CONTRIBUŢII PRIVIND CULTIVAREA VIŢEI DE VIE ÎN JUDEŢUL SALAJ

Strugurii de masă, sucul de struguri, sînt alimente, care furnizcaz

Cultura viţei de vie în Depresiunea Silvaniei - arealul delimitat c;1 foarte farnrabil pentru aceastăcultură - este justificată şi prin condiţiile pedoclimatice şi geomorfologice, ceea ce favorizează existenţa şi extinderea culturilor. Astfel, din punct de vedere geomorfologic Depresiunea Silvaniei se încadrează în 1inutu'. Carpaţilor Occidentali, subţinutul munţilor insulari ai Someşului, districtul De­ presiunii Centrale a Silvaniei. Formarea unităţii de relief este legată de scu­ fundarea tectonică a părţii de vest a Carpaţilor Occidentali şi de evoluţia lacu- 1ui Panonic. Urmele vechiului lanţ muntos scufundat are ca martori Măgura Şim­ leului, Hegişa, Făgetul etc. După scufundarea lanţului muntos, se instalează în această zonă o perioadă intensă de depunere sedimentară de natură fluvio-la­ custri'i, ca urmare a acţiunii energice a reţl'lei hidrografice, în cuartenar, ceea ce a transformat cu încetul regiunea într-o cîmpie piemontană colinară, fragmentată ulterior de actuala reţea hidrografică. Cursurile de apă (Crasna, Barcău, Zalău, Maja şi afluenţii acestora) au di­ recţia de scurgere Est-Vest, determinînd formarea unor versante cu expoziţie corespunzătoare culturii viţei de vie (Sud, Sud-Est, Sud-Vest) care sînt aproape paralele între ele (Nuşfalăw-Ip, Carastelec-Camăr, Hereclean-Simleu, Crişeni-Săr­ măşag, Dioşod-Coşei, Samşud-Chieişd etc.). Dealurile au înălţime medie de 200-300 m cu versante uşor mijlociu on­ dulate. Panta versantelor variază intre 5-30%, mai abrupte în partea supe­ rioară şi mai puţin înclinată în partea inferioară. Din punct de vedere al reliefului, amenajările prealabile înfiinţării plan­ taţiilor constau în măsuri de nivelare, modelare, terasare, drenări, evacuarea di­ rijată a apelor de suprafaţă de pe versante, organizarea parcelelor, reţelei ele drumuri etc. Sub aspect geologic, versantele din Depresiunea Silvaniei prezintă o succe­ siune de depozite de origine sedimentară, situate peste un fundament cristalin scufundat în timpul neogenului. Stiva depozitelor sedimentare este alcătuită din argile diverse, carbonatice sau necarbonatice, luturi argiloase, argilomarnoase şi luturi nisipoase carbona­ tice. Rocile mame mai sus enumerate sînt tn general roci bazice, ceea ce a de­ terminat pe de o parte formarea unui humus cu pronunţat caracter calcic, iar pe de altă parte reducerea procesului de podzolire a solurilor, proces specific condiţiilor bioclimatice ale zonei.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 394 I. Pe11.ea

