Sub Flamurile Naţionale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
O CTA VI AN C. TĂSLĂUANU SUB FLAMURILE NAŢIONALE NOI E ŞI DOCUMENTE DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE AL NEAMULUI » VO L. 1 EDITURA MIRON NEAGU, SIGHIŞOARA siă OCTAVIAN C. TÄSLÄUANU Din vârtejul războiului. SUB FLAMURILE NAŢIONALE NOTE ŞI DOCUMENTE DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE AL NEAMULUI n VOL. I tn oi H a Calvarul neutralităţii. Zilele de glorie. o Pe valea Trotuşului. Apărarea capita (M LD lei. Retragerea până în munţii Vran- cei. Trădarea colonelului Sturdza. U BCU Cluj-Napoca 01 K EDITURA MIRON NEAGU, SIGHIŞOARA 484531 S P O V E D ANII VU 9(ft)34 C° •’8 -9Mj |?5 9 — 9^f ( Í ú m a j a v a j (/i •' V ' ' f \ ■ S PO VED ANII VII Mănunchiul de amintiri cuprinse în volumul I şi II îl depun ca un omagiu pe mormântul neuitatei T I A căzută jertfă a datoriei faţă de ţară. SUB FLAMURILE NAŢIONALE Prefaţă Am stat multă vreme la îndoială, dacă trebue sau nu să scriu aceste volume, deoa rece războiul de întregire al neamului a avut multe zile mohorâte şi triste şi prea puţine clipe senine. După biruinţa care a încununat şi răsplătit calvarul suferinţelor, la ce să mai povestesc mucenicia îndurată ? Cui ar fi de vreun folos ? Eram hotărât să las notele mele, troenite de praful uitării, între documentele din vre mea războiului, fără să mă preocupe soar- tea lor. Au trecut mai bine de zece ani delà Unire, şi nici nu m’am gândit la ele. începusem alt război, cu mult mai crâncen decât cel pur tat în uniformă : agonisirea pâinii amare de toate zilele... Ciclul Spovedaniilor mi-a adus aminte şi de notele din războiul României. Le-am scos din saltar şi m’am hotărât să le redactez. 10 O CT A VIAN C. TĂSLÂUANU Adevărul cuprins în paginile acestei cărţi cred că va fi de folos generaţiilor chemate să aşeze statul român pe temelii noui, să creeze o Românie răzimată pe disciplina caracterului, pe cinste şi pe hărnicie. Tăinu irea adevărului privitor la greşelile din trecut e o colaborare tacită la nenorocirile şi de zastrele din viitor. Deaceea m’am hotărât să spun, pe lângă părţile frumoase, şi pe cele urâte ; pe lângă marile virtuţi, şi scăderile oş tirii române. Care organizaţie militară din cursul războiului nu a avut umbrele ei ? Scriu întro vreme, când se discută aprins problema înarmării şi apărării noastre na ţionale şi constat, că războiul nu ne-a învăţat aproape nimic. Urgiile războiului s’au uitat prea repede şi înfrângerile umilitoare nu ne-au deschis ochii. In loc să ne organizăm apărarea naţională cu migăloasă grijă şi cu prevederea omului păţit, spre uimirea celor ce au scăpat teferi din furtunile năpraznice ale morţii, vedem că din înzestrarea oştirii cu scule moderne se fac experienţe şi afaceri. Dibuim mereu pe întuneric şi improvizăm. Generaţiile trezite în România întregită să nu creadă că pot dormi liniştite pe laurii bi- ruinţii dobândite de martirii războiului. Hota rele ţării sunt pe veci fixate, dar ele vor trebui apărate cu jertfe grele şi... lărgite. SUB FLAMURILE NAŢIONALE 11 Războiul nu e încheiat. Luptele dârze din viitor rămân în sarcina tinerilor şi ei trebue să fie conştienţi de datoria ce-i aşteaptă. E o datorie cu mari răspunderi în faţa istoriei. Amintirile din războiul de întregire le în cep cu epoca neutralităţii şi le continuu cu ceeace am văzut şi trăit pe front. Delà 14 Octomvrie st. v. 1916 utilizez notele mele scrise zi cu zi, cărora le-am dat o nouă re dactare, fără să sacrific adevărul şi fără să înfrumuseţez sau să umbresc realitatea. In volumul Sub flamurile Habsburgilor se cuprind impresiile mele din primele linii, în care orizonturile sunt înguste. In Suh flamu- rile naţionale operaţiunile de luptă sunt pri- "vîie delà comandamentele superioare. Sunt două lucrări cari se întregesc. Am scris această carte la o vârstă, când omul nu doreşte decât pacea. Totuşi convin gerea mea este că până la dispariţia planetei noastre, istoria vieţii umane de pe scoarţa ei va fi stropită de lacrimi şi de sânge. Lanţul generaţiilor cari vin după noi nu vor scăpa de masacrele şi de ororile războaielor. Să aibă, deci, inteligenţa şi energia să se pregă tească pentru ele. Anii 1934/35 Autorul CAPITOLUL I CALVARUL NEUTRALITĂŢII Mai 1915 - 14 August st. v. 1916. In România Nu pot scrie notele mele din războiul Ro mâniei fără să vorbesc de epoca neutralităţii. Am făcut şi în cursul neutralităţii însem nări, pe cari, la plecarea mea pe front, le-am lăsat la Hotel Regal (azi Stănescu), de unde au dispărut sub ocupaţia germană, împreună cu toate lucrurile ce le aveam. Dupăce am fost ministru, un anonim mă încunoştinţa, printr’o scrisoare, că e dispus să-mi predea carnetul cu însemnările din neutralitate contra unei sume de bani. îmi propunea să-i plătesc furtul. Hoţul credea calomniile din ziare şi mă socotea milionar, bun de şantajat. Avea aerul să spună, că notele mele sunt compro miţătoare pentru un fost ministru. Deaceea ţinea la preţ. In realitate, însemnările mele cuprindeau impresii asupra evenimentelor cari mi se păreau mai importante. Uneori făceam şi aprecieri asupra lor şi asupra oamenilor, aprecieri pe cari, la redactarea definitivă, le-aş fi revizuit. Impresiile zilei adeseori sunt înşe lătoare şi faptele abia în "perspectiva anilor apar în lumina lor adevărată. 