LAVA BRATU, Evoluţia Vieţii Muzicale Timişorene În Perioada Antebelică
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XV, 2007 http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm EVOLUŢIA VIEŢII MUZICALE TIMIŞORENE ÎN PERIOADA ANTEBELICĂ Lava Bratu* Cuvinte cheie: sec. XVIII şi XIX, context istoric şi geo-cultural, specific local, premise ale vieţii muzicale, evoluţie, cristalizare, presă locală, cronică muzicală Keywords: the 18th and the 19th century, historical and geo-cultural context, local character, premises of musical life, evolution, establisment, local press, musical reviews 1. Premise ale vieţii muzicale în contextul socio- În aceeaşi perioadă, sub auspiciile episcopiei, se cultural al secolului al XVIII-lea înfiinţează un cor şi un ansamblu instrumental, capabile să interpreteze un repertoriu complex, 1. 1. Forme primare ale vieţii muzicale astfel că în anul 1736 se cântă, pentru prima oară Pentru a înţelege modul în care oraşul Timişoara în Timişoara, un oratoriu. Menţionăm, totodată, a ajuns să deţină întâietăţi culturale şi să devină un orchestra şi corul Domului romano-catolic, avanpost muzical, trebuie privită istoria sa, complicată înfiinţate în anul 17525, a căror existenţă este şi diferită de a celorlalte provincii româneşti1. Abordăm consemnată de criticul muzical Desiderius (Dezsö) subiectul din momentul ieşirii Banatului din faza Braun6. istorică a unei lungi ocupaţii otomane (1552-1716), Subliniem aportul deosebit pe care l-au care s-a corelat cu un extraordinar avânt urbanistic2, avut dirijorii acestor formaţii în ascensiunea în urma căruia dimensiunea culturală a oraşului a artei interpretative7. Menţionăm, de asemenea, cunoscut o dezvoltare rapidă. interacţiunea dintre avântul muzicii de orgă, Ca şi în Transilvania, familiarizarea publicului apariţia atelierelor specializate în construcţia cu creaţia cultă apuseană s-a realizat la început prin lor8 şi existenţa unor celebrări speciale, precum repertoriul religios. În acest sens, notăm câteva date sfinţirea Domului (1754), când Johann-Michael importante: 12 septembrie 1719, când în biserica din Haydn, fratele celebrului compozitor, a fost invitat Piaţa Sf. Gheorghe a fost inaugurată o orgă adusă de la Timişoara pentru a-şi dirija o Missă, compusă la Viena; 1733-1736, perioadă în care fraţii minoriţi ai anume pentru eveniment9. Ordinului Franciscan zidesc o biserică dotată şi aceasta Dacă în bisericile cu tradiţie de orgă încep să cu orgă3; anul 1736, când se pune piatra de temelie a cânte organişti formaţi la şcoala lui Bach, pe de Domului romano-catolic, a cărui orgă era renumită altă parte încep să se încropească noi forme de pentru construcţia sa deosebită4. manifestare muzicală, de tip Capella muzicală şi Collegium musicum, formaţii prin intermediul cărora va fi promovată muzica de cameră. * Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Muzică, P-ţa Condiţiile economice favorabile şi existenţa unui Libertăţii, nr. 1. 1. Alături de caracterul istoricist, am căutat să nu neglijăm latura public interesat de muzică au permis susţinerea socială, având în vedere faptul că unghiul de abordare istoric şi acestor ansambluri instrumentale, fapt dedus şi punctul de vedere social sunt constante ale modalităţii moderne de a face muzicologie. 2. În 1723 începe fortificarea Timişoarei, care a costat 20 milioane 5. Braun Deszö, Bánsági rapszódia, vol. I, Tip. Sonntagsblatt, de florini. Paralel, au început să se dezvolte noile cartiere, cel mai Timişoara, 1938, 9. vechi fiind Maierele Române, actualul Elisabetin (1718). În anul 6. Braun Deszö - capelmaestrul Domului din Timişoara, secretarul 1720 ia fiinţă cartierul Fabric (pe ruinele suburbiei Palanca Mare, Societăţii filarmonice şi activ critic muzical, datorită căruia au părăsită de localnici şi repopulată cu colonişti germani şi armeni), în rămas consemnate cu minuţiozitate evenimentele vieţii muzicale anul 1723 cartierul Mehala (în care Paşa avusese reşedinţa de vară), timişorene. iar în 1744 viitorul cartier Josefin. În 1742 începe sistematizarea 7. S-a impus în acest sens, încă de prin 1752, numele cantorului oraşului, iar în 1774 se face prima încercare de alimentare cu apă Henrik Piringer. potabilă. Între anii 1731-1734 s-a construit Primăria Veche, iar în 8. Primul atelier de acest fel exista în Timişoara încă din 1780, perioada 1754-1774 Prefectura Veche şi Palatul Baroc. aparţinând lui Franz Welder - cf. Füredi, Ladislau, în Octavian Lazăr 3. Biserica se afla la intersecţia străzilor Emanoil Ungureanu şi Cosma, Hronicul muzicii româneşti, Editura Muzicală, Bucureşti, Coriolan Brediceanu şi avea hramul Sf. Nepomuk. În anul 1911 a 1974, vol. II, 76. fost demolată, iar în fosta mănăstire construită alături funcţionează 9. Pentru execuţia corespunzătoare a acestei lucrări (concepută pe astăzi Şcoala Populară de Artă. cinci voci), s-a apelat şi la corişti din localităţile învecinate - Franz 4. Este vorba despre o orgă realizată în atelierele lui Johann Henke Metz, Johann Michael Haydn in Temeswar, Edition Musik Südost, din Viena. 