Revista Fundaţiilor Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL X i IUNIE IQ43 Nr. 6 D. CARACOSTEA Metoda identificărilor istorice în folklor 1 MIHAI BENIUC "502 AL. POPESCU-TELEGA. 507 HORAŢIU ......... Către Bulaţiu (trad, de Victor Buestu). 522 PAUL MIHU SADOVEANU 533 528 N. DAVIDESCU T EMIL TH. CAPIDAN .... AL. RAICU 543 PETRE PAULESCU .... 544' ZOE MARINESCU ^^Tr?- 547 ION ŞTEFAN . .' S65 HORIA NIŢULESCU .... 578 GIOVANNI VILLA Mistica şi dogmatica fascismului. 582 AUREL CHIRESCU .... 589 OVIDIU PAPADIMA .... Probleme de construcţie în dramă . 59 i" TEXTE ŞI DOCUMENTE AL. POPIŢI. ........ « Mi::une secretă »> în anul 1868 .... 611 COMENTARII CRITICE G. DĂIANU Note pe marginea poeziei lui St. O. Iosif 615 PETRU COMARNESCU . Lucrări de filosofie românească .... 637 ION ŞIUGARIU ' 647 CRONICI ' UN POET EROU: DIMITRIE OLARIU de Ar. Mihăescu ; MAHATMA GANDHI de Th. Simensk//UoCTVRNĂ IN MUNCHEN de P. Dumitriu ; « ELAN » O REVISTĂ SLOVACĂ de P. Oltearm ACTE ŞI MĂRTURII DIN RĂZBOIUL NOSTRU J ION CHIRIAC: Echipajele NOTE >1§ Literatură (de Elena Isacu, Petru P. Ionescu, Ion Apostol Popescu) ; Istorie literară (de Elena Isacu) ; Folclor şi artă populară (de Al. Husar, Maria Golescu) ; Cul tura clasică (de Gh. Bulgăr) ; Relaţii şi colaborări internaţionale (de Caius Jiga, Ion Pătraşcu, Petru P. Ionescu) ; Străinii despre noi (de Caius Jiga) ; Cărţi străine ; Teatru (de Ovidiu Papadima) ; Plauica (de Petru Comarnescu, Ion Şiugariu, Ion Apostol Popescu) ; Muzica (de A. Cosmovici) ; Film ; Istorie (de V. Mihordea, Elena Isacu) ; Ştiinţă militară (de Vintilă Teodorescu) ; Politică (de Elena Isacu) ; Viaţa în natură (de Petru Comarnescu) NUMĂRUL — 240 PAGINI— 95 LEI REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE » REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ DIN APRILIE 1941 CONDUSĂ DE D. CARACOSTEA Secretar de redacţie: OVIDIU PAPADIMA REDACŢIA 1 ADMINISTRAŢIA FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI III 5J, BULEVAR»ULLASCAR CATARGI, 39 TELEFON 2-06.40 IIIISiiillilIiSiliiiftilHilIiilIIIIIM^ ABONAMENTUL ANUAL PENTRU INSTITUŢII RURALE: LEI 200c PENTRU INSTITUŢII URBANE: LEI 3 e o o ABONAMENTE DE SPRIJIN: LEI 5000 PENTRU PARTICULARI: LEI. 1100 ABONAMENT REDUS (PENTRU ELEVI, STUDENŢI, PREOŢI ŞI ÎNVĂŢĂTORI DELA ŢARĂ, LEI S^o CONT CEC POŞTAL Nr. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ©RICE OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDITATĂ DE FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LI JjM A T IWft^K-Ş I A R T À iJSse M. REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL X, NR. 6, IUNIE 1943 FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI 1843 METODA IDENTIFICĂRILOR ISTORICE IN FOLK LOR In cele două capitole întitulate Balada zisă istorică şi publicate în ultimele numere din Revista Fundaţiilor Regale, am dat suficiente exemple pentru a arăta eroarea de optică a istorismului, care crede că lămureşte creaţiunea poporană reducând-o la un iluzoriu sub strat de fapte istorice. Piîtem acum să urmărim eroarea în însuşi izvorul său meto dologic, exemplificând totodată cum se înmulţesc greşitele inter pretări. Ceea ce am arătat pe larg cu privire la balada păstorească Dobrişanu, se aplică la toate celelalte balade înfăţişate de N. Iorga în cadrul baladelor istorice. Am amintit într'un capitol anterior