Mircea Popa SECURITATEA ªI SCRIITORUL ROMÂN 45 ªtefan Baghiu „STOICIUISMUL” AZI 47 revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România Florin Mihãilescu „TOVARêII DE DRUM” 48 anul LXIV * nr. 1-2 (771-772) * ianuarie-februarie CRONICA LITERARà 2013 Ovidiu Pecican DINCOLO DE CE SE ªTIE 50 Ioan Pop-Curºeu ÎNCà O RADIOGRAFIERE A Adrian Popescu RITUAL LIRIC DE ZIUA „ETERNEI ªI FASCINANTEI ROMÂNII” 51 3 POETULUI Victor Cubleºan A DOUA ÎNCÃLECARE 52 George Chiriac LUMEA DE MÂINE VA ARÃTA Titu Popescu DESPRE „DENSITATEA DE CUM O FACEM AZI 444 SUNETE ªI DE EMOÞII” (MIRCEA IVÃNESCU) 54 Fenomenul Facebook (I) A LUI MIHAI POSADA Ruxandra Cesereanu, Radu Vancu, Lavinia Rogojinã, Dana Bizulean DE LA O LITERATURà ªtefan Manasia, Cosmin Perþa, Niculae Liviu Gheran, NAÞIONALà LA UNA (INTER)NAÞIONALà 56 Andra Rotaru, Felix Nicolau, Chris Tãnãsescu, Mihai Vakulovski, Valeriu Gherghel, Rãzvan Þupa, Vasile Michel Cassir POEME 59 Gârneþ, T.O.Bobe, Marius Conkan 6 Steaua Alex Goldiº CRITICA ROMÂNEASCà ªI NICOLAE MAREª: 60 POST-TEORIA 24 DIPLOMAT ªI SCRIITOR Nicolae Mareº POEME 60 Ovidiu Pecican IRINA PETRAª 65 27

Paul Aretzu PREOT ªI SCRIITOR 61 Cristiana Keresztes LUMEA-NTR-O URECHE 63 Octavian Perpelea POEME 69 Ion Pop ”GRUPUL DE ACÞIUNE BANAT”, Roxana Francesca David POEM 69 POEZIA GERMANÃ DIN ROMÂNIA ªI GRUPAREA 70 „ECHINOX” 28 Cãlina Bora „SOPHIA“ LUI CHRIS TÃNÃSESCU CÃRÞI Ruxandra Cesereanu Adrian Matus POEZIA CA JOC SECVENÞIAL 71 32 HOBBITUL ªI ÎNGERII Ioana Popa EXPEDIÞIE ARCTICÃ 71 Andrei Dullo PAUL GOMA – ALBASTRÃVERZIMEA UNUI DIZIDENT ROMÂN 72 Dorin Mureºan UN EDITOR PROZATOR 72 Adrian Þion MUZICA TÃCUTÃ A POEZIEI 73 Emil Brumaru Mara Semenescu ZILELE FILO – Radu Þuculescu NIÞÃ SAU DOMNUL NU... 33 O PREZENTARE 75 Veronica D. Niculescu PRIVIÞI ÎN CAMERÃ 34 Livius George Ilea SALONUL DE IARNÃ AL MEDICILOR – EDIÞIA 42/2012 76 Mircea Braga STRATEGII ALE COMUNICÃRII ªI

NIVELE ALE RECEPTÃRII (I) 37 Georgiana Fodor O SEARÃ A POVEªTILOR DE IUBIRE 79 Cãlina Bora EXTAZUL SFÂNTULUI MARKON 41 Pavel Azap IN MEMORIAM: Aurel Rãu CALENDAR DE CEAPÃ 42 SERGIU NICOLAESCU 80 Irina Petraº HORIA BÃDESCU 70 44

Raul Popescu BÃIEÞII RÃI ªI MULTE ÎMPUªCÃTURI 81 Nicolae Viziteu AFORISME 83 1 Cãlina Bora „DUPÃ Ramona Novicov SCULPTURA, ACT DE DEALURI“ SAU DESPRE CREDINÞÃ 92 A DOUA MOARTE A D-LUI LÃZÃRESCU 84 Mircea Toma PLONJÂND ÎN Ruxandra Cesereanu MICRODETALII ÎMPREUNÃ CATHARSIS LENT 84 CU JACK DEJOHNETTE 94 Ioan Pavel-Azap CRISTIAN MUNGIU FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU EªECUL? 85 Ioan Pop-Curºeu VIOLENÞA EXORCISMULUI ªI A MORÞII 86 Victor Andrieº ÎNTÂLNIRE TÂRZIE, DAR GRATIFICANTÃ, CU AZIZA MUSTAFA-ZADEH 95 Eugenia Sarvari INTERFERENÞE 2012 88 Virgil Mihaiu ESTETICA JAZZULUI – 15 ANI LA ACADEMIA DE MUZICÃ DIN CLUJ 95 *** CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2012 96

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Florin Gavrilaº

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra Cesereanu Secretar general de redacþie: Octavian Bour Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº- Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco (Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de Cercetãri Transdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai) [email protected]; www.revisteaua.ro Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382, ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276) Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Ritual liric de ziua poetului

Adrian Popescu EDITORIAL Lyrical Ritual on Poets Day Nu numai la Botoºani, dar ºi în alte locuri multe ori, de foarte mult timp. Alãturi de Poemul- simbolice pentru cultura românã, la Academie, pomelnic, care-i aparþine, citit, tot atunci, pe în diferite oraºe, mai ales în cele legate de scena Teatrului Naþional din Botoºani (poem drumurile lui Eminescu, s-au desfãºurat unde Nicolae Prelipceanu rememoreazã adevãrate acte aniversare, dincolo de floarea tãiatã, de timpuriu, de destin, a unor festivismul care mai stãruie în mentalitatea autori remarcabili, pânã mai ieri colegii noºtri unora dintre noi. Eminescu, recitit, reinterpretat, de scris) postuma eminescianã omagiazã redescoperit, ca fondator al limbii poetice puterea poeziei de a vindeca rãnile istoriei. Mai româneºti, un autor trecut prin proba de foc a mult, cred, sugereazã un fir al continuitãþii modernitãþii, aceasta ar trebui sã fie, cred, lirismului românesc, o solidaritate dincolo de imaginea adecvatã a omagierii sale. La stiluri, în ciuda – sau poate datoritã? – rupturilor Botoºani, ca în fiecare an, de altfel, sãrbãtorirea survenite, necesare, de-a lungul istoriei literare celui nãscut la Ipoteºti, pe 15 ianuarie, datã a formelor. O vindecare a fracturilor culturale devenitã Ziua culturii naþionale, manifestãrile prin asumarea tuturor valorilor poeziei, ca un literare s-au bucurat ca de obicei de sprijinul bandaj al resudãrilor inspirate. Recunoaºterea autoritãþilor locale, Primãria, Consilul celorlalþi, sau o pledoarie pentru o lume municipal, Prefectura, revista Hyperion, pe de civilizatã a literelor contemporane, unde o parte, Uniunea Scriitorilor ºi Ministerul vanitatea celor care-ºi neagã înaintaºii literari Culturii, care a trasmis un cald mesaj, pe de devine ridicolã. alta... Prezent la ceremoniile din sala Teatrului La secþiunea Opera prima, un poet Mihai Eminescu din localitate, salã arhiplinã, basarabean, Anatol Grosu, a convins juriul, prim-vicepreºedintele Uniunii Scriitorilor, condus de criticul Mircea. A. Diaconu, dar ºi Varujan Vosganian, a adus salutul breslei pubicul prezent la Botoºani, de valoarea cãrþii scriitorilor, vorbind despre importanþa literaturii, lui de debut. Un aer de sinceritate, revalorificatã, în evoluþia civilizaþiei. face deliciul unor vibraþii lirice aparþinând, Laureatul pentru Opera omnia la aceastã aparent, unui ochi inocent, detaliind scene a XXII-a ediþie, poetul Nicolae Prelipceanu, cel rurale, uimiri infantile, figure tutelare. Sã care primit cununa de învingãtor, nu a uitat, în sperãm cã maturizarea lirismului nu va întârzia, cuvântul lui de mulþumire, sã menþioneze premiantul, alãturi de M. Hutopila, congenerul meritul lui Gellu Dorian, neobositul organizator ºi compatriotul sãu, reprezentând un mod al Festivalului Eminescu, încã de la începuturile postmodern de a resuscita sensibilitatea pentru sale, acum 22 de ierni. Nicolae Prelipceanu a universul rural. evocat primul an, 1990, al acestui recunoscut, Aº observa cã prestigiosul juriu pentru prin seriozitatea sa, Festival naþional de Opera omnia, format din preºedintele Nicolae poezie, festival intrat deplin în memoria Manolescu ºi membrii Ion Pop, Mircea Martin, publicului, când, alãturi de Laurenþiu Ulici, unul Cornel Ungureanu, a fost din acest an dintre fondatori, regretatul Mihai Ursachi a completat cu criticii, mai tineri, Al. Cistelecan, primit, primul, preþiosul trofeu, în biserica de la Mircea A. Diaconu ºi lon Holban. Iar nomi- Ipoteºti. Alocuþiunea lui Nicolae Prelipceanu, nalizaþii care au intrat în atenþia juriului au fost neconvenþionalã, dezinvoltã, aºa cum ne-a Mircea Cãrtãrescu, Marta Petreu, Ion Mureºan, obiºnuit ,de fapt, a constat din citirea adecvatã, generaþia 80 deci, pe lângã ceilalþi candidaþi contemporanã ai zice, a unui Eminescu mai merituoºi la premiu, Constatin Abãluþã ºi Gh. puþin cunoscut. Plin de lirismul specific, dar Grigurcu. Semn de înnoire, de deschidere, cum pigmentat de umor si vervã, textul eminescian ar trebui sã fie mereu, cinstindu-l pe Eminescu, Umbra lui Istrate Dabija Voievod, a fost citit, ritualic, dar neformal, ca pe un autor exemplar impecabil, de premiant, cu o evidentã viu, un romantic vizionar, marcând poezia familiaritate cu ritmul ºi muzicalitatrea românã, chiar dacã unii considerã datat poemului. Semn cã strofele au fost recitate vizionarismul. Suntem simple numere fãrã ascultãtorilor – mã numãr printre ei – de foarte acest dat al spiritului uman. 3 George Chiriac „The World of Tomorrow Will Look As We Build it Today“ Vineri, 14 decembrie 2012, mormântul lui Cioran îl gãseºte prin nu vor vedea lumina tiparului, Universitatea Babeº-Bolyai din bunãvoinþa unui îngrijitor al Nicolae Manolescu este cel mai Cluj-Napoca i-a conferit profe- cimitirului care îi povesteºte cã prolific critic, însumând prin ceea sorului Nicolae Manolescu titlul de sunt mulþi cei care îl viziteazã pe ce a publicat în România literarã Doctor Honoris Causa în cadrul un text de aproximativ 16 milioane unei manifestãri somptuoase ce de semne. Scriitoarea Marta s-a desfãºurat în Aula Magna a Petreu mai susþine faptul cã universitãþii. Nicolae Manolescu volumele lui Manolescu publicate este unul dintre cei mai importanþi pânã la acestã datã, puse în linie critici ºi istorici literari din România, dreaptã, ar depãºi lungimea de un impunându-ºi mai bine de cinci metru. Finalul conturat de Marta decenii amprenta asupra literaturii Petreu atinge apogeul eveni- române postbelice. Colegii de mentului: “Nu sunt multe personali- generaþie au afirmat cã “Manolescu tãþile dintr-o epocã despre care era Critica, nu doar Criticul”. poþi sã spui; dacã nu ar fi existat, Nicolae Manolescu este profesor epoca ar fi arãtat altfel. Despre în cadrul Facultãþii de Litere din Nicolae Manolescu putem sã Bucureºti din 1963, director ºi spunem liniºtiþi cã, dacã nu ar fi editorialist al revistei România existat, literatura românã ºi literarã din 1990, membru întreaga culturã româneascã din corespondent al Academiei 1962 încoace ar fi arãtat altfel. ªi Române din 1997, director al anume, cu mult mai rãu”. Uniunii Scriitorilor din România din Dupã Laudatio-ul Martei Petreu, 2005 ºi este din 2006 ambasadorul rectorul Ioan-Aurel Pop ºi pre- României la UNESCO. În prezent ºedintele Senatului Ioan Chirilã i-au locuieºte la Paris. înmânat lui Nicolae Manolescu Decernarea titlului de Doctor însemnele ºi diploma care atestã Honoris Causa a avut loc în Aula titlul de Doctor Honorius Causa. Mo- Magna a universitãþii, în prezenþa tivaþia Universitãþii Babeº-Bolyai membrilor Senatului ºi a unui “român”. Aflu cu uimire pentru pentru care Nicolae Manolescu a numeros public. Fãrã niciun minut prima oarã porecla de dupã moarte primit titlul de Doctor Honoris Causa întârziere, la ora 11:00, se deschid a lui Cioran ce rãmâne în cimitirul are în vedere “rolul sãu în stabilirea ambele uºi ale aulei ºi, printr-o francez, “românul”. Rectorul Ioan- direcþiei cultural-literare a þãrii ºi miºcare nevãzutã, intrã într-o Aurel Pop a tras un semnal de pentru opera sa excepþionalã de formulã academicã profesorul alarmã, cu gândul cã e greu sã istoric ºi critic literar”. Nicolae Manolescu urmat de faci cãlãtorii în lumea morþilor, aºa Copleºit de Laudatio rostit de membrii Senatului universitãþii. cum zicea Eugène Ionesco, pentru scriitoarea Marta Petreu, Nicolae Manifestarea începe cu discursul a putea aprecia valorile ºi cã Manolescu a dezbãtut liber o rectorului Ioan-Aurel Pop care îi trebuie sã ne îndreptãm atenþia problemã despre care a mãrturisit mulþumeºte lui Nicolae Manolescu cãtre valorile contemporane. cã îl obsedeazã – autoritatea în pentru prezenþa în salã, aducând Cu prilejul acestei manifestãri, ºcoli. Criticul evocã momente din în prim-plan opera acestuia, scriitoarea Marta Petreu rosteºte adolescenþa sa, viaþa departe de activitatea de critic ºi istoric literar. o superbã Laudatio, fãcând o pãrinþii care au fost trimiºi din motive Pornind de la o experienþã puternicã vivisecþie a volumelor politice în închisoare, momentul personalã, rectorul Ioan-Aurel Pop semnate de Nicolae Manolescu. terminãrii liceului Gheorghe Lazãr povesteºte cum, cu ani în urmã, Marta Petreu are curajul de a face din Sibiu din 1956. Mãrturiseºte cã cãuta într-un cimitir francez (n.r. o incursiune extrem de exactã în se simte profund vinovat faþã de cimitirul Montparnasse din Paris) ceea ce priveºte activitatea literarã Cluj pentru cã dupã terminarea mormântul lui Tristan Tzara ºi al lui a criticului, axându-se în mod liceului Gheorghe Lazãr din Sibiu E.M. Cioran. Cu greu identificã special pe cronicile literare este singurul din generaþie care mormântul lui Tzara, gãsind un realizate de Manolescu timp de trei alege sã-ºi urmeze studiile la bileþel pe care scria: “Din Suceava decenii în revista România literarã. Bucureºti. Nu ezitã sã echilibreze am venit sã te vãd, chiar dacã Dupã calculele Martei Petreu, care balanþa, spunând cã aici s-a putut 4 pentru asta am dat ultimii mei bani”; nu îºi imagineazã cã acele cronici bucura de cea mai puternicã elitã de profesori, enumerându-ºi câþiva studiazã istoria literaturii, volumul importantã de culturã ºi o puternicã dascãli: Grigore Brâncuº, Paul sãu numit Istoria criticã a literaturii autoritate – întãrind ideea cã Cornea, Matilda Caragiu etc. române rãmânând astfel un profesorul are un rol important în Susþine cã în interiorul ºcolii se simbol, iar Manolescu va deveni cadrul societãþii: “lumea de mâine simte ca într-un mediu natural, dar prin consecinþã ultimul istoric literar va arãta cum o facem azi”. Este e trist pentru cã asistã cu spaimã al României. Susþine cã literatura extrem de sceptic în ceea ce la degradarea acesteia. este alcãtuitã din multe particule priveºte viitorul învãþãmântului Criticul literar Nicolae elementare ºi cã pânã acum a românesc. Nicolae Manolescu se Manolescu a judecat dur sistemul lucrat “criticã cuanticã”, nu la declarã uimit de numãrul educaþional românesc actual, literaturã intuitivã cu dovezi de profesorilor din cadrul Universitãþii susþinând cã a dispãrut serio- incompletitudine. Babeº-Bolyai din Cluj, susþinând zitatea, autoritatea ºi interesul faþã Nicolae Manolescu pune în cã “universitatea e o maºinãrie de latura umanistã. Criticul este antitezã studenþii francezi care au uriaºã cu roþi ºi rotiþe”, considerând indignat cã în ziua de astãzi nu se ieºit în stradã din cauza Clujul ca un puternic centru mai studiazã limbile clasice, logica, incovenientelor cauzate de cultural, în defavoarea Bucureº- retorica, filosofia în adevãratul sistemul educaþional francez cu tiului pe care îl denumeºte “târg”. sens al cuvântului, istoria filosofiei manipularea din România La finalul discursului sãu, ºi istoria literaturii. Dupã visele sale comunistã în care educaþia se rectorul Ioan Aurel Pop i-a mulþumit ar fi înfiinþat un “liceu de culturã fãcea fãrã informaþie. În viziunea pentru sosirea la UBB, generalã la om”. Paradoxal ºi ludic sa, un “dascãl mare” este acela reproºându-i cã a întârziat o se aratã bucuros cã nu se mai care are o anumitã vocaþie, o dozã jumãtate de secol.

Copac înfrunzit 5 FenomenulFenomenul FacebookFacebook (I)(I) The Facebook Phenomenon (I) Ca megashow al o modalitate de supravieþuire între ceilalþi drogaþi- umanitãþii internautice, internauþi care rivalizeazã adesea, fiindcã se aflã într- Megashowul în mod cert cel mai spec- o competiþie mini-existenþialã ca la un joc de ruletã taculos teatru de tip pa- sau, dimpotrivã, ca în culisele unei campanii nopticum în miºcare, pe electorale. Cine este adict la Facebook (scriitor sau internautic bandã rulantã, de pânã nu, pur ºi simplu om), poate încerca sã se dezintoxice Internautic Mega Show acum, cu actori maximali treptat, întrucât o detoxifiere bruscã ºi radicalã nu este dar cu ºi mai mulþi actori posibilã. Narciºiºtii (majoritatea suntem aºa ceva, în infinitezimali, fenomenul chip înnãscut ori adaptat la împrejurãri) vor avea Facebook are un impact greutãþi de imagine ºi reflectare, fie prin abundenþã, aparte în România, da- fie prin negaþie! toritã specificului de Un Parlament Facebook nu existã încã, în causerie al naþiei, datoritã schimb existã o subtil-fãþiºã poliþie care monitorizeazã histrionismului ºi exhibi- membrii organului FCB, deoarece indivizii adicþi au þionismului care le sunt alcãtuit deja un uriaº popor de bunã voie în sclavie. La în oase ºi în sânge ro- nivel mentalitar, fenomenul FCB este fascinant, o mânilor, într-un procent trufanda pentru cercetãtori, întrucât se poate specula Ruxandra Cesereanu debordant. Românii vor cu vârf ºi îndesat, pot fi inventate ºi adaptate concepte, sã vorbeascã toatã vre- se pot face grafice, se pot înregistra procente mea, sã flecãreascã, sã tragã cu ochiul prin toate participative ºi active ori pasive etc. Poporul FCB ºi-a gãurile cheii ºi pe sub preºuri. Românii vor sã sfãtu- creat o limbã facesperanto, uºor de învãþat ºi de predat. iascã (ºi, uneori, sã primeascã sfaturi), sã trãncã- Dar mai departe de toate acestea sau dincolo de ele, neascã, sã facã mutre, grimase, pozne, sã se expunã ce anume rãmâne? Cât, cum ºi de ce? Acesta este ºi sã-i devore pe cei expuºi. Viaþa intimã, viaþa cerebralã, rostul prezentului numãr tematic din revista Steaua. individual vorbind, dar ºi vieþile sociale, politice ori cultu- Curativ sau doar igienic, uneori ironic-profetic ori ludic, rale colective, toate acestea stârnesc un carusel al grupajul de texte de acum acoperã o puzderie de informaþiei ºi al imaginii, un carnavalesc aluvionar, nuanþe legate de fenomenul Facebook cu riscul, sufocant, dar care creeazã dependenþã acutã, fie cã asumat, al unui Turn Babel. Sã observãm aceste texte aceastã dependenþã este recunoscutã sau este negatã sub lupã valabilã doar pentru oarecare vreme, întrucât cu aplomb. Facebook este heroinã purã, LSD, marijuana totul e în miºcare ºi se modificã, la nivel de ore ºi zile, and Co. Se ingereazã cu seringa în vene, cu pipeta în în funcþie de ultimele informaþii postate ºi înghesuite în ochi ºi în gurã ori se aspirã direct cu nãrile. capul ºi în lumea noastrã de acum, formatate electronic Publicitarea adicþiei feisbuchiste este ea însãºi definitiv, pare-se!

Sunt conservator excedatã de privitul meu peste umãr la postãrile de ºi reticent în faþa noului pe contul ei); dar am ajuns instantaneu un entuziast Aristotel si, ca orice ardelean; de al lor, pe mãsurã ce le descopeream drept medii tot asta am refuzat multã mai perfecþionate pentru comunicare. Facebook-ul. Un vreme sã-mi fac cãsuþã Ion Mureºan, practicându-ºi elocinþa într-o discuþie de mail, blog sau cont despre poezie ºi noile medii la o sindrofie din Rotonda pe Facebook. Însã, pe Muzeului Literaturii, într-un enthousiasmos atât de tipic status despre de altã parte, dezvolt lui, clama profetic: „Internetul, ca ºi poezia, face spiritul nenatural de repede vizibil!”. (ªi e tot atât de tipic lui Ion Mureºan ca, la prietenie adicþii – de asta am discuþia subsecventã în particular, sã-mi producã teoria Aristotel and Facebook devenit, rând pe rând, în riguros antinomicã, dupã care Internetul corupe spiritul ciuda întârzierii iniþiale, ºi-l opacizeazã.) Am fost atunci numaidecât de acord epistolier internautic cu el – cele douãzeci-treizeci de bloguri din care se frenetic, blogger împã- compunea pentru mine blogosfera erau suma spiritelor timit ºi Facebook-ist celor care le scriau – sau, ca sã fiu preþios (dar nu compulsiv. ªi adresa de inexact, sper), corelativul obiectiv al Spiritului lor mail, ºi blogul, ºi contul conaturat. Eram, ca sã zic aºa, un blogger hegelian: de Facebook mi le-au intuiam cã, dincolo de profuziunea de bloguri, existã fãcut alþii (mã rog, un Spirit al blogosferei care cautã sã se realizeze. ªi- contul de FB mi l-am mi convenea sã cred cã cele douãzeci-treizeci de fãcut singur, dar presat bloguri din blogroll-ul meu sunt toate croite dupã chipul 6 Radu Vancu de Camelia, soþia mea, ºi asemãnarea acestui Spirit – pe care-l fac astfel vizibil. Dupã cum îmi convenea de minune sã cred cã participãm ºi la conºtiinþa de a exista a prietenului mignonul meu colþ de blogosferã poate funcþiona ca nostru, lucru la care nu se poate ajunge decât o imagine metonimicã a României mele. Era România ducându-ne viaþa împreunã cu el, adicã trãind într-o mea de buzunar, ºi arãta al naibii de bine. Sau, ca sã comuniune de gânduri ºi idei. [...] Cãci prietenia contrag cumva cele douã teorii într-una singurã, aº înseamnã comuniune. Ceea ce simte un om faþã de zice cã era spiritul României mele de buzunar, sine simte ºi faþã de prietenul sãu; or, în ceea ce-l ACEBOOK urmãrind sã se realizeze – adicã sã se obiectiveze priveºte pe el însuºi, conºtiinþa faptului de a exista în real. Nu mai vãzusem niciunde o reducþie la scarã este ceva plãcut, deci plãcutã îi va fi ºi conºtiinþa a României atât de hipnoticã, atât de seducãtoare. existenþei prietenului sãu”. (Pasajul e analizat Înþelegeam, fireºte, cã aleph-ul ãsta borgesian e o exemplar în foarte comprimatul ºi intensul eseu al ficþiune – dar avea meritul cã era o ficþiune sanitarã. lui Giorgio Agamben numit chiar Prietenul, recent Una dintre acele ficþiuni utile fãrã de care existã riscul tradus la Humanitas.) ca totul în jur sã devinã septic. Nu sunt multe: familia, Aºadar, de asta apãsãm compulsiv, minut dupã FENOMENUL F prietenia & poezia, înainte de toate. minut ºi orã dupã orã, sãgeþica din colþul dreapta jos Se cade sã fac aici un distinguo pe care-l cred al ecranului, derulând la nesfârºit pergamentul în important: familia e singura ficþiune utilã realã – adicã continuã actualizare al „stãrilor” prietenilor noºtri de obiectivabilã, tangibilã, „pipãibilã cu mâna”, cum ar fi Facebook: pentru a participa la conºtiinþa lor de a spus un mare prieten comun al nostru. Pe când exista. prietenia & poezia sunt fantasme ideale, nu mai puþin ªi de asta postãm „stãri” pe care vrem sã le utile & indispensabile, dar imateriale ca Duhul Sfânt împãrtãºim: fiindcã prietenia înseamnã comuniune. purtându-se deasupra apelor. Familia fiind, în seria Cât despre like-uri, ele înseamnã exact ce asta de metafore mistice, echivalentul Întrupãrii. Ca spune Aristotel în finalul paragrafului citat: anume ºi în cazul Treimii, ele funcþioneazã însã geminat, cã ne este „plãcutã... conºtiinþa existenþei prietenului” purtându-ºi fiinþa comunã prin viaþa noastrã ºi nostru. mântuind-o de cele rele. Facebook-ul se dovedeºte aºadar nebãnuit de Pentru hegelianismul meu 2.0, Facebook-ul a aproape de ceea ce Aristotel numea „comuniunea însemnat numai o modificare de grad, nu una de de gânduri ºi idei” cu prietenul. Sau de „viaþa în substanþã. Ceea ce, în mediul blogurilor, se vedea comun [syzen]” cu el, de acea simþire împreunã sau numai în ghiciturã, acum se vedea de-a dreptul, cu o con-simþire [synaisthanesthai] pe care Agamben o eficienþã la început înspãimântãtoare. Însã am traduce aºa: „Prietenia este instanþa acestei constatat repejor cã mai mult de jumãtate dintre cei consimþiri a existenþei prietenului în simþirea mai activi sunt, cu excepþiile de rigoare, tot vechii existenþei proprii” (italicele sunt ale filosofului italian, bloggeri, translaþi acum într-un mediu încã mai propice, e fraza-cheie a eseului, singura pe care o subliniazã prin care postãrile lor se propagau fãrã nici un fel de astfel din tot textul). Ei bine, impresia mea e cã opreliºti, precum lumina în vid. Iar postãrile vorbeau, aceastã „consimþire” e traductibilã în terminologia cel mai adesea, tot despre poezie – adicã despre Facebook prin share – prin împãrtãºirea stãrii poezia din filme, din picturã, din muzicã, din... poezie, prietenului în simþirea stãrii proprii. din fotbal º.a.m.d. –, tot despre prietenie, adicã despre De altfel, la douã rânduri mai jos, Agamben aceleaºi ficþiuni utile & ideale al cãror Spirit dãduse noteazã: „senzaþia existenþei este deja dintotdeauna viaþã blogosferei. împãrþitã ºi împãrtãºitã, iar prietenia numeºte Printre atâtea definiþii posibile ale prostiei, iatã aceastã împãrtãºire”. ªi, dacã tot se observã în alt una atribuitã lui Einstein: prostul, ar fi zis fizicianul eseu din carte cã „terminologia reprezintã momentul nostru, e un om care, atunci când îl întrebi cât e ceasul, poetic al gândirii”, mi se pare de-a binelea poetic cã începe sã-þi explice cã timpul e relativ. Ei bine, m-am share-ul din terminologia FB e traductibil în comportat pânã acum ca un prost sadea – încercând terminologia prieteniei apud Agamben prin sã explic de ce pierd timpul pe Facebook, m-am „împãrtãºire”. Cuvânt care, dincolo de sarcina nãpustit sã aglomerez explicaþii despre spiritul misticã evidentã, are ºi una politicã – mai subtilã, hegelian al blogosferei ºi despre ficþiunile utile ale mai greu detectabilã, dar nu mai puþin marcatã. Se familiei, prieteniei & poeziei ca sã ajung la o concluzie împãrtãºeºte nu numai o credinþã religioasã, ci ºi de o evidenþã orbitoare: Facebook-ul are de-a face una politicã. Agamben însuºi observã, în acelaºi cu prietenia. Orice puºti care a dat un send friend context, cã „prietenia are un statut ontologic ºi, request sau add friend ar fi putut spune asta din prima totodatã, politic”; iar peste douã pagini îºi continuã secundã, fãrã ocolul prin fenomenologia spiritului astfel ideea: „[conceptul de ‚prieten’] e strãbãtut totuºi blogurilor sau prin tipologia ficþiunilor utile. de o intensitate ce-l încarcã cu ceva de ordinul unei Nu înseamnã însã cã, dacã mi-am dat seama forþe politice. Aceastã intensitate este acel syn, acel cã-s stupid, m-am ºi deºteptat. Ba chiar dimpotrivã, ‚con’ care împarte, rãspândeºte ºi face sã poatã fi în cele ce urmeazã o sã dau în gropi de-a dreptul ºi o împãrtãºite... însãºi senzaþia, însãºi plãcerea de a sã-l aduc în discuþia noastrã despre Facebook pe exista”. Desfid pe oricine sã gãseascã un echivalent însuºi Magistrul stagirit; în Etica nicomahicã, în mai precis ºi mai riguros pentru „acel syn care paragrafele 1170a – 1171b, Aristotel produce una împarte, rãspândeºte” ºi împãrtãºeºte decât banalul dintre cele mai exacte descripþii imaginabile ale share; ºi tot aici se cade numaidecât sã observãm Facebook-ului; magister dixit: „Trebuie deci sã „statutul ontologic ºi, totodatã, politic” al prieteniei 7 reticulare de pe FB, care încarcã reþeaua cu „ceva (Fireºte cã ºtiu cã prietenia de pe Facebook e de ordinul unei forþe politice”. Într-un fel, nu atât un simulacru de prietenie. Dar, cum lumea toatã e azi Facebook-ul, care a fost doar un mediu, ci prietenia un simulacru, asta nu mã neliniºteºte. Cel puþin nu însãºi a fost cea care a destructurat atâtea regimuri prea tare.) totalitare în „primãvara arabã”. Acum, în fine, pot spune ce se pierde ºi ce se ACEBOOK Nu ºtiu dacã am convins cititorul de afinitatea câºtigã atunci când navighezi ore în ºir pe Facebook. profundã dintre filosofia lui Aristotel din Stagira ºi aceea (Aº fi preferat sã pot prezenta ca rãspuns un poemaº a celui mai fidel urmaº contemporan al lui, Zuckerberg de zece versuri în locul unui eseu confesiv & stângaci din White Plains (pe mine unul aproape cã m-am de zece mii de semne – dar din februarie anul ãsta, convins). Whitehead scrie undeva cã toatã filosofia de când am terminat Frânghia înfloritã, n-am mai reuºit europeanã e o sumã de note de subsol la Platon; o fi. sã scriu poezie. Sã trecem însã. Iatã aºadar de ce Însã Facebook-ul, în ale cãrui infern ºi paradis sunt eu, compulsiv în prietenie, ca ºi-n poezie ºi-n toate

FENOMENUL F mai multe lucruri decât se viseazã în filosofie, e cea cele, sunt compulsiv ºi în materie de like ºi share: mai exactã aproximaþie a prieteniei qua comuniune, pierzând pe Facebook timp, câºtig prietenie. Adicã aºa cum e ea definitã de Aristotel. Iar dacã exagerez, una din fundamentalele ficþiuni utile. Nu-i deloc o n-o fac în nici un caz mai mult decât Whitehead. afacere proastã, nu-i aºa?

Dacã Facebook ar câteva postãri cu muzici sau statusuri personale, în fi o þarã cu graniþe funcþie de viaþa ºi preocupãrile fiecãruia. Viata,,,, internaþionale, aceastã În ultimii doi ani, lumea Facebook s-a mai zonã virtualã ar fi a treia modificat, prezenþa sau absenþa din reþea conteazã, intermediara þarã a lumii, asta dacã atât pentru scriitori, critici, cât ºi pentru edituri sau luãm în considerare reviste literare. Rar se mai fac teste, Farmville s-a în reteaua, numãrul de locuitori (1 demondat, dar invitaþii în Crash Candy, Chefville ºi miliard în septembrie, alte aplicaþii încã primim. Pe lângã simplul cerc de Facebook 2012); însã Facebook prieteni, cunoscuþi, foºti colegi de liceu sau facultate Facebook Network: In-between rãmâne doar o lume ºi alte persoane cu care vrem sã fim în legãturã, Life virtualã, iar presupuºii Facebook îþi permite sã ai un cerc limitat sau locuitori sunt doar dimpotrivã destul de numeros de oameni cu care utilizatori într-o „co- poþi intra într-un fel de dialog, pentru care poþi fi vizibil, munitate” din care te deºi nu existã, în mod obligatoriu, o legãturã în poþi deloga oricând. realitate. Magicianul nu a tãiat, de fapt, femeia în douã, ªi când am vãzut postarea, I liked it dar te face sã crezi pentru câteva secunde Amestecul pe care Facebook-ul îl presupune cã asta s-a întâmplat. este cel al unei pseudo-lumi de relaþii ºi prietenii, Ce înseamnã de viciate de suprafeþele strãlucitoare ale like-ului, care atunci când nu e dat la timp modificã atmosfera Lavinia Rogojinã fapt acest spaþiu social? Întoarcerea de bun simþ planetei Facebook. În general, scriitorii sau oamenii la dicþionarul explicativ online îþi spune urmãtorul lucru: din zona culturalã posteazã muzici, fotografii sau Social. (1. Creat de societate, propriu societãþii; care fragmente de culturã, construindu-ºi astfel un album este legat de viaþa oamenilor în societate, de raporturile virtual al preferinþelor ºi intereselor personale. lor în societate sau faþã de societate; care priveºte Facebook-ul e pe lângã toate acestea ºi un societatea omeneascã. 2. Propriu unui anumit tip de mijloc de redirecþionare directã cãtre site-uri, pagini societate; legat de apartenenþa la o anumitã categorie ale unor edituri, articole sau alte evenimente socialã, la un anumit grup social.). Conform definiþiei, culturale. Fiecare utilizator îºi poate personaliza Facebook ar fi o reþea socialã. stream-ul în funcþie de accesãri, vizualizãri sau steluþe dãruite cercului de prieteni apropiaþi. Traficul pe Facebook, în cazul anumitor companii, ajunge Începuturile sã fie esenþial, pentru cã lumea Facebook este una A fost odatã ca niciodatã un fel de grãdinã a lui suprapopulatã unde legãturile ºi conexiunile se Dumnezeu, Facebook - aproape o altã lume. La creeazã de la sine, de multe ori indirect. Reclama începuturile sale în România, reþeaua socialã nu a ºi promovarea pe Facebook nu se rezumã la afiºe, fost acaparatã de oamenii de culturã. Era pe atunci ci la interacþiunea cu utilizatorii, într-un mediu care (în anul 2009) un spaþiu de joacã cum sunt cele îþi vinde senzaþia de implicare ºi apropiere. Numele special amenajate pentru copii, în mall-uri. Se fãceau folosit e cel real (nu întotdeauna, desigur), zilnic cel puþin câteva teste ºi quizzuri puerile; cu toþii utilizatorul vede poze, check-inuri sau poze cu voiam sã ºtim cine am fost în viaþa trecutã, ce nume familia prietenilor virtuali. În acþiunile de marketing ni s-ar potrivi dacã am fi un personaj dintr-un roman, sau promovare, are astãzi un rol important ºi ce culoare ne reprezintã, nimicuri de felul acesta. Zilele utilizatorii atenþi reuºesc sã prindã aceste mici 8 treceau altfel, printre teste ºi quizzuri se mai strecurau mecanisme de auto-promovare. The dark side of Facebook Zuckerberg zâmbind prietenos, el însuºi cetãþean de onoare al lumii Facebook, îþi dã de înþeles cã existã un Facebook-ul românesc a avut subiecte de scandal spaþiu intim pe domeniul Facebook. Desigur, mai toþi unul dupã celãlalt într-o perioadã nu foarte îndepãrtatã: utilizatorii ºtiu cã zona privatã nu poate fi pãstratã doar alegeri politice, scriitori acuzaþi sau apãraþi, instituþii prin configurarea anumitor setãri. Versiunea aceasta e contestate ºi calorifere resemantizate. Efectul sau mai degrabã o ficþiune utilã, dar nu e nimic de speriat. ACEBOOK modificãrile faliilor din realitate nu a durat. Facebook e Exihibiþionismul e un fel de gripã viralã cu care ne-am doar un mijloc de transmitere a informaþiei, e câteodatã acomodat, cei mai mulþi utilizatori sunt conºtienþi cã o cutie poºtalã în care þi se îngrãmãdesc pliante cu tot distribuie „mai departe” informaþii personale, dar lucrul felul de oferte nedorite sau scrisori politice de la oamenii acesta nu ne mai deranjeazã. Am învãþat sã share-uim, prinºi în campaniile lor. Materialele din cutia poºtalã le chiar dacã mai mult virtual. primeºti fãrã expeditor, îþi sunt lãsate acolo de persoane necunoscute ºi de multe ori nici nu le citeºti. Pe de altã Micro-naraþiuni ºi alte ficþiuni utile FENOMENUL F parte, pe Facebook, persoana care îþi livreazã mesajul – uneori chiar un prieten din realitate, alteori doar o Pe Facebook poþi afla preferinþele muzicale ale unor cunoºtinþã cu care ai intrat la un moment dat în contact scriitori, preferinþele politice ºi luãrile de poziþie, poþi afla ce sau poate doar persoane dintr-un cerc comun – te mai citesc în cazul în care mai pun citate sau dau un influenþeazã direct sau indirect ºi nu poþi evita vizualizarea share la o copertã de carte. Într-un fel, asiºti, în direct, la mesajelor interpuse între postãri mai mult sau mai puþin scrierea unui jurnal online intermitent. Vizualizãrile pot fi personale sau de interes general. Desigur, oamenii pot fãcute ºi la doar câteva secunde distanþã de Enter-ul fi scoºi din cercul prietenilor sau de pe stream. Cu toate originar. acestea, în anumite perioade þi-e imposibil sã nu Pe Facebook ar putea exista o micro-naraþiune vizualizezi tot felul de mesaje pline de patos sau pozele culturalã, o istorie a preferinþelor sau un jurnal virtual comun amuzante, voit ironice care au pretenþia unei care trãdeazã anumite legãturi ºi date biografice. Cu toate deconstrucþii fragile. Pe lângã acestea, urmãreºti acestea, jurnalul online e dificil de urmãrit, dacã nu eºti un înregimentãrile prietenilor în armate invizibile. ªi pentru stalker profesionist. Sau poate se întâmplã sã nu fii cã eºti prins aici, simþi nevoia uneori sã reacþionezi. ªi interesat. aºa, timpul trece în comentarii prelungite, într-un mediu Dar oare pot fi like-urile, share-urile, reacþiile sau extrem de instabil în care funcþioneazã regula celor 15 postãrile anumitor scriitori catalogate sau incluse într-o minute (secunde) de faimã. Ce se întâmplã ulterior, e zonã clar delimitatã sau vor rãmâne mai degrabã regiuni previzibil: orice subiect e înlocuit cu un altul. ªi implicarea, dispersive? Aºa cum se ºtie, jurnalul poate include nume, amuzarea sau enervarea dispar. situaþii jenante, mici bârfe, detalii uneori amuzante, Rãzboiul opiniilor, al like-urilor sau al share-urilor evenimente explozive legate de viaþa personalã. era de la început o remizã, în care nimeni nu a câºtigat Facebook-ul poate cã se apropie în anumite puncte de aproape nimic, poate doar ranchiunã, repulsie pentru jurnal, dar e unul care se pierde. un amãrât de like, share sau articol promovat. Toate Reþeaua socialã vrea sã ne organizeze din ce în ce mini-rãzboaiele purtate pe Facebook dispar atât de mai mult relaþiile, paginile pe care alegem sã le vedem, repede încât þi-e dificil sã nu le percepi ca simple jocuri paginile culturale pe care le accesãm cu regularitate ajung nereuºite ºi uneori de-a dreptul plictisitoare. E adevãrat, sã aparã zilnic, prietenii pe care i-am fericit cu o steluþã, ne amuzãm, unii dintre noi ne înverºunãm, alþii tãcem ºi apar, de asemenea, cu fiecare postare. Acum, poþi vedea postãm poze cu pisici, muzici sau link-uri cãtre articole dacã cineva þi-a vizualizat mesajul, poþi afla în timp real din afarã unde totul pare mai steril. Câteva prietenii se când þi se vizualizeazã sau dacã þi se vizualizeazã mesajul mai stricã între timp. Nu e mare lucru. Mai ales când trimis. Poate cã uneori deschiderea aceasta te deranjeazã. acestea sunt mai mult virtuale. Dar ne obiºnuim cu toate ºi nu prea ne mai pasã. Ne Cumva, lumea Facebook nu funcþioneazã perfect adaptãm schimbãrilor pe care reþeaua ni le impune, ca în pentru cã presupune suprapunerea unui spaþiu privat orice spaþiu social pe care îl împãrþim cu alþi indivizi. Uneori peste unul public. Scriitorii ºi oamenii de culturã au pe nu avem posibilitatea alegerii. De fiecare datã însã alegem lângã identitatea publicã ºi pretenþia unui spaþiu personal sã rãmânem în lumea intermediarã pe care am amenajat- de manifestare. Cu toate acestea, spaþiul personal, cercul o fiecare cum am ºtiut mai bine. de prieteni, se amestecã neclar cu cel al cititorilor ºi al oamenilor cu care fiecare lucreazã sau interacþioneazã. Un fel de spaþiu social În România, exista acum câteva luni o fervoare a Suntem aici pentru conexiuni ºi relaþii, pentru prezenþei în dispute, exista parcã o nevoie constantã pozele pe care le mai vedem, pentru muzici, pentru de semnat petiþii ºi protestat în cele patru zãri. ªi astãzi veºti ºi mici bârfe, pentru link-uri ºi evenimente, pentru se mai fac tabere ºi se construiesc baricade. Totul se amuzament ºi reacþii spumoase, pentru cã avem timp întâmplã între pereþi (Wall. click) de sticlã ºi case pe care vrem sã-l pierdem, pentru cã ne face plãcere nefuncþionale (Home. click). Problema cea mai delicatã sã ºtim ce sã întâmplã în lume ºi în ograda vecinului e tocmai amestecul spaþiului public cu cel privat, într-o ºi sã mai râdem singuri în faþa calculatorului. Pentru faunã postmodernã virtualã care oricât de multe opþiuni cã ne-am obiºnuit. E o lume liberã, o lume foarte ar avea (postãri pentru anumiþi prieteni, unfriend, aproape de exhibiþionism. Dar sensul acestui cuvânt ascunderea postãrilor anumitor „prieteni”) nu reuºeºte s-a mai schimbat între timp. Are ceva în comun cu sã îºi delimiteze prea bine graniþele teritoriale. Totuºi, un cuvânt pe care îl ºtim azi cu toþii: share. 9 „Copii fãrã copi- Parcã William Gibson (e bine sã îþi cunoºti lãrie/ N-aveam acces la duºmanii) scria undeva: „modele tîrãsc tinerii spre Hemoragia tehnologie” am scris într- lãbãrþare”. Numai cã, în era botoxului ºi-a paradisului un poem-ocazie acum lowcost, modele tîrãsc tinerii/bãtrînii spre cele mai , cîþiva ani. ªi distihul era, sinistre forme de socializare: blog, twitter, Facebook,

ACEBOOK umanitatii idubitabil, adevãrat pen- lectura aceluiaºi roman/romancier dominatrix la , tru mai toate progeni- umomendat, injectarea aceluiaºi drog (din Pantelimon hraneste limfa turile rupturii, decreþei în Beverly Hills), însîngerarea retinei cu acelaºi film nãscuþi în plin co- isterico-ezoteric, zguduirea periºorilor auriculari cu obeza a lumilor munism ca sã se ifosele aceluiaºi DJ... Pentru cã geek culture e, azi, maturizeze – brutal ºi modelul dominant, care dezvoltã forme adesea virtuale forþat – în securis- mimetice, obscene, cu o rarã, însã, putere de seducþie:

FENOMENUL F Humanity’s Bleeding Feeds the tocapitalism. Puþini, reþeaua Facebook trebuie inclusã aici, ca ºi avalanºa Obesity Lymph of Virtual Worlds dintre noi, aveau ceasuri de bloguri/ogoruri lucrate de stahanovi mai rafinaþi sau electronice cu jocuri, rudimentari. console, maºinuþe tele- Voi chiar nu pricepeþi? útia ne confiscã ultimele comandate, videoca- firicele de nisip ale timpului personal, ãºtia ne sete cu Superman sau opereazã cortexul în direct ºi-l doteazã cu clorofilã, Imperiul contraatacã, Peter Handke nu-i un nebun pentru cã-i susþine pe PC-uri primitive etc. În sîrbi ºi-ºi scrie literatura în creion, Junger a refuzat România, doar cei aleºi toatã viaþa sã poarte ceas.. Hemoragia umanitãþii amuºinau, umili, the hrãneºte limfa obezã a lumilor virtuale: ca-n Matrix geek culture. (În fapt, (Unu ºi Doi), Vlade! Cît de curînd ne vor înghesui la aceleaºi odrasle ale loc în conserva de unde, într-una din existenþele ªtefan Manasia nomenclaturii comuniste anterioare, am evadat. Iar dac-ar fi sã mã înscriu ºi, ulterior, ale celei securistocapitaliste.) Dar eu vreodatã pe Facebook, dacã voi avea chef sau, încercam sã mã pãstrez în cercul propriei puritãþi, în pur ºi simplu, voi fi aºa de deprimat încît sã o fac.– afara gãºtilor, ºcolilor ºi culturilor, supravieþuind ca Ei, bine, fiþi siguri, o voi face numai din naivitatea ºi Thoreau odinioarã la margine de pond sau ca nonºalanþa aia cu care uneori te alãturi rudelor, postumanii viitorului nu tocmai îndepãrtat. frãþiorilor sinucigaºi.

Nu de puþine ori mi- promovare al literaturii ºi al literaturii scrise de ei în am pus, asemenea altor special. Dar dacã mãcar 30% dintre prietenii virtuali Mirajul facebook scritori care au ºi ai autorilor care încã mai activeazã pe facebook le-ar acþionat între timp, cumpãra cãrþile am asista la un fenomen magnific: si, demonii sociali problema abandonã- tirajele acelor autori s-ar epuiza în câteva sãptãmâni. Facebook’s Mirage and the rii contului de facebok. Dar lucrul acesta nu se întâmplã, pentru cã lucrul Sociial Demons La suprafaþã motivele acesta ar trebui sã se întâmple în real, iar facebookul, sunt destul de simple: aºa cum este el acum, este cu totul distinct de real. facebook este un me- La fel cum în cazul unui rpg simplu, sau al unui canism complex care se simulator social, poþi deveni celebru, milionar º.a., hrãneºte din resursele uti- lucrul acela nu va avea niciodatã repercursiuni în lizatorului: energie, timp, realitate, facebookul, chiar dacã are în spate utilizatori creativitate. Câþi dintre noi reali, se comportã dupã aceleaºi reguli. nu s-au trezit ca dintr-un Am observat cu interes în ultimii ani acesele de coºmar dupã ore ºi ore în separare a personalitãþii, de schizoidizare la împãtimiþii ºir petrecute pe facebook lumilor virtuale. Existã societãþi întregi, legate la fãrã sã facã de fapt computer ca într-un matrix, care preferã sã fie Cosmin Perþa nimic? Câþi dintre noi nu conectaþi la o realitate virtualã în care pot avea ceea s-au simþit secãtuiþi de ce realitatea le refuzã. Implicarea este atât de vitalitate dupã alte ore în care facebookul i-a sedus cu puternicã încât cei doi oameni care locuiesc acelaºi luminile sale, cu interfaþa sa sclipitoare care pare sã ºtie, trup aporape cã nu au nimic în comun. Ratatul ºi sã spunã, sã ofere deschideri la tot? Câþi dintre noi nu genialul coexistã, iar genialul îl va separa încet-încet ºi-au irosit puþinul de inteligenþã ºi creativitate aruncând pe ratat de lumea care îl conþine, transformându-l doar mesaje în marea superficialã ºi fãrã de fund a unui într-un suport biologic pentru existenþa virtualã ºi în facebook autosuficient ºi devorator? ªi atunci, dacã virtual a genialului. Parazitul ajunge sã controleze toate aceste pseudorevelaþii existã, chiar ºi fulgurant, dorinþele gazdei speculându-i vanitãþile. Vanitãþile cele ce face facebookul sã fie atât de addicting, ce îl mai simple: popularitatea, celebritatea, sexualitatea, transformã în drog social? puterea etc. Veþi spune cã exagerez, dimpotrivã. Unii autori se mai amãgsc în continuare cã Pe de altã parte, sunt extrem de frecvente în 10 facebookul ar constitui un excelent mediu de lumea tinerilor noºtri scriitori episoadele de dedublare prin intermediul clonelor internautice. Acest avatar Fiecare personalitate are jocurile ei sociale de urmat, care le permite unora sã se ascundã de ei înºiºi, sã de multe ori chiar contradictorii. Pericolul intervine fie spirituali când nu sunt, sã înjure când le e teamã, atunci când personalitatea virtualã devine mai sã discrimineze, sã calomnieze când în realitate nu proeminentã decât cea realã. cea realã riscã sã fie ar avea puterea necesarã. Ce legãturã are cu subminatã ºi sã disparã. facebookul, unde majoritatea indivizilor apar cu numele Câþi dintre noi atunci când au fost dezamãgiþi ACEBOOK lor real? Simplu, acest proces de multiplicare a într-un fel sau altul nu s-au refugiat în virtual pentru personalitãþii, anterior apariþiei facebookului, este aºa zisa liniºtire, vindecare? De fapt pentru rehrãnirea similar în efect cu acela al asumãrii unui avatar care orgoliului lezat. Aici facebookul acþioneazã ca un chiar îþi poartã numele (cum se întâmplã pe facebook). demon: hrãneºte orgoliile (sau din contrã, le atacã doar Cosmin Perþa cel de pe facebook face eforturi pentru a le întãrâta ºi mai tare sau pentru a te aduce considerabile pentru a semãna cu Cosmin Perþa cel în pragul disperãrii), furã ochii “utilizatorului” utilizat din realitate. Dacã al doilea Cosmin Perþa i-ar da frâu îndepãrtându-l de la esenþial, de la conduita realului FENOMENUL F liber primului între ei doi s-ar deschide o falie ºi a spiritului, încurajeazã curiozitatea ieftinã, rãutãþile, considerabilã. spectacolul. ªi la final te lasã cu mâna goalã, fãrã Personalitatea utilizatorului de facebook este nimic, cu un spirit secãtuit, cu luni bune irosite în zadar. deja disociatã. Majoritatea aratã pe facebook o Îmi imaginez facebookul hohotind de toþi cei care i-au variantã idealizatã a lor. Foarte puþini sunt cei care cãzut în mreje în ultimul lor moment de luciditate când acþioneazã în realitate conform statusurilor lor. Mulþi realizeazã cã au fost înºelaþi, cã au pierdut, nu au vor da like pe facebook la un status, dar de multe ori câºtigat. din alte motive decât statusul, fie dorinþa de a-l mãguli Existã prejudecata cã nimic din ceea ce facem pe autorul statusului, fie din alte variate motive. Mulþi în virtual nu ne poate atinge în realitate. Miza este vor confirma pe facebook prezenþa la un eveniment, însã alta: ceea ce nu faci în realitate poate fi mai dar în realitate vor ajunge acolo mai puþin de 10% important, iar lumile virtuale tocmai asta îþi furã, dinre cei confirmaþi. De ce? Pentru cã în lumea virtualã posibilitatea de a face ceva. Ne putem ruga în virtual, personalitatea disociatã care acþioneazã acolo se ne putem mântui în virtual? Nu ºtiu, dar ºtiu sigur cã construieºte ipocrit faþã de cealaltã personalitate realã. în realitate nu avem timp de prea mult virtual.

Odatã cu globa- nu suferã în Facebookotopia, sau dacã suferã, suferã lizarea, deconstrucþia pentru cã este absolut necesar ca armata de prieteni Habeo Facebook graniþelor naþionale ºi virtuali trebuie sã fie conºtienþi de asta, spectatori la internaþionale precum teatru si eventual sã punã un “:)” în dosul postãrii, ergo sum! ºi progresul tehnologic viaþa privatã începând încet - încet sã disparã, lasând al ultimilor ani a apãrut loc trãirilor de grup la distanþã. ºi fenomenul reþelelor Conform statisticilor realizate de site-ul de socializare. Aces- www.socialbackers.com, unul dintre site-urile care tea sunt un adevãrat centralizeazã datele cu privire la numãrul ºi localizarea ‘melting-pot’ civilizaþional exactã a utilizatorilor FB, împãrþindu-i pe diverse (nu neapãrat civilizat, criterii, România se poate lãuda cu un numãr destul depinde de la caz la de ridicat. Þara noastrã este pe locul 9 în Europa, 34 caz), în care fiecare om mondial (cu 5.175.760 utilizatori), aflându-se îºi poate manifesta/ momentan pe un trend ascendent ce aratã o creºtere construi/deconstrui rapidã de 220.000 de noi utilizatori doar în ultimele Niculae Liviu Gheran identitatea dupã bunul trei luni. Nu doar numãrul mare surprinde cât ºi raportul plac. Un spaþiu virtual dintre acest numãr ºi populaþia þãrii, 23% dintre români utopic al democraþiei perfecte unde, de la gunoier la având cont pe site-ul de socializare, procentaj similar profesor universitar sau chiar mare demnitar, toþi avem înregistrat de þãri aflate în topul 5 european precum aceleaºi drepturi ºi oportunitatea de a ne exprima. Nu Franþa, Germania sau Italia. România este astfel la a fost întotdeauna aºa, dupã cum aratã Charles doar un loc distanþã (în topul european) de Federaþia Peterson în articolul In the World of Facebook, publicat Rusã (care are o populaþie de 143.200.000 locuitori). de site-ul www.nybooks.com ºi citat de centrul de Facebook-iºtii români reuºesc astfel sã surclaseze resurse ºi informaþii ale universitãþii Stanford. Mark ca numãr pe fraþii lor întru tastaturã din Irlanda, Suedia, Zuckerberg, fondatorul FB a pornit dezvoltarea reþelei Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Ungaria, în iarna anului 2004 pe cand era încã student la Grecia, Elvetia, Austria, Bulgaria, Ucraina, Moldova Harvard în Statele Unite. Iniþial, site-ul era menit sã etc. Vaticanul se aflã pe ultimul loc în lume cu doar 20 funcþioneze cu circuit închis, alcãtuirea unui profil fiind de utilizatori FB! Avem aºadar mai mulþi utilizatori condiþionatã de un lucru important, posesia unei adrese decât au Norvegia (2.000.280) ºi Danemarca de e-mail a universitãþii Harvard. Lucrurile s-au (3.005.040) puse la un loc, aproximativ unul din patru schimbat în timp ºi la ora actualã aproximativ un români având cont pe site-ul de socializare. miliard de oameni în întreaga lume sunt utilizatori FB. Este oarecum fascinant contextul românesc al Nimeni nu e trist, nimeni nu aratã rãu în poze, nimeni problemei, deoarece românul trãieºte perioada de 11 dupã cei cincizeci de ani de comunism în care a trãit Organizaþii similare au pagini pe site-ul de socializare cu anxietatea cã cineva, undeva, la o uºã, din spatele cu sediul în Canada, America sau alte þãri: WGAW unui colþ întunecat, îi va raporta activitãþile. Acum, (Writers Guild of America, West), WGAE (Writers majoritatea utilizatorilor romani nu au nici o problemã Guild of America, East), WGC (Writers Guild of în a raporta orice de bunã voie ºi nesilitã de nimeni pe Canada), WGSA (Writers Guild of South Africa) ºi ACEBOOK FB, anihilând tocmai ideea de viaþã individualã ºi nenumãrate alte þãri. Individual, scriitorii britanici, privatã de care s-a fãcut atâta caz justificabil. Ce americani, francezi sau germani au pagini de FB rost mai are existenþa unui sistem totalitar care publice administrate de multe ori nu de ei ci de editurile investeºte timp ºi resurse preþioase în supravegherea la care publicã, editura fiind responsabilã de individului când, acum, indivizii pot sã se supra- promovarea volumelor prin FB în numele autorului. vegheze între ei, singuri, gratuit. Ai un nou amor? Existã ºi situaþii în care autorul are în contractul cu Trebuie revizuit profilul pe FB. Te-a înºelat cineva? editura o clauzã care îl obligã sã menþinã pe o anumitã

FENOMENUL F Poporul trebuie sã ºtie! A decedat un membru din perioadã un profil de FB. familie? Plângem împreunã ca-n tradiþia strãbunã!. Nu Autori populari precum J.K Rowling, George R.R ºtii cu cine sã votezi? Aceastã veche dilemã Martin, Stephanie Meyer, E.L James, Suzanne Collins caragialianã poate fi rezolvatã tot pe FB pentru cã au astfel de pagini pe care sunt postate informaþii aici toþi prietenii au grijã sã îþi recomande cu cine, cam referitoare la volume, interviuri, recenzii, videoclipuri, de patru ori pe zi, doamne fereºte sã faci vreo prostie imagini care aratã activitatea autorului sau chiar ºi sã gândeºti sau sã alegi singur. Unde lucreazã imagini, planuri virtuale care reprezintã elemente din membrii familiei, ce fac în timpul liber, ce filme, muzicã universurile lor ficþionale. În cazul lui J.K Rowling se ºi cãrþi consumã? Pãmântul pare a nu se mai învârti poate observa un alt rol al paginii pe site-ul de fãrã ca prietenii tãi virtuali sã nu poatã sã aibã acces socializare, mai subtil, ºi anume reconstrucþia imaginii la toate aceste informaþii printr-un simplu ‘click’ al autorului care de cele mai multe ori este asociatã mouse-ului. Românul foloseºte FB cel mai abitir dintre seriei Harry Potter. Odatã cu publicarea noului ei toþi, el are cel mai detaliat profil, este cel mai social volum The Casual Vacancy se pot observa schimbãri dintre socializatori. O fi mult elogiata noastrã fire pe FB care indicã orientarea spre un nou tip de public. prietenoasã de ginte latinã? Similar, la noi Uniunea Scriitorilor are paginã de Prezenþa FB se face simþitã ºi în lumea literarã, FB. Scriitorul român se adapteazã destul de bine lumii atât pe plan internaþional cât ºi naþional, preocupãrile tehnologizate ºi nu se aflã cu mult în spatele colegilor scriitorilor antrenând în lumea virtualã, cãrþi, pãreri sau de breaslã din Marea Britanie, Franþa, Germania, SUA discuþii de tot felul. Este un lucru important, deoarece etc. unde, de multe ori, putem întâlni întregi comunitãþi FB prezintã, dincolo de pozele cu pisici, cãþeluºi, naþionale ºi internaþionale pe FB, construite în jurul veveriþe etc, un imens potenþial de comunicare - prin unui subiect literar sau academic, cluburi de carte s.a. text, imagini sau sunet -, favorabil dezvoltãrii Un alt element care la noi încã nu a fost exploatat comunitãþilor de indivizi cu interese comune. Astfel, este posibilitatea ca o carte în sine sã aibã profil de apariþia unui volum nou este, de exemplu, semnalatã FB, dând posibilitatea cititorilor de a discuta pe mult mai uºor unei comunitãþi FB decât prin simpla lui marginea unui singur volum. Mulþi scriitori români au plasare în vitrina unei librãrii. Editurile au ºi ele pagini pagini de FB, fie ele private, accesibile prietenilor ºi de FB, pãstrând astfel o relaþie mai apropiatã cu autorii cunoºtinþelor, sau pagini de persoanã publicã, ºi cititorii, reuºind o informare mai exactã cu privire la accesibile tuturor celor interesaþi de autorul respectiv. noile lansãri de volume, târguri de carte sau a altor Cu ajutorul lor, autorii români comunicã între ei, evenimente culturale, capãtând, astfel, un instrument schimbã idei, glumesc, oferã sugestii interesante din de autopromovare ºi comunicare în masã gratuit, lumea cãrþii, a filmului, a muzicii, a artelor de tot felul. popular ºi extrem de eficient pe când cititorul poate Câteodatã se ceartã, altãdatã se împrietenesc la loc, intra in posesia unor informaþii fãrã a mai fi necesarã drama FB confirmând cã ºi lumea virtualã este un deplasarea fizicã la librarii decât, eventual, pentru teatru cu actori ºi spectacole, cel puþin la fel de achiziþionarea volumului (iar odatã cu introducerea în interesante precum cele reale. Mulþi dintre scriitori au masã a formatelor electronice ºi a dispozitivelor de ºi bloguri personale unde posteazã diferite comentarii, citit de tipul Kindle, Nook, tablete etc, probabil nici recenzii ale cãrþilor nou apãrute, articole scrise în mãcar pentru atât). De asemenea, de multe ori putem diverse reviste etc. FB devine pentru aceºtia o observa autori români care oferã mostre din opere modalitate facilã de a dispersa aceste informaþii în pe FB sau chiar o gamã de posibile viitoare coperþi mediul virtual. pentru un volum sau altul, asupra cãrora cititorii O diferenþã destul de mare ºi interesantã între potentiali au dezlegare în a-ºi expune pãrerile. modul occidental, în special american, ºi cel românesc În Marea Britanie, WGGB (Writers Guild of Great de percepþie asupra cãrþii, a scriitorului ºi statutului Britain), organizaþia non-guvernamentalã afiliatã TUC sãu este observabilã în mediul virtual. Pe FB putem (Trades Union Congress), care se ocupã de drepturile observa cum, în Occident, cartea începe sã fie scriitorilor britanici are paginã de FB unde posteazã perceputã din ce în ce mai mult ca simplu produs de anunþuri relevante scriitorilor care lucreazã în domeniul consum. Dacã intri într-un magazin online ºi îþi cumperi cãrþii, teatrului, filmului, radioului sau chiar a jocurilor un televizor, o canapea, o vazã ºi ultima apariþie a video precum ºi informaþii referitoare la politica unui scriitor - vei fi atenþionat cã ai patru produse în 12 culturalã dusã de guvernul din Marea Britanie. coºul de cumpãrãturi. În logica consumerismului global actual, cartea devine un produs ºi nimic mai fie în alta este o specie din ce în ce mai vizibilã în mult, meseria de scriitor, o meserie ca oricare alta fie mediul virtual oferit de FB. Exprimarea unei opinii ea medic, dulgher, farmacist, fierar-betonist etc, este un lucru de altfel normal într-o societate care scriitorul devenind un simplu prestator de servicii care respectã dreptul individului la opiune, chiar dacã de satisface o cerere de piaþã specificã a populaþiei. (vezi multe ori, poate cel mai vizibil în cetatea virtualã FB, fenomenul ‘young adult novel’ din SUA). Ceea ce se certurile izbucnesc tot la fel de des precum cele din ACEBOOK observã diferenþiat la nivel de FB din cauza acestor lumea realã. În cazul scriitorilor, accentul este de factori este cã din paginile strãine dispare contactul cele mai multe ori pus pe comentarea deciziilor ce dintre autor ºi cititor, ele preluând scopul principal de influenþeazã înt-un fel sau altul lumea si instituþiile a face reclamã ºi vinde produsul, cartea, cât mai culturale româneºti sau alte subiecte presante aflate eficient prin diferite strategii de marketing (de exemplu, la ordinea de zi. Este drept, nu toþi scriitorii aleg acolo se pot posta reclame ‘cumperi seria Harry exprimarea unor pãreri politice explicite, existând ºi

Potter, primeºti Cronicile din Narnia la 50% reducere’ aceia care aleg o atitudine diplomatã, aparent FENOMENUL F de la aceeaºi editurã). În paginile româneºti de FB nu detaºatã de conflictele contemporane, pentru ei FB se pune atâta accent pe oferte speciale sau marketing, fiind mai de grabã un mod de a ieºi din cotidian într- ci se menþine încã o relaþie de socializare între autor un univers paralel, decât un mod de a reîntâlni ºi cititor, între autor ºi alþi autori. De multe (bineînþeles realitatea într-o altã formã. nu în toate cazurile), se vede pe site-ul de socializare Dar poate cea mai interesantã este nu privirea cum unii scritori români pun mai mult preþ pe prestigiul din interior ci momentul când, la sfârºitul zilei, poti adus de lansarea unui nou volum decât pe vânzãrile judeca în ansamblu activitatea prietenilor virtuali, propriu zise. conglomeratul imens de imagini, videoclipuri sau O altã îndeletnicire a unora dintre scriitorii discuþii care, puse laolaltã, alcãtuiesc deseori un români pe FB este politica. Scriitorul, criticul, omul puzzle instructiv, interesant ºi surprinzãtor, în special de culturã în general angajat politic, fie într-o direcþie, în cazul scriitorilor români.