Pentru caracterizarea condiţiilor de climă s-au folosit datele Staţiunii Meteo­ rologice Zalău, c0mpletate cu datele privind regimllll pluviometric de la Staţi<1 Simleu Sil\·aniei. · Temperatura medie din perioada de Yegetaţie este de 15,8°, luna cu tem­ peratura medie cea mai ridicată este iulie cu IU,3°, iar cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie cu -2,5°. ingheţurilc şi brumele tîrzii de primă­ ' ;:di fiind rare nu afectează în general decît văile şi piciorul pantei, deci în ge­ ner•d nu afectează zona corespunzătoare culturii v.~ţei de vie. Sum::i temperaturi­ lor acti\·e în perioada de vegetaţie este de 3080°, iar cea utilă de 1272°, ceea ce crire~puncle pretenţiilor viţei de vie la căldură. Brumele timpurii de toamnă se întilnesc în a treia decadă a lunii septembrie şi au un caracter izolat, se resimte r::r la plantaţiile existente la piciorul pantei. Volumul precipitaţiilor anuale se ridică în medie la, 664,6 mm, din care în perioada de vegetaţie la 422,4 mm. Lunile cele mai bogate în precipitaţii sînt: luna mai, a doua parte a lunii iunie, iulie şi august - deci perioada de creştere a lăstarilor şi boabelor. Numărul orelor potenţiale de strălucire a soarelui este de 1851 ore, iar cel real de 1467 ore. Vîntul dominant e">te cel din direcţia Nord cu tăria 3, restul vînturilor avînd tăria 1,5-2,3 - deci mijlocii. Vînturile din Nctrd nu se resimt în zona viticolă datorită orientării versantelor perpendicular pe direcţia lor. Solurile sînt de diferite tipuri genetice, în funcţie de condiţiile climatice ;Şi originea geologică a rocilor. Pe acest complex de formaţiuni geologice s-au format soluri începînd cu brune argilo-iim·iale tipice sau pseudogleizate, pseudoredzine argilo-iluviale, pînă la cel brun podzolit cu eroziuni de suprafaţă neapreciabile şi pînă la puternic erodate. In general, solurile se pot caracteriza printr-o argilozitate mare, ceea ce implică o impermeabilitate ridicată şi implicit o capacitate mare de reţinere şi înm·J.!!azinare a apei. Bazicitatea rocilor mame a diminuat aciditatea excesivă a solului şi a redus procesul podzolizării. Conţinutul în humus variază de la medi­ ocru spre bogat, înregistrînd valori intre 2,2-3,8 %. Reacţia solului este foarte va·riabilă, înregistrînd valori pentru pH de 5,4 - adică acidă pînă la 8,5 caracte­ :·istică pentru solurile alcaline. Din analiza condiţiilor pedoclimatice rezultă că versanţii asigură condiţii dintre cele mai favorabile pentru cultura viţei de vie. Existenţa unor astfel de mic<,-oclimate asigură posibilităţi de înfiinţare a unor plantaţii moderne, intensive cu portsemiinalt, întrucît se poate cultiva viţa de vie fără protejarea in cursul iernii, ceea ce asigură o serie de avantaje de ordin economic şi social. Cnltur:i \·iţei de vie pe meleagurile Tării Silvaniei se pierde într-un timp imem·„:·i:ll al istorici. Ea a constituit pe lingă agricultură şi cr~terea animalelor '' ocuDa\ie de baz<"l a locuitorilor sălăjeni. în celebra sa lucrare Geografia, istoricul Strabon arăta că în timpul regelui Pm·ohi~ta, cult•1r;1 Yiţei de vie s-a dezvoltat în asa măsură incit a ordonat distru­ gerea plantaţiilor pentru a tempera consumul ce începuse să ia proporţii; în schimb mă~ura luată nu a dat rezultate, viţa de vie răspîndindu-se din nou peste cîteva decenii. . , Co!ldiţiile naturale favorabile din judeţul Sălaj au permis cultivarea viţei de vie mea dm cele mai vechi timpuri. Astfel cercetările arheologice din ultimii ani