2005, 14. 215 ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XV, 2007 din informaţia conform căreia Primăria Timişoarei Xaver Ferenc16, marcând repunerea în drepturi a a angajat, în anul 1731, un număr de cinci genului liric. Dintr-o cronică scrisă în anul 1796 instrumentişti austrieci şi cehi10. aflăm că sub conducerea sa, „din 17-18 spectacole, 7-8 sunt de operă”17. 1. 2. Teatrul comunal 1. 3. Primele trupe străine Timişoara a fost al treilea oraş din fosta Ungarie Lunga ocupaţie turcească lăsase urme adânci care a avut un teatru permanent, prima referire la nu numai în viaţa economică, ci şi în cea culturală un astfel de aşezământ regăsindu-se într-un proces a oraşului. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea verbal al Consiliului comunal german. În 1757, însă, ca urmare a dezvoltării economice accelerate, consiliul orăşenesc decide construirea unui teatru intervine recuperarea rapidă a decalajului istoric în faţa Domului, plan rămas însă nerealizat. Sala se şi un important salt calitativ muzical, datorat în va deschide totuşi, în incinta magistratului iliric, special spectacolului de operă. Ziarele - care încep funcţionând un timp în această clădire11. Patru ani să apară regulat de prin anul 1780 - vorbesc frecvent mai târziu, se va construi o sală de spectacol inclusă în despre diverse manifestări muzicale, consemnând clădirea consiliului Primăriei sârbeşti, dar un incendiu primele turnee ale unor trupe de teatru şi de operă. izbucnit în 1766 îi va prejudicia arhiva şi garderoba. Contactul cu viaţa muzicală europeană se produce După cincisprezece ani, baronul Bregido Jösef va în ritm tot mai susţinut, iar interesul publicului repara acest teatru, pe cheltuiala visteriei cesaro- este înalt, fapt datorat, desigur, şi prezenţei în crăieşti. Cu această ocazie, în anul 1781, prin unirea garnizoana din Timişoara - printre numeroasele magistratului iliric cu cel german, se decide ca întreg familii de ofiţeri şi de funcţionari - a multor iubitori edificiul să servească exclusiv drept sală de spectacol. de muzică, proveniţi din toate părţile imperiului Din datele riguros consemnate reiese că se puneau la habsburgic. dispoziţia publicului 21 de loji la parter, 26 la etajul Apariţii sporadice la început, trupele ambulante întâi, tot atâtea la etajul II, o galerie încăpătoare, o sală pătrund în Banat în a doua jumătate a secolului al de dans, o cafenea şi un restaurant12. XVIII-lea, fapt consemnat de Calendarul de teatru Primul director al teatrului din Timişoara a fost din Gotha, care începând din 1790, notează în numit Josif Schmallöger, sub a cărui conducere, mod curent date diverse despre viaţa muzicală a începută în 1784, se prezentau patru spectacole Timişoarei. Aflăm, de pildă, că repertoriul promovat săptămânal: „marţi joc de privit, joi piesă muzicală, era literatura clasică, dar şi teatrul muzical, la sâmbătă tragedie, duminică comedie”. Totodată, „cu început singspielul, apoi şi opera, gen din care se el începe sezonul regulat al teatrului, căci până la 1784, jucau în special lucrări ale compozitorilor germani trupele cari jucau în Timişoara erau pasagere”13. şi italieni18. În anul 1787 vine un nou director, în persoana Livio Cinti este numele impresarului care a lui Ignatie Schiller, „peruchier şi diletant în materie condus prima trupă de operă italiană cunoscută în de teatru”14, iar în 1788, în contextul războiului cu România, semnalată la Timişoara în anul 1771. Se turcii, clădirea este rechiziţionată de armată. În fine, în impune şi numele animatorului Cristoph Ludwig anul 1789, direcţia teatrului este preluată de Johann Seipp, pasionat om de teatru, iniţiator al unor Christian Kuntz15. În cursul anului 1795, pe temeliile turnee în Ungaria, Austria şi Slovacia, prezent la edificiului magistratului iliric, clădirea este refăcută, Timişoara zece ani mai târziu (1781). În 1786, la adaptările costând 9 814 de florini. În incinta astfel numai doi ani de la răscoala lui Horia, trupa de renovată intră, în acelaşi an, compania lui Rünner balet a soţilor Schmallöger prezenta la Timişoara producţia coregrafică Horia, Cloşca şi Crişan. Începând cu anul 1789, când concesiunea teatrului a fost asigurată de austriacul Johann 10. Numele acestor instrumentişti sunt cunoscute: Friedrich Christian Kuntz, aproape jumătate din titlurile Cranin (trompetist), Pancratius Bochl (violoncelist), Anton prezentate erau singspieluri, care se pare că Jorges (violinist), Georgius Paggmann (clarinetist). Conducătorul au fost mai agreate de public decât piesele de formaţiei era Henrig Jauner. teatru. Autorii preferaţi erau Antonio Salieri 11. Nicolae Ilieşiu, Monografie