Am auzit destul posesori de pisici. Li se oferã desene animate la lucruri legate de schimb ºi multe comentarii. Scriitori români Facebook încât la Nu ºtiu cum am ajuns sã am peste 3000 de momentul creãrii con- “friends”. Nu iau în serios denumirile, sunt convenþii, pe facebook tului propriu sã fiu dar dacã mãcar un sfert revin în viaþa mea FBistã la Romanian Writers on Facebook suficient de curioasã ºi, un moment dat, e bine. pe de o parte, reticentã. Apoi sunt numeroºi scriitori pe care îi poþi În timp, am ajuns sã descoperi prin intermedul FB-ului: unii posteazã poze privesc Facebookul ca rare cu diverse personalitãþi, alþii citate, alþii recomandã pe o mare revistã cu de cãrþi, filme, muzicieni, alþii scriu despre ei ºi fãrã voia toate: de la evenimente lor te inspirã, alþii îþi trimit informaþii despre evenimente, la care nu aº avea lansãri de reviste, de cãrþi. Fiecare mare instituþie din altcumva acces, la România sau din afarã are un cont de FB. Poþi sã ai medierea unor legãturi conversaþii total informale cu persoane pe care altfel cu persoane de peste le priveai prin prisma unei titulaturi pompoase sau mãri ºi þãri, contacte pe intimidante: CEO, director, administrator, ministru, Andra Rotaru care, altfel, probabil le-aº ambasador etc.În spatele FB-ului, sunt cu toþii niºte fi pierdut. Dacã în faþa unui e-mail contactul e oameni predispuºi la discuþii fãrã pretenþii sau etichete. preponderant discursive, Facebookul oferã multe Codul bunelor maniere este mai relaxat aici. Nu porþi accesorii în plus. E ca ºi cum, zi de zi, te trezeºti în frac ºi nici nu ai coc fãcut la coafor cu 10 minute în faþa unui brad de Crãciun, gata sã-þi umpli buzunarele urmã. Limbajul se dezvoltã lejer, netensionat, vorbeºti cu mici suveniruri. E ºi voyeur, e ºi sobru, e ºi lipsit pentru cã asta vrei sã faci atunci, de plãcere. Fãrã de pretenþii sau critici (noroc cu butoanele ignor sau impuneri, fãrã emoþii. Iar dacã vrei sã pãrãseºti spam sau block this person). E în mare parte amuzant onorabil o discuþie care nu îþi mai place, poþi pur ºi sã vorbeºti cu pãrinþii, de exemplu. Când sunt simplu sã deconectezi internetul (multiplu de evenimente în centrul cãrora este propria persoanã, “vinovaþi”) e mai uºor sã dai un share pe peretele mamei, tatãlui, Nu aº spune cã se creeazã dependenþã, ci cã fraþilor decât sã dai un telefon. E ca ºi cum le arãþi, se satisfac curiozitãþi. Cum aratã X de aproape, de încã, un carnet de note, la care ei, în loc de semnãturã, departe, în preajma lui Y etc. Pe unde mai este V, pe dau like. unde mai umblã U. Îþi actualizezi rapid niºte informaþii, În principal FB mã binedispune: pisicile mele, un fel de Wikipedia mai pe-nþelesul tuturor. Pluto (Plutiºor Rotaru) ºi Hubba-Buuba, sunt * personajele contului meu. Citesc cãrþi, se strecoarã Stau el sau ea aºa, faþã în faþã, cu câte o pozã, în bibliotecã nepãrat pe Istoria Literaturii Române(o un mic flirt (inocent sau dãtãtor de speranþe), gata sã maseazã de plãcere), cad de pe etajere, mârâie îºi vorbeascã. Pot fi colegi de grãdiniþã, pregãtiþi pentru precum cãþeii etc. Socializeazã cu alte pisici ºi jocuri infantile, sau colegi maturi, gata sã încalce orice 13 rigori ale unei alte vârste. Se pot privi pe furiº, fãrã * nici un pericol care sã pândeascã indiscreþia aceasta. Control parental. Gay? Pot sã îºi asume identitãþi false, cu imagini ale unor Nimic mai bizar decât o dublã identitate: tu ºi altora. κi pot inventa biografii deloc obiºnuite. pãrintele. E pãrintele gay, e minorul? Trebuie sã ºtie Cine sunt, status marital: its complicated, apoi unii de alþii? ACEBOOK explicaþiile religioase, geografice, datele de contact. * Stau lipiþi unul de altul, bifeazã friends, apropiaþi sau Au trecut vremurile în care puteai fi la mare, iar doar cunoºtinþe. Orice urmã poate fi, ulterior, ceilalþi sã creadã cã eºti la munte. Tag-urile. Dacã uiþi ºtearsã. sã blochezi tãguirea ta de cãtre alþii, te poþi trezi cu * întreaga ta escapadã devoalatã. Single(s) de 5 minute. Ca în filmul din anii ‘90. * Nici o pozã explicitã, colaje din reviste ºi filme. Albume Muritor sau nemuritor. Se întâmplã ca atunci

FENOMENUL F întregi cu vedete de cinema. În afarã de asta, nici o când cineva se duce dincolo, contul de FB sã continue informaþie. Un anonimat care se încarcã de înþelesuri sã fie administrat de cineva. ªi, an de an, sã aparã odatã ce intri în joc. Preferinþele la vedere, gusturile, emoticonul: cutia cu fundiþã, la aniversaþi. Poþi primi înclinaþiile. Ca în matematica anilor de ºcoalã primarã, mesaje ºi rãspunde celor de dincolo. Un spiritism grupul A aparþine grupului B. Like, like, asta da încãrcat de logicã. compatibilitate. Discuþiile au o bazã comunã, culturalã, * emoþionalã...A trecut vremea revistelor în care Chiar ºi când vrei sã-þi ºtergi contul, apar câteva personaje la fel de inventate îºi trimiteau lungi scrisori. încercãri: un numãr de zile de abstinenþã. Ca ºi cum În care destinatarii aveau adrese reale, uºor de te muþi într-un alt loc ºi vrei sã verifici în cât timp te interceptat de cei din preajmã. acomodezi în noua casã. Nu mai trebuie sã mã ascund, sã scot scrisorile * din cutia poºtalã cu beþigaºe, înainte de a fi ridicate Poke=a ciupi de alþii. Adresa mea de FB: andra rotaru

Probabil cã cel mai Un prim efect ar fi, aºadar, revãrsarea completã ºi vizibil efect pe care entuziastã a privatului în sfera publicã. Sã nu ne dãm Facebook l-a avut asupra scriitorilor este Publicitate de tarabã ºi viziune sãteascã like-uri singuri... îngheþarea blogurilor (personale, dacã nu Un al doilea efect este cel de publicitate, oarecum Don’t like Yourself... firesc. Am auzit unele vociferãri legate de unii scriitori devin „prea” pleonas- ori artiºti care anunþã diverse evenimente culturale: mic). Cu câþiva ani în lansãri, vernisaje etc. ªi nu vãd ce ar fi rãu în asta! E urmã Facebook nu ºi normal ca „peretele” unui om de culturã sã arate exista, iar acum ne altfel decât al unui funcþionar or comerciant. Pe de întrebãm cum am putea supravieþui fãrã el. Pânã altã parte, nu îþi faci cont pe FB ca sã postezi cu obstinaþie tablouri de Salvador Dali, ori clipuri cu ca noul site sã sonate beethoveniene. Cel care produce ceva, e firesc convingã, au existat sã semnaleze acest lucru. faze intermediare: pe Ca în orice discuþie legatã de publicitate, intervine bloguri se pãstra ºi o componentã vulgarã: sunt scriitori care posteazã Felix Nicolau materialul serios, pe FB se postau divertis- zeci de fotografii cu carþile lor, care se laudã singuri, pictori care transformã situl de socializare într-unul mentele. Apoi, scriitorii au început sã recurgã tot mai de licitaþie publicã. Mai sunt apoi ºi criticii care se zbat des la butonul de share, astfel încât postãrile sã fie sã-ºi impunã favoriþii, precum ºi artiºtii care nu se vizibile ºi pe FB. Cu timpul, pânã ºi aceastã strategie sfiesc sã-i pupe public în fund pe aceºtia din urmã. a devenit rarã. Sã zicem cã ea încã se practicã în FB devine, astfel, un construct al sferelor de influenþã cazul postãrilor masive ºi este dedicatã în special grupurilor de discuþie. Existã o sumedenie de grupuri ºi o tribunã a puterilor locale. Lucru paradoxal, dacã þinem seama cã a fost considerat arhidemonul care specializate pe FB – de la poezie ºi teatru, pânã la va da lovitura decisivã limbilor ºi culturilor naþionale. bucãtãrealã, auto, sãnãtate, acþiune civicã etc. În ce Iatã cã localismul supravieþuieºte bine merci, cu priveºte literatura, nu mã tenteazã deloc grupurile vitalitatea unei bacterii. Reflexul este comun presei aferente, întrucât consider cã aceastã activitate este americane, unde ziarele de „provincie” dedicã primele un bun public nu vãd rostul textelor citite exclusiv între confraþi. Dezbaterile tehnice ºi teoretice da, au nevoie pagini ºtirilor strict regionale. de un cadru restrâns, al iniþiaþilor. Literatura este însã pentru mãria-sa publicul! Revenind la ideea de Selecþia hibrizilor plecare, încetul cu încetul blogurile s-au anchilozat, Pe de altã parte, trebuie sã admitem cã FB a pentru cã lumea a început sã ia FB tot mai în serios ºi fost construit inteligent. Diversele aplicaþii permit ca 14 atunci a început sã posteze direct pe situl cel mare. situl sã fie folosit ºi în scopuri pedagogice. Se pot constitui grupuri studenþeºti pe FB, în cadrul cãrora entertainmentul pare o afacere bunã. Dar dacã nu existã posibilitatea de a ataºa diverse materiale. este chiar aºa? Pentru cã abia în aceste condiþii a Grupurile FB le-au învins pe cele Yahoo. Asta ieºit la ivealã sedentarismul literaturii. Poeme care nu înseamnã cã lumea studenþeascã a migrat în masã spun nimic, pline de afectare ºi lipsite de muzicalitate. pe FB, unde utilul se îmbinã lejer cu plãcutul. La Fragmente de roman în care predominã construcþia distanþã de un click, se pot accesa materiale didactice, lentã, pe zeci ºi sute de pagini, în defavoarea ACEBOOK sau se pot viziona postãri de culturã generalã, ori pur inteligenþei, a umorului ºi a veritabilului talent. Critica ºi simplu cele centrate pe distracþie. Hibridizarea literarã încãrcatã de poncife, truisme ºi jargon specific, rapidã, adesea derutantã, a fãcut pentru prima oarã cel mai adesea paznicã a unei estetici varicoase. posibilã juxtapunerea culturii înalte cu cea medie sau Niciodatã nu s-a observat mai bine ca pe FB lipsa de joasã. Dezideratele postmodernismului au devenit spectaculozitate a literaturii, ba ºi a culturii canonice. realitate abia cu lansarea FB. Cum îmi spunea o amicã cititoare, dar neimplicatã în Aºa se face cã literatura a avut ºansa de a jocurile literare – ce rost are ca un roman sã fie la fel FENOMENUL F coabita cu ingredientele show-bizz-ului. Spun ºansa, de sec ca realitatea? La fel de searbãd ºi nesclipitor? întrucât zona de adresabilitate s-a lãrgit simþitor, iar Atunci la ce sã mai citim, dacã sã nu ne regãsim într- publicul lãrgit conþine acum ºi grosul efectivelor o altã lume? Oare sã fie aºa aiurea pãrerea amicei studenþeºti de toate specializãrile. Or, accesul la mele? cultura contemnporanã este mai dificil decât cel la Sincer sã fiu, nu vãd cum ar mai putea trãi clasici. Dupã impunerea prevederilor ACTA, mai cu creatorii într-o epocã post-FB! Ar fi o adevãratã seamã literatura contemporanã s-a retras în librãrii, apocalipsã, aºa cum ar fi prãbuºirea mall-urilor pentru fie ele ºi virtuale, unde preþurile prohibitive tind sã o cocalari! Niciodatã nu aº fi crezut cã mastodontul transforme într-o necunoscutã, pânã când ºi aceasta virtual va ajunge sã joace un rol aºa de important! se va clasiciza. Clasicizarea înseamnã ºi eliberarea Dar nici în Lady Gaga nu am crezut, pânã nu i-am de sub jugul copyright-ului. O astfel de eliberare le ascultat muzica...FB este o mare provocare, o a doua va folosi prea puþin autorilor ajunºi între timp oale ºi ºansã pentru literaturã. O ºansã care ar trebui sã-i ulcele...Deci antumele nu-ºi vor putea face efectul educe pe scriitori, în sensul reducerii pretenþiilor decât ca postume. Dar cum imaginile tind sã suprime genialoide ºi a lipsei de tact. Pentru noi, scriitorii, FB ideile scrise, posteritatea ajunge tot mai mult un înseamnã extragerea din turnul de fildeº ºi castel în Spania. Cu alte cuvinte, scriitorul confruntarea cu oameni inteligenþi. Nu conteazã ce contemporan este condamnat la anonimat. Conform înseamnã situl pentru alte categorii! Conteazã ce latinilor, acesta ar fi un lucru bun: bene vixit qui bene latuit... facem noi din el, în sensul propunerii unei literaturi vii, produse de oameni intenºi, imagintivi ºi cu o bogatã experienþã de viaþã. Nu mai putem da vina la nesfârºit Lady Gaga ºi estetica varicoasã pe lume cã nu ne înþelege scrisul, cãci ne facem de Convieþuirea literaturii cu showbizz-ul, cu râsul Facebookului.

Pãi, Facebook-ul Jurnal de scriitor pe uriaºe implicate, era iniþial, cum se ºtie, - loc de anunþuri personale (inclusiv Facebook: dar se cam uitã, un „matrimoniale”, la flirtat sau chiar „agaþament”) ºi de directòr studenþesc de grup (artistic/ de trupã, de solidaritate civicã, de diverse Dr. Jekyll sau Mr. nume ºi poze-portret, de interese sau preocupãri etc), grupuri ce sunt fie clar unde ºi denumirea. Între demarcate ºi denumite fie complet informale, dar în Hyde? timp a ajuns un ambele cazuri cu o viaþã a lor, cu glume ºi expresii Diary of a Writer on Facebook: - mega website numai pentru „iniþiaþi”, cu tandreþuri, tachinãri ºi Dr. Jekyll or Mr. Hyde interactiv de bancuri ºi sudalme numai între membri obiºnuite sau înþelese aforisme, ºi, - un „cinema la - în sfârºit dar nu în cele din urmã, o bibliotecã mine acasã”, ca sã citez de citate ºi trimiteri la operele proprii sau ale altor un binecunoscut titlu al clasici în viaþã sau... în eternitate. lui Robert ‘erban, dar Acest ultim aspect poate ne-ar interesa în mod casã/cinema/youtube în exclusiv sau mãcar principal, dacã el n-ar fi de cele care, paradoxal, poate mai multe ori împletit cu celelalte enumerate mai sus. intra (aproape) toatã ªi, totuºi, sau poate tocmai de aceea, unii fac distincþii lumea sau, „ºi mai fãrã echivoc – cum e cazul, de exemplu, Ruxandrei paradoxal”, ai vrea tu Cesereanu, care la un moment dat atrãgea atenþia Chris Tãnãsescu însuþi sã îþi intre cât mai (tocmai pe Facebook, cred,) cã lumea blogurilor de multã lume, scriitori nu e totuna cu Facebook-ul. Corect, dar - apoi tribunã ºi agorã politicã, rãmâne întrebarea, scriitorii de pe Facebook sunt - bazar, mijloc de promovare ºi vânzare pornit aceiaºi cu cei care scriu ºi publicã volume ºi pe blog- ca guerilla marketing ºi ajuns vârf de lance în domeniul uri? Sau, dacã avem de-a face cu o variantã mai puþin afacerilor gen social media (ºi nu numai) cu concerne „de istorie literarã” a lor, relaxatã ori chiar petrecãreaþã, 15 existã vreo legãturã între cele douã?, ºi dacã da, ce primit repede trei like-uri amuzate) – la care Gherghel naturã are aceasta? Ca scriitori ºi cititori ºi critici/ rãspunde: „Deci Castorp e un mediocru în sensul cel istorici literari, ne pot ajuta aceste ipostaze sã mai nobil al cuvântului :))” Sau, întrebat de o prietenã înþelegem mai bine operele celor implicaþi? comunã, care tachineazã simpatic pe toatã lumea, Existã, ca întotdeauna, însã, ºi reversul medaliei „Ce-þi veni?”, el rãspunde oracular, „Un gând”. Toate ACEBOOK (care trebuie luat în considerare într-un posibil rãspuns acestea sunt, de fapt, prelungiri relaxate ale unui stil la întrebarea de mai sus) – anume întrebarea, dacã care funcþioneazã ºi în contexte mult mai formale. Într- sau în ce mãsurã stilul însuºi al unui scriitor, sau, mai un interviu de acum doi ani, întrebat dacã mai e posibil general, modul de a face azi literaturã, este afectat de astãzi un „caz Pãltiniº”, Gherghel replicã în rãspãrul prezenþa acestor scriitori pe Facebook? Cã doar n-o aºteptãrilor intervievatorului, atenuând la final impactul fi mereu Facebooker-ul un Mr. Hyde, iar Dr. Jekyll acestei rãsturnãri de perspectivã cu o glumã ce face scriitorul „pur”, dar astfel, perfect schizoidizat. Sau aluzie la disponibilitatea lui Noica de a veni el însuºi

FENOMENUL F cine ºtie, poate cã la unii Facebooker-ul e Jekyll, iar în vizitã la tinerii (ca Valeriu Gherghel sau Liviu autorul de literaturã e Hyde... Cel mai firesc ºi mai Antonesei din Iaºii de dinainte de revoluþie) pe care îi omenesc, probabil, este, însã, ca cele douã ipostaze considera dotaþi pentru „cultura mare”: „Cazul Pãltiniº sã comunice. Cele mai bune exemple care îmi vin în e irepetabil, sper. El s-a ivit în anumite condiþii sociale, minte în sensul ãsta sunt Felix Nicolau ºi Valeriu ca o ripostã (poate, ineficientã ºi angelicã) la „viclenia Gherghel, fiecare în felul lui. Felix Nicolau are afiºãri istoriei”. Nu puteai onora bursele primite din Germania, sau comentarii care parcurg registre de la ºturlubatic- sã zicem, ºi mergeai la Pãltiniº. Sau, uneori, venea tãios-imprevizibil (în stilul vocii naratorului din prozele Pãltiniºul la tine...” sale) la limbut-aiuritor-argotic (în stilul celor mai reuºite La foarte mulþi alþii, însã, ºi în multe situaþii, personaje construite de el) – dar cu toate acestea, aceastã consistenþã naturalã a stilulului de scriitor/ pentru cei care îl cunosc ºi personal, scriitorul rãmâne eseist cu cel de Facebooker/om în lume pe care o au perfect el însuºi, nu îºi construieºte o imagine/personaj Nicolau ºi Gherghel lipseºte cu desãvârºire. Nu pe Facebook care sã îi ilustreze sau extindã literatura asemenea exemple vreau sã dau aici, ci sã spun ca atare, cãci consonanþele de care spuneam apar câteva cuvinte despre cei care sunt mefienþi la adresa de fapt din modul lui de a fi ºi de a scrie – vital, holistic anumitor efecte ale site-ului de socializare asupra implicat. calitãþii scriiturii noastre, sau, în termenii distincþiei de Valeriu Gherghel este la rândul lui unul dintre cei mai sus, cum ajunge Jekyll sã îi perturbe grav viaþa mai naturali oameni de pe Facebook pe care îi ºtiu eu lui Hyde ºi, ca ºi în romanul lui Stevenson, pânã la [Facebook-ul fiind, de altfel, ºi locul în care unii nu pot urmã sã îi provoace chiar moartea. Mi-amintesc cã fi naturali ºi basta (deci Facebook-ul e ca viaþa?), acum câþiva ani, David Baker spunea într-un interviu indiferent cât s-ar da peste cap, tocmai pentru cã se cã poezia unor tineri poeþi americani a început sã dau atât peste cap, ca sã nu mai zic cã e locul în care semene cu niºte profiluri de Facebook... Fac o micã unii scriitori sunt atât de artificiali, afectaþi ºi diform parantezã, aici, cã tot ne relaxãm (ca) pe Facebook obsedaþi de propria imagine, inclusiv când sughiþã, – unul dintre tinerii care îi plac lui Baker (ºi mie ºi multor încât îþi vine sã te (îi?) dai cu capul de pereþi, numai altora), G.C. Waldrep, scrie o poezie care în mod clar sã nu le mai vezi pereþii de Facebook – glumesc, nu e un profil de FB, ci una cu întoarceri neaºteptate, desigur, ºi ca sã vã conving, iatã: J]. cu scenarii alegoric-onirice ºi o muzicã ce te pot urmãri La un link, de pildã, afiºat pe Facebook de Valeriu toatã viaþa, cu zone de dicteu straniu împãnate cu Gherghel cãtre un articol despre fericirea umilã de pe pastel, cu un ritualism cosmic ºi chiar o metafizicã excelentul blog Filosofi@Iasi (http://filoso- a vieþii la fermã etc. De altfel putem ºti cu siguranþã fiatis.blogspot.ro) ºi dupã câteva comentarii cã poetul nici nu s-a uitat (ºi foarte probabil nu se va (aparþinând tot lui, în dialog cu alþi prieteni internauþi) uita) vreodatã pe Facebook. ªi nici pe internet nu legate de felul în care revoluþionarul ar privi fericirea umblã, cãci pe cât de ºturlubaticã e poezia lui, pe umilã ca o manifestare a egoismului, o doamnã atât de auster e stilul de viaþã al lui personal. Omul elaboreazã: „Reflection faite, reformulez: bineînþeles face parte din biserica amish ºi are dispensã doar cã revoluþionarul zice cã fericirea umilã-i egoism (sau sã foloseascã e-mail-ul (dupã cum mi-a scris chiar... orice altceva cu conotaþii mai mult sau mai puþin într-un e-mail, ºi se vede cã profitã de dezlegarea negative). Doar n-o sã-ºi recunoascã incapacitatea asta, e pe e-mail ºi zi ºi noapte, te poþi coresponda aºa, pur ºi simplu, fãrã sã opunã rezistenþã? Restul cu el cum ai sta de vorbã faþã în faþã, mesaj dupã rãmâne valabil, vice versa e la fel de valabil. Deci mesaj), dar eu bãnuiesc ºi, de fapt, sper cã i se mai suma nulã”. La care filosoful rãspunde bonom, cu haz îngãduie sã intre ºi pe unele site-uri literare, nu de (ºi totuºi atât de nemilos): „În sfârºit, am priceput ce alta, dar ar fi pãcat sã nu vadã multele locuri ºi am vrut sã zic :))” La o altã discuþie despre un personaj reviste electronice foarte interesante în care e celebru al lui Thomas Mann, un domn remarcã publicat... Numai cã într-un interviu început la un [pãstrez grafia dezinvoltã ºi punctuaþia (sau lipsa moment dat (tot pe e-mail) ºi nici pânã azi încheiat, acesteia) ca atare, adaug numai diacriticile]: „da, ºi îmi spunea cã se vede pe el însuºi ca un soi de hans ãsta era cocoþat pe un munte care cicã era radio care îºi schimbã frecvenþa pânã îl prinde pe magic, da nu era, pentru cã nu se vindecase acolo Dumnezeu (nu de un picior, ci, bãnuiesc, de limbã...), niciun tuberculos. dimpotrivã. noah, sã se mai spunã dupã care scrie pur ºi simplu ce i se transmite. 16 cã numai la noi sunt ºarlatani!” (un comentariu care a Acuma, sã mã ierte episcopii amish, dar ce mi-e radioul, ce mi-e internetul (inclusiv Facebook-ul)? (publicate deja sau în curs de), aparent egale, im- ªi la noi sunt scriitori, cum ziceam chiar de la perturbabile, dar cu ecouri nevralgic de profunde, ca începutul acestei note, care fac distincþia limpede între un nesfârºit covor þesut sub ochii noºtri din priveliºtile treaba „serioasã” a literaturii ºi diostima, cum ar spune unui suflet vrâstat adânc cu dorinþe ºi doruri ºi dureri poetul Vãcãresc, rãgazul petrecut în asemenea spaþii ce te fac sã visezi ºi sã pluteºti odatã cu ea. Am vãzut de trecere cum e FB-ul. Existã, ca ºi în exemplul de (tot pe Facebook, unde doar?) oameni care, cum se ACEBOOK mai sus, suspiciunea faþã de posibilitatea ca un prea zice, „n-aveau nicio treabã” cu poezia ºi care au ajuns apropiat contact cu asemena medii sã perverteascã pe nesimþite sã citeascã ºi sã caute zilnic acele versuri, stilul ºi, poate, ºi omul(-autor). Anni-Lorei Mainka, pe fermecaþi. ªi dacã asta ar fi singura treabã bunã care am descoperit-o (iatã, apar ºi binefacerile) pe petrecutã pe Facebook, ºi tot ar merita sã existe ºi sã FB odatã cu poemele sale delicate ºi suple dar ne mãnânce timpul ºi talentul (talentele?). totodatã percutante ºi radicale, cita deunãzi pe un alt Pe (dar nu la) urmã, nu ºtiu dacã aþi observat, scriitor (FB-ul e ºi un loc puternic intertextual – dar FB-ul e ºi un bun prilej de a-l cunoaºte mai bine pe un FENOMENUL F asta înseamnã cã e încã/doar postmodern?), pe Leo scriitor prin prietenii (ne)scriitori pe care îi are. O Butnaru, care a zis undeva cã „Literatura nu o fac prietenã de FB de-a lui Valeriu Gherghel (nodul de cititorii... Aceasta o ºtiu scriitorii valoroºi ºi care þin la cale... nosferatã al acestei note nocturne), ºi apoi, ºi valoare. O spunea cineva: Mai bine sã scrii pentru a noastrã, Loredana Tudor, are cele mai bune alegeri sine ºi sã pierzi cititorul, decât sã scrii pentru cititor ºi de jazz de pe tot FB-ul (dintre cele câteva mii de sã te pierzi pe tine. Parcã nu ºtim care a fost ghinionul prieteni pe care îi am eu), nu numai în sensul cã alege celor cu stea de erou al muncii secero-ciocãniste în tot ce e mai bun, dar ºi ce e mai potrivit în acel moment piept?... S-au pierdut pe sine. Dar, poate, nici nu aveau – ºi eu ºi Ralu ne ducem pe pagina ei foarte des pentru ce pierde. Însã ne-au dus la pierzanie ºi pe noi toþi, cã are un al ºaselea simþ, un dar prin care gãseºte pentru cã dânºii totdeauna au avut pâinea ºi cuþitul”. cântecul ce exprimã adevãrul acelui rãstimp al nopþii Staþi, nu sãriþi, omul nu polemizeazã cu critica sau al zilei ºi al stãrii care ne bântuie sau ne urmãreºte receptãrii sau cu poeticile de diverse direcþii care îl abia presimþitã pe mulþi (sau pe unii) atunci. Are ºi angajeazã pe cititor ca participant ºi coautor al operei. cele mai bune selecþii de rock, dar aici e la egalitate Doar cu conformismul scriitorilor frivoli ºi al unor cu Cristina Snyder, o nesãþioasã scormonitoare prin înaintaºi ai lor de odioasã amintire. poezia lumii ºi o poetã ascunsã, de care vom mai Dar eu cunosc situaþii contrare, în care cititorii auzi. Ia sã vedem, ce e pe paginile lor – Coleman nu sunt aºa niºte corupãtori de minori (sau potenþiali Hawkins, „Don’t Take Your Love from Me” la Loredana scriitori majori), ci sunt ei seduºi de ceea ce prezintã ºi la Cristina – un poem angelic de rãu, marca Paul câte un scriitor pe FB ºi, astfel, atraºi spre literaturã. Vinicius ºi... Blind Willie Johnson, „The Soul of a Man”. Primul caz care îmi vine în minte este cel al poetei Pãi chiar cã merge la suflet, eu zic „sã ne bãgãm” la o Dana Banu, care apare aproape zilnic cu poemele ei audiþie... gata hai pa, cã mi-am pus cãºtile.

ªi scriitorii sunt mailul nu se prea descurca, dar era fan facebook, oameni, iar asta se aºa cã mi-am tras ºi io fb, doar ca sã pot comunica Bookiseli vede cel mai bine pe cu el, dar în scurt timp fb-ul a faultat ºi messengerul, Painstaking Reading facebook. De fapt, aici ºi google talk-ul, iar pe skipe (pe care oricum nu-l toatã lumea are drepturi foloseam) l-a scos la pensie. E adevãrat cã am închis egale, chiar dacã repede – ºi pentru totdeauna – chatul, pentru cã eram fiecare joacã dupã atacat din toate pãrþile, de cine nu te aºtepþi. Ce zici propriile lui (ne)reguli, de mesaje de genul: „Sunt inginer dintr-un sat de lîngã pînã la un moment dat, Mioveni ºi vreau sã comunicãm” (pãi nu? doar e reþea cel puþin. Totuºi, am ºi o de socializare!...)? listã numitã „scribãlãi” Scriitorii, ca ºi restul lumii, sunt foarte diferiþi pe pe fb, care, oricum, nu- facebook. mi foloseºte la nimic, Unii posteazã doar chestii culturale – anunþuri, pentru cã nu-i poþi invita prezentãri de carte, linkuri spre textele lor literare sau Mihai Vakulovski nici mãcar la eveni- trimiteri spre cronici la cãrþile lor (cum fãceau ºi pe mentele culturale (la blogurile personale, de altfel). CenaKLUbul TIUK îi invit pe cei din lista „Braºov”, la Sunt ºi scriitori agresivi, care-ºi promoveazã lansãrile de carte din alte oraºe – pe prietenii ºi textele pe pereþii altora, existã o tînãrã poetã care îºi cunoscuþii de acolo, nu pe „scribãlãi”, pe care, e bagã poeziile pe pereþii criticilor literari ºi nu numai – adevãrat, aº putea sã-i invit sã rãspundã la ancheta ãºtia da cai verzi pe pereþi! Pe mine mã enerveazã revistei Tiuk!, dar n-am fãcut nici asta niciodatã, e- sã scrie oricine are chef pe peretele meu, aºa cã i- mailul sau un anunþ pe blog sau în revistã fiind mult am ºters toate poezelele de la mine, pînã s-a prins mai indicat pentru aºa ceva). (cred) ºi (de la o vreme) nu mã mai deranjeazã. Sunt Apropo, mi-am fãcut adresã de facebook la ºi altfel de scriitori care se bagã în seamã fãrã nici o sugestia unui prieten scriitor, care nu avea nici yahoo legãturã cu subiectul, unii sunt foarte enervanþi, pe messenger, nici google talk, nici skype, ºi nici cu e- ãºtia vrei sã-i blochezi sau sã-i ºtergi din lista de 17 „prieteni”, dar îi mai laºi, zicînd: e scriitor bun, totuºi. totul e mult mai simplu pe facebook, mai uºor ºi mai Aºa e Viorel Padina, un poet „optzecist” care a scris la îndemînã. Apoi, facebookul nu are butonul „nu-mi ºi publicat o carte foarte bunã, „Poemul de oþel”, dar place”, ci doar „îmi place”. Fb-ul e aºa fãcut încît chiar pe facebook e pur ºi simplu insuportabil. Problema dacã vezi o fufã de care ºtii cum e, dar care pe fb lui (explicabilã?) e frumuseþea femininã a scriitoarelor. pozeazã-n mare familistã, nu-i vine, totuºi, sã-i scrii ACEBOOK Cum vede o scriitoare frumoasã (de orice vîrstã, dar sub poza maximum de provocatoare: „fufo”, nu? Sau tinerele au prioritate, apoi vin scriitoarele care au fost unuia care se laudã public pe fb cã e logodit nu-þi vine foarte frumoase în tinereþe) – începe s-o înjure. sã-i zici cã deºi el se laudã cã e cãsãtorit cu aia (pe Sunt scriitori care ºi-au fãcut facebook doar ca peretele lui), la aia pe perete nici mãcar nu-i logodit:)). sã(-ºi) promoveze revista sau editura la care Dar sunt ºi scriitori care pe facebook sunt oameni lucreazã, sunt scriitori care ºi-au închis adresa cît se poate de normali, care comunicã cu prietenii personalã ºi scriu doar pe adresa revistei sau editurii, din copilãrie care au rãmas acasã sau cu colegii de

FENOMENUL F sunt scriitori care au renunþat deja la facebook ºi nu facultate care au plecat în lume, mai schimbã impresii mai au de gînd sã se întoarcã. Scriitori ºi scriitori. cu lumea, mai posteazã o pozã º.a.m.d. Facebook e Dar trãim în perioada cînd putem spune/auzi: dacã o carte deschisã care se scrie zilnic, dar care nu e nu eºti pe facebook – nu exiºti. Facebookul a ca o carte, ci ca un meci de fotbal – cînd eºti în centrul marginalizat foarte tare blogurile personale ºi culturale, fenomenului e fain, fie cã joci, fie cã eºti în tribune sau ceea ce e un lucru foarte grav, dar a mãrit viteza vieþii, în faþa televizorului, iar cînd faci altceva – nu-þi mai de pe facebook aflãm mult mai repede ce se mai aminteºti de el. E ca ºi ciocolata – ai mîncat-o ºi ai întîmplã, unde ne putem duce disearã etc. Asta fiindcã uitat de ea.

Multe lucruri îmi Gingaº spus, geniul este un narcisiac în sensul plac pe FB. Dacã aº fi cel mai nobil al cuvîntului, aºa cum Hans Castorp Fiziologii prozator, m-aº simþi era un mediocru în acelaºi nobil sens. În deosebire obligat sã le consemnez de poeþi, care vibreazã neîntîrziat în faþa liricii tuturor pe Facebook într-un roman de celorlalþi (poeþii sînt foarte generoºi între ei), geniul îºi Physiology on Facebook dimensiunile Muntelui cenzureazã emoþiile ºi nu apreciazã niciodatã nimic vrãjit. Din fericire, nu sînt. (cu excepþia propriilor postãri geniale). Nici dacã citezi N-am talentul necesar. un fragment din Lady Lazarus de Sylvia Plath, nici Nici rãbdare. ªi fiindcã dacã reproduci o povestire de Daniil Harms, geniul nu dispun, la urma nu va catadicsi sã dea vreun semn din afundul celest urmelor, de nici o în care s-a postat. Dacã poeþii mã amuzã prin înzestrare mai ascuþitã, exuberanþa lor, geniul mã amuzã prin egoism. Dar mã voi rezuma la o printr-un noroc bine dirijat, am puþine genii în catalogul simplã enumerare uºor prietenilor. adnotatã. ªi despre ceilalþi, massa damnata a sfîntului În primul ºi în Augustin, nu voi spune nimic? Ba da. Cum sã nu? Ei Valeriu Gherghel primul rînd, îmi plac sînt, în fond, sarea lumii virtuale. ªi ei îmi plac cel mai poeþii. Ei sînt cei mai mult. Ei nu scriu versuri, nici prozã ºi nici eseuri numeroºi pe FB. Nu mi-am închipuit niciodatã cã filosofice, nu au iluzia singularitãþii lor înfricoºãtoare. existã atît de mulþi trubaduri ºi menestreli în lumea Singurii care se bucurã de existenþa acestei lumi virtualã. Din câte am observat, poeþii se citesc numai aparte sînt tocmai ei, insignifianþii ºi umilii, cei care între ei (oricum, au enorm de mult de citit) ºi, în rest, apreciazã postãrile prietenilor ºi aºteaptã bucuroºi nu mai înregistreazã nimic altceva. Lectura poeþilor Apocalipsa anunþatã. Cînd va fi sã fie (dacã va fi), din ceilalþi poeþi este, ca sã zic aºa, de naturã vor da un ultim like ºi Apocalipsei. visceralã. Orice strofã devine prilej de sãrbãtoare ºi elogiu. Comentariile menþioneazã în propoziþii înfierbîntate aceste trãiri organice. Inimile poeþilor se alãturã ºi bat în acelaºi ritm. Ei inspirã ºi expirã simultan. Fiecare vers trezeºte în cititori un soi de extaz cvasi-mistic, o accelerare periculoasã a combinaþiilor arderilor chimice, un nou acces de iubire. În al doilea rînd, îmi plac nespus geniile. Dacã nu greºesc, geniul este o fiinþã foarte sobrã, extrem de reticentã ºi, prin însuºi destinul lui nefericit, solitarã. Este, de regulã, un judecãtor literar. Trãieºte în aerul tare al înãlþimilor, deasupra oamenilor de rînd, deasupra mulþimii damnate, contemporan ºi vecin numai cu Dumnezeu. Singura lui activitate este aceea de a se manifesta pe sine (ºi întru sine), precum Unul 18 lui Plotin, precum Spiritul Absolut al lui Hegel. Unul dintre lucru- moment dat, când un tânãr ºi destul de cunoscut critic rile la care mã pricep literar a descoperit cã pasiunea sa pentru o piesã Cartea chipurilor ºi cel mai puþin þine de felul muzicalã ºi, poate, resentimentele unor confraþi au fãcut în care aº putea pãstra sã aparã un dublu virtual al numelui sãu (ºi spun legãtura cu cei despre „confraþi” pentru cã îmi imaginez cã ºi respectivul critic figurile ei care mi-ar plãcea sa dar ºi cei care i-au pus în cârcã un întreg blog pe numele ACEBOOK ºtiu ce mai fac. Poate sãu zâmbesc la sunetele acestui apelativ). copilãroase cã asta se întâmplã The Book of Faces and Her pentru cã nu am niciun Realitatea e în altã parte Childish Figures fel de rãbdare atunci Dincolo de persoane pe care le cunosc mai mult când vreau sã ºtiu ceva, ori mai puþin, intratul de facebook poate schimba puþin ideile vin ºi pleacã, dar ºi legãtura pe care o ai cu poezia. ªtiu cã pare greu marginea paginii rã- de crezut, dar nu este chiar atât de grav pe cât pare. FENOMENUL F mâne. Aºa am ºi ajuns Când scriam acest text, 2.834.630 de persoane din sã mã intereseze mai toatã lumea anunþaserã cã le place domeniul Poezie. mult poezia decât orice In materie de poezie româneascã, la fel ca pe tot alt fel de literaturã, internetul, e bine sã ºtii ce vrei sã gãseºti. Pentru cã pentru cã îmi dãdea atunci când introduci doar sintagma generalã, s-ar ocazia sã mut unde putea sã fie greu sã te hotãrãºti între 5 sau 7 grupuri vroiam eu marginea cu acelaºi nume: unul cu 6, altul cu 17 ori cu 30 de Rãzvan Þupa paginii. De aici pânã la membri. Pe de altã, parte... un grup ca Young and facebook nu a mai fost free Romanian Poetry a adunat mai bine de 2500 de decât o problemã de timp. membri ºi continuã sã racoleze. Singurul beneficiu, Dacã mã uit unde a început poemul invers al însã, vine pentru mine din uºurinþa de a afla ce ºi cum contului meu de pe facebook descopãr cã s-a mai face un autor sau altul, un scriitor mai tânãr sau întâmplat în luna decembrie 2007. Vãd cã nu am fãcut mai bãtrân. Ultimele trei sau patru proiecte la care am prea mare lucru în acea lunã pe acest site ºi cã în participat le-am organizat cu poeþi cu care am urmãtorii doi-trei ani l-am folosit aproape exclusiv comunicat mai mult pe facebook. Dar toate pentru fotografii de pe la proiectele de poezie de prin evenimentele s-au întâmplat dincoace de ecran. O Europa. Abia în 2011 m-am trezit postând mai multe singurã datã lucrurile au rãmas între literese fotografii de la niºte meciuri de fotbal ºi, cred cã de electronice: când am scris niºte poeme pentru copii acolo, a început sã se dezvolte problema mea în toate folosind cuvinte preferate propuse de 20 sau 30 dintre direcþiile. De departe anul acesta a fost cel mai prietenii mei de pe site. încãrcat pentru contul meu de pe facebook, dar asta ºi pentru cã mi-am dat seama cât de uºor este sã nu A ieºit aºa: insiºti într-o problemã care te deranjeazã ºi sã renunþi, din câteva click-uri la legãtura cu necunoscutul care Cuvinte pentru Ana te sâcâia pe sub postãri. din jeleu Feþe cunoscute ºi feþe încã ºi mai cunoscute alb sunt Cel mai tare mã oboseºte ideea cã aº putea purta lungi discuþii electronice cu o altã persoanã, iar anotimpurile discuþiile acelea s-ar pierde prin cine ºtie ce arhivã de care pe care nu am niciun fel de chef sã o cercetez curcile vreodatã. Pe de altã parte, de la un an la altul am avut clasice momente destul de intense în care am renunþat la lipesc zeci de contacte care mi se pãrea cã nu au niciun fel poezii de interes comun cu domeniul din care aº fi vrut sã perfect postez eu aici. Neaºteptat a fost faptul cã am putut rotunde sã descopãr aºa rude despre care abia îºi mai nu se duc amintea tatãl meu sau, chiar rude pe care nu le vãzuse nicãieri niciunul dintre cunoscuþii mei vreodatã. dar sunt costumate Nume împrumutate pentru orice La un moment dat mi se pare cã s-a plimbat prin eventualitate spaþiile virtuale o glumã cu niºte certuri electronice aºa alimentate cum le-ar fi pus în cãsuþele pentru stãri scriitori români de soare interbelici. Ceea ce a scãpat complet glumei respective cu alint e faptul cã eu ºtiu scriitori care posteazã cele mai nefericite piese muzicale pentru prietenii lor virtuali. De ca un fapt, cred cã de aici a început ºi un mic scandal, la un curcubeu 19 Cuvintele prietenilor pentru Ana din partea oricui e mai groscior ca un bob de mazãre. Coboarã Ghiduº, cu joben doar lângã un arbore ºi tace Un piºicher spune o poveste purcelul se lasã molatic

ACEBOOK cu un arici rãmas aici milog, desculþ, pe buza ecluzei ºi el pe spate chiar în câmp gregar, imuabil, inefabil se culcã în miros pufos de prichindel superflu, minute bune, cimbriºor ºi pãpãdie deopotrivã, minune: visul lui pare cumva intrinsec poveºtii noastre Când brusc simte o boare în amurg pentru toþi cei care umblã brambura ºi au gânduri îi adie înspre chip din alandala, poate un pic prea alambicat vede

FENOMENUL F privire trage o linie ºi ca aievea, ca prins cu sârmã, cam zevzec dar inventeazã în brizã o zglobiu caravanã. vede acum ariciul nostru rãnit la picior într-un ciulin cam cu acurateþe potârnichea concupiscent ca ºi el. ªi se gândeºte la ceva: de sub un nor anunþând purcelul strecurat ºturlubatic prin un giumbuºluc micului spectator câmpul de cicoare cu ghiocei ciufulit: sã le spunã la picioare, zice de dor ºi de prietenilor sãi ce a pãþit rouã cu toate cã e trecut de nouã ar vrea sã parã zglobiu dar poate-i croiesc ei mãcar unii zic de el cã e doar zbanghiu un botoº oricât de gingaº. Poate ºi i s-ar potrivi de fapt mai târziu când s-o trezi sã vadã, bunãoarã, de ghindã dar asta nu ºtim. o gãrgãriþã le spune cã fac gargarã, ºi sã tacã, au participat Mihai Stelar, Livia ªtefan, Carla altminteri cât e ea de micã la Diana, Gheorghe Mihai, Conu Marius, Anca trup le aruncã marea Râpeanu, Dana Cracana, Simona Florea, Elena cireaºã. vede un ºoim un pic mai Borras, Gabriel Daliº, Patricia Marinescu, Molocea sus ºi îl roagã timid: Andreea, Adriana Moca, Ion Borºan, Bety Blagu, “vorbiþi cu domnul cu strungãreaþã” Iohanna Purdea, Sandra Ostafi, Dan Boeriu, Vlad pentru ºoim e târziu, se teme de Ioan Tãuºance, Alexandru Filimon, Alina Alboaei, ceaþã ºi de vreun matrapazlâc Carmen Eberhat, Cristina Pãcurar ºi Florin Hãlãlãu

Îmi spun cã mâine cei doi a avut loc o acuplare. Fiica nu poate sã-i spunã nu mai intru pe mamei cã o iubeºte ºi cã i-a fost dor de ea, poate Mâine renunt, la facebook. Sau cã voi doar sã-i mãrturiseascã prin semne afecþiunea, sau intra spre searã, dupã prin gesturi elaborate de secole… Autoarea afirmã Facebook câteva ore de muncã la lucruri care te contrariazã, dar te cucereºte prin umor, Tomorrow I’ll Let Facebook Go masa de scris. Dar nu prin detaºarea cu care descrie aceste ciudãþenii din reuºesc sã-mi þin pro- Indochina ºi prin vigoarea destãinuirilor… misiunea. Când îmi Teo Bobe s-a antrenat într-un schimb de replici beau cafeaua, intru cu cei care îi reproºeazã lui Mircea Cãrtãrescu sã-mi verific e-mail-ul. abandonarea rubricii sale de publicisticã din Douã-trei link-uri mã Evenimentul zilei. Scrie autorul Contorsionistei: „ anunþã cã am un me- …acum câtva timp vedeam oameni care ziceau cã saj privat pe facebook Mircea Cãrtãrescu n-ar avea voie sã facã gazetãrie. ºi câteva semnalãri/ Azi am vãzut deja al treilea text în care i se spune ca comentarii la postãrile n-ar avea dreptul sa renunþe la ea. Pânã la urmã, îi mele. Intru sã vãd ºi… daþi voie sã-ºi aparþinã sau nu?”. ªi o replicã iritatã: Vasile Gârneþ aºa îmi compromit „Sã-ºi aparþinã, dar sã nu se mai vaiete ca o mimozã!”. programul zilei… Ironicul Teo Bobe îi dã cu flit ºi discuþia se îneacã… Cezar Paul-Bãdescu (în desfãºurãtorul din colþul Nu e prima datã când Mircea Cãrtãrescu se din dreapta îmi apar „stãrile” prietenii scriitori) pune desparte de cititorii editorialelor sale. ªi mereu s-a un link spre un interviu cu o scriitoare vietnamezã, lãsat cu rãstãlmãciri ºi comentarii pasionale. Sigur stabilitã (de fapt fugitã cu o barcã) în Canada. Limba cã scriitorul nu e responsabil de reacþiile pe care le vietnamezã, spune scriitoarea, nu are un vocabular poate provoca decizia sa de a abandona pe un timp care sã exprime sentimentele intime ºi relaþiile sexuale. colaborarea la ziar, dar am citit un text-implorare, pe 20 Când spui „el s-a apropiat de ea” - înseamnã cã între un ton extaziat-sentimental, semnat de o persoanã care se declarã admiratoare fidelã a lui Mircea Cãrtãrescu. Îl ruga sã nu se îndepãrteze prea mult, Dans sã nu ne abandoneze: „Nu ne lãsaþi în beznã, cã drumul e anevoios, înºelãtor, vopsit artificial în culori false, placebo pentru cataractã, e greu sã te mai prinzi de balustradã când n-o mai vezi, domnule ACEBOOK Cãrtãrescu… ªi totuºi, nu e totul pierdut, vã rog cu cerul ºi cu pãmântul, staþi pe insulã ºi nu vã îndepãrtaþi de noi. ªi-n definitiv, pe noi ãºtia câþi mai suntem, cui ne lãsaþi???” OMG! Dan Alexe, pe care îl ascult cu plãcere la Europa Liberã (cred cã este unul dintre cei mai valoroºi colaboratori ai postului), urmãreºte cu o vigilenþã FENOMENUL F criticã nedezminþitã toate postãrile pe blog sau facebook ale lui Stelian Tãnase (cu care eu nu sunt „prieten”, deocamdatã). Scriitorul bucureºtean, declarat anti-Bãsescu, încaseazã cu regularitate ironiile caustice ale jurnalistului de la Bruxelles. Lumea româneascã a facebook-ului, de vreo ºapte luni încoace, de când cu epopeea celei de-a doua suspendãri a preºedintelui, s-a împãrþit în USL-iºti ºi pro-bãsescieni. Am înregistrat live multe despãrþiri violente, unfriend-uri, plecãri de pe facebook ale unor persoane scârbite de cearta ºi starea de beligeranþã acutã din societate care s-a mutat ºi în spaþiul virtual (unul dintre „evadaþi” este Florin Iaru), aici unde ai, s- ar pãrea, toatã libertatea sã-þi alegi prietenii cu care discuþi. Dar ºi unde poþi sã fii implicat, fãrã voia ta, în conflicte degradante, cu indivizi ce au pierdut de mult, pe drum, subiectul postãrii tale ºi se dedau cu cea mai instant-cuceritoare „paginã” a lui. Mi-am fãcut voluptate unor murdare atacuri la persoanã, chiar pe o întreagã colecþie de poze ale scriitorilor plasate pe wall-ul tãu. Încerci sã moderezi, închizi discuþia sau îi facebook… Ruxandra Cesereanu, într-o grãdinã blochezi pe cei recalcitranþi… verde în Anglia. Mult timp i-am spus cã e un personaj Noroc cu „luminosul” Mircea V. Ciobanu, con- larsvontrierian. De când am vãzut-o în þinutul rodiilor fratele meu de la Chiºinãu, care este întotdeauna din Armenia, fascinatã de lumea lui Paradjanov, nu tonic ºi generos cu recomandãrile sale muzicale, foarte mai ºtiu ce asociere sã fac. Mai caut… inspirate. Are o þinutã de pedagog pus pe propagarea Facebook-ul e excelent ca mediu pentru a-þi frumosului, o îndãrãtnicie de iluminist infatigabil. Îmi disemina ideile ºi textele. Un apel lansat pe facebook, place sã-l completez ºi mã bucur cã împãrtãºim, uneori, într-o situaþie de crizã, reuºeºte sã mobilizeze o aceleaºi opinii: Kleiber e cel mai mare dirijor, Saint-Sans mulþime de manifestanþi într-o piaþã publicã. S-a a fost un compozitor genial, dar a scris puþin, Horowitz întâmplat în aprilie 2009 la Chiºinãu, atunci când e cel mai mare improvizator la pian, Barenboim e riguros, ziguratul comunist a fost fisurat. ªi mai recent, la o pedant ºi întotdeauna foarte sigur, iar Beethoven e ºi scarã mai micã, tot facebook-ul a provocat reacþia …enervant: Appasionata lui nu era deloc armonioasã, solidarã a societãþii civile basarabene într-o situaþie… aºa cum o califica, printr-o disidenþã involuntarã ºi cu iz de tãmâie: primarul Dorin Chirtoacã, un român camuflatã, Aureliu Busuioc, într-o poezie a sa despre patetic ºi sumar instruit, a vrut sã construiascã o Lenin, pe când de fapt conducãtorul revoluþiei bolºevice catedralã „Sfânta Sofia” la Chiºinãu, dupã o vizitã turba când asculta opusul beethovenian. „revelatoare” la Istanbul. ªantierul ar fi distrus un parc Aceste „întâlniri estetice”, schimburile de opinii verde din centrul oraºului. „Proiectul” edilului a fost ce pot atinge tonul unui simpozion, contrazic dejucat de indignarea facebook-iºtilor… superficialitatea cu care în general este gratulat ªi totuºi: dincolo de atracþiile sale, facebook-ul facebook-ul. Când mã întâlnesc pe stradã cu unii dintre mi se pare un fals mijloc de comunicare. Nu e interlocutorii mei interesaþi de aceleaºi teme „culturale”, comunicare, e „socializare”, un salon digital în care nu se întâmplã mai deloc sã ne lansãm în discuþiile intri pentru a face piruete de efect, nu a cutremura miezoase pe care le purtãm, uneori, pe facebook conºtiinþe. Eºti „aici”, eºti peste tot ºi cu oricine, dar (poate dintr-o jenã a privirii, dintr-un consemn tacit de rãmâi singur. S-a ºi spus pe bunã dreptate: a pãstra netulburat spaþiul comunicãri „adevãrate” din „singurãtatea vine pe facebook”. ªi mai este ºi foarte faþa monitorului: ºtim amândoi cã ritualul complex al cronofag. Aºa cã, dupã ore în ºir de slalom printre gândirii ºi scrierii trebuie protejat de improvizaþia linkuri ºi postãri, mã trezesc cu clepsidra spartã. ªi oralitãþii.) Aºadar, frivol-frivol, facebook-ul are, iatã, ºi atunci îmi spun din nou: mâine intru numai dupã- momentele lui „elitiste”. amiazã. Iar de luni renunþ definitiv. ªi mai sunt ºi fotografiile pe facebook. Cred cã e 21 Bunã ziua. Mã nu- citesc literaturã ºi nici altceva. Nu mai pot sã mã mesc Teodor ºi sînt de- concentrez vreme de cîteva ore pe o singurã carte. Confesiunile unui pendent de facebook. Facebook-ul mi-a formatat creierul altfel: nu mai Mi-am fãcut contul în suportã decît informaþie scurtã, concentratã, am primãvara lui 2011, cînd nevoie sã sar de la una la alta. O sã mã las, trebuie

ACEBOOK Facebookaholic Confessions of a Facebookaholic eram de cîteva sãp- sã mã las. O sã-mi închid contul, altfel nu cred c-o sã tãmîni la Constanþa. Mã scap. Am ajuns la peste zece postãri pe zi, doar aºa, dusesem acolo ca sã fiu ca sã mai zic ºi eu cîte ceva, sã nu tac în colþul meu singur, pentru cã numai cum tãceam în adolescenþã la chefuri. aºa puteam sã lucrez. Pe vremea aia lucram la Au trecut nouã zile de cînd mi-am închis contul. Contorsio-nista. Acum Sînt ok. Sînt ok, în sensul cã sevrajul nu este chiar

FENOMENUL F nu mai lucrez la nimic. La aºa cum mi l-am închipuit. În primele douã-trei zile a nimic, în afarã de fost ceva mai greu, încã aveam reflexul sã intru pe Facebook. Unii spun cã Facebook ºi trebuia mã stãpînesc. Încã simt cã mã ajungi singur din cauza abþin, dar impulsurile sînt ceva mai rare. Oricum, e T. O. Bobe Facebook-ului, cã din prea devreme sã fi scãpat chiar de tot. Am un cauza lui nu mai poþi sã socializezi în viaþa realã. La sentiment vag de postumitate. E ca ºi cum aº fi murit mine a fost invers. Mi-am fãcut contul tocmai pentru ºi nu mai ºtiu ce se întîmplã în urmã. Am schimbat cã eram singur, pentru cã de cîteva sãptãmîni nu-mi cîteva vorbe cu vreo trei oameni pe care-i mai vãzusem nici mãcar soþia. Înainte de asta au fost cunoscusem acolo. Mi-e dor de ei, de viaþa aia cîþiva ani de recluziune, perioadã în care s-a întîmplat virtualã, dar am mai trecut prin asta de cîteva ori. E sã treacã ºi cîte o lunã fãrã sã ies din casã deloc. ca atunci cînd m-am despãrþit de colegii de ºcoalã, Nici mãcar pînã la colþ, dupã pîine. Vorba vine. De de liceu, de facultate, ca atunci cînd m-am despãrþit fapt, cel mai apropiat magazin de pîine nu e la colþ. de gaºca din Pro. ªtiu cã pînã la urmã o sã treacã de La început a fost uºor. A fost ca ºi cum nici n-ar tot, ºtiu cã o sã mã gîndesc la ei tot mai rar, ºtiu cã fi fost. Bãnuiesc cã aºa li se întîmplã ºi alcoolicilor: Facebook-ul e un capitol închis. Încã nu pot sã citesc. beau mai întîi un pahar pe zi o perioadã, pe urmã De scris, nici atît. Dar m-am întors la viaþa de dinainte, douã pahare, pe urmã trei sticle ºi tot aºa. La început la constanta ei – în email n-o sã mai primesc mesaje n-aveam mulþi prieteni. Dar au venit rînd pe rînd. cu sãptãmînile, în cel mai fericit caz. Mai degrabã cu Oameni pe care îi cunoºteam ºi oameni care mã lunile. Poate cã pînã la urmã o sã fiu în stare iar sã cunoºteau. Sau unii care nici, nici. Postam o datã citesc, poate cã o sã scriu încã o carte, iar în rãstimp sau cel mult de douã ori pe zi ºi nu mã aºteptam la o sã mã plimb cîteva ore zilnic singur pe strãzi sau o reacþii. Nici acum nu mã aºtept. Statusurile mele, sã mã uit pe pereþi pur ºi simplu. Pe cei vãruiþi, nu pe linkurile, pozele încãrcate sînt mai degrabã urmarea wall-ul din pixeli. Back to life, back to reality. faptului cã am devenit compulsiv. Prin vara lui 2011 am avut iar o perioadã în care am fost la Constanþa, dar fãrã stickul de internet. Atunci pagina mea a intrat Sunt un consuma- în adormire ºi nu þin minte sã-mi fi lipsit. tor de Facebook, dar Am devenit dependent mai prin toamnã, cînd se La început a fost acest lucru nu mã înmulþiserã prietenii, iar cartea mea se apropia de final. împiedicã sã fac unele Am devenit ºi mai dependent dupã ce am terminat-o. Facebook observaþii, pe jumãtate E un an ºi ceva de cînd, în afarã de statul pe facebook, At the Beginning There Was empirice, pe jumãtate n-am mai fãcut aproape nimic. Sînt dependent. Eram Facebook teoretice, asupra a ceea dependent ºi în primãvara lui 2012, cînd am vrut sã- ce reprezintã acest mi închid contul ºi chiar am fãcut-o. Întîmplarea a fãcut fenomen care mono- însã ca tocmai atunci s-o întîlnesc în viaþa realã pe polizeazã existenþa Maria Obretin. Mi-a spus cã n-o sã rezist douã omului actual, cu pre- sãptãmîni fãrã Facebook. Dar am rezistat. Începusem cãdere citadin, chiar chiar sã mã obiºnuiesc ºi sã-mi fie mai bine. Cînd au dacã nu ar fi nimic ieºit trecut cele douã sãptãmîni mi-am reactivat contul din comun ca pânã ºi pentru cã era prea complicat s-o caut altfel ca sã-i exotica noastrã viaþã de spun cã am cîºtigat pariul. De atunci n-am mai ieºit. la sat sã fie îmbarcatã în Sigur, nu vreau sã dau vina pe ea. acest vehicul virtual, iar ªtiu cã eu sînt de vinã, eu sînt cel slab. Mã bucur Marius Conkan crescãtorii de animale cã mãcar în adolescenþa mea nu existau droguri. Mã sã-ºi înceapã ritualica discuþie din zorii zilei cu: Am bucur cã, deºi bunicul îmi punea þigara în gurã pe la vãzut pe Facebook... cinci-ºase ani, m-am apucat de fumat destul de tîrziu. În primul rând, Facebook nu mai este doar o Mã bucur cã nu beau ºi, mai ales, mã bucur cã n-am simplã reþea de comunicare ºi socializare, nici un dat în damblaua jocurilor. A rãmas Facebook-ul. instrument prin care obþinem informaþii despre celãlalt Dimineaþa mã trezesc ºi, dupã ceva vreme, îl deschid. sau prin care ne dezvãluim celuilalt ca un corp alcãtuit 22 Vreau sã vãd ce-a mai zis unul ºi altul. Nu mai pot sã din fotografii, post-uri ºi link-uri. Marele succes al acestei platforme virtuale se datoreazã unei mutaþii E. W Soja, un al treilea spaþiu care este în acelaºi substanþiale, care presupune trecerea de la procesul timp real ºi imaginat ºi în cadrul cãruia multe dintre de facebook-izare (interacþiunea între useri) la lucrurile aparent contrare se întrepãtrund: mintea ºi autonomia Facebook, prin care aceastã lume trupul, abstractul ºi concretul, ceea ce poate fi imaginarã ºi-a obþinut independenþa în raport cu cea cunoscut ºi inimaginabilul. a oamenilor din carne, oase ºi sânge. Mai precis, Este Facebook, în termeni lipsiþi de rigoare aca- ACEBOOK construcþia revizuitã periodic a sistemului Facebook demicã, o utopie sau o distopie? Cred cã este ºi una este similarã, prin liniile sale generale, cu un proces ºi cealaltã, în funcþie de ceea ce un utilizator considerã de formare statalã, utilizatorii din întreaga lume cã este mai bun sau mai rãu în raport cu lumea în alcãtuind, în doar câþiva ani, un stat virtual, în cadrul care trãieºte. Când este o societate virtualã care oferã cãruia diferenþele culturale ºi politice sunt fie tolerate, o mai activã ºi promptã interacþiune între avatarii cu fie condamnate în mod extrem, fie dispar în totalitate. identitãþi reale, precum ºi iluzia unei comunicãri mai

Ceea ce lipseºte însã acestui mare stat, cu influenþã coerente, atunci este o utopie. Când contribuie la FENOMENUL F ºi putere asupra vieþii sociale, este o constituþie. Dar alienarea omului în lumea mai realã decât cea de pe timpul nu e încã pierdut ºi în orice clipã ne putem Facebook, când nu mai existã interacþiune fizicã ºi aºtepta ca maºinãria din spatele Facebook sã întreaga comunicare este supravegheatã ºi controlatã genereze o asemenea constituþie, promovatã ca de administratori (vezi lipsa de intimitate a mesajelor manual de utilizare ºi... de trãit. private) atunci Facebook este o distopie, la fel ca Dependenþa de Facebook e justificatã prin faptul distopiile care au fãcut istorie în secolul XX. De aici cã aceastã lume virtualã propune o alternativã gratuitã izolarea, iluzia cã eºti mereu conectat la viaþa celorlalþi la ceea ce pretindem cã este realitate, dar ºi prin faptul ºi falsa certitudine cã te afli într-un grup de prieteni. cã prietenii imaginari, colectaþi într-o listã inepuizabilã, A gândi ºi a trãi imaginar: aceasta este, probabil, sunt uºor de accesat. Aceastã interacþiune facilã prima condiþie pe care trebuie sã o îndeplineºti atunci genereazã dependenþa de a vedea ce fac ceilalþi îþi deschizi un cont pe Facebook. Poate cã mutarea avatari ºi de a ºti dacã ceilalþi te vãd ori îþi dau like la ficþiunii în interiorul realitãþii nu aduce nimic negativ, ci postãri ºi fotografii. Dependenþa de acest spaþiu al este în sintonie cu explozia de lumi alternative (în ficþiunii rescrise mereu conþine, însã, ºi un paradox: special fantasy) cu care suntem deja obiºnuiþi ºi pe intenþia de a te ascunde, prin gestul de a te face vãzut. care le accesãm potrivit aceluiaºi principiu al plãcerii. Like este, astfel, principiul plãcerii care dominã Când apocalipsa, acest arhetip mezozoic al uma- Facebook. Dar despre ce plãcere este vorba în acest nitãþii, trezit la viaþã ca balaurul Smaug din Hobbitul, caz? Pe de o parte, plãcerea de a te expune ºi de a- este vândutã pe la toate colþurile ºi provoacã isterie i vedea pe alþii expunându-se, iar pe de altã parte, globalã, nu pot adãuga decât atât: la început a fost plãcerea de a acumula cât mai multe like-uri la o Facebook ºi nu trebuie decât sã aºteptãm apocalipsa postare ºi plãcerea cã avatarul tãu este plãcut! lui (dacã nu cumva tocmai Facebook sau un sistem Pânã ºi Hristos are paginã pe Facebook. Aºa mai performant ne va convinge cã trebuie sã pãrãsim încât, întreaga lume, cu religia, credinþele ºi cultura lumea ºi sã ne mutãm într-o galaxie cuanticã – aºa ei, s-a mutat în acest spaþiu virtual. Scriitorii clasici încât, nici nu va mai conta atunci pentru noi dacã au ºi ei paginã de Facebook. Chiar ºi morþii au cont Pãmântul va mai avea parte sau nu de un sfârºit). pe Facebook, lumea eschatologicã ºi cea a viilor întâlnindu-se într-o imensã carte, cãreia i se adaugã mii de pagini pe minut ºi-n care trãim, suntem arhivaþi ºi nu dispãrem niciodatã. Un alt principiu dupã care funcþioneazã Facebook este cel al egalitãþii. Un anonim poate aduna mai multe like-uri la o postare chiar ºi decât Madonna! Nici scriitorul care foloseºte aceastã platformã virtualã pentru a-ºi promova ºi distorsiona, în mod narcisiac, imaginea literarã nu este mai presus de ceilalþi utilizatori, ci este pur ºi simplu valorizat uneori, în breasla de friends, printr-o cantitate mai mare de like- uri. În ceea ce priveºte distribuþia calitativã a like-urilor, a principiului plãcerii, se poate specula cã valoreazã mai mult like-urile care provin de la avatari mai celebri decât alþi avatari. Din perspectiva teoriei despre spaþiu a lui Michel Foucault, Facebook este, probabil, heterotopia cu cel mai mare impact asupra lumii actuale. Nu voi insista aici asupra celor ºase principii heterotopice propuse de Foucault, ci voi spune cã Facebook este celãlalt spaþiu care restructureazã ºi chiar inverseazã modul în care noi percepem ºi gândim realitatea. Mai mult,

Facebook reprezintã acel Thirdspace din viziunea lui Autoportret unduitor 23 context. Acestui fapt oarecum exterior în reticenþa faþã de teorie i Critica romaneasca si se alãturã, de pe altã parte, un tradiþionalism de formaþie ºi de structurã a criticilor români, mai interesaþi sã reînnoade cu post-teoria interbelicul decât sã se ilustreze în formule noi. Maiorescu, Lovinescu sau Cãlinescu sunt paradigmele Alex Goldiº critice sub care s-a plasat Romanian Critical Theory and Post-Theory generaþia de critici români emergentã începând cu anii 60. Nu e greu de observat cã deja decenii, al cãrei aport inovator nu Ceea ce nu înseamnã cã la începutul anilor 80 cariera poate fi trecut cu vederea, a lãsat sincronizarea cu Occidentul a lipsit fulminantã a teoriei franceze totuºi la o parte, prin inflaþia de în totalitate, ci doar cã influenþele începe sã dea semne de obosealã. concepte, ceea ce s-ar putea numi au urmat o logicã specificã. Mai Formalismul, neomarxismul, „bun-simþ”. Readucerea bunului- degrabã decât paradigme de psihanaliza, aºa cum au fost ele simþ în ecuaþie reprezintã o gândire criticã precum psihana- consacrate de Roland Barthes, ofensivã criticã demnã de luat în liza, structuralismul sau neomar- Gerard Genette, Tzvetan Todorov, considerare, cu atât mai mult cu xismul, s-au preluat limbaje critice, Julia Kristeva sau Philippe Sollers cât termenul e imposibil de definit într-un amestec destul de liber. cunosc un declin vizibil. Ultimul ºi de aplicat sferei teoretice. Chiar coloratã în retorica teoriei anunþa în 1980, odatã cu Compagnon îºi face un titlu de franceze la suprafaþa discursului, reeditarea volumului colectiv glorie, însã, tocmai din imprecizia critica româneascã a preferat sã Teoria de ansamblu, reîntoarcerea termenului însuºi, menit sã arunce rãmânã, la bazã, ataºatã modelului Teoriei, recunoscându-i, indirect, definitiv în aer pasiunile taxinomice impresionist marca G. Cãlinescu. reculul: „Teoria va reveni, ca orice ale epocii structuraliste. Cea mai Dacã ar fi sã schiþãm portretul- lucru, ºi îi vom redescoperi mare erezie a Teoriei franceze – robot al criticii româneºti post- problemele în ziua în care atât de pornitã în lupta contra ideilor belice, câteva dintre postulatele ei ignoranþa va fi mers atât de departe preconcepute, când nu a centrale constau în: respingerea încât nu va mai produce decât evidenþelor pur ºi simplu – e legatã metodelor în favoarea lecturilor plictis1”. Între timp, însã, nu numai de reinserþia bunului simþ în atente ºi comprehensive; cã teoria nu ºi-a revenit, dar mulþi sistemul literaturii. Compagnon precuparea pentru adevãrul operei dintre artizanii sãi centrali au readuce în discuþie, astfel, câþiva în detrimentul validitãþii propriilor început sã se disocieze de ea. dintre topoii cei mai influenþi în demersuri; suspectarea abordãrii Roland Barthes o fãcea subtil încã ultima jumãtate de secol – de la ºtiinþifice a literaturii, chiar când ea din faza sa poststructuralistã, moartea autorului pânã la inter- dã roade; cãutarea unicitãþii odatã cu Plãcerea textului, în timp textualitate sau anti-mimesis –, ireductibile a operei, nu a locului ce autori precum Genette sau denunþându-le sensul figurat. Dacã ocupat în ansamblu. Todorov devin, cu timpul, mai sunt de admis azi în discursul E drept, însã, cã, deºi „tero- adversari convinºi ai „terorismului teoretic, asemenea concepte se rismul metodologic” al criticii metodologic”, gata sã-ºi facã cer înþelese strict metaforic. franceze din aceeaºi perioadã e autocritica pentru prima parte a Transpuse propriu-zis în analiza respins cu insistenþã, în schimb, creaþiei. Nu trebuie lãsat afarã din literaturii, ele sunt fie inutilizabile, fie limbajul criticii româneºti începe scurta panoramã a gândirii post- reduse la simple „metode” de sã se specializeze treptat în anii teoretice un critic influent american lecturã, vizibile în pãsãreasca 70-80. Cel mai mare impuls al precum Harold Bloom care-ºi tehnicistã a manualelor ºcolare. schimbãrii la faþã provine din respinge ºi el premisele influenþate În contextul românesc nevoia de a actualiza discursul de teoria francezã din Anxietatea postbelic, scepticismul faþã de asupra clasicilor. Cele douã influenþei pentru a reveni – prin teorie a reprezentat, în schimb, o decenii amintite mai sus sunt Canonul occidental – la o criticã a constantã. Am încercat sã arãt, în extrem de prolifice din acest esenþelor, dogmaticã ºi impre- volumul Critica în tranºee, câteva punct de vedere. Aproape cã nu sionistã în acelaºi timp. dintre mecanismele prin care existã scriitor român important – Cartea cea mai reprezentativã limbajul Noii Critici a pãtruns în adicã reþinut în canonul cãli- pentru aceastã etapã post- discursul comentatorilor români, nescian drept important – care teoreticã – menitã, adicã, sã adune insistând pe de o parte asupra sã nu devinã obiectul unei la un loc ºi sã sistematizeze din interdicþiilor datorate sistemului monografii consistente. Supu- unghi polemic toate criteriile Noii politic: liberalizarea autorilor strãini nerea aceloraºi autori unor re- critici franceze aparþine lui Antoine a urmat o curbã extrem de lecturi noi trãda însã un interes Compagnon. „Demonul teoriei”2 sinuoasã, cu destule piedici. Chiar secret pentru inovarea instru- porneºte, manifest, de la dupã 1965, nu toþi criticii occidentali mentarului critic. Eseiºtii români 24 constatarea cã Teoria din ultimele puteau fi citaþi - ºi nu în orice n-au elogiat teoria în sine, însã s-au folosit de ea pentru a a lui Caragiale, demonstreazã aspirã secret în cele douã cãrþi – modifica orizontul de lecturã al acelaºi Al. Cãlinescu, se aflã tot o e lumea ficþionalã înþeleasã ca text. scriitorilor clasici. Eugen Negrici, mizã legatã de formã. Criticul preia Deºi n-o mãrturiseºte deschis, de pildã, stabileºte, de pildã, la postulatul lui ªklovski conform Arca lui Noe (1981-1983) propune începutul anilor 70, un adevãrat cãruia o formã nouã apare în o tipologie bazatã tot pe miezul record în ceea ce priveºte distanþa literaturã nu atât pentru a exprima conceptual al Noii Critici franceze, culturalã dintre obiectul comen- un conþinut nou, cât mai degrabã dacã ne gândim cã la baza celor tariului ºi noutatea „metodologiei pentru a se opune uneia vechi. trei categorii propuse stau distincþii critice”. Studiile consacrate lui Întregul secret al creaþiei caragia- de naratologie ºi cã, de cele mai Antim Ivireanul, Dosoftei sau Miron liene ar fi de regãsit, astfel, în multe ori, precizarea conþinutului Costin pot fi considerate cea mai transpunerea literarã a diferitelor reiese din analiza la microscop a violentã actualizare a unor autori genuri jurnalistice, prin excelenþã aspectelor formale. În ce-l priveºte români clasici. În Antim. Logos ºi minore. Înainte de a fi un scriitor pe Eugen Simion, probabil cã personalitate (1971) sau de moravuri, aºadar, Caragiale e volumul cel mai deschis plasat în Naraþiunea în cronicile lui Grigore un inovator de forme literare. Un siajul Noii Critici franceze e Ureche ºi Miron Costin (1972), studiu aparte ar merita, din nou, Dimineaþa poeþilor. Criticul ªcolii de observaþiile cu privire la limbaj ºi sintagma de „stilisticã diacronicã” la Geneva, Jean-Pierre Richard, retoricã dobândesc prioritate în faþa lansatã de Mihai Zamfir. În Cealaltã prin conceptul de „proiect liric” sau studierii autorului individual. Sub faþã a prozei, criticul se aratã de „figurã” îi oferã lui Simion cadrul reflector se aflã, ca în cãrþile interesat – pe lângã revalorizarea adecvat de interpretare a poeþilor formaliºtilor ruºi sau ale struc- unor marginali precum Max paºoptiºti. Experimentalismul turaliºtilor – de la care Negrici se Blecher – de nucleul generativ al metodei – a aplica o grilã ineditã revendicã direct – mecanismele operei, înþeles din unghi lingvistic. unor scriitori vechi sau învechiþi – literarului însuºi. Producerea „Cifrul stilistic” al scriiturii, „imaginea e mãrturisitã deschis din prefaþã: generalã a sensului ºi nu cazurile ascunsã” – pentru a prelua o „Este dacã vreþi o suitã de lecturi de istorie literarã îl intereseazã pe sintagmã din eseul despre Proust noi ale unor texte cunoscute […] critic în relectura autorilor de – e realitatea ei ultimã, în mãsurã Demonstraþia a fost fãcutã de alþii literaturã veche. Cã în spatele sã dea seama de aspectul înaintea mea. Eu încerc, repet, o relecturilor lui Eugen Negrici se exterior. În fine, ºi evoluþia lui Paul lecturã nouã”. aflã o agendã teoreticã e evident Cornea în epocã e îndeajuns de La capãtul acestor relecturi – din ºi din încercarea de acreditare a interesantã din unghi teoretic. De acelaºi tablou fac parte cãrþile din sintagmei de „expresivitate la Originile romantismului anii 70 ale Ioanei Em. Petrescu, involuntarã”, menitã sã scoatã românesc, trecând prin Regula Liviu Petrescu, Mircea Martin, cititorul din receptarea pasivã ºi jocului pânã la Introducere în teoria Livius Ciocârlie ºi alþii – devine tradiþionalã: „Ar trebui sã favorizãm lecturii, criticul cedeazã treptat în evident cã, deºi critica româ- instituirea unui nou mod de a favoarea teoreticianului. Teme neascã ºi-a manifestat de la viziona textul, a unui nou tip de legate de instituþia literaturii, de început prudenþa faþã de importul obiºnuinþã receptivã, care sã aspectele ei sociologice, fie cã e agresiv de teorii critice occiden- pretindã nu confirmãri, ci vorba de sursologie, de estetica tale, multe dintre consecinþele adversitãþi”. receptãrii sau – pe urmele unui modernizatoare ale acestora i-au Nici studiile lui Al. Cãlinescu, Goldmann – de rolul factorilor împânzit discursul. Literatura Mihai Zamfir sau Paul Cornea din contextuali în configurarea operei românã aratã altfel cititã prin aceeaºi perioadã nu sunt relecturi – dau seama de o viziune aceste grile ºi e evident cã noile inocente, fãrã parti-pris-uri particularã asupra criticii. interpretãri produc mutaþii metodologice destul de coerente. Chiar ºi critici care s-au canonice. Dincolo de revalorizarea Toate implicã, dincolo de inovaþia declarat, la mijlocul anilor 60, drept unui autor în defavoarea altuia, în câmpul receptãrii unui autor, cãlinescieni convinºi (ºi, deci, înseºi tendinþele generale de câte un discurs asupra metodei ºi refractari la metode) precum receptare se modificã: proza o modificare a criteriilor de Nicolae Manolescu sau Eugen realistã de tip monolitic se valorizare a literaturii. În Anton Simion îºi asumã, implicit, în zdruncinã în favoarea formulelor Holban. Complexul luciditãþii eseurile din anii 70-80, o viziune analitice, iar autenticismul ca (1972), Al. Cãlinescu spulberã nouã asupra scriitorilor comentaþi. valoare literarã lasã loc jocului cu ideea autenticitãþii prozatorului Primul ºocheazã dezvãluind – aºa convenþia. Astfel încât, în prima interbelic – atât de curentã în cum o fãcuse recent Roland jumãtate a anilor 80, uitându-se epocã – pentru a trãda convenþia Barthes cu Racine – o viziune înapoi, Nicolae Manolescu poate narativã din spatele lor. Dacã e abisalã asupra lui Maiorescu, în conchide cã „Schimbarea la faþã a vorba de autenticitate în Ioana sau Contradicþia lui Maiorescu (1970). criticii, în ultimul deceniu, atrage o în O moarte care nu dovedeºte Monografiile despre Odobescu ºi schimbare la faþã a literaturii nimic, ea e construitã prin Sadoveanu diminueazã ºi ele clasice”. ªi cã, deºi „voga mecanisme literare extrem de aspectele didactice ale celor doi structuralismului a trecut, asta nu complexe. La fel, în culisele autori în favoarea celor livreºti. înseamnã cã ne-am întors la scriiturii atât de dense ºi de directe Utopia lui Manolescu – la care impresionismul inocent dinainte”. 25 În fond, Nicolae Manolescu e critic decât „o cale de acces” la sus se îndoieºte de un aspect sau bucuros sã constate, odatã cu literaturã, nu un obiect în sine, e altul al „Noii Critici” aducând declinul Noii Critici franceze, normal ca parametrii acestei înnoiri obiecþiile de rigoare, însã niciunul sincronizarea (paradoxalã, aº zice sã fie priviþi mereu cu prudenþã ºi nu s-ar mai gândi sã conteste eu) a contextului românesc cu cel cu o anumitã detaºare. Poate cã aportul ei la modificarea limbajului occidental. Respingerea postu- în aceastã rezervã de fond trebuie critic. latelor structuraliste în Franþa regãsitã individualitatea criticii Criticã ºi anilor 80 – climatul post-teoretic, româneºti postbelice. NOTE aºadar – semãna întrucâtva cu profunzime a lui Mircea Martin, scepticismul mai vechi al criticilor Orele franceze ale lui Ion Pop, 1 Philippe Sollers, Théorie români faþã de teorie. Întoarcerea Întoarcerea autorului a lui Eugen d’ensemble, Paris, Seuil, 1980, apud. Antoine Compagnon, Demonul teoriei. autorului, volumul cel mai Simion au în comun sentimentul Literaturã ºi bun simþ, traducere de simptomatic din acest unghi, îi instalãrii detaºate în contem- Gabriel Marian ºi Andrei-Paul Corescu, aparþine lui Eugen Simion. poraneitatea discursului critic. Editura Echinox, Cluj, 2007, p 11. Nevãzând în înnoirea discursului Fiecare dintre criticii menþionaþi mai 2 Antoine Compagnon, ed. cit.