1 \'ezi exponatele expuse la Muzeul de Istorie şi Artă Zalău. AL V. Matei, în Acta M. P„ 6, 1982, p. 18-22.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro Contribuţii privind cultura viţei de vie 395 dreapta celO'r două personaje apar reprezentate în relief frunze de viţă de vie şi cior­ chini de struguri. Cele două personaje sînt reprezenta'l"ea zeilor Liber şi Libera. Ocupîndu-se de originea dacică a cuvîntului Zalău, cercetătorul Alexandru V. Matei de la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, arată într-un articoP: „în limba traco-dacică există cuvîntul - ZILAI - care tradus înseamnă vin. Ni se pare foarte aproape de adevăl' faptul că zona uncie se aftă aşezat or<\şul nostru încă din epoca dacică, romană postromană şi prefeudală să fi pmlat această denumire de Zilai, care într-o traducere mai liberă din Jimba dacică ar însemna - VALEA VINULUI". De altfel, pentru locuitorii Zalăului, vinul a constituit un produs de bază pe care-l vindeau la tîrgurile din Transilvania. O altă dovadă a vechimii acestei preocupări o reprezintă colierul de aur, din tezaurul descoperit la Şimleu Silvaniei, în 1797. Printre pandelocurile lanţului găsim mai multe frunze de viţă şi unelte pentru c11ltivareft viţei de vie'. Incepînd cu secolul al Xiii-lea, cultura viţei de vie începe să fie practicată şi de orăşeni. Ei o plantează prin grădini şi pe cuprinsul extravilanelor, sau "1 satelor învecinate. Menţionăm aici Zalău! şi Simleu Silvaniei. Pe la 1259 este amintită o viţă de vie în hotarul Simleului Silvaniei5. La 18 septembrie 1354, conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte o înţelegere 0 dintre Benedict (canonic ele Alba Iulia) şi Nicolae (fiul lui Iacob), cu privire la o parte din mo"ia Meseşenii de Jos. In document seJ aminteşte despre „o vie din hotarul dealului sau satului numit Zalău" („vinee in territorio montis seu ville Zylah vocate"). Alte docl2mente amintesc soiurile unei vii renumite cum a fost cunoscutul „Bacator", care s-a cul­ tivat mult în Sălaj şi zona Crişurilor. Se pare că provenienţa denumirii, desluşită doar de legendă este o realitate. Acest soi „Bacca d'ora" (boabe de aur) a fost adus din Italia de armata lui Ludovic I, regele Ungariei, la 13527. Tot într-un document al Conventului Cluj-Mănăşturu din 19 decembrie 1"113, este amintită „via bisericii" din Naimon. Inventarele, urbariile, conscripţiile cetăţilor şi marilor domenii clin Ţ;;ra .Sălajului, pentru evul mediu, conţin numeroase date referitoare la cultw·;i, explo­ atarea, culesul viei, la îndatoririle şi obligaţiile iobagilor faţă de stăpînii feudali. Urbariul din 1569 al domeniului Cehu Silvaniei, consemn2:!ză că producţia ele \'in e slabă, deoarece din localităţile Gîrcei, Aluniş, Inău, Someş Odorhei, Horoatul Român s-a dat cite una, două, trei boţi de vin „medii". „Din dijmă şi nonă, în 1569, n-a venit nimic sau foarte puţin, pentru că vin nu s-a făcut. Cînd se va face, însă poate să vină între 15-32 buţi medii de vin". „Tăşnadul, în 1570, din dealurile sale de vii putea veni în dijmă cu pînă la 100-150 buţi medii, iar Zalăul putea aduce 20-25 buţi" (în anul 1569 a adus 26, în 1570 - 37 de buţi, iar cu partea preotului împreună 40-50 de buţi media anual). in anul 1600, dijma vinului împreună cu nona, la Ticău, a ajuns la 101 găle\i (cubuli) şi 4 pinte; găleata fiind socotită de 16 pinte. Recolta dijmuită variază între 10 pinte şi 40 de găleţi, maximul pe care-l au numai doi înscrişi~. Cu privire la sta'l"ea viilor şi numărul lor, aflăm că pe domeniul Cehului, la 1682, existau 7 vii. Cea mai mare era de 380 săpători. Benesatul avea, de asemenea, 7 vii „în paragină", în total de vreo 240 săpători. Someş Odorhei avea vii in î locuri, cea mai mare fiind de 150 ~i\pători. Existau vii pustii, sau „în pîrlog" la Gîrdani, Supurul de Jos, Someş OdO'rhei şl in alte localităţiID.

3 Năzuinţa, Zalău, 27 ianuarie 1978 1 Petri M6r, Monografia comitatului Sălaj, I, p. 732; vezi şi Radu Flore.„cu şi Ioan Miclea, Tezaure transilvane, Bucureşti, 1979, p. 41. 5 B. Athana1ie, Viile şi vinurile Transilvaniei, Bucureşti, 1975, p. EJ3 (în con­ tinuare V.V.T.); vezi şi Documente privind istoria României, seria C - T;·«n­ silvania, II, p. 28 (în continuare D.I.R.T.). 0 Idem, X, p. 278-279. 7 Petri Mor, op. cit., I, p. 733. 8 Idem, IV, p. 88. 9 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. X\/I, Bucuc;-eşti, 1968, II, p. 259, 26 î. 10 Idem, p. 178.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 396 I. Penea

