8-9-2009.Pdf

CUPRINS

8/9/2009

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Lista lui Kundera ...... 3

CRONICI LITERARE George NEAGOE: Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu...... 8 Ileana MIHÃILÃ: Les Roumains en 1777, vus par le chevalier Louis-Félix Guinement de Kéralio ...... 14 Dumitru MICU: Un roman al etnogenezei române ...... 23

CONVORBIRI „Profesorul care m-a examinat era chiar Mihail Sebastian". Gabreila Gîrmacea în dialog cu Octavian Sava ...... 28

DOCUMENT Oana SAFTA: Laborator de creaþie: Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi...... 31 Mircea COLOªENCO: Semn, semnificaþie, simbol în tradiþia popularã - Frãþia-de cruce, Sãrutul pãcii, Zile nefaste ...... 42

EUGEN IONESCU Eugen Ionescu - Texte recuperate ...... 46

COMENTARII Ion BRAD: Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã ...... 57 Alexandra CIOCÂRLIE: O dilemã a scriitorilor în exil ...... 66 Lucian CHIªU: Posteritatea istratianã ...... 71

NEGRU PE ALB N. GEORGESCU: Ioana Bot ºi pathema eminescianã ...... 81 Narcis ZÃRNESCU: Anton Pann, un politolog moralist ...... 86

SAVANÞI ROMÂNI Eugen SIMION: George Emil Palade ...... 88 1 ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: Marele Rãzboi ºi prãbuºirea vechii Europe ...... 92

CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Nu existã artã fãrã dorinþa de a comunica...... 94

CULTURÃ ªI ECONOMIE Petre Gheorghe BÂRLEA: Dispariþia limbilor - catastrofã umanã sau formã naturalã de schimbare lingvisticã? ...... 97

ARTÃ ªI SPECTACOLE Dana DUMA: Truffaut, un mit cinefil ...... 117 Cãlin CÃLIMAN: „Doi vecini" de 50 de ani ...... 120

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic Ion POPESCU-NEGRENI

2 Fragmente critice Eugen SIMION Lista lui Kundera

Abstract Inspired by two essays published by Milan Kundera in the volume entitled "Rencontre" (Gallimard, 2009), the author makes some remarks about the history of the concept of "black list" in literature. The discussion is focused on a few cases of French, German and Romanian writers. Keywords: "black list", "golden list", revisions, ideology, Anatole France, Bertold Brecht, E. M. Cioran

Citesc totdeauna cu plãcere pe Milan mentalitãþi opresive care se instaleazã la un Kundera, un scriitor din Est care, ajuns la moment dat în opinia publicã faþã de un Paris, a fãcut o frumoasã carierã europeanã autor ºi, dupã ce se fixeazã, continuã sã ºi, poate, universalã... Este un romancier de funcþioneze fãrã logicã multã vreme. Mai succes ºi, totodatã, este un bun teoretician al direct spus: ideea „listelor negre” care cir- romanului într-o vreme în care teoria culã în chip aberant în literaturã, azi ca ºi romanului a fost acaparatã, pe rând, fie de ieri, iritã pe acest scriitor ceh lovit el însuºi „teroriºtii” noului roman, fie de publiciºtii în ultima vreme de unele suspiciuni... „Lista propriu-zis care, scriind despre roman, neagrã” (lista scriitorilor suspecþi, nefrec- privesc cu programaticã ostilitate prezenþa ventabili ºi, în cele din urmã, interziºi sau teoriilor în naraþiunea romanescã ºi, în cel puþin marginalizaþi, ocoliþi) nu-i o genere, sunt de pãrere cã teoriile încurcã invenþie a totalitarismelor de dreapta sau de mai degrabã pe cititorul de romane, decât îl stânga, zice Kundera, ci a salonului artistic lumineazã. Milan Kundera este un roman- parizian. Aici s-ar fi pus la cale aceastã for- cier cu spiritul liber, convins cã arta nu tre- mulã la început politicoasã, apoi brutalã, buie strivitã de „o logoree teoreticã opacã ºi primitivã (în timpul dictaturilor ideologi- zgomotoasã” care, dupã el, „împiedicã o ce!), de excludere ºi de linºaj intelectual. ªi, operã sã intre în contact direct, nemediati- ca sã ne convingã cã aºa stau lucrurile, zat, cu cel care o priveºte (o citeºte sau o Milan Kundera aduce exemplul lui Anatole ascultã)”. France, un prozator care i-a încântat ºi lui, Milan Kundera are, vreau sã spun, idei ca ºi nouã, adolescenþa. Ajuns la Paris, în bune despre roman ºi nu este prima oarã exil, cehul Kundera descoperã faptul cã când le exprimã fãrã complexe, încãlcând romancierul care-i îndulcise singurãtãþile deseori „corectitudinea politicã” în sfera pragheze este un nume aproape interzis. culturii, foarte rãspânditã ºi bine pãzitã la Cioran îi ºopteºte la ureche: „nu pronunþa Estul ca ºi la Vestul Europei actuale... Rãs- niciodatã cu voce tare numele lui [Anatole foiesc acum volumul Rencontre (Gallimard, France], toatã lumea o sã râdã de dumnea- 2009) ºi îmi atrag atenþia, între altele, douã ta”... Anatole France era, aºadar, pe lista dintre eseurile sale. Unul priveºte pe neagrã. Nu-i singurul. Cioran însuºi nu-i Anatole France, iar celãlalt, pe Bertold bine vãzut la Paris de toatã lumea intelectu- Brecht. O idee comunã leagã aceste însem- alã. Citându-l odatã într-un grup de filosofi nãri inteligente, clar formulate, nu lipsite de (citându-l, se înþelege, pozitiv), Kundera un anumit umor intelectual: ideea unei este imediat pus la punct de un reputat int- 3 Eugen Simion

France, e adevãrat, dar nici nu-l poate lãuda sub Cupolã. Alege altã strategie pentru a împãca în discursul sãu de recepþie opinia curentã cu tradiþia academicã: vorbeºte despre predecesorul sãu fãrã a-i pronunþa numele... Un exemplu întristãtor, dupã mine, de artã a disimulãrii, o convenþie pe care mi-ar fi greu s-o urmez, în fine, o dovadã cã presiunea mentalitãþii comune este uneori mai puternicã decât libertatea spiritului... Inutil sã mai spun ce-au însemnat listele negre sub cele douã totalitarisme care au însângerat secolul al XX-lea ºi au marcat destinul a douã-trei generaþii de intelectuali. Milan Kundera, care a trãit sub comunism, nu vorbeºte decât în treacãt de ele. Aduce în schimb un exemplu din epoca postcomunistã când sistemul listelor negre continuã sã funcþioneze. Exemplul lui este Bertold Brecht, un dramaturg de succes în Estul Europei dupã al doilea rãzboi mondial, ignorat, marginalizat azi. Eugène Ionesco îl detesta sincer din pricina angajamentului sãu politic, biografii contemporani scormo- nesc cu deliciu în ceea ce Malraux numea „maldãrul de rufe murdare”, adicã în biografia scriitorului, ºi, scormonind, portãre- electual: „Cioran? – i-ar fi zis acesta privin- sele istoriei literare aflã ceea ce cautã: com- du-l lung în ochi – un dandy du néant”... promisurile, perversitãþile, crimele sale Intrigat de aceastã intoleranþã în lumea morale... Aºa ne spune, cel puþin, Kundera spiritului, Kundera începe sã cerceteze cu care, citind o biografie de 800 de pagini mai mare atenþie rãdãcinile ei ºi descoperã, scrisã de un profesor de literaturã compara- de pildã, cã în afarã de saloanele mondene, tã de la Universitatea din Maryland, rãmâne se aflã micile bisericuþe artistice care alcãtu- îngrozit. Aflã, aici, toate cãderile, viciile, la- iesc periodic liste negre. Avangarda euro- ºitãþile dramaturgului, ºi anume cã Bertold peanã practicã în chip curent aceastã po- Brecht nu era ceea ce ºtim (adicã un mare liticã sau terapeuticã, dupã cum vrem sã-i scriitor), ci un homosexual disimulat, un spunem. Periodic sunt denunþate nume de erotoman înrãit ºi josnic, un individ sadic scriitori detestabili, vinovaþi cã sunt, de care îºi exploata metresele punându-le sã-i exemplu, bãtrâni sau clasicizanþi, deci pri- scrie piesele de teatru, un oportunist cu sim- mejdioºi... Acest spirit de intoleranþã ajunge patii întâi hitleriste, apoi prostaliniste, un chiar ºi la Academia Francezã. Ales în locul antisemit. Când e vorba de înfãþiºarea fizicã rãmas vacant prin dispariþia lui Anatole a dramaturgului, biografii sãi necruþãtori France, Paul Valéry este obligat, prin relevã faptul cã trupul marelui B.B. puþea tradiþie, sã facã elogiul predecesorului sãu. îngrozitor. Ei înfãþiºeazã meticulos acest Cum sã facã, totuºi, elogiul unui om în diz- aspect dezagreabil într-un capitol special, graþie? Marele estetician, care nu-i deloc un cu referinþe la confesiunile fãcute, dupã 30 ideolog pãtimaº sau un moralist inclement, de ani de la moartea scriitorului, de damele nu are totuºi curajul sã provoace mentalita- cu care bietul, nefericitul, imprudentul, tea comunã. Nu-l poate contesta pe Anatole nespãlatul B.B. a avut de-a face... 4 Lista lui Kundera

Kundera, înfricoºat, dezgustat, încearcã sã prezinte cu umor negru aceste reconsti- tuiri biografice lucrate nemþeºte (adicã te- meinic, cu o bibliografie înspãimântãtoare), dar umorul, trebuie sã spun, nu-i reuºeºte. Nota tragicã este mai puternicã. Nu-i rãmâne la urmã decât sã întrebe retoric ºi melancolic: „Ah, Bertold, ce va rãmâne din tine? Mirosul tãu urât, pãstrat timp de 30 de ani de colaboratoarea ta fidelã, reluat, apoi, de un savant care, dupã ce l-a examinat cu metodele moderne ale laboratoarelor universitare, îl transmite mileniului viitor”... De data aceasta exerciþiul umorului negru îi reuºeºte parizianului Milan Kundera format la ºcoalã umorului central-european... Mai aflu ceva interesant din cartea acestui eseist care nu-i nici el ocolit de procurorii morali de azi, obstinaþi sã-i descopere greºelile trecutului. Nu vorbeºte în Rencontre de ele, dar din presã am aflat deja cã detectivii n-au stat degeaba ºi, cãutând, au aflat ce cãutau. Kundera s-a apãrat de suspiciunea de a fi colaborat cu poliþia politicã cehã, dar, cum se întâmplã peste tot, apãrarea este mai puþin convingãtoare în astfel de cazuri decât acuzarea. Aºa cã apãrãtorul lui Bertold Brecht are de ce sã fie îngrijorat. Romanele ºi eseurile sale nu-l un filosof... Figureazã, în schimb, Coco ajutã prea mult. O sã vinã într-o zi un alt Channel ºi Yves Saint Laurent... scriitor ºi o sã întrebe, cu melancolie sau Înþeleg îngrijorarea lui Kundera, dar nu maliþiozitate: „ce rãmâne din tine, Milan mã mir prea tare de „listele negre” care cir- Kundera”? culã azi ºi nici de aceastã „listã de aur”, cum Deocamdatã Milan Kundera, care a fugit îi zice el cu ironie, desigur, întocmitã de din Estul în Vestul Europei ca sã poatã hebdomadarul parizian. „Liste negre” în gândi liber ºi sã scrie liber, descoperã cã care figureazã, din motive diferite, mari „Europa a intrat în epoca procurorilor” ºi cã scriitori ca Céline ºi Brecht ºi „liste de aur” „Europa nu mai este iubitã, Europa nu se în care nu figureazã Proust ºi, în genere, nu mai iubeºte pe sine”. El pune verbele la im- figureazã niciun scriitor, niciun compozitor, perfect, dar gândul lui merge în mod indu- niciun filosof... Kundera are dreptate sã se bitabil spre prezentul confuz ºi agresiv. Are întrebe dacã nu cumva Europa spiritului a un argument: se uitã în jur, citeºte ziarele, dispãrut ºi în locul ei au apãrut croitorii de consultã biografiile marilor creatori, urmã- lux ºi oamenii cu nasul fin (parfumierii) care reºte ierarhiile date de hebdomadare ºi ce reprezintã azi excelenþa spiritului. remarcã? Remarcã faptul cã, fãcând un dosar al „geniilor secolului”, o revistã * parizianã a stabilit în urma unei anchete Sã rãmânem, pentru puþin timp, la „lis- lungi ºi meticuloase lista celor 18 genii care tele negre” care, în spaþiul est-european, au au marcat secolul al XX-lea. Curios, pe listã o tradiþie bogatã. Îndatã dupã cel de-al nu figureazã niciun romancier, niciun poet, doilea rãzboi mondial cuprindeau la înce- niciun dramaturg, niciun compozitor, nici- put numele scriitorilor suspectaþi de a fi 5 Eugen Simion

colaborat cu vechiul regim, de la Rebreanu misuri pentru supravieþuire sau pentru pro- (care tocmai murise, dar memoria lui era movare, atâtea fãrãdelegi, atâtea cedãri „scuipatã” zilnic de unii publiciºti dornici morale, dar ºi exemple de curaj ºi demnitate de rãzbunare) pânã la tinerii „generaþio- intelectualã. Cum sã descurci firele acestei niºti” – simpatizanþi ai extremei drepte în teribile istorii? Unii au propus un proces de deceniul anterior. Încet, încet, numãrul scri- tip Nüremberg... Dar de unde sã luãm itorilor indezirabili a sporit considerabil aºa judecãtorii imparþiali ºi, de i-am afla, care ar încât pe la mijlocul anilor ’50 lista neagrã putea fi consecinþele judecãþii? S-a pus, însuma mai toatã literatura românã, de la apoi, pe tapet problema revizuirilor morale Maiorescu la Arghezi, socotiþi adversari – ºi a revizuirilor estetice. Toatã lumea a fost toþi – ai ideologiei „progresiste”, ceea ce de acord, dar fiecare a înþeles în felul sãu vrea sã zicã: scriitorii „nerealiºti”, criticii procesul revizuirii... Ce-a urmat se ºtie: 20 estetizanþi (Lovinescu, G. Cãlinescu), poeþii de ani de „revizuire”, adicã de injurii, evazioniºti (simboliºtii), „naþionaliºtii” rãzbunãri, pamflete, procese morale, negaþii (Iorga), scriitorii ideologi, localiºtii, auto- dupã ureche, pe scurt: un vacarm general ºi htoniºtii, chiar ºi suprarealiºtii – oameni în o pohtã uriaºã de promovare socio-politicã. genere de stânga înainte de 1944 – intrã, Primii luaþi la ochi de cãtre noii procurori prin onirismul ºi dicteul automatic, în morali au fost marii scriitori: Arghezi, G. aceastã fiºã a excluºilor... Dupã 1960, unii Cãlinescu, Preda, Nichita Stãnescu, Sorescu. dintre ei au fost recuperaþi, integral sau Scriitorii mediocri ºi criticii literari mediocri parþial, în funcþie de momentul politic. Azi au simþit numaidecât cã este momentul puteai scrie, de pildã, despre proza lui sã-ºi regleze conturile. ªi o þin aºa de douã Eliade, mâine numele lui era interzis de cen- decenii. S-a revizuit ceva, mã întreb, este azi zurã... viaþa literarã mai curatã, sunt ierarhiile lite- Dar, sã zicem, asta a fost înainte de rare mai drepte? Nici pomenealã! Feno- decembrie 1989. O istorie complicatã ce tre- menul pe care îl semnala Kundera în cazul buie reconstituitã cu migalã ºi în chip obiec- Brecht se repetã, la paliere mai joase, în zeci, tiv. O istorie greu de înþeles de tinerii scrii- sute, dacã nu mii de situaþii... Listele negre tori de azi, în eventualitatea cã sunt intere- continuã sã funcþioneze. Fiecare grup are saþi sã afle ce s-a întâmplat înainte de lista lui neagrã ºi lista lui de aur ºi, de le pui naºterea lor. Sunt semne cã nu-i prea intere- laolaltã, observi cã literatura este un imens seazã ºi nu putem sã le aducem vinã pentru bazar în care toate se învãlmãºesc ºi toatã aceastã inapetenþã pentru problemele trecu- lumea care îl viziteazã se plânge ºi þipã în tului. Povestea – pe care o repetãm mereu – acelaºi timp. În acest vacarm cu greu se mai cã cine nu cunoaºte tragediile trecutului aude vocea creatorului autentic. ªi este ºi riscã sã le retrãiascã – nu-i impresioneazã mai greu sã dai o judecatã moralã corectã prea tare. Nici nu cred, probabil, în înþelep- despre trecut... Operaþie, putem spune, eºu- ciunea ei. Tinerii cred cã fiecare generaþie atã moral. Acuzã cine are putere, se apãrã are problemele ei ºi trebuie, singurã, sã ºi le cine poate. Morþii sunt victime uºoare... asume ºi sã le rezolve. Adevãrat, dar gener- aþiile nu sunt eterne nici în literaturã, aºa * încât nu toate problemele lor pot fi asumate Mã surprinde o propoziþie din Une ºi lãmurite. Istoria lasã totdeauna o poartã Recontre: o propoziþie despre scriitorul deschisã pentru generaþiile viitoare... O Hrabal, suspectat, sub comuniºti, cã nu poartã pe care intrã, neîncetat, angoasele, protesteazã deschis împotriva regimului, fantasme, pãcatele trecutului... nu ia – cum se zice – atitudine, nu iese în Revenim la listele negre: dupã cãderea stradã. Kundera îl apãrã în chipul urmãtor: comunismului era firesc ca procesul sã se „o singurã carte de Hrabal valoreazã mai repete, cu alte criterii ºi alte personaje. Într- mult pentru oameni ºi pentru libertatea lor o jumãtate de secol de dictaturã s-au întâm- de spirit decât toate gesturile ºi toate procla- plat atâtea: atâtea drame, atâtea compro- maþiile noastre protestatoare”. Bine cã scrie 6 Lista lui Kundera

aceastã propoziþie la Paris, de ar fi scris-o la deºi decesul lui este anunþat periodic. O Bucureºti, cu câþiva ani în urmã, ar fi riscat moarte ritualicã pentru cã romanul, sã fie trecut pe lista neagrã a neocomuniº- observãm, reînvie de fiecare datã dupã ce o tilor... „Est-esteticii” nu i-ar fi iertat lui formulã (o „artã a romanului”) se epui- Milan Kundera aceastã idee apoliticã. L-ar fi zeazã. ªi, apoi, Kundera însuºi contrazice acuzat, în mod sigur, de complicitate aceastã dispariþie a romanului ca artã: scrie, moralã ºi de trãdare intelectualã... Sunt ºi în continuare, romane de succes ºi, observ, alte opinii ce pot irita în scrierile acestui criticii francezi descoperã în ele o artã pro- scriitor ceh care, refugiat în occident, nu prie, un model romanesc... aduleazã nici orientul, nici occidentul european. El judecã fãrã complexe pe moraliºtii, * ideologii din Vest, ca ºi pe moraliºtii ºi ideo- O idee îmi place în chip deosebit în dis- logii din rãsãrit. Admirã pe Márquez, scrii- cursul acestui prozator care ironizeazã „le tor de stânga, ºi crede cã O sutã de ani de sin- désert du sérieux” ºi „le désert sans gurãtate este „o apoteozã a artei romanului humour”, repet, la Est ca ºi la Vestul ºi, în acelaºi timp, este un adio adresat Europei de azi. Ideea cã „naþiunea cehã s-a romanului”. Se contrazice puþin pentru cã nãscut (ºi s-a nãscut de mai multe ori) nu în alt loc scrie cã Moartea lui Virgiliu de graþie cuceririlor militare, ci totdeauna Hermann Broch este „un sublim adio adus graþie literaturii sale”. Ideea vine într-un artei romanului scris în formã de roman”... moment în care puþini intelectuali mai cred A murit romanul? – te întrebi dupã ce citeºti cã literatura mai înseamnã ceva ºi cã lite- aceste propoziþii. N-a murit, bineînþeles, ratura naþionalã mai are un viitor. 7 Cronici literare George NEAGOE Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu

Abstract The article is a book review about Oana Soare's study "Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie" ("Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. A Monography"). Oana Soare's volume is an efficient contribution about revising Petru Dumitriu's literary work. Besides, the researcher focused her attention on the causes that might have determined the writer to implicate himself in the communist propaganda and later to leave Romania and to denounce the communist horrors. Keywords: Petru Dumitriu, Henriette Yvonne Stahl, M. Novicov, socialist realism, censorship, communism

E greu de scris o recenzie pe mãsura nu este o parantezã a operei ºi nici invers, acestei cãrþi, care depãºeºte calificative pre- opera una a biografiei; în cazul lui Petru cum „interesantã“ sau „importantã“. Densã Dumitriu fiecare funcþioneazã ca nexus pen- în informaþii ºi plinã de observaþii minu- tru cealaltã. Ambele alcãtuiesc o bandã a lui þioase, ea reprezintã o provocare. Pentru cã, Möbius, se intersecteazã ºi mai ales se cen- pe de o parte, îºi refuzã comentatorul dacã zureazã, uneori, reciproc. De aceea, în stu- acesta n-a parcurs destule dintre romanele diul de faþã, am ales amestecul – ºi nu sepa- lui Petru Dumitriu, iar, pe de altã parte, îl rarea – iþelor biograficului cu prezentarea obligã pe cronicarul literar sã aibã compe- propriu-zisã a etapelor creaþiei“ (p. 11). tenþe care sã-l ajute sã se raporteze adecvat Metoda aleasã se aratã viabilã, în condiþiile la eseurile mistico-filozofice ale scriitorului. în care Petru Dumitriu ºi-a modificat dis- Volumul închide seria revizuirilor legate cursul literar în funcþie de câteva eveni- de opera lui Petru Dumitriu, cu toate cã mente istorice. De la proza poematicã strân- exegeta a ales subtitlul O monografie. Vii- sã în volumul Euridice. 8 proze (1947), de un toarele lucrãri vor aduce posibile corectãri livresc care astãzi s-ar încadra în sfera sau nuanþãri, dar nu vor schimba aproape kitschului, autorul vireazã la stânga, în deloc perspectiva, deoarece Oana Soare a extrema realismului socialist, elaborând asamblat cu rigurozitate ºi rãbdare date din nuvela Duºmãnie (1948). Discuþiile despre dosarul prozatorului, aflat în Arhivele cariera lui Petru Dumitriu vehiculeazã o CNSAS, ºi din presa a ºase decenii multitudine de cliºee ºi de prejudecãþi. (1943–2005). Cercetãtoarea a luat caimacul Astfel, autorul s-a mânjit pentru cã a fãcut în ceea priveºte subiectul Petru Dumitriu. propagandã regimului totalitar, glorificân- Viaþa autorului este reconstituitã, aºa cum du-i realizãrile în Drum fãrã pulbere ºi în precizeazã autoarea, în sensul unei „de- Pasãrea furtunii. Devenit scriitor oficial ºi, monstraþii” ordonatoare, ce vizeazã înlãtu- prin urmare, privilegiat, el ar fi profitat de rarea ideii cã Petru Dumitriu a fost numai pseudodezgheþul de dupã 1953 ºi a redactat un executant obedient al directivelor cultu- Cronicã de familie, despre care destulã lume rale ale PMR-ului. Alãturi de aceastã þintã crede cã primele douã volume nu conþin propusã, mai existã una dedusã din struc- decât minime imixtiuni ideologice. Aflat în turarea capitolelor ºi dinr-o indicaþie din culmea gloriei, romancierul pãrãseºte inex- secþiunea În chip de introducere: „Biografia plicabil þara în 1960 ºi publicã Rendez-vous 8 Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu

pria biografie: „Procedând în chip re- constructiv, ºi þinând seamã de toate dife- renþele implicate, se poate descoperi în scrierile celor doi o modalitate identicã de înþelegere a universului ficþional. Henriette Yvonne Stahl l-a teoretizat, iar Petru Du- mitriu l-a utilizat în chip strãlucit. E vorba de ceea ce scriitoarea înþelegea prin «realitatea iluziei» sau «iluzia realitãþii», adicã reinventarea ºi reconfigurarea faptului trãit în creuzetul ficþiunii, deghizarea biograficului. Un soi de analizã reconstitutivã, care presupune explicarea, înþelegerea ºi recon- siderarea timpului trãirii prin actul scriitoricesc, amestecarea insesizabilã dintre firele realitãþii ºi cele ale ficþiunii. Romanul este astfel asumat ca un soi de autobiografie trucatã, la persoana a III-a, în care eul e subiectul de disecþie, însã în chip indirect, prin travestirea lui în personaj“ (p. 72). Marea reuºitã a Oanei Soare este cã a înlãturat poncifele legate de activitatea lui Petru Dumitriu din þarã, modificând funda- au Jugement Dernier ca defulare a frustrãrilor mental percepþia asupra statutului sãu inte- acumulate pe durata „obsedantului dece- lectual. De altfel, în Istoria criticã a literaturii române. 5 secole de literaturã, Nicolae Mano- niu“. ªi punct. Interesul pentru Petru lescu menþioneazã studiul autorei printre Dumitriu se sfârºeºte la anul 1961. cele care au soluþionat, în mare mãsurã, Alãturi de Petru Dumitriu & Petru Du- „cazul” Petru Dumitriu. Exegeta încearcã sã mitriu, apare portretul mamei – Tereza înþeleagã ºi sã explice motivele care l-au Debretzy – o fiinþã misterioasã, de o inte- determinat pe scriitor sã introducã paraziþii ligenþã înfricoºãtoare, care, deºi cautã sã ideologici în producþiile sale culturale. O trãiascã dupã litera Bibliei, afiºeazã senti- asemenea alegere înlãturã judecãþi de tipul mente ciudate faþã de propriul copil. Umbra „Petru Dumitriu a fost un oportunist”, ei reprezintã motor de inspiraþie în multe judecãþi aplicate, de fapt, efectului ºi nu dintre prozele fiului. cauzei. Oana Soare lasã impresia cã tocmai Dincolo de atributul exhaustivitãþii – scriitorul i-a dezvãluit modalitatea de con- inevitabil de sesizat la întâlnirea cu fiecare struire a cãrþii, ca ºi cum o mânã nevãzutã paginã a contribuþiei Oanei Soare – trebuie i-ar îndruma condeiul: „Dupã regulile scrii- remarcatã viziunea aleasã de autoare pentru torului, am insistat asupra cauzei ºi am redat a discuta opera romanescã a lui Petru tranºant efectul“ (p. 15). Sugestia împrumu- Dumitriu. Analizele încearcã sã identifice tatã reprezintã o strategie demnã de un elementele care provin din concepþia scri- istoric literar deja format, care ºtie cã imagi- itorului despre literaturã. Astfel, cãrþile din naþia stã la baza oricãrui proces critic. exil se leagã de cele publicate în româneºte Spiritul ludic o ajutã pe Oana Soare sã vadã prin maniera de concepþie. Rezultatele mai bine trecutul, cu toate cã depãrtarea ºi obþinute sunt surprinzãtoare ºi îndreptãþite nebulozitatea din deceniul al ºaselea i-ar ºi dau coeziune demersului critic. Oana provoca oricui miopie: „Sã rãmânem fideli Soare aratã cum Petru Dumitriu îl transpu- propunerii de personalitate, de tip schizoid, ne pe Petru Dumitriu în personaj, lãsând, din La Moisson ºi sã ne închipuim cã Petru aproape în fiecare carte, câte ceva din pro- Dumitriu a intrat în scena literarã a anilor 9 George Neagoe

