ANUL IX. Nr. 93—94-95. 1930. Preţul Lei 20 CONTIMPORANUL
Casa
din strada
General Ipătescu
de
Marcel lancu
CUPRINSUL:
SEMNE NOUI de EMIL RIEGLER-DINU ERI de ION V1NEA DESFRUNZIRE de EMIL RIEGLER-DINU IULIU MANIU de PRINCIPESA BIBESCU SPIRITUL SCĂRII de JACQUES COSTIN ÎNGERII CĂZUŢI de TANA QUIL CALUL ŞI CĂLĂREŢUL de GERHARDT VON MUTIUS ARHITECTURA SOCIALĂ de MARCEL IANCU PAMFLET CONTRA LUI MONSIEUR TESTE de LUCIAN BOZ SEX SLAB de BARBU BREZIANU [NOTE. CĂRŢ[ ŞI REVISTE de EM. RIEGLER-DINU, MIRCEA GRIGORESCU. CONSTANTIN NOICA, BARBU BREZIANU Clişeele de : Irina Codreanu, Militza Petraşcu, Me nea Râmnjceanu, Marcel lancu, Lucia Bâlâcescu, H. Daniel, Ion Jalea Merica Râmniceaiui: Fresca de bolta (Biserica clin Lipona)
S E M ]\ E NOUI de EMIL DIEGLER-DIWU
DEVIEREA DIRECŢIEI vechia generaţie au fost susiraşi propriilor lor ocupaţii şi meserii. Şi-au dat maximumul rende- Se umflu pânzele, repede desfăşurate pe catar mentului de înţelepciune, stăpânire de sine şi vo ge, odgoanele întinse vibrează, corabia lunecă inţă pentru chestiuni politice naţionale, economi uşoara pe albastrul matinal cu irizaţii de aur... ce, militare, comunicări în parlament şi în străi Dar noul căpitan părăseşte direcţia obişnuită. nătate, far cultura românească au lipsit-o de Caută alt post. Dintr'o mişcare, întoarce pânzele vlaga. în larg', spintecă pieziş vântul, navighează împo- In istoria culturală a României postbelice cen trivă-i, când pe un bord când pe celălalt al vasu trul de greutate s'a strămutat. lui. Luvoaiază. Se apropie încet dar sigur de por Nu contăm în concertul european cultural. tul dorit. Nu cutezăm să numim nici poet, nici prozator, De aproape şi de departe, prietenii îl urmează nici artist, nici om de ştiinţei pentru candidatura pe calea cea nouă. împotrivii obiceiului, nepă la un ideal premiu Nobel. Ce înseamnă aceasta sării şi lenei. decădere în originile ei ? Sus, în senin, o flotilă deabia per: epiibilă ca un Citam în „Cuvânt în urmă" al Almanahului „Ro cârd migrator îşi oferă deodată în looping pânte mâniei june" clin Viena de acum 5 mii. rândurile cele şi aripile de metal lucitor ca foile jucăuşe de pătrundere psihologica ale lui Lminescu prin scuturate din tării în bătaia soarelui. care se constata că Românilor Ic lipseşte creşterea. Căpitanul poate dispărea cum a venit prinţ r'o Adăugam că pentru compleeiarea educaţiei, locul minune a cursei cu avionul. Dar mâna de oameni, tinerilor studenţi nu e la Universitate, ci mai de chemată la viată prin el va continua opera în rit grabă în legiunea Cercefaşilor. Dar indiferentele mul pe care l'a indicat şi cu sufletul despersona educaţia fizică şi morală, cât priveşte specializa lizat pe care l'a pus în fiecare dintre noi. Căci rea culturală, şcolile noastre superioare au nevoie va fi şeful nostru şi al unei noui rase. ctitorul unei de reformă şi armonizare. Cele de azi sunt bazate noui tradifii. pe mediocritatea cea mai -dubioasă cu învăţători Întâmplarea va fi înlăturată. Tradiţia noastră şi planuri de învăţătură cu scopuri bclferistit e. .Şi va fi mai puternică. Urmaşii noştri o vor continua tinerii titraţi de 25—50 ani. cu studii precare, se şi întări. înghesuie la situaţii, părându-li-se ruşinos de a Vom fi putini în jurul Lui, contra celor mulţi. nu avea o funcţie bine remunerată la Stat. Şi ci Dar talentele şi valorile vor fi suficient de ca şi cei bătrâni cari îi protejează fac politică în multe ca să nască noui şcoli sportive, comerciale, dauna culturii. filozofice şi artistice. Şi înainte de toate se va Cultura şi Statul sunt antagonişti. Toate vremu face o nouă politică. rile de strălucire culturală nu însemnat deca dentă politică. Politicienii înşişi declară nu numai POLITICA ŞI CULTURA literatura, dar şi jurnalismul cultural ea nepo litic şi chiar antipolitic. îmbunătăţirea învăţămân Prin politica înverşunată de partide, an de an, tului şi corpului profesoral e de altminteri ultima delà răsboiu încoace, cei mai buni şi talentaţi din preocupare a unui ministru de finanţe.
2 Irène Codréano ; bronze ; (sculpture acquise par le musée de l'hôtel-de-ville de la Haye).
INTRE REGE ŞI REVOLUŢIE dentă intelectuală. Efortul cel mai real al publi cisticei române de după răsboiu a fost ridi Dar pe patul de suferinţă politic, poporul nos carea gazetei la un nivel înalt cultural. Şi totuş tru a întinerit şi şi-a regăsit spiritul pe care-1 cine nu ştie că la noi ca şi aiurea, atâţia cititori pierduse prin sterilele căutări şi afirmări în tară sunt sugestionaţi de reportagii, articole de fond .şi străinătate ale bătrânilor politicieni. si telegrame comandate de marii capitalişti, ca Dezordinea politicei de pana acum. constituită Rothermere, Coty sau llugenberg ? Libertatea prin coexistenta în toate spiritele cultivale a idei scrisului transformă astfel prin puterea sugestiei lor celor mai deosebite, a normelor de viaiă celor iu sclavie spirituală opinia publică atât dc lesne mai opuse treime să dispară. Nimeni nu mai inl'luenjabila. Dar presei îi va incumba rolul de a aşteaptă norocul dela politică. Ni se pare copilă semnala deviaţia capitală de direcţie politică ac ros că paşoptiştii mureau pe baricade pentru li tuală. Dorită de câţiva fruntaşi politici şi intelec bertate — nojiunea ce cu două tăişuri. tuali, e deabia perceptibilă pentru politicieni, Inlre gestul sportiv ce conţine atâtea elemente obişnuiţi de a trata politica la ghişeul băncii. de frumuşele eroică a aterizării \f. 8. Regelui Ca Singurul element care ne-ar mai putea scăpa rul II din sborul de peste Carpaji şi declaraţiile de din ghiarele banului ar fi jertfa vieţei noastre club ale fruntaşilor politici, preferăm gestul pentru revoluţie sau dictatură. Cu elementele ac regal. tuale, prin voinţa Regelui prestigiul acestei ţări Dar în general, politica europeană de azi nu e nu se va putea căpăta decât prin monarhie şi în nici măcar adevărată politică de Stat cât concu extremis dictatură. încrederea în conducerea Lui rentă de grupuri financiare. Un număr covârşi va însemna renunţarea la critica şi ţigănia parla tor de fruntaşi ai opoziţiei democratice susţinuţi mentară. Valorile se vor strânge în jurul Celui de un grup financiar, atacând guvernul, lovea care conduce prin exemplu, fără multă vorbă. într'un grup financiar cu interese potrivnice Numai viala de stat puternic concentrată în mâi patronilor lor. Avem din ce în ce mai simţitor nile Suveranului şi niciodată un sistem lege sau un corectiv în viaţa politică prin presa indepen program de partid va determina noul rihn al re-