în comitatul Crasna, dijmuitorii principelui trebuiau să respecte jurămîntul depus la 5 noiembrie 1600, la Oradea, cu privire la respectarea instrucţiunilor de dijmuire pentru fiecare plasă. Din registrul dijmelor de vin, dintr-o plasă au fost notate numai localităţile Recea, Crişeni, Valcău, Zăuan, Badon şi Lompirt. ln cele două plăşi, productia totală era de 985 cîble sau găleţi (la 1600 o găleată era da 16 pinte; o găleată de Oradea era de 42,4 1), din care dijma era de 98,5 cîble. După plata dijmuJtorilor, a rămas pentru cetate 5 butoaie şi 68,5 cîble11. Din alte izvoare aflăm că la începutul secolului al XVIII-iea, podgoriile Crasnei nu sînt productive, pentru că viţa de vie nu este „cultivată sistematic", deşi pămînlurile sînt bune. Intre localitătile amintite cu producţie slabă, sau lipsite de vin, datorită trecerii armatei (1705) prin comitat, sînt: Pericei, Meseşeni, Horoatul Crasnei, Crasna, Boghiş, Carastelec, Borla, Guruslău, Bozieiş, Valcău de Jos, Zăuan şi Ilişua12. în hotarul cetăţii Simleului, sînt înregistrate 4 vii. Inventai:ul cetăţii, con­ semnează la 13 oC'tombrie 1594 existenţa a 321 buţi şi butoaie, 28 căzi de vin, ceea cc înseamnă circa 8.000 litri vin1:1• La Zalău, se presupune că la anul 1569 erau \'Îi iob

11 Petri Mc">r, op. cit., I, p. 734-735. n Idem, p. 73J. tJ D. Prodan, op. cit., p. 612, 614. " Idem, p. 340. l'i Idem, p. 605. 11; \l.V.T., µ. 41. 17 D. Prodan, op. cit., p. 340. 18 Ibidem. 19 Al. Matei în Mihai Viteazul şi SiJlajul, Zalău 1976, p. 60-64. 20 Petri Mor, op. cit., I, p. 735. ' 21 Ibidem.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro Contribuţii privind cultura viţei de vie 397

~t.ăp-înului feudal dijma din vin:l'J, să vîndă vin pentru el cinci luni pe an (1 mar­ tie-31 iulie) cu specificarea că „supuşii" nu aveau voie să vîndă vin pentru ei, cei prinşi suportînd o pedeapsă de 12 fl. şi spargerea fundului buţii~J. Urbariul din lG58 al domeniului cetăţii Simleului notează printre altele că la Horia dijma întreagă de vin este dată spitalului din Simleu (Somlaj Jspotaly), dijmuirea locuitorilor fiind realizată, în mod obişnuit de către magistrul spita­ lului (Jspotaly mester). De asemenea, locuitorii Borlei dau şi nona din vin24. La fel dau nona şi dijma şi locuitorii din Boghiş. Un statut din 1696 opreşte introducerea de vin străin în Zalău „decît doar dacă e~te adus pentru apărare" 25. Aceleaşi restricţii şi pentru „vinars sau orice alt rachiu străin". Se specifică că dacă un locuitor al Zalăului ar fierbe vinars clin drojdie, el nu are voie să îl vînclă cu „poltr~is i.iveg" (sticlă mică), ci numai cu cupa; în caz contra'r pedeapsa ar fi de 12 fl. şi confiscarea vinarsului, iar dacă repetă este pedepsit cu spargerea fundului vasului. Secolul al XVIII-lea oferă mai puţine date referitoare la cultivarea viţei de vie pe teritoriul Sălajului, împărţit atunci în comitatele Crasna işi Solnocul de Mijloc. Diferitele conscripţii sau urbarii ale moşiilor particulare oferă posibilitatea intocmirii unui tablou relativ exact asupra răspîndirii viţei de vie pe pămînturile ce aparţineau nobililor şi pe cele urbariale folosite de iobagi din cele două comitate. La lîl5, comitatul Solnocul de Mijloc avea o suprafaţă de vie de 1172 săpă­ tori, iar lai 1720 de 4128 săpători. Statistica alăturată face dovada creşterii supra­ feţek>r cultivate în cinci ani avînd în vedere proprietatea acestora:

c:alf!gorht I 1715 I 1720

total suprafeţe 1172 săpători 4128 săpători din care - nobili 148 săpători 280 % săpători - ţ{trani 1024 săpători 3847 % săpători I

