Nr. 11-12 (483-484) [email protected]

• Anul 46 (serie nouã) • noiembrie - decembrie 2009 • 3,50 lei •

Marius MANTA

Ovidiu Genaru, accente dinspre marginile lirismului pagina 3

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ Herr Paul cel greu pagina 8

Iulian Bucur Ion Vãsâi, un cãutãtor printre resturile postapocalipsei pagina 9

Ovidiu Dunãreanu

Cãruþa cea nouã

Lumina care curge • Fragment din volumul în lucru „Lumina îndepãrtatã a fluviului“

• Ion Vãsâi - pagina 10

Evocare Janko Vujinoviæ

George Apostu - 75 Panicã în intercity

pagina 20 paginile 26-27 ateneu

Ovidiu Genaru Cuvânt de mulþumire

Domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor consilieri,

Pe la noi, mai pretutindeni, un om ajuns la 75 Pentru unii senectutea e calea spre înþelep- de ani este considerat deja o conservã de men- ciune; pe aceea o caut ºi nu o gãsesc. Cu câte- talitãþi retrograde, un terminat cãruia i se încre- va zile în urmã am împlinit, pentru prima datã, dinþeazã, totuºi, sarcina de a face piaþa, ori de 75 de ani. Sper sã mai am vreme sã o caut. a-ºi plimba nepoþii prin grãdina publicã. El este Oricât am umblat prin lume, doar la Bacãu, un moº inutil, sãgetat de junghiuri reumatice, în într-o mahala, m-am simþit folositor ºi acasã. cãutarea unui bilet de tratament într-una din Încã odatã vã sunt recunoscãtor. mucegãitele staþiuni sindicale unde, în empatie Sãru’ mâna doamnelor, respectele mele cu alþi septuagenari (ca mine), îºi prelungeºte domnilor. dezinserþia socialã. La noi, pensionarul este ba- ______lastul, moºnegãraia, inutilitatea, povara. Prin alte pãrþi el este numit seniorul. N.R.: Puþinele excepþii cunoscute confirmã precari- Cuvânt rostit de Ovidiu Genaru în tatea acestei prejudecãþi. Într-o lume din ce în ºedinþa Consiliului Judeþean Bacãu, din ce mai nebunã, al cãrei þel nu-l cunoaºtem, ne 14.11.2009, când i s-a acordat Premiul de grãbim sã ne cãpãtuim chiar dacã în urma Excelenþã ºi titlul de „Cetãþean de Onoare al noastrã rãmân pe caldarâm victimele vulnera- Judeþului Bacãu”. bile ale vârstei a treia. Gata, moºule, ajunge, La frumoasa aniversarã, noi, cei de la revista mai lasã locul ºi altora, auzim tot mai des acest „Ateneu”, îi urãm seniorului Ovidiu Genaru viaþã apel cinic, egoist ºi imoral. lungã, seninã ºi îmbelºugatã. Îl aºteptãm cu noi Îmi permit, cu voia dumneavoastrã, sã mã apariþii editoriale care sã (ne) aducã bucurie ºi situez în afara acestor percepþii. În culturã nu promitem cititorilor un interviu mai amplu cu existã pensionari, lucrurile stau puþin altfel. La Domnia Sa într-un numãr viitor. 75 de ani spiritul meu a rãmas la fel de iscoditor „Neliniºtitului valid, proaspãt ºi viu”, mult drag ca-n tinereþe; sunt un neliniºtit valid ºi sceptic, nouã, un cãlduros „La Mulþi Ani”! • Cãlin Veronica - Chemarea toamnei proaspãt ºi viu; ºtiu cã nu ºtiu nimic, ca un neînsemnat discipol al lui Socrate. Cultura tric în obiectele decorative, propria ei amânã bãtrâneþea învãþându-te sã te cunoºti pe Douã artiste în luna lui brumar fire. Expoziþia retrospectivã de la tine însuþi. Omul e doar capul – restul ambalaj. Galeriile Frunzetti Bacãu ne demon- Mã simt în stare de funcþiune, fiabil ca o propuneri plastice în acest an, Silvia streazã o datã în plus, aspiraþia artistei Silvia Tiperciuc spre spiritualitate ºi dragostea pentru maºinã nemþeascã. Scriu, înot, pictez icoane pe Tiperciuc ne atrage mai mult atenþia asupra pasiunii pentru artã. Mi-am pus meºteºugurile tradiþionale. Înzestratã cu sticlã, cãlãtoresc în Africa, meditez, alerg; cu În acest an Silvia Tiperciuc a propus întrebarea care ar fi legãturile între cele mãiestria mâinii drepte, Cãlin Veronica prietenii bâjbâi adevãrul ºi-n firul de praf, dorm admiratorilor de artã douã expoziþii per- reuºeºte sã transforme galeria de artã sonale. La început de varã ne-a încân- douã expoziþii personale? ªi picturile cu puþin ºi vorbesc mult, cunosc destul dar încã grãdinile ºi cele din aceastã toamnã în spaþii ale intimitãþii ºi cãldurilor tat privirile cu grãdinile sale romantice, sufleteºti. sunt dispus sã mai aflu. Ba chiar mã uit ºi dupã în care florile delicate vor fi fost expresi- sunt irizate de o anumitã luminã rouratã, de o prospeþime caldã de În recentul lui album „Un secol de femei. ile unor dãruiri sufleteºti. Toamna, iluzi- primãvarã, ceea ce mi-a insinuat arte frumoase în Moldova”, Valentin Aº dori ca prezenþa mea aici sã vã sugereze ile romantice nu ne rãmân cu totul amintirea unor fermecãtoare versuri, Ciucã afirmã: „Tapiseriile sale nu recurg strãine. Artista ne oferã din nou flori, de o vorbã înþeleaptã, plinã de tâlcuri: Dacã n-ai un aparþinând poetei Gabriela Mistral: „De la monumentalitate sau solemnitate, ci data aceasta, apelând la un poematic bãtrân, atunci cumpãrã-þi unul; nici nu ºtii când mã priveºti aºa, mã fac mai frumoasã,/ devin obiectele decorative ale oricãrui abstract, utilizând ca metodã de expri- vei avea nevoie de el. ca iarba-n rouã, ca sub ploaie – grâul”. interior. (...) Cãlin Veronica nu apeleazã mare colajul. Întreaga expoziþie de la Comunitatea bãcãuanã pe care o reprezen- Fiind aºa, Silvia Tiperciuc (ne) priveºte la þesãtura densã a tapiseriei, ci Galeriile Alfa Bacãu urmeazã o linie a cu frumuseþe de suflet. împleteºte pe structuri de formã mereu taþi îmi acordã privilegiul, de data asta, sã fiu eu abstractului pur. Complementare cola- diferite, compoziþii care se motiveazã cel ales, dintre mulþi alþi merituoºi. Prin mine, jelor, picturile sunt de tip neoplasticism prin ele însele, prin colorit ºi surprizã aduceþi acum un omagiu tuturor celor care au (De Stijl), aºa dupã cum bine observa Cãlin Veronica opticã.” sporit dupã puterile lor patrimoniul spiritual al criticul de artã Valentin Ciucã, ase- La aniversarea artistei ne alãturãm ºi locului. Un om de spirit nu e niciodatã expirat, muind lucrãrile în acryl ºi tempera cu Cu un discurs plastic într-o expri- noi celor care au þinut sã o îmbrãþiºeze picturile olandezului Piet Mondrian. uneori nici chiar dupã dispariþia lui fizicã. mare diferitã ºi anume tapiseria, Cãlin ºi îi dorim multã sãnãtate, putere de Prin intermediul culorilor calde, privi- Veronica ne transmite stãri de bucurie muncã, inspiraþie bogatã ºi visul dom- Vã mulþumesc cu modestie ºi sinceritate cã torul aflat în mijlocul expoziþiei este spiritualã, insuflându-ne optimism. niei sale, de a dãrui bucurii celor din jur, v-aþi gândit la mine; vã mulþumesc cã preþuiþi învãluit de tandreþe ºi o mansuetudine Prezenþã tonicã, fire sincerã, pri- sã fie neîntrerupt! cultura în vremuri potrivnice ei. dublatã de graþie. Cu douã importante etenoasã ºi seninã, împleteºte concen- Violeta SAVU Scoarþe ºi lut ars la Muzeul din Bacãu Secþia de etnografie a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacãu a organi- zat la Galeria de Artã Contemporanã expoziþia „Motive antropomorfe pe textilele de interior din zona Moldovei”. S-au reunit scoarþe ºi ºtergare de pe la mai toate muzeele moldovene, toate cu acelaºi motiv. Omul ales de umilele þesãtoare este partea unor poveºti cu cãlãreþi viteji, prinþese cu rochii bogate purtând umbrele ºi flori, izvoare minunate ºi cerbi însetaþi. Sunt numai douã fire suprapuse în cruce, firul urzelii ºi firul bãtelii, cele care alcãtuiesc povestea, din micile rectangule se rotunjeºte forma umanã, uneori cu stângãcie ºi haz, alteori cu înþelepciune ºi har. Tot la Complexul Muzeal „I. Antonescu” s-a deschis expoziþia de ceramicã „Mária eréjval” (Cu puterea Maicii Domnului) a artistei Maria Petras. Nãscutã în Gioseni, Bacãu, ceramista, absolventã a Academiei de artã din Budapesta, este mai cunoscutã publicului din Transilvania ºi Ungaria. Argilele arse expuse la Bacãu, ales smãlþuite, abordeazã tematici religioase. În mod firesc, Fecioara Maria este motivul majoritãþii operelor, Fecioara reprezentatã în feluritele ipostaze ºi scene de gen, de istorie sacrã. Maria Petras, în cele 27 de compoziþii de la Muzeu, sintetizeazã expresiv, foarte personal, detalii de etnografie ºi antropologie a ceangãilor de pe Valea Siretului în compoziþii flamboaiante, asemãnãtoare tim- panelor bazilicilor romanice. I. BUCUR

2 noiembrie - decembrie 2009 eseu

Ovidiu Genaru este un om de lume: Marius MANTA maþii”. Spectacolul mediatic este total interesat de aceasta ºi interesant în deoarece la judecata din urmã se faþa acesteia printr-o supra-aglomerare aruncã confetti ºi eventual companiile a propriilor abilitãþi de a o gândi ºi simþi. transfrontaliere „LyriCola” îºi fac datoria O poezie precum „ªi dacã” funcþi- de a extermina „noua stafie”, mai precis oneazã tocmai ca o prefaþã pentru o þãranul altor vremi care acum „vine la largã gamã de sentimente ce sunt Ovidiu Genaru, oraº sã cumpere lapte la pungã / vine provocate de jocul parþial trucat al lipsei cu plugul în spate sã-l vândã la fier de siguranþã, ce poate fi resimþitã în vechi / fier din care Europa ºtie sã facã spaþiul imediat, al cotidianului raportat noile pluguri / care sã-i ducã la sapã de la o oarecare indispoziþie în faþa Puterii accente dinspre supreme. lemn” („O nouã stafie”). Oricum, nu se Atât în general, dar ºi în cazul textu- poate pune problema fericirii: aceasta lui de faþã, Ovidiu Genaru concepe cu marginile lirismului reclamã o condiþie cu totul insalubrã. ajutorul câtorva cuvinte un univers ce De urmãrit în acest sens „De ce”, text nu (mai) are o existenþã prefiguratã, ci ce mi-a adus vag aminte de Marin stã sub semnul unor schimbãri conti- Sorescu. Oarecum ciudat este tocmai nue, extrem de surprinzãtoare. Cititorul faptul cã odatã cu îndepãrtarea de se va regãsi cuprins într-o pseudo-sferã cetatea – mamã, fãrã a consimþi, poetul ce îºi recalibreazã diametrul ºi îºi se trezeºte contaminat de lipsa totalã a schimbã însãºi forma la inevitabilul speranþei. „Iubind nimicnicia”, dactilo- contact de-o clipã cu pãmântul fãgãduit graf de noapte, pare sã consimtã cã al mãrturisirilor poetice, moment în care „cetatea aceea / cetatea aceea e asta eul liric se fotografiazã într-o multitu- acum ºi aici”. În graniþele unui acum ºi dine deconcertantã a tonurilor exis- aici se consumã ºi idilele de-o clipã: de tenþei. Acum, accentul cade pe cuvinte la suavitatea corpului, asemãnat fie cu precum „inimã”, „întâlneºte”, „Dumnezeu”. floarea de mãr, fie cu caisa, se ajunge Poezia, cât ºi volumul pe care îl voi prezenta – „Trandafir cu venele tãiate”, cãtre un erotism debordant: „Prin himen Ovidiu Genaru, Editura Vinea, 2008 – trecem libelula / ca o lilia ca un tutun / E fi-vor, aºadar, un exerciþiu de filozofie semn! La cuibul dumitale / vin în exercitat peripatetic. Cãutarea iniþiaticã genunchi sã mã supun” („Domni- se va face în virtutea unei premise pe ºoarã”). Deºertãciune a unei clipe de deplin funcþionalã: poetul îºi provoacã plãcere, „fãuritã din draci ºi îngeri” histrionismul, e un obiºnuit al scenei, îºi („Curburi bej ºi lila”), femeia, se tot cunoaºte valoarea ºi, precum în teatrul repetã, e mai mult pretext pentru suiº elisabetan, îi convine rolul jester-ului ce ori coborâre spiritualã. îºi poate motiva sau, din contra, invali- Volumul numãrã ºi trei poezii total da, propria apariþie în cetate. Ceea ce e distincte, care mãrturisesc fãrã dubiu în de la sine înþeles e faptul cã revenirea note calde o viziune patriarhalã, destul în agora impune o reechilibrare a unei de rarã în lirica lui Ovidiu Genaru: lumi despre care nimeni nu mai are „Salve de cruci”, „Priveliºte la Agapia”, ºtiinþa de a vorbi: fie valorile de altãdatã „Oameni pustii”. Ultima dintre ele ar sunt irecuperabile, nefuncþionale într-un putea redeschide un capitol important imediat ultimativ, fie un anume gen de vocabular s-a vãzut scos dincolo de Genaru fir al vieþii, gânditã drept umbra inocenþi, paranoici, nesupuºi, egoiºti, în creaþia lui poetului, mai precis o con- limitele îngãduinþei actuale. acelor idei ce meritã a fi cãutate. La vanitoºi, eretici, însã... ni se strecoarã - tinuã nevoie de raportare la „sfântul Aºadar, odatã cu acest ultim volum, drept vorbind, fãrã a mã contrazice, ºi „bufoni”. ªi dragul meu cititor, oricât Bacovia”, însemn al locului. În fapt, de-a Ovidiu Genaru îºi va relua rolul de a Ovidiu Genaru rãmâne un introvertit, în de multe „nepotriviri” ai putea gãsi în lungul cãrþii putem numãra explicit o înregistra frânturi de normalitate, cu sensul în care domnia sa înþelege cele citite, voi consemna: „Ah moaºe ºi serie de poezii ce împrumutã elemente scopul de a le livra ulterior sub forma foarte bine cã ceea ce e facil nu va ah maiestate / ros vã e tronul de eredi- de recuzitã bacovianã: „Suflete unui corp poetic coeziv, fascinant, a prezenta niciodatã interes. Doza de tate // V-am vãzut alaiul medieval pe moarte”, „Sfântul Bacovia”, „Nasul”, „În cãrui valoare nu vine din bogãþia figu- mister nu stã nici în „bocancul lui Sena / Dumnezeu ºi Mecena // îndestu- spatele uºii”. rilor de stil ci mai degrabã dintr-o auto- Dumnezeu”, nici în inima celui ce îºi laserã a voastrã fiinþã / Sire / iluminarea ªi pentru acest ultim volum, mi se apostaziazã statutul, ci în însãºi nevoia vi se trage de la linguºire” („Sire”). ironicã gâlceavã cu tot ceea ce ar putea par potrivite cuvintele de odinioarã ale iminentã de continuare a unui gând, Poeþii rãmân ultimii boemi, craii de la reprezenta puncte de tangenþã „strivi- lui Constantin Cãlin: „cãlãtoria e o într-o înlãnþuire spaþial regresivã dar Rãsãrit, ultimii „donatori de hematii ai toare de echilibru”. formã de cunoaºtere ºi de interpretare ascendentã la nivel spiritual. „ªi dacã secolului XX”, timp în care se vorbeºte Þin sã mãrturisesc cã nu sunt un par- a universului“ (Constantin Cãlin, tizan al ideii stadialitãþii universului inima întâlneºte pe stradã bocancul lui chiar de o „ischemie a artei”. Lumea „Ovidiu Genaru: Þara lui Pi” în poetic marca Genaru. Departe de a fi Dumnezeu / sã ºtii cã-i din / pricina / celor ce continuã sã aibã arma cuvân- „Ateneu”, nr. 11, noiembrie 1969). Deºi simplistã, întreaga operã liricã a dom- denivelãrilor camarade” („ªi dacã”). tului este un spaþiu doar aparent închis; iniþial pregãtit pentru salturi mortale în niei sale mãrturiseºte un mecanism de Cetatea scriitorului poate fi ºi cetatea dincolo de faptul cã existã mereu posi- o ingeniozitate renascentistã în a sonda noastrã cât timp acceptãm „plimbarea bilitatea ca „mama sã ne aducã sper- lumea finitului - „Ca gimnast eram o adevãrurile lumii, o curiozitate tempe- prin lume”. Da, mulþi au vorbit de-a lun- anþa la vorbitor” („Perle de pupãzã”), mare speranþã; mi se dãdeau portocale ratã de a o redefini la nesfârºit, în vir- gul timpului despre o „poezie a provin- dorul de obiºnuit poate fi potolit prin ºi friºcã, lucruri atât de rare pe atunci, tutea speranþei de a scãpa, fie ºi pentru ciei” pentru a contura, în special la nivel recontextualizãri ale gândirii poetice. ªi ca sã devin Cineva: Cineva care sã o clipã, din mâna Creatorului. Din tematic, acel „ceva” specific poetului în în virtutea acestor instantanee de execute cel mai bine din Europa roata partea criticului... recunosc, bizarã discuþie. În mod cert, trebuie sã dis- moment, sfera ar putea fi repusã în þiganului ºi salturile mortale (Ovidiu chiar aceastã nevoie de referenþialitate tingem, dincolo de lacunele instrumen- miºcare, cetatea ideilor sã dãinuie iar Genaru „Un posibil curriculum vitae” în „la minut” – am aºezat (sub forma unor tarului critic, evidenþa unei lumi giratã fiinþa sã se purifice. Deºi mulþi vor „Contrapunct”, an VIII, nr. 1, ianuarie consideraþii preliminare) afirmaþii criti- de însãºi textura livrescului, iar pe de vedea în „Azi sunt curat” ironie ºi sen- 1997, p.2 -, Ovidiu Genaru rãmâne ce, fie în proximitatea unui theatron vir- altã parte, a unei lumi ce se aºazã suri dosite, mã încumet sã îndrept tex- organic legat de corporalitatea ideilor tual, fie în imaginarul renascentist; mereu în proximitatea ideilor genera- tul amintit cãtre o unitate a contrariilor: înalte, realitate simbolic sugeratã prin poate prea subiectiv, am ales douã toare de substanþã poeticã. Dacã nu „Azi sunt curat ºi pot mãrturisi / pot „Trandafiri pentru sânge trufie ºi urã / suntem atenþi, vom ajunge la capãtul împãca fiinþele cu adierea fiinþelor / momente definitorii pentru formarea trandafiri pentru imperii // trandafiri de-o unei conºtiinþe ulterior moderne, în lumii sub forma „unei turme ce îºi lucrurile cu deºertãciunea / lucrurilor / clipã ai goliciunii // În loc de o mântuire stare de a se auto-propune prin inter- urmeazã oarbã profeþii”, chiar dacã „au Mâna scrie poemul umbra mâinii imag- trandafiri / trandafiri înhumaþi pe un afet textualitate ºi chiar metatext. Revenind, venit unii ºi au pretins cã ei sunt Mesia ineazã / procesul verbal al utopiei de tun / îmbãtând doliul / sau trandafiri Ovidiu Genaru este un om al lumii de / au venit alþii ºi i-au rãstignit pe cei din- poemului / Ochii picurã pe obiectul priv- odinioarã dar ºi al prezentului, e unul tâi / au venit unii ºi au propus sã it / cum din vârful spadei picurã luciul”. corectaþi prin lege // Trandafirii dintre puþinii care au fost interesaþi de mergem înainte / au venit alþii sã ne Deºi am tot amânat, constatãm cã alcoolizaþi ai triumfului trandafiri / magia ºtiinþificã a propriului Leonardo ºi spunã cã înainte e în urmã...” Lumea lumea din afara cetãþii / sferei, e o lume înãbuºind cuvântul oribil trandafiri // care, aproape fãrã sã ºtim, ne asigurã poeþilor e lumea cuvântului ziditor, chiar a libertãþii totale – o lume unde simþurile Trandafirii locotenenþi ai miresmelor / cu fiecare volum un bilet permanent în dacã lexical determinantele opereazã înregistreazã fie „lumini la casa muieri- pentru capul plecat / trandafiri // Rareori caruselul existenþei. în zona negativului. Aºadar, poeþii nu lor”, fie „destine cu foi greºit numero- trandafiri în sine / pur ºi simplu Însãºi Cartea este pentru Ovidiu sunt decât niºte flecari, genuini, tate”, fie chiar „îngeri nãscuþi cu malfor- trandafiri pentru trandafiri („Trandafiri”). noiembrie - decembrie 2009 3 cronica literarã

Carletta - Elena BREBU marii noºtri gânditori. Tema vieþii ºi cea a morþii, destinul ca o cale la care aspiri ca individ uman - fixeazã aproape jumãtate din crucea semioticã a cãrþii, având ca element- Aforismele - sinteza pivot înþelepciunea: „Încet-încet ochiul vârstei a treia se retrage spre ceafã”/ trecerii noastre înþelepte prin lume (op. cit., p. 102) „Ca sã simþiþi cã Moartea nu este doar un simplu cuvânt, Volumul al treilea din ciclul MONEDE Cum devine va trebui sã vã trãiþi viaþa pânã la capãt” ªI MONADE, apãrut în acest an la Ed. (op. cit., p.96)/ „Adesea mã trezesc LIMES- din Cluj-Napoca, îl reaºeazã pe cuvântul aforism dimineaþa cu o mare dorinþã de viaþã, Marcel Mureºeanu în ipostaza de gân- întinsã moartã lângã mine…” (op. cit., În ipostaza de poet, Marcel ditor; atitudinea contemplativã a autoru- p.91 )/ „De abia acum îmi dau seama Mureºeanu a fost perceput de unii criti- lui nu este strãinã celor care sunt famil- cât de mult înseamnã… ambalajul! zise ci ca neoavangardist, ca neoromantic, iarizaþi cu structura intelectualã a sufletul meu, pãrãsindu-mã.”(op. cit., autorului. Aº îndrãzni sã afirm cã cea ca postmodernist… Prin volumele de aforisme, însã, îmi permit sã îl vãd cla- p.76),etc. care i-a surprins cel mai bine întreaga Ca poet, Marcel Mureºeanu a operã , fie în studiile ce prefaþeazã anu- sic, deoarece înþelepciunea - ca sintezã a experienþei unei vieþi, trãitã în dimen- dovedit în mii ºi mii de moduri mite volume, fie in studii critice sau siunile înalte ale spiritualitãþii - îmi justi- metaforice valenþele curgerii timpului cronici literare – ramâne doamna Irina ficã pe deplin alegerea. înainte ºi înapoi prin vremelnicele noas- Petraº: „Aº putea imagina o schiþã de Cãci, ce este aforismul, dacã nu tre existenþe, totul cu girul unei placide portret din þãndãri, înºirând la întâm- replicã în literatura cultã pentru vechiul eternitãþi ºi a unei rãbdãri cosmice de plare cuvintele pe care le-am folosit de- proverb popular? În ambele cazuri, sorginte demiurgicã. Contemplaþia a lungul anilor scriind despre poet ºi cuvântul nu e decât un rezumat poemele sale. Iatã: singuratic, discret, capãtã, însã, în cadrul aforismelor note metaforic întors spre sinele creator ºi jucãuºe, autoironice sau dureros ironi- ubicuu, bun ascultãtor, abisal, reticent, apoi din nou spre lume demonstrativ, vorbãreþ (aproape) exuberant, îngã- ce, nuanþe de umor negru, edulcorat moralizator ºi (de ce nu?) ironic, coerci- prin contrast la nivelul aceleiaºi con- duitor, dezaprobator, ironic (ºi autoiron- tiv sau punitiv: „Cuvântul e ca un scor- lumii au, de obicei, o trapã a lor, fiecare, strucþii frastice… ºi iatã, Maestrul! ic!), firesc, simplu, elaborat, jucãuº, lim- pion: atacã numai când este provocat ºi prin care poþi cãdea dintr-un înþeles în Plãmada contemplaþiei nu sugrumã un but, taciturn, epigramatic, surprinzãtor, îºi poartã, fãrã nicio excepþie, acul ca altul, fãrã sã fii sigur cã aceastã cãdere vitalism (mai cu seamã pe cel creator), molipsitor, atent, rebel, furiº, conºtient, ultim segment al fiinþei sale.” (op.cit., se va opri cândva.” (op. cit., p. 46). încãrcat, latent, provizoriu, „pre-fãcut”, p.13), tot aºa cum „Uitarea poate ucide pentru cã mãnuºa cuvântului e arun- Echivocul, sesizabil prin relaþia denota- dibuitor, definitiv, rotunjit, ultim, crista- o lume, atunci când cel uitat este catã provocator sub nasul lectorului, tiv-conotativ, scoate la ivealã ºi în lin, hãrþuitor, etern, drept, ocult, minci- cuvântul.” (op. cit., p. 41), pentru cã într-o selecþie pentru „duelul” intelectu- enunþul anterior multipla interpretare nos, ritmat, aproximativ, aberant, „Analfabeþi, neºtiutori, trecem mereu al, singurul ce poate anula singurãtatea semanticã, despre care aminteam ºi luminiscent, spart, muritor, absent, printr-o pãdure de semne!” (op. cit., ºi care asigurã – în fapt - comunicarea mai înainte. Putem vorbi, totuºi, de o liniºtit, greu, trufaº, christic, prelung, p.56), iar „Cuvintele au originea pe care ca atare. direcþionare afectivã a sensului înspre armonic, vag, crizic, senin, terorizat, ºi-o recunosc” (op.cit., p.45), pentru cã Lupta dintre teama de decadenþã ºi un receptor de un anumit nivel intelec- distinct, original, expresiv, înºelãtor, „Un cuvânt se prinde întotdeauna cu curiozitatea pentru ziua de mâine e sur- tual. Unele texte au valoare de silo- ameþitor, direct, real, multiplu, ambiguu, ventuzele ultimelor sale silabe de gisme, probând acea detaºare clarã prinsã în câteva cugetãri needulcorate: imprevizibil, polivalent, satisfãcut, pur, peretele de sticlã al sensului.” (op. cit., sau simulatã a autorului, altele aspirã „O noapte întreagã degetul meu virtual autosuficient, ispititor, de neocolit, stra- p.12). spre butade, iar o bunã parte poartã a apãsat pe trãgaciul real al pustii, fãrã niu, oprimist, neastâmpãrat, forfotind, Unitãþile lexicale se subordoneazã încãrcãtura aproape dramaticã a ca glonþul sã porneascã.” (op. cit., p.40) tonic, neobosit, laconic, gureº, tânãr, unei semiotici lucrative, subordonate impactului efemeritãþii în trup asupra /”Fericit cel ce nu crede în inocenta vir- încãpãþânat, revoltat, încontrat, natural, unor indici tematici. De exemplu, actul nemuritorului act de creaþie. La graniþa gulei!” (op. cit., p.38) /”Drama e cã ni se viu, tragic, grotesc-ironic, sfidãtor, scrierii este nuanþat în aforismele lui dintre „râs ºi plâns” realizând un exer- pregãteºte o tragedie!” (op. cit., p.39) pângãrit, deºart, blând, muzical, nelaº, Marcel Mureºeanu în maniera polifon- ciþiu de echilibristicã nevanitoasã între /”Ultimul refugiu al vieþii din noi este înfiorat, ingenios, sprinþar, colorat, oni- icã: „Scrisul însuºi este o stare con- starea extaticã ºi cea dramaticã, Marcel ochiul. Moartea ºtie asta, dar se face cã ric, fantastic, avar, generos, plurivalent, fuzionalã, scriitorul nu face decât sã Mureºeanu ne apropie de noi înºine, nu vede. Genial actor!” (op. cit., p.8) oximoronic. Pot vedea în toate acestea încerce sã iasã din ea, (dacã a intrat), revelând totodatã capacitatea sa fan- /”Spectrul eternitãþii e pericolul cel mare un lanþ de mângâieri ale lucrurilor, o traversând vaste ºi periculoase teritorii tasticã de a comunica atât de mult prin ce ne ameninþã viaþa de fiecare zi!” încercare repetatã de a le îmblânzi prin de panicã. De funeraliile celor ce nu mai pot ieºi se ocupã imaginarul. Dar atât de puþine cuvinte. Tonalitatea uºor (op.cit.,p65) atingeri delicate ale miezului lor scepticã, amarã este sesizabilã chiar ºi indictibil.” (Irina Petraº) ale cui sunt, oare, gropile astea comune?!” (op. cit., p.18). De la aspec- în planul fanic, obviu: „Abstracþiunile Dacã ar fi sã expun doar titlurile volu- fãrã limita mortificã poezia, iar derizoriul În loc de epilog melor sale, sau distincþiile literare, pre- tul oarecum pletoric al discursului - pentru un enunþ aforistic - autorul trece fãrã graniþã o ucide a doua oarã. Toate miile naþionale ºi internaþionale, spaþiul cu uºurinþã la un stil lapidar, servind, cele de mai sus se petrec însã fãrã nici Poezie sau aforism, metafora este modest al cronicii mele ar fi, cu sigu- însã, aceloraºi categorii estetice (ironia, o consecinþã asupra acestei forme de atât de vecinã cu realul (un anume real) ranþã, depãºit. ªi, oricum, cei care sunt umorul, paradoxul): „Nimic mai de preþ viaþã!” (op. cit., p.82) sau „Nu ºtiu ce în tot ce scrie cu atâta sensibilitate interesaþi de biografia (de notorietate) a în poezie decât Divina Gratuitate” (op. este mai îngrozitor: sã faci acelaºi lucru Marcel Mureºeanu. Cuvântul vibreazã autorului, o pot descoperi fie în prefaþa cit., p.28) ºi „Uitarea poate ucide o în fiecare zi, sau sã ai acelaºi coºmar în nu doar fonetic prin rostire, mai cu vreunui volum, fie în dicþionarele lume, atunci când cel uitat este cuvân- fiecare noapte!” (op. cit., p.86) seamã acolo, în planul intim al sen- poeþilor români sau în istorii. ªi, iatã, cã tul. „(op. cit., p. 41) Actul creator este surilor, pe care autorul are abilitatea sã azi mãrturisesc cã, dacã admir în mod vizat în contexte morale, responsabili- le dirijeze spre un mesaj uman profund. particular ceva în scrisul poetic sau Viaþa ca drum tatea scrierii este subliniatã persuasiv: ªi nu, nu este vorba doar de înþelepciu- aforistic al acestui autor, este cu certi- „Nu numai cã nimeni nu ºtie ce este între pãmânt ºi cer nea pe care þi-o aduce vârsta. Cu toþii tudine patosul cuvântului, pe care poezia, dar nimeni nu ºtie dacã existã ºtim cã nu vârsta ne face înþelepþi. reuºeºte sã îl smulgã tandru din sânul Ca ºi proverbul, aforismul este o sau nu” (op. cit., p.30), iar „Scriitorul se Este, cred, pe lângã sinceritatea semnificaþiilor mãrunte ºi sã îl redea hrãneºte din natura sa contradictorie, aserþiune despre felul în care este necondiþionatã, demnã a fiecãrei trãiri ºlefuit, cu transparenþe de chihlimbar din ceea ce gãseºte la confluenþa dintre lumea, transmiþând un adevãr potenþial, în parte, sinteza cunoaºterii ºi a senti- unui circuit valoric, fie prin metaforizare, cer ºi pãmânt ºi din procesele pe care pe care se sprijinã enunþiatorul, cu mentelor, a profanului ºi a sacrului, în fie prin vreun alt meºteºug poetic sau le câºtigã în faþa logicii de rând.” (op. scopul imanent de a include o situaþie lingvistic, plasând accentul pe o relaþie cit., p.44) particularã, într-un cadru general. fine, a oricãrei dihotomii pentru a da constantã dintre context-cotext-text si Autorul are chiar inspiraþia de a teo- Marcel Mureºeanu nu se abate de la naºtere OMULUI CREATOR. metatext, într-o manierã elegantã, retiza aforismul (maxima, cugetarea), aceastã stereotipie, decât în mãsura în ªi pentru cã pe 28 noiembrie autorul spontanã, astfel încât evidenþierea undeva la graniþa dintre ludic ºi persi- care spiritul liber îºi permite sã o facã. împlineºte o vârstã frumoasã, consider mesajului sã nu se realizeze brutal, flare, vizând atât impactul valoric al Evitarea dogmatismului este evidentã cã nu e deplasat ca în numele meu ºi al imperativ… ci domol, ca o subtilã asimi- enunþului în sine, cât ºi elementul ºi mijloacele lingvistice atât de variate colegilor de redacþie sã spunem un cald lare. semantic: „Marile fraze ale literaturii de care uziteazã îl aºazã alãturi de ºi onest „La mulþi ani, Maestre!”

4 noiembrie - decembrie 2009 cronica literarã

Constantin Trandafir publicã, la Adrian JICU douãzeci de ani distanþã, un jurnal su- [email protected] gestiv intitulat 1989 Vedere din provin- cie*, þinând sã se delimiteze din start de moda postdecembristã a literaturii de sertar ºi oferindu-ne „o cronicã plinã de lucruri umile”, dar, aº adãuga eu, bogatã în semnificaþii. Chit cã respinge aceastã Jurnal retroactiv posibilitate, cartea este ºi un jurnal de idei, ºi unul de creaþie, dar mai presus de toate este un document al sensibili- statele comuniste, inepþiile cuplului dic- fericirea/ ªi-al ei cântec îl ascult,/ Dacã- tãþii unei lumi, într-un moment fierbinte, tatorial, reacþia Occidentului faþã de acu- n voie imnul þãrii/ Îl avântã în eter,/ Dacã de prefaceri radicale. Caracterul memo- tizarea problemelor din România, mândru Tricolorul/ Voios fluturã pe cer,/ rialistic, propriu oricãrui jurnal, este slugãrnicia unor colegi de ºcoalã sau Dacã oamenii sunt veseli/ ª-o iau timpu- dublat însã de alte câteva registre care scriitori. Rãsturnarea din decembrie este lui-nainte,/ Toate-acestea-ºi au firescul/ merg de la spirit critic, la putere de evo- anticipatã în pagini vii, în care se simte Fiindcã-i azi la cârma þãrii/ Românul de care ºi, de ce nu, de interpretare. Luate omeni (?)/ Nicolae Ceauºescu.” (p. 214) separat, personajele ºi întâmplãrile din nemulþumirea celui care noteazã, fãrã ªedinþele de partid, practica prelun- jurnal nu sunt spectaculoase, însã (vo- ca acesta sã pozeze vreo clipã în gitã a elevilor la cules, cozile la porto- luntar sau nu) autorul le transformã în disident sau revoluþionar. De altfel, retroactiv, la douãzeci de ani de la acele cale sau lapte, discursurile patriotarde, piese ale unui joc complicat, inclusiv de-a ieºirile la munte, ºpriþurile cu amicii, literatura. Fiindcã dincolo de intenþia întâmplãri, Constantin Trandafir pre- cizeazã cu luciditate: „Personal, n-am corespondenþa cu redactorii unor reviste ludicã sub care sunt situate aceste de culturã, insomniile, durerile (fizice ºi notaþii, cartea se citeºte rapid, cu fost disident (!), nu-s nici de dreapta, nici de stânga, nici mãcar inteligent, cum sufleteºti), eforturile uriaºe de a face rost patimã, fiindcã acþioneazã în douã de o bucatã de carne sau de niºte ouã direcþii. Pe de o parte, ea o oferã o per- prevede savuroasa vorbã a lui Paul Reynaud.” (p. 8) În schimb, se dove- pentru Vio sunt coordonatele unei exis- spectivã subiectivã asupra unor eveni- tenþe cunoscute celor care au trãit în mente (1 ianuarie-22 decembrie 1989), deºte un atent observator al prefacerilor mondiale, comentând cu precizie de regimul comunist. Nimic nou ºi, totuºi, iar pe de alta, devine o sondare de sine, dincolo de aceste tribulaþii, se profileazã un fel de punere în luminã a celui care analist politic (cum am zice astãzi), presãratã cu ironie amarã. Vederea… o conºtiinþã puternicã, dublatã de o scrie. inteligenþã vie. În ciuda greutãþilor, Una dintre ideile forte ale cãrþii este este, din acest motiv, ºi o odisee a prãbuºirii regimului Ceaºescu. deducem, personalitatea unui intelectual reevaluarea relaþiei centru-periferie, lucid nu poate fi anihilatã. Într-un anume prea adesea înclinatã în favoarea capi- Ca orice jurnal, ºi cel al lui Constantin Trandafir poate fi privit în latura-i pican- fel, miza acestui jurnal este ºi de a talei. Constantin Trandafir taxeazã demonstra cã provincia nu ucide, ci, prompt aceastã prejudecatã, atrãgând tã, chiar dacã intenþionalitatea e dis- spune, cã morþii sã nu sãrute pe cei vii. cutabilã pe acest palier. Apar deseori în dimpotrivã, stimuleazã. Ea nu mai este atenþia asupra unor asemenea derapa- „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, ci je: „Unii metropolitani cam cu nasul pe Lasã, mamã, cã ne vedem mai des în paginile cãrþii nume de pupãncuriºti ai vis, ca acum». Îmi spun în sine-mi: epocii de aur ºi versuri întreþinãtoare de devine un spaþiu unde palpitã o intensã sus se uitã pieziº la Provincie, nevrând viaþã intelectualã: „Viaþã de dascãl sã ºtie cã în literaturã nu conteazã înþe- «Cãci eu doar visez acum». Ea se cult al personalitãþii, pe care autorul le opreºte, e de acord cu ce spun, îmi face transcrie cu vãditã indignare, ca un provincial, dar ce provincie! Locul unde lesul geografic, ci acela valoric. Dar, din se întâmplã multe. ªi lecturi, mai am ºi punctul de vedere al cantitãþii de medi- semn cu delicateþe ºi se retrage. «La memento al josniciei omeneºti. Lista e revedere, mamã!» - ºi mã trezesc. Încep însã prea lungã pentru a-i înºirui aici… damblaua scrisului.” ((pp.32-33). ocritate, s-ar zice cã mai «provinciali» Vederea din provincie sã plâng ca un copil. La înmormântare Iatã doar o mostrã „poheticã”, semnatã, ne dezvãluie chiar dumnealor.” (p. 9) Alteori, nemulþu- nu doar pulsul unei lumi într-un moment n-am plâns. Tare mi-e dor de ea!” (p. 80) culmea, de Gabriel G. Bacovia: „Dacã mirea împotriva unor astfel de atitudini anume, ci ºi pulsul celui care noteazã. Fiind vorba de anul 1989, componen- liberi/ Ducem traiul/ În a noastrã/ îmbracã o coloraturã ironicã, însã la fel Descoperim, în definitiv, un Constantin ta politicã nu putea lipsi. Diaristul înreg- Românie,/ Dacã nu ne/ Mai pândeºte/ de muºcãtoare: „Citesc «România litera- Trandafir viu, care se împarte între istreazã cu febrilitate prefacerile din Nici o geanã/ De sclavie,/ Dacã râde rã» de azi, mã opresc numai o clipã la ºcoalã, scris ºi familie, mereu implicat, «Zilele educaþiei prin literaturã, Buºteni mereu cãutând sã (se) înþeleagã. 1989», ediþia a VII-a. Parcã am mai citit Paginile cãrþii sugereazã ºi un anumit despre afacerea asta. Au invitat numai traiect intelectual, reflectat în cãrþile oameni mari de tot, pe noi, ciurucurile citite, revistele literare consultate, arti- câmpinene, nu ne bagã în seamã: colele scrise etc. Însã diaristul nu se Constantin Þoiu, Ion Hobana, Horia izoleazã în turnul sãu de fildeº, ci Aramã, Teofil Bãlaj, Marta Bãrbulescu, rãmâne în mijlocul semenilor, dovedin- Virgil Chiriac, Ioana Diaconescu, Elena du-se cât se poate de uman. Aºa se Dragoº, Gica Iuteº, Petre Luscalov, explicã faptul cã studiile despre Mircea Nedelciu, George Nestor, Iuliu Creangã, spre exemplu, stau alãturi de Raþiu, Passionaria Stoicescu. Au luat informaþii sportive, autorul comentând cuvântul, înainte de oricine, «organili»… rezultatele meciurilor de fotbal ca un Mai departe, lucruri neinteresante, de pasionat microbist. Geo Bogza, Eugen Todoran, Monica Prin acest volum, Constantin Spiridon, Nicolae Manolescu, Eugen Trandafir ne trimite o autenticã „vedere Simion, Mircea Iorgulescu, Laurenþiu din provincie”, peste timp ºi timpuri, prin Ulici, Henri Wald, Doris Lessing, Marin care construieºte o lume vie ºi atmos- Sorescu…” (p. 114) Rãzbate din aceste fera ei. El scrie, în definitiv, un jurnal rânduri frustrarea celui conºtient cã i se retroactiv, prin care dã viaþã, din interior, face o nedreptate, cã nu meritã un unei epoci. Fãrã pretenþii, fãrã ipocrizie asemenea tratament ºi cã nu poate face ºi, mai ales, fãrã mânie. Pentru cã altceva decât sã se rãzbune prin scris. autorul de acum/diaristul de atunci con- Nu sunt în acest volum doar pagini semneazã semnele trecerii timpului, cerebrale, în care spiritul critic ºi raþi- oferindu-ne astãzi o imagine oarecum unea predominã, ci ºi rânduri naive, ineditã a vieþii de acum douãzeci de ani, banale sau de trãire intensã. Aproape instructivã deopotrivã pentru cei care au lirice, de un dramatism tulburãtor rãmân trãit-o (similar sau diferit) ºi pentru cei momentele în care diaristul evocã tineri, care ºtiu prea puþine despre ceea moartea mamei ºi, mai ales, zilele ulte- ce însemna viaþã în provincie nu cu mult rioare, când se simte pustiit, frãmântat timp în urmã. Aº spune, deci, despre de imaginea celei pe care nu o va mai acest volum cã este nu atât un jurnal în avea niciodatã: „Am dormit pe frag- adevãratul sens al cuvântului, cât mai mente, pauze lungi, vise nici într-un caz degrabã o mostrã de viaþã autenticã. O paradisiace. Pe mama o visez de douã carte care întruneºte, pe undeva, atri- ori. O datã o strig disperat, nu ºtiu cine butele clasicitãþii, scrisã echilibrat ºi mai m-a speriat ºi o chem în ajutor. Mã degrabã simplu. Ea e asemenea vinului trezesc îngrozit. Adorm dupã o orã în bun, limpede, cãruia trecerea anilor i-a þârâitul ploii. O visez iar, cu o jachetã sporit savoarea. neagrã, aºa cum era cea cu care a fost ______înmormântatã, dar cu o fustã mai deschisã. E subþire, frumoasã. Mi-e * Constantin Trandafir, Vedere din dragã, sã mã topesc. ªi eu îi sunt drag. provincie: jurnal - 1989, Bucureºti, Vrea sã mã sãrute. «Nu-i voie, aºa se • Cãlin Veronica - Floarea soarelui Editura „Vestala”, 2009 noiembrie - decembrie 2009 5 autori ºi cãrþi