’50, în urma unui pact interior, fãcut cu Soare sunt relevante încã o datã. Publicistul Adversarul, adicã inamicul din subcon- Petru Dumitriu parcã nu oboseºte1. Unde se ºtient“ (p. 114). deschidea o zonã de interes pentru regimul comunist, se ivea ºi semnãtura acestuia. Ar- Homo duplex ticole despre literatura „decadentã“ de Situaþia lui Petru Dumitriu, dupã insta- dinainte de 1948, reportaje despre colecti- larea regimului „democrat-popular”, în vizare, portrete mistificate ale lui Eminescu România este una confuzã. Nu atât de rãs- ºi Caragiale se supun temelor favorite fãþat de ideologi, de edituri sau de Direcþia dintr-un anumit moment. Generalã a Presei ºi Tipãriturilor precum s- În afarã de publicistica „pe linie”, cu ra- ar crede, manifestându-ºi în public reti- mificaþii multiple, Petru Dumitriu a reuºit cenþele faþã de preceptele realismului socia- sã atragã, în calitate de redactor-ºef al Vieþii list, visând necontenit sã ajungã Balzac al româneºti (1953–1956), cam tot atâþia colabo- secolului al XX-lea, scriitorul nu se numãrã ratori importanþi câþi vor fi în coloanele printre persoanele servile PMR-ului, ci-l Contemporanului condus de George Ivaºcu. întruchipeazã pe insul care se prinde în Foarte interesant se aratã bilanþul întocmit hora dictatã de comuniºti. El crede cã nu va de autoare. Arghezi, Marin Preda (cu Moro- fi vãzut, din pricina îmbulzelii, cã executã meþii I), Eugen Barbu, Gellu Naum ºi Doinaº paºi în contratimp: „Petru Dumitriu, cu ridicã nivelul publicaþiei. destule «bagaje» interioare, adoptã o atitu- Dezbaterea despre proza realist-socia- dine de ambiguitate sofisticã încadrabilã, in listã conþine numeroase detalii extraliterare. extremis, în canavaua marxistã: plasarea la Contextualizarea climatului cultural recu- sistemul literar de pe poziþii contradictorii. pereazã lucruri de care ar trebui sã þinem Adversar al filosofiei marxiste (ale cãrei teze cont ºi în comentarea activitãþii altor scri- le-a demontat în câteva rânduri, în exil) ºi cu atât mai mult al ideologiei staliniste, citi- itori. Edificator se dovedeºte episodul pre- tor al literaturii occidentale ºi americane pe mergãtor elaborãrii nuvelei Vânãtoarea de care o contestã însã în publicisticã, la zi cu lupi (1949). Petru Dumitriu merge alãturi de orientãrile moderne ale literaturii epocii Dan Deºliu la Timiºoara, ca reprezentant al sale, dar autor a numeroase nuvele ºi roma- Scânteii, la procesul intentat asasinilor lui ne în linia realismului-socialist, Petru Lazãr Cernescu. Dacã Deºliu l-a fãcut cele- Dumitriu joacã rolul unui homo duplex: «Eu bru ºi l-a propulsat în panteonul „luptei de jucam un joc. Jucam aºa cum se joacã (s.n.) – clasã“, într-o însãilare precum Lazãr de la cum se spune pe româneºte. Aºa am jucat, Rusca, o realizare exponenþialã pentru ce- pe muzica lor, fiind din ce în ce mai hotãrât» rinþele realist-socialiste, Petru Dumitriu îºi [Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumi- concentreazã atenþia asupra modului de triu, revãzutã ºi adãugitã, Bucureºti, Editura prindere a ucigaºului ºi nu a transformãrii Mercuþio, 1998, p. 37]. Totuºi, masca ºi chi- lui Lazãr în erou: „Vânãtoarea de lupi este o pul real nu sunt antitetice. Paradoxul nuvelã construitã dupã modelul anchetei «colaborãrii» sale nu stã numai în raportare poliþieneºti: Petru Dumitriu imagineazã o duplicitarã, chiar schizoidã, ci, mai straniu, desfãºurare liniarã a procesului ºi aboleºte în mularea mesajului profund în forme de la bun început orice enigmã, prin indi- ignobile“ (p. 114). carea criminalului, Romulus But, bãnuit de Petru Dumitriu a intrat într-un joc al toþi sãtenii“ (p. 139). aparenþelor, al supravieþuirii, poate din ego- latrie ºi din dorinþa de a demonstra cã este Critici ºi autocritici egalul lui Balzac. Scrisul reprezenta, pentru Oana Soare dezvãluie un Petru Dumitriu el, un lux indispensabil. Mai mult, cred cã încercând sã se integreze în tendinþele îºi dãduse seama cã stiloul sãu nu se dominante ale epocii din preajma lui 1950 gângãvea în faþa foii albe. Precizãrile Oanei ºi, dacã îi era cu putinþã, sã deschidã dru-

1 Vezi p. 116–134. 10 Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu

muri neexplorate de scriitori sau de pul- „Adversarul“ scrie pentru a se împri- bere. Nu uitã sã încerce sã insinueze o dozã eteni cu oficialitãþile proaspãt instalate la de subversivitate, sã înºele vigilenþa ide- conducerea þãrii, ba chiar pentru a le asigu- ologilor: „«Partea Adversarului» e vanitatea ra cã meritã considerat „un element“ demn ºi excesul de zel, pe de o parte, iar pe de alta de nãdejde. Numai cã Drum fãrã pulbere cedarea ºi prudenþa“ (p. 115). Îºi anunþã in- devine un traseu prin care Petru Dumitriu e tenþiile creatoare, impunându-ºi termene purtat de mânuþã ºi tras de urechi pentru cã, pentru finalizarea manuscriselor. Elocventã uneori, iese din spaþiul strict demarcat de este participarea la ritualul „luãrii angaja- PMR. Segmentul O receptare paradoxalã 2 mentului“ , o modalitate de a-ºi arãta devo- (p. 147–151) anuleazã senzaþia cã scriitorul tamentul pentru þelurile comuniste ºi de a se bucura de laude unanime. Binevoitori la se iluziona cã nimeni nu-l va bãnui de aba- început, ideologii depisteazã abaterile de la teri de la canonul realist-socialist. Uita cã norma realist-socialistã. Exegeta semna- scriitori sunt dubioºi în ochii autoritãþilor. leazã cã recenzia lui M. Novicov l-ar fi influ- Mult invocatul ºi anatemizatul Drum fãrã enþat decisiv pe prozator sã modifice textul3, pulbere, le pãrea deficitar criticilor vremii deoarece acesta demascase falsa înregi- respective. Verdictul Oanei Soare e tranºant mentare comunistã a lui Petru Dumitriu: ºi îndreptãþit: „un roman kitsch“ (p. 143) ºi, „Adicã principala cauzã a eºecului scrierii e cu un termen predilect, o prozã „taratã”. lipsa spiritului de partid pe care, aºadar, nici Cercetãtoarea evidenþiazã rizibilul epicii ºi acest roman, aproape cel mai tarat din strategiile care conduc la eºec, într-un dis- întreaga creaþie a autorului, nu-l va fi curs precis, sobru, ce evitã condamnãrile lit- având: «la baza celor mai multe deficienþe erare de tip talk-show. Ea surprinde mecani- actuale ale prozei, la baza unui teren favo- ca intruziunilor propagandei comuniste: rabil pentru pãtrunderea în procesul de „În acest haos primordial, primul gest al creaþie a unor practici decadente, proprii Demiurgului este, probabil fãrã nicio inten- ideologii duºmane burgheze, stã nivelul ide- þie în acest sens, caricatural: înfigerea primei plãcuþe cu Sediul viitoarei organizaþii de ologic scãzut, insuficienta înarmare a scrii- partid, înfiinþate pe ºantier. […]Aºadar, în torului cu principiile de bazã ale marxism- chip tendenþios, dar ºi original (cel puþin în leninismului»“ [citat din articolul lui M. peisajului prozei de gen din epocã), nucleul Novicov, apud Oana Soare] (p. 151). Urma- tematic ºi orchestraþia simfonicã a scrierii rea e previzibilã. Devenit suspect, „Adversa- rul“ se vede nevoit „sã-ºi ia angajamentul“, evolueazã sub semnul grandiosului ºi 4 sforþãrii demiurgice. Romanul e construit în de aceastã datã promiþând cã se va corija . jurul scenariului arhetipal al Facerii, al con- Dincolo de ºicanele politice, de scuzele strucþiei simbolice ºi a învingerii foþelor în- publice ºi de atmosfera îmbâcsitã, trebuie tunericului. Tematica se cerea transpusã subliniatã remarca potrivit cãreia Petru apoi tot într-o scriere gigant, susþinutã de Dumitriu mai degrabã asambleazã romane, suflu epopeic ºi proiectatã tentacular. Coº- decât le construieºte. Afirmaþia mi se pare marul scriitorului de a concepe o construc- de o importanþã esenþialã ºi cred cã merita þie rãsturnatã, ilogicã, coºmar descris în ca autoarea sã insiste asupra ei, deoarece numeroasele propuneri de autobiografie, se constituie, din punctul meu de vedere, o vede pe deplin confirmat în aces roman. cauzã a repetatelor eºecuri literare, chiar ºi a Simbolistica misticã a motivului construcþiei celor de dupã 1960: „Conºtient, probabil, de þine de imaginarul scriitorului. «Triºarea» inabilitatea mânuirii unui ax epic principal esteticã vine din placarea simbolului pe o pe un spaþiu mai amplu decât acela al unei tematicã ºi pe un scenariu ignobil“ nuvele, Petru Dumitriu foloseºte o serie de (p. 144–145). stratageme în conceperea romanelor sale.

2 Vezi, de exemplu, p. 142–143, în care este prezentat articolul „Angajamente pentru 1950“. 3 Vezi p. 149. 4 Vezi p. 151. 11 George Neagoe

Cele mai semnificative sunt pretextul tematic Oana Soare sã nu piardã niciun fir al argu- (Cronica de familie, un roman alcãtuit dintr-o mentaþiei. În primã instanþã, cercetãtoarea serie de nuvele interconectate) ºi subterfu- se opreºte asupra concepþiei scriitorului giul narativ (folosirea genului memorialis- despre roman. Deghizarea autobiograficu- ticii trucate, ca în Colecþia de Biografii Con- lui în naraþiuni are o largã rãspândire: temporane)“ (p. 150). „Naºterea unui opere este astfel un proces Deºi câteodatã ignorãm acest aspect, va- contorsionat de mixtum compsitum moºit de loarea ºi inteligenþa unui critic literar se mã- subconºtient. Zona secretã e memoria, înþe- soarã mult mai relevant la examenul întâl- leasã ca bagaj subiectiv de date ºi de întâm- nirii cu operele minore clasate. E surprinã- plãri, dar ºi în sens cultural, ca asimilare a tor ºi încurajator s-o urmãreºti pe Oana surselor documentare. Ceea ce frapeazã este Soare cum rezolvã niºte probleme de inter- faptul cã aceastã memorie nu e înþeleasã [de pretare ºi de istorie literarã, legate de Petru Dumitiru, n.n.] ºi ca strat suculent al Pasãrea furtunii. Pornind de la nemulþumir- autoproiectãrii subiective, ca încercuire a ile exprimate de cronicari, dupã apariþia ro- fantasmelor propriului imaginar, pentru cã manului în Viaþa româneascã5, exegeta con- tocmai acest tip de memorie guverneazã, în siderã cã existã – în cele trei încheieri dife- opinia noastrã, romanele cele mai semni- rite ale romanului (din revistã, din ediþia ficative ale scriitorului. Romane ca Proprie- tatea ºi posesiunea, Incognito, micro-romane princeps ºi din ediþia a doua) – resorturi ca Aquarium sau Tinereþea lui Pius Dabija, subversive care sã-i fi alarmat pe îndrumã- chiar Toto Istrati sunt alambicate dispoziþii torii literari. Astfel, „Finalul celei de-a treia de sine în hainã ficþionalã ºi nu în sensul în versiuni era derutant în chip insidios. Ro- care un roman este, în cele din urmã, o hartã manul ar pãrea conceput – dacã supralici- fictivã a imaginarului autorului. Scrierile de tãm – ca distopie: dupã ce izbuteºte cu greu pânã la Incognito inclusiv ºi apoi, romanul sã se salveze, Adam nu se trezeºte în þara Omul cu ochii suri sunt aglomerate tocmai de noii realitãþi revoluþionare, ci pe o plajã personaje rãspicat declarate alter-egouri aridã, într-o nefireascã terra vida [...]“ (chiar ºi molatecul Bedros din Bazargic e unul (p. 161). ªi de ce n-ar fi judicioasã opinia dintre ele), aceste romane putând fi lesne cercetãtoarei, iar romanul o tentativã de citite autoreferenþial: vorbesc despre mine ºubrezire din interior a maºinãriei realist- imaginând poveºti despre dubletele mele socialiste, din moment ce al treilea sfârºit al ficþionale ºi iatã ce interesant mixtum com- romanului capãtã valenþele finalului nicio- 6 positum iese“ (p. 166). Transferarea egolatri- datã publicat ? Reproducându-l în cartea ei ºi a frustrãrilor în literaturã înseamnã un sa, dupã dosarul donat de CNSAS la BAR dezinteres genetic pentru oameni, un dezin- Bucureºti, Oana Soare are motive sã susþinã teres care, în opinia mea, reprezintã cauza cã „finalul, care sfideazã principiul obliga- profundã a faptului cã scriitorul a ratat toriu al perspectivei optimiste, este atipic capodopera cu o consecvenþã îndãrãtnicã. pentru o scriere realist-socialistã, schimbân- Oana Soare racordeazã Cronica de familie du-i întreaga configuraþie. Aºadar, în inten- la ceea ce, în articolele sale, Petru Dumitriu þie, romanul este o distopie, prezentatã ºi sub numea „romanul rapsodic”. Luând în con- forma poveºtii unui idealist învins“ (p. 163). siderare precizãrile precedente referitoare la incapacitatea prozatorului de a scrie un Romanul rapsodic roman coagulat în jurul unui personaj pu- Incursiunea în geneza, în receptarea ºi în ternic conturat ºi a unui conflict care sã con- reevaluarea Cronicii de familie este fãcutã cu ducã acþiunea, autoarea surprinde tentativa atenþie la detalii ºi cu o excelentã capacitate lui Petru Dumitriu de a face pledoarie în de sintezã. Atenþia distributivã o ajutã pe favoarea propriei maniere de a aduna, sub

5 „Nici de aceastã datã comentariile critice nu au semnalat lipsurile reale ale micro-romanului, ci punctele nevralgice din punct de vedere ideologic“ (p. 153). 6 „În realitate, niciuna dintre aceste trei versiuni nu reprezenta adevãratul final al scrierii, acela din cauza cãruia prima ediþie a fost opritã în spalt ºi pe care prozatorul a fost nevoit sã-l modifice“ (p. 162). 12 Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu

un titlu general, mai multe proze scurte. doar de instinctul automultilator al autorului. Trecerile de la o secvenþã la alta se produc Fragmentul ar fi putut fi eliminat din vari- brusc, iar schimbãrile pot fi enumerate, în anta finalã a romanului; cenzura ar fi fost puþine fraze, la începutul fiecãrui nou capi- satisfãcutã, fãrã îndoialã, de piese precum tol. Elaborarea unui asemenea tip de roman Sfârºitul carierei lui Dim Cozianu, Boierii vechi este învestitã cu valenþe mistice: „Romanul ºi noi etc.“ (p. 210). Însã cenzura nu s-ar fi rapsodic e asociat, de cãtre Petru Dumitriu mulþumit cu siguranþã fãrã Vântul de martie, (La Moisson) cu un ºarpe uriaº, colorat deoarece aceasta era piesa de rezistenþã, extravagant ºi sclipitor, care se miºcã lent, atestând „victoria þãrãnimii împotriva privind fix înainte. Astfel de construcþii ar fi asupritorilor“. Cronica de familie ºi mai ales Colecþia de O altã performanþã a Oanei Soare este Biografii. Metafora ºarpelui e mai adâncã reinterpretarea primului volum al Cronicii decât ar pãrea. În mistica böhmianã, este de familie, înscriindu-l în strategiile ereditãþii metafora «abisului plin», adicã a însãºi maladiv-demonice. Mãiestria lui Petru Du- divinitãþii, care se manifestã ºi ca dialecticã mitriu nu constã, aºa cum ºi-ar fi dorit, în misterioasã, adicã ordonare ocultã de cauze crearea unei „iluzii a realitãþii“, ci în inven- ºi efecte. […] Etapa problematicã a genezei tarea unor „creaturi feminine larvare“ scrierii e tocmai gãsirea unui nex (nexus în (p. 86), care poartã în sânge intenþiile uci- terminologia autorului), gândit ca nod oracu- gaºe ale Sofiei Cozianu. „Ritmurile dupã lar, plin de secret ºi nebãnuit care apropie, care se organizeazã, pentru început, saga explicã indirect ºi provoacã întâmplãrile ºi Cozienilor sunt cele ale tragediei antice: o personajele“ (p. 175–176). fiicã rebelã ordonã uciderea amantului Punctul forte al subcapitolului îl consti- mamei, pe care îl iubeºte ºi ea ºi asistã la tuie discuþia despre binomul estetic-ideo- uciderea inidrectã a tatãlui ei de cãtre aceas- logic. Recitirea romanului dupã ºase decenii ta. Intervine o sincopã psihanalizabilã: fiica reliefeazã cã doar volumul I nu suferã de ucigaºã, Davida, e silitã, prin maºinaþiuni intruziuni stridente ale politicului ºi ca tot el aproape balzacine, sã se cãsãtoreascã ºi are suficiente elemente pentru a fi reinter- transmite, pe neºtiute, mesajul crimei fetiþei pretat. Autoarea sesizeazã cã rama crono- sale. Aceasta îºi va ucide sora în 1907, crima logicã a romanului se dezvãluie într-un ºir fiind precipitatã de rãzbunarea sadicã a nestãvilit de revolte, comploturi ºi revoluþii bunicii sale. Primul volum este un roman care conduc la instalarea regimului comunist. Vântul de martie e anunþat de agitaþiile poliþienesc cu exlicaþie psihanaliticã. Trage- þãranilor din preajma reformei agrare reali- dia Atrizilor moderni e pusã în cronica bal- zate de tandemul Al. I. Cuza-Kogãlniceanu, zacianã a unei lumi aristocratice în care conspiraþiile din casa lui Alimãnescu, de ascensiunea e concomitentã cu prãbuºirea“ Rãscoala din 1907, de greva muncitorilor de (p. 185). Personajele memorabile sunt la Atelierele Griviþa din 1933: „Recitind Lãscãruº Lascari – a cãrui trecere prin viaþã romanul dinspre Vântul de martie, întreaga seamãnã cu râncezirea untului, Sofia Cozia- perspectivã se schimbã fundamental. Vântul nu – mereu dominându-i din umbrã pe de martie reprezintã, în structura mai mult membrii familiei, Eleonora Cozianu – „un decât un episod cu iz ideologic. Alcãtuieºte, caz clinic, combinaþie de infantilism, senili- împreunã cu Bijuterii de familie, în raport cu tate precoce ºi rapacitate“ (p. 189) sau Boni- care este construitã contrapunctic, chiar axul faciu Cozianu – bãrbatul aparent mereu ordonator ºi simbolic al scrierii. Ambele învingãtor ºi imun, dar a cãrui existenþã „se nuvele sunt centrate în jurul unor eveni- înscrie pe o curbã descendentã“ (p. 193). mente istorice rãstãlmãcite în spiritul ide- Ar mai fi destule de spus despre studiul ologiei marxizante ºi plasate într-un raport Oanei Soare, însã eu nu pot sã vorbesc des- tendenþios cauzã-efect, ultimul fiind îngro- pre cãrþile pe care nu le citesc, ºi aici mã re- ºat ca prelungire apoteoticã a primului. Este fer la romanele ºi la eseurile lui Petru Dumi- o schilodire principialã a romanului, cauza- triu din exil. Aceastã monografie îºi va gãsi tã, în chip semnificativ, în opinia noastrã, cu dificultate un recenzent pe mãsurã. 13 Ileana MIHÃILA Les Roumains en 1777, vus par le chevalier Louis-Félix Guinement de Kéralio Abstract The article presents a few significant aspects regarding the genesis and content of the book “Histoire de la guerre entre les Russes et les Turques”, et particulièrement de la campagne de 1769, written by the French military historian Louis-Félix Guinement de Kéralio. We refer to both editions. The first one was published in 1773 (Saint Petersburg [Amsterdam]) and is more known by Romanian and foreign researchers. The second one, which our paper is focused on, appeared in 1777 (Paris) and includes, in addition, an entire chapter (115 pages) that speaks about the three Romanian provinces: Wallachia, Moldavia and Transylvania. This chapter is unknown to the Romanian specialists and contains really relevant observation. Keywords: Louis-Félix Guinement de Kéralio, prince Aleksandr Mihailovici Galitsin, the Russian-Turk War (1769-1774), the Romanian provinces in the 18th century, Franz-Joseph Sulzer, Dacia, the Vlachs from Transylvania, Lizica Papoiu, Dan A. Lãzãrescu

Ignorée jusqu’à nos jours par la plupart la défense des Dardanelles : l’extraordinaire mis- des spécialistes, la synthèse historique et sion du baron Tott1, l’historien hongrois géographique sur les Pays Roumains pro- Ferenc Toth2 écrit : « Il n’existe que quelques posée par l’historien militaire français ouvrages de référence, comme l’histoire Louis-Félix Guinement de Kéralio dans son classique de Louis-Félix Guinement de ouvrage Histoire de la guerre entre les Russes Kéralio (Histoire de la dernière guerre entre les et les Turques mérite bien plus que le silence Russes et les Turcs, Paris, 1777) qui présente le plus absolu et l’oubli. une analyse bien pertinente des événements L’auteur pourtant jouit de très bonnes de la guerre ». Quant à l’auteur, il est men- références dans la littérature de spécialité. tionné aussi par Robert Darnton3 comme un Récemment, dans l’Introduction à son des Encyclopédistes pour sa contribution à ouvrage La guerre russo-turque (1768-1774) et l’Encyclopédie méthodique4.

