Igiena Țeranulu1 Român
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
IGIENA ȚERANULU1 ROMÂN. b 53 33 GA IGIENA ȚERANULUI ROMAN LOCUINȚA, ÎNCĂLȚĂMINTEA ȘI ÎMBRĂCĂMINTEA. ALIMENTAȚIUNEA IN DIFERITE REGIUNI ALE ȚERII ȘI IN DIFERITE TIMPURI ALE ANULUI DE Dr. GHEORGHE CRĂINICEANU JOTLCA „ASTREI“ Omenirea se rescumperă prin igienă Aea PEtra L. ft ți ceim poporalul român) de bote și de morte prematură. k Centrala Sibilu. r* ,, „ „ . SCRIERE PREMIATĂ ȘI TIPĂRITĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ. BCU Cluj-Napoca RBCFG201203475 BUCURESCI LITO-TIPOGR AFI A CAROL GOBL 16, STRADA DOMNEI, 16. 1895. 5255 BfflL UNIV. CLUJ-SiEiU Nr.. %3 -194-& Cea dintâiü datorie a unuï cetățen este ca să-șî cunoscă țera. Aurelian. Tendința omenirii este de a se perfecționâ în tote di recțiunile și în prima linie, fie conscient sau inconscient, în aceea a viețeî și sănătății sale, cari ambele sunt punc tele cardinale ale igienei. Și cum igiena merge mână în mână cu cultura și avuția, ast-fel și poporul nostru și-o va însuși treptat cu acestea, cari, sper, că nu vor mai remâné mult timp înstrăinate de poporul românesc. Corni țele rus Demidoff, călătorind prin țăra nostră, scria acum patru-decî de ani ast-fel ^«Po^-vre-odată vor fi folosi- tôre aceste impresiunî fugitive vre-unuî observator, care, studiând din trecut istoria progresului unei națiuni fericite și bogate, se va mira de a regăsi aceste începuturi mo deste drept basă a unei prosperități întinse și puternice». Dacă acest om de bine, străin de țăra nostră, exprimă un fel de presimțire noue favorabilă, noi suntem datori a munci spre a réalisa visurile frumôse, pe cari și străinii Ie au despre noi. (Âpoî ca să-șî însușăscă poporul nostru mai repede și în mod conscient principiile de igienă, de cari are nevoe chiar în mod reciproc, adecă ca și 6 prin igienă să i se înlesnăscă calea de a ajunge la bună starea dorită, este necesar ca să-l luminăm și în acestă privință. Va trebui a-I învăță, așă dicénd, abecedarul igienei, și ast-fel va privi cu ochi mai buni și va execută cu pri cepere tòte silințele ce-și dă administrațiunea pe terenul igienei, de a căror intențiune bună în parte s’a și con vins.-) Până acum și într’o privință și în cea-laltă de pe te renul igienei s’a făcut încă puțin în țăra nostră și «mai avem mult de învățat și mult de lucrat», după cum o declară acésta și cel mai autorisat igienist al nostru, pro fesorul Dr. Felix la 1888 în darea sa de sămă despre al VI-lea Congres internațional de igienă. Ținend în semă cât au fost ursiți să pățăscă descen- denții Romanilor de la așezarea lor în aceste locuri și până astădi, nu ne vom miră că au rămas îndărăt în asemenea privințe; dar tocmai înfrângerea acestor vijelii ce au trecut peste capul lor și probele de străbatere vic- toriosă ne fac să sperăm într’un viitor frumos. Aù doră la minunatele acele apeducte, cari traversau văi de câte 50 de kilometri ca să aducă Romei cea mai bună și cea mai abundentă apă din lume; la vastele canaluri prin cari puteă trece carul încărcat cu fin saù călărețul pe cal; la cele vre-o 800 de băi, dintre cari unele cuprindeau de odată până la 3.000 de scăldători și erau mai tòte ast-fel construite că d. e. pardoséla lor cu mosaicuri este și adì de admirat în tòte ruinele ce descoperim, și în fine la șoselele făcute cu petre pătrate, să nu mai fim óre în stare a mai aspiră ? Dar igiena modernă nici nu mai cere fapte atât de eroice, nu cere d. e. case ca ale Egiptenilor, cu o așă instalare și comfort în cât și adì îi putem invidiă; cere însă ca agenții recunoscuți de stricători sănătății să fie înlăturați ori de unde s’ar află, și în acăstă privință ar fi 7 bine să putem da unele dovedi, că mai păstrăm în noi părticele din făptura de Roman. în timpul de față vom face bine a ne inspiră de către practica și gospodina Anglia, care dintre tote națiunile exceleză mai mult pe vastul teren al igienei. Am simtit o vie mulțumire vedend decisiunea înal- tuluî nostru areopag de învățați, Academia Română, de a da impulsiune la studiul igienei țăranului român, pe care cunoscendu-1 ast-fel mai bine, vom pute mai ușor face îndreptările necesare. M’am devotat cu tragere.de inimă acestor obositore și în același timp plăcute studii, cari de se vor primi numai cu o parte din plăcerea cu care le-am lucrat și de vor aduce și numai o parte din serviciile la cari ine aștept, voiu fi destul de satisfăcut. Cu privire la greutățile ce-am întîmpinat, este ușor de înțeles că dacă starea igienico-socială a unor țări mai înain tate în cultură este greii de desbătut, cu atât mai greu este a terii nostre sau a întregului nostru neam vrednic de luat în semă. Dar spre a ajunge la un resultat mai bun m’am silit a studia cestiunea