Grigore Codrescu sei Maria Cantacuzino Enescu sau romanul locurile, tot anonime, într-un scenariu al rezistenþã ºi supravieþuire, dar debutul, atât Bufniþa oarbã, în traducerea lui Gheorghi dramei noastre. de întârziat, se datoreazã reticenþelor fireºti, Iorga. Intuiþia lui S. G. B. vine dinspre clasicism. în confruntarea cu cititorii ºi critica”. Lecturi Sunt multe lucruri de descoperit în Discursul pestriþ, picant, se potriveºte crochi- Volumele sale de poezie sunt trei: Interstiþii, neconvenþionale aceastã carte neconvenþionalã, în care urilor existenþiale ºi unor mãºti cu nume de prefaþat de Constantin Cãlin ºi publicat în autorul se comportã uneori ca un arhivar, Vasilicã, Ion ºi Ioana, Riki, tanti Aglae sau 2000, la Editura „Plumb”, din Bacãu, apoi, În cartea de eseuri, articole ºi cronici fiind foarte bine documentat, iar textele sunt Nãtãrãu Gimi, cu, pardon, „Familia pulii” De veghe în lanul cu negarã, prefaþat de Ion apãrutã la Editura „Proplumb” (Bacãu, bogate în trimiteri la surse din istoria literarã. (unde sunt Federaþia Bãnulescu sau Familia Tudor Iovian ºi publicat la Editura „Casa 2009), intitulatã „Lecturi neconvenþionale“, Se fac referiri ºi la pictura universalã, se Popescu!?). Tocmai în acest spectacol de Scriitorilor” Bacãu, în anul 2004, ºi Pseudo de Grigore Codrescu, sunt cuprinse invitaþii poate deduce cã domnul profesor este un piaþã publicã, mai vulgata ºi mai la zi, are loc Tractatus Logico-Philosophicus, publicat la parodierea unor forme de kitsch actuale (reli- la lecturã care ar putea sta foarte bine sub admirator al lui Munch, Van Gogh, Editura Plumb, în anul 2008. gios, social, uman), satira uºor caragialianã urmãtorul motto, frazã desprinsã din post- Arcimboldo. În plus, Grigore Codrescu „Eziþi?!... Eºti derutat?!... Îþi vine greu?!/ a cotidianului plin de vitalitatea argoticã, de faþa semnatã de autor: „Cãrþile ne citesc pe dovedeºte har de povestitor, are simþul oral- Ignorã morbul, liniºtea bizarã/ ªi-admirã din itãþii, este plin de umor pânã la a fi hâtru, dar drame întoarse în ridicol, de traumatismul noi cãci sunt buni psihologi ºi, ca dovadã, emfaticul muzeu/ Sinopticul Figurilor de este ºi sobru atunci când situaþia o impune. apartenenþei la cotidianul nostru, vãzut ca nu-ºi lasã sufletul oricând la îndemâna cearã./”. Sunt versuri ce, deºi scrise în ulti- Este sincer, deschis, generos, curios de a „sanatoriu. A se vedea parabola bolii noastrã.” mul volum - unul despre care autorul spune Articolele din primul capitol, dedicat clasi- descoperi autori ºi cãrþi, dar mai ales curente, vidarea noastrã, din poema cu titlul oameni, caractere ºi emoþii în spatele marcat, tematic, Sanatoriu, pe formulã Ioan cã i se poate reproºa registrul minor, pas- cilor, pot constitui un material de studiu pen- tiºarea, deriziunea, persiflarea - denunþã tru profesorii ºi elevii de liceu, atractiv mai cu paginilor citite. Es. Pop: „înaintez pe culoare// e ca ºi cum aº pluti decojit de trup/ atras de ecoul cuvintelor oarecum cã Ion Dinvale merge împotriva seamã prin faptul cã nu alunecã în sobrietãþi Violeta SAVU mamei/ undeva în scrumul timpului/ când în curentului. Poezia, dupã pãrerea sa, pre- didactice. În cuprinsul lor, Grigore Codrescu casa noastrã luceau/ bucuria ºi ochii// o gãs- supune muzicã, armonie, ritm, sensibilitate“ descrie natural ºi sintetic din opera unui scri- esc strânsã în cãmaºa de forþã/ cum se clat- (versul liber, ºi implicit, proza poeticã permit itor sau caracterizeazã personaje literare. Stoian G. Bogdan inã ca o pendulã stricatã/ din lumea mea în o afirmare facilã a celor lipsiþi de înzestrare, Spre exemplu, „Munteanca Vitoria Lipan lumea ei// m-ar împãca acum ºi-o bãtaie/ un este o femeie simplã, dar cu o intuiþie sclipi- de chemare). Sã vedem dacã-i aºa: „ªi Chipurile blestem o înjurãturã/ un scuipat/ fiindcã îmi e toare”, „Ilie Moromete evolueazã sub colbu-i fierbinte!... ªi-i soare!... ªi-i vis!.../ - E atât de dor/ de mama”. Iatã, însã, ºi un iarnã pe albul hârtiei de scris!”. Nu vedem, impactul unor iluzii” sau „Ion este individul Democratizarea limbajului poeticesc e de exemplu de satirã, religioasã ºi socialã toto- auzim… auzim ceea ce spune poetul Ion neintegrat”. mult instauratã, iar volumul lui Stoian G. datã, în poemul, iarãºi sucit ºi rãsucit dupã Dinvale ºi o dovedeºte: „eu scriu mai mult Cu umor, autorul amendeazã speculaþiile Bogdan, Chipurile (Bucureºti, Editura actualitãþi, S-a luat lumina: „Luaþi lumina luaþi pentru publicul larg, deºi aº putea sã scriu aberante ale unor critici literari care au vor- „Cartea Româneascã”, 2009) trubaduresc, lumina/ ºi popa aprindea lumânãri/ Sfeºtania bit despre literatura lui Ion Creangã: „Divinul aºezat de un „crai de curte” sub girul matein, teribil de cifrat, de ermetic, însã nu sacrific Dumnezeu e cu voi cu noi/ Mulþi ani pãrinte/ cititorii, pentru un grup restrâns de profe- critic - am numit pe George Cãlinescu – al stilului motãnesc de a fi/ vorbi al lui Pirgu, ºi beau vinul direct din damigeanã/ (…) chi- sioniºti ai scrisului”. Iar reproºurile pe care ºi vede în povestitorul humuleºtean poporul aminteºte de o linie constantã la români, po- uleau de la ºcoalã doar-doar de s-or împri- le asumã poetul, sunt consecinþa „pãtrunderii român însuºi în genialã expansiune; expan- ezia tinerilor puºi pe ºotia lirismului anti, nu eteni/ cu Nãtãrãu/ îl invidiam mã gândeam la siune unde? în ºtioalnã la scãldat, în pielea nouã, cât proaspãtã. „Argoticele” din teritori- reportajele cu Ceauºescu ºi/ veceurile lui pe uºa din dos a filosofiei”, spre a surprinde goalã pe câmp, fugind prin grãdinã, sau ul lingvistic ºi uman aduc, primele, o largheþe aurite/ºi-l vedeam pe Gimi cocoþat pe cãcat componenþa umanã a vieþii ºi activitãþii mari- stând ugilit dupã gard ºi strigând«bate-mã, liricã, de boemã mutatã în scris, cum ar veni. aruncând cu suluri/ de bani…”. lor filozofi (cu iluziile, cu decepþiile, cu frus- omoarã-mã», mamei sale?” Interesantã este Poezia cu personaje marca S. G. B. nu are, Cred cã supapa liric-antiliricã a poetului trãrile dintotdeauna, ale filozofiei). opinia autorului despre tinereþea lui Vasile însã, cantabilitatea „versetelor” lui Cezar nu stã doar în curajul lingvistic, azi umblat Despre „pseudo-tractatus”, trebuie spus Alecsandri: deºi intrat în literatura românã Ivãnescu, nici substanþa tragicã a neoexpre- destul, sau în tuºele satirice, în prozastic, ºi cã urmeazã inseparabil celorlalte volume, ca Poet, versurile surâzãtorului Alecsandri sionismului, placat pe cotidianul nostru plic- el dozat intuitiv, ci în brusca introducere în care sunt o mare diversitate, pentru toate îºi pierd din farmec în lecturã modernã. tis, de felul Ioan Es. Pop, dar poartã o mascã minorul, anecdoticul „chipurilor” ºi gusturile ºi preferinþele - de la pamflete, Logica acestei metamorfozãri ar fi urmã- autenticã a cântãreþului cetãþii. Cu miºcãri „momentelor”-schiþe, a unei scãri eveni- psalmi, poeme filozofice, acide, virulente, la toarea „... acolo unde a fãcut un mare efort minimaliste, integrat plutonului din care sunt menþiale ºi semantice majore, de urmat. Aº cântece ºi elegii. De aceea, unele dintre – în poezie – pentru a respecta convenþiile numiri/ dedicaþii limpezi, S. G. B. foloseºte, cita o „halucinaþie” mai adâncã: „pãºeºti acestea par o ºtiinþã... dar, cum sã nu fie genului ºi ale unui principiu poetic depãºit de fapt, recuzita postmodernã pe linia Daniel înainte prin ceaþa cu gust de cenuºã/ inspiri câteodatã ºtiinþã poezia, dacã subiectele ei Bãnulescu. Aºa, locurile ºi oamenii þin de acum, s-a dovedit perisabil, iar unde s-a expiri pânã ce vezi oraºul/ cu ziduri gri aer sunt omul ºi umanitatea?! ªi de ce sã nu exprimat lejer ºi... dezordonat – în prozã – cunoscuta autoreferenþialitate, dar tonul e stãtut ºi oameni gri/ ca ºi cum l-ai fi dez- împrospãtat, mai ales în limbaj, prin vizi- aibã poezia ºi excentricitate, când întocmai se aratã mai rezistent.” gropat cu suflarea din praf// cerul se vede nu standardele sunt ceea ce o desfiinþeazã? În George Bacovia, care avea talent de gra- unea, alegoria din banal-marginal, aceea se vede deasupra/ sunt numai ruine ºi mii de cazul poeziei lui Ion Dinvale, este vorba fician, n-a încercat culorile pe pânzã, dar e dorit vizionarã (pentru astã tendinþã ar trebui capcane/ de-o sutã de ani bãrbaþii au plecat despre o excentricitate cu resurse ale limba- un excelent creator cromatic în cuvinte. numiþi cei în drept, Ion Mureºan, Aurel sã moarã/ pentru pãmântul care înghite jului ce nu sunt epuizate, tocmai pentru cã nu Aceastã complementaritate, cât ºi sinestezi- Pantea sau Marian Drãghici care umblã cu oraºul (…) pe uliþele roase/ zac sute de pros- ile cu muzica, sunt explicate în capitolul magia vizionaristã, dar fãrã „cruditãþi” sunt aduse în vers cuvintele care incitã gãlã- tituate bãtrâne/ un ºir de momâi asemenea gia, ci acelea ivite din liniºtea adâncã ce pre- „Avataruri ale eului poetic bacovian”: lingvistice). cenuºii/ care a fost cândva pãdure/ toate-l merge versului. Poezia aceasta zãdãrniceºte „...culoarea participã la impresia muzicalã, Cum cei mai cunoscuþi dintre tinerii poeþi cunosc pe bãtrân ºi-l iubesc/ el le-a fost actuali construiesc o poezie amplã, uneori poemul organizându-se în jurul unui motiv primul ºi ultimul client// aici prietene ar fi fost întâlnirea celor tãcuþi, ce descriu în cuvinte chiar epicã ºi nemetaforicã, dar cu rupturi sau laitmotiv ce provine adesea din sfera mai bine sã nu intri/ acesta-i oraºul care au întinderi lungi, fãrã capãt, dar subþiri ontologice, cu translaþia „poveºtii”, nu ne cromaticã. Culoarea însã nu e un mijloc de comãneºti. Aici m-am nãscut eu/ aici te ca firul de pãr, cu lumea aservitã gãlãgiei, ca mirã cã S. G. B. reuºeºte destule asemenea reprezentare, de evocare a concretului, cãci aºteaptã disperarea în rochie de mireasã/ ºi o toacã bãtutã continuu. Asemenea oameni „chipuri” în volumul sãu premiat… Aflat în poetul nu e un pastelist; culoarea îi dizolvã moartea dacã ai noroc”. (ca Ion Dinvale) par niºte copaci fãrã nicio aria ludicului, farsei, (auto)ironiei, unei vigu- obiectului contururile într-un fluid, o stare de Pe aceastã linie, a boemei (ºi poemei frunzã ºi fãrã umbre. Dar, sub umbrã nu e roase schimbãri de ton, de veritabilã plonjare spirit. La Bacovia, cromatica are puteri magi- ontologice), cred cã se instaleazã adevãratul niciodatã luminã, pe când, dedesubtul luminii în cotidian cu înºurubãri de sensuri deodatã, ce; întreþinând mirajul unei lumi ireale.” lirism al lui S. G. B. De urmãrit la altã scarã sunt umbre!... S. G. B. poate deveni chiar trubadurul care Am menþionat cã domnul Grigore existenþialã, pe alt versant lingvistic. Poezia lui Ion Dinvale e o partiturã liricã se spune pe sine, acum ºi aici, între eºuaþi, Codrescu întocmeºte caracterizãri de per- din ºoapte, nu un poem din cuvinte negre ca visãtori, înamoraþi dupã reþeta lacrimo- Viorica RÃDUÞà sonaje. În capitolele dedicate unor persona- genã, spasmatici ºi obsedaþi, decãzuþi ºi fundul iadului, e ceva care merge alãturi de litãþi din judeþul Bacãu, Grigore Codrescu le retardaþi etc. Ion Dinvale om, ca umbra! ªi totuºi, deºi e uneori în observã trãsãturile de caracter, ne oferã ele- Volumul înfãþiºazã o lume de minori care forma clasicã a sonetului, elegiei, pastelului, mente inedite din biografiile acestora, îi îºi mocnesc dramele în violenþe de limbaj Pseudo Tractatus ea are o acuitate a verbului, care nu îi aduce portretizeazã. Astfel, Ovidiu Genaru „este verbal ºi nonverbal, tot mai supuraþi de rãni identificarea cu altele. Existã în aceastã aproape de profilul existenþial al scriitorului sociale, de consolãri cârpite, de narcoza fa- Logico-Philosophicus poezie o ºtiinþã lingvisticã inefabilã, american din secolul trecut”, Petru bulaþiei ºi a refugiului, de fantoma amorului neaºezatã prin rezistenþa sintacticã ºi morfo- Cimpoeºu este animat de „un tumult interior reþetar º. a. Forþa poetului stã, la ora debutu- Mai puþin cunoscut ca poet, Ion Dinvale logicã, ci printr-un þesut, o „osaturã” stilisticã bine temperat”, C. Th. Ciobanu este „discret, lui exploziv, în spunerea pe faþã, cinicã, în (Ion Pascariu) este cu adevãrat un scriitor în care cuvintele se cautã, se desluºesc între introvertit ºi auster”, Ion Fercu „are sufletul imageria clovenescã a realului, compus care nu „produce” literaturã din tratate, con- ele, devoalând ori închizând înþelesul (cuvin- pustiit de himere ºi, vrând-nevrând con- anume din figuri victimizate fãrã vinã, din venþii, cliºee, ci din viaþã; el a gãsit în chiar tele se bine înþeleg unele cu altele, cãutân- tureazã imaginarul sãu poetic pe motivul sin- artificieri ai duhorii grele, de moartea asta viaþa sa fermentul ce lipseºte destul de mult du-se, dar între ele stã misterul). Cuvântul gurãtãþii ºi al tristeþii”. Acelaºi Ion Fercu este lentã, intravitalã, spusã într-o cadenþã versului, acum: misterul! – pe care nu-l predã simplu, din poezia lui Ion Dinvale, are o cumva un caz asimetric cu cel al lui Vasile mâloasã, de rebuturi umane. Grotescul e, obscuritãþii. S-a întâmplat astfel, deoarece spaþialitate interioarã, aºa încât, în fiecare Alecsandri, deºi inclus în capitolul dedicat fireºte, cel mai curent plasat pe faþa viaþa poetului ºi poezia sa sunt fascicole de dintre ele este tot un cuvânt, apoi cuvântul prozatorilor, domnul profesor Grigore convergenþã!... „chipurilor”, caricate uneori macabru, ca de dinãuntrul cuvântului, ca în pãpuºile Codrescu ne demonstreazã cã Ion Fercu Ion Dinvale vine din lumea satului, de la un posibil penel Goya. Tocmai în caricaturã Matrioºka. este mai mult poet decât prozator. stã amprenta „discursului” liric al lui S. G. B. Valea lui Ion, iar dacã aude ºi astãzi bãtutul Ele se vor mai fãuri, poetul Dinvale Autorul nu se fereºte sã vorbeascã Galeria personajelor e, într-adevãr, din aria coasei pe boatcã ºi pasul þãranului, cu sapa despre cãrþi, altfel destul de dificil de recen- de preumblare Pirgu, mai sãpatã azi în în spinare, plecând ºi venind de la câmp, intenþionând sã realizeze un volum selectiv, zat, care sunt, dacã mã pot exprima aºa, vocabule ºi stãri cenuºii decât ieri, prin dacã aude ºi azi coasa în iarbã ºi vede care, probabil se va intitula „poeme irepresi- „necanonice” în literaturã. Din categoria Bucureºtiul vechi, lipsit de spiritul tandru- brazdele ogoarelor, fânaþele, pãdurile… cum bile senectuþii”. Acesta se va alcãtui pentru acestora fac parte: cartea de convorbiri cu satiric al Ioanei Pârvulescu, aº zice. Poezia sã nu scrie poezie?!... A debutat în literaturã cã „debutul s-a produs târziu ºi cele mai maestrul Ilie Boca – „Magia amintirii“, sem- argoticã, în ciuda utilizãrii unor tehnici post- târziu, la 53 de ani, în suplimentul literar al multe dintre poeme sunt ale vârstei în declin, natã de Carmen Mihalache, cartea biobibli- moderne uzuale, de la intertext la autorefe- ziarului Deºteptarea, „Sinteze” (martie cu nostalgiile, melancoliile, eºecurile, înfrân- ograficã George Bãlãiþã, întocmitã de renþialitate, plaseazã personajele cotidiene, 1999). „Am scris dintotdeauna, mãrturiseºte gerile ei, obscuritatea aºteptãrilor…” Marilena Donea, cartea de amintiri a prinþe- fie ºi din „arealul” nostru… postdecembrist, ºi el, poezia fiind pentru mine o modalitate de Aurel V. ZGHERAN

6 noiembrie - decembrie 2009 autori ºi cãrþi

Ion Simuþ deoarece acesta „nu meritã uitarea de seninã mãrturie autorul!) - naturaleþe Gheorghe Izbãºescu care este înconjuratã opera sa.“ (p. frustã (...ºi, totuºi, conþinând unduirile Europenitatea 107) Astfel angajat, aventurierul mai princiar-regale, mistic-alchimice, ale poate cãdea ºi în ispita parafrazei, Lebedei!) care ne trimite cu gândul la Experimente romanului românesc pornind de la (cândva) celebra Listã a maniera (evident, nu ºi la geniul ºi va- mentale lui Manolescu, astãzi rutinatã prin prac- contemporan loarea artistic-creativã...) a pictorului (Poemele de la Athena) tica excesivã a topurilor literare, mai francez, creator de „artã naivã”, Henri ales cã apelul la conceptele criticii Rousseau: „Ne-ntorceam, ca-ntotdeau- Parcurgerea acestei cãrþi (Oradea, manolesciene (în special, tripartiþia tipo- Asistãm prin Experimente mentale na, de la câmp, / noapte era,/ pe ceruri Editura Universitãþii din Oradea, 2008) logicã a romanului în doric, ionic ºi cor- (Cluj-Napoca, Editura „Limes”, 2009) la roiuri de stele” (cf. Crochiu I); „aº fi scris se dovedeºte a fi o aventurã autenticã, intic) este frecvent. un caz pasionant de întâlnire a versuri îndelung,/ sãrutând pana unei prin diversitatea reacþiilor pe care le Toate aceste reacþii contradictorii îºi Autorului cu Opera sa. Gheorghe lebede albe” (cf. Sãrutând pana unei solicitã cãlãtorului. Trebuie menþionat pierd din însemnãtate în momentul în Izbãºescu, un adevãrat „Ulise al din start faptul cã nici lectorul vizat de o lebede albe, p. 23). care rãzbate finalitatea ascunsã a dis- oraºului”, îºi cautã, cu ocazia unei cãlã- asemenea aventurã nu este absolut Titlul, Rãsãrit de lacrimã (izbu- cursului critic; din toatã aceastã carte torii în Grecia, patria spiritualã. Prilej inocent, ci pãcãtuieºte (felix culpa!) prin titã/intuitã sintezã, între apollinic ºi se detaºeazã o conduitã consecventã, pentru a scrie câteva texte ocazionale racordarea la un orizont de aºteptãri, neptunic) este împrumutat de la finalul o intenþie nobilã ºi capacitatea de a (subtitlul plachetei este chiar Poemele legitimat de producþiile culturale asoci- poemului/distih Crochiu III: „În zori, înþelege cã literatura e un „personaj de la Athena) în care îmbinã elemente ate numelui Ion Simuþ. Critic ºi istoric li- rotund“, asemenea auctorelui sãu. iarba-n cristale - / rãsãrit de lacrimã”. a douã lumi. Pe de o parte este Atena terar, specializat în diagnosticarea Europenitatea romanului românesc Dar titlul este confirmat prea puþin de simptomelor actualitãþii literare, jurnalist prezentului, cu emigranþi vânaþi de contemporan e, mai mult decât o listã a cãtre poemele ciclului. Intenþia de cultural, pedagog formator de discipoli, poliþie, cu turiºti americani antipatici, cu lui Simuþ, apologia unui modus vivendi esenþializare a discursului poetic este toate acestea sunt dimensiuni din per- care presupune lecturã, atât în timpul strãzi ºi hoteluri luminate, „cu caldarâ- spectiva cãrora cititorul va lectura acest evidentã, dar nu tot atât de evidente muri care sângereazã”, iar pe de alta e dictaturii ºi oprimãrii valorilor, cât ºi în sunt ºi reuºitele sus-numitei „operaþi- nou volum. Unul de criticã literarã, con- perioada confuziei acestora, prin antica Athenã, aceea a eroilor ºi zeilor, struit în ton confesiv, susþinut de sin- uni”: „Bunica despre care-þi scriu/ nu e pe care poetul îi descoperã dincolo de panorama pestriþã a societãþii de con- aceea care a fost...(...) La fel ca vre- tagme ce marcheazã descinderea auc- sum. Una dintre revelaþiile amare este crusta realului. Oraºul devine, astfel, mea-i ºi bunica,/ e bunã uneori ºi une- torialã în text, cãci aceastã instanþã nu deconspiratã ºi în acest volum, chiar „un muzeu viu”, în care poetul citeºte se mai vrea voalatã sub masca imper- dacã e adaptatã contextului: romanul ori e rea,/ iar alteori e-aºa ºi-aºa.../ Ea semnele trecutului ºi ale mitului: „ºi sonalitãþii. Într-un fel, el este un jurnal Gabrielei Adameºteanu pretinde „un zice despre mine cã-s zurliu/ de aceea umbra lui Pericle n-o sã ne mai con- (nedeclarat) de lecturã care vizeazã cititor cultivat ºi experimentat, dintr-o mã grãbesc, tãticule, sã-þi scriu” (cf. damne/ cã pericolele mai puþine vor fi producþiile de valoare ale romanului categorie de elitã ce se subþiazã neli- Scrisoare tatei, p. 21). Sau: „Bunicul altceva/ decât strada pe care circulã românesc pe o perioadã de 60 de ani niºtitor“ ºi trebuie pusã în legãturã cu meu, un bãtrânel sprinþar,/ cu nasul ca numai sângele/ ca mitul sã funcþioneze (1945-2005). obsesiva adresare binomicã a criticului un cioc de raþã (...)/ Ruºine nu-i adânc Primul moment de contrarietate este perfect când îl vom gãsi/ prin dughene/ (unui cititor naiv, cãruia îi oferã chei de sã i te-nchini/ ºi vorbele cu tâlc sã i le- provocat de dificultatea de a adapta fãrã sã ne ameninþe perºii sau alþi lecturã, ºi unui cititor experimentat, aduni./ Un bãtrânel sprinþar, bunicul titlul la conþinutul discursului critic. rãsãriteni.” (p. 10). prea grãbit pentru a mai citi prozã). meu...” (cf. Bunicul meu, p. 16). Mult Europenitatea romanului românesc Existã în acest volum un permanent Volumul critic este o reacþie de peda- contemporan legitimeazã urmãtoarele prea abandonat banalitãþii... o naivitate „tangaj între stradã ºi vis/ între trecut ºi gog la criza lecturii, pe care Ion Simuþ aºteptãri: o analizã comparativã care sã simplistã, desprinsã dintr-un caiet de viitor”, iar la întâlnirea celor douã teri- o dezbate ºi în alte articole (cum ar fi punã în luminã tendinþa dominantã a li- ºcolar – dar fãrã beneficiul candorii. torii se naºte poezia. Gheorghe cele din „Observatorul cultural. Spiritul teraturii europene ºi gradul în care Truismele nu lipsesc nici mãcar din critic în acþiune“, în care este evidentã Izbãºescu se adapã din izvoarele aceasta este manifestã în romanul Poemele Tanka: „cât timp fi-vor ºi competenþa sa în problema canonu- Greciei („gata sã strâng pe Acropole - românesc contemporan; altfel spus, un ploile/va-ncolþi ºi sãmânþa” (p. 43) – lui estetic). Dincolo de iniþierea propusã cât John mã fotografia - / mai mult demers capabil sã identifice genul pro- dar, spre deosebire de prea pãguboasa în spaþiul romanului românesc contem- întuneric pentru experimente mentale) xim ºi diferenþele specifice pentru douã relaxare din prima parte, Poemele poran, Europenitatea romanului româ- ºi extrage din prozaismul vieþii tumul- zone literare actuale, Europa ºi Tanka au, mãcar, meritul de a tenta un toase din capitala Greciei semnificaþiile România. Numai cã textul se dezice de nesc contemporan devine un manual „centru” metaforic (uneori chiar atins, unei lumi apuse ºi, implicit, material paratext ºi se construieºte ca o selecþie de citire, cu ilustrãri semnificative ale real ºi autentic candid): „Pe malul unui/ poetic: „deci hrãneºte-te/ din moºte- a celor mai bune 35 de romane tipurilor de lecturã/lectori, în care exem- plul personal face apologia plãcerii tex- lac ciobanu-ºi adapã/ turmele de oi - /el nirea sacrã ºi fii recunoscãtor.” (p. 29). româneºti, criteriu devenit, în opinia vede-n apã luna/ ce-ºi scuturã polenul” domnului Ion Simuþ, singular/suficient tului. Atena prezentului devine astfel o sursã (p. 39), sau: „Regula mãrii/ la care pentru accederea la europenitate. Cristina POPESCU fecundã, o experienþã spiritualã unicã, însãºi marea/ vegheazã atent - / niciun Ipoteza autorului încearcã, totuºi, o prin care autorul descoperã pe viu o armonizare a celor douã dimensiuni val nu trãdeazã/ dragostea ei pentru lume pe care o cântase anterior. textuale: „Cele mai bune romane româ- Grigore Radu Stãnescu þãrm” (p. 71). Însã cel mai important mi se pare neºti sunt (ar trebui sã fie), în acelaºi Cu toate violentele ei neomogenitãþi faptul cã prin acest volum asistãm, timp, ºi romane europene. Mai pe scurt: Rãsãrit valorice, un merit al discursului sãu nu practic, la o cãutare ºi (re)gãsire a origi- europenitate=valoare.“ (p. 5) Cititorul poate fi contestat: acest discurs este nilor. Dacã despre Scãrile de marmurã este îndreptãþit, în acest moment, sã se de lacrimã rezultatul unei viziuni cât se poate de scriam definindu-l prin sintagma „nos- întrebe: oare Europa=valoarea abso- proaspete asupra lumii. Un þãran s-a talgia obârºiilor”, iatã cã acum ne gãsim Am primit, zilele acestea, volumul lui lutã? ªi oare literaturã universalã=lite- trezit (prea târziu sau încã devreme, nu în faþa unei împliniri spirituale ºi luãm raturã europeanã? Atunci, care (mai) Grigore Radu Stãnescu, Rãsãrit de ne hazardãm în aprecieri...) ºi priveºte lacrimã, Râmnicul Sãrat, 2009. Un parte la o întâlnire simbolicã a douã este criteriul de selecþie a valorilor? lumea, fãrã sã þinã minte absolut nimic caiet/jurnal, cu candori aproape de patrii: una geograficã/biograficã (þinutul Interogaþiile iniþiale se dovedesc a fi din ce i-au „poruncit”/ordonat oamenii ºi Lãicãi) ºi alta spiritualã (Grecia miticã). însã deschiderea unui cerc vicios, a farmec, dar ºi cu multe locuri comune. Cartea are 84 de pagini; prima parte societatea, înainte de somnul sãu Astfel, Experimente mentale devine o cãrui finalitate este veghea scepticã a revigorant, purificator al cristalinului din fiecãrei pagini lecturate, în încercarea conþine 28 de poeme (care esca- experienþã iniþiaticã, un parcurs regene- ochi! ªi tocmai aceastã trezire cvasi- de a decripta canonul selecþiei ºi moteazã, cu maximã dezinvolturã, orice rativ, prin care autorul se (re)descoperã (nemãrturisit) de a testa o reacþie de clasare/plasare în vreun curent literar, amnezicã salveazã, poate, poezia (sau prin raportare la o lume ficþionalã disidenþã, pe care, probabil, însuºi dar ºi orice constrângere de versificaþie, încercarea de poezie – începutul de devenitã palpabilã. Nu întâmplãtor, criticul mizeazã. Cu tot scepticismul, nu semãnând, uneori, cu respiraþia calmã poezie...) al lui Grigore Radu Stãnescu ideea apartenenþei ºi a rãdãcinilor pot rãmâne neremarcate perspectivele - poate mult prea calmã... - din somn...), – aducându-l pânã în pragul filosofiei revine obsesiv, poemul final sintetizând inedite de asociere a unor personaje iar a doua parte, intitulatã Poeme profunde a bunului-simþ: „Atunci când cãutarea unei identitãþi: „deja noi cei precum Ilie Moromete ºi Ioanide, incluºi Tanka, 44 de poezii, pe care poetul fericirea existã,/ în serios, nimeni n-o ia” patru fraþi ne-nlãnþuisem cu braþele/ în sfera aceluiaºi „aristocratism spiritu- nãzuieºte sã le ordoneze dupã un (cf. Dangãtul fericirii, p. 9), sau: „de strânºi unii într-alþii deloc expansivi/ cã al“ (p. 26), înþelegerea lui ªtefan Viziru strãvechi model nipon (din pãcate, nimic nu se plâng munþii.../ stau neclin- mai mult ne rugam decât suspinam/ ca victimã a „terorii semnificaþiei“ (p. 58) reuºeºte doar la nivel formal... ºi asta, tiþi, de nimic nu le pasã/ ºi nimic nu cer îngropaþi în carnea/ pãrinþilor pierduþi sã sau justificata încercare de explicitare a doar rareori... – în niciun caz, nu ºi de la viaþã” (cf. Nefericit, bunicul, p. 17). le-auzim vocile clare” (p. 38). „mizantropismului“ lui Paul Goma ca conþinutistic, pentru cã Grigore Radu Poate cã filosofia sus-citatã a În tot, Experimente mentale rãmâne Stãnescu nu are cunoºtinþe despre degenerare a unui anticomunism justifi- munþilor, trecutã prin filtrul propriei per- o plachetã interesantã pentru modul starea interior-spiritualã a buddhistului cat, a unei revolte autentice, mult peste sonalitãþi, ar trebui preluatã de cãtre cum un fapt biografic se transformã în generalizatul anticomunism, „corect japonez, creator de „tanka”... Grigore Radu Stãnescu ºi sã continue literaturã. Realia ºi Fictia se înge- politic”, al zilelor noastre neameninþate Departe de a fi o „capodoperã” poeti- versul sãu „respiratoriu” uneori, alteori de moarte (pp. 245-251). cã, departe de a emite pretenþii de mãneazã într-o carte plãcutã, care Cititorul poate sã nu accepte „relec- „includere într-o ierarhie” a valorilor, bolovãnos de sãnãtate rusticã... - ºi sã propune o lecturã agreabilã, nãscã- tura suspicioasã“ a operei lui Eugen cartea lui Grigore Radu Stãnescu dez- nu þinã cont, neapãrat, de bodogãnelile toare de meditaþii asupra sensurilor de Barbu, motivatã de critic prin „opor- voltã, totuºi, prin versurile sale, o natu- criticii/criticilor... Cu condiþia ca GRS sã profunzime ale existenþei. Iar Gheorghe tunism ideologic“ ºi „culpã profesionalã“ raleþe a spunerii despre mediul rustic nu lase prea larg, nestrâns, pe gât, Izbãºescu probeazã, încã o datã, (p. 65), mai ales când acelaºi opor- (SATUL CA UNIVERS LIBER este „per- Jugul Logos-ului Sacru ºi sã nu-l capacitatea de a scoate poezie din tunism ºi „uzura moralã“ devin la sonajul principal” al volumului, „perso- trãdeze prea des intuiþia! orice. Zaharia Stancu „un sever tribut“, naj” despre ale cãrui forme, încã vii, dã Adrian BOTEZ Adrian JICU noiembrie - decembrie 2009 7 scena

Urci câteva trepte, intri în Teatrul Tineretului Piatra Neamþ oalã cu tãieþei, peste tot fiind scenã, îþi cauþi locul pe împãºtiate ºi o mulþime de cãrþi gradene ºi te trezeºti (ba nu, pline cu poze. Pe care fetiþa le de fapt, rãmâi nãucit) într-un taie meticulos, în timp ce exe- decor absolut fabulos. Un cutã miºcãri de dans, ca o microunivers scenic de o Herr Paul cel greu pãpuºã dezarticulatã. Strania vizualitate pregnantã, în care fãpturã, cufundatã în muþenie bogãþia ºi minuþia detaliilor te ºi într-o lume numai a ei, este figuratã, cu sensibilitate, de copleºeºte. Categoric, Iuliana Ursula Ehler), pentru cã în Mandric, Luise, sora delicatã, Desigur, „Herr Paul” este un Andrea Gavriliu, cea care sem- Vîlsan s-a întrecut pe sine ºi a spectacol centrat pe interpretul spectacolul lui Radu Afrim per- grijulie, a lui Paul, specialista în neazã ºi coregrafia specta- creat pentru „Herr Paul” un principal, Cezar Antal, care sonajul devine femeie. O maimuþe iubitoare de operã, colului. Mai trebuie spus cã spaþiu al recluziunii, baroc, o investeºte în personajul încre- tipesã apucatã rãu de tot, care-ºi adorã fratele, vãzând în Herr Paul o venereazã pe adevãratã enclavã în timp cu dinþat o extraordinarã putere istericoasã, cu atitudini mil- el o culme a cunoaºterii, un Anita pentru cã în debilitatea ei inserþii de fantastic, puzderie de întrupare, chef de joc, o ira- itãroase, de tip hitlerist, cu un erudit cu o filosofie personalã mentalã vede „omul ideal”. „Nu de elemente miniaturale, de diantã forþã expresivã, umor, bandaj negru peste ochiul ºi cu propria teorie a evoluþiei. poate fi dresatã, îi lipseºte semne, simboluri, împrãºtiate ironie, autopersiflare, vervã lipsã, ca un pirat, Nora Covali Lucreþia Mandric face un rol de docilitatea caninã care-i trans- printre obiecte domestice, suculentã, ºiretenie zglobie, formã pe oameni în lachei”. amestecate cu o întreagã fiind cea care-i dã viaþã în zile mari, elaborat cu fineþe, cu dar ºi un „ce” indicibil, aburos, Ceea ce Herr Paul, un om faunã. Pãsãri, animale împã- scenã, cu mijloace adecvate, o multitudine de nuanþe, cu melancolic, venit dintr-un liber, purtând centrul de greu- iate, lepidoptere, cioturi vege- urmând linia impusã de regi- multã culoare ºi haz bine disti- departe ºi de demult. O com- tate înãuntrul fiinþei (el e pre- tale ieºite din tavan, un con- zor. Ca de obicei, Radu Afrim lat, jucând admirabil stãri poziþie savuroasã, de un umor cum copilul cel greu din bas- glomerat bizar de lucruri incon- remixeazã textul ºi dã alte diverse ºi mai multe vârste, dezlãnþuit ºi un excelent simþ dimensiuni personajelor, în într-o scenã, memorabilã, ea mul Fraþilor Grimm), nu accep- gruente ce alcãtuiesc un tal- parodic. Personajul sãu (care a tã. Nu-l intereseazã decât sã stilul sãu („very free”, imagina- renãscând, în strãfulgerarea meº-balmeº hilar, de o expre- învãþat sã împãieze animale rãmânã el însuºi, cu lumea lui, sivitate acaparantã. E un tiv, ludic, dupã cum bine o unei clipe, ca tânãrã femeie în „ca sã pãcãleascã putrezirea, sã spunã poveºti, „vorbind spaþiu bârlog, smuls timpului, ºtim). Surpriza extrem de plã- splendoarea unei ardente sen- duhoarea”) e de-o teribilã vita- întruna ca pomii care foºnesc scos din el, salvat, în care cutã a distribuþiei este Lucreþia zualitãþi. litate, e ludic ºi lubric, dând ful- tot timpul”(aºa spune despre el locuiesc, departe de lumea gerãtoare asalturi erotice Luise). E viu ca viaþa însãºi dezlãnþuitã, cei doi fraþi, Herr asupra lui Lilo, pe care o (dincolo de faþada nãruitã) ºi Paul ºi Luise, care sunt teribil amuºineazã ca un cãþelandru indestructibil ca ºi ea. Despre de vii în mijlocul acestei stranii în cãlduri. Dar Herr Paul e mult toate aceste lucruri grave ºi îngrãmãdiri de mortãciuni ºi mai mult decât ce se vede. ªi frumoase, pline de mister, obiecte inutile. Piesa lui are o mulþime de replici memo- vorbeºte spectacolul lui Radu Tankred Dorst, „Herr Paul” (în rabile, aºa cã nu mã abþin sã Afrim, construit cu simþ ironic, admirabila traducere a lui citez câteva. „Cine trãieºte de- cu vervã parodicã ºi multã Victor Scoradeþ), are un motto ranjeazã”. „Sunt un om liber, imaginaþie. Chiar dacã nu lipsit din Fraþii Grimm, din povestea domniºoarã, nu posed nimic, de imperfecþiuni, e o montare „Copilul cel greu”, din care nu mi se poate lua nimic”. greu de uitat. Pentru cã ne povesteºte personajul principal „Chiar dacã e idioatã poate sã pune pe noi înºine sub semnul în deschiderea spectacolului. spunã: Nu vreau. În asta con- întrebãrii, purtându-ne gân- Cei doi sunt instalaþi într-un stã demnitatea omului”. durile dincolo de insuportabila pãtuc în care stau ghemuiþi, Replica din urmã se referã la lejeritate a fiinþei, de deter- molfãind, plescãind ºi bom- Anita, fetiþa vecinilor, o crea- minãrile exterioare, spre cen- turã debilã mental, care îi bãnind printre vorbe. În tot tim- trul greu al lumii lãuntrice. viziteazã mereu pe cei doi fraþi, pul piesei, cei doi fraþi fac o Singura unde putem fi liberi cu simþindu-se în largul ei în bâr- sumedenie de giumbuºlucuri ºi adevãrat. logul acestora, unde mai existã scot sunete caraghioase, sila- ºi o pianinã, având deasupra o Carmen MIHALACHE be stâlcite, ca în limbajul infan- • Cezar Antal ºi Matei Rotaru til sau diverse onomatopee ciu- Profesioniºti date, se miºcã aiurea, haotic, imprevizibil, prinºi într-un con- Premiul pentru cel mai bun specta- tinuu joc tragi-comic. Par a nu Pledoaria pentru tineri continuã col (oferit de Ministerul Culturii, se fi desprins din copilãrie, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional): purtând în ei, neatins, par- adisul virginal al acesteia. Herr Festivalul de Teatru de la Piatra Griskoveþ, regia Sânziana Stoican ºi Lucia patineazã de Laura Sintija Èerni- Neamþ, ajuns la cea de-a XXIV-a ediþie, Anciughin din 20 de minute cu îngerul de Paul chiar are prinsã, pe auskaitë, regia Radu Afrim, Teatrul spatele lungii sale mantale o ºi desfãºurat în perioada 21-30 Alexandr Vampilov, regia Vlad Cristache, hãinuþã de copil (costumele octombrie a.c., a instaurat din nou Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºi „Andrei Mureºanu“ Sfântu Gheorghe. create de scenografã fiind ºi starea de graþie atinsã doar „când gen- Cinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti Premiul pentru cel mai bun actor: ele de o fantezie nebunã!). ªi Premiul pentru cea mai bunã actriþã: erozitatea maturitãþii se lasã pradã Ioan Codrea pentru rolul Madam Vintilã amândoi au pe cap cãciuliþe de celor pe care-i învaþã sã îmbãtrâneascã Sabrina Iaºchevici pentru rolurile Jo, pilot, de parcã ar fi ajuns în frumos”, dupã cum inspirat o spune, în Alex, Bee din spectacolul Chinezi de din spectacolul Jocul de-a vacanþa [opþi- vechea fabricã de sãpun unde locuiesc ilegal dupã eºuarea caietul program, directorul teatrului ºi Michael Frayn, regia Andreea Vulpe ºi une 9] dupã Mihail Sebastian, regia Radu unui zbor misterios, prin teri- al Festivalului, Liviu Timuº. Vom reveni Raluca Rusu, Universitatea Naþionalã de Afrim Teatrul Municipal Baia Mare. torii numai de ei ºtiute. cu o cronicã a manifestãrii ºi a pre- Artã Teatralã ºi Cinematograficã I.L. Premiul pentru cea mai bunã actriþã: Conflictul apare când fraþii sunt mierelor teatrului gazdã, „Cu dragostea Caragiale Bucureºti. tulburaþi din liniºtea traiului lor, nu-i de glumit” de Alfred de Musset ºi Premiul de regie: Vlad Cristache Fatmei Mohamed pentru rolul Tania din din izolarea ºi singurãtatea, „Soldaþii” de Zalan Tibor, prezentate în pentru regia spectacolului 20 de minute spectacolul Lucia patineazã de Laura care le sunt atât de dragi, de festival. Pânã atunci, publicãm pal- cu îngerul de Alexandr Vampilov, apariþia unui pretins moºteni- Sintija Èerniauskaitë, regia Radu Afrim, maresul actualei ediþii, la care, juriul Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºi tor, Helm. Acesta are planuri Teatrul „Andrei Mureºanu“ Sfântu de viitor, vrând sã transforme secþiunii „Pledez pentru tine(ri)”, for- Cinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti. fabrica delabratã într-o spãlã- mat din: Iulia Popovici (preºedinte), Premiul de regie (oferit de Gheorghe. torie modernã. Helm e un tip Peca ªtefan ºi László Béres, a decis Plantavorel): Rãzvan Marinescu pentru Premiul de regie nu se acordã. banal, energic, grãbit, practic, acordarea urmãtoarelor premii: regia spectacolului Teroarea ºi mizeriile cinic (asta în text, ºi nu cum e Teatrul Tineretului a fost ºi el premiat. interpretat de tânãrul actor celui de-al III-lea Reich de Bertolt Brecht, Banca Comercialã Românã a acordat ªcoli de teatru Matei Rotaru, alambicat, cu tot Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºi Premiul pentru cel mai bun specta- un Premiu de Excelenþã pentru Festivalul felul de suceli ºi sensiblerii), Cinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti. col (oferit de Ministerul Culturii, de Teatru Pledez pentru tine(ri), consi- având în dotare o iubitã, Lilo, Premiul special al juriului (oferit de veselã ca o vrãbiuþã, credulã, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional): Plantavorel): Ionuþ Viºan derând cã este cel mai important festival visãtoare, pãlãvrãgind aiurea 20 de minute cu îngerul de Alexandr pentru rolurile (personajul e întruchipat de Vampilov, regia Vlad Cristache Homutov din spectacolul 20 de minute cu de acest gen din România. Isabela Neamþu, care e agre- Universitatea Naþionalã de Artã îngerul de Alexandr Vampilov, regia Vlad Radio Iaºi a acordat un Premiu de abilã, cochetã, dezirabilã, Teatralã ºi Cinematograficã I.L. Caragiale Cristache ºi Maximilian din spectacolul puþintel cam stridentã ºi dezlâ- Excelenþã pentru activitatea susþinutã de Bucureºti Oraºul de Evgheni Griskoveþ, regia natã, poate). Partenerul de a promova valorile artei interpretative ºi afaceri al tânãrului e un anume Premiul pentru cel mai bun actor: Sânziana Stoican, Universitatea Naþionalã Schwarzbeck, asta în textul lui Vasile Flutur - pentru rolurile Serghei de Artã Teatralã ºi Cinematograficã I.L. dramatice prin Festivalul de Teatru Piatra Dorst (scris în colaborare cu Bassin din spectacolul Oraºul de Evgheni Caragiale Bucureºti. Neamþ.

8 noiembrie - decembrie 2009 arte Concursul internaþional de Ex-libris „Eugen Ionescu” Centenarul naºterii dramaturgului Prezentându-ne o scurtã incursiune în tãreaþã chealã, scaune, rinoceri... toate Eugen Ionescu, iniþiator al teatrului istoria vinietei aplicate pe carte, criticul devenind un remarcabil discurs vizual absurdului ºi al stilului neconvenþional, de artã Iulian Bucur a relevat evoluþia asupra operei lui Eugen Ionescu.” a fost marcat la Biblioteca Judeþeanã acesteia sub aspectul grafic-artistic: Juriul concursului, alcãtuit din Ilie Boca, „Costache Sturdza” Bacãu printr-un „Ex-librisul a apãrut cu sute de ani în pictor (preºedinte), Dany Madlen spectaculos concurs de ex-libris, urmã, din vremea când cartea era con- Zãrnescu, grafician, Vasile Crãiþã desfãºurat cu participare internaþionalã. sideratã un templu ºi puteam chiar s-o Mândrã, pictor, Ovidiu Marciuc, grafi- Manifestarea expoziþionalã la care ne închidem cu o cheiþã. Cartea pornea cu cian, Iulian Bucur, critic de artã ºi Ana referim a ajuns la cea de-a XXII-a ediþie acea coalã pe care se scria ex-libris ºi Chiscop, bibliotecar secþia de Artã (sec- reunind, prin tema propusã, nu mai se încheia cu un blestem asupra celui retar) a hotãrât decernarea urmã- puþin de 70 de participanþi din România, care ar fi îndrãznit sã o fure.” toarelor premii: Premiul I - Constantin Modesta, Iaºi, România; Premiul Belgia, Franþa, Italia, Azerbaidjan ºi De organizarea acestui eveniment s-au Rãducan, Lugoj, România; Premiul II - Fundaþiei Academice „George Republica Moldova. Vernisajul a avut ocupat cu precãdere bibliotecarele Ana Ovidiu Petca, Cluj, România; Premiul Bacovia” - Amiraslanov Abdulla, Baku, loc în data de 26 noiembrie 2009, cu Chiscop ºi Crina Ifrim, tot ele s-au îngri- III - Siklüdy Ferenc, Miercurea Ciuc, Azerbaidjan; Premiul cotidianului participarea unui public numeros, jit de redactarea unui frumos catalog, România; Menþiuni: ªtefania Chiriac, „Deºteptarea” - Alexandru Jakabhazi, prezenþi fiind edili ai oraºului Bacãu, „Eugen Ionescu. Concurs internaþional Bacãu, România; Mario ªtefan Grosu, artiºti, scriitori, jurnaliºti, profesori ºi de ex-libris”, apãrut în condiþii grafice Bacãu, România; Elena Magdalena Timiºoara, România; Premiul pentru elevi de la Liceul de Artã „George de excepþie. Catalogul a fost editat cu Rusu, Bacãu, România. S-au acordat debut acordat de dl Ilie Bârzu: Simona Apostu” Bacãu. sprijinul financiar al Consiliului urmãtoarele premii speciale: Premiul Burdulea, Bacãu, România. Doamna directoare Gabriela Muraru a Judeþean Bacãu. Din cuvântul înainte Primãriei Bacãu - Maria Lupaºcu Violeta SAVU deschis expoziþia evocând personali- semnat de Ana Chiscop, notãm: tatea celebrului dramaturg: „Fondator al „Printre lucrãrile primite, mãrturii Centrul Internaþional de Culturã ºi Arte „George Apostu” teatrului absurdului, Eugen Ionescu s-a convingãtoare de reuºitã artisticã, sunt impus încã din anii '60, ca unul din marii ex-librisuri figurative, cu linii fine, deli- inovatori ai limbajului teatral. El rãmâne cate, adevãrate compoziþii alegorice, în unul dintre cei mai jucaþi autori de care ideile ºi sugestiile se transformã în Un adevãrat festin spiritual teatru din lume. L-a interesat sã impunã impresii. [...] Expoziþia de pe simeze, o viziune originalã asupra condiþiei realizatã în urma concursului, nu este o Continuând tradiþia, Simpozionul Câteva date vor demonstra amploarea umane, dintr-un unghi incomod, simplã însumare de lucrãri. Impactul Naþional de Esteticã, iniþiat de Centrul ºi calitatea manifestãrii: programul a necomplezent, fioros de lucid.” vine din insistenþa unor imagini: o cân- Internaþional de Culturã ºi Arte „George început cu vernisajul expoziþiei „Picturã - Apostu”, acum 15 ani, asociindu-se apoi cu Memoriei lui George Apostu” aparþinând Ion Vãsâi, un cãutãtor Secþia de Filosofie, Teologie, Psihologie ºi maestrului Marin Gherasim. Despre acest Pedagogie a Academiei Române, s-a eveniment a vorbit cunoscutul critic de artã printre resturile postapocalipsei desfãºurat ºi în aceastã toamnã în zilele Pavel ªuºara, cãruia i s-au alãturat ºi alþi de12-14 noiembrie, având ca parteneri invitaþi de marcã, Valentin Ciucã, Marin În mod neaºteptat, istoricii de Consiliul Judeþean Bacãu ºi Universitatea Gherasim, aceºtia evocând în spusele lor pe marele sculptor George Apostu, de la a artã fac uneori o lecturã comunã „George Bacovia”. Simpozionul din acest an, ajuns la cea de-a XV-a ediþie, a stat cãrui naºtere s-au împlinit 75 de ani. pentru pictura numitã realistã ºi pic- sub semnul „Memoriei lui George Apostu”, Manifestarea, conceputã integral ca un torii ªcolii de la Barbizon, aceasta reunind un numeros public. Bãcãuanii s-au dialog între artã ºi document, a cuprins ºi înseamnã aproape acelaºi context bucurat cu acest prilej de un adevãrat fes- un recital al muzicianului Aurelian Octav estetic ºi Gustave Courbet foarte tin spiritual în prezenþa a numeroase per- Popa, lansarea numãrului 33 al revistei de aproape de Jean-François Millet. sonalitãþi de mare prestigiu: academicienii culturã „Vitraliu”, editatã de Centrul La galeriile UAP din Bacãu, Ion Eugen Simion, Rãzvan Theodorescu, „George Apostu”, ºi a continuat a doua zi Vãsâi a expus, dupã cinci ani de Alexandru Zub, prof. univ. dr. Marin în Aula „Moldova” a Universitãþii „George tãcere, graficã, picturã, colaj ºi Aiftincã, dr. Alice Cãprioara, prof. univ. dr. Bacovia” Bacãu, unde s-au þinut comu- obiect cu semnificaþie plasticã. Grigore Smeu, criticul de artã Valentin nicãrile din cadrul conferinþei naþionale inti- Douã lumi au fost participante la Ciucã, compozitorul Liviu Dãnceanu, prof. tulate „Estetica vieþii cotidiene”. facerea expoziþiei, douã lumi exem- univ. dr. Lazar Octavian Cosma, preºedin- Urmând firesc itinerariul din program, la secþiunea „Spectacolul cãrþii”, Marin plare, vechea, trecuta scenografie tele Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor Aiftincã a prezentat cartea „Istoria esteticii a satului tradiþional de pe Tazlãu ºi din România, Venera Cojocariu, Petru Bejan, ªtefan Munteanu ºi alþii. româneºti” semnatã de Grigore Smeu, iar decorul industrial, în egalã mãsurã, academicianul Rãzvan Theodorescu a vor- generos de sensuri, decorul indus- bit despre monumentalul album de artã trial al dealurilor Lucãceºtilor. aparþinând lui Valentin Ciucã. De altfel, „Un Amândouã ºi-au rãspândit spoliile secol de arte frumoase în Moldova” este haotice dupã recentele implozii. Un una dintre lucrãrile de referinþã ale autoru- cãutãtor printre resturile postapo- lui, în acest album autorul incluzând toþi calipsei este Ion Vãsâi. Obiectele, artiºtii plastici de pe întreg arealul moldav. gata fãcute, sunt aduse ºi, târziu, „… cu rigoarea, gustul ºi pasiunea pe care transmutate în atelier. Le sunt lãr- i le cunoaºtem ºi i le recunoaºtem autoru- lui, cartea trebuie salutatã cu reverenþã”, s- • Ion Vãsâi - Poarta gite rãnile destinului lor eroic ºi arã- tate privitorilor bolnavi. În fapt, ate- a spus, pe bunã dreptate, la lansarea impozantei lucrãri. Criticul de artã Valentin lierul lui nu este altceva decât o bibliotecã imensã de cuvinte, cuvinte capabile sã- Ciucã a pus în luminã, cu toatã argumen- ºi descopere afinitãþi ºi sã ºi le rosteascã. Scoarþa colatã pe pânza roºie a taþia de specialitate, naºterea ºi înflorirea tabloului are puterea unui prapor în alai. În ton, dar cu o octavã mai jos, pigmen- artelor în Moldova, într-o viziune nouã, cu tul roºu este suport ºi ecou corului tragic, cor pentru nobilul giulgiu. Aleasã de cine deschidere europeanã. ce ºtie ce mânã, rana din coasta destrãmatã a scoarþei este singurul, suficientul În ultima zi a acestui admirabil festin al accent în urzeala lucrãrii. La fel, compasul ºi dreptarul de lemn sunt puse limpede artelor, publicul a fost încântat de concertul pe pânza albastrã egalã. Altfel, „Pasãrea de foc”, obiect cu semnificaþie plasticã, oferit de „Trio Contraste”, în sala Ateneu a speculeazã asocierea oximoronicã dintre suprafaþa lisã, sigurã a buteliei stingã- Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacãu, unde torului de foc ºi fierul tãiat abraziv de flacãra aparatului de sudurã. Uriaºul pinion a avut loc ºi ceremonia de decernare a industrial este transformat prin resemnificare, resemnificare de facturã dadaistã, diplomelor de excelenþã ºi a premiilor în floare, firavã floare, între lucrãrile de graficã. Între lucrãrile de graficã, câteva au anuale ale Centrului de Culturã „George acea frumuseþe pe care o poate avea linia singurã, doar cercetându-se pe sine, Apostu“, laureaþii acestei ediþii fiind Liviu minunându-se de strania putere pe care o are sã despartã, subþire, înãuntru de Dãnceanu, Eugen Simion, Alexandru Zub, personalitãþi culturale de anvergurã. afarã, la fel, minunându-se de neaºteptata întoarcere în punctul de unde a plecat. Distinºii oaspeþi premiaþi au rostit intere- Câteva sunt propuneri de monumente pentru locuri publice din Moineºti. Sunt sante ºi sensibile alocuþiuni în finalul forme curate, cu capacitate de vibraþie, capacitate care umple spaþiul gol alocat nu unei valoroase manifestãri de amploare numaidecât cu formã cât cu fond ondulatoriu, musical. ºi þinutã. Iulian BUCUR Carmen ISTRATE MURARIU noiembrie - decembrie 2009 9 prozã