26 Manuscris Printre meseriile din care nu te indispensabilã ºi o defineºte. poþi pensiona – politician, agent În fond, mai mult decât alþii ºi secret sunt primele care îmi vin în mai apãsat decât în alte cãrþi, Irina minte din aceastã categorie – Petraº vorbeºte în aceste cãrþi trebuie înscrisã ºi cea de literator. despre sine, în confesiuni a cãror Înþeleg prin aceasta oricare dintre pudoare este vãditã de strategiile formulele creative pe care arta complicate ale medierii mozaicate scrisului le presupune ºi le ba prin ce au scris alþi literatori, ba ilustreazã. Scriitor era ºi copistul, prin marginalii din a cãror aglutinare ºi cel care întocmea acte oficiale. se întruchipeazã, cu destulã Literatorul însã rãmâne în mod omogenitate, pasta stilisticã ºi evident ºi cu totul neambiguu legat conþinuturile articulate care de practica literarã, de lectura alcãtuiesc efigia autoarei. beletristicã ºi de comentarea Mi s-a pãrut mereu cã rolul pe literaturii. care l-a asumat, tot mai mult, dupã Din acest punct de vedere, Irina Irina Petras 1989, scriitoarea în interiorul Petraº este o literatoare comunitãþii de oameni de condei a infatigabilã. Ea s-a dedicat pasiunii Clujului, a fost oarecum similar pentru litere în felurite moduri, în 65 celui jucat în anii dintre rãzboaie, ritm susþinut ºi dovedind o mare la Paris, în interiorul exilului productivitate (semn al pasiunii american, de Gertrude Stein. intense ºi constante pentru Observaþia mea vrea sã spunã cã, domeniu). Critic, teoretician ºi Ovidiu Pecican în miezul celei mai numeroase istoric literar, autoare de filiale din þarã a Uniunii Scriitorilor instrumente de lucru (dicþionare) ºi un profil personal. La drept vorbind, (cu excepþia celei din capitalã), eseistã, editoare de carte ºi volumul s-ar fi putut numi ºi Irina Irina Petraº a ºtiut ºi ºtie sã fie deþinãtoare de rubrici de Petraº par elle-même, într-o persoana de autoritate în jurul comentariu critic la zi, cea despre reluare de teme ºi motive care nu cãreia graviteazã o mulþime de care vorbesc a marcat vârsta mai este prilejuitã de conversaþia scriitori foarte diferiþi, gãsind sprijin convenþionalã a pensionãrii prin cu un intervieveur, precum în editorial, sfaturi ºi prietenie într-un câteva gesturi semnificative pentru dialogurile cu Alexandru Deºliu din mod care are de-a face nu cu aºezarea proprie într-un câmp de Miezul lucrurilor (2006), ci se patronajul cultural în numele unui alertã ºi fertilã emergenþã. organizeazã proustian, dupã program artistic, ci cu o solidaritate Dincolo de atâtea moduri ale aroma ºi culorile unei madlene de breaslã alimentatã de o implicãrii în viaþa literarã ºi culturalã personale. elegantã amenitate ºi de bunã ale Irinei Petraº valabile prin Moartea la purtãtor. Stãri ºi dispoziþie. Nu întâmplãtor, devotamentul susþinerii proiectelor, cuvinte continuã ªtiinþa morþii (I: momentul înfloririi prestigioasei semnificative sunt cele douã 1995 ºi II: 2001), într-o tehnicã a cariere a Irinei Petraº coincide cu volume apãrute cu prilej aniversar: reluãrilor ºi reaproximãrilor acela al unui reviriment al artiºtilor Divagãri (in)utile (Cluj-Napoca, Ed. persuasive, în raport cu un nucleu din capitala Transilvaniei, mai mulþi Eikon, 2012, 300 p.) ºi Moartea la incandescent de pe cerul interior, romaniceri ai locului (Radu Mareº, purtãtor. Stãri ºi cuvinte (Bucureºti, faþã de care cea mai bunã Dora Pavel, Marta Petreu, Horia Ed. ASE, 2012, 250 p.). Ambele apropiere rãmâne cea prin Ursu, Alexandru Vlad) obþinând se configureazã pe urma unor repoziþionãri succesive, dar recunoaºteri naþionale ale breslei, preocupãri deja afirmate ºi, cu complementare. Procedura alãturi de colegii lor poeþi (Ion siguranþã, vor fi continuate cu dezvãluie ºi unul dintre motoarele Mureºan, Adrian Popescu) ºi critici stãruinþa rodnicã regãsibilã în unei opere în plinã expansiune ºi (Alexandra Tomiþã, Alex Goldiº). fiecare dintre proiectele autoarei. adâncire. Existã sori permanenþi Literatorul iubeºte necontenit Divagãri (in)utile vin dupã alte pe firmamentul invizibil al fiecãrui literatura în modul cel mai activ cu prilejuri în care Irina Petraº, ca ºi scriitor, iar tematizarea morþii ia, la putinþã: citind ºi scriind, scriind Gh. Grigurcu, de pildã, ºi-a adunat Irina Petraº, chipul cãutãrii spiritelor despre ce citeºte ºi oferind lecturii în volum intervenþiile publicistice. afine, preocupate de aceeaºi temã altora ceea ce produce prin pana Pornind de la un titlu bacovian – a Marelui Prag. În fond, la fel de proprie.Excelenþa Irinei Petraº are acolo se divagheazã util, pe când bine, autoarea putea alcãtui o însã de-a face nu doar cu atât, ci dincoace depãºirea pretinsului antologie – comentatã sau nu –, ºi cu iubirea ei manifestã faþã de utilitarism se face în direcþia dar renunþând din start la aceastã confraþi, de contextul creaþiei lor ºi gratuitãþii –, Irina Petraº opþiune, a preferat mereu sã de noile contingente de potenþiali înmãnuncheazã eseistic, fãrã gloseze în marginea perspec- creatori. În fruntea filialei clujene a etalarea unor pretenþii de rigoare tivelor deschise asupra Morþii de Uniunii Scriitorilor ºi numitã de demonstrativã, diverse exerciþii un scriitor sau altul, semn cã curând ºefã a ICR Transilvania, atitudinale preluate din eseuri ºi din filtrarea prin propria sensibilitate a scriitoarea promite noi coagulãri interviuri proprii, construind, în fapt, formulãrilor la temã îi e spectaculare pentru cultura noastrã. 27 creaþie al „Grupului de Acþiune Banat”, readuce în actualitate un „Grupul de actiune Banat“, moment poetic dintre cele mai semnificative pentru anii ’80, repopuleazã simbolic golul lãsat de abandonarea silnicã a þãrii natale poezia germana din Romania si spre sfârºitul anilor ’80 ºi, mai ales, permite o reflecþie mai argumentatã asupra amintitelor relaþii dintre scrisul poetic german ºi „generaþia gruparea „Echinox“ 80”, româneascã. Cât priveºte prezenþa în re- vista Echinox a poeþilor din Ion Pop „Aktionsgruppe Banat”, reþinuþi ºi în Vânt potrivit pânã la tare, au fost „Task Force Banat“, German Poetry in Romania and the „Equinox“ Group selectaþi toþi, dupã cum urmeazã: Rolf Bossert, cu 7 titluri; William Despre raporturile dintre tânãra revistei noastre unul, din 1971, Totok, cu 10; Richard Wagner, cu poezie de limbã germanã din purta semnãtura sasului Bernd 7; Johann Lippet – 3; Helmut Seiler România deceniilor ºapte ºi opt ºi Kolf. – 7; Horst Samson – 5; din Klaus ceea ce urma sã se numeascã O antologie gata, practic, pentru Hensel, cenzurat total din „generaþia ’80” în poezia tipar, a acestor „poeþi germani ai antologia lui Peter Motzan, s-au româneascã s-a vorbit în câteva revistei Echinox” adunã câteva ales 8 titluri, – iar dintre toate rânduri, dar mai degrabã în treacãt, dintre poemele lor cele mai acestea, unele se regãsesc ºi în observându-se cã, într-un anume reprezentative, publicate în Vânt potrivit pânã la tare. sens, cea dintâi a precedat-o ca deceniul al optulea al secolului Substanþial reprezentaþi în program de creaþie pe cea de a trecut, ºi lectura ei va confirma, antologia Echinox sunt ºi Franz doua. Unii ºi-au mai readus sunt sigur, rezistenþa acestor Hodjak, Bernd Kolf, Werner Söllner aminte, cu asemenea ocazii, cã, texte, valoarea lor certã, îndeajuns (care a fost, se asemnea scos din din 1968 revista studenþeascã de de surprinzãtoare dacã avem în antologia apãrutã la Bucureºti), ºi culturã de la Cluj, Echinox, publica vedere vârsta la care au fost scrise Helmut Britz, poeþi din afara în paginile sale de limbã germanã ºi mai ales contextul cultural-politic grupului bãnãþean, dar foarte activi multã liricã semnatã de începãtorii al acelor ani, evident fiind marele în paginile revistei clujene. Pânã într-ale scrisului, saºi sau ºvabi, lor curaj civico-politic, þinând de o la apariþia antologiei din 1982, ºi cã aceºtia apãreau ºi în angajare realã, autenticã, a urmatã, la scurtã vreme, în iunie româneºte, traduºi de confraþi ori scriitorului în problematica timpului 1983, de schimbarea conducerii tãlmãcindu-ºi singuri poemele, ca sãu. O altã antologie, apãrutã în revistei (adicã a lui Marian în cazul unor Franz Hodjak ºi 1982 la Editura Kriterion din Papahagi, Ion Vartic ºi Ion Pop), Werner Söllner. Numele celui dintâi Bucureºti, sub titlul unui poem de poeþii de limbã germanã au fost a fost prezent încã din primul Rolf Bossert, Vânt potrivit pânã la mereu publicaþi aici, unii cu pagini numãr (decembrie 1968), celãlalt tare (tradusã de Ioan Muºlea) întregi (ca Franz Hodjak ºi Werner a fost membru al redacþiei, ca ºi fusese remarcatã imediat ca un Sollner, Richard Wagner), ceilalþi, Helmut Britz, ceva mai târziu. Iar eveniment (Mariana Marin vorbea în pagina germanã, dar ºi în – fapt foarte important – criticul despre „evenimentul literar al traduceri româneºti. În numãrului numãrul 1 al literaturii germane din anului”), o anchetã a revistei Neue 1-2-3 din 1974, un grupaj de poezie România ºi îndeosebi al poeziei Literatur, referitoare la acest intitulat Beim Abladen von Kisten scrise la noi în aceastã limbã a fost eveniment editorial a atras und Versen. Neue Texte aus dem sibianul Peter Motzan, autor ºi al participarea unor poeþi ºi scriitori Banat, îi reuneºte pe cinci dintre sintezei de referinþã asupra acestei de limbã românã, mulþi abia membrii grupului, Albert Bohn, literaturi, redactor, tot de la primul debutanþi, precum Mariana Marin, Richard Wagner, Wiliam Totok, numãr, al paginilor germane ºi Mircea Cãrtãrescu, Matei Viºniec, Gerhard Ortinau ºi Rolf Bossert. dascãl admirat, spiritus rector, al Ion Bogdan Lefter, Liviu Antonesei, În anul în care se întemeia la mai multor promoþii de studenþi ºi – unanimi în a aprecia antologia ce Timiºoara „Aktionsgruppe Banat”, poeþi de la Facultatea de Filologie se impunea prin aerul ei proaspãt, adicã în 1972, Werner Söllner clujeanã. Dinspre Timiºoara au revigorant, îndrãzneþ, într-o epocã tipãrea în Echinox (nr. 11, venit cu versuri la Echinox ºi poeþii de cenzuri agravate. Reeditarea ei noiembrie), un articol intitulat Tineri membri în „Aktionsgruppe Banat”, acum, la Tracus Arte, cu o prefaþã poeþi germani din România, ce – Rolf Bossert, Richard Wagner, foarte documentatã de Ion Bogdan atrãgea pentru prima oarã atenþia, Wiliam Totok, Horst Samson, Lefter, dar reluând ºi textele inþial în româneºte, asupra suflului liric Helmut Seiler, Johann Lippet, însoþitoare, ale lui Mircea nou pe care aceastã poezie îl Gerhard Ortinau, iar printre primele Iorgulescu ºi Peter Motzan, ca ºi aducea în peisajul literar al 28 volume de debut de sub sigla un mic dosar privind programul de momentului. Deocamdatã, se referã, în fugã, doar la Anemone Moderne. E de notat, în aceeaºi dedicat literaturii tinere de limbã Latzina, Franz Hodjak, Frieder direcþie, publicarea unor fragmente maghiarã ºi germanã (8-9-10, Schuller, dar aminteºte ºi de foarte din eseul lui Bernd Kolf, 1982), publicarea foarte impor- tânãrul Richard Wagner, ºi de Consideraþii actuale la lectura tantului articol în care Wiliam Totok arãdeanul Albert Bohn, încã elevi, operelor lui Brecht, tradus de prezintã Textele „Grupului de înscriºi printre „marile speranþe”. Werner Söllner, în nr. 5-6-7 /1974, acþiune”, alãturi de glose la scrisul De notat e cã autorul articolului unde autorul noteazã printre altele: lui Rolf Bossert (W. Söllner), Peter evidenþiazã, la braºoveanca „În întregul complex al problemelor Motzan (Aurel ªorobetea) Franz Anemone Latzina, o trãsãturã care literaturii germane din România, ºi Hodjak (Peter Motzan) ºi traduceri va fi consideratã cvasigeneralã al întrebãrilor sale instabile, un din Richard Wagner, Wiliam Totok, pentru noua poeticã, anume faptul lucru pare a fi sigur: nu vrem sã Klaus Hensel, Rolf Bossert, cã aceastã poezie „trãieºte din producem cu textele noastre niºte Anemone Latzina, Helmut Seiler, cotidian” – „un element absolut nou obiecte de delectare! Concluzia Rolf Frieder Marmont, Helmut în creaþia poeticã modernã de fundamentalã a acestui lucru: Britz, semnate de Ioan Muºlea. limbã germanã din România” – ºi acþiunea se situeazã înaintea Foarte curând, spre sfârºitul anului „îºi apropie poeticul pe calea sentimentului. Sentimentele le 1982, urma sã aparã antologia apoeticului, fãrã a cãdea în putem avea mai târziu, când avem Vânt potrivit pânã la tare, anticipatã extreme naturaliste sau timp pentru ele” (p.19). exemplar de recapitularea propusã expresioniste”; despre aceeaºi Asemenea ecouri critice venite de Wiliam Totok. Referindu-se ºi scriitoare, dar ºi despre Franz din chiar interiorul tinerei generaþii la dezbaterile menþionate, Totok Hodjak, se vorbeºte de „linia lui indicã o stare de neastâmpãr repunea problema angajãrii Brecht”, cu un „peisaj lingvistic arid intelectual, de cãutare a unui limbaj poetului în termenii exprimaþi ºi de ºi totodatã suculent în formularea nou pentru o poezie prea ataºatã R. Wagner ori de Johann Lippet, poantelor”. „Influenþa lui Brecht” tradiþilor rurale ºvãbeºti ce se cu o dublã deschidere spre este amintitã ºi la Richard Wagner. cerea a fi depãºitã, dar ºi anumite angajarea în sens general ºi cea În germanã, tinerei poezii ezitãri în receptarea înnoirilor specificã contextului românesc în bãnãþene îi dedicã articole Georg propuse de tinerii bãnãþeni. care se afirmã literatura germanã. Aescht (Banater Lyrik in ‚neuer Din anexele ediþiei recente a Referinþa la Brecht era inevitabilã konstellation’– nr. 4 / 1973), Bernd antologiei din 1982, cititorul român ºi aici, mai ales cã se afirmã foarte Kolf (cu articolul expresiv intitulat aflã cã în urmã cu un deceniu, pe clar cã limbajul poeziei tradiþionale, Oh, diese kindliche Unruhe. când se contura „Aktionsgruppe provinciale, din Banat nu mai poate Wortmeldungen, în nr. 7-8 /1973, Banat”, Neue Banater Zeitung fi preluat ºi cã, pe da altã parte ºi recenzia lui Georg Aescht, publica o dezbatere pe tema „Textele Grupului de acþiune Gegen die Eigene Lauheit. Junge acestei noi poezii, la care constituie... o dublã contrareacþie, deutsche Lyrik in Rumänien, nr. 9- participau, între alþii, ºi Richard pe de o parte împotriva rãmãºiþelor 10 /1974, unde, remarcând câteva Wagner, Wiliam Totok, Gerhard proletcultismului, pe de alta ºi nume dintre cele deja citate, fãcea Ortinau. Erau voci care se împotriva tendinþelor ermetice, ai destule obiecþii privind inegalitatea pronunþau la unison în sensul cãrei reprezentanþi au ajuns la valoricã a textelor din antologie). cãutãrii unei viziuni având în centru sfârºitul anilor ’60 în culmea gloriei”. O recenzie a lui Georg Aescht, la „preocuparea pentru realitate”, în Nu sunt uitaþi, ca nume de referinþã Mesaje poetice, apãrutã în 1972 la care sã încapã deopotrivã „lauda” în bibliografia criticã a temei, nici Ed. Facla din Timiºoara, înregistra ºi „critica”. „În cele din urmã, Johann Lippet ºi Gerhard Csejka, printre „susþinãtorii” volumului, realismul socialist prost înþeles a citaþi ca opozanþi la scrisul învechit adicã stâlpii sãi de sprijin, nume ca ocolit realitatea ºi s-a dedicat unei tradiþional ºi ca adepþi ai pomenitei Richard Wagner, Gerhard Ortinau realitãþi de hârtie. Trebuie sã ne angajãri. Cu privire al preluarea, ºi Albert Bohn, nu fãrã rezerve nici alegem ca scop sã nu procedãm totuºi, a unor elemente de discurs aici, dar remarcând din nou ca tot aºa” – spunea R. Wagner, care tradiþional, Totok foloseºte o „interesantã... sedimentarea avea atunci doar 19 ani. Iar, când sintagmã de circulaþie în epocã, concepþiei brechtiene pe tãrâm în Neue Literatur (nr. 11 /1972) se „reevaluarea moºtenirii literare din spiritual bãnãþean” ºi, din nou la ia în discuþie conceptul de perspectivã contemporanã”, mai Richard Wagner, într-un context în „angajare”, va spune foarte apãsat exact recurgând la tehnici ale care aceºit poeþi care „scriu pentru cã „angajarea e condiþionatã de colajului ºi montajului („intertex- public”, cautã „imediata inteli- dorinþa (poetului) de a rãspunde tualitatea” despre care se va vorbi gibilitate”, o mai mare varietate întrebãrilor pe care le ridicã viaþa apoi tot mai mult în arealul noilor expresivã, alãturi de „pragmatismul publicã”, din perspectivã marxistã, generaþii), într-un text nou, cu sec caracteristic unora dintre cu condiþia ca zisa angajare sã fie accente de parodie a literaturii. De poeziile de esenþã socialã”, ºi una „esteticã”. Confraþi tineri ca altfel, toþi aceºti autori preferã de- întâmpinat ceva mai reticent (nr. 5- Johann Lipett, ºi G. Ortinau, nu acum sã vorbescã despre texte, 6, 1973, p. 13). În acelaºi numãr, credeau altfel, cerând „despãrþirea ºi nu despre poezii. apare ºi un semnificativ articol de provincialism”. Cum se poate uºor observa, cu semnat de Wilhelm Scmidts, O menþiune specialã meritã un ceas mai devreme, membrii din despre Brecht: Klassiker der apariþia, în numãrul Echinox-ului „Aktionsgruppe Banat”, ca ºi 29 camarazii lor saºi, îºi pun probleme acestui fel de angajare, scriind în direct implicat la germani, decât în similare cu „optzeciºtii” de limbã cartea sa de debut Hipermateria, discursul mai „învãluit” ºi mai românã care vor apãrea în scurtã cã nu are „decât o singurã indirect al românilor. Poeta, printre vreme pe scena literarã de la noi. prejudecatã: realitatea” ºi invitând, puþinii membri ai „Cenaclulului de Dacã în spaþiul literar românesc, într-un discurs subliniat Luni”, care pariazã pe un discurs chestiunea „tradiþiei” era oarecum programatic, cu adresã cãtre de puternic accent confesiv, tranºatã printr-o victorie clarã, deja „generaþia” sa, la împrospãtarea biografic asumat pânã la patetism, veche, a „modernismului”, cu universului liric cu date ale definind poemul ca pe o „fiinþã afirmãri avangardiste cunoscute, umanitãþii ºi decorurilor actuale, moralã” va fi cea mai apropiatã de în timp ce „provincialismul” german mai modeste, mai puþin emfatice, autenticismul confraþilor nemþi, la de la noi era cu mult mai apãsãtor, în expresia simplificatã, directã, a care va face aluzie (de pildã la Rolf cele douã detaºamente, ca sã zic unor corelative obiective ce Bossert ºi soarta lui tragicã), dupã aºa, se întâlnesc pe terenul substituie regimului metaforic cum o trimitere va exista ºi la Emil contestãrii aºa-numitului „erme- propriu-zis construcþia de „situaþii” (Hurezeanu), tot în legãturã cu tism”, al formelor moderniste de lirice, ca mediatori mai „realiºti” ai gradul de implicare etic ºi curajul rafinare ºi estetizare a expresiei stãrilor de spirit. Cãrtãrescu, mai angajãrii poeziei în realitatea cea lirice, reciclând, de fapt, în linii mari, puþin tentat, totuºi, de aceastã mai acutã. Matei Viºniec, Mircea o atitudine a avangardei, pe care, manierã brutal-confesivã, vãzând Cãrtãrescu, Bogdan Lefter, Elena în spaþiul literar românesc, un Geo din lumea din jur mai ales spec- ªtefoi, Liviu Antonesei se întâlnesc Bogza ºi alþii câþiva o afiºaserã în tacolul, cotidian desigur, amintind în apreciarea preponderenþei etico- manifestul Poezia pe care vrem sã de simultaneismul avangardist, sociale la poeþii germani, faþã de o facem, publicat în 1933 în revista dezvoltat în inspirate jocuri de cei români, mult mai interesaþi de cu titlu grãitor, Viaþa imediatã. cuvinte, practici intertextuale, aspectele formale. Ioan Buduca Purtãtori de cuvânt ai optzeciºtilor, parodice (v. Faruri, vitrine, fotografii, formuleazã sintetic aceste precum Mircea Cãrtãrescu ºi 1980), nu va uita sã dea totuºi cu observaþii, scrind cã: „Pe scurt, cei Magdalena Ghica (Magda tifla unor „tradiþionalisme” deza- zece (poeþi din antologie – n.n.) Cârneci), gãzduiþi – întâmplare fectate, precum în cilul Georgicelor, sunt vizionarii unui ideal etic; ceilalþi fericitã ºi semnificativã – tot de publicat, de altfel, mai întâi, tot în zece (sã zicem) sunt vizionarii unui revista Echinox, nr. 10-11-12, din Echinox. ideal estetic”; sau cã: „o a doua 1979, ca participanþi la o importantã Ecourile printre tinerii poeþi diferenþã, nu mai puþin importantã, anchetã, Dreptul la timp, se vor români ale antologiei Vânt potrivit ni se pare aceea privitoare la exprima într-un sens foarte pânã la tare ºi, implicit ale poziþii- spectacolul formei poetice. apropiat de cel conturat de confraþii lor de principiu suþinute de Austerã, antiretoricã, descãrnatã tineri germani. Deºi nu mai fac vreo „Aktionsgruppe Banat”, readuse în de metafore, elipticã, prozasticã, raportare la culoarea marxistã a atenþie de noua ediþia a antologiei, aforisticã, epigramaticã, poezia „angajãrii”, cei doi sunt solidari în vorbesc tocmai despre afinitãþile tinerilor germani se aseamãnã mai exigenþa unei poezii distanþate de amintite, dar ºi despre inerente degrabã cu a lui Eugen Jebeleanu limbajul traansfigurãrilor modernist- diferenþe, datorate contextelor din Hanibal, decât cu a lui Mircea estetizante ºi „livreºti”, proclamând socio-lingvsitice deosebite. Cel Cãrtãrescu din Faruri, vitrine, (Cãrtãrescu) chiar cu un aer mai aproape de poziþiile germanilor fotografii, sau a lui Emil Hurezeanu insurgent neoavangardist ruptura este, desigur, Mariana Marin, din Lecþia de anatomie”. (el vorbeºte chiar despre un prima de pe lista convorbitorilor, dar Astfel de consideraþii fuseserã „vacuum poetic”) ºi nevoia unei ºi cea mai îndreptãþitã sã se fãcute ºi de prefaþatorii antologiei noi, radicale întemeieri de discurs exprime în solidaritate cu autorii din 1982, Mircea Iorgulescu ºi literar: unul deschis spre realitatea antologaþi, cãci vorbeºte despre Peter Motzan (autor ºi al selecþiei imediatã pluralã, complexã, si o atitudine comunã „faþã de o textelor). Primul scria despre contradictorie, generos-aluvionar, anume realitate, denunþarea ºi „confluenþa dintre istorie ºi real” atrãgând datele experienþelor demontarea constructivã a ei” (p. despre „opþiunea pentru mãrturie cotidiene ºi limbajul corespondent, 248). Ca ºi Totok sau Wagner, ºi documentar”, accentul pe deopotrivã cu elementele unei Mariana Marin evocã ºi „o atitudine în defavoarea emoþiei, biografii individualizate, asumate ºi solidaritate de viziune asupra retorica ironiei (o antiretoricã), ca poziþie culturalã, – iar conceptul poeziei, în sensul eliberãrii ei de „poezia ca aventurã existenþialã”, de text va face ºi el carierã. complexele nefaste ale producþiei propensiunea pentru cotidian ºi Desigur, nu Brecht va fi modelul de serie, inofensivã ºi de non- limbajul lui, preferinþa pentru epic, urmat de români, dar necesitatea implicare a lectorului”, despre un anumit spirit ludic-ironic. unui limbaj mai tranzitiv, eliberat de morala ºi onestitatea necesarã a Dascãlul poeþilor din sumar, Peter medierile metaforico/simbolice scriitorului. Notele de ironie, ludice, Motzan, noteazã „angajamentul excesive, aderent la concretul vieii parodice, îi par mai însemnate într- polemic ºi prescriptiv” al acestei trãite, este ºi va fi mereu susþinutã o poezie cu tradiþii mai bogate ºi lirici antitradiþionaliste ºi demi- acum ºi anii urmãtori, cu miza mai vechi, în marea literaurã ºi tizante, care submineazã orna- mãrturisitã pe autenticitate. Magda filosofie germanã, în timp ce mentica ºi balastul retoric, cãutând 30 Cârneci va da prima exemplul „elementul biografic” apare mai confruntarea directã cu „realitatea trãitã”, faptul cã „se cultivã se exprima liber, fãrã prejudecãþi, lozincilor oficiale ale momentului. aforismul, poanta, metoda colajului atenþi la realitatea imediatã, Sau Aurel Pantea, care emitea ºi diferite procedee ale lirismului împotriva „funcþionarilor publici sarcasme pe tema „danþului buf din gnomic, speciile dominante fiind care de dragul þigãrilor scumpe / Piaþa Metaforei”, cerând un limbaj epigrama, parabola, ºansonul cu filtru alb ºi prelung sunt în stare eliberat de ornamente exterioare, antiidilic, parodia”. S-a spus – iatã sã se ºi rujeze”...; apoi: „Des- evocând „lichenul obez al himerei”, – aproape totul despre felul cum coperirea noastrã nu trebuie sã dar ºi „ritmul visceral al evi- noua poe-zie germanã din aibã nimic extraordinar / Dar sã fie denþelor”... ªi, nu în ultimul rând, România împrospãteazã atmos- neiertãtoare cu amãnuntul care un poet cu o acutã prizã la real, fera liricã, pune în discuþie mo- ucide”, „Sã lepãdãm din gândirea depoetiznd/repoetizând faptul trãit, dalitãþile de expresie, provoacã un noastrã / ªi blestemul tãcerii la într-o notaþie viguroasã, de o dialog îndrãzneþ cu realitatea termen atât de îndrãgit în basmele sicitate ironicã, ce devanseazã în social-istoricã ºi culturalã. orientale”. Este, cred, unul dintre multe privinþe „optzecismul” În rama conceptualã a acestor poemele cele mai puternice ale cvasicanonic, râmânând însã programe de creaþie intrã, evident, „generaþiei”, în perfect acord cu foarte expresiv atent la me- destule elemente comune, privind ceea ce gândeau ºi fãceau Totok, canismele „gramaticii textului”, cu mai ales numita „prejudecatã a Wagner, Lippet, sau Mariana nostalgii paseist-livreºti, „jucate” realitãþii”. E o propoziþie pe care o Marin. La rândul sãu, Andrei inspirat sub mascã de alumn vom regãsi aproape ad litteram ºi Zanca, sighiºorean de origine ºi transilvan încântat sã, poarte uni- la echinoxiºtii Ioan Groºan ori la student la Filologia clujeanã, formele de licean de odinioarã... E Ion Mureºan, prin care se va publica în Echinox ample poeme de adãugat, în ce-l priveºte, ºi cã rezuma ºi în anii urmãtori aceastã precum Ars poetica, Somnul, a fost unul dintre cei care au mizã pe un realism poetic pro- aceastã protezã a uitãrii ori îndemnat ºi ajutat mult apariþia clamat ceva mai devreme ºi de Poemul – poezia (toate, în nr. 11- Vântului potrivit pânã la tare, într-o Mircea Dinescu, în al sãu vers 12, din 1979), unde patosul de fertilã complicitate amicalã cu pe emblematic: „îmbrac realitatea pe sorginte whitmanianã al tomului ºi drept admiratul maestru Peter piept ca o cãmaºã”, din Proprietarul ramificarea discursului aluvionar, Motzan, cu viitorul inspirat tra- de poduri. purtãtor de notaþii ale lumii deloc ducãtor ºi poet Ioan Muºlea, cu Paralel cu poeþii bucureºteni luminoase din jur, puneu în minunatul confrate Franz Hodjak... optzeciºti, ori cu cei de la Iaºi, evidenþã o similarã nevoie de Fãrã îndoialã, diferenþele despre clujenii de la Echinox, mult mai angajare eticã, în numele care s-a vorbit în raport cu scrisul apropiaþi, ºi în geografie, ºi în spirit, adevãrului ºi al unei noi „prize la congenerilor de expresie germanã, de cei ce se exprimau în limba real” a poeziei. În imediata sunt reale ºi importante, tocmai în germanã, s-au arãtat ºi ei mai apropiere, Ion Mureºan ieºea în mãsura în care în poemele devreme angajaþi într-un fel de scenã cu texte precum energica optzeciºtilor români medierile „grup de acþiune” solidar, militând, Izgonire din poezie, care începe metaforice, deºi mult reduse, în fond, pentru acelaºi ideal poetic chiar cu propoziþia citatã mai sus funcþioneazã încã, iar gustul pentru ºi etic. Din acest punct de vedere, ca emblematicã: „Nu am decât o o anumitã consistenþã materialã a Emil Hurezeanu, sibian, educat ºi singurã prejudecatã: realitatea” ºi cuvântului se simte mereu. Cei din el în mediul puternic marcat de continuã, uzând de un imaginar „Aktrionsgruppe Banat” ºi confraþii cultura germanã, e de reþinut expresionist ce ridicã la paroxism lor din spaþiul lingvistic germano- printre pionierii „generaþiei ’80” datele concretului senzorial, într- român accentueazã mai apãsat apropiaþi de ceea ce fãceau un discurs accentuat ironic ºi nota de angajare civicã, politicã, confraþii germani. Poezia lui sarcastic, iar în Izgonirea din rai eticã, într-un discurs mai explicit, înregistreazã în mod firesc ecouri declara: „Stau în faþa crezului denudat, tranzitiv în mai mare din ambianþa culturalã sibianã, de poetic ca în faþa uneri femei fãrã mãsurã, pentru care fermitatea marcã muzeisticã ºi livrescã, pusã piele”, încheind cu un strigãt de programaticã cere adesea într-o ecuaþie nouã cu sensibilita- conºtiinþã exasperatã: „Acum expresia sapienþialã, uneori tea ºi vitalitatea vârstei foarte tinere, vreau sã strig în gura cuiva, fie ºi epigramaticã, cum s-a observat, deci mediatã în bunã mãsurã de gura unui mort!”. ªi încã: Marta ori care îºi gãseºte în formula epic- Bibliotecã, însã mai ales în Petreu, cu ale sale tãioase „teze” parabolicã modul de exprimare cel poemele întinse ca Lecþia de chemând „verbele” la judecatã ºi mai adecvat. Invocând marxismul anatomie a doctorului Barnard ºi, ajungând sã ofere un fel de „lecþii ca referinþã filosoficã, aceºti poeþi cu o subliniere aparte, în Generaþia de vivisecþie în oglindã”, în numele vor sã-l citeascã ºi sã-l aplice în câºtigatã (nr. 8-9 /1979) caracterul aceluiaºi adevãr ºi al aceleiaºi litera lui, se prefac uneori a nu ºti de manifest, angajat, al discursului intranisgenþe etice. Ori Augustin cã zisul „realism socialist” mistificã se simte puternic în adresa cãtre Pop, cu o semnificativã evoluþie de enorm viziunea asupra lumii reale, „comorienþii de geeneraþie” , la poemul încã îndatorat unui alteori îl ºi denunþã pe faþã, ca pe somaþi, „pentru onoarea scrisului anume modernism, spre expresia o formulã de creaþie depãºitã. O ºi a vorbitului”, sã se rupã de mai târzie a textului despuiat, Istorie dramaticã, marcatã de limbajul comod ºi convenþional, cvasijurnalistic, atacând cu o rece tragediile ºi de angajamentele conformist, ºi sã-ºi ia curajul de a ironie limba de lemn ºi falsitatea (continuare în pag. 83) 31 angelitatea iubitei de o lascivitate acutã. Angelitatea muzei ºi Hobbitul si,,, ingerii voluptatea ei eroticã se întreþes datoritã perspectivei romantic- trubadureºti, dar ºi datoritã Ruxandra Cesereanu dimensiunii ludic-ironice a poetului- Hobbit and the Angels cântãreþ. Muza este una despuiatã cu migalã (am redescoperit cu Emil Brumaru este unul din îngerii rilkeeni nu ar mai putea exi deliciu verbul a despuia tocmai puþinii scriitori la senectute care au sta ºi funcþiona în stare purã, ci datoritã lui Brumaru!), desfoliatã ºarm epic ºi candoare. Ar putea fi exclusiv filtraþi prin poiana din ºi în intimitatea ei (carne, piele, ascultat zile ºi nopþi în ºir, dacã ar moromeþianã a lui Iocan, dupã cum trup, pãr), studiatã, admiratã, fi sã-ºi povesteascã saga vieþii, a precizeazã poetul ºugubãþ într- adoratã, dar ºi tachinatã. Este o literaturii ºi a prieteniilor sale. Este unul din textele sale. În acest sens, muzã tocmai potrivitã pentru ºi unul dintre puþinii seniori de la Biblia pare sã fie perceputã, ºi ea, aceastã poezie care îºi dubleazã noi care au blog ºi paginã de mai degrabã ca o carte cu poveºti, adoraþia ºi romantismul, de o Facebook, întreþinute cu râvnã ºi iar Dumnezeu, ca un domn ironie ludicã (aºa cum am precizat empatie umane. Participã la o simpatic, respectiv bonom ºi deja). Organismul afrodisiac al puzderie de lansãri ºi târguri de confuz în jocurile sale ºi prestaþia muzei (pieptul, coapsele ºi fesele, carte, ca un globetrotter. Aratã ca sa faþã de humanoizi, deºi instanþa în mod special) este simultan un hobbit, dar e un hobbit rãtãcitor supremã îºi pãstreazã, în acelaºi venerat ºi tachinat poznaº, ºi, fireºte, poznaº ori chiar piºicher. erotismul devenind o supremã Se ºi autointituleazã hobbit, mãcar joacã (voluptoasã). Bãrbatul matur pentru faptul cã e un trãitor în tot se joacã simili-copilãreºte ori chiar felul de scorburi adaptate la buclucaº cu trupul senzual ºi realitatea cotidianã. Inclusiv apetisant al muzei sale pe care, adresa sa de email este una însã, nu uitã aproape niciodatã sã hobbiticã ... o ºi necãjeascã glumeþ, ca un Poezia lui Emil Brumaru este trickster. Rezervaþia de îngeri se clasiciziatã pe nuanþe care merg dovedeºte, de aceea, a fi mai de la un onirism ludic, la o degrabã populatã cu angeli do- dimensiune villonescã ºi la tihna ori riþi ºi doritori, marcaþi de libido. În rãsfãþul de trubadur. Din punctul cele din urmã, cartea lui Emil acesta de vedere, ca stil ºi Brumaru are ºi un substrat manierã, Rezervaþia de îngeri oarecum picaresc: poetul este un (Humanitas, 2013) nu aduce o sur- rãtãcitor ºi cãutãtor hazliu al prizã în metehnele de pohet ale lui îngerilor mai cu seamã carnali Emil Brumaru. Este o carte clasicã (care se adãpostesc în muza sa), încã din start. Dar o carte care se trupelnicia acestora fiind cea citeºte cu plãcere ºi cu surâs timp, generozitatea ºi largheþea în care îl catalizeazã sã scrie ca satisfãcut de voyeurist ºi gurmet. a gira comuniunea (eroticã) un aproape trubadur, ºi nu Voi lãmuri imediat de ce “re- bãrbat-femeie. neapãrat dimensiunea lor zervaþia” lui Brumaru este doar, la Întâi de toate cã entitãþile spiritualã. nivel tematic, una relativ canonic- angelice au trei ipostaze în Cum eu însãmi sunt autoarea angelicã, în realitate fiind o rezervaþia lui Brumaru: e iubita unui roman despre îngeri, este rezervaþie eroticã. Brumaru nu ar (angelicã) ºi rãsfãþatã ca muzã limpede de ce nu aº fi putut rãmâne putea fi plasat, altfel decât tematic, oficialã; apoi sunt îngerii propriu- indiferentã la rezervaþia luminoasã în relaþie cu Poemele cu îngeri ale ziºi, dar care au tot felul de nuanþe (dar nu neapãrat numinoasã) a lui Vasile Voiculescu: cel din urmã ironice ori ironizate (deºi, în acelaºi hobbitului Emil Brumaru: lectura era ºi este un mistic, Brumaru este timp, îºi conservã charisma de mea a fost simpateticã, tematic un entertainer ºi un histrion. Îngerii îngeri pãzitori); apoi e autorul ºi vorbind, dar ºi întrucât personajele erau pentru cel dintâi poet materie trubadurul însuºi, un înger la angelice ale poetului ieºean au supraumanã care ar putea molipsi senectute ºi un trickster apt de depãºit limitele senzualitãþii în chip celest omul; pentru cel de- isprãvi ºi jocuri. Cea dintâi, muza, îngãduite în cer (sic!), erotismul lor al doilea poet, în schimb, îngerii e “frumoasã ca scriptura”, dar ºi tandru ºi blând fãcând din sunt punþi ºi forme de tranziþie între afrodisiacã într-un chip stimulator rezervaþia hobbitului mai degrabã trup ºi suflet, între lascivitate ºi (“Miroºi a scoicã desfãcutã umed/ o carte despre trup ºi oameni în puritate, lascivitatea depãºind, Pe plajele de la-nceput de lume./ carne ºi oase, decât una despre însã, procentual ºi fãþiº castitatea. Mã-mbii lunecãtoare între spume/ suflet ºi îngeri. Ceea ce nu este Cât despre îngerii canonici ai lui Pe care sã le sorb abia mã- defel un neajuns: observaþia mea Rilke, raportarea la ei este una ncumet.”), autorul fantasmând finalã este strict una de “angelolog” 32 plinã de haz à la roumaine, întrucât jucãuº ºi tandru, pentru a dubla cu lornion... Comentam pe marginea Esteticii lui Stravinsky ori a lui Schubart Nita sau domnul NU... (atenþie, nu Schubert, compo- zitorul, ci teoreticianul Schubart!) ori pe texte de Schopenhauer pe Radu Þuculescu care le consideram de-o Niþã or Mr. No… „muzicalitate” aparte... În „comuna B 9” am trãit, alãturi de Niþã, Era început de varã, dupã cîte semicerc, avînd 375! de mizeria ultimilor ani comuniºti, îmi amintesc. Eram student în anul apartamente. ”Comuna B 9 ”, cum spaima zilelor ºi nopþilor revo- întîi. L-am cunoscut în Arizona, obiºnuiam a-i spune. M-am mutat luþionare ale sfîrºitului de an 89 desigur. Cafeneaua aflatã în la prima scarã iar la ultima (într-o (cînd eram „atacaþi” de teroriºti apropierea cinematografului Arta. simetrie suprinzãtoare) s-a mutat fantomatici) ºi elanul candid, de-a Loc de întîlnire al artiºtilor. Îl chema Niþã! Acelaºi apartament, în dreptul romantic (caraghios de Ion-Maxim Danciu, era student la oglindã. Timp de peste 20 de ani romantic...), al începutului post- filosofie ºi s-a prezentat, scurt, (!) ne-am vizitat cu asiduitate, pot revoluþionar, cînd eram convinºi Niþã. Cafele, fum gros de þigãri fãrã spune, fumînd nãuci ºi comentînd cã-n þara asta doar lapte ºi miere filtru, discuþii aprinse. Am remarcat, aprins, cînd la el în bucãtãria va curge... de la bun început, spiritul de nãpãditã de reviste , cînd la mine, Revista Tribuna, ca numeroase „contradicþie” al lui Niþã. κi începea în camera de 9 metri pãtraþi alte reviste literare, dupã 1990 a comentariile aproape invariabil cu cãptuºitã cu cãrþi. Neliniºtile care început sã piardã din interes. Cei un NU rãsunãtor (agresiv doar la mai mulþi se aruncarã în vîltoarea nivel de... tonalitate), însoþit de publicisticii, convinºi cã avînd argumente temeinic documentate, acum o totalã libertate de rostite pe-un ton uºor ironic uneori exprimare, vor dãrîma munþii... chiar zeflemitor. Niciodatã însã cum n-au putut (ºi nici n-au superficial, gen miºtocãrealã de încercat) s-o facã sub dictaturã. doi lei învelitã-n „aere” de critic „Barca” redacþiei era pãrãsitã pe atotpriceput copleºit de propria-i rînd, doar cîþiva „idealiºti” se superioritate (sc)lipicioasã...Deci l- încãpãþînarã sã rãmînã, printre am cunoscut, l-am ascultat fãrã a care ºi Niþã. Parcã-l vãd cum îndrãzni a-l contrazice (atunci...), umbla, uºor adus de spate, cu iar, peste cîteva zile, iatã cã intru geanta burduºitã de ºpalturi, în restaurantul Continental, aflat pe mã bîntuiau adesea, Niþã le alunga rugîndu-ne sã mai scriem ºi pentru aceeaºi stradã cu cafeneaua începînd, invariabil cu: NU te Tribuna, chiar dacã nu se plãteºte amintitã, dispãrut ºi el de pe „harta” pierde cu firea... Apoi mã împingea ºi apare...cînd iese de sub tipar! centrului Clujului. Caut o masã în miraculoase incursiuni, Niþã (ca secretar de redacþie), liberã, îmi rotesc privirile ºi deodatã familiarizîndu-mã cu diverºi alãturi de Sucalã, Tudor Savu ºi rãmîn ca lovit de trãznet. Îl vãd (!) „indivizi” pe nume Nietzsche, alþi cîþiva se strãduiau sã acopere pe Niþã la o masã ºi decopãr cã, Hegel, Leibniz ori Steiner, uneori gãurile „bãrcii”, sã nu se scufunde. brusc, i-a crescut sub nas... o rugîndu-mã (autoritar...) sã-i traduc Apoi, dupã o redresare bineme- mustaþã enormã. Imposibil! Era (din germanã) pagini din textele ritatã, revista devine bilunarã iar ceva de domeniul... fantasticului. acestora, ceea ce îmi producea ºeful ei, firesc, ajunge Niþã. Nu Cu cîteva zile în urmã, nu avea fir adevãrate coºmaruri! Nu fãcusem analizez cei zece ani de apariþie sub de pãr sub nas. Fãrã a sta mult pe parte din niciun cerc ori grupare conducerea sa, colecþia stã la gînduri, m-am repezit la el ºi... l- literarã, nu mã „pasiona” nici dispoziþia oricui. Vreau sã spun am tras, pur ºi simplu, de mustaþã, textualismul, nici postmodernismul, doar cã Ion-Maxim Danciu s-a aºa cum fac unii copiii nãbãdãioºi nu mã atrãgeau niciun fel de implicat efectiv în realizarea fiecãrui cu barba lui Moº Crãciun. De ce „isme”, subiectele romanelor mele numãr, nu a fost ºef doar „pe hîrtie”, þi-ai lipit chestia asta sub nas? l- erau cele care îmi „propuneau” reuºind sã comunice (chiar ºi am întrebat uimit, faci figuraþie în forma, ocolind orice reþetã. În în....dispute!) în mod creator cu vreun film?! „Niþã” mi-a descleºtat aceste demersuri ale mele, Niþã micul colectiv de angajaþi, fiecare degetele de pe mustaþã (cu oroare, era cel care mã încuraja, în stilul cu personalitatea sa distinctã. pricepui cã nu era falsã) ºi mi-a sãu direct, abrupt. Îi citeam, Pe mulþi a convins Niþã sã þinã spus, rîzînd, eu sînt fratele geamãn adesea, pagini întregi de ma- cîte o rubricã permanentã. Acum, ºi sînt student la agronomie! Era nuscris ascultîndu-i apoi comen- ajuns la pensie, ar fi de bon ton sã obiºnuit cu astfel de „confuzii”, nu tariile, fãrã ºanse de a-l con- fie, la rîndul sãu, întrebat dacã nu i se întîmpla pentru prima oarã. trazice... Profitã de structura ta doreºte sã semneze ºi el o rubricã Apoi m-am mutat în ultimul bloc muzicalã, îmi zicea el cu incon- permanentã. Sînt, însã, convins cã din cartierul Grigorescu, pe malul fundabila sa voce îngãlbenitã de rãspunsul sãu va suna (cel puþin, Someºului, un mamut, un tutun, lasã ce-i la „modã” pe în „prima fazã”...) într-o perfectã „monstru”, blocul B9 în formã de moment, moda trece, nu? tonalitate ionescianã: NU! 33 Veronica D. Niculescu PrPrivitiiviti înîn camercamera!a! ,,, Sã revenim aici, în toamna noastrã. ªi-apoi o toamnã ca o primãvarã care începe ºi nu se mai sã mergem mai departe. Vântul de septembrie, mai terminã, aricii vor ezita mult înainte sã se încumete agitat astãzi, a fãcut fel ºi fel de nãzbâtii prin oraº. la hibernat. ªi iatã aeroportul, cu pãsãrile lui mari, A furat ºapca verde a vânzãtorului de ziare din faþa obosite, din care doar una se înalþã greoaie ºi teatrului. A tot rostogolit-o pe trotuar, fãcând sã pleacã, poate tocmai spre München. Mai departe, fâlfâie în acelaºi timp ºi pletele urmãritorului, ºi iatã pâlcul de case noi. O casã portocalie cu etaj, urechile setterului irlandez hotãrât sã o prindã cu bovindou ºi rame albe, acoperitã cu þiglã roºie înaintea omului, ºi paginile unui calendar de la strãlucitoare. Alãturi de aceasta, o alta. Identicã. chioºc, pentru 2013, de care nimeni nu era Apoi o a treia, o a patra, o a cincea, toate la fel... deocamdatã interesat. Un ºir de case gemene pe toatã strãduþa de la Pe Calea Dumbrãvii, când un cerºetor flãmând intrarea în oraº, un batalion de soldãþei având în a gândit mult prea colorat tot privind la mersul legãnat oglindã, pe cealaltã parte a drumului, un alt batalion al puºtoaicei dolofane din faþa lui, vântul a ridicat aproape simetric, gata de o luptã deja pierdutã. cele douã braþe ale eºarfei fetei ºi, aruncându-i-le Optsprezece bovindouri triste prin asemãnare. În peste umãrul stâng, a reuºit sã-l plezneascã pe spatele lor, mici grãdiniþe visând la neasemuire din neaºteptate pe vagabondul din spate, peste obrazul fiecare scãfârlie de bostan, din fiecare frunzã de neras. Dar fata cuminte ºi-a tras repede eºarfa la viþã de vie, din fiecare creangã de gutui, de prun loc. Poate pe bietul om mirosind a bere ieftinã îl sau de viºin. Între a ºasea ºi a ºaptea casã de pe chema Felix ºi obiºnuia, stând pe-o bancã din parc, dreapta, rupând uºor simetria, o bisericã, încã sã hrãneascã vrãbiile cu firimituri din buzunarele neîmbrãcatã, semeaþã-n cãrãmizile ei late, tristã-n largi, aºteptând sã i se iveascã norocul, ºi poate acoperiºul deja finisat cu þiglã identicã cu a caselor cã odatã, în altã poveste, el cântase la scripcã ºi dimprejur. Încã puþin ºi se va înregimenta ºi ea, avusese un ºoarece alb. prin tencuire, în moderna înºiruire. Ajuns în Parcul Sub Arini, vântul, tot vântul a Apoi, cercul Noilor Turnuri ridicate acum ceva dat înainte câteva pagini esenþiale din cartea unei ani, dupã o lungã perioadã în care oraºul nou bãtrâne aºezate pe-o bancã, în scurtul rãstimp cât muºcase, cu timiditatea începuturilor, din carnea ea s-a aplecat sã-ºi lege ºireturile de la o botinã. vechiului burg: ici ºi colo, în orice locºor rãmas, pe Femeia a continuat sã citeascã fãrã sã observe, ºi orizontalã ºi pe verticalã, înainte ca oraºul sã se astfel misterul din pagini va rãmâne pentru ea mereu extindã ºi mai mult, ºi mai haotic peste graniþe, ca un mister. Iar apoi, în Valea Aurie, dând roatã peste un beþiv dormind neglijent, cu o mânã atârnându-i copacii înalþi, vântul a scuturat primele frunze spre covor, cu o alta proptitã de perete, cu galbene, rupând un oftat unei fete care ieºise în genunchiul drept arãtând tavanul ºi cu degetul mare faþa casei ca sã-ºi strige pisica. Spre dupã-amiazã, de la piciorul stâng indicând sticla goalã, cu a pornit-o spre câmpuri. pleoapele închise, tresãrind în vise încâlcite. Sus Iar acum mã îndrept dinspre groapa de gunoi schele, stoluri de ciori gravate pe cerul de cernealã, înspre oraº. Fac acest drum pentru ultima oarã ºi- jos bieþi ºobolani striviþi, îmbrãþiºând asfaltul în mi pare bine cã astãzi cerul are brazde de nori. ultima lor fugã. Turnurile acestea multe Fãrã nori, apusul îºi pierde orice urmã de împrejmuiesc oraºul ca niºte lumânãri colorate pe dramatism, e lipsit de pete de culoare. Iatã franjurii marginea tortului, la aniversarea unui bãtrân. Vom destrãmaþi la orizont, roºietici pe-o parte, vineþii pe da ºi noi roatã, urmându-le unul câte unul, pânã ce cealaltã, iatã oglinzile liliachii ale porþiunilor limpezi vom ajunge de cealaltã parte a oraºului, la cel care de cer. Iatã pajiºtile aurii peste care gonesc, tãiate ne este deja cunoscut. Acum este gri, lipsit de de ºoseaua vãluritã ce este pãzitã pe margini de mansardã. Pe aici vom sparge cercul ºi vom stâlpii cu pãlãrii largi de paie, din care încã n-au pãtrunde din nou în oraº, îndreptându-ne spre plecat berzele. Trei vaci, douã bãlþate ºi una neagrã, centru. însoþite fiecare de câte o femeie cu batic, þinându-ºi Un popas tainic pe strada Moscovei. bãrbia proptitã în bâtã. Iatã, lângã adãpostul Castanele stau sã plesneascã, încã un pic ºi sãrmanilor de sub conducta de termoficare, trei pocnetele lor vor înveseli asfaltul. Ne vom opri în gâºte albe, pãºind mândre, pieptoase, ºi alãturi de faþa unei case micuþe, vom trece de poarta de fier ele o copilã cu hanorac alb. Aºa, cu gluga trasã pe forjat, vom privi o scarã proptitã de peretele cap ºi stând un pic cocoºatã, seamãnã ºi ea cu o coºcovit, trecerea noastrã va face sã tremure gâscã. Adãpostul a rãmas aici de pe vremuri, deºi crãiþele încã vioaie ºi rufele puse la uscat. Vom acum conducta e rece, þine doar de paravan pentru mângâia cu o adiere pisica albã, ea va înþelege ºi 34 vânt ºi ploaie. Se anunþã o toamnã lungã ºi caldã, va privi uimitã cu ochii-i de jad în pala de vânt pe care o recunoaºte de fiecare datã. Va face un salt din frunte? Ascultaþi, ascultaþi. Auziþi? Kurt Cobain cu lãbuþele întinse, ca pentru a prinde o gâzã fredoneazã cu mine „Seasons in The Sun”. Anotimp invizibilã. Apoi vom umfla perdelele de la fereastrã, dupã anotimp cântã toate pãsãrile cu Nirvana vom dãrâma din greºealã o pituºcã de catifea aceleaºi vechi versuri, în noi ºi noi interpretãri, „now viºinie, o inocentã pãpuºã voodoo de croitorie, cu that the spring is in the air”. Va fi o toamnã blândã, zeci de bolduri înfipte în spinare, ºi ne vom pregãti cu ochii închiºi, ca o primãvarã nesfârºitã urmând astfel sã vizitãm o femeie nespus de dragã, o femeie o primãvarã neînceputã. Oricum, am cam terminat, de aproape ºaizeci de ani, care învârte cu lingura nu mai am decât un singur lucru de spus. Luaþi-o de lemn într-o oalã roºie cu buline albe, din care se ca pe-o confesiune, în seara apãrãrii finale. Cãci înalþã un abur dulce. Vom sta ºi vom tãcea dintr-un lung ºir de indiscreþii, s-ar putea ca aceasta împreunã cu ea. Dar voi nu veþi privi înãuntru, sã fie cea mai nevinovatã. fiindcã aici e o altã poveste, în care nu veþi fi invitaþi. Acum pãtrundem în oraºul vechi, survolat pe Un hotel undeva în centrul oraºului. O camerã deasupra strãduþelor pietruite ºi înguste. Un popas. luminatã la etajul trei. Priviþi înapoi, peste umãr. Un japonez cu rucsac kaki roteºte obiectivul Priviþi în camerã! E camera 316. Un pat dublu, cu camerei ºi fotografiazã o fatã de la etaj, care udã cuvertura bej bine întinsã, cu câte o pernã mare ºi muºcatele din jardinierã, flori roºii, frunze uscate. una micã pe fiecare parte. Douã noptiere în care Turistului îi place pãrul ei neted, cu ºuviþa care îi ne vom abþine deocamdatã sã scotocim. O comodã încadreazã ca un arc obrazul, aºa cum stã ea, cu îngustã, nelipsita tavã cu douã pahare, aºezate cu capul uºor înclinat, ºi sprânceana foarte dreaptã gurile în jos, protejate de pungi. Alãturi, douã mere, ºi alungitã, ca desenatã de o mânã sigurã. Un chip un kiwi, o pungã de grisine. Se pare cã turiºtii cazaþi care pare sã ascundã mistere. Se aude þârâitul unui în camera noastrã nu sunt aici, mai putem hoinãri. telefon. Fata tresare, priveºte peste umãr. Tresare Privim tot din afarã, pe fereastra alãturatã. O baie ºi bãtrânul japonez. ªuvoiul de apã din ibric ezitã suprinzãtor de largã. O cabinã de duº care pe buza emailatã, se opreºte o clipã, cât o sclipeºte de curãþenie. Un robinet care, îþi aminteºti, rãsuflare. ªi imediat continuã sã curgã la rãdãcina dacã îl deschizi prea tare, cade cu un bufnet florilor deja ostenite. Fata nu a ezitat, în tresãrirea asurzitor. Un râs nestãvilit. ªºº!... O chiuvetã largã, ei a fost un pic de teamã, un pic de jenã, dar nici un cu micile lucruºoare utile înºirate de-o parte ºi de pic de nehotãrâre. alta. Periuþa ei verde, periuþa lui albastrã, un ªtiþi cine este. Dar cine sunt eu? Cine e vocea dermatograf având pereche un aparat de ras, o care vã spune aceastã poveste? Cine e, de fapt, cremã de mâini având pereche un aftershave. cel care bântuie neliniºtit în cãutarea pedepsei ºi, Priveºte! Douã figuri zâmbitoare parcã-parcã se poate, a iertãrii? Cine urmãreºte pe cine acum? Cine contureazã pe oglinda aburitã. Douã siluete firave ºi de ce face aceastã muncã grozav de indiscretã, parcã-parcã prind viaþã în josul lor. ªi se sting iute, citind colo, rãsfoind dincolo, lipind pene de hârtie când camerista, pânã acum aplecatã sub chiuvetã, unei cãrþi cãzute din cuib, conºtiincios trãgând cu se ridicã brusc. Parcã-parcã i s-a pãrut cã aude urechea la cei care trag cu urechea, zappând ceva, un chicotit vesel. Parcã-parcã a simþit ºi-o printre ºoapte ºi foºnete, uneori consemnând cu miºcare. Doar o ameþealã, acum i-a trecut. Mai stângãcie cuvintele dintr-un puzzle deja rezolvat ºterge o datã oglinda cu cârpa uscatã ºi pleacã. de soartã, alteori evitând sã deschidã anumite Se aude în urma ei uºa de la camerã. Suntem iarãºi sertare cu grijã închise? Cine-ºi schimbã vocea singuri. ªi iarãºi râdem în oglindã, cu limbile scoase un pic aici, un pic dincolo, adaptându-ºi tonul cu unul la altul, ºi iarãºi facem figurile acelea – eu cu grijã la al autorului, atunci când ºlefuieºte muchiile buza de jos împinsã uºurel peste dinþii de sus, tãioase ale unei poveºti neterminate, cine priveºte ºoricel-fetiþã, tu ridicând din buza de sus ºi devenind acum cu atenþie în ciobul ridicat în lumini diferite ºi un monstruleþ, un soi de cãþeloi unic. Eu mã ºoarec, cautã sã-i descrie ºi strãlucirea, ºi petele? Sã fie tu te cãþeleºti. Eu nu pot face ca tine, tu nu poþi ca de vreun ajutor cuiva cãutarea mea? E încã prea mine. Te iubesc. Te iubesc. Alunecãm, fugim în devreme, e deja prea târziu? ªi cum altfel, ºi cui camerã râzând. Le bem pe nerãsuflate un suc din sã-i mai ceri iertare pentru pãcatele din iubire? ªi frigider. Furãm ºi o bere? De care sã fie: de ce m-aþi crede pe mine? Ne cunoaºtem, oare? Schobolaner, Grossolaner? Tu faci sã danseze o Ar trebui sã vã vorbesc cu dumneavoastrã sau ºosetã, eu trag perdeaua aurie ºi privesc oraºul. poate aº putea sã-þi spun tu? ªi dacã te mint? ªi Iubesc oraºul ãsta, aºa cum e el, ziceam. Fumam de ce te-aº minþi? ªi, iarãºi, dar de data asta mai o þigarã, din cele subþiri ºi mentolate, mai ºtii, ºi nu intim: de ce m-ai crede? mã mai sãturam sã-þi mângâi obrazul. Îþi iubesc Vântul e cald, plouã cu ultimul soare. Vântul, obrajii, sunt un pic albãstrii imediat dupã ce te razi. vântul acesta de gen feminin, o abia simþitã suflare, Ai fi râs de mine, aºa cã nu þi-am spus: chiar aºa îi rãsuflare, peste o nemiloasã serie de abandonuri avea Gagarin în poza pe care o adoram în tainã în înfãptuitã de cei cu ochii deschiºi. copilãrie, când mã rugam sã pot ºi eu sã zbor. Aþi mai dori un indiciu. Ascultaþi, ascultaþi. Dar Nimeni nu mi-a mai mângâiat aºa obrajii, ai sã-mi indiciul nu s-ar pierde ca apa curgând peste buza scrii seara urmãtoare. Ai sã îi pipãi ºi tu cu câteva ibricului, în crãpãturile pãmântului uscat din degete, doar ca sã înþelegi ce simþeam eu. Nimeni jardinierã, în timp ce v-aþi pipãi circumspect bubiþa nu m-a mai þinut aºa în braþe, am sã-þi scriu. Tu 35 vorbeai mereu, mereu. Mã strângeai în braþe ºi-mi rãmas în oglindã, trãiesc acolo pentru totdeauna, spuneai uite, uite, fetiþ, cât de uºor este sã fii fericit, spuneai iarãºi, spui iarãºi. O sã sperie lumea, ca ce lucruri mãrunte ne pot face fericiþi. Ce bine cã niºte fantome jucãuºe, mã îmbunezi. ªtii cã nu suntem aºa de mici, ziceam. Ne trebuie un loc al rezist la joacã. ªi fac tot ce zici, fiindcã tu zici tot nostru, ne trebuie cãsuþa în copac adevãratã, ceea ce ºtii cã îmi place. ziceai. Eu nu mai pot sta cu Tache ºi Plãcintã în Da, monstruleþii o sã coboare la micul dejun – apartamentul ãla, s-or fi sãturat ºi ei, nici la mama ºi iatã-i, coboarã! –, o sã rostogoleascã chifle din nu se poate, i l-am mai dus ºi pe Punkte, nu mai farfuriile turiºtilor adormiþi – ºi iatã chiflele, ca bilele merge, tu trebuie sã poþi veni la mine fãrã griji, de biliard, alunecând peste margini de porþelan oricând. Uite, uite fericirea! Eu îþi ziceam rãbdare, înclinate. Plusez. ªi uite-i cum încing prea tare rãbdare, de-abia te-ai întors, o sã fie bine, ºi apoi cafeaua somnoroºilor greci, cum îi stropesc cu apa te puneam sã-mi promiþi tu c-o sã fie bine, ºi te de la dozator pe doi puºti austrieci. Îi trag scaunul puneam sã-mi promiþi iarãºi cãsuþa în copac, unde de sub fund unui afacerist bãþos, în costum. Pun sã lenevim ca leneºii blãnoºi cu burþile-n sus, un kiwi în loc de-un ou fiert, în suportul argintiu din molfãind la banane ºi purtând inele de iarbã. Cãsuþa faþa unei domniºoare care se-amuzã singurã de e-n noi, ziceai, bãieþel, ºi eram atât de fericitã. ªi cât de distratã poate sã fie ºi-ºi trece câteva degete tãceam; iar mai târziu, acasã la mine, pe Moscovei, peste frunte. Amestecã în cafeaua turceascã cu nãvãleam în scrisori. Încã mã temeam. Mã tot furculiþa, taie omleta englezeascã cu linguriþa. urmãrea, îl vedeam, îl simþeam peste tot. Tu sã nu Monstruleþii râd în toate limbile lumii, cu limba pleci. Tu sã nu mai pleci. scoasã, gonesc fantomatic pe coridoarele hotelului, Se aude un piuit: cartela strecurându-se sub ascund coºul cu prosoape murdare dupã standul clanþã. Dintr-un salt, ne strecurãm ºi noi înapoi în cu pliante, schimbã codul de la intrarea într-o oglindã. Turiºtii au revenit în camerã. camerã, fac iute rocada între un ficus ºi uºa de la N-am fãcut nici mãcar o pozã în camera lift, iar un turist italian se trezeºte cu planta în braþe noastrã, îþi scriam mai târziu, ºi n-avem nici mãcar ºi zâmbeºte, poate cã totuºi a bãut un pic prea o singurã pozã împreunã, de acum, nu de când mult asearã. Monstruleþii ghiduºi au rãmas pentru eram mici. Tu oricum o sã rãmâi micã mereu, fetiþ, totdeauna acolo, în oglinda aburitã de la 316 ºi îmi scriai. Eu locuiam tot cu mama, tu locuiai tot cu alunecã din ea puºi pe joacã ori de câte ori ne vom Tache ºi Plãcintã. Trebuia sã ne fotografiem în aminti. De-acum, Milodrag-drag, totul e sã îþi oglindã, aºa cum ne strâmbam ca monstruleþii, în aminteºti tu. Eu o sã mã opresc acum. pielea goalã. Ba nici nu trebuia, spuneai, monstruleþii P.S.: Mulþumesc din suflet pentru cãsuþã. au rãmas acolo pentru totdeauna, o sã iasã ei de câte ori o sã vrea. Ba o sã luãm iarãºi aceeaºi (fragment din romanul nepublicat Priviþi în camerã, încã o datã, spuneam. Dar ei oricum au camerã!)