3 generării naţionale. Suntem sătui (le legi inope umanitate. în trupul lui Goethe, mort în 18"52 la rante sau curând anulabile — vrem oameni noui, 85 de ani, nici o urmă de grăsime, slăbire sau de oameni tineri. generare. Poetul trăise cu trup şi suflet o viaţă sănătoasă, sportivă şi erotică, aşa precum o pre OAMENI NOUI coniza : „Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă dumiresc mai bine că viaţa nu ne e dată aci decât E de preferat elanul poate unilateral dar vital ca s'o trăim". al tinerilor, într'o epocă de decădere a politicia Valorile culturale prin accentul pe imperativul nismului. vieţei, nu s'au irosit. Prin această mutaţie în ordi Au mai puţină formă. Spiritul ce-i animă nu e nea lor s'au efasat doar.cedând pasul elementului feminin sau bătrânesc formal ci tănâr, bărbătesc, vital, sportiv, bărbătesc, tineresc. Epoca premer fecund revoluţionar. gătoare nouă, preamărind şcoala, a fost mai •de Oricât de virtuoşi ar fi bătrânii, viciile tineri grabă a belferilor. Uitase de viaţă care totuşi sună lor sunt regeneratoare. Tineri vânjoşi, pământeni, in ecou goethian la Coşbuc : „căci viaţa ne e dată etnici, sportsmeni vor fi socotiţi păgâni cu vorba ca s'o trăim". lor deschisă şi îndrăzneaţă faţă de disimulaţiilc In momentul când viaţa în expresia ei de auto ortodoxilor bizantini sau rezervele mintale ale ca ironie, „sportul" apare ca o valoare în sine, inde tolicilor iezuiţi. pendentă, şi radiantă, celelalte valori — ştiinţa, Tinerii ori cât de pierdevară şi de păgâni, au economia politică, — trebue să treacă la periferia vicii mai puţin dăunătoare decât virtuţile bătrâ interesului unanim. nilor, „\irtutes etlinicorum splendida vitia" spune St. Augustiii. O asemenea strălucire de viciu ale IN CĂUTAREA UNUI NOU STIL DE VIATA virtuţilor tinerilor păgâni, — fie ca deocamdată doar exterioară — va fi tonicul regenerator al Unde vom căuta semnele noului stil al secolului naţiei eu politică îmbătrânită şi coruptă. Epoca de XX ? In realizările care produse de ritmul vital, supremaţie biuroeratică a bătrânilor şi — în simplifică economia arhitectonică şi linia plastică sensul filozofic — a femeilor a trecut. Trebue să lăsând artei rolul ei curat de divertisment. Căci ii se treacă mâna bărbaţilor şi tinereţii. arta nu mai e azi centrul de gravitate al preocupă rilor noastre. Caracterul umanitar patetic şi reli LITERATURA ARTA ŞI SPORTUL gios al neoromanticilor catolici sau al neosemă- nătoiiştilor ortodoxi va fi înlăturat cu desăvârşire Tot aşa precum cu A orbe mari dc club se face din plăcerea estetică. Pentru tânărul sportiv, arta politică proastă, cu sentimente frumoase se face trebue să-şi păstreze liniile ci pure, caracterul ei literatură plată ! Generaţiei tinere nu-i mai spune de agrement, în marginea activităţii noastre crea nimic cuvântul sforăitor al romancierilor de du toare, cu auto-ironie şi graţie. zină, al pocjilor estetizanţi, certaţi cu geniul lim Religia trebue să rămână aceea ce e : nu un bii sau al doctrinelor politice de periferie mosco element lateral la modă ei un imperativ vitalistie vită. ,j ţ. , t i al conştiinţei în transcendenţă spre Dumnezeu. Desigur ca tiranii intelectuali vor înregistra cu Nou! siil de viaţă pe care-1 căutăm în artă ca şi bunăvoinţă ivirea unor maniere futuriste, dulce in politică trebue definit prin dorinţi şi intensi- gării moderniste complicate ale micilor şcoli lite iaie de voinţă. Nu va avea formă ornamentală şi rare. Dar cuvântul scurt şi cuprinzător care pă decorativă ca celelalte- stiluri istorice. Dar dezor şeşte drept la ţintă, şi care se adresează tinerei dinea completă i-ar fi prăpastia, conservarea tra generaţii, acela va interesa Un om ele gust. de diţiei i-ar fi defavorabilă. Maestrul faptelor şi to şcoală veche va epuiza volume de argumente pro varăşii lui vor ţine seama de tendinţa spre desu- şi contra înainte de a găsi soluţia ca într'o ecua mauizarc, spre simplificarea exfîemă a liniilor, ţie algebrică, soluţia unică. Precizia aceasta ma a gesturilor şi a expresiilor, de semnele acelui tematică e dorită, căci în artă ca şi în ştiinţă sun more geometrico sub care trăim. Nu se va întoarce tem obsedaţi de liniile simple ca de numerile geo la primitivism ci va utiliza maşina tehnică. Se va metrice platoniciene. sluji de rezistenţe ca pe vaporul cu pânze, cap Trebue să putem reduce operile literare la tând vântul potrivnic şi luptând, alături dc obiceiul gesturi posibile de prins pe ecranul cinemato pământului şi al Firei contra modei împrumutate grafic. Dar unde sunt poeţii care pot cânta perfor şi metehemei. Aşa va trece de stâncile promoto manţe atletice, pătrunşi de Erosul sacru al admi rului cu bine. întovărăşit de corăbierii gene raţiei pentru sport ? raţiei. în această ordine de idei, trhimful gesturilor Principiul artistului şi poetului va fi de a se sportive constituc triumful tinereţei asupra bă- lăsa chemat de ritmul imperios al vieţii noui. Să trâneţei. La sport ca şi la cinematograf punctul cânte. Va avea harul dumnezeesc înăscut al ta central al interesului e frumuseţea şi îndemânarea lentului, va avea deprinderea învăţată pentru a corporală. Aceasta nu poate fi generală decât la întrebuinţa talentul, dar va aştepta clipa priel cei tineri. Bătrânii prin excepţie se pot transmuta nică. şi ei în ritmul tineresc, sportiv. Goethe la 70 de ani Sentimentul acesta al epocei noui se va ridica vorbea către Eckermann de acea „wiederkehren- şi se ca purifica în fecunda inactivitate a lunilor de Pubertiit des Geistes", reîntoarcerea pubertăţii dc vacanţă. Meditările vor fi mai rotunjite după spiritului. o performanţă de înot, alergare sau călărie, favo Bătrâni ca Olimpianul din Weimar au fost şi rizate de plimbări agreste prin sate, la munte şi sunt mai tineri decât tinerii formalişti, pedanţi şi la mare. Când vom reveni din acele excursii odih fiziceşte îmbătrâniţi. nitoare, vom fi preparaţi pentru ideile marilor Eckermann nu găsea în splendidul exemplar de înfăptuirii.
4 Marcel lancu: desen.
E R I Desfrunzire
In bruma visului palid chip de tăcere Cuhnea codrului se 'ndoaie asculţi sângele cum freamătă amintire grea eşti osândă pe-al lui drum rotund Ca spinarea de pisică singur refren pe moara de viu amurg Din ruine de-amintiri
Sângele Foile de aur pică... nu l'ai vrut şi în el ţi-ai sleit totuşi privirea Vise rele suflă'n ploaie asemeni soarelui supt îndelung în toamne Tu c-reşti suspinul trecerei prin mine Şi în trâmbe de-ainui'gire — cum dor pustiurile astfel răscolite — Foae după foaie. şi întârziezi zăpezile şi umbra acelui an.