!n comita tul Crasna, situaţia este aproape identică: Ia 1715 suprafaţa era de 1000 !!ăpători, iar lai 1720 de 1987 săpători. La Crasna, în aceeaşi ani, producţia era de 3974 ciubere, iar în Solnocul de Mijloc de 8256 ciubere (ciubărul, în gene­ ral, avea 42 litri, dar era şi mai mic, adică de 16 „icce" - cca. 13-14 litri). La 1792, conscripţia proprietarului feudal Banffy pentru localitatea Tetiş consemnează suprafaţa viilor iobăgeşti ca fiind de 190 vedre26• Sfîrşitul de secol XVIII iŞi începutul secolului al XIX-iea consemnează faptul că toate satele transilvănene dădeau dijmă de vin. Conscripţia din 1795 a bunU'ri­ .lor alodiale !:>i urbariale lăsate mo~tenire de baronul Banffy Farkas şi Zsuzsana aminteşte de o serie de vînzări şi cumpărări de parcele cu vii între ţăranii depen­ 7 denţi de Criştelec (comitatul Crasna) şi Ceha! (comitatul Solnocul de Mijlocf •

22 D. Prodan, op. cit., p. 288. 2J Ibidem. 24 ldem, p. 185. 25 Idem, p. 288. 2G L. Botezan, în Terra nostra, Bucureşti, 1971, voi. II, p. 136-137; la sfîrşitul secolului al XVII-lea evaluarea suprafeţelor de vie se făcea în vedre de vin şi săpători. O vadră de vin era formată din 8 cupe sau ocale, iar o cupă din patru sferturi. în general, 40 ved're de vin formau un buloi. Prin evaluarea suprafeţelor cultivate cu vii in săpători se putea aprecia mai bine (mai exact) ce suprafaţă putea săpa, în medie, un om într-o zi; via de un săpător echivala cu 98-106 stj.2. Un iugăr de vie era egal aproximativ cu 16 săpători sau lfiOO stj.2 ?:T Idem, p. 147.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 398 1. Penea

Valorificarea producţiei de vin a nobililor transilvăneni se realizează pe baza d'l"eptului regal, sau al monopolului seniorial al cîrciumăritului, aceasJa pentru a-şi desface şi pe această cale vinul şi raclaiul la preţuri convenabile. La Criştelec, succesorii Banffy aveau o cîrciumă alodială administrată în regie proprie unde se consuma în medie 160 vedre V'.in şi 3 vedre rachiu, aducind un venit de 141 fl. ung. şi 24 bani2B. Aceeaşi succesori, aveau în localităţile Almaşu Mare, Camăr, Mălădia cîrciumi date în arendă - care varia intre 16-26 fl. vonaşi:!!I. Dăm în continuare suprafaţa ocupată cu viţă de vie, aparţinînd nobililor şi iobagilor sălăjeni în perioada 1792-1818, realizată pe baza a 7 conscripţii, pentru un număr de 13 localităţi00 :

suprafaţa „·lllor snprafoţa vlUor alodiale Iobăgeşti anul loeolltatea I I lug. stJ. I ve dre I torl vedre săpători I Săpă-1 I ---~1792 Tetişu - - - - 90 - 1795 Ca măr - - 1475 167 289 31 Y2 1795 Almaşu Mare - - 1420 234 - - 1795 Su mal - - 469 55 - - 1795 Mălădia --- - 193 15 1795 Criştelec - - - - 480 25 1795 Cehei - - 130 9 304 21 1795 Leş mir -- -- 20 4 1804 Viişoara - - 68 - 1804 - 1811 Dragu -- 20 20 172 62%, 1813 Cehu Silvaniei 3 537 - -- - 1813 Ugruţiu ---- 20 - j 1818 Stana 1 611 60 - 50 - '