36 Manuscris necreditaþi de emiþãtor. Comprimarea intimã a Strategii ale comunicarii si corespondenþei explicã ºi natura obstacolelor (sã le spunem: de ordin „material”) aflate în faþa cercetãtorului: nu vom cunoaºte nivele ale receptarii niciodatã nici întinderea concretã, nici întregul registru particularizant (corespondenþa intimã) (I) al corespondenþei intime a tuturor (ori mãcar a majoritãþii) scriitorilor noºtri. Faptul cã s-a pãstrat puþin Mircea Braga din ceea ce intuim a se fi realizat Communication Strategies and Levels of Reception (Intimate Correspondence) þine deopotrivã de exigenþele, dar ºi de meandrele manifestãrii Oricãrei ediþii critice din opera Bucureºti, Ed. Academiei Româ- intimitãþii. Într-un al doilea rînd, unui scriitor, chiar dacã neînþele- ne, 2012, p. 297). Contrazisã, textele puse în circulaþie de gînd prin aceasta ºi „completã”, i aºadar, nu prin vorbe, ci în fapt, moºtenitori, sub efectul unei se cere a depãºi rea-litatea deja aserþiunea lui G. Cãlinescu trimite intimitãþi „de grad secund” de data constituitã a textelor, pentru a înspre o cutumã prin care aceasta, au fost ºi sînt, de cele mai cãuta ºi a propune etapele, momentul iniþial al „utilitãþii”, cel multe ori, cenzurate sau ocultate substructurile unui proces întins instituind textualizarea unei relaþii (vz., de pildã, corespondenþa Liviu de la un punct al intenþiei de de- în planul intimitãþii, este transferat – Fanny Rebreanu). ªi, într-un al clanºare a acestuia pînã la ceea – prin scoaterea în relief a treilea rînd, de neomis nici el, este ce existã ºi se petrece dincolo de elementelor unui registru sub- cã efortul celor care doresc „momentul autorului”. Se apeleazã secvent, în bunã mãsurã parazitar scoaterea la luminã a diferitelor atunci, inevitabil – fie în co- în raport cu adresabilitatea sa corpusuri epistolare este departe mentariile critice de escortã, fie în originarã – într-o zonã cãreia nu i- de a se împlini mãcar moral pe secþiune autonomã, prin repro- a fost destinat. Autorul, dar ºi mãsura dimensiunii lui. ducere –, ºi la corespondenþa beneficiarul acestui transfer este Un al doilea set de impedimente creatorului, de fiecare datã cînd e biograful scriitorului, aproape – þinînd, însã, de arhitectura care disponibilã, ca piesã de prim plan întotdeauna ºi comentator al susþine ºi faciliteazã organizarea în ordinea unor detalii biografice, a creaþiei acestuia: el conferã – prin comentariului critic – reclamã unor accente argumentative sau/ decupare de segmente textuale ori tocmai direcþionarea lecturii prin ºi a unor linii directoare în spaþiile prin delimitãri de nuanþe sesizate suveranul indice al referenþialitãþii semnificaþiilor. Epistolarul se afirmã în subteranele textului – un adaos care înlãturã autonomia pre-scrisã ca o suitã de texte de subsidiar, de valoare scrisorii, cu deschidere a textului scrisorii intime. Depoziþia sprijinind întrucîtva (întrucîtva – nu doar cãtre literaturã, ci ºi, de [auto]biograficã, rareori „istoricã”, fiindcã nu putem scoate din multe ori, cãtre istorie, psihologie, doar uneori efectuînd incursiuni în ecuaþie pragul subiectivitãþii psihanalizã, eticã, ideologie actul creaþiei, este adusã a se autorului) relaþia scriitor/operã. Dar (sensuri diferite), chiar sociologie supune cu precãdere principiilor indiferent de calitatea ºi cantitatea etc. documentaristicii, intrînd cel mult de informaþii oferite, corespon- Cu puþine excepþii (ele apar – cînd apar asemenea scrieri – ca denþa în cauzã rãmîne vitalã pentru atunci cînd scriitorul îºi „supra- piese operaþionale în textualizãri de demersul istoricului literar, fiind în vegheazã” cu exces de zel tipul par lui-même. Într-un atare acest fel consacratã indirect în posteritatea), corespondenþa caz, însã, datã fiind „coruperea” zona literaturii, ºi aceasta dincolo intimã este, prin statut, prin condiþia materialului prin perspectiva de refuzul categoric al lui G. sa, restricþionatã: nu are desti- autoreferenþialitãþii desfãºuratã pe Cãlinescu de a privi ca semnifi- natari, ci exclusiv destinatar; de o diagramã preluatã din demersul cativã mãrturia scrisorii: „Rîd ºi de aici – calitatea de realitate textualã ficþional, accesul este asigurat nu valoarea ce se pune pe realizatã printr-un cod puternic pe linia severã, riguroasã a corespondenþã. În ea pot fi particularizat. Intratã, însã, în regim documentului de istorie literarã, ci falsificaþii, scãpînd oricãrui control de mesaj pluridirecþionat, linia de pe al lecturii empatice („transfer” viitor posibil, cu o aparenþã de comunicare iniþialã va fi dis- realizat, ca sã dãm un exemplu, verosimilitate perfectã” – atitudine torsionatã, cu alte cuvinte, însuºi de N. Gheran, în colaborare cu consideratã de Ion Simuþ „programul” univoc al textualizãrii Andrei Moldovan, Liviu Rebreanu duplicitarã, din moment ce ne este paralel celui al literaturii, prin el însuºi, Ed. Academiei apare ca evident faptul cã autorul receptarea sub atari auspicii Române, 2008). Oricum, fie ºi într- Istoriei literaturii române de la origini modificînd contractul comuni- o ordine de acutã relativizare, pînã în prezent „nu vorbeºte cu caþional prin ruperea traseului corespondenþei intime, indiferent adevãrat despre sine decît în acestuia ºi prin deplasarea de modalitatea editãrii, i s-a atribuit scrisorile cãtre Al. Rosetti” (Ion accentelor semnificaþiilor pe o doar un loc pe tabla „instru- Simuþ, Vãmile posteritãþii, planºã care ºi-a „creat” receptori mentelor de lucru”, aºadar în 37 aceeaºi menþionatã conjuncþie cu cuplu, teoretic (deci nu întotdea- intimã. Ioana Em. Petrescu – Liviu normativul istoriei literare. Dar chiar una, fiindcã nu de fiecare datã – Petrescu (1961-1978) (Ediþie dacã necesitatea scrisorii intime cum vom vedea – aceasta e îngrijitã ºi Studiu introductiv de nu þine de literaturã ºi mai ales identicã „scrisorii de dragoste”) Mirela Tomoiagã. Prefaþã de Ioana atunci cînd imanenþa acesteia din avînd ºi o puternicã încãrcãturã Bot, Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de urmã, exprimatã prin „expresivitate afectivã. ªtiinþã, 2012). Volumul a apãrut în involuntarã” (Eugen Negrici), poate Contextul editorial ni se pare douã versiuni – una tipãritã ºi una indica mai mult decît simple propice unei atari discuþii: dupã înregistratã pe CD-ROM, aceasta coincidenþe sau incidenþe, ne avalanºa jurnalelor, a memoriilor, din urmã avînd cca. 100 pag. în putem întreba dacã nu cumva a evocãrilor de variate tipuri ºi cu plus. Diferenþa se explicã prin textele în cauzã pot beneficia de o la fel de variatã cuprindere, în includerea în varianta electronicã viziune unitarã ºi integrantã, pe ultimii ani a apãrut un numãr a cîtorva scrisori eliminate din mãsura unui prag specific, altul semnificativ de volume de acest varianta tipãritã (nr-le 1, 2, 3, 5 º. decît cel consacrat. Formulat fel. Vom menþiona doar cîteva a.), precum ºi a numeroaselor direct: Este posibilã ºi, mai ales, corpusuri de corespondenþã ciorne de redactare întocmite de s-ar afirma ca utilã schiþarea unei intimã, complete (la nivelul Liviu Petrescu. Justificînd acest teorii a corespondenþei intime prin cercetãrii actuale) sau parþiale, gest prin „raþiuni editoriale, dictate care sã se explice mãcar realitatea însoþite de un mai întins ori doar de volumul enorm al scrisorilor” unei lecturi dincolo de cea schiþat aparat critic: Lucian Blaga (deºi 100 pag. adãugate celor 396 specializatã? Problema nu este a – Domniþa Gherghinescu-Vania pag. existente nu reprezintã o... ieºi din unghiul de la nivelul cãruia (1995), Nae Ionescu – Elena enormitate!), îngrijitoarea ediþiei corpusul epistolar este valorificat Margareta Fotino (1997), (poate la sugestia editurii...) ca registru de susþinere a Eminescu – Veronica Micle (2000), acceptã tacit dubla destinaþie a factualului aferent biografiei Marin Preda – Aurora Cornu lucrãrii: varianta electronicã se scriitorului, apoi biografiei operei, (2001), Leonid – Lucia Dimov adreseazã cercetãtorilor, iar cea vizînd intenþii de creaþie, (2003), Emil Cioran – Friedgard tipãritã – înlãturînd cel puþin mecanisme ale procesului de Thoma (2005), Martin Heidegger redundanþele datorate reproducerii elaborare etc., cu sau fãrã aportul – Hannah Arendt (2007), Dinu – ciornelor ºi, astfel, asigurînd un în cercetare al instrumentarului Nelli Pillat (2008), Liviu – Fanny plus de cursivitate lecturii – ºtiinþific (psihologie, psihanalizã Rebreanu (2012) º. a. Tirajele publicului larg. º.a.), ci de a vedea dacã ºi de ce volumelor ºi, de cele mai multe ori, Depãºind (ºi, eventual, accep- corespondenþa intimã suportã ºi un dispariþia rapidã din librãrii a titlurilor tînd) aceastã „ezitare”, al cãrei alt tip de lecturã. respective ne aratã cã destinatarul efect atinge doar o jumãtate a O precizare e necesarã: acestora nu are exclusiv calitatea actului editorial, istoricul literar atributivul „intimã” propune o de cititor specializat, iar elemente beneficiazã, oricum, de un corpus îngustare a cîmpului epistolar în ale unei strategii de marketing, epistolar oferit la cota „tehnicã” funcþie de un anumit tip de relaþie aliniate unui orizont de aºteptare necesarã într-un atare demers. Nu între expeditor ºi destinatar, altfel mai larg, devin vizibile ºi în textele doar prin Nota asupra ediþiei ºi prin fiind evident cã orice cores- de însoþire a corpusului epistolar. aparatul de note este asigurat pondenþã se aflã sub semnul Vom insista, în acest sens, asupra acest nivel, ci ºi prin prima parte a intimitãþii. ªi evitãm, cel puþin uneia dintre cele mai recente Studiu-lui introductiv, unde este deocamdatã, a lua în discuþie apariþii în domeniul vizat. oferit suportul documentar al excepþiile, unele de natura deschiderii cãtre context, fie „scrisorii deschise” (destinatarului „Între intimitate ºi acesta istoric, al climatului singular asociindu-i-se unul literaritate” intelectual, fie al celor douã multiplu), a scrisorii oficiale fragmente de destin care orientate instituþional (destinatar Iniþiat de cãtre Ioana Bot în centreazã interesul cititorului. În multiplu, dar localizat), a scrisorii urmã cu patru ani, programul de continuare, însã, comentariul simulate (texte elaborate pe cercetare ºi valorificare a fondului Mirelei Tomoiagã trece dincolo de paradigma epistolei, eventual de arhivã Ioana ºi Liviu Petrescu, pragul documentului de istorie corelatã cu a memorialului, trãdînd aflat în patrimoniul Bibliotecii literarã, implicit sau explicit, jocul ficþionalului cu amintirea, ca Judeþene „O. Goga” din Cluj, îºi propunînd o abordare care pare a la Ion Ghica, avînd premeditat – vede atinse, acum, aproximativ nu mai recunoaºte vechile ca ºi „scrisoarea deschisã” – un jumãtate din obiectivele stabilite frontierea ale interpretãrii: „Funcþia destinatar multiplu) ori a scrisorii iniþial: dupã ediþia de autor poeticã a mesajului scrisorii „pur” ficþionale (cea care structu- cuprinzînd scrierile Ioanei Em. încarcã textul epistolar […] de reazã romanul epistolar). Adîncim Petrescu, a fost realizat – oarecum valenþe profund literare ºi este o delimitarea, excluzînd ºi cores- ca pasaj de trecere cãtre cea dovadã clarã cã între intimitate ºi pondenþa extins familialã (pãrinþi/ consacratã celor ale lui Liviu literaritate graniþele sînt fragile, copii sau între rude de diferite Petrescu – volumul consacrat dacã nu aproape estompate”. Se grade), pentru a ne menþine în schimbului epistolar dintre cei doi pot cãuta, în consecinþã, structuri 38 zona scrisorii marcate de relaþia de universitari clujeni: Corespondenþa textuale de tipul narativului ºi descriptivului, al provocãrii abandoneze sentimentului, dar nu- trãirii, rãmîn excesiv paralele. În impresiei prin „miºcãri calei- ºi poate înlãtura temerile, timp, aºa cum înþelegem din jurnal doscopice” ce þin de artificiul pãstreazã ascunsã o parte a ºi din corespondenþã, doar Ioana scriiturii, astfel încît „literaritatea intimitãþii sale: þine un jurnal despre a trecut bariera, în ce ne priveºte survine deopotrivã ca un care nu vorbeºte, pe care – explicîndu-ne astfel – indice tîrziu! construct, ca un artefact, dar ºi ca bãnuim – nu l-a oferit nimãnui [vz., – ºi calitatea superioarã a un act involuntar” (p. 16). În funcþie în acest sens, ºi Gheorghe posteritãþii creaþiei sale. Însã, în de autorul scrisorii, textul este Glodeanu, Jurnalul unei doamne cotidian, prezenþa continuã a definit prin departajãri în ordinea (Ioana Em. Petrescu, în vol. Narcis tensiunilor alimentate structural nu artisticului: poate fi epic sau ºi oglinda fermecatã. Meta- putea sã nu lase loc golurilor în contaminat liric, subiectiv sau morfozele jurnalului intim în relaþia actanþilor; corespondenþa obiectiv, urmãreºte cînd existentul, literatura românã, Iaºi, Tipo face posibilã sesizarea lor, chiar cu ambiþia cuprinderii ample, cînd Moldova, 2012, pp. 346-357]. ªi-a dacã nu pînã la a evidenþia decupeazã selectiv ºi umoral, sînt elaborat o strategie a trãirii în ºi prin fractura, de unde ºi constatarea solicitate, într-o parte, tehnici culturã, supunîndu-se reveriei ºi, cã story-ul nu are happy end, venind dinspre „romanul realist”, prin aceasta, emoþiilor ca filtru alunecînd doar în compromis. iar într-o alta – cele ale „jurnalului”. senzitiv al prelucrãrii realitãþii: se Cum am afirmat deja, Mirela La limitã, este vorba de considerã ca „persoanã cãreia Tomoiagã vede, la rîndul sãu, în „capacitatea (fiecãrui autor – n. n.) lecturile i-au alterat senzaþiile”, corpusul epistolar Ioana – Liviu de a se transpune, imaginar, în respective percepþia lumii, cînd Petrescu mai mult decît o simplã spaþiul ºi timpul dorit”, scrisorile „nu-þi rãmîne decît sã murmuri în colecþie de texte documentare, aducînd în scenã un pattern al neºtire fragmente din poemele în lucru care a fãcut-o sã se întrebe imaginarului construit fie „pe prozã ale lui Baudelaire sau versurile dacã nu cumva este posibilã reiterarea lui «aº vrea», fie pe vis, simboliste ale lui Du Fu” (Cores- schiþarea unei poetici a cores- ca alternativã la realitatea propriu- pondenþa intimã..., pp. 157-158). pondenþei intime, adicã delimitarea zisã” (pp. 21-22). Nu este ºi cazul lui Liviu: constituentelor unei macrostructuri Polarizarea radicalã a textului, autoritar, ambiþios, încearcã a-i estetice a acesteia ºi, implicit, þinînd de condiþia sa „naturalã”, stabili Ioanei conduita, îi ridicarea categorialã a ei aproape dezvoltã cînd echilibrul, cînd recomandã lecturi pe care le de ordinul speciei. Aºteptînd dezechilibrul comunicãrii, pe socoteºte el necesare, îi dã finalizarea editorialã a cercetãrii suportul inevitabil al variaþiilor indicaþii despre ce ºi cum sã scrie. sale, opinãm cã un rãspuns modale. Apare, astfel, dialectica În ipostaza de autoritate afirmativ ar putea fi provocat mai subtilã a dublului autor prin care intelectualã, stabileºte un „pro- puþin, în orice caz nu exclusiv, pe unitatea semnificantã este gram” estetic care nu lasã loc nici planul unei deconstruc-þii utilizînd realizatã ca iniþiere a confuziei ºi întîmplãrii, nici fragilitãþii unei instrumentarul aflat în prelungirea între auctorial ºi actant, expeditorii sensibilitãþi adesea tulburi, structuralismului ºi a semioticii (de intrînd, uneori chiar deliberat, în incoerente: „Opere – ãsta poate fi natura naratologiei actuale ori a rolul de personaje. Alternanþa sensul existenþei. Nici un gînd de- textualismului), cît din a teoriei textualã mai presupune, în fapt, al nostru sã nu rãmînã simplã receptãrii, fiindcã pre-siunea unei invadarea unei scriituri prin alta, stare de spirit, nici un sentiment sã alte înþelegeri faþã de cea dominatã solidarizate ca oglindã a nu-ºi piardã esenþa preþioasã, totul de factualul impus de un anume semnificaþiei primare, nu ºi a trebuie sã primeascã o formã statut al istoriei literare ori de imaginilor de sine, a celor care (sublinierile aut. – n.n.). Reveria abilitatea „mecanicã” a scriiturii trimit la constituente individuale ce liberã nu are nici un fel de realitate derivã din chiar punctul de contact pot fi contradictorii, de opoziþie. atîta timp cît nu i se impune o text-lecturã (cu supri-marea Dacã sentimentele ca atare se formã. Totul, tot ceea ce se petrece interesului documentar sau a celui menþin afirmate constant, înãuntrul nostru trebuie subordonat „tehnic”, fãrã a le nega utilitatea (dubitativul se insinueazã doar ca unui scop exterior, ºi acel scop specializatã). De aceea, rezervele element ludic), cele douã portrete este forma. În permanenþã trebuie noastre se extind ºi asupra ale autorilor-personaje impun sã ne dedublãm, partea cea mai aplicabilitãþii „absolute” a aserþiunii registre diferenþiate. Paradoxal aleasã a conºtiinþei noastre trebuie lui Roland Barthes vizînd textele sau nu, afecþiunea care sã inventeze forme pentru toate generate de intimitate: „Mã îndoiesc organizeazã relaþia se opreºte în lucrurile. […] În reverie – gîndurile – scria teoreticianul francez în propria sa constituire, alte date primesc o formã atunci cînd apare Note despre André Gide ºi înscriindu-se, nu de puþine ori, într- o preocupare logicã în evoluþia lor” Jurnalul sãu (în vol. Romanul o miºcare mai degrabã centrifugã (pp. 255-256). Problema este cã, scriiturii. Antologie, Bucureºti, Ed. decît complementarã. Fire mai puse în termeni de opoziþie Univers, 1987, p. 34) – cã Jurnalul retrasã, neîncrezãtoare în ireconciliabilã, simþirea, acþionînd ar putea prezenta vreun interes capacitãþile sale, puþin sociabilã, la nivelul unui cod al înþelegerii dacã, în prealabil, lectura operei nu Ioana se doreºte ocrotitã, cautã în puternic interiorizat, ºi luciditatea, a trezit curiozitate faþã de omul care partener siguranþa, certitudinile pe ca funcþie a unei raþiuni care se a scris-o”. Chestiunea „lecturii care ea nu le are. Vrea sã se impune ca unic mod de a da formã operei în prealabil” nu funcþioneazã 39 deloc în cazul – bunãoarã – frecvenþa corespondenþei intime a propunerea sa ca proiecþie literarã Jurnalului unei fete greu de scriitorilor are ºi o asemenea autonomã, elemente ale mulþumit de Jeni Acterian, e relativã justificare implicitã, textul oferindu- paradigmei conceptuale ºi de cînd cititorul are în faþã scrisorile se din pornire ca obiect cu „practicã a scriiturii” proprii schimbate între Hannah Arendt ºi deschidere multiplã, inclusiv la expeditorului vor fi chemate, mai Martin Heidegger ºi devine greu de incidenþa cu poietica, de pildã. mult sau mai puþin conºtient, sã probat în cazul corespondenþei Acceptãm, astfel, ºi faptul cã întãreascã, din planul formal, asupra cãreia am insistat aici. expresivitatea paginii-þintã nu mai perceptibil, mecanica subteranã a Prezenþa scriitorului-autor e poate fi involuntarã, ci „conþinutã”, comunicãrii, conferindu-i de fapt un importantã cu precãdere pentru nu indusã conjunctural ºi cu atât plus de „eficienþã”. În felul acesta, actul editorial, interesat în a mai puþin accidental, deci nu la reprezentativitatea textelor are un cuprinde varii direcþii de interes, nivelul neprevãzutului ce poate fi temei tocmai în prezenþa modùlilor cãutînd, totuºi, calitatea interfeþei generat de simplul act al scrierii, ci de substrat, dar ºi în a celor de pe care o reprezintã scriitura între „firesc”, venind dinspre o condiþie contact imediat, care vor face lecturã ºi sensul dobîndit prin datã ºi asumatã. Deºi miza posibilã trimiterea la un tipar aceasta. În consecinþã „naturalã”, imediatã a scrisorii intime nu este descins din poeticã.

40 Printre stele este, parafrazând versul poetului, îndesatã în plãmâni, în Extazul Extazul Sfantului Markon Sfântului Markon se încearcã extirparea ei sub ºi prin forma limbajului, celelalte ascultãri Cãlina Bora constituind dovada certã a St. Markon’s Rapture extirpãrii: Holy Hole, Sfântul „Înainte de toate a fost moartea alte trupuri (p. 19). Se executã, în (poem-graf), Cantos ºi Omilia fãrã limbaj / apoi moartea cu limbaj/ acest fel, o dublã miºcare: de ospãþului ºi cea a extazului, în cea ºi-apoi limbajul despre moarteî (p. interiorizare a morþii („Tot ce intrã din urmã ascultare putând fi întâlnit 22-23), propune Marius Conkan în în moarte nu poate ieºi decât ºi poemul Extazul Sfântului Extazul Sfântului Markon (Tracus înãuntrul ei) ºi, în aceeaºi vreme, Markon, publicat în variantã Arte, Bucureºti, 2012), moartea de exteriorizare a sa prin starea bilingvã de Andrei Codrescu în îndeplinind, în noile poeme ale rezultatã în urma parcurgerii celor revista „Exquisite Corpse. autorului, dublu rol: pe de-o parte, cinci ascultãri ale volumului. Pe coperta volumului, Radu fiind vehicul unic prin care cititorul Dacã poemele din prima carte Vancu noteazã cã pathosul vizionar poate intra în interiorul celor cinci a autorului - Soporia (Vinea, ºi mistic, inspirate de la Allen „limburi ale noului volum, spaþii Bucureºti, 2009) - au fost Ginsberg, pathos de care Conkan construite sub formã de vortex, pe construite ca niºte „cãmãºi de dã dovadã mai ales în poemele de altã parte, fiind ascultare ºi forþã, fiind instrumente ale torturii Sfântul ºi Extazul Sfântului Markon, vorbire. Cel care nu înþelege când interioare prin care Conkan, din sunt cele care îi încarcã poezia de i se vorbeºte despre moarte, nu jilþul poeþilor vizionari, plãmãdea, oracular, epifanic ºi viziune, are cum sã intre în aceste spaþii, dupã remarca lui Gellu Dorian reconstruind un discurs poetic din nici cum sã asculte ºi nici cum sã (fãcutã în revista „Convorbiri lite- atribute demonizate ºi exorcizate priceapã „rãul din oase, din buze, rare), un adevãrat „ospiciu fictiv, deja de „vulgata postmodernã din ochi,/ rãul din ficat, din plãmâni poemele noului volum, plãmãdite autohtonã. Consider, însã, cã ºi din inimãî (p. 54) ale sfântului sub forma ascultãrilor, sunt pathosul vizionar, al celui ieºit din (Markon) ce nu poate trãi fãrã proiectate direct ca spaþii lãuntrice Soporia sau al celui care extinde, beznã. ºi nu mai trateazã limbajul drept tocmai datoritã acestei ieºiri, zona Cu alte cuvinte, deºi face parte instrument al torturii, ci ca posi- Soporia la urmãtorul nivel al din generaþia tânãrã de poeþi, bilitate de depãºire a torturii ºi viziunii, este unul individual ºi de preocupatã ¯ în principiu – cu viaþa suferinþei. Poetul urmãreºte deba- sine stãtãtor, constituþia ºi consis- ºi vieþuirea în tãvãlugul cotidian rasarea completã a lucrurilor de tenþa vizionarã aparþinându-i întru postmodern, care se întâmplã limbaj, „nimeni nu îndrãzneºte/ sã- totul poetului. Într-o lume a ex- deseori sã te lase cu ochii triºti ºi þi cureþe capul cu un aparat dentarî cepþionalului, în care normalul n-are goi, poetul Marius Conkan (p. 69), ca ºi când astfel ar afla nici o ºansã sã se realizeze, vorba propune, prin volumul de faþã, un formula magicã de golire a omului lui Blaga, poezia lui Marius Conkan exerciþiu introspectiv, în cheie de umanitate întru sanctificare. încã mai naºte starea propice vizionar postmodernã, urmând Fireºte, nefiind vorba despre pentru viziune ºi poezie. Aºadar, filonul îndemnului delfic: cunoaºte- sanctificare în sens biblic, ci sã dãm curs invitaþiei sale la te pe tine însuþi, cãci astfel vei despre sanctificare în sens poetic, viziune: „Dacã e cineva care-a uitat cunoaºte zeii ºi lumea. Doar cã, adicã vizionar: „Sunt sfânt cã nu de tot ºi de toate/ sã guste ºi el din prin Extazul Sfântului Markon, nu mã rog,/ spurc,/ hulesc,/ ºi sunt capul meu,/ cãci nimic nu îi stã mai întâlneºti zeii ºi lumea, ci clarvãzãtor./ Sunt sfânt cã vãd împotrivã (p. 79). moartea. Ideatic, fireºte! Dacã ochii, mâinile ºi gura/ ca niºte torþe poezia tinerei generaþii pledeazã aprinse pe înãuntru./ Sunt sfânt cã întru cunoaºterea lumii exterioare, nu-s sfânt (p. 51). ca ºi când toate sensurile ar sta Câtã vreme Soporia era locul atârnate în imaginile apropiate exorcizãrii fantasmelor copilãriei, ochiului fizic, interiorul fiind parcã extazul „sfântului de drac din noua golit de sens – deci, sã-l mototolim carte este þinutul care se desprinde bine ºi sã-l aruncãm la gunoi! – , curat, vizionar ºi stilistic, de golit de zei ºi de el însuºi, Conkan viziunile copilãriei soporice, pledeazã întru logica ochiului care Zmeurã, întâia ascultare a înãuntru se deºteaptã („vãd lumea volumului, solidificând aceastã prãbuºindu-se înãuntrul ochilor desprindere, în urma cãreia nici meiî), însã nu lasã totul cãzut în bau-bau nu mai supravieþuieºte, matricea transcendenþei de locul fiindu-i ocupat de Moimã, cu neatins, ci coboarã pânã la nivelul ale sale întrebãri chirurgicale („sunt viscerelor: „eu vorbesc doar des- un om fericit/ care povesteºte pre trupul în cangrenã/ pe care nu- mereu despre Moimãî (p. 70)). l bandajez, ci-l las sã molipseascã Aºadar, dacã în Soporia moartea Gama 41 Aurel Rãu Calendar de ceapã

SCRIITURà trecând, cum ar da o poreclã, IMPLICARE „Un tamarix!”. N-a trecut ianuarie. Cea mai coaptã ringlotã ªi-n zãpadã Dar în grãdina din faþa casei din luna august, descopãr eu am mai albastrã, mai mulþi ghiocei. unul, ºi ultima. Aceiaºi cu milioane O dau jos din pom, cu un bãþ în fiecare an. de ace verzi, subþire, De unde sã cred mãtãsoase ca pãrul Afroditei de pe o creangã, cã ei încep când a ieºit din mare. vrând s-o prind. de îndatã ce ziua începe sã creascã, Iar altul e la Grãdina Botanicã. ªi nu se striveºte, mesageri solari, Nu l-am plantat eu, m-a ales pe asfalt. îngeri. singur; sau aºa l-am cumpãrat, cu Poate din noaptea de Anul nou. DOUà MERE Unul casa. ªi nimeni ca mine nu cred sã se c-un strop alb De sus, din crengi, s-au coborît poatã mândri în vârf. ºi ele, c-un asemenea steag de Nimic nou Ultime, douã, ce le-am tot privit, tropice. pe pãmânt. Le-am descântat, din lut pânã-n Citesc în ei, zenit, ªi eu ºtiu când crengile lui au o ca-n Scripturi. Rugându-mã la vânt, la nori, la tentã stele. de irizãri spre violet ºi mica PLOAIA DE AUR ºi eu sunt singurul care-nþeleg, Douã, ca fraþi, de mânã, spre un toatã primãvara, Cei doi arbuºti tron cã frunzele îi sunt flori. sunt în sãrbãtoare, Ceresc, la-mpãrãteascã din faþa casei. judecatã, Un tamarix. A înflorit Singuri purtând, smerit, prin ploaia de aur! vremea toatã, Ca douã amfore greceºti antice PRESTÃRI ÎN IUNIE Din stirpea lor, un daurit plocon. cântã, Ca un urs, în aceastã dimineaþã din slãvi pânã-n pãmânt mânânc zmeurã. Cum scarã n-am, le-am dat formele Le-am cules, ieºind din bârlogul târcoale-ntr-una, înflorite, meu, vreo doi pumni, Din zori în zori, în crezul cã le bucuroase – eh mitul vechi al proprietãþii! – ºtiu de bucuria mea. ºi m-am sfinþit cu culoarea roºie De veghe ºi-n vorbit, printr-un Plouã ºi cu fructozã, târziu, cu steluþe de aur în istoria copilãriei omenirii. Dintr-o legendã Soarele ºi Luna. precum gheare de pãsãri Am reuºit sã prind din fugosul Phoenix; iunie ãst rãgaz Doar rãni, spãºite, le culeg de nu se mai opreºte ºi sunt fratele patrupedului din jos, o ploaie de lumini ºi de taine pãdurile gotice, Le port în casã ºi le-aºez pe nu mai mici în condiþia de închinãtor luminii masã, decât Depun acest jurãmânt în aceastã Sub o icoanã, greu care apasã, ale cerului, dimineaþã pe biblia naturii, C-un de pe cruce coborît din noi, în zi, deschid calendarul, de Hristos. înstelat. Sânziene, 12. IX. 2012 dar ºi Naºterea Sfântului Ioan TAMARIX Botezãtorul, Duminica 3-a dupã Rusalii. PETUNIA În oraº, cred, nu-l are nici o Le sfarm în dinþi, poezia casã. gustului, ºi suntem ai vieþii. Prin târziu, floarea de petunie. Mãncând soare. Sã-i stea aºa, dinainte ºi toþi sã Într-un soare cu ceva de 42 spunã, 24 VI 2012 samaritean ºi atotstãpân - aruncând braþe de halterist: Frigul vechi pâlnia ei de gramofon, frunzele, i-i întinde, de antenã parabolicã, lãnci verzi, graþios, de mov ºi alb, cu care-ºi face un echilibru bob cu bob, ºi de roz, din patru punctele ºi ea îi preia. ca de rochii de regine, cloº. cardinale. De geaba ieri ºi alaltãieri Bate, cu faþa spre miazã-zi, le-am alungat. pieptiº, faþã-n faþã, ªi în vârf toate întâmplãrile zilei, a chiar aprins o steluþã galbenã Nici un „-ha!” încã pãsãri, ca o floare însãºi teama mea de iluzie ºi de pãpãdie. CALENDAR DE CEAPà de frumuseþe. Un mic soare. O vãd de pe o terasã Cãci stingându-se seara Desfac cojile a unei vârste care urcã ºi aprinzâdu-se ºi pun sarea. precum anul dimineaþa. în spre creºterea, creºtetul Ori ca soarele Le înºir nopþilor. de pe porþi maramureºene – câte lunile, Extaz de toamnã ca un vin nou, prin Brumãrel. imitând luna. prima floare învãþatã în liceu, la botanicã, În jur, fire de laptele câinelui Iuþi, într-un timp când lumea-ncepea; îi þin trena, un ajun. isonul, îmi dau lacrimi. de urât, Petunia. partea. Sferturi, Verzi aºiºderi, ºi-n lapte. jumãtãþi, AUTUMNALà Striveºti vreo douã, plinuri. cu talpa, Alunul, vãd, ºi-a încheiat da: alb... ªi aºtept. mandatul, Cum ar tece Încât un rost nu vãd, sã-i mai Un susai. însãºi viaþa. citesc, Îl privesc în momentu-i , cred, În cerc îngust, de-a lungul ºi de apogeu. Pânã ce unele, de-a latul, Stãm de vorbã: în rãspuns, Pãmântul, de sub el doar, încep sã plângã românesc, - Sus ai ºi ele. Nu cerul vãtuit prin chiar luminã, locul, Din stenic reflexiv, ºi-al tuturor, nu doar în duminica mea! Da, anul va fi Oricât, prin foi, o adiere linã ploios. Mai pãducheºte, fãrã nici un spor, FALS HAIKU

Culegãtor hirsut. Dã restul bice, Palma întinsã Din ce-ar mai fi, ignar, apter, fãcutã cãuc. ciuntit; ªi privirea Gând sã bolteascã, singur, un, sã ce-i preia ofranda: strice, nuca din coaja Biet statu-quo, pânã la sfanþ crãpatã plãtit. de pe creanga din dreptul geamului. Voi sta-n stand, totuºi, grãdinar de-o clipã, RITUAL De struguri agãþat, roz-albãstrii; De nuci, în verzi coji încã, frig ce Ce frumos culege cioara, vii; pe care-o uram, De-un stih sub scut ºi-n rugã! din strugurii Strunã, þipã! de pe gard rãmaºi neculeºi 16. IX. 2012 în zãpadã, când vin din oraº. FLOAREA DE SUSAI Negru pe alb, alb pe negru, S-a tot sãltat, cum s-ar ca un lampadar; cumineca. Lacul 43 Tocmai bun prilejul aniversar putere nimic, / nici mãcar tu, / nici pentru a pune alãturi cuvinte din mãcar puterea / de-a nu lãsa singur comentariile mele succesive la / poemul.” Ubicuitatea rãului scrisul sãu, într-o succintã schiþã accidenteazã spaþiul poemului. de portret. Solilocvii frânte, întrebãri suspen- De amintit întâi de toate cã, date, un vast sentiment al nepu-tinþei pentru echinoxistul afiliat primei ivit pe urmele unui straniu ºi tonic generaþii, originare, „rostul poeziei complex al singularitãþii. este de a nu-l lãsa pe om singur În romanul Zborul gâºtei dinaintea imensei singurãtãþi pe sãlbatice (apãrut ºi la Gallimard – care au instaurat-o, zi dupã zi, Le vol de l’oie sauvage), destinul golirea de transcendenþã ºi omului stã sub semnul aºteptãrii expulzarea Sensului din societatea tensionate. În lumina mereu modernã”. Toate poemele sale fantomaticã, adicã ivitã în „lumea îmblânzesc Marea absenþã fãrã închipuirii”, în sens eminescian, se nume care bântuie existenþa în desluºeºte promisiunea unei cãi fãrâme a fiinþei înstrãinate prin Horia Badescu spre adevãrul, imaginar mereu, al supunere la euritmii fastuoase. O existenþei. Tot astfel, descrierile ºi scarã a lui Osiris, ca aceea portretele din micro-romanul O imaginatã de Pico de la Mirandola, noapte cât o mie de nopþi sunt alcãtuiesc, cu suiºuri ºi cobo- 70 vizualizãri ale unui dincolo încãrcat râºuri, volumele sale de versuri. de tainã, aproximând armonia Cântece, balade, ronsete sau esenþialã a lumii. Cãlãtorul sãu lieduri, poemele disciplineazã Irina Petraº traverseazã excelente poveºti- semnalele realului într-o atent încetinealã ºerpuim / în prundul parabolã recuperând trecutul supravegheatã ºi paradoxal liberã luminii”. Mai mult: zãdãrnicia, fondator. „Nu-þi aminteºti, nu gesticulaþie catoptricã. În labo- efemerul, gustul leºios al trecerii exiºti!” repetã ritmic cartea, urcând ratorul sãu pedant-orgiastic se sunt totdeauna precedate ori „panta nevãzutã a nopþii”. ºlefuiesc oglinzi cu ape înºe- urmate de un atribut al luminii, de O asemenea interpretare a lãtoare. Ritmuri savante, rime victoria fragil-durabilã a rostirii. prozelor deschide înspre eseul bogate, orfevrerii formale rãsfrâng Oricât de întins ºi implacabil, Memoria fiinþei. Poezie ºi Sacru o armonie dincolo de faldurile (La Mémoire de l’Être. La poésie deºertul este tulburat în cãreia þipãtul dizarmonic al lumii et le sacré, Editura du Rocher), atotputernicia lui de „picãtura de atinge înãlþimi aproape insu- cãci drumul spre „zariºte ºi luminiº” portabile ºi neaºteptat de grele de rouã” a Cântecului. Cântecul ºi înseamnã efort de iniþiere sens. Poemul e spaþiul privilegiat spaima reclamã alternativ dreptul metaforalã în existenþa tradusã în în care Angoasa poate fi privitã în la hegemonie: „Uneori / un cântec, limbaj poetic. Pariind pe forþa ochi, recunoscutã, asumatã: „E / alteori / un vârf de cuþit / sprijinit incantatorie a poemului, pe searã-n lume; poate ºi în noi / îºi de vertebrele serii”. Înfiorate ceremonialul sãrbãtoresc pe care- coace noaptea-ntunecatul mugur”. presimþiri gloseazã christic în l þese în jurul întrebãrilor fiinþei „Scad zilele, scãdere e în toate”; marginea zilei în scãdere: asuprã-ºi, eseul sugereazã un „Simt veacul cum se zgribuleºte!”; „Isprãveºti cu mâna la gurã / scenariu originar: Poezia s-a ivit ca „Te poticneºti de lume ca un orb / poemul. / Numãrul de aur, / vârsta nostalgie a luminii, ca suferinþã ºi cad lucrurile-n ele ºi te sorb / de aur, / tãcerea de aur… / În jur dor. Ca ºi religia, e purtãtoare de lumina e de untdelemn ºi oamenii urlã, / planeta urlã, / istoria ºi expresie a Absenþei. Eseul moarte…”; „Toate la fel: / noi, Dum- urlã […] Cineva care-þi seamãnã / pledeazã poematic (studiul sãu e nezeu, eternitatea”; „O eroare duce în mâini / þeasta retezatã / a afirmativ, de o expresivitate veacul / ori îngenuncheata ta / zilei de mâine”. suficientã sieºi; o înlãnþuire înþelegere? / Nu socoti”. Fiinþa Manifeste solemne, grave ºi riguros-liberã de versete, mizând însteleazã nesigur, tentând expresive în contra micºorãrii pe valoarea axiomaticã a rostirii acomodãri cu ambiguitatea unui omului locuitor al satului universal, rãspicate) – în favoarea Poeziei, univers în destrãmare. Lumina poemele-strigãt vorbesc rãspicat sperând o reabilitare a sa în blagianã exerseazã umbre cu ºi cu disperare calmã despre timp, Cetatea mileniului trei. Cãci întunecate rãdãcini bacoviene – o trecere, moarte, verticalitate în cântarea e singura cale la înluminare discret-sentimentalã, ciuda seismelor istorice, obstinat îndemâna omului de a-ºi pãstra cu trecerea însãºi ca blazon al pariu pe încã mãreþia omului, pe subiectul sub invazia obiectelor fiinþei. Timpul ºi fiinþa se descoperã înalta sa fragilitate. Chiar dacã, sub lumii contemporane; de a-ºi secret consubstanþiale, fiind frig ºi singurãtate, sub „propria recupera imaginaþia ºi misterul într- posibilã ºi o familiaritate îngã- povarã”, poetul/poemul deprinde o lume a transparenþelor goale; de duitoare a celei din urmã cu moartea, extenuat, dezîncântat, a se bucura – tragic ºi simfonic – însemnele celui dintâi: „Precum funebral: „Vorbeai / dar cuvântul nu- de umbrele ce-l înconjoarã. Horia 44 bãtrânele nisiparniþe / cu þi mai vorbea”; „Nu-þi mai stã în Bãdescu e o bunã cãlãuzã. Securitatea si scriitorul roman

Mircea Popa The “Securitate” and the Romanian Writer O componentã tragicã a etc.) a existat ºi o formã mai gravã ajuns sã fie închiºi, ºi sã ispãºeascã existenþei scriitorului român în de decimare a scrisului de valoare pedepse dintre cele mai severe, comunism a fost aceea a urmãririi românesc, prin nãscocirea de care au dus la decese iminente lui de cãtre Securitate. Aproape cã vinovãþii reale sau imaginare care (Constantin Tonegaru,Vladimir nu a fost scriitor român care sã nu duceau obligatoriu la arestare ºi Streinu, Vasile Voiculescu, Dinu posede un dosar de urmãrire încarcerare, la desfiinþarea Pillat, Sandu Tudor, Alexandru informativã, iar în situaþiile mai demnitãþii insului ca om ºi cetãþean. Marcu, Mircea Vulcãnescu, Ion deosebite, acesta sã nu fi suferit Acestei categorii speciale de Petrovici, Petre Þuþea, Petre numeroase tentative de atragere scriitori, ajunºi victime sigure ale Pandrea, Ernest Bernea, Nicolae a lui ca informator, sã nu fi suferit unui regim de teroare ºi de Carandino), alþii au fost doar percheziþii sau presiuni de tot felul premeditatã lichidare fizicã i s-a urmãriþi ºi controlaþi prin metode prin care sã fie obligat sã devinã consacrat recent o carte de mare diabolice de verificare periodicã complice al regimului de teroare importanþã moralã, realizatã în (Lucian Blaga, A.E.Baconsky, instaurat, prin care sã nu fi fost urma unei munci epuizante de 11 Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, compromis inoculându-i-se culpa ani de cãtre poeta Ioana Dan Deºliu), iar alþii, care nici mãcar vinovãþiei prin metode felurite ºi Diaconescu, martorã încã din nu se aflau în þarã, precum Mircea meºteºugit aplicate. Îndeosebi copilãrie a numeroase brutalitãþi ºi Eliade, ªtefan Baciu sau Emil când era prins la ananghie, prin „experienþe” securiste, suferite de Cioran, au beneficiat de dosare de insinuarea unei atitudini greºite faþã familia sa. Intitulatã Scriitori în urmãrire ºi supraveghere prin de un eveniment politic sau altul, arhivele CNSAS (Fundaþia rude, interpuºi, prieteni, familie, despre care s-ar fi rostit în Academia Civicã, 2012), cartea informatori externi etc. oarecare împrejurare, adusã analizatã este o colecþie Prezentarea amãnunþitã a tuturor pasãmite la urechile celor în drept nemaiîntâlnitã de „cazuri”, scoase acestor cazuri face posibilã o de „prieteni” binevoitori, rareori se la luminã prin investigarea atentã evaluare cât mai corectã a putea scãpa de insistenþa perfidã ºi metodicã a documentelor condiþiei scriitorului român în a angajaþilor Securitãþii. Acelaºi pãstrate în arhiva CNSAS, destine socialism, a unei concluzii cu lucru se întâmpla când scriitorul dintre cele mai nefericite, prin care caracter generalizat, în sensul cã solicita o vizitã de plecare în unii dintre cei mai importanþi scriitori nu existã excepþii ºi nici ieºire dintr- strãinãtate, vizã abil negociatã de români au ajuns victime sigure ale un sistem orwellian diabolic, care, perverºii deþinãtori de dosare ºi unui regim de exterminare dupã exemplul KGB-ului sovietic, „referate”, care îºi ºantajau la programatã, cu vieþi mãcinate sau dorea sã controleze totul ºi sã þinã maximum muºterii. Cei slabi de neantizate în urma acþiunii posibilii conducãtori ºi formatori de înger, doritorii de parvenitism social criminale ale unor amploaiaþi ai opinie sub o permanentã ame- ºi politic, de funcþii ºi merite Securitãþii, care îºi etaleazã sub ninþare ºi stare de incertitudine. partinice evident cã aveau sã cadã privirile noastre oripilate misiunea Aceºti Beria români n-au încredere repede în plasa acestor pescuitori lor de torþionari versaþi, fie în nici mãcar în scriitorii apãruþi ºi în ape tulburi care voiau în fiece aplicarea unor metode punitive formaþi în epoca noului regim, cum clipã sã deþinã controlul asupra extreme, fie prin modul în care o dovedeºte incriminarea adusã destinului individual ºi colectiv al concepeau, dirijau ºi controlau grupului de la „Steaua” care „îºi tuturor fiinþelor umane, în aºa fel gândirea ºi existenþa zilnicã a tolereazã reciproc slãbiciunile încât sã nu se poatã considera o intelectualitãþii noastre de frunte. elaborând directivele unei literaturi clipã liberi, ci legaþi prin mii de fire, Beneficiem astfel, alãturi de apolitice, care ignorã aspectele vizibile ºi invizibile, de lagãrul roºu comentariul onest ºi calificat al actualitãþii socialiste, ploconindu- unde au fost toleraþi sã se poatã autoarei, de un numãr de 21 dintre se în faþa culturii occidentale”. exprima. cele mai specifice cazuri scrii- Grupul acesta este considerat de În afarã de categoria celor toriceºti, ajunse a fi considerate analiºtii regimului ca posibil supravegheaþi ºi controlaþi prin fel de maximã importanþã, prin situaþia contaminat de acþiunea „Cercului de fel de legi „patriotice” (cum a lor de opozanþi declaraþi ai literar” de la Sibiu, consemnându- fost obligaþia de a-þi da anual regimului, fie prin aceea simplã ºi se direct filiaþia: „originea acestei tastatura maºinii de scris la Miliþie, nevinovatã posturã de a fi deþinut poezii îºi are locul în activitatea de a completa un raport informativ funcþii politice în vechiul regim grupului subversiv „Cercul literar” atunci când ai stat de vorbã cu un burghezo-moºieresc, ºi ca atare are este urmãrit de organele strãin, de a da o referinþã despre ajunºi sã fie socotiþi „periculoºi” noastre pe linie informativã ºi care un coleg sau tovar㺠de serviciu pentru noul regim. Mulþi dintre ei au are ca obiectiv atragerea ºi 45 popularizarea culturii apusene. De Mihai Iubu au dus la arestarea D.Stãniloae ºi o serie de feþe cãtre organele noastre s-au luat celor mai mulþi membri ai grupului bisericeºti. Documentele ample mãsuri de verificare a acestei ºi la un proces care l-a fãcut ºi mai furnizate de autoare lãmuresc ºi presupuneri”. atent pe poet. cazurile legate de detenþia lui A.E. Baconsky este urmãrit ºi Cazurile de arestare sunt Vladimir Streinu, a lui N.Steinhardt, pentru opiniile lui critice privind extrem de numeroase, precum în a lui Ion Petrovici, Petre Pandrea, libertatea cuvântului în þãrile est- lotul Noica-Pillat, în care sunt Ernest Bernea, Petre Þuþea ºi alþii europene sau pentru faptul de a fi implicaþi scriitori de primã mânã ca mai mulþi, dupã cum certificã stricta colaborat la reviste strãine cu Vasile Voiculescu, Vladimir supraveghere a exilului românesc scrieri suspecte, precum Biserica Streinu, Sergiu Al.George, Marietta din Europa ºi America ºi încercãrile neagrã, care se ocupã de Sadova, N.Steinhardt, Th.Enescu, repetate ale regimului de a-i momi „depersonalizarea fiinþei umane”, Al.Paleologu, proces soldat cu 7 cu tot felul de promisiuni pe astfel cã este preconizat un întreg ani de închsoare corecþionalã ºi 27 reprezentanþii acestora spre a se sistem de urmãrire ºi anihilare a de ani de muncã silnicã. La fel de repatria, ca o victorie de mare suspectului. Nici Marin Preda nu grav este procesul în care este prestigiu a lui Ceauºescu scapã de cernerile repetate ale antrenat poetul Constant Tonegaru, personal. Ansamblul de mijloace organelor, pe motiv cã „ar duce care a ajutat cu medicamnete un „specifice” folosite atestã tãria ºi activitate duºmãnoasã în domeniul grup de rezistenþã din munþii înzestrarea maºinãriei terorii din creaþiei literare”, cã „i s-au arãtat Rodnei ºi a multiplicat un manifest þarã, maºinãrie bine pusã la punct, lipsuri în activitatea editurii pe care anti-regim, proces la care au comparabilã ca performanþã cu o conduce” sau cã ar refuza sã compãrut 22 de persoane, inclusiv celelalte servicii secrete din lagãr. scrie la comandã articole politice Teohar Mihadaº. Nici procesul în Faptul cã ne-a oferit dimensiunile, pentru ziarele partidului. Acesta „nu care a fost târât Nicolae Carandino puterea ºi rafinamentul sistemului concepe sã fie cenzurat” ºi e în urma decapitãrii Partidului opresiv securist din România este nemulþumit cã la Congresul Naþional Þãrãnesc prin capcana de o calitate a cãrþii Ioanei Educaþiei Politice ºi al Culturii la Tãmãdãu nu poate fi ignorat, Diaconescu, pentru care o Socialiste din 1976 „a fost tratat cu cum nu poate fi ignorat un alt apreciem în mod deosebit, ca ºi desconsiderare de cãtre orga- proces de rãsunet din acei ani, prin textul ei clar ºi precis, nizatori, care i-au dat în Sala procesul „Rugului Aprins” în care bibliografia bogatã ºi documentele Sporturilor un loc „la cucurigu” pe a fost implicat Sandu Tudor, revelatoare din anexã. ultimul rând”, drept care securiºtii îi instaleazã aparaturã de interceptare la instituþie ºi se folosesc de chei false pentru a-i controla biroul ºi toate sertarele. Ei obþin mulajul dupã toate cheile necesare pãtrunderii în incinta Editurii ºi îl copleºesc cu iscodiri din partea a numeroºi informatori, puºi sã-l spioneze în fel ºi chip, ºi controlat chiar prin inter- mediul colaboratorilor apropiaþi ca Mihai Gafiþa sau Mircea Ciobanu pentru a vedea „modul cum faciliteazã publicarea anumitor scriitori” din punct de vedere ideologic, „legalizarea unor scrisori cu caracter ostil”, studierea materi- alelor de la Serviciul Paºapoarte ºi chiar urmãrirea biliograficã a apariþiilor sale în presã. Hãituirea scriitorului Marin Preda de cãtre Securitate în ultimii ani, încercarea ei de a pune mâna pe ciorna romanului Cel mai iubit dintre pã- mânteni este o realitate sumbrã care l-a izolat pe scriitor la Mogoºoaia, hotãrându-i în mod cert moartea. În aceeaºi situaþie se gãseºte ºi Lucian Blaga, fiecare pas al acestuia fiind amãnunþit filat ºi

judecat. Ieºirile lui la Valea Lacul lebedelor 46 Drãganului în compania medicului nimeni pe drumul ocolit, ce/ ai fi vrut? Un miracol. Ploua, ce ploua,/ „Stoiciuismul“ azi parcã lãtra. Bãtea un puls […] aceasta e ideea”. Deºi multe vor fi fost reproºate ªtefan Baghiu valului postmodern, importanþa sa „Stoiciuism“ Today este indiscutabilã pentru evoluþia literaturii române, iar Liviu Ioan Liviu Ioan Stoiciu este, se pare, kaleidoscop imagistic ºi discursiv, Stoiciu este printre cei mai una din figurile cele mai pro- cameleonism tematic, improvizaþie importanþi exponenþi ai acestuia. blematice din lirica româneascã de ºi mixaj poetic, toate pot fi atribuite „Substanþe interzise” prinde atât dupã 1980. Nu numai cã a uzurpat poeticii permanente pe care o spiritul rural absurd pe care l-a în anii ’80 o generaþie a meta- propune Liviu Ioan Stoiciu. conturat mereu în poemele sale fizicului ºi a liricii transgresive prin Pe Nicolae Manolescu îl Liviu Ioan Stoiciu cât ºi incon- anti-metafizic ºi oralitatea brutã, deranja în „Istoria criticã” faptul cã gruenþele sociale cele mai dar a reuºit sã-ºi pãstreze pânã dupã 1990 poezia lui Stoiciu „face apãsãtoare. ªi de aici se poate astãzi acurateþea discursivã ºi impresia unei dezarticulãri a naºte eroticul-comic ºi jocul jocul permanent între retorica exis- limbajului, semãnând un supra- postmodern. Dificultatea în tenþialã ºi ironia socialã subtilã. E realism fãrã viziune, curat verbal, receptare însã a fost mai mereu una greu sã decodifici un autor care s- pe alocuri delirant”. Însã acelaºi realã pentru Stoiciu. Însã el a dat o a apãrat mereu cu scutul ermetic Nicolae Manolescu iese din zona direcþie care a permis mai apoi (dacã putem numi astfel aparenta discuþiei literare în rubrica pe care nouãzeciºtilor ºi douãmiiºtilor harababurã postmodernã), dar i-o dedicã poetului pentru a-i autenticiºti sã se simtã în siguranþã care ºi-a pãstrat în acelaºi timp discuta comportamentul social, în interiorul discursului degajat ºi generozitatea indicilor de lecturã lucru care, între noi fie vorba, hiper-motivat de orice formã a ºi limpezimea mesajului. La Stoiciu, transformã studiul literar asupra realitãþii. spre deosebire de majoritatea poeziei stoiciene – oricum, aici Se poate spune cã, de fapt, Liviu congeneraþioniºtilor (ºi chiar a cam inconsistent ºi cam de poeþilor mai noi), riscul ºi expe- suprafaþã – într-o micã hãrþuire de Ioan Stoiciu a descoperit atât ruleta rimentul fac parte din ordinea lume literarã. Dacã lui Manolescu poeticã interioarã, cât ºi formula fireascã a poeziei. Însã poetica sa îi plac volumele de început ale lui perfectã pentru a desfãºura un ºi-a asumat atât de bine expe- Stoiciu ºi se plânge apoi de pres- adevãrat „teatru de com- rimentul, încât acesta iese dintr-o taþia lui publicã (prestaþia publicã portamente”. Iar volumul din 2012 logicã naturalã a ratãrii ºi intrã, are oare legãturã cu literatura este, dacã nu o sintezã a cumva împroprietãritã de stilul recentã?), lui Marin Mincu i-a „stoiciuismului”, un nou traseu „jucãuº” al poetului, în speci- displãcut total volumul de debut, de descoperire a unuia din cei ficitatea sa. Este, în fond, un pentru ca mai apoi prestaþia mai curajoºi poeþi ai ultimelor experiment care nu mai poate de socialã sã-l convingã de valoarea decenii, care a cam ieºit însã din multã vreme scãpa de sub control. ºi specificitatea autorului care „a discuþiile literare generale ale ªi asta ne-o dovedeºte în 2012 întors capul din fotografia de ultimilor ani. publicarea volumului „Substanþe grup”. interzise” la editura Tracus Arte. Discuþia despre literatura lui Avem de-a face cu acelaºi discurs Liviu Ioan Stoiciu trebuie însã sã aparent îmbârligat marca Liviu Ioan þinã cont de faptul cã aceasta este Stoiciu, cu aceeaºi harababurã a una dintre cele mai originale figuri imaginarului (în sensul expe- ale generaþiei. Desigur, îi pot fi rimentului controlat), însã niciodatã reproºate astãzi multe lucruri, de nu pare sã deranjeze acest lucru. la imaginarul aglutinant (uneori fãrã Mai mult, cititorul este cumva forþat impactul dorit), la oralitatea sã-i recunoascã poetului meritul de excesivã ºi la retorica ameþitoare. a-l fi nãucit total. Pentru cã, din lirica Dar de fapt, ceea ce îi permite lui brownianã se naºte o poezie cu Stoiciu acest discurs aparent adevãrat puternicã. Sigur, multe haotic, ludic ºi de improvizaþie este voci vor fi spus cã Liviu Ioan Stoiciu transpunerea realitãþilor nesimu- s-a diluat în ultimele volume, cã ºi- late: „ploua ºi eu mã vedeam ar fi pierdut cumva capacitatea de spânzurat de frânghiile clopotelor./ a mixa eficient, însã „Substanþe in- Cã nu s-a schimbat nimic,/ dupã. terzise” infirmã ipotezele regresiei. Nimic nu mai meritase,//ploua Avem de-a face cu un poet care a schimonosit: tu, dupã fecundaþie reuºit sã se reinventeze mereu în având sã dai drumul/ la câinii iubirii. interiorul aceluiaºi registru poetic. O, deþãrmuitã descurajare/ ºi Teatru poetic, slam poetry, neliniºte... Nu// se mai vedea Lumina 47 picãturi, în acelaºi timp ºi ritm cu cele evocate. Cîteva locuri „Tovarasii de drum“ incidentale conþin elemente care ar putea fi dezvoltate, dar autorul nu are rãgazul s-o facã. Undeva, e Florin Mihãilescu vorba de problema formei: „Sensul esenþial al oricãrei arte: a da formã "Fellow travelers" la ceva ce nu are încã formã, noi îl Întîmplarea (binevenitã) a vrut comunismului sovietic, însoþindu-i aplicãm unor sentimente, ei unor

CONTEXTE CRITICE CONTEXTE ca, puþin înainte de a începe acþiunile, mãcar o bucatã de lucruri.” (p. 38). Tot aici, Malraux lectura notelor lui André Malraux, vreme, cu autoritatea ºi charisma noteazã o afirmaþie a lui Aleksei intitulate Carnet din URSS (Editura lor. Aceºtia au fost aºa-numiþii Tolstoi: „Esenþialul artei, îmi spune Rao, 2011, traducere de Ileana „tovarãºi de drum”, iar printre ei el, stã în opoziþia între realism ºi Cantuniari), despre care doream s-a putut numãra, la un moment dat naturalism. Naturalismul înseamnã a face cîteva comentarii, sã fi al tinereþii sale învolburate, ºi fotografie. E lipsit de interes.” Dar terminat de citit masiva carte a lui André Malraux, asemenea lui Gide, Malraux se întreabã: „Rãmîne de Stephen Koch, Sfîrºitul inocenþei. G. B. Shaw, Romain Rolland, aflat dacã fotografia existã” ºi Intelectualii din Occident ºi tentaþia Hemingway ºi atîþia alþii, cãrora opineazã: „Cred mai degrabã în stalinistã (30 de ani de rãzboi cartea lui Koch le întocmeºte un voinþa de fotografie decît în secret) (Editura Albatros, 1997). inventar pe cît de neaºteptat, pe fotografia însãºi, în aceastã voinþã Oportunã coincidenþã, întrucît atît de tulburãtor. Pentru cã nu ne- ca valoare” (pp. 38-39). Unele note aceasta deschide calea unei am aºtepta ca astfel de „maeºtri au aspect de apoftegme estetice: potrivite înþelegeri a relaþiilor pe ai culturii”, fiinþe strãlucind prin „Jumãtate din arta cea mai înaltã care autorul Condiþiei umane le-a calitãþi de inteligenþã ºi de luciditate, se sprijinã pe ceea ce omul a întreþinut, asemenea multor sã cadã victime uneia dintre cele înþeles sã conceapã despre confraþi, în complicata epocã dintre mai teribile înºelãtorii ale secolului hazarduri ca premeditãri”, fiind cele douã mari conflagraþii trecut. Buna-credinþã, aspiraþia vorba de Victoria din Samothrace mondiale ºi chiar mai tîrziu, cu spre o lume mai dreaptã, speranþa (p. 40). Autorul discutã cu Uniunea Sovieticã ºi cu ideile în reuºita unui mare experiment Dovjenko despre film (pp. 41-44), marxiste. istoric ºi, nu mai puþin, opoziþia cu altcineva despre Dostoiveski, Printr-o extraordinar de abilã ºi înverºunatã faþã de primejdia geniu dramaturgic, în legãturã cu uneori chiar paradoxalã miºcare fascismului în continuã ascensiune care observã: „Comuniºtii detestã internaþionalã de învãluire ºi ar putea sugera una sau mai multe în persoana lui pe veritabilul persuasiune politicã sau culturalã, explicaþii. duºman, scriitorul care a creat propaganda comunistã a izbutit Contactul lui Malraux cu mituri care le neagã pe cele pe care sã-ºi atragã de partea ei un numãr realitãþile sovietice se produce în le vor aduce scriitorii pe care ei îi apreciabil de scriitori, artiºti, oameni 1934, la un an dupã ce fusese aºteaptã” (p. 49). Delimitarea se de ºtiinþã, dintre care unii deosebit aureolat cu premiul Goncourt. simte, dar în general notele se de importanþi ºi de influenþi în Prilejul i-l oferã invitaþia la primul feresc de orice ostilitate sau domeniul specialitãþii lor ºi chiar Congres al Scriitorilor din URSS, intenþie criticã manifestã. Unele dincolo de el. Pentru legitimarea, care urma sã aibã loc în luna situaþii sînt involuntar humoristice, consolidarea ºi expansiunea sa august a aceluiaºi an. Dupã precum cea a vechilor pictori de ideologicã, regimul sovietic avea congres, Malraux, împreunã cu icoane, obligaþi de ateismul nevoie de cît mai mulþi adepþi din soþia sa, Clara, mai umblã ºi pe alte postrevoluþionar sã se recicleze ºi rîndul celor mai prestigioºi meleaguri din þarã, iar însemnã- sã se reprofileze, abordînd intelectuali ai vremii. Revelatoarea rile dau seamã de aceastã lãrgire subiecte „socialiste” sau folclorice lucrare a lui Stephen Koch, mai a perspectivei. Nimic nu este însã (pp. 50-51), alte scene sînt groteºti sus amintitã, întreprinde o datat. Uimeºte aceastã absenþã (rãmãºiþele lui Gogol, transferate investigaþie amãnunþitã a perseverentã, aproape pro- ºi din care se rãtãceºte o vertebrã, inextricabilei reþele de relaþii ºi gramaticã, a oricãrui reper pp. 31-32), sau de un tragism interdependenþe dintre aceia care, temporal, însã Carnetul... nu e un implicit, ca în cazul copiilor cu ºtiinþã sau fãrã, de bunã voie jurnal, ci un bric-à-brac de abandonaþi, „bezprizornîie” (pp. sau constrînºi, au fost în ultimã consemnãri disparate, menite 71-73) ºi internaþi pentru reeducare instanþã agenþi ai Moscovei, de cele poate a fi utilizate ulterior, sau a în colonia de la Bolºevo (pp. 72- mai originale ºi mai felurite tipuri servi de simplu aide-mémoire. 73). Prudenþa ºi lipsa de distanþare sufleteºti, politice sau sociale. O Varietatea lor e destul de criticã se constatã la fiecare pas. categorie aparte, care nu are cuprinzãtoare, mergînd de la De altminteri, Malraux noteazã aproape nimic de-a face cu mãrunte scene ºi remarci pînã la într-un loc cã nu e „nimic mai spionajul infracþional, o constituie mici fulguraþii teoretice, ori discuþii primejdios decît a te informa prin aceia care, mai mult decît cu diferiþi interlocutori. Totul pe întrebãri. Înseamnã sã ceri idei simpatizanþi, s-au afirmat ca scurt, în treacãt, fugitiv, ca ºi cum generale unor oameni care nu au 48 sprijinitori ºi promotori ai notele ar fi fost scrise printre aºa ceva.” E foarte probabil cã de aceea el preferã sã configureazã pe drept cuvînt mai teamã ºi fãrã prihanã al tuturor consemneze realitãþi, „nepunînd susmenþionatul Stephen Koch: cauzelor generoase, simbol al decît întrebãri privitoare la fapte, „prezenþa lui Malraux (în rãzboiul spiritului aventurii dezinteresate, a niciodatã la judecãþi” (p. 51). civil din Spania – n. n.) cu parcurs o evoluþie pe deplin Deºi se vede limpede cã echipamentul sãu de aviator, antidogmaticã ºi demistificatoare, autorul evitã sã-ºi divulge opiniile eºarfa albã fluturîndu-i în vînt, aflat care l-a vindecat de orice utopie. limitîndu-se numai la succinte în plin zbor deasupra Ebrului, Constant i-a rãmas cultul vieþii ºi observaþii de romancier, fãrã nici servea în principal unor scopuri de al persoanei umane, pentru cã „une o facondã eseisticã sau ideologicã, propagandã. A adus un adevãrat vie ne vaut rien mais... rien ne vaut

pluteºte totuºi pe alocuri un aer, serviciu sovieticilor, adãugînd une vie”. Carnetul sãu din URSS CRITICE CONTEXTE oricît de vag, de neîncredere ºi de imaginii rãzboiului acea tuºã de nu e cartea pe care am fi dorit-o suspiciune, dupã cum nu vom romantism byronian care a de la el, dar e un document întîlni, pe de altã parte, nici cine ºtie caracterizat dintotdeauna Rãz- incontestabil semnificativ, fie ºi ce accent de adeziune ori boiul spaniol.” Opþiunea lui Malraux indirect, pentru istoria conduitei entuziasm. Avem de-a face cu un impresiona ºi determina conºtiinþe politice a intelectualitãþii europene bloc-notes sobru, adeseori eliptic, nu numai prin idei, dar ºi mai mult din prima jumãtate a secolului cîteodatã paradoxal, destinat a prin fapte. trecut, cãreia André Malraux i-a servi unor scopuri viitoare, cum în Cu toate acestea, omul de fost, cu o rarã energie, unul dintre parte s-a ºi întîmplat, ºi nicidecum acþiune ºi „tovarãºul de drum” cei mai strãluciþi animatori ºi cu o carte despre URSS, marcînd rãtãcit ºi rãtãcitor, cavaler fãrã reprezentanþi. solidaritatea sau, dimpotrivã, disidenþa autorului ei, implicat totuºi într-o relaþie prea bine cunoscutã. În orice caz, diferenþa este categoricã faþã de atitudinea celuilalt „tovar㺠de drum”, André Gide, din care prezenta ediþie a textului malrausian reproduce mesajul adresat primului Congres al Scriitorilor Sovietici ºi discursul la Congresul Internaþional al Scriitorilor pentru Apãrarea Culturii din iunie 1935 (Paris, Sala Mutualité). Pe lîngã speranþa mãrturisitã în triumful experienþei sovietice, care ar trebui sã instaureze în artã un fel de „individualism comunist” (p. 101), mai vîrstnicul confrate ºi prieten al autorului nostru, demonstrîndu-ºi o enormã ºi obstinatã naivitate, dã deja expresie unor pãreri cel puþin eretice. Arta nu trebuie sã asculte de lozinci, ci de adevãr. Ea se va desprinde ºi se va emancipa de luptã, ridicîndu-se de la particular la general. Cît priveºte literatura sovieticã în mod special, ea va trebui sã devinã una a bucuriei ºi a unei noi spiritualitãþi. Însã poziþia lui Gide, în întregimea ei, se regãseºte în acel volum absolut bulversant din 1936, Retour de l’URSS, unde degetul e pus cinstit ºi curajos pe toate rãnile sistemului sovietic: lipsa libertãþii de opinie, suprimarea opoziþiei, obligativitatea conformismului pe toate planurile etc. etc. Faþã de aceste usturãtoare adevãruri, imaginea lui Enigme Malraux ne apare mai curînd precum aceea pe care i-o 49

din acei ani): toate aceste subiecte ºi toþi aceºti eroi fac parte din mitologia lui personalã încã din Dincolo de ce se stie vremea când criticul de astãzi era un licean. Între Cohen, Chandler ºi Hugo Pratt, William Faulkner îºi gãseºte locul nu tocmai greu, deºi Ovidiu Pecican calibrul lui pare a-l recomanda ca pe un clasic bine Beyond What is Known digerat de maºina criticã a secolului. În fond, tocmai despre asta scrie, acum Mircea Mihãieº în Ce Întoarcerea lui Mircea rãmâne. William Faulkner ºi misterele þinutului MIRCEA MIHÃIEª Mihãieº la William Faulkner Yoknapatawpha (Iaºi, Ed. Polirom, 2012, 520 p.).