din maî multe puncte de vedere, și anume din cel istoric, din al experienței proprii, din al diferitelor descrieri și din al psichologiei însăși a poporului nostru. Profesorul de igienă Dr. Layet, care întâiul a scris un valoros tractat despre igiena țăranului, mai cu semă a celui frances, dice că «numai istoriograful și igienistul cunosc mai bine miseria din trecut și aii chemarea de a o îndreptă pe cea din present». Am credut și eu de folos a scotoci prin trecutul vieței țăranului nostru, ca să putem mai ușor compară trecutul cu presentul și cu viitorul. Trecând însumi prin fasole vieței de țâră, înainte de a ajunge la vieța așă dis maî plăcută de orășan, cunosc în mare parte vieța țăranului din experiență. Apoi am 8 mai călătorit prin Țera-Românescă și prin diferite părți locuite de Români, ce e drept fără a face popasuri atât de continue cum le-a făcut d. e. scriitorea folkloristă E. D. Sevastos; dar când te întrebi ce însemneză ase menea călătorii, le poți compara cu brazde singuratice de-alungul sau latul unei câmpii, pe cari puțin poți se măna și culege. Dacă medicii inspectori sanitari, cu totă autoritatea oficială creată prin legea sanitară din 1885, în călăto riile lor prin întrega țeră, n’au putut culege date desă- vîrșite relativ la igiena țăranului român, și prin urmare unele din raportele lor, publicate prin «.Monitorul Oficial» sau și deosebit, ating totalitatea Gestiunilor igienice, altele au o desvoltare mai mare în privința salubrității comu nelor și a locuințelor, iar altele în statistică și în fine unele cuprind prea puțin din tote acestea, cu atât mai greii este pentru un simplu observator de a culege și străbate pe tote cărările atât de neumblate ale igienei poporului nostru. Cu cele dise aci însă nu voiu a de- trage câtuși de puțin din meritul inspectorilor sanitari, cărora totuși igiena rurală le datoresce mult, căci pe lângă atribuțiunea lor de a controla aplicarea legii sanitare, s’au mai ocupat și de asemenea cestiuni, completându-se pănă la un punct unii pe alții, după cum s’au succedat la circumscripțiuni și după cum unii preferiau una sau altă ramură a igienei. M’am servit deci în parte de raportele amintite, apoi de ale medicilor primari de județe și mai rar de ale celor de orașe, în fine de unele lucrări de geografie, cum și de igiene de ale medicilor noștri și străini, oprindu-me, după tote acestea, la vederile poporului cu privire la Gestiunile de cari mă ocup, adecă studiându-i psichologia sa cu privire la igienă, pe basa proverbelor și poesieî poporale. Am dat un teren mai larg vederilor medicilor noștri, de 6re-ce 9 cred că frămîntările lor de creer în ale igienei își au va- lórea lor și- nu pot fi trecute cu vederea,\ chiar și nepo- trivindu-se în tòte cu practica dilnică, adecă neputêndu-se pune în aplicare. Mie însă mi-au dat aceste vederi un bun stimul de discuțiune și de apreciarea Gestiunilor din mai multe puncte de vedere. în privința limbei în care am scris, m’am silit pe cât s’a putut a întrebuința termini poporali și românescî, avênd déjà óre-care deprindere din scrieri publicate în reviste sau foi românescî cu conținut mai mult enciclo- pedic; dar cum nu me pot așteptă ca lucrarea mea de față să ajungă și prin mânile celor cu puțină sciință de carte, ast-fel și intențiunea mea cu alegerea terminilor cât mai românescî a fost mai mult ca să arăt că ar trebui ca să ne ocupăm și de limba nostră medicală. Un studiu frumos ar fi și studiarea terminologiei din medicina po porală, și mai cu sémâ când vedem cât e de săracă limba nostră în termini sciințificî, ceea ce a relevat și filologul nostru Tictin în o monografie tipărită la Strasburg în 1886. Propusesem odinioră Societății de medici și naturaliștî din lașî (v. Buletinul eî pe 1887, p. 43) și acesta luase decisiunea de a se compune un dicționar român de ter mini medicali, ba unii din membrii eî se și puseseră pe lucru; dar în urmă s’a întîmplat cu acest dicționar ca și cu al II-lea Congres de medici români, adecă n’a ajuns la îndeplinire. Prin câte-va exemple voiü arătă rătăcirile și neajunsurile terminologiei nòstre medicale. Pun față în față terminii întrebuințațiÌ » si> cei ce ar trebui să-i înlocuéscâ: Amendata îndreptat, bosă~ cucuiù, case ~cașuri, cerebru ~ creer, cord = inimă, cochelușă —tușă magarésca, cracmente — scârțîituri, crampe — cârcei, erosa =cârjă, ecleraj = ilu minat; edemațiat—buhăit; entorsă3=sucitură; fantă~des- chidetură, fard — dres, frisóne = fiori, gambă~ gionată, 10 grisatru=suriu, gută~picătură, lacat=dat cu lac, lavaj=z spelăturî, kiș=zîncrucișat, marecaj=mocirlă, -palat = cerul gurii, periaj—periere, purtură—circuit, ratatinat—sbîrcit, șetiv—jigărit, suplu—mlădios, surfața—suprafață, vițiat (aer)=stricat.