Şi a fost vacanta de silabe stelare ca fântânile isbucniau dimineţile vara scria în asfalt, prăfuia lanurile Moartea, mână de nabab Dece s'a frânt cântecul fără gând dece s'a dus înţelesul cel neajuns. Strânge aur din colnice Şi-1 aruncă 'n vânt. Un brad Au rămas rari cuvinte de prund viaţa se smulge din acest trecut îşi întinde braţul slab : din două dureri de şearpe rupt Ca la jocul de arşice iată-1 «pre ce crepusculari gheţari spre ce poleire Podul palmelor de cetini de medical asfinţit sân aeră sbuciumul zădărnicit Prinde galbenii ce cad. ION V1NEA 1925 EMIL RIEGLER-DINU Iulíu Maniu — de Principesa Bibescu
La Bădăcini, pe moşia sătească a Maniilor stărue nenii?", va răspunde printr'un memorandum, unul un vechiu păr, frate şi contimporan al nucului clin acele memorande care duc pe autorul lor de-a meu din Mogoşoaia. Cel mai bătrân moşneag clin dreptul în puşcărie. Maniu e în tradiţia sa: aceia a partea locului nu-şi aminteşte să-1 fi văzui mai lui Mebeş, a lui C oroianu, a unchiului Simeor puţin bătrân. Pe vremea lui chiar se spunea că Bărnuţiu. Împăratul AYilhelm vrea să cunoască arborele ar avea 200 de ani, ceea ce au se văzuse doleanţele poporului român clin Transilvania ? Le de când lumea la un păr. Şi minune mai mare va cunoaşte. Ele seamănă de altminteri leit cu decât vechimea i se laudă rodnicia lui. In toţi anii cele ale Polonezilor, cu cele ale Alsacienilor şi înfloreşte alb ca rufele şi dă pere de acele îm Lorenilor. O telegramă lungă porneşte pentru bujorate numite cesăreşti. Tesehen, marele cartier general de unde Wilholm II supravegthiază operaţiile aliatei sale Austro- Pomul acesta ştie tot ce-au avut pe inimă nea Ungaria, Erzberger se reîntoarce la palatul Lich- mul Maniilor. A fost duhovnicul, prietenul şi tenstein cu propunerile vulpei germanice : Toate mângâetorul generaţiilor, loan a plâns în copilăria libertăţile acordate cu o singură condiţie : ca Ma sa pe maică-sa sub ramurile îndoite, aduse în chip niu să semneze în numele consiliului naţional, un de leagăn ; a vrut să fie înmormântat sub cren apel către Românii din regat să vie să lupte ală gile lui dese. E martorul jurămintelor lor, judele turi de imperiile centrale. Numai astfel vor putea faptelor lor, sfătuitorul la primejdie, arbitrul desrobi pe fraţii lor. Pentru a îndupleca pe Liliu luptelor lor cu soarta. I-au jurat fiecare lucru Maniu să semneze, Erzberger afirma că izbânda e ce-au înfăptuit. E paznicul credinţei lor : tinerii foarte apropiată. Se face stăruitor: prin el împă i-au încredinţat dragostile lor, mamele copiii lor ratul vorbeşte acestui mic avocat clin Blaj, nu se- condamnaţi, femeile credinţa lor. Sub umbra lui va lăsa convins ? înstelată Iuliu Maniu s'a logodit la douăzeci de ani cu sfânta cauză : bărbatul care se consacra „Intr'o familie în care tatăl a murit, fratele mai persecuţiei nu va avea altă femeie decât Ideia de mare ia comanda altminteri intră dihonia în fa când e student în drept şi până la încorporarea sa milie. Fratele cel mare e guvernul clin Bucureşti. forţată în armata austro-ungară. timp de 15 ani, E liber, are diplomaţia sa, ataşaţii săi militari, dubla monartie ţl ţine în cuşcă; va fi lipsit de pas- vede, aude. E ca omul de pe un foişor. Nu se cade port. Ca toţi aceia care au răspuns chemării sân să-i poruncim noi felul de purtare, clin fundul gelui nu va trece graniţa decât prin codru sub temnijii noastre". Negocierile sânt rupte. mantia pădurii, prin vama numită a Cucului. Stri Pentru vina de a nu fi lăpat să i se smulgă is gătul obstinat şi melancolic, vocea omenească a călitura, Iuliu Maniti va părăsi Blajul unde era păsării veşnic ascunsă care se aude fără a fi ză mobilizat şi imobilizat pe loc dela începutul răs- rită e semnalul ştiut care deschide transilvăneni boiului în calitatea sa de suspect. Cu gradul său lor graniţele mute şi pline de muşchi. de caporal de artilerie de munte e încorporat ar Iuliu Maniu, deputat Român în parlamentul un matei austro-ungare: va pleca. N'a avut nici mă gar din 1906 până la 19Í0 nu va mai putea iesi car permisiunea să meargă la Bădăcini să-şi sărute altfel din limitele imperiului hahsburgic. Răsbo- pe mamă-sa, să îngemmehieze pe mormântul ta iul îl găseşte membru al consiliului naţional din tălui său !a rădeina bătrânului păr. Douăzeci şi Transilvania şi avocat consistorial pe lângă epis opt de luni de serviciu pe front, în prima Jinie- copia greco-catolică din Blaj. Subţire şi de un as constituesc pedeapsa pentru neascultarea sugestii pect rece în redingota de doctrinar, e tânăr de lor împăratului german. Pedeapsă într'adevăr dră- tot încă dar autoritatea sa, recunoscută încă de ceacă şi care întrece în oroare tot ce ştim despre atunci de toţi Românii imperiului opresor se în răsboiu deoarece sufletul lipseşte din ea. Să mori tinde la deputaţii celorlalte naţiuni subjugate. fără patrie pe un câmp fără onoare. Acest răsboiu Până în 1915, pe Wilhelm II nu-1 părăsise nă e omicidul în contra ta însuji, obligatoriu şi invo dejdea de a vedea România urmând politica re luntar, un supliciu pe care mintea se refuză să-1 gelui Ca rol. Erzberger, omul de încredere socia înţeleagă. In Europa vinovată din 1914 până la list al împăratului, pleacă în luna lui Iunie pen 1918, sute de mii de oameni au fost. asemenea si- tru Vicna însărcinat cu o misiune secretă. jiucişi fără persuasiune. Printre ei, Iuliu Maniu In aceeaş vreme, tatăl meu moare la Bucureşti care va lua din propria e:xpericnjâ forţa de care şi contele Czernin, pe atunci ministru al Austro- va avea nevoie în ziua revolujiei. Ungarici. notează în raportul său către împărat In sat la Bădăcini, doamna Clara aşteaptă cu în publicat de atunci în cartea austriacă roşie, că dărătnicie liberarea najiei sale de către fiul său şi această moarte trebue să fie socotită ca un eveni Cornelia se roagă. Dar în primăvara următoare mente favorabil politicei puterilor centrale în Ro. odată cu dulcele cântec al cucului sosesc veşti mânia. mari. Mateiu Popp, fiul Elenei, nepotul lui Iuliu Iuliu Maniu întreţine din timpul doctoratului Maniu, locotenent de artilerie în armata austriacă său bune relaţii cu un mare senior clin Viena din- a izbândit, potrivit dorinjelor sale: s'a bătut pe tr'o familie celebră din secol în secol pentru înăl Piave; e rănit clar are fericirea de a li în rându ţimea sa de spirit : principele Alois Lichienstein- rile armatelor din Jialia: moare in spitalul din Ge Jn palatul acestui principe, tânărul avocat dn Blaj nova la vârsta de douăzeci şi pat ni de ani, răpit va întâlni emisarul împăratului german. de o moarte pricinuită de adevăraţii lui duşmani- La întrebarea lui Erzberger: „Ce vor Transilvă Donmnei Clara i se pare că în acest an poa-
6 Lucia Demetriad-Bălăcescu : Bar Venetian
mele se coc straniu de timpuriu. Perele cesăreşti Alba-Iulia. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului roşeau în clipa când fiul său, înaintat locotenent, naţional şi Alexandru Vaida-Voevod pleacă la veni în permis la Bădăcini pentru prima dată de Bucureşti şi iau parte îndată la consiliul de mi doi ani şi jumătate de când fusese încorporat. Eo niştri ai României. singură şi poate şi bătrânul păr sânt depozitarii Douăsprezece ani au trecut, astfel cum se obiş- marei taine: cu complicitatea unui medic al regi nucsc să treacă în vise, într'o clipă. A ze mentului de naţionalitate ceh, luliu Maniu, sub cea aniversare a unităţii naţionale a fost cele motiv de sănătate va pleca la Viena. Va reuni brată la Alba-Iulia în luna lui Mai 1929. Iuliu Ma pentru revoluţie regimentele de infanterie 62 şi niu, fiul doamnei Clara e preşedintele consiliului ()4, formate în întrgime din contingente transil României una şi indivizibilă. vănene. In luna lui Octombrie 1918 are 54.000 oa Corpul lui Mateiu, fiul Elenei, a fost adus de pe meni sub ordinile sale şi trimite ordinul la două ţărmurile Mediteranei unde a căzut până la tul alte regimente de infanterie care sânt la Praga pina bătrânului păr, alături de corpul bunicului să asculte de guvernul lui Massaryck. Viena e a său. Ioan Maniu, care a trăit şi a suferit pentru lui. Stroger—Steiner, cel din urmă ministru de Idee ca ei toţi... răsboiu austriac, oferă atunci acestui locotenent îmi place a gândi că cenuşa acestui tânăr a fă colaborarea şi un apartament în Minister. La 2 cut ocolul mării sfinte a latinilor spre munţii Decembrie 1918, unirea Transilvaniei, a Bucovinei Apuseni pentru a se odihni însfârşit sub un pom şi a Banatului cu vechiul regat e proclamată la în floare din Transilvania.
