (1998) memoria vie (prin patrimoniu istoric construit) este cea care, în materie patrimonială, ar putea da o întrebuințare legitimă noțiunii de autenticitate. Allan Jacobs și Donald Crewe și Lowe (1995) afirmă că există constant probleme de reinventare tocmai pentru că acest concept nu este înțeles până la capăt. Ei arată că nu sunt suficiente doar proiecte de regenerare ale cărămizilor și ale mortarului, ci e nevoie de relații sociale și forme de sociabilitate care produc atât avantaje competitive importante, cât și specializare în economia post-industrială. Prin urmare, Bulevardul Magheru are nevoie de investiții care să se încadreze într-un proiect mai larg de dezvoltare, care să aibă la bază o analiză în profunzime a locului și locuirii. Dar ce actori contribuie la realizarea sau eșecul unor astfel de demersuri? “Capitalismul nu se poate stabiliza numai prin noi investiții, produse noi, inovații mai inteligente” (Varoufakis, 2017, p.17). Este nevoie și de argumente viabile care iau în considerare specificul local și care se racordează la realitatea trăită, nu doar imaginată. Iar locuitorii orașului trebuie să înțeleagă că de multe ori, în spatele planurilor de modernizare, se află un cal troian.

CONCLUZIE

Magheru este de iure al nostru, însă de facto al nimănui. Privit din perspectiva identității, în prezent rămân doar reminiscențele unui simbol al modernității, în care dorința de

8 Sandu, A. (1991). Studiu al posibilităților de amenajare de parcaje și spații comerciale subterane în zona Bd. Magheru – Bălcescu – 1848, apud. Vencu, I. (2010). Reconsiderarea și revitalizarea spațiilor de utilitate publică pietonală –deziderat în făurirea de locuri pentru oameni. Bulevardul Magheru–Bălcescu, ca sistem de spații publice pietonale, phd. [online]. Disponibil la: https://www.uauim.ro/f/doctorat/sustineri_teze/Rezumat_teza_Irina_Vencu.pdf. Accesat la data de 15/02/2019 REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 18 dezvoltare se ciocnește de legătura afectiv-emoțională de perioada interbelică, creând un sentiment de derelicțiune. Funcția-cheie este traversarea, nu locuirea, iar în lipsa unui dialog democratic între actori în scurt timp nici cea din urmă nu va mai fi îndeplinită. Lipsa forței de coeziune a actorilor decidenți este ilustrată în acest proiect prin urmărirea detaliată a modului în care acțiunea lor independentă reprezintă frânghii ale unui nod gordian. Astfel, pe parcursul unui an, am documentat gestionarea luptei de interese pentru spațiu care duce, în cele din urmă, paradoxal, la distrugerea lui. Ceea ce am dorit să subliniez este că un loc precum Bulevardul Magheru este reprezentat de un cumul de forțe care acționează asupra lui, dar lipsa sinergiei sau a unui plan comun îngreunează orice încercare de revitalizare. Disfuncționalitățile sunt cauzate, pe de o parte, de actori nonumani, precum degradarea fizică a clădirilor, schimbările climatice care afectează materia fizică sau cutremurele. Însă acestea pot fi depășite prin intervenția actorilor umani, care, însă, sunt de asemenea factori care contribuie la degradare. “Poți lăsa să îmbătrânească și să cadă doar cu condiția de a ș ti să continui” (Choay, 1998, p.172). Însă pentru bulevardul Magheru continuitatea este întreruptă, blocată chiar, de împărțirea defectuoasă a responsabilităților, de o legislație șubredă, de o birocratizare excesivă, de legi contradictorii, de ignoranța și indiferența locuitorilor, de neputința anumitor asociații de a transparentiza procesele și alocarea bugetelor și, cel mai important, de lipsa unor studii care să fie relevante. Interacțiunea dintre viață și spațiu pare să fie lăsată la finalul oricărui plan de dezvoltare durabilă, ceea ce, inevitabil, duce la efemerizarea oricărei inițiative. Metoda etnografică a stat la baza acestui proiect. Analiza arhivelor și a presei a fost dublată de interviuri cu persoanaje-cheie și discuții informale pentru a ilustra situația cât mai conform cu realitatea. Din punct de vedere etic, am respectat confidențialitatea, anonimizarea respondenților, transparența materialelor cercetate și exprimarea permanentă a scopului prezenței mele. Ca limite ale proiectului am identificat faptul că o parte dintre informațiile controversate au rămas neclarificate; nu am făcut comparații cu alte bulevarde, ceea ce ar fi adus un plus în ceea ce privește soluțiile de regenerare urbană; bulevardul se află în plină modificare, fapt care a îngreunat urmărirea tuturor aspectelor; opacitatea autorităților și informațiile distorsionate din presă care au afectat negativ timpul dedicat cercetării; difuzia tratării mai multor teme. Acest proiect reprezintă doar un fundament pentru studiile mele viitoare care o sa vizeze lărgirea spectrului de respondenți, urmărirea schimbărilor pentru încă un an, contactarea și revendicarea legală a informațiilor necesare de la autoritățile publice care au refuzat să ofere răspunsuri. De asemenea, datele colectate vor fi diseminate cu ajutorul asociațiilor și ONG-urilor către locuitorii din această zonă, accentuând drepturile pe care le au. Dacă acest studiu se va bucura de sprijin interdisciplinar și finanțare, se vor putea organiza si focus grupuri prin care se vor lua în considerare părerile locuitorilor despre modificările dorite înainte ca un plan de regenerare urbană să fie întocmit și, într-o viziune optimistă, se va alcătui o grilă de studiu pentru a extinde această cercetare și la alte bulevarde bucureștene.