1 Ed. Economica, Paris, 2008. 2 Ferenc Tôth, jeune historien hongrois, est spécialiste de l’histoire militaire et de l’Europe centrale. Il vient de rééditer les fameux Mémoires du baron de Tott sur les Turcs et les Tartares (Honoré Champion, 2004), parus en 1785. 3 Robert Darnton, The Business of the Enlightenment. A publishing History of the Encyclopédie 1775-1800, Harvard University Press, 1979, p. 432. 4 L’Encyclopédie méthodique, dite Encyclopédie Panckoucke, est une œuvre monumentale qui s’était fondée sur l’Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers de Diderot et d’Alembert avec l’objectif de l’améliorer et de la compléter. Elle fut lancée en souscription en 1782 par le libraire- philosophe Charles-Joseph Panckoucke. Sa publication s’échelonna sur un demi-siècle, de 1782 à 1832. Cette colossale entreprise, à laquelle participèrent plus d’un millier d’auteurs, aboutit à un ensemble de 210 volumes (157 de texte sur deux colonnes et 53 de planches. Le titre complet est : L’Encyclopédie méthodique ou par ordre de matières par une société de gens de lettres, de savants et d’artistes ; précédée d’un Vocabulaire universel, servant de Table pour tout l’Ouvrage, ornée des Portraits de MM. Diderot et d’Alembert, premiers Éditeurs de l’Encyclopédie. Louis-Félix Guinement de Kéralio y figure dans la liste des auteurs comme le spécialiste en art militaire. 14 Louis-Félix Guinement de Kéralio

Louis-Félix Guinement (ou Guynement), février 1758 sous-directeur des études et chevalier de Kéralio (né le 14 septembre professeur de tactique de l’École royale mil- 1731 à Rennes et décédé le 10 décembre itaire de Paris. Le 31 juillet 1759, il est 1793 à Groslay (Yvelines), près de Paris, fut nommé aide-major de l’école militaire puis un militaire et un académicien français. Fils il est nommé major. Il est également, à cette de l’écuyer François Fiacre Guinement, époque, interprète du roi pour les langues seigneur de Kéralio et Marguerite Rose étrangères et réalise des traductions de Bodin, il s’illustre tout d’abord dans la car- l’allemand. En 1771, il est fait chevalier de rière. Il rejoint ses frères, Auguste de l’ordre royal et militaire de Saint-Louis. Il Kéralio, Agathon et Alexis au régiment est réformé de l’École militaire en 1778. Il est d’infanterie d’Anjou comme lieutenant le 8 élu membre correspondant de l’Académie mars 1746 à 14 ans. Lors de la guerre de suc- royale des sciences de Suède à Stockholm cession d’Autriche, il participe en 1746 au au début de 1774, pour ses ouvrages con- siège de Tortone, à la bataille de Plaisance et cernant le Nord. Ses travaux littéraires lui à celle du Tidone, livrée le 10 août 1746.. Il valurent aussi d’être élu en le 28 avril 1780, participe en 1747 à l’attaque des retranche- académicien associé de l’Académie des ments de Montauban et de Villefranche, Inscriptions et Belles-Lettres de Paris. Vers puis à la prise de Montauban, de Nice, de 1780, le chevalier de Kéralio signe avec Villefranche et de Vintimille. l’éditeur Panckoucke un contrat pour la Réformé du service actif en 1749, Louis direction des quatre volumes de l’Encyclo- Félix Guynement décide de servir à ses frais pédie Méthodique, qui paraissent de 1784 à dans le régiment pendant encore 18 mois. Il 1787, et dont il a composé le discours est de nouveau intégré en 1751, puis préliminaire et de nombreux articles. Il col- nommé aide-major. labore à partir de 1784 au Journal des Chargé seul en 1754 et 1755 des détails et Savants. exercices du régiment, il est fait capitaine en Kéralio est nommé commandant du 3e 1755. Il épouse secrètement vers 1755 bataillon de la garde nationale – bataillon Marie-Françoise Abeille5. Dès le début de la des Filles-Saint-Thomas - lors de sa création guerre de Sept Ans, il est retiré des cadres en 1789. Sa propre devise fut : Vivre libre ou pour une blessure alors que le régiment est mourir mais, selon R. Darnton, s’il fut vrai- en camp d’observation à Calais en 1756 et il ment un partisan sincère de la Révolution, il se retire à Valence, dans la Drôme, où sa se situa néanmoins dans le champ des mod- fille, Louise-Félicité de Kéralio6, naît. érés7. Louis Félix de Kéralio est nommé, grâce Son œuvre comprend une longue série à la protection du duc de Choiseul, le 25 d’ouvrages de spécialité8, qui occupe dans

5 Elle est l’auteur d’une bonne traduction d’un ouvrage anglais, les Fables, de Gay, d’un poème, l’Eventail, 1759, et d’un roman qui fut assez estimé, les Succès d’un fat (1762). 6 Louise-Félicité Guynement de Kéralio (née le 1janvie17 à Valence et morte le 31 décembre 1821 à Bruxees) jouit d’une certaine renommée en tant que femme de lettres et féministe. Louis Félicité n’avait que 16 ans lorsqu’elle commença sa carrière littéraire en traduisant, en 1772, Les nouveaux extraits des mémoires de l’Académie de Sienne. Elle a beaucoup traduit et compilé. Elle fut membre de la société bre- tonne patriotique de Rennes (à partir de1786 ou de 1787) et de l’Académie d’Arras, dont elle fut le seule membre féminin et où elle fut reçue par Robespierre en personne, le 3 février 1787. Le 13 août 1789, Louise de Kéralio fonda à Paris, le Journal d’État et du Citoyen, devenu plus tard Le Mercure national ou Journal de l’Etat et du citoyen (auquel son père collabora). Louise est la première femme à être rédactrice en chef d’un journal. Elle épousa le cordelier Pierre-François-Joseph Robert et sous la Révolution elle anima les Sociétés de femmes et la Société fraternelle de l’un et l’autre sexe qui jouèrent un certain rôle dans le climat révolutionnaire. 7 Op.cit., p. 516. 8 Parmi lesquelles : Projet d’un ouvrage sur l’art de la guerre à l’usage des élèves de l’École royale militaire, 1756; Eléments de l’art de la guerre, non daté ; Mémoire concernant l’École royale militaire, non daté; Collection de différents morceaux sur l’histoire naturelle et civile du Nord et sur l’histoire naturelle en général, 1763 [ ?] ; Des 15 Ileana Mihãilã

la Bibliographie de la littérature française du Române16. Pourtant, la Bibliographie franco- dix-huitième siècle9 18 entrées ; en 1999, un de roumaine d’Alexandre Rally et de Getta ses ouvrages fut même republié10. Il figure Hélène Rally17 le mentionnait déjà, au dans le Dictionnaire des Lettres françaises – Le chapitre Guerres russo-turques18. D’autres XVIIIe siècle11, dans le Dictionnaire de biogra- références, peu nombreuses et assez som- phie française12 et chez J.-F. Michaud, dans la maires19, apparaissent néanmoins dans les Biographie Universelle Ancienne et Moderne13. dix dernières années, preuve que le moment En 2008, la revue Dix-Huitième Siècle, dans est venu de s’intéresser à lui de manière son numéro spécial La république des sciences: plus systématique. acteurs, valeurs, institutions lui dédia une L’ouvrage qui nous intéresse porte place spéciale14. Pourtant, il ne se retrouve ni comme nom Histoire de la guerre entre la chez N. Iorga (Istoria Românilor prin cala- Russie et la Turquie et particulièrement de la tori)15, ni dans la série pourtant bien com- campagne de MDCCLXIX avec IX Cartes et sa plète des Calatori straini despre Tarile première édition porte l’indication suivante:

penchants de la nature, 1768, discours qui obtient l’accessit à l’Académie du prix de l’Académie royale des belles-lettres de Prusse ; Recherchse sur les principes généraux de la tactique, 1769 ; Observations élémentaires pour la tactique moderne, 1771 ; Recherches sur les premiers fondements généraux de la tactique, 1771 ; Mémoires de l’académie des Sciences de Stockholm concernant l’histoire naturelle, la physique, la médecine, l’anatomie, la chimie, l’économie, les arts, …, traduction abrégée, 1772 ; Recueil de lettres de S.M le Roi de Prusse pour servir à l’histoire de la dernière guerre, traduction, 1772 ; Relation de la bataille de Rosbach, 1772 ; Histoire de la guerre entre la Russie et la Turquie, et particulièrement de la campagne de 1769, 1773 ; 2e éd., Histoire de la dernière guere entre les Russes et les Turcs 1777 ; Histoire de la guerre des Russes et des Impériaux contre les Turcs de 1736 à 1739, et de la paix de de Bélgrade qui la termina…, 1780 ; Mémoire sur l’origine du peuple suédois, discours, 1782 ; Mémoire sur les lois et usages militaires des Grecs et des Romains, discours, 1784 ; Art militaire traité par ordre alphabétique, tiré du Journal militaire, année 1785 (t. 1-2) (1785-1786) ; Mémoire abrégé sur l’ar- mée de France, pour être joint au tableau comparatif des armées de France, impériale et prussienne, 1787 ; De la connaissance que les anciens ont eu des pays du Nord de l’Europe, 1793 ; Discours sur l’amour de la patrie, prononcé par le Dr Richard Price, le 4 novembre 1789, à la séance de la Société instituée pour la commémoration de la Révolution dans la Grande-Bretagne, traduction, 1789 ; De la constitution militaire, 1789 ; De la liberté d’énoncer, d’écrire et d’imprimer la pensée, 1790 ; De la liberté de la presse, 1790. 9 Ed. du CNRS, Paris, 1969, t. II, p. 969. 10 De la liberté d’énoncer, d’écrire et d’imprimer la pensée, chex C. Lacour-Ollé, Nîmes. 11 Publié sous la direction du Cardinal Georges Grente, édition revue et mise à jour sous la direction de François Moureau, Ie éd. Fayard 1960, Fayard et Librairie Générale Française ; 1995, pour la présente édition ; p. 462. 12 Sous la dir. de M. Prevost, Roman d’Amat, H. Tribout de Morenbert, Paris, Librairie Letouzey et Ané, 1989, fasc. CIII 13 Paris, 1843-1865, t. 27-28, p. 596. 14 No. 40/2008, section Réseau de transfert et intermédiaires : trois des cinq articles présentent les frères Kéralio (J. Sgard, Louis Félix Guynement de Kéralio, traducteur, académicien, journaliste, intermédiaire (pp. 43- 52) ; Élisabeth Badinter, Auguste de Kéralio : un auxiliaire invisible de la République des sciences (pp.53-68); Annie Geffroy, Les cinq frères Kéralio(69-78). 15 Ed. II, completée, Ed.Casa Scoalelor, Bucuresti, 1928 : il aurait dû se trouver dans le t. II ; il ne figure même pas dans l’Index des noms (t. IV, 1929, pp. 169-226). 16 Publiée sous l’égide de l’Académie Roumaine par un collectif de l’Institut d’Histoire N. Iorga (Maria Holban, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu). Sa place aurait dû être dans le tome X, première partie (paru en 2000, Editura Academiei Române, Bucuresti), qui regroupe des témoignange entre 1769-1786 ; la seconde partie du tome X, parue en 2001, contient unIndex des noms (pp. 1433-1496). 17 Alexandre Rally, Getta Hélène Rally, Bibliographie franco-roumaine, Ière partie, t. I, Les œuvres françaises des auteurs roumains, Paris, E. Leroux, 1930, t. II, Les œuvres françaises relatives à la Roumanie.Relations de voyage dans les Pays Roumains (et Mémoires), pp. 16-37. 18 Ibidem, t. II, p.58, mais sans y ajouter des commentaires, comme ils le font généralement pour les auteurs de la même époque présentés dans leur bibliographie (Bawr, Carra, Duvernoy, d’Hauterive, Tott, Damseau, etc). 19 Dan A. Lazarescu, Imaginea României prin calatori, t. I, 1716-1789, Ed. Sport- Turis, 1985, pp. 98-99 ; 102; Lizica Papoiu, Louis Felix Guynement de Keralio ºi informaþiile sale despre români, dans Revista Biblioteca 16 Louis-Félix Guinement de Kéralio

« À St. Petersbourg , MDCCLXXIII » [1773]. Provinces-Unies. Le journal des opérations C’est un beau livre in-4, relié en cuir, avec est celui du général même»20. de fort belles cartes. En réalité, depuis Cette seconde édition nous pose longtemps il est avéré qu’il ne fut point plusieurs problèmes. D’abord, elle n’est publié à Saint-Petersbourg, mais à point mentionnée par les Rally dans leur Amsterdam, en 1773, où se trouvait à ouvrage ; certaines bibliographies français- l’époque comme ambassadeur de Russie le es des plus sérieuses la donnent pour une prince Gallitzin, à qui appartenait tout le traduction et/óu la confondent avec un livre matériel documentaire (journal de cam- de Kéralio sur une autre guerre des Russes pagne, cartes militaires, correspondance avec ler Turcs (1736-1739); pour comble de officielle etc.) dont Kéralio s’est servi pour confusion, la bibliographie de Cioranescu rédiger l’ouvrage. Les conditions vraiment (et, probablement à cause de lui, le splendides dans lesquelles le livre fut pub- Catalogue Informatisé de la Bibliothèque lié nous font penser qu’il fut intégralement Nationale de France) donnent la transcrip- payé par le prince, qui voulait ainsi montrer tion en chiffres arabes de la guerre, MDC- aux contemporains et – pourquoi pas ? – à CLXIX, comme 1759 ! Elle fut publiée par la postérité, quel avait été son rôle dans la Kéralio probablement afin d’assurer à son campagne de 1769-1770. Car, après avoir livre une certaine circulation en France, et conquis des mains des Turcs la Moldavie et peut-être aussi dans le désir de l’augmenter, une bonne partie de la Valachie, la com- corriger – bref, améliorer. C’est un ouvrage mande des troupes lui avait été retirée pas en deux tomes, in-12, modestement relié et, Sa Majesté Impériale Catherine II, qui bien-entendu, sans cartes. Publié à Paris, « l’avait rappelé et l’avait remplacé par le chez la veuve Desaint, libraire, rue du Foin- comte de Roumanzoff. Le 22 octobre 1770, il Saint-Jacques, M. DCC. LXXVII » [1777] , il avait été reçu à la Cour par Sa Majesté nous annonce que l’auteur est, cette-fois-ci, Impériale, nommé son Feld-Maréchal « M. de Kéralio, Major d’infanterie, Chevalier de Général, et puis… envoyé comme ambas- l’Ordre Royal & Militaire de S. Louis, Membre sadeur dans les Provinces Unies. Loin d’être de l’Académie Royale des Sciences de Stockholm présumée, cette belle histoire est sobrement ». Il nous annonce aussi dans la préface racontée par Kéralio lui-même, dans la qu’on lui avait promis le matériel nécessaire Préface à la seconde édition : « Je présente à la présentation de la suite de la guerre au Public l’histoire d’une guerre entreprise (terminée depuis 1744 par la paix de & dirigée par de grandes et profondes vues, Kütchuk – Kaïnardji), mais qu’il ne l’avait féconde en événements remarquables par jamais reçu. Ses intentions avaient été des leurs effets comme par leurs causes. […] plus sérieuses : « Je voulois joindre à l’his- Tous les faits que j’ai rapportés sont contenu toire de cette guerre une carte du pays où dans les mémoires qui m’ont été remis, & je elle s’est faite, & y comprendre l’état ancien les ai présentés comme je les ai vus.[…] les du pays comparé au nouveau » mais « la pièces […] m’ont été communiqués par M. suppression de l’Ecole Royale Militaire ou le prince de Gallitzin, ambassadeur de Sa j’étois placé, & les suites nécessaires de cet Majesté l’Impératrice de Russie, auprès des événement m’ont à peine laissé le temps de

Bucurestilor, no. 2/1999 ; Alexandre Stroev, Ileana Mihaila, Ériger une République souveraine, libre et indépendante, Ed. Roza Vanturilor, Bucuresti, 2001, pp. 129 ; 131 ; 157 ; Ileana Mihaila, Européanisation des Pays Roumains au XVIIIe siècle : intermédiaires culturels et choix politiques, dans Études balkaniques, no. 3, Académie des Sciences de Bulgarie, Sofia, 2004, p. 136 ; Ileana Mihaila, Frontières politiques, frontières linguistiques, dans : Pasi Ihalainen (dir.), Boundaries in the Eighteenth Century / Frontières au dix-huitième siè- cle, International Review of Eighteenth- Century Studies, no. 1, Helsinki & Oxford, 2007, p. 126. 20 P. 5 ; p. 9. 21Louis Félix de Kéralio, Histoire de la guerre entre les Russes et les Turques. Par M. de Kéralio, Major d’infanterie, Chevalier de l’Ordre Royal & Militaire de S. Louis, Membre de l’Académie Royale des Sciences de Stockolm. Tome premier. À Paris, Chez la veuve Desaint, libraire, rue du Foin-Saint-Jacques M. DCC. LXXVII [1777], p. 11. 17 Ileana Mihãilã

faire une description géographique & his- turel de l’époque. torique du théâtre de la guerre »21 (p. 11). La Description historique et géographique du C’est bien cette présentation de la guerre, théâtre de la guerre commence par une défi- de 115p., qui est la contribution la plus nition fort surprenante de l’objet de son importante de Kéralio à une meilleure con- étude. Rappelons qu’il s’agit d’une guerre naissance des Roumains dans l’Europe fran- entre les Russes et les Turcs, dont le point de cophone et surtout en France. Les nom- départ fut la situation de la Pologne, et dont breuses informations sur le pays et ses habi- les opérations militaires eurent lieu surtout tants qui se retrouvent dans les deux édi- sur la mer (comme fut le cas de la grande tions dans la description de la campagne, victoire russe de Tchesmé, le 5 juillet 1770, et avec des modifications plus de syle que de dans les Pays Roumains, c’est à dire la contenu, peuvent appartenir dans l’essence Moldavie et la Valachie. La Transylvanie, aux documents rédigés sous l’ordre du province de l’Empire des Habsbourg depuis prince Gallitzin et elles ont l’avantage d’une la fin du 17e siècle, ne pouvait aucunément information directe ; elles nous surprendent entrer en discussion. Et pourtant, l’histo- d’ailleurs à la lecture par des détails pris sur rien, bon connaisseur de l’Antiquité, trouve le vif ; si la présentation du premier chapitre obligatoire de commencer ainsi son exposé : ne bénéficie pas d’une information directe, « Le pays qui porte aujourd’hui le nom de de première main, elle nous offre en Valaquie & celui de Moldavie faisoit partie échange des informations sérieuses, puisées de l’ancienne Dace. Cette province de l’em- dans des sources de confiance, et surtout pire romaine comprenoit en plus la traitées avec un sens de l’équilibre et un Transylvanie, & une partie de la Hongrie, intérêt pour la situations des Roumains qui jusqu’a la Teisse. Bornée à l’occident par fait une figure à part dans le paysage cul- cette rivière, étendue vers l’orient jusqu’au 18 Louis-Félix Guinement de Kéralio

Tura, nommé aujourd’hui Turla ou Dniester, Il n’avait pourtant l’intérêt que de parler dans un espace d’environ quatre cens du théâtre géographique des opérations milles, défendue vers le nord par une militaires de son héros, le prince Gallitzin ! longue chaîne de montagnes, elle étoit Pourtant, il se réfère aussi bien à la Valachie bornée au midi, en portion de cercle, par le et à la Moldavie (ce qui était fort normal) Danube, qui portoit le nom d’Ister dans ces qu’à la Transylvanie autrichienne et à la contrées, depuis une espèce de cataracte Dobroudja turque. Était-ce cette vision des que l’on voit encore aujourd’hui aux fron- Pays Roumains comme une unité reconstru- tière de la Hongrie & de la Valachie, entre ite mentalement d’après la Dacie obligatoire Gradifca & Orsova22. Les anciens habitans chez les voyageurs lettrés de l’époque ? de ce pays étoient distingués en Daques & Faisons appel aux témoignages de l’ou- en Getes. Ceux-ci étoient renfermés dans la vrage déjà mentionné qui comprend le plus partie orientale, voisine de la mer ; ceux-là grand nombre de textes appartenants aux s’étendoient vers la Germanie, & les sources voyageurs étrangers dans nos contrées, de l’Ister: on les nommoit plus ancien- auxquels les auteurs ajoutent aussi des « nement Daves23. Il paroît que ce dernier nom témoignages indirects », des mémoires étoit affecté particulièrement à la partie qui rédigés par des personnes n’ayant pas visité porte encore aujourd’hui le nom de Mol- ces lieux : Calatori straini despre Tarile davie. Les noms de ses habitations, qui ont Române, t. X . L’auteur anonyme de 1769, un été conservés, se terminent tous par le mot Juif galicien qui réalisa en allemand une Dava. Ainsi on trouve vers le mont Karpate, Esquisse géographique sur la Valachie et la Marcodava, Comidava, Santava, Patridava, Moldavie ne cite la Transylvanie que comme Petrdava, & vers l’Ister Nentidava. C’est à voisine de la Valachie, au même rang que la peu près tous les noms Daces des lieux Serbie ou la Bulgarie, et ne parle que des habités, que les anciens géographes ont deux provinces qui l’intéresse26. Ignaz von maqué dans cette contrée, nommée aujour- Born, minéralogiste et métallurgiste d’hui Moldavie & Valaquie. autrichien qui visita le Banat en 1770, nous […] Les colonies romaines, nommées assure, il est vrai, que la même langue, une Sarmizégéthuse ou Ulpia Trajana, & sorte de « latin corrompu », est parlée en Apulum ou Alba Julia, étoient dans la partie Transylvanie, Banat et Valachie, mais il ne que nous appelons maintenant Transyl- sait rien en échange de la Moldavie27. Jean- vanie. Tiasum & Phrateria, dont on ne con- Louis Carra, auteur d’une Histoire de la noît que les noms, étoient dans la Valaquie. Moldavie et de la Valachie avec une dissertation Les Gètes occupoient la rive droite de l’Ister sur l’état actuel de la Moldavie et de la Valachie vers son embouchure, entre le fleuve & la (Bouillon [et non Iassy], 1777), ne parle mer. Cette partie de la Mœsie étoit nommée effectivement que de « la Moldavie et la le Pont. Tome en étoit la capitale24.[...] p. 21: Valachie, provinces contiguës » et nous Les Latins ne connurent les habitans de tout assure qu’ « au commencement de l’empire ce pays, que sous le nom de daces, ou plutôt romain, ces deux provinces, ainsi que les des Daques. Les Grecs les appeloient Palus Méotides, n’étoient guère plus connus Gètes »25. que le sont aujourd’hui les pays sauvages

22 Le texte est ici complété par une note de l’auteur, extrémement riche, qui passe en revue les sources classiques consultées, avec beaucoup de citations commentées, des auteurs: Pomponius Mela, Ptolémée, Pline etc. 23 Note de l’auteur, faisant référence à Strabon : Strab. Lib. 7 . 24Note de l’auteur : « Caracall. numm. METROP. PONTOU. [en grec] ; ville célebre par l’exil du malheureux Ovide. Son infortune toucha les Daces, ls Getes, les Besses, les Sarmates, & ne put fléchir César » Suit une longue citation en prose en fr. des Epistolae ex Ponto, l. 4. c.14), puis beaucoup d’autres références antiques, en latin et en grec. 25 Op. cit, pp. 13-21. 26 Op. cit., t. X, Ière partie, pp.40-42. 27 Ibidem, p. 95. 19 Ileana Mihãilã

du fond de l’Amérique. Sous Mithridate, roi Comparé à Franz-Joseph Sulzer, auteur de Pont, il se répandit en Valachie, en d’une Histoire de la Dacie Transalpine en alle- Moldavie et en Bessarabie, quelques hordes mand, publiée en 1781 à Vienne, ouvrage de Gètes, massagètes et Daces, qui qui provoqua la réaction polémique de habitèrent ces pays une centaine d’années. Petru Maior par ses opinions défavorables à À la destruction de l’Empire du Pont, les la continuité de l’élément latin en Dacie, Romains pénétrèrent jusque là, et une partie l’opinion de Kéralio sur l’origine des des habitans se dispersa en Pologne, en Roumains et de leur langue surprend par sa Hongrie et en Bulgarie »28. D’autres exem- modernité de sa vision linguistique et par ples peuvent être ajoutés, comme les son esprit critique. La comparaison avec la Osservazioni Storiche (Naples, 1788), appar- situation des Français, équilibrée, permet à tenant à Stephan Ignaz Raicevich, qui ne l’auteur de mettre dans une lumière scien- parle toujours que de la Valachie et de la tifiquement correcte et équilibrée le prob- Moldavie29. lème de la présence de l’élément autoch- Mais notre auteur ne s’arrête pas ici. Il tone : « Le nom Valaque n’est point celui écrit des pages et des pages sur les costumes que se donnent les habitants de la Valaquie. daces, décrits d’après la Colonne Trajane, Ils s’appellent Roumouni, & plusieurs sur les opinions religieuses des Daces (p. 44- écrivains n’ont douté qu’ils ne fussent les 48) et sur l’histoire : Dromicaïtes et Lysi- restes ds colonies romaines. Le nom Olah, maque (pp. 48-49) ; Jules César et Burébista que les hongrois leur donnent, a servi d’ap- & Dékénée (p. 49) ; les relations des Daces pui à cette opinion. Il paroît être le même avec Auguste, avec Domitien (p. 53). Il que celui d’Olasz, par lequel ils désignent appellee Décebale (p. 54) « rusé politique & les italiens. Celui de Valaque peut venir guerrier célebre » pour s’arrêter longue- sans peine d’Olah, & ressemble d’ailleurs à ment sur Trajan. Tout est bien complété, celui de Valchou Velch, que les allemands d’ailleurs, avec des notes qui renvoient à ses donnent aux Italiens. De plus on dit que la langue valaque est remplie de mots dérivés sources latines. Il arrive aussi à l’inscription évidemment du latin. Tout cela ne prouve sur le pont d’Apollodore de Damas, qu’il point encore à mes yeux l’origine romaine. reproduit et traduit (p. 67). En conclusion, « [...] Les conquérants n’exterminent point on trouve, dans tout ce pays, des ruines de une nation pour se mettre à sa place. [...] villes & d’amphithéâtres, des sépulcres, des Tous les Romains établis dans les Gaules, inscription, des médailles, des parties de tous les mots latins que notre langue a chemins & d’aqueducs, restes de Rome et reçus, tous les succès des Francs dans notre de son ambition. Si l’on veut jeter un coup pays, ont-ils rendu notre origine ou franque d’œil sur ces monuments, on verra près de ou romaine? Non sans doute ; elle est Varhel, village de Transylvanie, les reflets gauloise ou plutôt celtique, de même que de Sarmizéghétuse, avec beaucoup d’in- notre langue. S’il y a dans la langue valaque scriptions. Là c’est une colonie qui perpétue beaucoup de mots latins, il y a aussi d’hon- par un monument des bienfaits de l’em- grois, d’allemands & de tartares. Les pereur, ou les services de ses officiers Moldaves du Dniester ont beaucoup de chargés des ponts, des chemins, de la con- mots polonois: les Valaques réfugiés en duite d’eaux : c’est auprès de la chapelle Transylvanie, beaucoup d’hongrois; ceux d’Ostroth, voisine de Varhel, un préfet de du Danube & de la mer Noire, beaucoup de légion qui rétablit le pont de Sergidave, grecs, de turcs, de tartares : c’est un effet ruiné par l’ennemi et par la rivière; c’est à nécessaires et universel du commerce entre Alba-Julia un collecteur qui rend grâce à les nations. Celui-ci en a qui lui sont pro- Esculape de la guérison de sa femme ». pres, & ne paroissent appartenir à aucune