CRONICA LITERARà se cuvine înþeleasã, pe cât Dupã comentatorul nostru, „Pentru specialiºtii în WILLIAM posibil, corect. Este foarte metamorfozele culturii, semnele noului provin probabil cã ea semnaleazã aproape întotdeauna dinspre margine. Centralitatea FAULKNER ªI astãzi, când exegetul e definitã în funcþie de elite, contra-centralitatea e MISTERELE timiºorean oferã publicului un efect al asaltului prin care reformiºtii îºi afirmã ÞINUTULUI o a doua monografie pe identitatea” (p. 32). Þinând seama de aceastã YOKNAPATAWPHA aceeaºi temã, venind din convingere a lui Mihãieº, se va înþelege atât cu totul altã parte, ca opþiunea lui din ºirul de monografii menþionat în mãrturia unei constanþe treacãt mai sus, aparent fãrã nicio legãturã între Polirom, 2012 pasionale ºi a unei fidelitãþi ele – nici mãcar la nivelul domeniilor pe care le de lecturã. Avem de a acoperã (muzicã, roman poliþist, bandã desenatã) face, acum, nu cu o -, ca ºi cea din cazul lui Faulkner, marcatã de hermeneuticã de tip canonic ºi universitar, ci de sindromul revenirii. În fond, autorul nu face nici un redobândire a unei libertãþi discursive exersate ºi secret din faptul cã îl socoteºte pe romancierul pe alte partituri. Leonard Cohen, Raymond sudului american un caz ilustrativ pentru Chandler ºi, de curând, în serialul ce anunþã de pe „complicata relaþie a lui Faulkner cu modernitatea” acum urmãtorul titlu, un autor de benzi desenate (p. 30), prin faptul cã „existã o incongruenþã de împreunã cu eroul lui (acesta din urmã fiind Corto structurã, imposibil de cuantificat, între cvasi- Maltese), încadreazã presupusa „revenire” la avangardismul tehnicilor narative ºi conþinutul de Faulkner care, la drept vorbind, pare mai curând – sã-i spunem – ariergardã al povestirilor ca atare” afirmarea unei continuitãþi de preocupãri niciodatã (p. 31). A analiza asemenea zone de interferenþã concediate. Ce spune Mircea Mihãieº frecventând ºi de imprecizie este o datorie a criticului, socoteºte fãþiº autori ºi genuri exterioare curentului principal el, cãci „în aceastã zonã se dã marea bãtãlie a – „autostrãzii” – literaturii universale contemporane modernismului, în felul în care perspectiva analiticã (un muzician, un autor de romane poliþiste, un se poziþioneazã în raport cu creaþia: prin sondarea povestitor care deseneazã)? Mai multe lucruri: adâncimilor firii umane ºi transformarea visceralului pasiunea pentru eroi, oriunde i-ar gãsi (oho, ce în materie primã a metafizicului” (p. 21). replicã la eroii ºi eroismul slãvite cu har, odinioarã În aceastã dificilã operaþiune de decelare, de Thomas Carlyle!), în ipostaze contemporane ºi asemãnãtoare cu desfolierea rozei sau, de ce nu, postmoderne îndepãrtate de ritualurile selecþionerilor a cepei, Mircea Mihãieº lucreazã pe un teritoriu academici, dar bine intuite în ceea ce aduc ei spre predilect, anume opera autorului favorit, care l-a îmbogãþirea paradigmei eroice. În al doilea rând, preocupat pe parcursul juneþii, pe când îºi pregãtea exersarea spiritului critic într-o formulã care doctoratul, dar care nu l-a pãrãsit nicio clipã, acompaniazã, nu demoleazã analitic subiecþii; de oferindu-i un câmp generos de testare a premiselor fapt, o altã deconstrucþie vizavi de prejudecãþile teoretice ºi metodologice declarate. Se remarcã curente, dupã care criticul criticã, nu iubeºte, miza proceduralã, dar înainte de toate ºi ambiþia rãmânând critic ºi atunci când produsul literar luat unei alte înþelegeri a criticii care, acum, devine un în obiectiv îi obþine verdictul pozitiv, ºi atunci când instrument avangardist al cunoaºterii filosofice ºi acesta se dovedeºte departe de gustul ºi de antropologice. Cãci, „scrisul nu e doar reconstituire, criteriile lui. În al treilea rând, foarte important, ci ºi cunoaºtere, avansare fremãtãtoare în abolirea erudiþiei în favoarea empatiei ºi migrarea necunoscut” (p. 34). dinspre discursul unei raþionalitãþi verificate înspre Trebuie recunoscut, miza este mare, ºi nu ºtiu marginile unde cunoscutul ºi necunoscutul se câþi dintre criticii români de astãzi îºi permit sã îngemãneazã. În fine – iar acest „în fine” nu încheie pãºeascã în direcþia aceasta. Preambulul celei de decât formal o enumerare care ar merita sã fie dusã a doua cãrþi despre Faulkner a lui Mircea Mihãieº mai departe ºi detaliatã în cadre mai ample ºi mai lãmureºte, astfel, ºi ancadramentul în care trebuie rezonante -, Mihãieº se mãrturiseºte pe sine ca pe judecate cele dinainte. Revizitarea se face cu un soi de Holden Caulfield sau, la fel de plauzibil, uneltele criticului acompaniator al textului, dar nu de adolescent de la sfârºitul anilor 60 (poate hippy, prea are de a face cu critica de validare axiologicã poate numai reprezentativ pentru ceea ce spiritul – nici Faulkner, consacrat încã dinaintea Nobelului, insurgent al rebelului din acei ani putea oferi ca nu avea nevoie de aºa ceva – ori cu popularizarea 50 sugestie unui literat fascinat de mitul spiritului tânãr unui autor din patrimoniul universal. Dimpotrivã, s- ar zice cã alegerea unui condeier de suprafaþa fiecare datã când am acestuia ca un câmp de decelare a inefabilului, LUCIAN BOIA deschis una din lucrãrile evanescentului ºi diafanului din clar-obscurul care sale. Aºa s-a întâmplat ºi cu însoþeºte partea de vizibil din operã este potrivitã o cãrþulie apãrutã nu demult, tocmai pentru a oferi cercetãrii ºi contemplãrii un DE CE ESTE De ce este România altfel? câmp altminteri destul de strãbãtut, în lung ºi în lat, (Humanitas, 2012), în care chiar dacã nu cu totul descifrat ºi înþeles. ROMÂNIA Boia încearcã sã inves- Fireºte, pe mãsurã ce avanseazã printre ALTFEL? tigheze singularitãþile ca- epifenomene, în etape desemnate prin concepte zului românesc, propunând sau metafore inteligibile – zborul ºi predestinarea, o privire din avion asupra blestemul ºi periferia, neantul ºi melancolia, iniþierea istoriei naþionale. CRONICA LITERARà ºi balansul, drumul ºi cenuºa, visul ºi nebunia -, de Humanitas, 2012 Singularitãþile res- la un nivel al înþelegerii la altul, monograful mai pective, ipostaziate atât descoperã o petalã de îndepãrtat, în cãutarea pozitiv cât ºi – destul de esenþei ºi a parfumului specific unei viziuni care se adesea, din pãcate – negativ, au o consecinþã simplã: tot fac simþite fãrã a se revela total. Din nou, ºi aici, întotdeauna, sau aproape întotdeauna, România se „viaþa e în altã parte”, mereu la distanþã de un pas situeazã pe poziþii excentrice în raport cu o normalitate în raport cu subiectul cãutãtor, ca în coºmarurile europeanã. Conservatoare când trebuie sã fie ordonate ºi lovite de acalmie pe care le-a formulat progresistã, tolerantã când trebuie sã dea dovadã de sub forma unor paradoxuri Zenon din Elea. În cele fermitate, þara noastrã pare incapabilã de a-ºi defini din urmã însã revelaþia devine posibilã odatã cu precis identitatea, sau – ceea ce este ºi mai grav – conºtientizarea jankélévitchianã cã „mai-nimicul de a-ºi trasa linii de acþiune, de a elabora proiecte (adicã indefinibilul absent) se adevereºte a fi civice de anvergurã, care sã-i asigure supravieþuirea echivalentul aproape-totului)” (p. 34). Admirabil, dar ºi sã-i confere un loc în sfârºit de prim-plan (sau cel ºi restrictiv, totuºi, câtã vreme demonstraþia care puþin respectabil) printre þãrile europene. urmeazã în restul cãrþii nu face decât sã confirme Totul începe, subliniazã Lucian Boia, cu o un traseu formulat teoretic de Vladimir Jankélévitch. fabuloasã întârziere politicã, repercutatã apoi în toate Mi-ar fi plãcut ca Mircea Mihãieº sã îºi articuleze domeniile vieþii sociale ºi culturale. Moldova ºi Valahia propriile premise teoretice avansând ºi mai au apãrut târziu, în secolul XIV, spre sfârºitul Evului nezãgãzuit pe cãi proprii, lãsând adolescentul Mediu, când multe state care mai fiinþeazã încã ºi impenitent pe care îl conþine sã avanseze în acum în Europa aveau deja o istorie de douã-trei preajma, dar nu ºi în interiorul filosofiilor veacuri în spate. De atunci, am fost mai mereu în nemihãieºiene. Timpul nu este pierdut însã, viitorul întârziere, deºi am recuperat decalajele în salturi, începe sã freamete în nãrile noastre avide… uneori de-a dreptul spectaculoase, „sincronizându- Deocamdatã, e lucru salutar ºi productiv cã liniile ne” cu tendinþele generale de evoluþie ale Europei. Ne- ale unui demers de mare interes ºi de indubitabilã am sincronizat în ajunul revoluþiei de la 1848 ºi în þinutã ºi anvergurã se contureazã, de la o carte la timpul domniei lui Cuza, în perioada interbelicã ºi dupã alta, tot mai precis. Revoluþia din 1989, în luptã permanentã cu un „complex de inferioritate” care a constituit unul dintre principalele motoare ale istoriei noastre moderne. Întârzierea în raport cu Europa s-a verificat ºi pe Înca o radiografie a plan artistic, pânã în secolul XIX, când nici mãcar creatori de talia lui Grigorescu sau Eminescu n-au reuºit s-o elimine cu totul. Primul, naþional prin subiecte, nu inoveazã pe plan tehnic, deoarece practicã o „eternei si manierã hibridã, aflatã undeva „la intersecþia” dintre ªcoala de la Barbizon ºi impresionism (p. 21). Al doilea, deºi ºi-a cucerit compatrioþii prin „muzicalitatea” excepþionalã a poeziilor, nu poate pretinde sã fie un fascinantei Romanii“ mare poet al lumii: „originalitatea lui europeanã, ca poet romantic, este relativã ºi discutabilã” (p. 22). Afirmaþiile acestea, foarte corecte, ar fi meritat poate Ioan Pop-Curºeu o discuþie mai amplã, cãci – dacã e în afara oricãror Another picture of the „Eternal and Fascinating îndoieli cã printre pictorii români nu se aflã un Gauguin sau un Cézanne – pictura noastrã pre- ºi post- Romania“ grigorescianã e totuºi demnã de atenþie prin calitatea Trebuie sã spun încã de la început cã, deºi nu pur vizualã a produselor sale, prin rafinamentul sunt întotdeauna întru totul de acord cu ideile autorului, cromatic ºi prin sensibilitatea deosebitã faþã de luminã, citesc totuºi cãrþile semnate de Lucian Boia cu o ba ºi printr-o atmosferã de farmec inconfundabil. Cât extraordinarã plãcere. Claritatea exprimãrii, despre Eminescu, deºi nu e un inovator de talia lui originalitatea problemelor ridicate, mobilitatea Baudelaire, Rimbaud sau Lautréamont, cu care era intelectualã ºi erudiþia bine temperatã m-au sedus de parþial contemporan, nu putem sã negãm poeziilor sale 51 o putere hipnoticã ºi stranie, care dispare – aºa cum putea oare, de pildã, sã transformãm aplecarea spre subliniazã ºi Boia – de îndatã ce se încearcã o „aranjamente” într-o veritabilã culturã a negocierii, în traducere. Decalajul cultural a dispãrut abia în abilitatea de a rezolva cu demnitate conflictele? De perioada interbelicã: de unde pânã atunci absorbeam ce sã nu dezvoltãm receptivitatea, toleranþa, puterea forme culturale din afarã, ne-am trezit dintr-o datã de a asimila repede ºi bine, în detrimentul închistãrii, exportatori, trimiþând în strãinãtate direct forme intoleranþei ºi superficialitãþii? De ce sã nu fim în culturale de avangardã, nãscute prin generaþie continuare permeabili la toate influenþele, pãstrându- spontanee, fãrã ca mai înainte modernitatea ne specificul (cãci acesta existã, în ciuda dubiilor lui româneascã sã fi dat de-a binelea în copt. Boia)? Chiar dacã acest specific ar fi dat doar de o Toate „tarele” românilor, care le-au determinat limbã de origine latinã, de influenþele ortodoxiei, de

CRONICA LITERARà istoria ºi riscã sã le compromitã viitorul, sunt bucãtãria turco-francezo-localã, de nostalgiile repertoriate ºi analizate fãrã menajamente în prezenta paseiste ºi nonºalanþa cu care privim catastrofele, lucrare. Aplecarea spre „aranjamente”, „pile” ºi personale sau planetare. Chiar dacã specificul nostru descurcãrealã în detrimentul asumãrii serioase a unei ar fi dat doar de o dialecticã, unicã ce-i drept, între linii de conduitã socio-moralã, „jocul incorect” (p. 68), „închidere” ºi „deschidere”: „Condiþia aceasta de duplicitatea ºi apatia, lipsa de onoare a multora par frontierã a avut o dublã consecinþã, cu totul sã fie „blesteme” de care nu putem sau nu vrem sã contradictorie. O accentuatã închidere ºi o tot atât de scãpãm. Se adaugã acestor trãsãturi compor- accentuatã deschidere. Relativa izolare a unui spaþiu tamentale o atitudine ciudatã faþã de autoritate, aflat în afara regiunilor bine conturate ale Europei, marcatã de o supunere aproape orbeascã ºi de departe de centrele de “iradiere” politicã, economicã credinþa într-o figurã providenþialã (un fel de pater ºi culturalã, dar ºi “penetrabilitatea” unui teritoriu aflat populi, adicã „tãtuc”), dar ºi de relativizarea glumeaþã, în drumul tuturor (“în calea rãutãþilor”, cum spunea vizibilã în numãrul mare de bancuri care circulã pe cronicarul) ºi prea puþin structurat. Rezultatul a fost, seama conducãtorilor, sau de „traseismul” politic. pe de o parte, o civilizaþie – îndeosebi ruralã – Cadrul acestor fenomene a fost de-a lungul istoriei conservatoare ºi persistentã, dar ºi receptivitatea, cel un stat în acelaºi timp slab ºi autoritar, care s-a puþin a unei elite, în faþa unei diversitãþi de influenþe preocupat în principal sã-ºi stoarcã cetãþenii de bani externe. Acceptare ºi respingere, respingere ºi sau sã-ºi asigure loialitatea lor, în loc sã le sprijine acceptare, într-un joc fãrã sfârºit.” (p. 10). De ce sã deplina afirmare personalã, în contextul unor libertãþi nu acþionãm, mânaþi de o mândrie naþionalã bine civile extinse. Pentru ca diagnosticul pus sã nu parã înþeleasã, în loc sã edificãm „construcþii orgolioase” nefondat, istoricul îºi argumenteazã afirmaþiile aberante, nãscute din complexul de inferioritate ºi ilustrându-le cu felul în care s-au comportat românii menite „sã contracareze micimea prezentului” (p. 33)? la instaurarea dictaturilor, carlistã mai întâi, comunistã Umorul ar putea fi cheia acestei transformãri a dupã aceea. Tendinþa de ansamblu a fost de prezentului, de care avem atâta nevoie, însã nu cel acceptare, iar în România – spre deosebire de coroziv ºi brutal pe care l-am practicat de atâtea ori... Polonia, þarã pe care Lucian Boia o foloseºte adesea Mai întâi însã, ar trebui sã citim cu atenþie nu doar De ca termen de comparaþie – nu s-au înregistrat miºcãri ce este România altfel?, ci ºi celelalte cãrþi pe care dizidente de anvergurã, nici mãcar atunci când regimul Lucian Boia le-a consacrat istoriei noastre ºi „miturilor” ceauºist a început sã demoleze bisericile. naþionale. Sã fie oare explicabile „viciile” prin faptul cã România s-a aflat mereu la o „margine” incertã ºi suspectã, încã înainte de a se naºte, la marginea rãsãriteanã a romanitãþii, în spaþiul de conflict dintre A doua Încalecare Imperiile Otoman, Rus ºi Habsburgic, la graniþa Uniunii europene astãzi etc.? Poate, dar nu întru totul, cãci – deºi ocupate periodic ºi devastate de rãzboaie Victor Cubleºan – Principatele au supravieþuit, cu instituþiile ºi legile Saddle Him Again lor, adaptându-se la condiþii istorice adesea foarte grele. Ce nu se explicã însã prin condiþia de frontierã Primul contact cu proza lui Radu Aldulescu este permanenta rãmânere la „coada” Europei, în l-am avut citind Îngerul încãlecat. Un roman permanentã concurenþã cu Bulgaria sau Iugoslavia, emblematic pentru epoca în care apãrea, cea a pe tot parcursul secolului XX, din punctul de vedere anilor nouãzeci. Un val de defulare purtat pe al venitului pe cap de locuitor, al urbanizãrii, libertãþii spinarea zdravãnã a proaspetei eliberãri de presei, alfabetizãrii, randamentului agricol, comunism deversa în paginile de prozã o veritabilã industrializãrii, ºanselor de supravieþuire la naºtere, fascinaþie a marginalului, a mizeriei, o plãcere accesului la Internet ºi la informaþie etc. frizînd masochismul de a descrie sordidul, de a Întrebarea pe care ar trebui sã ºi-o punã oricine te bãlãci în zonele amorale ºi imorale. Acest trend dupã lectura cãrþii lui Lucian Boia este: Dacã tot avem al mizerabilismului a fost dominant timp de mai atâtea defecte, de ce sã nu încercãm sã le mulþi ani ºi nu cred cã este cu totul strãin de transformãm în atuuri? De ce sã nu vedem partea îndepãrtarea cititorului român de proza autohtonã. plinã a paharului, în loc sã fim defetiºti ºi sã ne jeluim În aceastã explorare a bolgiilor Radu Aldulescu 52 în permanenþã cã paharul e pe jumãtate gol? N-am apãrea ca un maestru întunecat al sondãrii celor mai respingãtoare cotloane. ªi, deºi i-am perceput imagine într-o oglindã deformatã surprinde nu atît fascinaþia, nu m-aº fi vãzut atunci citind vreodatã aparenþa, cît profunzimea lumii pe care o reflectã. o continuare a unui roman care mi-a displãcut la Goliciunea interioarã a contemporaneitãþii se vede modul cel mai direct cu putinþã. golitã în povestea unor marginali. Cronicile genocidului apare astãzi într-un con- Subiectul romanului nu este neapãrat text cu totul diferit. Radu Aldulescu este un nume captivant. Sau simbolic. Sau simpatic. Povestea binecunoscut, cu o re-putaþie consolidatã, cei “bãtrînului” Robert Diavolul, exilat în locul mai peste douãzeci de ani scurºi de la revoluþie au vechilor sale aventuri alãturi de o soþie mult mai modificat substanþial percepþia asupra noii libertãþi, tînãrã ºi labilã nu are nimic seducãtor. Povestea iar valul de romancieri tineri apãrut dupã 2000 au de amor cu mai tînãra Brânduºa, fiica uneia dintre impus în prim-plan o altã serie de teme ºi o nouã vestalele întunecate ale primului roman, nu este CRONICA LITERARà dimensiune a vizualului. Recentul roman al lui nici credibilã, nici picantã. Dar Radu Aldulescu este Radu Aldulescu s-a bucurat pînã acum de o un foarte bun povestitor. Tonul sãu lent, uºor receptare mai degrabã reþinutã, majoritatea retoric, uºor sfãtos, uºor ironic, pedalînd puternic criticilor insistînd asupra scãderilor ºi uºoarei ºi egal pe discursul indirect liber, este surprinzãtor manierizãri, punctînd mai mult accent pe de acaparant, conducînd lectura din paginã în continuarea unui stil propriu ºi pe constanþa paginã ca într-un curs domol de apã. Din pãcate, apetitului de creionare a unei lumi marginale. ªi prozatorul este tributar utilizãrii excesive a unei totuºi, lectura Cronicilor genocidului deschide singure formule, astfel încît, atunci cînd se portiþe spre mai mult decît atît. hotãrãºte sã recurgã la dialog sau la introducerea Cronicile genocidului este continuarea de pagini de gazetã (titlul – nefericit ales – reia declaratã a Îngerului încãlecat. Robert Stan, zis titlul rubricii þinute de Laurian Susanu, unul dintre Robert Diavolul, revine, cam ca ºi în cazul lui personaje, într-un ziar provincial) vraja se Alexandre Dumas, dar nu dupã douãzeci de ani, destramã, iar frazele devin abrazive ºi stîngace. ci dupã treizeci. Nu mai avem un decor al Prozatorul e un cîntãreþ pe o singurã strunã, la comunismului românesc în înflorirea sa maximã, care exceleazã, dar care nu are apetenþa unei ci un peisaj al României din noul mileniu. Iar evoluþii stilistice. diferenþa este enormã. În paginile de odinioarã Cronicile genocidului au meritul de a pune Radu Aldulescu dovedea o vînã teribilã în într-un fel punct mizerabilismului ºi de a-i da explorarea zonelor mizere, era un plonjon de-a deschiderea spre un soi de realism altoit cu puþinã dreptul euforic, viril, frondeur, voit ºocant, cu înclinaþie spre poetic. E genul de carte care, deºi perversitãþi calculate într-un univers al perfectei nu este nici cea mai bunã ºi pesemne nici cea ºi integralei putrefacþii. Îngerului încãlecat era mai reprezentativã pentru autor reuºeºte sã îl similar unei explozii, al ingerãrii unor substanþe prezinte pe Radu Aldulescu dintr-un unghi nou ºi halucinogene care produceau un coºmar sã te provoace la relectura paginilor sale mai voluptuos. Cronicile genocidului este o viziune vechi ºi mai bune. temperatã, seacã, retrasã. Sordidul continuã sã existe, iar decorul ales este adeseori mai mizer, mai marginal, dar zvîcnetul, triumfalismul expunerii puroiului s-a retras. Descoperi cã ceea ce pãrea reflexul unui prozator cu nostalgii naturaliste de notare nefiltratã a realitãþii brutale este, de fapt, o prelucrare atentã a lumii prin lentile colorate. Autorul se detaºeazã tot mai mult de o viziune realistã ºi preferã sã-ºi clãdeascã un univers propriu, paralel imediatului. Detaliile Bucureºtiului, la începutul romanului, ºi ale Frãsineniului, mai apoi, marcheazã un clivaj clar înspre zona percepþiilor deformate, a lui “vãz enorm ºi simþ monstruos”. Imagistica pe care o pune în paginã Aldulescu este oarecum tributarã peliculelor româneºti de acum 15 – 20 de ani. Cartiere decrepite, garsoniere sordide, mobilier în pragul fãrîmiþãrii punctat de pisici cu purici ºi populate de personaje îmbrãcate cu treninguri murdare ºi încãlþate cu pantofi dincolo de limita scîlcierii. Erotismul violent de odinioarã e înlocuit cu o sexualitate mecanizatã, amoralã în continuare, dar, paradoxal, sub umbra unei anume responsabilitãþi. Radu Aldulescu este foarte departe de a creiona un portret credibil al României contemporane, dar, într-un mod subtil, aceastã Încã un vis albastru 53 peºti“, de unde se deschide un „înstelat pridvor copilãriei prelungire/ Despre „densitatea de sunete si din care cu semne chemai/ singurãtatea lunii sã o vindec/ de paloare“. Un alt text, precum cel intitulat Basm, curge integral de emotii“ (Mircea Ivanescu) a inteligibil ºi armonios, de la debut („cosînzeanã izvor de luceferi/ ‘mi sunt ochii prea verzi ºi preateferi“), altul, purtînd titlul Cãtre iubitã, este lui Mihai Posada la fel memorabil: „neprihãnitã creºte fecioara în venin/ ºi calendarul cãrnii în septembre/ aidoma puterii în buþile Titu Popescu cu vin/ alaska subþire nervoaselor On the „Density of Sounds and Emotions“ (Mircea Ivãnescu) of membre“. Douã toposuri lirice prind Mihai Posada consistenþã: cel al iubirii ºi cel al O carte foarte frumoasã ºi „rãdãcinile“ Dunãrii ºi ale mãrii vine disparitãþii temporale. Sã începem cuprinzãtoare închinã Editura Tipo cu precizarea: „dar plin sunt cu cu cel de al doilea: „între timpul de Moldova (din Euphoria, mîndra toate acestea/ ºi nici nu ºtiu de ce/ atunci ºi cel de acum/ cãlãtorind gradinã, 2012) poetului din Sibiu, nu îmi ajung“, luîndu-ºi pe cont neîntrerupt ºi fãrã întoarcere“, „prin Mihai Posada, în cadrul colecþiei propriu reperele exterioare. Sau la care mîlul trupului mã simte cum „Opera omnia – poezie contem- acest început de poezie: „sã vrei respir“, „prin mine respirã nefiinþa“. poranã“. Cartea este un document sã vorbeºti despre ea/ e ca ºi cum Omagiul iubirii: „ºi cum poþi fi tu despre poet, complet ºi ieºit aºa ai pune capcanã la fluturi/ de parcã pentru ea, dacã nu/ imaginea ta cum el a vrut, documentîndu-i relieful un om care iese din tine/ cu numele surîzîndu-i“, „trupul tãu nu e oare interior cu o anume superbie, aºa tãu sau numai din numele tãu/ cu iubito/ o perlã ce-ascunde un bob/ cum poetul braveazã, în viaþã, orice o literã douã/ ar pãgubi alfabetul“. furat rotirii clepsidrei“, „tot la umerii pozã convenþionalã. E o conºtiinþã Mai degrabã se poate vorbi de tãi la sînii tãi/ la scobitura pîntecului nealiniatã, care refuzã afilierea la stãri poetice; acestea debuteazã ºi cîrlionþii pubisului/ inefabil m-aº vreo ºcoalã sau grupare literarã, de cu o inscripþie aparent neutrã, gîndi rãstignit între talere“, „eu în aceea se poate descãtuºa: fiindcã pentru ca mai apoi sã intre în genunchi ºi scrijelit pe coate/ nu þine cont de nimic care l-ar consistenþa zbaterilor incendiare. muºcîndu-te de fragedul cãlcîi/ împiedeca sã fie el însuºi. De pildã, textul intitulat Amintire stelarã este carnea ei dintîi/ hãlci Poetul este, în primul rînd, un cîndva începe cu cîteva uriaºe de luminã nestemate“, „rîsul protocolar care are nevoie de lungi transcripþii banale („miºcarea tãu rãstoarnã/ vocale de diamant“. desfãºurãri vãzute, de largi aºtrilor perechi/ descriindu-i Progresul lecturii adaugã înscenãri, ca sã-ºi spunã miezul orbita“), pentru ca, mai tîrziu, sã acestora starea de autodefinire, clar al poeziei, acea „sublimã aflãm starea efervescentã („gîndul forarea în suflet, pentru a-l putea eroare“ ca sã ia parte la lume. crepuscul/ mîngîind chipul iubitei/ exprima: „din adînc din pãmînturi Deocamdatã nu poate sã înveþe „a departe/ sclipire îmbãlsãmatã/ sau – sunt eu/ acel înger pe gînduri/ vorbi în tãcere“, permiþîndu-ºi vinul în potir“), pentru ca ultima cãzutul schimbat în copac“, libertatea de a o ignora. În schimb, parte sã devinã o ofrandã adusã „sãgeatã cu mirate rãdãcini/ cum el se înfioarã de visãrile grave din iubirii („pãrul tãu cum noaptea/ din piatra lui david/ privirea te-azvîrle“, jur, chiar cînd sunt vãzute în lucruri gîlceava lãmîiþei doar mirosul/ de „eu, fãrã sã ºtiu, trandafir/ înflorind mici. Redusã la aceastã înþe- cearã mîinile filtreazã/ cãldura la poruncã, trecut peste vãmi/ la legere, poezia sa se þese printre înluminatã a pumnilor“). În schimb, poruncã ºi semn cãtre tine fiind“. capcane „ca un strigãt înlemnit/ ca imaginile de cãlãtorie sunt mult De asemenea, se precizeazã o tainiþã oarbã“. mai articulate: „imagine canicularã fragmente de decor peisagistic: Sã remarcãm cã viziunea lui oraºul în memorie/ coborînd,/ „rãstignit de pe cal pe Carpaþi cum modernã despre poezie e dusã la încetul cu încetul ca’ntr’o pe harfã rapsozii“, „în Europa se extrem, oferind un spaþiu prea larg mediteranã“, „sus în Ardeal o anunþã pace“, „imn pe buza colinei disparitãþii dintre termeni, supunînd catedralã/ înverzise pînã la cer“. pe lîngã clopotul fîntînii“, „pentru la un efort prea mare putinþa de În folosinþa poetului, cuvintele asta e bine, desigur, sã o iei razna/ înþelegere a cititorului. În aceastã au autonomie, ele îl ating puternic prin Dumbrava adicã/ pe acolo pe masã tulbure de termeni, unii devin ºi se cer a fi transcrise, urmînd ca unde nu sunt noroaie/ nici chiar a centrul unor imagini poetice in- mai apoi sã intre în relaþionãri ºi doua zi dupã ploaie“ etc. Stãruie spirate, coagulînd în jurul lor forþe sintagme; cînd îi vin în minte, se de asemenea, prin revenire, afective speciale, care-i indi- oferã cu toatã încãrcãtura determinarea coloristicã de vidualizeazã. La „frunzãrirea“ deplinãtãþii lor, stãpînindu-l; poetul „albastru“, fiindu-i poetului cea mai cuvintelor se adaugã: „o frunzãrire scrie chiar: „cuvintele/ prin somn potrivitã prin clar-obscurul pe care- 54 tandrã/ de primãvarã veche“, la umblînd cu ochii deschiºi/ ca la l sugereazã, prin pãtrunzãtoarea lui indecizie (Rapsody in blue): „în – eu te-oi mîngîia/ numai cu roua/ nic programate spre aceeaºi liniºtea de tine dãruitã, o/ vioarã cu neaua“). Alta, intitulatã Moloz ºi populaþie/ snopitã de incompetenþa albastrã amintirea“. speranþã, este garnisitã cu un impostura imbecilitatea/ institu- Vocaþia sa poeticã se motto mai elocvent decît restul („la þionalizate“). învedereazã pe spaþii mici, în jurul noi sunt urme de codri de brad/ ºi Navigînd printre toate acestea, cuvîntului care îl tresaltã, spaþiile codri de pîine/ la noi vertical stã poetul se strãduieºte sã înþeleagã mari sunt rarefiate datoritã betonul în gard/ ºi grija de mîine“), „preþul veºniciei“, sã gãseascã disparitãþii cuvintelor; din aceasta care consunã cu finalul rezolut: „nu „eternitatea dumnezeiascã“ ºi aflã îºi face o nouã religie („este ºi vã înghesuiþi/ mizeria ajunge la „o ºatrã creºtinatã – patria mea“. aceasta o idee“). Cele cu o vizã toþi“.Uneori, cînd e exploatatã Din toate se poate lesne deduce clarã încã de la început (spre pildã, experienþa de generaþie, ironia frumuseþea lui moralã, vãditã în textul K), cîºtigã în convergenþa trece în mînie punitivã: „îl aleargã demnitatea liricii pe care o produce. termenilor la una ºi aceeaºi temã. activistul/ nenorocitul/ nemernicul Unele încifrãri sunt aparent stranii, Poetul ºtie bine cã poezia „nu de comunist cu motocicletã/ sã-l este adevãrat, dar noi le simþim ca poate fi vulgarizatã/ oricît am colectivizeze noaptea/ sub lunã etape ale sondãrii sinceritãþii con- reduce-o“. De aceea, simte nevoia de-a sila în duba neagrã/ întoarsã vingãtoare. Ele conferã sondajelor ca unele texte sã le dea în format pe cîmp ca toþi dracii“. interioare o anume somptuozitate de prozã continuã, care te antre- În spirit echinoxist, scrie o impetuoasã. Contragerea în contrarii neazã pînã te înãbuºã, prin aerul baladã a ciupercilor (Ion Mircea þine de inteligenþã, poetul se rãsfaþã lor rarefiat. Aici rimele interioare fac scrisese una a pãpãdiilor), cu aceastã disponibilitate de fast. mai mult, prin surpriza pe care o implicînd ironia într-o parafrazã De aici îi decurge originalitatea. Hrana aduc, prin neaºteptatul pe care îl villonescã: Mais, où sont les pluies lui este biblioteca, de unde îºi provoacã. Uneori, rima finalã dã d’antant?. Sau, precum Horia alimenteazã „ºansa de a spori aparenþa de joc, copilãros, a Bãdescu, se încîntã de Cluj: „din fruntariile“, pentru a putea fi „adunat întregului („prin parcul dendrologic/ holocaustul toamnei/ la cluj/ doar din spaime“. mã plimb cu iubita/ dintr-un pom aroma/ castanelor“. Cãci Mihai Posada este un om zoologic/ bezele aruncã maimuþa Apropierea poetului de lucruri de bibliotecã; de aici îºi ali- tîmpita“). se oficiazã blînd, încet, încît totul menteazã combinãrile duse la Ceea ce se continuã ºi se pare învãluit într-o hainã de vatã, extrem, ca ºi realizãrile lui docte, constituie într-o marcã a poetului catifelatã: „complicate canale precum cea de restituire, Opera este izbucnirea de ironie, de la intrafluviale aºteptînd/ depunerea publicisticã a lui Mircea Eliade înãlþimea capacitãþii lui de a o face, linã, înceatã, a mîlurilor calme/ în (despre care scrisesem în Jur- dezicîndu-se prin aceasta de straturi blînd reaºezate de liniºte nalul literar cã „Din experienþa înrolare, de abdicarea de la elitism. adîncã“, „gura mincinosului adevãr studioasã cîºtigatã prin comen- Poetul îºi pãstreazã suveranitatea grãia/ în democraþia de catifea“. tarea publicisticii lui Mircea Eliade de a lega lucruri fãrã aparent vreo Poetei Liliana Ursui se dedicã o ºi-a modelat, pe linie intelectualã, legãturã ºi de a le infuza cu poezie „tandrã ºi purã“. Dar nu ºi felul lui poetic de a fi, adicã l-a izbucniri de ironie, ca sã se ºtie cã gãseºte acest rãgaz cînd mînia îl disciplinat („domesticit“, se des- este deasupra. Iatã cum începe copeºeºte („înºelãciunile min- tãinuie poetul în dedicaþia cãrþii), l- Marea colonizare postmodernã: ciunile/ ticãloºiile altora în cale a deprins cu a fi recules ºi l-a „iloþi fãrã pãrinþi ºi populari/ în urmã prãvãlite munte/ pentru cotidiene învãþat normalitatea senti- gîtuirã mateloþii/ meteci cu cercuri escaladãri fireºti/ ca întreruperile mentului“), bucuros cã acest poponari/ vampiri ºi vampe sar cu furnizãrii de energie electricã/ zil- volum antologic confirmã. toþii“; sau în poezia Cînt de bucurie, susur de izvoarã („poþi servi un ºpriþ de oþet, ce dacã/ nu curge apa discretã nici la closet?“). Întîlnim ºi parafrazarea unor versuri ºtiute, într-un context liric de denunþare a unor realitãþi actuale: „trãim în scrumul unui ev pîrlit/ vameºi de peste tot adunã vamã/ ºi de la mijlocaº ºi de la prãpãdit/ pentru cãpãtuirea cu superba zeamã// dacã eºti viu te calcã un tramvai/ dac’ai murit îþi vor fura statuia“. O alta, dedicatã „neamului meu ecumenic“, cuprinde superbe diafanitãþi („numai cu neaua/ cînd a bate vîntul/ sã umpleþi pãmîntul/ ca

Baladã de toamnã pãpãdia/ albã ca sarea/ în diaspora 55 Cãtãlin Dorian Florescu ºi condeiul dezgheþat îndemâna oricui sã gãseascã puncte comune, între diferitele perioade de manifestare din cele douã þãri, pentru a constata o De la o literatura nationala la evoluþie a acestei literaturi. Debutul, de altfel, se înscrie în nota lui Black is beautiful sau cum, CONFLUENÞE una (inter)nationala dupã douãzeci de ani, într-o patrie adoptivã ºi nu de foarte multe ori prietenoasã, debuteazã o lite- Dana Bizuleanu raturã, în anii ’70, cu o tematicã aparte: lumea Gastarbeiter sau From National to International Literature universul muncitorului sezonier. Criza legatã de înþelegerea în schimb, a practicat o altã Pe lângã texte concepute des- fenomenului migraþiei a acaparat, politicã, autodesemnatã ca fiind criptiv, aproape studii sociologice, isteric ºi convulsiv, cotidianul. umanitarã. Vizibil mai prolificã de cãtre autori germani, pentru a Receptarea autorilor cu un trecut decât politica unui „nu” rãspicat, problematiza ºi prezenta situaþia migraþionist este o chestiune de Elveþia, ca ºi Germania de altfel, a muncitorilor care au conlucrat la poziþionare faþã de factori externi, importat în primã fazã forþã de înfãptuirea renumitului Wirtschaft- preponderent socio-politici. muncã din sudul Europei, Italia, swunder, existã texte care vor Condiþia fundamentalã a omenirii Spania sau Turcia (în anii ‘50). evidenþia mai ales discriminarea, este mobilitatea, iar pledoaria Apoi a continuat sã preia refugiaþii rasismul ºi corupþia care au pãtat pentru o literaturã internaþionalã, în ultimului conflict din Balcani, întreg sistemul de preluare a forþei tentativa de a încadra, integra ºi Ruanda sau Sri Lanka. ªi nu a dat de muncã strãine. Denumirea de explica opera unor autori de altã greº. Acesta ar fi cadrul de la care literaturã a muncitorului sezonier origine decât cea desemnatã prin se poate porni, cronologic, o privire (Chiellino, 2007) s-a încetãþenit, limba creaþiei lor, este un joc lucid asupra apariþiei unei literaturi a aplicând un criteriu extern, social, contra cronometru. O parte a imigranþilor (termen contestabil, dar dar mai ales un statut juridic foarte spaþiului german cunoaºte aceastã prezent în dezbaterile actuale) din bine definit. Demontarea a început crizã ºi efectul întârziat al diferite generaþii. Criteriile aplicate subtil, dar mai ales ironic ºi „din desemnãrii ºi al problematicii nu pot fi unitare, ci sunt mai interior”. „Ceilalþi” vorbesc despre provenienþei, în detaliu. Germania, degrabã orientative. Primul criteriu cum less is more. În anii ’80 Austria ºi Elveþia concep ºi ar fi cel lingvistic: autorii se întâlnim autori de altã origine decât implementeazã diferite politici de servesc, pentru a crea, de limba germanã, precum Rafik Schami, integrare ºi de control ale migraþiei, adoptivã, sau atât de limba Suleiman Tafiq sau Franco Biondi pe când România încã nu ºi-a dominantã cât ºi de cea preluatã. fondând miºcarea PoLiKunst, sau schimbat statutul de þarã-sursã de Al doilea criteriu este cel etnic, Polinationaler Literatur-und imigranþi. Motivele care stau la unde predominã acea ius Kunstverein (Asociaþie polina- baza unei astfel de relocalizãri sanguinis care înfiereazã þionalã literar-artisticã). Acel less is (vorbind de fluxuri de migraþie provenienþa ca fiind criteriul cel mai more va transforma ºi va permite, recente) sunt ºi au fost multiple: relevant, atât pentru încadrarea tocmai acelora care scriu literatura, refugiul, exilul sau migraþia forþei de operei, cât ºi a autorilor. Un al sã o ºi denumeascã (fãrã sã o muncã. Indiferent de raþiunile treilea criteriu, vizibil, se îndreaptã, defineascã). Literatur der socio-economice, care au motivat timid, spre estetic: migraþia ca Betroffenheit sau literatura ºi încurajat deplasarea, societatea tematicã, creaþia în sens cathartic consternãrii (autodesemnare) nu adoptivã, în esenþa ei, a suferit ºi mãrul discordiei în receptarea va trece neobservatã. Aceastã transformãri de fond ºi de structurã. acestei literaturi. Astfel de primã generaþie de imigranþi afirmã Exemplele de forþã, ca re- transformãri nu sunt caracteristice ºi se poziþioneazã faþã de un fel de ceptacol, în viziunea mea, rãmân doar pentru spaþiul german. receptare a fenomenului migra- Germania ºi Elveþia. Pe de-o parte Întreaga Europã a devenit leagãnul þionist, iar literatura ºi arta devin o Germania, cu istoria ei scindatã, a (inter)naþional ºi punctul de portavoce. ªocul ºi consternarea practicat o politicã a negãrii ºi coagulare pentru (noi) culturi. întâlnirii polinaþionale sau reîntregirii neamului, oricât de interculturale este de ambele ironic ar suna. Vreme de patruzeci Literatura imigranþilor: „tabere”. de ani, Germania nu ºi-a generaþii ºi etape La fel de interesant pentru a fi recunoscut statutul de þarã-þintã consemnaþi sunt ºi „Secondos”-ii. pentru imigranþi. “Reîntregirea Referinþele pentru o trecere în Elveþia va îmbrãþiºa o a doua neamului” s-a practicat foarte revistã a etapelor apariþiei acestei generaþie de imigranþi (de aici organizat ºi legiferat, iar cele mai literaturi rãmân Germania ºi termenul de Secondos), cei care cunoscute cazuri sunt strãmutarea Elveþia, însã specificul local ar se servesc atât de limba adoptivã etnicilor germani din România sau sugruma, probabil, o viziune de cât ºi de cea dominantã pentru a 56 din Rusia (fosta URSS). Elveþia, ansamblu. Aºa cã rãmâne la scrie. Aplicând un criteriu etnic sau naþional, respectiv lingvistic, critica ordinii lucrurilor: copilãria ºi sensul ºi forþa sa centripetalã, destinul ºi va prefera, la începutul anilor ’90, devenirii (nu neapãrat o mrejele sale, jucate la perfecþie într- termenul de literaturã a imigranþilor maturizare). Primul roman al lui un roman cu rãdãcini în viaþa realã: sau literatura migraþiei (unde s-ar Florescu a fost un debut fulminant maseurul orb a existat, cei patru încadra ºi literatura scriitorilor ºi a avut parte de o receptare filosofi dezbat ºi acum enigmele germani de origine românã), iar extrem de pozitivã în spaþiul vieþii, iar cel care a dat viaþã, glas ulterior se va propaga o pledoarie german. ºi vedere multora, ºi-a gãsit CONFLUENÞE pentru termenul de literaturã inter/ Cel de-al doilea roman, Der sfârºitul în odaia cãrþilor sale, cãrþi transculturalã (Esselborn, 2010). kurze Weg nach Hause, este un cu glasurile miilor de pacienþi trataþi Bildungsroman, dupã cum ºi de el. Incursiuni de acest gen sunt Dezgheþul condeiului autorul a precizat, într-o întâlnire pe gustul autorului, cãci vita activa, cu cititorii sãi, în iarna lui 2012. cum mãrturiseºte acesta, este Unde se încadreazã un autor Fãrã sã piardã din ritmicitatea sursa sa de inspiraþie, de’i bãnãþean, care trãieºte pe malul pulsului povestirii, Drumul scurt mãrturisirile unui scriitor ar trebui lacului Zürich din Elveia, care scrie spre casã este o evoluþie trasatã, supuse unor suspiciuni constante. în limba germanã ºi povesteºte paradoxal, prin involuþie, o crizã a Cele mai recente romane ale lui despre vremuri “minunate”? apartenenþei ºi un prilej de Cãtãlin Dorian Florescu sunt Zaira Nãscut la Timiºoara, în 1967, recunoaºtere pentru cei care cautã (2008) ºi Jacob beschließt zu Cãtãlin Dorian Florescu va pleca, un sens al existenei, fãrã sã fie lieben/ Jacob se hotãrãºte sã împreunã cu pãrinþii, în 1982 din neapãrat pierduþi. Personajele iubeascã, (2011). În mod aparent România, stabilindu-se la Zürich. romanului sunt tinere, cad pradã inepuizabilã sursã a poveºtilor, Florescu studiazã psihologia ºi va dependenþelor ’i exceselor, cautã România este þara specta- lucra, ani buni, cu toxico- sã lege prietenii pe viaþã, acolo de culosului, exoticului ºi toposul dependenþi. Publicã primul sãu unde sensul lumii i-a pãrãsit. convulsiilor identitare. Imersiunea roman în 2001, Vremea minunilor, Distanþa fizicã faþã de un trecut, în viaþa Zairei începe cu naºterea iar ultima apariþie, Jacob se care aparent nu le aparþine, împing acesteia, pe moºia strãbunilor, ºi hotãrãºte sã iubeascã, apare în personajele pe o cale a evidenþiazã relaþia personajului cu 2011. Cinci romane, eseuri, reîntoarcerii (cãtre România de altã o mamã preocupatã de orice nenumãrate contribuþii în presa din datã), o garanþie pentru puterea altceva decât de fiica sa, urmãrind Elveþia, premii ºi burse de creaþie formatoare a trecutului, prezentului un destin particular ºi, din nou, vorbesc de la sine, cãci Premiul ºi viitorului. excepþional. Ca pãpuºãreasã Chamisso sau Premiul Anna Romanele de debut se înscriu talentatã, Zaira savureazã Seghers sunt distincþii supreme într-o hartã autobiograficã ºi succesul, trãieºte drama unei pentru scriitorii literaturii inter/ epuizeazã, oarecum, materialul prime cãsnicii destrãmate, transculturale din spaþiul german. acesta într-un mod subtil ºi teroarea începuturilor regimului Un povestitor prin autodefiniþie, priceput. Debarasarea de materia comunist ºi fuga în Þara Cãtãlin Dorian Florescu debuteazã autobiograficã nu este un lucru Fãgãduinþei, America, unde cu Wunderzeit (Vremea minu- imperios la un autor precum protagonista devine o celebrã nilor), un roman de facturã Florescu. Poveºtile sale dau viaþã bucãtãreasã în New-York-ul autobiograficã. Narat prin ochii posibilului într-un imposibil boom-ului economic. Constanta unui copil, romanul este construit permanent (crize existenþiale, romanului, susinutã de impulsul analeptic: la graniþa cu Iugoslavia, boala, teroarea regimului totalitar, voyeurist al naratorului, se fuga familiei din România relaþii incestoase, ambiguitatea construieºte prin catastrofa ceauºistã, momentul în care Alin, naºterii ºi a provenienþei, crimã individualã: trãdare, teroare, protagonistul, îºi aminteºte etc.), pe scurt malheur. Romanele violenþã ºi iubirea pãtimaºã în toate copilãria, boala de care suferã, de debut se înscriu în acest formele sale. Structura naraiunii cãlãtoria cu tatãl în America, caleidoscop al imposibilului, fãrã sã este configuratã, din nou, analeptic experienþa nefericitã departe de fie încadrabile realismului magic. ºi declanºeazã o serie de casã ºi prima iubire. Spectaculos Întorcându-se spre trecut, evenimente ºi ipostaze inedite este felul în care se contureazã autorul german de origine românã pentru personajul central. Putem povestea de familie, imaginea capteazã verva poveºtilor unor pleda pentru romanul Zaira ca fiind tandrã a copilãriei ºi spaþiul în acest lumi personale, spectaculoase ºi un roman al topografiei amintirii, roman. Aºa cum observa Aigi miraculoase. Der blinde Masseur presãrat cu momentele convulsive Heero, „reflecþiile despre sine, în (Maseurul orb) este povestea unui ale destinului Zairei. Frânturile operele transculturale ale autorilor om fãrã darul vederii, dar cu darul visului american nu sunt imagini de provenienþã est-europeanã, se viziunii pregnante, un om care îºi topografice, ci sunt mãnunchiuri leagã, în mod absolut, de spaþii ºi maseazã pacienþii în timp ce de contexte, situaþii ºi istorioare de locuri precise” (Heero, 2011, 208, aceºtia îi citesc, un om care succes. Cititorul rateazã, oare- t.m.) Acest tranzit permanent se transformã un sat de la marginea cum, vibrato-ul personajului, în observã ºi în Wunderzeit. lumii, într-o oazã a lecturii, ºi incursiunea americanã, iar Romanul traseazã o memorie a marcheazã destinele a patru tineri, naraþiunea, sufocatã de povestea spaþiului ºi asigurã un univers al care ulterior devin filosofi. Un om de succes a Zairei, pregãteºte o 57 nouã catastrofã: relaþia sentimen- un destin aproape tras la lotto: trecut, Jacob Obertin ºi asemã- talã a fiicei Zairei cu cel de-al doilea mercenar, primul Obertin (nu existã narea cu Hanno Buddenbrook, soþ ºi reîntoarcerea spre România, nici mãcar siguranþa scrierii Jakob Obertin ºi decãderea lui, se în cãutarea primei ºi singurei iubiri. corecte a numelui) pãrãseºte, ca înscriu într-o linie a lui „dupã faptã Zaira este un exerciþiu de recu- soldat, Rãzboiul de o sutã de ani, ºi rãsplatã”. Lumea arhaicã, bã- noaºtere ºi adnotare a forþei reîntorcându-se pe meleaguri nãþeanã, multietnicã ºi fascinantã destinului individual, o relaþionare cunoscute, ºi întemeiazã, prin CONFLUENÞE este populatã de forþe gravi- profundã cu un anume centru crimã (ºi nu una singurã), o familie. taþionale nebãnuite: dorinþa de existenþial de greutate ºi cu o Acelaºi Obertin conduce o barcã statornicie. Toate personajele condamnare a umanitãþii la rein- de coloniºti din Imperiul neagã sau îºi reneagã identitatea, ventare permanentã. Oarecum Habsburgic pe Dunãre în jos. În asumându-ºi, în schimb, fie rolul tematici recurente, atât în literatura mod secvenþial, se introduc în social, fie cel familial: Elsa Obertin postcolonialã, cât ºi în literatura povestea Obertinilor astfel de ºi soarta ei americanã rãmân o migraþiei din spaþiul german, scurte intermezzo-uri istorice. enigmã de neelucidat, Ramina ºi dezrãdãcinarea ºi relocalizarea Destinul familiei ajunge pânã la fiul ei (în fapt, fiul lui Jakob devin evidenþe ale lumii moderne. mama lui Jacob, reîntoarsã, cu Obertin) dau mãsura sorþii Cãtãlin Dorian Florescu avere, din America, singurã, aici Obertinilor, Jakob cel fãrã de imagineazã lumi pierdute, regãsite fiind introdus în scenã Jakob. nume ºi de niciun loc, care îºi ºi practic inexistente, pentru Om fãrã scrupule, îndrãgostit doreºte carnetul de partid, doar majoritatea cititorilor sãi. Scriind în de viziunea propriului potenþial, pentru a-ºi recãpãta gospodãria, limba germanã, dezgheþul acesta va prelua gospodãria ºi în final Jacob care supravie- condeiului sãu se produce prin Obertinilor, cu tot cu nume ºi cu þuieºte doar atunci când uitã de uºurinþa cu care acesta presarã Elsa, ºi va prospera prin muncã reîntoarcerea acasã. continuu malheur-ul ca emblemã acerbã ºi control suprem. Cãtãlin Dorian Florescu este a povestirii. ªi asta, ca într-un Naºterea lui Jacob, firav, bun la fãrã doar ºi poate un scriitor teatru de pãpuºi. suflet, fascinat de poveºtile internaþional. ªi nu numai datoritã Raminei (þiganca plinã de circumstanþelor multilingvistice ºi înþelepciune ºi tact, de la marginea Despre soarta celor multiculturale europene. Forþa satului) ºi de lecturã, se transformã, (ne)vrednici? romanelor sale a crescut din pentru Jakob, tatãl, într-un prilej de experienþele autobiografice, cul- Ultimul roman al scriitorului de a dã mãsurã rãutãþii monstroase: origine românã, Jacob beschließt la finele celui de-al Doilea Rãzboi minând cu portretele unei lumi zu lieben, este fãrã îndoialã cel mai Mondial începe deportarea actuale: desfigurate de naþionalism, bun roman, dintre cele cinci. populaþiei germane de pe teritoriile urã ºi rãzboaiele altora. Existã însã Explicaþia e simplã: el reuneºte atât României. Jacob, trãdat de propriul ºi o perspectivã ineditã asupra bornele autobiografiei lui, cât ºi tatã, ajunge sã fie prizonier ºi sursei multiplelor poveºti, iar acea dezinvoltura expresivitãþii speci- deportat în Siberia. Evadarea îi va perspectivã provine din România: fice scriiturii sale. Romanul s-ar permite fiului refugierea la un preot verva unor oameni întâlnii de putea numi, cu uºurinþã, o saga de ortodox, nu prea departe de casã. Florescu, care pot revãrsa la familie, dar viziunea testamentarã Finalul, catastrofic ºi deschis, îi rândul lor vervã asupra acestui a unei astfel de abordãri ar lãsa regãseºte pe Obertini în procesul scriitor de origine românã. Pentru nedescoperite elemente impor- de colectivizare forþatã, patinând a oferi o imagine de final ºi de tante, care compun universul din pe gheaþa roºie a comuniºtilor ºi sintezã asupra romanelor lui Jacob. sfârºind prin a fi strãmutaþi din nou. Florescu, sunt de notat urmã- Dupã cum observa ºi Sanda Astfel, Jacob se hotãrãºte sã ierte toarele chestiuni. Aceste romane Cordoº la întrunirea din iarna lui ºi sã iubeascã ultima lui familie: urmãresc o linie care, de la un 2012 cu Florescu ºi cititorii clujeni, tatãl, cel (ne)vrednic. punct, se despart de imaginarul romanul este, în esenþã, o carte Universul din roman se aflã sub autobiografic ºi progreseazã despre ambiguitatea naºterii. Se auspiciul catastrofei, al traumei ºi înspre ficiunea care încearcã sã mai adaugã ºi ambiguitatea ambiguitãþii. Pe lângã o plasare recupereze, în mod inedit ºi subtil, provenienþei, deoarece teatrul de istoricã, contextualã ºi fatidicã, autobiograficul. Pe de altã parte, pãpuºi al pãpuºãresei numite Viaþã romanul este construit atât pe axa romanele lui Florescu sunt bine- negociazã permanent provenienþa unui destin individual, cât ºi pe venite în spaþiul românesc, fiecãrui individ. Romanul se acea forþã, revendicatoare, a întrucât ele se îndepãrteazã de deschide aproape epopeic, vestitor pedepsei divine. Dar pedeapsa nu orice dimensiune a traumei acute, de catastrofe naturale ºi de altã vine, ci asemenea unei sabii a lui aºa cum o întâlnim în proza Hertei sorginte. Neamul Obertin, din Damocles, se contureazã Müller. Lorena, se aºeazã, pe tãrâmuri imaginea unui tablou de Breughel bãnãþene, în vremurile Imperiului (Heidenreich, 2011). Detaliile Habsburgic. Fondatorii neamului, acestui tablou mizeazã pe ai satului banãþean Triebswetter conturarea unor etape de 58 (vreme potrivnicã) sunt oameni cu reconstrucþii identitare. Apelul la ≠ Michel Cassir Poet, prozator, s-a nãscut în 1952 în Alexandria, Egipt, e profesor universitar la Paris ºi cercetãtor în domeniul chimiei. Opera sa liricã, tradusã ºi publicatã în antologii poetice din Franþa, Italia, România, Mexic, Egipt, Algeria, Liban, a fost distinsã cu premiul Iasomia de argint în anul 2008.

Flautul Flautul leagã orologiul vântului de lemnul prin care urcã seva. Flautul, râu care ia fiinþã Din întunericul muzicii, ca sã întârzie aflorimentul zorilor iviþi lent, cu parfumul lor necunoscut pãsãrilor. Din adâncul zorilor, din marea lor singurãtate S-a ivit o fiinþã. Prin lãuntrul ei trec divinitãþi care nu anunþã Niciodatã revelaþii cu sunete de trompetã. Flaut lung ºi subþire ca o prinþesã a munþilor dupã o experienþã îngrozitoare. Epopee a unui piept imens, arenã a încleºtãrilor Dintre noapte ºi demonii memoriei. Flaut care respiri mereu acelaºi aer, Fãrã sã închizi vreodatã portalul hazardului. Flaut pentru genunchii care urcã pânã acolo unde atingi Îmbrãþiºarea în candoarea ei ºi strigãtul fãrã voce. De câte ori cercul morþii mele a fost þesut ºi reþesut de flaut, cu ecoul sãu plin de vietãþile serii. Flaut al celor ce se pregãtesc pentru marele vis al indianului Adormit într-o armurã plãmãditã din munþi. Flaut al sufletelor care fug spre culmi ale bucuriei, Pogori de sus ºi te aºterni pe o pajiºte a înfrigurãrilor biblice. O Biblie cu toate liturghiile viitorului ºi toate fulgerãrile pierdute în goana ochilor ademeniþi de frunziºuri îndrãgostite. Iubire de întunecimi care absorb scântei ºi din care Prind viaþã glasuri stranii ale somnului. Flaut, tu pãtrunzi ca un strãin În camera de odihnã a florii albe, de nimeni atinsã. Eºti frumos ca o punte ridicatã în mijlocul Peisajului tãcut, între buze înfiorate. Atingerea e dincolo de sentiment, pecetluind Mereu corpul subþire de lemn care cântã Pentru a conjura îngustimea anotimpurilor. Un anotimp îndrãgostit de lentoarea Care duce cu sine circumvoluþiunile flautului. Ca o respiraþie înnebunitã de absenþã. ªi, singurã Populeazã timpul vârfurilor rotitoare deºi nu e Încredinþatã niciodatã vântului de cîntãreþul la flaut. Eu nu mai sunt o busolã atâta timp cât flautul mã cutremurã ºi mã orbeºte. Omul nu e prezenþã decât în alergarea tãcerii locuite de murmure ºi sãrbãtori. În ceaþa din înalturi, flautul a cântat premoniþia unei rãtãciri într-o altã rãtãcire. Umãrul ºi coapsa celui ce iubeºte traverseazã tenebrele pentru a umezi corpul sonor. E ascensiunea muntelui ignorat. Cerul care ascunde cerul ºi celui care orânduieºte cãile. O filosofie a þãranului în marginea furtunii, o re-creaþie a seninãtãþii, o prelungire a pãmântului. Flautul, iarãºi flautul, ne va face sã credem cã timpul e o curbã misticã.

Rug Rug fãrã rod, pus în ploaia oarbã ca sã se întunece pe falezele fiinþei, Sã se prefacã în atingere transparentã a zeului. Rug aprins în locul fructului absent, acolo unde se ridicã din adânc prisma oceanului. Fruct maturat brusc, ca un genunchi care s-a închinat în ritmul rostirii, Tulburând forþa gravitaþiei. Prezentare ºi traducere de Ela Iakab 59 romanul cu subiect religios Quo Vadis, carte îndrãgitã de genera- Nicolae Mares: þiile pãrinþilor ºi bunicilor noºtrii va cunoaºte o noup versiune în limba românã datoritã scriitorului ºi diplomatului Nicolae Mareº. Nu Diplomat si scriitor mai puþin importante sunt alte lucrãri ale sale de pildã un Dicþio- Nicolae Mareº: Diplomat and Writer nar polono-român în 1980 sau monografia artisului Stanislaw Polonistul Nicolae Mareº s-a polonez. Cunoaºterea temeinicã a Wyspianski. Cu ocazia vizitei din nãscut la 18 aprilie 1938 la Ploieºti. celor douã limbi, emiþãtoare ºi mai 2000 a papei Ioan Paul al II- Urmeazã studiile Facultãþii de receptoare, i-au înlesnit opþiuni lea, Nicolea Mareº a scris în Filozofie la Universitatea din fericite pentru echivalenþele onoarea suveranului pontif o Bucureºti, remarcându-se ca un semantice ºi prozodice.” lucrare omagialã Ioan Paul al II-lea, foarte dotat student. Urmeazã O lucrare de referinþã în Papa pentru mileniul al III-lea. Deºi bibliografia lui Nicolae Mareº este aflat la a doua tinereþe, pasiunea florilegiul din poezia polonezã distinsului diplomat pentru gãsirea contemporanã, Antologie 10 poeþi ºi comentarea documentelor din polonezi, 1978. Traducãtorul va arhivele Ministerului Afacerilor reveni în anii 80 cu o nouã cule- Externe nu s-a stins. Astfel, în gere amplificatã a liricii: Poezia Viaþa Româneascã ºi în Steaua a polonezã contemporanã 83 de publicat scrisori ale unor scriitori poeþi. Dupã ’89 Nicolea Mareº se de primã mânã care au lucrat o dovedeºte la fel de inspirat în vreme în diplomaþie: Lucian Blaga, alegerile sale, în 1992 ne dã Aron Cotruº, Eugen Ionescu etc. traducerea poemelor lui Karol Colaboratorului constant al re- Wojtyla, pentru ca în 2003 sã vistei noastre, scriitorului, traducã- tipãreascã Triptic Roman de torului, diplomatului Nicolae Mareº, masteratul la Universitatea din acelaºi papã de origine polonezã, redacþia Stelei îi ureazã încã de Varºovia cu o tezã despre poetul Ioan Paul al II-lea. Sunt traduceri de pe acum La mulþi ani ºi aceeaºi iluminist Tadeusz Hyszdew, pentru apreciate atât de specialiºti cât ºi tinereascã putere de muncã ca în 1971 sã devinã doctor în de marele public, echivalenþe intelectualã. litere la aceeºi prestigioasã nuanþate ale liricii din þara lui Universitate din Varºovia. Cariera Sinkiewicz ºi Chopin. De altfel Redacþia Steaua. sa diplomaticã, începutã în 1967, când deþine funcþia de ataºat Raiul ºi iadul Amintirea cultural la ambasada þãrii noastre din Varºovia, s-a împletit mereu cu De mult timp spãl Amintirea cea de scriitor ºi traducãtor. Cel de fum ºi zgurã O þesãtura tocitã care va împlini frumoasa vârstã de Frescele vechi dintr-o bisericã Lustruitã de vreme 75 de ani poate fi elogiat, pe bunã Sfinþii pe care i-am descoperit Amintirea dreptate, pentru intensificarea ºi Sunt foarte triºti Goblenul pe care privim trecutul diversificarea relaþiilor culturale Parcã ºi supãraþi printr-o sitã ciuruitã româno-polone. Nicolae Mareº a Cã din somnul de veci au fost A m i n t i r e a tradus spornic rafturi întregi de treziþi urzealã decoloratã ºi ºtearsã volume din literatura polonezã. Unul se uitã la mine chior⺠Ca vremea apusã. Astfel în 1973 transpune în limba Alþii au ochii plânºi A românã poemele lui Tadeusz Nu mã-nspãimânt P Rosewicz, iar în 1977 poemele Sunt fericit U Wislawei Szymborska cuprinse în C-am descoperit aici S volumul Bucuria scrierii.Despre Raiul ºi Iadul à prima traducere profesorul ºi Pe pãmânt Bucureºti, noiembrie 1970 polonistul Stan Velea afirma în I România Literarã nr. 38/1984: A „Nicolae Mareº s-a apropiat de D puritãþile cristaline ale lui Ró¿ewicz Ori fãrã complexe stânjenitoare, cu sensibilitate ºi comperhensiune, R intuind întotdeauna cu acuitate A tonalitãþile emoþionale ºi policromia I 60 bogat nuanþatã proprii orginalului Bucureºti, 24 decembrie 1970 (p. 51), pe ascultare, învãþãtura fiind transmisã pilduitor. Textele Preot si scriitor sunt concentrice, în expansiune, asemenea valurilor care se propagã pe suprafaþa apei. Paul Aretzu Tehnica fragmentarului împros- pãteazã discursul, alternând Priest and Writer comentarii de lecturi, scurte În mãsura în care prezintã ºi multã cunoaºtere, însã o face predici, mici naraþiuni pilduitoare, evenimente de viaþã autentice, ori cu pioºenie, cu bune intenþii. El citate, nelipsita evocare a urmãresc experienþe culturale, trece rapid de la una la alta, de la magistrului Nicolae Steinhardt, indiferent dacã sunt biografice, de un fragment din Patericul egiptean, impresii din cãlãtorii. Nu lipsesc idei sau de lecturi, jurnalele sunt la o vorbã a lui Eugen Ionescu sau concizia aforisticã sau sinteze deseori mai interesante decât a lui Cioran, la un poem din memorabile: „Evreii – ce popor cãrþile de ficþiune. Cu toate cã par Seamus Heaney, la idei desprinse rãbdãtor! Prigoniþi, deportaþi, o specie aridã, limitatã la notaþia din Gustave Thibon, din Hans Urs captivi, decimaþi. În Egipt, în cotidianã, amorfã, oferã o gamã von Balthasar, din Heidegger, Babilon, la Auschwitz. Omorâþi de diversã de mijloace, deschizând Soljeniþân, Noica, Petru Creþia, însuºi Yahve, în pustie, pe drum, dimensiuni imprevizibile. Sunt Alexander Schmemann... Gãseº- înspre ara Fãgãduitã. Când nu li jurnale celebre, pasionante, care te seminþe ale harului peste tot, în s-a luat viaþa li s-a luat agoniseala. pun în umbrã operele beletristice beþivul satului venit pentru prima Li s-a luat tot, precum lui Shylock ale autorilor. Ele oferã intimitatea oarã la liturghie, în filme, în tablouri, din Neguþãtorul din Veneþia. Nu e ºi unicitatea pe care altfel de scrieri în Caragiale ºi în Harms. de mirare cã dintre ei s-a întrupat nu o conþin. În fond, jurnalul dã Blameazã însã popimea, bigo- Hristos. Pãcat cã nu-L cred. E, satisfacþie indiscreþiei multor tismul, susþinând, cu o alurã totuºi, evreul care a rãzbunat la categorii de cititori. nonconformistã, o teologie realã. modul absolut acest popor. A biruit În Proximitãþi ºi mãrturisiri Scriitorul citeazã, comenteazã, moartea, a înviat din morþi! (Editura Cartea Româneascã, evocã, se bucurã de formele de Pogromurile, holocaustul au fost Bucureºti, 2012), Ioan Pintea reia libertate ale credinþei, pe care le rãzbunate ºi învestite cu viaþã în ºi îmbunãtãþeºte un volum anterior, aflã pe te miri unde. Înviere.” (p. 102). Se face în carte Mic jurnal discontinuu – însem- O temã importantã este aceea ºi un fel de catehezã, trans- nãrile unui preot de þarã (2005), a modelãrii, a relaþiei dintre maestru miþându-se, precum Neagoe pãstrând, ca modalitate de ºi discipol, dintre avvã ºi ucenic. Basarab, învãþãturi cãtre cei tineri. alcãtuire, o structurã compozitã: Mântuitorul Însuºi L-a numit pe Cele mai frumoase ºi mai au- însemnãri legate de sacerdoþiu, Dumnezeu „Abba, Pãrinte”. Relaþia tentice pagini sunt cele cvasim- notaþii de lecturã, impresii de poate fi univocã sau biunivocã. În emorialistice, despre meleagurile cãlãtorie, întâlniri cu personalitãþi alte cazuri, este radialã, de la natale, despre sãrbãtorile tra- culturale sau teologice, meditaþii. maestru cãtre un grup de diþionale petrecute în satul de Vorbeºte despre parohia din satul învãþãcei. Faþã de forma jurnalului munte Runc, despre evenimente Chintelnic, despre dreptcre- precedent, cea de faþã pare mai ale copilãriei, despre oamenii dincioºi, despre morþii care preocupatã de argumente pro obiºnuiþi, aproape sfinþi. Aici, Ioan participã la slujba duminicalã domo, susþinând o bisericã Pintea, preotul de þarã, este cel (Biserica triumfãtoare), amestecaþi universalistã ºi mântuire la toatã adevãrat. Cãrturarul, teologul cu cei vii, despre harul preoþesc, lumea. Fiind predominant moralist, subþire, din restul cãrþii, reprezintã, despre iertare ºi împãcare. Sunt pãrintele Ioan Pintea este prea într-un fel, o rupturã, o trãdare, o multe învãþãturi duhovniceºti logic, prea raþional, lipsindu-i latura pierdere. Iatã cum îºi aminteºte adecvate unui model cultural (cu febrilã a credinþei: „Credinþa se spiritul Crãciunului de acasã: puþinã fervoare). Cartea este fundamenteazã pe rigoare, realism „Grajdul era la doi paºi, ieslea la înþesatã cu citate. Multe fragmente duhovnicesc, curaj, luciditate, fel, respiraþia caldã a vitelor am îl evocã pe monahul Nicolae nãdejde, libertate, dragoste, calm, simþit-o de mii de ori. Ciobanii ºi oile (Steinhardt), care este modelul rãbdare, smerenie” (p. 48). erau dincolo, pe luncã, la unchiul absolut. Stilistic, se remarcã Credinþa, însã, (care mântuie) se Sandu. Îngerii, pe undeva prin experienþa omileticã (retorica poate traduce printr-un cuvânt vãzduh, întrezãriþi din când în când sacrã). înrudit, încredere, adicã a fi de mãtuºa Nastasia ºi de unchiul Cu toate cã dezaprobã mândria înãuntrul crezãrii, a fi Marta, a te Petru, sãrãcuþii cu duhul. Bradul nu de a ºti multe, care este o ispitã, preda voii Domnului. În Bisericã, era în casã, era afarã, lângã „Patima de a te încrede în ceea ce relaþia dintre ucenic ºi duhovnic îºi fereastrã, semeþ ºi îmbrãcat în alb, tu ºtii, ispita de a te încrede în ceea are soluþia în mãrturisire ºi în globuleþele se aprindeau doar ce tu cunoºti; orgoliul ºi mândria împãrtãºanie. Cartea vizeazã, în noaptea, ºi erau, bineînþeles, de a deþine adevãrul, întregul multe locuri, îndrumare sufle- stelele cerului, acelea care au adevãr numai tu” (p. 13), pãrintele teascã. „Relaþia dintre Învãþãtor ºi vegheat ºi vegheazã, în ciuda Ioan Pintea etaleazã multã ºtiinþã discipol se bazeazã pe smerenie” feeriilor artificiale, naºterea, 61 peste mãri ºi þãri, a Pruncului însã, merituos ºi dezirabil, dacã nu argumente ºi definiþii.” (p. 245). Sfânt.” (p. 114). Se pare, totuºi, cã este bine gândit, riscã sã ºteargã Cred cã pãrintele Ioan Pintea cam autorul a învãþat de la Nicolae (ca ºi globalizarea, ca ºi exagereazã. Teologii rãsãriteni nu Steinhardt mai mult partea colectivizarea) trãsãturi de sunt scolastici. Iar teologia (care livrescã, fãrã rigori dogmatice, nu identitate: „Intenþia lui Steinhardt este o ºtiinþã) îºi are dulceaþa ei. ºi pe cea pustniceascã, a ales este aceea de a ne convinge cã Sã fim realiºti, cum spune bibliotecarul ºi nu smeritul clopotar trãim în Casa lui Dumnezeu, cã pãrintele, Reforma a avut loc al Rohiei. E greu sã încapã în vieþuim într-un univers creat de El, demult ºi nu a schimbat dreapta aceeaºi fãpturã ºi un scriitor ºi un controlat de El ºi, la sfârºitul credinþã. Nu de reformã are nevoie duhovnic. Primul trebuie sã iasã el istoriei, preschimbat, înnoit de El” ortodoxia, ci de ortodoxie. Sã nu cãtre lume, la al doilea trebuie (p. 206). Total de acord. Dar confundãm credinþa (care aparþine lumea sã vinã la el. O ºi Dumnezeu ne-a dat deplinã tuturor) cu religia (care aparþine, cu recunoaºte: „Pentru mine Pãrintele libertate, pentru a ne afirma precãdere, teologilor). Este nu a fost un duhovnic în înþelesul identitatea, dupã chipul Crea- adevãrat ce spune autorul, cã clasic al cuvântului, el a fost în torului. Nu putem uita martirii care simplitatea ºi directeþea sunt cãile primul rând Pedagogul, Învãþãtorul, s-au luptat pentru limpezirea credinþei adevãrate, aflate în Avva care te învaþã, te îndrumã, dogmei, sã ne amintim de fervoa- genuinitatea poporului din naos ºi îþi aratã calea, te scoate la luminiº rea conciliilor, inspirate de Duh, sã pronaos, pe când ierarhii ºi teologii ºi te lasã singur sã-þi descoperi ne amintim Crezul, sã ne amintim sunt tentaþi sã complice lucrurile, drumul cãtre propriul sine” (p. 116). Bizanþul ca succesor al Bisericii pânã la a le face greu de înþeles Formatorul Steinhardt nu este un Primare, sã ne amintim Patristica, (dar acest lucru nu-i scoate din Arsenie Boca, un Paisie Olaru, un Filocalia, harul autentic al lui credinþã). Ioan Pintea ºi-a însuºit Ilie Cleopa, ci un Noica. Asta îºi ºi Dumitru Stãniloaie. „Cine uitã nu gândirea paradoxalã, noncon- propune Ioan Pintea, sã scrie un meritã”, noteazã Ioan Pintea, formistã (ca sarea în bucate) a lui Jurnal de la Rohia. El nu este un citându-l pe Iorga. N. Steinhardt. Cu siguranþã, ucenic, ci un discipol, preocupat în Jurnalul denotã voluptatea frumuseþea cãrþii pãrintelui este primul rând de cale, ºi mai puþin de cititului. Autorul citeºte pe rupte, tocmai aceea cã nu închide niºte adevãrul ºi viaþa. Vede mai mult în reciteºte, se entuziasmeazã, teme ºi dã naºtere la comentarii. exterior, la scriitori, la filosofi, la proclamã capodopere, citeºte Marea sa dragoste de carte îi artiºti. Or, Dumnezeu este enoriaºilor poeme, fragmente produce o dozã de donquijotism. întotdeauna înãuntru. Ecumenist ºi literare selectate, citeazã în carte Ceea ce spune Ioan Pintea este novator, este solidar cu teologul copios. Este vehement cu de bun simþ, sunt pagini splendide, grec Christos Yannaras care mentalitatea popeascã ºi cu altele care contrariazã, sunt foarte „propune o Ortodoxie dinamicã, de teologii, cu bigoþii, poate pe multe idei, primeazã raþiunea, un avangardã, o ieºire din static ºi nedrept. Teologia (ºi credinþa nivel intelectual ridicat, lipseºte confort” (p. 156). Mãrturiseºte, de nestrãmutatã) reprezintã totuºi nebunia misticã. Dar cred cã este asemenea, cu francheþe, un desimea religiei, lamura. Evan- bine aºa. pancreºtinism: „Caut în cãrþile ghelia lui Ioan este, întâi, teologicã. Cartea pãrintelul Ioan Pintea dragi viaþa creºtinã a autorului” (p. Predica are întotdeauna teologie, este generoasã, conturând un 166), gãsind miezuri de credinþã la ºtiinþã despre Dumnezeu. Cel mai model uman, strângând experienþã Eugen Ionescu, E. Cioran, Ezra mare teolog este, desigur, Iisus ºi învãþãturã, comunicând altruism Pound, chiar la Baudelaire ºi Hristos, care îl citeºte pe franciscan, iubire creºtineascã Rimaud. Fãrã îndoialã, e dilematic Dumnezeu. Preotul trebuie sã fie nelimitatã, ideea împlinirii exis- sã fii ºi preot ºi scriitor. Jurnalul are ºi popã ºi teolog (slujeºte omului tenþiale prin vieþuire fireascã, menirea sã facã legãtura între cei ºi Domnului). Istoria Bisericeascã omeneascã, îndreptatã spre doi. În el încap multe, fãrã rigori, este susþinutã, de douã milenii, de bucuria ºi fericirea dumnezeiascã: fiind un dispozitiv polivalent, teologi ºi de mistici, ºi slujitã de „Dacã citeºti cãrþi bune ºi seismograf, cardiograf, ence- popi. Între popã ºi preot nu este folositoare, lumea e nebun de falograf, bibliograf. Diaristul este decât o diferenþã etimologicã. frumoasã. Fascinaþia pe care þi-o mereu ispitit de gãsirea unor soluþii Þãranii, despre care autorul spune dã lectura pasionantã este de supradogmatice, extreme, ca în cã vin la bisericã pentru a se foarte multe ori mai terifiantã decât cazul lui Iuda, fiind înclinat sã-i împrieteni cu Dumnezeu (dar, ei au viaþa. Sunt atâtea întâmplãri în înþeleagã drama ºi sã-l ierte. Pe încã, în entitatea lor, divinul), ºtiu viaþa ta urâte, anodine, anapoda ºi lângã preocuparea de a recupera atât de preoþi cât ºi de popi, doldora de potlogãrii, încât, atunci fiul risipitor, chiar dacã acesta nu numindu-i din respect pãrinþi, când pui mâna pe o carte cu se întoarce, scriitorul se cãutând la ei scãpare, la botez, la adevãrat bunã, eºti un om salvat, dovedeºte un constant ecumenist, nuntã, la înmormântare. „Cu sute mântuit. Cãrþile sunt viaþa veºnicã, crede în vocaþia teologicã a de lacãte îl închidem pe Hristos, îl viaþa de apoi, mai bunã, mai fericitã literaturii, care poate fi mântuitoare, ferecãm cu bunã ºtiinþã teologicã a omului-cititor.” (p. 273). în regãsirea în mijlocul naturii a în tomuri docte de teologie. De-abia paradisului pierdut, în eternizarea poate respira. Argumente ºi iar 62 calitãþii de discipol. Ecumenismul, argumente. Se sufocã de atâtea ≠ Cristiana Keresztes Lumea-ntr-o ureche