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 19

BIBLIOGRAFIE

Adorno, T.W. (2007). Minima moralia, București, grupul editorial ART Bahrdt, H.P. Bahrdt H.-P. (1988), Staedtische Lebensformen in Zukunft, în Die alte Stadt, 1/1988, pag. 68-82 Bakhtin, M. (1981) Forms of Time and of the Chronotope in the Novel: Notestoward a Historical Poetics în The Dialogic Imagination: FourEssays. Ed. Michael Holquist. Austin, University of Texas Press Bauman, Z. (1991). Modernity and ambivalence. Cambridge, Polity Press. Bauman, Z. (2000). Liquid Modernity, Cambridge, Polity Press Blanciak, F. (2018). The Yamanote Line as architecture: building on the ruination of urban limits. Architectural Research Quarterly, 22(2), 161–170. doi:10.1017/s1359135518000441 Brito-Henriques, E., Morgado, P. Și Cruz, D. (2017). Urban ruination and the social geography of cities: some findings from the Lisbon metropolitan area. [online] Disponibil pe: http://repositorio.ul.pt/bitstream/10451/28433/1/NoVOID%20Stockholm%202017.pdf . Accesat la 20/01/2019 Choay, F. (1998). Alegoria patrimoniului, București, Simetria Cotoi, C. (2017) ‘The Making of a National Park: Ruins of Nature and History in NorthernDobrudja’, East European Politics and Societies, 31(3), pp. 596–614. doi: 10.1177/0888325417703185. Crewe, L. și Lowe, M. (1995). Gap on the map? Towards a geography of consumption and identity, în Environment Planning A27, 1877-1898 Dale, K. și Burrell, G. (2011). Disturbing structure: Reading the ruins. Culture and Organization, 17(2), 107–121. doi:10.1080/14759551.2011.544888 https://sci- hub.tw/https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/14759551.2011.544888 DeSilvey, C. and Edensor, T. (2013) ‘Reckoning with ruins’, Progress in Human Geography, 37(4), pp. 465–485. doi: 10.1177/0309132512462271. Diacu, L. (2015). Bucureşti frumos, versus banii din publicitatea stradală - Bucureştenii, "mutanţi ai imaginii urbane”. Valabil online: http://epochtimes-romania.com/news/bucuresti- frumos-versus-banii-din-publicitatea-stradala-bucurestenii-mutanti-ai-imaginii-urbane- video---238022. Accesat la data de 10/05/2018 Dickinson, J. (1996). Entropic zones: Buildings and structures of the contemporary city. Capitalism Nature Socialism, 7(3), 81–95. [online] doi:10.1080/10455759609358695 Florida, R. (2007). The Flight of the Creative Class, New York, HarperCollins Publisher Gehl, J. (2011). Life between building. Using public space, Washington, Island Press Gehl, J. (2012). Orașe pentru oameni, București, Igloo Media Gehl, J. și Svarre, B. (2013). How to study public life, Washington, Island Press Ginavar, A., Blum I., Marin V., Popliceanu E., Gherginescu O., Vrabete M., Frentz G. (2007), Ghid informativprivind regenerarea urbanã – principii și practici europene, Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice și Locuințelor,București. [online]. Disponibil la: http://www.mdrap.ro/_documente/publicatii/2007/Brosura%20Ghid%20informativ%2 0privind%20Regenerarea%20Urbana%20- %20principii%20si%20practici%20europene.pdf. Accesat la data de 16/03/2019 Giurescu, C. (1966). Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, București, editura pentru Literatură Habermas, J. (2005). Sfera publică și transformarea ei structurală, București, comunicare.ro Halbwachs, M. (1980), The Collective Memory. New York: Harper & Row, p. 131 Harvey, D. (2003). The right to the city, Wiley Online Library, https://doi.org/10.1111/j.0309- 1317.2003.00492.x Hayden, D. (1995). The Power of Place: Urban Landscapes as Public History, Cambridge Massachusetts, editura MIT Press Huyssen A (2006) Nostalgia for ruins. Grey Room, No. 23 (Spring, 2006), pp. 6-21, MIT Press, http://www.jstor.org/stable/20442718 REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 20

