Octav Şuluţiu, Mântuire – Sau Despre Ratarea Exemplară Octav ȘuluIu, Redemption - a Study on Exemplary Failure
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
8 346 / 201 6() ISSN 1220 -6350 ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 9 771220 635006 Cezar Bolliac (II) de Eugen Simion 8 346 6( ) / 201 8 346 6( Historiens roumains à la recherche de l'Europe de Alexandru Zub Paul Cernat: „Istoria globală se pregăteşte să intre într-o altă fază” Eminescu şi detractorii săi de Constantin Coroiu Lucian Boia şi schemele demitizării de Mihai Cimpoi Omul actual – un portret încremenit de Caius Traian Dragomir Nr. 8 ( 346 ) / 201 6 Mihaela BURUGĂ secretariat de re d acţie CUPRINS 8/2016 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Cezar Bolliac (II) Cezar Bolliac (II) . 3 A GÂNDI EUROPA Alexandru ZUB: Historiens roumains à la recherche de l’Europe Istoricii români în căutarea Europei . 13 INTERVIU Paul CERNAT: „Istoria globală se pregăteşte să intre într-o altă fază” „Global History is preparing for a different phase” . 17 CRONICI LITERARE Constantin COROIU: Eminescu şi detractorii săi Eminescu and His Detractors . 27 Mihai CIMPOI: Lucian Boia şi schemele demitizării Lucian Boia and demythisation plan. 33 Lucian CHIŞU: Călătorii în infern Travels in the Underworld. 43 COMENTARII Caius Traian DRAGOMIR: Omul actual – un portret încremenit The contemporary man - a rigid portrait . 49 Violeta BERCARU ONEAŢĂ: Roland Barthes ou la mythologie du langage Roland Barthes or mythology of language . 53 Teodor DUNĂ: Octav Şuluţiu, Mântuire – sau despre ratarea exemplară Octav Șuluiu, Redemption - A Study on Exemplary Failure. 61 1 CULTURĂ ŞI ECONOMIE Violeta BAROANĂ: Traductibilitatea operei joyceene: între echivoc şi univoc Translatability in James Joyce's Work: between Uttering the Ambiguity and Providing Literal Translations. 72 Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plastic Marius BUNESCU (1881-1971) 2 Fragmente critice Eugen SIMION Cezar Bolliac (II) Abstract Partea a doua a acestui text se referă exclusiv la ideile poetice din lirica lui Cezar Bolliac. Între modelele autohtone se numără Grigore Alexandrescu, Bolintineanu şi Heliade Rădulescu, după for- mula cărora Bolliac îmbină profetismul cu melancolia, decepţia cea mai profundă cu mesianismul cel mai radical. Comentând coninutul volumelor, autorul articolului conclude că poetul nu poate fi ignorat într-o antologie a „poeziei mărunte” de după 1840. Cuvinte-cheie: Cezar Bolliac, biografie, jurnalism, traducere, poezie, istorie literară. The second part of this text exclusively refers to the poetic ideas present in Cezar Bolliac’s poetry. Among the autochthonous models we can mention Grigore Alexandrescu, Bolintineanu and Heliade Rădulescu, according to whose formula Bolliac blends prophetism and melancholy, the deepest disappointment with the mist radical Messianism. Commenting on the content of the volu- mes, the author concludes that the poet cannot be ignored in an anthology of „minor poetry” after 1840. Keywords: Cezar Bolliac, biography, journalism, translation, poetry, literary history. Pe lângă acest peisaj accidentat romantic, întinse, „cu multă lemnărie”, munţii „încuie profetic, plasat în zone înalte, acolo unde o mare bogăţie”, aici sunt „vinuri de minu- trăiesc vulturii şi se retrag magii, doctorii ne”, „pescării mari”, „dulci păşune”, „cirezi ştiinţelor vechi, aflăm în versurile lui Bolliac şi turme grase”, cânepă şi piei etc. Poetul îi şi peisaje „văroase” (cum le zice într-un asigură, de asemenea, pe posibilii vizitatori vers), mai câmpeneşti, idilice, comune. că ierburile nu sunt otrăvite şi că nu vor Multe imagini sunt convenţionale. În altele, întâlni aici ursul-alb, hiena, tigrul, vipera... mai personale, putem remarca o opţiune în În şase versuri dă o listă a plantelor şi a vie- sfera senzorială. Este interesant să citim ţuitoarelor autohtone: poemele, chiar dacă ele nu sunt reuşite este- tic, din acest unghi. Ele pot spune ceva des- „Stejarul, ulmul, plopul şi bradul în veci pre universul material al liricii. În Cea întâi verde, corabie românească, Bolliac, originar din zona Corn, frasinul, aninul ce vârfu-n nori îşi Giurgiului, face o descriere turistică a pierde, – României, în stil de reclamă, umflând adjec- Ei singuri fac cunune pe trâmbele de tivele. Aici clima e „văroasă”, pădurile sunt munţi. Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Seciei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]. 