Cãruþa, pe care-o iscodeam, umblau vapoare mult mai falnice Ovidiu Dunãreanu se dovedea a fi, ºi ea, una nou- ºi mai frumoase decât cele cât nouþã, ca scãpatã tocmai atunci cojile de nucã de pe Dunãrea din atelierele unor neîntrecuþi lor. Vasile a pregãtit cãruþa cea meºteri lemnari ºi fierari. Oiºtea, nouã ºi i-a înhãmat la ea pe cîntarele, suianele, osiile, roþile, Miºu ºi pe Breazu, armãsarii lui Cãruþa cea nouã butucii ºi spiþele lor, capacele neîntrecuþi, cu stea în frunte. A geamparalelor, inima ºi codirla încãrcat în sandâc cele de tre- ei, date cu grund cãrãmiziu, buinþã pentru un drum anevoios, (Fragment din volumul în lucru „Lumina îndepãrtatã a fluviului“) scãpãrau ca para focului, de mã de o sutã cincizeci de kilometri orbeau ºi nu alta. Bãtusem în ºi pentru o ºedere de douã sãp- lume, le deºteptau în suflete datã. Iar când i-a ajuns prãvãliile tixite cu de toate, viaþa mea mai toate drumurile ºi tãmâni la mare. A urcat-o apoi aleanuri fãrã vindecare. oboseala, mirosind a alge ºi a mirosind a mirodenii, cafea, por- satele de prin pãrþile astea ale pe Vasilca, gãtitã de pe fundul Noaptea i-a prins în satul sare, au ieºit ºi s-au întins unul tocale, lãmâi, smochine, stafide noastre, de la Dunãre la graniþã lãzii, pe scândura din faþã, lângã Viiºoara de lângã Cobadin, lângã altul pe nisipul neted ºi ºi smirnã, ale grecilor, armenilor – din Vederoasa ºi Viile la Valea el, ºi cu noaptea în cap, conduºi unde au rãmas sã doarmã la fierbinte. ªi amuþiþi, pierduþi în ºi ovreilor, în care s-au târguit ºi Þapului ºi Cetatea, din Oltina la de pãrinþi, frate ºi surori, pânã niºte cunoscuþi. A doua zi, la sine, urmãrind vânzoleala ca o au cumpãrat o sumedenie de Bãneasa ºi Fãurei, din Pârjoaia dincolo de moarã ºi cimitir, la revãrsatul zorilor, erau din nou explozie albã a pescãruºilor, au lucruri, pentru ei la casã nouã, la Lipniþa ºi Carvãn, din Ostrov marginea satului, au apucat-o în picioare ºi gata de drum. La zãbovit, cu ochii, îndelung peste dar ºi pentru cei apropiaþi. Iar ca la Almalãu ºi Esechioi –, ºi de-a lungul albiei Dunãrii, pe ceasurile dupã-amiezii, când necurmatele oglinzi, când verzi, plimbarea sã nu se termine vãzusem atâtea ºi atâtea, ºi drumul de jos, pe lângã gura cãldura se rãzbuna mai cu când albastre, când întunecate, numai cu atât, la înapoiere spre mersesem cu o mulþime de Vãii Calde, spre schitul Dervent, înverºunare, deshãmau în curte care vuiau înfundat, ale mãrii. mahalaua Abatorului, vãrul-pri- cãruþe, ºi harabale ºi cotigi, ºi iar de-acolo mai departe spre la Marin Caraenache. Lui Vasile De-abia licãrul celor dintâi stele mar al lui taicã-su i-a abãtut ºi ºarete ºi docare, ºi cãruþe sim- soare-rãsare, afundându-se ºi codanei de Vasilca li se ºi adierea jilavã, învioratã a pe la garã, ca Vasile ºi Vasilca ple, obiºnuite, cu loitre, cu înspre miezul vãlurit ºi necunos- împlinea un vis. Se puteau înserãrii i-au fãcut sã-ºi revinã sã nu-i poarte pizmã, cã au venit angâºuri, ori cu coviltir, dar un cut al podiºului. Toatã ziua aia socoti de-acum printre puþinii din voia amãgitoare a gân- odatã în viaþã la el la Constanþa, sandâc*, aºa de bine meºterit ºi prin faþa lor s-au deschis ºi norocoºi din sat care ajungeau, durilor. Zvântaþi, s-au ridicat ºi s- ºi nu i-a dus sã le-arate un tren arãtos, ca al ei, pe cinstite vã perindat sate mari ºi mici, risi- într-o viaþã, pe malul mãrii, la au scuturat de nisip, s-au îmbrã- adevãrat, cu locomotiva ca o zic, nu-mi fusese dat sã am sub pite prin vãi largi ºi liniºtite, ori Constanþa. Drumul fãcut atunci cat ºi au urcat în grãdina publicã cârtiþã unsuroasã ºi pufãitoare, ochi, pânã atunci, nicicând... adunate în gãvanele unor ºi zilele petrecute acolo n-aveau de pe buza malului, unde, atraºi ºi vagoanele mãslinii ori roº- cãldãri de piatrã sau în scobi- Vopsit în albastru, pe fundã- sã le uite pânã la moarte. de acordurile muzicii, au rãmas cate, puse unele dupã altele pe turile unor dealuri repezi, cotro- toarea dinspre caprã, avea Despre ele povesteau cu însu- pânã la miezul nopþii, la balul ce ºine lucitoare de oþel, la fel unei pite de salcâmi galbeni ca zugrãvite, faþã în faþã, soarele ºi fleþire ºi în amãnunt, ca ºi când se þinea acolo, pe terasa lumi- rânduiri de furnici nemaiîntâl- mierea ºi oþetari roºietici. Au luna. Astrele de aur rãsãreau le-ar fi avut aievea sub ochi, de natã ca ziua. Într-o duminicã au nite. Zilele celor douã sãptãmâni rãzbãtut peste platouri ºi au deasupra braþului argintiu al câte ori li se ivea prilejul. Încã ieºit la plimbare cu cãruþa prin petrecute la mare au avut lãsat în urmã pãduri întunecate Dunãrii de peste coama verde- din prima searã nu s-au mai oraº, însoþiþi de Marin culoarea, parfumul ºi gustul ºi nãvalnice, derele ºerpuitoare trandafirie a dealului Dervent. sãturat sã se uite, cu o uluire Caraenache ºi de nevasta lui caiselor coapte. Era doar miezul cu firul de apã subþire ca aþa, Fiecare era strãjuit de câte un ascunsã, la felinarele electrice Iustina. În Peninsulã, mergând verii! Iar ei, copleºiþi de cele vã- cocoº, soarele de unul alb, luna adâncit între maluri râpoase, cu caii la pas pe bulevardul de zute ºi trãite, nici nu ºi-au dat canarale lucitoare, asemenea din vârful stâlpilor de lemn de pe de unul negru. Pintenogii cântau strãzi. Sclipirea lor vrãjitã lumina pe falezã, ºi-au sucit gâturile, prea bine seama când ºirul lor s-a sumeþindu-ºi piepturile ºi bãteau unor mursecãturi albe în coaste- dezlipindu-ºi cu greu privirea de scurs ºi s-au trezit pe drumul de le unor coline, ciºmele de piatrã atât de frumos ºi de neobiºnuit din aripi de se cutremura cerul oraºul, încât trãiau senzaþia cã la hotelul regal, de pe farul întoarcere spre Ostrov. Ju- cu ºuvoiul limpede ºi rece, de-þi mãtate din el, pânã la Cocargea, limpede ca sticla. Astfel, ei nimeriserã într-o lume de basm. vechi, dar mai ales de la îngheþau dinþii dacã îl sorbeai ºi de unde încep nestãpânite vesteau cã ziua se lega sorã de Dar zvâcnetul ºi înþepãturile înfãþiºarea fistichie de dric a tãlpile dacã þi le vârai în ulucele dealurile ºi platourile, au rãzbã- cruce cu noaptea ºi se scurgeau cele mai ameþitoare din piept, cazinoului. Isprãvit în vara aia, lor. Au traversat câmpuri cu tut-o într-o zi. Acolo, în cãtunul aidoma apelor Dunãrii, amestecate cu o neliniºte ºi o cãsoiul grozav, care rãsãrea lanuri de orz, ovãz, grâu ºi ghemuit ca un arici în stepã, au mãsurând ºi însoþind viaþa cu bucurie, nemãsurate, le-au avut parcã din spuma valurilor ce i se dughie date în pârg, de porumb înnoptat la un gospodar bi- bune ºi rele a satului... când au vãzut marea. În locul spãrgeau, bubuind, de temelie, Pe fundãtoarea dindãrãt erau cu sãbiile frunzelor crescute i-a lãsat fãrã grai. Ajunºi în port, nevoitor. Jumãtatea ailaltã, cu pânã la burta cailor. Au tãiat numit „La Vii”, din dreptul maha- urcuºuri ºi coborâºuri, cu oco- înfãþiºate portretele tinere ale lalei Abator, unde erau gãzduiþi, au oprit ºi s-au dat jos din cãruþã proprietarilor cãruþei, chenãruite ceairuri sterpe, nãpãdite de tufe cu toþii. Au legat hãþurile de un liºuri ºi hârtoape multe ºi grele, de laptele-cucului ºi de pelin. Au au coborât malul râpos, de au fãcut-o, odihniþi, a doua zi. cu cununi de trandafiri roºii ºi culoarea cârmâzului, pe plajã. stâlp, ca armãsarii sã n-o ia din roz. Chipurile nu-mi erau rãzbit peste þelini pietroase, Cât a þinut calea, gândurile nu Numaidecât, limbile înspumate loc de capul lor, ºi au suit scãrile necunoscute. Ele aduceau, ca rãzleþe, pe care huzureau, le-au dat pace. Ba alergau ale valurilor le-au furat nisipul de de piatrã ale digului cel mare. douã picãturi de apã, cu cele ale înnegrindu-ºi strugureii, bozii înainte la cei dragi de-acasã, de sub tãlpi, iar ei s-au dat repede Þinându-se unul de altul, fãrã sã lui Vasile ºi Vasilca Banu, tre- înãlþate cât trestiile. Vasile, din care, dupã atâta timp de înapoi, sã nu se ude. Însã, pânã tragã nici mãcar cu coada ochiu- cuþi, ºi ei, de ceva vreme, la cele când în când, lãsa armãsarii despãrþire, li se fãcuserã un dor la urmã, nu i-a rãbdat inima sã lui la hãul miºcãtor de sub ei, veºnice... domol, sã-ºi mai potoleascã nespus. Ba zburau, stãpânite de nu se scalde în ea. S-au dezbrã- îmbãtaþi de suflarea tãioasã a La câteva zile dupã nunta lor, rãsuflarea ºi sã îºi întremeze o nepotolitã vrajã, la mare ºi la cat rãmânând, Vasile doar în mãrii ºi împinºi de o nãzuinþã Vasile i-a zis lui taicã-su Anghel puterile, îndemnându-i cu blân- Constanþa, rãmase mult în niºte izmene scurte, iar Vasilca înfriguratã, au înaintat pe coama ºi maicã-si Sultana: „Tatã, ma- deþe doar cu vorba ºi simþea, în lui spre larg. La capãtul digului, urmã. Oricât s-au grãbit sã în cãmaºa cu volãnaºele tivite mã, vreau s-o duc pe Vasilca la legãnarea molcomã a cãruþei, lung de patru sute de paºi, ve- ajungã pe luminã în sat, n-a fost cu dantelã. ªi prinzându-se de mare, la Constanþa.” Auzindu-i cum îi tresaltã inima asemenea ghea cu lãmpile roºii, verzi ºi cu putinþã. Cãderea întunericu- mânã, au intrat ºi s-au scufun- dorinþa, binedispuºi ºi mulþumiþi unui hulub în al nouãlea cer. albastre farul cel nou, iar pe lui i-a prins cam la un ceas dat în undele rãcoroase, cã bãiatul lor luase de nevastã o Vasilca, strânsã în el, îmbujo- lângã el, alb ca o lebãdã, cu înainte de a intra în el. strãvezii ºi unduitoare. Au încer- aºa mândreþe de fatã, ascultã- ratã în obraji, îl dezmierda cu pânzele în vânt ºi marinarii pe Trecuserã de Canlia ºi de schi- cat mai întâi gustul sãrat al apei, toare ºi vrednicã, din neamul priviri vii, drãgãstoase, cãutân- catarge, Bricul Mircea se strecu- tul Dervent ºi coborau liniºtit prin sã se convingã cã era aºa cum destoinic al lui Gãliceanu, du-i lacomã ochii verzi, care-i ra, asemenea unei fantasme, valea Ciulinoasa spre podul de auziserã ei. Apoi ºi-au dat dru- Anghel ºi Sultana Banu nu s-au dãdeau un fior de plãcere de spre liman, întors din cine ºtie peste privalul ce lega ghiolul mul ºi au înotat cu capul pe la codit nici o clipã ºi le-au dat câte ori se oglindea în ei. ce cãlãtorie îndepãrtatã. Un Bugeac de Dunãre. O umbrã, fund, încântaþi de ceea ce li se încuviinþarea. Aveau un vãr-pri- Vedeau desluºit amândoi cã vapor din apropiere, ale cãror precum aripile întinse ale unei dezvãluia în adânc. S-au zben- mar, acolo, pe Marin vara începuse sã se aºeze atot- coºuri fumegau gros, s-a grãbit pãsãri uriaºe, s-a desfãºurat din guit ca doi copii mari. S-au stro- Caraenache, mutat din sat cu biruitoare, ca ºi dragostea lor. sã-l întâmpine, slobozindu-ºi înalt peste ei ºi a rãzbit spre familia, care se chivernisise în Iar miresmele ºi baia de luminã, pit, s-au fugãrit, s-au prins ºi s-au sirena din plin. Loviþi prin sur- soare-apune, tulburând ºi-ntr-a- mahalaua Abator a depãrtatului revãrsate din vãzduh peste îmbrãþiºat mai fericiþi ca nicio- prindere de tunetul ei grav ºi colo strãvezimile întârziate ale oraº. Aºa cã tinerii însurãþei stãruitor, care fãcea sã vuiascã zilei. Odatã cu ea, în cer ºi pe puteau sã tragã la el fãrã grijã. ºi sã se zguduie cerul ºi marea, pãmânt, s-au înstãpânit sur- Vasilca se arãta cea mai au tras o sperieturã sorã cu zenia ºi orbul gãinilor. Erau bucuroasã pentru cadoul nebã- moartea, abia stãvilindu-ºi clipele alea ca tãciunele, cât o nuit pe care i-l fãcea proaspãtul dupuiturile inimii ºi tremurul veºnicie, de nesuferit, din pragul ºi chipeºul ei soþ, ºi aºtepta genunchilor. Din port, au rãzbit nopþii, când nu puteai vedea la nerãbdãtoare, curioasã ºi pe niºte uliþe înguste, cu clãdiri un pas, ºi-þi bãgai degetele în impresionatã cãlãtoria asta. Mai cu douã caturi ºi balcoane din ochi, când nu se auzea prin ales cã, pânã atunci, la opt- fier forjat ºi scândurã, în piaþa preajmã nici þipenie. Cu toate sprezece ani ai sãi, nu plecase din buricul târgului. Pe terasa de astea, Vasile nu-ºi fãcea griji, niciodatã la o aºa distanþã lungã la stradã a unei bodegi au mân- pentru cã îºi cunoºtea bine de casã, dar ºi pentru cã râvnea cat, de numai câteva parale, pe armãsarii. Iar Breazu ºi Miºu nu-i negrãit sã vadã apa cea fãrã sãturate, calcan prãjit cu mujdei înºelaserã încrederea niciodatã. hotar, albastrã ºi curatã precum de usturoi ºi mãmãligã ºi sara- Simþeau primejdia din vreme ºi florile de cicoare ºi sãratã ocnã, murã de hanuºi cu roºii ºi ardei drumul cu ochii închiºi, ºi-l despre care auzise câte ceva copþi ºi au bãut bere cu guler, la duceau mereu, la sigur, acolo din gura altora ºi pe care • Ion Vãsâi - Ferestrele câmpului halbã. Apoi au bãtut, la rând, unde trebuia. Dar când sã dea

10 noiembrie - decembrie 2009 ateneu sã pãtrundã pe pod ºi sã se Dunãrii îi întâmpina ºi ispitea cu audã rãsunetul bârnelor lui sub firul lui de luminã scãzutã ºi cu tocãnitul potcoavelor ºi sub pale ameþitoare, proaspete, care duruitul roþilor, caii s-au oprit le rãcoreau obrajii încinºi ºi le Ionel Savitescu înfioraþi. Au nechezat ºi fornãit usca lacrimile. Dar le ºi vestea crâncen ºi s-au împins silnici cã, dupã osteneala cu drumul ºi îndãrãt ca din faþa unor lupi. dupã toate cele întâmpinate în Vasile a sãrit ca ars în picioare, zilele cât au fost plecaþi, peste s-a proptit cu genunchii în puþin timp aveau sã ajungã Labilitatea istoriei sandâc ºi a tras cât a putut cu o mânã de hãþuri, strunindu-i, iar acasã. Þârâitul limpede ºi cu ailaltã a apucat biciul cu rãsunãtor al greierilor ºi Motto: „Suntem martorii unei falsificãri cosaºilor, le picura ca un balsam pe cale sã se nascã ºi ar fi pãcat plumbi de prostovol, cât oul de sã lãsãm moºtenire urmãtorului secol porumbel, înnodaþi pe sfârc. Atât în suflet ºi le alunga restriºtea ºi o istorie falsificatã” el, precum ºi Vasilca, într-o îndoiala, ºi-i fãcea sã-ºi Alain Besançon fracþiune de secundã, au înþeles recapete curajul ºi încrederea despre ce era vorba. Rãsãrite de sine. O pereche de raþe sãl- Dacã am face un bilanþ al istoriei umanitãþii, Franþa, Spania, iar în veacul al XIX–lea a circulat din vãgãuna de sub pod, douã batice, rãzleþite de cârd, fâlfâirã vom constata stupefiaþi cã aceastã istorie umanã ideea de a fi strãmutaþi în Madagascar, însuºi namile de oameni cu toporiºtile vijelios pe deasupra lor dinspre este plinã de fapte abominabile, rãzboaie ºi agre- Stalin, mai târziu, fusese preocupat, la un moment siuni ale oamenilor împotriva semenilor lor mai dat, de crearea unei republici evreieºti pe teritoriul în mâini, sãltate deasupra capu- fluviu spre ghiol, chemându-se slabi. Deportãri, lagãre de muncã ºi de exter- Uniunii Sovietice. Hitler, la rându-i, a oscilat între lui, se nãpustiserã pe muþeºte cu strigãte ºuierate. Ascultându- spre ei. Abia-abia cã-i puteau minare au existat dintotdeauna, la fel ºi exter- expulzarea din Europa ºi Holocaust, alegând în le cum colindã de colo-colo prin minãrile în masã (a se vedea în acest sens colo- final aceastã variantã din motive economice. desluºi ca pe niºte momâi mai noapte, Vasile ºi Vasilca aveau negre decât pãcura înnoptãrii ºi nizãrile de noi teritorii), dar veacul al XX-lea atinge Asupra acestui subiect existã deja o bibliografie sentimentul încurcat cã se apogeul supliciilor prin apariþia unor curente ideo- extrem de bogatã, care se parcurge cu stupe- nimic mai mult. Unul se proptise regãsesc întrucâtva în pãsãrile în faþa oiºtei ºi se cãznea sã logice (comunism ºi nazism), care se deosebeau facþie, dar ºi cu o permanentã întrebare: Cum de alea singure ºi buimace. ªi cum prindã caii de cãpeþele, sã-i þinã structural, dar aveau ºi trãsãturi comune, ambele, a fost posibil? Astfel de crime au avut loc în pe loc, iar ãlãlalt se repezise la îºi purtau aºa, cãzuþi pe gânduri plecând de la mituri proprii, doreau bunãstarea: Uniunea Sovieticã, China, Coreea, Vietnam, spate, sã se suie pe codirlã, ºi ºi aproape fãrã sã clipeascã, nazismul, în Germania, iar comunismul, în toatã Cambodgea (unde din lipsa dotãrii tehnice de-acolo sã sarã peste fundã- ochii dupã ele, au rãmas agãþaþi lumea. În pofida acestor idealuri mãreþe, ambele oamenii erau uciºi cu cuþitul, ciomagul, ciocanul). toarea înaltã în cãruþã. „Pune-te cu ei pe bolta nesfârºitã de ideologii au degenerat, din pãcate, în bestialitate În România au existat, de asemenea, multe lagãre cu ghiciul pe cai, Vasile, cã ãºtia Calea Laptelui. Ca o mireasã a ºi crime monstruoase: „Cu toate cã intensitatea de reeducare – prin muncã forþatã, foame cronicã, ne omoarã!”, i-a strigat cu o cerului, Calea miracolelor, a crimei naziste a atins un nivel pe care comunismul frig, nicidecum prin trimiterea acestor indezirabili voce care parcã nu mai era a ei, sorþii, a fericirii ºi a suferinþei îºi probabil nu l-a egalat, trebuie totuºi sã afirmãm cã în universitãþi sã studieze marxism – leninismul ºi Vasilca ºi, dârdâind ca doborâtã clãtea cãtre ei dantelele de dia- acesta din urmã a antrenat o distrugere moralã binefacerile sistemului. Lui Constantin Noica i s-a de friguri, s-a cuibãrit sub ladã ºi mant ale primelor stele ºi-ºi da mai extinsã ºi mai profundã” (p. 63). În fine, se permis în anii detenþiei numai lectura lui Marx -, iar ºi-a încleºtat braþele pe dupã la ivealã, încetul cu încetul, ºi poate observa, de la bun început, cã naziºtii, dupã ªtefan Foriº fusese ucis cu o rangã de fier. Între gleznele lui. Trezit, din zã- trena prelungã a puzderiei de ce au curãþat Germania de indivizii taraþi, ºi-au aceºti autori contemporani, preocupaþi, în egalã concentrat eforturile în exterminarea evreilor. mãsurã, de atrocitãþile comuniste cât ºi de cele pãceala de-o clipã, de þipãtul licurici. Fermecaþi de fru- Mãsura surprinde deoarece multe cãpetenii naziste, pe care le examineazã comparativ, se femeii, strângând de hãþuri cu museþea ce li se arãta acolo, îndârjire, Vasile s-a întors pe naziste aveau ascendenþi evrei, iar Gobineau ºi numãrã ºi istoricul francez Alain Besançon (n. Vasile ºi Vasilca ºi-au fãcut Nietzsche nu au fost antisemiþi, ci i-au admirat pe 1932), discipol al lui Raymond Aron ºi autor al jumãtate ºi l-a plesnit de câteva cruce, cu cugetul împãcat, cã ori cu biciul peste cap pe tâlharul evrei. În schimb, comuniºtii au deportat ºi extermi- multor volume, dintre care câteva sunt traduse ºi aºa le fusese scris, ca la capãtul de pe codirlã, adunând în iuþeala nat metodic tot ce era mai valoros în componenþa în limba românã. Avem în faþa noastrã una dintre ºi în tãria loviturii toatã deznãde- sãptãmânilor alea de miere, sã propriilor popoare: intelectuali, muncitori, þãrani: reeditãrile de succes ale cercetãtorului francez: jdea care-l pustia. Banditul a aibe parte ºi de-o încercare grea „Comunismul bolºevic a fost cunoscut ca sistem „Nenorocirea secolului”*, eseu consacrat ana- scãpat toporiºca, ºi-a dus ful- ºi amarã ca fierea. ªi unde se criminal încã din 1917. Dar din cauza forþei de lizei critice a comunismului ºi nazismului, curente gerãtor mâinile la ochi, s-a clãti- puteau cunoaºte ºi se puteau iradiere a ideii, din cauza capacitãþii de dezinfor- ce au dominat veacul al XX-lea ºi au rivalizat în nat prin aer ºi s-a prãbuºit pe lega firile oamenilor mai bine ºi mare ºi minciunã a organelor miºcãrii, aceastã comiterea de crime. Dacã nazismul a durat numai spate în þãrânã, aolindu-se ca mai trainic, dacã nu în vâltoarea cunoaºtere nu era autentificatã. Era negatã cu 12 ani (1933 - 1945), în schimb, comunismul a din gurã de ºarpe. Apoi, Vasile a unor atare împrejurãri? De atunci, bunã-credinþã de o mulþime de oameni cinstiþi” existat între 50 ºi 70 de ani, depinde numai de slãbit hãþurile ºi a rãcnit la pentru Vasilca nu a mai fost (pp. 14 - 15). Dacã pentru naziºti rezolvarea, în þarã: „Comunismul a durat atât de mult timp, încât armãsarii sãi tineri ºi aprigi ca nimic mai de preþ pe pãmânt parte, a „soluþiei finale” a necesitat aproximativ doi a fost asimilat unei glaciaþiuni, unui ºir de ierni vântul: „Aidaaa, Breazule! decât Vasile. Iar pentru el, mai ani (1941 - 1942), comuniºtii s-au ocupat continuu excepþional de reci” (p. 111). Uimeºte, de aseme- Aidaaa, Miºule!”, convins cã scumpã decât lumina ochilor, s- de supravegherea populaþiei, Alain Besançon nea, posteritatea acestor ideologii: dacã nazismul viaþa lui ºi cea a Vasilcãi atârnau a aflat numai ea. ªi-i mulþumeau citându-l, în acest sens, pe Paul Hilberg: „În cazul este ºi astãzi receptat cu oroare, comunismul este tolerat ºi acceptat ca o rãtãcire. Astfel stând în momentele alea, pe de-a- lui Dumnezeu, cã le dãduse cai «organelor» sovietice, sarcina nu s-a încheiat niciodatã. Din noiembrie 1917 pânã în cea din lucrurile, nu este exclus ca în viitor omenirea sã fie ntregul, doar de ei. Simþind cã de ispravã, pe Miºu ºi pe urmã zi, au trebuit sã trieze, sã recenzeze, sã þinã sedusã, din nou, de aceastã utopie. Intrigat, zãbalele nu le mai rupeau gingi- Breazu, ºi o cãruþã fãrã cusur, ile ºi auzindu-ºi stãpânul cum îi dosare, sã filtreze ºi sã refiltreze întreaga popu- aºadar, de receptivitatea limitatã a Cãrþii negre a care-i salvaserã din ghearele îndeamnã s-o ia la goanã, bidivii laþie” (p. 24). Evident, ºi în celelalte þãri ale lagãru- comunismului (1997) a lui Stéphane Courtois s-au smucit, ca scãpaþi din unei mari nenorociri... lui socialist lucrurile s-au petrecut aidoma. În ceea (între timp, acest infatigabil istoric francez a dat la puºcã, înainte. ªleaurile s-au ______ce priveºte problema evreiascã este strãveche. ivealã ºi un Dicþionar al Comunismului, 2007), înstrunat zbârnâind, roþile ºi-au De la început, evreii au fost percepuþi ca fiind alt Alain Besançon scrie eseul în chestiune din do- zãngãnit asurzitor geampara- * Din turceºte: lada cãruþei, fel de oameni ºi sunt trataþi ca atare, având rinþa expresã ca memoria labilã a oamenilor sã nu lele, iar ei au trecut, cu cãruþã cu de obicei pictatã cu neºansa unor deportãri ºi exoduri, apoi, dupã anul dea uitãrii o tragedie cãreia i-au cãzut victimã tot, peste tâlharul care-i aþinea, peisaje, chipuri, animale ºi 70 sunt lipsiþi practic de o patrie, rãspândindu-se aproximativ 85 – 100 de milioane de oameni. fãcându-l una cu pãmântul. Cât pãsãri sau motive florale ºi în lume. În sfârºit, curând dupã anul 1000, evreii Surprinde deci dupã cum remarcã Alain Besançon au strãbãtut fundul vãii, printre vegetale. încep sã sufere pogromuri ºi expulzãri din Anglia, uitarea acestor atrocitãþi chiar cu asentimentul pãdurea deasã de sãlcii ºi Bisericii: „Niciodatã totuºi perversiunea acestor mlaºtina rãspândind miasme idei nu antrenase într-un asemenea grad rãscolitoare, ºi pânã au ieºit din nelegiuirea ºi niciodatã pãcatul nu se rãspândise ea, aproape cã au zburat. pânã într-atât pe pãmânt. Asta trebuia sã dea de ªiroind de spumã ºi de gândit. Or, lumea creºtinã nu numai cã a uitat, ci, nãduºealã, cu cãruþa în bunã la îndemnul preoþilor, a considerat uitarea ca pe o stare, de abia pe costiºa dealu- operã pioasã” (p. 111). Aceastã incertã stare de lui de la Bugeac, au lãsat-o mai lucruri se datoreazã, în bunã parte, ºi faptului cã, încet. De abia atunci tinerii lor dacã nazismul a fost judecat ºi condamnat de un stãpâni s-au desprins unul de Tribunal Internaþional, Procesul Comunismului altul ºi au cãzut cu trupurile moi, este amânat sine die – deºi Raportul de con- la loc pe caprã, suspinând damnare a crimelor comunismului, întocmit de înãbuºit. Mai mult morþi decât parlamentarul suedez Goran Lindbland, a fost vii, se cãutau muþi, cu ochi sãl- votat în ziua de 25 ianuarie 2006 de plenul batici, umezi ºi mari, ºi nu le Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei -, iar veneau sã creadã prin ce le-a beneficiarii lui îºi savureazã pensiile, sunt parla- fost hãrãzit sã treacã ºi cât de mentari, senatori ºi oameni de afaceri respectabili. nerecunoscut ºi de albi la faþã erau. Valea Ciulinoasa se nãruia * Alain Besançon „Nenorocirea secolului. Despre în urma lor înghiþitã de comunism, nazism ºi unicitatea ªoah-ului”. amorþealã ºi de neguri putrede. Traducere din francezã de Mona Antohi, Ed. Mai din colea, braþul vechi al • Ion Vãsâi - Semn roºu în patrulater Humanitas, 1999, 2007 noiembrie - decembrie 2009 11 poesis

inflaþie

negrul se duce la non-stop C. D. ZELETIN punkerul se duce la non-stop poliþistul se duce la non-stop chiar ºi preotul se duce la non-stop non-stop-ul este noua bisericã, banii noua biblie ne ducem sã ne împãrtãºim la non-stop ªtefan „La Bouteille ne vãrsãm pãcatele ºi primim în schimb sãpun, Bolea semipreparate, ciocolatã à la mer“ (II) chiar ºi cerºetorul se duce la non-stop ºi schimbã micile sale indulgenþe pe o hainã de iarnã (câþiva chiar au o sclipire ironicã Starea de perplexitate indusã atunci de legãtura stabilitã brusc chiar ºi iuda s-a dus la non-stop sã ia ºi-un ºarm nomad, care trezeºte între numele ºi imaginea fiinþei ce mi se înfiripa în închipuire m-a fãcut o frânghie mai groasã universale sentimente de prietenie) sã reflectez la identitatea ascunsã a ceea ce ni se aratã a fi întâm- let’s build a bigger mall we want more plare ori semn, într-o metafizicã la care nu avem acces deplin, în acea de iedera care se încolãceºte ca o curea absolution for many more men decriptare a naturii, prin definiþie imperfectã dar binevoitoare, care i-a la gâtul crucii mele inspirat lui Baudelaire versul memorabil L’homme y passe à travers dar groapa e adâncã – coºciugul strâmt des forêts de symboles din Correspondances. la non-stop se vând organe ºi poate asta e eternitatea Interesul pentru nobila existenþã a principesei artiste a sporit odatã pentru cei care au plãmâni sau rinichi slabi sã-þi pãstrezi capacitatea de reflecþie cu anii. Era unul din refugiile cãrturãreºti în care mã retrãgeam pen- ochi pentru miopi, urechi de mãgar pentru surzi, tru a mã sustrage apelurilor realitãþii comuniste. Cercetarea istoricã ºi în celula unui mormânt dinþi falºi pentru bãtãuºi reflecþia necontenitã asupra literaturii naþionale erau, implicit, o formã aºa cã în timp ce miriade de îndrãgostiþi mãnâncã subtilã a eroismului meu. Îi nedumiream pe unii colegi de liceu în curând la non-stop se vor vinde sclavi, care vor împãrtãºindu-le în acele vremuri cumplite, de pildã, însufleþirea pen- înlocui frigiderul ºi cuptorul de microunde îngheþatã lângã cimitir tru romanul Adela de G. Ibrãileanu, în timp ce vedetele bãgate pe gât vreau mulþi bani sã-mi construiesc din ei iar vara nu ºi-a epuizat presentimentul ei erau sovieticii Ilya Ehrenburg, N. Ostrovski, Al. Fadeev, Vera Panova, o bisericã nouã, pe care s-o þin deschisã non-stop stau ºi bolesc în groapã Constantin Fedin ºi alþii, eiusdem farinae. În 1949 sau 1950, la una fumez în groapã din orele de francezã, profesorul ne anunþã cã trebuie sã renunþãm la Corneille ºi al sãu Le Cid, deoarece urma sã învãþãm limba lui Boileau non-stop-ul este templul nostru unde socializãm, prizez ºi înghit humã de pe paginile rãguºite ale revistei Temps nouveaux, publicatã de ne vindem sufletul ºi primim în schimb îmi beau saliva în groapã Moscova. vreo douã-trei burþi putrezit de viu ºi scurtcircuitat de viziuni magnifice Dar, încetiºor, încetiºor, Adela m-a îndemnat sã pornesc în cãutarea unui timp pe cale sã se piardã, sã ajung la Marcel Proust vânzãtorul de la non-stop este isus ajung un sfânt în groapã deci, sã-i caut exegeþii proustieni ce-i aveam la îndemânã, dintre care care întoarce banii cu lopata, cum s-ar spune ºi excrementele miros a lotus în groapã G. Ibrãileanu ºi Mihail Sebastian erau cei dintâi. Eram student în dacã n-ai bani sã intri la non-stop eºti sortit mi se deschide privirea Bucureºti când, prin mijlocirea Lumii de mâine a lui Ion Biberi, am sã arzi în flãcãrile iadului vãd o altã lume în groapã ajuns la fraþii Emanuel ºi Anton Bibescu, fiii principesei care îºi dar ºi acolo s-a construit un non-stop dormea somnul de veci la Bârlad. Proiecþia subiectului meu ºi-a lãrgit mã viziteazã strãmoºii în groapã unghiul ºi m-am simþit livrat unui alt spaþiu spiritual, cel francez, în în care plãteºti cu carne apollo, marsyas, zagreus, pan, nietzsche dacã suferi, eºti plãtit, cumperi ºi vei fi mântuit care se mutase principesa, imens ºi extrem de populat, mai exact ºi poate în sfârºit voi muri de fericire unui continuum artistic româno-francez. Am navigat ani ºi ani în delta inextricabilã a arhivelor româneºti ºi strãine, fulgerul instituþiei ºi zeiþa non-stop-ul noua meccã, noul manhattan, cuviincioasã a rãbdãrii ajutându-mã sã depistez ºi sã clasez în bibli- new jerusalem oteci ºi în colecþii informaþiile care mã interesau. Îmi apuneau ochii pe pagini, dar a doua zi rãsãreau… Unicei imagini a principesei, cea vreau sã pun o bombã la non-stop hell, here and now descoperitã în copilãrie, i s-au adãugat douã din presa francezã ºi vreau sã muncesc gratis germanã a vremii, alta descoperitã la Paris ºi încã vreo douã-trei – vreau sã mãnânc gratis în tramvai faþa mi se des-com-pu-ne dar peste patru decenii! – în nici mai mult, nici mai puþin decât Muzeul vreau sã iau capsule de cosmonaut Naþional al Agricultorii din Slobozia, unde am dat ºi peste 144 de ºi un ºarpe de foc îmi iese de sub pleoape scrisori ale prietenei sale, regina ºi poeta Carmen Sylva… Câtã ºi sã nu-mi fie foame cãlãtorii se stropesc cu petrol ca ºi cum vreau sã strâng toþi banii pe care îi am bucurie de neînchipuit, uneori chiar frenezie greu de mãrturisit, poate ºi-ar turna eau de cologne sã-þi aducã aflarea unei fotografii neºtiute, a unui amãnunt ignorat, a ºi sã fac din ei avioane unei date importante pe lângã care s-a trecut uºor, din lipsã de simþ ºi, excitaþi, se îmbulzesc sã mã încalece al valorii, din nesocotinþã sau din frivolitate! Te trezeºti deodatã bogat unii, pentru a obþine mântuirea oameni cu suflet de hârtie, cu trup de hârtie, graþie unor metehne ºi primeºti tu rãsplata inabilitãþii ori superficia- alþii, pentru a-ºi urgenta concediul în casa fricii oameni cu creier de metal, cu inimã de metal litãþii altora. Dacã nu toate acestea s-au amânat anume ca sã vii tu, ofer garanþia unei flãcãri de gheaþã printr-o hotãrâre din altã parte… oameni care lãcrimeazã monede, A existat în aceastã urzire mentalã o clipã insesizabilã când spaþi- oameni setaþi sã tresarã în ritmul talanþilor care limpezeºte ºi purificã sufletul ile artistice româneºti ºi franceze au devenit din contigui, continui. oameni care strâng bani ºi viseazã bani vom aboli împreunã moartea Lucrurile au început imediat sã curgã lesne, puhoiul de informaþii sã pãstrând intactã insuportabila durere de a fi se structureze spontan ºi fluid, ca într-o expediþie hãrãzitã sã-i oameni care valoreazã bani meargã toate strunã. Pierzi valoarea negativã a impedimentului, iar timpul uriaº pe care l-ai consumat în demers nu te mai apasã: capeþi tereza de avila, dacã s-ar naºte azi, aripi de acvilã… Nu pot preciza, aºadar, câþi ani am lucrat la cerce- ar scrie din nou capitalul lui marx tribal tarea vieþii acestei pianiste de pe urma cãreia n-a rãmas imprimat nici sfântul sebastian ar fi economist un disc, dar care s-a prezentat în faþa lui Dumnezeu cu descoperirea ºi ar vrea sã lucreze cu mugur isãrescu lui Enescu! Cãci, mai mult, ea l-a împlântat, ca interpret ºi compozitor negrii sunt fiinþe nocturne, de numai ºaisprezece ani, în cele mai elevate medii artistice apostolul pavel ar vrea sã fie broker, pariziene, în care a intrat pentru o viaþã ca degetele într-o mãnuºã, david se va angaja la banca naþionalã doar dimineaþa pot sã-i înfrunt având – atenþie! – intuiþia geniului sãu componistic într-un moment iar adam ºi eva fac economii sã prindã o cursã pentru cã sunt storºi, când nu compusese decât Poema românã ºi alte câteva compoziþii la clasa turist antalya-eden lipsiþi de umbra care patruleazã deasupra lor pregãtitoare, dar independente… Zic, revenind la destãinuirea de mai dar când se lasã seara, revin superb la viaþã sus: am lucrat în jur de trei decenii. Poþi preciza uºor limitele ocupãrii, dar mult mai anevoios limitele preocupãrii. Nici nu ºtiu dacã nu cumva cãutându-þi privirea, te hipnotizeazã preocuparea e mai creatoare decât ocuparea. Preocuparea tumular cu descântecele tribale pregãteºte enigmatic ºi stãruitor subconºtientul pentru zvâcnetul satul meu a fost ras din temelii neprevãzut, ocuparea asigurã îndeplinirea raþionalã a unui program. pentru cã aici s-a descoperit petrol În ce mã priveºte, preocuparea a þinut o viaþã, care acum e a unui pe lângã groapa mea septuagenar, ocuparea, cum am spus, vreo treizeci de ani în care am pe mormântul bunicului s-a ridicat o fabricã trec cupluri de îndrãgostiþi mai fãcut ºi altele… M-am trezit scriind o carte masivã ce umple, în de prelucrarea uraniului format de 22/14,5 cm, 800 de pagini. O carte de naturã sã resusciteze turiºti cu biciclete, bãtrâni care-ºi plimbã cãþeii o epocã în care muzica era un cult înainte de a fi un consum, era o iar vara abia mijitã îmi aduce africa e împânzitã de combinate, ascezã înainte de a fi un divertisment, era o creaþie ºi nu o elu- miros de fân proaspãt cosit sugeþi aur ºi scuipaþi gunoi cubraþie. deºi sunt îngropat de viu negrii iþi cântã despre rãdãcinile smulse Aceasta este povestea unei cãlãtorii începute încã din copilãrie. ºi despre teribila dorinþa de rãzbunare Ea s-a ivit din contrarierea stârnitã de un nume de pe mormânt ºi a m-aº bucura ºi eu de soarele albastru primit cel dintâi impuls de la Toader Sãndulescu, tâmplarul care citea de ºoarecii mucaliþi care ies din canale, la saturnalii, fiecare alb va fi spânzurat de tãlpi, ºi care, fãrã sã ºtie, aruncase o sticlã în mare… semnalizând uºor din mustãþi pânã i se scurge toatã ura ºi frica din priviri

12 noiembrie - decembrie 2009 poesis

Aºteptând sã-ºi numere arginþii Ieremia bate din picior

La Cahul prin iarba ascuþitã Elena CIOBANU Ce sub pieptul meu s-a-ncovoiat Am o ranã-n pântec cât Moldova Când se pregãteºte de iernat Octavian ªi-aninând prin zadele bãtrâne Mr. Bean ºi Soviany Paloº cu tãiº ºi ascuþiº Mormãie prin somn ca o ursoaicã Care-ºi mânã puii-n zmeuriº Dezbrãcatu’ Tragicul domn Una dintre puþinele emisiuni tv la care mai am rãbdarea ºi Prãvãliþi pe pietrele tãioase În memoria lui Darie Magheru disponibilitatea sã mã mai uit este Cronica Cârcotaºilor. E Cînd aracii lunii se ascut drept, nici ei nu mai au prospeþimea începuturilor, dar natu- Ce putred plouã la Braºov Ochiul drept priveºte cãtre Nistru ra abordãrii le asigurã totuºi un spaþiu cu mult mai puþin Cu cuie strâmbe cu coclealã Ochiul stâng priveºte cãtre Prut perisabil decât al altora. Personajul la care vreau sã mã Femeile au pãrul mov refer a apãrut pe parcurs, cum au apãrut ºi alþii, nu la fel de ªi ºoldul cât o catedralã prizaþi, dintr-o deschidere a realizatorilor faþã de toate potenþialele surse de parodie veselã, indiferent cât de ªi vã catã mijlocul subþire Iar stropii cad de jos în sus incerte sau de ciudate ar pãrea la prima vedere. E de un veac aceeaºi searã Gura a tãmâie mirosind Cãtãlin Dezbrãcatu’, pentru cã aºa este cunoscut ipochi- Când cerul pare – la apus Pântecele-nchis ca o psaltire menul, oferã privitorilor câte o scurtã reprezentaþie legatã O ambulanþã militarã Ferecatã-n aur ºi argint mereu de vizita la câte un eveniment social, târg, expoziþie, festival ºi altele asemenea. Nu mã face decât rareori sã râd în hohote, dar reuºeºte sã mã þinã atentã. Credibil în ati- ªi a venit melancolia Sânul ce sub ia de mãtasã La mese-ntr-un tractir infect tudinea lui de imatur tâmpiþel, (o mascã de bufon, de fapt), Altãdatã rotunjea fudul De parcã-i sora Melania îi cicãleºte pe unii, e uºor obraznic-glumeþ cu alþii, în sfârºit, Cu crucea roºie pe piept Crivãþ roºu plini de lupi va bate nu supãrã definitiv pe nimeni pentru cã ascunde râsul Spre Suceava tocmai din Cahul îndreptat împotriva „moftangiilor” (de la nenea Iancu citire) sub o atitudine autopersiflantã sau pur ºi simplu copilãros Oprindu-se în pragul uºii naivã. Dacã îl iei în detaliu, te miri cã reuºeºte sã aibã suc- Precum zãpada de mai an Semn ca mâna-n Palii adormitã ces, te întrebi amuzat ce te face sã te uiþi la el. ªi totuºi, îþi Sau un intrus ca toþi intruºii /Pe sub turle totu-i înlunat/ dã o stare pe care nu þi-o cenzurezi: un fel de plãcere sim- S-asculte caii de la Ioan Sã-mi gãteascã-anume de colivã plã ce oferã creierului un loc în care poate respira fãrã nici Grâu ca sfârcul vostru de roºcat un fel de analizã prealabilã. E critic fãrã a fi judecãtor, e Pe când ale cetãþii pegre relaxant fãrã a fi agasant. Umorul pe care îl practicã este /Gheboºi ologi ºi surdo-muþi/ spontan, senin, fluid, bazat pe replici care se uitã dupã cinci Împuºcã vai cu frunze negre Când îl vãd brodat pe patrafire secunde. La terminarea show-lui, tot ce-þi aminteºti e starea Poeþii încã nenãscuþi Pregãtind sã dea în moarte spic pe care ai avut-o. Suficient cât sã mai vrei. Sã vã fie totuºi noaptea linã Sub masca lui Dezbrãcatu’ se ascunde un actor „sãrit de Care privesc la noi din stele De cãmile nu vã scriu nimic pe fix” care e mereu plin de ºotii ºi de scenarii, zic amicii lui. Amirosind a crin ciobit Eu însã aº fi dezamãgitã dacã aº ºti cã actorul respectiv nu Iar cimitirul din Sãcele este conºtient de descendenþa ilustrã în care se înscrie. Devine parcã infinit Privit dintr-un unghi anglofil, Dezbrãcatu’ pare a fi o rudã mai Talion îndepãrtatã de-a lui Mr. Bean, celebrul protagonist al unor Fãcând sã toarcã veºnicia scenete menite sã scandalizeze ºi sã amuze deopotrivã Prin cuie strâmbe de sicriu snobismul britanic. În timp ce Stanca sau Lucia În vârtejul nunþii ce se sparge Cei doi au destule lucruri în comun: figura permanent þi- Vã spalã crucea cu rachiu Un genunchi mireasã þi-a coclit nutã în grimasa þicnitului ce nu ºtie prea multe, gesturile Þine-n mînã-o cheie de-alabastru stângace, împiedicãrile aferente, costumaþia aproape iden- ªi-nþelegând din spusa lor Talion fecior îndrãgostit ticã în toate episoadele, maºinuþa comicã în care se Cã n-au poeþii timp sã moarã deplaseazã, tratatã cu toatã mândria ºi seriozitatea, gafele /Renaºte zeul orb cu flori sociale, imaginaþia ce construieºte „inocent” pe detalii ale În fiecare primãvarã/ Sã-þi descuie brâul de fecioarã cãror conotaþii jenante pentru ceilalþi sunt ignorate. ªi sã intre-n casa ta ca soþ Dincolo de toate acestea, existã, desigur, ºi semnificative Împleticindu-mã ca-n vis Talion fecior cu gura rece diferenþe. Dintre acestea, cea mai importantã este aceea cã, Mã plec atunci peste argilã Talion fecior frumos de hoþ în timp ce Dezbrãcatu’ se simte în largul lui în societate, Mr. Sã vãd ce faceþi ce-aþi mai scris Bean, (Dl. Fasole, adicã), este pur ºi simplu terorizat de Pe frunze ºi pe clorofilã perspectiva de a nu se potrivi regulilor sociale. Primul are o Care-þi face sângele albastru anumitã siguranþã ºi chiar obrãznicie, al doilea face deliciul Palmele-i pe ºolduri se abat spectatorilor prin felul în care intrã în tot felul de buclucuri ªi auzi cum viscoleºte moartea savuroase, din dorinþa de a fi un cetãþean normal, cu tabie- Altã carte Prin sãmânþã rece de bãrbat turi clasice ºi comportamente stereotipe. ªi unul, ºi altul iau în derâdere „fiþele” sau prejudecãþile, dar unul îi expune mai ca pentru fiica lui Huru mult pe ceilalþi, vorbind dezinhibat (Dezbrãcatu’), iar celãlalt, ªi auzi când se prelinge-n tine mai mult pe sine, exprimându-se mai mult prin sunete, decât /un poem nescris al lui Darie/ Ca o apã mare fãrã mal prin cuvinte (Mr. Bean). Asta ar fi, probabil, o diferenþã ce se Cum plãmânii plini de diamante explicã prin apartenenþa culturalã: englezii sunt de departe Pentru Olga Lascu Nu respirã aer ci metal mult mai înclinaþi spre autoeducare, introspecþie ºi civilitate. În fine, în umorul de aceeaºi naturã pe care îl cultivã, la Mâinile priviþi-le sunt cearã niveluri de mãiestrie diferite, cei doi actori, existã o dimensi- C-un genunchi întors spre miazãnoapte Toamna face cerul porumbac une ludicã, aproape înduioºãtoare, care, deºi e valorificatã Un chervan alunecã spre moarte ªi cu altu-ntors spre miazãzi eficient în economia scenelor comice, nu este totuºi anulatã Prin ciulinii veºtezi din Buceag Ca sa-þi are carnea pe-ndelete complet ca atare. Nonºalanþa cu care Dezbrãcatu’ invitã Talion fecior cu ochi saºii privitorii la un târg de delicatese sã ia cu încredere produse Prefirând întruna la mãtãnii-n dintr-un coº, asigurându-i cã sunt pe gratis, ori pasiunea cu Nopþi de deºertate ºi istov care Mr. Bean se joacã, producând, asemeni copiilor, inter- Care intrã-n camera de nuntã Nu se mirã trupul vostru Doamnã jecþiile aferente, cu jucãriile expuse într-un magazin cu pro- Cã nu-i loc nici timp pentru libov? Ca plecat pe-un plug cu patru boi duse pentru Crãciun îþi lasã mereu gustul unei umanitãþi Între sâni sã-þi semene lucernã uitate, a unei vârste la care ºtiam sã visãm ºi pe care am Dupã moartea mea sã-i daþi sãsoaicei ªi de-a lungul coapselor trifoi reprimat-o. O petalã roºie de mac Trebuie remarcat cã sordidul cotidian ºi tipicurile aferente O sã fiþi ºi voi cãlugãriþã Iar cînd lunacornul ºi-l asmute vieþii adulte, atât de bine scoase în relief de poznele lui Mr. Îmbrãcatã-n rasã de ºiac Bean, asociazã nostalgiei copilãriei neastâmpãrate o tristeþe Sã vrãjeascã norii-n fel ºi chip indicibilã ce îþi strepezeºte râsul. Este, la urma urmei, ceea Cruce grea de aur o sã roadã Între sâni sã-þi semene pietroaie ce face diferenþa dintre improvizaþia menitã doar a binedis- Carnea care nu mai vreau s-o dor ªi de-a lungul coapselor nisip pune ºi arta care pune pe gânduri. noiembrie - decembrie 2009 13 eseu