7 Spiritul scării îngerii căzuţi de Jacques Q. Costln de Tana Quil
lui I. V. Cărţile povestesc despre îngerii căzuţi, Luceferii raiului neştiutor de ofensa morţii. Se decoanpunc în două părţi aparent distincte: De fapt îngerii toţi «au prăbuşit, rupând pânzele a) spiritul; moi din firele subţiri. Ei sunt, în vasta împărăţie a b) scara; lui Dumnezeu, cei mai îndureraţi. Contrariu indiferenţei pe care şi-o păstrează în dic Cu fiecare pas durerile lor se aprind şi se îmbră ţişează iar cu vremea ele devin faruri puternice pen ţionar, asociate fiecare impietează asupra interesului tru drumurile noastre pe pământ. Îngerii sădesc lu celeilalte. mini, pe bolţi, adevărate vârste de. argint. Împără Coborând scara, spiritul numără treptele, una câte ţia lor este noaptea. una, dela prima mişcare. O diversiune pentru pro Şi ei cunosc iubirea fără de noroc. Ei sunt ursiţi blemele din ajun. să se caute unul pe altul în singurătatea cerului dac asemănarea lor prea mare îi face sa nu «e găsească Seara, la înapoiere, spiritul îşi reia aritmetica mai niciodată. curând pentru a nu uita când ajunge, decât ca să Credinţa noastră, a muritorilor despre ei — a în verifice constanţa scărei. frăţirilor — este foarte nedreaptă. Ei uu sunt fraţi, Sus cifrele nu corespund. O confruntare pare per ci numai amanţi care s'au pierdut pe pământ şi se misă. In eperanfa unei greşeli de memorie coboară şi caută în cer. Nici ruga, nici atotputernicia, nici beţia nu aşează urcă răeipcat. patimile între ei. Nu cunosc nici otrava, nici nebu Memoria i se dovedeşte credincioasă dar şi diferen nia. Sunt albaştri şi cuminţi. Cunosc în ischimb din ţa neschimbată. Mai rece decât indiferenţa. belşug tristeţea. Iar muritorii pot să-i cunoască pe Se proclamă fără interes şi-şi oferă o satisfacţie: ei, ceeace măreşte tristeţea lor. Fiindcă de obicei mu să coboare şi să urce absent. ritorii îi îndrăgesc - dar mai ales lemeile — şi ei nu pot să răspundă iubirilor lor. Covârşiţi de dra Dar renunţarea Ia o certitudine ar putea fi inter gostea tristă ce urmăresc în cer — ei îi rămân veş pretată slăbiciune — deşi mi-1 vede nimeni. nic credincioşi, căci îngerii sunt iradiarea ideii de O singură concesie: metoda surprinderii. Nemişcat frumuseţe statornică. numără repede de jos în su>s şi controlează simul De aceea, conştienţi de durerea pe care o prici- tan constanţa de sus în jos. nuesc, toată mângâierea ce aduc, este scutul aripilor imense pe pământ. Aceasta este şi resemnai ea lor în Fără folos. Scara nu se pretează la subtilităţi viaţa pustie ce-i aşteaptă în cer. De fiecare dată când IŞI JURĂ CA A TERMINAT vine noaptea ei îşi caută alinarea, alinând. Când întunericul nopţii este prea des. aceasta e o Si aplică proba elementară. Numărărarea pe sărite dovadă de absenţa îngerilor femei, şi durerea lor cu intervale de soţ şi fără. zace între coloane de granit. Dar când tovarăşele ULTIMA DOVADĂ DE IMPARŢIALITĂŢII. Cer lor sunt printre ei. atunci lumina fermecătoare a ari- ripilor lor se amestecă în tăcere: căci îngerii n'au cetează dela jumătatea relativă a scării în jos şi în ochi, cum greşit îi arată chipurile clin pozele pentru sus notând cifrele deosebit. Adună şi scade. copii, ci toată lumina lor stă în strălucirea neobiş Urcă cu ochii închişi, irevocabil. nuită a aripilor lor. care umple; tăcerile şi creşte în Sus găseşte mereu o treaptă mai mult! Poate n'ar intensitate pe pământ, lunecând nu ca soarele orbi tor şi gol, ci ca luna plină pe nemărginitele câmpii. trebui numărată la coborîre... Se află la nivelul por E singurul şi imarele fapt al dragostei ier... nirii. De unde se numără o scară exact? Instinctul de a fi buni şi de a mângia pe cei tru Acest dezechilibru îl clatină serioe. «De câte ori diţi, fiind cel mai puternic al fiinţei lor. e însuş in s'a asociat cu un substantiv, în aparenţă convenabil, stinctive pierii lor. a avut neplăceri». O dorinţă creşte în ei inconştient de a se atinge, Constrâns să părăsească o experienţă vicioasă, îşi de a participa la viaţa păcătoasă a celor de pe pă mânt. In ei se aprinde o putere nouă şi covârşitoa propune să uite pe viitor şi scara şi florile, ei spi re. Atunci se însufleţesc şi ard; căci îngerii trebue să rituale. fie senini şi neîmpovăraţi. însăşi pasiunea eare-i mâ De atunci, spiritul consacrat propriilor interese, nă este un păcat. numără scările numai la coborîre. Şi intinzând atuncea aripile lor cereşti, s-e prăbu Pentru urcare întrebuinţează noul ascensor (cu o- şesc în cenuşa şi dispar... dar pe urinele lor de lu mină oamenii se ridică. prire automatică în caz de primejdie) pe care pro In schimbul acesta, imens, necalculat, zadarnic cel prietarul a binevoit de curând să-1 instaleze. ce aude armoniile divne ar mai căuta să discearnă umls este omul şi unde Dumnezeu. ORICINE SE CREDE ATJNS DE SPIRITUL SCĂ Omul este însuş îngerul care luminează pe Dum RII, SA SE MUTE PE LOC LA PARTER. nezeu cu preţul propriei fericiri. în toate colţurile sufletului făcut pentru păcat. Mllltza Patraşcu: Jeanne d'Arc Călăreţul şi calul de Gerhard von Mutius
Cunoaştem cu to(ii clin antichitate făptura le ia/ nemijlocit din tinuia si mişcarea calului şi gendară a centaurului. Un trup de ca! cu copite şi invers ni se pare că ceva din puterea elanului ÎH- coadă petrecut înir'un bust omenesc înzestrat cn ir'ai-iptit al codului, trece asupra călarcjului care braţe şi cap omenesc. Se poate ca să răsune în se odihneşte în ritmul miscărlor sale aşa cum el ecoul unei amintiri de hoarde străine eălărefe înotătorul e purtat de val. Dar că acestei armo căci llomer chiar nu cunoaşte decât calul în fala nii pentru ochiul privitorului îi corespunde ceva trăsurii, călăreţul însă ba. Centaurul c expresia lăuntric, acest fapt îl poale observa şi acela care mitică a mirării că omul şi calul pot creşte împre începe să înveţe a călări sau a înota. La început ună într'o făptură unică. e fată de dobitoc tot atât de străin ca faţă de ele Dacă azi un asemenea întreg ni se înfăţişează mentul pe care nu-1 poate stăpâni ei în care se înaintea ochilor cu totul viu. ne gândim la un bun poate doar adânci. Şi atunci se naşte încet, încet, călăreţ. Ţinuta şi mişcarea omului reiese în acest încrederea şi eu ea putinţa.
