Revista Undati1l0r Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA UNDATI1L0R REGALE ANUL XI 1 MAI 1944 Nr. 5 V. VOICTJLESCTJ '.. In cimitirul satului 243 I. S. FLORU Trei portrete caracterologice 244 RADU BRATEŞ Versuri 250 ION AGÂRBICEANU Prăpastia .. 253 PETRU MANOLIU Versuri '. .. 290 P. P. PANAITESCU De ce n'au cucerit Turcii Ţările Române ? 293 ION POTOPIN » Versuri '.. .. 305 OVIDIU PAPADIMA G. Dem. Teodorescu.., 309 MAGDA ISANOS Versuri '. 342 DOROTHEA CHRISTESCU. Stendhal şi experienţele sale italiene .. 345 ALEXANDRU GRIGORIU . Versuri , 356 OLGA CABA O seamă de întâmplări miraculoase.. .. 359 N. MARINE SCU. Cosmogonia 380 • Dr. E. JREPCIUC Formă şi funcţie 381 AL. ALEXIANU '. Versuri ., 390 ION SOFIA MANOLESCU .. Versuri .' 394 MARIA GOLE SCU Gigantomahie 396 ION O ANA ... Traducere din Paul Valéry 401 D. CARACOSTEA Delà caracter la personalitate TEXTE ŞI DOCUMENTE CORIOLAN PETRANU Arta din Ungaria în lumina conceptului de artă naţională {418 CRONICI MONTHERLANT ADOLESCENT de Adrian Marino ; CÂTEVA MOMENTE DIN VIAŢA' BUCUREŞTEANĂ DE ACUMOTUTĂ DE ANI de George Potra; CAUZALITATE ŞI COKDIŢIONALISM IN DOMENIUL BIOLO GIEI de Dr. Victor Preda; FREDERIGO TOZZI de .Dumitru Panaiteseu; DIVINA COMMEDIA IN ROMÂNEŞTE de Ion Pălraşcu CRONICA BIBLIOGRAFICĂ ţj£'r%\ de George Baiculescu N O T E Moartea profeso; ului Petru Bogdan ; f Ion Minulescu ; f Vasile Vasilache, de Petru Comarnescu — Cărţi Româneşti, de Augustin Z. N. Pop — Reviste streine — Orientalia. de Vladimir Drimba — Drept, de Petronela Negoşanu o t\ r REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ DIN APRILIE 1941 CONDUSĂ DE D. CARACOSTEA Secretar de redacţie : OVIDIU PAPADIMA KgH«»îtittttniiti«iiitiHHiJiîniiniuit!tiţniiiiiifrjHHiiiiiiiiiii»iiniiimmntiiw^ REDACŢIA ADMINISTRAŢIA FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI III 19, BTJI,EVA*DUI, I.ASCAK CATASGI, 3* TâlEFON 2-06.40 iiiiiiiiiii^ ABONAMENTUL ANUAL PENTRU INSTITUŢII RURALE: LEI 3000, PENTRU INSTITUŢII USBANEi LEI 5000 ABONAMENT DE SPRIJIN: LEI 10000 PENTRU PARTICULARI: LEI 1440 ABONAMENT REDUS (PENTRU ELEVI, STUDENŢI, PREOŢI ŞI ÎNVĂŢĂTORI DELA ŢARĂ) LEI 800 CONT CEC POŞTAL Nr. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDITATA DE FUNDAŢIA REGALA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTA REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL XI, NR. 5, MAI 1944 FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURA ŞI ARTA BUCUREŞTI 1944 IN CIMITIRUL SATULUI Cimitir de sat sărac, Sub ciorchinii de salcâm Şi cununi de liliac Parcă eşti din alt tărâm. Nici o urmă de cei duşi Sub velinţi de ierburi noi. Doar hulubii jucăuşi Iţi sunt singurii strigoi. Ce sbătae să m'amân. Câtă spaimă să nu mor: Versuri, visuri, gânduri, vrac. Ca să ţin şi să rămân M'am luptat să mă 'nfăşor, Ca o iederă pe veac. V. VOICTJLESCU 1944. Aprilie 13. In drumul refugiHlui. TREI PORTRETE CARACTEREOLOGICE A. ODOBESCU 1895 Noemvrie 11/23. Am dus la cimitirul Belu pe d. Alexandru Odobescu. Ultima oară la mijlocul lunei Septemvrie, m'am întâlnit cu d-sa în faţa Ateneului pe strada Episcopiei, unde aştepta pe cineva. Intre altele i-am spus că traduc din nemţeşte o psihologie de Hôffding şi m'a sfătuit s'o cuget mai