Iancu, L. (2018). Conflict în turism: Murad deschide hotelul Lido în august, dar a dat Primăria în judecată pentru că nu-i închiriază locuri de parcare. "Funcționarii din Primărie ne-au sfătuit să-i acționăm în instanță și poate câștigăm, cum a făcut Copos cu parcarea de la Hilton, [online]. Disponibil pe: https://www.profit.ro/must-read/conflict-turism-murad- deschide-hotelul-lido-august-dat-primaria-judecata-i-inchiriaza-locuri-parcare- functionarii-primarie-ne-au-sfatuit-i-actionam-instanta-castigam-facut-copos-parcarea- hilton-18099155, Accesat la data de 12/05/2018 Ilie, G. (2017). Cutremur în orașul vulnerabil. [online] DoR (Decât o Revistă). [online]. Disponibil pe: https://www.decatorevista.ro/cutremur-orasul-vulnerabil-dor-28/. Accesat la data de 16/05/2019. Ionescu, S. (2019). Investitorul de origine libaneză Mohammad Murad: „Vrem să recuperăm toate valorile turismului românesc“, [online] https://adevarul.ro/locale/constanta/investitorul-origine-libaneza-mohammad-murad- vrem-recuperam-valorile-turismului-romanesc- 1_5c5983aadf52022f75674f6f/index.html. Accesat la data de 12/05/2019 Ivanov, C. (2013). Cum arată Bulevardul Magheru din București după o investiție de 7,6 milioane lei: piatra albă - luxoasă cu care a fost pavat s-a înnegrit, pavajul a fost spart, iar stâlpișorii au început să cadă, [online]. Disponibil pe: https://www.hotnews.ro/stiri- administratie_locala-14211235-fotogalerie-cum-arata-bulevardul-magheru-din-bucuresti- dupa-investitie-7-6-milioane-lei-piatra-alba-luxoasa-care-fost-pavat-innegrit-pavajul-fost- spart-iar-stalpisorii-inceput-cada.htm. Accesat la 18/05/2018 Ivanov, C. (2016). Studiu de caz. Traficul rutier: Bucureștiul, comparat cu alte orașe din Europa. Ce trebuie să facă viitorul primar general. [online]. Disponibil pe: https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-20999799-studiu-caz-traficul-rutier- bucurestiul-comparat-alte-orase-din-europa-trebuie-faca-viitorul-primar- general.htm#.VzrQZBCVhTY.facebook. Accesat la data de 19/05/2018 Jacobs, J. 1993(1961). The Death and Life of Great American Cities, New York, Random House Kolodko, G.W. (2015). Încotro se îndreaptă lumea, Iași, Polirom Le Breton, D. (2002). Antropologia corpului și modernitatea, Timișoara, Amarcord Lofland, L. (1973), A word of strangers, New York, Basic Books Machidon, L. și Scoffham, E. (1999). Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest, 1920- 1940, Cambridge Massachusett, MIT Press Ltd Mah, A. (2012). Industrial Ruination, Community and Place: Landscapes and Legacies of Urban Delince, Toronto, University of Toronto Press Mathur, N. (2016). Paper tiger: law, bureaucracy, and the developmental state in Himalayan India, Cambridge, Cambridge University Press. Mathur, N. (2017). Bureaucracy. In The Cambridge Encyclopedia of Anthropology (eds) F. Stein, S. Lazar, M. Candea,H. Diemberger, J. Robbins, A. Sanchez & R. Stasch. http://doi.org/10.29164/17bureaucracy Miller, D. (2008). The Comfort of Things, Cambridge, Polity Press Moran, J. (2005). Reading the everyday, London, Routledge Ofrim, A. (2007). Străzi vechi din Bucureștiul de azi, București, Humanitas Ollins, W. (2015). Brand New, București, comunicare.ro Peneș, S. (2018). Firea: Concurs international de soluții, în valoare de un million de euro, pentru reabilitarea bulevardului Magheru. [online] Disponibil pe: https://www.agerpres.ro/administratie/2018/03/02/firea-concurs-international-de- solutii-in-valoare-de-un-milion-de-euro-pentru-reabilitarea-bulevardului-magheru-- 65681. Accesat la data de 16/04/2018 Perec, G. (1997). Species of Spaces and Other Pieces, London, Penguin Petrișor, A. (2008), Ecologie urbanã, dezvoltare spațialã durabilã și legislație, București, Editura Fundației România de mâine Polanyi, K. (2013). Marea transformare, Cluj-Napoca, Tact Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului, București, Humanitas Rouse, J. (1998) The Seven Clamps of Urban Design, Planning nr. 1293/noiembrie, Schwenkel, C. (2013). POST/SOCIALIST AFFECT: Ruination and Reconstruction of the Nation in Urban Vietnam. Cultural Anthropology, 28(2), 252–277. doi:10.1111/cuan.12003 REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 21