9 Dcce pe înotător apa îl duce şi atunci când c naturii drept colaborare a omului cu propriile legi culcat pe spate fără mişcare şi dece cel care nu ale naturei, aşa rămâne şi călăria o colaborare ştie înnota se cufundă ? dintre om şi cal. Calul de cele mai multe ori simte şi mai fin Şi adevărata taină constăîn aceea că o înţelegere decât şi-ar mărturisi însuş călăreţul în ce dispozi reciprocă vitală între făpturile cele mai deosebite ţie se află. Dacă-porneşte către un obstacol, călă- ca omul şi calul e înainte de toate cu putinţă. Mai rejul treime să-şi arunce propria-şi inimă peste mult chiar decât măreaţa mişcare repezită în aerul {•'ard. Astfel călăreţ şi cal alcătuesc sufleteşte un proaspăt, adevăratul noroc al călăreţului e a- întreg' şi bucuria lor e să se antreneze tot mai mult ceastă înţelegere care nu se desvată niciodată ci între ei. ca să se asemene tot mai mult centena se recapătă mereu reînoita. rului. Şi nu-i oare această înţelegere ce-ar trebui să De obiceiu se crede că raportul dintre cal şi obţinem peste tot în lume '• Faţă de individ, ca şi călare! e numai cel al supunerii. Mândriei ome faţă de grupuri omeneşti. Ia|ă de conaţionali ca nească doreşte că supue ori unde natura. Şi totuş şi faţă de străini 'i orice rendement al calului provine din propria sa Acţiunea noasl ia nu va deveni roditoare şi crea lege, din libertate. Şi cu atât mai mult cu cât toare decât atunci când vom trăi oarecum nu nu isprava e mai mare ! Nu-i orice cursă o luptă li mai peste orice contraste Comunitatea ci când o beră aeaiîor ? E doar condusă în mod tainic de o vom crea veşnic reînoită. înţelepciune omenească pătrunzătoare. De aceea calul este pentru călăreţ un dascăl de Lucru] cel mai bun pe care-1 are de dat calul nepreţuit. nu e supunerea ci darul lui adevărat : libertatea N'avem decât să aplicăm şi în lume, de pildă sa. Călăreţul cel bun va iubi deopotrivă toanele în politică, ceeace învăţăm dela el pentru a veri calului ca expresii ale libertăţii. fica expresia simbolică a unei înţelepciuni cu De aceia aşa precum ochiului care priveşte a- mult mai cuprinzătoare din vechiul proverb arab : dânc i se desvălue toate aşa zisele constrângeri ale ,.Norocul pământului zace pe spatele calului".
Arhitectură socială • • de Marcel Iancu
Datele reformei arhitecturei sunt însăşi aspec în zilele noastre când mecanismul vieţii a modi tele vieţii sociale : Timpul extremei constrângeri ficat structura însăşi a simţirei noastre. şi a f raţionalizării se oglindeşte în noile principii. Optimismul artistic al generaţiei tinere au rea Muncitorii intelectuali şi manuali trăesc sacrifi dus efortul arhitectonic spre obârşie : Suprafeţe ciul individului pentru totalitate. Volum, Materie şi Spaţiu. Niciodată cântecul geometriei nu a stăpânit mai Maşina ridicată la forja de divinitate prin legea inters şi magnific simţirea omului. efortului minim face din casa viitorului : «maşina Nici odată nu s'a întrebuinţat mai sensibil, mi de locuit». uunea materialelor pure. Sub semnul umilinjei individuale şi a efortu Niciodată splendoarea nudităţii unui plan, n'a lui minim» se desfăşoară azi noua estetică. fost moi conştient întrebuinţată. Altădată arhitectura fusese arta faţadelor, a pa In rezumat vom putea afirma că arhitect ura latelor, o artă mai mult festivă decât utilă. Renaş contimporană nu mai poate fi decât anti-decora- terea făcuse chiar din arhitectură o adevărată artă tivă. Frumuseţea ei rezidă în jocul de raporturi grafică, decorativă cum nu mai fusese nici odată si şi volume şi nicidecum în mărime şi bogăţie deco suprema înfrigurare de a orna. de a împodobi, ra tură. ucisese structura însăşi a acestei mari arte. De 2 Unitatea ei rezidă în geometrie ce tinde spre o secole s'a încercat mereu reeditarea acestei arhi continuă simplificare, iar înţelepciunea ei în mo tecturi de floricele şi această criză a durat până destia şi expresia vânjoasă a materialului.
10 Henry Daniel: desen. Pamflet contra lui Monsieur Teste Hors-texte din romanul: Ci numai îngerul e fără de prihana de Lucian Boz
Şovăirea styloului pe hârtie. Ştiu truda şi trădarea pentru redarea chipului prieten. Asemeni ineomensurabilitatea cir- ronferinţii, nesfârşitul TT. Evadez deci din datorie şi vă tran smit câteva pagini ale unuia din echipa noastră, I'ărâ vout lui le păstrez şi le trădez. Şi nu Iar a părere de rău. Ceeace el işi găsea esenţial era o povestire—poem, înscrisă într'o agendă veche. Am aflat, cu greutate şi şiretenie, că era o proza asemănătoare ..Marelui Inchizitor" a lui Dostoewsky, para bolă densă, semn de Întrebare între îolianţii veacului. >>'u ştiu care era subiectul. Vag, povestea ceva despre faptul sem nificativ al dionisiacului Nietsche, în tinereţe : dus de prie teni, prin surprindere, în bordel, a fost copilăreşte de stân jenit ; ca să scape începu să cânte la pian ; apoi a zbue- nit-o pe uşă. Ce semnificaţie avea acest gest, în ce corelaţie îl punea cu timpul şi sorţile — nu ştiu. Dau aci alte frân turi din manuscrisele îinpiăştiate pe la prieteni.