părerea sa despre balada Miu şi Ştefăniţă Vodă. Originea istorică era numai indicată. Dar părerea aceasta a fost reluată şi răspicat afirmată de alţii. într'un studiu, Figuri istorice româneşti în cântecul popular al Românilor, publicat în Analele Academiei Române, 1915, d. D. Marmeliuc deosebeşte două tipuri ale acestui motiv, având ca criteriu « sfârşitul mai puţin tragic al unor variante ». Ar fi deci acest final tragic, cel primitiv din balada istorică, iar cel mai puţin tragic o denaturare. Este şi părerea culegătorilor colecţiei Delà Românii din Serbia, care, după ba ladă, dau următoarea notă : « cum vedem, nu-i decât o simplă farsă din care Ştefan Vodă se alege cu spaima. Balada a pierdut deci acţiunea tragică pe care o cunoaştem din variantele de până acum». Dar în niciuna din variantele cunoscute nu se vădeşte o acţiune tragică în legătură cu balada despre Miu, care ademeneşte în codru pe Ştefan Vodă1). Am arătat caracterul de umor al tu turor variantelor. Dar un astfel de caracter părea nepotrivit într'o baladă despre un Voevod. Iată cum concepţia despre originea isto rică a baladelor duce la o înţelegere greşită a însuşi fondului lor. In amintita lucrare, d. Marmeliuc n'are nicio îndoială să identifice pe eroul baladei cu Ştefăniţă Vodă: «Amintirea slă biciunilor acestui Domnitor a rămas vie în memoria poporului ». In chip firesc, se pune întrebarea : în ce măsură poate să păstreze poporul astfel de amintiri? Până să abordăm aspectul teoretic al problemei, voi releva aici că momente însemnate din ţesutul baladei le întâlnim în cuprinsul altor literaturi poporane, care n'au avut nevoie de un substrat istoric să le plăsmuiască. Iată de pildă o baladă neogreacă intitulată Profir. Este un voi nic fără seamăn. In prima zi, a încins sabia; într'a doua, a luat lancea; într'a treia, a declarat că nu se teme de nimeni. Auzind regele, a pornit cu armata împotriva viteazului. Acesta, aflând de ceea ce se pregătea, s'a deghizat în păstor de capre. Intâlnisdu-l, regele îi cere să-i arate pe Profir. Eroul consimte cu condiţia ca să-i păzească animalele. Este exact motivul părţii din balada despre Mihu, care cere lui Ştefăniţă Vodă să-şi lase oastea ca să-i păzească oile, până ce îl va conduce la haiducul căutat. De momentul acesta se leagă întreaga desfăşurare a baladei noastre. Evident că o baladă ţesută din astfel de elemente de fantezie care circulă în folklorul universal nu poate să aibă un substrat istoric, necum unul care purcede delà o anumită figură. Interesant este că motive ca acestea au fost înfăţişate şi la Greci ca având un fond istoric, în legătură cu eroul epopeei bizantine *) O mărturie din judeţul Olt, comuna Floru, despre circulaţia lui la nunţi, ca prilej de voie bună, ne dă T. S. Floru în preţioasa lui lucrare Un copil, un sat, p. 89. Lucrarea aceasta apărută în 1931 ar merita să fie mai de aproape cunoscută ca autentică oglindire a vieţii săteşti. E cu atât mai de preţ cu cât nu urmăreşte lucrurile programatic şi pe sectoare, ca cineva care vine în treacăt în sat ca să-1 privească prin ochelarii te miri căror teorii. De astfel de monografii vii avem nevoie, pentrucă ele pot intra în icoana nefalsificată a realităţilor noastre săteşti. Digenis Akrita (descriere şi bibliografie în K. Krumbacher, Geschichte der Byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum. Ende