Zukin, S. (1991). Landscapes of Power: From Detroit to Disney World, Berkeley, CA: University of California Press Shore, C. și S. Wright (2000). Coercive accountability: the rise of audit culture in higher education. În Auditcultures: anthropological studies in accountability, ethics, and the academy (ed.) M. Strathern, 57-89. NewYork, Routledge Simmel, G. (1958). Two Essays. The Hudson Review, 11(3), 371-385. doi:10.2307/3848614 Stoler, A. (2013). The Rot Remains. From: Ruins and Ruination în Imperial Debris. On Ruin and Ruination, ed. Stoler,A. Durhem, NC: Duke University Press Turton, S. (2013). Bucharest’s Magheru Blvd., the most expensive retail real estate in the country, but long way behind the world’s prime shopping locations. [online] Disponibil pe: https://www.romania-insider.com/bucharests-bulevardul-magheru-the-most-expensive- retail-real-estate-in-the-country-but-long-way-behind-the-worlds-prime-shopping- locations/109525/. Accesat la data de 18/05/2018 Udrea, A. (2013). Bucureștiul interbelic: urbanism si societate. Planurile de sistematizare ale Bucureștiului / Interwar Bucharest: urban planning and society. The first urban plans of Bucharest at the beginning of the twentieth century. PhD Thesis. [online]. Disponibil pe: https://www.academia.edu/12939841/Bucure%C8%99tiul_interbelic_urbanism_si_socie tate._Planurile_de_sistematizare_ale_Bucure%C8%99tiului_Interwar_Bucharest_urban_pla nning_and_society._The_first_urban_plans_of_Bucharest_at_the_beginning_of_the_twentiet h_century?auto=download. Accesat la data de 3/03/2019 Varoufakis, Y. (2017). Minotaurului global, București, comunicare.ro Vencu, I. (2010). Reconsiderarea șirevitalizarea spațiilorde utilitate publică pietonală –deziderat în făurirea de locuripentru oameni. Bulevardul Magheru–Bălcescu, ca sistem de spații publice pietonale, phd. [online]. Disponibil la: https://www.uauim.ro/f/doctorat/sustineri_teze/Rezumat_teza_Irina_Vencu.pdf. Accesat la data de 15/02/2019 Voicu, D. (s.a.). 25788313 Istoria Arhitecturii in Romania Curs an III. [online] Scribd. Disponibil pe: https://www.scribd.com/document/60165078/25788313-Istoria-Arhitecturii-in- Romania-Curs-an-III. Accessat pe 10 mai 2019 Webber, M. (1967). The urban place and the non place urban realm, în Explorations into urban structure, Philadelphia, The University of Philadelphia Press Webber, M. 2002 [1922]. Economy and society. Berkeley, University of California Press Whyte, W. 2001 [1980]. The Social Life of Small Urban Spaces, New York, Project for Public Spaces Whyte, W. H. (1988), Central cities' value for business. Nat Civic Rev, 77: 29-33. doi:10.1002/ncr.4100770105