*) Seara asta st mugeşte piscurile, pe cerul mai mai negru. De undeva, un regisor luminează fun albastru. Un miros,de pini şi răşină. Seara, ca un dalul. Reflectoarele arhanghelilor îl caută pe Js- clopot de sticlii. Nu te mişca. No lovi cu degetul cariot !* (Sau pe mine ?). Prin privelişte, pc vârf încovoiat : răsuna prelung'. Cine s'a lovit de pere trece încet şirul vacilor. Trec încet şi parcă îm tele nopţii noui de răsună, lang, lang, balang... ? pietresc. Împietresc, crescute. Zarea este acuma Negrăită încântare. Sunet de lapte crud, moli plină de şiru] nesfârşit. Şi îmi apar cle-odată ne ciune femeiască a ugerelor ! Stau tolănit la mar firesc de mari (li-ang. lang. balang) şi parcă ar fi gine de poiană, pe ace de pini. In fa|ă curbura Kurope posedată de Dumnezeescul Taur. unui vârf verde-înehis. De-acolo vine această in Vedenia stăruia prin munţii Cârpajilor. In mii cantaţie lentă. Mă ridic, în coate. Muntele este de locuri o închipuiam aceiaşi. Spectacol oferit
11 oamenilor. Acuma vacile se micşorează. (E tiu stanţa gândului, solidificată, şi făcută autonoma urlet rie lup ?) şi gonesc peste deal. ele orice organ de gândire emisă. (Sting lampa de buzunar. Material pentru un Şi la baza formei lor geometrice, steaua, punct poem în proză. Acasă, în camera de excursion ist. luminos. să termin lucrul). *) — Simbol cuprinzător de deplasare a centrului vital, de sus în jos. déla creer la sex. * — Şi astfel trăii. gând integral, gândit cu tot trupul de materie pură. Pânăce veni Bacon. Domnule Teste, v'am citit biografia, interwie- Recunoaşteţi în aceste caracteristici ale lui : di vurile, scrisorile şi aforismele. Ele fixează designi vinizarea spiritului, credinţa că Luna. Soarele, structura spirituală a unei parii din umanitate. stelele ar fi masse luminoase şi nu zei. denşi de Totuşi, permite-mi sa depun mărturie pentru o altă mit, oarba încredere în Ştiinţa Măsurătoare. — rasă. Creată — unde şi cum, nu ştiu, poate prin îecunoaştţi pe tipul Teste, a sepiei ce aruncă generaţie spontanee. Poate că vulcanii Azorelor c orosi\îtatea gândului desfilat în întuneric, peste au scos la iveală osemintele străvechilor Atlanti, lucruri. Dar fu dat -ca acea seminţie să nu fie cari s'au întrupat la suprafaţa Mării ca zei ai stârpită. După milenii se află din nou. împrăş unor răposate seminţii. Poate sunt materializări a tiată peste continente. în văgăuni, printre stalac unui Logos luciferian. Nu ştiu. Mărturisesc numai tite, în oraşe, prin catacombe, pe sus. cu măşti că ochii mei au văzut spectacole, în care numele surâzătoare. domniei-tale, arhaizant. Monsieur Teste pe româ Am asistat In chemarea unuia. neşte Créer, sfrunta poate poemele din neuro II urmăresc. Viaţa însă nu se desfăşoară decât logii. Vă trimit pentru edificare următoarele ste fragmentar. Din aventurile lui. câteva... nograme :
PROSELITISM I) EPIFANIE
Ştiu că pe pia şi dura — mater se află zu Rezistenţa începu să se organizeze prin oraşe. grăvit atlasul cosmic, dar închipuiţi-vă o fiinţă cu Xipchuz trecea prin cotate. Lipea pe un zid calota craniului ridicată şi membranele şi aureo afişe care prindeeau consistenţă şi text numai lele fluturând în jurul creerului dezvelit. Li când stăteai în faţa lor îndelung, până deveniseşi chidul Cefalo-rachidian ţâşnit, stârpise toată ve însuşi zid. însuşi afiş. Atunci' textul începea să getaţia din jur. Pe un sloi de ghiaia cobora un cuvânte singur, ca o mierlă care se ridică din urs polar. Mai pinta în blană irizarea aurorei pădure. Totuşi guvernele au aflat despre lentul boreale. Eu care pândesc, rezemat peste banchiza proselitisni. Deci Xipchuz trecea. Lipise un afiş. foilor albe. holbat spre Walhala. văzui cum de Şi fugi. Strada era sumbră. \ia(ă intrauterină odată începu să ,scânteeze. delà occiput în sus. Fu Casele, fără l'eieşlri. aveau pereţii umflaţi incendiu, scurt ca o posesiune de ţap. — şi văzui Parcă aveau zidurile de cauciuc care zvâcnesc cum un înger ridică în mâini cele două emisfere necontenit sub presiunea aerului din lăiintru- ale cieerului. şi dispăru cu o aureolă fără sea Era pare-ini-se. sufletul oraşului cave se agita- măn. De-acum acesia este rostul vieţii mele : să plin de presimţiri. Fugi înspăimântat. Istovit, se mărturisesc la toate răscrucile, miracolul văzui rezemă do un felinar. Cursă drăcească. Stâlpul (Cp. Homme toujours debout sur Ie Cap Pensée) care era de cauciuc-. încuiba şi felinarul, ele guta- ,..((Log-book de M. Teste)). iH-rcă umedă, i se lipi pe obraz. Era stratagema Oraşului, de-a ps-ătra în gutaperca plastică, masca 2) XIPEHUZII obrazului. A doua zi l'a identificat, încarcerat şi oxidat. Ştiu o legendă. In numele ei opun principiul de viaţă al Xipehuzilor. infailibilei castrali de sine a 4) O ALTA CHEMARE d-lui Teste. Care era esenţa Xipehuzilor ? Cea de fiinţe lunatice ? Nu ! Xipehuzii sunt Formele, (Scenariu) sunt Mamele lui Goethe (Faust H), sunt ideile pla tonice, pe pământ trăitoare. Oarecum. Erezia lui Marea Moarta, densă. Păşeşte printr'o pădure. Monsieur Teste este că tinde spre acestea nu unu* Flori şi pomi. de faună marină. Trece când prin cu gândul. Igiena intelectului este ca o etuva : tre polipii, supraomeneşti de frumoşi, când plu omoară mă tasurile, mototoleşte liofile. Nebunie teşte. Dn când în când. străfulgerări. Mare. Pă de-a li veşnic Acela, de-a participa la Fiinţă prin şeşte- în Mare. Scufunda re lentă. Liane, se zvâr imobilitatea gândului. Gândul, scop în sine, cu colesc- în adâncimi. Din depărtare, fosforescen|e. cordonul omblical < e-1 lega de lume. tăiai. Cp. Je Peste ecran trec literele de foc : Sodoma şi Go. sentais qu'il [Monsieur Teste] était le maître moi'ii. Intre case albe, între albajstre lumini. Trec de sa pensée (Soirée). Ci fiinţa Xipehuzilor alta peşti luminoşi. Ei luminează oraşul. Din când în este. Cine nu le-a văzut vre-odată. în visul celei când se aprinde un foc : pucioasă, ponte clela inai îndrăzneţe evaziuni (sau, transcrise, în cartea ploaia biblică. Stâlpi de telefon. Pe fiecare un Iui Rosnay'r1 Forme geometrice, con. cilindru, stra schelei, cu receptacol la ureche. Fac: o mişcare, tificaţii multicolore, în veşnică schmibare, treceri anunţă. .Sârmele se aprind. între geometrie şi culoarea juvaeriirilor. Fiinţe Trepte, sală. masă. în jur divane. Pe mese, cupe. gânditoare, dar fără neuroni. Iu ele flăcări. Pe divan schelete, cum i-a surprins Materie, care gândeşte. Gând materializat. Sub- pedeapsa. Se apropie de unul : în coşul pieptului mişcă un polip. Mai departe, întins pe un divan *'> Scris in aceia.şi seină, t-'ixeuza peisajul. un alt schelet. (Basinul rotund. Femelă). Jos inge-