3 Eugen Simion (Ah! Las’ să-mi curg-ast aer) pomeneşte de o Eleonoră şi-i cere îngăduinţa de a suferi: „Tu calcă-mă-n picioare-ţi, striveşte-mă ca ceara Ce curge, îşi ia forma oricare îi vei da Dar lasă-mă să sufăr...” promiţând să facă din pieptul lui un templu şi din inima sa un altar. Eleonora va fi, atunci, o altă Loră (Laură), iar el, prinţul înnobilat de suferinţe, un nou Petrarca. Lira poetului va fi depusă, ca o sacră ofrandă, la picioarele slăvitei Eleonora, îndumnezeită în stilul lui Conachi: „Eu gem! şi în deliru-mi, te chem, Eleonoră! – Ca Tass de fiare-n temniţi eu voi să mă încarc! – Şi-n veci tu pentru mine să fii o altă Loră, Şi-n veci eu pentru tine să fiu un alt Petrarc. Mistreţul, căprioara şi mii de cerbi şi Ca el, fără speranţă, să plâng pe a ta ciute urmă, În râuri de cristaluri se plec ca să se uite Şi-n tine eu fanatic să nu mai am alt La păstrovi ce se joacă cu lostriţe zeu! cărunţi.” Voinţa-ţi fie-mi lege; şi viaţa-mi o pre- În altă parte vorbeşte de vaci, junice, capre curmă sălbatice, cerbi, iar dintre speciile vegetale Când vei şi când îţi place, căci tu-mi eşti aminteşte moliftul, tisa şi zeada. Coborând la Dumnezeu.” câmpie (Vara), nu ignoră gândăceii, flutureii, brotăceii, porumbeii, rândunica, apoi, din spa- Răzbate în aceste versuri delirante, bine ţiul florilor, zambila, lalelele, crinii, iar din articulate, ceva din fanteziile livreşti ale lui acela al cerealelor: grânele, secara. Îi place, ca G. Călinescu, din imposturile pe care criticul şi lui Al. Depărăţeanu şi Odobescu, spaţiul le cultivă cu inteligenţă, fantezie şi ironie deschis al câmpiei, dar nu are nici fantezia şi superioară a geniului romantic în poemele umorul lui Depărăţeanu, premergătorul lui sale. Este genul care-i reuşeşte şi lui Bolliac, Topîrceanu, nici talentul literar al lui Odo- cu un secol înainte. În alt poem de reflecţie bescu. Versurile lui sunt doar declarative şi sentimentală el solicită compătimire şi ierta- sufocate de clişeele romantismului minor: re de la femeia-angel pe care o aşază, metafo- ric vorbind, în Templul Providenţei, pe un „O! mult îmi place vara altar de pe care se înalţă „profumele Cu verzi păduri stufoase Credinţei”. Obiectul de seducţie este, aici, ....................................... tămâia: „Priimeşte-mi adorarea ca o tămâie Cu noaptea înstelată” etc. sfântă”. În scenografia erotică a imprevizi- Să mai spunem, reconstruind universul bilului Bolliac apare şi personajul biblic poeziei lui Bolliac, că instrumentul lui Susana, însoţită, bineînţeles, de bătrânii muzical este „harpa” (comun în epocă) şi că vicleni şi pofticioşi. Este o mică naraţiune este greu să depistăm, în versurile erotice, moralizatoare în versuri ce bat, uneori, spre un nume predilect, o muză personificată. poezia smălţuită a lui Théophile Gautier. Într-un singur poem erotic cu titlu bizar Oricum, el introduce în poem decoraţiile 4 Cezar Bolliac (II) interioare, obiectele sclipitoare, cloazonee- Cu faţa vie, plină, cu fruntea-ntinsă, le... Are preferinţă pentru vasele de alabas- mare, tru, marmură, aramă, pentru bazinuri, pen- Şi şed p-un scăunaş;” tru stâlpii granitici, patul de abanosuri şi În fine, în Idealul şi pozitivul, poem, am jeţurile de fildeş. Toate aceste orientale le putea spune, de concepţie, Bolliac – atras, aflăm în poemul publicat în 1846 în „Curier cum am spus, de monumental – fixează românesc” şi apoi în Poezii noue (1847). Ele într-o strofă „trufaş – arhitectura” unui tem- vin, nu încape discuţie, prin intermediul plu cu coloane pe săpăturile cărora timpul poeziei franceze: „a lustrat”. Laudă, tot aici, „penelurile „Sub şase stâlpi granitici ş-un roşu văl de înverzite” ale artiştilor ce coboară (fixează) lână „dumnezeirea pe lemne vechi sfinţite”. Pe el cu animale cusute tot de mână, Arta, sub formele ei concrete, devine obiect Măreţ era drapat de reflecţie în poezie. Aici se strămută poe- Un pat de abanosuri, ascuns în bumbac tul, zice mai departe acest versificator ama- moale, tor de obiectele estetice, „aici unde se-nalţă Ş-un jeţ de dinţi de fildeş, cu draperii pe măreaţa poezie / din mii de guri vergine pe poale, dulce melodie / şi-eco o poartă iar pe mar- Ş-o baie de agat. muri reci şoptind”. Este limpede, autorul Clăcaşului şi al Silei, vede mai departe şi are S-exală chiparosul; curmalul şi finicul ambiţii lirice mai mari decât cred criticii săi. Se-ntinde în alee; colo undează spicul, Simbolurile lumii şi artei orientale, cultivate Susamii ce suspin; nu numai de parnasieni, dar şi de romantici Şi mai departe, pacinic, Efratul, plin de ca Victor Hugo, sunt asociate de Bolliac în vase, Cugetare, cu poezia ruinelor, temă inevitabi- Se varsă printre grâne înalte şi frumoase lă în epocă, cu poezia surpării civilizaţiilor, Din valea fără spin.” a prăbuşirii măreţiilor lumeşti: Să se remarce faptul că Bolliac ornează „Prieteni! priviţi zidul acela chinezesc, spaţiul liric oriental cu plante decorative Şi templii, elefanţii, colosuri egiptene, adecvate: chiparosul, curmalul, finicul, intrate, Pagode suterane, pagode indiene, alături de moliftul, zada şi brebenii autoh- Ce se mai lupt cu timpul ca neamul