MULȚUMIRI

Aceste informații au fost în bună parte aportul unor persoane cărora le mulțumesc pentru timpul pe care mi l-au acordat și bunăvoința de a-mi împărtăși cunoștințe importante în demersul meu: Adrian Majuru, Andrei Popescu - urbanist și deținător blog Idei Urbane, Victor Ciupercă - investitor Magheru One, Cătălin Berescu - fără de care proiectul nu ar fi fost posibil, Ioana Despina Camino, Adrian Buga, Oana Marinache, Călin Cotoi, personalului Hotelului Lido pentru deschidere, Augustin Ioan, Alexandru Țigănescu, Alexandra Grigore, Adrian Buga, Augustin Ioan, Ioana Ciocan, Matei Sucambașu- director asociația Re:Rise de prevenire a cutremurelor, tuturor celor care locuiesc pe Magheru și am reușit să le iau interviuri, insituțiilor publice precum Administrația Străzilor și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Parte dintre informații sunt culese din arhivele Consiliului General al Primăriei București. REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 22

Îi mulțumesc în mod special Magdei Crăciun pentru sprijinul necondiționat și feedback-ul constant pe care mi l-a oferit.

Anexa 1

În Ghidul Bucureștilor (1935), bulevardul Magheru este descris prin următoarele clădiri sau funcțiuni:

Pensiunea Frank – Take Ionescu nr. 12 (5000-7000 lei/pers/noapte) Cinematograful ARO- cea mai modernă și încăpătoare sală de cinematograf Medici și specialiști (Chirurgie, ORL, Radiologie) Palatul Asigurarea Românească (Institutul de Fizioterapie OCTOZON) Bazine de înot Hotel Lido Garajul Ciclop (6 etaje) Palatul Societății Asigurarea Țărănească Muzeul Simu -inaugurat în 1910 și donat națiunii în 1927 conținea 1182 opere de pictură, sculptură, desen și gravură, construit cu scopul de înzestrare a patrimoniului cu o instituție de artă Statuia lui Take Ionescu Creditul minier- Societate anonimă română pentru dezvoltarea industriei miniere

În București Ghid (1962), bulevardul este caracterizat prin: • Teatrul Nottara- primele spectacole în 1946; se numea Teatrul Armatei până la începutul anilor `61 • Sala de Cinematograf Patria • Sala de Cinematograf Republica • Sala de Cinematograf Magheru Instituții pe Magheru: • Comitetul de Stat al apelor de pe lângă Consiliul de Miniștri • Institutul Meteorologic București • Oficiul Național de turism Carpați (ONT) Publicații tehnice și de specialitate • Muncitorul forestier Librăria copiilor Librăria Noastră Unități de furnizare a presei Anticariat • Hotel Lido construit în 1930 a suferit avarii la bombardamentul din 1944, refăcut în întregime în 1956-1957 (s-a redeschis ca hotel ONT Carpați) La parter: restaurant cu terasă de vară, bar în stil rustic, bufet Expres, salon de coafură și frizerie, bazin cu valuri artificiale, diverse magazine • Hoteluri de categoriile Lux- Hotel Ambasador – construit în 1939-1940, reamenajat în 1952 Parter: restaurant, bufet, braserie, cofetărie, salon de frizerie și coafură Restaurante REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 23

• Ambasador • Grădinița • Lido Barul Melody Bufete Expres • Automat • Lido Bufete Lacto- Dorna Braserii/cofetării • Ambasador • Trandafirul alb Magazin de stofe, țesături, pânzeturi , Magazinul noutăților, Galanterie- ciorapi și hainee bărbați și gemei, Favorit- pălării de bărbați și femei, Încalțăminte Articole și jucării pentru copii, Articole cosmetice și de parfumeri, Articole de sport-foto- muzică, Articole electrice și de menaj, Electrotehnica , Moto-accesorii (moto-velo), Articole artizanat, decorațiuni interioare și ARTAROM, Magazinul expoziției și fondului plastic, Ceasuri-bijuterii, Articole pentru fumători, Comaliment, Conserve și preparate din pește- Delta Dunării, Produse conservate prin frig-Polar, Aprozar, Dulciuri și cafea, Întreprinderi de stat pentru comerț exterior Fructexport,Case de modă- centrul nr. 4 (de lux), Oficiul București 36, Ștranduri – Lido 5-7