des ostrômischen Reiches, ed. II, p. 827—831). Astfel, după ce am văzut cum s'a pus Ia noi problema originei istorice a baladelor, se cuvine să arătăm cum felul acesta de a ve dea a fost aplicat şi la alte literaturi poporane. Numai astfel vom înţelege tenacitatea lui la noi, unde a dăinuit mai mult ca oriunde. Şi astăzi chiar, cercetarea baladei tot de preocuparea aceasta a identificărilor istorice este călăuzită. Lucrarea d-lui D. Mar- m e 1 i u c a fost întreprinsă din îndemnul d-lui Sextil Puşca- r i u, aşa încât filologii au rămas în aceeaşi direcţie ca şi istoricii, întrebarea primă delà care plecau toţi cercetătorii era îndreptăţită. Cu drept cuvânt ne interesează mai ales viaţa noastră românească răsfrântă în poezia noastră poporană. Oare în epica noastră poporană, în afară de motive împământenite la noi sau făcând parte din fondul străvechi indoeuropean, vom găsi noi şi o seamă de motive curat româneşti, izvorîte din însăşi viaţa trecută a neamului nostru? Cu alte cuvinte, care este acea parte a poeziei poporane care, destăinuindu-ne mai adânc ceea ce este curat ro mânesc, merită să ne fixeze în deosebi atenţia? Din cele arătate mai înainte, am văzut în ce fel pe noi ne inte resează viaţa românească răsfrântă în poezia noastră poporană. Experienţa sufletească străveche este pentru noi mai însemnată decât întâmplătoarele şi fluctuantele aspecte istorice. Fie de ori gine străină îndepărtată, fie comune nouă şi popoarelor înconju rătoare, studiul motivelor se cuvine să fie în primul rând studiu de poezie românească. Nota deosebitoare a poeziei poporane a unui popor nu este de a se fi născut în acel popor, ci de a trăi în el: un motiv împrumutat de aiurea poate capătă pe teritoriul nostru o viaţă specială. Şi această viaţă artistică se cuvine să fie pusă la lumină, căci ea ne caracterizează în deosebi. De altă parte a separa ceea ce este motiv universal de aceea ce este motiv balcanic, pentru ca în cadrul acesta larg să putem arăta ceea ce este motiv etnic românesc, este pentru noi mai im portant decât a zăbovi la identificări istorice ca cele arătate. Am văzut mai sus că sunt motive cu caracter general uman, care au fost puse într'o falsă legătură cu figuri istorice delà noi. Astfel avem grupul de balade care poate fi cuprins sub denumirea de Proba iubirii: otrăvirea soţului, şarpele în sân, scăparea delà înec etc. Până şi cunoscutul motiv Kira, utilizat de d. M. Sadoveanu în finalul primului volum din Fraţii Jderi : fata care, ca să scape de urmăritori, se aruncă în Dunăre, a fost pus în legătură cu împrejurări istorice. După N. Iorga, mo tivul e în legătură cu isprăvile Turcilor la Dunăre. Ele ar fi dat naştere ciclului dunărean din care ar face parte motivul acesta. Dar el nu apare numai în ţinuturile Dunării, ci şi în cele muntoase. Una din cele mai vechi legende culese la noi este Piatra corbului, publicată de Cuciureanu în Propăşirea, în anul 1848, p. 101. Ca să scape de urmăritori, fata se aruncă de pe munte în prăpastie. Iar dacă trecem la alte popoare, motivul apare în cele mai felurite situaţii. La popoarele maritime de pildă, fata răpită de piraţi se aruncă în mare. Astfel de motive universale, odată stabilite, nu însemnează că, dacă n'au un substrat istoric la noi, încetează de a prezenta un interes pentru viaţa artistică a acestui popor.