Importanţa veniturilor băneşti, obţinute de curţile nobiliare prin comerciali· zarea vinului şi rachiului, poate fi exemplificată cu domeniul Wesselenyi din Jibou. Numai în anul 1810, din totalul veniturilor băneşti de 58.779 fl. ren. reali­ zate pe acest domeniu, 10.879 fl. ren. proveneau din vînzarea vinului şi rachiului produs de viile lui alodiale31. Conscripţia czirakiană din 1820, oferă date asupra cuantumului de muncă pe care iobagii din unele localităţi sălăjene erau obligaţi să le îndeplinească pentru tăierea aracilor, sau al parilor de vie din păduiri şi transportarea lor la curţile nobiliare. Spre exemplu, iobagii din localitatea Creaca, trebuiau să taie 3600 pari de vie şi mai trebuiau să dea în plus 36 fanţi de sfoară de tei:J'2• ln localitatea Ip, pe baza conscripţiei czirakyene, existau trei dealuri cu vii, împărţite în 89 de pa'I"cele cu o suprafaţă totală de 376/8 iugăre. Viile moşierilor au fost împărţite intre 47 iobagi, care pentru folosirea lor plăteau dijmă regală şi nonă pentru stăpinul feudal. Aceste dealuri erau: „jhegy" cu 11 parcele, „Rig9- hegy" cu 27 parcele iŞi „Olahhegy" cu 51 parcele33. Inginerul Mihaltz Elek, în protocolul privind lucrările de comasare ale ho­ tarului Guruslău din anii 1830-1831, la capitolul VIII scrie următoarele: „1. Viile din Guruslău dau o producţie de vin mijlocie. Sînt situate spre răsărit,

28 Idem, p. 152. 211 Idem, p. !157. 30 Idem, p. 136-143. 31 Idem, p. 152. 3'l Idem, p. 150. 33 Arh. Stat. Sălaj, fond Tribunalul judeţean Sălaj, Cauze urbariale, dos. 10, f. 209-213.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro Contribuţii privind cultura viţei de vie 399

numai o părticică spre sud . , . 3. Viile nu sînt aşezate bine. Sînt plantate pe nişte dealuri abrupte, întrerupte cu văi adînci, acoperite cu boschete şi cu arbori mari. Viile sînt împrăştiate pe aceste dealuri şi cele producătoare şi cele neproducă­ toare; şi cele plantate către răsărit sau către sud, întrerupte cu livezi şi cu bos­ chete, păduri etc., nu se poate parcela ...":i'. Se menţionează că suprafaţa totală plnntată cu vie era de 249.299 stj.2• Pentru o perioadă de 31 de ani (1818-1848) putem urmări în cele 232 loca­ lităţi sălăjene din comitatele Crasna şi Solnocul de Mijloc cantităţile de vin produse. In acest sens ne stau la dispoziţie 6382 tabele ale contribuabililor. Vom exemplifica doar pentru oraşele Zalău, Simleu Silvaniei, Cehu Silvaniei şi Jibou cantitatea produsă din 10 în 10 ani (cantitatea este în urne, care aveau capacitatea apropiată vedrei, fiind deci de cca. 12,96 litri - la romani; în secolul al XIX-iea era de 11 litri}.

Şimleu Cehu Anul Zalău Jibou I I Sll \·uniei I Silrnnlel I

1820 17.3412/3 8.054 2.962 496 1830 - - 2.962 496 1840 17.453 8.146 2.962 496 1848 17.453 8.146 2.962 496

într-o scrisoare din 19 aprilie 1848, baronul Wesselenyi Miklos scria urmă­ toarele către administratorul moşiei sale, Nagy Lazăr din Jibou: „ ... In privinţa viei trebuie să urmărim: să fie lucrată încă în acest an în parte. In viitor vom da 4/5 din ea ca dijmă cu un contract bun desigur, dacă se poate cu dijmă dublă sau chiar mai mare. 1/5 din viile de la Rona şi Someş Odorhei le vom cultiva alodial. Zilierii străini rămaşi după acest lucru îi vom utiliza la alte munci agricole. La cele scrise asupra viilor cineva ar putea spune: «Atîta vin nu ajunge nici pentru praebanda». La aceasta notez că de acum înainte - poate cu două excepţii - nici unul din cei cu învoială nu va mai primi vin de la mine, deoarece vinul e numai un lux, iar pentru lux n-am posibilităţi. De vin va fi nevoie de acum înainte numai la clăci ..."35. Reţine atenţia faptul, că la expoziţia internaţională de vinuri de la Londra, 1874, vinurile din podgoria Sălajului au fost foarte bine apreciate, mai ales soiul Bacator - producţie 1862. Istoricul Ki:ivary, scria la 1840, că dealurile mai mari sînt acoperite cu vii, cu excepţia sateloI' de sub Rez. Vinul e bun dar necesită mai multă grijă. Unii au recoltă „numai ca un dar al naturii". Se folosea metoda cultivării în butuc şi tăiere în cerc (cercuire). „In unele locU'ri butucii nici nu se îngroapă şi nu se feresc de îngheţ ca şi în Transilvania"36. In a doua jumătate a secolului al XIX-lea viile din Sălaj au avut mult de suferit din cauza filoxerei. Pe baza legii nr. V /1896 se organizează inspectoratele viei şi vinului. Pentru judeţul Sălaj, Inspectoratul viei şi vinului funcţiona la Şimleu! Silvaniei. Prin intermediul noii instituţii, se aduce un specialist din comitatul Arieş-Turda, sub îndrumările căruia se recultivă mari suprafeţe de vie. Suprafaţa recultivată cu viţă de vie este cu atit de mare cu cît numărul localităţi1C1!" sălăjene unde a fost stabilită oficial prezenţa filoxerei este de 140:S1• Rapoartele prim-pretorilor adresate administraţiei comitatului Sălaj, prezintă situaţia exactă