Giurescu (1966) notează ca elemente importante pe Magheru: • Bloc ITB pe Magheru – Întreprinderea de Transport București • Hotel Lido – (re)inaugurat în 1957 – alt gen de hotel, pentru turiști, care înlocuiește hotelurile pentru oameni de afaceri, comis-voiajori (noua orânduire – regimul de democrație populară) • Tramvaiele cu cai de pe bulevardul Colțea dispar • Restaurant Grădinița (actual McDonalds) dupa anii `20 (construit în locul casei generalului Poenaru) • Blocului Eva de pe Magheru îi corespundea blocul Adam de lângă Sala Palatului • Blocul Leonida- spațiile comerciale de la parter caracterizate prin vânzarea mașinilor de lux

Machidon și Scoffham (1999) descriu istoria câtorva locuri exponente ale bulevardului: • 3 cinemauri au fost construite între 1930 și 1934 pentru a anima acest nou areal al orașului: unul în interiorul curții blocului Carlton (arhitect George Matei Cantacuzino), unul la parterul blocului ARO (arhitect Horia Creangă) făcut în colaborare cu Haralmb Georgescu și Cinema Scala (Rudolf Fraenkel) • Blocul ARO (finalizat în 1931) pentru care Horia Creangă alături de viitoare sa soție Lucia Dumbrăveanu și fratele lui, Ion Creangă, au câștigat competiția în 1929- colaborare cu Compania de Asigurări Românească- avea 73 de apartamente și la subsol în perioada socialistă era Barul Melody • Arhitecți care au proiectat imobile pe Bulveardul Magheru: George Matei Cantacuzino, Duiliu Marcu, Arghir Culina, Leon Garcea, Emil Nădejde, Marcel Locar, Ion Giurgea, State Balașin: Blocul Leonida (Ion Giurgea), Blocul Palladio REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 24

1936-1937 (Marcel Locar), Hotel Ambasador (Arghir Culina), Blocul Casata (Jean Văleanu), Blocul Algiu (Emil Nădejde) unde se afla cofetăria Scala- clădirie la care face referire și Marin Preda în Delirul, locul în care Nilă Moromete lucra ca portar • Casa Magistraților (Duiliu Marcu) conținea magazine la parter, birouri și recpția la primul etaj, următoarele 3 etaje având apartamente. Ultimele etaje au fost hotel al magistraților. Din cauza celor două cutremure unitatea inițială a compoziției urbane s- a pierdut. • Singura clădire distrusă complet la cutremurul din 1940 a fost blocul Carlton, construit între 1930 și 1932 după schițele lui G.M. Cantacuzino- cea mai înaltă clădire la acea vreme și găzduia sediul central al Asociației Generale a Medicilor • Prăbușiri în 1977: Blocul Simu, Blocul Casata, Blocul Palladio, Blocul Algiu • Distrugeri: statuia lui Lascăr Catargiu din Piața Romană, statuia lui Take Ionescu și Muzeul Simu • În anii 60- se construiesc blocul ONT (agenția de turism) și blocul EVA (după numele dat de magazinul pentru femei)- în locul Muzeului Simu

Bibliografie Anexa 1

Boerescu, D.B. (2017). Cele mai vechi cârciumi bucureștene și clienții lor celebri, Integral, București Derinden, D., Cernovodeanu, P., Cioculescu S., Georgescu, F., Iancu, M., Mihalache, D., Mihalache, M., Petrescu, M., Popescu, M., Radian, M., Rădoi, A.(1962). București-ghid, București, Meridiane Ionescu-Gion.I.(1899). Istoria Bucurescilor, București, biblioteca documentară Machidon, L. și Scoffham, E. (1999). Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest, 1920- 1940, Cambridge Massachusett, MIT Press Ltd Pop, A.C. (s.a.). Ghidul Bucureștilor. Luna Bucureștilor 9 mai-9 iunie 1935 Potra, G. (1981). Din Bucureștii de altădată, București, Editura științifică și enciclopedică Potra, G. (1990). Din Bucureștii de ieri, vol 1, București, Editura științifică și enciclopedică

Anexa 2

5 to go Madame briolette Adam & Eve Diamonds Magazin alimentar Agenția de turism și ocazii turistice magazin alimentar Alpha Bank Magazin bijuterii Amanet- Cumpărăm argint și platină Magazin pantofi Exton Anticariat I.C. Brătianu Magellan turism Anunțul telefonic 24 ore Magheru one Autoritatea națională de supraveghere și Marshal Turism prelucrare a datelor cu caracter personal Autoritatea națională pentru Protecția Mayuri Drepturilor Copilului și Adopției Banca Transilvania Mc Donalds REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 25