12 nunchiat, un om. Capul în poale. Dar desluşii de Ţeseau prin carneti lui un schelet vegetal. Eu şira spinării. Ea are capulín mâini (Jorik'r). Voia pentru o noapte, semen munţilor, acolo pe înăl să-1 sărute ? Se întoarce spre primul schelet. ţimi. In miez ele noapte, simţi cum că pe an Polipul bate ca o inimă — e ca o inimă — e o tipozi, în grădini luminoase, guvernantele adună inimă. Carnea devine fragedă, de copil. Se mişcă, copilaşii de prin parcuri, spre a-i duce acasă, se scoală. Azvârle mâinile. A înviat ! Apoi, ia cei (celelalte foi is'au pierdut). lalţi. Asemenea. înviere. Dar capul fu uitat. Alu- nc(ă alături. Cei doi, fecioara şi cei fără cap, se ridică. Omul îi priveşte. Când îl vede pe cel fără cap, păleşte. Totuşi se apropie de el, cuprinde cu Astfel era itinerarul acestui Xipehuz. Text însă mâna locul unde ar fi trebuit să fie capul şi să fără dicţionar, poveste fără sfârşit. Ştiu numai că rută în gol. Scheletele înviate păşesc încet alara. fusese sortit să refacă drumul clela mineral, ve Când tre-c pe lângă ziduri, umbrele lor «unt nu getal, animal, şi uman, în sens invers. Omul se mai radiografia scheleiului. reîntoarce la planetă. Întoarcerea asta este fără Păşesc printre pomi de liane. O fosforescen;ă sfâşierea fiului risipitor. şi o tristeţe a adâncimii. Totuşi omul sărutat, va Seninul încrustat pe fruntea lui Xipehuz, nu-l trece prin lume. Are şi el misiunea lui. Deaceea deslegăm. N'avem nici vrerea, nici putinţa. To inima este ca un polip avid. tuşi povestea este simplă ca un basm de Ander- Xipehuz trecu prin peisagii. Privelişti de munţi. sen. Basmul este în noi sau ne este trimis. Mon- Decor voivodul. Că dacă. umbla drept, planul des- sieur Teste trăeşte basme elucubratc de pro- golit primea rouă dimineţilor, pe -tare Soaiele, ca priile-i puteri. Xipehuz; aspira la basmul planetei- o sondă aprinsă, în depărtare o evapora, tămâie, Alegerea n'o puteţi face eu zaruri. la îngenunchierea în faţa firii. Că dacă se întin dea pe pământ Rachisul şi Marele Simpatic vi brau ca un aparat radiofonic. Se stabilea o legă tură între ele şi lucrurile din jur. Trupul Xipehiizuhii începu să facă parte din bune. Un filon energetic pornea cle-a;olo. şi dacă. aşternut pe teren de şisturi cristaline, psemlopo. dle Marelui Simpatic se înfigeau în pământ, de venea şi el şist, argilă moale sau fluid ca un ni sip în această elepsidieă a planetei. Devenea cu încetul pa lini];.şest : scrisul, povestea evoluţiilor prin seria animală şi omeneasca se ştergea prin amintirea trupului şi reapărea vechiul scri;s al trăirii cosmice, de planetară incandescenţă, de coborîre din soare, de odihnă între lucru iile ne însufleţite, veşnice şi subpămâniene. Era astfel întins pe jos, crucificat, pirnclea ecourile pămân tului, zvâcnirea magmei, trosnetele din arterele pământului. Şi încet isc înfiripau în jurul lui căile planete lor, cu diademe, cercuri lunecând din cer, strân- gându-i inima şi exaltând-o către cea mai depăr tată nebuloasă. Şi când pătimea durerea sevei pomilor, care izbeşte în artere, vrea să ţâşnească şi nu poate. Trăia viaţa arborelui, îi ştia giamătul, repercutat până în rădăcini, când vântul apucă chica frun zişului, ştia oarba scormonire în pământ a raci i- cinei şi suferia de tristeţea pământului vlăguit de sevă şi de setea oarbă a plantei după întuneric ( and rădăcinile nu pătrundeau, ci rămâneau nu mai la suprafaţă, se simţea purtat ca într'un ha mac, legănat lent, de ţesătură vie, ce-1 înveleşte şi îl păstrează ca o fiară antideluviană, uitată printre gheţari. Lângă filoane de ape. Dar cineva spune limpi ditatea îngerească, venită clin adâncuri, ne turbu rată, desgolită de toate miresmele, ci imagine a stării de beatitudine. Bucurie imensă, când la un torent cíe muirte i-a intrai în cutia craniului un păstrăv, cum zburda acolo, cum ciugulea restul, cotor al neuronilor !
Era o beţie cerească şi fugi cu mâna pe inimă; feciorelnic, şi se aruncă pe o stâncă cu jnepi. Apoi aceştia se încolăciră în jurul lui. / Jalea: Gargouille (bronz)
13 SEX SLA B de Barbu Brezeanu
\ta se premimea. Margareta, Margueritta, Jtta: de babă mare, menţinută în pietre scumpe şi geloasă Yta. pe virginalul dancator. Veterana poftă ricoşa în chi tocise numele odată fu glasul. pul iniţiat, fie o jum;;năiatc veac. de ţigancă pielea Era una pe care o văzusem întâiu silabisind uliţa roşie din şatra ce da târcoale ţării de jos a Dunărei. — găsită echivoc îmbrăcata, cu panaş alb în jurul Smucită, apoi copleşită, modelul găsi ocrotire, pro- cefei şi pălăriei, cu pantof negru pe care lucea dia vizor, pe terasă, lainic împunsă, nedumerise.... mant de sticlă pură. Şi în ciuda acestor remarcabile Era noaptea dimineţii, şi timpul peste trupul îm apendice, fruniusejea în regiuni nemăsluite se arata băiat de freamătul lănţuirei curmate, fu prielnic unor deplină. adieri şi schimbări calorice. Am gonit urma ei. am împiedicat lângă ca. şi tip til am preumblat braţ la braţ. Normal, fiindcă se S'a spovedit. titula «artistă* ]a teat ru-cinemasalata, ieşea seara pe scenă. Şi ziua (sărbătorile) când în simţul unei ca zărmi liberate, era mâncată din ochi trezişi... Iar res A doua seară priveau ochi veştezi în cearcăne ieri tul, la lucru. ncof ilite. C) nimerisem în ultima fază, pe drumul penulti S'a spovedit. mei, i 1 De a doua săptămână i se «orbea nespus fusul tru In consecinţă, printr'o ieftenă contramarca, mă pului. \ ta, ft... aflam participând la un spectacol de mahala, în sala Spre a doua lună a tuşit mic ghem o stafidă stră umplută, cu tipi împănaţi cu servitoare prostmirosi- vezie, de coloarea liliacului... toare sau domnişoare incerte. în aer aburit de necin Şi de doi aiii fără motiv inteligent, murise. ste si sgomote, apostrofe, complimente sonore, sus Aia regretat. pecte... - ; Aproape sufocat, nu mai bissez spectacolul, am ră- pit-o timpuriu clin acest sân robit cu argumente mi nore: sa preferat ntr'o aventură bănuită fără a doua zi. Raptul era definitiv.
Intr'o străinătate a fost şlefuită această stea ţugu iată şi adusă la dimensiuni simetrice. Dovedea a fi maleabilă.
Preschimbată, se afla, sub veghe, în corpul de casă ce stăpâneam. In aripa stângă, autonomă, Yt cea des barata de gusturi autentice, colabora existenţei cu multă aparenţă. Fără simptom, într'o zi, şi cu tot sfatul doftoricesc, femeia începu să se usuce. Se usca în secul înţeles; piere apa dintr'un smârc, i se topea şi carnea: de senau bine accentuate oasele osicioarele. Eu care o vedeam cotidian goală (permit să mă prezint — sunt pictor pentru artă şi multiplic pilde ce-mi plac) scă păm din ziare pielea ce se strângea prin orbite şi coaste, atrasă de o normă lăuntrică... Fără de leac, urmăream circusmpect acest feno men de tragică sleire. Era cea din urmă atenţie ce-o puteam lăsa asupra sufletului său, neutralizat. Degetele dela mână pierdeau rotunjimea; chiar subţirimea. Scobite, noduroase reaminteau sinistrele insecte lunguieţe, ce mimetic aşternute abia le des luşeşte de lemnul crăngilor. Se apropia de bună samă realităţii. Ochiul. însă, în tabietul său respingea net însuşi rea firescului, ascetizarea brăzdată prin carne — ţiu- indu-i prea bine încă. svonul ultim, lucitor, al baiu lui din sala oglinzilor. Unu. „w- ... .- ; . . ¿jr***- ' '••.••..^>*Sí'-^. In pădurea căutătoare de trupuri, alinată prin las l__ S civul filtru al saxofoane, legănată sirâiis în jocul ameţelii, superba încarnată primi — abil — deochiul Militza Pairasen: desen.