28 Ibidem, t. X, IIe partie, pp. 1369 ; 1375. 29 Ibidem, t. X, Ière partie, pp. 491-544. 20 Louis-Félix Guinement de Kéralio

autre langue. Il me paroît plus vraisem- quelque peu qu’ait un Moldave, il le blable que les Valaques & les Moldaves partage avec l’étranger, le reçoit avec joie, & descendent des anciens habitans du pays le nourrit trois jours lui & son cheval. Les des Daces et des Getes, & que leur langue Gètes ou Goths avoient le même usage. Il est encore la même, quant au fond, est sans doute humains, et annonce un peu- quoiqu’elle ait pû changer dans sa manière ple civilisé ; mais il est en même-temps une qui sont les mots »30. preuve de peu de population, de commerce, Pour confirmer sa théorie linguistique, il & de richesse »32. fait d’ailleurs appel à d’autres éléments qui Tout aussi intéressantes sont les observa- définissent l’identité une communauté : le tions choisies par Kéralio de ses sources costume et les coutumes : « L’habit des contemporaines pour mieux définir les Valaques, tant d’homme que de femme, n’a habitants de ces contrées : « Dans la rien de romain. Il n’a presque pas changé Moldavie supérieure, la dévotion dégénère depuis la colonne trajane. On y reconnoît la fréquemment en pratiques superstitieuses. robe, quoique plus courte, le petit mantea, On y trouve plus de deux cens couvens con- & la braie un peu moins lâche aujourd’hui ; sidérables ; les montagnes sont remplies de le bonnet qui a perdu de sa considération, & moines, & l’on comptoit autrefois soixante n’est plus une marque de l’altesse. Les églises dans la petite ville de Soutchava. Les souliers sont une espèce de semelle de cuir, Moldaves de cette partie sont laborieux, attachée avec des lanières ou des cordes. La propres à régir les affaires civiles, bons coëfure & l’habit du beau sexe valaque, ne économes, & hospitaliers. présentent pas beaucoup de différences. En général, les Moldaves et les Valaques On comprenoit autrefois la Moldavie méprisent les arts et les sciences. Ils sous le nom général de Valaquie, & pour les pensent, comme leurs ancêtres les Goths, que cet exercice amollit le courage et ne con- distinguer, on appeloit celle-là grande vient qu’aux esclaves. Ils ne permettent pas Valaquie, & celle sur le Danube petite aux femmes de sortir souvent de leurs Valaquie. Les habitans de ces deux princi- maisons, sur-tout à celles d’un état au- pautés sont à peu près les même quant aux dessus du commun. Les femmes du peuple mœurs. Ils sont francs, emportés, incon- sont plus belles, & ont plus d’assurance. stants31 comme des barbares. Leur haine & Quelques unes boivent volontiers du vin. leur amitié. Effet de la passion du moment, Elles sont toutes fort timides à table, n’osent passent avec lui. Le duel est rare parmi eux, manger qu’en se cachant la bouche, & pren- & sévèrement puni. Une forte jalousie règne nent garde sur-tout de ne pas l’ouvrir assez, entre les Moldaves & les Valaques. Les uns pour qu’on aperçoivent leurs dents. Paroître & les autres font profession de la religion la tête nue est une infamie pour les femmes grecque. Cependant ils ont conservé beau- mariées ou veuves, & ôter en public la coup d’usages du paganisme, & sur-tout coëffe d’une femme est un crime digne de des espèces d’hymnes en honneur des anci- mort. Au contraire, il seroit honteux pour ennes divinités de la Dace. Ils les chantent à une fille de porter une coëffure : la nudité de leurs noces & aux funérailles. Quant aux la tête est pour elles un signe de virginité. dieux des Romains, on dit qu’ils n’en ont Quant aux hommes, ils coupent leurs aucune idée. L’hospitalité est fort en usage cheveux & portent leur barbe, comme la dans la Moldavie inférieure. Ce pays, tou- plupart des orientaux, tandis que tout l’oc- jours exposé aux brigandages des tartares, cident va le menton ras & la tête chevelue. est extrémement pauvre. Cependant, Les Valaques qui habitent en Transylvanie

30 Op. cit., p. 101. 31 Note de l’auteur : « Description de la Moldavie, publiée en allemand à Saint-Péterbourg en 1770. Cet ouvrage est l’extrait d’une description manuscrite de la Moldavie, par le prince Dimitri Cantémir, qui en a été hospodar. Celle-ci a pour titre, Descriptio antiqui & hodierno status Moldaviae.Elles est dans la bibliothèque de l’Académie des Sciences de Saint-Péterbourg ». 32 Op. cit., pp. 101-106. 21 Ileana Mihãilã

portent rarement des bonnets, même par le chaleur qu’il met dans son discours. Il plus grand froid : ils s’y exposent, la tête achève donc le chapitre avec un émouvant entièrement rase, et n’en sont point incom- appel en faveur de ces gens qu’il n’avait modés. jamais vus et qu’il n’allait voir jamais : « Il y Ces Valaques sont les plus anciens et les a plus de dix-huit cens ans que ce mal- plus pauvres. Il est vraisemblable qu’ils heureux pays est ravagé par des armées. descendent des Gètes et des Daces, chassés Nous serions effrayés, & peut-être rebutés de leur pays par les Huns et les Tartares, et de nous égorger les uns les autres, si nous réfugiés dans les montagnes. Ils n’ont ni considérions attentivement combien de villes ni bourgs. Leurs maisons sont des sang a été versé dans ce petit coin de la misérables huttes, situés dans les cantons terre ; combien de millions d’hommes y ont les plus arides : la plupart servent les péri par le fer & le feu, pour satisfaire les Hongrois, les Zeckels, & les saxons. Chez dérèglements de quelques têtes, depuis les ceux-ci le nom Vlak ou Vlok est synonyme guerres d’Auguste jusqu’à celle que je vais de valet ou de pâtre »33. écrire »34. L’historien militaire se révèle, Kéralio n’abandonne pas sa vision des dans l’esprit des Lumières, un défenseur de trois pays roumains vus dans leur unité pri- la paix et de la civilisation. C’est peut-être mordiale : les habitants de la Transylvanie dans cette perspective qu’il faut d’ailleurs l’intéressent autant que les Moldaves ou les comprendre son travail acharné pour don- Valaques, et leur sort lui semble, à juste titre ner un tableau aussi correct qu’il lui fut pos- d’ailleurs, plus malheureux que celui des sible non pas d’un « théâtre de guerre », autres Valaques, car ils sont assujettis par mais d’un pays tout entier, vu dans son les représentants des trois autres nations qui passé et dans son présent, mais vu surtout vivent en Transylvanie. On ne saurait lui tel qu’il était censé être, dans son unité pro- nier ni la précision des informations, ni la fonde.

33 Ibidem, pp. 107-109, 34 Ibidem, p.127-128. 22 enii, a fioroºilor Ciclopi (…), a Lestrigonilor, Dumitru a Scilei ºi a Caribdei, a vânturilor scãpate din peºtera lui Eol, a Hiperborenilor ºi a MICU Lapiþilor, a lânei de aur (…).” Schimbând tot ce e de schimbat ºi pãs- trând proporþiile valorice, romanul Noaptea Un roman Sfântului Andei ar putea fi caracterizat printr-un limbaj figurativ analog, deºi aparþinã- al etnogenezei tor altei zone semantice. Acest roman e gân- dit în termeni tot atât de mitologici precum memorialistica hogaºianã, însã nu de române* mitologie greacã sau indianã, ci de mitolo- Abstract gie creºtinã. Autorul lui nu e „un aed din faptul lumii”, nu e un „homerid”, dar sufle- This article represents the preface of Ion tul ce se exprimã în scrisul sãu vine tot Dragos Vicol's novel "Noaptea Sfantului dintr-un trecut adânc. Orizontul de gândire Andrei". Born in 1974 in Bessarabia, the în care se plaseazã ultimul sãu roman e cel author wrote a few short stories volumes: al scriitorilor bisericeºti pravoslavnici ºi al Vanatoarea de bouri sau descalecarea Tarii cronicarilor moldo-vlahi. Ion Dragoº Vicol e Moldovei, Evohé, Burebista, Hotii Pru-- contemporan în absolut cu Varlaam ºi Do- tului, Razbunarea lui Nero and other nov- softei, cu Miron Costin, cu tãlmãcitorii de els: Cornul de aur or Tara cu vita de vie. hagiografii, ºi chiar cu autorii unor aseme- Keywords: ethno genesis, Saint Andrew, nea scrieri, cu teologii din epoca strãro- Christian religion, Dacians, Romans, mânã, cu pãrinþii rãsãriteni ai Bisericii. În Romanian people virtutea acestui fapt, e de la sine înþeles cã modul de raportare a naratorului faþã de Parcurgând noul roman al lui Ion Dragoº obiectul naraþiei nu poate fi decât diametral Vicol, mi-a venit în minte memorabila car- opus celui din rememorãrile lui Hogaº. acterizare datã de E. Lovinescu literaturii lui Acestea compun o micã odisee montanã în Calistrat Hogaº. Aceastã literaturã, zice viziune parodicã. Dominanta stilului lor e criticul, în cel de al patrulea volum din umorul pe cât de suculent pe atât de savant, Istoria literaturii române contemporane, ediþia de livresc. Viziunea etnogeneticã propusã în princeps, „dateazã de cel puþin trei mii de Noaptea Sfântului Andrei e una eminamente ani, din epoca poemelor homerice ºi (…) de pioasã, inspiratã de o infinitã veneraþie pen- mai de mult, din epoca marilor epopei indi- tru „mãreþele umbre” ale panteonului daco- ene”. În interpretarea lovinescianã, Hogaº roman ºi creºtin, pe care le cheamã la viaþã, are „sufletul antic, sufletul omului primitiv, aºa cum Ulise, coborât în locuinþa morþilor, din care au izvorât demonii ºi îngerii, eroii îºi deºteaptã strãbunii. ºi marii sceleraþi, uriaºii ºi piticii, în care Ieºit, cum a remarcat Hegel, din epopee, stâncile se prefac în monºtri ºi dumbrãvile romanul se întoarce, prin acest exemplar ro- ºi munþii, apele ºi câmpiile se polueazã, în mânesc al speciei, la origine. Fundamentul chip natural, cu nimfe, cu oreade ºi imaginarului din cuprinsul cãrþii lui Vicol îl hamadriade, cu balauri”. Autorul memori- constituie scenariul rãzboaielor dintre alului de drumeþie În munþii Neamþului este romani ºi daci, încheiate prin ocuparea þãrii „un aed din faptul lumii, (…) când totul era acestora din urmã de cãtre cuceritori ºi mit, pe vremea luptei Titanilor cu Olimpi- naºterea, din însoþirea coloniºtilor cu popu-

* Text menit sã prefaþeze romanul Noaptea Sfântului Andrei de Ion Dragoº Vicol, prozator român basarabean (n. 1974), autorul unor volume precum culegerile de nuvele ºi povestiri Vânãtoarea de bouri sau descãlecarea Þãrii Moldovei, Evohé, Burebista, Hoþii Prutului, Rãzbunarea lui Nero ºi romanele Cornul de aur, Þara cu viþã de vie etc. 23 Dumitru Micu

recondiþionând modalitãþi prozastice din perioada începuturilor romanului româ- nesc, ale romanului de senzaþie, de mistere, de medii, social, patriarhal etc. (Bolintinea- nu, Al. Cantacuzino, Radu Ionescu, George Baronzi, Gr. H. Grandea, Ion Pop Florentin), romanul Noaptea Sfântului Andrei posedã însuºiri de naturã a procura cititorului receptiv, fãrã idei preconcepute, satisfacþii de natura celor stârnite de aºa numitele de cãtre Émile Faguet „frumoasele cãrþi vechi” („les beaux vieux livres”), nu însã fãrã a conþine ºi situaþii, descrieri, relatãri, inserþii auctoriale ce nu pot decât dezamãgi orice lector, chiar dintre cei cu deplinã aderenþã al Weltanschauung-ul ultraprotocronist ce constituie temelia cãrþii. Asemenea precedentelor scrieri ale autorului, acest roman învedereazã iscus- inþa sa de a construi. El e cea mai amplã con- strucþie a lui Ion Dragoº Vicol, aºezatã pe douã planuri. Un plan înfãþiºeazã oastea laþia autohtonã, a unui nou popor, creºtin. romanã, celãlalt, lumea dacã. De ambele Liantul desfãºurãrilor epice este partici- pãrþi, eposul cuprinde segmente individual- parea la evenimente a apostolului Andrei. izate: istorisiri, episoade, scene detaºabile. Prin acest personaj, ca de altfel ºi printr-o Nici una nu e lipitã, arbitrar, toate aderã în altã fãpturã, din regnul animal: calul nãz- mod firesc la ansamblu, chiar dacã unele drãvan, cu corn, al lui Decebal, Leoncornul, sunt supradimensionate, ºubrezite prin un inorog, în roman pãtrunde miraculosul. dilatare. În Noaptea Sfântului Andrei, ca în epopeile Una dintre povestiri (mai propriu spus, antice, miºcãrile epice includ intervenþii ale dintre poveºti), romanþioasã, îndeplineºte supranaturalului, ale celui creºtin, desigur. intenþional, o funcþie semnificantã majorã. În clipele de cumpãnã, apostolul solicitã Sarmis, sora lui Decebal, aflatã la studii în îndrumarea ºi sprijinul Învãþãtorului sãu Roma, se împrieteneºte cu fiica lui Traian, înãlþat la cer, ºi acesta nu întârzie sã i le Drosida, ºi cunoaºte pe generalul Terentius, acorde. Andrei aude vocea lui Isus, întâl- pe care îl va reîntâlni în þara ei, îl va salva – neºte îngeri, sub înfãþiºãri umane ºi zoo- rãnit fiind, de la moarte, prin îngrijirea datã morfe, alungã duhuri necurate, cu puterea ºi, mãritându-se cu el, îi va dãrui un flãcãu, crucii; uneori, se rãzboieºte direct cu Satana. Roman, simbol onomastic al poporului ce se O asemenea opticã înscrie literarul, evident, va naºte din romani ºi daci. Un alt episod la antipodul conceptului modern de creaþie, palpitant e cel în care e naratã ascunderea ºi, dar este perfect compatibilã cu spiritul pro- dupã invazia romanã, dezgroparea ºi trans- movat la noi, în perioada interbelicã, de portarea la Roma a tezaurului dacilor. revista „Gândirea”. Genul proxim în istoria Pentru a avea din ce sã construiascã, scri- literaturii române al prozei lui Ion Dragoº itorul exploateazã exhaustiv resursele unei Vicol este un ortodoxism mai radical decât imaginaþii prodigioase. În cea mai mare al lui Victor Papilian ºi al oricãrui alt proza- parte, eposul romanesc este inventat. Dacã tor din sumarele numitei mai „ortodoxã” pentru a povesti rãzboaiele romano-dace ºi decât a lui Blaga, a lui Voiculescu ºi chiar a a reconstitui imagini din Cetatea eternã, lui Nichifor Crainic. Fixat ideologic în acest scriitorul a avut de unde recolta informaþia parametru, iar în aspectul natarologic esenþialã, asupra Daciei ºi a dacilor el nu 24 Un roman al etnogenezei române

putea sã se documenteze decât mult mai pe stânci ºi pe metereze, lansãri de sãgeþi, sumar, din doar câteva menþiuni scriptice ºi aruncãri de torente de pietre, izbirea zidu- din vestigii arheologice, iar viaþa Sfântului rilor cu „berbeci” compun scenarii de o Andrei nu putea decât sã o nãscoceascã, in- forþã epicã veritabilã. Nu numai confrun- tegral. Acþiunea de evanghelizare în Dobro- tãrile însã, ci operaþiunile militare în totali- gea a „celui dintâi chemat” e vag atestatã tatea lor sunt epicizate plauzibil. Dând viaþã documentar, nemenþionatã fiind, ºi în anti- unor fapte consemnate sumar în cronicile chitate, doar pe baza „spuselor tradiþiei”, antichitãþii, naratorul imagineazã, pornind adicã pe temei de legendã, iar în roman de la ele, felurite situaþii posibile: demersuri apostolul e purtat pe teritoriul întregii Dacii diplomatice, misiuni secrete, corespondenþã ºi, în cele din urmã, îi este conferitã demni- oficialã ºi neoficialã, inclusiv un mesaj al tatea de patriarh al acestei þãri, ca pãrinte dacilor cãtre nãvãlitori scris pe o ciupercã, spiritual al poporului român, ce avea sã se întâlniri de tainã între personaje de rang formeze în cursul urmãtoarelor secole. înalt din taberele beligerante, trãdãri, dez- Profan judecând, nu putem sã nu ne între- ertãri, torturarea prizonierilor, în ambele bãm cum e posibil ca un bãrbat de vârsta lui tabere, tensiuni între Decebal ºi Regii-Fraþi Moº Andrei care, la începutul celui de al (cãpetenii ale triburilor dace, coalizate sub doilea secol al erei noastre, se apropia de conducerea lui), conflicte între daco-geþi ºi suta de ani, dacã nu cumva o depãºise, sã aliaþii lor din seminþii vecine (buri, suci, cutreiere lumea, propagând „vestea bunã” apuli, roxolani, bastarni etc.). Mai insistent cu o energie pe care i-o putea invidia orice þinutã sub observaþie, comunitatea dacã e tânãr. Rãspunsul vine prompt: Moº Andrei arãtatã ca fiind integral angrenatã în rãz- e un sfânt, el îºi îndeplineºte misiunea prin boiul de apãrare ºi pãtimaº hotãrâtã, de la puterea harului. Harul, însã, îl scoate din rege pânã la ultimul cioban, sã nu precu- umanitatea realã, transformându-l în perso- peþeascã nici o sforþare, nici un sacrificiu în naj de basm. Faptul acesta impune esti- lupta pentru izgonirea duºmanului dincolo marea romanului dupã alte criterii decât de Danubiu. cele aplicate scrisului laic. Oricare i-ar fi însã Având de înfruntat superioritatea unei caracterul, profan ori sacru, epicul obþine armate imperiale, ce cucerise aproape în- adeziunea sensibilitãþii receptive prin vir- treaga lume cunoscutã, dacii se bizuie , în tuþile intrinsece. împotrivirea lor (asemenea, peste mai bine Abundenþa imaginativã a lui Ion Dragoº de un mileniu, românii lui Mircea cel Vicol ºi priceperea lui de a construi sunt Bãtrân, în viziunea lui Eminescu) pe spriji- puse în valoare printr-un tot atât de incon- nul naturii, al pãmântului, ºi pe destoinicia testabil dar de povestitor. Fãrã jovialitatea minþii lor. „Duºmãnit de toate”, în creierii lui Creangã, fãrã poezia sadovenianã, fãrã Carpaþilor, Traian se întreabã „cu cine luptã: „farmec moldav” în genere, autorul Nopþii cu stihiile naturii, cu fiarele codrilor sau cu Sfântului Andrei nareazã fluent, funcþional, nãlucile munþilor”. Ostaºii lui sunt încinºi preferând stilului ornamentat ºi piruetelor de „o moleºealã ucigãtoare”; „în vãzduh narative stilul transparenþei. Proza sa devi- pluteau miresme vrãjite, sunete ciudate, ce ne atractivã nu prin refinamente de con- le întunecau minþile ºi le mãcinau voinþa, le strucþie fantasticã, nu prin savori lexicale, ci paralizau trupul”. Evitând lupta pe câmp prin aptitudinea de a relata limpede, edifi- deschis, dacii se retrag în codri, în munþi, cator, de a da relief situaþiilor. Indiferent incendiind satele ºi cetãþile, otrãvind fân- dacã e vorba de evenimente istorice sau de tânile, ucigând animalele, pustiind recol- întâmplãri fictive, derularea acestora cap- tele. Duºmanii sunt aºteptaþi în strâmtori, teazã atenþia. Nu totdeauna. O bãtãlie de la spre a fi bombardaþi cu bolovani ºi striviþi Tapae e descrisã convenþional, într-un lim- prin prãvãlirea peste ei a copacilor tãiaþi baj retoric. În schimb, luptele pentru cuce- dinainte. Frecvent, Decebal recurge la stra- rirea cetãþii castra Traiana ºi a Sarmisege- tageme viclene, prinde inamicul în curse, tuzei, implicând urcuºuri epuizante cãþãrãri provocându-i mari pierderi. Pe de altã par- 25 Dumitru Micu

te, nici romanii nu practicã numai lupta care, la rândul sãu, o dã lui Terentius. dreaptã. Se dedau ºi ei la înºelãtorii, la ºi- Citind-o, acesta din urmã spune cã bãtrânul retlicuri. Simuleazã retrageri, pentru a-i delator cere sã fie împroprietãrit în Dacia… deruta pe daci ºi a-i încercui. O componen- Un implicat definitoriu al darului de a tã a strategiei fiecãruia dintre cei doi coman- povesti este, în Noaptea Sfântului Andrei, ca danþi supremi e preocuparea de a-l pãcãli pe ºi în toatã proza lui Ion Dragoº Vicol, simþul celãlalt, ºi, uneori, încercãrile reuºesc. Ceea naraþiunii. Spaþiul geografic nu-i pentru ce particularizeazã acþiunea dacilor e partic- daci doar cadrul existenþial aprioric, ci ºi un iparea la ea a realmente întregii suflãri auto- factor istoriceºte determinativ. Prin fenome- htone. Alãturi de Decebal luptã unchiul sãu, nalitãþile inerente, geostructura carpato- Marele Vezina, supremul pontif. Asceþii din danubienã impune acþiunilor omeneºti des- subordinea acestuia devin ºi ei rãzboinici. fãºurãri adecvate condiþiilor de mediu Inclusiv, „nemuritorii”: tinerii dintre care se specifice. Ofensivele romanilor sunt condi- aleg cei ce vor fi trimiºi, prin aruncare în þionate de relief, de ape, de climã, de miº- suliþi, drept soli la Zalmoxis. Apare ºi o for- cãrile atmosferice zonale, pe care bãºtinaºii, maþie militarã de amazoane, „Doamnele cunoscându-le, le folosesc împotriva inami- miloase”, care compun garda mamei mari, cilor, cu eficacitate. E ceea ce romanul cruda reginã Getã. Cruzimea ei este însuºitã dezvãluie în permanenþã. Viaþa oamenilor e de toate „miloasele” fecioare („Doamne”), a integratã vieþii anotimpurilor ºi pãtrunsã de cãror una din slujbe e aceea de a mutila cap- aceasta. De aici, epicizarea descrierilor. tivii meniþi sã fie jertfiþi lui Ares, înainte de Descripþiile de peisaj au în roman o mult a le reteza capetele. Bãieþii, spre a fi primiþi mai micã pondere decât circumstanþele cli- în oaste, au de învãþat un fel de catehism ºi matice în care se petrec diferitele eveni- de trecut probe grele, ca lupta corp la corp mente ºi întâmplãri. Canicula, îngheþurile ºi cu pui de urºi. Examenul dat de cãtre unii dezgheþurile, ploile diluviale, viscolele, dintre ei în faþa unei comisii de bãtrâni ºi vijeliile, gerurile nãprasnice devin actanþi în bãtrâne e doar una dintre ceremoniile ce epopeea dacicã. agrementeazã lectura. Dintre celelalte, cea Amintitele douã aripi ale edificiului mai solemnã e aceea de sacrificare a unuia romanesc se sprijinã, cum am specificat de dintre Fiii Cerului, menit sã transmitã lui la început, pe o aceeaºi coloanã: activitatea Zalmoxis doleanþele poporului sãu. Ritua- misionarã în Dacia a Sfântului Andrei. lul începe în Sanctuar, unde preoþii, regi ºi Apostolul coboarã în portul Tomis, dintr-o comandanþi de oºti, divizaþi în douã cete, corabie micã, sub înfãþiºarea unui preot „lupii” ºi „urºii”, trag la sorþi numele „feric- bãtrân, uscat, osos, cu barbã albã ajunsã itului” mesager, care, legat, învelit în pânzã pânã la brâu, îmbrãcat într-o mantie albas- subþire, va fi scos de cãtre Preotesele trã ºi þinând în mânã un toiag cu cruce în Templului afarã, în jertfelnic, ºi aruncat în vârf. Apariþia lui implicã inserþia în real a suliþi. Urmeazã o horã „sãlbaticã ºi ameþi- fabulosului, încorporarea în roman a unei toare”. Pentru provocarea ºi întreþinerea hagiografii. Centenarul moºneag e un om în tensiunii lecturii, naratorul recurge cu suc- putere, care umblã mai mult pe jos, carã ces la o seamã de procedee, cel mai eficace poveri, cutreierã Dacia în lung ºi lat, fiind fiind suspansul. Un exemplu edificator e luat ºi de romani ºi de daci drept iscoadã momentul dintr-un episod în care un militar sau atentator ºi tratat în consecinþã, are vârstnic, invidios pe viteazul general întrevederi cu Traian, Decebal ºi Marele Terentius, îl pândeºte dupã victoria lui Vezina, apare imprevizibil, ca salvator, în Traian, la un ospãþ, printr-un raport scris, cã situaþii critice, provoacã ploaia, alungã e creºtin. Cum va reacþiona împãratul? strigoii, cu usturoi, este imun la sãgeþi, su- Aºteptarea cititorului e lungitã cu abilitate, portã molestãri, cu seninãtate, supravie- pentru a fi, în cele din urmã, curmatã printr- þuieºte întemniþãrilor, bãtãilor cu harapnice, o „loviturã de teatru”. Neavând chef sã de pe urma cãrora îºi pierde cunoºtinþa, ca citeascã, Traian întinde hârtia lui Hadrian ºi aruncãrii, mai mult mort decât viu, într-o 26 Un roman al etnogenezei române