Basarabia -magazin specializat Mega Image BCR Miniprix Birou de traduceri Champollion MINISO Blue Air Ministerul Economiei și Comerțului- Directia Generală Politică Industrială BRD Ministerul Justiției- Serviciul de probațiune București Calzedonia Ministerul Muncii și Justitiei Sociale- Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Cărturești Ministerul Muncii și Justitiei Sociale- Direcția Dialog social Casandra My private Sex Shop Centrul de formare permanentă Narcoffee Cinema Studio Nescafe Milano Cinematograf Scala Nexus shoes Compania Națională de transport a Notara energiei electrice TRANSELECTRICA S.A. Dal travel Notariat Dental Palace Opium Salon Digi mobil Opticris DIKA Orange Direcția pentru Sport și Tineret a Patria Municipiului București Distinctive coffee Paul Emre baclava Prego Exchange Primi Exchange Remedia farmacie Exchange Rispettabile Exhange Sadhana Experti în inele de logodnă Sala jocuri de noroc Poker- închis farmacia Catena Second hand (haine) Farmacia Doina Societatea Progresul Silvic Farmacia Help Net spațiu gol Fine tea Spațiu gol First Bank Spațiu gol Florărie Spațiu gol Format lady spațiu gol Galeria de arta ob'art Spațiu privat- închis Galeria Simeza Standard studio (videochat) gol Statuie George Enescu GSM Hobby mobile acc Super gold (amanet) Hello holiday Super gold (amanet) Helpnet farmacie Târgul cărții Hotel Ambasador Taupe Imobiliare Popa Costel Telekom ING Terranova REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 26

Intalian shop The coffee shop Integraledu The corner shop Irene optik TINA R Ireno magazin alimentar Toan's I-traduceri.ro Tonka jeans J'info tours Tortilleria KFC Traduceri Kix Unicredit La Plăcinte Uniunea Juriștilor din România Lashez Uniunea ziaristilor profesionisti din romania LD women store shoes Vision Hair Studio Libra internet bank Vodafone Libraria Papirus Western union LIDO + Brasserie Whittard

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 27

Anexa 3

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 28

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 29

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 30

Anexa 4

Puncte Tari Puncte slabe

• Punct intermodal (conexiune metrou • Funcțiuni reduse (ofertă slabă); cu linii de autobuz); • Inexistența parcărilor; • Amplasare favorabilă în cadrul • Ambuteiaje la ore de vârf; orașului (ultra-central); • Trotuare subdimensionate ce nu își • Reper (punct de întâlnire și genius mai îndeplinesc funcțiunea loci); (fluidizarea • Orientare cardinală favorabilă; traficului pietonal); • Conexiuni multiple; • Zone de așteptare subdimensionate; • Spații pentru dezvoltare comercială; • Fluxuri pietonale îngreunate de ocoliri • Zonă animată în orele de vârf; și strangulări; • Fragmentarea suprafeței de călcare de denivelări accentuate;

• Relieful pavimentului este necalibrat, favorizând acumulările de apă; • Lipsa de fluiditate a circulației pietonale în zonă; • Materiale inadecvate, de slabă calitate, ce favorizează eroziunea sezonieră; • Abundență de elemente publicitare; • Scară inadecvată a panourilor publicitare; • Iluminat insuficient și indirect al zonei (vitrine și stâlpii înalți de la bulevard); • Insuficiente spații de adăpostire (soare sau intemperii); • Vegetație dispusă necontrolat și constituită din esențe comune; • Alterarea perspectivei și imaginii prin elemente de infrastructură (colaci de cabluri; păienjeniș de fire); • Paviment neambientat, din materiale predispuse la eroziune, iarna, și la deformare la temperaturi mari, vara – asfalt obișnuit; • Sentiment de nesiguranță datorită slabei iluminări a zonei.