Personaje: vã înþeleg îndoiala. Nu s-au mai luat astfel de mãsuri de la existenþa planetei Con încoace. Totuºi am sã vã Conducãtorul 1 – Marele CON-ducãtor rog ºi eu sã ne mai acordaþi puþin timp ºi încã puþin Conducãtorul 2 – Marele Gânditor-Elefant din încrederea dumneavoastrã. Este nevoie de Conducãtorul 3 – Bãtrânul Jude-Þestoasã rãbdare. Este nevoie de timp ca sufletele proaspeþilor mesia decedaþi sã se aºeze la locurile lor ºi sã formeze Vocea poporului „cârja” energeticã drept suport. Dar vã promit cã Popor rezultatele nu vor întârzia sã aparã. Axa planetei se va redresa cu ajutorul con-planetarilor noºtri decedaþi. Podeaua scenei e un plan înclinat spre stânga (indicã spre o schiþã a planetei –în formã de con cu (dreapta spectatorului). Întreg decorul se aflã într-un vârful în jos, ca un titirez- ce descrie înclinarea). Deºi echilibru instabil. vremurile sunt grele, iar situaþia de crizã capãtã proporþii tot mai mari, vã promit cã n-o sã vã Tabloul 1 dezamãgesc. Împreunã vom reuºi! Vii sau morþi, ne Ceremonia de înscãunare vom da silinþa sã salvãm planeta! Vii sau morþi, vom supravieþui! La mulþi ani, dragii mei! Vã mulþumesc! Conducãtorii nr. 1 ºi 3 sunt pe podium, apoi intrã (aplauze) conducãtorul nr 2; toþi au piciorul stâng tãiat. Discursul C1 (aplaudând cu emfazã): Bravo! Bravo, dragul lui C1 e însoþit atât de aplauze cât ºi de huiduieli. meu Elefant!... (face semn spre mulþime cerând liniºte) Vã mulþumim! ... (îºi drege glasul) Mã tem cã trebuie C1: Stimaþi con-planetari, încep prin a vã spune sã fac o adãugire. Din pãcate, în ultimele douã zile “bine v-am gãsit”. Ne-am adunat aici, ca o mare am fost nevoiþi sã acþionãm rapid, chiar ºi fãrã ºtiinþa familie, cu prilejul unei mari sãrbãtori. Aducem în colegului nostru Gânditor – care era ocupat cu fruntea noastrã o nouã minte, o minte luminatã. Ca formalitãþile înscãunãrii sale. Cu regret vã anunþ cã membru de vârf al Mesei Triunghi, îmi asum hotãrârea axa planetei noastre s-a mai înclinat cu 5º spre S (dã de a împãrþi conducerea alãturi de colegul meu – la o parte pagina pe care indica C2; aici se aflã alt Bãtrânul Judecãtor-Þestoasã – ºi noul cavaler grafic ce descrie situaþia). Aceastã ºtire ne-a fost proaspãt botezat prin tãierea piciorului stâng, semn anunþatã de cãtre Comitetul ªtiinþific Responsabil cu al sacrificiului suprem. Atât eu cât ºi Bãtrânul Jude- Administraþia Globalã a Magnetismului, în urmã cu Þestoasã garantãm prin alegerea fãcutã un pas înainte 48 de ore. În calitate de Mare Con-ducãtor, eu, alãturi pentru poporul nostru. Dupã cum v-am mai spus, de vechiul meu coleg – Judele-Þestoasã, ne-am decizia de a-l înlocui pe fostul Mare Gânditor-Elefant asumat rãspunderea de a decide singuri care sã fie a survenit în urma unor ºi mai mari erori de gândire urmãtorul pas spre restabilirea planetei. Con-tractele de care a dat dovadã în ultimul an. Mãsura pe care de cesiune a sufletelor dumneavoastrã nu sunt de am luat-o a fost unanim consimþitã…de mine ºi jude. ajuns. Nu zic cã ceea ce au fãcut apropiaþii noºtri din ªtim cã ne acordaþi toatã încrederea ºi, datã fiind clipa decesului a fost în zadar. Rezultatele s-au simþit situaþia de crizã, susþinerea dumneavoastrã va spori. – dupã cum v-a garantat ºi Marele Gânditor-Elefant – Pentru cã ºtim cu toþii: unde-s mulþi puterea creºte. iar cei de la comitetul ºtiinþific deþin dovezile. Însã Vã promitem redresarea planetei Con. Împreunã vom sacrificul sufletesc n-a fost suficient de mare ca sã reuºi! Împreunã vom readuce axa pãmântului în poatã influenþa o aºa deviaþie a axei planetare: planeta poziþia iniþialã. Împreunã vom obþine echilibrul!... ªi a continuat sã se încline spre stânga. Decizia pe care acum, vã invit sã-l aplaudaþi pe noul cavaler al mesei suntem chemaþi sã o luãm, deºi extrem dificilã, dupã triunghi, Marele Gânditor-Elefant al II-lea!!! cum s-a putut constata pe durata procesului de (Aplauze ºi huiduieli) negocieri, este vitalã pentru prezentul, dar mai ales C2: Vã mulþumesc! Vã mulþumesc! (se face pentru viitorul planetei noastre. Sper sã nu vã lãsaþi liniºte) Este o deosebitã onoare pentru mine de a mã tulburaþi prea tare (lumea începe sã se agite), ci sã afla aici. Am venit în faþa dumneavoastrã pentru a vã pãstraþi calmul ºi sã încercaþi sã judecaþi în liniºte depune jurãmântul de credinþã faþã de popor, de legea ceea ce voi anunþa. Þin sã subliniez faptul cã mãsura noastrã fumdamentalã, faþã de interesul planetar ºi pe care am luat-o este singura cale, aproape de valorile ce ne unesc. Nu trecem printr-o perioadã garantatã, de a salva lumea de la prãbuºire. Liniºte! uºoarã. Echilibrul planetar se menþine tot mai greu. Faceþi liniºte vã rog!... Noua lege privind ameliorarea Mãsurile luate de conducãtorii noºtri – faþã de care situaþiei de crizã cere tãierea piciorului stâng fiecãrui sunt recunoscãtor pentru încrederea de a mã numi cap de familie. (se porneºte zarva) Femeile ºi copiii în aceastã funcþie – v-au pus pe unii dintre voi în sunt cei favorizaþi din motive lesne de înþeles. În cazul cumpãnã. Este firesc. Ca mare gânditor ce sunt eu, nefamiliºtilor, amputarea se va aplica bãrbaþilor cu 63 vârsta cuprinsã între 30 ºi 50 de ani. (zarvã ºi mai Tabloul 2 mare) Liniºte! Respectaþi vã rog rugãmintea mea de a judeca în liniºte. Am siguranþa cã veþi înþelege repede „Vocea poporului” cum cã mãsura la care am recurs este cea potrivitã. Liniºte! Noi avem nevoie de planetã, iar planeta are O femeie îºi face loc prin mulþime ºi strigã. nevoie de noi! C2: Vã promit cã vom revizui aceastã hotãrâre Vocea poporului: Oameni buni! Nu vã lãsaþi cât de curând. (aplauze) amãgiþi! Amputarea piciorului vostru e primul pas spre C3: Dar n-aveþi încredere în judecata noastrã? nedreptate! Cine o sã mai aducã pâinea în casã? Unde C2: Mã voi pune la curent ºi ne vom consulta, cu va sta baza oricãrei familii? Nu-i lãsaþi sã vã calce în toþii de data aceasta, într-un consiliu. (aplauze) picioare!... chiar dacã ei sunt ºchiopi. Nu mai staþi pe C3: Dar nu înþeleg la ce mai este nevoie de aºa gânduri! Spuneþi ce aveþi de spus! Dacã nu, lãsaþi- ceva. (huiduieli) ªedinþa a þinut 2 zile, timp în care eu mã pe mine sã lupt pentru voi, pentru drepturile ºi colegul meu am analizat toate posibilitãþile. noastre! Am aici o listã de oameni care refuzã sã facã C1: Stimate Gânditor, este dreptul tãu sã conteºti aceastã nebunie. Semnaþi ºi voi, iar mâine mã voi deciziile noastre. Din pãcate acesta este un caz înfãþiºa conducerii! Mãcelul acesta trebuie sã înceteze! special, timpul nu ne permite sã validãm ºi sã abrogãm Nu-i lãsaþi sã ne „castreze”! Nu-i lãsaþi sã ne legi. Totuºi, dacã preferaþi sã puneþi în pericol întreaga dezmembreze bãrbaþii! Nu-i lãsaþi sã ne fure puterea planetã... ºi virilitatea! (Mulþimea susþine prin ovaþii; lista e trecutã C2: Legea emisã de dumneavoastrã va rãmâne de la un om la altul pentru a semna.) Nu-i lãsaþi sã ne în vigoare pânã la urmãtorul consiliu... pe care îl voi dezechilibreze familiile, sã ne defecteze viaþa! convoca în 24 de ore. (aplauze) Semnaþi! Semnaþi ºi nedreptatea va lua sfârºit! Aveþi C1: Acestea fiind zise... cred cã a sosit momentul cuvântul meu! Alãturaþi-vã nouã, sã fim uniþi! Sã fim sã punem punct ceremonialului de azi. Sper din tot mulþi ºi întregi, „CON-pacþi”, CON-ºtienþi! Sã CON- sufletul sã nu plecaþi de la aceastã festivitate cu frunþile tãm pe drepturile noastre! Sã CON-tãm cu ceva la încreþite ºi sã încheiem cu optimism ºi seninãtate. viitorul planetei! Pentru cã suntem niºte Coni cu CON- Sã nu uitãm cã momentele dificile ne aduc laolaltã. ºtiinþã! mesia: Eu nu semnez. (liniºte) Acum, mai mult ca oricând, trebuie sã fim o familie Vocea poporului: Ce-ai zis? mare ºi unitã; sã facem tot ce ne stã în putinþã sã mesia: Daþi lista mai departe. Eu nu am nevoie salvãm casa noastrã, planeta noastrã. Sã o preþuiþi ºi de ea. s-o valorificaþi în fiecare clipã. Sã o iubiþi ºi s-o (Mulþimea:E nebun! Cine e ãsta? E nebun!) respectaþi. Sã vã bucuraþi de ea ºi de tot ceea ce vã Vocea poporului: Cu cât suntem mai mulþi cu oferã. Folosiþi resursele naturale pentru cã ele atât avem ºanse mai mari sã învingem mai repede. reprezintã hrana pe care orice mamã i-o oferã copilului Cine eºti tu? Din câte vãd, pari sã te încadrezi ei. categoriei de sacrificiu. C2: Însã nu abuzaþi de dãrnicia sa! Planeta va mesia: Semnaþi ºi vã salvaþi! Dacã credeþi cã continua sã se încline dacã veþi continua extracþiile, asta înseamnã salvare... Oricum v-aþi vândut deja defriºãrile ºi exploatãrile miniere în acelaºi perimetru. sufletele pentru nimic. (indicã spre alt desen al planetei ce o înfãþiºeazã ca Vocea poporului: Cum poþi spune asta? E vorba pe un vas cu lichid în mai multe faze de umplere.) Vã de propriile vieþi pentru care ne-am cedat sufletele promit cã vom deschide spre exploatare ºi Zona de dupã moarte. Jos, pentru a echilibra planeta. (aplauze puternice) mesia: Vã spun, nimeni nu are drept asupra C3: ªi cum intenþionaþi sã faceþi asta, stimate sufletelor voastre, nici înainte ºi nici dupã moartea Gânditor? Vei pune oamenii sã munceascã cu capul voastrã. Singurul vostru stãpân este Apa în care în jos? ªi, în afarã de asta, condiþiile sunt crâncene, înoatã þestoasa lumii. ªi dupã cum vedeþi apele sunt teritoriul acela e un congelator întunecat. ªtiþi prea cam agitate în ultima vreme. Ba chiar tot mai agitate, bine cã în Zona de Jos n-a mai ajuns lumina Soarelui de când cu contractele de cedare a sufletelor pentru de mai bine de 8 ani, de când planeta Con a încetat salvarea voastrã fizicã. Puteþi sã aruncaþi în mine cu sã se mai învârtã. pietre dacã nu mã credeþi. C2: Tehnologia ne va permite sã facem din acel Vocea pop.: Vrei sã spui cã tu ai refuzat sã susþii teritoriu mort sursa noastrã de viaþã. (se face liniºte; planeta sub orice formã? pauzã scurtã) mesia: Nu. Am refuzat sã îmi vând fiinþa ºi am C3 (râzând): Trebuie sã recunsc, domnule refuzat sã mã schingiuiesc fãrã motiv. Eu voi salva Elefant, aveþi o imaginaþie extrem de bogatã, pânã ºi planeta. pentru un Gânditor! (C1 ºi C3 râd sarcastic) (stupoare) C2: Vom discuta mai în amãnunt în consiliu. Vocea pop.: ªi cum intenþionezi sã faci asta? C1: Corect. Pânã la urmãtoarea decizie, dragi Mai ales cã... nerespectând legea de urgenþã îþi riºti con-planetari, vã urez „Sã trãiþi drept!” (aplauze ºi libertatea... dacã nu chiar viaþa. huiduieli) mesia: Asta nu reprezintã o problemã pentru mine. Nimic nu reprezintã o problemã pentru mine. 64 Cei 3 conducãtori ies. (Mulþimea:e nebun… e nebun!) Vocea pop.: Omule, bag seama cã nu eºti în Oamenii încep sã se separe în douã grupe, dupã toate minþile. Vorbeºti de motive, dar tu ce explicaþie Vocea poporului ºi, respectiv, dupã mesia. dai lucrurilor pe care le îndrugi? Unde vezi tu ape agitate? ªi despre ce þestoasã vorbeºti? Imediat ne Heblu. spui ºi de vreun elefant roz pe care-l duce-n spate. mesia: Ai grijã ce vorbeºti, femeie! Nu te fãþãrnici Tabloul 3 înaintea oamenilor. Nu te înãlþa, ca sã nu cazi ºi sã aduci necinste sufletului tãu. Cãci Apa va descoperi CON-siliul celor 3 cele ascunse ale tale ºi în mijlocul adunãrii te va înjosi, pentru cã nu te-ai aºezat cu inima curatã în C1, C2 ºi C3 stau la o masã triunghiularã; în faþa faþa noastrã, inima ta este plinã de vicleºug. Oameni lui C2 ºi C3 se aflã teancuri mari de hârtii ºi planºe pe buni, am sã vã mãrturisesc ceva. ªtiu cã mã veþi crede care le studiazã; C3 e confuz, se pierde în hârtii. C1 nebun la început, dar ºtiu ºi cã vorbele mele vã vor stã relaxat, rezemat pe spãtarul fotoliului; dã sã lumina, pe unii mai devreme, pe alþii mai târziu. E doarmã. adevãrat, eu nu risc nimic; nu-mi risc nici libertatea, nici viaþa. Asta, în primul rând, pentru cã nimeni nu C2: Vã rog, domnule Jude, nu mai amestecaþi poate deveni stãpân asupra libertãþii ori vieþii mele. În planºele. Sunt puse dupã datã. al doilea rând, pentru cã ºtiu cã merg la sigur. Iar în al C3: Dar nu ºtiu... treilea rând, pentru cã nu mai am mult de trãit. C2: Aºa se þine asta... (îi întoarce foaia) Vocea pop.: Bine dom’le. Lasã-ne cu aberaþiile C3: Ahaaa... tale cã ne plictiseºti. Sã revenim la oile noastre! C2: Mãrite Con-ducãtor! (îl zgâlþâie) Ai observat mesia (plecând din mulþime): Biete oi rãtãcite! ºi tu ce vãd ºi eu? Sper sã regãsiþi calea cea dreaptã cât mai repede! C1: Îhî... Vocea pop. (ironic): Poate vrei sã ne cãlãuzeºti C2 (rãsfoind): Uite aici ºi aici... ºi aici. tu… C1: Da... alea-s valorlie înclinaþiei... mesia: Nu, nicidecum… Nu sunt eu un C2: ªtiu ce reprezintã. Îþi arãt doar cã nu s-a îndrumãtor pentru nimeni. Aºa cum nici tu nu eºti. înregistrat nici o schimbare de la introducerea legii de Mai bunã este înþelepciunea decât puterea; dar cedare a sufletului încoace. înþelepciunea celui sãrac este urgisitã, ºi cuvintele lui C1: Dar ºi tu ai zis-o. E nevoie de timp. nu sunt luate în seamã. Vorbele celui înþelept spuse C2: Iar timp nu mai avem. Uite ce ne aratã ultimul domol sunt mai ascultate decât strigãtul unui stãpân grafic: axa a început sã se încline tot mai tare pe zi ce între proºti. Înþelepciunea este mai de preþ decât trece; la început era vorba de un grad pe lunã, acum armele de luptã… Eu pot doar sã vã previn. Iar cine alunecãm în jos cu câte 2 grade pe zi. În ritmul mã va crede, ferice de el mai târziu. Iar cei ce nu-mi ãsta...dupã calculele mele... în mai puþin de 3 zile ne vor da crezare…în chinurile ciudei îºi vor duce veacul. vom rãsturna. (Mulþimea îngrozitã: Ciumei?! Ne blesteamã?! C3: Vai de mine! Ce ne facem?! Ce moarte Luaþi-l! Închideþi-l! Ardeþi-l pe rug!) teribilã! O sã cãdem! Vocea pop.: Liniºtiþi-vã! Liniºtiþi-vã! Doar nu vã C1: De ce eºti aºa de pesimist stimate Gânditor?! luaþi dupã aberaþiile mãscãriciului ãstuia! E nebunie C2: Pesimist? Uite calculele! Cât se poate de curatã!... Ia zi-ne, mãi, cum vrei tu sã ne salvezi? precise... (începe sã-i demonstreze în scris) Iatã: 2 mesia: Asta nici eu nu pot sã vã spun… zile ºi 18 ore. Atât mai avem de stat în poziþie bipedã. Vocea pop.: Exact cum mã aºteptam! C3: Dar noi n-avem decât un picior. Poate asta mesia: Rãspunsul zace în adâncurile sã fie salvarea noastrã. misterioase ale apei… (C2 se uitã spre el; C1 îi face semn sã-l ignore) Vocea pop.: În care înoatã þestoasa lumii? C1: Eu zic sã ne pãstrãm calmul. Am aºteptãri mesia: Întocmai. mari de la noua lege în vigoare. Vocea pop.: Misterioase sunt cãile de care C2: Dar, stimate Con-ducãtor, cât de repede poþi vorbeºti tu, dom’le! tãia membrele membrilor mascu... Adicã...înþelegeþi? mesia: Dar vom primi rãspunsul în ziua morþii C1: O, nu mã subestima. mele. C2: ªi de unde ºtim cã va funcþiona? Vocea pop.: Pe care-ncepem s-o aºteptãm cu C3: Poate ar trebui sã mai luãm o mãsurã de toþii. precauþie. mesia: Atunci, apele se vor separa ºi vor lãsa C2: N-avem nici o dovadã clarã cã asta ar putea sã iasã la luminã soluþia problemei omenirii. fi soluþia. Ceea ce aþi fãcut în faþa oamenilor ieri a fost Vocea pop.: Haideþi oameni buni, sã nu ne minciunã curatã. Adicã necuratã... Adicã, înþelegeþi pierdem vremea cu toþi netoþii ãºtia! Semnaþi hârtia voi. asta ºi vom fi cu un pas mai aproape de salvare... C3 (începe sã plângã): Dar eu nu vreau sã mã (oamenii încep sã respingã cererea). Haideþi! Gândiþi- rãstorn. Unde o sã mã duc eu dacã mã rãstorn? Vã vã la voi, la cei dragi vouã! rog, sunt bãtrân! Dacã o sã-mi rup ºoldul în cãdere?! mesia: O viaþã avem ºi o trãim fiecare dupã C1: ªi ce sugerezi? Sã le tãiem ambele picioare? cuvinþã. Dar sã te sacrifici ºi sã trãieºti fãrã credinþã, C2: Vai de mine, de unde îþi vin toate ideile astea? e o soartã mai teribilã decât moartea! Cu ce gâdeºti tu, cu piciorul lipsã? 65 C1: ªtii ce cred eu... Eu cred cã avem nevoie de C2: Mulþumesc. o pauzã acum (se freacã pe burtã), o pauzã de gândire C1: Nu-mi mulþumi... M-ai lãsat fãrã cuvinte. Nu zic. Aºa cã propun sã reluãm ºedinþa peste douã ore. ºtiu cum sã-þi spun altfel decât cã mã faci sã regret C2: Poftim? Eºti inconºtient, stimate Con- cã te-am ales pe tine în consiliul Mesei-Triunghi. ducãtor… cu scuzele de rigoare… dar douã ore pot fi C2: Ce? vitale în situaþia de faþã. C1: Tu ar trebui sã te bazezi pe o gândire logicã C1: Atunci propun ca soluþie tãierea întregii ºi pe o raþiune sãnãtoasã. În schimb, tu vii la mine cu jumãtãþi stângi a bãrbaþilor. basme ºi utopii care întrec imaginaþia oricãrui poet. C2: Nu! Nu putem experimenta aºa… e inuman. Cred cã þi-ai greºit vocaþia. Noi n-avem nevoie de C3: Ba da, e o idee excelentã. Trebuie încercat. artiºti aici. Noi avem nevoie de oameni practici ºi cu Trebuie sã ne salvãm. ºtiinþã de cele ce ne înconjoarã. Sper cã îþi dai seama C1: Auzi, stimate Gânditor, de ce nu vii tu cu o de ce consider ideile tale de domeniul absurdului. soluþie, dacã tot porþi hramul ãsta? Muncile sisifice la care vrei sã-i supui pe oamenii C3: Da… ºi încã repede. planetei Con presupun, în primul rând, o însemnatã C2: Prea bine. Am sã vã prezint îndatã teoria resursã de care nu beneficiem: timpul. Chiar tu ne-ai mea. (scoate niºte planºe; îºi drege glasul) Aºadar… demonstrat ce puþin ne-a mai rãmas. Apoi, aceasta este planeta noastrã în poziþia iniþialã, cum presupunând prin absurd cã timpul n-ar fi o problemã, încã se afla acu 15 ani. Aici avem o hartã a resurselor trebuie sã ai în vedere resursele de energie necesare; naturale. Dupã cum vedeþi, cele mai multe zãcãminte plus mâna de lucru; plus riscurile la care ne supunem; de roci de construcþii, minereuri ºi petrol se aflã în pentru cã nimeni n-a mai fãcut aºa ceva. Tu te bazezi semiconul drept, adicã stânga noastrã; în semiconul probabil… stâng nu deþinem resurse subterane importante. Acest C2: Pe experimente. Pe propriile mele experienþe lucru a avut urmãtoarele efecte (dã pagina): în 5 ani de laborator. zãcãmintele din semiconul drept s-au redus cu o C1: …cum bãnuiam. Te bazezi pe o joacã. Te-ai pãtrime, iar în 10 ani (altã foaie), cu încã douã pãtrimi. jucat tu, acolo, cu machetuþele tale ºi ai zis cã aºa-i Ca, în prezent (alta), sã se ajungã la o planetã goalã ºi-n viaþa realã. Ei bine, nu, nu merge aºa. Îmi pare pe jumãtate. rãu. Nu ne batem joc de vieþiile oamenilor. ªi sper cã C3: Cine-i goalã pe jumãtate? Bãtrânul Jude îmi dã dreptate aici. C2: Pe jumãtatea dreaptã. Aºa cã toatã materia C3 (încuviinþeazã): Nu ne batem, nu ne batem. din semiconul stâng acþioneazã ca o greutate într-o C1: Aºa cã… îmi asum aceastã problemã ºi balanþã ºi ne stricã echilibrul. soluþionarea ei. Iau viaþa planetei Con ºi a con- C1: ªtiu ºi eu… pare puþin… planetarilor în mâinile mele. Pânã mâine voi gãsi C2: La mintea cocoºului. Incompetenþii de la rãspunsul ºi voi anunþa noua decizie. Pânã atunci se Comitetul ªtiinþific Responsabil cu Administraþia va continua tãierea picioarelor stângi. De acord? Globalã a Magnetismului ar trebui înlocuiþi. C3: Da! Jos stângiºtii!... Dar nu scãpasem de C3: Nici nu se pune problema. ei? C2: Dar vedeþi ºi voi... Mãrite Con-ducãtor... C1: Hai Bãtrâne… Sã mâncãm! C1 (ºoptit): Rezolvãm, rezolvãm noi... sunt fiica lui ºi ginerele în funcþii acolo. Heblu. C2: Aºadar... ca soluþie propun începerea extracþiilor, cât mai repede, din semiconul stâng ºi în Tabloul 4 special în Zona de Jos a planetei. Pentru asta am fãcut o listã de utilaje necesare ce se vor deplasa din mesia adunã adepþi toate colþurile platoului nostru spre Zona de Jos. C1: Din nou mã uimeºti cu viteza ta de judecatã mesia stã jos în partea ridicatã a scenei ºi dar mai tare mã mirã imaginaþia ta. Explicã-mi cum ai vorbeºte unui grup de oameni de toate vârstele, sã legi toate maºinãriile ºi oamenii din ele de pãmânt. ºezând. Bãrbaþilor din mulþime le lipseºte piciorul E absurd! Cred cã ai obosit ºi tu, Elefantule, doar om stâng. eºti. Meriþi o pauzã. Haideþi sã mâncãm! C2: Staþi! Lãsaþi-mã sã vã rãspund: utilajele nu mesia: Mã bucur cã v-aþi întors atenþia înspre vor merge pe la suprafaþã; vor fora spre centrul mine. Vedeþi ºi voi cã se adevereºte ceea ce v-am pãmântului ºi vor înainta ca niºte cârtiþe spre proviziile spus cu o zi în urmã: „vorbele celui înþelept spuse lor. Când vor ajunge la rocile dure, vor fora ºi vor domol sunt mai ascultate decât strigãtul unui stãpân sparge pânã ce tot conþinutul semiconului stâng va între proºti”; ca dovadã cã femeia care vã aduna arãta ca o bucatã de brânzã schweizer. semnãturile este acum închisã ºi uitatã de lume. C1 (frecâdu-se din nou pe burtã): ªi unde o sã se Înþeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru ducã bucãþile alea în plus de brânzã?… adicã de rocã? întuneric; chiar dacã aceeaºi soartã vor avea toþi. Cãci C2: Foarte bunã întrebare, Stimate Con-ducãtor. amintirea celui înþelept ca ºi a celui nebun nu este Ei bine, cu ele vom umple semiconul drept. ªi echilibrul veºnicã, fiindcã în zilele ce vor veni amândoi vor fi se va înfãptui mult mai repede. uitaþi; atunci înþeleptul moare ca ºi nebunul. ªi te C1: Gânditorule... de data asta te-ai întrecut pe întrebi, pentru ce toatã osteneala? Oare ce-i rãmâne 66 tine. omului din toatã munca lui ºi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? Toate zilele lui nu sunt decât înaltã) apare doar Conducãtorul nr. 1. E huiduit. suferinþã ºi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnã inima lui. Ei bine, nimic nu C1: Dragi con-planetari! Iatã-ne, din nou, adunaþi este mai bun pentru om decât sã mãnânce ºi sã bea aici, la nevoie, ca niºte prieteni adevãraþi ce suntem ºi sã-ºi desfete sufletul cu mulþumirea din munca sa. noi. Vreau sã vã transmit ºi vouã din încrederea ºi Du-te ºi mãnâncã cu bucurie pâinea ta ºi bea cu inimã energia mea pozitivã. ªtiu cã trãim un moment unicat bunã vinul tãu ºi curãþã-te fericit cu Apa dãtãtoare de în dificultatea lui, dar vreau sã vã asigur cã nu este viaþã. Bucurã-te de viaþã cu femeia pe care o iubeºti unul definitiv. Mulþi îl vãd ca pe sfârºitul existenþei; în fiecare zi a vieþii tale; cãci aceasta este partea ta în haideþi sã nu cãdem victimele unei gândiri fataliste. viaþã ºi în mijlocul trudei cu care te osteneºti pe acest Cred cã suntem în stare de mai mult de atât. Nu vreau pãmânt. Nu mã aºtept sã credeþi ce zic eu. Însã sper sã vã þin sub tensiune aºa cã nu o s-o mai lungesc sã vã convingeþi singuri, ascultându-vã sufletul, vocea mult. Dar vreau sã am siguranþa cã sunteþi încrezãtori interioarã. Nu v-aþi întrebat voi, cei ºchiopi acuma, în puterea voastrã, în viitorul vostru, în viaþã. Nu este „de ce sã mor înainte de timpul meu”? De ce sã-mi acesta finalul; nici mãcar finalul unei etape; nici mãcar îngreunez viaþa cu încã o povarã, sau cu încã un începutul unei alte etape… este pur ºi simplu neajuns? De ce sã fiu nebun ºi prost, sã calc orbeºte continuarea vieþii în familie; în familia ce reprezintã ºi sã-mi risc viaþa, când pot alege calea dreaptã, întru populaþia planetei Con. Am închis o rebelã trãdãtoare luminã unde pot cãlca cu încredere, la sigur? E drept, care agitã poporul ºi împuia capul celor necopþi cu tot cu toþii avem aceeaºi destinaþie. Dar drumul pânã felul de bazaconii pentru a profita de pe urma lor (lumea acolo e diferit. ªi fiecare trebuie sã ºi-l trãiascã pânã începe sã huiduie). Acum suntem pe urmele unui alt la momentul oportun. Pentru orice lucru este o clipã terorist, mai periculos de data aceasta, care se crede prielnicã. Vreme este sã te naºti ºi vreme sã mori; vrãjitor cu puteri supranaturale ºi idolatrizeazã un vreme este sã sãdeºti ºi vreme sã smulgi ceea ce ai ocean imaginar care ne stãpâneºte. Scopul lui e de a sãdit. Nu este fericire decât sã te bucuri ºi sã trãieºti rãspândi crezul propriu pentru a provoca dezordine, bine în timpul vieþii tale! ªi mi-am dat seama, acum, dezechilibru ºi de a distruge instituþiile de stat-planetar când sunt cu un picior în groapã – deci bine cã le am ºi bunurile generale ale casei noastre, planeta Con. pe amândouã (mulþimea râde sorbindu-i vorbele)– Ca sã fiu scurt… vã mai spun doar cã, în aceastã …mi-am dat seama cã nimic nu este mai de preþ luptã tacitã, am luat viaþa planetei Con ºi a con- pentru om decât sã se bucure de lucrurile sale, cã planetarilor… da, vieþile voastre… în mâinile mele aceasta este partea lui; cã doar cine îi va da lui putere proprii ºi am luptat singur. Mi-am asumat aceastã sã mai vadã ceea ce se va întâmpla în urma lui? problemã ºi soluþionarea ei. Pentru cã o privire lucidã (pauzã) Asa cã bucuraþi-vã de ceea ce aveþi ºi de este o privire echilibratã, care cuprinde ºi lucrurile ceea ce nimeni n-are dreptul sã vã pãgubeascã. bune ºi pe cele rele. Numai o astfel de perspectivã ne O voce din mulþime: Dar de ce o sã mori? poate da imboldul pentru a depãºi situaþiile dificile, chiar mesia: Pentru cã asta o facem cu toþii la un ºi atunci când ele par imposibil de depãºit. ªi, din moment dat. Vrei sã întrebi, „de ce o sã mori aºa pãcate, luciditatea nu mai caracterizeazã pe nici unul curând”? (râsete) din ceilalþi doi membri ai Mesei Triunghi, iar pânã la mesia: Sau… „de unde ºtii cã o sã mori tocmai urmãtoarele numiri în funcþiile de Gânditor-Elefant ºi acum”? Jude-Þestoasã, voi lupta, în continuare, singur… cu Mulþimea: Da… ºi mai bunã întrebare. ajutorul dumneavoastrã, desigur, dragi con-planetari, mesia: Ei bine, o ºtiu tocmai de la Apa dãtãtoare dragi fraþi, dragi prieteni, pentru cã nimic nu face mai de viaþã ºi de moarte. Apa din care ne tragem ºi apa mult decât sprijinul celor dragi. Acum, pentru cã am în care ne întoarcem cu toþii. Apa care se aflã în noi ºi vorbit destul, este momentul sã vã comunic noua din care noi ne-am fãcut, dar lumea n-a cunoscut. Da, decizie privind restabilirea axei planetare. Vã garantez eu nu am pierdut legãtura cu ea. Eu vãd când ea se cã mãsura pe care am luat-o beneficiazã de avizul tulburã, vãd ºi când se limpezeºte, vãd ºi când se Comitetului ªtiinþific Responsabil cu Administraþia umflã ameninþãtor, vãd ºi când se îndulceºte de Globalã a Magnetismului. (în mulþime apare mesia cu mulþumire. adepþii lui) Împreunã cu acestã echipã de oameni de O voce: ªi chiar se vor separa apele ºi vor lãsa ºtiinþã a cãror competenþã este de necontestat, am sã iasã la luminã soluþia problemei omenirii când vei constatat cã axa planetei Con a deviat de la poziþia muri tu? iniþialã, de echilibru, sub greutatea prea mare a mesia: ªi cerul se va întuneca, pãmântul se va apãsãrilor sufleteºti a con-planetarilor. (mulþimea cutremura... (zâmbeºte) ªi abia atunci veþi zice: huiduie tot mai tare) Noua decizie de urgenþã se aplicã, „adevãr grãit-a”. de data aceasta, tuturor persoanelor cu vârsta peste 18 ani (mulþimea aruncã cu obiecte) ºi constã în Heblu. amputarea întregii pãrþi stângi – lãcaºul inimii – a corpului. Suntem o familie ca sã fim uniþi, ca sã ne Tabloul 5 sprijinim unii pe alþii!!! (mulþimea dã buzna peste C1; acesta, înconjurat de gãrzi de corp, îl vede pe mesia Cuvântarea finalã stând deoparte) Uitaþi-l!!! El e! El îi instigã pe toþi împotriva mea! Luaþi-l! scãpaþi de el!!! Acum!!! Pe podium (situat în dreapta scenei, partea mai Câþiva din gardã se nãpustesc asupra lui ºi-l bat; 67 acesta nu se opune; mesia rãmâne întins, neclintit. Tot mai mulþi oameni nãvãlesc pe podium, dupã C1. Sub greutatea lor, pãmântul (scena) începe sã se Teofil Rãchiþeanu clatine, apoi se îndreaptã brusc. Oamenii În Munþi de Apus la o orã anume încremenesc, apoi explodeazã: SUNTEM SALVAÞI!!! În Munþi de Apus, la o orã anume, Heblu. Dumnezeu la un þãrmur de apã coboarã, Adoarme, ostenit, ºi îºi uitã de ceruri Tabloul 6/7 ªi parcã dor I se face sã moarã... Stau ºi mã uit la El cum viseazã. Un nou început ªi dulce murmurã apa, ºi-mi pare Cã pe mine viseazã-mã. ªi fericit îs ºi cânt Scena e dreaptã ºi împãrþitã în douã: în jumãtatea ªi tot ce în mine a durut nu mai doare... din stânga, „Vocea poporului” þine un discurs de la un pupitru îndreptat spre public. În spatele ei stã umil ºi încuviinþeazã Conducãtorul 1. În jumãtatea din dreapta se vede un pupitru asemãnãtor, transformat în altar, cu fotografia lui mesia care leviteazã în poziþia „turceascã” deasupra unei ape. În faþa altarului, mulþi adepþi îngrãmãdiþi se închinã ºi incanteazã (eventual silaba hindusã AUM). Peste incantaþie se suprapune „Vocea poporului”:

Vocea pop.: Dragi con-planetari, fraþi ºi surori, am învins! Iatã-ne întregi ºi nevãtãmaþi, fiecare pe picioarele lui, înapoi la vieþile noastre drepte! Pãmântul s-a redresat! ªi cum s-a realizat asta?! Cu ajutorul vostru! Cu puterea poporului! Cu unitatea ºi forþa voastrã! Aºa cum v-am promis! „CON-pacþi”, CON- ºtienþi, CON-ºtiincioºi! Nu prin minuni acvatice, divine, prin acte de martiriu sau sacrificii! Nu prin vorbãria aberantã a unor clovni creduli! Nu! Voi aþi produs schimbarea! Voi aþi redresat planeta! Gata cu minciunile, gata cu ºantajele, gata cu ignoranþa ºi nepãsarea conducãtorilor Mesei Triunghi! Gata cu ordinele absolutiste! Gata cu despotismul ºi tirania! Noi CON-ducem acum! Noi, poporul, noi cei integri, noi, con-planetarii, noi, cei vii ºi în putere! Împreunã vom CON-stitui o nouã formã de CON-ducere: una Calm ºi încântare în care participarea deplinã a con-patrioþilor sã fie asiguratã, atât la viaþa politicã, cât ºi la cea economicã, legi va fi pedepsitã pe mãsurã. E spre binele planetei juridicã ºi a tuturor ramurilor de activitate a statului- noastre sã nu luãm în greutate brusc sau sã pierdem planetar; o CON-ducere prin care con-patrioþii sã din greutate într-un timp foarte scurt. Amintiþi-vã zilnic dezbatã ºi sã soluþioneze, în deplinã unitate ºi sã vã declaraþi greutatea corporalã la unitãþile teritorial- integritate fizicã ºi psihicã, toate problemele privind administrative ºi sã anunþaþi achiziþia sau schimbul viaþa, munca, bunãstarea întregii planete, dar ºi oricãrui corp material cu geutate de peste 300 de echilibrul ºi integritatea ei. Toate problemele pe care grame. Orice gram conteazã: dacã con-cetãþeanul X nici o religie nu le poate soluþiona. Adevãratul umanism îi dã con-cetãþeanului Y 10 kile de cartofi în schimbul înseamnã a asigura echilibrul ºi integritatea planetei a doi litri de alcool, se produce un mare dezechilibru ºi a-i demasca pe toþi aceia care acþioneazã – care poate afecta înclinaþia axei planetare. Aºa cã, indiferent sub ce forme – împotriva intereselor cel mai simplu e sã anunþaþi rapid autoritãþile ºi sã le pãmânteºti ºi a echilibrului sãu. Împreunã vom CON- lãsaþi pe ele sã cântãreascã situaþia. Vã adresez, fraþi vieþui drept!!! Pentru asta vom formula o CON-stituþie, ºi surori, dragi con-planetari, chemarea de a întãri în cel mai scurt timp, ºi o vom face publicã. Pânã colaborarea ºi unitatea, de-a face totul pentru echilibrul atunci apelez la bunul-simþ pe care ºtiu cã-l are orice planetei Con ºi, implicit, pentru bunãstarea noastrã! con-planetar cu con-ºtiinþã ºi vã rog sã respectaþi Totul pentru o CON-vieþuire dreaptã! (incantaþia se graniþele „teritoriilor decimale” în care trãiþi; nu puteþi opreºte) trece vamele decât prin echivalarea greutãþii prorpii cu a unui subtitut – fie el persoanã vie, fie el obiect Final. obþinut de la vameºi în schimbul unei contravalori. Dar, oricum, ar fi de preferat sã nu pãrãsiþi teritoriul pe care Dupã o idee de Adela ªtefan ºi Cristiana 68 v-aþi aflat la recensãmântul de ieri. Încãlcarea acestei Keresztes Octavian Perpelea Premiul revistei Steaua la Concursul naþional de poezie Vasile Lucaciu, Cicârlãu,2012 muerte Roxana Francesca David a murit cel ce a spus da Lovestory a pierit & duºmanul sãu omul care a zis nu Îþi ating tangenþial fragilitatea s-a prãpãdit chiar & acela ºi mã trezesc înrobit, care nu a spus nimic legat cu cãtuºe din coroniþe de flori cel care scârbit de toate parfumate precum pãrul tãu parcã mereu a ales sã tacã proaspãt spãlat voi muri în cele din urmã & eu blugii, talia subþire nefericitul care a mâzgãlit fiecare pistrui înflãcãrat aceastã tâmpenie odele pe care þi le adresez din tot trupul urlând cu fiecare moleculã cât de tare de aºteptare ador *** deºi mi-a fost mereu silã nu mi-ai interzis nimic, ba chiar de condiþia mea prin surâsul tãu timid mi-au oferit libertatea ultimã, de animal gânditor fericirea aº fi vrut sã fiu oh, vocea ta la ora de canto lipsit de conºtiinþã inflexiunile care cutremurã încãperea un vierme mic întunecoasã cu nevoi simple lacrimile cãzând pe geamul mohorât iar graniþa lumii mele intensitatea cu care nevãzutul tãu glas dureros sã fie pieliþa unei mã zdruncinã în cel mai serios ºi profund mod cireºe crezusem cã admiraþia pentru niºte cârlionþi oranj-stacojii *** e doar o chestiune de moment, cã ea : graþia ta congenitalã ºi echilibrul complet scalpatã rotunjimilor privindu-mã fix îmi dau impresii pur biologice într-o rochie albã de mireasã dar nu cu un cuþit înfipt în spate e ceva realmente profan în felul în care rotindu-se mecanic în jurul meu cuvintele tale inocente reverbereazã ca o figurinã de ceasornic în cutia mea cranianã eu: mi-ai sensibilizat pânã la autodistrugere sufletul doar urmãrind-o cu privirile directe ºi verzi cu glumele inteligente ºi rafinamentul the end comentariilor cum îmi vine sã te înregistrez eºti tânãrul cu mâini când începi una din melodiile acelea de dragoste de femeie bãtrânã ºi sã te ascult nopþi în ºir cel cãruia moartea delicateþea ºi totodatã forþa cu care intonai îi umple gura „Fever” cu scrisori de adio marþea trecutã viaþa ta a fost de fiecare datã când mã pun în banca ta asemeni unui rol secundar ºi începem sã discutãm nimicuri dintr-o telenovelã albanezã îþi transmit telepatic oare toatã cãldura pe care o resimt? dar acum Poate sunt doar un iremediabil puºti amorezat þi-ai dezactivat sufletul de o puºtoaicã roºcatã cântãtoare te-ai delogat de la viaþã cangrenele deja-þi înfloresc sau poate în grãdinile tâmplei nu.