16 OCTAVIAN C. TÄSLÄUANÜ Astăzi sunt silit să recurg la arhivele me moriei şi să scriu numai despre ceeace îmi aduc aminte. Fragmentele reţinute de memorie sunt departe de a reda bogăţia faptelor. Ca să suplinesc lipsurile, am adunat din zia rul Epoca articolele pe cari le-am scris în timpul neutralităţii. Pe unele le-am lăsat fără de nici un comentar, iar pe câteva le-am în soţit de cercetări amănunţite întemeiate pe cunoştinţele mele de azi şi pe documentele publicate după războiu. Urmez povestirea întreruptă la sfârşitul vo lumului „Sub flamurile Habsburgilor“. * * * Dupăce am trecut Carpaţii, pe la Mebadia, şi m’am predat pichetului de grăniceri delà Podeni, mă găseam pe pământ românesc, fe ricit că am scăpat de robie. Abia aşteptam să fiu excortat la Bucureşti şi să desbrac unifor ma ungurească. îmi ardea carnea. Pângăream pământul ţării cu ea. Pichetul de grăniceri delà Podeni voia să mă plimbe pe la Baia, să mă trimită din post în post până la Turnu-Severin. După parla- mentări şi telefoane, sosi ordinul, ca a doua zi să fiu dus deadreptul la Turnu, într’o că ruţă plătită de mine. La Turnu, soţia căpitanului de grăniceri era o cunoştinţă bună şi simpatică din Sibiu. No- SUB FLAMURILE NAŢIONALE 17 roeul meu. Am fost primit şi omenit în casa căpitanului, dupăce acesta şi-a încheiat inte rogatorul. Seara am fost urcat într’un compartiment al trenului care avea să mă ducă la Bucureşti. Bucuria mea. Eram însoţit numai de căpitanul de grăniceri. N’aveam voie să comunic cu nimeni în teorie, în practică, însă, am fost lăsat să mă dau jos în câteva gări pentru aprovizionări cu alimente şi cu ţigări. Deşi îmi aruncam pe umeri pelerina căpitanului şi ie şeam cu capul gol, totuşi am trezit curiozitatea călătorilor. La Craiova, mă pomenesc cu Titu Frumu- şeanu, vice preşedintele Camerii, pe care îl cunoşteam mai demult şi-l ştiam om de inimă. Dupăce m’a luat în braţe şi m’a sărutat, a în ceput să mă certe, de ce am trecut Carpaţii, de ce n’am rămas la datorie şi mă sfătuia să mă întorc în Ardeal. A fost cea dintâi desiluzie care m’a amărât în neutralitate. Frumuşianu nu ştia ce vorbeşte. In Ardeal nu se mai putea face nimic. Nu vreau să stărui asupra sbuciumărilor politice ale Românilor din Ungaria Contelui Ştefan Tisza. Sosit la Bucureşti, dimineaţa, am fost dus întâi la comandamentul corpului de grăniceri, iar de acolo la Statul major, unde mi s’a luat un nou şi amănunţit interogator de maiorul Rosetti. Deşi eram obosit, am dat cele mai 2. 18 OCTAVIAN C. TÄSLÄUANU precise informaţiuni despre tot ce ştiam. La cererea mea, mi s’au lăsat şi armele cu cari am trecut şi la cari ţineam, ca la nişte buni tovarăşi de drum. Delà Statul major, unde era să mă duc ? La hotelul nostru al ardelenilor, unde trăgeam întotdeauna, la Hotel Regal (azi Stănescu). Deşi drumul de străbătut era scurt, îmbrăcat în uniformă ungurească, mi s’a părut că nu se mai isprăveşte. Privirile trecătorilor mă în tâmpinau cu stupefacţie, unii se opreau şi mă urmăreau, iar nişte haimanale de copii s’au luat după mine, ca după urs. O cunoştinţă din Sibiu — dna Lucia Cosma — m’a oprit. Dorea să afle veşti de acasă, „Iartă-mă, altădată“ — i-am răspuns, grăbindu-mă să intru pe poarta hotelului. Portarul şi ambasadorul Hotelului Regal era nenea Frăţilă din Boiţa. Când m’a văzut, mi-a urat un inimos : „Bine ai venit !“ — şi într’un sfert de oră, sus în odae, m’a pus la curent cu toată politica ţării româneşti şi mi-a înşirat lista principalilor ardeleni adăpos tiţi în ţară delà isbucnirea războiului. Cât a ţinut neutralitatea, am fost oaspele lui nenea Frăţilă. Trei zile, până când mi s’au făcut hainele civile, n’am părăsit odaia, deşi prietenii, mai ales Goga, stăruiau să ies în uniformă, ca să facëïDi" o" demonstraţie împotriva lui von dem Busche, Ministrul Germaniei la Bucureşti, care SUB FLAMURILE NAŢIONALE 19 lua des masa la restaurantul Epurescu, alături de Hotelul Regal. Stăruinţele lor şi sforăriile politice, cari mi se povesteau, mi se păreau copilării. Eram încă om de război şi, în starea sufletească în care mă găseam, nu mă interesau decât pregătirile pozitive şi practice în vederea războiului.