Oportunități Amenințări

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 31

• Funcțiuni multiple; • Alterarea, până la desființare, a • Reactivarea fronturilor stradale –a funcționalității zonei prin parcarea parterului urban; invazivă; • Permeabilizarea fronturilor; • Congestionarea zonei – mobilier • Protejarea prin acoperire a zonei – stradal redundant, împrejmuiri terminal de transport în comun; stratificate, reziduale; • Potențarea caracterului central și de • Segregare funcțională; reper al zonei prin posibilități de • Ilizibilitatea zonei, prin segregarea ședere; vizuală, funcțională etc. • Utilizarea non-stop; • Supraaglomerarea cu obstacole – • Deschidere vizuală; odată ce precedentul a fost creat; • Vegetația ca filtru protector fonic; • Pseudo-animarea prin activarea • Sentiment de protecție conferit de frontului estic cu funcțiuni inadecvate coronamentul bogat; centrului de oraș - impermeabilitatea • Iluminat diferențiat; frontului (filiale de bănci, farmacii, • Ambientarea zonei – atenție pentru sex-shop-uri, săli de jocuri etc.) detaliu; • Animarea zonei prin eliminarea dominației autoturismului; • Unificarea prin paviment a zonei și folosirea unor materiale de foarte bună calitate, durabile, care să reducă în timp costurile de întreținere; • Posibilitatea de conectare cu locuri terțe și alte destinații din vecinătate (crearea unui vad, prin activarea fronturilor și conectarea la alte spații). • Înlăturarea obstacolelor; • Întreținere mecanizată, eficientă. bandă de biciclete – benzile suportă o recompartimentare).

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 32

Anexa 5

mai 2018 mai 2019 Art Safari Borsec Banca Transilvania Coca Cola Deceunick- Ferestre Coca Cola PVC Elixir beauty spa LIDL Fortuna cafea Master FFDC ING Orange Mamma mia- musical Orange Rezidența BRD- Scena McDonalds 9 MedLife SportingBet Pepsi SunPlaza Telekom Top Shop Wizz air Vodafone

Anexa 6

Prioritățile proiectării urbane ar trebui să fie viața, apoi spațiul, apoi clădirea. Câteva proiecte la nivelul Bucureștiului care studiază și locuirea sunt Conceptul strategic București 2035 (care juxtapune conceptului de strategie de dezvoltare pe cel de dezvoltare la întâmplare) și abordarea socio-culturală a Asociației Komunitas, 2015 (studiază spațiile publice și modul în care cetățenii le utilizează în cartierele Tei, Timpuri Noi și Tineretului) prin lucrarea Cartier de București. Proiectul Politica pentru arhitectură în România 2010-2015 subliniază nevoia unei abordări pluridisciplinare, în care arhitecții să reprezinte un pivot. În realizarea politicii arhitecturii este nevoie de patru piloni: social, economic, al mediului și cultural. Planurile Urbanistice pe 2016 și 2018 elaborate de Ordinul Arhitecților din România sunt un bun prim pas în realizarea unei radiografii a orașului, însă aceste planuri, deși au finanțare, propun o rezolvare simptomatică, tratând mai degrabă efectele decât cauzele. Alte Centre și Asociații care se ocupă de planificare urbană sau care propun proiecte de regenerare urbană: Centrul pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială; Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în construcții (Urbanism ș i dezvoltare durabilă URBAN-INCERC), Urban 2020, Liga habitat, De-a arhitectura, Conferințele Cities of Tomorrow, URBADOC, susținut de Asociața URBANDATA, CDCAS-Centrul de Documentare pentru construcții,arhitectură, urbanism și amenajarea teritorilui, Comisia Consultativă pentru Politici și Strategii de Dezvoltare Urbană, Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Pamântului, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Constructii si Economia Constructiilor (INCERC Bucuresti), Facultatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, Proiectul MOBEE (Expoziție mobilă despre cutremure)-vizează calitatea informării ș i a educației în perspectiva unui viitor cutremur major, INFORISX, INFP-Rapid Earthquake REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2019 3(2): 33

Early Warning System- sistem de avertizare stabil, în București aproximează producerea unui cutremur cu aproximativ 25-28 secunde înainte, etc.

Bibliografie pentru Anexa 6

Asociația Komunitas. (2015). Cartier de București, București, Asociația Komunitas Ordinul Arhitecților din România (2016). Raportul pentru București 2016. Valabil online: https://www.oar-bucuresti.ro/documente/Raportul-pentru-Bucuresti-2016.pdf. Accesat la data de 12/05/2018 Ordinul Arhitecților din România. (2010). Politica pentru arhitectură în România 2010-2015. Valabil online: http://www.arhitecthuro.ro/files/resurse/Politica_pt_arhitectura_in_RO_2010-2015.pdf. Accesat la 05/05/2018 Ordinul Arhitecților din România. (2018). Raportul pentru București 2018. Valabil online: https://www.oar-bucuresti.ro/documente/Raportul-pentru-Bucuresti_2018.pdf. Accesat la data de 12/05/2018