prãpastie. Asemenea fratelui sãu Petru ºi Sfântului Andrei, creºtinismul s-ar fi instau- altor apostoli, el vindecã bolnavi, smulge rat în spaþiul carpato-dunãrene odatã cu din ghearele morþii pe generalul Terentius, naºterea poporului român, care s-ar fi pro- aducându-i struguri miraculoºi dintr-o vie dus concomitent cu ocuparea Daciei. Ro- numai de el ºtiutã, elibereazã robi din tem- mânii ar fi astfel, cel mai vechi popor creº- niþe, scoate demoni, ucide, magic, un balaur tin: adevãrat nou „popor ales”. Istoria prez- îndrãcit, învie un mort. Cunoscãtor al graiu- intã însã formarea lui într-un proces de sec- lui animalelor, moºneagul sfânt porunceºte ole, iar începuturile organizãrii bisericeºti le vulturilor, cãlãreºte lupi, dispune de aceste datoreazã în secolul al IV-lea. Creºtini au fiare ca un general de o armatã. Miraculoase putut exista – ºi, cu siguranþã, au existat – în sunt rezultatele lucrãrii propriu-zis aposto- Dacia, chiar înainte de cucerirea ei de cãtre lice a slugii Mântuitorului. Sub efectul romani, dar posibilitatea existenþei înainte predicilor sale, creºtinarea se înfãptuieºte de edictul de la Milano (313) al lui Con- rapid, în proporþii de mase. Moº Andrei stantin cel Mare a unei biserici organizate, boteazã într-una, în oraºe ºi sate, oficiazã avându-l în frunte, ca patriarh, pe apostolul cununii, hirotoniseºte preoþi, întemeiazã Andrei, este exclusã. mãnãstiri, atrage în biserica lui Hristos per- Roman istoric, prin coordonatele struc- soane din lumea cea mai sus pusã, printre turii epice, Noaptea Sfântului Andrei umple care sora lui Decebal. Creºtinismul se spaþiul jalonat de acestea cu elemente de rãspândeºte, prin el, în lumea romanã, în legendã, de basm, de etnografie, cu produse rândurile nu doar ale sclavilor, ci ºi ale ale fanteziei colective ºi ale celei indivi- stãpânilor acestora, din vârful societãþii, în duale, a romancierului. Acestea nu sunt, rândurile armatei. În armatã se convertesc evident, de naturã a valida ºtiinþific scrierea, legiuni întregi, în frunte cu comandantul dar, în virtutea talentului cu care sunt val- acestora, Terentius. orificate literar, procurã o lecturã antrenan- Potrivit ficþiunii romaneºti din Noaptea tã. 27 Convorbiri

„Profesorul care m-a examinat era chiar Mihail Sebastian" Gabreila Gîrmacea în dialog cu Octavian Sava

Abstract

After being dismissed from "Revista Fundatiilor Regale", Mihail Sebastian became teacher at Liceul "Cultura B". Octavian Sava, known as play writer and organizer of humoristic TV shows, was one of Sebastian's pupils. I visit- ed him in October 2005 and he told me very kindly s few events from his high school years. Keywords: Mihail Sebastian, Octavian Sava, Liceul "Cultura B"

Dupã ce i s-a interzis sã mai funcþioneze la Revista Fun- daþiilor Regale, Mihail Sebastian a lucrat pentru o vreme ca profesor la Liceul Cultura B. Despre aceastã perioadã noteazã lapidar în Jurnal: Primele zile de ºcoalã m-au obosit dincolo de orice mãsurã. Dupã patru ore de curs, mã simt extenuat. Sau: Mâine încep ºcoala. Aº vrea în acelaºi timp sã-mi refac un program ordonat de lucru. Octavian Sava, cunoscut ca dramaturg ºi realizator de emisiuni umorisitice la televiziune, a fost elevul lui Mihail Sebastian la Liceul Cultura B. L-am vizitat în octombrie 2005 ºi mi-a povestit cu multã amabilitate întâmplãri din anii de liceu.

În ce împrejurãri l-aþi cunoscut pe Mihail Se- cu un coleg al meu. Sebastian îl întreabã: bastian? ”Domnule, dumneata ai auzit de un dra- În anii ’40, din cauza legilor rasiale, eu maturg?” La care elevul rãspunde: ”Da, m-am mutat la Liceul ”Cultura B”. Când am desigur”. ”De cine?” îl întreabã profesorul. ajuns în clasa a IV-a de liceu se dãdea un ”De ªecsapir” rãspunde elevul. Sebastian examen de capacitate pentru a trece în s-a fãcut galben la faþã ºi cu o voce pateticã cursul superior al liceului. Profesorul care i-a spus: ”Domnule, spune-i Sakespeare, m-a examinat era Mihail Sebastian. Se dar nu-i spune ªecsapir.” În anul urmãtor deosebea foarte foarte mult de ceilalþi profe- studiam speciile literare ºi l-am avut profesori. Era un bãrbat frumos, elegant, foarte sor de Sebastian. De data aceasta contactul a curat ºi în þinuta lui exista o oarecare pedan- fost mai apropiat, deºi mãrturisesc, spre terie, dar nu una care sã te supere, ci una invidia mea, nu am fost elevul preferat al lui plãcutã. Nu îmi aduc aminte ce m-a întrebat Sebastian ºi am avut ºi un oarecare conflict ºi ce i-am rãspuns. Îmi aduc aminte de o cu el. Elevul lui preferat era Ionel Hristea. întâmplare foarte amuzantã la acest examen Acesta a devenit dramaturg ºi scenarist. El 28 În dialog cu Octavian Sava

este scenaristul filmului Darcleé. De ce era o legãturã mai apropiatã? Pentru cã acest Ionel Hristea, deºi la o vârstã foarte tânãrã, era un mare meloman. ªi atunci aveau prilejul sã discute despre muzicã. Care a fost conflictul dintre dvs. ºi Mihail Sebastian? Au fost chiar douã. Unul. El ne dãdea o datã pe lunã sã facem câte o lucrare, un eseu, despre o carte pe care o citim, indiferent ce carte citim, numai sã nu fie tradusã de Jules Giurgea. El traducea infect. Asta era condiþia sine qua non. Aplecarea mea cãtre satirã m-a determinat sã scriu despre o carte de epigrame scrisã de un oarecare F. Lobo. Pe acest autor nu l-am gãsit mai târziu în Istoria literaturii române de George Cãlinescu ºi nici nu am mai auzit ceva de el. A fost un epigramist oarecare ºi recunosc cã douã dintre epigramele sale le mai reþin ºi acum. M-am apucat sã analizez epigramele lui F. Lobo. Profesorul a fost indignat: ”Ah! Asta te-ai gãsit sã studiezi? Asta þi-ai gãsit sã faci?” ªi am luat o notã proastã, deºi am sã vã spun douã dintre epigramele lui. Una dintre ele avea caracter antilegionar ºi asta m-a atras. Suna cam aºa: “Ca tatãl nãscut din urã / Aºa ºi fiul – azi student. / Tatãl ºi fiul ca-n Scripturã / Doar duhul sfânt le e absent.” Imediat dupã primul rãzboi mondial, kaiserul Wilhelm se afla în Olanda: O altã întâmplare pe care am avut-o cu ”Degeaba mai rãcneºte banda / ªi-agitã ro- el. Am avut de analizat, pentru cã se stu- ºea pânzã. / Kaiserul chiar în Olanda / Nu diau baladele, Monastirea Argeºului. Nu ºtiu mai face nici o brânzã.” Pe mine m-au amu- de unde am avut intuiþia sã scriu la sfârºitul zat. Profesorului nu i-au plãcut deloc. Un al analizei acestui subiect cã dacã aceastã bal- doilea elev, care a fost sancþionat atunci, a adã ar fi apãrut în occident, probabil cã fost unul care s-a apucat sã analizeze De douã mii de ani. Profesorul a spus: ”Asta nu Meºterul Manole ar fi dat foc mãnãstirii sau e o carte pe care s-o analizezi.” ar fi apãrut un cavaler în zale care l-ar fi aju- De ce credeþi cã a fost supãrat? tat sã coboare. Vorbeam de mitologia româ- Nu ºtiu. Poate ºi din modestie. Gândeºte- neascã! Profesorul a fost foarte mirat ºi mi-a te cã aceastã carte a avut avatarurile conflic- spus: ”Asta n-ai scris dumneata!” ”Domnu- tului ºi cu dreapta ºi cu stânga, ºi cu anti- le profesor, eu am scris!” ”N-ai scris-o dum- semiþii, dar ºi cu evreii. Apoi mai e faptul cã neata! Închide caietul ºi spune-o pe dina- a trebuit sã scrie dupã aceea Cum am devenit farã!” Am închis caietul, am spus textul pe huligan. Din mai multe motive. Nu ºtiu dacã dinafarã ºi mi-a pus zece. Relaþiile s-au dupã atâtea poveºti, care au fost dupã apa- îmbunãtãþit în momentul când ne-a dat sã riþia ei, i-a fost foarte dragã. Nu ºtiu. E greu scriem un eseu despre Odiseea. Majoritatea sã spun. elevilor fie nu citiserã, fie citiserã traducerea O altã întâmplare? lui George Murnu care era în versuri ºi era 29 Convorbiri

noscut în clasã. Singurul lui merit care îi adusese o oarecare populariatae în clasã era un cântec: ”Ce-a pãþit Coºoi? / ªi-a rupt pantalonii noi.” De ce l-a visat tocmai pe el? De ce-l pomeneºte în memorii? De ce nu pomeneºte nimic despre colegii lui, profesori, care nu erau remarcabili? Nu cred cã i-a plãcut profesia de dascãl. ªi mai avea ceva oricât ar pãrea de curios, expunerile lui erau deseori întrerupte de un ”Ããã”. ªi clasa, în loc sã respecte tãcereea profesorului, de multe ori fãcea ”Ããã”. Asta nu înseamnã cã lecþiile lui nu erau interesante. Noi, elevii lui, am fost cuceriþi. Odatã s-a îmbolnãvit ºi în locul lui a venit fratele, Beno, care era profesor de francezã. Beno nu ne fusese profesor. Era un bãrbat foarte frumos ºi elegant. Ne-a vorbit despre Freud. Pentru noi, asta a fost un lucru extraordinar. Cam astea sunt amintirile mele despre Sebastian. Dupã rãzboi a venit Mircea ªeptilici la ºcoalã ºi ne-a vorbit despre el, despre piesele lui. Am fost foarte tulburaþi. Noi eram încã elevi atunci când s-a întâmplat nenorocitul de accident. Credeþi cã a fost asasinat? Nu. Nu cred. Mai târziu, dupã ce a înce- put procesul Pãtrãºcanu, sigur Sebastian ar fi fost inculpat. Atunci am fi putut sã vorbim de arestãri, de nenorociri, de toatã po- greu de citit. Din fericire, în biblioteca noas- vestea asta. Cred cã în anul în care a murit trã aveam Odiseea repovestitã de Eugen el e prematur sã vorbim de aºa ceva. Nici Lovinescu, în prozã, foarte uºor de citit, care Belu Zilber, cu care el a fost prieten, nu mãr- era foarte frumoasã ºi pe care o mai deschid turiseºte cã a fost asasinat. Nu vãd moti- vaþia. Adevãrul este cã el este autorul mani- din când în când, fiindcã o mai am. Am festului ”Vine armata roºie”. A fost un ma- fãcut o tezã foarte bunã, fiindcã ºtiam Odi- nifest care a circulat în jurul datei de 23 seea cum trebuie. Lucrarea i-a plãcut profe- august ºi se pare cã el a fost autorul. sorului. Nu i-am zis cã nu am folosit tra- Care a fost romanul care v-a impresionat cel ducerea lui George Murnu, ci pe a lui mai mult? Lovinescu, însã am fost printre cei care au De douã mii de ani. Dupã pãrerea mea ºtiut cel mai bine lecþia. cartea este începutul jurnalului. Am citit-o Despre activitatea sa didacticã se ºtiu foarte când eram puºti ºi am recitit-o de curând. puþine lucruri. Eu am scris o carte. Redactorul a descoperit Ceea ce e curios e cã în memoriile lui nu o greºealã. El pune dupã semnul de excla- povesteºte nimic despre elevii lui. Pomeneº- mare, virgulã. Când mi s-a dat cartea, am fã- te doar despre un coºmar, pe care îl are ºi cut corectura. Apoi, redactorul a fãcut ace- spune cã într-o camerã cu un ofiþer german eaºi corecturã, drept care i-am trimis acestu- se afla elevul Coºoi, care îl striga Hechter, ia o scrisoare cu extrase din tot felul de au- iar el s-a cutremurat la acest vis. Mi s-a pã- tori. Am trecut ºi un citat din cartea lui rut foarte curios pentru cã elevul Coºoi nu Sebastian. strãlucea prin nimic. Era un ilustru necu- Vã mulþumesc. 30 Document

Oana SAFTA Laborator de creaþie: Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi Abstract The author publishes and analyzes a few excerpts from Mihail Sebastian's novel "Oraºul cu salcâ- mi". The two chapters, transcribed from the Romanian Academy Library's archive of Bucharest, were not included by the writer in the book's first edition, in 1935. The novelist published a diary, in which he expressed his ideas about what he had written. Keywords: Mihail Sebastian, ªerban Cioculescu, manuscripts, diary.

Scris în perioada ianuarie 1929 – ianuarie literarã”, I, nr. 5, martie 1929, p. 120 – 122; 1931, la Bucureºti, Brãila ºi Paris, „Oraºul cu Buþã, „Cuvântul”, VIII, nr. 2639, 23 noiem- salcâmi”* este, din punct de vedere crono- brie 1931, p. 3; Jocuri de noapte, Ibidem, VIII, logic, primul roman al lui Sebastian. În mãr- nr. 2463, 29 februarie 1932, p. 3; Strada turiile sale, prozatorul pãrea a fi luat decizia Cerbului, „România literarã”, I, nr. 11, 30 de a nu-l publica niciodatã: „Au trecut de aprilie 1932, p. 7; Omul este un mamifer biped, atunci trei ani aproape. Romanul, de mult Ibidem, VIII, nr. 2536, 15 mai 1932, p. 3; terminat, transcris ºi bãtut la maºinã, se aflã Agnes Graz, Ibidem, VIII, nr. 2703, 30 octom- încã în lada mea cu hârtii vechi. Sunt brie 1932, p. 3 – 4. Modificãrile operate în hotãrât sã-l las pentru totdeauna acolo.”1 continuare, pânã la varianta finalã, vor fi Refuzul de a-l încredinþa tiparului ar fi fost numeroase, pornind de la numele persona- consecinþa demersului rãmas fãrã rezultat jelor pânã la structura capitolelor. Oscilaþiile de a-l publica anterior. Propus, la un an ºi par a fi însoþit ºi alegerea titlului, autorul jumãtate de la încheiere, lui Al. Rosetti, ma- ezitând între „Viaþa fecioarei Adriana”, nuscrisul nu ar fi fost citit de acesta. Cu „D...” sau „Paul ºi Virginia”, pentru a se toate acestea, diferite fragmente, apreciate opri într-un final asupra unuia pe care îl cade autor ca având oarecare valoare artisticã, talogheazã drept „sentimental”: „Oraºul cu apar în presã la puþin timp dupã redactare, salcâmi”. Din manuscrisul existent la Bi- în publicaþii precum „Tiparniþa literarã” sau blioteca Academiei Române lipsesc frag- „România literarã”: Întâiul sânge, „Tiparniþa mentele publicate anterior în presã, în

* Oraºul cu salcâmi, editura Librãriei „Universala” Alcalay & Co., Bucureºti, 1935, 267 pagini. Cartea cunoaºte numeroase republicãri: Mihail Sebastian: Romane. Pref. de Simion Mioc, [vol. I]: Oraºul cu salcâmi; [II] Accidentul, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968, 2 vol., XXXI + 248 pagini (I), 336 pagini (II), Biblioteca pentru toþi; Mihail Sebastian: Romane. Pref. de Simion Mioc, ed. a II-a, [vol. I]: Oraºul cu salcâmi; [II]: Accidentul, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1969, 2 vol., XXXI + 248 pagini (I), 336 pagini (II), Biblioteca pentru toþi; Mihail Sebastian: Oraºul cu salcâmi. Accidentul, Bucureºti, Editura Eminescu, 1974, 360 pagini, colecþia „Romanul de dragoste”; Mihail Sebastian: Oraºul cu salcâ- mi. Accidentul, Bucureºti, Editura Eminescu, 1976, 357 pagini, colecþia „Romanul de dragoste”; Mihail Sebastian: Oraºul cu salcâmi. Accidentul. [Antologie ºi repere istorico-literare realizate de Mihai Dascãl], Bucureºti, Minerva, 1983, 520 pagini, Seria „Patrimoniu”; Mihail Sebastian: Oraºul cu salcâmi. Accidentul, Bucureºti, Editura Eminescu, 1985, 360 pagini, colecþia „Romanul de dragoste”; Mihail Sebastian: Oraºul cu salcâmi. Roman. [Ediþie îngrijitã de Anatol Germanschi], Braºov, Editura Arania, 1992, 164 pagini, colecþia „Erotica”. 1 Jurnal de roman, „Azi”, I, nr. 5 / nov. 1932, p. 425 31 Oana Safta

schimb, apar douã capitole ºi numeroase din epocã ºi de cititori, iar în 1936 primeºte alte pasaje pe care autorul le-a eliminat din premiul Societãþii Scriitorilor Români. structura finalã a romanului sãu. Varianta Ritmul redactãrii cunoaºte impasuri ºi pãstratã la B.A.R. se prezintã sub forma a entuziasme, jurnalul fiind martorul oscilaþi- 136 de foi dictando, lipite ºi cartonate, scrise ilor, surprinzând stãrile de spirit prin care cu cernealã neagrã. Caligrafia este citeaþã, prozatorul trece pânã la finisarea oprei. îngrijitã. Numerotarea paginilor de cãtre Dacã în prima însemnare, din 17 ianuarie autor nu corespunde numãrului de foi, cãci 1930, autorul pare a fi pornit la drum oare- au fost extrase fragmentele publicate în cum încrezãtor („Azi am recitit cele trei presã. Capitolele nu au titluri, ci sunt nu- capitole scrise ºi mi-am dat seama cã merg. merotate cu cifre romane. Mâine, poimâine, am sã fiu poate descura- Sebastian se descoperã ca prozator la 22 jat, dar mi se pare cã azi vãd bine ºi cã des- de ani, cu sentimentul de a afla în scris o curajarea va fi simplu capriciu.” – p. 427), tainã, o experienþã unicã, ce poate ascunde notaþiile din 26 iulie cuprind nemulþumiri ºi revelaþiile atât de cãutate de scriitorii gene- ezitãri („Am terminat azi capitolul V ºi sunt raþiei sale: „Pornesc sã scriu un roman cu profund nemulþumit. La transcriere va tre- sentimentul unei minuni personale, ce ar bui sã-l refac de-a binelea. [...] Am sã tai egala cu o pubertate sau o scãpare din fraze întregi ºi am sã înlocuiesc aproape moarte”.2 tot.” – p. 434), pentru ca, în data de 14 sep- Dupã un model apreciat de scriitorii ge- tembrie, jurnalul sã înregistreze exact pen- neraþiei 30, Gide, romanul lui Sebastian este dularea între incertitudini ºi speranþã însoþit de un jurnal de creaþie menit sã („Toate ar fi bune, dacã nu ar fi variaþiile înregistreze etapele procesului creativ. mele de dispoziþie. Sunt zile când mã îndoi- Aceste însemnãri de atelier vin sã scoatã în esc crunt de valoarea lucrurilor pe care le evidenþã caracterul scrierii, faptul cã scriu ºi atunci pierd pofta de lucru pe vreme „Oraºul...” este un roman lucrat, elaborat în îndelungatã. Sunt alte zile, când romanul urma unor eforturi creatoare. Acest jurnal, mã intereseazã destul ºi cred în el. Aº vrea apãrut înaintea romanului, va oferi cititoru- sã-l termin odatã.” – p. 435). Cu toate impa- lui posibilitatea de a pãtrunde în labora- surile pe care scrisul le cunoaºte, romanul torul de creaþie al prozatorului. constituie pentru creatorul sãu o încercare Conºtient de marea distanþã în timp din- capitalã, esenþialã pentru condiþia lui de tre momentul redactãrii ºi cel al unei even- prozator. Importanþa reuºitei romanului îl tuale publicãri, Sebastian îºi priveºte cu determinã sã-ºi reproºeze inactivitatea: mult scepticism opera, pe care o simte acum „Sunt leneº ºi lipsit de curiozitate. Nu strãinã ºi nereprezentativã pentru noua lui lucrez ºi nici nu încerc mãcar sã lucrez. ªi cu structurã artisticã: „Astãzi romanul acesta toate astea, anul ãsta e decisiv: voi fi sau nu este, faþã de mine însumi, cu desãvârºire un scriitor.” inactual. La o depãrtare de trei ani, toate Romancierul este continuu preocupat de cusururile i se vãd sãritoare în ochi: n-aº maniera de a compune, stilul are prioritate putea accepta sã tipãresc un manuscris în faþa epicului, reuºita expresiei consti- peste care am trecut de mult.” Obiecþiile se tuind pentru el o condiþie necesarã pentru îndreaptã cãtre structura scrierii, autorul atmosfera cãrþii: „Am terminat capitolul III, considerând greºite „construcþia generalã a azi dimineaþã chiar. Sunt mulþumit. Am cãrþii, economia ei, logica ei interioarã” ºi izbutit [...] sã creez ceva din atmosfera pe concluzionând: „Adevãrul este cã «Oraºul care o doream în însemnãrile de la 1 febru- cu salcâmi» nu apare pentru cã nu mai are arie. În genere am scris uºor, excepþional de de ce sã aparã”.3 În ciuda acestor afirmaþii, uºor, de antrenat ºi de bucuros. [...] Mã romanul va fi bine primit de critica literarã bucurã mai ales fraza simplã pe care am uti-

2 Jurnal de roman, „Cuvântul”, IV, nr. 1329, 3 ian. 1929, p. 2 3 Jurnal de roman, „Azi”, I, nr. 5 / nov. 1932, p. 425 32 Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi

lizat-o continuu. Va trebui neapãrat sã roman trebuie sã fie scris cu claritate.”5 revãd din acest punct de vedere capitolul I Sebastian este un prozator atent cu per- ºi sã tai nemilos adjectivele. Observ cã sonajele romanului sãu. Preocupat de credi- foarte rar un adjectiv are cu adevãrat în bilitatea eroilor, doreºte sã stabileascã poveste calitate evocatoare: de obicei com- „firesc ºi veridic atmosfera intimã” a acesto- plicã inutil ºi ascunde mersul faptelor.”4 ra, conºtient cã trebuie sã acorde o atenþie Aceste rânduri, din 15 februarie 1930, sunt mãritã vieþii lor sufleteºti în procesul matur- doar câteva în care Sebastian îºi manifestã izãrii. Ca majoritatea tinerilor scriitori preocuparea pe care o are pentru atmosferã trãiriºti, atras de fluxul vieþii interioare a ºi detaliu. Deºi se declarã adversar al adjec- protagoniºtilor, el îºi lasã personajele sã tivelor, scrisul ºi expresia din „Oraºul...” evolueze. „... mã las în voia eroilor mei. ªtiu tind cãtre calofilism. Întrevãzând acest cã au sã se descurce”6, consemneazã încã de „pericol” al expresiei elegante, neagreatã de la începutul jurnalului acest narator care ºi- scriitori experienþialiºti, Sebastian noteazã: a pierdut puterea demiurgicã. De altfel, nu „Mi-e teamã bunãoarã cã psihologia eroilor numai cã nu îºi arogã drepturi, ci autorul mei trece aici spre mister. Spre un mister ce chiar se mustrã pentru iluzia de a se fi con- reiese nu din situaþie, ci din termeni; nu din siderat stãpânul intrigii romaneºti: „E ridi- fapte, ci din stil. Calm, vis, joc etc. etc. sunt col în fond sã cred cã eu am oarecare drep- expresii de atmosferã simbolistã. Nu ºtiu turi asupra oamenilor ãstora. Îi credeam cum m-am lãsat în voia scrisului ºi am docili, abandonaþi în mâinile mele de acceptat asemenea efecte îndoielnice. Un „romancier”. M-am înºelat. Ei fac ce vor, ce

4 Jurnal de roman, „Azi”, I, nr. 5 / nov. 1932, p. 429 5 Ibidem, p. 437 6 Ibidem, p. 427 33 Document

viaþa vrea sã facã din ei ºi eu povestesc pe mari, ce se apropiau vijelios. Trecu o maºinã urma lor.”7 În aceste condiþii, romanul pare micã de cuvre. Cele douã automobile furã un „a se crea” pe mãsurã ce e scris, indepen- singur moment una lângã alta ºi boturile lor dent de autor: „Am crezut prea mult în lib- aproape se atinserã, ca doi cai ce se recunosc ertatea mea de a dispune. Ieri searã am înþe- dupã miros. Întâlnirea fu scurtã. Maºina cea les cã lucrurile sunt hotãrâte dinainte fãrã micã descinse spre oraº. – Tania Bring! exclamã mine, de fatalitatea intimã a povestei.”8 Cecilia, când automobilul galben trecu în bãtaia Personajele prind contur sub ochii creatoru- farurilor lor. – Sã fi fost ea? Nu se mai vedea în lui ºi ulterior viaþã, mergând pânã la a se urmã decât un voal ce flutura în întuneric ºi detaºa de cel care le-a creat: „N-am sã uit maºina cea micã se pierdu dincolo de pod. niciodatã experienþa omeneascã de ieri Niciunul din ei n-ar fi ºtiut sã spunã ce searã. Sã simþi deodatã cã niºte oameni pe anume le plãcea în aceste plimbãri mono- care îi credeai cunoscuþi, întrucât erau pro- tone. („Între Vii”) pria ta creaþie, se depãrteazã de tine, devin ei ºi îºi fac de cap, sã ai revelaþia asta ºi sã o – Nu, sigur cã nu. Aº fi vrut sã o cunosc pe datorezi unui exerciþiu literar – zãu nu e o Tania Bring ºi îmi pare rãu cã pierd iar prilejul, bucurie de fiecare zi.” (p. 442) Din frag- dar altfel... Vorbise astfel, pentru cã trebuia sã mentele nepublicate reiese cã Sebastian rãspundã ceva. Pe urmã, i se pãru cã spusese dorise sã aducã în intriga romanului sãu un adevãrat ºi, deodatã, avu impresia cã deci ple- personaj-cheie, care rãmâne însã insuficient carea Adrianei îl necãjea, dacã în faþa acestei conturat: veºti rãmânea deprimat ºi fãrã curaj, era din Îl lãsaserã, de aceea, dincolo de cerc. Ar fi cauza Taniei, pe care voise sã o cunoascã ºi care, acceptat însã pe oricine altul. Câtãva vreme, fu deºi strãinã ºi indiferentã, îi devenea acum, când vorba sã o cheme pe Tania Bring. Era o rusoaicã ºtia cã nu o va mai întâlni, necesarã. Dar tânãrã, fugitã din Odessa cu o mãtuºã a ei. Adriana trecuse demult peste rãspunsul lui ºi se Venise de curând la D... ºi fusese internatã la ocupa cu altele. Într-un târziu, se ridicã sã Institut. Era colegã cu Adriana ºi Cecilia ºi ele plece. Adriana îl duse pânã la poartã ºi, cum vorbeau cu entuziasm de aceastã nouã prietenã. se fãcuse târziu, îl sãrutã. Buzele îi erau reci, Le arãtase bãieþilor o fotografie veche, pe care ea ºi multã vreme, pe stradã, Gelu pãstrã a- le-o dãduse: un cap blond, cu un contur alungit, ceastã singurã amintire. („Paul ºi Lucreþia”) neprecis ºi cu doi ochi oblici, care singuri se vedeau clar în poza aceea ºtearsã. Era hotãrât sã Semnã, ºi pe urmã, într-o doarã, parcurse o primeascã la una din întâlnirile lor, dar fie din cu privirea pagina aceea, plinã de iscãlituri lenea lor, fie din lipsa de curiozitate a Taniei, nu ºi adrese. Un nume îl surprinse în trecere, fãrã izbutirã sã se înþeleagã asupra unei zile anumite. sã-l reþinã, aºa cum te surprinde un cuvânt Cu vremea, proiectul lor fu uitat ºi, deºi li se în- curios într-o paginã de jurnal, pe care þi-ai arun- tâmpla des sã vorbeascã despre blonda rusoaicã, cat ochii întâmplãtor. Îl cãutã ºi îl gãsi: Tania rãmaserã mai departe singuri, ei patru. Era, Huysdaël. Un moment nu-ºi aminti nimic, deºi desigur, mai bine aºa. O mobilã deplasatã, era sigur a mai fi întâlnit numele acesta. Pe un obiect nou, un covor pus altfel decât de urmã, cum ºi-l repetã tare, vorbele îi aduserã în obicei îi supãra, îi întârzia, le oprea inutil minte brusc o imagine. Tania Huysdaël? Dar era atenþia. („Catren”) Tania Bring. Purta acum numele bãrbatului ei, inginerul flamand pe care, mai demult, Gelu îl Doar, departe, luminile oraºului scãpând cunoscuse la Bucureºti, chiar în ziua în care uneori printre ramuri. O datã, o singurã datã, Tania pleca din România. De atunci nu ºtiuse întâlniserã acolo oameni. Era pe pod. Automo- mai nimic despre ea. Aflase în toamnã, din ziare, bilul lor mergea spre insulã, când din partea cã inginerul Huysdaël murise asfixiat într-o cat- opusã se ridicarã pe neaºteptate douã faruri astrofã minierã din nordul Belgiei. Trecuse atun-

7 Ibidem, p. 441 8 Ibidem, p. 442 34 Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi

ci cu indiferenþã peste vestea aceasta ºi abia îºi anta pe care o cunoaºtem. amintise cã era vorba de soþul Taniei Bring. La rândul ei, relaþia dintre cei doi prota- Tania Bring! Ce curios ocol al destinului o goniºti ai romanului este aprofundatã, în aducea în drumul lui tocmai în seara aceea? Ce manuscrisul cãrþii existând pasaje care relie- obscur joc de coincidenþe i-o punea înainte, dupã feazã puternica influenþã pe care Gelu o atâtea întârzieri, dupã atâtea treceri pe alã- exercitã asupra gândirii ºi concepþiilor turi?[...] ªi avea în sfârºit adresa acestei Tania Adrianei ºi un întreg capitol (XI) în care este Bring ºi mâine ar putea sã-i batã la poartã, redatã legãtura intimã a celor doi: cerându-i sã termine un joc prea lung de taine Adriana nu ºtia de ce nu se supãrã ea o involuntare. Se întreba dacã se va duce ºi nu luã datã pentru totdeauna sau de ce mãcar nu-i nicio hotãrâre. I se pãrea cã de faptul acesta rãspunde la aceste repetate impertinenþe, <þine> depinde o întorsãturã esenþialã a vieþii ºi, aºa cum se cuvenea. Se gãsea în faþa lui întârziind hotãrârea, avea impresia cã þine încã puþin intimidatã. Nici el nu era prea sigur de în mâini cheile viitorului. „Câte femei!”, sine: avea un zâmbet nehotãrât, îºi cãuta cuvin- gândi el. Ar fi vrut sã reþinã un nume, ar fi tele, se uita pe de lãturi ºi, când se despãrþea, îi vrut sã fixeze un gând. Ce Adrianã ascunde, strângea mâna cu stângãcie. Uneori tãcea între aceste nume strãine, o necunoscutã îndelung, alteori vorbea repede, volubil, cu ges- chemare? („Suitã pentru pian ºi micã turi nervoase ºi deodatã, în mijlocul vorbei, orchestrã”) spunea o rãutate, se oprea în loc, ca ºi cum ar fi fost ºi el surprins, ºi o privea ezitând. Pãrea Anumite fragmente nepublicate contra- atunci cã alege între a-ºi cere iertare sau a fi zic afirmaþia criticului ªerban Cioculescu, impertinent. Ea vedea în sfârºit de ce pânã atun- pentru care romanul pãrea „suspendat, neci Gelu fusese þinut deoparte, neinvitat la terminat, lãsându-ºi în drum personajele”9: jururile Elvirei ºi vorbit de rãu cu colegii lui. Îl La sfârºitul iubirii lor stãteau, ca o vãpaie simþea destul de inteligent ºi destul de rãu ca sã de aur ºi cãrbune, ultimile nopþi din strada lupte cu cinci deodatã ºi sã-i facã pe toþi cinci Cerbului ºi, pe cenuºa unor asemenea ridiculi. Avea un râs scurt, care putea sã amintiri, el ºtia bine cã nu se clãdesc nicio- jigneascã, ºi ochii lui verzi sclipeau atunci rãi. datã cãsnicii, ci doar legende uneori. ªi le- La început, ea fusese ispititã sã treacã de partea genda Adrianei putea sã înceapã de acolo. Trecea adversarilor lui ºi sã încerce a înfrunta acest singurã, din buna ei voinþã, într-o lume în care orgoliu. Dar era o fatã curajoasã ºi îi detesta pe avea sã «rãmânã» fie singurã. Nimeni nu mai toþi ceilalþi. Gelu bãgã de seamã poate ºi îi fu rãmânea dintre toþi cei care o cunoscuserã. recunoscãtor. De la o vreme, el deveni mai puþin Cecilia Coteanu continua la D... sã facã amor în urâcios. Rãspunsurile lui erau mai puþin bruºte. sãlile de cinematograf cu întâiul venit. La Lon- Uneori vorbea omeneºte, calm, fãrã ironie ºi fãrã dra, Victor Bãltan îºi sfârºea studiile ºi aºtepta veºnicul lui surâs provocator, despre el, despre sã se întoarcã în þarã ca sã se însoare cu ea. cum îºi petrecea vremea, despre cãrþile din Lucreþia trãia singurã în Bucovina, nu departe mansardã. În timpul vacanþei de Crãciun, de mormântul lui Soeur Denise. Buþã se instala Adriana îl întâlni de câteva ori acasã la în realitate, reangajat sergent major, cu speranþa Cecilia, ºi toþi trei petrecurã câteva dupã- de a ajunge curând plutonier. Cello Viorin amiezi împreunã. („Zile de iarnã”) pribegea dintr-o odaie mobilatã într-alta, târând dupã el acelaºi pian pe care încerca simfonii El le întrerupea uneori cu un cuvânt refuzate pretutindeni... („Suitã pentru pian ºi scurt, pe care îl spunea rãspicat ºi care micã orchestrã”) convingea. Avea un râs scurt, care putea sã Prozatorul a dorit sã se implice mai mult jigneascã, ºi ochii lui verzi sclipeau atunci în destinul personajelor sale, sã se angajeze rãi. Adriana povestea odatã – ºi în glasul ei era în prezentarea unui viitor mai concret al un ton de invidie ascunsã – cã o colegã de la acestora, optând pânã la urmã pentru vari- ºcoalã îi scrisese unei artiste de cinematograf ºi

9 ªerban Cioculescu, Un psihologism subtil, R.F.R, III, nr. 4, aprilie 1936 35 Document

cã primise de la Paris o fotografie cu dedicaþie. uºurare. Îl iubi imediat, îl iubi mult. El cel puþin Gelu avu un gest mic de dezaprobare, o în- era real ºi sãrutul lui era incontestabil. cruntare discretã. În seara aceea, Adriana rupse Dacã i-ar fi dat rãgaz, i-ar fi spus în sfârºit o scrisoare la care muncise o sãptãmânã întreagã lui tot ce aºtepta de atâta vreme sã-i spunã s-o traducã în franþuzeºte ºi renunþã la visul de cuiva. Cã sufletul ei a presimþit de mult apro- a avea o fotografie. Altãdatã, la masã, domnul pierea acestei pasiuni. Cã, din prima zi în care Dunea aducând vorba despre doctorul Porovici, l-a vãzut, ceva se schimbase în inima ei. Cã ar fi conferenþiarul eminent din D..., Adriana spuse fost poate mai bine sã nu-l cunoascã, fiindcã din senin: „– E un imbecil”. Nici cuvântul, nici acum ºtie Dumnezeu pânã unde va merge dra- îndrãzneala de a-l spune nu-i aparþineau. Pe ea gostea ei ºi cât de nenorocitã va fi. o impresiona siguranþa cu care Gelu schimba, cu Dar Adriana nu avu timp sã-i explice toate o singurã vorbã, lucrurile pe care înainte ea le aceste lucruri. Gelu nu-i vorbea nici despre des- ºtiuse aºezate ºi clare. Nu era om la D... despre tin, nici despre amor, nici despre pasiuni predes- care el sã nu-i fi spus tocmai pe dos decât ce se tinate. Nici mãcar nu-i spunea cã i se pare a o spunea obiºnuit. Despre Raoul Ionescu, ajuns, mai fi întâlnit altãdatã, demult, în altã viaþã ºi spre admiraþia oraºului, ºef de cabinet la un Adriana, care se obiºnuise sã considere acest minister, el spusese cã e un cretin ºi Adriana lucru ca pe un semn inevitabil al amorului, se auzi atunci pentru întâia datã acest cuvânt. întrebã o clipã dacã Gelu o iubeºte cu adevãrat. Dimpotrivã, despre un tânãr care fugise cu o Toate se întâmplau mai simplu decât se aºtep- sutã de mii de lei furaþi de la taicã-su, Gelu se tase. „Asta sã fie tot?” se întreba ea acum, dupã întreba neîncrezãtor: „ – Cine ºtie? Poate sã fie plecarea iubitului, când de la poartã îl privea un om interesant.” Adriana se uitase, la aceste cum se depãrteazã cu paºi repezi, fãrã sã se cuvinte, primprejur speriatã ºi îi fãcu Ceciliei un întoarcã. semn de neliniºte. Îi era teamã sã-l urmeze pe Nu erau însã decât aparenþele începutului. Gelu în ceea ce spunea, dar nu îndrãznea sã-l Sãrutul îi surprinsese neexperimentaþi, cuvinte contrazicã. Îi plãcea într-un fel curajul lui ºi nu care îi înspãimântau ºi care mai aveau pentru ei îndrãznea sã-ºi mãrturiseascã timiditatea. Nu îi o vrajã a lor. Mai erau atitudini ºi tãceri ºi spusese el odatã, dispreþuitor ºi mângâind-o pe priviri care trebuiau învãþate, desprinse de tot ce pãr ca pe un copil mic: „ – Ai sã creºti mare ºi ai lor li se pãrea nefiresc ºi unic pentru a deveni sã fii fericitã, domniºoarã Adriana; dumneata câteva simple obiºnuinþe într-o simplã dragoste, eºti o fatã moralã. Moralã ca un domn.” ªi care nici ea nu trebuia sã fie altceva decât o izbucnise în râs, dar ea nu pricepu nimic. Vorbea obiºnuinþã. Deocamdatã, trãiau în patetic, ceea despre toatã lumea cu acelaºi surâs de neîn- ce era incomod. O îmbrãþiºare devenea o proble- credere. Numai dacã venea vorba despre mã ºi preliminariile prea lungi omorau dinainte Elisabeta Donciu, tãcea sau se mulþumea sã plãcerea ei. Când se oprea înaintea Adrianei, aprobe ceea ce se spunea. („Zile de iarnã”) Gelu avea un aer decis, de parcã ar fi prevenit: „uite, am sã te sãrut”. ªi o sãruta. Asta oprea Astfel, Adriana aflã cã iubeºte. Sãrutul era farmecul posibil al întâlnirilor lor ºi împiedica umed, cald. Avea nevoie, pentru ca sã-l primeas- trecerea uºoarã a timpului. Se fãcea un moment cã fãrã împotrivire, de o pasiune. O descoperi de tãcere, cãutau necãjiþi un cuvânt, îºi evitau brusc: îl iubea pe Gelu. Nu era el iubitul pe care privirile ºi pe urmã reluau, ca pe o ocupaþie, trupul ei îl aºtepta nemãrturisit noaptea în ºirul întrerupt al vorbei. somn. Bustul de adolescent al lui Gelu, strâns Primãvara le veni în ajutor. Venise în acel an într-o tunicã neagrã, capul lui tuns, faþa lui cu bruscã, tânãrã, plinã de zgomote, plinã de trãsãturi nefixate încã nu aduceau nici pe luminã, grãbitã parcã sã plesneascã sub coaja departe cu aceste aºteptãri. copacilor înzãpeziþi. Pe fereastra deschisã venea Adriana ieºea însã dintr-o lungã iarnã ºi un vuiet care nu era al strãzii sau al oraºului, ci dintr-o lungã nedumerire. Monotonia acelor zile al vieþii însãºi. Glasurile oamenilor aveau, de o obosise. Fusese un sentiment prea abstract afarã, un sunet metalic, vibrãtor, apele cãdeau pentru închipuirea ei vioaie. De aceea, când se sunãtoare pe piatrã, salcâmii, umezi încã, tros- gãsi în braþele lui Gelu, avu un sentiment de neau sub soare. 36 Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi

Într-o dimineaþã de duminicã, Gelu bãtu la ea. Cãci nu înþelegea cum în imaginea ei cunos- uºa Adrianei la un ceas neobiºnuit. Ochii îi cutã «din oglindã» se puteau citi atâtea ciudãþe- râdeau mari, buni. Era în el un neastâmpãr de nii ºi în obrazul ei «simplu» de copil atâtea animal tânãr ºi acolo în prag, în lumina decisã a trãsãturi. soarelui care bãtea, el fu o clipã frumos. Întâia rochie fãrã mâneci îi aduse lui Gelu – Nu vii sã te plimbi, Adriana? revelaþia braþelor ei rotunde, calde ºi, aproape de Vocea îi era intensã, mâna care arãta spre umeri, elastice ºi ferme totuºi, bine încheiate de stradã tresãri ademenitor, nervos. Avea în trup, puþin leneºe uneori, când ea le încolãcea în veselia lui ceva direct ºi sincer, o pornire care îl jurul gâtului lui. Avea atunci întreagã senzaþia lumina dinãuntru, o nerãbdare care ducea cu ea, corpului ei, calm sub rochii ºi dantele, vibrând înainte, tot ce întâlnea, ca o apã de munte. de cãldura sângelui propriu. Simþea cã el Adriana îl privi intimidatã. Venise fãrã mantou, rãmâne strãin, depãrtat. îºi þinea ºapca în mânã, respira puternic ºi o – Ce fericitã eºti tu, Adriana. Tu eºti tot- privea în faþã cu doi ochi ce nu ascundeau nimic. deauna cu tine. Nu te pãrãseºti niciodatã. Te Din instinct, fata avu un gest de apãrare. Ezita. auzi, te vezi, te simþi. Spune-mi (glasul lui sco- Dar el o luã de mânã ºi o duse dupã el, în bora, ezita puþin) spune-mi eºti frumoasã dimineaþa aceea albã ºi sunãtoare. noaptea? Gelu deveni îndrãzneþ ºi hotãrât. Trupul Fata nu mai încerca decât rar sã se opunã Adrianei se frângea între braþele lui tari. Ea ar fi nebuniilor lui. Era multã vreme de când uitase rezistat poate din pudoare sau poate din pru- de ea, de când propria ei frumuseþe încetase sã o denþã. era în el un elan elementar, ceva cert, vioi preocupe noaptea în somn în gândurile ei vino- ºi îndârjit, care nu cunoºtea opuneri. Dacã fata vate. El o readucea cãtre un mister sensual uitat. avea uneori un mic gest reticent, Gelu se oprea Dacã era frumoasã noaptea? Era. surprins, fãrã sã înþeleagã. Avea o inconºtienþã de om înfometat. O sãruta simplu, îi vorbea Tânãrul scriitor acordã o mare impor- simplu, cu un fel de entuziasm, pe care Adriana tanþã lectorului, având mereu prezentã sub nu-l înþelegea. Nu ar fi vrut sã întâmpine difi- ochi imaginea viitorului cititor ºi sperând în cultãþi, sã aibã explicaþii, sã facã reproºuri, sã-i capacitatea acestuia de a sesiza miºcãrile scrie scrisori. El îndepãrta grãbit orice obiecþie, intime care leagã diversele pãrþi, aparent îi dãdea totdeauna dreptate, nu întreba niciodatã disipate, ale romanului. de ce e tristã ºi la scrisori nu rãspundea decât Critica literarã a considerat exageratã sãrutând. Aducea în jurul ei o bucurie directã, ambiþia prozatorului de a crea un roman ca o ploaie de martie, o fericire necomplicatã, lip- revelator al provinciei româneºti, conceput sitã de întrebãri ºi de momente mari. Îi vorbea total diferit faþã de ceea ce scriseserã anteri- despre ea, despre mâinile ei, despre picioarele ei or Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu sau înalte, despre ochii ei miraþi. Îi amintea lucruri Brãtescu-Voineºti, în operele cãrora Sebas- mici din trecut, pe care ea le uitase sau pe care tian întrevedea o sumã de complexe privind nu le luase niciodatã în seamã. Remarca o mie de atmosfera ºi mentalitatea provinciale. gesturi mãrunte. Apreciat pentru capacitatea de surprindere – De ce, Adriana, când greºeºti o notã la a complexitãþii sufletului adolescentin, pen- pian, ridici speriatã din umeri? tru accentele puse pe intimitate, pe trãirile Îi spuse cã are genunchi frumoºi ºi, fiindcã ea afective ºi redarea tumultului vieþii inte- nu ºtia cã un genunchi poate fi frumos, el îi rioare a eroilor sãi, prozatorul a fost criticat arãtã cât de rotund este al ei, cât de bine desem- pentru creionarea insuficientã a mediului natã îi e rotula, suplã ºi ovalã. provincial ºi pentru intriga liniarã, fãrã pro- – Nu vezi? Încape întreg în palmã când îl funzime. În acest sens, „Oraºul...” nu s-ar mângâi. impune prin tematicã, ci ar reprezenta mai Descoperea zi de zi amãnunte noi, o încrun- mult expresia vocaþiei lirice a autorului sãu. tare, un zâmbet, un fel de a privi ºi Adriana, as- Dintr-un fragment nepublicat reiese cã cultându-l cum vorbea despre toate acestea, avea oraºul de provincie, cu transformãrile su- puþin impresia cã e vorba de altcineva decât de ferite în timp, ocupã un loc central în 37 Document

roman, prefacerile prin care trece fiind în rând ºi cu toþi deodatã, la cinematograf, când se concordanþã cu stãrile sufleteºti de regret ºi fãcea întuneric. Era curioasã totuºi expresia de melancolie pe care eroina centralã le sincerã tristeþe, pe care Cecilia o avea în privire încearcã odatã cu sfârºitul adolescenþei: când Adriana încerca sã o certe pentru libertãþile ei sentimentale. Pãrea cu adevãrat nevinovatã ºi În primãvarã, Adriana se întoarse la D... Se sãrutãrile, pe care le împãrþea fãrã dificultate despãrþea de Gelu pentru multã vreme, cãci el, celor care i le cereau, nu îi luau nimic din în timpul verii, avea sã facã un stagiu de prac- inocenþa ei de micã madonã prost pictatã. ticã la o fabricã din nordul Transilvaniei. Erau Oricum, Adriana o evita. Se ocupa cu exer- înþeleºi sã se regãseascã în octombrie la Bucu- ciþiile de pian, fãcându-ºi singurã educaþia reºti, unde Gelu trebuia sã se întoarcã atunci, ca tehnicã, pe care o simþea încã defectuoasã. de obicei, la studii, iar Adriana sã vinã iar în Mademoiselle Vital nu mai avea de mult ce sã o vizitã la Paul ºi Lucreþia, al cãror menaj pãrea înveþe ºi la lecþie rãmânea un ceas întreg sã-ºi consolidat. asculte eleva. Încolo, ocupaþia Adrianei era sã-i Cu aceastã singurã mângâiere a unei reve- scrie lui Gelu. Îl ºtia singur acolo, în colþul acela deri, destul de depãrtatã, dar certã, Adriana transilvãnean, muncind ziua întreagã între suportã singurãtatea de la D... Nu mai avea pe maºini ºi fum de cãrbune. Îi trimitea cãrþi nimeni acolo cu care sã-ºi petreacã vremea. O cerute, ziare care nici nu ajungeau pânã acolo, vedea rar pe Cecilia Coteanu, care, tot conti- veºti din oraº. ªtirile ei erau alese cu un spirit de nuând sã-l viziteze pe Victor Bãltan ºi sã umble micã bârfealã intimã, care îi satisfãcea amabila ei cu gâtul gol în vânt, ca sã se îmbolnãveascã ºi sã cruzime personalã ºi care, pe de altã parte, îl dis- moarã, se distra între timp cu diverºi tineri, pe tra mult pe Gelu. „L-am întâlnit alaltãieri pe 38 Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi

Buþã, în centru. L-au fãcut sergent major ºi ºi-a aºteaptã, la sfârºitul ei, duminica. lãsat mustãþi. Le poartã mari ºi rãsucite, cum Dar aºteptãrile ei furã de astã datã zadarnice. purta papa înainte de rãzboi, þii minte, în O întâmplare neaºteptatã veni sã le strice. fotografia micã din salon, la noi. S-a fãcut cã nu Era simplu ºi de prevãzut: Paul ºi Lucreþia mã vede, dar cred cã era bucuros de întâlnire, divorþau. („Elisabeta îngrãºatã”) fiindcã îl vedeam în uniformã ºi cu galoane gal- bene la epoleþi. Se spune cã are de gând sã se Capitolul IV din manuscrisul pãstrat la reangajeze la sfârºitul serviciului. Trist sfârºit, B.A.R. a fost de asemenea eliminat din vari- nu?” anta ce a fost publicatã. Dar nu numai viaþa oarecum legendarã a lui Vara acelui an trecu fãrã evenimente. Familia Buþã se sfârºea la D..., ci nenumãrate alte Dunea plecã, în iunie, undeva pe Valea lucruri, pe care ea le apucase într-un fel ºi care Prahovei. Mama Adrianei renunþase la Govora, acum pieriserã sau îmbãtrâniserã, ieºind cu de care ar fi avut nevoie, ºi o duse pe fatã la totul din actualitate. Cine îºi amintea, bunãoarã, munte, unde ºtia cã copiii aleargã mult, îºi de Elisabeta Donciu, reginã de odinioarã a amintesc puþin ºi dorm bine. Nu cunoºtea nimic oraºului, înlocuitã acum în vitrina fotografului din tragedia fetei. De altminteri, ea avea arta de de alte chipuri albe ºi în cronica mondenã a a ignora tot ºi de a lua totuºi, ca din întâmplare, oraºului de alte nume. ªi în „Domniºoara mãsurile necesare. Aurora”, femeia îmbãtrânitã de timpuriu, cu Socotelile ei se dovedirã bune. Cãci, în câteva ticuri cunoscute în tot oraºul, purtând pe timp zile, Adriana deveni ciripitoare. Obrajii ei arºi ploios sau senin o veºnicã umbrelã roºie ºi ador- de soare aveau acum un reflex bãieþesc. Urca de mind la lecþii, pe scaun, în faþa pianului, cine ar dimineaþã în pãdure cu o întreagã bandã de fi recunoscut-o pe mademoiselle Aurore Vital, bãieþi ºi fete, alerga, striga numele camarazilor ei descinsã cu patru ani înainte, la D..., cu tot pres- din depãrtare, se rezema în bastonul de munte, tigiul Parisului ei depãrtat ºi impunãtor? sãrea de pe o piatrã pe alta, se arunca în ierburi... Toate se risipeau, mãcinate de trecerea tim- Când se întorcea în vale, cãdea obositã pe chaise- pului, ºi feþe noi, istorii noi, pasiuni noi apãreau longue ºi ultimele puteri vestale le întrebuinþa la în oraºul acela, în care Adriana devenise acum masã. Pe urmã dormea. Adânc, fãrã vise, cu strãinã. Gelu ceti cu strângere de inimã pasagiul pumnii strânºi, ca un bãiat. urmãtor dintr-o scrisoare a Adrianei, care era Despre Paul Mlãdoianu, despre decepþiile ei, trist, nu atât pentru vestea ce i-o dãdea, cât pen- despre amorul ei nenorocit îºi amintea câteva tru accentul obosit al vorbelor: „Am fost dumi- lucruri vagi. Suferea desigur. Îºi dãdea seama cã nicã seara, cu mama, între Vii. Insula noastrã e drept, cã e necesar ºi cã e frumos sã sufere. Ofta s-a schimbat; am recunoscut-o cu greu. În uneori, când avea vreme. Se gândea. A gândi, mijloc, au clãdit un fel de berãrie, unde cântã pentru Adriana, era a ºedea pe scaun, a duce seara þiganii ºi se sparg alune în familie. ªtii sal- mâna la cap ºi a privi departe, fãrã intenþia de a câmul de lângã pod, salcâmul care se apleca vedea ceva precis. peste Viia vie ºi de care m-am speriat eu o datã, – Ce faci Adriana? fiindcã mi se pãrea cã umbra lui pe apã fãcea – Mã gândesc semne cuiva? L-au tãiat. S-a fãcut acolo, la mal, Scurta ei poveste de dragoste îºi pierdea un fel de terasã cu mese de consumaþie ºi cu ori- detaliile, îºi uita eroul, îºi atenua deznodãmân- bile lampioane roºii ºi albastre. Pe Vii se închiri- tul. azã bãrci cu ceasul. Ce mai rãmâne, Gelule, din Devenea ceva depãrtat, obscur ºi învãluit, ca lucrurile noastre trecute? Poate strada Cerbului, un mister de care nu te apropii, în care nu crezi dacã o s-o mai gãsim la toamnã.” poate, dar care te înfioarã uneori ºi te face sã ºtii Privea liniºtitã cum lucrurile ºi oamenii se cã, dincolo de aceastã masã, dincolo de aceastã învecheau în jur ºi trecea printre toate aceste cizmã ºi dincolo de acest domn, mai e ceva. întâmplãri cu oarecare indiferenþã, fiindcã la Întâmplãrile le uitase Adriana. Ce nu uitase ea capãtul lor ºtia cã se gãseºte revederea lui Gelu, era un fel de încordare, un fel de fericire ce pleca în toamnã, aºa cum, altãdatã, suferea toate din inima ei ºi învãluia lucrurile într-o pânzã de necazurile din sãptãmânã la ºcoalã, ºtiind cã o luminã. Paul nu mai era Paul: era nuanþe. 39 Document

Plecarea lui nu mai era o deziluzie: era deziluzia. haine negre cu obrazul inutil de frumos? Le piz- ªi tot ce se întâmplase, romanþa din acea searã muia? Sau se temea numai de tovãrãºia lor? de mai, visul, caietul furat, mãrturisirea, sãru- Fapt e cã poarta chiliei ei fu închisã pentru tul, toate acestea nu erau un amor, ci amorul. Adriana în prima dupã-amiazã de joi, când Întâiul amor. favorita cãlugãriþei urma sã o viziteze. ªi Prietenele din D..., care îi scriau ca sã o con- Lucreþia Ginulescu îi luã locul, de douã ori mai soleze, întrebuinþau, din lipsã de experienþã, galbenã decât înainte. A fi de douã ori mai gal- câþiva termeni generali, care se potriveau de benã însemna a fi de douã ori mai mândrã. minune cu forma abstractã pe care o luase drama Cât despre Margareta, ea refuzase orice expli- Adrianei: suflet, regret, speranþã, destin. ªi ea, caþie. rãspunzându-le, avea aceeaºi filozofie resem- – Nu mai putem fi prietene ºi gata. natã, ºtiutoare de multe tristeþi, dar în fond – S-a întâmplat ceva? curajoasã. – Da, s-a întâmplat ceva, dar nu pot sã-þi Singurã Margareta trecuse peste întâmplare spun þie. ºi o întreþinea pe Adriana în scrisori despre ce se Astfel, Adriana rãmase singurã, fãrã prie- spune, despre ce se face ºi despre ce se drege în tene, trebuind sã se mulþumeascã cu simpatia oraº. Adriana fusese jignitã de aceastã nepãsare, nici caldã, nici rece a celorlalte camarade. E dar o interesau prea mult veºtile trimise, ca sã-i drept cã acum prestigiul ei în clasã era sporit. Ea mai facã reproºuri. Aflã astfel cã Lucreþia ducea cu sine umbra unei dureri ºi amintirea Ginulescu plecase cu Soeur Denise sã petreacã unui amor. Cine s-ar fi putut lãuda cu o aseme- vara la o mãnãstire de maici în Bucovina. ªtiu la nea tristã istorie la 16 ani, când singurele aven- timp ce se vorbea în oraº despre întâmplarea turi posibile sunt îndrãznelile liceenilor pe bule- aceasta ºi despre altele multe. vard? Într-o zi, Adriana citi într-una din scrisorile Adriana fu invitatã chiar la unul din jou- Margaretei un fragment care o interesa dintre rurile Elvirei Costaridi, de la care înainte vreme toate. era exclusã. Fu primitã acolo cu o tãcere discretã „... ºi mica noastrã Cecilia o duce greu. A ºi compãtimitoare. Ea îºi aminti cã trebuie sã fie slãbit, e galbenã, e tristã. Am întâlnit-o alaltãieri tristã – ºi fu. Surâdea îngãduitoare, ca o reginã pe bulevard ºi am întrebat-o ce are. Nu mi-a rãs- vãduvã la o festivitate, voind parcã sã spunã: puns nimic, dar ochii îi sticleau ºi vedeam bine „Nu vã jenaþi, cântaþi mai departe, râdeþi, vor- cã vrea sã plângã. Mi se pare cã salcâmii s-au biþi. Nu vã uitaþi la mine cã sunt nenorocitã ºi pus sã înfloreascã acum, spre sfârºitul verii”. singurã. Nu þineþi seama de asta. Aºa e viaþa ºi Adriana ar fi vrut sã aibã amãnunte despre nu noi o s-o schimbãm.” aceastã din urmã veste, dar o jignise prea tare pe Dar nu-i trebui nici ei prea mult timp ca sã Cecilia ºi nu avea cum s-o împace. Pe de altã se convingã cã viaþa „e aºa”. Îºi uitã repede ºi parte, Margareta îºi întrerupse ºi ea într-o bunã surâsul ºi nenorocirea. Glumi, cântã la pian, zi corespondenþa, fãrã sã dea vreo explicaþie jucã gajuri. Vãzu în acea zi la Elvira Costaridi lãmuritã supãrãrii ei. Cum doamna Dunea câþiva din liceenii din vara trecutã ºi fãcu în hotãrâse sã nu se întoarcã la D... pânã spre sfârºit cunoºtinþã cu ei. sfârºitul lui septembrie, Adriana rãmase lungã De la sindrofie, Adriana plecã odatã cu Ce- vreme fãrã veºti, neºtiind nimic din ce se întâm- cilia Coteanu. Þinea sã fie drãguþã cu fosta ei pla în târg. prietenã, acum cã rãmãsese singurã, fãrã ni- Dar în târg nu se întâmpla nimic. Despre meni. Cãutã ceva amabil sã-i spunã ºi, amintin- asta se convinse repede Adriana la întoarcerea ei du-ºi de mândra ei dragoste pentru vãrul Gelu, acasã. Toate erau aºa cum le lãsase. Trebui nu- întrebã: mai sã se resemneze cu pierderea a douã pasiuni: – Dar Gelu de ce nu a venit la Elvira? Soeur Denise ºi Margareta. Soeur Denise, care o – Pentru cã nu l-a invitat. Lungul ãla de pãrãsise mai demult pe Margareta pentru Alexandrescu i-a spus Elvirei sã nu-l cheme. Le Adriana, pãrãsea acum pe ea pentru Lucreþia. e fricã de el, fiindcã e mai inteligent decât toþi ºi Simþea cã timpul, dincolo de care aceste copile îºi bate joc de ei. Dar puþin îi pasã lui Gelu. intrau într-o viaþã, închisã ei, cãlugãriþã în Sãptãmâna viitoare se întoarce Elisabeta Donciu 40 Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi

de la Paris. ªi au sã înceapã atunci joururile ei unde ºtii bine cã nu vine oricine. Sã vedem cine are sã moarã atunci de necaz. Adriana nimerise bine. Alesese singurul subiect care ar fi putut s-o facã vorbãreaþã pe Cecilia. O asculta cum se supãrã, cum argu- menteazã, cum ameninþã ºi îi dãdu dreptate, luând ºi ea, fãrã sã ºtie de ce, apãrarea lui Gelu. În realitate, bãiatul ãsta n-o interesa deloc. Sau, în orice caz, nu avea pentru el altã curiozitate, decât pe aceea pe care, la vârsta ei, fetele o au pentru orice, pentru oricine: o curiozitate mãruntã, sprintenã, trecãtoare. Dar îi plãcea cu adevãrat sã o asculte pe Cecilia. Când ea tãcu, Adriana era recâºtigatã. O întrebã dacã vrea sã uite tot ce a fost pânã atunci, dacã vrea sã ierte, dacã vrea sã fie iar prietene. Fata primi cu bucurie, dar cu un gest mai puþin brusc decât ar fi avut jumãtate an mai înainte. Se liniºtise ceva în ochii ei prea vii. – Nu, Adriana, nu tu trebuie sã-þi ceri iertare. Eu eram vinovatã. Nu ºtiam nimic atunci, astã primãvarã, ºi acuma vezi (încetini pasul, coborî vocea)... acuma ºtiu. Era un accent sincer în vorbele lor. La vârsta lor, ele nu ºtiau sã vorbeascã decât cu subînþe- lesuri sau cu patetism. Acum însã, îºi spuneau câteva lucruri simple, care le apropia pe una de alta, pentru cã ceea ce spuneau ºi ceea ce nu spuneau, mai ales, rãspundea unor zile trãite ºi sclipire de ruºine ºi fricã, acelaºi dor de moarte ºi unor adevãruri adevãrate. Tãceau ºi fiecare în aceeaºi caldã nãzuinþã cãtre... Cãtre ce? – se parte revedea groaza adâncã a primului moment, întreba ea. oroarea aceea de vis rãu, ceasul acela în care tre- Se gândi cu melancolie la ultimele copile din buiau sã moarã ºi în care, încã nu ºtiau bine, clasã pe care le vedea, acum în toamnã, pãlind dacã n-a murit ceva. sub dogoarea aceleaºi chemãri. Erau albe ºi vese- În jurul lor, salcâmii rãmâneau desfrunziþi, le ºi rele. Într-o zi sau alta, capul li se îngreuna, singuri, cu ramurile deschise inutil. Adriana îºi faþa devenea palidã, pupila bãtea rar, ca inima aminti cã, într-o zi de aprilie, legase de florile lor paserilor vânate... întâia ei tainã. Le urmãrea ca pe frunzele castanului din faþa Privi împrejur ºi vãzu cã e toamnã. Câte lucruri nu se întâmplaserã de atunci! Câte zile porþii, drepte întâi ºi tinere pânã ce, într-o nu trecuserã, bune ºi rele, triste ºi vesele, uitate dimineaþã de octombrie, se rãsuceau pe cotoarele ºi încã vii! ªi peste toate rãmânea amintirea lor lungi, încercau sã se ridice încordate spre acelui ceas. luminã, ardeau o secundã într-o scurtã flacãre de Erau unele «colege» fete în clasã, care tre- aramã, ºi pe urmã cãdeau încet, în rotocoale cuserã cu mult înaintea ei peste vârstã ºi o mari. suferiserã simplu, ca pe un ceas de arest, ca pe o Numai cã imaginea Adrianei greºea. Cãci, notã proastã. Erau altele care gãseau întâm- dacã frunzele moarte cãdeau ca sã aºtepte la o plarea amuzantã ºi care descoperiserã de atunci margine de drum o zãpadã ce nu avea sã jocuri noi. Dar mai erau acelea în privirea cãro- întârzie, fetele tinere se ridicau spre o viaþã în ra ardea uneori, pânã târziu de tot, aceeaºi care zãpezile aveau sã fie târzii, foarte târzii. 41 Mircea COLOS, ENCO Semn, semnificaþie, simbol în tradiþia popularã Frãþia-de cruce, Sãrutul pãcii, Zile nefaste

Abstract

The Romanian folk tradition abounds in signs-meanings-symbols; our research aims to explain only three of them, as they have become rituals in the universal heritage, still keeping their initial connotations. Thus the sign, seen as object, event or action, divides into categories/material, natural symbols and social conventions, constituting itself into a formalized language. Keywords: tradition, sign, signification, symobol, myth,"the sworn brotherhood", "the kiss of peace" and "the ill-fated days"

Tradiþia popularã româneascã, este plinã caþie/ semnificative (DEX, Bucureºti, 1976, de taine, de semne-semnificaþii-simboluri p.186, 468, 251, 594, 682, 800, 850, 851). pline de miez spiritual cu cheie iniþiaticã. Astfel, semnul, vãzut ca obiect, eveni- În cercetarea noastrã, ne-am propus ment ori acþiune care indicã un fenomen descifrarea doar a trei dintre ele, întrucât au material, o stare afectivã, o stare volitivã, devenit adevãrate ritualuri dintr-o moºte- sau un proces de ordin intelectual, se divide nire universalã fãrã a-ºi pierde conotaþiile în categorii/simboluri materiale, naturale ºi iniþiale. convenþii sociale, constituindu-se într-un La începutul secolului al XX-lea, într-o limbaj formalizat. „Obiectul pe care semnul lucrare lexicograficã (de mare actualitate ºi îl numeºte este denotatul semnului, iar con- în prezent), au fost înregistrate, în afarã, de ceptul denotatului, care este în acelaºi timp cuvintele semn (subst.) ºi a semna (verb), un ºi înþelesul semnului, poartã numele de numãr de unsprezece derivate: consemn, sens.” (Dicþionar de filozofie, Bucureºti, 1978, consemna, consemnaþiune; desemn, desemna, p.627.) desemnãtor; însemn, însemnãtate ,însemnãturã, însemnânþa; pesemne (H. Tiktin, Dicþionar * român-german, Bucureºti, 1903, p. 404, 528, Dar despre semn, în tradiþia popularã, 827, 1148, 1409). ezoterism ºi în religie, se poate vorbi ca Trei sferturi de secol mai târziu, sunt despre un fapt, o minune, un gest sau un înregistrate ca fiind în circulaþie între vor- simbol cu semnificaþie realã. Orice poate fi bitorii de limbã românã un numãr de treize- socotit semn: mersul stelelor, eclipsele, ciºicinci de cuvinte derivând din tema semn: cometele, formele nourilor, zborul pãsãrilor, consemn/ consemna/ consemnare/ consemnaþi- zgomotele etc. Aºa se poate explica, de une; desemn/ desemna/ desemnare; însemn/ pildã, tãierea împrejur ca semn care însemna/ însemnat /însemnãricã/ însemnãtate/ pecetluia dreptatea din credinþã a lui însemnãtor; neînsemnat; pesemne; resemna/ Avraam (Rom.4, 11). La naºterea Domnului, resemnare/ resemnat; semna/ semnal/ semnala/ îngerul spunea pãstorilor: „Acesta vã va fi semnalare/ semnaliza/ semnalizare/ semnaliza- semnul: veþi gãsi un prunc înfãºat ºi culcat tor/ semnaliment/ semnare/ semnat/ semnatar/ în iesle.” (Luca, 2. 12). Tot semn H înseamnã semnãturã/ semnifica/ semnificativ/ semnifi- ºi haragma „semnul fiarei”. Acest semn de 42 Semn, semnificaþie, simbol în tradiþia popularã

care se vorbeºte în Apocalipsã (13, 16; 13, 17, * 18), ca „semnul numelui fiarei sau numãrul Semne tradiþionale ale omenirii de-a lun- numelui fiarei” este semnul pe care îl pur- gul istoriei sale sunt: frãþia, sãrutul, zilele tau pe frunte ºi pe mâna lor dreaptã înch- nefaste. Prin prezentarea semnificaþiilor inãtorii la idoli reali sau imaginari. acestora în toate aspectele lor pozitive/ne- Credinþa în semne se bazeazã pe repre- gative, existente în toate epocile, la toate zentarea conform cãreia se aflã într-o strân- nivelele umanului, încercãm o explicitare a sã interdependenþã toate lucrurile ºi feno- lor profanã ºi iniþiaticã. menele, iar evenimentele se desfãºoarã în a) FRÃÞIA DE CRUCE. Prin acest obicei, paralel. De regulã, un semn se refereazã în se înþelege orice fel de fraternizare cu sub- mod surprinzãtor, însã poate fi cãutat prin strat magic/religios; deºi artificialã, este divinaþie, în superstiþiile tuturor popoarelor. consideratã naturalã asemeni fraþiei native. Datina înfrãþirii rituale (bãutul sângelui * uman amestecat cu vin) exista la tracii din Semnul/simbolul este o parte a teoriei sudul Dunãrii din timpuri imemorale, de semnelor/semioticii, care se ocupã de relaþia unde au moºtenit-o bulgarii. Ea a fost de uz dintre vorbitori ºi semnele acestora, de curent ºi la triburile ilire, strãbunii alba- studiul principiilor care guverneazã, acþiu- nezilor, dupã cum o probeazã terminologia nile adecvate de conversaþie, de tipurile spe- folcloricã din bazinul adriatic, la albanezi ºi ciale de interacþiune lingvisticã (interviuri, la sârbo-croaþi. Grecii moderni au moºtenit- discursuri). o de la bizantini, iar la popoarele creºtine Semnul, ca distincþie; a fost formulat de trebuie adãugatã datina turceascã. Charles Sanders Peirce (1839-1914), filosof Elinii ºi latinii practicaserã ºi ei o atare american al ºtiinþei ºi limbajului, care a pro- datinã. Conjuraþii lui Catilina (108-62 î.Ch.) pus dictonul devenit celebru: „Opinia care contra senatului roman denunþaþi de Cicero este destinatã, în cele din urmã, sã fie accep- au folosit sângele unui copil ucis, pentru tatã de toþi cei care cerceteazã, este ceea ce constrângere la crimã cu jurãminte nele- înþelegem prin adevãr, iar obiectul repre- giuite. Pentru stãvilirea unor asemenea zentat în aceasta opinie este realul.” (How to înfrãþiri, împãratul Diocletianus (245-313 make our Ideas C1ear, l878). Doar ca Peirce a d.Ch.) a dat un rescriptum (285 d.Ch.) prin descris simbolurile ca fiind semne artifi- care a interzis înfrãþirea ritualã ºi erau anu- ciale, ceea ce este o greºealã, deoarece sim- late drepturile de moºtenire pe care le aveau bolurile reprezintã obiectele în absenþa lor ºi fraþii adoptivi, conform tradiþiei. le exprimã, intenþiile ori le evoca gândurile Cei care se înfrãþeau îºi tãiau vâna de la braþ ori încheietura mâinii, pânã ce curgea ºi emoþiile. De altfel, în aceasta constã ºi sângele ºi îºi frecau o ranã de alta ori cuþi- partea esenþialã a filozofiei limbajului. tul/sabia cu care fãcuserã incizia, erau Aºa s-a ajuns la semioticã, la studiul ge- spãlate într-un vas plin cu vin, iar acesta neral al sistemelor simbolice, inclusiv al bãut. limbajului: Dupã apariþia creºtinismului, sângele i) sintaxa/studiul abstract al semnelor ºi uman este înlãturat, înfrãþirea fãcându-se în al relaþiilor dintre ele la toate nivelele; bisericã, prin încingerea cu brâul Maicii ii) semantica/studiul relaþiei dintre semne Domnului, iar partenerii primeau binecu- ºi obiectele la care acestea se aplicã; vântarea preotului. iii) pragmatica/relaþia dintre utilizatori ºi Înfrãþirea ritualã venitã pe cale eclezias- sistem. ticã poartã numele, la români de fraþi-de- Cãci un semn al unui lucru sau al unei cruce/fârtaþi, surori-de-cruce/surate, de unde stãri de lucruri este orice indiciu sau urmã a sinonimiile: fraþi-de-suflet, surori-de-suflet, acestuia care poate fi folosit pentru a-i infera frãþie-de- suflet. În unele regiuni ale sud- prezenþa. (Atenþie, Semiotica de tradiþie estului Europei, se schimbã cãmãºile între saussrianã este denumitã: Semiologie). parteneri. La popoarele din Peninsula 43 Mircea Coloºenco