întâi în româneşte şi apoi s'o scriu. A sosit profesorul Borgovan cu o trăsură şi au plecat. Delà 1 Octomvrie a stat în Iaşi vreo trei săptămâni pentru concursul la catedra de istorie a Facultăţii de litere din Bucureşti. S'a întors cam suferind şi Joi (9) seara, la Universitate, Teohari Antonescu mi-a spus că d. Odobescu este pe pat de moarte. Nu credeam însă că poate să moară aşa de repede un om voinic şi puternic ca dânsul (nu cunoşteam pricina stării sale) şi am amânat până Duminică vizita mea. Sâmbătă dimineaţa aflu că d. Odo bescu e mort. I. S. Petrescu, secretar al d-lui Odobescu, mi-a confiat că d. Odobescu a luat laudanum Duminică (5 Noemvrie) şi a chemat telegrafic delà Argeş pe ginere şi pe fată, spre a nu fi singură d-na Odobescu. Aceasta a înţeles îndată şi a chemat doctori, care l-au salvat. Ne spunea mai târziu doamna cum l-au rugat în genunchi soţie şi fată, să părăsească ideea morţii, că o să aibă un nepot şi că ea, soţia, îi poate înlesni viaţa sentimentală prin despărţire legală. La rugăminţele şi lacrămile lor, el răspundea neîndu plecat: Nul Miercuri noaptea a luat trei grame de morfină, care nu şi-au produs efectul imediat, căci obişnuia să-şi facă injecţii de morfină contra podagrei. A murit Vineri, în 10 Noemvrie, la ora unu şi ceva. L-am scos din casă fără să se audă un ţipăt, într'o tăcere şi într'o întristare solemnă. L-au pus pe un car mic negru, tras de doi cai, şi am pornit, pe când din cer curgea ninsoarea din ce în ce mai deasă şi mai mare. La început caii s'au speriat, trăgeau în laturi, încât unii ziceau : îl răstoarnă. Treceau pe lângă noi copii delà şcoală ţipând, se opreau pe lângă car oamenii proşti, cam fără respect, pentrucă nu vedeau nici preoţi, nici făclii, nici colivă. In urma carului mergeam pe jos eu singur; ceilalţi, vreo 18, se urcaseră în cupele şi în trăsuri. Ieşirăm în calea Şerban Vodă, apucarăm pe strada Principatele Unite sub dealul Mitropoliei, apoi pe 10 Iunie, din care intrarăm în şoseaua Belu (azi prin Parcul Carol). Acolo se adunase multă zăpadă topită şi neagră delà fumul uzinei de gaz. Am ajuns, dar corpul nu l-au dus în capelă, ci l-au pus în ca mera din stânga de lângă poartă. L-au aşezat în dreptul, uşii pe o masă înconjurată cu brad, alături 2 sfeşnice, ale căror lumânări nu le-au aprins ca să nu se producă incendiu, căci camera era plină de coroane luate de pe la morminte şi puse la păstrare. In întunericul acela, luminat numai de o candelă, au plâns mult d-nele Odobescu şi Damian. Apoi d-na Odobescu a stat mult în partea unde erau picioarele; a stat cu ochii închişi, a plâns, a scoborît greu scările acoperite cu zăpadă şi foarte drepte. Am ieşit pe poartă, unde plângeau cerşetorii, ne-am întors trişti. D. Odobescu era de statură mai mult decât mijlocie, brun, cu părul negru, retezat şi ondulat, ras dar păstrând în mijlocul buzei inferioare un rest de fire negre. Era un om frumos. D-na Odobescu, născută mi se pare prinţesă Bagration, ne spunea că el i-a zis, la câtva timp după căsătorie: « Saşa, o să mă iubească femei şi o să iubesc femei, tu eşti însă soţia mea şi fără comparare deasupra tuturor ! » I-a dat voie, i-a lăsat tot, i-a păstrat numai iubirea şi devotamentul, pe care 1-a întins asupra Janei şi I-a transferat asupra nepotului Alexandru, ale cărui cele mai mici succese şcolare o făceau să întrevadă calităţile bunicului. De o prodigalitate princiară, bunurile materiale erau în ochii săj fără valoare. Ne arăta pe hartă: aici era o moşie a mea, aici era altă moşie a mea... A păstrat numai una în Vlaşca, pentru Jana, care şi ea a vândut-o în pierdere pe timpul primului război mondial. Avea o memorie prodigioasă. După o absenţă din ţară de zeci de ani, ţinea minte numele tuturor văilor, pâraelor şi vâlcelelor de pe Valea Argeşului, pe care eu le uitasem, deşi făcusem cu piciorul de nenumărate ori drumul pe acea vale. Printr'o întâlnire romantică, d-ra Odobescu a cunoscut în Argeş pe d. Damian, subprefectul din orăşel, s'a căsătorit cu dî nsul din 1891, şi-au construit o casă sub turnul Sâmnicoarei, în partea de răsărit. Din când în când vizita căsuţa şi d. Odobescu, iar d-na locuia tot timpul cu fiica sa, ca în chiliile unei mânăstiri. Ea lua parte la viaţa orăşelului şi deseori ne pomeneam cu câte o fetiţă aducând din partea bunei doamne o scrisoare de recomandare la vreo şcoală. Uneori scrisoarea era mai întinsă şi aflam ce se mai petrecea pe la episcopie, cum se sbate primarul şi ce mai pune la cale farmacistul. De o violenţă nestăpânită, izbucnea în invective personale fără asemănare. Cred că e unică scena din Academie, poate neînscrisă, când a atacat în şedinţă publică pe Dimitrie Sturdza, care-1 re chemase din Paris : « Nucă găunoasă 1 » După terminarea Facultăţii, am concurat pentru o bursă în străinătate. Aveam concurent pe Marin Demetrescu, pe care-1 susţinea Grigore Tocilescu, mi se pare vicepreşedinte al Senatului şi membru în comisiunea examenului. Dintre examinatori mi-erau favorabili mie d. Odobescu şi d. Haşdeu. La adunarea notelor, Tocilescu a şters nota pe care i-o dăduse lui Demetrescu şi a mărit-o. Odobescu a izbucnit : « Eu nu mă numesc Tocilescu... », după care a urmat o provocare la duel. Ministrul Take Ionescu a aprobat părerea majorităţii, deşi Haşdeu, prezidentul Comisiunii, credea că nu se poate să se treacă peste concluziile sale. Când eram în anul al doilea a venit d. Odobescu din străinătate şi ne-a ţinut un curs despre iconografia împăratului Traian. Ne citea într'un stil foarte înflorit, dar cu un debit monoton, de aceea a rămas cu puţini auditori. In ultimul an a tratat despre plastica greacă. Nu ne-a cerut niciun examen, nicio lucrare scrisă. Era foarte exigent în aprecierea lucrărilor. Am scris teza de licenţă « Educaţiunea şi Instrucţiunea la Heleni», subiect ce-mi reco- mandase, şi toţi profesorii mi-au dat nota cea mai mare, afară de dânsul, prezidentul, încât n'am ieşit magna cum laude. Tot la dânsul a trecut teza soţia mea cu subiectul «Femeea la Greci » şi a fost onorată cu un premiu din partea Universităţii. La discutarea poziţiilor, — rigorismului său, care desaproba nudul artiştilor plastici, profesorul artist i-a obiectat: «Ar fi fost mai frumoasă femeea înfăşată în haină, călugăriţă creştină? » Ne recomanda mereu să facem fiaze, să ne ferim de stilul telegrafic, cu credinţa că imităm pe Maiorescu, căci acesta ştie să facă fraza uşoară, are numai calităţile, nu şi defectele acelui stil.