31 Idem, dos. 13, f. 78-79. 05 Documente privind revoluţia de la 1848 în Ţările Române, seria C - Transil­ vania, Bucureşti, 1979, II, p. 177. 36 Petri Mor, op. cit., I, p. 788. 37 Kimutatcisa azon kăzsegeknek, a melyek hatarciban az 1896 ev vegeig a filloxera jelenlete hivatalosan megcillapittatott.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 400 I. Penea

pentru anul 1898 la replantarea viţei de vie. Analizînd suprafeţele, constatăm că în fiecare localitate sînt recultivate între 0,4-7 iugăre. Excepţie fac: Sirn leu Silvaniei cu 26 iugăre şi Samşud cu 43 iugăre:ll:I. De sub teascurile tipografiei „Victoria" din Şimleu Silvaniei, în anul n112. iese un excelent îndrumător pentru locuitorii sălăjeni, şi nu numai pentru ei: Cultivarea viei, manuarea vinului, morburile şi vindecarea lor de Danii! Gr;:ur. Autorul notează că această carte este un „op scris pe înţelesul tuturor celor ce se ocupă cu cultivarea viei". La pagina 44, Daniil Graur dă soiurile de \'i\~1 c:c vie care se cultivau în Sălaj la sfîrşitul secolului XIX ~i începutul secolului XX: albe: Bakator, Coada oii, Viţă joasă, Riesling italian, Riesling de Rin, Dinka albă, Silvan verde de Seren; roşii: Bakator, Cadarca, Burgund mare, Francos, Vînăt, Opo:·ta. Elaborat de către Agenţia Sirnleu Silvaniei a Băncii Naţionale a României, la 10 mai 1924, „Studiul statistic asupra judeţului Sălaj din punct ele Yeclere ;igri­ col, industrial şi comercial" în.5erează următoarele: „Viile. Sălăjenii, alături c:e agricultură se ocupă mult de viticultură. Teritoriul ocupat de vii are o înlindc:re de cca. 3394 ha. Vinul produs în părţile acestea este foarte căutat fiind de bunfl calitate. Cele mai renumite vinuri sînt aşa zisele „vinu'ti de Măgura". M<1jori­ tatea viilor sînt replantate cu viţă americană. Actualmente viticultorii sălăjcni trec prin o mare criză deoarece nu pot să-şi vîndă produsele cu preţuri conYe­ nabile; preţul ce li se oferă de multe ori este sub costul de producţie. Cauzele sînt: lipsa de transport către Cehoslovacia, iar pe de altă parte greurtăţile trans­ portului pe C.F.R. Cunosc viticultori care au recolte de pe 3-4 ani neYîncJută. ln toamna trecută s-au vîndut vinuri, en gros, cu 3,50-5 lei /litru. Cred că s-ar putea remedia în parte răul, dacă s-ar găsi cîţiva capitalişti care ar înfiinţa o fabrică de şampanie şi cognac într-unul din centrele viticole ale Sălajului, cum <1r fi de exemplu Simleu Silvaniei":W. La începutul anului 1927, Regiunea a II-a agricolă Simleu Silvaniei solicită Primăriei Oraşului Şimleu Silvaniei un tablou statistic cuprinzînd repartizare-a pe categorii de proprietăţi a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie altoită în anul 1926. La 9 februarie 192740, în situaţia înaintată se specifică: numărul total al proprietarilor de vie în oraş era de 119 cu o suprafaţă totală de 269 iugărc ~i 1160 stj.2, împărţiţi astfel: vii pînă la 1 iugăr - 49 proprietari cu un total de 31 iugăre şi 1020 stj.l; vii de la 1-2 iugăre - 31 proprietari cu o suprafată to­ tală de 46 iugăre şi 1288 stj.2 ; vii de la 2-5 iugăre - 27 proprietari cu o supra­ faţă totală de 86 iugăre iŞi 543 stj.2; v,ii de la 5 la 20 iugăre - 11 proprietari cu o suprafaţă totală de 75 iugăre şi 845 stj.2; vii de la 20 la 50 iugăre - un pro­ prietar cu o suprafaţă totală de 29 iugăre şi 664 stj.2. Producţia totală şi în medie la hectar în judeţul Sălaj pe perioada anilor 1932-1937 este următoarea: 41