14 NOTE. CÂRTI L REVISTE
Gerhard von Mxitius, actualmente ministrul ple «Isabel şi Apele Diavolului; Roman de Mircea Eli- nipotenţiar al Germaniei în Bucureşti, e renumit ade, Editura Ciornei 1930. în literatura modernă germană pentru următoa Dacă nu a fost primit eu toată înţelegerea pe care rele lucrări filozofice şi so: iologice: «Jenseits tonalitatea sa estetică o necesita, în orice caz romanul d-lui Mircea Eliade a fost primit cu bunăvoinţă von Person und Sache» (1923) şi AVort. Wert, Ge- 0 meinschaft» (1929). Publicului bucureştean d-1 revelantă. Căci na fost vorba de un public şi o presă care au privit cu un interes patern schiţele unui scrii von Mutius e cunoscut prin conferinţele sale din tor debutant, ci de un public şi o presă care sau care (ea făcută în limba franceză asupra lui găsit în fa(a unui fapt a cărui existentă evidentă prin Nietzselie la Uniunea Intelectuală a fost îndeosebi ea însăşi nu putea fi înlăturată. Lui Mircea Eliade i s'a remarcată. Eseu] «Calul şi călăreţid» e inedit, acordat bunăvoinţa celui care ştie să se facă respectat. scris anume pentru «Contimporanul». Este un moment cultural foarte sugestiv cel numit mai sus. Nu toţi literatorii se pot i'ace respectaţi. în Principesa Bibescu a binevoit a da revistei orişice moment. Cezar Pctrescu este, incontestabil, noastre autorizaţia de a traduce pentru prima un excelent scriitor clar utimele sale producţiuni lite oară în româneşte un fragment din articolul său rare au declanşat atâta simpatie şi familiaritate în ma «Les Transylvains» apărut în «La grande Rouma- rele public încât limitele respectului pentru scriitor şi nie» şi care se referă In simbolul moşiei părin opera sa au fost cu brutalitate frânte. Nu vrem să teşti din Rădăciuni oglindită în viaţa idealistă a spunem că o operă nu trebue să fie pe gustul publi lui Iuliu Maniu. cului pentru a fi respectabilă; dar nefiind pe gustul publicului, căruia nu-i acordă nici o concesie, este cu F. T. Mai'inetti care a fost strălucit primit în atât mai semnificativ respectul care i se poartă şi cu Bucureşti la Academia Română, la Contimpora atât mai revelant pentru valoarea intimă a operei. nul, la Uniunea Intelectuală şi la S. S. R. de către Mircea Eliade s'a făcut respectat în primul rând ..lingăii balcanici" (vorba poetului dela „Gândi prin sinceritatea sa. rea") a pus la punct poemul „Sonda dela Moreni" Sincerităţii sale desăvârşite îi elatoreşte Mircea care va apare în numărul viitor al „Contimpora Eliade acea impresie de viu, de actual pe car? o lasă nului". lectura romanului său. Şi lucrul era dintre cele mai dificile. Construit ilogic, pe o temă interioară, cu t Wladimir Maiakovski. Şeful futuriştilor ruşi argumente abseurse, eliptic şi torturat, romanul, scris comunişti îşi câştigase o notorietate mondială gra cu o mână mai timidă, ar fi fost condamnat ca orice ţie traducerilor în limba germană a poeziilor lui. produs absurd al imaginaţiei. Energia însă şi loialitatea Maiakovski a avut marele merit de a urma exem prin care s'a realizat i-au dat forme certe istorice şi plul expresioniştilor germani din preajma lui 1900 un conţinut de vitalitate unic. — în speţă Arno Holz — eliminând vocabularul ab Inchipuiţi-vă o carte în care nimeni nu se stract simbolist pentru a introduce cuvintele cu mişcă decât just pentru a nu staticiza romanul, în rente şi termenii tehnici moderni în limba poetică care eroii vorbesc leneş şi viaţa, lor însăşi curge leneş rusă. A înlocuit accentul tonic (metric) prin cel — şi în care se închide totuşi o extraordinară mobili logic şi a îmbogăţit poeticii rusă prin cuvintele tate. Procesul lui Mircea Eliade a fost ele fapt simplu, compuse ale rimelor. In fond anarhist, Maia- deşi neuzitat în literatura noastră: el a propus, pentru kowski n'a avut legătură cu pământul şi mujicul realizarea intereselor estetice ale romanului său, valo rus. Din momentul când proletariatul marilor o- rile spirituale pe deasupra celor exterioare şi de intrigă, întrucâtva romanul său se resimte ele influenţa spiri raşe in persoana lui Lenin a luat conducerea poli tului Indiei, tara în care autorul 1-a gândit şi 1 a scris. tică, Maiakowski devenise poetul oficial al Sovie Căci ia clin istorie doar ceea ce-i trebue pentru exer telor. Sinuciderea lui răpeşte Moscovei sovietice ciţii metafizice, în cazul de faţă luând din vocabularul poetul reprezentativ al epocei. vieţii curente numai acele expresii utilizate în viaţa spirituală. Contele Hermann Keyserling a înplinit 50 de ani. — Dar mai are un înţeles acea ta censiatare că Mircea In şcoala sa dela Darmstadt — «a înţelepciunii» —- Eliade s'a făcut respectat, în afară de înţelesul pro mulţi nebuni clin toate continentele au venit să-1 săr priu al iucrului, faţă ele autor, adică. Respectul care bătorească. Keyserling a făcut ele două ori ocolul lu s'a purtat operii lui se reslrânge mai departe, căci mii: odată pentru a se găsi pe el însuşi, odată pentru autor şi operă sunt reprezentativi a uşura lumii spirituale găsirea conştiinţei. Iar în a Reprezentativi pentru o generaţie care, prin natură, treia călătorie în Europa când a poposit (în 192" prin e spiritualista şi. prin expresie, sinceră. — pentru acea conferinţa sa la Uniunea Intelectuală) şi în Bucureşti, stă generaţie ale cărei cântece şi jocuri încep însfârşit a căutat sinteza bătrânului continent în analizele pro să fie cercetate. funde adeseori spirituale, raccourciuri semănate cu C. NOICA butade : «Spectrul Europei». O pagină de simpatică înţelegere era consacrată României. De atunci (filozof care refutează vechile sisteme de gândire pentru a Spicuim din „La petite Infante de Castille" de stabili concepţia lui crescută din ce a fost) a desco Henri de Montherlant Bernard Grasset 1929. perit America în cartea sa «Psihanaliza Americei». Şi „Barcelona e un oraş de şase sute de mii şi azi la 50 de ani se pregăteşte — conquistador al spi două sute de suflete şi n'are decât un pisoar. ritului — pentru a pleca în alt continent. Se poate ghici că sunt ore la care e supra în cărcat de suflete. Dar simt că ar trebui să încep R. D. altfel povestea mea".
1 Povestea-roinaii începe prin înregistrarea unei Articolul .,Pontonul în teatru" de JaroslaV Ra ..estafilade căpătate la înălţimea omoplatului. sele aduce în traducerea germană pentru prima ..Recusut la Valencia, în loc să mă las îngrijit li oară un talent umoristic: literar al cărui corespon niştit, după 48 de ore, goneam spre Barcelona" — dent pe o treaptă mai înaltă a ironiei la noi e Jac- povesteşte Montherlant. cpies Cost in. lin fragment edificator din llasck: „Doar că având un bilet de întâia am trecui ..De curăţim o portocală-, la teatru, să aruncăm într'a treia din pricina unui animal femenin pe coaja, nu în parchet ei sub fotoliu. Dată am adus o care vroiam să-1 examinez de aproape"... Romanul ăiclă cu bere, să căutăm a îndepărta dopul fără lui Montherlant nu-i decât un «viguros» reportagiu sgomot. Să nu aruncăm dopul pe scenă". asupra vieţei micilor dansatoare spaniole în aştep Rcportagiul naiv şi tendenţios ou înregistrări tarea toreadorului sau sportsmauului poet. de documente şi citate e constituit de ...Moravu rile din Moscova" de Panaii Istrati. Cahiers d'Art (3) 5-e année 1930 se deschid cu r. d. un studiu al lui Christian Zervos în care se ur măreşte evolu(ia naturei moarte în pictură cu ADEVĂRUL LITERAR oprire la realizările lui Cézaiine si-comentariu mai lung al înfloririi neaşteptate a obiectului* Perseverenţa acestei publicajiuni este încântă- din opera lui Henri Matisse. learo. Te eniusiasmează ca orice- reiord, în care importa numai tuiul de forţă, nu şi culoarea ochi Studiul lui Joseph Strzygowski desvoltă ipoteza lor atletului. că arhitectura şi arta nordică în lemn, exempli Admirăm, aşa dar, turul, şi am fi din toată ini ficată de nava din Oseberg (din secolul IX, de cu ma fericiţi să bem şampania cuvenită pentru nu rând descoperită) a determinat prin intermediul mărul o mie. Norinanilor arta gotică. Strzygowski constată că şi templul grec de piatră îşi are obârşia în
16