Poet contemporan de bîrlã- Dan Bogdan Hanu dict ce nu lasã loc de întors: „nu deanã aºezare ºi de universalã existã nicio literã în alfabet/ care viziune, Marian Constandache sã nu aibã pe conºtiinþã miliarde e, mai degrabã prin forþa ºi de morþi!”. Creditul (în multe graþia nescriselor legi care supun viaþa literaturii decît prin locuri) total acordat sarcasmului opþiune manu propria, ataºat – ºerpuitor, interpolînd ampren- pînã la a fi mistuit de acea parte Uneltirile aproape cunoscutului poet tele grotescului – relevã cota de fiere a lucrurilor, acolo unde, deplinei avarii în care s-a afun- nota bene, se strunjeºte vertica- dat starea de veghe, textele fiind litatea caracterelor. Angrenat, minate, pe mãsurã, de SOS-uri de nu chiar de-a binelea tîrît, în Marian Constandache împotriva meandrele nu tocmai ortodoxe distorsionate, trimise dintr-un ale lumii literare de româneascã mediu anaerob, din care spe- extracþie ºi simþire, din care, nu fatalei sale însoþitoare, Singurãtatea ranþa sau compasiunea au fost chiar cu onoarea visatã, face degajate demult: „Semnul crucii parte, silit de sus pomenita lume se chirceºte în mîinile mele/ cum la tot felul de nãbãdãioase colizi- un foetus neîmplinit./ Nu mai uni ºi obligat, pe cale de con- ajung la cer./ Nu-mi mai intrã secinþã, la replieri ºi repozi- • prefaþã la volumul „Un carnaval în infern”, þionãri în urma cãrora expe- semnul crucii în vitezã./ Mi s-a rienþei poetice nu i-a rãmas decît în curs de apariþie la Editura Vinea • rupt pinionul aminului”. Poetul îºi sã se îmbogãþeascã, poetul ºi-a duce la ultime consecinþe altoit postura de propovãduitor premisele de fidelitate, aspru cu tice – jerbe sintagmatice, va- textele lui Marian Constandache navalescã, aceastã eviscerare a al învãþãturilor suprarealiste, sine însuºi, aspru cu arãtãrile prin natura lor mai detaºate de loarea ºi detenta lor nutrindu-se mustesc de o heraldicã icono- cheagurilor ºi mãºtilor sin- lumii, aºa cum i se vor fi ardenþa socialului, cu aceea a din forþa de a se institui drept clastã, cheia de boltã a poeticii gurãtãþii, revãrsatã asupra lumii unui aliaj fericit între expresio- iconi ai singurãtãþii. ªi, pentru cã sale stînd mai degrabã într-o ce, prin imprescriptibilele sale înfãþiºat. O – oricît de – scurtã nism ºi imagism, din care poezia un grund hard, precum cel al vocaþie de impenitent risipitor, comandamente, o provoacã ºi o ochire asupra evidenþelor (domi- sa iese ranforsatã, iar mesajul ei singurãtãþii, dezvoltã întotdeau- decît într-una de artizan, de întreþine necontenit. E vorba de nantelor) închegate în favoarea creºte în directeþe ºi savoare. na o florã – adesea luxuriantã – meticulos truditor al poemului. ªi lumea unde convenþiile injectate poemelor, ne va lãmuri cã a angoasei, sã observãm cã stilul sãu se cristalizeazã pe în doze subtile iau faþa, iar com- Marian Constandache pãºeºte, autorul lor a evitat falimentul poetului îi rãmîne – ca pentru a aceastã dominantã. petenþele ºi bunele intenþii destul de ferm, în galeria de spre care, prelungite la nesfîrºit, poètes maudits, cu versul strã- spulbera orice îndoialã – destulã Încercarea de a dizolva clan- pãlesc în umbrã, e vorba de o fulgerat de umori ºi cutreierat de snagã pentru a o trece pe destinitatea, de a se desfereca lume pardositã ºi aureolatã de pot duce tentaþiile de juiseur ºi vehemenþe, oscilînd între exas- aceasta din urmã printr-o serie din apãsãtoarele cercuri ale plaga convenþiilor, o lume cu frondeur, ce marcheazã teritoriul perare sarcastã ºi torpoare, de filtre horror (fãrã vacui). anonimatului, divulgã o gamã faþa schimonositã, siluitã, brãz- – niciodatã suficient luat în turate adesea pînã la emersi- Imaginile se înºirã febricitant, largã de abilitãþi poetizante, datã de trenduri & branduri, gal- stãpînire – al rebelului fãrã unea absurdului. plenare, memorabil concatenate printre care se detaºeazã aceea vanizatã de fermenþii ºi en- cauzã, regãsindu-se în linia în desfãºurarea turbionar-miria- de înfãºurare („o înãbuº la focul zimele rãului, o lume care Literatura de centru – mai rãzvrãtiþilor cu temã ºi azimut , mult centristã decît centralã – , podicã a poemelor. Poeme mic al liturghiei”)/ desfãºurare dospeºte în coconul unui simu- dã Bucureºti, nu-ºi bate capul ºi, împãnate ºi cu inserturi coloc- („iscînd vîrtejul înaltei febre”) a lacru de laissez-faire, o lume desigur, sociale în profunzime. vehiculîndu-se într-un soi de viale, de o anume temperaturã textelor în jurul unor nuclee, care lasã în urmã realitatea Or, o atare posturã îl ºi imunitate autistã, nu tresare la retoricã, înscrise însã pe un re- focare, de mare densitate ima- evanescentã, peste care apasã conecteazã la resursele unui schimbãrile de vitezã ºi de sub- gistru bizar, concettist, departe gisticã ºi portanþã semanticã. „un întuneric lãsat prin testa- patetism credibil, nu foarte la stanþã, la apostaziile peri- de frusteþea cotidianului, dar Ieºind din ascundere, profesînd ment de un orb”, drenatã de îndemînã astãzi, ºi care, pe dea- care dezvãluie un autor tentat un tip sui generis de metanoia, teroare, drapatã virtuos în bro- fericelor rude, adunate în con- supra, deþine calitatea de a la- stelaþii prea puþin vizibile pe de o formã maximalã de uma- poetului îi reuºesc proiecþiile pe carturile fastuos macabre ale mina ardenþa investitã în poie- bolta criticã ºi asta, în pofida nism, aflatã astãzi – din conside- fundaluri supradimensionate. ficþiunii. Iar acest carnaval, venit inflaþiei de care se bucurã teori- rente extra- sau intra-literare – Proiecþii ale solitudinii ce-l ca un neaºteptat puseu al anon- ticeºtile forje. ile – ce-i drept, din care „nu a cel puþin în dizgraþie. Bref, devoreazã, proiecþii care, în felul imatului ticsit de frustrãri, e un Mai curînd incitantã, decît curs nicio picãturã de sînge” – autorul e un sceptic, unul încã lor „restituie (…) cerului/ marea-i cal troian strecurat în vintrele excitantã, cum, mai nou, dã bine chitite pe arcanele descentral- nemîntuit, evitînd, tot mai nemaisfîrºita-i singurãtate”, în Infernului. Infern = societatea în cu orice producþiuni ºi dupã cum izãrii, ale asaltului marginilor, anevoios însã, derapajele în cin- acordul subconºtient cu dicteul care, oricum ar fi strãbãtutã, stã scris prin cele mai recente ismul gratuit, estet, adicã tocmai unei simetrii arhetipale. Nu e oricum i-ar fi rãsfoitã oferta de teorii conturînd, în toatã regula, scripte ale comenduirilor literare, o paradigmã a relativizãrii/ revi- în ceea ce i-ar suspenda necesar niciun dram de subtili- niºe, tot peste laptopitec am da, talizãrii formelor expresivitãþii. intenþionalitatea. Recurenþa tate pentru a remarca, în fapt, dãinuind în poziþia prototipului poezia lui Marian Constandache Între provincia geograficã ºi referinþelor religioase, a cãror cum toate poemele pivoteazã în majoritar + singurãtatea þesutã amendeazã, în replicã, stend- aceea literarã (termen împovã- retoricã rãzbate cu nonºalanþã, jurul acestei insaþiabile sin- în jurul unui ostatic al himerelor, halian, dintru început numita rat de o vãditã trimitere axiolo- în destule locuri, în debitul viziu- gurãtãþi ce aspirã, înghite viaþa garant perpetuu al rolului de suficienþã, recurgînd abrupt ºi gicã) persistã abuziv semnul nii, deþine, aproape ad integrum, lãuntricã a insolitului actant intrus. Prin el se perindã, în eficace la parabola oglinzii: „împleticit între realitate ºi vis”, toatã deºãnþarea, întru(chi)pã- egalitãþii, condiþia poetului înfun- rolul de muniþie pentru rechizito- „Plimb o oglindã prin faþa aces- dat, înãbuºit în provincii – tribu- riul adresat unui Deus otiosus – angajat în înalta ºi nobila sala- rile pe care singurãtatea, fie cã tarã acestor cliºee ºi precon- rãsfoit în cîteva epifanii nu toc- horie a dicþiunii sacrificiale, de apare ca sorã-ºefã, ca nãimitã tor rãcani cu trese de general”. cepþii – fiind aceea a perpetuului mai cuvioase – în numele frondeur ce cautã sã-i întoarcã din recuzita de carnaval, ca Lung ºi plin de cazne (& trape) e azilant, constrîns sã-ºi transcrie defunctei speranþe: „un dum- (ser)viciul ºi sã dea peste cap femeie balnearã sau poetã drumul „poetului necunoscut” „scenele de viaþã”, traversate nezeu scîrbit ºi anonim/ ajuns, mecanismul ei anihilant, pro- bãtrînã, le acceptã ºi sub care spre consacrare ºi spre deose- consecvent de o viziune ale în cele din urmã, pe punte”. gramîndu-l pe evacuare. ªi, de foºneºte ºi se înfoaie fãrã rãgaz. bire de al altora (care nu se cãrei baiere se lãrgesc pînã la Întinse ca niºte prapori pãgîni, aici, întreaga epopee car- Sintaxa – suflatã într-un cunosc nici mãcar pe ei înºiºi), debordanþa delirului. O viziune patetism þinut la cuvenitã dis- scurt ºi strîmb, ca un apendice ce, nolens volens, îºi asumã/ tanþã de grandilocvenþã – însumã ºi traiectul (auto)con- încalecã bine trupul cabrat ºi împotriva naturii, pavoazat cu solãrii. Candoarea, altãdatã nãrãvaº al singurãtãþii, de altfel, depeºe critice, (b)ornat cu ordo- decelabilã din belºug în fibra ductul ei subîntinde toate poe- nanþe sau proclamaþii cu lustru poeziei de provincie, s-a pre- mele volumului. De vinã e, se exegetic. Poemele lui Marian scris demult, a fost destituitã de pare, adrenalina greu încercatã, Constandache n-au nevoie sã ia (ins)urgenþa situãrii damnate, ce îndemnînd spre rãspîntii sau luminã (de la) criticã, ele transpune scriitura într-o efigie chiar rupturi semantice ºi care, filigranatã a suferinþei, a expierii dimpreunã cu „sudoarea divinã strãlucesc în/ prin absenþa dilematice, a dezabuzãrii din a poetului necunoscut” pun pe întîmpinãrilor de acest gen. El care rãbufnesc, din cînd în cînd, tapetul cunoºtinþei & conºtiinþei scrie, sînt convins, o carte prea limb(ur)ile acide ale vituperanþei. un poet merituos, un asianic apt bunã, totuºi, pentru a mai fi de- Revenind la viziune, este lesne de tumultul propice marilor aper- ranjatã de (alte) comentarii. Iar o de remarcat sonorizarea ei pînã turi imagiste, fie ele ºi în varianta prefaþã poate foarte bine sã nu la acutele unei mistici întoarse, contorsionatã, spasmodicã. cãci numai de adoraþie nu poate Cartea e, în integralitatea sa, fie întocmirea unui act de moºire fi vorba, ci de schisma revelatã travaliul imagistic cheltuit pentru ºi naºtere, ci simpla recu- odatã cu ceremonialul (par)curge- deturnarea singurãtãþii, o ereticã noaºtere a înfãþiºãrii poetului. rii timpului, nu propriu-zis lãun- dare în vileag a vastei sale arhi- Carnavalul e contribuþia poe- tric, al descifrãrilor ºi rãsfrînge- tecturi supliciale. Or, acest tului, infernul e asigurat cu regu- rilor în ºi de sine, cît un timp demers este, prin contingenþele laritate ºi promptitudine, servit mediumnic, al cufundãrii în tex- stîrnite, unul infernal, dublat pe proaspãt ºi aburind, de colegii tura halucinogenã & halucinato- deasupra de acela semantic al rie – ºi al lecturii, prin ea – a trombelor literaritãþii, cãci, într-o de breaslã. De cele mai multe realului. În montura viziunii scîn- frenezie ultimativã, cade ºi aver- ori, nu ºi de principii & beneficii. • Marin Gherasim teiazã – ca niºte secuse paroxis- tismentul final, mai mult un ver- „ªi asta e sigur!”. 14 noiembrie - decembrie 2009 eseu

Studiul meu - compus mai Claudia Voiculescu tinua totuºi, pentru cã e prea degrabã sub zodia poeziei - ispititoare problematica din porneºte de la impresia pe care „Arta cuvântului la Eminescu”. mi-am fãcut-o asupra rolului ºi Volumul, reeditat în colecþia locului operei lui Eminescu în „Eminesciana” de la Ed. întreaga operã a lui D. Junimea, în anul 1980, prezintã Caracostea. Întâi, o minimã sta- capodopera, între lucrãrile de tisticã asupra operei de o viaþã Caracostea eminescologie ale lui D. a savantului, acest „de o viaþã” Caracostea. Cartea e amplã - fiind un fel de a spune, pentru are 485 de pagini – ºi e cã ultimii ºaptesprezece ani, adicã între 1948 (când a fost ºi Eminescu împãrþitã în 13 capitole. Ne vom scos din învãþãmânt ºi de la referi, pe scurt, la ultimul, intitu- Academie ºi a fost arestat) ºi lat „Simbolul suprem” ºi privind 1964 (când s-a stins), adicã în întregime poemul exact anii patriarhului ºi ai „Luceafãrul”. Acesta, la rândul înþeleptului, aceºti ultimi ºapte- sãu, e structurat în ºapte pãrþi: sprezece ani au fost ºi sunt o diriguia Eminescu”, Buc., 1942, expoziþie a manuscriselor ºi, Eminescu poruncile veºnice ale „Uvertura”, „Conflictul”, „Idila”, pierdere ireparabilã pentru cul- 34 pag.; „Creativitatea emines- timp de un an de zile, sã se scrisului românesc. „Inefabilul”, „Cupola centralã”, tura umanitãþii. cianã”, Buc., 1943, 303 pag. desfãºoare un serial de confer- Cea dintâi poruncã din crezul „Absolutul eroticii” ºi „Liberarea”. Doi: pentru cultura umanitãþii, Trecerea în revistã a lucrã- inþe la Academie. Initiaþiva generaþiilor este: rãdãcineazã-te Penultimul segment – D. Caracostea fiind lãsat de rilor asupra lui Eminescu ne Academiei ºi referatul lui D. adânc în sufletul neamului tãu. Absolutul erotic – aduce în prim Dumnezeu ca un ilustru releveazã, deopotrivã, fapte de Caracostea au avut ecou în rân- ªi pentru cã bunurile sufleteºti plan contrastul dintre absolutul reprezentant al spiritualitãþii. istorie ºi filosofie ºi prioritãþi în dul cercetãtorilor lui Eminescu supreme trãiesc pentru voi în eroic al primei pãrþi a poemului Nu este în programul acestui exegeza eminescianã. Întâi cã, iar eminescologia s-a îmbogãþit aceastã minunatã faþã a vieþii ºi absolutul erotic al ultimei studiu bibliografia Caracostea, în afarã de Mihail Dragomirescu, cu opere ori cu început de care este limba româneascã, pãrþi. Demersul lui Caracostea dar afirmaþia de mai sus – cea care publicase „Critica ºtiinþificã opere, precum cele ale lui cultul, înnobilarea ºi desã- este absolut, fãrã precedent ºi despre reprezentantul spiritual- ºi Eminescu”, Caracostea îi pre- Cãlinescu, Perpessicius, vârºirea ei sã rãmâie nestrãmu- fãrã descendenþi, e unic. El itãþii – tot trebuie puþin motivatã. cede pe Tudor Vianu, cu Murãraºu ºi, bineînþeles,cele tatul vostru cuget, /…/ ceea ce- observã cum Eminescu este un Cel ce se nãºtea la 10 martie „Poezia lui Eminescu’, Buc. ale lui Caracostea cu acele va- mi susþine credinþa în destinele maestru într-o perfectã cuno- 1879 la Slatina ºi se ºcolea, 1930, ºi pe G. Cãlinescu, cu loroase ”Arta cuvântului la viitoare ale poeziei neamului ºtinþã de cauzã, când pentru iniþial, pe aceste meleaguri, avea „Viaþa lui Mihai Eminescu”, Eminescu” ºi „Simbolul la meu, ºi prin aceasta a întregii lui sã se rãsneascã de lumea 1932, ºi „Opera lui Eminescu”, Eminescu” – cea din urmã fiind culturi, eºti tu, limpede ca cerul prima parte a poemului constru- obiºnuitã ºi sã apuce drumurile 1934-1936. comunicarea comemorativã /…/ ºi bogatã ca pãmântul pe ieºte un spaþiu estetic cu care Vienei, fãcând „via Bucureºti”. rostitã de Caracostea în ºedinþa care trãim, sfântã limbã sã intre în rezonanþã ritmica de Pentru cã, dupã o facultate de În al doilea rând, cã D. solemnã din 16 iunie 1939, a româneascã! sentiment din a doua parte. În litere ºi filosofie cu Maiorescu în Caracostea este, de departe, Academiei Române, în pre- spaþiul astfel organizat sunã capitala României, Caracostea un exeget modern ºi solid. zenþa ºi sub preºedinþia regelui Dumnezeu când îþi dã þie, absolutul fericirii omeneºti avea sã plece în capitala Spre deosebire de critica Carol al II-lea. celui vremelnic, harul unei firi împãrtãºite: Imperiului Austriac, la Viena, bazatã pe intuiþie ºi exprimatã „Pentru contemplarea creaþi- alese creeazã posibilitatea unui O, lasã-mi capul meu pe sân unde se întâlneau ºi se în- metaforic, Caracostea introduce unii lui Eminescu – îºi începea destin cãruia trebuie sã-i rãmâi Iubito, sã se culce nodau, poate mai fericit decât în rigoarea ºtiiþificã. Elev strãlucit Caracostea expunerea – calea credincios. Nimic nu caracteri- Sub raza ochiului senin oricare altã metropolã, corzile al lui Maiorescu la Bucureºti, ºi cea mai dreaptã este evocarea zeazã mai mult decãt conºtiinþa ªi negrãit de dulce. sensibile ale artei – apropo de al lui Wilhelm Mazer-Lubke, la trãitã a acelor imagini centrale, despre propria menire,felul cum Viena ca centru al lumii muzi- Viena, cu care ºi-a luat doctor- care sunt simbolurile lui.Iatã de ºtii sã te identifici cu impera- Cu farmecul luminii reci cale. ªi apoi, hazard ori predes- atul în filologie romanicã, ce, azi, când augustul nostru tivele destinului pentru care te Gândirile strãbate-mi, tinare sã fi fost ca el, Caracostea a intrat în cerc- suveran,elita intelectualã ºi simþi creat. Revarsã liniºte de veci Caracostea, cel care avea sã fie etarea fenomenului literar, întreaga obºte româneascã Al treilea stâlp de credinþã: Pe noaptea mea de patemi cel mai fericit exeget emines- deopotrivã dinspre filosofia artei suntem întruniþi în acelaºi cuget pãzeºte-te de primejdia original- cian, sã facã, precum cuvântului, respectiv dinspre de pioasã reculegere pentru itãþii cu orice preþ a celui care ªi deasupra mea rãmâi Eminescu, înainte cu 40 de ani, esteticã ºi dinspre lingvisticã. comemorarea a jumãtate de crede cã poate fi o glorie sã Durerea mea de-o curmã primul pas la Viena? Conºtient cã forma este o veac de la adormirea poetului, devii neom prin singularizare. Cãci eºti iubirea mea dintâi Îmi rezervasem câteva date chestiune de fond în creaþia lite- se cuvine sã actualizãm ºi, pe Numai viziunea totalã ºi adâncã ªi visul meu din urmã statistice asupra locului lui rarã, Caracostea a urmãrit atât cât se poate, sã dezvãluim a lumii te poate înãlþa pe marile Eminescu în opera lui mijloacele artistice cât ºi cele semnificaþia simbolurilor emine- piedestaluri. Cuvintele obºte ºi Caracostea dar am simþit o stilistice. Cine îºi aminteºte de sciene”. obºtesc, în care au crezut înain- Se cerea anume, în acest nevoie acutã sã observ cum lucrãrile lui Caracostea: ”Arta În finalul acestei solemnitãþi taºii ºi care azi par învechite, moment al poemei, o adâncã Caracostea s-a desprins de pe cuvântului la Eminescu” (1938) academice, D. Caracostea vor- sunt mai presus de modã. vibraþie a motivului iubirii uliþa copilãriei lui ºi a apucat-o ºi „Simbolurile la Eminescu” bea oracular: „Preamãrind a- /…/ pãmânteºti fericite, o temã liricã pe magistralele însorite ale (1939), îºi aduce aminte de mintirea lui, Academia Românã Pe marmora acestor stâlpi se încununând tot absolutul pã- celor aleºi – desprinderea magistrala analizã, spre exem- preamãreºte semnificaþia cea va înãlþa cupola vârstei de aur a mântesc. aceasta fiind hotãrâtoare în plu, de „Simbolul suprem în mai înaltã a scriitorului /…/ Cum literaturii româneºti. Poetul are în vedere, însã, împlinirea unui destin creator. Luceafãrul” ºi de simbolul voie- într-o celebrã pânzã a lui Am redat întocmai citatele incompatibilitatea celor douã Din cele 66 de fiºe bibli- vodului erou ºi de simbolul Rembrandt, se ridicã Moise în pentru a nu colporta în vreun lumi – lumea Cãtãlinilor ºi a ografice – câte erau cu puþin eroului creator din a doua toatã vigoarea, înãlþând dea- fel, mãreþia verticalitãþii lor. Cãtãlinelor, deoparte, ºi cea a timp în urmã în Biblioteca lucrare. supra capului matur tabla de Tulburatã de frumuseþea Demiurgului, de alta. Compo- Academiei Române – o treime ªi pentru a ne apropia ºi mai legi, tot astfel, deasupra gene- acestor fraze solemne, ar fi tre- ziþional ºi expresiv, Eminescu privesc relaþia cercetãtorului cu mult de textele lui D. raþiilor, se ridicã din jertfa lui buit sã mã opresc aici. Voi con- literatura tradiþionalã, o altã Caracostea, vom enunþa eveni- avea nevoie – scrie Caracostea treime cu istoria ºi filosofia limbii mentul care avea sã aibã loc în – de un moment de trecere de ºi literaturii moderne ºi, în 1939 – 50 de ani de la moartea la absolutul idilic la absolutul sfârºit, prima ºi nu ultima lui Eminescu. Proaspãt ales aca- simbolului. De aici strofa: treime, cu simbolurile ºi cu arta demician (1938), Caracostea a Ea,îmbãtatã de amor, cuvântului la Eminescu. fost desemnat de Academia Ridicã ochii, vede În perioada 1926 – 1943, D. Românã sã conducã un comitet Luceafãrul,ºi-ncetiºor Caracostea elabora ºi publica de organizare a semicentenaru- Dorinþele-i încrede toate lucrãrile sale cu privire la lui morþii poetului ºi sã ela- Eminescu: „Douã basme necu- boreze programul respectiv. Ne oprim, desigur, nu fãrã noscute din izvoarele lui Drept pentru care anii 1937- regretul de a nu desprinde nu Eminescu”, Bucureºti, 1926, 47 1939 au fost cei de efer- atât mãiestria Poetului, care nu pag.; ”Izvoarele poemei vescenþã în evoluþia eminesco- mai are demult nevoie de Luceafãrul” ,Bucureºti, 1926, 36 logicã. În acest timp ºi, bineînþe- demonstraþii, cât marea mã- pag.; „Personalitatea lui les, sub impulsul înaltului forum iestrie a lui D.Caracostea de a Eminescu”, Bucureºti, 1926, 80 – Academia – apar unele lucrãri demonta mecanismele filo- pag.; „Opera lui Eminescu”, exegetice de anvergurã. În pro- sofice, lingvistice, acustice ºi curs universitar 1931/1932, gramul elaborat ºi prezentat de Buc. 1932, 686 pag.; „Arta ver- Caracostea plenului Academiei, estetice în structuri absolute. sificaþiei la Eminescu”, Buc. în anul 1938, sunt prevãzute: Demersul lui Caracostea cade, 1937, 28 pag.; „Arta cuvântului publicarea unei ediþii critice parcã, din structuri universale la Eminescu, Buc., 1938, însoþitã de variante, a hotãrâte odatã pentru totdeau- HL+418 pag.; „Simbolurile lui „Scrisorilor” ºi a „Luceafãrului”; na, undeva în spaþii astrale. Eminescu”, Buc. 1939, 18 pag.; organizarea unui muzeu Caracostea e uimitor. Pânã azi „Creativitatea eminescianã”, Eminescu” la Ipoteºti; o bibli- el nu are niciun rival în materie Buc. 1942, 28 pag.; „Cum se ografie completã a operei; o • Marin Gherasim de Eminescu. noiembrie - decembrie 2009 15 eseu

În fiecare zi adunãm în Mihaela Toderiþã este pus în evidenþã de arhi- mintea ºi în gândurile noastre tectura urbanisticã ce sfideazã tot ceea ce ne înconjoarã. trecerea, prin concentrãri de Astfel, putem spune cã oraºul, lungi perioade temporale, strada ºi cotidianul lor le adicã prin monumente, clãdiri, pãstrãm în minte ca pe „mici plãci, ziduri, graffitti-uri, capturi fragmente, aºchii sau cioburi” Oraºul, strada cu semnificaþii, evenimente ºi care nu pot fi prezentate în memorii. Timpul are un rol teorii. Însãºi existenþa noastrã, important pentru oraº. El pune cotidianã, ne este fragmentatã în evidenþã ºi totodatã în opoz- de experienþe, pe care nici o ºi atracþiile lor iþie viteza ºi miºcarea, emoþiile idee nu le încape. Astfel, orice ºi sentimentele, decuplând discurs despre oraº , stradã ºi tridimensionalitatea în linii de cotidian nu se poate lãsa „sedus” de formã fãrã a alcãtui forþã în stãri afective, în Mijlociu, ºi mai adânc în aceste þãri, strada este cea vaþie, aºezaþi pe scaune pitice suprafeþe de înscriere ºi fragmentul. deºert, în câteva popasuri care face politica. Strada în faþa unor magazine cu mãtã- Strada ne oferã chipuri, descriere, ce nu sunt suprafeþe unde se odihneau oamenii ºi rãmâne locul în care s-a insta- suri indiene bãrbaþi tuciurii ºi geometrice sau geografice. imagini, gesturi, miºcãri ºi ne se dorloteau cãmilele cele obij- lat ghilotina. Pe strãzi s-a cân- senzuali, îmbrãcaþi în mãtãsuri oferã mai ales nume: George Oraºul este locul în care are duite, pe Drumul Sãrii, al tat Marseilleza. Strada este tri- albe ºi fumând narghilele, vei loc altceva decât locul . Bacovia, Ciprian Porumbescu, Parfumului ºi al Mãtãsii. umf ºi înfrângere; este locul în înþelege cã ai intrat în lumea Mihai Eminescu, Vasile Jean – Luc Nancy – ne Trecutul strãzii, poate face ca care se recunoaºte oficial pu- „magicã” a strãzilor din Dubai. Alescandri, Ioniþã Sandu spune cã oraºul se depãrteazã ea sã fie un document. Strada terea sau opoziþia. Dacã în faþa ochilor tãi se aratã Sturza, ªtefan cel Mare, Mihai de noi, devine un alt oraº, un este mãrturia felului în care Strada este locul de bucurie ruinele Marelui Templu ºi Viteazu, Bd-ul Unirii, Calea alt ceva decât oraºul: îi cãutãm trãiau oamenii în locuri ºi tim- ºi de tristeþe. Ea este loc de mãreþele ziduri ale Moscheii Republicii, Mãrãºeºti etc. încã mãsura ºi cunoaºterea puri diferite. cântec sau bocet. Pe strãzi se vei înþelege cã te afli, deja, în Putem spune cã din toate necesarã pentru a trece prin el Putem considera strada ca danseazã la Rio; pe strãzi se partea istoricã a Ierusalimului. acestea nu este important dimensiune temporalã, care se cântã în Buenos Aires muzica Sankt-Ptersburg-ul þi se va ºi a ne îndepãrta împreunã cu ansamblul gesturilor ci succe- scurge ca o clepsidrã. lui Piazzola; pe strãzi se arãta, în faþa ochilor, atunci el. De asemenea, afirmã cã siunea lor, articularea ºi încru- Scurgerea timpului se aflã desfãºoarã carnavalul de la când în difuzoare se va anunþa oraºul este un loc unde are loc ciºarea lor care este grãbitã, prezentat sub forma orelor Havana (afro – caraibean). retragerea de pe poduri, care altceva decât locul. O altã chinuitã. Deci, importante petrecute ziua ºi a orelor petre- De asemenea, strada este de la orã la orã se rup în douã definire a oraºului : toatã rãmân impresia ºi senzaþia pe cute noaptea pe stradã. Cu semnul de identitate naþionalã. pentru a lãsa liberã intrarea lumea se întâlneºte ºi se evitã, care oraºul, strada ne-o lasã, alte cuvinte, avem strada ca un De exemplu, te aºezi pur ºi se intersecteazã ºi se ne-o stârnesc ºi totodatã fan- vaselor dinspre fluviul Neva. spectacol al lumii care diferã simplu la colþul ei, într-un punct ocoleºte. Privirile abia dacã se tasma pe care o întreþin. Atunci când prin faþa ta va între cele douã extreme: zi ºi de observaþie ºi dupã câteva ating unele pe celelalte, cor- Pentru noi, strada este trece o procesiune, cu prapori noapte; luminã ºi întuneric. ore poþi afla cine sunt, cum purile intrã în gardã, teritorii punctul de maximã vitalitate; ºi icoane, îþi vei aminti de O altã caracteristicã a strãzii trãiesc ºi cum gândesc fragile se transformã necon- adicã este oglinda tuturor Pamplona. Iar dacã auzi un este datã de aspectul ei social. oamenii din acea parte. În tim- tenit în frontiere labile, mobile, structurilor sociale. Ea este alai de nuntã, cu caii împo- Existã strãzi ale oamenilor pul cât vei încerca sã cunoºti cea care vorbeºte, aude, vede, dobiþi ºi înzorzonaþi la urechi, plastice ºi poroase. bogaþi ºi strãzi ale oamenilor „misterele” lumii de pe acea impune, exclude, trãieºte ºi cu lãutari ºi cu pâini în ºtergare Bogdan Ghiu – spune cã sãraci. În acelaºi timp, existã stradã, prin faþa ochilor tãi un povesteºte. Strada este ºi brodate, cu dansatori bãtând Oraºul nu e un tablou, un rezidenþe dar existã ºi ghe- cuplu se va sãruta, liber de rãmâne ubicuã ºi perenã. pas de sârbã ºi chiuind ... atun- muzeu sau un film, o expoziþie touri. Strada este mãrturie pen- prejudecãþi, evitând convoiul Strada este ceea ce mintea ci fi sigur cã eºti în Câmpia sau un concert. Oraºul nu se tru condiþia materialã a oricãrei de biciclete, de pe stradã ºi umanã le percepe ºi Românã. contemplã. Faptul de a con- societãþi. În unele þãri nu existã care strãbat poduri mici ºi denumeºte. Ea ni se prezintã Strada o putem descoperi templa un oraº, de a-l vizita, de extreme între cartiere (cel puþin nenumãrate peste canale, ºi sub toate dimensiunile pe care ca fiind locul care… râde ºi a-l privi, de a-l focaliza este o aparent). Aceste þãri putem sã numai aºa vei descoperi cã ai mintea umanã le-a pus în evi- plânge; care iubeºte ºi urãºte, capcanã. Cãci tocmai prin le numim þãri civilizate. Însã, intrat în lumea strãzilor din denþã ºi se poate defini ca în acelaºi timp; este locul în intermediul vederii suntem existã þãri în care diferenþele Amsterdam. Dacã observi, atare. Strada este lungã sau care se joacã tragedie ºi come- prinºi ºi oraºul ne este furat, aduc vãrsare de sânge. În acolo din colþul tãu de obser- scurtã, este mare sau micã, die. Deci, strada este ºi va utilizat contra noastrã. este strãduþã sau stradelã, rãmâne marele teatru. De pe Iatã ce ne spune Michel de este uliþã sau intrând sau „marea scenã” a strãzii ieºim, Certeau – istoria începe de la cu greu, nu ne putem desprin- fundãturã; este formatã dintr- linia solului, o datã cu paºii. Ei de de ea. Dimineaþa ne spã- un ºir de case, este dreaptã, sunt numãrul, un numãr ce nu lãm, ne dichisim, ne bãrbierim, paralelã, zigzag sau pieziºã. face serie. Jocurile de paºi Ea poate fi, uneori, aºa cum ne pieptãnãm, ne parfumãm, ne îmbrãcãm în hainele de sunt modelaþi de spaþii. Ele þes spun românii „ o stradã câºã”. locurile. Din toate acestea observãm stradã ºi… ieºim sã luãm parte la marele spectacol. Spec- Oraºul nu este numai într-o cã, strada se defineºte ca miºcare vizibilã ci el ascunde ºi spaþiu ºi urmãreºte nevoile tacolul strãzii. Shakespeare o miºcare invizibilã, ce este omului, relieful în care acesta spunea cã „ teatrul este o înscrisã în istoria lui, de secole trãieºte. Putem spune cã stra- lume”. Cu alte cuvinte, putem da coboarã, urcã, o ia la vale, spune cã strada este teatrul ºi de generaþii. Starea lui pe este de-a lungul râului, trece nostru de toate zilele ºi este loc este doar aparentã. muntele, se aºeazã pe vârful cea care oferã la fiecare colþ ºi Vremurile au rolul de a schim- lui, se întinde pe þãrmuri, pe la fiecare ceas al zilei sau al ba faþa oraºelor ºi a vieþii malul mãrii, strãpunge oaze nopþii, spectacolul ei. locuitorilor sãi. ale unui deºert. Strada este o lume. În care În concluzie, putem spune Strada reprezintã nevoia se întâmplã totul, rãul ºi binele, cã omagiem oraºul ºi strada, în oamenilor de a socializa. Este urâtul ºi frumosul, emoþionalul, fiecare zi. Ele sunt un eseu al sub forma pieþei, piaþetei, a raþionalul, lacrima ºi crima, zilelor noastre. Ele ne oferã market-ului. Este plaza, pianiþa nunta ºi înmormântarea, muzi- mãrturia faptului cã existãm ºi ºi este plazza. ca de piculinã sau bubuitul de cã aparþinem spectacolului Strada are atât dimensiuni tun. lumii de fiecare zi. La acest spaþiale cât ºi dimensiuni tem- Strada rãmâne ºi este locul spectacol participãm conºtient porale. Despre dimensiunea de trecere ºi petrecere. Este sau inconºtient. Dar, putem temporalã, aproape cã nu ºtim locul în care are loc petrecerea afirma cã totul este legat de nimic. Putem afirma cã, strada noastrã, atât în sens fizic cât ºi perspectiva celui care ºtie sã a apãrut, probabil, cu omul ºi metafizic. vadã. Acest lucru este dat de prima sa tendinþã de a se Oraºul este locul fuziunii tot ceea ce omenirea a creat, aºeza, pentru un timp mai lung dintre spaþiu ºi timp, adicã nici distrus, a afirmat ºi contrazis. sau mai scurt. Deci, putem spaþiul nici timpul nu mai ies Aºa e oraºul ºi strada. considera strada ca fiind trecu- aºa cum au intrat. Oraºul este tul, prezentul sau viitorul. Dacã puterea de a învinge spaþiul ºi Bibliografie: ne gândim la faptul cã, strada timpul, dar nu la fel ca satul, Sãvulescu – Voudouri Monica, este un drum de acropole care le eternizeazã ºi le Strada, Editura EuroPress antice, în burguri medievale, în desparte în sacre ºi profane, ci Group. Cartea apãrutã cu spri- marea construcþie a oraºului le pune în amestec ºi le jinul Administraþiei Fondului Cuzzo cãruia putem sã-i supune unul celuilalt. Cultural Naþional, Colecþia dezlegãm misterul, în miste- Putem spune cã spaþiul este • Ion Vãsâi - Personaj „Biblioteca Ideea Europeanã“, rioasa Petra din Orientul stãpânul timpului. Acest lucru Bucureºti, 2007

16 noiembrie - decembrie 2009 ateneu

Simpozion literar buhuºean melodii, pe versuri de Bacovia (douã dintre ele fiind compuse de prof. Puiu Pipã). Apoi, conf. univ. dr. Constantin Cãlin a fãcut o disertaþie literarã pe Toamnã tema poeziei lui G. Bacovia „Amurg”. A urmat o recenzie de carte - romanul „Gresia albastrã” de Viorel Savin - cu Bacovia fãcutã de Petru Isachi. În con- tinuare, Grigore Codrescu a În cadrul programului anual al albastrã”, atunci când cei fãcut o expunere legatã de Asociaþiei Culturale „Renaºterea” deveniþi astãzi scriitori volumul de poezie „Pseudo Buhuºi, condusã de cãtre prof. cunoscuþi mistuiau nopþile în tractatus logico philosophicus”, Petru Botezatu, cãruia i se alã- valurile frãmântãrilor juneþei. de Ion Dinvale. Din nou, Petru turã Colegiul Tehnic „Ion Iar acum, în mijlocul atâtor Isachi a prezentat „Perso- Borcea”, s-a organizat, la 27 crize, „Renaºterea” ºi liceenii nalitãþi bacãuane” de Cornel noiembrie 2009, un simpozion nu lasã sã fie culcate la Galben, vol. lll, apoi prof. Ion literar pe teme bacoviene. pãmânt aspiraþiile artistice, Fercu, directorul Colegiului Reîntoarcerea la clasici, în creaþia literarã. Acesta este ºi Tehnic „Ion Borcea”, publicist Buhuºiul întomnat, însãdeºte rostul simpozionului care a fost ºi scriitor, a vorbit despre liceenilor mitul iubirii de liter- susþinut în Amfiteatrul liceului cãrþile „Lecturi necon- aturã, nu numai în fiecare an, din Buhuºi ºi a fost deosebit de venþionale”, scrisã de Grigore ci în fiecare zi, cât timp, la interesant, bucurându-se de Codrescu ºi „Autoportret în colegiul buhuºean, predau participare prestigioasã a scri- scriitorii Ion Tudor Iovian, Ion itorilor: Constantin Cãlin, Viorel oglindã” de Petru Isachi. Ion Fercu, Ion Dinvale. Un fapt Savin, Petre Isachi, Ion Prãjiãteanu ºi Ion Tudor Iovian deosebit, care se între- Prãjiºteanu, Cornel Galben, au prezentat revista „Plumb”, pãtrunde cu o cãrare deschisã Grigore Codrescu, Ion Tudor ultimele douã ediþii. Ea de Cenaclul Literar „Floare Iovian, Ion Fercu, Ion Dinvale, cuprinde ºi o paginã în care albastrã”, încã din ziua primei elevi ºi profesori. Evenimentul publicã elevi buhuºeni. Petre revãrsãri de poezie, din con- a fost deschis de un grup Isachi a vorbit despre revista deiul febril de adolescent, în vocal, condus de cãtre Eduard „13 Plus”. anul 1968, la revista „Floare Pipã, care a prezentat câteva Aurel V. ZGHERAN Daruri muzicale

Luna decembrie, prin concertele sale de co- S. Barber, acompaniind pe Nicoleta Luca – linde ºi sãrbãtori aduce daruri iubitorilor de muzi- Meiþoiu în „Rhapsody in Blue” de G. Gershwin. cã. Corurile dirijate de Silvia Pindaru, Adelina ºi O avanpremierã a concertului din China va Gheorghe Gozar, formaþiile camerale, instru- avea loc ºi în Bacãu, concertul „Magia operei” Noduri ºi disc mentiºtii Liceului de Artã „George Apostu” vin sã pentru Lions Club „Moldova” Bacãu, avându-i colinde pe scena Ateneului, la fel Corala ca soliºti pe soprana italianã Debora Beronesi „Ateneu” dirijatã de Ion Bãnicã ºi corala „Sens”. ºi flautistul Dorel Baicu. Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora”, invitatã „Vis de iarnã” se intituleazã concertul cu sã concerteze la sfârºitul anului în China ºi • Ion Vãsâi - lucrãri de Strauss, Verdi, Puccini, pe care Italia, are programate mai multe concerte de Filarmonica bãcãuanã îl susþine pentru Clubul interes. Dirijorul Henry Bonamy – binecunoscut Rotary, având la pupitru pe Marcian David, pianist - revine la „Ateneu” pentru a dirija Simfonia I de Johannes Brahms ºi o acompani- solistã soprana Mirela Zafiri. azã pe Liliana Akopova în paginile Concertului Acestei ofertante prezentãri a orchestrei i se nr.1 de Ceaikovski. adaugã douã concerte care, deºi sunt doar gãz- Un festival Richard Strauss – provocare pen- duite la Sala „Ateneu” atrag magnetic auditorii: tru artiºti înspre delectarea publicului, pentru Recitalul de colinde a lui ªtefan Hruºcã ºi care Ovidiu Bãlan a ales douã grandioase Fuego. poeme simfonice: Machbeth op.23 ºi Aºa grãit-a Ozana KALMUSKI – ZAREA Zarathustra op.30., Solistã Oxana Corjos, în Burlesca pentru pian ºi orchestrã. Oneºti Dirijorul italian Michele Bui va prezenta pu- blicului în Concertul de sãrbãtori lucrãri antrenante din creaþia lui A. Copland, Adagio de Concursul Naþional de Prozã Scurtã „Radu Rosetti”

În data de 30 octombrie 2009, cea de-a XI-a ediþie În final, prof. Elena ªerbu, ºef serv. „Relaþii cu a Concursului Naþional de Prozã Scurtã „Radu publicul” la Biblioteca Municipalã „Radu Rosetti” Rosetti” ºi-a desemnat câºtigãtorii. Preºedintele Oneºti (în a cãrei aulã a fost organizatã festivitatea), juriului, Gheorghe Izbãºescu, a sintetizat observaþi- a felicitat premianþii ºi a mulþumit participanþilor la ile corectorilor, îndemnând concurenþii ºi pe cei prezenþi în salã la lecturi aprofundate din clasicii eveniment, remarcând cã prezenta ediþie a constitu- români ºi universali. Recomandãrile pentru ediþia it una de excepþie, atât prin numãrul mare de con- urmãtoare a concursului au vizat tehnoredactarea curenþi (106), cât ºi prin premiile în cãrþi ºi bani, lucrãrilor, pãstrându-se aceleaºi categorii de vârstã oferite de mai mulþi sponsori ºi de Consiliul Local a participanþilor. Oneºti. Cu acest prilej au fost lansate cãrþile Personalitãþi Iatã ºi o parte dintre premii: bãcãuane (vol. III), de Cornel Galben, ºi Experimente mentale (Poemele de la Athena), de - categoria 9-15, premiul I nu s-a acordat, premiul Gheorghe Izbãºescu, prezentate larg de prof. univ. al II-lea: Mara Florian (Satu Mare); dr. Vasile Spiridon ºi lect. univ. dr. Adrian Jicu, de la - categoria 16-20, premiul I: Andreea Gabriela Facultatea de Litere a Universitãþii „Vasile Carp (Bacãu), premiul al II-lea: Anca Elena Zaharia Alecsandri” din Bacãu, ºi de criticul ºi eseistul Petru (Goiasa, jud. Bacãu); Isachi. Evenimentul s-a bucurat ºi de prezenþa lui - categoria 21-35, premiul I: Emilian Tânãru Ion Vaciu, jurnalist ºi director fondator al revistei „COMUNIC@ÞII Mobile“, care a donat Bibliotecii (Sãbãoani, jud. Neamþ), premiul al II-lea: Roxana Municipale „Radu Rosetti” lucrarea Relaþii publice – Sahanagiu (Bucureºti). • Liliana Dumitriu - Urme de înger II strategii ºi tactici. A. JICU noiembrie - decembrie 2009 17 jurnal

24 octombrie: între evenimentelor sonore. Voluptatea gli- sãrilor, a translãrilor, alãturi de dimen- Regensburg ºi Dresda siunea pleziristã nu prejudiciazã nicide- cum sensul, inteligenþa, profunzimea. Sã nu subestimaþi niciodatã calitatea Liviu DÃNCEANU Totul e un spectacol, un amestec de flu- unui turneu de a fi o cohortã rapidã de iditate, de rapiditate, de sinteze ºi de gesturi fortuite, gratuite, impuse, nece- tehnologii componistice generatoare de sare etc, ca niºte noduri de tranzit al accelerãri ce îþi insuflã energie, tonus, unor secvenþe la fel de veloce, pornite Orizontal – vertical vitalitate. Dan Dediu a intuit perfect cã de undeva ºi debuºate altundeva. Totul accesul la miezul lucrurilor e în ultimã parcã se învârte în jurul unui transmiþã- instanþã o chestiune de plãcere, de tor nervos, care gestioneazã transferul de sens dinspre zone periferice cãtre nemþesc (1) intensitate a trãirii ºi a emoþiilor, recu- zone centrale, edificând experienþe de perând astfel compoziþia orizontalã, viaþã esenþiale. Un turneu mai înseam- nonconformiºti congeneri, un reflex e sã încapã lumea muzicii într-un sim- înfãºatã în scutecele unei ornamentici nã ºi laicizarea severã a întreprinderilor condiþionat al celui deprins sã sus- plu program de concert? Cu siguranþã, luxuriante, permanent spãlatã, uscatã, trupeºti, atacul frontal împotriva sacra- pecteze tot ceea ce are rãdãcini sufi- accesând miºcarea, mobilitatea. Un apretatã. litãþii sufletului. Rãbdarea, acribia, tim- cient de adânci ca sã se situeze în sia- program de concert exponenþial (chiar pul, tãcerea ori profunzimea sunt dislo- jul mitului. Iar nemþilor, cel puþin dupã al ºi unul tematic) trebuie alcãtuit pe baza cate, fiind alocate în schimb impa- doilea rãzboi mondial, li s-a inoculat cu unui lexic ºi a unei anumite idei despre 28 octombrie: cientarea, fuºãreala, spaþiul, rumoarea cerbicie idiosincrazia faþã de mit. Pe de ritm. Plus o secvenþã de emoþii stan- Mannheim sau inconsistenþa. Perspectiva e cea altã parte, þara tânãrului Werther a fost dardizate ºi câteva totemuri componis- care dicteazã regulile jocului, iar nu un copios inundatã de suferinþã (în rândul tice în stare sã decupeze un vector de Stamitz, Cannabich, Benda. Mai pe canon anume orienteazã acþiunile sau filosofilor, artiºtilor ºi chiar a soldaþilor). vitezã ºi un altul de caracter. Totalitatea scurt: ªcoala de la Mannheim. Cea care (pre)judecãþile. E un fel de triumf al Or, se ºtie, suferinþa se exprimã printr-o se exprimã musai prin miºcare, prin ºi-a înfipt rãdãcinile în creaþia fiilor lui tehnicii asupra principiilor. Ca în multe pronunþatã dimensiune verticalã (spre rapiditatea deplasãrii. La rândul lor, ten- Bach, pentru ca apoi sã-ºi germineze dintre creaþiile muzicale savante con- deosebire de tihnã, a cãrei proiecþie siunea, intensitatea, spectaculozitatea, seminþele în solul clasicismului vienez. temporane, în care o simplã tehnologie este preponderent orizontalã). Nu ºtiu pe care fiecare opus le poartã nemijlo- Întreaga muzicã germanã savantã este componisticã sacrificã verosimilitatea ca avangardiºtii nibelungi sã se fi între- cit, induc larga deschidere a unor spaþii mesajului, devenind o divinitate reze- bat dacã nu cumva tocmai aceastã pa- care nu aºteaptã altceva decât revãr- dispusã ca o scarã ale cãrei trepte se matã pe un vid de conþinut. ªi mai e radigmã verticalã stã la rãdãcina culturii sarea unei spiritualitãþi altminteri clan- sprijinã pe o unicã balustradã de care ceva: un turneu (de concerte) e aidoma rodite din suferinþã. ªtiu însã cã un destine ºi nomade. Soluþiile repertoriale melomanul se þine fie cã urcã, fie cã unui jurnal. Nu conteazã progresul ori Stockhausen ºi-a fundamentat aven- nu depind atât de rezolvarea unor pro- scoboarã. Doar creaþia contemporanã regresul, evoluþia sau involuþia. Nici turile sale sonore în limitele unei bleme cu ajutorul ecuaþiilor derivate ºi este nepãsãtoare cu propriile-i rãdãcini mãcar continuitatea. Ci diferenþa. panorame orizontale care, în ciuda nici a unor exerciþii prin regula de trei ºi seminþe, distribuindu-se aidoma Specificitatea. Miºcarea. Pulsaþia sen- seismelor, tumultelor, frãmântãrilor simplã, cât de fiabilitatea ºi productivi- roiurilor de insecte purtate de vânt ori ca sului e înscrisã în fiecare din secvenþele iscate vizeazã un soi de armistiþiu sau tatea mostrelor, surselor, moºtenirilor lianele agãþate la întâmplare de pro- periplului (recte, ale diaristului), astfel mãcar un compromis cu liniºtea ºi etalate. ªi, mai ales, de transformarea ximul reazem cât de cât stabil. încât obiectivul principal este de a inter- pacea terne, neutre. Aºa se face cã lor în sisteme pasagere caracterizate Traiectoriile ei se nasc inopinat ºi se cepta acele traiectorii definitorii ºi de a avangarda germanã expresionistã, cu de o perpetuã montare ºi surmontare sting prin auto-epuizare. Piruetele com- deveni parte din ele. toate cã a rostit acel discurs de care (de ce nu ºi de-montare ori re-montare) ponisticii actuale nu mai þin cont de lumea timpului respectiv ar fi avut, pro- a traiectelor orizontale, sincrone întru unghiul rampei ci de lãrgimea planului, Exerciþii de admiraþie sunt ele însele babil, trebuinþã, limbajul ei (de lemn?) crearea senzaþiei de percepere verti- ne mai fiind ascunse în profunzime ci mai mult un umblet lateral ºi mai puþin nu a devenit nicicum graiul preferat al calã, diacronã. dispersate la vedere. Iar finalitatea devansarea a ceva, continuarea a acelei lumi. lucrului nu mai rezidã în trãirea emoþiilor altceva ori paºi înainte faþã de un patri- Transsonant dezvãluie o lume lar- ci se consumã în afara lor, acolo unde moniu asumat. Insule rãzleþe de patri- Studiu pentru columna infinitã pare a varã ce colcãie în intervalul dintre actu- realmente ele se declanºeazã, adicã moniu sonor ies, e-adevãrat, la ne demonstra cã uneori orizontalul se al ºi virtual, dintre posibil ºi imposibil. pretutindeni ºi nicãieri. Suprafaþã în loc suprafaþã, dar ele au fost create ca sã transformã în vertical. (Brâncuºi însuºi Virusuri, bacterii, enzime, care de care de adâncime, voiaje în loc de scu- frângã tocmai liniaritatea dezvoltãrii, a ºi-a cioplit columna pe pãmânt ºi apoi a mai insinuante ºi colportante infesteazã fundãri, joc în loc de suferinþã. Dintr-un succesiunii. Am compus aceste Exerciþii înãlþat-o cãtre cer). Corneliu Dan organismul sonor, paralizându-i funcþiile perete vertical înþesat cu povârniºuri, ce în semn de omagiu adus diferenþei. Georgescu nu pune mare preþ pe istoria nervoase ori viscerale. Ce poate fi mai motivau cu prisosinþã escalada, muzica Numai cã urmãrirea diferenþei (ºi nu muzicii. Pe geografia ei însã, da. Este, endemic (dar ºi mai entropic) deci, mai savantã s-a transformat într-o pajiºte pe depãºirea punctului proxim) reprezintã pesemne, un gest instinctiv prin care anevoie de controlat decât transferul de care pasc, nestingherite, puzderie de însãºi raþiunea ºi destinul muzicii culte evitã pândele de-atâtea ori destruc- la biotic la abiotic, de la clasabil la sur- turme fãrã de pãstor, ori într-o mare pe de vreun secol încoace. Ce au sãvârºit turante, periferizante întinse de orice clasabil ori de la cuprinzãtor la sur- ale cãrei valuri compozitorii fac, vorba Schonberg, Stockhausen ori Kagel referenþialitate asumatã. Dar mai e, cu prinzãtor? lui Alessandro Baricco, surfing cu dacã nu o acerbã împotrivire în faþa siguranþã, ºi o ticluitã inteligenþã artis- voluptatea celor ahtiaþi dupã sporturile devenirii, progresului, continuitãþii acelui ticã graþie cãreia compozitorul ºtie cã o extreme. lanþ trofic inaugurat de Renaºtere ºi desfãºurare în spaþiu pe o suprafaþã 27 octombrie stopat de Expresionism? Avangarda remarcabilã poate substitui calea tem- Palindrom/7 ne atenþioneazã cã mu- muzicalã a secolului 20 a imprimat poralã a aprofundãrii ºi înþelegerii. Mai Berlinul este o invenþie a spiritului ori- zica a trebuit sã se simplifice ºi chiar sã poate primul impuls de intermitenþã, de mult, cã, uneori, spaþiul poate lua forma zontal. Seamãnã cu o cãlãtorie la se vulgarizeze pentru a deveni scriere clivaj, propunând o secvenþã de paºi timpului. Aparent, o speculaþie. Dar cum suprafaþã, pe tegumentul lumii, fãrã text, partiturã. Au mai rãmas însã mor- periferici, care intercepteazã sensul se face cã de multe ori ne trezim privind chinul escaladãrii verticale. Aproape tot creaþiei înregistrându-i exclusiv devie- orizontal, iar gândul ne zboarã vertical? mane de culturã sonorã iraþionalã, pe ce-i viu în oraº e în stare sã se care creaþia savantã nu le poate rile la stânga ºi la dreapta. În definitiv, deplaseze pe spaþii imense ºi mai puþin Exerciþiile mele sunt niºte fandãri în per- cuprinde. Pe ele mizeazã Cãlin dispus sã zacã imobil, în adâncime. Ioachimescu atunci când se joacã, spectiva unor deplasãri pe axa sintag- 26 octombrie Însãºi întinderea, ca ºi dispunerea maticului: nord-sud, est-vest. interesat, cu armonicele naturale, cã- Berlinului, te îndeamnã la o cucerire în utându-le conexiunile, ierarhiile, poziþiile Pentru un manager cultural calitatea plan orizontal prin gesturi în care sã fie ideale. Cunoaºterea care conteazã – ca unui demers specific (sã zicem, con- lesne de intrat ori de ieºit. Important deziderat major al autorului – este 25 octombrie: Berlin cert) rezidã în cantitatea de energie pe este sã nu te miºti în direcþia unui scop, aceea în mãsurã sã ne introducã în care demersul respectiv este în stare sã deoarece scopul e însãºi miºcarea. La Pentru avangarda muzicalã germanã o primeascã din alte proiecte. La Steglitz (Victor Gollancz – Volkshoch- secvenþã cu celelalte cunoaºteri. A te tradiþia îmbracã forma unor rãmãºiþe, ca Institutul Cultural „Titu Maiorescu” am schule) Archaeus-ul a încercat sã-ºi întreba ce este un anumit spectru niºte frânturi de corabie ce au cântat de mai multe ori. Prima oarã în treacã programul prin foc ºi sabie. înseamnã a interoga însuºi drumul supravieþuit unui cumplit naufragiu. 1997, dar abia azi mi-am dat seama cã Adicã, sã construiascã dupã propria-i acelui spectru în exteriorul fiinþei lui. Dar Stockhausen, de pildã, dezvoltã un a privilegia comunicarea prin interme- imaginaþie acele sisteme conform cãro- ºi în intersecþie cu alte spectre vecine. travaliu componistic bazat pe cioburi diul soliilor sonore nu înseamnã a reda ra sã poatã cãlãtori nestingherit, de la O idee nu e un obiect circumscris ci o ale trecutului transformate în sisteme izolat crâmpeie de realitate muzicalã, ci stânga la dreapta, din spate în faþã. Dar traiectorie, o succesiune de pasaje pasagere. Compozitorul se poate miºca a deveni piese ale unor experienþe mult nici sã nu-i scape din vedere cã mare tranzitorii, pe care o poþi survola ca ºi astfel fractal, uneori chiar schizoid, fãrã mai ample, judicios conjugate. Dacã parte din teritoriul ce trebuie parcurs cum ai naviga pe Google. Iar dacã îi pui sã fie sufocat de presiunea clasicitãþii. printr-un concert trec doar cantitãþi de este alcãtuit din proprietãþi ale unor în faþã o oglindã, ai toate ºansele sã-þi El cautã haltele intermediare prin care lume sonorã, acel concert comportã autori capabili sã exercite o fireascã focalizezi privirea pe o parcelã sonorã sã treacã un tren unic de mare vitezã. Îi ºansa de a fi memorabil. Dacã însã presiune de jos în sus. Curat orizontal- populatã cu cercuri concentrice pe cir- vezi doar silueta, alura ºi, în orice caz, lumea e acolo întreagã (ºi, bineînþeles, vertical. cumferinþele cãrora se învârt, ca niºte miºcarea. Teama de tradiþie, de sacru nevãtãmatã), comunicând impetuos cu atomi nãzdrãvani, puzderie de armo- ºi, în ultimã instanþã, de profunzimi este exteriorul, memorabilitatea va fi, fãrã Gothic Concerto este un exemplu de nice astâmpãrate doar de pulsaþia den- la Stockhausen, ca dealtfel ºi la ceilalþi îndoialã, prezervatã ºi deplinã. Dar cum statornicã dispunere cinematograficã a sitãþii lor originare.

18 noiembrie - decembrie 2009 ateneu

Bacovia e, cred, singurul dintre poeþii datã „Ordonanþe”, ameninþîndu-i pe recalci- noºtri importanþi care foloseºte (o datã chiar tranþi cu „rigorile legii”. Aceste „ordonanþe” într-un titlu) cuvîntul „igienã”. Cum se sînt instructive, întrucît semnaleazã explicã prezenþa lui în mintea sa? Un indolenþe, neglijenþe, lipsã de educaþie în rãspuns ar fi cã a avut de-a face cu doctorii. Constantin CÃLIN materie de salubritate ºi igienã, fenomene Indiferent de specialitate, aceºtia au obi- subsumabile unei mentalitãþi retrograde, ceiul de a le recomanda pacienþilor sã fie provinciale. Cea din 10 martie 1928, de atenþi la igienã, de respectarea cãreia leagã pildã, insista pe obligativitatea de a face eficacitatea anumitor tratamente. Unul, sau curãþenie în gospodãrii (curãþatul pomilor cîþiva dintre ei, îi va fi spus la fel. Mult mai Reveniri de omizi, greblatul curþilor ºi grãdinilor), probabil însã ºi-a însuºit cuvîntul din lecturi ºi discuþii. Igiena a fost un subiect obsedant dupã care zicea: „Oraºul fiind curãþit, se în primele trei decenii ale secolului trecut, la Bacovia (6) interzice locuitorilor de a arunca pe strãzi deoarece ele au fost marcate (înaintea ºi, diferite gunoaie, precum ºi pãsãri ºi ani- mai ales, dupã rãzboiul mondial) de epi- male moarte./ Totodatã se mai aduce la demii, care de care mai înfricoºãtoare, de Congresului Naþional al Medicilor, þinut în Un instrument orientativ pentru autoritãþi, cunoºtinþa locuitorilor, de a nu lãsa porcii febrã tifoidã, difterie, tuse convulsivã, scar- mai 1929, la Galaþi. „Din statisticile culese, regulamentul le crea acestora posibilitatea liberi pe strãzi, cei gãsiþi liberi se vor închide latinã, encefalitã letargicã, tifos exantemat- se constatã frecvenþa covîrºitoare a maladi- sã acþioneze. Prin urmare, ele încep con- în oborul Primãriei, iar proprietarii vor suferi ic, gripã („gripa spaniolã”), ciumã bubonicã ilor venerice (blenoragie, sifilis) la tinerii troalele, în echipã, în crîºme, hoteluri, rigorile legii”. (Fond Primãria Bacãu, dos. ori de revenirea ºi extinderea „bolilor între 15-21 ani”, scria, dupã întoarcerea brutãrii, bãcãnii, covrigãrii, cîrnãþãrii etc. 34/1928, f.6) Iar cea din 21 august 1928 acasã dr. Al. Schapira, medicul-ºef al sociale”: tuberculoza, sifilisul, paludismul, Lectura proceselor-verbale de contravenþii (între ele fiind ºi altele) acuza relele Bacãului. („Bacãul”, 6, nr.67, 3 iunie 1929, pelagra. Tuberculoza, la care face aluzie uimeºte ºi îngreþoºeazã. Am sã citez numai deprinderi, vechi, care contraveneau ideii p.2) Pentru prevenirea lor s-a stabilit o serie douã exemple. Crîºma lui Grigore Sichitiu scurtul poem al lui Bacovia, avea o istorie de comerþ civilizat, igienic: „1. Este oprit a de mãsuri educative, între care aceea ca, în (str. Bacãu-Focºani, nr.1), consideratã din- lungã, dramaticã; m-am referit la ea ºi în se expune spre vînzare orice fel de ali- alte pãrþi. Deºi mai puþin agresivã ca odini- cadrul „lecþiunilor de igienã”, medicii sã tre cele bune (în ea se organizau adesea atace „în mod direct problema higienei „banchete” politice) e gãsitã „foarte mur- mente pe tarabe, în faþa prãvãliilor, ca: oarã, în momentul publicãrii poemului brutãrii, gherete, mãcelãrii etc. sau la vitrine „Igienã” (1926, în Scîntei galbene, 1929, în sexuale în termeni consacraþi la studiul dar(ã), nemãturat(ã) pe jos, gunoi ºi hîrtii ºtiinþelor naturale.” (ib.) depozitate prin toate colþurile, toate ali- deschise, decît numai acoperite, spre a fi Poezii, 1930, în Cu voi…) continua încã sã ferite de praf (care era una din „plãgile” provoace îngrijorãri. Într-o „Tabelã cu Tot în intervalul 1926-1930, oraºele îºi mentele ce sînt puse în consumaþie alcãtuiesc „regulamente pentru curãþenia Bacãului – n.m.) ºi muºte. 2. Este oprit de numãrul morþilor din oraºul Bacãu pe anul descoperite, cu praf ºi roiuri de muºte pe publicã”, dupã modelul lansat de Primãria 1926”, în spitale, alcãtuitã de Serviciul ele, bucãtãria murdarã, în dulapul unde se asemenea a se aºeza pe trotuarele din faþa din Cluj cu ocazia constituirii Uniunii Sanitar, morþii bronhopneumonie ºi pneu- pãstreazã farfuriile, lingurile, cuþitele, prãvãliilor, sau gheretelor din piaþã, (în) Oraºelor Române. (v. „Administraþia”, 1, monie sunt cei mai mulþi: 77, respectiv 52 ºi ºervetile ºi pîinea s-a(u) gãsit cãmeºi ºi oborul de cereale ºi (pe) toate strãzile din nr.13-16, 11 iunie 1922, p.17-20) La Bacãu, 25. (Arhivele Naþionale Bacãu, Fond haine murdare peste pîine(a) care se oraº, orice alimente, fie de naturã animalã, un astfel de regulament a fost elaborat în Serviciul Sanitar, dos.61/1926, f.45) Spre serveºte la clienþi, curtea murdarã, cu apã sau vegetalã. 3. Toþi debitanþii de bãuturi, 1926, în douã versiuni: una realizatã de sfîrºitul perioadei amintite, buletinele de stagnatã, resturi de zarzavaturi ºi de mîn- (din cîrciumi), bodegi, restaurante, cofetãrii George Sterian, arhitectul-ºef al oraºului, care aruncate […]”. (Fond Serviciul Sanitar, vor avea vase cu apã, irigatoare pentru „miºcarea boalelor sociale” aratã cã, lunar, alta de dr. Al. Schapira. Titlul amîndurora: dos. 63/1926, f.13) La fel se prezentau spãlatul paharelor, sticlelor, ceºtilor, farfuri- pentru tuberculozã, se aflau în tratament Regulament de Higienã ºi Salubritate. restaurantul ºi hotelul Drãgoianu din centru circa 50 de persoane, bolnavilor vechi, din Forma higienã (‹fr.hygiène) – trebuie spus – ilor etc. 4. Toate ustensilele necesare cîn- (str. V. Alecsandri, nr.1), proprietatea lui care unii decedau, adãugîndu-li-se mereu era mai deasã, în deceniul al treilea, decît tãririi substanþelor alimentare ºi bãuturilor ªapse Vatar: „localul l-am gãsit murdar, bolnavi noi, al cãror numãr îl depãºea pe igienã; Bacovia însuºi folosind-o în manu- (cîntare, terezii, cratiþe, linguri, furculiþe) vor cel al decedaþilor. Primãvara ºi toamna scrisul Cluj, trimis lui G. Bogdan-Duicã. În nemãturat pe jos, tejgheaua murdarã, pe fi pãstrate în cea mai mare curãþenie, fãrã cifrele creºteau. Astfel, în februarie 1929 se ambele versiuni ale regulamentului, cuvîn- sub ea diferite resturi de mîncãri ºi escre- ruginã, coclealã etc. 5. Personalul de servi- aflau în tratament 18 bãrbaþi ºi 27 femei; în tul revine de mai multe ori. La Sterian: „Toþi mente de pisici, odaia de consumaþie mur- ciu care debiteazã orice fel de aliment, va martie acelaºi an, 23 bãrbaþi ºi 27 femei; în proprietarii de imobile ºi implicit locuitorii darã, pe sub ea diferite resturi de mâncãri ºi purta în timpul serviciului bluzã albã, care aprilie, 24 bãrbaþi ºi 30 femei; în mai, 20 (un consilier, pare-mi-se, N. Þintã, rudã cu escremente de pisici, odaia de consumaþie se va spãla cît de des, pentru a fi curatã în bãrbaþi ºi 31 femei, fiindcã muriserã 4 bãr- poetul, a adãugat: chiriaºii ºi servitorii – murdarã, gunoi, mesele murdare, cu diferite permanenþã”. (ib.f.19) baþi ºi o femeie, dar se adãugaserã alte 4 resturi de mîncãruri pe ele, paharele n.m.) sînt datori a þine întotdeauna în stare Preluate ºi amplificate de presã, discuþi- femei. Femeile – fapt ilustrat ºi de datele nespãlate ºi aruncate în dezordine pe bunã, higienicã ºi curatã toate imobilele…” ile despre igienã aveau ecou însã doar la lunilor de toamnã – erau mai predispuse la tejghea; toate odãile hotelului murdare; praf (Fond Primãria Bacãu, dos. 69/1926, f.48) un public restrîns, în majoritate feminin, îmbolnãviri decît bãrbaþii: în septembrie – La Schapira: „Hotelurile din oraº vor fi pe pereþi ºi (pereþi) plini cu paianjeni, toate 24 bãrbaþi ºi 36 femei, în octombrie - 24 cearºafurile ºi feþele de perni murdare, pe alcãtuit din persoane sensibile, precum supravegheate în fiece sãptãmînã din „eroina” poemului lui Bacovia: „Ea crede bãrbaþi ºi 38 femei, în noiembrie – 24 bãr- punctul de vedere al Higienei, - de cãtre sub paturi nemãturat ºi diferite resturi de c-aº fi atacat…/ ªi cînd o sãrut se teme,/ baþi ºi 39 femei. (Ibidem, f. 2-8) autoritãþile sanitare ale oraºului. Acelaºi mîncãruri, urinã prin oalele de noapte”. (Ib., ªi mai neliniºtitor decît tuberculoza, lucru în ce priveºte cîrciumele, cafenelele, f.23) În crîºmele ºi hotelurile/hanurile din Dar sclavã plãcerii, ea geme/ ªi cere un reclamînd mãsuri sporite de igienã, era sifi- restaurantele, berãriile, cofetãriile”. (loc. cit. cartiere mizeria era ºi mai groasã. De alt- lung sãrutat.// Pe urmã, cînd spasmul a dis- lisul, boala socialã cea mai rãspînditã în f.44) Doctorul cerea ºi introducerea unor minteri, în acel moment, ea era, cu excepþia pãrut,/ κi udã-n parfum o batistã - / O pune deceniul postbelic. La 30 august 1926, o „reglementãri” referitoare la prostituþie (ib., a mici porþiuni din centru, o caracteristicã a pe gurã, ºi tristã/ Ea ºterge un ftizic sãrut”. notã din ziarul „Bacãul” dezvãluia cã: „În f.45), care exista legal („cu condicuþã”), dar întregului Bacãu. Ca sã îndrepte lucrurile, (Opere, ediþie 1978, p.94). Bãrbaþii – inclu- cursul anului 1925, în circ [umscripþiile] ºi clandestin, în zeci de „focare”. „în interesul higienei”, Primãria emite nu o siv poetul, care „relateazã” totul zîmbind – medicale din judeþul Bacãu ºi dispensarul nu prea aveau atare reticenþe, iar unora d-lui medic primar Dr. Pastia, s-a[u] tratat preocupãrile exagerate pentru „igienã” le 8156 de bolnavi sifilitici”. În oraº, numãrul inspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti a sifiliticilor (cu forme ºi stadii diferite: latent, înfãþiºat o astfel de atitudine în schiþa secundar, nervos) trataþi, lunã de lunã, la „Curãþenie de primãvarã” din volumul Dispensarul Serviciului Sanitar, ajunsese, Matache Pisãlog: „Nu mai e de rãbdat – se în 1926, la 157, aºadar de aproape trei ori plînge personajul de nevastã-sa -, îmi mai mare ca al tuberculoºilor. Boala era rãspînditã mai ales pe cîteva strãzi scoate mereu ochii cu higiena! Auzi mãrginaºe: Tirului, Cerbului, Tãbãcari, higienã! Dacã ar fi sã ne luãm dupã higienã, Neagoe Vodã, Bacãu-Ocna, în primul rînd n-am mai mînca ce ne place, n-am mai face printre casnice (29), dupã care urmau nimic. E þicnitã rãu cu higiena ei!/ Aºa e, - agricultori/agricultoare (14), muncitori/mu- consolai eu pe amicul pisãlog, parodiind un ncitoare (8), servitori/servitoare (7), lucrã- scurt proverb franþuzesc, - où il y a de l’hy- tori/lucrãtoare (6), funcþionari/funcþionãrese giène il n’y a plus de plaisir…” (p.48). Igiena (6), prostituate (5), chelneri/chelnãrese (4), ridicatã la gradul de superstiþie ºi obsesie! frizeri (2), un ºef de tren ºi doi mecanici, un În regulamentul de care am amintit ceva electrician, un misit, un muzicant, un elev mai sus, termenul de igienã e echivalat ºi etc. De la unii din aceºtia se infectaserã ºi alterneazã cu expresia „perfectã curãþenie”: copii – cel mai mic de un an ºi jumãtate! „Abatorul ºi pieþele comunei vor fi þinute în (Dos.60/1926, f.6 º.u.) perfectã stare de curãþenie”. (Fond Primãria Bacãul nu constituia o excepþie. Situaþia Bacãu, dos.69/1962, f.41) „Frizeriile vor fi era gravã în întreaga þarã, începînd cu þinute în perfectã stare de curãþenie”. (Ib,, Capitala, dovadã indirectã apariþia, în rubri- f.44) Etc. În poem, Bacovia dã cuvîntului cile de publicitate destinate cabinetelor înþelesul de „precauþie”, de „timiditate medicale din marile cotidiene, a cît mai indusã de teama de boalã”. ªi, într-o altã multe anunþuri de cabinete de boli venerice: 7 din 15, în „Universul”, 46, nr. 280, 1 împrejurare, pe cel de „posibilitate de îngri- decembrie 1928, p.6 Trebuie, de aseme- jire”. Întrebat de Mircea Damian, la o nea, de adãugat cã tratamentul (injecþii cu anchetã a „Vremii”, „Credeþi cã scriitorul tre- biioduri, cyanur de mercur, neosalvarsan, buie sã mãnînce de douã ori pe zi?”, poetul bismuth, huile grise, unguenþi etc.) era a rãspuns: „Cred cã cel puþin atunci cînd costisitor atît pentru stat, cînd se fãcea la creeazã, - scriitorul ar trebui sã mãnînce… dispensarul localitãþii, cît ºi pentru indivizi, ºi sã aibã o higienã…” (Opere, ediþie 2001, cînd se fãcea în particular. Din toate aceste p.488). Adicã sã aibã cele necesare unei cauze, problema a figurat pe agenda • Marin Gherasim vieþi decente. noiembrie - decembrie 2009 19 ateneu

Acum ºapte decenii ºi jumãtate, pe 20 publicului“ din Parcul Saint-Cloud, la decembrie, se nãºtea în localitatea Trienala Internaþionalã de Sculpturã din Stãniºeºti, judeþul Bacãu, unul dintre cei George Apostu - 75 Paris ºi la Bienala Internaþionalã de mai valoroºi sculptori ai secolului trecut, Sculpturã în aer liber de la Skironio asemuit de critica de specialitate ºi de (Grecia). La Limousin realizeazã, toto- colecþionari cu prestigiosul sãu înaintaº, de Sculpturã de la Skironio (Grecia, datã, trei sculpturi monumentale în gran- Constantin Brâncuºi. it din ciclul „Tatãl ºi Fiul“ ºi la Aix-en- Fiul lui Vasile Apostu, încasator, ºi al 1979, 1981) ºi Trienala Internaþionalã de Provence alte trei sculpturi în piatrã din Mariei (n. Oanca), agricultoare, a avut la New Delhi (India, 1979). La acestea ciclul „Apeducte“, în vreme ce la Paris îºi parte de un început de copilãrie în care a se adaugã expoziþiile personale de putut zburda în libertate prin lanurile de sculpturã deschise la Palatul Artelor deschide ultima expoziþie personalã de porumb ºi de grâu, înfruptându-se din Frumoase din Bruxelles (1970), Helsinki sculpturã din timpul vieþii. belºug cu fructe coapte ºi legume de prin (1971), Paris (Galeria R. Cazenave, Dacã boala nu-l rãpunea prea grãdini, afundându-se în pãdure ori 1971) ºi Milano (Fundaþia Pagani, 1982), devreme (13 octombrie 1986), într-un scãldându-se în pâraiele din zonã. precum ºi Expoziþia de desene oferitã exil ºi aºa destul de dureros, avem toatã Studiile ºi le-a început la ªcoala primarã publicului din Cehoslovacia (1970). certitudinea cã dupã 1989 el s-ar fi întors din satul natal (1941-1945) ºi le-a con- În aceastã perioadã nu au lipsit, de bucuros acasã, cãci dorinþa sa era sã-ºi tinuat la Liceul „Dumitru Sturza“ din asemenea, comenzile, tot mai apreciatul revadã lucrãrile pãrãsite în pripã la artist român creând o sculpturã în granit Tecuci, resimþind din plin drama gene- Bãneasa ºi, în cele din urmã, sã fie din ciclul „Tatãl ºi Fiul“ la Siklos ratã de efectele celui de-al doilea rãzboi îngropat în fundul grãdinii de la (Ungaria, 1973), o compoziþie în piatrã ºi mondial. Stãniºeºti, unde vãzuse lumina zilei, ºi În 1953 a fost admis la Institutul de trei sculpturi din ciclul „Femei lapone“ la Lindabrunn (Austria, 1974), trei sculpturi nu la Paris, deºi francezilor nu putem sã Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din le reproºãm cã nu l-au aºezat la loc priv- Bucureºti, timp de un an ºi jumãtate monumentale în lemn din ciclul „Tatãl ºi ilegiat, adicã în vestitul cimitir Pére- studiind ceramica. Nemulþumit de ceea Fiul“ la Krapina (Iugoslavia, 1977), Lachaise. ce fãcea, abandoneazã studiile ºi le reia „Oglinda Soarelui“, o sculpturã monu- de la zero, în 1955, de data aceasta la mentalã în granit la Suwako (Japonia, Soarta l-a aruncat, din pãcate, într-o clasa de sculpturã, pentru care avea 1977), câte trei sculpturi în piatrã din lume fardatã, care nu avea nimic de a vocaþie încã din copilãrie. Zãboveºte ciclurile „Femei lapone“ ºi „Tatãl ºi Fiul“ face cu ceea ce crezuse el cã se va la Lindabrunn (1978), o sculpturã în mar- întâmpla, chiar dacã în principiu nu foarte des în atelierele lui Ion-Lurian Sculpurã în aer liber Oraºul Olimpic Murnu ºi Constantin Baraschi, se bucurã murã de Carrara, din ciclul „Apeduct“, exista galerie în oricare capitalã sau Grenoble ºi sã contribuie la înfru- de îndrumarea lui Boris Caragea ºi pentru Fundaþia Pagani (1980). În mare centru cultural sã nu-ºi doreascã museþarea cu statui a parcurilor acestu- Costin Ioanid, iar în 1959 îºi ia licenþa, aceastã impresionantã suitã mai pot fi sã-i gãzduiascã mãcar una din lucrãrile ia, cu ocazia Jocurilor Olimpice ce fiind repartizat profesor de desen la o incluse, totodatã, prezenþele sale la urmau sã se desfãºoare aici. vestitelor suite ºi cicluri „Tatãl ºi Fiul“, ºcoalã din Buzãu. expoziþiile artiºtilor români deschise, în Rãspunzând cu entuziasm, sculptorul „Fluturii“, „Femei lapone“, „Iisus κi dã seama cã nu are vocaþie de 1972, la Varºovia, Leningrad, Praga ºi a avut ocazia sã-ºi mãsoare forþele ºi Rãstignit“. Deºi încã viu în mintea ºi pedagog ºi în 1961 se reîntoarce în Budapesta. mãiestria cu uriaºele blocuri de calcar inima multor colegi de generaþie ºi oa- Capitalã, pentru a munci în diverse ate- Nu mai puþin laborioasã e activitatea din Provence, finalizând trei sculpturi meni de culturã, George Apostu conti- liere de sculpturã ºi a realiza, în paralel, sa din þarã, unde executã în bronz un monumentale, în înãlþime de 6 metri nuã sã fie tratat cu aceeaºi indiferenþã ca primele sale lucrãri. Dupã numai un an ansamblu monumental din ciclul ºi înainte de 1989, în România de azi evadeazã din nou, acum pentru a trudi în fiecare, din ciclul „Tatãl ºi Fiul“, care au „Fluturii“, la Costineºti, pe Litoralul Mãrii nevorbindu-se aproape deloc despre mai multe cariere de piatrã, unde fost amplasate pe o platformã circularã Negre (1969); o sculpturã înaltã de 3,5 cunoaºte mãiestria cioplitorilor locului ºi, în chiar inima Parcului Mistral, în faþa metri, din ciclul „Tatãl ºi Fiul“, la prima impresionanta sa creaþie, aºezatã de încurajat de criticul Petru Comarnescu, Primãriei. Urmând unui alt ciclu - ediþie a Taberei de Sculpturã în aer liber mulþi pe aceeaºi treaptã cu a lui îºi pregãteºte în tihnã lucrãrile pentru “Maternitate“ -, început în 1963, ºi seriei de la Mãgura (1970) ºi, tot aici, alte douã Constantin Brâncuºi, pe care îl continuã prima expoziþie personalã. Evenimentul de nuduri în piatrã, create între 1961- sculpturi în piatrã din acelaºi ciclu ºi cinci în multe privinþe, exploatând ºi per- avea sã se petreacã peste doi ani, în 1965, la acesta avea sã lucreze douã sculpturi în piatrã din ciclul „Femei fecþionând cãile deschise de acesta în 1964, în grãdina Casei Ziariºtilor din decenii, fãrã a izbuti în totalitate sã-ºi lapone“ (1975); un monument funerar sculptura contemporanã. Bucureºti, expoziþia bucurându-se nu ducã la capãt ambiþiosul proiect, deºi dedicat lui Petru Comarnescu ºi instalat Umilirea marelui artist a continuat, doar de aprecierea criticilor, colegilor de numãrul variantelor a trecut de 100. în cimitirul Mânãstirii Voroneþ (1970); cãci, iatã, nici la 20 decembrie 1999, Acestor importante succese de la generaþie ºi a publicului, ci ºi de cea a sculptura monumentalã în piatrã „Altarul când s-au împlinit ºase decenii ºi jumã- prestigiosului for al Academiei Române, Paris ºi Grenoble li se adaugã cel înre- Dacilor“ de la Arad (1977); ansamblul gistrat la vernisajul expoziþiei deschise tate de la naºtere, nici în 13 octombrie care i-a acordat sculptorului Premiul „Ion monumental din fier „Fructul Soarelui“ de 1996, când se rotunjise un deceniu de la de Academia Regalã de Arte Frumoase pe faleza Dunãrii de la Galaþi, replicã a Andreescu“. tragica sa dispariþie, nu s-a scris nici în Palatul Charlottenborg din Copenhaga, celui din Suwako, alcãtuitã din trei Dupã ce, ca student, avusese ocazia mãcar un rând, de parcã nu ar fi trecut sã participe la Festivalul Internaþional al în 1968, seria sa de „Fluturi“ stârnind un lucrãri, dintre care una are 20 metri nici o clipã prin cultura românã, a cãrei Tineretului de la Moscova (1957), iar în interes enorm, materializat în mii de vizi- înãlþime, iar celelalte douã câte 6 metri; faimã a dus-o pe toate meridianele. 1963 efectuase cãlãtorii de studii în tatori care au venit special sã o admire. „Pãsãri de Foc“, cele douã sculpturi Bulgaria ºi Republica Democratã Originala creaþie a românului a fost ana- monumentale în granit de la Brãila Încet-încet, se pare totuºi cã lucrurile Germanã, în 1965 e invitat la Bienala lizatã pe toate feþele de criticul Sigurd (1981) º.a. Are, de asemenea, o expozi- se vor urni, în Parcul Kiseleff din Sculpturii tinere de la Paris ºi, urmare a Schultz, încântat atât de autenticitatea þie personalã de sculpturã ºi desen la Capitalã urmând sã se amenajeze „o impresiei lãsate în cadrul acesteia, lucrãrilor, de modalitatea liricã de abor- Galeria Apollo din Bucureºti (1970) ºi o zonã George Apostu“, alcãtuitã din ºapte primeºte o bursã de studii la Perugia, în dare a materialului, cât ºi de substratul alta de desen, tot aici (1974), o expozi- lucrãri în piatrã, între 0,70 ºi 3 metri Italia. Cele douã lucrãri expuse - „Fetiþa nobil al unei culturi ancestrale. þie personalã de sculpturã la Galeriile de înãlþime, realizate în anii ‘70, în vreme ce cu Pãpuºã“ ºi „Tatãl ºi Fiul“ - au fost, de Graþie acestei excelente impresii Artã ale Muzeului de Artã din Bacãu la Muzeul de Istorie ºi Artã din Bucureºti altfel, remarcate de André Malraux, care lãsate specialiºtilor ºi publicului, în (1979) ºi o expoziþie de grup la Galeria a fost încropitã o expoziþie cu lucrãri ce le-a propus spre achiziþionare statului acelaºi an primeºte o bursã de studii în Simeza din Capitalã (1977). s-au vrut imediat comercializate de cãtre francez. Danemarca, este invitat sã participe la În pofida acestei intense activitãþi cre- fosta soþie. Expoziþia Internaþionalã de Sculpturã în În Italia îºi cristalizeazã ideile artistice, atoare ºi expoziþionale, a faptului cã în Spre deosebire de ce se întâmplã în aer liber a Fundaþiei Pagani de Legnano, 1965 marcând începutul unei profunde 1972 s-a instalat într-un atelier-grãdinã þarã, Bacãul a fost mult mai consecvent în Italia, la Trienala Internaþionalã de la Bãneasa, unde dãdea senzaþia cã se cotituri în creaþia sa. Primele semne se în cinstirea memoriei sculptorului, observã încã din cea de a doua expoziþie Sculpturã de la Milano ºi la Expoziþia aflã în largul sãu, cã în 1970 a primit înãlþându-i un bust, atribuind numele sãu personalã, deschisã la Galeria de Artã Internaþionalã itinerantã „Danuvius- Premiul Uniunii Artiºtilor Plastici ºi un an Cluj-Napoca (1966), dar mai ales dupã Bratislava“, în Cehoslovacia. Ca o încu- mai târziu pe cel al Comitetului de unei strãzi, Liceului de Artã ºi fostei case 1967, când a depãºit definitiv etapa nunare a acestor prime izbânzi naþionale Culturã ºi Artã, în 1982 se decide brusc de oaspeþi, devenitã acum Centrul sculpturii figurative ºi abstracte, intrând ºi internaþionale, criticul de artã Octavian sã rãmânã în Occident, mai întâi în Italia, Internaþional de Culturã ºi Arte „George în epoca maturitãþii artistice ºi a marilor Barbosa publicã volumul George apoi, din octombrie, în Franþa, unde se Apostu“, care gãzduieºte câteva din realizãri monumentale. Cu sprijinul direct Apostu (Editura Meridiane, 1968), stabileºte definitiv. Aici, i se atribuie în lucrãrile semnate de artist, a organizat al criticului Ionel Jianu, fostul sãu profe- deschizând calea unei receptãri mai pro- 1983 un atelier, la Paris, ºi participã la mai bine de un deceniu o tabãrã inter- sor de istoria ºi teoria artei la institutul funde, ce se va materializa peste ani în Salonul de Mai ºi la Marile Saloane ale naþionalã de sculpturã care-i poartã bucureºtean, în acel an deschide prima albumul George Apostu de Ionel Jianu Tinerilor de Azi, la care va fi prezent ºi în numele, acordã Premiul „George expoziþie personalã de sculpturã peste (Editura Mayer Paris, 1985). ediþiile urmãtoare din 1984 ºi 1985. Apostu“ ºi editeazã publicaþia „Vitraliu“, hotare, la Galeria Raymonde Cazenave Odatã lansat, periplul sãu internaþio- Dupã ce, în 1984, realizeazã deco- în paginile cãreia e comentatã nemuri- din Paris, catalogul acesteia fiind realizat nal continuã cu participarea la Bienala rurile la piesa de teatru „Notre Thé toarea sa creaþie. A existat, totodatã, ºi de Denys Chevalier. Ecourile extrem de Internaþionalã de Artã Modernã de la Quotidien“ de George Astalos, jucatã de un proiect de amenajare a Casei favorabile de care se bucurã lucrãrile Sao Paulo (Brazilia,1969), Bienala de la Studioul „Margareta Zirra“ din Edmonton Memoriale de la Stãniºeºti, dar se pare Veneþia (1970, 1976, 1980), expoziþiile artistului îi determinã pe organizatorii (Canada), în anul urmãtor are o prezenþã cã aici iniþiativele s-au împotmolit în biro- Expoziþiei Internaþionale de Sculpturã în internaþionale de sculpturã de la Madrid impresionantã în viaþa culturalã francezã craþia post-decembristã. aer liber de la Middelheim-Anvers sã-l ºi Barcelona, Salonul Tinerei Sculpturi ºi nu numai, participând la Expoziþia invite în Belgia, pentru a participa la de la Paris (1970), Quadrielana „Femina“, organizatã de UNESCO în Se cuvine ca mãcar de acum încolo ediþia din 1967 a acestei prestigioase Internaþionalã de la Erfurt (Republica memoria Aliciei Penalba, la Expoziþia impresionanta sa operã sã fie reconsi- manifestãri. Mai mult, e solicitat sã se Democratã Germanã, 1974), Expoziþia „1001 de nopþi“ de la Centrul Cultural din deratã, iar sculptorul sã-ºi reia locul în numere printre cei 15 artiºti din Italia, de Sculpturã „Plastik und Blumen“ din Boulogne, la Expoziþia „Les Têtes de galeria artiºtilor români contemporani, a Grecia, Argentina, Olanda, Japonia, Berlinul de Est (1975), Bienala l’Art“ de la Galeria Gérard Laubie din cãror faimã a consolidat-o ºi a fãcut-o Ungaria, Elveþia, Cehoslovacia, Canada Internaþionalã a Micii Sculpturi de la Paris, la Salonul de Artã Sacrã, la cunoscutã pe toate meridianele globului. ºi Franþa invitaþi la primul Simpozion de Padova (1977), Bienala Internaþionalã Expoziþia „O sutã de sculptori în faþa Cornel GALBEN

20 noiembrie - decembrie 2009 ateneu

Este din ce în ce mai clar cã o Lecturi lume a valorilor existã în interiorul fiinþei noastre ºi aceasta constituie filtrul prin care privim în afarã. În Videoclipe, volum apãrut la Editura Prier din Drobeta Turnu Severin în februarie 2009, Carmen Bulzan îºi Videoclipe dezvãluie structura interioarã fãcând o incursiune în fenomenul cultural, în istorie, în filosofie. În prefaþa cãrþii, autoarea, pornind de la ideea cã fiecare dintre noi are o condiþie Lecturile ne-au influenþat mereu individului, autoarea vede efectul pe dualã, ºi anunþã cititorii cã: Orice acþiunile, dar ne-au ºi îndemnat sã care aceasta-l are asupra lumii în evadare din teritoriul profesional ne transcendem într-o altã realitate. general: Ulise, Alexandru Macedon, trãdeazã intenþia de a mai fi încã Visele lui Carmen Bulzan sunt fru- Iisus Hristos, Traian, Don Quijote, ceva sau altceva. Eu nu evadez, moase ºi þin din nou de activitatea Cristofor Columb, Marco Polo, Don este doar o încercare de a ieºi puþin de cercetare pe care a fãcut-o de-a Juan, Napoleon ºi alþii rãmân sã ne din lecþie ºi de a vorbi cu mine însã- lungul anilor, însã motivaþia ei reaminteascã mereu cã, deºi existã mi, dar nu ca ºi când aº fi singurã. aminteºte de Lucifer. Nu e vorba de în fiecare dorinþa de evadare din Temele care o preocupã pe imaginea pe care i-o dã lumea ade- spaþiul obiºnuinþei, deºi milioane ºi Carmen Bulzan au legãturã cu pro- seori ca întruchipare a satanei, ci de • Silvia Tiperciuc - Colaj fesia sa: clipa, efemeritatea timpului, sensul latin al cuvântului, care s-a milioane de oameni au plecat ºi încã mai pleacã de-acasã prin lume, doar Interesante mi s-au pãrut obser- arta, cãlãtoria, destinul, literatura uitat. în limba latinã, cuvântul Lucifer vaþiile autoarei cu privire la lumea etc. Scrisã fãrã intenþia de a fi didac- înseamnã aducãtor de luminã. Acest unii, foarte puþini, au dat cãlãtoriei lor contemporanã. În calitate de profe- ticã, cartea prezintã frânturi din sens caracterizeazã visul ºi efortul un sens prin lume, punându-l în sluj- soarã, Carmen Bulzan a avut legã- experienþele trãite care compun ase- lui Carmen Bulzan de a scoate la ba celorlalþi, al unui mai bine râvnit turi cu o serie de colegi din strãinã- meni unui puzzle lumea în care per- ivealã sensurile care s-au pierdut, de cei care au aºteptat de la aceºtia tate ºi din încercarea de a dialoga sonalitatea autoarei s-a modelat. de a recupera istoria, rostirea, de a fi „salvarea” indiferent cã a fost a constructiv pe o temã s-a ajuns la Pictura impresionistã i-a oferit posi- un cronicar asiduu al vremurilor de trupului, a minþii sau a sufletului. monologuri paralele, situaþie în care bilitatea de a conºtientiza cã senti- odinioarã: Mi-aº fi dorit sã fi fost cel Interesantã este motivaþia pe care m-am regãsit ºi eu de mai multe ori. Dialogul intercultural presupune o mentul unic pe care-l trãieºti în faþa puþin discipol, dacã nu magister,în Carmen Bulzan o gãseºte acestei unui tablou vine din culoare ºi Academia lui Platon, sã fi fost con- deschidere spre lumea globalã, dar cãlãtorii cu rol civilizator. Unii cãlã- imaginea acesteia nu corespunde luminã. Receptarea mesajului artis- temporanã cu Împãratul Traian ºi toresc pentru a obþine gloria, care tic îþi dã iluzia unei relaþii de intimi- Cavalerii Danubieni pentru a da de întotdeauna aºteptãrilor noastre. De este o formã de a înfrunta eterni- aceea, cãutarea identitãþii nu este o tate cu artistul, însã relaþia de comu- capãtul lumii, al lumii noastre ca tatea morþii sau uitarea urmaºilor. lecþie ce se predã la ºcoalã, ci se nicare ce se stabileºte unilateral popor, chiar la propriu. Alþii s-au gândit la cultul persona- trãieºte cu pasul, cu întreaga fiinþã. între cei doi reliefeazã cum clipa Meditând la marile fapte ale Scrisã cu gândul de a împãrtãºi restructurezã relaþia prin posesiune omenirii, Carmen Bulzan ajunge la litãþii. Însã dincolo de motivaþia cãlã- toriilor întreprinse, efectele acestora cu cei din jurul sãu experienþele (gândul „meu”, natura „mea”, concluzia cã acestea au apãrut trãite, cartea lui Carmen Bulzan au nãscut marile filosofii, religii, Dumnezeul „meu”, Clipa „mea”) ºi graþie celor plecaþi de-acasã, prilej prezintã imaginea cãutãtorului de mijlocire – „cu” (eu „cu” gândul meu, de a medita asupra unei alte teme istorii… Fiecare „plecat” din lumea adevãr, de frumos, de simþire pro- eu „cu” natura mea, eu „cu” de largã circulaþie – cãlãtoria. obiºnuinþei a dat un rost cãutãrii fundã care rãmâne cu ochii deschiºi Dumnezeul meu, eu „cu” fratele Dincolo de valoarea formativã pe devenind un „pãrinte” fondator al spre cunoaºtere. meu). care o are orice cãlãtorie asupra unei forme de cunoaºtere. Gabriela GÎRMACEA

(urmare din pag. 32) În altã zi, Marie-Joëlle Horst s-a gândit la mine. ªi-atunci am intrat picioroange, de catifea, de puf, de Un Crãciun fãrã de sfârºit în Catedralã, la concertul de orgã pene, de porþelan, de lemn, de al lui Frédéric Mayeur, un muzi- mãtase, de zahãr. În vitrine, pe cu daruri de cei trei magi, al cian reputat, originar din Longwy, firme, pe tarabe, în magazine, pe inepuizabilelor mulþimi de absolvent al Conservatorului suporturi ca niºte pomiºori pe tro- podoabe lucitoare, multicolore, Naþional din Strasbourg, director tuare. Niciun turist nu pleacã din scânteietoare, imagine îngemã- al Centrului de Formare a Strasbourg fãrã o barzã pe umãr natã cu clinchetul clopoþeilor, cu Organiºtilor Liturgici al Diocezei ºi oricâte ar pleca rãmân mai zvonul zurgãlãilor, cu muzica, din Metz. Am aprins lumânãri multe. Nu sunt concurate în permanent reluatã în diverse pentru odihnã ºi lumânãri pentru aceastã privinþã decât de vrãji- limbi, a lui ,,O, brad frumos!”. sãnãtatea a lor mei, dupã care, toarele purtãtoare de noroc ale Înmiite, ele ating apogeul atunci înfriguratã, intimidatã ºi cople- regiunii, cum te asigurã fiecare când ºi calendarul anunþã ºitã, m-am aºezat în rândul întâi, în faþa ecranului de pânzã. din ele privindu-te insistent cu Crãciunul, cu ghirlande lumi- Semiobscuritatea adâncea mis- ochi hipnotici de tigru. Sunt pre- noase învelind case, tramvaie, terele interiorului colindat de tutindeni, dar îndeosebi în preaj- stâlpi ºi poduri deopotrivã, cu umbre neaºteptate, mã simþeam ma Catedralei, acolo unde nevoia standuri în care parcã toþi Moºii de miniatural, de efemer, de pierdutã între atâþia oameni, lumii ºi-au revãrsat sacii, cu unde vedeam ºi îmi închipuiam mai secunda surâsului este mai inten- îmbãtãtoare de vin fiert cu mult decât puteam cuprinde, sã decât oriunde. Acolo unde, scorþiºoarã ºi de prãjituri aro- pânã ce pe ecran au apãrut legându-le, echilibrându-le, mii de • Piaþa Gutenberg mate, cu oferta ºi demonstraþiile mâinile lui Frédéric Mayeur. Apoi ceasornice adevãrate, dar conce- artizanilor din toatã Franþa, dar ºi cumãtrul lui Moº Nicolae, ºi de înveþe limba. În majoritate sunetul grav, solemn de orgã a pute pentru universul nostru de peste hotare, cu tablouri dra- nuieluºa lui usturãtoare. În timp, francezi, dar ºi de multe alte cãpãtat materialitate ºi a crescut infantil – cãsuþe din care ne matice ºi cu muzica nenumã- sãrbãtorile s-au suprapus, tradiþi- naþionalitãþi, ceea ce nu e de ca o zãpadã, întâi în jurul nostru, salutã cigonii, în jurul cãrora þo- ratelor concertelor în aer liber, cu ile noi nu le-au înlocuit, le-au pre- mirare, de vreme ce din cei dupã care s-a revãrsat ºi s-a pãie broscuþe, la fereastra cãrora cel mai înalt brad cu putinþã din luat ºi pe cele vechi, cele ale aproximativ 55 000 de studenþi ai înãlþat cucerind în cele aproape apare, pãpuºã, drãgãlaºa alsa- Piaþa Kléber, secondat, multipli- zonei le-au primit pe cele ale Universitãþii, 6200 sunt strãini. O douã ore ale concertului tot spaþi- cianã, locuinþe tipice cu leagãne cat de brazii împodobiþi ai tuturor fac din dorinþa de a cunoaºte ºi ul, uriaº, al Catedralei. La sfârºit, în faþã, în care orele exacte sã- celorlalte pieþe, scuare ºi vitrine. vecinilor în cercuri tot mai largi, bogãþia Crãciunului la Strasbourg aceastã limbã romanicã, pentru în picioare, indistincþi în troienele rutã tineri antrenaþi în dulcele lor Previzibil, existã pentru toate ºi o ei, ne-am rotit puþin spre stânga ºi atingând dimensiunea incompa- cã au ascendenþi români sau rude balans ºi tot aºa mai departe –, poveste. Ea începe pe la 1570, ºi prieteni în România, ºi nu în dându-ne capul pe spate am rabilului ºi fãcând din decembrie, se aflã într-o nesfârºitã com- când protestantismul îºi concepe ultimul rând pentru cã limba descoperit sus, la zeci de metri petiþie, din start câºtigatã, cu propria replicã la Târgul de Saint- în termenii prozaici ai cifrelor, cea românã este una din limbile ofi- înãlþime, cuibul orgii, ºi parcã nu imaginaþia vizitatorului. Dar a Nicolas, Christkindelsmärik, mai turisticã lunã a anului. ciale ale Uniunii Europene. Pânã mai mare decât o rândunicã, ar- toate stãpânitor rãmâne Târgul Pruncului Isus. Remi- Într-o zi m-am gândit la Marie- în aceastã toamnã, sub termenul tistul. Aplauzele s-au oprit doar Crãciunul, cred cã oraºul e singu- niscenþã poate a Sfintei Lucia, în Joëlle Horst, prietena de-acum generic de universitate se ascun- atunci când ºi ultimul vãlãtuc de rul din lume care îþi oferã ºi în Alsacia Christkindel ajunge sã peste 40 de ani, ºi am mers la deau trei. Acum, reunite, dau zãpadã a ieºit maiestuos din septembrie ºi în mai, practic de-a fie reprezentat de o tânãrã, cu Universitate. M-am aºezat în sala aceleiaºi tinereþi iubitoare de Catedralã ºi a început sã ningã lungul întregului an, imaginea ºi chipul ascuns sub un voal, îmbrã- de seminar, pierdutã printre carte mândria apartenenþei la peste Strasbourg. Nu m-am în- sunetul cu care am fost întâmp- catã în alb ºi cu o coroanã dauritã ceilalþi studenþi ai Ginei Puicã. De ceva unic. Universitatea noastrã tors, dar am ºtiut: îngerii de pe inatã trecând mai întâi pragul pe cap sau împodobitã cu fapt, ai Ginei Puicã ºi ai lui este unicã, anunþã numeroase stâlp zâmbeau pentru pruncul micului magazin ,,La Belle lumânãri, care venea aici sã Hélène Lenz, cele douã profe- panouri, înscrisuri pe tramvaie, care venea din nou pe lume în Alsace” ºi apoi ºi al altora - al caute daruri pentru copiii cuminþi, soare de românã de aici, cu nu explicaþii foto, exploatând inte- Crãciunul fãrã de sfârºit al Naºterii Domnului în iesle cinstitã însoþitã de Hans Trapp, cândva mai puþini de 141 de doritori sã ne ligent dublul înþeles al cuvântului. oraºului. noiembrie - decembrie 2009 21 comentarii

Traducând din poezia per- atunci când este vorba de limba sanã clasicã pe cel mai popular persanã. Cunoscãtorii ei (dintre poet din toate timpurile ºi din care cei din România se numãrã toate ariile culturale, cunoscutul pe degetele de la o singurã specialist în materie Gheorghe Vasile SPIRIDON mânã) ne spun cã este o limbã Iorga a avut de întâmpinat mari cât se poate de aluzivã ºi dificultãþi în privinþa transpunerii ambiguã, chiar ºi atunci când în limba noastrã a conþinutului ºi este utilizatã la nivelul comu- a formei rubaiatelor khayyami- nicãrii obiºnuite. Aºa se face cã ane. O aflãm ºi din consistentul Omar Khayyam nu a devenit studiu introductiv, de peste 50 Divinul persian altceva decât ceea au crezut de pagini, al ediþiei din 2004, Un exegeþii lui cã ar fi fost, istoria arian în umbra moscheii. Omar receptãrii operei sale în spaþiul Khayyam – Rubaiatele (tradu- ficat ºi forma, ºi conþinutul de gestului retoric, întrucât intrã aici decvatã a mentalitãþii ºi viziunii european configurând o ineditã cere din limba persanã, ediþie, dragul artificiilor ce þin de pro- în joc ambiguitãþile limbajului, poetice a misteriosului Omar critificþiune. Mai mult: vrând-ne- prefaþã, note, comentarii, anexe zodie ºi de o viziune intuitã ºi simbolurile, aluziile sau sugesti- Khayyam dacã ar fi omis faptul vrând, i s-au atribuit lui Omar ºi referinþe bibliografice de aproximatã. Traducãtorii, oricât ile, caracteristice unei limbi cu deloc de neglijat cã marele cre- Khayyam atât textele ce-i aparþin Gheorghe Iorga, cu un cuvânt de experimentaþi s-ar dovedi, caracter sintetic, aºa cum este ator, oricât de liber ºi de nereli- de drept, cât ºi cele pe care nu înainte de Viorica S. rãmân de obicei aserviþi con- persana. gios ar fi fost în cuget, a trãit ºi a le-a scris, dar care sunt prezente Constantinescu). Anul acesta, venþiilor însuºite ºi nu pot ieºi din Fluxul meditaþiei stârnit de studiat într-un mediu aflat în în culegerile care s-au tot în- cartea a apãrut din nou la reflexele prejudecãþilor literare rubaiate se raporteazã la mo- plinã mutaþie civilizatoricã, a mulþit ºi amplificat, frizând uneori aceeaºi editurã ieºeanã, comune. Lacunele determinate tivele deloc noi, ale poeziei din- cãrui islamizare, începutã cu penibilul fals ºi pirateria literarã. „Universitas XXI“, cu prilejul de referinþe culturale, lingvistice totdeauna, precum carpe diem, aproape o jumãtate de mileniu în În corpus-ul operei khayyamiene împlinirii a 150 de ani de la tra- ºi literare în general fac ca orice fortuna labilis, vanitas vanitatum, urmã, se intersecta la trecerea în s-au dispus ºi tasat, în virtutea ducerea, sau mai curând „adap- cititor necunoscãtor de limbã fatum-ul nemilos, fragilitatea mileniul al doilea cu militarizarea efectului de bulgãre de zãpadã, tarea“ fondatoare a englezului persanã sã nu guste rubaiatele fiinþei umane, frenezia bahicã, turcã. Este ceea ce ºi justificã de o mulþime de interpolãri ºi com- Edward FitzGerald – un fel de lui Omar Khayyam, aºa cum moartea nivelatoare º.a. Dar fapt titlul studiului introductiv ºi al pilaþii din perioade istorice nisus formativus pentru ulte- putea-o face un iranian de azi Gheorghe Iorga s-a confruntat, ediþiei semnate de Gheorghe diferite, perpetuate prin copii rioarele tãlmãciri. Depãrtarea sau de ieri. Dar de un iranian nu asemenea tuturor traducãtorilor Iorga. Inventându-i-se specia în succesive de-a lungul timpului, operei khayyamiene în timpuri de dinainte de traducerea ruba- de rubaiate din ultimul veac ºi vremuri potrivnice, pline de ajungându-se la cifra de peste medievale, asemãnãtoare ceþu- iatelor de cãtre/pentru europenii jumãtate, cu tot felul de întorsã- mutaþii politice, religioase ºi cul- 1200 de rubaiate. În prezenta rilor insulare din care s-au ivit dornici de exotisme, care a avut turi parafrastice, de amplificãri ºi turale, rubaiatul s-a cerut citit, ediþie au fost incluse un numãr poemele ossianice, a iscat o drept reflex dobândirea cele- rescrieri distorsionate de sens. interpretat ºi tradus pe mai multe de 186, presupuse a fi cele au- dublã dificultate cãreia a trebuit britãþii poetului ºi în spaþiul din Astfel se justificã distanþa con- niveluri de înþelegere, aluzive, tentice, dar traducãtorul ºi sã-i facã faþã traducãtorul. Pe de care s-a ivit prin inversarea siderabilã dintre textul-sursã ºi sugestive, uneori ezoterice, înþe- antologatorul concede cã emi- o parte, Gheorghe Iorga a fost raportului local – universal. textul-þintã, explicabilã prin ada- lesul contras în ultimul vers terea de ipoteze ºi concluzii nevoit sã se acomodeze cu spi- Prin lecturã, interpretare ºi osuri ºi suprimãri ce altereazã având alura unei sentinþe de tip definitive este oricând descura- ritul epocii de acum aproape un rescriere, rubaiatele au fost profund spiritul textului prim. Nu clasic. Iar celebritatea poetului în jantã în scepticismul ei: încer- mileniu, când a apãrut aceastã asimilate limbii române ca trebuie uitatã nici maniera paro- domeniul algebrei ºi al geome- carea de a stabili nucleul origi- capodoperã, strãinã de ideea urmare a unui ansamblu de opþi- dicã de abordare tematicã din triei, recunoscutã încã din timpul nar ºi implicit autenticitatea paternitãþii creatoare ºi propri- uni lingvistice, estetice ºi stilis- unele rubaiate, a cãror ingenio- vieþii sale în mirifica, pentru noi, rubaiatelor nu a dus, dupã un etãþii literare, iar, pe de altã tice adecvate. Traducerea – ºi zitate intertextualã nu poate fi lume ºtiinþificã arabã din Evul secol ºi jumãtate de analize, la parte, ºi-a propus o reactu- aºa dificilã din pricina unor ine- restituitã în întregime de nicio Mediu, s-a dovedit a fi hotãrâ- niciun rezultat palpabil. Cred cã toare pentru structurarea în spirit alizare ºi adecvare a ei (din al rente atribuiri ºi reatribuiri, traducere, oricâte comentarii aceasta este miza majorã a pre- logic ºi uneori moralizator ironic cãrei cuprins nu s-a pãstrat nici- câteodatã foarte îndepãrtate de adiacente sau trimiteri la subsol ocupãrilor lui Gheorghe Iorga a vestitelor catrene. Catrene nu- un text olograf), la spiritul lumii valoarea în sine a textelor – i-a ar face traducãtorul. Chiar ºi pentru dificilul subiect de faþã, mite prudent versuri khayyamiene noastre contemporane. În acest fost îngreunatã din start lui atunci când se trateazã subiecte cãruia i-a dedicat cu pasiune ani sau rubaiate ale lui Omar fel, s-a reuºit rezolvarea proble- Gheorghe Iorga, deoarece, în „serioase“, iar nu disimulate sau buni din viaþã. Cunoaºterea lim- Khayyam. melor impuse de înlãnþuirea interpretare lingvisticã, literarã ºi ascunse sub mãºti parodice, se bii persane ºi situarea în afara În efortul de a ne oferi cu diacroniei ºi de alinierea pers- ideologicã, ea (traducerea) nu pierd pe drum particularitãþile mediului islamizat i-au permis înaltã fidelitate ºi în esenþa lor pectivelor sincronice. deþine o percepere clarã, precisã stilului, jocurile de cuvinte ºi ele- cercetãtorului ºi traducãtorului În lipsa familiarizãrii cu limba ºi amãnunþitã a contextului ce a mentele de prozodie, nerã- imaginile, podoabele de stil ºi bãcãuan sã se plaseze în peri- persanã, unii tãlmãcitori euro- generat-o ºi cãruia i se adre- mânând decât o transpunere a ideaþia poematicã dintr-o altã metrul unei obiectivitãþi profi- atlantici au ales sã traducã la seazã. În tradiþia culturalã per- fondului cu siguranþã mereu arie culturalã, limbile europene tabile ºi stimulatorie, în ciuda mâna a doua, din alte limbi con- sanã, catrenul de acest fel, plin original, dar lipsit de strãlucirea nu pot ºterge diferenþele care le faptului cã o ediþie definitivã a tinentale, rubaiatele sub forma de aparentã spontaneitate, este formalã iniþialã. separã în mod ireductibil de lim- rubaiatelor nu va fi nicicând posi- unor perifraze lirice, la citirea vãzut a fi un gen arondat re- Legendarul poet a avut posi- bile din Orient. În traducere (de bil de întocmit. Visul lui cãrora exegeþii în materie gistrului minor, popular, datoritã bilitatea de a dispune de douã fapt, în noua lecturã ºi chiar Gheorghe Iorga este de a vedea recunosc cu greu fie legendarul conciziei sale ce permite memo- surse sincretice ale vocabularu- interpretare, din moment ce se într-o bunã zi ivitã din imensa creator, fie stilul prolificei sale rizarea cu uºurinþã ºi trans- lui: persana ºi araba. Iar aduc noi sensuri textelor origi- bibliotecã aferentã operei lui ºcoli (fãrã maestru spiritual pro- miterea pe cale oralã. Dar sen- Gheorghe Iorga a fost conºtient nale), rubaiatele pierd profunz- Omar Khayyam o reuºitã sintezã priu-zis), de vreme ce s-au sacri- sul major are prioritate asupra cã ar fi fãcut o apreciere nea- imea ideaticã, cu atât mai mult deopotrivã mentalã ºi criticã. Cum vorbim, cum scriem Autograful… autorului Dacã nu am pune punctele de suspensie, am însã cã omul vorbeºte serios: „Da, ce vã miraþi? avea un pleonasm, nu? Etimologic, auto- se Atâta doar cã trebuie sã ºtiþi numele“. „Pãi v-am raporteazã la propria persoanã, iar graphein, la arãtat aici: Brânduº.“ „Nu, n-aþi înþeles. Spuneþi-mi scris. Aºadar, a spune/scrie „autograful autoru- cui vreþi sã-i daþi cartea. Eu îi scriu douã vorbe lui“ este un pãcat al limbii. ªi totuºi se întâmplã acolo, pun un M ºi gata. Ce, parcã ºtie cineva?“ – extrem de rar – ca adãugirea sã fie necesarã. „Nu, mulþumesc. O iau aºa.“ Dau mai mult decât În toamna aceasta, la Timiºoara, nu scap ocazia de a vizita anticariatele. Nu mai sunt cele la un anticariat din Bucureºti, Iaºi, Bacãu, con- din 1990, când am fost ultima oarã acolo. stat cã lipseºte harta de la final ºi plec jignit în Gãsesc însã un buchinist, care tocmai îºi orgoliul meu de apãrãtor al adevãrului artistic. strângea taraba. „Cãrþi cu autograf aveþi?“ îl A doua zi, îl vizitez pe Ion Iliescu, celebrul întreb iute, înainte ca sã îndese într-un sac de bibliofil. Îi mulþumesc iarãºi cã în 1990 mi-a rafie marfa. Dupã o pauzã… strategicã, pentru a încredinþat un geamantan de documente extrem ieºi din impas, îmi spune cã are, dar tocmai la de valoroase (ediþii princeps, cãrþi cu autograf, fundul sacului… Îi salvez onoarea scutindu-l de scrisori inedite, ilustrate etc.), pe care le-am a-l rãsturna ºi încep sã caut singur printre cele expus pentru câteva sãptãmâni la Casa-Muzeu 10-15 cãrþi rãmase pe etajerã. Dau de „Munþii Tarcãu“ a lui Costicã Brânduº, fost profesor la „V. Alecsandri“ din Bacãu. În cele douã ore Institutul din Bacãu, ºi i-o ofer ca exemplu: petrecute la el împreunã cu Aurel Stanciu, îi „Uitaþi, asta aº lua-o, dacã ar avea autograf“. „ªi relatez întâmplarea cu anticarul. Nu-l mirã: „În ce? Vi-l dau eu…“ Bunicicã gluma ºi, în con- ziua de azi se scot bani din orice ºi oricum…“ secinþã, am zâmbit, cãutând un alt titlu. Constat Ioan DÃNILà • Marin Gherasim

22 noiembrie - decembrie 2009 ateneu

N. 10 noiembrie 1934, în mai þine ritmul anterior, s-a Bacãu. Scriitor. Fiul lui Personalitãþi bãcãuane manifestat îndeosebi în publi- Constantin Bibire, lucrãtor în cisticã, la Sinteze, Deºteptarea, alimentaþia publicã, ºi al Mariei Observator de Bacãu ºi (n. Vasile), casnicã. A început Cotidianul, ºi a izbutit sã-ºi studiile la ªcoala Primarã nr. 2 valorifice manuscrisele de ser- Bacãu (1941-1945) ºi le-a con- tar, publicând romanele tinuat la clasele de gimnaziu Sperietoarea (Cartea Româ- ale Liceului Comercial ºi ªcolii neascã, 1992), Diverse cereri Medii de Bãieþi nr. 1 (1945- Ovidiu Genaru - 75 în cãsãtorie (Junimea, 1994), 1948) din oraºul natal, la Proces verbal al unei crime aceasta din urmã absolvind ºi (Cartea Româneascã, 1998) ºi cursurile liceale, în 1953. volumul de poeme Orient, par- Înainte de bacalaureat, gân- don! (Universal Dalsi, 1999). durile îi zburau spre medicinã, gaurã în cer, dar nici n-a fost Bacovia montându-i piesa La aceste etape, de altfel, a scris Semn al valorii întregii opere dar se decide instantaneu sã trecutã cu vederea. Acesteia i- margine de paradis, în regia extrem de mult, poemele sale, de pânã acum, o parte însem- urmeze altã cale ºi reuºeºte la au urmat, la intervale scurte, lui Cristian Pepino, care a ales mai ales, fiind risipite prin natã din poezia ºi proza sa a examenul de admitere la alte douã volume de versuri - o distribuþie selectã, ce i-a revistele Ateneu, Albina, fost selectatã în sumarul a Institutul de Culturã Fizicã ºi Nuduri (Editura pentru inclus pe Titorel Pãtraºcu, Astra, Baadul literar, peste 30 de antologii, dintre Sport din Bucureºti. Ca elev Literaturã, 1967) ºi Þara lui Pi Constanþa Zmeu, Dorina Bucovina literarã, Convorbiri care amintim în primul rând practicase sportul, fãcând gim- (Editura Tineretului,1969) -, Pãunescu, Florin Gheucã, literare, Cronica, Familia, comentatele O mie una de nasticã, înot ºi ski, la bras poetul scriind zi de zi nu doar Liviu Manoliu ºi Iuky Gazeta literarã, Luceafãrul, poezii româneºti, selectate obþinând chiar categoria a II-a poeme, ci ºi pagini de prozã, Botoºescu. În stagiunea 1977- Orizont, Ramuri, România li- de Laurenþiu Ulici, ºi Poezia ºi diverse titluri ºcolare. Fugind cronici ºi recenzii, replici pen- 1978, noua ipostazã a scri- terarã, Tribuna, Viaþa românã actualã, în viziunea de vocaþia de medic a ajuns un tru viitoarele piese de teatru, itorului pãrea sã anunþe o cari- româneascã, Vatra, Vitraliu lui Marin Mincu, dar ºi Arta excelent gimnast ºi arbitru traduceri. ªirul cãrþilor de erã fulminantã, piesa Vieþi etc. A publicat, de asemenea, poeticã. Antologie de liricã internaþional de gimnasticã, poezie e întrerupt, de altfel, de paralele fiind montatã rând pe traduceri din creaþia lui Miguel româneascã, Ceres ºi Pan. fiind atestat cu categoria I de romanul Week-end în oraº rând la Teatrul Tineretului din Angel Asturias, Ilia Seivinski, Antologie de poezie bucolicã clasificare ºi câºtigând titlul de (Editura pentru Literaturã, Piatra Neamþ, Teatrul Jacques Prevert, Navena româneascã, Antologia poeziei campion universitar la gimnas- 1969), dar firul se reia trei ani Municipal Ploieºti, Teatrul de Stefanova, Gino Grassi, Silvia româneºti culte, Autografe ticã sportivã, în 1956. În urma mai târziu, cu Patimile dupã Stat Sibiu, Teatrul de Stat Rega, Irene Maria Melecone, pentru „Bucovina literarã” acestui succes e angajat un Bacovia (Editura Cartea German din Timiºoara, alte Slavko Janevski, Radovan (2000-2009), 100 de ani de sezon la Circul Krateyl, fiind Româneascã), volum ce îi versiuni scenice mai oferind Pavlovski, folclor din Hawai ºi poezie româneascã. 100 plãtit regeºte, cu 60 lei/zi. Dacã aduce ºi primul premiu al apoi Teatrul de Stat „Valea deja amintitul Vladimir Holan. years of romanian poetry, în liceu citea la întâmplare Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi Jiului“ din Petroºani ºi Teatrul Din 1990 trece consilier la Gefahrliche Serpentinen. (uneori ºi pe furiº) doxurile ºi (1972). Aceiaºi Asociaþie, al Popular „Petru Rareº“ din Inspectoratul pentru Culturã al Rumanische Lyrik der celelalte colecþii ale generaþiei cãrei membru devenise în Hârlãu. Din pãcate, destinul de judeþului Bacãu ºi deºi a mãr- Gegenwart ori Prozã satiricã sale, în valiza colonelului la 1968, când a fost primit în dramaturg s-a frânt brusc, turisit la un moment dat în românã contemporanã ºi care locuia în gazdã, ca stu- Uniunea Scriitorilor, îl va mai dupã ce Teatrul Bacovia, care- presã cã nu e interesat de Povestiri despre invenþiile dent, a descoperit altã litera- premia în douã rânduri, cãrþile i pusese în scenã Exerciþii de politicã, acceptã sã intre în mileniului III. Creaþii ale sale turã, între cãrþile acestuia fi- rãsplãtite fiind Poeme rapide forþã ºi de echilibru, în sta- P.D.S.R., ajungând pe listele i-au mai fost traduse în span- gurând romanele lui Cronin, (Editura Junimea, 1983) ºi giunea 1980-1981, s-a prezen- acestui partid deputat în iolã, rusã, italianã, sârbã, Huxley, Lawrence, Zweig, romanul Sperietoarea (1993), tat cu aceastã virulentã satirã Parlamentul României, în maghiarã, bulgarã, apãrând în Eliade, Papini… Citindu-le, nu primul manuscris de sertar la adresa regimului comunist la perioada 1992-1996. Membru reviste ºi antologii peste ho- numai cã a evadat dintr-un care a vãzut lumina tiparului Festivalul de teatru de la al Comisiei pentru Culturã a tare, fie cu prilejul vizitelor fã- social obsedant, dar a dupã evenimentele din decem- Braºov. Replica politrucilor a avut contribuþii la elaborarea cute, prin Uniunea Scriitorilor, descoperit ºi care e valoarea brie 1989 (Cartea Româ- fost cât se poate de durã, Legii dreptului de autor ºi a în Iugoslavia, Ungaria, Armenia, spiritului neîngrãdit. Desena neascã, 1992). Nefiind mem- spectacolul ºi celelalte repre- Legii depozitului legal de carte, Italia, Cuba, Bulgaria, Rusia, bine încã din liceu, însã ten- bru de partid, în 1974 e înde- zentaþii cu piesele autorului dar nu a ieºit la rampã decât fie independent de acestea. E taþia de a scrie l-a ocolit pânã pãrtat din redacþia revistei, dar fiind interzise, iar conducerea foarte rar. Dupã expirarea cunoscut, de asemenea, în prin anul III de facultate, chiar între timp reuºise sã mai trimitã teatrului destituitã. Din punct mandatului se retrage tacit din lumea plasticienilor, ca mem- dacã între timp descoperise ºi spre cititor volumele de versuri de vedere literar însã, izolarea viaþa partidului ºi dupã ce mai bru al Fondului Plastic ºi ca un cumpãra Tânãrul scriitor. Bucolice (Junimea, 1973), de la Casa Memorialã „George bine de un an nu-ºi plãteºte miniaturist care a vândut zeci Stimulat de prozatorul George Elogii (Eminescu, 1974) ºi Bacovia“ - aºezãmânt pe care cotizaþia, la 3 iulie 1997 demi- de icoane pe sticlã ºi de Bãlãiþã, care pornise pe drumul Goana dupã fericire (Cartea l-a reorganizat, creând un flux sioneazã pe motiv cã între obiecte de podoabã, finisate cu fãrã întoarcere al literaturii, Româneascã, 1974), precum expoziþional accesibil publicu- convingerile sale iniþiale ºi acelaºi har ºi cu aceeaºi trece de la epistolele cãtre iubi- ºi Noapte cu Hamlet de lui - se poate spune cã i-a priit, evoluþia ulterioarã a PDSR au migalã cu care se apleacã ºi ta din provincie ºi însãilãrile de Vladimir Horan (tradusã împre- pânã la sfârºitul carierei sale intervenit incompatibilitãþi de- asupra cuvântului. Persona- început la poezia adevãratã, unã cu Dragoº ªesan, Univers, de muzeograf mai publicând cisive, de care nu se face litate proteicã ºi complexã, a ce se va lãsa însã cizelatã încã 1974), pentru cele ieºite de încã douã volume de poeme - rãspunzãtor. Nu peste mult timp fost sãrbãtorit cu fast la mai bine de jumãtate de dece- sub tipar în anul mazilirii sale Flori de câmp (Cartea a aderat însã la Alianþa pentru împlinirea vârstei de 65 ani, niu pânã sã vadã lumina fiind rãsplãtit, poate în com- Româneascã, 1984) ºi Am România, fãcând parte din fiind primul scriitor bãcãuan în tiparului. Obþine licenþa în 1957 pensaþie, dar oricum pe merit, mai vorbit despre asta echipa care se ocupã de imag- viaþã care a beneficiat de o bi- ºi înainte de a ajunge sã-ºi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (Junimea, 1986) - ºi prima inea preºedintetului Teodor bliografie ºi de o expoziþie cu vadã numele în revista pentru poezie (1974). Din acel antologie de autor, postfaþatã Meleºcanu ºi reprezentând lucrãrile sale din domeniul Luceafãrul, unde debuteazã an de rãscruce îmbrãþiºeazã de Radu Cãlin Cristea, partidul,în calitate de consilier, plasticii. Peste alþi cinci ani a cu un grupaj de poeme la 15 cariera universitarã, devenind Patimile dupã Bacovia din iunie 2000, în Consiliul încredinþat tiparului o carte aprilie 1962, se manifestã ca asistent în cadrul Universitãþii (Cartea Româneascã, 1986). Municipal Bacãu. Revine la ineditã în peisajul literar - profesor de educaþie fizicã în Bacãu, dar nu pentru prea mult Tot în 1986, foºtii colegi de la Inspectoratul pentru Culturã Pâinea cea de toate zilele Bacãu, activând pe tãrâmul timp, pentru cã în 1980 e din Ateneu ºi juriul desemnat de ei (1996-1997), trece apoi la (Editura Corgal Press, Bacãu, sportului pânã în 1966. Din nou mutat, pe aceleaºi criterii, îi acordã Premiul „George resortul de culturã al Con- 2004), o veritabilã expediþie în acel an e redactor la revista ca muzeograf la Casa Bacovia“ pentru beletristicã, siliului Judeþean (1997-1998), istoria ºi în mitologia pâinii, de Ateneu, scriind de toate, de la Memorialã „George Bacovia“. marcând astfel un an de refe- iar din 1998 la Biblioteca la Summer încoace - ºi a primit poºta redacþiei la reportaj ºi Consecvent cu sine, în acest rinþã pentru creaþia sa. În toate Judeþeanã „C. Sturdza“. Fãrã a Premiul special pentru întrea- paginile publicitare. Deºi relativ interval ºi-a vãzut nu doar de ga activitate literarã al revistei scurtã (1966-1974), perioada catedrã, ci ºi de scris, editurile Ateneu, iar acum, în pragul petrecutã în redacþia nou înfi- publicându-i romanele Fidelitate celor trei sferturi de secol de inþatei reviste de culturã (Junimea, 1977) ºi Iluzia cea viaþã a reintrat în atenþia citito- bãcãuane a fost hotãrâtoare mare (Cartea Româneascã, rilor cu volumul de poezie pentru evoluþia scriitorului de 1979), un volum de poezie - Trandafir cu venele tãiate ºi mai târziu, care chiar dacã a Madona cu lacrimi (Dacia, ampla antologie Patimile rezistat tentaþiei de a pãrãsi 1977) - ºi un altul de povestiri, dupã Bacovia (ambele, urbea lui Bacovia, aºa cum au Cafeneaua subiectelor (Ju- Editura Vinea, Bucureºti, fãcut-o alþi colegi din grupul ce nimea, 1980), titlul acestuia 2009). În manuscris, aºteaptã s-a format în jurul publicaþiei, s-a devenind mai târziu o cititã rãbdãtoare editorul, alte douã impus ca unul din cei mai apre- rubricã semnatã în presa cãrþi de poezie, piesa de teatru ciaþi scriitori ai generaþiei bãcãuanã postdecembristã. Douã audienþe la General, ºaizeciste. În volum a debutat Spre stupefacþia sa, în 1975 a precum ºi numeroase frag- în vestita colecþie „Luceafãrul“ primit chiar Medalia Meritul mente de jurnal, însemnãri ºi a Editurii Eminescu, unde i-a Cultural, clasa a II-a, iar în tablete. apãrut, în 1966, Un ºir de zile, 1976 i s-a deschis calea spre a La mulþi ani, Maestre! carte de poezii ce n-a fãcut debuta în dramaturgie, Teatrul • IIon Vãsâii - Construcþiie geometriicã pe fundall grii Cornel GALBEN noiembrie - decembrie 2009 23 ateneu

De unde puterea literaturii? Citeam Constanþa uciderea peþitorilor, în ultimele cânturi Apetroaiea din „Odiseea”. ªi puterea literaturii vine din aceea cã noi nu putem cunoaºte Dan PERªA realitatea – ºi nu e vorba cã faptele tre- cutului ne rãmân necunoscute, dar nu avem ºtiinþã nici despre ce se petrece Îþi mulþumesc în lumea noastrã, deºi avem televi- Ortodoxie zoare, radio, ziare ºi atâtea alte servicii de informare. Aflãm ºtirile cantitativ ºi ele nu capãtã semnificaþie. Literatura ºi catolicism Îþi mulþumesc Pãrinte ceresc vine sã le dea semnificaþie, sã le treacã de „talent”, „inspiraþie”, „har” – adicã decela un „scop” esoteric, profetic sau Pentru tot ce-ai crezut vrednic prin conºtiinþa unui scriitor, pentru ca vrea ca totul sã vinã de la sine, prin metafizic. Pe când „scopul” scriitorului De mine: primesc! ele sã vorbeascã direct conºtiinþei graþia unor puteri fie psihice, fie catolic este civilizator, ordonator, struc- Mi-ai dat Lacrima în iubire omeneºti. Atunci faptele, cantitative, supranaturale, care îl înnobileazã pe turator (al realitãþii). De obicei, sursa ajung sã ne fie apropiate, devin reali- ªi în tãcerea ei om nu datoritã eforturilor personale, ci scriitorului ortodox e mitul, legenda, tate palpabilã, capãtã grai. Cãci aºa Înflorit cuvântul; ca daruri ale Domului pentru el. Unei basmul, snoava. Sursa scriitorului cum s-au petrecut, ca fapte reale, ele Lumina s-o vãd ºi în noapte astfel de spiritualitãþi i se potriveºte catolic se alcãtuieºte din faptele istoriei. nu stârneau meditaþia ºi sentimentele. cum nu se poate mai bine (ca o Vorbele catolicului sunt: comunitatea Pentru ca toate sã-mi înalþe Doar scriitorul vine, le ia ºi le mãnuºã) o literaturã ca expresie de sã facã eforturi nepregetate pentru ca Gândul! îmbogãþeºte ºi astfel le apropie de totul sã iasã bine. Vorbele ortodoxului oameni... Conºtiinþã ºi memorie, cãrora sine. Cãci problemele cetãþii nu sunt: ce-o da Dumnezeu. Într-o lume în actul artistic li se adaugã puterea importã, nu au relevanþã, nu meritã sã Mi-ai dat paºii desacralizatã, scriitorul hrãnit din spiri- sentimentelor. Cât de mult oare s-a fie discutate, abordate º.a.m.d. Dacã De mãsurat tualitatea ortodoxã riscã sã rãmânã îndepãrtat literatura de aceastã menire între valorile catolicismului stau, alãturi Pãmântul fãrã substanþã (dacã nu are suficientã a ei? Îndepãrtarea ei e datã mai cu de cele amintite ºi „voinþa”, „dârzenia”, Dintre poartã ºi gard...! forþã pentru a produce mituri vii), aºa seamã de aceea cã literatura a devenit „socoteala” (judecata), prin care se încât parabola catolicului ºi ortodoxului ... Dar mi-ai dat tot mai mult o expresie de sine a cautã o raþionalizare a existenþei omului poate fi povestea cu drobul de sare. ªi Zborul Înalt autorului. Ea povesteºte acum mai mult în civilizaþie, valorile ortodoxiei sunt Bãrbatul ce se mirã de prostia femeilor Când dorul ce-l am despre lumea lãuntricã a unui om, în „mistice”, rupte (relativ) de lume ºi e catolicul, pentru care e firesc ca dro- vreme ce realul s-a preschimbat, în el, lumesc, iar eforturile de creare a ambi- Nu-i pentru paºii bul de sare sã fie înlãturat pentru a într-o viziune. De aici ºi „criza” litera- entului civilizat îi sunt strãine, cãci îi par Din hat...! scãpa copilul de pericol. Femeile sunt turii. E o literaturã mai puþin în slujba caduce. Ortodoxului nu-i este potrivitã ortodoxul. Ele nu vãd în situaþia drobu- cetãþii, iar scriitorul mai puþin în slujba povestea civilizatoare ºi nici a faptelor Mi-ai dat Adevãrul lui de sare o realitate ce poate fi orga- semenilor, cât a lui însuºi. Ar fi de dorit istorice, decât numai dacã poate da o nizatã pragmatic, ci imanenþa însãºi În Puterea de-a coborî... oare o întoarcere la literaturã aºa cum dramatizare a cãii pãtimirilor, a cãii (ordinea divinã în acþiune). Dar nu ...ªi pentru durerea ce sunt era ea pe vremea barzilor? Povestirea Fiului. Mãrturisindu-se pe sine mai avem ºtire despre sursele poveºtii, ca Lacrima mi-ai dat; unor fapte care sã înnobileze spiritul, degrabã decât îndemnat sã punã sã putem deduce dacã era la origine sã fie plãcute ºi „educative” (Odiseea ºi ordine în ograda sa, e rareori cronicar Prin ea sã-l spãl de pãcat într-adevãr o parabolã desfãºuratã la Iliada au nãscut Academia greacã)? Ar al vremurilor pe care le trãieºte, iar Pe cel vinovat limita dintre ordinea omeneascã ºi putea sã existe, dacã nu o întoarcere la când este, porneºte de la un model ªi sã nu-l pot urî! ordinea divinã. Pentru ortodox ordinea o astfel de literaturã (sã-i zicem „sim- strãin ºi nu uitã sã-ºi însemneze divinã e totul, încât poate spune cã plã”?), cel puþin un asemenea program cãinãrile. Aºa încât literatura de care orice eforturi ar face pentru a sãvârºi o Putere mi-ai dat, apoi, al unor scriitori. Doi-trei într-un deceniu, vorbeam, a faptelor omeneºti trecute ordine lumeascã, ea rãmâne o Sã urc cãtre Tine-napoi..., prin conºtiinþa scribului, îi pare lipsitã sã zicem. (Unii ce ar putea fi „catalo- realizare fãrã importanþã. De aici acel Ofrandã s-aduc Puterii divine de temeinicie. Dar puterea literaturii gaþi”, cãci „literatura de sine” duce la – „pesimism” faþã de realizãrile omeneºti, spuneam cã vine din aceea cã ne Flori sfinte de lacrimi dupã o expresie a Nicoletei faþã de muncã ºi civilizare. Moartea e aduce veºti despre realitate. Vorbele lui ªi sfântã frumoasã iubire! Sãlcudeanu – „profuzia de scrieri legea ultimã, încât singurul scop al Procopius: „Câþi dintre urmaºi ar mai fi inclasificabile”, Vatra 3/200). Problema omului nu poate fi decât ori pregãtirea auzit de desfrâul Sermiramidei sau al e cã ne aflãm într-o culturã având spir- pentru lumea de apoi, de-o fi, ori huzu- lui Sardanapal ori de nebuniile lui Nero, itualitatea creatã de ortodoxie ºi un ins rul, dacã tot n-ai viaþã veºnicã ºi vine care spiritual e ortodox, nu vrea sã ºtie dacã n-am fi avut însemnãrile scriito- moartea. Ortodoxul ar trãi mai degrabã Nu mai sta de „programe” sau „dezbateri”, de rilor de atunci?”. La nivelul cel mai înalt într-o bojdeucã pe-o insulã pacificã, „civism”, de „planuri” ºi „raþiune”, ci doar al literaturii ortodoxului, se poate pe prag decât sã trãiascã sentimentul cã ºi-a pierdut timpul înãlþându-ºi o vilã con- fortabilã. Tipologiile catolicului ºi orto- doxului creionate aici nu sunt aºa Nu mai sta pe prag exagerate pe cât s-ar putea crede. Dragul meu cel drag, Ortodoxului îi merge vestea vitejiei, dar Fã-þi din mine casã, e viteaz numai când nu mai are unde da înapoi, când îi ajunge cuþitul la os. Masã-mpãrãteascã, Ortodoxia (nu ºtiu dacã a poseda o Din inima-mi bunã spiritualitate creºtin-ortodoxã e o fatali- Fã-þi a ta cununã! tate sau o chestiune de educaþie, de Cununã din stele mediu în care trãieºti) explicã istoria Sã mã-nchin la ele! româneascã: lipsa abundenþei surselor Cea mai mare stea scrise, pasivitatea faþã de agresori Fie-þi dragostea! pânã în ceasul ultim, netemeinicia efor- tului civilizator. Ea împãrãþie, Problema e însã urmãtoarea: noi Dor ºi veºnicie, trãim în epoca valorilor duble, triple, Moºtenire sacrã multiple, pe care nu ºtim cum sã le Draga ta cea dragã... evaluãm corect. Despre datele cultu- rale ale ortodoxiei se pot spune ºi Nu-ntreba strãinii lucruri cu totul contrare celor de mai De ce-i latrã câinii...?! înainte. E de ajuns pentru asta sã deza- Întreabã Cerul, Luna! vuãm perspectiva „civilizatoare” în „Draga-i numai una!” • Ion Vãsâi - Context geometric favoarea perspectivei „spirituale”.

24 noiembrie - decembrie 2009 istorie literarã

În primele trei decenii de viaþã, firea prea Ruxandra Petre eten de nãdejde, un om de suflet, curat, care sensibilã, timiditatea, ºi, mai ales, plãcerea de nu acceptã niciun compromis ºi nu ºovãie în a a sta în preajma unor pãrinþi atât de afectuoºi se devota.” au împiedicat-o pe Lucia Demetrius (1910 – Mai multe amintiri despre începuturile 1992) sã lege multe prietenii. Neputând sta acestei prietenii fac obiectul câtorva pagini din însã departe de atmosfera culturalã a Lucia Demetrius Paravanul veneþian al lui Mircea Berindei, Bucureºtiului interbelic, scriitoarea a cunos- carte care conþine un întreg capitol despre (ºi cut, în varii împrejurãri (ceaiuri, expoziþii, intitulat) „Balcic 1936”. Autorul mãrturiseºte redacþii ale unor reviste, ºedinþele de la aici cã, dintre toþi cei adunaþi în apropierea Sburãtorul, vacanþele petrecute în case de ºi vocaþia prieteniei „cafenelei lui Mahmut”, Lucia Demetrius îi creaþie), o mare parte a elitei literare interbe- atrãsese atenþia în mod deosebit. ªi nu pentru cã era „foarte tânãrã ºi la fel de timidã”, pentru lice. În plus, tatãl, Vasile Demetrius, obiºnuia [nu] te gãseascã plecatã. Am stat de vorbã cu ce te-ai fãcut vinovatã. (...) Putea sã fie rãu, sã primeascã în cunoscuta casã din Vârful cu ochii ei „mari, încercãnaþi ºi calzi” ori pentru tatãl D[umi]tale. Desigur, nicio imprudenþã. ironic, fãrã pricini întemeiate, putea fi ºi de o „trupul delicat” asemãnãtor unei „statuete de Dor scriitori de toate vârstele, printre care Speram sã termini banii mai repede. Anton gingãºie ilimitatã.” Veniam Oreste, Emil Botta, Eugen Ionescu, Tanagra”, ci pentru cã iubeau acelaºi poet: Holban”. Aceastã scrisoare, datatã „8.V.1936” În aceiaºi termeni evocã autoarea ºi priete- Apollinaire, ale cãrui versuri ajunseserã sã le Ionel Gherea, Edgar Papu, Constantin ajunge la Galaþi, unde Lucia Demetrius, urma nia cu un alt neînþeles: Emil Botta, pe care ºi- Fântâneru, Oscar Lemnaru, ªtefan Baciu, recite deodatã, la nesfârºit, cutreierând „uliþele sã-l întâlneascã pe Ion Argintescu (Nelu), l aminteºte ca un „Elf fãrã rãdãcini în pãmânt în pantã ale Balcicului”. „Marea prietenã a Geo Dumitrescu. dupã cum confirmã conþinutul urmãtoarei cãrþi stabil, mereu frumos, ca luminat veºnic de o Prietenele cele mai vechi ºi pentru totdeau- vieþii mele a fost remarcabila scriitoare Lucia poºtale: „Cher ami, vine (când? zilele astea) la razã de lunã”, de o frumuseþe „seraficã”, ire- Demetrius. Nu m-a decepþionat niciodatã, a na ale Luciei Demetrius au fost Cella Galaþi Lucia Demetrius. Va sta la prietena ei ºi alã. Îl remarcase din vremea Conservatorului, Voinescu ºi Dida Petrescu. Pe Cella a întâlnit- avut un suflet rar ºi cinstit, cald, generos. M-a colegã D[umi]tale, Melanie…E bunã prietenã pentru cã era altfel decât ceilalþi: „un tânãr ajutat la nevoie, m-a consolat la durere, o la paisprezece ani ºi a îndrãgit-o pentru cã îi cu mine, iar cartea ei care va apare curând oarecum nesigur pe el, ºovãitor, vagabondând semãna: era la fel de scundã, foarte isteaþã, împreunã cu ea am citit nenumãrate versuri ºi, (Tinereþe) e admirabilã. Te rog, fã tot posibilul între drame pe care nu le mãrturisea ºi veselii ani de-a rândul, ne-am delectat recitând preocupatã de literaturã, de muzicã, de limbi s-o vezi ºi nu pierde întâlnirea.” paralele, cu un talent în care se împiedica strãine. În anii urmãtori, ea va fi prezentã împreunã, în cor, poezii de Guillaume Câteva luni mai târziu, pe 15 ianuarie 1937, uneori, ca într-o sarcinã prea grea pentru el, în Apollinaire, poetul nostru drag, datoritã cãruia aproape tot timpul în viaþa Luciei Demetrius. Anton Holban avea sã moarã în urma unei care îºi dibuia drumul ºi genul, lesne de Împreunã citesc versuri, cutreierã teatrele, îºi ne-am descoperit unul pe celãlalt ºi ne-am operaþii dificile. Lucia Demetrius, necu- supãrat din pricini pe care nu le ghiceai ºi de împrietenit, la Balcic, în vara lui 1936.” fac vacanþele la Balcic, studiazã la Paris noscând dinainte adevãratele probleme de împãcat tot prin mijloace întâmplãtoare.” (Lucia - teatrul, iar Cella – muzica). Dida Schimbarea regimului nu a putut distruge sãnãtate ale prietenului sãu, este chinuitã, zile Mai târziu, în 1932, Emil Botta ºi Lucia ceea ce construiserã versurile poetului Petrescu, pe care ºi-o aminteºte „studioasã, întregi, inexplicabil, de presentimente tulburi Demetrius, fãcând parte din Trupa 13+1, cuminte, fãrã umbrã de cabotinism (…) de o francez: o legãturã sufleteascã deosebitã, din- în privinþa sorþii lui. Dupã aflarea cumplitei joacã împreunã în piesa Molima tinereþii a lui tre doi scriitori, ale cãror destine pãreau, la un adâncã sensibilitate, (cu) darul prieteniei, al veºti, simte multã vreme prezenþa fizicã a lui Ferdinand Bruckner. dãruirii.” i-a fost colegã la Litere ºi la moment dat, prin natura evenimentelor istori- Holban, interpretând aceastã senzaþie ca o În aceeaºi perioadã a debutului în teatru, co – politice, separate definitiv. În vreme ce Conservator. trecere, peste hotarele dintre cele douã lumi, a tânãrul actor începe sã viziteze casa Lucia, Cella ºi Dida au format, pentru mulþi Lucia Demetrius optase deja pentru slujirea prieteniei lor inalterabile. Despre toate aceste Demetrius, de care devine ºi mai legat, odatã ideologiei comuniste, Mircea Berindei, fost ani, un trio inseparabil. ªi-au împãrtãºit tainele (pre)sentimente ciudate îi vorbeºte profesoru- cu primele lui manifestãri poetice. Volumul ºi au suferit una pentru cealaltã. „Cu Dida, cu diplomat, „este pe punctul de a rãmâne, pur ºi lui din Galaþi într-o scrisoare din 6 februarie Întunecatul April este primit de Lucia ºi de simplu, muritor de foame.” Din noiembrie 1947 Cella, corespondenþa era la fel de deasã ºi 1937: „Nu ºtiam cã prietenul nostru este în pãrintele ei „ca pe o revelaþie”, ca o mãrturie a febrilã”, – noteazã autoarea, amintindu-ºi de (când Ana Pauker dispune restructurarea pos- sanatoriu, auzisem de la Lovinescu despre talentului, personalitãþii ºi originalitãþii celui turilor de la Ministerul Afacerilor Externe ºi perioada Cernãuþiului (câteva luni ale anului aceastã operaþie care trebuia fãcutã cândva, care le „pãrea un înger cãzut”. eliminarea din scena politicã a vechilor diplo- 1932, Lucia Demetrius a avut aici un angaja- ºtiam cã mai fusese vorba de ea în primãvarã Urmãtorii ani, Lucia Demetrius a fost mar- maþi) ºi pânã în 1951, Mircea Berindei ment ca actriþã), când fiecare era îndrãgostitã ºi nu credeam cã va fi chiar curând. Toatã tora ascensiunii, atât în teatru (vede toate supravieþuieºte din traduceri publicate sub alte platonic ºi fãrã ºanse: Cella de George noaptea de vineri l-am visat, l-am visat bine, spectacolele în care joacã Emil Botta), cât ºi nume, dar ºi din ajutorul câtorva prieteni, mai Enescu, Dida de Fory Etterle, iar Lucia de dar m-am sculat cu teamã pentru el, inexpli- în literaturã, a fostului sãu coleg, pe care con- cu seamã al Luciei Demetrius. actorul Alexandru Moissi. Mai târziu, în roma- cabil. Visul fusese vesel. Mi s-a fãcut dor, ezi- tinuã sã-l admire pentru „arderea lui lãuntricã”, Moºtenind de la tatã nu doar talentul literar, nul Tinereþe (1936), cele trei vor deveni mo- tam dacã sã-i telefonez. (…) Am dat niºte pentru înfãþiºarea lui puþin „nepãmânteanã”, ci ºi o infinitã compasiune pentru cei loviþi delele eroinelor Natalia, Lulu, Ana. cliºee la developat, ale unor fotografii fãcute pentru delicateþea cu care-i trata pe cei din jur. nedrept de soartã, Lucia Demetrius avea, I-au fost apropiate Luciei Demetrius ºi împreunã, în primãvarã, la Cernica. Nu le La rândul sãu, Botta rãspunde consider- într-adevãr, vocaþia prieteniei ºi darul de a Sidonia Drãguºanu, Sanda Movilã (soþii developasem încã. Asta era sâmbãtã, când aþiei prietenei sale vizitând-o adesea ºi consola. Se cuvine, întru confirmarea acestor Aderca frecventau casa Demetrius), Aurora Holban nu mai era. Seara mi-a fost prea dor ºi îmbrãþiºând-o, de fiecare datã, „atât de calitãþi, amintitã atitudinea scriitoarei faþã de Marinescu-Strihoraþ, Jose Baltazar (soþia lui am telefonat la Brînceni, nu ºtiam cã se dezlãnþuit, de parcã (îi) despãrþiserã pânã Max Blecher, Mãrgãrita Miller-Verghy ºi Leny Camil Baltazar), iar dintre bãrbaþi, s-a apropiat mutase (…). Am chemat casa Brînceni ºi am atunci mãri ºi oceane.” În 1946, îi oferã un Caler. de Camil Baltazar, Camil Petrescu, Eugen rugat portarul sã-l cheme repede la telefon pe exemplar din cel de-al doilea volum de versuri, Lui Max Blecher, de pildã, pe care îl Ionescu, Ury Benador, Oscar Lemnaru, Octav Anton Holban (…). Portarul mi-a rãspuns: Pe „Pe o grurã de raiu”, cu un autograf emoþio- cunoaºte abia în 1937, „când se afla internat ªuluþiu, Mihail Sebastian ºi de alþi câþiva scri- dl. Holban? Pãi...a murit. Citise în Curentul... nant, o mãrturie peste timp a afecþiunii sincere la Sanatoriul francez”, impresionatã de „sufe- itori ai timpului, cãrora le-a apreciat opera cu ªi încã zile întregi a mai fost în casa mea, în faþã de vechea prietenã: rinþa fizicã ºi moralã (…) care trebuie sã-l fi entuziasm ºi sinceritate, bucurându-se, la rân- odaia mea; n-am dreptul sã mã îndoiesc. mãcinat fãrã oprire”, îi trimite epistole emoþio- dul ei, de încurajãrile, sfaturile ºi susþinerea Prezenþa unui mort se simte, te poþi pãcãli „Luciei, nante ºi cãrþi la Roman, acolo unde scriitorul, acestora. numai când þi-e fricã. Atunci îl urmeazã teama þintuit de boalã, se retrãsese în ultimii ani. O mare slãbiciune a avut însã pentru Anton ta. Acum însã, nici imaginea lui acolo, la cãreia nu-i pot spune cât mi-a fost de Pe Mãrgãrita Miller-Verghy (bãtrânã ºi Holban, Emil Botta ºi Mircea Berindei. Cenuºa, nu mai e adevãratã pentru mine, deºi dragã totdeauna, cu toate rãtãcirile ºi tris- oarbã) o viziteazã ani de zile la Azilul Cu Anton Holban, pe care îl cunoaºte în era atât de îngrozitor de realã ºi deformatã.” tele mele furii, nobilei fãpturi de la care, Mitropolitul Nifon ca sã-i citeascã literaturã, iar 1935, la redacþia ziarului Vremea, Lucia Articolul-necrolog din Vremea, pe care fãrã sã ºtie poate, am învãþat sã iubesc uneori, o însoþeºte în vizite scurte. Nu o uitã Demetrius a întreþinut, pânã la moartea pre- Lucia Demetrius îl publicã alãturi de alte trei Frumuseþea, cu cea mai profundã ºi nici în anii postbelici, când îi cere Ofeliei maturã a scriitorului, o prietenie literarã atât de evocãri ale lui Holban, schiþeazã portretul unui respectuoasã admiraþie pentru tulburã- Manole sã intervinã la Radio, la Teatrul strânsã, încât s-a spus chiar cã, între ei, fuse- artist extrem de original, plin de calitãþi rare, toarea sa operã, fiicei care poartã cu Naþional ºi la o editurã, ºtiind cã bãtrâna scri- se ceva „mai mult”. Lovinescu este cel care dar ºi de ciudãþenii, aºa cum autoarea l-a per- atâta strãlucire flacãra ilustrului sãu itoare pregãtise de ceva vreme un scenariu, o lanseazã, imediat dupã dispariþia nepotului ceput în puþinul timp petrecut împreunã. În pãrinte, acest fals tratat al desperãrilor piesã ºi o carte, ºi cã „era mereu amânatã”. sãu, ipoteza cã „ultima dragoste” a acestuia ar Memorii, Lucia Demetrius dezvoltã acest mele, Emil Botta. Tot din compasiune, din respect pentru va- fi fost „o femeie micã, slãbuþã, cu înfãþiºare de portret adãugându-i o serie de alte amãnunte 4 ianuarie 1946 lori ºi din sentimentul cã reparã o nedreptate, copil”, date care corespundeau Luciei. privind atât calitãþile excepþionale ale „delica- Dumnezeu sã vã dea noroc ºi sãnã- în ’56, reface piesa Trei generaþii (scrisã cu Autoarea neagã zvonurile de atunci (o susþine tului scriitor”, cât ºi comportamentul lui para- tate þie ºi mãicuþei tale” un an înainte), numai ca sã strecoare un rol ºi Vlaicu Bârna, prieten apropiat al scriitorului, doxal: „Era un om ciudat Anton Holban. De o pentru Leny Caler, „care în acel moment juca care pomeneºte în memorialistica sa de cu delicateþe infinitã, de o susceptibilitate la fel de Prietenia Luciei Demetrius cu Mircea puþin sau mai deloc”. Despre acest gest totul alte iubiri ale lui Holban), nu însã ºi cã mare, putea fi foarte prietenos, apropiat ºi se Berindei a fost una dintre cele mai durabile. vorbeºte ºi actriþa în jurnalul ei: „Singura fiinþã, avut o deosebitã afecþiune pentru nepotul putea supãra din nimica toatã. Nu ºtiai bine Cei doi s-au întâlnit în vara anului 1936 la singurul om care a înþeles, a intuit maestrului ori cã îºi apreciau reciproc literatu- cum sã te porþi cu el ca sã nu-l jigneºti. Lângã Balcic, unde vin ºi Cella Voinescu alãturi W. frãmântarea, tortura gândurilor mele a fost ra. De altfel, o scrisoare trimisã de Holban el te simþeai totdeauna grosolanã. Foarte cul- Siegfried, precum ºi Dida Predescu împreunã scriitoarea Lucia Demetrius (…) Cu o delicatã Luciei Demetrius, la puþinã vreme dupã tivat, înzestrat cu o inteligenþã subtilã ºi o cu noul ei iubit, „un tânãr pianist, încã generozitate sufleteascã, rar întâlnitã de mine apariþia romanului Tinereþe, confirmã sinceri- replicã promptã, îndrãgostit de muzicã, în necunoscut”, cel care avea sã devinã marele în viaþã, Lucia Demetrius a adãugat un per- tatea acestei mari prietenii: „Chere amie, nici stare de a fi cald ºi expansiv, avea uneori ges- muzician Sergiu Celibidache. (La câþiva ani, sonaj scris anume pentru mine în piesa Trei mãcar nu ºtiu dacã aceste rânduri te vor turi bruºte pe care nu le puteam înþelege. Dida se cãsãtoreºte cu un profesor din generaþii, care urma sã se joace la Teatrul prinde la Galaþi. Cã nu le adresez unui soldat Venea des la mine, striga din când în când: Câmpina, director de liceu, „un om foarte cul- Municipal unde eram angajatã. (…) Piesa a necunoscut. ªi când vei veni, vei face [totul], Lucia Demetrius, ce bine îmi pare cã te tivat care o iubea (…) mult.” Marea iubire pen- avut un imens succes, s-a jucat ani în ºir, iar poate, ca sã te vãd repede, cãci o plecare cunosc!, apoi pleca deodatã în mijlocul unei tru Sergiu Celibidache cãruia „se dedicase acel rol, acel nepreþuit dar pe care Lucia echivaleazã cu o moarte. Siguranþa cã mã vei conversaþii, lãsându-ºi cafeaua nebãutã. Nu trup ºi suflet” ºi „pentru care pãrãsise ºi Demetrius mi l-a fãcut, a fost suportul moral, cãuta la telefon! Toatã lumea spune cã ai scris pricepeam de ce, puneam aceste plecãri pe teatrul“ avea sã fie înlocuitã de o „legãturã punctul luminos pe care m-am sprijinit în acei o carte bunã. Chiar ºi Eugen Ionescu n-a fãcut seama capriciilor lui. Alteori, spunea, fãrã nicio serioasã, o dragoste adevãratã”, plãtitã scump ani, dupã boala mea.” decât vagi obiecþii. Am vãzut pe Sanda legãturã cu cele ce vorbeam: Dacã ai ºti! Dacã în ultimii ani, când va fi nevoitã sã divorþeze de ______Movilã: e încântatã. Cred la fel. Creezi o ai ºti!, cu o infinitã tristeþe. Îmi dãdeam seama profesorul închis din motive politice.) atmosferã. Iatã esenþialul. A pretinde gelozii, cã e vorba de o suferinþã personalã, nu Vacanþa din ’36 este aºadar hotãrâtoare Câteva repere bibliografice (selectiv): ºi totuºi, e o neghiobie a temperamentului ghiceam care ºi nu îndrãzneam sã-l întreb pentru începutul amiciþiei dintre Lucia Lucia Demetrius, Memorii, Editura Albatros, meu. ªi acolo, autografe! (Argintescu mi-a nimic. El trecea repede la altceva ºi îl lãsam Demetrius ºi proaspãtul, pe atunci, licenþiat în Bucureºti, 2005, p. 80 scris!) Dar îmi vei da toate detaliile. Dar voi sã treacã. Dupã moartea lui, în 1937, am aflat Vlaicu Bârna, Între Capºa ºi Corso, Editura Drept: „Din acea varã am rãmas cu prietenia Albatros, Bucureºti, 2005 face mereu o obiecþie. Lascãr nu merita o cã îl chinuia o boalã a Marelui Simpatic ºi cã lui Mircea Berindei, om care, sub aparenþa Anton Holban, Pseudojurnal. Corespondenþã, carte. Are mâini prea mari ca sã þie o violetã. atunci când criza se vestea, ºtia cã n-o va unei exagerate politeþi, a unui uºor, discret acte, confesiuni. Ediþie îngrijitã de Ileana Corbea Vitrina Alcalay cu portretul D[umi]tale s-a rãs- suporta decât acasã la el ºi te pãrãsea în snobism, a pãstrat o profundã seriozitate, o ºi Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureºti, fãþat multã vreme. Eºti flatatã, a pretins o goanã. Aºa se explicau acele alternanþe de mare putere de muncã, o fidelitate faþã de 1978, p. 132 femeie rea. Dar trebuie sã mai stãm de vorbã! cãldurã, de manifestare a unei prietenii, cu ceea ce accepta bun ºi drept, alãturi de multã Leny Caler , Artistul ºi oglinda (ediþia a II-a), ªi singura bucurie ar fi ca aceste rânduri sã salturi bruºte de dispoziþie, în care nu ºtiai de fantezie, dar ºi de multã înþelepciune. Un pri- Editura Universal Dalsi, Bucureºti, 2004, p. 239 noiembrie - decembrie 2009 25 literaturã universalã

Trenul IC pur ºi simplu e sã ne gândim mai bine, Stã singur pe zãpadã, pe un Janko Vujinoviæ alunecã pe ºine. Cu vitezã putea fi ºi un alt oraº, de exem- dâmb nu prea mare, între mare goneºte el, minunea, plu Dusseldorf. Ce-i lipseºte terasamente, între o localitate pentru aparþinãtorii acestor capitalei Rajna-Westfalia de micã ce tocmai zboarã ºi un vechi, înþelepte, încã zootehni- Nord? Multe ºi nimic! Dar atun- zãbran care se apropie în zbor. co-agrare popoare, neadap- ci oraºelor Koln, Berlin sau În esenþã, faptele sunt inver- tate epocii contemporane ºi, ca Petrograd? sate: dus de acest tren zburã- Panicã în atare, pe cale de dispariþie, Ei, acum, asta este! Nu poþi tor silenþios, cu aripi invizibile, aceasta minune a tehnicii. Iar fugi de destin, cum ar fi vorbit tu survolezi întreg peisajul, iar pe indivizii, aparþinãtorii aces- eroii scriitorilor realiºti, bazân- el, câinele-lup, singur pe tor etnosuri, aci, în tren, nici nu du-se inconºtient pe niºte res- dâmb, stã. Pe pãmânt. Ferm Janko Vujinovic (n. în 1945) este prozator, poet, dra- ºtii ce-i poate ajunge. Dar, turi de credinþe tulburi, legaþi de pãmânt încã de la maturg ºi editor. Absolvent al Facultãþii de Filologie neþinând cont de aceasta, precreºtine, însã în unele þãri facerea lumii, iar de la vechii din cadrul Universitãþii din Belgrad (1975). Membru al invenþiile tehnice se desã- încã viabile, ale strãmoºilor eleni încoace ºi prin cunoscuta Asociaþiei Scriitorilor din Serbia (din 1973). A fost, pe vârºesc pe zi ce trece, inventa- noºtri comuni, în destin. Bun, lege a gravitaþiei pãmântului. rând, editor al unora dintre cele mai prestigioase pub- torii construiesc maºini din ce deci, e cum e, conchizi. Nu tre- Cel puþin aºa este în realitate. licaþii literare din Serbia, profesor invitat la universitãþi în ce mai complicate, popoa- buie sã te condamni pe tine. Dar, despre ce vorbim noi aici, din Ungaria (1992-1993) ºi Polonia (2000 – pânã în rele dispar, iar trenul merge Dimpotrivã, poþi fi mulþumit: ai sã existe oare realitatea cu prezent). Între 1995 ºi 1999 trãieºte în Germania, ca mai departe. rãspuns la invitaþie, ai citit, ai adevãrat, te întrebi, amintindu- Din Munchen, dacã acest scriitor profesionist. A publicat un volum de versuri, vorbit, încât nu þi-au achitat þi de miºcarea corpurilor douã romane, mai multe volume de prozã scurtã ºi lucru conteazã în povestea doar cheltuielile de cãlãtorie, ci cereºti ºi de afirmaþia cã ºi aceasta, te întorci la Frankfurt. ºi un onorariu. Ai cunoscut doi- pãmântul se roteºte, oricât de numeroase piese de teatru. A îngrijit, singur sau în Obosit, stors, depresiv. Dacã trei scriitori interesanþi. A fost neliniºtitor ar fi pentru tine colaborare, o serie antologii de poezie ºi de prozã tot e sã scrii ceva, de ce sã mai prezent ºi prinþul Serbiei, acest postulat ºtiinþific. Pãi, scurtã, în Serbia, Germania ºi Polonia. Este tradus în ºi citeºti în faþa aºa numiþilor descendentul dinastiei ex- atunci, cine zboarã ºi cine stã? limbile polonã, germanã, maghiarã, turcã, românã, iubitori de cuvinte frumoase? pulzate Karadordevic. ªi acum Tu sau el? Cine pleacã ºi cine macedoneanã ºi englezã. De ce? Pentru cã e vorba de te întorci. Eºti într-un tren bun, rãmâne? Cine e acolo ºi cine e Traducere de LIUBIÞA RAICHICI tineret scriitoricesc? Pãi, mai modern, este cald, liniºtit, eºti aici? Ce se roteºte în jurul a rugat el în surdinã ºi s-a închi- ºi camioanele. Sunetele ºi ales aceºtia trebuiesc evitaþi: în siguranþã… ce?... lasã sã-ºi descopere fiecare nat, iar pieptul i-a sfâºiat evaporãrile se ridicã la ceruri. Însã iar te gâtuie întrebarea: Te cutremuri la gândul cã tu ascuþiºul durerii cunoscute. Se împrãºtie prin nori ºi iarãºi, propria cale! Nici nu trebuia sã ce cauþi tu la Munchen? Dar ºi eºti acolo, afarã, iar el, câinele te duci. Ce sã faci la E trist, mult prea trist, unde a condensate ºi îngreunate, de la Frankfurt? ªi capitala sau lupul, e aici, în tren, înãun- rãmas acel cer senin, înstelat obicei în niºte picãturi mãrunte Munchen? ªi cu cât te apropii Hasenului pe Main este, pentru tru. De acest, doar la prima mai mult de oraº, a cãrui denu- ºi câmpiile de stepã vaste sub de ploaie plictisitoare, se tine, doar o staþie pe drum? De vedere surprinzãtor gând, s-a zãpada grea din cartea coboarã pe pãmânt otrãvind mire computerizatã stã scrisã fapt, toate destinaþiile tale sunt dezmeticit, s-a trezit lupul de pe biletul tãu de cãlãtorie, tot Maºinile ºi lupii. Nefericit este ierburile, culturile ºi pomii, ani- strict cauzale ºi temporare. stepã în intercity. Acum te lupul-cãlãtor din intercity, fiind- malele ºi oamenii. mai des te întrebi: ce cauþi tu la Priveºti peisajele de lângã priveºte el pe tine pe pârloagã. Frankfurt? Din cele câteva rân- cã deasupra ta cerul este În, pânã nu de mult, confor- calea feratã, asta în cazul în Îi pare râu, iatã, aproape sã-i otrãvit cu evaporãri chimice tabilul fotoliu din vagonul pen- duri eterogene ºi timpuriu care acest tren chiar merge pe dea lacrimile, pe aspra lui faþã creºtine ale monahismului înþesat de reþele electrice de tru fumãtori, se tot suceºte ºine. Pe lângã tine zboarã frumoasã de lup. Regretã – în înaltã tensiune iar în faþã se lupul de stepã. Strânge nervos pravoslavnic, tu îi selectezi ogoarele, satele, livezile, mari jurul tãu, nicãieri, turma de lupi. numai pe monahii care se aflã un mic platou înzãpezit. ªi paharul de plastic din care toc- depozite de prin vãi, castele Eºti singur! Putea aici sã fie cel aceastã dumbravã cu care au mai a bãut o cafea greþoasã; roagã în tãcere. Imediat negli- pãstrate ºi protejate pe dealuri, puþin lupoaicã. Se aflã oare în jãm adjectivul pravoslavnic din protejat acustic ºi vizual, cât de încearcã sã se apere de impre- orãºele idilice, hale ale fabri- aceasta sãlbãticie vreo vizuinã cât, au separat localitatea de sia cum cã acest lichid, în fraza anterioarã – atunci n-au cilor ºi coºurile, pãdurile pe în care sã te ascunzi de autostrada cu ºase benzi (câte afara de un coeficient incert de existat pravoslavnicii ºi coline. Apare ºi câmpul gonaci? Sã te piteºti pânã nu trei benzi în fiecare parte ºi cafea, a înghiþit ºi o anumitã catolicii, doar creºtinii – ca acoperit cu o zãpadã subþire, trec gonacii. Sã te încãlzeºti, una, de rezervã, de oprire), pe sutime de plastic, abil ameste- povestea sã curgã mai ninsã de dimineaþã. Dupã pentru cã e gerul nãprasnic de care zi-noapte, mergând spre catã cu un detergent de vase. departe, pentru cã ºi substan- poianã vine pãduricea. În mij- decembrie. Ieri a fost Sfântul nord-vest sau sud-est, torc Stinge þigarã, are amãrealã în tivul cu care ea a început, locul acestui câmp înzãpezit, Nicolae. Ajutã-l, Sfinte Nicolae! continuu automobilele ºi jeep- gurã, iar, azi-noapte, dupã citit, adicã trenul, ºi acesta o tot deodatã, observi un câine. Un Ascunde gonitul de gonitori! urile, zvâcnesc autocarele ºi chiar cã s-a sãturat de fumat. goneºte, goneºte prin spaþiu ºi fel de câine mare, asemenea Ocroteºte cãlãtorul aflat pe autobuzele, vuiesc cisternele ªi ca sã suporte mai uºor timp. Iar tu în el te gândeºti la lupului. Câine sã fie, lup sã fie? drum, Sfântule, Cãlãtorule! s-a aceastã întâlnire, aºa zis, lite- tãcere. Sã nu aruncaþi mãr- rarã – s-a gãsit ºi bãutura. gãritare porcilor, a propovãduit Cum sã te cureþi, sã te Matei. Pe prea severul Matei îl rãcoreºti? Sã iei o gurã de aer putem atenua cu evanghelistul proaspãt? Poate sprijinind Luca, protectorul pictorilor ºi al palmele de geamul trenului? scriitorilor: Iar tuturor care cer, Un puternic suflu rece a dã-le, ºi cine e al tãu, nu cere câmpiilor de stepã i-a surprins (Ev. Luca, 6,30). Rãstignit între pe cãlãtorii din jurul sãu. Ce-o tãiosul Matei ºi blândul Luca, îþi mai fi ºi cu asta, se întreabã. O adânceºti nemulþumirea faþã momentanã defecþiune la sis- de aceastã excursie literarã temul de încãlzire a compozi- trãitã. Cele mai cunoscute sunt þiei, se consolau ei, în timp ce mai povestite decât cele închid ziarele ºi cãrþile, ºi-ºi scrise, prin foc sunt transfor- pun ºaluri ºi jachete. Aºa se mate în cenuºã, decât cele comportã cãlãtorii. Oamenii pãstrate. Nicolai Gogol a ars a buni, simplii. Dar el? El, lupul- doua parte a Sufletelor moarte. cãlãtor, înþelege cã tu eºti Dar Kafka, Mann, Nietzsche? afarã, aflat într-o perfectã lipsã ªi atunci Fiodor Dostoievski! de scãpare. Te va observa vre- Vladimir Maiakovski perma- unul, fãrã treabã, plimbãreþ, nent ºi-a pus întrebarea: Cum vreunul dintre oamenii recre- sã bagi într-o ureche groasã un ativi, þãran cuminte sau vânã- cuvânt fin? Poetul nu ºtia tor. Oricine ar da peste tine, rãspunsul, încât, se spune, s-a imediat te-ar denunþa acolo omorât. De la predicatori, apoi unde trebuie! ªi atunci sã vezi, prin intermediul lui Ovidiu pânã dragul meu bãciuºca, ce te la Bulgakov ºi aºa mai departe. aºteaptã? Se va ridica poterã, Rugurile, exilãrile, închisorile, cu oameni ºi câini. Vãzând nebuniile, lagãrele, manu- mulþimea, tu o s-o tai la fugã. scrisele… Numai, ca nu cumva prin faþa Iar, tu, iatã, te-ai lipit de poterii, sã sari peste gardul de Munchen. Te-a invitat tineretul protecþie al autostrãzii ºi sã te scriitoricesc ºi tu imediat ai dat arunci sub maºini în goanã. buzna. Printr-o fericire sau Dacã nu te ajung gonacii rapizi nefericire oamenii fiind cum- de vânãtoare sau, ºi mai râu, secade þi-au asigurat bilet de câinii poliþieneºti dresaþi ºi întors, ºi tu, fãrã nici un chef, te dopaþi, sã-þi i-a urma, atunci te întorci la Frankfurt, deºi, dacã • Marin Gherasim

26 noiembrie - decembrie 2009 literaturã universalã

de cocainã. Cunoscutul etno- Odesa, fericit s-a întors din mului. Ar vrea, ºi tu de afara log de la Universitatea din Köln rãzboi cu un picior, în timp ce simþi asta, sã te ajute. Dacã priveºte arãtarea ºi repede priveºte animalul de stepã sur- nimic altceva, cel puþin sã te noteazã observaþiile. Tur- prins aici, între oameni, îºi însoþeascã. Dar, cum? Cine coaicã îºi adunã copiii în jurul aminteºte: s-a ascuns într-o poate deschide geamul sau intercity sãu, trei sunt în tren, din feri- vizuinã trei luni, lupii i-au lins uºa în timp ce trenul e în cire, trei au rãmas acasã, ºi cel rãnile, ºi astfel, printre ei, lupii, miºcare? Cine sã opreascã puþin aceºtia, pentru moment, a supravieþuit. Întinerita nem- compoziþia? Cine sã iasã din sunt în siguranþã. Una cu sân- þoaica, o babã cu faþa cãlcatã, tren? El a încercat, ºi ce? vor urmãrii cu elicopterul. Vor gele amestecat, de Est cu se gândeºte la puternicele Ghearele rupte, labe însânger- arunca plasa ºi te vor îndesa în Vest, dintr-o þarã dunãreanã de braþe bãrbãteºti de pe malurile ate. Urlet. Cãlãtorii fug în alt ea. Te vor adormi cu glonþul mijloc, frumoasã, tânãrã, mãrilor sudice, în timp ce tras din pistol. Indiferent cum te vagon. Lupul loveºte cu capul emoþionatã se lipeºte de un priveºte bãtrânul neputincios în sticla rezistentã a geamului vor prinde, sfârºitul este sud-american, ºi acesta, cu o de vis-a-vis, soþul ei. Oh, când acelaºi: te vor interoga, vor intercity-ului. Pielea îi plez- mânã o þine sub control, ca nu o fi sã plece odatã ºi el? Acum neºte pe osul frontal. studia capul ºi corpul tãu. În cumva frica sã treacã în l-ar putea termina acest mon- circumvoluþiunile creierului vor De dupã nori strãpunge luna emoþie, iar aceasta în dorinþa stru îmblãnit din tren, printr-un plinã. Tu, pãºind cu dreptul, scormoni dupã gândul care te- nestãpânitã, iar cu cealaltã atac cerebral. Emigrantul batic ucigaº sã deschidã gea- începi sã fugi, iei avânt, te a adus aici, în localitate, printre mânã scrie în aer Holotl, sem- politic dintr-o þarã a blocului mul sau uºa ºi sã sarã din închini ºi, aproape eliberat de oameni. Iar ciopârþindu-þi cor- nul zeitãþii cu capul de câine, a estic, nu de mult distrus, pul, mai ales extremitãþile, vor trenul în plinã vitezã. Din cauza forþa gravitaþionalã, cu un salt acestor surprinzãtoare, destul zeului care i-a dus pa Mayaºii recunoaºte agentul secret al încerca sã afle cum ai reuºit ºi-n de animal, sari peste gardul de rare dar posibile intenþii, ºi Astecii, în lumea de jos. I-a poliþiei. Acesta este, se ºtie, cel cât timp sã strãbaþi distanþa de înalt de beton al autostrãzii. De constructorii de trenuri iau ºi dus, i-a ascuns de invazia sãl- mai periculos ºi mai eficace aproape cinci mii de kilometri, undeva de sus, din vest, se asigurat pe cãlãtori. Trenul baticilor, a albilor setoºi de serviciu din lume. În travesti, ei mai exact patru mii ºi ºapte este propriu-zis închis ermetic. sânge, a creºtinilor de pe con- sunt meseriaºi. ªi în miel sã se apropie un imens camion cu sute de mile. Ehei, unde o fi Geamurile nu se pot deschide tinentul european. Negrul, ce-i fi transformat, ºi-ar fi cunoscut douã remorci. stepa aceea nemãrginitã dupã de loc iar uºa se deschide con- cu negru? Nimic! Viseazã lumi- el urmãritorul, care, uite-te, ºi-n Volgograd, dar unde orãºelul trolat din computerul central, ºi na din august, se trezeºte din tren, în mijlocul Europei, îl Post-scriptum N. dinaintea Frankfurtului? asta abia când compoziþia se aþipire. Vede panica din jurul urmãreºte. Merge dupã el, pas Dacã zilnic, de fapt peste opreºte de tot. Într-un cuvânt, sãu, iarãºi închide ochii ºi în cu pas. ªi acum s-a mai fãcut Prin tipografii de mult se noapte, pentru cã tu te totul e sub control. deplasezi numai de la asfinþit intercity, printr-un schelãlãit ºi lup! Dacã ai fi tu înãuntru, în pregãtesc plãcile ºi, în plin ªi acum? Panica în interciy. încet de lup, se aude rezonând tren, ºi nu afarã, pe micã livadã avânt, turuie maºinile rotative - pânã la rãsãrit, reuºeºti sã par- Dacã nu cumva cuvântul pani- curgi fugind cele aproximativ o tristã cântare a unui trib din înzãpezitã, tu ai vedea, citând se tipãresc ediþiile de dimi- ca nu e prea blând pentru a Africa Centralã, un ultim cân- Tãbliþele popoarelor: „Sârbul neaþã ale ziarelor. Posturile de ºaptezeci de mile, ai nevoie de descrie starea care-i cuprinde nouã sãptãmâni. Acum te aflai tec dedicat sacrificatului lup este”, în intercity, vechea radio, în emisiunile lor pe cãlãtori. O mai tânãrã înainte de-al pune pe rugul zeitate sârbã. obiºnuite, privind starea dru- acolo, în spatele Volgãi, iar nemþoaicã intrã mai devreme acum ai apãrut aici, în faþa încins. Al patrulea neamþ, deºi Toþi se îndepãrteazã, murilor, au dat ºtirea privind un în travaliu ºi naºte. În trenul de despre al treilea nu s-a spus tremurã! Privesc fiara. Iar ea te accident în lanþ, respectiv Mainei. Sau, poate, eºti de curând sterilizat þipã Tânãrul, nimic. A luptat între Kiev ºi priveºte pe tine prin sticla gea- intrarea a zeci de maºini în mult aici: cârduri de lupi al cãrui tata este necunoscut. siberieni ºi de stepã, mergând Vãzând lupul de stepã se puse aceastã cruce pe autostradã. dupã armata învinsã a lui pe plâns Rusul care a intrat în Au trecut cu vederea corpul Napoleon, în iarna anului Germania pe catiuºa în 1945. cãlcat, ºi, bineînþeles, întreru- 1812-1813, au ajuns pe terito- A venit ºi a rãmas. ªi acum perea curentului în intercity, riul între Maina ºi Rajna. Sã fii Rusul gândeºte: Germania s-a care a durat cam zece cumva unul dintre aceºtia? unit, Rusia s-a dezmembrat, în secunde. Totul este, s-a anun- Atunci, venit în urma cu opt- tren se aflã lupul de stepã, iatã, þat, urmarea aglomeraþiei sãp- sprezece decenii, iar în iarãºi va fi rãzboi! Doamne tãmânale obiºnuite. Cotidi- aceastã searã înviat? Mai bine fereºte, se închinã larg cu trei anele germane mari, de influ- þi-ar fi fost dacã mai rãmâneai degete, dar gândeºte mai enþã – n-au suflat nici un o vreme la scutealã. Fiindcã tu departe. Turcii vor ajunge în cuvânt! E adevãrat, Rheinischi nu ºtii, nici nu bãnuieºti, Balcani, germanii cei sãtui se Post va publica nouã luni dupã bunule al meu îmblânzit frate, vor duce în Est, ºi atunci slavii eveniment, din pana lui ce te poate aºtepta aici. flãmânzi vor veni în Vest. Cei Volfgang K. un text despre Nu ai fi tu cumva urmaºul drept, destul am ºi trãit în Miturile dezastruoase de prin acestor lupi? Lupi-rãzboinici. pace. ªi pacea-i plictisitoare! râpele Balcanilor. Aici, drept Pricepând întreaga ta nepu- Dar ºi ãºtia de aici iar s-au tinþã ºi rãtãcire printre oamenii principalul instigator al rãzboiu- fãcut nesimþiþi! Numai sã nu-i lui din Balcani se pomeneºte periculoºi, lupul transpirã în punã dracu iar s-o ia spre Est, vechea divinitate lupul intercity-ul ,,Berchtesgadener asupra Sfintei Matuºca Rusia! sârbesc. Coincidenþa tempo- Land”. Mirosul tare al animalu- Dacã Bunul Dumnezeu dã! lui sãlbatic neliniºteºte cãlã- Acolo, ca ºi-ntotdeauna, se vor rarã, de tipãrire a textului sus torii. Sar, cei mai curajoºi împotmolii. Drepþi, comandã pomenit cu versiunea finalã a protesteazã, cei mai slabi þipã. bãtrânul rus, rãzboinic care s-a acestei povestiri cu post-scrip- Schimbarea este totalã. sãturat de pace. Arabul întinde tum – este pur întâmplãtoare. Animalul sechestrat în tren ºi-a covorul de rugãciune, ora este De cum s-a oprit trenul, cu dorit sã te avertizeze. Încearcã a cincia, ora pentru rugãciunea vreo douã-trei minute cu labele ºi ghearele sã icindia. Alah bismilah, se în- întârziere, la gara din deschidã geamul. Degeaba. chinã întors spre Meka ºi Frankfurt, din el au ieºit, odih- ªi-a însângerat labele, de- Medina, se roagã pentru a pãs- niþi ºi mulþumiþi de serviciile getele. ªi-a rupt ghearele, tra credinþa mahomedanã, aici, Cãilor Ferate Germane, pres- unghiile. Deºtepþi constructori în centrul Europei, înconjurat curtat DB (Deutsche Bann), toþi au fãcut trenul acesta. Com- de creºtini printre care, de fapt, cei care au ajuns la capãtul poziþia este aprovizionatã cu ca-n orice credinþã necuratã, cãlãtoriei lor. Printre ei ºi un aer proaspãt, destul de umed, se întâmplã de toate: un ani- bãrbos, de vârstã medie, cu o chiar ºi parfumat. ªtiinþa a cal- mal periculos în mijlocul trenu- cicatrice vizibilã pe frunte, dar culat de mult de cât aer are lui. Neamþul din Povolojie, ºi una invizibilã în piept. nevoie omul pentru o respiraþie întors la ai sãi abia acum trei De fapt, tocmai cel al cãrui normalã. Câte suflete, atâta ani, recunoscând cum sãlbãti- numele, fãrã prea mare tragere aer! Aceasta experienþã a fost ciunea de stepã fuge prin tren, de inimã, acoperã aceastã folositã, bineînþeles, ºi la con- cautã funcþionarul de la Cãile poveste, deºi ar fi putut fi ºi struirea acestui tren modern al Ferate Germane, sã-l declare! cãilor ferate germane. Toþi Businessmenul din Orientul numele oricui citeºte aceasta cãlãtorii cãlãtoresc frumos ºi Îndepãrtat apasã comenzile, poveste. Posibil chiar numele respirã frumos. Aer cât vrei. întreabã PC-ul, laptop-ul: ce se tãu.

Inginerii, deci, ºtiu totul despre întâmplã? Dar pe micul ecran Pasãrea sãgeatã ______trenuri, dar nu vor ºti când se sunt ori anunþuri bursiere sau poate întâmpla ca într-un cãlã- ceea ce ºi ochii oblici vede: o Din volumul Panicã în intercity, tor - fiindcã, din pãcate, omul e sãlbãticiune printre cãlãtori. Al Editura Atelierul Grafic doar om, deci este imprevizi- doilea din rasa galbenã din Est „DERETA”, Belgrad, 2000, bil!- va scãpãra un gând sãl- îºi aminti de iad ºi trase o prizã • Ion Vãsâi - pp. 131-141. noiembrie - decembrie 2009 27 comentarii

Am mai afirmat, de unele dupã umila mea pãrere, dintr-o cãrþi rãmâi îndrãgostit toatã posibilã monografie complexã, viaþa, cu toate cã, în multe într-una complexatã. Ce îºi cazuri, ai putea lesne construi doreºte pânã la urmã Edwin tot felul de argumente viabile Marius MANTA Williamson? Sã scoatã textul pentru îndepãrtarea lor. Devre- borgesian în afara Cãrþii, sã îl me ori târziu, pe Borges l-am recompunã acordându-l cu spionat pentru prima datã Pseudo-poveste de iarnã aspecte ale istoriei Argentiniei, undeva prin anii liceului, în fãcând legãturi la tot pasul ºi momentul în care am primit cu istoria familiei Borges ori a drept cadou titlul celor de la cu doi bãtrâni aparent ursuzi Editura Dacia – „Borges altor familii emblematice. despre Borges”. Nu mai e Având acces la o cantitate de nevoie sã mãrturisesc, am fost informaþie ce impresioneazã, oarecum profetic, am citit la „Numele trandafirului” a lui autorului argentinian. Din intenþia lui Edwin Williamson e cucerit încã de la primele pa- Meridianele unei reviste de cul- Umberto Eco) reclamã paliere pãcate, deºi am aºteptat mai degrabã aceea de a face gini! Visam atunci sã devin turã celebra „La luna” de culturale însemnate iar proza apariþia acestei cãrþi cu sufletul paradã de cunoºtinþele sale. În peste timp un expert în Borges, Borges: „Hay tanta soledad en devine mai mereu poezie, fie ºi la gurã, am fost dezamãgit sã îmi propun un jurnal de lec- ese oro. La luna de las noches pentru faptul cã textul borge- printre altele de un uºor pedan- alte haine, la o altã scarã, turã Borges, etc. - o gândire no es la luna que vio el primer sian este în sine semnificant terism al autorului. Figurã mar- pornind totuºi de la niºte uºor efeminatã, ce a avut Adán. Los largos siglos de la pentru o serie largã de cantã a spaþiului universitar, intenþii aºezate... Edwin ºansa sã moarã la timpul vigilia humana la han colmado arhetipuri. Asistãm la un Edwin Williamson nu are cura- Williamson ajunge sã fie mai cuvenit. Peste timp, ieºit din de antiguo llanto. Mírala. Es tu demers detectivistic de a strã- jul de a-ºi asuma pânã la capãt degrabã un detractor al lui aceastã pseudo-stare de gra- espejo”. muta orizonturile libertãþii. specificul unui tip de discurs. Borges cât timp rãmânem fideli þie, am început sã mã întreb cu E greu de spus cine fusese Dincolo de toate acestea... Pe alocuri este prea didactic, imaginii pe care ne-o creasem ce anume reuºeºte Borges sã primul. Cronologic e simplu: cum sã scrii o carte despre în timp ce anumite legãturi pe deja. Bãnuiesc cã în firea îºi fascineze cititorul. Bine, din- bunicul meu! Dar poate cã a Borges? Un studiu da, câteva care le propune între cursul lucrurilor ar fi fost sã fi lãudat o colo de cele ce rãmân la „cã- fost cartea, cea a cãrei funcþie idei despre o carte, despre o evenimentelor din viaþa lui asemenea întreprindere... mã utãtura” istoricului ori criticului supremã e tocmai aceea de a etapã a poeziei... dar o carte? Borges ºi personajele scrierilor gândesc cu regret câtã muncã literar, dincolo de toate alegori- te dezlipi de tarele unei realitãþi Ei bine, cu ceva timp în sale frizeazã cu neverosimilul. ile ºi metaforele existente în stã în spatele lucrãrii, câte ce se aflã la graniþa cu grotes- urmã am constatat cã Edwin Am certitudinea cã autorul nu textele sale, cum a putut eforturi intelectuale ori finan- cul. Sã nu uitãm, recunoscut Williamson nu mi-a cunoscut ºi-a formulat la începutul aces- Borges sã câºtige unul dintre ciare; m-am gândit apoi pânã pe plan mondial drept unul din- bunicul. La drept vorbind... nici tui exerciþiu o serie de între- cele mai mari pariuri cu viaþa? ºi la faptul cã poate eu tre scriitorii cei mai influenþi/ nu avea cum! Cu toate aces- bãri. Scopul cãrþii pare sã fi Deºi ar putea suna patetic, greºesc, cã am ºi eu mofturile novatori, Borges a declarat cã tea, îl cunoaºte pe celãlalt fost acela de a scrie o carte mi-am dat seama cã Borges mele, cã îmi e greu sã dau jos cele mai îndrãgite cãrþi rãmân (scuzaþi maniera enervantã ºi îmi era cunoscut. Mult prea despre Borges ºi... atât. Însã o de pe soclu una din figurile faþã cunoscut... iar în acelaºi timp cele ale copilãriei, viaþa socialã explicit subiectivã!) ºi îndrãz- asemenea poziþionare pre- de care m-am simþit atras de-a nepunându-ºi încã amprenta neºte sã scrie o amplã lucrare, supune ºi un acord cu exis- reuºea, prin procedee ciudate, lungul timpului... ªi atunci am asupra capacitãþilor de a inte- intitulatã „Borges. O viaþã”, tenþa unui mit pre-existent, o sã îmi menþinã vie o stare de urmat calea cea dreaptã – m- racþiona cu zona imaginarului. publicatã de Rao; acum lãsând figurã ce a ieºit cu mult din continuu interes. Borges mã am reîntors la opera lui onorase deja iar eu îi cãu- Câmpiile (ºi nu câmpurile!) tex- gluma la o parte, un adevãrat sfera contingentului. Parcã telor borgesiene se constru- eveniment editorial ce a trecut probând frustrãrile unui copil, Borges. ªi am cãutat sã vãd tasem lipsa privirii. Mircea nu totul din perspectiva mono- mã primise niciodatã cu mâna iesc pe referenþialitãþi auto- neobservat! Edwin Williamson uitã de mitul inductive ce adâncesc gradual Monumentalul volum este Borges ºi ne mãrturiseºte în grafiei recent parcurse. Cel goalã. Aºezat pe canapea, mai bun cuvânt ar fi „potic- uºor adus de spate, þinând sensurile unor cãutãri valabile. alcãtuit din circa opt sute de subtext cã ne va livra un nealã”. Un alt Borges... greoi... mâinile pe lângã corp, era sin- Obiectul se confundã voit cu pagini, treizeci ºi patru de capi- Borges de sine gândit, de sine refractar... care îºi încruntã gurul din familie care, imediat subiectul, intertextualitãþi ciu- tole ce îºi propun sã ne fãptuit. Aºadar, cele opt sute dupã salutul de bun venit, pãs- date (a se vedea mãcar înfãþiºeze o faþã diferitã a de pagini vor fi trasformate, genele... Nu mi-a plãcut! Textul tra momente lungi de tãcere. „primar” m-a liniºtit: nu eram eu Apoi, cu un firesc aparte, înce- de vinã. Borges nu are de ce pea sã discute despre proble- sã fie continuu contextualizat. me diverse, nu filozofic, ci cu De acum chiar nu mã mai înþelegerea ºi hotãrârea unui intereseaza pe cine a iubit om care cunoscuse cândva Borges, cine e Norah Jones, faþa dramaticã a vieþii. În mod cu cine a fost însurat, ce influ- clar, putea fi trecut cu uºurinþã enþã a avut propria-i mamã, în rândul celor apropiaþi de o etc. Într-o scurtã parantezã, l- atitudine conservatoare. În am putea întreba pe Edwin ciuda acestui aspect, nu era un Williamson de ce trece atât de iubitor al restricþiilor, ci un repede peste toate datele „pri- mediator... ºi reuºea nu prin eteniei” cu Adolfo Bioy faptã, nici prin vorbã - doar prin Casares, ori de ce þine cu tot tãcere, prin aceea tãcere ce te dinadinsul sã fie atât de freudi- obligã la proprii reevaluãri. an în demersul sãu, propunând Sunt printre puþinii ce îi cãutam tocmai aceste momente, când (aproape explicit) drept sursã neputinþa fizicã a ochilor îi era pentru întreaga operã continua strãluminatã de tot chipul; într- luptã pentru rezolvarea unor o nemiºcare aparent supra- probleme afective ce ºi-ar realã, înþelegeam cã lipsa ve- avea începutul undeva în derii de peste patruzeci de ani, copilãria sa? alãturi de starea contemplativã Îi voi mulþumi aºadar lui au constituit garanþia unui Edwin Williamson pentru mare adevãr: þinta nu mai paginile scrise – care apropo, putea fi ratatã. Când plecam, nici ele însele nu ºtiu dacã se îmi dãdeam seama cã aveam vor de tipul unei monografii sau în plus nu acea suta veche de îmbracã mai mult forma eseu- lei, ciocolatã ori mai ºtiu eu ce, lui - ºi îmi voi menþine interesul ci, dincolo de micile nimicuri, pentru tot ceea ce a vãzut aveam siguranþa. Aºadar, Borges dincolo de orizonturi, corect drãmuitã, în majoritatea bucurându-mã cã Borges îmi e cazurilor, „însingurarea” – pre- aproape... între noi rãmâne cum în lumea schivnicilor –, e prima treaptã pentru siguranþa vag parfumul unei femei unei vieþi înalte. M-am însângerate de patima unui despãrþit de bunicul meu relativ milonga. Borges rãmâne uºor: tocmai poate pentru cã acoperit de mit; în ceea ce mã amândoi ºtiam despre celãlalt priveºte vã promit cã, dacã am cã are mãsura ºi siguranþa pro- sã îl întâlnesc vreodatã pe Al priului viitor. Dupã ce am închis Pacino, am sã îi povestesc uºa, m-am întors acasã ºi • Silvia Tiperciuc câte ceva despre bunicul meu!

28 noiembrie - decembrie 2009 revista revistelor

subscriu neapãrat aprecierilor ne prezintã „în ºoaptã” cronica unui „Dilemei” mi-a încântat pentru ani am alunecat: e lecþia ce ni s-a pre- fãcute, transcriu trei ce mi-au atras eveniment cultural (o lansare, un buni perioada facultãþii ºi mult dupã dat de chiar numele ilustre ale vieþii atenþia: „Se întâmplã ca laurii sã autor – Varujan Vosganian), într-un aceea... Cât despre actuala imediat-democratice, lecþie de la prindã rãdãcini în cap”, „Când sari spaþiu fericit, deºi neconvenþional „Dilema veche” nu ar fi nimic de care nimeni nu a lipsit ºi care ne-a în sus de bucurie, fii atent sã nu-þi (Mall, Bacãu). Sper ca în cadrul spus! La urma urmelor, cu riscul de învãþat sã ne bucurãm de lumea fugã pãmântul de sub picioare”, numãrului viitor sã nu mai gãsim a ajunge de râsul extrem-sardonic noastrã ºi de sluþenia lumii lor. O nr. 7 / 2009 „Conºtiinþa i-i curatã. Însã ca dupã sub semnul „prozaismelor” o prea al domniilor lor, nici nu ºtiu de unde lume a celor cu haine de firmã vs. second hand”. Revista gãzduieºte generoasã serie a perlelor de la sã încep. ªi totuºi: cuvântul lui lumea celor pe ale cãror pulovere Am apreciat în varii momente multe pagini de poezie; aici, îmi Bacalaureat 2009 – clar, dovadã de Groucho Marx pare ales perfect: încã mai stã sângele gãinii tãiate în disponibilitãþile Valeriei Manta permit a sugera o mai atentã imaturitate! ªi ºtim noi din partea „Am principii de fier. Dacã nu vã zi de sãrbãtoare. Iatã cum, sub Tãicuþu de a fi prezentã în majori- selecþie a celor publicaþi. Totuºi, i- cui... Totuºi, imediat peste o pagi- sunt pe plac, mai am ºi altele”. Fie tatea revistelor culturale, fie în pos- am întâlnit ºi pe Lidia Lazu, Marieta nã, am agreat rememorarea unora forma încã a unor dileme, mai vechi cã se leagã ori ba, sã vã destãinui ori mai noi, undeva, aproape tura de semnatar al unor cronici ori Rãdoi Mihãiþã, Viorica Rãduþã, dintre „ultimele fotografii” – printre ºi care e supra-tema actualului recenzii aflate în actualitate, fie în Nicolae Mihai. Interesant rãmâne alþii Albert Einstein, Marilyn nedefinit, sunt cei ce mãrturisesc numãr: „Valorile românilor”. Dea- „valorile românilor”. Voci din off, ca postura celui ce intervieveazã ori se Marius Chelaru în „Umbra turnurilor Monroe, Adolf Hitler. Clar, nu tre- supra, aºezate trei fotografii, exprimã sub forma eseului critic. într-o emisiune Top Gear made in peste o lume însângeratã”, în fapt o buie ratat Ion Pachia Tatomirescu aparþinând lui Andrei Pleºu, Lucian Ce-i drept, de urmãrit acum, odatã cronicã bine croitã a primului volum cu „Filosoful / exploratorul pelasgo- Romania, înregimentatã grotescu- Mândruþã ºi Rãzvan Popovici (pe cu „Spaþii culturale”, ºi direcþia pe unui autor kosovar – Zoran dac, Aethicus Donares (Ister), lui. ªi din pãcate, vã asigur, nu sunt ultimul îl rog sã mã scuze cã i-am care o imprimã revistei de faþã. Petrovici. primul european care descoperã vreun ultras! pomenit numele în asemenea con- Apreciez în cazul domniei sale o America, fãcând ocolul Pãmântului oarecare liniºte a cuvântului, o cu 1057 de ani înaintea lui text). Desigur, subtitlul se vrea rigu- înþelegere profundã a evenimentu- Magellan”. ros: „în ce (nu) mai credem”. Însã lui cultural. Iatã, raportându-ne ºi la mã liniºtesc repede: sub patent pro- cel de-al ºaptelea numãr, editorialul priu, cei de la „Dilema veche” nu pe care îl scrie încearcã sã con- mã lasã sã mã frãmânt prea tare: tureze un posibil portret al viitorului realitãþile lor (oare programatice?) nr. 36, noiembrie 2009 preºedinte al USR: „În primul rând, nr. 95, noiembrie 2009 mi se contureazã din ce în ce mai cel ales în fruntea breslei ar trebui nr. 3-4, noiembrie 2009 pregnant, odatã cu lectura tex- Voi reþine de acum „ideile în sã aibã suficient talent, fiindcã pres- Am citit cu plãcere nedisimulatã telor... Mã pot aºeza de orice parte mers” ale Monei Mamulea. În tigiul sãu va veni din aceastã editorialul lui Gabriel Funica Printre puþinele situaþii când doresc, doar traversãm demo- „Cãrarea dintre case” scriitoarea direcþie. N-aº putea respecta un ºef „Despre cãrþi”, mai bine aºezat de agreez scrisul lui Valentin Ciucã: craþia... În fine, „situaþiunea” dom- traseazã câteva linii de forþã pentru nului Pleºu stã în „douã scurte care nu e mai bun decât mine, pen- aceastã datã, fãrã imixtiuni din „Nimic din ceea ce este omenesc întreaga dezvoltare a culturii partea politicului. La rândul meu, poveºti despre ortodoxie”, rememo- tru cã USR nu este nici SRL, nici nu-mi este indiferent, spunea când- româneºti. Suntem, cred, de acord SA, nici întreprindere, nici uzinã, ci privesc adeseori cu jind cãtre vitri- va un om de spirit ºi avea, desigur, rãri naive ce nu ajutã nimãnui. cu urmãtoarea realitate: „Cultura o instituþie de culturã, o asociaþie a nele librãriilor mari, acolo unde dreptate. Nici nouã, muritorilor de Vorba domniei sale - ba pardon, românã – se spune – are ca domi- creatorilor ºi a iubitorilor de frumos, pânã ºi materialitatea cãrþii te invitã rând, nu ne este indiferent ceea ce vorba domniei sale via I.L. unde nu se fabricã nimic pe bandã parcã la un desfrâu (greu controla- ni se întâmplã acum, pe absurde Caragiale – „Aºa e cã pânã acum nantã retorica alteritãþii. Este invo- rulantã. […] Vreau un preºedinte bil) al universelor imaginate. Cartea vremuri de crizã. Ea a luat chipul nu stãm nici bine, nici rãu, adicã cat discursul popular (dacã nu am care sã nu mã deteste fiindcã, la nu tipãritã are fãrã îndoialã un parfum hâd al crizei, dar ºi dimensiunea nici aºa, nici altminteri?” În fapt, progresat e din cauza strãinilor care ºtiu ce manifestare de acum ºapte aparte deºi nouã, celor îndrãgostiþi unei calamitãþi naturale devasta- rândurile scrise de Andrei Pleºu – ne-au invadat, asuprit etc.), sunt ani, am omis sã-i dau un premiu, ori irevocabil de ea, ne va veni din ce toare, asemenea ciumelor medi- în cheie anecdoticã - îºi doresc a citate personalitãþi politice […] n-am reuºit sã-l cazez la hotel de în ce mai greu sã evitãm noile evale ºi altor cataclisme naturale explica care e marea diferenþã din- Întreg discursul cultural românesc descoperiri tehnologice. De altfel, cinci stele ºi sã-i aduc majorete în sau doar umane. Între arme muzele tre ortodoxie ºi, eventual, catolicism este – potrivit acestei viziuni – as- aproape sãptãmânal intru pe site-ul camerã... Vreau un preºedinte care tac aºa cum tac ºi în perioada ieºirii ori protestantism. Dar... fãrã fixiat de un concept negativ al alter- sã aibã suficient caracter încât sã celor de la Amazon, acolo unde tot din normalitate. Urletul generalizat socotesc ºi socotesc avantajele ºi glumã... la ce bun un asemenea itãþii, construieºte un «celãlalt» nu devinã marionetã în mâinile face ca, vorbind toþi sã nu mai text? Strãinii nu cred cã ar fi decât ostil, demonizat, rãspunzãtor pen- nimãnui, vreau un preºedinte puter- dezavantajele achiziþionãrii unui asculte nimeni. Existã, desigur, ºi o produs gen Kindle, un reader per- lãmuriþi deformat! Asociind imagi- tru toate scãderile noastre”. Pânã la nic, generos, întreg la minte, care crizã a valorilor, a rostului artei în formant care imitã aproape pânã nea boemã a domnului Pleºu rân- urmã, interesantã relaþionarea unor sã aibã coloanã vertebralã...” Eu cetate, a noimei artistului în soci- cãtre o identitate perfect echivalen- durilor prezente, rânduri cu un cadre generoase pentru con- unul, mi-aº dori sã-mi liniºtesc cole- etate”. Deºi prea didactic prezen- tã culoarea paginii, punându-þi la scontat efect moralizator (dar poate statãrile fãcute. Despre un anume ga (îmi permiteþi sã utilizez acest tatã, re-considerarea unei categorii nu am descifrat eu bine, situaþie în dispoziþie o serie întreagã de magii estetice precum cea a grotescului, tip de mitologizare a istoriei, despre cuvânt), având certitudinea cã vom complementare... ªi pe bunã drep- care îmi prezint imediat scuze), sub temeinicia Elvirei Sorohan, concepþia eminamente subiectivã a avea exact un asemenea preºe- tate, cât voi mai rezista? Plus cã ispita mã conduce cãtre fabulele lui este mai degrabã o invitaþie mas- lui Lucian Boia, ºi multe altele... dinte: mãcar ºi pentru câteva sãp- oricum, Gabriel Funica are drep- La Fontaine; mai precis, la o lecturã catã pentru „intensificarea ºi proli- Evenimentul de excepþie pre- tãmâni! tate: „Este redundant, superfluu, postmodernã a acestora, la sfârºitul Nu mi-am propus cu orice preþ ferarea peste mãsurã a reflectãrilor zentat în cadrul revistei este prima lamentabil în tot cazul, sã mai cãreia, cel ce ar putea sã înveþe ar sã laud numãrul de faþã, însã con- groteºti în artã”, într-o vreme a ediþie a Simpozionului Naþional vorbeºti azi de o relaþie legitimã cu fi însuºi... Ei bine, da, aþi ghicit! semnez ºi interviul cu Radu crizei morale. Rãmânând în spaþiul Constantin Noica, la care au parti- cartea, de un ataºament imbatabil Evident, Andrei Pleºu rãmâne Voinescu, scriitor ce nu þine consideraþiilor estetice, mult mai vie cipat, printre alþii, academicieni ºi faþã de cultura scrisã. Trãim, din acelaºi povestitor cu har, care ºtie neapãrat pagina întâi a revistelor mi s-a pãrut situarea urâtului între profesori universitari printre care mai multe motive, într-o blândã ce ºi (mai ales) pentru ce sã culturale dar care, prin rostul bine semiclandestinãtate. Dintr-un se- frumos ºi comic (în „Relaþia dintre Alexandru Surdu, Gheorghiþã tocmit al lucrurilor pe care le arta contemporanã ºi estetica urâ- selecteze fapte de viaþã. Iar dacã lect ºi rafinat obicei, cititul de cãrþi, una dintre anecdotele „re-îmbrã- Geanã, Aurel I. Brumaru, Mihai comenteazã, probeazã încã o datã, a devenit un fel de apucãturã, un tului” de ªtefan Munteanu). cate” i-a fost oarecum furnizatã de Popa etc. Ion Buzaºi se ocupã de dacã mai era nevoie, seriozitatea ºi soi de viciu care s-ar cere imediat Prezenþe aproape obiºnuite la figura unuia dintre marii oratori, Simpozionul Naþional de Esteticã, Pãrintele Iustin Marchiº, stau ºi mã apetenþa cu care cei aflaþi într-un tratarisit, o pasiune, pentru unii, Augustin Bunea, în timp ce Ion Vlad „impus provincialism” ºtiu sã îºi clinicã”. Alexandru Boboc, Marin Aiftincã, întreb: oare dacã acelaºi pãrinte ar Grigore Smeu îºi întâlnesc real- lectura de la un capãt la altul analizeazã demnitatea criticii lui asume pânã la capãt o afirmaþie Nae Georgescu îºi continuã Octav ªuluþiu. Aflat pe contrasens, precum „suferinþa mea cea mare itãþile unei estetici de facturã onto- (mãcar) numãrul de faþã, chiar nu ar interesanta incursiune în zonele Ioan Paler se ocupã de „O istorie a este aceea cã viaþa a învins mereu întunecate ale biografiei Eminescu, logicã ºi prin materialele pe care le dori, la rândul domniei sale, sã eºecurilor din literatura românã”, în lupta cu literatura”. Aspectele în timp ce Minuþ Maximinian oferã semneazã: „Experienþa fenomeno- înveþe pe cineva câte ceva? subiect fiind romanul „Miss detaliate în cadrul interviului sunt aproape paradoxal datele definitorii logicã ºi experienþa esteticã”, res- Fireºte, în modul cel mai serios, numeroase, am reþinut printre altele ale universului mitic din proza pectiv „Autonomie esteticã ºi fãrã „postmodernisme” ori confetti Romania” de Cezar Petrescu. Pe subcapitolul dedicat interesului lui voiculescianã. Îmi cer scuze pentru nemãrginire simbolicã” ºi „Autonomia „situaþionale”! Sã-mi fie cu iertare! de altã parte, am reþinut „pledoaria Radu Voinescu pentru micile lipsa de interes în faþa „interviului esteticului ºi denaturarea ideilor Mai fie-mi îngãduit sã atrag atenþia extrem de convingãtoare” pe care o furtiºaguri din literatura românã, neconvenþional” cu Lia Lungu – maioresciene astãzi”. Existã, cum ºi asupra „Religiei ca troc” de face Constantin Cubleºan volumu- semnalând la rândul sãu cãrþi pre- cântãreaþã româncã stabilitã la era ºi firesc, o esteticã a postmod- Mircea Kivu, cât ºi asupra micro- lui de nuvele apãrut la Polirom ºi cum „Plagiatul la români”- Pavel New York, în timp ce doar peste ernismului muzical. Ne-o dove- eseului „Majuscule din publicitatea aparþinând lui Nicolae Breban – Balmuº ori „Corsarii minþii. Istoria doar câteva pagini am tresãrit deºte Liviu Dãnceanu – „Bruioane Neamului” de Florin Dumitrescu. „Orfeu în infern”. Din dragoste de ilustratã a plagiatului la români”- observând un titlu precum „În spirit- la o esteticã a postmodernismului Toate acestea în numele valorilor rusoaice ºi dramele pe care le Alexandru Dobrescu. Radu Cârneci ul frãþiei”. De fapt, Elena Buicã ne muzical”. Din actualul numãr voi neamului! provoacã, voi încheia cu meridi- nu este alãturi de revistã doar din vorbeºte despre un album – mono- mai reþine pagina de poezie Leo Oarecum tot la categoria de mai anele aflate în grija Lilianei Ursu, postura onorificã, ci asigurã o feri- grafie intitulat „Românii din jurul Butnaru, „sertarul cu fiºe” al lui sus, sub semnul „talonului de par- cea care realizeazã un mini-portret Constantin Cãlin dar ºi „Destinul citã traducere din Alfred de Vigny, României în imagini”. ªi mai ticipare”, Lucian Mândruþã îºi liric Anna Ahmatova. Aºadar, pen- unui sculptor – George Apostu” de „Moartea lupului”. Leo Butnaru, la exact... cronica unui eveniment edi- tru final – „Cum mai poþi sã priveºti Constantin Prut. croieºte tableta sub semnul pseu- rândul sãu, face un nou pariu, pro- torial, subcronica unui eveniment do-alegoriei. Dumnealui are pânã Neva?/ cum mai poþi zãbovi pe punându-ni-l de aceastã datã pe monden-cultural. Deºi propune un într-un punct dreptate, deoarece, podurile ei? / Nu-i de mirare cã Stanislaw Jerzy Lec, scriitor titlu total neinspirat, „angelologul de fiecare datã, odatã ajuns la des- oamenii cred cã jelesc / imaginea polonez, autor a zece cãrþi de ver- Pleºu pe fundal de Mircea lui nu mã mai lasã sã plec. / Aripile suri, condamnat de douã ori la Vulcãnescu” – vã rog sã mã credeþi, tinaþie, îºi dã seama de frumuseþea moarte într-un lagãr de concen- multã „lume bunã” nici nu va simþi nr. 301, 19-25 noiembrie 2009 peisajului pe care l-a traversat; întunecaþilor îngeri pot sã te trare. Aflãm cã Stanislaw Jerzy Lec ciupitura, Isabela Scraba retra- totuºi, mai mult sau mai puþin ciu- doboare. / Eu numãr zilele pânã la „îmbinã suavitatea poeziei cu pro- seazã câteva puncte comune ale Mea culpa, nu am mai cumpãrat datã este absenþa oamenilor din Judecata de Apoi. / Strãzile-s funzimea filozoficã pigmentatã de o unor personalitãþi ce încã îºi mai „Dilema veche” de foarte mult timp! peisajul conturat în propriile adu- însângerate de focuri sumbre, / înaltã potenþialitate satiricã”. Pentru aºteaptã o recuperare realã: Mircea Dar mai întâi, sub forma unei ceri-aminte. Care sã fie motivul? ruguri de trandafiri în zãpadã” a proba, ne sunt propuse câteva Vulcãnescu, Alexandru Dragomir. paranteze extrem-confesive, am sã Rãspunsul trebuie sã fie simplu - e („Cum mai poþi sã priveºti Neva”). din „apoftegmele” sale. Deºi nu Reporterul revistei (oare cine-o fi?) vã destãinui cã vechea serie a o capcanã în care uneori, eu însumi LecTop noiembrie - decembrie 2009 29 comentarii

Eliade a sesizat în taxat ca „snobism al simplicitãþii Fragmentarium faptul cã sunt ºi ignoranþei”. Eliade aplaudã mai puþine femei în opera lui chiar ºi procedeul utilizãrii Dostoievski decât în opera citatelor ºi „referinþelor critice” oricãrui mare autor european” Ion FERCU într-un roman: „Balzac, Tolstoi (pag. 120). Mai mult, credem cã ºi Dostoievski, Proust – abundã acestea nu sunt însã doar mai totuºi în referinþe precise. De puþine ca numãr, ci ºi secun- altfel, este cu desãvârºire dare, ca rol. Sonia este prostitu- absurd sã crezi cã dacã spui atã, Gruºenka sau Nastasia «Vasilescu mi-a vorbit despre Filippovna sunt curtezane, nemurirea sufletului» se face Alexandra Ivanovna, Adelaida Eliade ºi Dostoievski (2) epicã, iar dacã scrii «Am citit ºi Aglaia formeazã aproape un într-o carte de Bergson» faci grup statuar, Aliona Ivanovna ºi teorie. Dacã personajul a gândit Lisaveta sunt figuri episodice „…descoperind – pentru sensibilitatea europeanã modernã – un nou continent mental, problema, a trãit-o dupã puterile distribuite în rol de victime, Dostoievski descoperã, în acelaºi timp, ºi normele, care conduc aceste niveluri în aparenþã atât sale, lucrul acesta este un fapt, Sofia Ivanova Karamazova este de «confuze». ªi aici, în strãfundurile demetrice ale fiinþei umane, existã norme, legi, principii. fie cã i l-a provocat lectura lui soþia care moare de scârbã, Personalitatea lui Dostoievski e covârºitoare pentru cã el, cel dintâi, refuzând itinerariul lui Bergson sau conversaþia cu generãleasa Lizaveta Prokofievna Dante, ne cãlãuzeºte prin aceste prãpãstii subterane ale fiinþei omeneºti..” Vasilescu”(Ibidem, pag. 128, Epacina este „nici frumoasã ºi Mircea Eliade, Fragmentarium 129). Eliade aminteºte în acest nici ºtie ce învãþatã”, Marie, din context despre „spaima de dia- Idiotul, apare ca o amintire ºi de aceastã tradiþie europeanã, pildã, pe Raskolnikov purtându- prim-planul, ca la Petrarca, logul inteligent ºi interesant”. Dante, Cervantes, Shakespeare, am putea continua fãrã sã curajul lui de a crea oameni ºi singur crucea pe Golgota Notând, cu ironie finã, cã Calderon, Flaubert, Goethe sau gãsim eroine de prim-plan. care suferã, sperã, se prã- mântuirii… Marile mântuiri dos- „oamenii îºi pot spune ºi lucruri Tolstoi, de pildã. Marile roluri sunt jucate de cãtre buºesc sau se mântuiesc fãrã toievskiene se aflã în preajma semnificative, nu numai prostii”, Este interesant, ºi din per- bãrbaþi. În unele dintre cãrþile lui femeie? (…) ªi marii eroi dos- femeilor, sprijinite de cãtre el se întreabã de ce „e nea- spectiva atitudinii criticii actuale, Dostoievski femeia nu apare toievskieni existã ºi trãiesc dra- acestea. Bãrbaþii, chiar ºi un pãratã nevoie ca un dialog sã ºi punctul de vedere formulat de decât ca… decor. În marea lite- matic prin propriul lor destin, Aleoºa Karamazov, seraficul, fie tern ºi neinteresant – ca el sã Eliade cu privire la raportul din- raturã europeanã femeia este autonomi. Aceastã autonomie a teoretizeazã mântuirea prin fie epic?”. Ironia i-ar putea distribuitã în roluri principale: omului, aceastã luptã a lui cu suferinþã; unele dintre eroinele tre romanul care promoveazã „epicul pur” ºi „romanul de idei”. atinge ºi pe acei critici literari „Drama, istoria, mântuirea se destinul, Europa a întrevãzut-o dostoievskiene, deºi sunt aban- contemporani care, în marea lor petrec în jurul unei femei; fie ea doar o singurã datã: în anumite donate pãcatului, încearcã, Pentru a-ºi argumenta opinia, Eliade face în mod repetat trim- competenþã, îi persifleazã doc- Elena a Troiei, Nausicaa sau tragedii ale lui Shakespeare. În sisific uneori, ca aceastã mân- toral pe romancierii care fac Penelope. Fireºte cã alta e Dostoievski însã, omul ajunge tuire sã devinã un fapt de viaþã. iteri ºi la Dostoievski. Admiraþia fãrã rezerve a creatorilor ºi criti- trimiteri la surse, susþinând cã «femeia» crescutã sub semnul pentru întâia oarã victima pro- Exagereazã Eliade ºi atunci dacã vor sã afle ce-au spus Athenei – ºi alta cea dezlãnþuitã priului sãu destin, fãrã drama când crede cã în vreme ce în cilor literari faþã de „epicul pur” este consideratã, nota bene, „o diferite personalitãþi citate merg în orgiile lui Dionysos. Dar func- dragostei, fãrã agentul de sufe- marea literaturã europeanã cu lectura direct la sursã. þia centralã dramaticã a femeii rinþã ºi de beatitudine care a „femeia ºi dragostea jucau aici formã derivatã a snobismului”, deºi romanele de idei „sunt cel Acestea sunt, neîndoielnic, ati- rãmâne aceeaºi în aproape fost întotdeauna, în literatura rolul de catalizator al eternei puþin jumãtate din capodoperele tudini de inºi complexaþi care toatã literatura europeanã” europeanã, femeia” (Ibidem, drame umane”, „Dostoievski are lumii” (Mircea Eliade, Frag- cautã peste tot doar „fiorul liric”. (Ibidem, pag. 120). Gãsim în pag. 120, 121). Uneori, Eliade curajul sã rezolve problema mentarium, Editura Humanitas, Eliade nu-i acordã însã nici aceastã atitudine urmele unui se înºealã, mai ales atunci când plecând de la datele ei iniþiale: Bucureºti, 2008, pag. 127). lui Dostoievski un „certificat de misoginism dostoievskian? Cert opineazã cã scriitorul rus are omul singur (cu sensul de bãr- Dostoievski, Rabelais, Dickens, mare audienþã” pentru eterni- este cã Dostoievski este autorul curajul „de a crea oameni care batul singur; n.n.,I.F), faþã în Balzac, Proust, Cervantes, tate. El ºtie cã pânã ºi un unei alte revoluþii ºi din aceastã suferã, sperã, se prãbuºesc sau faþã cu destinul” (Ibidem). Thomas Mann sunt amintiþi Dostoievski este fiul timpului: perspectivã: „Nu apare atunci se mântuiesc fãrã femeie”. Rar Totuºi, universul dostoievskian printre cei care „îndeasã cu „Anatol France, când a respins excepþionalã apariþia lui se întâmplã aºa ceva la nu este chiar un pustiu feminin, lopata în opera lor «culturã», pe Dostoievski, în numele Dostoievski, ruperea lui titanicã Dostoievski. Imaginaþi-vi-l, de deºi femeia nu deþine nicãieri «erudiþie», «idei» (Ibidem, pag. bunului-gust a fãcut-o. ªi avea Premiul revistei „Ateneu“ la a XLI-a ediþie a Concursului Naþional de Poezie 127). Nici chiar Shakespeare, perfectã dreptate. Acum, cel mai epic dintre creatori, nu Dostoievski este acceptat de „Nicolae Labiº“, Suceava – Mãlini se fereºte de „idei”, de „culturã”. bunul gust. Dar câþi alþii nu sunt Oftatul dupã epicul pur, atât de acceptaþi!” (Mircea Eliade, nu ºtiu cine sunt, de unde-am apãrut, Gianina Gheorghiu prezent (încã) ºi în critica lite- Oceanografie, Editura Humanitas, dacã urãsc monstruoasa complicitate a mãºtilor rarã româneascã actualã, este Bucureºti, 2003, pag. 207).

Moto: „Nimic nu e mai înrudit cu mine încerc sã mã ascund dupã degete, decât marea, dar degetele iau forma mâinilor tale, Apã sãrata sunt ºi eu picãturã de sânge ce-anunþã nefericirea Închisã între maluri diferite da, ne adorãm urându-ne Dar desenate de acelaºi zeu” (sânul e o rodie infamã, Ana Blandiana coapsele, originea infernelor posibile ºi imposibile) Iubire presimþi alienarea în rochie de mireasã?

Thanaticã voce, ºi, undeva, într-un spaþiu închipuit, flacãra ce dã viaþã privirii ºi zâmbetului Abstract ºi atingerii visul þi se pare un monstru urât mirositor, secun- Definitiv, lumea e-un delir bine gândit, dele reneagã libaþiile mãºtile urmeazã în cãmaºã visceralã, umbra mea face dragoste altor mãºti sub soarele infirm, nu poþi da contur cu umbra ta inexistentã decât tãcerii, fantomã senilã auzi ºoaptele care transfigurau intermundiile? în corola unui crin imperial simþi cei ºapte mii de diavoli libidinoºi care ne rãpesc din misterul de-aici se nasc micile contradicþii, de-a fi suflet-pereche? într-un rãzboi închipuit, se-ajunge întotdeauna thanaticã voce, în acelaºi punct, nu existã o ultimã graniþã, ºi îndoiala se loveºte cu capul de pietre doar moartea în rochie de mireasã poate dansa pe capota maºinii tale de lux

vei înþelege, oglinda ridatã • Marin Gherasim ªerpoaica te va ispiti a mia oarã, prin simplitate, formele se desãvârºesc, Sunt o ºerpoaicã, ºi aici, în ºinele roºiatic, abis în alt abis, CONSILIUL EDITORIAL lumea se loveºte cu capul de pietre, copilãria lucrurilor pe care nu le-ai înfãptuit Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), Ioan Chiriac cântã ºi inspirã aurolac, retrãieºte tristeþea (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi ca pe o ultimã secvenþã a hazardului pictezi nordul pe craniul lui dumnezeu, Patrimoniu Cultural Naþional), Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), Viorel (zaþul de cafea brazilianã încã mai aºteaptã nici o mostruozitate nu e mai monstruoasã Grosu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi lichidul amniotic al neantului) decât frumuseþea (Agricola Internaþional), Neculai Lupu (Universitatea „George Bacovia“), dedublarea misterului, Gheorghe Popa (Centrul „George Apostu“), ing. Mircea Nicolae Rusu, te apropii, în cercuri concentrice, intimitatea fãrã seamãn dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu). ºi de-odatã nu-mi mai recunosc trupul, a unei cãlãtorii nãscute prematur pe gurã.

30 noiembrie - decembrie 2009 varia

afiºe electorale ori chemãrile la stabilirea unor condiþii ºi criterii referendum, poartã în ele ºi vir- care sã-l valideze pe viitorul tuþi pedagogice, educative. parlamentar ca personalitate Victor MITOCARU Oricât s-au silit unii elitiºti sã politicã. Pe de altã parte, susþinã la televizor cã mesajul oameni simpli din popor au cu pricina era de tot imperso- suferit atâtea umilinþe în aceºti Politica nal, nu insinua, nu era sublimi- ani, au pierdut pe nedrept pro- nal, se vede cât de acolo cã se prietãþi, au fost înºelaþi, târâþi în adresa acelei populaþii pornitã procese, câºtigã venituri de sã croiascã înainte de a râsul lumii. ªi deodatã sunt ºi înþelepciunea popularã mãsura, acelei populaþii care chemaþi sã-ºi spunã cuvântul în într-un singur moment are o probleme atât de grave ºi prin Printre cele mai des invocate deoarece din popor nu fac ameninþare, chiar extrasã fiind satisfacþie, neînþeleasã prea gestul lor sã certifice intenþii pe realitãþi de cãtre oamenii politici parte doar bãdia Costicã ºi þaþa ea din fondul de aur al înþelep- bine de psihologi, de a lovi, de care ei înºiºi le pun la îndoialã, de dupã 1989 sunt întoarcerea Ileana (stimulaþi, poate, de câtã vreme sunt nedreptãþiþi. ciunii populare nu-i chiar de ici, a ataca, de a se simþi stãpâna la popor ºi interesul naþional. zicerea cu pricina sã cearã Desigur, întotdeauna se vor de colo. ªi apoi, noi mai ºtim cã unei întorsãturi de destin, nu Nu existã argumentare a vre- capul lui Moþoc în schimbul prezenta la vot ºi oameni mai garantul respectãrii constituþiei, tocmai clare nici în mintea unui crez sau a unei cauze par- tuturor relelor vieþii pe care sunt puþin instruiþi ºi, prin urmare, mediatorul, are la dispoziþie, respectivei grupãri. tizane, nu se dezvoltã pe scena obligaþi sã le suporte), ci ºi numãrul lor ºi nu judecata ºi provenind din acelaºi fond, tot Poate cã reducerea nume- politicã vreo arguþie oþãrâtã, nu elitele, chiar preºedintele þãrii, un enunþ, mult invocat de puterea de discernere hotã- rãzbate în nicio împrejurare parlamentarii, oamenii adminis- ricã a membrilor Parlamentului rãºte, cum s-ar zice, rezultatul oamenii echilibraþi, siliþi sã publicã zelul demagogic fãrã traþiei publice, cadrele didac- l-ar face mai funcþional, poate sufragiului ºi victoria cutãrui suporte fel de fel de porniri de chemarea în sprijin a interesu- tice, oamenii de ºtiinþã, tehni- cã revizuirea constituþiei i-ar da candidat. Dar noi încheiem, lui naþional ºi a propãºirii cienii. Unii dintre aceºtia (print- învrãjbire: Vorba dulce mult un plus de actualitate absolut afirmând cã decât sã invocãm poporului, de parcã biata þã- re care mã prenumãr ºi eu) au aduce. Cãci trebuie s-o necesarã. Dar noi suntem înþelepciunea popularã veche, riºoarã ºi aºa-zisul popor ºi-ar simþit fiori la citirea augustului spunem cã pânã ºi aceste dispuºi sã credem cã actul ar fi mai bine sã aplicãm da obºtescul sfârºit fãrã aju- mesaj, pornit s-ar zice din cea modeste purtãtoare de mesaj alegerilor ar trebui precedat de înþelepciunea nouã, adicã torul neprecupeþit al politicie- mai mare dragoste pentru explicarea scopurilor spre care nilor. Întoarcerea la popor, cu popor ºi din cea mai mare aver- nãzuim. Cu înþelepciunea ve- intenþia educãrii lui ºi a eli- siune faþã de parlamentari, che stãm bine, mai ales când o berãrii din chingile feudalismu- aceºtia ghicindu-se a fi tocmai alãturãm ºmecheriei postde- lui întârziat ºi ale dependenþei dintre aceia care constituie cembriste care parcã a cuprins de voinþa puterilor din jur a fost pricina rãului social. Parcã-l ºi întreaga naþiune. Când însã ne o temã scumpã revoluþionarilor vezi pe popor zicându-ºi cu vine bine, îi îndemnãm pe tineri de la 1848, iar printre cei mai obidã: Lasã-i, bine le face! În sã consulte doar pe internet radicali dintre dânºii, cum s-a discuþiile televizate am obser- fondul umanist clasic. Cu alte dovedit a fi Bãlcescu, pãreau a-ºi vat poziþii diferite: parlamentari cuvinte, conjuncturalul la con- face o profesiune de credinþã care acuzau teama celorlalþi de junctural trage. Când am privit din „luminarea” poporului spre a-ºi pierde privilegiile, ca ºi de departe uriaºul afiº cu chipul a fi eliberat social ºi spiritual. cum acuzatorii ar fi fost sãraci preºedintelui ameninþându-i pe Cât despre interesul naþional, lipiþi pãmântului. Mai trebuie cei cu pricina cã n-au sã scape sintagma a fost pusã în circu- spus cã ºi în situaþia în care vor de ce le e fricã – reducerea laþie, cum se ºtie, de cãtre fi reduºi numeric, vor pãstra numericã de la 471 la 300 a marele om politic ºi orator Take prin lege anumite avantaje. Pe parlamentarilor -, afiº ce se Ionescu, ºef al Partidului de altã parte, în cursul manda- desfãºura în înãlþime cam pe Conservator Democrat. Invoca- tului actual îºi pot vedea liniºtiþi opt etaje ale Hotelului rea aºa-zisului interes naþional de treburile lor ºi ale þãrii (în „Decebal” din Bacãu, m-am se face uneori în cazul celor mãsura în care vor ºi îºi întrebat cât o fi costat priori- mai demagogice susþineri la dovedesc competenþa). Sã tatea asta absolutã ºi mi-am emisiuni televizate. Faptul e cu exprimi o intenþie salutarã pen- amintit brusc tot de o formulare atât mai bãtãtor la ochi, cu cât tru reformarea statului ºi sã o popularã: De, obrazul subþire • Marin Gherasim cuvintele naþional ºi naþiona- traduci printr-o asemenea (?) cu cheltuialã se þine. lism sunt dezavuate din pricini pe care nu le aducem aici în pe unii sã-ºi creeze falsa impresie cã ar fi discuþie, dar invocarea devine „terminat” ca matematician. Andrew Wiles cu totul ridicolã în situaþia în Matematicienii viseazã uneori „s-a cufundat într-o izolare tãcutã mai bine care unii susþin cã din statul ca de ºapte ani”. Dupã aceastã perioadã, în entitate naþionalã se mai agitã Numerele, pe care desigur e un truism sã visurile iniþial tãinuite, mai apoi, împãrtãºite vara anului 1993, anunþã cã a demonstrat doar o fantoºã, câtã vreme afirmãm cã le folosim zi de zi, sunt legate de lumii întregi. Am aflat astfel cã în anul 585 MTF (de fapt obþinuse doar un fragment al instituþiile sale sunt aproape nenumãrate mistere, privite în abstracþiunea î.H., utilizând proprietãþi de divizibilitate a demonstraþiei). La începutul anului 1994 afir- compromise prin proasta lor lor cea mai adâncã sunt atât de enigmatice, numerelor, Thales prezice o eclipsã de mã cã s-a izbit de numeroase dificultãþi. Dar, funcþionare. de „neînþeles” încât doar matematica poate Soare, Leonardo da Vinci folosind de pe 6 octombrie 1994 gãseºte soluþia com- Iatã însã cã de curând ºi la vorbi despre ele, fãrã inhibiþii, fãrã complexe. asemenea divizibilitatea numerelor, antici- pletã, o trimite la trei colegi ºi se confirmã nivelul celei mai înalte politici În studiul proprietãþilor matematice ale peazã construirea ceasului cu pendul, în validitatea ei. Totul a fost posibil dintr-o pasi- de stat este luatã în sprijin numerelor ne introduce profesoara Eleonora 1766 Johann Bode leagã astronomia de teo- une febrilã susþinutã de un devotament ieºit însãºi înþelepciunea popularã Savu în cartea „Teoria numerelor. Un ria numerelor, enunþând legea: „distanþele la din comun. manifestat printr-o copleºitoare prin filonul zicerilor memorabile univers fascinant” (Ed. PIM, Iaºi, 2009). care se aflã planetele faþã de Soare sunt muncã de cercetare. Mãrturisirea lui Wiles pe care memoria colectivã le Lucrarea respectivã, prin propunerea a nouã proporþionale cu termenii ºirului 3, 6, 12, 24, atinge sensibilitatea spiritelor deschise, ani- pãstreazã din vremuri ances- capitole cu seturi de probleme ce nu pot fi 48, 96”. Cele mai interesante aplicaþii ale mate de idealuri: „[...] nu existã nici o altã trale. Vrând sã reaºeze statul rezolvate elementar, se adreseazã desigur teoriei numerelor sunt în criptografie, efecte problemã în matematicã de care sã mã simt mai întâi profesorilor ºi elevilor pentru acustice speciale ºi în comunicaþiile spaþiale. captivat aºa cum am fost de cea a lui pe temelii moderne, preºedin- pregãtirea olimpiadelor ºi concursurilor Sã zãbovim un pic asupra ultimului capi- Fermat. Am avut acest rar privilegiu de a fi tele Bãsescu a iniþiat un refe- ºcolare. Totodatã, Eleonora Savu ne oferã tol, în care impresionatã de „poveste”, încã capabil sã-mi urmãresc în viaþa adultã ceea rendum pentru a consulta un ghid în teoria numerelor, realizând în de la primele rânduri, autoarea ne vorbeºte ce fusese visul copilãriei mele. ªtiu cã e un poporul în privinþa posibilitãþii acelaºi timp un exerciþiu de admiraþie faþã de cu o încãrcãturã emoþionalã deosebitã: privilegiu rar, dar dacã poþi ataca în viaþa trecerii la parlamentul unica- o ºtiinþã consideratã de mulþi ermeticã. În „Povestea Marii Teoreme a lui Fermat adultã ceva care înseamnã atât de mult pen- meral ºi a reducerii numãrului cele câteva pagini în care cocheteazã cu lim- (MTF) este unicã, ea include viaþa, amãgirea tru tine, atunci recompensa pe care o de parlamentari de la 471 la bajul eseistic, autoarea ne convinge cã ºi moartea, a fost o provocare pentru mulþi primeºti nu se poate compara cu nimic altce- 300. Foarte bine! În pregãtirea matematica este „cea mai purã formã de matematicieni ºi a stimulat dezvoltarea va. Dupã rezolvarea acestei probleme am evenimentului s-a rãspândit ºi gândire”. matematicii. Deºi problema a fost formulatã cert sentimentul unei pierderi, dar în acelaºi un afiº cu chipul preºedintelui Prin cele douã capitole introductive prin 1630 de Pierre Fermat, demonstraþia ei timp un extraordinar sentiment de libertate. ºi cu un text care transferã la „Repere istorice”, „Probleme deschise/con- a fost datã de Andrew Wiles abia în 1994 ºi, Am fost atât de obsedat de problema asta persoana a III-a plural (trimitere jecturi” ºi mai ales prin capitolul-epilog în mod surprinzãtor a fãcut din matematicã încât timp de opt ani de zile m-am gândit la explicitã la parlamentari) cu- „Marea teoremã a lui Fermat, o enigmã a titlul de primã paginã al celor mai importante ea încontinuu - de când mã trezeam noscuta zicere: De ce þi-e fricã secolului al XVII-lea rezolvatã la sfârºitul ziare din lume.” Încã din copilãrie, Andrew dimineaþa ºi pânã când mã duceam seara la nu scapi. Cui sunt adresate secolului XX”, autoarea ne familiarizeazã, Wiles (n. 1953) a „visat” sã demonstreze culcare. Acesta e un rãstimp lung pentru a te cuvintele: poporului sau elec- chiar ºi pe cei care suntem mai puþini Marea Teoremã a lui Fermat. La un moment gândi la un singur lucru. Toatã aceastã odis- toratului care în aceeaºi zi tre- cunoscãtori între ale matematicii, cu filozofia dat al carierei lui, Wiles s-a „rupt” de lume, a ee s-a sfârºit acum. Mintea mea se odi- buia sã se prezinte la alegeri unei ramuri din aceastã ºtiinþã, cu realizãrile început sã absenteze de la toate conferinþele hneºte.” prezidenþiale? Greu de precizat de ordin practic ºi chiar cu idealurile ºi ºi seminariile anuale, ceea ce i-a determinat Mihaela BÃDIÞA noiembrie - decembrie 2009 31 meridiane Franþa UUnn CCrrããcciiuunn ffããrrãã ddee ssffâârrººiitt

În 1966, liceancã fiind, am spre stânga, ºi-atunci am înþeles gorii, dincolo de dantela mineralã descoperit într-un ziar vestea ce înseamnã o respiraþie tãiatã. a unui detaliu arhitectonic, de o predãrii limbii române la În noapte, mai întunecatã decât turlã ca un brad de Crãciun, cu Universitatea din Strasbourg. Am ea, cu vagi reflexe roºietice ghirlande încremenite cu veacuri trimis atunci o scrisoare condu- stãtea parcã dinainte de timp, înainte de înfiriparea sãrbãtorii, cerii ei, rugând-o sã mã ajute sã masivã ºi imaterialã, lângã noi, de porþiuni învelite în plasa finã a intru în legãturã cu unul din stu- dar venind din cer, Catedrala. În schelelor, de imaginea sec- denþii de la românã, în speranþa aceeaºi mãsurã în care o venþialã a oraºului, pânã la cea înfiripãrii unei corespondenþe priveam mi-o ºi închipuiam, o de ansamblu de sus. Mã aflam în care sã ne ajute pe fiecare în per- simþeam fãrã s-o ating, piatrã partea finalã, deja celestã a fecþionarea studiului limbii gânditoare, conºtientã de splen- lumii? Nu, era doar o iluzie opticã, • Catedrala celuilalt. Mi-a rãspuns o tânãrã, doarea sa. Ca în transã, încer- fleºa, partea cea mai zveltã, Marie-Joëlle Horst, încântatã sã când cumva sã o cuprind, am mesajul palpabil, sãgeata îndrep- o alãturã, cu aerul ei de farfurie David d`Angers o înzãpezeºte cu troiene de cãrþi. ªi nu întâmplãtor ia legãtura cu o româncã din început sã o înconjur. Ne-am tatã spre azur de meºterii-artiºti, zburãtoare Muzeului de Artã aceiaºi orãºeni, în þinuta festivã a Bucovina minunatelor aduceri pierdut pe stradele luminate de dubla ºi depãºea cei 66 de metri Modernã ºi Contemporanã, breslelor lor, i-au dat onorul la aminte ale profesorului ei flori, de vitrine, de terase pline de strãbãtuþi pânã acum. Suficienþi Hotelului Departamentului ºi altor dezvelirea statuii, în 1845. Octavian Nandriº. Prietenia oameni, însufleþiþi de propriile totuºi, asemenea distanþei ideale edificii moderne, pentru ca Tânãrul care a conceput princi- aceasta ºi interesul pentru cuvinte, de bucuria celuilalt, de pentru privitul unei picturi, pentru noaptea sã devinã perfect trans- piul tipãririi cu ajutorul carac- francezã ºi românã au avut, aroma vinului, de tãria cafelei, ca harta oraºului sã capete sub- parentã ºi sã arate privirii con- terelor mobile, prin grija cãruia în direct sau indirect, mai multe descoperind-o când în capãtul strucþia de peste un secol. stanþã ºi relief. Inima Strasbourgului, 1455 aici apãrea prima biblie ast- urmãri. Între acestea, eu am fost lor, când deasupra, fãrã sã o pier- Oraº în care, cum spunea Le dacã naºterea începe cu inima, fel tipãritã, a destinat oraºul, singura din fostul raion dem ºi fãrã sã ajungem de unde Corbusier, „ochiul nu se plicti- este înconjuratã de braþele unui graþie invenþiei sale, unor lungi Câmpulung Moldovenesc care plecasem, pânã la uluitoarea seºte niciodatã”, fremãtând per- afluent al Rhinului, Ill, care deli- secole, 15 ºi 16, de bogãþie ºi pros- mi-am susþinut bacalaureatul în senzaþie cã, de fapt, nu eu, nu miteazã pe aceastã insuliþã, patri- manent de turiºti, Strasbourgul îþi francezã ºi am devenit pe viaþã peritate, transformându-l într-o noi, ci ea, Catedrala, ne urmãrea. moniu UNESCO, cele mai vechi pune la dispoziþie cele mai încân- interesatã de limbile romanice, iar adevãratã Capitalã a Cãrþii. A Chiar ºi mai târziu, aproape de frumuseþi ale aºezãrii: Catedrala, tãtoare mijloace pentru a fi vizitat. Marie-Joëlle Horst ºi-a schimbat cãrþii purtãtoare a ideilor Refor- miezul nopþii, la una din mãsuþele Podurile Acoperite, Casa Am preferat una din ambarcaþiu- prin cãsãtorie numele, devenind mei, a cãrþii minunat ilustrate de care ocupau o palmã de trotuar, Kammerzell, Farmacia Cerbului nile de pe Ill ºi canalul Marnei la Marie-Joëlle Dumitresco. Tot artiºti vestiþi. În aceastã piaþã am destul de departe, în Mica Franþã, Rin, cu acelaºi nume ca o picturã atunci am primit de la ea o ilus- (cea mai veche din Franþa!) ºi alte revenit cel mai des, fascinatã de cu câte un pahar cu superbe edificii din secolele 16- cãutatã de toþi cei care ajung aici, tratã aparte, extraordinar de „Frumoasa Strasburghezã” de personalitatea lui Gutenberg, fer- gewurtzraminer dulce în faþã, 17 cu grinzi aparente, à colom- mecatã de înscrisul de pe fila deosebitã raportatã la perioada Nicolas de Largillière, însã la fel pahare cu piciorul verde, tipic bage, Palatul Rohan, elegantele deschisã pentru viitorime, „ªi s-a aceea a României, cu o imagine de atrãgãtoare sunt ºi minitram- alsaciene, îi simþeam prezenþa în hoteluri din veacul al 18-lea. fãcut luminã!”, ispititã de prânzul a stâlpului cu îngeri din Catedrala vaiele ºi tramvaiele, suple, Notre-Dame din Strasbourg. Am ceafã, în spate. Aproape. Dincolo de þãrmurile râului, gustos la restaurantul care îi comode, silenþioase. Dar cum fost atât de fermecatã de ea, Nu ºtiu dacã a doua zi m-am aceeaºi desfãºurare voluptoasã a poartã numele, în care carnea de mai mult decât toate, îmi plac încât a cãlãtorit permanent cu supus unui ritual al dimineþii cu trecutului, acelaºi orgoliu al con- porc ºi varza muratã sunt vedete, mine în diversele oraºe în care încredere în puterea ei de a servãrii ca atare sau prin con- aripile poveºtii, pe aceasta am în reþete alsaciene care au aroma am locuit ºi tot împreunã am limpezi ºi de a ordona lucrurile strucþii noi în spiritul lui, dar ºi, ales-o întârziind într-o zi sub preparatelor bucovinene de la înaintat în ani. Dar iatã cã dupã sau unuia al locului, care dã pri- egalã în mãreþie, replica epatantã borul uriaº (700 mp!) de sticlã al Sãrbãtorile de Iarnã sau de un peste patru decenii, a dispãrut oritate absolutã splendorii, dar a contemporaneitãþii cu palatele rotondei din Piaþa Omului de Fier. universal espresso la cafeneau li- dintr-odatã, uitatã poate într-o asta am fãcut înainte de toate: sale: Palatul Europei, al În armurã, însemn al unei farma- terarã, de asemenea „Gutenberg”, carte, rãtãcitã în vreun album. Am am început urcuºul celor 330 de Parlamentului European, Palatul cii din secolul 17, el fãcea sã ºi permanent uluitã de puterea cãutat-o o vreme cu îndârjirea cu trepte spre platforma Catedralei, Drepturilor Omului, triplu simbol sune clopotul care îi aduna în faþa vântului în acest perimetru solid care ne agãþãm de câte un simbol punctul din care lui Goethe, fost al credinþei bãtrânului continent în Catedralei pe membrii corporaþi- fortificat de clãdirile înalte, vânt al tinereþii. În clipa în care am student la Strasbourg, îi plãcea forþa schimbãrii. Mai existã ilor aºezãrii, înarmaþi din cap care antrena în vãzduh câte o renunþat, am ºtiut cã a fost un sã admire apusul soarelui. desigur ºi uimitoare îngemãnãri. pânã în picioare ºi gata sã-ºi dea faþã de masã ca pe o pânzã de semn. O lunã mai târziu, în sep- Fiecare pas înainte era un pas în De pildã, carcasa argintie în care viaþa în luptã cu duºmanii ei. Dar corabie. Zborul ei era urmãrit ºi tembrie, urcam într-un autocar cu vãzduh ºi în Þara Minunilor a fost învelitã acum doi ani gara dacã Omul de Fier umple zona de primit cu urale de puºtii rotiþi de destinaþia Strasbourg. deopotrivã, întâmpinatã aici de oraºului, clãdire datând din 1883, oºteni-orãºeni, romanticul, vizio- discul uriaº al cãluºeilor, pentru Se înserase de-acum, când imaginea sculptatã a unei ale- ºi care la o primã vedere, diurnã, narul Gutenberg al sculptorului cã da, în aceeaºi Piaþã m-am instalat în locuinþa caldã ºi Gutenberg, o instalaþie desprinsã primitoare a universitarei su- parcã din iarmarocul copilãriei cevence Gina Puicã, lectorul nos- noastre ne aduce aminte cã tru de limba românã la oraºul Catedralei ºi al Palatelor Universitatea din Strasbourg. Dar Europene este totodatã Capitala în loc sã fiu copleºitã dintr-odatã Crãciunului. A Sãrbãtorii care de de toatã oboseala drumului, am când existã nu a încetat sã simþit un impuls irepresibil: sã mã proclame, strãlucitor, imbatabil, miºc, sã mã plimb, sã vãd. Am Adevãrul Poveºtilor. coborât, am fãcut doar un colþ de Cu înþelepciune sau poate mai stradã ºi împrejurul nostru au degrabã cu un instinct al duratei început sã vâjâie, întâi ca niºte mai presus de sfâºieri ºi cãrãbuºi de mai, apoi cât niºte rãzboaie, Strasbourgul contra- ciori, o mulþime de vrãjitoare pe pune mãreþiei arhitectonice o mãturi. Am fãcut ochii mari, Gina gingãºie pe mãsurã, alãturã a înãlþat uºor din umeri ºi a surâs: impresionantelor sale edificii deli- Vrãjitoarele din Alsacia sunt cate jucãrii-suveniruri. Alsacia ca bune! Dupã ce aripa uneia, mai Þarã a Berzelor se regãseºte în mare decât toate, mi-a atins tâm- oraº în nesfârºite pâlcuri de pla, am întors capul spre dreap- ta, urmãrindu-i câteva clipe zborul Doina CERNICA fosforescent. Apoi, m-am întors • Turn din vechea fortificaþie a oraºului (continuare în pag. 21)

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHE ªtefan RADU (secretar general de redacþie) (corecturã) Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU 59484650000411 1 Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • • Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 • • Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •