Căruţa Cea Nouă George Apostu
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Nr. 11-12 (483-484) [email protected] • Anul 46 (serie nouã) • noiembrie - decembrie 2009 • 3,50 lei • Marius MANTA Ovidiu Genaru, accente dinspre marginile lirismului pagina 3 Teatrul Tineretului Piatra Neamþ Herr Paul cel greu pagina 8 Iulian Bucur Ion Vãsâi, un cãutãtor printre resturile postapocalipsei pagina 9 Ovidiu Dunãreanu Cãruþa cea nouã Lumina care curge • Fragment din volumul în lucru „Lumina îndepãrtatã a fluviului“ • Ion Vãsâi - pagina 10 Evocare Janko Vujinoviæ George Apostu - 75 Panicã în intercity pagina 20 paginile 26-27 ateneu Ovidiu Genaru Cuvânt de mulþumire Domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor consilieri, Pe la noi, mai pretutindeni, un om ajuns la 75 Pentru unii senectutea e calea spre înþelep- de ani este considerat deja o conservã de men- ciune; pe aceea o caut ºi nu o gãsesc. Cu câte- talitãþi retrograde, un terminat cãruia i se încre- va zile în urmã am împlinit, pentru prima datã, dinþeazã, totuºi, sarcina de a face piaþa, ori de 75 de ani. Sper sã mai am vreme sã o caut. a-ºi plimba nepoþii prin grãdina publicã. El este Oricât am umblat prin lume, doar la Bacãu, un moº inutil, sãgetat de junghiuri reumatice, în într-o mahala, m-am simþit folositor ºi acasã. cãutarea unui bilet de tratament într-una din Încã odatã vã sunt recunoscãtor. mucegãitele staþiuni sindicale unde, în empatie Sãru’ mâna doamnelor, respectele mele cu alþi septuagenari (ca mine), îºi prelungeºte domnilor. dezinserþia socialã. La noi, pensionarul este ba- _____________________ lastul, moºnegãraia, inutilitatea, povara. Prin alte pãrþi el este numit seniorul. N.R.: Puþinele excepþii cunoscute confirmã precari- Cuvânt rostit de Ovidiu Genaru în tatea acestei prejudecãþi. Într-o lume din ce în ºedinþa Consiliului Judeþean Bacãu, din ce mai nebunã, al cãrei þel nu-l cunoaºtem, ne 14.11.2009, când i s-a acordat Premiul de grãbim sã ne cãpãtuim chiar dacã în urma Excelenþã ºi titlul de „Cetãþean de Onoare al noastrã rãmân pe caldarâm victimele vulnera- Judeþului Bacãu”. bile ale vârstei a treia. Gata, moºule, ajunge, La frumoasa aniversarã, noi, cei de la revista mai lasã locul ºi altora, auzim tot mai des acest „Ateneu”, îi urãm seniorului Ovidiu Genaru viaþã apel cinic, egoist ºi imoral. lungã, seninã ºi îmbelºugatã. Îl aºteptãm cu noi Îmi permit, cu voia dumneavoastrã, sã mã apariþii editoriale care sã (ne) aducã bucurie ºi situez în afara acestor percepþii. În culturã nu promitem cititorilor un interviu mai amplu cu existã pensionari, lucrurile stau puþin altfel. La Domnia Sa într-un numãr viitor. 75 de ani spiritul meu a rãmas la fel de iscoditor „Neliniºtitului valid, proaspãt ºi viu”, mult drag ca-n tinereþe; sunt un neliniºtit valid ºi sceptic, nouã, un cãlduros „La Mulþi Ani”! • Cãlin Veronica - Chemarea toamnei proaspãt ºi viu; ºtiu cã nu ºtiu nimic, ca un neînsemnat discipol al lui Socrate. Cultura tric în obiectele decorative, propria ei amânã bãtrâneþea învãþându-te sã te cunoºti pe Douã artiste în luna lui brumar fire. Expoziþia retrospectivã de la tine însuþi. Omul e doar capul – restul ambalaj. Galeriile Frunzetti Bacãu ne demon- Mã simt în stare de funcþiune, fiabil ca o propuneri plastice în acest an, Silvia streazã o datã în plus, aspiraþia artistei Silvia Tiperciuc spre spiritualitate ºi dragostea pentru maºinã nemþeascã. Scriu, înot, pictez icoane pe Tiperciuc ne atrage mai mult atenþia asupra pasiunii pentru artã. Mi-am pus meºteºugurile tradiþionale. Înzestratã cu sticlã, cãlãtoresc în Africa, meditez, alerg; cu În acest an Silvia Tiperciuc a propus întrebarea care ar fi legãturile între cele mãiestria mâinii drepte, Cãlin Veronica prietenii bâjbâi adevãrul ºi-n firul de praf, dorm admiratorilor de artã douã expoziþii per- reuºeºte sã transforme galeria de artã sonale. La început de varã ne-a încân- douã expoziþii personale? ªi picturile cu puþin ºi vorbesc mult, cunosc destul dar încã grãdinile ºi cele din aceastã toamnã în spaþii ale intimitãþii ºi cãldurilor tat privirile cu grãdinile sale romantice, sufleteºti. sunt dispus sã mai aflu. Ba chiar mã uit ºi dupã în care florile delicate vor fi fost expresi- sunt irizate de o anumitã luminã rouratã, de o prospeþime caldã de În recentul lui album „Un secol de femei. ile unor dãruiri sufleteºti. Toamna, iluzi- primãvarã, ceea ce mi-a insinuat arte frumoase în Moldova”, Valentin Aº dori ca prezenþa mea aici sã vã sugereze ile romantice nu ne rãmân cu totul amintirea unor fermecãtoare versuri, Ciucã afirmã: „Tapiseriile sale nu recurg strãine. Artista ne oferã din nou flori, de o vorbã înþeleaptã, plinã de tâlcuri: Dacã n-ai un aparþinând poetei Gabriela Mistral: „De la monumentalitate sau solemnitate, ci data aceasta, apelând la un poematic bãtrân, atunci cumpãrã-þi unul; nici nu ºtii când mã priveºti aºa, mã fac mai frumoasã,/ devin obiectele decorative ale oricãrui abstract, utilizând ca metodã de expri- vei avea nevoie de el. ca iarba-n rouã, ca sub ploaie – grâul”. interior. (...) Cãlin Veronica nu apeleazã mare colajul. Întreaga expoziþie de la Comunitatea bãcãuanã pe care o reprezen- Fiind aºa, Silvia Tiperciuc (ne) priveºte la þesãtura densã a tapiseriei, ci Galeriile Alfa Bacãu urmeazã o linie a cu frumuseþe de suflet. împleteºte pe structuri de formã mereu taþi îmi acordã privilegiul, de data asta, sã fiu eu abstractului pur. Complementare cola- diferite, compoziþii care se motiveazã cel ales, dintre mulþi alþi merituoºi. Prin mine, jelor, picturile sunt de tip neoplasticism prin ele însele, prin colorit ºi surprizã aduceþi acum un omagiu tuturor celor care au (De Stijl), aºa dupã cum bine observa Cãlin Veronica opticã.” sporit dupã puterile lor patrimoniul spiritual al criticul de artã Valentin Ciucã, ase- La aniversarea artistei ne alãturãm ºi locului. Un om de spirit nu e niciodatã expirat, muind lucrãrile în acryl ºi tempera cu Cu un discurs plastic într-o expri- noi celor care au þinut sã o îmbrãþiºeze picturile olandezului Piet Mondrian. uneori nici chiar dupã dispariþia lui fizicã. mare diferitã ºi anume tapiseria, Cãlin ºi îi dorim multã sãnãtate, putere de Prin intermediul culorilor calde, privi- Veronica ne transmite stãri de bucurie muncã, inspiraþie bogatã ºi visul dom- Vã mulþumesc cu modestie ºi sinceritate cã torul aflat în mijlocul expoziþiei este spiritualã, insuflându-ne optimism. niei sale, de a dãrui bucurii celor din jur, v-aþi gândit la mine; vã mulþumesc cã preþuiþi învãluit de tandreþe ºi o mansuetudine Prezenþã tonicã, fire sincerã, pri- sã fie neîntrerupt! cultura în vremuri potrivnice ei. dublatã de graþie. Cu douã importante etenoasã ºi seninã, împleteºte concen- Violeta SAVU Scoarþe ºi lut ars la Muzeul din Bacãu Secþia de etnografie a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacãu a organi- zat la Galeria de Artã Contemporanã expoziþia „Motive antropomorfe pe textilele de interior din zona Moldovei”. S-au reunit scoarþe ºi ºtergare de pe la mai toate muzeele moldovene, toate cu acelaºi motiv. Omul ales de umilele þesãtoare este partea unor poveºti cu cãlãreþi viteji, prinþese cu rochii bogate purtând umbrele ºi flori, izvoare minunate ºi cerbi însetaþi. Sunt numai douã fire suprapuse în cruce, firul urzelii ºi firul bãtelii, cele care alcãtuiesc povestea, din micile rectangule se rotunjeºte forma umanã, uneori cu stângãcie ºi haz, alteori cu înþelepciune ºi har. Tot la Complexul Muzeal „I. Antonescu” s-a deschis expoziþia de ceramicã „Mária eréjval” (Cu puterea Maicii Domnului) a artistei Maria Petras. Nãscutã în Gioseni, Bacãu, ceramista, absolventã a Academiei de artã din Budapesta, este mai cunoscutã publicului din Transilvania ºi Ungaria. Argilele arse expuse la Bacãu, ales smãlþuite, abordeazã tematici religioase. În mod firesc, Fecioara Maria este motivul majoritãþii operelor, Fecioara reprezentatã în feluritele ipostaze ºi scene de gen, de istorie sacrã. Maria Petras, în cele 27 de compoziþii de la Muzeu, sintetizeazã expresiv, foarte personal, detalii de etnografie ºi antropologie a ceangãilor de pe Valea Siretului în compoziþii flamboaiante, asemãnãtoare tim- panelor bazilicilor romanice. I. BUCUR 2 noiembrie - decembrie 2009 eseu Ovidiu Genaru este un om de lume: Marius MANTA maþii”. Spectacolul mediatic este total interesat de aceasta ºi interesant în deoarece la judecata din urmã se faþa acesteia printr-o supra-aglomerare aruncã confetti ºi eventual companiile a propriilor abilitãþi de a o gândi ºi simþi. transfrontaliere „LyriCola” îºi fac datoria O poezie precum „ªi dacã” funcþi- de a extermina „noua stafie”, mai precis oneazã tocmai ca o prefaþã pentru o þãranul altor vremi care acum „vine la largã gamã de sentimente ce sunt Ovidiu Genaru, oraº sã cumpere lapte la pungã / vine provocate de jocul parþial trucat al lipsei cu plugul în spate sã-l vândã la fier de siguranþã, ce poate fi resimþitã în vechi / fier din care Europa ºtie sã facã spaþiul imediat, al cotidianului raportat noile pluguri / care sã-i ducã la sapã de la o oarecare indispoziþie în faþa Puterii accente dinspre supreme. lemn” („O nouã stafie”). Oricum, nu se Atât în general, dar ºi în cazul textu- poate pune problema fericirii: aceasta lui de faþã, Ovidiu Genaru concepe cu marginile lirismului reclamã o condiþie cu totul insalubrã. ajutorul câtorva cuvinte un univers ce De urmãrit în acest sens „De ce”, text nu (mai) are o existenþã prefiguratã, ci ce mi-a adus vag aminte de Marin stã sub semnul unor schimbãri conti- Sorescu. Oarecum ciudat este tocmai nue, extrem de surprinzãtoare. Cititorul faptul cã odatã cu îndepãrtarea de se va regãsi cuprins într-o pseudo-sferã cetatea – mamã, fãrã a consimþi, poetul ce îºi recalibreazã diametrul ºi îºi se trezeºte contaminat de lipsa totalã a schimbã însãºi forma la inevitabilul speranþei. „Iubind nimicnicia”, dactilo- contact de-o clipã cu pãmântul fãgãduit graf de noapte, pare sã consimtã cã al mãrturisirilor poetice, moment în care „cetatea aceea / cetatea aceea e asta eul liric se fotografiazã într-o multitu- acum ºi aici”. În graniþele unui acum ºi dine deconcertantã a tonurilor exis- aici se consumã ºi idilele de-o clipã: de tenþei.