69 versuri – poate ºi de aici vine «nomado» dinaintea „Sophiei“: „Mi- „Sophia“ lui Chris Tanasescu amintesc, într-o vreme, când aveam/ mai mult timp (deci multe cãlãtorii/ rãmâneau latente), mã tot Cãlina Bora plimbam/ în voie, credeam, pe unde-o luau/ picioarele singure, iar „The Sophy“ of Chris Tãnãsescu ochii,/ seara, desenau traseul Trecând peste întrebãrile unul dintre autorii acestui proiect. zilei.// La Iaºi descopeream de referitoare la cine a avut ideea Lui i se dã impresia libertãþii totale multe ori/ c-am schiþat semnul proiectului Nomadosofia (Casa de în poem – în interiorul grafului, însã, vãrsãtorului;“ (din poemul Cidru Editurã Max Blecher, Bistriþa, în fapt, cititorul nu face decât sã normand). 2012) sau din ce motive Chris se plimbe (la fel ca autorii) de la un Finalmente, de ce «nomado»? Tãnãsescu preferã ca volumul nod la altul al Nomadosofiei – pe Datoritã plimbãrilor ºi legãturilor pe asamblat de el sã fie pus – cu un drum prestabilit de însãºi care cititorul le va face între ghilimelele de rigoare – sub egida structura conexã datã de graf. ªi nodurile grafului. Pe de altã parte, grupului de artiºti Margento (grup astfel se creeazã o infinitate de ideatic punând problema, datoritã de poezie-picturã-jazz-rock al posibile conexiuni în cadrul acestui cãlãtoriei inter-continentale a cãrui lider este), consider cã mult program liric. lectorului, de la o cutumã a unei etnii mai important este ca întrebarea Parcurgerea acestor drumuri la alta ºi, în final, datoritã De ce Nomadosofia? sã pri- formateazã cititorul, tocmai din reconstruirii unui turn Babel prin meascã un rãspuns. cauza orientãrii lui dupã schema care limbajul va fi anihilat: „în ce Drept pentru care voi trece cu grafului. Captiv în structura limbã îþi voi vorbi în ce limbã sã te vederea prezentarea în detaliu a microsistemului Nomadosofia, pot vedea ºi adulmeca pânã nu ne activitãþii lui Tãnãsescu ºi a cititorul trebuie sã-ºi gândeascã omoarã soarele pe care noi îl grupului sãu (aspectul nere- singur posibila eliberare. A te prezentând nicidecum intenþia de elibera din structura-graf, oarecum a minimaliza contribuþia ºi asemãnãtoare cu structura importanþa fiecãrui membru al sistemului rizomatic propus de grupului în parte), pentru a aborda Guattari ºi Deleuze, rãmâne o Nomadosofia strict ca program chestiune deschisã ºi, fireºte, literar. discutabilã. În primul rând, Nomadosofia În orice caz, natura matematicã este un experiment poetic ce a acestei compoziþii este punctul mizeazã, la nivelul scriiturii înainte forte al Nomadosofiei. Mai ales de orice, sã spargã cutumele pentru cã cititorul de poezie român modului în care se scrie poezie la nu mai este pus sã asiste ritualic noi. Iar aspectul acesta este la paravanul de imagini conceput germinat cu insistenþã – nu de un autor unic, ci este chemat deranjantã! – pe tot parcursul sã intre în centrul unui sistem, volumului. Versuri cu mãsuri format din arce ºi muchii. „Sophia“ inegale, cuvinte despãrþite silabisit, lui Tãnãsescu devine, în aceste rupte chiar la mijlocul lor sau condiþii, plimbare prin pãdurile liricii împrãºtiate pe întreaga paginã (trans)moderne, prin termenul din asemeni unor mulþimi matematice urmã referindu-mã tocmai la Calm ºi nostalgie (detaliu) finite, reprezintã prilejul prin care îndârjirea cu care Margento fiecare cititor este invitat sã-ºi vizeazã spargerea cutumelor din omorâm dând foc soarelui de pe aleagã, mãcar în aparenþã, lirica româneascã. pãmânt“ (p. 96) sau „[...] energii în cuvintele prin care sã-ºi Mai mult decât atât, miza tu/ necate... care-nghit ºi dilatã/ plãmãdeascã propriul traseu. Nomadosofiei, dincolo de natura pânã departe orice gând, cu/ vânt Numai cã libertatea aceasta nu elementelor structural-stilistice, dezlegat zburând fãrã cu/ vânt/ este nici pe departe una de natura este aceea de a coborî poezia în stingând lu/ mina din lu/ mi“ (p. întâmplãrii, ci face parte dintr-o cotidian. Însã nu într-unul lipsit de 246). ªi, în sfârºit, «nomado», strategie bine pusã la punct, în fagurii transcendenþei, cotidianul întrucât dupã o lungã odisee în cadrul structurii informaþionale pe grobian ºi decãzut, ci cotidianul strãinãtate, în sfârºit proiectul baza cãreia Nomadosofia este celor care nu trebuie sã aibã o grupului Margento a ajuns acasã, înãlþatã. pregãtire filologicã, sau una de altã însã nu ca destinaþie definitivã. În acest fel, ºi în lipsa unui autor naturã intelectualã, pentru a gusta unic al acestui graf, cititorul nu este poezia. „Sophia“ lui Tãnãsescu vãzut precum simplu pion al vede omul nu prin pâlnia închipuirii, interpretãrii, ci, prin implicarea sa ci prin plimbãrile în „lumea omului“, 70 în natura textului, devine însuºi abia apoi printând aceastã lume în ≠ ani în ºir”. Putem chiar spune cã ºi descrierile din Peisaj de mai Poezia ca joc secvenþial sau Stare de iarnã amintesc de Expediþie arcticã CÃRÞI Poetry as a Sequential Game schiþele sumare din poemele Arctic Expedition romantice, trecute apoi prin Apãrut în 2012, volumul Ursul nu danseazã. Eseuri din prisma subiectivitãþii de tip Cãtãlinei Cadinoiu Ar putea fi cultura primelor naþiuni ale Americii modern. Descrierile anotimpurilor de Nord (Editura Tiparg, Gea- numele meu (Editura Brumar, se pot face, dupã cum Cãtãlina Timiºoara) oferã trei perspective mãna, 2011) este dupã cum aflãm Cadinoiu ne mai aratã, ºi prin încã din titlu, un volum de texte diferite ale unui discurs poetic. În negare. De exemplu, în Toamnã, Palmyra dominã o voce eseistice ale scriitoarei Fevronia timp fãrã lebede, absenþa unui Novac. Aceeaºi Fevronia Novac nostalgicã ce îmbinã descrieri cu element construieºte (paradoxal) un vizionarism poetic. Apologii care în 2008 publicã volumul de elementul central de interes: „un poezii scris în limba englezã, oferã o valenþã misticã textului, lac fãrã lebede/ m-a aºteptat în fiind construite dupã un tipar Ophelia is wearing parfume. aceastã toamnã”, „un timp fãrã Volumul se deschide cu explicaþiile riguros esoteric. Timpul nalbelor lebede”. este un interesant joc al vocilor autoarei legate de conþinutul lui, Poemele din ciclul „Timpul “Eseuri despre poezia popoarelor poetice, fiecare spunându-ºi nalbelor” aduc în faþa cititorului un propria poveste. americane, recenzii de antro- spaþiu dintr-o lume rusã care, în pologie, mituri ºi legende, poetice În Stare de primãvarã imaginile câteva poeme, are tendinþa de a regnului vegetal sunt unificate cu ºi ele, mãrturii ale culturii ºi artei deveni vis (Vechiul parfum, contemporane” (p.5), precum ºi de cele ale anatomiei: „rãdãcinile Bãtrâna Marea). Limbajul este tuturor pomilor au stors/ toþi morþii scopul sãu “Cartea aceasta îºi diferit în acest grupaj; Cãtãlina propune sã fie o carte despre de sânge”. Atât la nivel cromatic, Cadinoiu are tendinþa de a cât ºi ca metaforã, putem oberva minoritãþi, despre deposedare, consolida un limbaj regional, despre ºtergerea rãdãcinilor ºi a cum Cãtãlina Cadinoiu distileazã tocmai pentru a reda o atmosferã diferitele elemente în bogate ºi unei anumite culturi ºi stratificãri cât mai autenticã posibilã. Vocea culturale, despre suferinþã, despre complexe imagini (de pildã cea a poeticã se adapteazã acestor noi mãrului din Stare de primã- prezervarea memoriei” (p.6) situaþii ºi oferã un discurs în care Fervonia Novac nu aºteaptã din varã).Imaginea morþii ºi a retrãirii oralitatea devine mult mai partea cititorilor ei sã facã muncã vieþii tuturor strãmoºilor se reia în percutantã: „Judecaþi-mã, de hermeneuþi, specificând încã de poemele Reîntoarcere sau frumoºilor!/ Am fost Cuzma.”. Rememorare. ºi în aceste cazuri, Acest ciclu se construieºte în la început cã termenul de “urs” poezia se construieºte pe imagini jurul unei scene teatrale care apare ºi în titlu este utilizat ca fragmentare („cuiburi de pãsãri imaginare, circulare, în care “o alegorie a inuiþilor ºi a destinului tãind în mii de frânturi/ ecoul fiecare dintre personaje (Ulia, pe care ei încearcã sã ºi-l numelor/ celor bãtrâni ºi dragi Cuzma, Elmen, Ecaterina, fãureascã în viitorul industrializat.” mie”), metafore („inima mea (...) Pelagheia, Serghei, Liuba ºi (p.20). Dupã ce explicã etimologia o mândrie admirabilã a lemnului”) misteriosul milesian) se cuvântului “inuit”, ea redã cititorului sau obsesia motivului inimii. În confeseazã. Marele avantaj pe român traducerea a patru legende ultima parte a volumului, se reia care acest grupaj reuºeºte sã îl care par a fi relevante pentru motivul sângelui pentru a încerca facã este faptul cã se adapteazã înþelegerea spiritului acestui popor. sã defineascã poezia, din nou în fiecãrei voci. Dacã în primele Legendele redate se fac remarcate relaþie cu elementul natural al douã pãrþi ale cãrþi se evitã un printr-o violenþã destul de lemnului: „poezia mea este un limbaj narativ, preferându-se pregnantã care însã trebuie gard putrezind/ într-un sânge”. construirea textului prin înþeleasã ºi ca o reflecþie asupra Un alt avantaj al acestor intermediul metaforelor, în ultima naturii extrem de ostile a Arcticului. poeme este faptul cã nu sunt parte acesta este esenþial. Selectia miturilor dovedeºte pe de încãrcate cu multe indicaþii Poemele Cãtãlinei Cadinoiu o parte atât faptul cã animalele fac livreºti. Dacã acestea existã, sunt construite cu o mare parte integrantã din viaþa acestui sunt clare ºi bine situate. De dexteritate în plasarea unor popor, cât ºi solidaritatea necesarã pildã, referinþele paratextuale la motive, fãrã a îngreuna neapãrat vieþuirii ºi supravieþuirii în condiþii Hölderlin anunþã o apropiere textul. Unele descrieri au o grele. Pe de altã parte, ea culturalã faþã de o doctrinã puternicã coloraturã de tip semnaleazã fascinaþia autoarei romanticã, în care poezia este romantic ºi se evitã construirea pentru legãtura arhetipalã dintre om vãzutã ca un element definitor al de lumi diferite. Poezia se oferã ºi animal. omului de geniu. Mai mult, în ca singura posibilitate alternativã Fevronia Novac vorbeºte ºi poemul Descriere limpede putem a discursului, indiferent dacã ia despre interesul cinematografic observa ºi la nivel imagistic o forma unui poem vizionar sau o pentru Nordul Canadian, aducând apropiere de acest curent: reproducere a unui original în faþa cititorului douã filme ce „tristeþea mea se izbeºte de personaj. “dezvãluie aspecte din viaþa ºi stâncã/ ºi rãmîne/ sânge neocolit Adrian Matus cultura unor popoare îndepãrtate, 71 pe care colonialismul, dorinþa de amplã, care propune o confruntare cronotopului Calidorului, din profit economic ºi progresul a unui numãr variat de surse, romanul „Din Calidor“. ( p 63). Sunt comunicaþiei le-au apropiat din ce Mariana Pasincovici propune o tratate ºi alte niveluri ale scriiturii CÃRÞI în ce mai mult de noi alterându-le polemicã, o adresare directã cãtre lui Goma, apreciindu-se limbajul modul de trai ºi creînd drame în exegezã. Creionând un demers inovativ, libertatea în crearea de conºtiinþa ºi în viaþa lor” (p.56): Cel antrenant cãrþii, autoarea cuvinte noi, cum e ar fi, de care merge pe zãpadã ºi alterneazã episoade biografice din exemplu, albastrãverzimea de Atanarjuat. Acestor douã filme li se viaþa lui Paul Goma cu fragmente copilãrie evocatoare… alãturã povestea unui jurnal care de criticã literarã aplicatã pe textele Andrei Dullo redã povestea a douã familii din scriitorului. În primã parte a cãrþii, Labrador, din secolul XIX, care au accentul este pus pe viaþa fost purtate la expoziþii de grãdini scriitorului, alunecând ulterior într- zoologice din Europa. Astfel un segment al analizei „sub UN editor prozator scriitoarea pune în discuþie tema microscop“ ale particularitãþilor de UN as Editor and Writer rasismului, abordând-o într-o limbã, stil ºi tematicã ale lui Goma. manierã extrem de lucidã ºi Se simte de la începutul cãrþii Un cristian (pseudonimul lui veridicã. Ea face din nou un un devotament sincer pentru Cristian Cosma) este un nume exerciþiu de sensibilizare a personalitatea lui Paul Goma, foarte vehiculat în literatura cititorului, încercând sã-l facã sã autoarea subliniind în numeroase românã contemporanã, nu din empatizeze cu acest spirit arctic rânduri titlul primit de acesta, de pricina cãrþilor care îi poartã atât de des ºi greu încercat. ‘Soljeniþîn român’. Apãrând semnãtura (cea despre care e Autoarea îºi incheie volumul vehement statutul de disident al vorba în aceste rânduri fiind chiar îndreptându-ºi atenþia cãtre scriitorului, Mariana Pasincovici debutul), ci din pricina diferitelor literaturã. Pune în discuþie creaþia aduce argumente ºi contraar- proiecte iniþiate în mediul literar, artisticã a trei scriitoare canadiene: gumente, creând o finã dezbatere. fie oficial (ca redactor al revistei Emily Pauline Johnson, Mildred A. Este, prin urmare, abordat Observator cultural ºi ca director Rose ºi Joy Harjo. Deºi dã câteva subiectul receptãrii lui Goma ca ºi al editurii Casa de pariuri informaþii biografice asupra celor scriitor antisemit, notându-se, literare), fie înãuntrul unui sistem trei autoare, Fevronia Novac lasã printre altele, critici aduse pentru de tip underground. Semnificativ cititorul sã îºi facã singur o pãrere reabilitarea în scris a Mareºalului este faptul cã un cristian nu se despre creaþia artisticã a acestora, Antonescu sau pentru folosirea considerã scriitor, autointitu- traducând câteva poeme ale improprie ºi modificatã a unor lându-se „personaj literar au- fiecãreia dintre ele. evenimente istorice din timpul celui xiliar”. Cu toate acestea, deviza Cartea Fervoniei Novac nu de-al doilea rãzboi mondial. ( pp 42- activitãþii sale este una cât se trebuie cititã neapãrat ca o scriere 44) poate de sugestivã: „literatura de mare valoare esteticã, ci mai Pe de altã parte, cum observã românã scrie pe mine”. Semn cã degrabã ca un mic dicþionar inuit. Mariana Pasincovici, Goma se pentru acest autor literatura nu Un dicþionar ce explicã viaþa, bucurã de o receptare favorabilã poate fi substituitã cu nimic, valorile, cutumele ºi artisticitatea în spaþiul exterior României. având o valoare intrinsecã, unui popor pur, idealist ºi inspirat, Romane ca „Ostinato“, publicat asemãnãtoare suportului sãu dupã cum afirmã însãºi autoarea iniþial în Franþa, au fost primite de ontologic. (p.108). publicul strãin cu o criticã „Morþii Mã-tii”, apãrut de Ioana Popa apreciativã deosebitã. Mai mult curând (2012) la Editura Casa de decât atât, folosindu-se de statutul pariuri literare, este un volum dobândit, o datã ajuns în Occident, (parþial) autobiografic destul de Paul Goma – porneºte o campanie de demitizare masiv. Structural, prin cele cinci politicã împotriva guvernului pãrþi, autorul urmãreºte frag- Albastrãverzimea unui comunist român. Goma spune mentar, raportându-se (probabil) „Sunt întâmplãtor, scriitor, acel la evenimentele esenþiale, cinci disident român animal care povesteºte ce ºtie“ perioade din viaþa sa: copilãria Paul Goma - (p. 14). Era de aºteptat, prin (Pisoiul de pe sârmã), ado- The Blueishgreen of a urmare, ca scriitorul sã fie ºi þinta lescenþa (Micul Ftiriadi), în- a douã tentative de otrãvire, ceputul perioadei orfeline, prin Romanian Dissident mulþumitã comportamentului dispariþia tatãlui (Necrologul), anii Paul Goma – Biografie ºi sfidãtor afiºat de acesta. de studenþie (Puºtisme din alte literaturã (Limes, 2012), – volumul Nu în ultimul rând, propunând vremuri) ºi, în fine, o parte din biografic semnat de Mariana aplicãri teoretice pe operele lui Paul experienþa sa în calitate de Pasincovschi, surprinde viaþa, Goma autoarea cãrþii comaseazã angajat (In the army). opera, receptarea criticã a o serie de eseuri critice pe tema Coordonatele cãrþii sunt scriitorului, cu o deosebitã aplecare amintitã. Aºadar, ea demonstreazã sexualitatea ºi moartea. Între bibliograficã din partea autoarei. validitatea teoriilor lui Bahtin, vizibile aceºti doi poli se naºte, 72 Serios susþinut de o documentaþie în textele lui Goma, cum e cazul substanþial ºi imploziv, întreaga reþea de elemente parþial- Stilistic, textul nu urmeazã un multele elemente inutile ca ºi de autobiografice, de la întâmplãri grafic evolutiv, fiind destul de cele care nu au treabã cu haioase, comice sau, uneori, cu omogen, lexical ori sintactic. Nu literatura. alunecãri în scatofil, la eve- existã o creºtere tematicã Dorin Mureºan CÃRÞI nimente grave, capabile sã (tensionantã) între cei doi poli genereze meditaþii profunde. În deja amintiþi. Astfel cã toate cele prima parte ies în evidenþã cinci pãrþi pot fi citite separat, fãrã Muzica tãcutã a poeziei experienþele legate de vederea o subînþeleasã competitivitate ºi morþii (cadavrelor), de unde este fãrã o intensificare a aºteptãrilor The Silent Music of Poetry abstras titlul cãrþii. Chiar felul în cititorului. Lipsindu-i un obiectiv Creaþia poeticã a lui Constantin care se intituleazã aceastã parte anume, un mobil conclusiv, Rîpã, viabilã formã de ademenire face referire la o experienþã lectura se deruleazã simetric, de a gândului în jocul fantomatic al asemãnãtoare: autorul primeºte la o etapã la alta. La aceastã cuvintelor ce reproduc zburdãlni- un pisoi pe care îl spalã, îl parcurgere tihnitã contribuie ºi cia fulgilor de nea, cristale fãrã un stoarce ºi îl întinde pe sârmã, desele inserþii de tip sincretic, program strict cristalizat, a stat omorându-l, desigur. Partea a cum se întâmplã bunãoarã în oarecum în umbra celeilalte doua descrie câteva scene din Necrolog, unde momentele „himere”, muzica. Citindu-i poezia, viaþa de licean a autorului, cu prealabile morþii ºi înmormântãrii ai mereu impresia cã Euterpe l-a precãdere fiind aduse în prim tatãlui se întreþes cu diverse luat de mânã pe poet atunci când plan momentele de scriere dupã amintiri sau gânduri, mai mult sau lira Terpsichorei a tãcut. ªi nu dictare din timpul orelor de mai puþin pertinente în contextul putea fi altfel pentru compozitorul românã, ca o indirectã ridiculi- respectiv. De asemenea, un rol care s-a menþinut atât de aproape zare a învãþãmântului comunist important îl joacã intertextul, ca de filonul liric în majoritatea dar ºi a proastei strategii o punte între blazarea cotidianã creaþiilor sale muzicale inspirate didactice a profesorilor. Chiar ºi idealismul abscons ºi din poezia modernã, culminând, dacã mai fragmentatã, partea a inaccesibil. De altfel, autorul dupã ºtiinþa mea, cu oratoriul treia este, dupã opinia mea, cea puncteazã nu o datã de-a lungul Mirabila sãmânþã dupã Lucian mai apropiatã de adevãrata cãrþii dorinþa sa de a scrie un Blaga, dar ºi cu alte compoziþii literaturã. Aici întâlnirea cu roman, de a da un sens livresc simfonice. Interdependenþa e moartea are loc în spaþiul intim vieþii a cãrei consecinþã fireascã, dar nu necesar corelativã. al casei, prin intermediul tatãlui imediatã i se pare nesatis- Cu toate acestea, poezia lui autorului, devenit „o pãpuºã de fãcãtoare. În acest punct se Constantin Rîpã este o tentaþie de oase” (pag. 166). Iau astfel adunã (totuºi) o concluzie a virtuozitate gânditã altfel. Nu vine naºtere fragmente profunde ºi cãrþii, abil înfãºuratã în jurul în continuarea creaþiei lui muzicale, expresive, în special atunci când titlului: „Pentru cã numai aºa aº nu denotã, decât vag ºi incidental, personajul interacþioneazã cu fi în stare sã pun odatã punct ºi complementaritatea bãnuitã. mama. Partea a patra se mi-aº lãsa semnãtura, pardon, Poezia lui este un alt fel de a se compune din diverse mãscãrii autograful, pe lunga listã a înfrupta din harul imaginativ cu literare ale personajelor adunate morþilor mamei.” (pag. 313). care l-au înzestrat muzele. E, în jurul proiectului Biblioteca de Chiar dacã scriitura este fluidã poate, un fel de poezie finitã, (ca poezie. Tot aici, în conjuncþie cu ºi uºor de urmãrit, cred cã ceea sã parafrazez titlul unui volum de- hiperbolizarea detaliilor vieþii de ce o trage în jos sunt fragmentele al sãu care face trimitere, se pare, student, este versificat ºi un lung frecvente în care autorul îºi tocmai la aceastã delimitare), e ºi reuºit manifest pro literatura, exprimã fãrã perdea ura, revolta, parte conceptualizatã, desprinsã avându-l ca adresant pe cu- fãcând uz de un limbaj adesea din fluxul tainic existenþial, noscutul fracturist Marius Ianuº. insuportabil. Oricât ar fi de durã definitivatã, încheiatã ºi livratã în În fine, partea a cincea aduce în viaþa, literatura are, cred eu, rolul alt registru decât cel organizat pe atenþia cititorului, hâtru ºi ironic, de a o face digerabilã. Acesta portativul notelor. Ai impresia cã sistemul alambicat ºi pecinginos este ºi punctul de vedere al poezia lui, temporar opritã pe al comercializãrii cãrþilor di- autorului, exprimat mãcar prin pagina cãrþii, exhibã o captivitate dactice, sistem în care autorul activitatea proprie , dacã nu prin în vraja cuvintelor ca prag însuºi, ca angajat, este prins. În gestul conclusiv de la final. Din simbolic, nerecunoscut ca atare, mod curios, chiar dacã unul pãcate, spaþiile extinse, în care spre poezia infinitã a lumii, a dintre polii cãrþii este sexuali- primeazã licenþiosul retoric, sunetelor, a armonizãrilor trecute tatea, valoarea ei este dena- îneacã substratul onorabil al peste graniþe spaþiale ºi temporale. turatã, fiind împinsã mereu la cãrþii. Fãcând abstracþie de acest Tipul de lirism practicat de periferie, ca un soi de panaceu detaliu (substanþial totuºi în Constantin Rîpã se înscrie în indezirabil, dar necesar. Nici un construcþia romanului), un formula ludicã a autoreflexivitãþii pic de sentimentalism, nici urmã cristian are talent de prozator, are trase în game diferite, cu tentã de de rafinament în relaþiile cu o înclinaþie evidentã spre a obiectivare atentã în tratarea unor femeia, de parcã autorul ºi-ar povesti. Rãmâne sã îºi subþieze motive recurente, cu efecte de autodenunþa, fãþiº, misoginia. discursul, decantându-l de impersonalizare a discursului pe 73 alocuri. Între expozeul opulent Fapt cu care mã mândresc” suflet/ Regretele târzii/ Ale unei îmbrãcat în tropi, cu aparenþã (Poem). Cãlcând, precum alþi iubiri apuse. (În toamnã). Poezia austerã, ºi simplitatea liber inovatori din ultima generaþie, peste eroticã avanseazã adesea spre consimþitã a enunþului franc, morfologia pietrificatã, poetul se structura elipticã a portretizãrii în CÃRÞI poznaº uneori, poetul ºterge cu livreazã dezinhibat unui ethos oglidã, unde binomul: tu-eu apare, dezinvolturã barierele instalând, în popular empatizat ca atare ºi în cu suflu reiterat neoromantic, o manierã proprie, reþeaua creaþiile sale corale, dovedind alcãtuire tainic idealizatã, epuratã necontrafãcutã a comunicãrii ingeniozitate: „Mult mã latrã/ de concreteþe conjuncturalã: „În spontane, elocvente, revelatoare. Frunza latã/ ªi mã moare/ Frunza trupul oricãrei femei/ Zeul din Când nu se vrea grav ºi excesiv mare” (Vinovat codrului). Con- bãrbat/ κi vede nemurirea” (Etern) meditativ, versul lui gliseazã versiunea adverbului acasã ºi „În trupul oricãrui bãrbat/ Zeiþa armonios spre ºãgãlnicii nebãnuite, primeºte accentuate adâncimi femeie/ κi simte împlinirea” dovedind cã nu e lipsit de umor ºi intimiste (cãldurã sufleteascã, (Sens). Nu lipsesc suave sau delicatã ironie. stabilitate, echilibru): „Unde e persiflante comentarii lirice pe De pe poziþia unui drastic dirijor acasa ta/ Pe care ai mutat-o/ În marginea unor teme sau influenþe de opinii într-o „lume idealã”, poetul atâtea case/ Una mai strãinã ca livreºti (Blaga, Bacovia, Sorescu), rãbufneºte uneori patetic, alta?” (Acasa ta). Descifreazã, asimilate ºi tranzitate cu dezin- iconoclast, doborând cu virulenþã dezamãgit, înþelesul unor sintagme volturã orgolioasã ca beneficii tabu-uri. În volumul Poezii finite uzuale: „Când eram copil/ Mã evidente în exerciþiul personalizãrii întâlnim, de pildã, atitudinea întrebam: oare/ Unde este Apa discursului. Aºa apar rime simple, tranºantã a unui rebel de tip Sâmbetei/ Pe care se duceau/ Mai variaþiuni pe tema ploii ºi a „târgului romantic: „Nu-mi asum/ Nici un toate cele muncite/ De pãrinþii mei? întunecat”, ce revarsã peste pãcat originr!/ Cum adicã/ M-am (Apa Sâmbetei). Introduce proiecþii tristeþea bacovianã un iz mucalit: nãscut pãcãtos?/ Nici vorbã, am subiective în cadrul dorit obiectiv „Tocmai atunci când ploaia a stat/ fost pur/ Am fost nevinovat/ al pastelului: „Agonia prelungã/ A Muri Bacovia-necat/ Când ar mai Produs ceresc/ ªi încã mai sunt/ naturii în toamnã/ Mângâiatã cu fi putut trãi/ Ca sã mai scrie poezii/ Cãci tot ce am fãcut/ Era firesc,/ surâsuri de soare/ Furiºeazã în Despre un târg întunecat/ În care plouã ne-ncetat.” (Deplângere). Tentaþia nevinovatei ironizãri îl îndeamnã pe sensibilul, de altfel, peisagist, care este în multe locuri poetul, sã se deghizeze în virtual pastiºor al cliºeelor, provocându-i radicalismul ºi afiºând intran- sigenþa promovatã în formula propusã. Poetul îºi aduce aportul personal la impulsul general de deºablonizare a limbajului, expunând un ºirag de vorbe interogative întinse protector peste hãul existenþial presimþit, pentru a- ºi relua apoi, în final, tonul rãstit, ultimativ: „ Da..., voi ce cãscaþi gura la mine?/ Ce sã vã mai zic?/ Praful cosmic se depune peste tot/ ªi gata! (Vorbe). Producþia liricã a lui Constantin Rîpã cuprinde un ºir apreciabil de volume, dintre care amintesc: Îmbrãþiºarea mea, Joc de-a timpul, Neîncredere în cuvine, Reistorie. Între ele, un loc special îl ocupã aceste Poezii finite rãsfoite cu gândul cã ele nu aparþin nicidecum unui papinian om sfârºit, ci unui poet laborios, prolix, în plinã efervescenþã creatoare, afirmat la ºcoala clujeanã a poeziei logodite cu muzica, aflat la porþile receptãrii corecte pe care o meritã. 74 Bucle Adrian Þion spaþiu. Am devenit fani ai cãrþilot electronice?” a adus în discuþie Zilele Filo - o prezentare multe aspecte de realã actualitate în ceea ce priveºte nu doar ceea ce citim, ci ºi modul în care citim Mara Semenescu ca rezultat al suportului pe care Philo Days citim. Participanþii la dezbatere, pe lângã cei prezenþi în salã, au fost Într-un peisaj cultral extem de bazã de date unde urma sã i se Conf. Dr. Cãlin Teutiºan, manager ofertant, cãci la Cluj nu ne putem atribuie numele unui scriitor de librãrie Valentin Derevlean ºi plânge de absenþa unui program consacrat ºi s-ar fi prezentat la troc Marius Uzoni, Irina Drexler, Iulia al evenimentelor din domeniul cu o insignã care sã-i marcheze Rãdac, Mara Semenescu ºi ªtefan literar, se simþea totuºi absenþa unei noua identitate – prilej care ar fi Baghiu, doctoranzi, masteranzi sau prezenþe active a studenþilor de la fost, cu siguranþã, un moment studenþi ai facultãþii. Litere care, sub egida unui spirit de inedit de descoperiri reciproce. În ansamblul lor Zilele Filo colectiv, sã creeze un context Sesiunile conturate în jurul cãrþii reprezintã un eveniment care, menit sã îi aducã aproape, sã ca obiect au fost completate de sperãm noi, va fi doar începutul stârneascã discuþii ºi sã îi evenimente orientate, spre unei lungi serii de ateliere, lansãri promoveze. Organizate de cãtre exemplu, cãtre trecutul facultãþii. de carte, dezbateri ºi întâlniri redacþia Filograf ºi de Consiliul Cum ar fi fost sã cunoaºtem un organizate în jurul cãrþilor de cãtre Studenþilor Facultãþii de Litere, cele profesor de odinioarã pe care altfel ºi mai ales pentru studenþii de la trei zile dedicate studenþilor de la nu am avea ocazia sã-l întâlnim la Litere din Cluj. Ca o notã finalã nu Litere, un proiect gândit de curs sau la seminar? La aceastã putem decât sã onorãm iniþiativa masteranda la Studii Literare întrebare a rãspuns întâlnirea cu organizatorilor, în jur de 20 de Româneºti Andreea Coroian, au Prof. Univ. Dr. Ion Pop. Viitorul i-a studenþi harnici ºi plini de rãspuns tocmai acestei lipse. interesat în egalã mãsurã pe cei entuziasm – cei care au fost Evenimentele care au avut loc de la Filograf, a se nota în acest prezenþi la întâlniri pe tot parcusul pe parcursul a trei zile, din 11 pânã sens prezentarea facultãþii ºi celor trei zile, cei care ne-au pe 13 decembrie, au fost dintre cursul demonstrativ organizate provocat sã participãm la discuþii cele mai diversificate. Au avut loc pentru elevii de liceu ºi mica ºi cei care ne-au convins cã, într- prezentãri de carte, dar nu numai prezentare de potenþiale profesii ale adevãr, la Literele clujene existã o ale profesorilor de la Litere absolventului de litere. Nu în ultimul comunitate. (Corin Braga cu Les Antiutopies rând, dezbaterea „Cartea – loc în classiques, Ioana Bot cu Eminescu explicat fratelui meu, Mihaela Ursa ºi al sãu Eroticon, tratat despre ficþiunea amoroasã ºi Sanda Cordoº, Lumi de cuvinte. Reprezentãri ºi identitãþi în literatura româneascã postbelicã), ci ºi ale studenþilor sau ale doctoranzilor care au publicat în 2012 (amintim aici volumul colec- tiv coordonat de Ruxandra Cesereanu, Poveºtile Duniazadei, ale sclavei sale Raºazada ºi ale regelui ªahzaman, volumul de poezii Extazul Sfântului Markon de Marius Conkan ºi Lovitura de cap de Alex Vãsieº). Printre manifes- taþiile dedicate cãrþii s-au regãsit ºi nelipsitele lansãri, de data acesta fiind vorba de ambiþiosul roman- document al Florinei Ilis, Vieþile paralele, ºi de ultimul roman al lui Filip Florian, Toate bufniþele. Ideea trocului de cãrþi a avut, din pãcate, mai puþin succes în rândul studenþilor, deºi formatul gândit a fost cât se poate de original. Oricine avea o carte de oferit la egetal V schimb trebuia sã se înscrie într-o 75 Originea Saloanelor. O istorie subiectivã constantã, control periodic, restaurare etc. Acest scurt plonjon în timp Salonul de iarna al medicilor- iniþiat pentru a „sonda rãdãcinile unei relaþii durabile”… cu Pictura, cu opera medicului ºi microbiologului Ion Þuculescu, ºi, nu în ultimul rând, cu Saloanele AARTE VIZUALE editia 42/2012 dedicate picturii practicate de medici – pare a antrena aici, alte Livius George Ilea inevitabile „bucle temporale”. Sinuoasã, aventura îºi are The Winter Saloon of Doctors 42 th edition/2012 începutul „consemnat de presa Despre Saloanele medicilor se în aproape, am aflat cã Doamna oficialã a vremii” în anul 1925, odatã vorbea în familia mea (incluzând însoþea expoziþia itinerantã a cu cea dintâi expoziþie a „pictorului de-a lungul generaþiilor ºi medici soþului ei, de curând dispãrut, ºi cã diletant Ion Þuculescu”, în vârstã clujeni) încã de la începutul urma sã plece a doua zi dimineaþa de numai cincisprezece ani, alãturi acestora. Aducerile-mi aminte se la Timiºoara cu trenul. Era, deci, ºi de ªerban, fratele sãu mai mare ºi leagã, însã, de unul dintre acele „ultimul tren” pentru mine pentru a de pictorul A.D. Hagiu, în sala de rare momente, când trãieºti aprofunda recenta mea relaþie cu recepþii a Palatului Administrativ al sentimentul cã destinul tãu se aceastã nouã „poartã de lume”. judeþului Dolj, din Craiova. Cu toatã intersecteazã, la limita miracolului, Brusc, am întrebat-o, cu inima pasiunea ºi înzestrarea sa naturalã cu un anume fapt de viaþã, unic, strânsã, cu glasul tremurat de pentru picturã, sub presiunile irepetabil, menit sã te marcheze curajul nebun ºi impietatea pe care familiei (cel mai probabil paterne) decisiv, dincolo de barierele sale mi se pãrea cã o comiteam atunci: foarte tânãrul Ion Þuculescu se temporale ori de aura personajelor „E de vânzare acest tablou?” orienteazã cãtre o carierã în ºtiinþe implicate ... Doamna Þuculescu privi amuzat- pozitive, optând pentru o clasã de Cutreierând – într-una din verile îndureratã acel copil cu pantaloni „real” la Liceului „Carol I”, ºi urmând fierbinþi ale copilãriei, aproape scurþi ºi teniºii rupþi, ºi apoi, cursurile Facultãþii de ªtiinþe abandonatã, undeva, prin tainiþele lãsându-se parcã atrasã în mrejele Naturale (absolvite în 1936), ºi memoriei – sãlile fãrã vizitatori ale unor difuze aproximãri, întrebã cu apoi Medicina (absolvitã în 1939). Muzeului de Artã clujean, în un ton neutru: „Dar, pãrinþii tãi, sunt Deºi pãstreazã, iniþial, legãtura cu cãutarea unui partener de joacã ce doctori?” „Da, Mama e medic artele frumoase continuând sã ia, se dovedea a fi cu totul de negãsit, primar ºi… dar ºi Tata e doctor… sporadic, lecþii particulare cu m-am oprit subit sub imperiul în drept”. „Aºa, deci!” se lãmuri Eugen Ciolac, frecventând ºi iminenþei unei revelaþii. Ceva Doamna, minunându-se „diplo- atelierele unor artiºti precum anume mã oprise din galopul matic” ºi pãrând a gândi cã, cel mai Eustaþiu Stoenescu, Freda frenetic, cvasi-iconoclast, ce isca probabil, era vorba despre o familie Tribalsky ori Gh.Teodorescu- împrejur misterioase ecouri ºi de colecþionari, care, ºi din Romanaþi, Þuculescu se dedicã, umbre amplificând resursele solidaritate de breaslã, doreau s-o pentru tot restul vieþii – cu excepþia acestui inedit, prefigurat „spaþiu de ajute. Nu vânduse mai nimic, iar anilor de rãzboi, când funcþio- joacã”. Acel „ceva” m-a fãcut sã Muzeul îi achiziþionase, parcã, neazã, cu deplinã devoþiune ºi înþeleg, în mai puþin de o fracþiune douã lucrãri, cât sã-ºi plãteascã profesionalism, ca medic de rãzboi de secundã, cã, într-adevãr, mã transportul pânã la proxima – muncii de microbiolog, fiind întâlnisem cu (supra)realitatea destinaþie. Preþul era cam cât un cercetãtor în cadrul Academiei Picturii. De mari dimensiuni, pânza salariu mediu lunar, iar eu aveam Române ºi ºef de lucrãri la Spitalul lui Þuculescu se impunea privirii deja aproape trei sferturi din banii Brâncovenesc. Cu toate acestea, prin vigoarea cromaticã nemai- necesari, strânºi, iniþial, pentru o prin 1936 reia, cu incredibilã întâlnitã, o forþã hipnoticã iradiind râvnitã bicicletã „Diamant”... iar perseverenþã ºi îndârjire, în timpul din cele trei reprezentãri totemice/ pentru restul mizam pe o mãtuºã pe care nu ºi-l dedicã profesiei ori „troiþe” magice, modelate aproape excentricã, ºi singurã, care mã familiei, „munca la ºevalet”, sãlbatic, cu pastã densã, rugoasã, adora... Printr-un întreg lanþ cauzal niciodatã pe deplin abandonatã, în culori primare, simbolizând, – al înlãnþuirii unor mici întâmplãri încurajat fiind ºi de soþia sa, Maria, dupã cum încerca sã-mi explice potrivnice, tranzacþia, totuºi, nu care îi spunea mereu cã este „un abordându-mã cu delicateþe ºi s-a mai efectuat. Din fericire! Nu mare colorist” ºi cã ar fi putut vizibil miºcatã de emoþia ce m-aº mai fi despãrþit niciodatã de deveni, „un Van Gogh al pesemne mi se citea pe chip, captura mea, iar aceasta, din României”. Picteazã „ca un doamna Maria, vãduva autorului pricina pastei groase, a calitãþii posedat” (cf. Petru Comarnescu), tabloului ce mã þintuise locului; erau culorilor din acea perioadã, animat de un spirit faustic, „vârstele omului”: albastrul – necesita condiþii de conservare comburant, în pofida vremurilor copilãria, roºul – maturitatea ºi deosebite pe care eu nu le-aº fi tulburi ºi a reacþiilor adverse ce 76 galbenul – bãtrâneþea. Din aproape putut onora: umiditate, temperaturã mijeau la orizont, asumându-ºi la cele mai înalte cote aceastã spontan, irepresibil, ºi, pare-se, de medical ori cel de creaþie plasticã „secundã vocaþie”. Nu-ºi duratã, faþã de fenomenul artistic. nu mai sunt preþuite, nu-ºi mai abandoneazã penelul nici în Sensibilizat de opera „uriaºului gãsesc locul în Cetate. Dimpotrivã, deceniul „vremurilor de rãzboi”, pictor postbelic contemporan”, iatã! Cetatea îºi are medicii ei artiºti vernisând, între 1938-1947, nu mai recunoscut, cu surprindere, ca ºi artiºtii ei medici, pe care îi aduce puþin de ºapte expoziþii personale atare, de cãtre Occident – împreunã, cu fiecare nou Salon de (prima sa „personalã” fiind România fiind reprezentatã la iarnã, alãturându-le un public organizatã în anul 1938). În primii Bienala de la Veneþia, din anul entuziast: confraþi din varii domenii ani ai „stalinismului dâmboviþean”, 1966, prin optzeci de pânze medicale/artistice, colecþionari de AARTE VIZUALE fiindu-i interzis sã expunã în public, semnate Ion Þuculescu – ºi, cu artã ºi galeriºti, istorici ºi critici, organizeazã totuºi, în 1956, o siguranþã, impulsionat în mod ziariºti, poeþi ºi filosofi, potentaþi expoziþie în propria locuinþã. decisiv de imensul succes, chiar politici ºi „oameni cu stare”, ºi nu Ulterior expune în cadrul dacã postum, al acestui mare artist în ultimul rând, tineret (mai mult ori Saloanelor oficiale, însã, fãrã prea provenit din rândurile celor dedicaþi mai puþin) studios, însã cu mare ecou. Mãcinat de o boalã medicinei/microbiologiei, mediul aplecare cãtre „belle arte”. necruþãtoare, Ion Þuculescu se medical clujean a reacþionat Vernisatã pe 16 octombrie, ora stinge din viaþã, în 1962, prompt iniþiind Salonul de iarnã al 13:00, la Muzeul de Artã clujean, marginalizat, necunoscut publicului medicilor. Rectorul de atunci, Prof. prilej cu care a fost lansat ºi un larg ca pictor, neînþeles chiar ºi de dr. Octavian Fodor, notoriu Catalog retrospectiv*(pentru mulþi dintre colegii de breaslã, colecþionar de artã, alãturi de ultimele cinci ediþii), cea de-a având, însã, o acutã conºtiinþã a tânãrul asistent de atunci, Prof. dr. patruzeci ºi doua ediþie** a valorii propriei opere artistice ºi un Dumitru Dumitraºcu (el însuºi un Saloanelor se înscrie în orizontul/ imens regret cã nu o poate împãtimit slujitor al penelului) au orizontalitatea prolificã, eclecti- continua: „Vreau sã las þãrii o operã început sã scrie, sub semnul unei cã a unui post-modernism asumat, care s-o cinsteascã. Cred cã am opere artistice cu totul speciale, favorizând un imaginal caleidos- izbutit sã înfãptuiesc câte ceva, implicând suflarea comunitãþii copic, accentuat de diferenþele de dar nu e destul. Acum îmi vãd mai artistice ºi intelectuale a urbei, generaþie, de opþiunile personale de bine drumul. Trebuie sã dezvolt ºi istoria unui proiect socio-cultural viziune ºi limbaj plastic, ºi, în sã desãvârºesc ceea ce ºtiu. Aº ce se întinde, cu succes, pânã subtext, de situarea vis-à-vis de mai avea nevoie de câþiva ani...” – astãzi. praxisul artistic propriu-zis. mãrturisea artistul pe patul de Asumându-ºi un statut diferit de Importante sunt în economia suferinþã (cf. George Radu cel de consumatori de artã, fie de expoziþiei ºi accesul autorilor la Bogdan). elevaþi connoisseurs ori de informaþia semnificativã în Desprinzându-se parcã de Mecena ai „necãjiþilor” plasticieni domeniul artelor vizuale, precum destinul celui ce a creat-o, opera clujeni, medici de realã vocaþie ºi meridianul pe care aceºti medici- picturalã þuculescianã îºi începe artisticã din urbea clujeanã cât ºi artiºti îºi desfãºoarã „munca de propria „viaþã”, potenþialul din multe alte oraºe ale þãrii se atelier” – cei activi pe alte meleaguri insurgent, deschiderea cãtre manifestã în cadrul nou creat, ca având o viziune/motivaþie sensibil „altfel” proiectând-o pe o traiectorie pasionaþi practicanþi ai artelor diferitã. neaºteptatã, în contextul relativei frumoase, la Salon expunând, Alãturi de medici-pictori ce, relaxãri cultural-ideologice dupã cum ne informeazã deja, au în urmã o „istorie” experiate de societatea româ- curatoarea/amfitrioana expoziþionalã, uneori, de invidiat neascã în perioada de incipit a evenimentului –doamna dr. Laura chiar ºi de unii plasticienii cu studii ascensiunii ceauºiste (conse- Poantã – „de-a lungul celor 42 de universitare „de specialitate”, cutivã morþii lui Gh. Gheorghiu- ediþii, […] picturã, graficã, expun ºi un numãr deloc de ne- Dej); astfel, în 1965, se deschide sculpturã, fotografie, artã glijat de participanþi în premierã, la Sala Dalles o primã mare decorativã 275 de medici ºi marea lor majoritate aparþinând expoziþie retrospectivã Ion farmaciºti din toatã þara, de la Cluj- „cyber-generaþiei”, a cãror pre- Þuculescu, itineratã apoi în marile Napoca ºi Bucureºti la Baia Mare, ferinþe se îndreaptã, în speþã, oraºe ale României, cu impact atât de la Timiºoara la Iaºi ºi Oradea, cãtre fotografie ori cãtre noile la publicul larg cât ºi la cel „de de la Braºov la Galaþi ºi Sibiu..” media, atraºi de accesibilitatea, specialitate”. Chiar dacã omenirea în spectacularul ºi facilitãþile Ajungând ºi pe simezele ansamblul ei nu a devenit, odatã prelucrãrii imaginii asistate de Muzeului de Artã clujean, expoziþia cu progresul civilizaþiei, nici mai computer. înlesneºte – pentru cã pãstrez sãnãtoasã, nici mai fericitã, cu Refuzând un statut de convingerea cã oricum s-ar fi toate strãdaniile medicinei – Sonntagmahler, medicul-artist produs – momentul privilegiat al precum, pe bunã dreptate, puncta autentic se identificã/remarcã prin întâlnirii acelui copil care eram cu oarecând, într-un interviu, prof. dr. febrilitatea ºi pasiunea demersului forþa fascinatorie a pânzelor lui Dumitru Dumitraºcu –, ºi, am putea plastic, deseori „performând” Þuculescu, cu înseºi Ielele Picturii adãuga, în pofida nenumãratelor contra-cronometru, ori arzând izvorâtoare de camilpetresciene opere de artã cãrora, în timp, le-a etapele „uceniciei” cu scopul (mai trãiri, trezindu-mi un interes dat naºtere, nu înseamnã cã actul mult ori mai puþin) declarat de a- 77 ºi apropria o zonã personalã, dr. Laura Poantã a ºi întreprins deja Note: privilegiatã, de autoexprimare ºi primii paºi pentru iniþierea unei * Catalog retrospectiv 2007-2012, redactor dr. Laura Poantã dezvoltare stilisticã. Intensitatea promovãri internaþionale de **Expozanþii la actuala ediþie, în ºi sinceritatea trãirii îi conferã, în perspectivã; poate cã azi, ordine alfabeticã: Cristian Abrudan, genere, un statut de perpetuu comunitatea medicalã autohtonã/ Gabriela Abrudan, Anita Barcau, iubitor, sensibil ºi avizat amator de europeanã ar putea gãsi Valentina Bâlc, Otilia Bugnariu, Aurelia Chiºu, Tatiana Cibiºescu, George artã, despãrþindu-l ireversibil de mijloacele, fondurile necesare Claudiu Ciorogan, Liviu Coman, Milena impostura neconvingãtoare ºi finanþãrii unor proiecte destinate Coros Korosi, Onisifor Craiovan, Vladimir AARTE VIZUALE ignobilã a diletantului preþios, ºi, acestor medici-artiºti dedicaþi: Dobre, Iosif Dugeniuc, Dumitru Dumitraºcu, Ioan Alexandru Florian, nu rareori, aceste calitãþi dublate expoziþii, workshop-uri, scurte Maria Magdalena Hossu, Alexandra de eforturi pe mãsurã ºi cãlãtorii de studii – sã nu uitãm, Iancu, Iliana Ignat, Eniko Kun, Georgina materializate prin reprezentative/ Ion Þuculescu a vizitat mare parte Lupu, Viorel Lupu, Bogdan Man, Teodora valoroase expoziþii personale îl din þãrile europene relevante Mãrginean, Radu Andrei Moga, ªtefania Motocu, Adrian Munteanu, Alexandru introduc în cercurile „profesio- pentru evoluþia artelor vizuale; Munteanu, Mircea Munteanu, Laura G niºtilor”. poate cã azi, solidaritatea de Munteanu, Georgeta Mutuleac, Mircea Poate cã azi – de ce nu ? – a breaslã va avea un cuvânt de Nãstase, Diana Orza, Olga Pavel, Laura sosit momentul pregãtirii terenului spus, pentru ca aceºti medici Poantã, Diana Luana Popovici, Laura Potop, Josef Racz, Maya Rotaru, Stelian pentru descoperirea „noului minunaþi sã-ºi poatã împlini „visul Sabo, Silviu Sfrângeu, Weber T Maria, Þuculescu”, iar inimoasa curatoare de negrãit”. Kati Zoltan.

Spirale ale memoriei 78 MUZICÃ O seara a povestilor de iubire

Georgiana Fodor An evening of romance

Muzica nu este frumoasã, ea interpretatã mai rar pe scenele integrat în atmosfera lucrãrii. este adevãratã”. Aceastã frazã a româneºti, o lucrare dificilã de o În Romeo ºi Julieta am putut lui Sergiu Celibidache sintetizeazã frumuseþe rarã. Versurile primelor admira contraste dinamice ºi admirabil natura legãturii dintre om trei lieduri îi aparþin lui de Hermann afective foarte bine realizate. ºi muzicã. Universul afectiv uman Hesse (Früling, September ºi Beim Fiecare parte a suitei a fost o reacþioneazã la muzicã în mod Schlafengehen), iar ultimul lied a surprizã plãcutã. Cât de important direct, iar momentele rare de fost inspirat de minunatul poem al e rolul dirijorului! De atâtea ori, dupã alchimie, de perfectã convergenþã lui Joseph von Eichendorff, Im concerte, persistã un sentiment de a sensibilitãþilor celor implicaþi în Abendrot, care înfãþiºeazã neîmplinire cauzat de comoditatea actul muzical, au asupra sufletului parcursul a douã suflete unite interpretãrii. Iatã cã posibilitãþile de impactul unui mister divin. pentru totdeauna, dincolo de a depãºi aceastã comoditate În seara de 8 februarie moarte. Irina Iordãchescu a existã, potenþialul acestei Filarmonica a propus un program impresionat prin expresivitate ºi orchestre este foarte mare. inspirat de marile poveºti de iubire: prin diversitatea coloristicã. Am sã mã abþin de la orice Richard Wagner - Preludiu ºi Controlul sãu asupra fiecãrei criticã fiindcã impresia pozitivã a Moartea Isoldei din opera Tristan inflexiuni ale vocii este admirabil. fost mult prea puternicã. Nu pot ºi Isolda, Richard Strauss – Vier Colaborarea cu orchestra a fost decât sã-mi doresc sã existe din letzte Lieder ºi Serghei Prokofiev foarte bunã ºi trebuie sã amintesc ce în ce mai multe concerte de o – Selecþiuni din Romeo ºi Julieta. aici solo-ul Anei Török din Beim astfel de þinutã, de care sã se La pupitrul orchestrei s-a aflat Schlafengehen, atât de bine bucure un public tot mai numeros. maestrul Gheorghe Costin, dupã o prea lungã absenþã de pe scena clujeanã, iar solista liedurilor de Strauss a fost soprana Irina Iordãchescu. Nu întâmplãtor am început cu vorbele lui Celibidache. Au existat în acest concert momente în care comuniunea dintre dirijor, solistã, muzicieni ºi public a fost totalã, efectul fiind unul extraordinar. Atât la Wagner cât ºi la Richard Strauss profunzimea poeticã ºi filosoficã a muzicii este foarte mare ºi doar o viziune pãtrunzãtoare îi poate revela adevãratele dimensiuni. Gheorghe Costin este un dirijor care captiveazã încã de la primul gest, având o forþã interioarã care atrage dupã sine fiecare muzician al orchestrei. Preludiul ºi Moartea Isoldei au fost foarte inteligent construite, reuºind sã transmitã auditorului senzaþia clarobscurului emoþional atât de tipic wagnerian. S. Giorgio Vier letzte Lieder este o lucrare 79 In memoriam internaþionale ºi cu inovaþii brevetate în tehnica filmãrilor speciale. I s-a mai reproºat, ºi nu doar Sergiu Nicolaescu lui, caracterul propagandistic al CINEFIL(M) filmelor, subordonate ideologiei Pavel Azap comuniste, deformarea unor adevãruri istorice. Deºi adevãratã, Despre Sergiu Nicolaescu (13 în contextul epocii în care a fost acuza este ºubredã. Pe de o aprilie 1930, Târgu Jiu – 3 ianuarie realizat, dupã cum Nemuritorii parte, nu mergem, sau nu ar trebui 2012, Bucureºti) s-a scris/spus (1974) este o „micã bijuterie”, dupã sã mergem la cinema pentru a mult ºi de toate. Adulat, de cum scria D.I. Suchian, a filmului învãþa istorie. (Sarcina învãþãrii spectatori în primul rând, pânã în de aventuri românesc. Nici pe corecte a istoriei ar trebui sã revinã 1989, a fost contestat vehement, teritoriul filmului „serios” nu stã în primul rând ºcolii. Dar asta ignobil uneori, dupã – atât pentru chiar rãu, dacã ne gândim la Atunci presupune un sistem educaþional filmele cât ºi pentru opþiunile sale i-am condamnat pe toþi la moarte coerent, gândit în perspectivã, nu politice. ªi semnatarul acestor (1972, ecranizare dupã nuvela o improvizaþie care se conduce rânduri l-a „amendat” pentru Moartea lui Ipu de Titus Popovici) dupã principii formale ºi de peliculele tot mai slabe, tot mai sau Osânda (1976, adaptare dupã conjuncturã.) În al doilea rând, desuet egocentrice realizate în romanul Velerim ºi veler Doamne manipularea ideologicã nu este o ultimele douã decenii. Dar am de Victor Ion Popa). „Ambiþiile cu invenþie comunistã, cinematograful încercat sã subliniez de fiecare pretenþii intelectuale” îi joacã însã occidental, în speþã cel american datã faptul cã Sergiu Nicolaescu feste în Ultima noapte de dragoste – modelul lui Sergiu Nicolaescu –, cel de acum este cel care (1980), transpunere cinemato- a aplicat-o ºi o aplicã cu dezamãgeºte, nu cel din trecutul consecvenþã ºi cu succes. De copilãriei ºi adolescenþei mele, ºi partea cealaltã a (fostei) Cortinei a multor altora, care coincide cu de Fier, cu excepþia marii cine- afirmarea sa spectaculoasã. Nu matografii sovietice, restul cine- cã nu ar fi fost semne de slãbiciune matografiilor socialiste nu au ºi în filmele predecembriste, dar nu marcat succese propagandistico- i se poate nega importanþa în ideologice notabile. adaptarea unor genuri sau Revenind la ultima parte a subgenuri ale cinematografului creaþiei lui Sergiu Nicolaescu, la comercial la condiþiile dâmbo- ultimele douã decenii, vãdit debilã, viþene: „În anii ’70 demonstreazã o chiar ºi atunci am avut sentimentul realã voinþã de a-ºi însuºi tehnici cã mã aflu în faþa unui monument narative ºi de montaj preluate din (care monument, e drept, se cinematograful american comercial graficã mai mult decât superficialã autosabota, involuntar, dar majo- pe care le aplicã filmelor sale de a romanului Ultima noapte de ritatea covârºitoare a regizorilor acþiune ºi suspans. Este genul pe dragoste, întâia noapte de rãzboi români cu statut solid înainte de care îl stãpâneºte cel mai bine; al lui Camil Petrescu, sau, ºi mai 1989 au „procedat” la fel). N-am ambiþiile sale, însã, se îndreaptã „acut”, în Orient Express (2005, putut înþelege atitudinea unor critici spre filmul cu pretenþii intelectuale, adaptare dupã romanul Prinþul de de film ºi a unor simpli cronicari „de iar recunoaºterea sa oficialã se Tudor Teodorescu Braniºte). serviciu” care l-au desfiinþat datoreazã superproducþiilor Am fi nedrepþi ºi dacã am totalmente, contestându-i, cu urã istorice.” (v. Cristina Corciovescu, ignora rolul important jucat în uneori, orice urmã de talent, orice Bujor T. Rîpeanu, Dicþionar de impunerea unor actori, Amza merit, anulându-i pur ºi simplu locul cinema, Bucureºti, Ed. Univers Pelea fiind exemplul cel mai important într-o dreaptã istorie a Enciclopedic, 1997, p. 319) edificator (a se vedea Dacii, Mihai filmului românesc. Faptul cã, Dacii sau Mihai Viteazul, Viteazul, Atunci i-am condamnat profesional, ºi-a pierdut „uzul primele sale lungmetraje, având pe toþi la moarte, Osânda). Dupã mãsurii”, cã a ieºit din scenã altfel premiera în 1967 repectiv 1971, cum nu putem ocoli nici faptul cã de cum a intrat (a intrat triumfal), nu impun un regizor capabil sã lui i se datoreazã înfiinþarea ºcolii îndreptãþeºte radicalismul de dirijezeze mase mari de oameni ºi de cascadori din România, ani operetã al contestatarilor lipsiþi de sã nu se piardã în hãþiºurile buni una dintre cele mai nuanþe ori chiar de minime informaþii naraþiunii. (Nu trebuie ignoratã aici performante din Europa. Strict în domeniul cinematografiei, a celei nici valoarea scenariilor lui Titus profesional, ca regizor, se uitã, sau române cel puþin. Popovici.) De asemenea, serialul pur ºi simplu nu se ºtie faptul cã Este indiscutabil faptul cã fãrã cinematografic de aventuri poliþiste Sergiu Nicolaescu, înainte de a Sergiu Nicolaescu filmul românesc având drept „episod pilot” Cu trece la filmul de ficþiune, a fost un ar fi arãtat altfel. ªi nu mai bine... mâinile curate (1972) este vi- foarte important documentarist, cu 80 zionabil ºi azi, evident plasându-l filme premiate la festivaluri ≠ Leone de a crea atmosferã, o atmosferã atât de pregnantã, încât baieti rai si multe Împuscaturi dominã atât plotul, cât ºi FILM personajele. Cuvintele sunt aspre, (Câte ceva despre westernul spaghetti) puþine ºi pline de miez. Eroul cu privirea rece, tãioasã, nu pare a fi Raul Popescu nici bun, nici rãu. Oportunist, nu ezitã totuºi sã facã un bine atunci Bad Boys and a Lots of Shotguns – On Spaghetti Western când se iveºte ocazia. Acest tip de personaj a fost ilustrat pentru Django Unchained al lui saxon Karl May, creatorul unor prima datã în Per un pugno di dollari Quentin Tarantino va avea pre- personaje ca Winnetou sau Old de tânãrul pe-atunci Clint miera, pare-se, în decembrie 2012, Shatterhand, primul scriitor Eastwood. I-a ieºit atât de bine, dar trailer-ele au fost lansate încã european ale cãrui romane western încât personajul sãu, the Man with din varã, curiozitatea fanilor, ºi nu au devenit imediat bestseller-uri. No Name, a devenit unul numai a lor, atingând între timp Astfel, nu-i de mirare cã emblematic, reluat în numeroase cote paroxistice. Deja se ºtie cã westernurile spaghetti au fost pelicule spaghetti. Lui Clint Django Unchained face parte dintr-o precedate de o serie de filme dupã Eastwood i-au urmat alþi americani, serie de westernuri spaghetti scrierile acestui romancier cu actori de western care iniþial au iniþiatã în 1966 de Django-ul lui evidente înclinaþii mitomane, serie refuzat ofertele lui Sergio Leone, ºi Sergio Corbbuci. De aceea, în care a impus nume ca Pierre Brice aici mã refer la nume ca Henry speranþa cã astfel aºteptarea ne sau Lex Barker, un actor, iatã, Fonda, Charles Bronson, Lee van va fi mai cu folos, sã vedem, pe american. Regizorii de western Cleef, James Coburn, Eli Wallach. scurt, cam despre ce e vorba în spaghetti vor recurge deseori la genul readus la viaþã de Tarantino, acest truc, ºi anume vor include Apogeul: Viva la revolución! acest twisted dude al cinemaului. în peliculele lor, din dorinþa de Am putea înscrie perioada de Probabil cã nu am fi vorbit autenticitate, actori americani. Din apogeu a westernului spaghetti despre westernul spaghetti dacã acelaºi motiv, unii actori italieni vor între anii 1966 ºi 1970, o perioadã în America anilor 50 ai secolului opta pentru pseudonime ame- plinã de pelicule dacã nu bune, trecut nu ar fi existat intruziunea ricane, cum a fost ºi cazul lui Mario mãcar interesante. Sergio Leone agresivã a televiziunii în viaþa Girotti, aka Terence Hill. Ieºind din e ºi el prezent cu antologicul C’era americanului de rând. Cow-boy-ii, aria literaturii, dar ºi a continentului una volta il West (Once Upon a eroii preferaþi ai Americii, s-au mutat european, dacã ar fi sã numesc un Time in the West, 1968). Henry cu tot cu cai, pistoale ºi ºei în regizor cu o anume influenþã Fonda ºi Charles Bronson sunt cei filmele de televiziune. Drept asupra westernului italian, l-aº doi protagoniºti ai peliculei mai-sus consecinþã, marile studiouri nu au numi pe John Huston, cu referire numite, o poveste tipic americanã, mai investit în westernuri. Pur ºi la o anume peliculã a sa, The spusã în modul tipic italienesc. Din simplu nu mai renta. În atare Treasure from Sierra Madre nou, personajele sunt, la început, situaþie, westernul de cinema ºi-a (1948). Dar în mod sigur unul dintre echivoce, urmând ca, pe parcurs, gãsit refugiul într-o þarã de peste strãmoºii westernului spaghetti e ele sã acumuleze o anume ocean, mai exact în Italia - o de gãsit în Japonia - e vorba de consistenþã eticã. Miºcãrile sigure, strãmutare puþin surprinzãtoare, în Yojimbo (1961) a lui Akira privirile dure, peisajul arid, muzica mãsura în care sãrãcia oamenilor Kurosawa, peliculã decisivã nu lui Ennio Morricone creeazã o ºi ariditatea þinutului din sudul Italiei numai în cariera lui Sergio Leone, atmosferã ireproºabilã, asigurând aminteau de cadrul poveºtilor cu dar ºi în naºterea westernului cadrul evolutiv al personajelor. piei roºii ºi pistolari neîntrecuþi. De spaghetti aºa cum îl ºtim noi C’era una volta il West este ajutat asemenea, în sudul Italiei se afla astãzi. Per un pugno di dollari (A ºi de o uverturã memorabilã: un ºi Cinecittà, faimos studio în care Fistful of Dollars, 1964), Per grup de trei pistolari aºteaptã într- s-au turnat numeroase filme qualche dollaro in più (For a Few o garã pustie; plictisiþi, îºi gãsesc americane, unele de un succes Dollars More, 1965) ºi Il buono, il câte ceva de fãcut: unul, deranjat incontestabil, ca Ben-Hur sau Quo brutto, il cattivo (The Good, the Bad de o muscã, o prinde în þeava Vadis, dar în care au activat ºi and the Ugly, 1966), arhicu- pistolului; un altul, deranjat de apa regizori de seama lui Fellini. Tot aici noscutele epopei semnate de care picurã de pe tavan, îºi au fost produse ºi westernurile nonºalantul Sergio Leone, au fost, aranjeazã pãlãria. În ceea ce spaghetti. fãrã doar ºi poate, niºte priveºte violenþa din westernurile Dacã ar fi sã cãutãm un deschizãtoare de drumuri, au spaghetti, nu Sergio Leone este cel strãmoº european al westernului stabilit standardele genului ºi au care deþine întâietatea, ci un alt spaghetti, nu l-am gãsi, aºa dupã triumfat în ciuda riscurilor nu mici Sergio, Sergio Corbucci. Dar nu cum s-ar putea crede, în Italia, ci ºi nu puþine asumate de regizor ºi numai prin violenþa peliculelor sale în Germania, ºi nu greºesc cred echipa sa. Probabil marele secret s-a evidenþiat acest regizor, ci ºi numindu-l aici pe romancierul a constat în iscusinþa lui Sergio prin unele inovaþii. În Il grande 81 silenzio (The Great Silence, 1968), Gringo din El chuncho, quien capitalist, dorinþa de îmbogãþire prin de exemplu, avem zãpadã, multã sabe? (A Bullet for the General, r. exploatarea celor sãraci etc. Este FILM zãpadã, o chestie oarecum atipicã Damiano Damiani, 1966), nu surprins, de asemenea, ºi spiritul filmelor western. Avem ºi un înþelege defel - sau, mai bine spus, ezitant al miºcãrii revoluþionare personaj mut, lucru datorat nu poate accepta - devierile care devine, dupã cum era ºi de actorului Jean Louis-Trintignant idealiste ale conducãtorului trupei aºteptat, de o cruditate absurdã, care a acceptat sã joace in film de revoluþionari care alege sã nejustificatã. Din aceeaºi categorie doar dacã nu va trebui sã înveþe rãmânã într-un sat uitat de lume socio-politicã a westernului replici. ªi, nu în ultimul rând, pentru a-i apãra pe sãraci de spaghetti mai fac parte, de Corbucci, în acelaºi Il grande trupele guvernamentale. În al exemplu, ºi Compaòeros, peliculã silenzio, îºi omoarã protagonistul, doilea rând, avem, iatã, tenta vãdit aparþinând aceluiaºi Sergio ºi nu oricum, ci într-un mod umilitor socialã a peliculei. Il mercenario, Corbucci, ºi Giù la testa (A Fistful – asta pe lângã faptul cã deºi nu este pelicula care a iniþiat of Dyanmite, 1971), o bijuterie personajul negativ, interpretat de sub-curentul politico-social în “revoluþionarã” marca Sergio Klaus Kinski, ucide o mulþime de westernul spaghetti, aceastã Leone. Aceastã tendinþã se va nevinovaþi ºi scapã nevãtãmat din onoare revenindu-i probabil filmului domoli dupã 1971-72, moment în toatã afacerea, ba chiar ºi cu semnat de Damiano Damiani El care westernul spaghetti intrã într- câþiva dolari în plus. În 1966, chuncho, quien sabe? – întâietate o fatalã perioadã de declin. înaintea lui Il grande silenzio, contestabilã totuºi, cãci în acelaºi Sergio Corbucci propunea o an, 1966, era lansat ºi La resa dei Declinul: Durul ºi bufonul peliculã suprinzãtor de simplã, cu conti (The Big Gundown) al lui o tramã mult prea laconicã chiar ºi Sergio Sollima, ea reuºeºte sã Începând cu anii 70, westernul pentru un sub-gen ca westernul impunã cu brio socialul ca spaghetti devine aproape de spaghetti, dar care a impus un tematicã. Aceastã tendinþã, nici nerecunoscut. Violenþa cautã noi nume, Django, ºi un actor, Franco mai mult nici mai puþin, constituia modalitãþi de exprimare vizualã, de Nero. De unde ºi pânã unde acest o replicã la ceea ce se întâmpla la cele mai multe ori nereuºite. succes, din moment ce personajul sfârºitul anilor 60 ai secolului trecut Umorul ia forma unei parodii ieftine interpretat de Franco Nero nu se în Europa ºi nu numai. Studenþii ºi – mai mult, westernul spaghetti deosebea de acel the Man with No muncitorii francezi, aproape cade în capcana inevitabilã a auto- Name din filmele lui Leone? iremediabil vrãjiþi de mirajul parodierii. Pelicula Il mio nome è Probabil, ”vinovatã” în acest caz socialist/ comunist, iniþiazã ample Nessuno (My Name is Nobody, este intuiþia lui Corbucci care l-a miºcãri de stradã. În Iugoslavia ºi 1973), aparþinând lui Tonino Valerii ajutat la crearea unei autentice Polonia, în plin regim comunist, ºi bazatã pe o idee de Sergio atmosfere tensionate, dar mai mult studenþii protesteazã reclamând Leone, este probabil cea mai ca sigur ºi carisma lui Franco Nero dreptul la liberã exprimare. În 1968, sugestivã din acest punct de a atârnat greu în balanþã. În plus, la Tlatelolco, Mexic, sute de vedere. Cei doi protagoniºti, Henry Django beneficiazã ºi de un incipit studenþi ºi muncitori, care Fonda ºi Terence Hill, ilustreazã provocator: într-un decor plin de protestau împotriva suprimãrii douã vârste ale genului western, noroi, un bãrbat în negru târã un economiei libere, au fost uciºi de dar ºi douã categorii aparte ale sicriu. Spre deosebire de mercenari aflaþi în slujba guvernul aceluiaºi gen. Duelul final dintre cei personajul echivoc propus de mexican. Ei bine, asta se întâmplã doi ar simboliza, la o adicã, duelul Leone, Django nu este construit din ºi în westernul spaghetti. Avem un dintre generaþii diferite, dar ºi duelul, lumini ºi umbre. De la bun început, Mexic plin de nisip ºi sãrãcie, unde dupã cum am precizat, dintre douã el salveazã fata ºi îi pune la punct þãranii sunt asupriþi de bogãtaºi specii diferite de western, cel pe cei rãi, indiferent de numãrul lor cruzi, ridicaþi uneori chiar din american ºi cel european. -ba chiar, cu cât mai mulþi, cu atât rândurile lor. Dacã existã o Deranjantã, ca în mai toate mai bine, cãci faimosul Django nu tentativã de rãscoalã, ea este peliculele de dupã 1970 cu Terence dã înapoi nicicând. imediat suprimatã prin violenþã. În Hill, secondat deseori de Bud În ciuda a ceea ce se crede Il mercenario avem descrisã o Spencer, este acea bufonerie îndeobºte, probabil cea mai bunã asemenea situaþie. Serghei infantilã care nu a contribuit cu peliculã a lui Sergio Corbucci nu Kowalski, un personaj cu nimic la prestigiul westernului este Il grande silenzio, ci Il apucãturi capitaliste - cu alte spaghetti, dimpotrivã. Dincolo de mercenario (The Mercenary, cuvinte, un oportunist -, priceput acest aspect, Il mio nome è 1968), cu un subiect reluat apoi în într-ale strategiei militare, îºi vinde Nessuno, în mare parte ºi datoritã Vamos a matar, compaòeros serviciile celor care oferã mai mult. prezenþei lui Henry Fonda, ocupã (Compaòeros, 1970). În primul În cele din urmã, se aliazã cu o o poziþie cât de cât onorabilã în rând, personajul Serghei Kowalski, trupã de rãsculaþi mexicani care îl canonul acestui sub-gen de destul de reuºit în interpretarea plãtesc sã conducã o revoluþie în western. Dupã anul de graþie 1973, aceluiaºi Franco Nero, se abate de Mexic. Meritul peliculei nu este westernul italian nu a mai propus la normele lui Corbucci, fiind un unul mic, având în vedere cã nimic nou, nimic incitant. A mai oportunist sadea care, asemenea depãºeºte cadrul strict pãrtinitor agonizat câþiva ani, dupã care a 82 predecesorului sãu, spilcuitul prin care ar condamna avarismul urmat inevitabilul deces. Influenþele sale au fost vizibile nu Western Django (2007). Filmele despre westernul spaghetti. Pe de atât în cinematografia europeanã, kung-fu chinezeºti au la bazã, de o parte, în cazul americanilor, de cât în cea americanã. În Europa, asemenea, tiparul peliculelor acuzat ar fi mândria: pur ºi simplu FILM dupã anii 70, au mai fost turnate spaghetti. Interesante sunt ºi nu vor sã accepte cã un gen câteva westernuri, rãmase însã în influenþele westernului italian în alte specific cinematografiei americane anonimat. La noi, ca sã pomenesc, genuri filmice, precum cel horror – a fost exploatat cu succes de o dacã s-a ivit ocazia, ºi de România, de exemplu, peliculele din seriile þarã europeanã. Pe de altã parte, avem, respectând cu stricteþe Underwolrd ºi Resident Evil sunt în cazul italienilor, avem snobismul: reþeta westernului spaghetti din notabile poate tocmai datoritã cum sã discuþi despre westernul perioada sa de agonie, peliculele acestor influenþe. spaghetti când în aceeaºi perioadã lui Dan Piþa, Profetul, aurul ºi Despre Sergio Leone s-a scris cinematografia italianã înflorea prin ardelenii (1979) ºi Pruncul, petrolul ºi s-a vorbit îndestulãtor. Despre regizori ca Fellini, Antonioni sau ºi ardelenii (1982). Neîndoios, westernul spaghetti, în schimb, nici Passolini? cinematografia americanã a fost nu s-au scris ºi nici nu s-a vorbit Într-o oarecare mãsurã, cea care a profitat cel mai mult de prea mult. Dintre volume dedicate impertinentul Tarantino a fãcut pe urma westernului spaghetti în acestui sub-gen, aº numi doar dreptate westernului spaghetti, primul rând prin elementele douã: pe cel al lui Christopher importându-l în chiar patria lui John importate de Clint Eastwood în Frayling, Spaghetti Westerns: Wayne. Dacã strãdania va avea filmele sale, elemente regãsibile Cowboys and Europeans from sau nu succes, rãmâne de vãzut. chiar ºi în pelicula sa din 1992 Karl May to Sergio Leone (I. B. Pânã atunci, pare-se cã personajul Unforgiven, la aproape douã Tauris, London; New York, 1998), interpretat de Jamie Foxx deja s-a decenii, iatã, de la dispariþia acestui ºi pe cel al lui Howard Huges, impus, în curat stil spaghetti, prin gen în Italia. Amprenta westernului Spaghetti Westerns (Kamera scena în care, în chiar faþa primului spaghetti este vizibilã ºi la regizori Books UK, 2010). Întrebarea ar fi Django (durul ºarmant Franco ceva mai tineri, ca Guy Richite sau de ce, în ciuda succesului ºi a Nero), îºi rosteºte emfatic numele: Quentin Tarantino. Existã chiar ºi influenþei sale atât de vizibile chiar Django. The D is silent. Semn bun, un Django japonez, Sukiyaki ºi în prezent, nu se prea discutã aº zice.

(urmare din pag. 31) nefaste ale „pãrinþilor”, ispãºite dur AFORISME în anii de deportare ºi prin alte variante punitive sub regimul Poezia are tot confortul sã locuiascã în cãrþi, dar preferã inima. comunist, a obligat noua generaþie * poeticã de limbã germanã la o Crescându-þi laurii, visezi sã dormi la umbra lor. interogaþie exigentã, neconcesivã, * a propriei condiþii, într-o epocã Unii te strâng de mânã cu plãcerea cu care te-ar sugruma. deloc fastã, în care reveriile ideale * erau contrazise consecvent de Scriitorii sunt în general sãraci, dar nu cu duhul. mistificãrile operate de ideologii de * partid, în care voinþa sincerã de Când ai multe calitãþi, cele ce te evidenþiazã sunt defectele. transformare ºi „purificare” a * societãþii era blocatã de un O carte recititã e ca o femeie recuceritã. conservatorism greu de disimulat. * De aici, culoarea ironicã, expresia Din tot ce a spus oratorul, am înþeles: „Aºa sã ne ajute ambiguã, apelul la limbajul esopic, Dumnezeu.“ jocul deloc inocent cu poncifele, * cliºeele, parodia, montajul ºi Non-valorile se împrãºtie prin lume ca florile de pãpãdie. colajele edificatoare pentru * atitudinea de distanþare criticã faþã Mereu suntem gãsiþi de cei ce nu ne cautã. de „socialismul real”. Textele * publicate ºi în revista Echinox ªi-a cumpãrat ºevalet, culori, pensule în zadar; nu ºtia cã se se înscriu pe aceastã linie picteazã cu sufletul. contestatarã, unele se aflã, cum * am menþionat, ºi în sumarul Cãrþile slabe sunt ale autorilor graºi la pungã. antologiei lui Peter Motzan, altele Nicolae Viziteu vor putea fi descoperite în Poeþii germani ai revistei Echinox, antologia care va apãrea, sper, în estetice care onoreazã poezia românesc mai larg, solidarã cu el curând. ªi unele, ºi altele, sunt tânãrã de expresie germanã din ºi gãsind în spaþiul sãu de dovezi clare ale unei angajãri România anilor 70-80, deschizã- manifestare tot atâtea probe de deopotrivã etico-politice ºi toare a cãii cãtre „optzecismul” solidaritate fertilã. 83 Dincolo de pojghiþa mesajelor violente cu care filmul bombar- FILM deazã spectatorul român ºi mângâie, parcã folosind o altã mânã, ochiul spectatorului strãin, pelicula lui Mungiu cucereºte. Întâi datoritã fineþei ºi ingeniozitãþii regizorale prin care este filmatã fiecare scenã, a doua oarã prin multitudinea sensurilor fiecãrei scene – aceste mici falii de realitate filtrate estetic prin camera de filmat a lui Mungiu, falii care se strâng într-un halou ce compune o peliculã completã. Faptul cã scenele sunt statice, tulburãtoare nu neapãrat printr-o acþiune care sã þinã spectatorul cu sufletul la gurã, nu este un minus al peliculei. Toate cadrele sunt surprinse la vreme, drept pentru care sensurile din spatele sce- nelor sunt fixate cu precizie, interpretarea fiind principalul instrument prin care trebuie sã se acþioneze asupra filmului. „Dupa dealuri“ sau despre a Sentimentul de plinãtate, rãs- punzãtor pentru senzaþia continuãrii subiectului chiar ºi dupã terminarea filmului, nu se datoreazã ciocnirii doua moarte a D-lui Lazarescu spectatorului de realitatea imedia- tã, odatã cu pãrãsirea cinema- tografului, ci datoritã instigãrii la Cãlina Bora interpretarea continuã a peliculei, Beyond the hills pe care Mungiu are grijã s-o pro- or the second death of Mister Lãzãrescu grameze în spectator încã de la Totul se petrece „Dincolo de fruntea înainte, în luptã pentru începutul filmului. dealuri“, îþi doreºti sã crezi, în supravieþuire. Încã o datã, însã, la Cel mai intrigant aspect, în toatã poziþia spectatorului român fiind, fel ca-n filmul lui Cristi Puiu, ecuaþia expusã, rãmâne poziþia dupã vizionarea peliculei Dupã indolenþa cetãþenilor de la cârma ostentativ neutrã ocupatã de dealuri, prin care Cristian Mungiu sistemelor ºi mediocritatea celor regizor, poziþie care îi permite loveºte din nou. Dintru început fie care þin cu dinþii de concepþiile spectatorului sã interpreteze filmul spus, folosesc verbul a lovi nu proprii, reuºesc sã punã piedicã în funcþie de interesele ºi credinþele pentru a mã referi la multele nomi- acestui avânt. proprii. Altfel spus, acþiunea nalizãri ºi premii ale peliculei, cât Radicalitatea acestei piedici contractivã fãcutã de Mungiu pentru a sublinia luciditatea ºi este prezentã în film – chiar dacã instigã spectatorul sã ia obligatoriu asprimea cu care regizorul aduce pluteºte în subsidiar – prin copilãria o poziþie faþã de subiectul peliculei, realitatea imediatã a românilor pe de la orfelinat a celor douã, co- oricare ar fi însemnãtatea ºi marele ecran, expunându-ne nu pilãrie care nu este arãtatã fãþiº direcþia acestei poziþii, prin numai un caz existenþial, cât un spectatorului, dar copilãrie despre procesul interpretãrii. întreg mecanism de funcþionare care se vorbeºte încontinuu. În a societãþii româneºti postcomu- mod cert, aceastã parte a niste prinse încã, din nefericire, existenþei va urmãri cele douã fete, în strânsoarea sistemelor infecte ca o pojghiþã neagrã încã în proces Catharsis lent care o guverneazã comunist. de asumare, pe tot parcursul Acestui tip de mentalitate filmului, la ea adãugându-se Ruxandra Cesereanu regizorul îi adaugã povestea celor proasta funcþionare a societãþii, douã fete, ele fiind, practic, expo- fapt care va duce în final, de data SlowCatharsis nenþii tinerei generaþii care ar fi aceasta dupã scenariul lui Mungiu, Dupã dealuri – un film foarte bun, trebuit sã spargã cutumele la a doua moarte a domnului cu un catharsis lent care îºi face mentale ale þãrii în care s-au Lãzãrescu – o metaforã pentru efectul doar la câteva ore ori chiar 84 nãscut ºi sã se arunce, poate cu cetãþenii întregii þãri. la câteva zile dupã vizionare. Un film natural (o spun intenþionat fãrã Emoþiile sunt retractile în acest film talentul, ci ºi imaginea: Amintiri din vreo pretenþie academicã, fãcut sã aibã mai degrabã impact Epoca de Aur, film-omnibus în hermeneuticã), specific pentru cerebral decât sufletesc. ªi e bine douã pãrþi la care este scenarist, FILM urmãrile mizeriei fizice, morale, cã lucrurile stau astfel. co-regizor (alãturi de: Ioana psihice din timpul comunismului ºi Dupã dealuri este un film care Uricaru, Hanno Hofer, Rãzvan a postcomunismului moºtenitor. te munceºte destulã vreme, prin Mãrculescu, Constantin Popescu) Filmul meritã vãzut tocmai pentru problematizãrile pe care le conþine. ºi producãtor, este o comedie firescul sãu: nimeni nu e vinovat ºi, La prima vedere, unii ar putea spune dulce-acriºoarã despre ultimul totuºi, tragedia se petrece. Ar putea cã e un film cenuºiu, dar puterea deceniu ceauºist care priveºte fi o tragedie cenuºie, numai cã acestui cenuºiu este atât de subtilã, spre trecut nu cu mânie (nu a tragedia, prin excelenþã, nu este minuþioasã ºi ramificatã încât fãcut-o nici în 4,3,2), dar nici cu niciodatã astfel, ci e întotdeauna captiveazã, hipnotizeazã ºi face mândrie. Este un film (ºi) de public, intensã. Nu cred cã e un film glorios omul sã stea în el însuºi ºi, în primit cu reþineri de cãtre cei care sau excepþional, dar e un film valabil acelaºi timp, sã iasã din el însuºi în se aºteptau sã continue sã întindã ºi firesc, atât în contextul românesc, fel ºi chip. Iatã de ce fac îmbierea coarda dramaticã, dar care au cât ºi în afara lui. Nu m-am gândit sã fie vãzut acest film de cine poate uitat, voit sau nu, cã Mungiu a niciodatã la orfelini (orfeline) în ºi de cine crede (sau nu crede). debutat cu o comedie socialã modul în care Cristian Mungiu face Este un film în stil Michael Haneke, cuceritoare, Occident (printre acest lucru. Lucrul acesta m-a dar care poartã marca indubitabilã altele, Marele Premiu la ediþia stimulat cel mai mult sã chibzuiesc. Mungiu. primã a TIFF-ului clujean, în 2002, selectat ºi la Cannes). La cinci ani dupã succesul cannez, Cristian Mungiu revine cu un film de aceeaºi facturã cu 4,3,2: o dramã, de astã datã con- temporanã. Inspirat de celebrul caz de la Mãnãstirea Tanacu de acum câþiva ani, când o novice a murit în timpul unui proces de exorcizare, ºi având la bazã romanele nonficþionale ale Tatianei Niculescu Bran Spovedanie la Tanacu ºi Cartea judecãtorilor (scandalul regizorului cu autoarea nu este obiectul articolului de faþã), filmul este inevitabil „de actualitate”, ca sã folosim o sintagmã poate desuetã, dar adecvatã. Cazul, speculat masiv ºi grosolan în primul rând de cãtre presa tabloidã, a stârnit controverse, vorbindu-se mult (prea mult) despre o Românie primitivã, de Ev Mediu, în care practicile oculte sunt o preocupare Cristian Mungiu fata In fata curentã a unor locuitori la fel de „medievali”, ºi era numai bun pentru a abate atenþia de la cu esecul? „asasinatul laic”, mult mai grav, declanºat (programatic?) de o crizã economicã indusã artificial. Ioan-Pavel Azap Dupã cum, într-o mãsurã mult mai micã, s-a încercat ºi o explicaþie, Cristian Mungiu faced with failure? o înþelegere mai bine spus din Dupã ce a obþinut cel mai timpurile, dar ºi cel mai „expus” „interior” a celor întâmplate, ba important premiu al cinematografiei regizor al momentului: aºteptãrile chiar anularea culpei care, în române, dar ºi cel mai prestigios criticii ºi ale publicului de cinema situaþia datã, s-a spus, nu poate fi pe plan internaþional, respectiv (atât cât a mai rãmas, publicul judecatã dupã legile „profane”. Palme d’Or la Cannes pentru 4 luni, „minimalist”) erau/sunt foarte mari. Aºadar, abordarea cinemato- 3 sãptãmâni ºi 2 zile, în 2007, „Miºcarea” urmãtoare a lui Mungiu graficã a subiectului era mai mult Cristian Mungiu a devenit nu doar a fost nu atât surpinzãtoare cât, mai decât delicatã ºi reprezintã un act unul dintre cei mai importanþi ales, inteligentã, demonstrând cã de curaj din partea lui Mungiu. regizori de film români din toate ºtie sã-ºi administreze nu doar Perfect conºtient de dificultãþi ºi 85 de riscuri, regizorul, care trebuia sã dea un verdict, ci pentru moralã º.a.m.d. Astfel, filmul este semneazã ºi scenariul, îºi cã nu am înþeles ce vrea Cristian lipsit de personalitate, având doar FILM propune, ºi chiar reuºeºte sã fie Mungiu în Dupã dealuri, care este valoare stilisticã: ca demers tema filmului (subiectul e cazul în regizoral nu i se pot reproºa prea speþã): credinþa?, misticismul?, e multe lui Cristian Mugiu, cu vorba despre o dezbatere excepþia secvenþelor amintite. moralã?, socialã?, o interogaþie Planul-secvenþã este exploatat cu asupra noimei bisericii azi?, asupra eficienþã, scuzatã fie rima, chiar rostului credinþei?, e vorba despre dacã din prima secundã se simte criza spiritualã, moralã a lumii de (auto)pastiºa dupã 4,3,2, ºi nu ºtiu azi?, despre condiþia umanã în dacã „vinovat” e doar Oleg Mutu, România?... Greu de spus. director de imagine la amândouã Evident, nu realitatea evenimen- filmele. Chiar ºi aºa, dacã ar fi fost „obiectiv”. Este însã o falsã þialã este importantã aici, dar mai scurt cu o jumãtate de orã, victorie, pentru cã tocmai în sentimentul meu, dupã ce am Dupã dealuri putea sã fie un film aceastã „echidistanþã” demon- vãzut de douã ori filmul, este cã important. În forma de acum, e – strativã constã slãbiciunea filmului. Mungiu ne propune o falsã paradoxal poate – doar un crochiu, Existã atâta atenþie în construcþia dezbatere moralã, eticã, re- o eboºã, o propunere. dramaturgicã, în dialoguri, atâta ligioasã, cã nu îºi asumã nu, aºa Dar, trebuie sã recunoaºtem, lentoare în pregãtirea punctului cum a mai spus, o poziþie este propunerea (eºecul?) unui culminant (cel al morþii „eroinei”), tranºantã – sã ne arate clar cine-i mare regizor de film, care nu ºi-a pentru ca ºi spectatorul din ultimul asasinul, ca într-un film poliþist –, spus nici pe departe ultimul rând sã priceapã cã autorul nu ci o atitudine pur ºi simplu: eticã, cuvânt. înclinã balanþa în nicio parte, încât filmul devine de o fadã „corectitudine politicã”. Stareþul mãnãstirii numai cã nu ni se Violenta exorcismului si a adreseazã direct pentru a ne atrage atenþia cã, vedeþi dumneavoastrã, noi, aici, la mãnãstire, avem reguli ºi rigori, nu suntem de capul nostru, mortii ºi nu am vrut, de fapt, decât sã facem bine, ne-am opus cât am putut º.a.m.d., º.a.m.d. Dupã cum Ioan Pop-Curºeu mai sunt ºi douã secvenþe Violent exorcism and death simetrice, una mai pe la început, când o asistentã le îndeamnã pe Greu de spus ceva în plus politic, de criticã a instituþiilor cãlugãriþe sã o ia înapoi pe Alina despre Dupã dealuri, acum, câtã religioase (deºi aceste dimensiuni de la spital (mai trebuie precizat cã vreme filmul încã e cald... nu-i lipsesc), ºi – în orice caz – nu de psihiatrie?), pentru cã la Citind presa culturalã ºi un film cu tezã. Regizorul nu dã mãnãstire îi va fi mai bine, iar altã dezbaterile de pe Net, te-ai fi putut verdicte morale, se fereºte sã secvenþã spre final, în care aºtepta la orice. Ai fi fost în drept blameze prea direct (deºi anumite doctoriþa care constatã decesul sã refuzi opera lui Mungiu cu o strategii de montaj i-ar fi permis-o), tinerei îl ameninþã pe stareþ ºi pe ridicare din umeri, sau cu o menþinându-se în spatele ochiului cãlugãriþe cu puºcãria, ocãrând ca remarcã de genul „încã un film „obiectiv” al camerei. la uºa cortului, de parcã alta n-ar fi mizerabilist, minimalist, concentrat Personajele sunt de la bun fãcut pânã atunci decât sã pe faþa întunecatã a realitãþii început condamnate, iar fiecare urmãreascã filmul care tocmai ni româneºti: nu mã intereseazã, decizie pe care o iau pe parcurs se derula în faþa ochilor (sau sã pentru cã ajunge sã deschid bine nu face decât sã le dea ºi mai mult citeascã scenariul!). Dar cele mai ochii ºi vãd aºa ceva în jur”. La pradã „maºinãriei infernale” (ca sã slabe momente ale filmului, care vizionare, însã, te confrunþi cu o reiau o formulã a lui Cocteau). coboarã mult discursul regizoral, poveste tulburãtoare, foarte Cele douã fete, cãlugãriþa Voichiþa ostentative pânã la enervare, sunt umanã, spusã cu o economie de (Cosmina Stratan) ºi vechea ei ancheta poliþiºtilor de la mãnãstire mijloace aproape clasicã. prietenã Alina (Cristina Flutur), între ºi finalul, dialogul neutru, „alb”, Sobrietatea graficã, echilibrul care a existat o relaþie cvasi- dintre cei doi poliþiºti aflaþi în maºina construcþiei, concentrarea trimit cu lesbianã, au ocazia sã plece de la care îi duce spre arest pe gândul la tragediile lui Racine, care mãnãstire. Preotul exorcist ºi „vinovaþi”. Aceastã neutralitate prind monstruosul în chinga maica stareþã le chiar îndeamnã de falsificã filmul ºi îl lasã pe spectator alexandrinului. mai multe ori s-o facã, dând dovadã nedumerit, sau cel puþin cu mine Fiindcã, de fapt, Dupã dealuri de un soi de bunãvoinþã – e drept, aºa s-a întâmplat. asta ºi este: o tragedie limitatã de prejudecãþi – faþã de ele. 86 Nedumerit nu pentru cã filmul contemporanã. Nu un film social, Voichiþa însã nu are curajul sã se întoarcã în lume, iar Alinei îi lipseºte îºi pot gãsi amândouã liniºtea în acesta mã face doar sã sufãr, fãrã tãria sã-ºi pãrãseascã prietena Hristos la mãnãstire. Vinovat e sã-mi ofere ceea ce Freud numea, pentru totdeauna. O vorbã aruncatã lesbianismul cu tabuurile socio- într-un articol din 1905, Personaje FILM într-o doarã, un gest greºit, o clipã morale asociate cu el. Eficienþa cathartice pe scenã, o „primã de de neatenþie, toate întreþesute cu o filmului stã în aceea cã ºtie sã dea plãcere”. Totuºi, realismul crud ºi rigoare implacabilã, împing o suitã de rãspunsuri exacte la direct al lui Cristian Mungiu a fost personajele pe un drum de pe care chestiunea vinovãþiei, de tipul celor mai puternic decât iluzia utilã ºi ai senzaþia cã nu existã întoarcere de mai sus, dar nu monolitice ºi „plãcerea esteticã” pe care le ºi care duce la exorcism ºi crimã. lipsite de nuanþe. Totuºi, rãul e mai aºteptam de la filmul sãu. De aici derivã – pentru spectatori – profund decât o aratã logica de Aºteptãrile mi-au fost oarecum o stare de inconfort, un tremur de cauzã-efect pe care evenimentele satisfãcute, totuºi, de puritatea angoasã, ba chiar ºi „mila” pe care din Dupã dealuri par structurate: fotograficã a anumitor planuri fixe, o cerea Aristotel când vorbea nu social, ci metafizic, nu imediat, de hieratismul exprimãrii vizuale, despre katharsis. ci atavic, iar vina tragicã în sens de câteva pete de culoare Privind lucrurile sub raport etic aristotelic trece mult dincolo de inteligent folosite, iar prima de (ºi presupun cã aceasta e una din contingent! Singura formulã care plãcere a venit de la muzica folositã intenþiile de bazã ale regizorului în poate sã rezume în mod la genericul final, o excelentã raport imaginar cu spectatorul), ar corespunzãtor moartea Alinei este improvizaþie simfonicã pe tema trebui sã-þi pui întrebarea: „cine e cea pe care o foloseºte Charles unui bine-cunoscut cântec de vinovat?” Vinovatã e, desigur, Bovary pentru a descrie moartea leagãn. Aceasta în condiþiile în societatea, care nu oferã suficiente Emmei: „C’est la faute de la care regizorul a recurs, de-a lungul ºanse de integrare copiilor orfani. fatalité!” E deci vina fatalitãþii, adicã celor douã ore ºi jumãtate, doar Da, însã – în perspectivã inversã a „nenorocirii”, ades invocatã în la sunete în prizã directã, – Alina, de pildã, trateazã orice filmul lui Cristian Mungiu ºi interzicându-ºi resursele de formã de asociere socialã ºi orice înþeleasã în sensul cel mai larg cu emotivitate ºi estetism pe care constrângere cu o reticenþã putinþã (catastrofã, nenoroc, muzica i le-ar fi pus la dispoziþie. agresivã care nu-i faciliteazã destin). Aºadar, o scriiturã cinema- gãsirea unui drum lin în viaþã. În general, sub influenþa lui tograficã – este una din rarele dãþi Vinovaþi sunt oamenii Bisericii Baudelaire, nu sunt un mare când îmi permit aceastã metaforã, pentru cã se încãpãþâneazã sã partizan al realismului (fie acesta cãci nu degeaba filmul a fost exorcizeze o schizofrenã, însã o clasic, socialist, neo- sau premiat pentru scenariu – exactã, fac numai dupã ce soluþiile minimalist). Cred cã arta este o fãrã excese ºi stridenþe, finã ºi alternative (spitalul, gãsirea unei minciunã frumoasã, însã mult mai atentã la nuanþe, capabilã sã familii care s-o preia pe Alina) par apropiatã de Adevãr decât simpla asume în mod inteligent atât sã fie epuizate ºi numai dupã ce oglindire a lucrurilor, aºa cum arãta exprimarea stângace a iubirii între Voichiþa insistã cã prietena ei n-are maestrul în Salonul din 1859. Nu cele douã tinere, cât ºi violenþa unde sã se ducã, în speranþa cã semnez contractul cu artistul dacã exorcismului ºi a morþii.

87 ar fi fost niºte fiinþe vii. Spectacolul, construit circular, s-a încheiat cu TRU Interferente 2012 predarea ºtafetei: asistentul,

TEA aºezat precum maestrul lui în mijlocul scenei, începe sã se joace Eugenia Sarvari cu mîinile în lumina pîlpîitoare a 2012 Interferences lumînãrii. Remarcabilã mi s-a pãrut modalitatea în care s-au folosit Aflat la cea de-a treia ediþie, sãrãcãcios în care pãpuºar ºi sunetele ºi efectele de luminã, care Festivalul Internaþional de Teatru pãpuºã sînt la fel de triºti. Foarte pãstrînd în întuneric o anumitã „Interferenþe” din acest an a avut hazlie a fost secvenþa în care din parte a scenei dãdea iluzia plutirii ca temã interferarea muzicii cu cer coboarã un înger cam personajelor-pãpuºi pe oceanul teatrul. Dialogul teatru-muzicã a nãzdrãvan, extrem de receptiv la întunecat al vieþii. reunit producþii din Elveþia, Franþa, ritmurile rock. El danseazã, Regele moare de Eugène Ionesco în regia lui Silviu Hand Stories Purcãrete a fost prezentat de Les Arts et Mouvants din Franþa. Universul se degradeazã treptat, cînd regele moare. Zidurile se fãrîmiþeazã ºi cad peste Guardul- statuie-vie. De dincolo de pereþi, se aude bîzîitul ameninþãtor al unui roi imens de muºte, ca ºi cum acestea ar da tîrcoale unui cadavru în descompunere. Béranger are parte de o întreagã pleiadã de manifestãri din partea celor douã regine, tot ce înseamnã feminitatea cu amalgamul de trãiri contradictorii: rivalitate, gelozie, cinism, ameninþare dar ºi erotism ºi grijã maternã. Într-un adevãrat ritual de trecere, Regele este Bulgaria, Ungaria, Germania, pluteºte, se deplaseazã pe hituri dezbrãcat, spãlat cu minuþioasã Coreea de Sud, Serbia, Cehia ºi din anii ’60-’70. Ceea ce era atenþie de Juliette, dupã care, România, dar mã voi referi doar la interesant cu asupra de mãsurã peste trupul gol „tras” într-un lipici unele dintre aceste spectacole. era aceastã interferare, aceastã transparent, lucitor, arãtînd ca un Théâtre Vidy-Lausanne din continuã glisare între planuri: planul mãr glasat, din înalt cade în ploaie, Elveþia a fost prezent în festival cu real al pãpuºarului ºi acela un praf alb din zidurile ce se douã producþii dintre care am vãzut spectacolul cu pãpuºi, Hand Regele moare Stories în regia ºi interpretarea maestrului pãpuºar Yeung Faï, care povesteºte într-o manierã foarte simplã, istoria vieþii lui. Yeung a învãþat meºteºugul pãpuºeriei de la bunicul sãu. Tatãl, la rîndu-i a fost ºi el pãpuºar, însã mãiestria nu l-a ajutat sã scape de vigilenþa poliþiei politice. Din beznã îºi face apariþia un balaur înfricoºãtor - imagine a unui regim politic care deturneazã vieþi aruncîndu-le în temniþã - care pare a pluti prin aer, mînuitorul, îmbrãcat în negru fiind ascuns în întunericul misterios. Din timp în timp, cutiile care servesc la prezentarea mo- mentelor / secvenþelor de viaþã ale pãpuºilor sînt întoarse spre public fantastic al pãpuºilor. Mînuitorul îºi prãbuºesc, transformîndu-l pe devenind spaþii de locuit pentru certa, apostrofa, mîngîia pãpuºile, Regele Béranger într-o statuie 88 mînuitorul însuºi: loc minuscul, iar acestea rãspundeau ca ºi cum (încã) vie. Spectrul morþii îl bîntuie, îl înspãimîntã. Regele, gol, fuge din aceastã atmosferã în care existã teatre, ºi aici era cazul, în calea ei. Încearcã sã se reîntoarcã comisiile de medici constituite ad- care actorii de vîrstã îºi au un loc în copilãrie pentru a se îndepãrta hoc pentru cîte un caz mai grav, bine stabilit în trupã, în jurul lor TRU cît mai mult de chipul hidos. Sau, asistentele cu staturi de top-model, pãrînd a se coagula întregul colectiv. ªi acest lucru nu mi s-a TEA Anamensis pãrut a fi un lucru de complezenþã adus pentru îndelungata lor prestaþie, ci chiar o perfectã integrare a lor între tinerii cu multã energie. La Sala Studio a teatrului am avut privilegiul sã vãd spectacolul de la Volksbühne am Rosa- Luxemburg-Platz Berlin, opera lui Alban Berg, Wozzeck dupã Georg Büchner. Regizorul David Marton a pãstrat doar personajele principale ale piesei, pe Wozzeck ºi Marie ºi un raisonneur. Spaþiul de joc, ingenios ºi extrem de sugestiv, pãtrunde adînc între spectatori, printr-un podium. Întreaga salã este cãptuºitã cu o folie de plastic de un roºu-sînge, pur ºi simplu, nu o ia în seamã ºi, îmbrãcate foarte sumar ºi foarte iar pe scenã se aflã un studio de sfidãtor, pãºeºte mîndru, în pas de incitant pentru ochii medicilor ºi înregistrãri. Dincolo de geam, defilare, pe muzicã de fanfarã, dar pacienþilor, traverseazã meteoric Wozzeck, cu cãºtile pe urechi, tîrînd toate tuburile transparente spaþiul sãlii de aºteptare, un înregistreazã încremenind la ale perfuziilor ºi neþinînd cont de personaj destul de umil ºi stingher intrarea Mariei, în rochie neagrã din faptul cã „Pãmîntul se nãruie o îºi cautã mama moartã. ªi cu acest lurex mulatã pe trupul foarte suplu, datã cu el. Stelele se fac nevãzute. prilej este martor la sarabanda de cu spatele gol apãrînd de sub Apa, focul, aerul, o lume, toate situaþii de un comic spumos, în blana pe care o lasã sã cadã încet, lumile pier”. Metafizica textului care terifiantul personaj este luat studiat – cliºeu cinematografic din ionescian este impresionant în rîs ºi personificat într-un ins cu filmele de cabaret cu Marlène ilustratã în pasajul final, cînd scena o pelerinã neagrã de sub care se Dietrich. Wozzeck o priveºte rãmîne goalã doar ventilatorul roºu zãreºte ºi instrumentul de lucru. hipnotizat, iar ea se opreºte în faþa se învîrte bezmetic în timp ce de Am spus deja cã spectacolul microfonului ºi cîntã. Pustiitoarea dincolo rãzbat cuvintele liniºtitoare avea o structurã muzicalã, dar pasiune care a izbucnit între ei ale reginei Marguerite: „Viaþa e un ceea ce meritã salutat cu este sugeratã prin sãritura de exil (...) Vei merge acolo unde erai înainte de-a te naºte (...) Lume de Wozzeck apoi, lume pierdutã, lume uitatã, lume scufundatã (...) Amintire de dincolo de amintire”. Teatrul Katona József în coproducþie cu Szputnyik Shipping Company din Ungaria au prezentat Anamensis, un scenariu parodic al sistemului de sãnãtate din Ungaria. Ideea a pornit de la punerea împreunã a unor mãrturii ale unor doctori de diferite specialitãþi, puteau fi urmãriþi „în direct”, în mici secvenþe filmate. Spectacolul, construit cine- matografic, este o înºiruire de situaþii cu un ritm foarte alert. Cadavrele închise în cutiile frigorifice sînt morþi jucãuºi ºi sãltãreþi care-ºi iþesc capetele din deosebire este consistenta panterã a Mariei, care i se agaþã sertare ºi par a nu se împãca pregãtire muzicalã a trupei. Ceea în spinare, lipindu-se înfiorãtor de cîtuºi de puþin cu condiþia lor. În ce am mai remarcat este faptul cã el. Va fi ºi gestul ultim ºi dinaintea 89 morþii ei. Acest spaþiu claustrofob Brecht, Mutter Courage, care, în o ucigãtoare autoritate, perfectã se poate sã fie, de fapt, mintea lui varianta coreeanã s-a numit comerciantã care-ºi calculeazã TRU Wozzeck, cu fantasmele rãsãrind Ukcuk-ga. Inwoo Nam ºi-a fiecare miºcare, ca la ºah. Vocea ºi evoluînd pe scena singurãtãþii conceput spectacolul în stilul guturalã, cu inflexiuni ºi modulãri TEA sale, iar dialogul suprapus dintre pansori - gen de povestire puþin obiºnuite spectatorului tehnicianul-asistent-dirijor- muzicalã prezentatã doar de douã european, impresioneazã. Iar cînd observator ºi Marie, cu atît mai mult persoane – aici am putut urmãri tensiunea ajunge la cote pa- cu cît fiecare vorbeºte într-o altã evoluþia a patru persoane, un roxistice, ieºirea din personajul limbã, este o mostrã de absurd, de cîntãreþ ºi trei toboºari. Jaram Lee interpretat se face firesc, cu un simplu gest, un cuvînt sau chiar Ukcuk-ga cu o explicaþie în aparté. Spectacolul, fãcut doar din lumini, cu o scenografie simplã – un drum/ cale care urcã în fundal, ducînd spre niciunde ºi cu un costum multifuncþional al interpretei, a impresionat prin sobrietate ºi umor. Teatrul Naþional Habima din Israel a prezentat Þara fãgãduninþei de Shay Pitovski ºi Shahar Pinkas, fiind povestea a trei sudanezi refugiaþi de rãzboi în Israel ºi drumul spre Israel al evreilor prinºi în Gulagul sovietic ori în Holocaust. Mereu emigranþi spre un pãmînt al fãgãduinþei, unde laptele ºi mierea curg în valuri, oamenii pleacã, îºi schimbã vieþile, lipsã de comunicare ºi trãire întru a scris scenariul, a compus îºi mutã existenþele în cãutarea sine a fiecãruia, de neascultare a cîntecele ºi interpreteazã toate bunei stãri. Problema fericirii cu aproapelui. Un dialog al surzilor. personajele: mama, cei trei copii, numeroaselor ei chipuri, cele mai Imaginea finalã este cutre- ofiþeri, soldaþi, oameni de afaceri. multe dintre ele de o cumplitã murãtoare: Wozzeck vine clã- Cãruþa-casã, condusã cu hidoºenie, a fost ilustratã prin tinîndu-se pe puntea care-l leagã îndemînare de mama cea utlizarea unor mijloace simple. de noi, cu mîinile înroºite în sîngele curajoasã, se întretaie cu calea Garduri-frontiere din sîrmã, înalte Mariei. Un spectacol tulburãtor cu multor inºi. Cu o figurã extrem de pînã la cer formau un spaþiu un desen clar în tuºe accentuate, mobilã ºi o staturã fragilã, actriþa claustrant, sacoºe uriaºe închizînd necruþãtor în revelarea unor degaja o forþã fantasticã reuºind sã în ele tot calabalîcul cu care adevãruri aparent simple: „Omul este un abis, ameþeºti dacã te uiþi Nunta lui Figaro în sus”. De la Teatrul Dramatic Iugoslav din Serbia ºi Festivalul Mess din Sarajevo a venit Scaunul lui Elias de Igor Štiks în adaptarea ºi regia lui Boris Liješeviæ. Spectacolul este o poveste lungã ºi alambicatã a cãutãrii originilor unui personaj prins între problemele vieþii cotidiene ºi istoria crudã reconstruitã pe baza mãrturiilor despre evenimentele ºocante din Sarajevo de la începutul anilor’90. Trecutul este „gãsit” între cãrãmizile dãrîmate dintr-un perete prãbuºit. Un carnet-jurnal în care Andreas îºi va gãsi originile. Din Coreea de Sud, LG Arts surprindã în linii clare, precise, personajele îºi mutau vieþile dintr- Center în coproducþie cu conturul personajelor interpretate, un loc în altul, ori o platformã pe Uijeongbu Arts Center ºi Pansori fiind rînd pe rînd, mieroasã, rotile cu un birou al funcþionarului 90 Project ZA a venit cu povestea lui iubitoare, înnebunitã de neliniºti, de de la imigrãri care era împinsã din timp în timp în scenã. botinelor cu limba supra- prin simplitatea ºi în acelaºi timp Festivalul s-a încheiat cu O zi dimensionatã se îmbinã armonios puterea de sugestie a fost aceea nebunã sau Nunta lui Figaro de cu forma cizmei-cowboy – a întîlnirii personajelor în noaptea TRU Beaumarchais de la Teatrul caracterizau personajul. ªi cînd încurcãturilor. Pelerine multe ºi Naþional din Praga. Regizorul spun asta mã gîndesc la Contesa elegante, într-o uºoarã miºcare de TEA Michal Doèekal ºi-a construit care îºi expune mereu, de sub înaintare- retragere, ascundeau spectacolul pornind de la motive fustele înfoiate pe cerc, ghetele- foarte bine eroii astfel încît mereu muzicale din Mozart (muzica Aleš coturni, care o fac mult mai înaltã, apãrea altcineva ºi altcineva de Bøezina) ºi utilizînd un decor pentru a cîºtiga în prestanþã, în dupã glugã, ca în cele din urmã minimalist: un ecran alb luminat autoritate. Melanjul între muzicã ºi misterele sã fie dezlegate în cel colorat din spate, scaune moderne, teatru a fost fericit în cazul acestui mai fericit mod. albe, aºezate în careu, ca la curte, spectacol în care unele voci Nici cã se putea o încheiere un pãtrat din parchet lãcuit puþin actoriceºti – precum cele din mai potrivitã pentru un festival înãlþat de la podeaua scenei, iar spectacolul Teatrului Maghiar din care s-a vrut „un periplu în jurul ceea ce era înafara lui însemna Cluj, Gianni Schicchi unde actriþa noþiunii interferenþelor”, o extinde- încãperile cUkcuk-ga Emöke Kató face dovada unei re „a definiþiilor – de la interferenþa olaterale în care se pãtrundea voci de excepþie – erau extrem de culturilor la interferenþa muzicalo- prin uºi imaginare ale cãror clanþe bine lucrate. În acest sens, teatralã” (Tompa Gábor). Un mixaj scîrþiau mereu – efecte sonore Cherubino s-a dovedit a fi un actor- din care au avut de cîºtigat, în realizate de mini-orchestra aflatã cîntãreþ, cu o voce minunatã de primul rînd spectatorii, prezenþa în fosã. Costumele, pãstrînd un aer contra-tenor, care nu doar a lor în numãr foarte mare de epocã, prin perucile pomãdate punctat momentele muzicale, ci a demonstrînd un real interes ºi ºi somptuozitatea materialelor, exploatat la maximum efectele fãcînd din „Interferenþele” clujene erau în acelaºi timp moderne. comice, îmbinînd armonios-subtil unul dintre cele mai importante Unele încãlþãri – de pildã Figaro miºcarea, mimica ºi vocea. O evenimente ale vieþii teatrale purta ghete în care clasicismul imagine care mi-a rãmas în minte româneºti.

91 CENTENAR GHEZA VIDA

însãºi viaþa lui de om tânãr ºi puternic, ajuns la maturitate, dar Sculptura, act de credinta mirat mereu de puterea ºi vraja artei. Anii aceºtia, ai luptãtorului ºi ai artistului contopiþi, au fost Ramona Novicov chezãºia a tot ce va urma în viaþa Sculpture as an Act of Faith sa, privitã în plenitudinea ei. Puterea de a crede într-un ideal de „E simplu: dacã vrei sã fii liber, învãþãcel va fi sculpturã: acþiunile dreptate socialã ºi naþionalã ºi de trebuie sa nu-þi fie fricã de moarte.” ºi gândurile, manifestãrile sale de a lupta pentru o cauzã care nu era Brice Parrain bucurie ºi revoltã, viaþa ºi moartea, personalã, puterea de a invoca ºi În mod exemplar, Gheza Vida vântul, zilele însorite ºi nopþile cu a modela, departe de þarã, figurile a fost un om ºi un artist liber ºi a coºmaruri – toate vor deveni þãranilor martiri ai Ardealului ca pe rãmas aºa în conºtiinþa posteritãþii, sculpturã.” Este mãrturia unui alt sfinþii protectori în momentele în pentru cã toatã viaþa sa, dar creator, artist ºi critic de artã, care omul Vida îºi juca cãrþile absolut toatã, fãrã nici o ezitare sau regretatul Raoul ªorban, cuprinsã propriei vieþi pe viaþã ºi pe moarte fisurã, a fost luminatã de un crez, în amplul album Vida, publicat în – toate aceste angajamente ºi nu doar de o ideologie, chiar 1981 la editura Meridiane. Textul morale capitale l-au dãltuit pe dacã, uneori, acestea s-au însoþit. acesta cu alurã profeticã dezvãluie dinafarã ºi mai ales pe dinãuntru El a crezut pânã la capãt – capãt þesãtura tare a unui destin croit pe aºa cum el ºi-a dãltuit opera: prin priveghiat de pasãrea înþelepciunii, un om predestinat sã slujeascã muºcãturi de oþel. Insist asupra bufniþa – în forþa perenã a neamului arta sculpturii, sã simtã ritmul ºi acestui interval existenþial cuprins sãu ºi a pãmântului care îi conferã plasticitatea materiei sculpturale ºi între 1937-1945, adicã al aceastã forþã. De fapt, a crezut sã desluºeascã sensul încifrat în câmpurilor de luptã din Spania ºi neclintit în adevãr, iar acest adevãr ea, avînd clar vocaþia monumen- Cehoslovacia, al lagãrelor din l-a fãcut liber, l-a fãcut sã nu simtã, talitãþii. Cãci, atunci când un copil Franþa ocupatã ºi Germania, în anii cei mai crânceni ai secolului de zece ani mânuieºte cu pentru cã el dã mãsura XX, spaima, calibrându-l echi- dezinvolturã briceagul ca sã caracterului ºi vocaþiei acestui om distant în raport cu deznãdejdea sculpteze în lemn un bestiar ºi artist aparte, care este Gheza sau exaltarea. ªi tocmai aceastã candid, înseamnã cã i s-a dat prin Vida. Mãrturisirea lui Vida, evocatã echidistanþã trasatã de bunul simþ, har un anume traseu existenþial. de Raoul ªorban în albumul citat, de onestitate ºi de o forþã creatoare Pe acest traseu, în ordinea este revelatoare : „În Spania am ieºitã din comun a fãcut ca, prin materiei, cel care l-a chemat învãþat sã pierd fãrã sã am arta sa, Maramureºul sã rãmânã irepresibil ºi pentru totdeauna a fost sentimentul cã am fost învins ºi sã un teritoriu privilegiat, arhetipal, lemnul, însoþit uneori de piatrã. nu-mi reproºez dacã, fãcând totul perceput ca loc central pe harta Lemnul a fost materia predilectã, în vederea unui scop, nu am spiritului românesc contemporan. caldã ºi asprã, în care Vida a putut reuºit.” Stoicismul acesta cãlit din Existã un miez tare ca piatra ºi da glas acelor basme cu personaje plin la ºcoala rãzboiului s-a rãsfrânt ca nodurile lemnului în epicentrul fantastice ce fac sã freamete asupra caracterului operei sale, operei lui Gheza Vida. Dar acest pãdurile Maramureºului ºi înfioarã ferind-o de exaltãri, lamentaþii, miez nu e doar ferm, ci ºi luminos, sufletele oamenilor, fie ei þãrani, patetisme, contorsiuni, ambiguitãþi, destãinuit ºi protejat de profeþia bãieºi, sau orãºeni cu ºtaif mic- edulcorãri sau detalii pitoreºti. I-a unui maestru autentic: „Maestrului burghez de Mittel-Europa. conferit, în schimb, robusteþe, Ziffer îi plãcea sã ne spunã cã în Dar primul mare pariu creator a euritmie, monumentalitatea faþa lui Vida se aflã un viitor fost în anii tinereþii, când s-a dãltuit monoxilelor, esenþializãri pe model neobiºnuit, de la care nici nu se va pe sine în plin teatru de rãzboi ºi arhetipal, ºi deci acea dimensiune îndepãrta, nici nu se va sustrage, apoi în lagãre. Butucul în care ºi-a rarã a atemporalitãþii. Aceste calitãþi 92 fiindcã totul în viaþa tânãrului sãu înfipt fãrã ezitare securea a fost sunt cu atît mai preþioase cu cât,desigur, exista o anume Desigur, studiile de la Academia de miºcarea sa cu dalta în mânã are fervoare a intelectualilor de stânga arte din Budapesta, cele din nu doar forþã, ci ºi graþie, nãscutã în anii ’30-’40 ai secolului XX. atelierele bãimãrene ale pictorilor spontan din respectul ºi cãldura, Sacrificiul, camaraderia, prietenia, Alexandru Ziffer ºi Géza Kádár, chiar complicitatea cu care Vida onoarea, puterea de îndura precum ºi sonoritãþile avan- se apropia de trunchiul viguros. suferinþa proprie ºi a te angaja gardiste ale muzicii lui Béla Bártok Spun complicitate pentru cã, aºa pentru un „celãlalt” de cele mai cultivate în salonul de muzicã al cum mãrturisesc cei ce l-au multe ori rãmas anonim – toate pianistei Elisabeta Hevesi-Kádár, cunoscut, sculptorul era o naturã aceste repere al unui caracter al cãrei ginere a devenit, ºi-au profund empaticã, ce îl punea în puternic sunt astãzi rar invocate ºi spus cuvântul în orientarea rezonanþã cu energiile locului în devin tot mai mult de neînþeles. Dar modernã a viziunii sale. Era uimitor care s-a nãscut ºi de care era atît nu putem privi, din comode fotolii cum sculptorul a surprins acel de ataºat. Cãci, alãturi de figurile contemporane, viaþa ºi opera „genius loci”, acel duh unic al sale memorabile de þãrani, mineri, CENTENAR GHEZA VIDA intelectualilor militanþi în mod Maramureºului, captându-l ºi înþelepþi ai satului sau eroi, aºa separat. Ele se lumineazã reciproc amplificându-l la maxim, cu cum era îndrãgitul Pintea Viteazul cu multe nuanþe, de la tenebre la acorduri grave, în arcuirile sale sau martirii de la Moisei, Vida a suavitãþi. Iar Gheza Vida este o formale. Dar nu doar formele erau sculptat un vast bestiar cu stihiile figurã exemplarã în galeria ilustrã încãrcate de o energie teluricã misterioase ale pãdurilor ºi apelor a celor care ºi-au pus viaþa pieziº ritmatã muzical, ci ºi suprafaþa Maramureºului. Le cunoºtea, le peste destinul lor artistic ca formelor era vibratã, aproape simþea, le respecta misterul ºi le supremã garanþie în primul rând expresionist, prin ritmul alert al prindea umbra pe trunchiuri a valorii lor umane, ºi abia apoi a ciopliturii de daltã. Se vedea acolo mlãdioase, sã-i strãjuiascã, talentului ºi a culturii lor umaniste. prezenþa unei mâini sigure, complementar, universul cãrþilor ºi Este semnificativ faptul cã, puternice, bine strunite pe anatomii sã-l înnobileze pe cel al vieþii de zi imediat dupã anii de front, deci în robuste, armonizate fãrã greº. cu zi. Aºa stând lucrurile, atunci 1945, începe sã sculpteze o Publicul nu avea de unde sã ºtie nu e de mirare cã pe ultima filã a lucrare definitorie pentru viziunea cât de mult a lucrat Vida în lagãrele calendarului sãu manuscris din 11 sa artisticã, ce are ca temã Dansul rãzboiului, câte desene, modelaje mai 1980 sculptorul o înscrie, ca oºenesc. Dansul ca eliberare, ca ºi cîte forme cioplite lãsase el în pe o prezenþã de preþ, pe Mariuca, bucurie, ca frumuseþe. Expusã în urmã, cât de exersate îi erau bufniþa, înþeleapta sa prietenã. De 1947 la Salonul de picturã ºi ochiul, mâna, dar mai ales mintea fapt, tot ce a înfãptuit Gheza Vida sculpturã al Transilvaniei de la Cluj, ºi sufletul, modelate, la rândul lor, în viaþa sa ºi dincolo de ea a stat alãturi de Miner ghemuit cu de credinþa ºi dragostea lui pentru sub semnul înþelepciunii ºi al lãmpaº, Buciumaºul, Muncitor oamenii ºi þinuturile Maramu- harului. Printr-un fericit joc al sorþii, forestier, Miner ºi Farfurie cu relief reºului. Asfel încât, întors acasã aceste daruri au fost transmise sculptat ce relua tema dansului din ºi integrat miºcãrii artistice familiei sale. La rîndul ei, aceasta Oaº, monumentala compoziþie contemporane, el s-a arãtat ca mirabilã familie ne face în aceastã reveleazã criticii ºi publicului un artist împlinit, ce putea stãpâni un zodie aniversarã, când se împli- artist matur, ale cãrui forme cioplite popor de lemne ºi cãruia un întreg nesc o sutã de ani de la naºterea în forþã iradiazã o neobiºnuitã arsenal de unelte de cioplit îi venea sculptorului, darul unui splendid act energie plasticã. Pentru cã materia pe mânã ca o mãnuºã. Fotografiile omagial, desfãºurat pe parcursul ºi gestul, bine acordate, pun în unde e surprins cioplind sunt de întregului an 2013, la care suntem valoare euritmia întregii compoziþii. un farmec aparte, pentru cã invitaþi sã fim privilegiaþii sãi pãrtaºi.

93 În toamna anului 2012, pasionaþii jazzului din România au avut parte asta fãrã substanþe ajutãtoare. El de câteva „momente astrale”, id est: concerte ale unor vedete de talie ºi-a deconspirat secretul trip-urilor mondialã ale genului. Douã asemenea episoade sunt reflectate în texte cam asa: ”I plug into my higher semnate de admirabilii receptori ºi promotori culturali Mircea Toma ºi self, into the cosmic library of Victor Andrieº. E o onoare ºi o încântare sã le pot ura Bun venit în ideas”. paginile Jazz Context! Post Scriptum de V.M.: De reþinut

JAZZ CONTEXT JAZZ cã spectacolul de la Bucureºti consacrã, o datã în plus, Plonjand In sincronicitatea culturii române actuale: nu doar prin reacþia admirabilã a publicului nostru, dintotdeauna fascinat de marile figuri microdetalii Impreuna cu ale jazzului, ci ºi prin însãºi componenþa formaþiei conduse de Jack DeJohnette - un adevãrat laborator de creaþie al jazzului actual, Jack DeJohnette în care sunt cooptaþi câþiva dintre cei mai promiþãtori jazzmeni ai lumii: saxofonistul de origine indianã Mircea Toma Rudresh Mahanthappa, ghitaristul Diving into Micro-Details with Jack DeJohnette David Fiuczynski, contrabasistul Jerome Harris ºi revelaþia concertului Pentru un consumator va- monstru sacru cu care cântase - junele ºi ultratalentatul George gabond, am avut un noroc chior DeJohnette. Da, însã aºa cum a Colligan, la keyboards ºi trompetã. ca unul dintre primele mele sunat la Bucureºti, DeJohnette Nu e de mirare cã exact aceeaºi albume de jazz sa fie On the este mult mai în largul lui într’un formulã de componenþã a beneficiat Corner. Habar n’avusesem atunci spaþiu al improvizaþiei extensive, de o cronicã elogioasã în când l-am cumparat (cãutam, ca de tip exploratoriu, la care inconturnabila publicaþie Down Beat, ultimul neofit,„cel mai recent Miles cosmosul este invitat personal sa referitoare la evoluþia aceluiaºi grup pe Davis”) – pe ce bombã cãlcasem. participe, în timp ce Jarrett scena Festivalului de la Newport, ce Fusese deja declarat de critici ca modificã tex-tura melodiei, precedase deplasarea în România. fiind, muzical, unul dintre cele mai universul sãu fiind microdetaliul. Coperta respectivului numãr al DB slabe ºi a fost, concret, cel mai De altfel, DeJohnette marturiseºte (nov. 2012) îi este închinatã lui Jack prost vândut album al artistului; ce cã atunci când cântã cu DeJohnette, cu ocazia împlinii a 70 de mai, discul a fost pus La Colþ. Jarrett „trebuie sã se controleze, ani. Aº mai remarca implicarea lui Experimentul propus de Miles în spre a cânta cu subtilitatea pe Cãtãlin ªtefãnescu, paradigmaticul album a fost înþeles ºi tot mai care muzica acestuia o cere“. nostru teleast, în realizarea ºi apreciat mult mai târziu, dupã ce Artistul are azi 70 de ani si este prezentarea acestui memorabil au apãrut genurile muzicale pe într’o perpetuã explozie de idei. ªi eveniment cultural. care le prefigura artistul la începutul anilor 1970. Cine l-a pus sã cânte post-punk inainte de Jack DeJohnette Group, in formula ce a aparitia punk-ului? Davis a evoluat recent la Bucuresti brutalizat urechile ortodocºilor de jazz introducând ºi elemente de hip-hop, drum and bass, muzicã electronicã. Dezmãþul începuse însã odatã cu Bitches Brew – o vedetã a albumelor sale, lansat cu doi ani inainte – unde între muzicienii invitaþi la party s’a aflat ºi Jack DeJohnette. Am deschis textul cu acest lung intro, pentru cã Grupul Jack DeJohnette, care a cântat în octombrie 2012 la Sala Radio din Bucureºti, e nãscut din acea epocã de inovaþii ºi este ºi azi la fel de indisciplinat. Culmea e cã aº fi putut la fel de bine sa încep 94 cu o referire la Keith Jarrett, alt Intalnire tarzie, dar gratificanta,

cu Aziza Mustafa-Zadeh JAZZ CONTEXT JAZZ Victor Andrieº A late, but Gratified Encounter with Aziza Mustafa-Zadeh Din Baku/Azerbaidjan, via percuþie, cu care empatizeazã Mainz/Germania, ajunsã finalmente excelent... Dar Aziza m’a la Festivalul Plai, ediþia 2012!... impresionat, în egalã mãsurã, ºi ca Aziza Mustafa Zadeh (42 ani) a venit om de o aleasã þinutã, cu un pentru prima datã în România, la speech de final (“I’m here for the Timiºoara în Muzeul Satului, pentru first time, but not for the last”) plin a ne delecta vocal ºi pianistic cu un de cãldurã, modestie ºi profunzime www.youtube.com/embed/ set original de mugham jazz în faþa unei audienþe aplaudând în no34_AnKfgE. Mai multe informaþii (fuziune de jazz modern cu folk picioare ºi avidã de bis-uri. despre Aziza si despre mugham tradiþional din Asia Centralã, Mulþumiri echipei organizatoare a jazz gãsiþi pe site-ul festivalului, combinat pe albumele recente ºi cu Festivalului Plai! Verificaþi-mi aici: http://www.plai.ro/2012/aziza- muzica de operã). Un stil moºtenit impresiile accesând: http:// mustafa-zadeh.html ºi perfecþionat de la regretatul ei tatã, Vagif (1940-1979), pianist/ compozitor dispãrut prematur cu câteva zile înainte ca fiica sa sã Estetica Jazzului – 15 ani la Academia de Muzicã din Cluj împlineascã 10 aniºori...Un artist În 2012, Cursul de Estetica ªtefan Borbely; cursurile susþinute atât de original încât a fost Jazzului pe care îl susþin la Academia de renumitul pedagog al jazzului supranumit post-mortem „arhitectul de Muzicã G. Dima din Cluj a împlinit Darius Brubeck din U.S.A. (ca parte jazzului din Azerbaidjan”. Trecerea 15 ani. Cursul respectiv a fost a Programului Fulbright); susþinerea timpului avea sã-i confirme aceluiaºi integrat, de la bun început, Modulului primului doctorat pe o temã de jazz Vagif ºi calitãþi de vizionar: el îºi de Jazz al prestigioasei instituþii de cãtre Romeo Cosma, coor- alinta fiica, în copilãrie, cu apelativul clujene de învãþãmânt superior ºi a donatorul Modulului de Jazz de la Jazziza... iar cea mai cunoscutã beneficiat de salutara susþinere a Conservatorul din Iaºi; lansarea/ piesã a sa fu emblematica ºi la fel celor patru rectori ai Academiei, din prezentarea volumelor dedicate de profetica Waiting for 1997 ºi pânã în prezent: Alexandru jazzului de cãtre subsemnatul, Aziza(1978). Cele nouã albume din Fãrcaº, Aurel Marc, Adrian Pop ºi Mircea Tiberian, Lucien Malson (în discografia fiicei, ajunsã acum la Vasile Jucan. De-a lungul acestei prezenþa traducãtorului Roland maturitate artisticã (pe care apar perioade, în cadrul Modulului am Szekely); întâlniri pe teme didactico- somitãþi din lumea jazzului, precum avut parte de frumoase colaborãri jazzistice ºi general culturale cu John Patitucci, Dave Wekl, Stanley profesionale cu oameni de muzicã compozitorii Cornel Þãranu, Adrian Clarke, Al Di Meola sau Philip ºi de suflet precum Stefan Vannai, Pop, Valentin Timaru, Cristian Marina Catherine), o recomandau Iosif Viehmann, Florian Lungu, (Suedia), Rãzvan Metea, Ionicã Pop, convingãtor pe Aziza - alias The Mircea Tiberian, Grigore Pop. dirijorii ªtefan Vannai, Matei Pop, Princess of Jazz sau Spre beneficiul cursanþilor, în Gabriel Bebeºelea, esteticianul Sheherezadeh (dupã numele unei mãsura posibilului, în acest cadru ªtefan Angi, pianiºtii Dumitru organizatoric am reuºit sã invit Belinschi ºi Sergiu Trohin (Rep. piese de pe discul Dance Of Fire - jazzologi, muzicieni, esteticieni, Moldova), contrabasistul Alvise 1995) - drept cap de afiº la Plai ediþia literaþi, oameni de culturã ºi artã, spre Seggi (Italia), ghitaristul Claude Buri cu numãrul 7, desfãºuratã la a susþine prelegeri, sau a dialoga cu (Elveþia), coreografa Livia Tulbure, Timiºoara în toamna anului trecut... studenþii despre acest pasionant literaþii Ovidiu Pecican, Ruxandra O pianistã originalã, interesantã domeniu muzical. Reamintesc, din Cesereanu, Corin Braga, Letiþia Ilea, ºi seducãtoare - care a interpretat, memorie, câteva dintre sesiunile cele arhitecþii Nicolae Miriºan ºi Manuel în premierã în România, aproape mai reuºite: prelegerile jazzologilor/ Taborda (Portugalia), psihologul ºi exclusiv compoziþii proprii, cu un muzicologilor Graham Collier jurnalistul Mircea Toma º.a. Cursul control ºi o frazare impecabile, atât (U.S.A.), Florian Lungu, Ioan Muºlea, de Estetica Jazzului îºi face un titlu la pian, cât ºi în atractivele sale Ion Pitty Vintilã, Zsolt Gyorgy, Oleg de glorie din caracterul sãu deschis, intervenþii vocale jazzy, cu un Garaz, Alex. ªipa, Iosif Viehmann, astfel încât la toate sesiunile - pe amplu palier de referinþe stilistice Victor Andrieº; întâlnirea cu membrii lângã studenþii Academiei - sunt între etno ºi operã, bine susþinute Cenaclului Eranos, al Facultãþii de bineveniþi toþi amatorii de muzicã de “colegii ºi amicii” ei, Ralf Cetto Litere a Universitãþii Clujene, sub bunã. la bas ºi Simon Zimbardo la conducerea teoreticianului literar Virgil Mihaiu 95

DE LIGNE, CHARLES- JOSEPH, Mãrturii despre J.- J. Cuprinsul revistei pe anul 2012 Rousseau (prezentare ºi traducere Rodica-Lascu Pop), ARTICOLE, STUDII, ESEURI, Blajul, nr. 6 nr. 6 PORTRETE C. N. M., Despre invenþie, DEREVLEAN, VALENTIN, limbã, deteritorializare. Gilles Locul în care scriitorul îºi ALDULESCU, RADU, Spiritul Deleuze, nr. 7 – 8 întâlneºte publicul sãu real, critic ºi caracterul, nr. 9 – 10; CÂMPEAN, RÃZVAN, nr. 11; BAGHIU, ªTEFAN, Nichita Romanian writers on writing, DINU, ADELA, Diaristica Danilov sau automatismul nr. 4 femininã ºi modelul intimitãþii, poetic, nr. 1; Riscul de care CERBU, ANDREEA, nr. 4; Jurnale exterioare. autorul este conºtient, nr. 5; „Simptomatologia” valorii, Diaristica femininã ºi istoria, Patima cãrþilor noi, nr. 9 – 10; nr. 2 – 3 nr. 7 – 8 Un veac de posteritate, nr. 12; CESEREANU, RUXANDRA, DOAGÃ, MIHAELA, Al cui e BALOTESCU, FLORIN, Alice Da’ dumneata cine eºti?, nr.1; visul? Metamorfozele Alisei, sau despre bucurie ºi nemurire, Atelierele de scriere creatoare nr.1 nr.1; Scrierea care transformã, de la Phantasma, nr. 4; DOBRESCU, CAIUS, nr. 5; Mircea Ivãnescu ºi CIOROGAR, ALEX, Infinitul Rezistenþa la scrierea interioritatea concretã, nr. 6; (vertical) ºi neantul (social) sau creatoare, nr. 4 Formulele respaþializãrii un 8 ºi doar un zero semnat DORIAN, GELLU, Premiul poetice, nr. 9 – 10; Mihail Vakulovski, nr. 2 – 3; naþional de poezie „Mihai BANEU, ALEXANDRA, Pierre Rareori simplu: scepticismul lui Eminescu”, nr. 11; Abélard: de la logicã la teologie, Valeriu Gherghel, nr. 12; DÓSA, ANDREI, Creative nr. 2 – 3 CODREANU, FLORINA, Alice, wrinting saved my life, nr. 5; BARBU, MARIAN, „În bârlogul Alice, Alice, nr. 1 „Poeþii vor sã fie corcoliþi, cer lui Faust”, nr. 2 – 3 CODRESCU, ANDREI, criticului sã fie prietenul lor BARBU, MIHAI, Obiectivul Despre atelierul de „creative ideal”, nr. 9 – 10; „ªerbãnescu” ºi frunzele care îi writing”..., nr. 9 – 10; DRAGOMIR, BRÎNDUªA, ardeau degeaba, nr. 7 – 8; COMAN, DAN, MÃLAICU- Prietenia creativã / citirea- Convorbiri cu Dl. Gary, HONDRARI, MARIN, Poezia e scriere (creativã), nr. 5 nr. 9 – 10; la Bistriþa, nr. 11; DRAGOMIR, GRUIA, Lost in BÃDESCU, HORIA, In CONKAN, MARIUS, Avatarii creative rubik writing, nr. 5 memoriam Romulus Vulpescu, spaþiului fantastic, nr. 9 – 10; DUÞESCU, MIHAI, Lasagna, nr. 9 – 10; CONSTANTINESCU, nr. 9 – 10; BÃRBAT, ADRIANA, Cum e aia ROMANIÞA, Narrare necesse FACULTATEA DE LITERE, Ion sã înveþi sã scrii?, nr. 5; est, nr. 4 ªeuleanu, in memoriam, BOBE, T. O., O extorsiune al COSTACHE, ADRIAN, Despre nr. 1 unui degajament, nr. 9 – 10; filosofia de azi, nr. 7 – 8 FILIALA CLUJ A UNIUNII BOERIU, DAN-LIVIU, O COªA, BOGDAN, Sã taie în SCRIITORILOR DIN dezbatere pentru mai târziu, carne vie, nr. 9 – 10; ROMÂNIA, Fodor Sándor – in nr. 12; CRUDU, DUMITRU, Sunt memoriam, nr. 4 BOGDAN, CIPRIAN, Despre lucruri care nu se uitã niciodatã, FOARÞÃ, ªERBAN, Arborele autonomie la Cornelius domnule profesor!, nr. 5 paradisului celest, nr. 7 – 8 Castoriadis, nr. 7 – 8 CUBLEªAN, CONSTANTIN, GABOR, ADRIAN, Nonsens ºi BOLDEA, IULIAN, De la Niºte aripi solzoase fâlfâie capodoperã în alisele interbelic citire..., nr. 12; printre pagini, nr. 1; Migraþii. carrolliene, nr. 1 BORA, CÃLINA, Teatrul politic Despre cuvânt, nr. 2 – 3; Un GHERAN, NICULAE LIVIU, ºi lupta pentru identitate, estetician: Titu Popescu, nr. 5; Tipologii ale rãului – spaþii nr. 9 – 10; I. L. Caragiale în limba infernale, nr. 9 – 10; BRAGA, MIRCEA, Jurnalul, germanã, nr. 6; Un bufon GIORGIONI, REMUS „Efectul Genette” ºi shakespearian în literatura VALERIU, Elemente de contur intersubiectivitatea (I), nr. 4; românã, nr. 7 – 8; Viorel ale poetului, nr. 2 – 3 Jurnalul, „Efectul Genette” ºi Cacoveanu – 75, nr. 7 – 8; GOLDIª, ALEX, „Orgoliile” lui intersubiectivitatea (II), nr. 5; Romanul credinþei, nr. 7 – 8; Buzura. Un caz de receptare BUTOESCU, ELENA, Unde se CUCU, ANDREI, Nu mai criticã, nr. 4; Triumful talentului întâlneºte Alisa cu Silvie ºi urmãriþi iepuraºul alb, nr. 1 în criticã, nr. 12; Bruno, nr.1 DANILOV, NICHITA, Despre GROSU, MUGUR, ªuturi ºi BUTUªINÃ, ELENA, Destine arhanghelul Mihail Gãlãþanu ºi goluri, nr. 9 – 10; pe traseul carrollian, nr. 1; Doi traversele sale plutitoare, nr. 9 HELER-IVANCENKO, eseiºti sibieni, nr. 2 – 3 – 10; Întâlnire de gradul zero cu ANDREEA, Poetica violenþei la 96 BUZAªI, ION, George Bariþiu ºi Radu Sergiu Ruba, nr. 11; Elfriede Jelinek, nr. 11; HURUBA, DUMITRU, Cornel MIHÃILÃ, SILVIU, Spre un „povestirilor” triste, nr. 1; Udrea 65, nr. 2 – 3 „nou” Eminescu, nr. 7 – 8 Nicolae Breban – analistul I.P.-C., Gânduri despre domnul MIHÃILESCU, FLORIN, împãtimit, nr. 5; Informaþie ºi profesor Ion ªeuleanu, nr. 1 Creaþie ºi explicaþie, nr. 1; Alte interpretare, nr. 6; Dincolo de IGNAT, MIHAI, Talent, meserie gânduri despre carte, nr. 2 – 3; cotidianul anost, nr. 7 – 8; ºi sinceritate, nr. 4 Ipostazele complementare, nr. POP-CURªEU, IOAN, Un (alt) IONESCU, MARIEVA, Eºti 4; Deschiderea spre lume, nr. intelectual mocan împotriva ceva ce nu existã. Despre 5; Revizuiri conceptuale, nr. 6; proiectului Roºia Montanã, nr. 2 creativitate ºi autoconfigurare, Cultura sub dictaturã, nr. 7 – 8; – 3; Caragiale, sine ira et nr. 5 În cãutarea omului întreg, nr. 9 studio, nr. 6; Ioan R. Nicola, JICU, ADRIAN, Statutul ingrat – 10; Fascinaþia Casandrei, nr. între etnomuzicologie ºi al literaturii contemporane, nr. 11; Vocaþia de editor, nr. 12; fantasme, nr. 6; 12; MIRONESCU, DORIS, Ne POPESCU, ADRIAN, Autismul KAPPELHOF-COSTEA, lipseºte preistoria, nr. 12; literar, nr.1; Un publicist matur, IRINA, Alice ºi literatura MOLDOVAN, CORINA, Corpul nr. 2 – 3; Uniformitate ºi fantasy, nr. 1 lui Julie, sau despre erotismul Individualitate, nr. 4; În vale, KOMARTIN, CLAUDIU, Apusul imposibil în Noua Eloizã, nr. 6 2012, nr. 5; Marco Cugno, un criticii universitare, nr. 9 – 10; MOLDOVAN, VLAD, Rumoare italiano serio, nr. 6; Despre Clubul de lecturã Institutul în Academia, nr. 4; Sloterdijk ºi plagiatul plat, nr. 7 – 8; Blecher, nr. 11; deconstrucþia transcendenþei, Constanþa Buzea sau crãciunul LAZÃR, FLORIN, Alice în þara nr. 7 – 8; Nesiguri în noapte, nr. în cer, nr. 7 – 8; Ficþiunea ºi copacului-oglindã, nr.1 9 – 10; critica, nr. 9 – 10; Despre LEAC, V., ***, nr. 9 – 10; MUREªAN, DORIN, O lume festivaluri poetice, nr. 11; Noi ºi LEOVEANU, GABRIELA, bokiotã, nr. 5 ei, nr. 12; Însemnãri de lecturã – Virgil MUªINA, ALEXANDRU, POPESCU, RAUL, Alisa ºi Ardeleanu, nr. 6; Scrierea creatoare va învinge!, paradoxul, nr.1 LUNGU, SUZANA, VIDRUÞIU, nr. 4 POPESCU, SIMONA, Cochilia CRISTINA, MOLDOVAN, NICOLAU, FELIX, Atac la ºi pagurul sau despre creative- VALENTIN, Experimentul baionetã / Retragere în menuet, wreading, nr. 4 creativ clujean. o cãlãtorie nr. 4; Filonul post- comunist, nr. POPESCU, TITU, Antologie extraordinarã, nr. 5 12; Negoiþã Irimie, nr. 1; „Terapia de LUPAN, ANAMARIA, Exerciþii PÃTROC, DAN, Cocktail ºocuri” a lui Cornel Regman, nr. de reconfigurare a realitãþii postmodern à la Bostrom, nr. 2 – 3; Culturã ºi gust, nr. 5; O textuale ºi extratextuale, nr. 1; 7 – 8 monografie Constantin-Virgil Jocul cu timpii, nr. 12; PECICAN, OVIDIU, Ana Gheorghiu, nr. 6; E o toamnã MALOMFÃLEAN, Blandiana, aniversarã, nr. 4; „nebun de frumoasã” la Cluj, nr. LAURENÞIU, Curajul Bismarck în istorie, nr. 7 – 8; 7 – 8; Metafore ºi filosofia vieþii, grafomanului, nr. 12; Un trecut cu viitor. Proiectul 1 nr. 9 – 10; De la Poesis la MANASIA, ªTEFAN, ªerban decembrie 1918, nr. 12; comentarii de poezie, nr. 11; Un Foarþã 70, nr. 7 – 8; Cum au PETRAª, IRINA, Jaf de joc al ipostazierelor, nr. 12; devenit scriitorii clujeni, unii fãrã extaze, nr. 1; Declinarea PRELIPCEANU, NICOLAE, voia lor, nepoþi ai lui Henry poeziei în „þinutul misterios”, nr. Criticul ca ºi politicianul, David Thoreau, nr. 11; 2 – 3; Festivalul Lucian Blaga nr. 9 – 10; MARCOVICI, ANGELA, Eu Cluj, nr. 11; Literaturã de PRESECAN, OANA, Cronica cred cã nu, nr. 9 – 10; supravieþuire, nr. 12; unei evadãri, nr. 1; Cine mai ia MAREª, NICOLAE, Wislawa PINTEA, IOAN, Elogiul ºtiinþei pulsul istoriografiei româneºti?, Szymborska, nr. 2 – 3; Cugetãri ºi splendorile teologiei, nr. 7 – 8 nr. 2 - 3 vechi ºi noi, nr. 9 – 10; POANTÃ, PETRU, Sub semnul PUGHINEANU, OANA, MARIAN, RODICA, Un umorist lui Caragiale, nr. 4; Despre Pasiunea apatiei, nr. 7 – 8 al realului ºi al virtualitãþii, nr. 2 trupul poeziei, nr. 5; PUªCAª, MARIUS, Despre – 3; Seninãtatea se apropie, POP, ION, Doi optzeciºti la 60 dictaturã, nr. 6 poate..., nr. 7 – 8; de ani, nr. 2 – 3; Alþi doi RAÞIU, SIMINA, Identitate MARIN, DANIEL D., Limbajul sexagenari în primãvarã, nr. 4; abisalã ºi realitate oniricã în accesibil, nr. 12; Poezii de Horia Gârbea, nr. 5; cãlãtoriile lui Alice, nr.1 MARINOIU, ILIE TITUS, Mihail Tristeþea, o meserie poeticã, nr. ROGOJINÃ, LAVINIA, Diaconescu, premiat de 7 – 8; Muntele, poetul ºi poezia Decalogul emoþional în Academie, nr. 1 în Luntrea lui Caron, nr. 9 – 10; romanele lui Jonathan Safran MATUS, ADRIAN, Planuri din Gérard Bayo, „un poet pentru Foer ºi Nicole Krauss, trecut, planuri din prezent, nr. mâine”, nr. 11; nr. 9 – 10; 12; POPA, IOANA, Patru în unu, ROTARU, ANDRA, MÂNDRU, STELIAN, Carmen nr. 9 – 10; Binefãcãtoarea uitare, Sylva, inedit, nr. 7 – 8 POPA, MIRCEA, O noapte a nr. 9 – 10; Riscurile ironice sau 97 fatidice pe care ºi le asumã Portret de claun, portret de CORMOª, ALEX, Opiniile unui scriitorii, nr. 11; huligan, nr. 5; Printre blocurile cãlãtor nedemn de încredere, SÃLÃGEAN, TUDOR, gri, nr. 6; Mitomanie, nr. 1; Despre depresie, Adunarea Naþionalã de la Alba intertextualitate, istorie ºi alte nr. 2 – 3; Aleksandar adoarme, Iulia, sau despre bucuriile ingrediente, nr. 7 – 8; Media nr. 9 – 10; simple, nr. 12; corectã, nr. 9 – 10; Delirul bine DULLO, ANDREI, Exerciþii de SCHIOP, ADRIAN, Bietul temperat, nr. 11; Vise, iþe ºi demitizare, nr. 1; Între infernul Terian, nr. 9 – 10; patiserie, nr. 12; astral ºi firescul nostrum; STAN, ADRIANA, Democraþie GOLDIª, ALEX, Culturã ºi poeme în care, totuºi, se valoricã, nr. 12; societate de consum, nr. 1; întâmplã ceva, nr. 7 – 8; STOIAN, G. BOGDAN, Criza Fragmente de policier textualist, GOJE, MARIA CRISTINA, criticii literare româneºti/etic- nr. 2 - 3; Minimalismul de Tandreþea unei muzici în estetismul, nr. 9 – 10; anvergurã, nr. 5; Un debut surdinã; În adâncul acestei ªTEFAN, OLGA, Despãrþirea prematur, nr. 6; Fãrã finisaje, nr. cratiþe, nr. 2 – 3; „Un adevãrat de Ianuº, nr. 2 – 3 7 – 8; superhero”, nr. 4; O fiinþã a TÃNÃSESCU, CHRIS, Despre PECICAN, OVIDIU, Cum poþi fi frãmântãrilor, nr. 6; creative writing, nr. 9 – 10; persan, nr. 1; Fantastic ºi HÃLÃLÃU, FLORIN, Plimbare TEODORESCU, ADRIANA, interpretare, nr. 2 - 3; Autor ºi cu decapotabila, nr. 2 – 3 Cruzimea necesarã copilãriei. rãsucire între lumi, nr. 4; În IONESEI, ANA, Caleidoscop O pedagogie discretã, nr.1 arhive, nr. 5; Proza colectivã de liric a la Alex. Leo ªerban, TEODOROVICI, LUCIAN nivel înalt, nr. 6; Curteni, rebeli, nr. 2 – 3 DAN, Alb, negru ºi mult gri, nr. lachei, nr. 7 – 8; Prozatorul LUPAN, ANAMARIA, Lecturã 9 – 10; printre oglinzi ºi scripeþi, nr. 9 – ºi relecturã, Puncte de fugã ale TOPAN, FLAVIA, Un model 10; Realul redimensionat ºi paradigmei postmoderne, nr. 2 critic, nr. 6 realismul expandat, nr. 11; – 3; Cu ºi despre poezie ºi ÞÃRANU, DAN, Micile confuzii POP-CURªEU, IOAN, Cãlare desfãtare, nr. 7 – 8; neproductive ale scrierii pe motocicleta de lemn, nr. 4; PÂRÂU, CÃLINA, Poezia ºi creatoare, nr. 5 Sunt sistemele estetice încã mama ei vitregã, nr. 9 – 10; VAKULOVSKI, ALEXANDRU, actuale?, nr. 12; Orientul lãuntric, nr. 12; Cenaclul Republica, nr. 11; SIMUÞ, ANDREI, Eºecul POENAR, NICOLETA, VAKULOVSKI, MIHAIL, t(s)extualismului, nr. 1; cenaKLUb TIUK!, nr. 11; Microistoriile supravieþuirii prin Feminismul la persoana I, nr. 4; VANCU, RADU, Zona Nouã. O literaturã, nr. 5; Iubirea de POPA, MARIUS, Manualul de prezentare, nr. 4; Poezie & ficþiune ºi ficþiunile iubirii, nr.6; confesiuni, nr. 6; Organicism ºi tricouri, nr. 11; Literatura actualã într-o lecturã poezie, nr. 12; VÃCÃRESCU, IOAN RADU, originalã, nr. 9 – 10; POPA, NICOLETA, Salt în Colocviul Naþional „Zilele libertatea interioarã, nr. 1 poeziei Iustin Panþa”, nr. 11; MINIATURI, SEMNALÃRI, PUTYER, OLIVIA ,Traseul VIGHI, DANIEL, Cum e sã RECENZII Dublin-Chiºinãu , nr. 1; „Ia te mergi pe Lunã duminicã dupã- A.P., Oraºul cultural, nr. 5 uitã cum mã uit la vacã ºi la masã, nr. 4 BORA, CÃLINA, Mãtuºa Iulia ºi norii cei puþini”, nr. 6; Cartea VIªAN, RUXANDRA, „Lewis Condeierul, nr. 1; Elegia unei fetelor cu nume citrice, nr. 9 – Carroll ºi supa gustoasã de generaþii, Bãrbat pe tocuri, nr. 2 10; broascã þestoasã“, nr.1 – 3; Regatul tot pentr-un poem, SALA, DANA, Graniþa VLÃDÃREANU, ELENA, nr. 7 – 8; autoficþiunii, nr. 12; Trãiascã eroul liric ºi eul BUTUªINÃ, ELENA, SUCIU, ILEANA, Instituþia poetic!, nr. 9 – 10; Onomastica în romanul moartã a poºtei: despre VULTURESCU, GEORGE, românesc; Paolo Ruffilli, poezie somatizarea „fake”-ului în Poesis este cârja mea de aur ºi prozã, nr. 9 – 10; poezie, nr. 2 – 3 prin pulberea nordului, nr. 11; CÂMPEAN, RÃZVAN, Student ÞION, ADRIAN, Între Morfeu ºi WINCENTOWICZ, SONIA, Cu la Chiºinãu, oameni ºi cãrþi, nr. Mnemosina , nr. 1; Discreþia stimã ºi cafea, nr. 9 – 10; 1; ªapte intruziuni în jocului ºoptit, nr. 2 – 3; WOHL, EUGEN, Caragiale ºi necunoscut, nr. 4; Nu-i capãt de Psalmodierile solitudinii, nr. 4; ziarul, nr. 6 lume, nr. 9 – 10; În umbra Îmbrãþiºarea lui Orfeu, nr. 4; Eul subiectivitãþii, nr. 12; liric „în blugi”, nr. 9 – 10; CRONICà LITERARà CIOBOTARIU, ANAMARIA, WINCENTOWICZ, SONIA, CESEREANU, RUXANDRA, Extinderea graniþelor de Clujul scriitorilor, nr. 7 – 8; Taþi ºi fii, nr. 12 cunoaºtere, nr. 1; Combinaþia Cum vede Doho Quijote CUBLEªAN, VICTOR, eºuatã, nr. 12; democraþia participativã, Anotimpul ploilor, nr. 1; CIOROGAR, ALEX, Martorii lui nr. 12; Povestea unui insomniac, nr. 2 Iug(ov)a, nr. 9 – 10; POEZIE ROMÂNEASCà 98 - 3; The inside job?, nr. 4; BACIU, JESICA, Poeme, nr. 6 BAGHIU, ªTEFAN, Poeme, nr. PERÞA, COSMIN, Cântece de (traduceri de Ion Pop), nr. 1 2 – 3; Un vis secret, nr. 12; leagãn pentru generaþia mea, POZZANI, CLAUDIO, Cautã-n BIROAª, IOAN, Poeme (Triptic nr. 5 tine vocea pe care nu o auzi (în Underground), nr. 11; POJOGA, VLAD, Poeme, româneºte de Adrian Popescu), BOGDANOVICI, ANDREEA, nr. 2 - 3 nr. 12; Poeme, nr. 2 - 3 RÃU, AUREL, Vis cu sãnii, ROLLINAT, MAURICE, BRUMA, IRINA, Poeme, nr. 1 Noaptea de noiembrie nr. 2 - 3 SECHELEA, CÃLIN, Haiku-uri, (traducere de Aurel Rãu), CODRUÞ, MARIANA, Poeme, nr. 12; nr. 12; nr. 9 – 10; SZÖCS, KRISTA, Poeme, SID, IGOR, Marea COªA, BOGDAN, Poeme, nr. 2 - 3 Cosmonauþilor (în româneºte nr. 2 - 3 ªOROBETEA, AUREL, de Oleg Panfil), nr. 12; CUCIUREANU, LUCIA, O demonstraþie de... Foarþã, SZYMBORSKA, WISLAWA, Poeme, nr. 6 nr. 7 – 8; Poeme (traduceri de Nicolae DINIª, ADRIAN, Poeme, ªTEFAN, OLGA, Poeme, nr. 2 Mareº), nr. 2 – 3 nr. 2 - 3 - 3 YANG, LIAN, Întunecimile, DORIAN, GELU, Poeme, TELIBAN, ANDREEA, Poeme, (Traducere din limba chinezã de nr. 12; nr. 2 - 3 Dimitrie Lãmparu) nr.12; DÓSA, ANDREI, Poeme, VÃSIEª, ALEXANDRU, nr. 2 - 3 Poeme, nr. 2 – 3 PROZà ROMÂNEASCÃ, DRÃGOI, VLAD, Poeme, DRAMATURGIE nr. 2 - 3 POEZIE STRÃINà ALDULESCU, RADU, Dacã FURTUNÃ, CÃTÃLIN, Poeme ABASYAN, NSHAN, mã lãsaþi la puºcãrie, e bine, (Triptic Underground), nr. 11; Anotimpurile; Exilul (în nr. 9 – 10; GRECEANU, ADELA, Poeme, româneºte de Lavinia BÃDIA, DUMITRU, Eurolines, nr. 9 – 10; Rogojinã), nr. 12; nr. 7 – 8; GROSU, ANATOL, Poeme, AROSEV, GRIGORI, Moscova BLANDIANA, ANA, Cei doi nr. 2 - 3 Roma; Becar (în româneºte de români din Toledo, nr. 4 HERBERT, OVIA, Pisicosul, Oleg Panfil), nr. 12; BOTA, HANNA, Poeme nr. 4 BRAUTIGAN, RICHARD, avortate, nr. 4 HUTOPILA, MATEI, Poeme, Poeme (traducere de Andrei MUªINA, ALEXANDRU, nr. 2 - 3 Mocuþa), nr. 6 Nepotul lui Dracula, nr. 5 IENCEANU, OLIVIA, Poeme, CAPRONI, GIORGIO, Poeme RÃU, AUREL, Ascunzãtoarea, nr. 12; (prezentare ºi traduceri de nr. 6; Valea Strãjii (I), nr. 7 – 8; LUCA, ANDREI, Poeme, Ion Pop), nr. 12; Valea Strãjii (II), nr. 9 – 10; nr. 2 - 3 CAZALS, F. A., Poeme Valea Strãjii (III), nr. 11; LUPAªCU, ANA-MARIA, (traduceri de Aurel Rãu), nr. 4 SCHWARTZ, GHEORGHE, Poeme, nr. 2 - 3 CEMBARTEVA, VICA, Geamãnul la curtea lui Petru M., ARINA, Poeme, nr. 2 - 3 Postscriptum. Revenirea; cel Mic, nr. 4; MARCOVICI, ANGELA, Blocul Scrisori din sezonul fãrã NU, nr. 9 – 10; vânturi. Înãlþarea crucii, (în PROZà STRÃINà MÃDUÞA, FLORIN, Poeme româneºte de Oleg Panfil), KALI, KINGA, Virgjinesha (în (Triptic Underground), nr. 11; nr. 12; româneºte de Péter Demény), MILOª, ALEXANDRU EKELÖF, GUNNAR, Versuri nr. 12; CRISTIAN, Poeme, nr. 7 – 8; (traduceri de Aurel Rãu), VAN ZANDYCKE, FILIP, Bau- MOLDOVAN, GAVRIL, Poeme, nr. 2 – 3 baul copiilor; Imprevizibila *1) nr. 6 FRESI, FRANCO, Versuri femeie – calamitate/ MOROªAN, COSMINA, (traduceri de ªtefan Damian), nestatornica *2) femeie–curtatã Poeme, nr. 2 - 3 nr. 1 (în româneºte de Lavinia MUREªEANU, MARCEL, LOY, MINA, Poeme (prezentare Rogojinã), nr. 12; Poeme, nr. 2 – 3 ºi traduceri de Lavinia NIÞESCU, RADU, Poeme, Rogojinã), nr. 5 ANCHETE, MESE ROTUNDE, nr. 2 - 3 MARTINSON, HARRY, Versuri INTERVIURI OLAR, MARCEL, Poeme, (traduceri de Aurel Rãu), BÃDESCU, HORIA, Interviu cu nr. 2 - 3 nr. 2 – 3 Paul Aretzu, nr. 5 OLOGU, MIHAI-IONU, Poeme, MICHAELIDES, LILY, Legãtura; CARTEA CARE VA Sà VINà nr. 2 - 3 Nicosia în august (în româneºte (Marta Petreu, Adela OTAY, DENIZ, Poeme, nr. 2 - 3 de Lavinia Rogojinã), nr. 12; Greceanu, Marin Mãlaicu- PALLADA, CARMEN, Poeme, NATALE, ALESSANDRA, Hondrari, Rãzvan Þupa, Mihai nr. 12; Poeme (traduceri de Gabriela Vakulovski, Doina Ioanid, V. PASCARIU, MIRCEA, Poeme, Lungu), nr. 7 – 8; Leac, Daniel Vighi, Robert nr. 6 PENNA, SANDRO, Versuri ªerban, Radu Vancu, Felix 99 Nicolau, T.O.Bobe, Emilian Hedda Gabler de Andrei Harry Tavitian, nr. 9 – 10; Galaicu-Pãun, Simona ªerban, nr. 2 – 3; Popescu, hit girl, Ruxandra CÂTEA, ELIZA, Întâlniri, CRONICà PLASTICà Cesereanu), nr. 6 dezbateri, spectacole *** Liviu Mocan, nr. 12; CUI NU-I E FRICà DE „internaþionale” la Cluj, BÃDESCU, HORIA, IGNA, CRITICII LITERARI!, nr. 9 – 10; nr. 9 – 10; VASILE, Doi scriitori despre doi PUZZLE – FESTIVALURI, CERBU, ANDREEA, Tirania pictori, nr. 6; TÂRGURI, CLUBURI DE maculaturii în Ubu rege, ILEA, LIVIUS GEORGE, POEZIE ÎN ROMÂNIA, nr. 11; nr. 2 – 3 Adriana Jebeleanu – Jebe, nr. 2 FODOR, GEORGIANA, David – 3; Remember Benczédi GRUPAJE, DOSARE Grimal – un regal violonistic, Sándor, nr. 7 – 8; 22 DE TINERI POEÞI, nr. 2 – 3 nr. 11; IONESCU, RADU, Georgeta ANUL CARAGIALE, nr. 6 HAÞIEGAN, ANCA, Drumul Grabovschi, nr. 9 – 10; ARCA LITERARà 2012, nr. 12; spre Indii, nr. 11; LÃPTOIU, NEGOIÞÃ, Andrei CENTENAR STEINHARDT, nr. LOVIN, MIHAELA, Cui i-e fricã Florian – arhetipare, nr. 6 7 – 8; de Hedda Gabler?, nr. 2 – 3; MORITZ, EUGEN, Credo, nr. 5 DOSAR LEWIS CARROLL, Despre domniºoara Julie ºi MUREªAN, ION, Teodora nr. 1 madame Ranevskaia, nr. 6; Gogea, nr. 11; FIILOSOFIE ACTUALÃ, MIHAIU, VIRGIL, Al 10-lea MUSCÃ, VASILE, Pe marginea nr. 7 – 8; Jazz Fest de la Chiºinãu (II), unei expoziþii Kancsura I., nr. INTERBELIC ªI nr. 1; Smulyan investigând 11; POSTCOMUNISM, nr. 12; raportul sax bariton-organ trio, PÃSAT, ALEXANDRU, Bronz NICOLAE PRELIPCEANU – nr. 2 – 3; Crâmpeie de istorie cu la Palatul Banffy, nr. 1 70, nr. 7 – 8; implicaþii jazzistice, nr. 4; PECICAN, OVIDIU, Lumea lui SCRIEREA CREATOARE, AZI Crâmpeie de istorie cu implicaþii Bour, nr. 2 – 3 (I), nr. 4 jazzistice (II), nr. 5; Crâmpeie RADU, VASILE, Realismul SCRIEREA CREATOARE, AZI de istorie cu implicaþii jazzistice sãrãciei galante, nr. 5; (II), nr. 5 (III), nr. 6; Crâmpeie de istorie SABÃU, NICOLAE, Între gotic TIFF 2012 – analizã la rece, cu implicaþii jazzistice (IV), nr. 7 ºi baroc, nr. 4 nr. 7 – 8; – 8; Revista Jazz club de la TRICENTENAR JEAN- Iaºi rãmâne neegalatã, nr. 9 – CARICATURÃ, COLAJE JACQUES ROUSSEAU, nr. 6 10; Marele festival din stânga I. L. Caragiale în caricatura UNIREA DIN 1918, nr. 12; Prutului, nr. 11; Apolinicul cânt mondialã, nr. 6; jazziistic al lui Florin Rãducanu, POCH, ALBERT, Caricaturi, PAGINI DE JURNAL, nr. 12; nr. 1; MÃRTURII, CÃLÃTORIE PAVEL, LAURA, Ionesco ludic BARBU, MIHAI, Geoagiu, ºi ingenuu, nr. 9 – 10; ILUSTRAÞIILE NUMERELOR dragostea mea, nr. 2 – 3 pe pereþi, nr. 12; A DOUA EDIÞIE A BIENALEI CESEREANU, RUXANDRA, POANTÃ, PETRU, Teatrul – un NAÞIONALE DE SCULPTURà Jurnal londonez: Beautiful mit al oraºului, nr. 6 MICà VÂRSTA DE BRONZ, Inside My Head Forever (I), nr. POP-CURªEU, IOAN, Istoria nr. 1 7 – 8; Jurnal londonez: Beautiful TIFF-ului, nr. 7 – 8; Apocalipsa BENCZÉDY SÁNDOR, Inside My Head Forever (II), nr. 2012: ameninþare nuclearã, nr. 7 – 8; 9 – 10; terorism, revoluþie, nr. 9 – 10; FLORIAN, ANDREI, nr. 6 MARIAN-BÃLAªA, MARIN, Schimbarea la faþã a desenului GOGEA, TEODORA, nr. 11; Jurnal singalez, nr. 7 – 8; animat, nr. 12; GRABOVSCHI, GEORGETA, RÃU, AUREL, Alsacia ºi SARVARI, EUGENIA, Andrei nr. 9 – 10; Lorena, nr. 5 ªerban ºi formele spirituale ale MOCAN, LIVIU, nr. 12 teatrului, nr. 9 – 10; MORITZ, EUGEN nr. 5 CRONICà DE TEATRU, FILM Goetheneaum-ul – expresie TAMÁS, HAJDU, nr. 2 – 3 ªI MUZICà aplicatã a teoriilor lui Rudof VLAD, LIVIU, nr. 4 AZAP, IOAN-PAVEL, Avem Steiner, nr. 11; Eugenio Barba ºi papã!, nr. 4; Undeva la Palilula, Odin Teatret la Cluj, nr. 12; nr. 5; CompetiTIFF, nr. 7 – 8; ÞION, ADRIAN, Ubu Roi Despre oameni ºi melci, nr. 9 – multiplicat, nr. 2 – 3; Valenþe 10; Despre Comedy Cluj – româneºti pe scenã; Biloxi 2012, nr. 11; ªi caii sunt verzi Blues – o variantã cazonã, nr. BÃLAªA, MARIN-MARIAN, 5; TIFF 2012. Filmele Epopeea lui Ghilgameº la competiþiei, nr. 7 – 8; Odeon, nr. 2 – 3 Schematism redus la esenþe, BORA, CÃLINA, De la nr. 11; 100 rebeliune la revoluþie..., nr. 9 – 10; V.M., Neverosimila vârstã a lui ≠