11rodu1·~ln medie Io unul pro1lm·tlu totulă lllrl I I he1·tor f lllrl 1932 6.487.500 1.250 1933 6.539.400 1.260 1934 S.190.000 I.OOO 1935 7.006.500 1.350 1936 7.058.400 1.360 1937 7.006.500 1.350 I-

as Arh. Stat. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Comitele ~uprem - aclrn:­ nistrativ, anul 1899. 3!J Idem, fond Banca Naţională a României, sucursala Şimleu Silvaniei, dos. 1/1924. 40 Idem, fond Primăria oraşului Şimleu Silvaniei, dos. 523/1927. d Idem, fond Biblioteca, nr. inv. 3124/1984.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro Contribuţii privind cultura viţei de vie 401

Din cantitatea totală a producţiei anilor 1932-1937, s-a reţinut pentru con­ sumul local 19.288.300 litri şi s-au vindut pe piaţă 20.000.000 litri. In anul 1940, Direcţia Viticulturii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor a stabilit sortimentele de viţă de vie, pe judeţe, ţinîndu-se seama de posibilităţile acestora pentru aplicarea ei. Astfel, pentru judeţul Sălaj s-au sta­ bilit următoarele soiuri de vin: - vinuri albe superioare: Riesling italian, Fur­ mint, Sauvignon, Pinot gris; - vinuri negre superioare: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir; - soiuri albe de mare producţie: Creaţă (Reisling de Banat), Baka­ tor (Rujiţă); - soiuri tămîioase: Muscat Otonel 4 ~. Heţine atenţia faptul că la Şimleu Silvaniei a funcţionat o Şcoală de Agri­ cultură, care ~i-a început activitatea încă din anul 1902. Desigur, scopul înfiinţării acestei şcoli a fost acela de a pregăti tinerii ce voiau să urmeze şi să se specia­ lizeze în acest domeniu ca şi pe viitorii gospodari in organizarea si conducerea micilor lor gospodării cît mai 'raţional şi mai eficient. Menţionăm' că din cele 253 ha, 7 erau plantate cu Yiţă de vie, dindu-se astfel posibilitatea promoţiilor de elevi să fie temeinic pregătiţi în domeniul viticulturii43.

Un factor important şi poate singurul care a contribuit la continua­ rea cultivării viţei de vi2 în perioada care a urmat colectivizării, chiar în fermele impuse de stat, a fost tradiţia creşterii viţei. Plasarea viticul­ turii în zonele cu tradiţie ale judeţului au dus în ultimii ani la bune rezultate, însă acestea au fost total umbrite de modul în care cultivato­ rul urma să fie satisfăcut de roadele muncii sale. IONEL PENEA

VINE GROWING IN SALAJ COUNTY

(Summary)

On the basis of a rich documentation the author presents stages in the developement of vine cultivation, the ways of its natural!sation in. various areas in accordance with older customs, the means of measurmg the s1tes (areas) of vine cultivation as well as the works in the vineyard, without claiming to give a thorough history of the vine cultivation ond of the social relationship connected with this important occupation. The paper alsa points aut the quiantities of wine obtained in Sălaj coubty in various periods of time; it alsa points out that the vine cultivated here i-; of superior breed which makes the county to be considered as a producer of very good quality wine.

42 V.V.T., p. 64 . .:i Arh. Stat. Sălaj, fond Şcoala de Agricultură Şimleu Silvaniei, dos. 1.

26 - J\ctu Musei PoroJi.sensts

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro