Contribuţii Privind Cultivarea Viţei De Vie În Judeţul Salaj
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CONTRIBUŢII PRIVIND CULTIVAREA VIŢEI DE VIE ÎN JUDEŢUL SALAJ Strugurii de masă, sucul de struguri, sînt alimente, care furnizcaz<l. organismului importante cantităţi de glucide, acizi orgnnici, cît şi dife rite săruri sub forme uşor asimilabile în procesul de anabolism. Vinul conţine în plus o seri"e de alcooli şi compuşi (taninuri, anto cianine, flavonoli), cu acţiune îmbibatoare asupra organismelor pato gene ai căror mediu de viaţă este apa etc. Vinurile spumante, spumoase, distilatele din vin vermuturil2, care folosesc materie primă mustul şi vinul, diversifică gama produselor vinicole puse la dispoziţia noastră. În fiecare an, disponibilul de produse viti-vinicole este destinat comerţului exterior, ţara noastră ocupînd un loc însemnat între ţ{irile exportatoare de vin. Cultura viţei de vie în Depresiunea Silvaniei - arealul delimitat c;1 foarte farnrabil pentru această cultură - este justificată şi prin condiţiile pedoclimatice şi geomorfologice, ceea ce favorizează existenţa şi extinderea culturilor. Astfel, din punct de vedere geomorfologic Depresiunea Silvaniei se încadrează în 1inutu'. Carpaţilor Occidentali, subţinutul munţilor insulari ai Someşului, districtul De presiunii Centrale a Silvaniei. Formarea unităţii de relief este legată de scu fundarea tectonică a părţii de vest a Carpaţilor Occidentali şi de evoluţia lacu- 1ui Panonic. Urmele vechiului lanţ muntos scufundat are ca martori Măgura Şim leului, Hegişa, Făgetul etc. După scufundarea lanţului muntos, se instalează în această zonă o perioadă intensă de depunere sedimentară de natură fluvio-la custri'i, ca urmare a acţiunii energice a reţl'lei hidrografice, în cuartenar, ceea ce a transformat cu încetul regiunea într-o cîmpie piemontană colinară, fragmentată ulterior de actuala reţea hidrografică. Cursurile de apă (Crasna, Barcău, Zalău, Maja şi afluenţii acestora) au di recţia de scurgere Est-Vest, determinînd formarea unor versante cu expoziţie corespunzătoare culturii viţei de vie (Sud, Sud-Est, Sud-Vest) care sînt aproape paralele între ele (Nuşfalăw-Ip, Carastelec-Camăr, Hereclean-Simleu, Crişeni-Săr măşag, Dioşod-Coşei, Samşud-Chieişd etc.). Dealurile au înălţime medie de 200-300 m cu versante uşor mijlociu on dulate. Panta versantelor variază intre 5-30%, mai abrupte în partea supe rioară şi mai puţin înclinată în partea inferioară. Din punct de vedere al reliefului, amenajările prealabile înfiinţării plan taţiilor constau în măsuri de nivelare, modelare, terasare, drenări, evacuarea di rijată a apelor de suprafaţă de pe versante, organizarea parcelelor, reţelei ele drumuri etc. Sub aspect geologic, versantele din Depresiunea Silvaniei prezintă o succe siune de depozite de origine sedimentară, situate peste un fundament cristalin scufundat în timpul neogenului. Stiva depozitelor sedimentare este alcătuită din argile diverse, carbonatice sau necarbonatice, luturi argiloase, argilomarnoase şi luturi nisipoase carbona tice. Rocile mame mai sus enumerate sînt tn general roci bazice, ceea ce a de terminat pe de o parte formarea unui humus cu pronunţat caracter calcic, iar pe de altă parte reducerea procesului de podzolire a solurilor, proces specific condiţiilor bioclimatice ale zonei. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 394 I. Pe11.ea Pentru caracterizarea condiţiilor de climă s-au folosit datele Staţiunii Meteo rologice Zalău, c0mpletate cu datele privind regimllll pluviometric de la Staţi<1 Simleu Sil\·aniei. · Temperatura medie din perioada de Yegetaţie este de 15,8°, luna cu tem peratura medie cea mai ridicată este iulie cu IU,3°, iar cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie cu -2,5°. ingheţurilc şi brumele tîrzii de primă ' ;:di fiind rare nu afectează în general decît văile şi piciorul pantei, deci în ge ner•d nu afectează zona corespunzătoare culturii v.~ţei de vie. Sum::i temperaturi lor acti\·e în perioada de vegetaţie este de 3080°, iar cea utilă de 1272°, ceea ce crire~puncle pretenţiilor viţei de vie la căldură. Brumele timpurii de toamnă se întilnesc în a treia decadă a lunii septembrie şi au un caracter izolat, se resimte r::r la plantaţiile existente la piciorul pantei. Volumul precipitaţiilor anuale se ridică în medie la, 664,6 mm, din care în perioada de vegetaţie la 422,4 mm. Lunile cele mai bogate în precipitaţii sînt: luna mai, a doua parte a lunii iunie, iulie şi august - deci perioada de creştere a lăstarilor şi boabelor. Numărul orelor potenţiale de strălucire a soarelui este de 1851 ore, iar cel real de 1467 ore. Vîntul dominant e">te cel din direcţia Nord cu tăria 3, restul vînturilor avînd tăria 1,5-2,3 - deci mijlocii. Vînturile din Nctrd nu se resimt în zona viticolă datorită orientării versantelor perpendicular pe direcţia lor. Solurile sînt de diferite tipuri genetice, în funcţie de condiţiile climatice ;Şi originea geologică a rocilor. Pe acest complex de formaţiuni geologice s-au format soluri începînd cu brune argilo-iim·iale tipice sau pseudogleizate, pseudoredzine argilo-iluviale, pînă la cel brun podzolit cu eroziuni de suprafaţă neapreciabile şi pînă la puternic erodate. In general, solurile se pot caracteriza printr-o argilozitate mare, ceea ce implică o impermeabilitate ridicată şi implicit o capacitate mare de reţinere şi înm·J.!!azinare a apei. Bazicitatea rocilor mame a diminuat aciditatea excesivă a solului şi a redus procesul podzolizării. Conţinutul în humus variază de la medi ocru spre bogat, înregistrînd valori intre 2,2-3,8 %. Reacţia solului este foarte va·riabilă, înregistrînd valori pentru pH de 5,4 - adică acidă pînă la 8,5 caracte :·istică pentru solurile alcaline. Din analiza condiţiilor pedoclimatice rezultă că versanţii asigură condiţii dintre cele mai favorabile pentru cultura viţei de vie. Existenţa unor astfel de mic<,-oclimate asigură posibilităţi de înfiinţare a unor plantaţii moderne, intensive cu portsemiinalt, întrucît se poate cultiva viţa de vie fără protejarea in cursul iernii, ceea ce asigură o serie de avantaje de ordin economic şi social. Cnltur:i \·iţei de vie pe meleagurile Tării Silvaniei se pierde într-un timp imem·„:·i:ll al istorici. Ea a constituit pe lingă agricultură şi cr~terea animalelor '' ocuDa\ie de baz<"l a locuitorilor sălăjeni. în celebra sa lucrare Geografia, istoricul Strabon arăta că în timpul regelui Pm·ohi~ta, cult•1r;1 Yiţei de vie s-a dezvoltat în asa măsură incit a ordonat distru gerea plantaţiilor pentru a tempera consumul ce începuse să ia proporţii; în schimb mă~ura luată nu a dat rezultate, viţa de vie răspîndindu-se din nou peste cîteva decenii. , Co!ldiţiile naturale favorabile din judeţul Sălaj au permis cultivarea viţei de vie mea dm cele mai vechi timpuri. Astfel cercetările arheologice din ultimii ani <!': permis confirmarea acestui lucru. In castrul roman de la Porolissum-Moigrad ;i•1 fost descor)erite numeroase cosoare de tăiat viţa şi strugurii1. De asemenea, reţine atenţia un vas decorat cu şerpi, descoperit la Porolissum în 1980 pe terasa s~mctuarelor . (te_mplul lui Liber Pater)2. Pe vas sînt reprezentaţi trei şerpi ale ~a··:ir· corpuri smt amplasate între ornamentul circular şi primul şir de alveole 111c1zate. Gruparea centrală care dă caracterul vasului reprezintă două personaje um:me situate între cele două torţj mai depărtate ale vasului. In stînga şi în 1 \'ezi exponatele expuse la Muzeul de Istorie şi Artă Zalău. AL V. Matei, în Acta M. P„ 6, 1982, p. 18-22. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro Contribuţii privind cultura viţei de vie 395 dreapta celO'r două personaje apar reprezentate în relief frunze de viţă de vie şi cior chini de struguri. Cele două personaje sînt reprezenta'l"ea zeilor Liber şi Libera. Ocupîndu-se de originea dacică a cuvîntului Zalău, cercetătorul Alexandru V. Matei de la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, arată într-un articoP: „în limba traco-dacică există cuvîntul - ZILAI - care tradus înseamnă vin. Ni se pare foarte aproape de adevăl' faptul că zona uncie se aftă aşezat or<\şul nostru încă din epoca dacică, romană postromană şi prefeudală să fi pmlat această denumire de Zilai, care într-o traducere mai liberă din Jimba dacică ar însemna - VALEA VINULUI". De altfel, pentru locuitorii Zalăului, vinul a constituit un produs de bază pe care-l vindeau la tîrgurile din Transilvania. O altă dovadă a vechimii acestei preocupări o reprezintă colierul de aur, din tezaurul descoperit la Şimleu Silvaniei, în 1797. Printre pandelocurile lanţului găsim mai multe frunze de viţă şi unelte pentru c11ltivareft viţei de vie'. Incepînd cu secolul al Xiii-lea, cultura viţei de vie începe să fie practicată şi de orăşeni. Ei o plantează prin grădini şi pe cuprinsul extravilanelor, sau "1 satelor învecinate. Menţionăm aici Zalău! şi Simleu Silvaniei. Pe la 1259 este amintită o viţă de vie în hotarul Simleului Silvaniei5. La 18 septembrie 1354, conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte o înţelegere 0 dintre Benedict (canonic ele Alba Iulia) şi Nicolae (fiul lui Iacob), cu privire la o parte din mo"ia Meseşenii de Jos. In document seJ aminteşte despre „o vie din hotarul dealului sau satului numit Zalău" („vinee in territorio montis seu ville Zylah vocate"). Alte docl2mente amintesc soiurile unei vii renumite cum a fost cunoscutul „Bacator", care s-a cul tivat mult în Sălaj şi zona Crişurilor. Se pare că provenienţa denumirii, desluşită doar de legendă este o realitate. Acest soi „Bacca d'ora" (boabe de aur) a fost adus din Italia de armata lui Ludovic I, regele Ungariei, la 13527. Tot într-un document al Conventului Cluj-Mănăşturu din 19 decembrie 1"113, este amintită „via bisericii" din Naimon. Inventarele, urbariile, conscripţiile cetăţilor şi marilor domenii clin Ţ;;ra .Sălajului, pentru evul mediu, conţin numeroase date referitoare la cultw·;i, explo atarea, culesul viei, la îndatoririle şi obligaţiile iobagilor faţă de stăpînii feudali. Urbariul din 1569 al domeniului Cehu Silvaniei, consemn2:!ză că producţia ele \'in e slabă, deoarece din localităţile Gîrcei, Aluniş, Inău, Someş Odorhei, Horoatul Român s-a dat cite una, două, trei boţi de vin „medii". „Din dijmă şi nonă, în 1569, n-a venit nimic sau foarte puţin, pentru că vin nu s-a făcut.