Balcanicã, se cunosc cazuri de înfrãþiri între romani, iar preoþii din acelaºi colegiu se parteneri de naþionalitãþi ºi confesiuni reli- numeau fraþi. gioase diferite, ceremonialul datinei având În masoneria albastrã, la iniþierea candi- loc cu prilejul unui ospãþ. datului/recipiendarului în marile arcane ale Altceva este frãþia în Francmasonerie: Artei Regale, ofiþerul-expert este numit frate indiferent de grad/funcþie, membrii acestei pregãtitor. Fraternitatea se constituie în societãþi îºi spun frate, cuvânt întâlnit în prima lege moralã în codul etic al masone- toate limbile indo-europene, cu predilecþie riei universale, aºa cum a fost definitã în în latinã ºi neo-latintã, însemnând din cele toate constituþiile acestui ordin, fiind de mai vechi timpuri „membru dintr-o frãþie/ origine divinã. Aºa s-a întemeiat din vremi grupã de ginþi” provenind dintr-una mai imemoriale Frãþia ºarpelui de dinainte de veche - bhrätar(sanscr.), brothar(gota), brother Aºurbanipal (669-626 î. Ch.), în Asiria. (engl.), Bruder (germ.), bratru (slav.) º.a. b) SÃRUTUL PÃCII. Sãrutarea, a atinge Etimonul cuvântului are ca rãdãcina bhar „a cu buzele ceva ori pe cineva în semn de purta, a sprijini, a apãra”. ªi ca sã extindem stimã, de iubire sau de smerenie, de sensurile, frate însemna „prieten, aliat”, la dragoste profanã ori frãþeascã, este un gest 44 Semn, semnificaþie, simbol în tradiþia popularã

european cultic cu multiple semnificaþii. ferind deþinerea secretului de bunã torcã- Simbolul ei originar constã în transferul de toare/torcãtor. forþe magice de unire între douã suflete, de Torsul magic avea legãturã cu destinul ºi adorare totalã. viaþa omului, presupunând un tip de La evrei, se dãdea cinstea cuvenitã unui iniþiere, desfãºurându-se în tainã ºi numai oaspete de seama, cãruia, dupã spãlarea noaptea, pe lunã, astrul fiind propice practi- picioarelor ºi ungerea capului cu mir, i se cilor oculte: Luna „toarce” timpul ºi „þese” aplica o sãrutare în semn de înaltã preþuire. existenþele umane, cu concursul zeiþelor La romani, adorarea consta în închi- sorþii - Moira, la greci, Parcele, la romani, narea/rugãciunea adresata zeitãþilor. Iniþial, Ursitoarele, la români, care, în definitiv, sunt în timpurile de început ale Romei, era darul torcãtoare. de grâu dat învingãtorului, ca rãsplatã/cin- Fetele ºi femeile iniþiate, la români, erau ste obºteascã. protejate, în zilele nefaste de marþi ºi joi, iar La creºtini, sãrutarea dragostei este reco- creºtinismul a extins interdicþiile ºi la ziua mandatã, ca sãrutare sfântã, cu semnificaþie de vineri. Interdicþiile se refereau la tors, în de împãrtãºire a aceleaºi credinþe întru general, dar ºi la spaþiile ºi timpul sacru, Domnul, Iisus Christos, recomandatã de precum ºi la exces. Astfel, personajele apostolii Petru ºi Pavel. supranaturale malefice (Marþolea, Joimariþa, În prezent, în liturghiile bisericii de rit Duhurile aerului, ale casei ºi pãdurii, Dracii) creºtin ortodox, cât ºi misa romano-catolica, se întâlneau în locuri necurate, în timpul sãrutul se practicã între preoþi ºi episcopi, la nopþii ºi anume zile interzise. investiturã. Sãrutarea crucii, evangheliei ori Caracterul „justiþiar” al personajelor cu icoanei de pe trupul celui decedat reprezin- funcþii punitive sunt personificãri ale unor tã sãrutul din urmã al rãposatului. Sãrutul momente liminale care pedepsesc pe cei mâinii este un substitut al gestului cultic, care nu respectã, tabu-urile/prescripþiile considerat ca o intermediere, o mimare a postului. La români, doar Sf. Vineri ºi Sf. sentimentului religios, când obiectul ado- Duminicã sunt, uneori, favorabile, celelalte - rãrii cultice lipseºte. Salutul „sãrut mâna” Marþolea, Mercurata, Joimariþa, Sf. Sâmbãta adresat preoþilor/altor persoane þine de sen- - sancþioneazã interdicþiile legate de tors. timentul de preþuire. Zilele nefaste aduceau ceasul rãu sub La polul opus, se situeazã sãrutarea formã de ursitoare, ca zeitate a destinului trãdãrii aplicatã, în Grãdina Ghetsimani, de ori protectoare a naºterilor. cãtre Iuda Iscariotul lui lisus, de unde zisa: Literatura folcloricã epuizeazã toate cele „Iuda, cu o sãrutare vinzi pe Fiul Omului?” trei teme prezentate. (Luca, 12, 48). * La asiatici, sãrutarea este interzisã/con- Coordonatele tradiþiilor populare filtrate damnatã indiferent de situaþie. prin senmn/semnificaþie /simbol sunt, Îmbrãþiºarea între bãrbaþii de stat (ºi bineînþeles, mai multe ºi profunde, dacã sãrutul ce ºi-1 dau) cu prilejul unor întâlniri le-am revendica din preistorie. Componenta oficiale rezidã în strãvechiul obicei al sãrutu- lor ideomaticã þine de cultura actualã, lui pãcii. trasând anume linii de mentalitate în Sãrutul fratern, în masonerie, finalizeazã funcþionalitatea procesului unitar al unui din partea Maestrului Venerabil consacrarea neam: bagaj biologic specific, spirit manifes- Ucenicului sub sabie, în Templu, în numele tat prin limbã ºi confesiune unice, ecuaþie tuturor membrilor unei Loje. trinitarã deloc neglijabilã în orice fel de sin- c) ZILELE NEFASTE. Exista un cult din tezã ca experienþã tãlmãcitã în viziune rea- vremi îndepãrtate privind protecþia activi- listã. tãþilor casnice feminine în societãþile arhaice Mitul utilului, libertãþile, istoria ca eveni- pentru tors ºi þesut, fapt pentru care iniþiatul ment exterior þin de stilul cercetãtorului. Ele þinea de o atmosferã, solemnã: primul fir sunt intrinseci ºi au statut evident ca prin- fiind ars, iar cenuºa acestuia înghiþitã, con- cipiu tolerant al înþelepciunii perene. 45 Eugen Ionescu Eugen Ionescu Texte recuperate Abstract Eugen Ionescu returned to the Romanian cultural life immediately after the events in December 1989 (after his return to the theatre in 1964). In the last two decades, he has published numerous books, among which we can find some containing literary writings from the 30'. The readers how- ever, didn't access to some of them (over 60), namely essays, chronicles prepared in the 90' for a book. Until this is achieved and for their publishing in a book and in the collection "Opere Fundamentale", the magazine "Caiete Critice" offers these writings to His Majesty, The Romanian Reader, at the celebration of 100 years since the birth of the critic and man of culture who is and will be for eternity, EUGEN IONESCU.

Eugen Ionescu revine impetuos în viaþa culturalã din România imediat dupã decembrie '89 (în continuarea unei reveniri îndeosebi teatrale, deschisã în '64). În decursul ultimelor douã decenii, i s-au publicat multe cãrþi, dintre: care câteva au în conþinut scrieri, literare din româneºtii ani '30. N-au reuºit sã se restituie cititorului câteva zeci (peste 60) de eseuri critice, cronici ori. Nota - care au fost pregãtite în anii '90 pentru o carte. Pânã la ºi pentru întruparea lor într-o carte ºi integrarea în dorita ediþie de Opere, revista Caiete Critice le gãzduieºte ºi le oferã omagial Mãriei sale Cititorului Român, cu prilejul Centenarului naºterii criticului ºi a omului de culturã care este ºi va fi, ºi dincolo de acest veac. [Marin DIACONU]

Alegerea d-lui Lovinescu esenþial tragic, decât Constantin Stere. Colaboratorii culturii noastre au mimat la Academie marile drame, dar nu le-au putut trãi: medi- D-l E. Lovinescu trebuia sã fie demult la ocritatea þesutului lor spiritual nu ar fi rezi- Academie. E rãsplata, deºi tardivã, a unei stat tensiunilor. Ei sunt de plâns. Destinul pasiuni literare bogate, bogatã în roade. tragic al lui Constantin Stere e de invidiat. Probabil însã cã academicienii, care nu ºtiu Personagiile tragediilor sunt zei, eroi, sã rãsplãteascã valorile adevãrate, l-au ales regi. Ce intereseazã, decât pentru mediocri, din greºealã. Are sã le parã rãu. dacã Constantin Stere a suferit, a fost Eugen Ionescu nedreptãþit, a fost înfrânt? A avut marele „Facla”, an XVI, nr. 1598, noroc, marea capacitate de a fi trãit un des- 29 mai 1936, p. 2. tin mare, un destin de pisc. Dacã Constantin Stere ar fi fost ministru, bancher, ºeful liber- alilor, nu ar fi însemnat nimic, nu ar mai fi Constantin Stere fost El însuºi. Oamenii posteritãþii vor con- Nu este, în toatã cultura româneascã, un damna aprig pe cãlãii lui Stere, ceea ce nu-i om care sã fi avut un destin mai tragic, mai va împiedica sã-ºi martirizeze, la rândul lor, 46 Texte recuperate

Dar, în afarã de câþiva tineri ca Blecher, Oscar Lemnaru (autorul unui roman de idei, publicat fragmentar, ºi, natural, neob- servat), Mircea Eliade, care încearcã sã vadã în mare, sã lãrgeascã dimensiunile, sã spargã cadrele, toþi scriitorii noºtri tineri trãiesc din ei înºiºi, sterili ºi mediocri, narciºi, fãrã suflu larg, fãrã generozitate. Dar, ca sã creezi în mare, ca sã te uiþi pe tine, trebuie sã te arunci în vâltoarea problemelor mari, spirituale sau sociale, ºi nu accesibile oricui. Literatura este uitarea individual- itãþii tale, tocmai ca s-o regãseºti. Dar tânãra noastrã generaþie de literaþi ar trebui sã înveþe, de la Constantin Stere, care este sensul literaturii; ºi cã literatura însemneazã, ca ºi viaþa publicã, jertfã ºi serviciu. Dar nu orice pitic poate sã facã paºii de ºapte poºte ai uriaºului C. Stere. Eugen Ionescu pe Eroii lor contimporani. Dar ei nu vor ºti „Rampa” an IV, nr. 10–12, ce fac, cum nici cei de azi nu ºtiu – ºi vor fi 4 iuli4e 1936, p. 8. iertaþi, cãci fãrã ei nu s-ar putea îndeplini marile destine. Alegorii De altfel, marile victorii ale lui Constan- tin Stere se desfac din propria lui persoanã. Vremurile sunt cumplite. Sfârºitul tutu- Ele sunt fructele unui pom, parcã, anonim. ror celor ce au fost ºi începutul unor stãri ce Constantin Stere se rupe dinadins de ele, ca nu au mai fost se anunþã – fie cã vor fi sã rãmânã singur, gol, ca sã se împlineascã într-un fel, fie cã vor fi într-altul. Cã oamenii destinul. El nu are victoriile lui – numai nu se vor schimba, cã cele de pe pãmânt nu- faptele sale înving. ºi schimbã, orice s-ar întâmpla, decât faþa, De pe urma lui rãmâne, pur ºi simplu, cã nimic nu are nici o importanþã, este structura noii societãþi româneºti. pãrere personalã, timidã, pe care nu Dar fiindcã subsemnatul este critic lite- îndrãznim s-o spunem decât confidenþial. rar, trebuie sã se spunã cã Constantin Stere De aceea o publicãm aici. este ºi unul din marii noºtri prozatori. În Toþi oamenii vii, adicã mobili (o, vulgari- literatura noastrã, sãracã în teme, mediocrã tatea acestei zbateri!), „conºtienþi” de ei, de ca temperament, la altitudine joasã, C. Stere imensele lor misiuni transcendentale au a adus bogãþia experienþelor furtunoasei preocupãri politice ºi aºa se numesc sale vieþi. Nu este unul din scriitorii despre serioase. Nu ºtiu care polichimelle scria care se spune cã ºtiu sã scrie, sã facã litera- chiar într-o revistã rãspânditã ºi pe placul turã. Cãci, – ºi nu este un paradox – litera- tuturora cã cei ce nu se ocupã cu politica, tura nu se face cu ºi din literaturã, ci numai adicã cei doi sau trei care fac altfel decât cu lucruri din afarã, cu viaþã, cu idei. sutele de mii, decât turma, ar fi cretini […]1 Scriitorii noºtri tineri, insuficienþi n teme, este un lucru pe care nu numai cã l-aº spune psihologizanþi, amorezi ºi lirici ar trebui sã într-o publicaþie (fie ea cu tiraj redus), dar se înalþe trebuie sã împrumute de la lucruri pe care sfios ºi cu modestie dar în tãcere îl strãine. gândesc. […]2 numeºte, de câtva timp,

1 Urmeazã douã rânduri de coloanã cenzurate 2 La eliminarea rândurilor cenzurate, tipograful a pierdut un rând de coloanã. 47 Eugen Ionescu

oricine surâde), vã mãrturisesc cã nu par- am un junghi, o febrã mai mare decât aceea ticip, eu nu mã las prins. Simþul ridicolului pe care o pot suporta. Febrele, agitaþiile, fer- mi-e prea dezvoltat, ca sã pot intra în horã. vorile omeneºti sunt derizorii, nu sunt nici ªi þin la acest simþ al ridicolului, în mãsura mãcar cât ale gãinilor. Mediocritatea cãldici- în care este inuman. Nu vreau sã am nimic cã a umanitãþii mã întristeazã, mã dezgustã, de-a face cu doamnele ºi domnii oameni. mã umileºte. Nu putem lupta cu nimic Nu-mi pasã de nimic, mã spãl pe mâini, facã împotrivã. Omenirea este condamnatã la cine ce-a vrea. mediocritate. Nu poate suporta tensiunile Ca sã nu am neplãceri fãrã rost, voi tãcea prea mari. Explodeazã! Se terminã. În de-acum înainte aceste lucruri pe care le curând, va muri dintr-o explozie. gândesc, modest. Am sã tac din gurã. Da, Eugen Ionescu da, eu nu pot fi dintre cei înfierbântaþi, pen- „Facla”, an XVI, nr. 1752, tru cã râsul prea deseori m-apucã. Este mai 25 mai 1936, p. 1 ales un domn, gãlbejit ºi vivace eroic ºi prost soldat, neantist (dacã acesta e cuvântul) ºi Dupã înmormântarea lui slujbaº ori bursier, tinichea ºi fenomen, care mã face sã pufnesc ori de câte ori îi citesc Sir Basil Zaharoff producþiile scrise în stil transparent. E trans- Liniºtit, pe când valetul îl îmbrãca, Basil parent într-adevãr, cãci inima (?) ºi capul îi Zaharoff a murit. Avea 87 de ani, avea sunt pline cu aer. Este monsieur. Nu – intere- mintea întreagã, avea încã succese, era seazã, un tânãr pe care l-am cunoscut ºi per- respectat, onorat ca un bãtrân cumsecade ºi sonal ºi care a fost agonic, frenetic ºi damnat filantrop. o viaþã întreagã. Speram cã Dumnezeu îl va þine în viaþã Na – ei! ªtiu, dacã lucrurile acestea – a pânã va fi pedepsit. Credeam cã nu era cu cãror lipsã de însemnãtate, de virulenþã, de putinþã ca Dumnezeu sã-i permitã o moarte eficacitate sunt evidente totuºi – se vor afla, fãrã torturã, fãrã remuºcãri, fãrã spaime. ªi voi fi ºi eu privit cu silã, când va veni totuºi, a murit de moartea cea mai bunã, cea Momentul Mare, aºa-numit, deºi nimeni nu mai seninã, pe care Dumnezeu o dã, aºa are puterea sã facã un taur dintr-un purice. ºtiam, drepþilor, bunilor, iubitorilor de Purice sau taur, lumea nu face douã parale oameni. Ne-a scãpat printre degete. A murit atâta timp cât viaþa ei se duce pe pãmânt împãcat, neatins de nimeni. Lucrul acesta pentru comori, pentru imperii, pentru bine îmi stã pe inimã, greu ca o piatrã, greutatea sau pentru rahat. Trãim, suntem condam- atroce a iremediabilului. Nu se mai poate naþi – în oroare, în deºertãciune, printre falºi face nimic. Ne-a scãpat pentru totdeauna. profeþi pe care nu avem cum sã-i deosebim Nu i s-au smuls unghiile, n-a fost jupuit, de cei adevãraþi. (Sã tragem la sorþi?) Dar ºi nici unul din milioanele de oameni pe care asta mã lasã rece. i-a omorât nu i-a apãrut în vis, nici un stri- „O sã vã încãlzeascã iadul, pe voi ãºtia”, goi nu a venit sã-l mustre, sã-l chinuiascã. parcã aud un glas îngeresc. Ura neputincioasã pe care i-o port e urã Într-adevãr. Dar la o sutã de grade, noi deznãdãjduitã; dar nici ura formidabilã a ne evaporãm. Aºa e substanþa omeneascã: la milioanelor de mame nu l-a atins pe Basil o sutã de grade se evaporeazã. Orice, orice Zafaroff, care a ucis ºi a ruinat. Basil Zafa- s-ar întâmpla, nu putem fi incandescenþi – roff, tristul prieten, lamentabilul vistiernic ºi pielea noastrã nu poate suporta multe, din- sprijin al atâtor ºefi de mãceluri. colo de moarte nu putem merge, la o sutã de Mi-aº da viaþa ca sã învie o zi, ºi sã-l grade ne evaporãm. scuip, ºi sã-l torturez ºi sã-l ciuruiesc de Marile focuri sunt pentru oþel. O sutã de gloanþe. grade? Ce zic? A fost înmormântat. O þeavã de tun i-a La 42 de grade, dintr-o extremã cãldurã, servit de sicriu, ca o sfidare supremã împo- ne apucã o rãcealã extremã, eternã. Deci, triva dragostei dintre oameni, ca un elogiu, orice ar fi, nimeni n-o sã mã poatã face sã ca un imn pentru urã, pentru rãzboi. Îmi 48 Texte recuperate

muºc pumnii cã aºa a rãmas; cã a fãcut ce-a Îndãrãtul acestei stupori rãmâne pãrerea vrut; cã nimeni nu i-a aruncat în cap de rãu, acceptarea fãrã a înþelege; lacrima. plumbul topit, oþelul roºu. Aceste rânduri N-aº mãrturisi cã scriu, aceste lucruri, de urã înãbuºitã nu vor fi nici mãcar auzite plângând, cã îmi promit sã nu-l uit nicio- de moºtenitorii lui (rentierii crimelor), de datã (ce drept am eu sã-l plâng, când nu-i prietenii lui, de cei ce l-au servit. sunt nici rudã, nici prietenul cel mai bun?), Plângerea mea se îndreaptã numai cãtre dacã nu aº fi vãzut plângând jumãtatea din Divinitate. Poate cã glasul meu va fi auzit, ce au asistat la incinerare. Anton Holban, acolo unde toate se aud. Singura mea nãde- de-o politeþe sufleteascã excesivã, a fost cel jde este cã Dumnezeu are sã-l pedepseascã. mai iubit dintre toþi scriitorii care se urãsc Dumnezeu s-ar întoarce împotriva oame- între ei, ºi de aceea a trebuit sã moarã. nilor dacã bãrbuþa albã a lui Zaharoff ar fi Moartea – iatã singurul adevãr. Orice primitã în grãdinile Raiului. Poate cã dinco- lacrimi, discuþii, poezele, liriame ºi filosofãri lo i s-au rezervat Marile Chinuri – spre sa- în jurul ei n-o pot pãtrunde, sunt ridicule ºi tisfacerea milioanelor de suflete de mame ºi deplasate. Sã ne spunem, în sinea noastrã, soldaþi. cã toate sunt deºertãciuni ºi sã ne aºteptãm Poate cã acolo moare ciuruit de gloanþe, ceasul, care nu va întârzia. sfârtecat de schije, în fiecare zi. ªi sã nu fie Eugen Ionescu iertat pânã nu va muri, de atâtea milioane „Reporter”, an V, nr. 424, de ori, câte milioane de morþi a cauzat. Ianuarie 1937, p. 4 Dacã Dumnezeu l-ar ierta – acum, dupã Titlu dat de autor ce a scãpat definitiv de pedeapsa oamenilor, de pedeapsa propriei sale conºtiinþe –, m-aº Situaþia scriitorului duce în legiunile lui Lucifer, sã fiu soldatul lui Lucifer, cãci acolo numai ar mai putea sã Francez, dar ºi a scriitorilor de pretutin- fie Dreptatea, Binele, Umanitatea. deni, o discutã în numãrul pe septembrie al De altfel, de mult bãnuiesc cã Lucifer nu revistei „Esprit”, d. A. M. Petitjean. este decât Prometeu, iubitorul, binefãcã- Un portret tulburãtor: „(scriitorul) torul oamenilor. devine excentric, nu mai are raporturi, de „Facla”, an XVI, nr. 1763, astfel foarte agitate, decât cu colegii sãi ori 7 decembrie 1936, p. 1 cu el însuºi, înceteazã de a mai lua parte la viaþa lumii, la fapta oamenilor asupra cãro- ra nu mai are nici o putere ºi ale cãror vicii, Anton Holban manii, patimi, nedreptãþi nu mai este singu- Anton Holban a fost unul din foarte rul care sã le arate, nu mai înalþã pe cei slabi, puþinii oameni pe care îi iubeam. nu mai spovedeºte femeile, nu mai amuzã Nu pot sã cred, nu pot sã înþeleg cã a pe nimeni, nu mai e nici mãcar om de spirit murit. Anton Holban care râdea, glumea, ci doar om de litere, trãieºte cu teama critic- care fãcea semne cu mâna, care spunea „La ului literar, e lipsit de orice educaþie socialã, revedere!”, este cenuºã într-o urnã. Lucrul de orice simþ politic – ºi îºi dã seama de acesta îmi pare imposibil, absurd, o acest lucru”. stupoare mã cuprinde în faþa acestei certitu- Într-adevãr, literatura nu mai lucreazã dini de neconceput. „pentru ºi asupra oamenilor” ºi moder- Mai puternicã decât mila, decât pãrerea nismul literar nu este decât precizarea aces- de rãu este acest sentiment al imposibilului, tui fenomen de desenþializare a literaturii, ceva adânc care nu poate sã creadã. Îmi vor- de pierdere a conþinutului ei uman, de viaþã: bea ºi el odatã despre acest refuz de a crede estetizare, construcþia arbitrarã a lumii, izo- moartea; ochii care au vãzut, mâna care a lare fãrã ascezã, lunecarea în lumea inte- pipãit nu pot sã le dezobiºnuiascã, nu pot sã rioarã a instinctului – iatã tot ceea ce face ca creadã. ªi a murit ºi el, care nu putea sã literatura sã fi cãzut. Aservirea ei apoi fie creadã. politicului, fie scientismului – o descentra- 49 Eugen Ionescu

lizeazã. De fapt, literaþii nu mai sunt în vorbeºte, silindu-le, falsificându-le cu înþe- miezul lumii; lumea vie, lumea dramaticã a legerea sa, cu participarea sa, cu lupta sa, aruncat literatura în afarã de ea, sau i-a autorul „actual”, sub masca lor. Întotdeau- aservit forma unor valori strãine. na, e lucru sigur, chiar când avem de-a face Literatura are însã un rost: sã exprime, sã cu scriitorul cel mai obiectiv ºi cel mai com- cuprindã omul. Sã nu fie ea cuprinsã de el ºi prehensiv acesta va uita ceva din explicaþia dominatã de problemele lui, de politic, de pe care o dã problemei sau din felul însuºi filozofie, de ºtiinþã. Ea trebuie sã-l îm- în care pune problema. Când înfãþiºezi pe brãþiºeze sã-l exprime în ceea ce are esenþial, oameni integraþi într-un mediu ºi o luptã adânc, total ºi sã-l domine cu dragoste. socialã sau politicã ºi îi reduci numai la asta Atâta timp cât scriitorii se vor izola în ºi-i explici numai printr-asta, tai câteva din turnul de fildeº sau vor fi tributarii unor dimensiunile ºi proiectãrile lor ºi faci un tendinþe unilaterale, politice, de pildã; sau lucru tot atât de grav ºi fals ca atunci când vor luneca spre realitãþile epidermice ºi nu-i integrezi nicãieri. Oamenii nu sunt fiziologice, literatura nu va avea valoare. dependenþi numai de social, de economic, Scriitorul trebuie sã fie om ºi sã exprime de politic, ci ºi de biologic ºi de spiritual, de omul, spiritualizat. pãmânt ºi de astre, de meteorologie ºi forþe E. I. obscure. A-i separa de cosmos prin planul „Vremea”, an X, nr. 508, politic, unde nu avem de-a face cu o lãrgire 10 octombrie 1937, p. 9 mãcar a spaþiului influenþelor, ci, mai rãu, („Fapte ºi idei”) cu o rupere, o infirmizare, o ciuntire a omului. Jean Giono Jean Giono, în Batailles dans la montagne, ºi actualitatea face lucrul acesta: taie legãturile cu politicul, cu socialul sau, de fapt taie planul de eveni- Supãrat pe actualitate, Jean Giono nu se mente al lumii actuale, care nu e o explicaþie ocupã de ea, în romanele sale. Refuzând a omului de azi, ci el însuºi cere a fi explicat; timpul sãu, se plaseazã în inactual. Ro- care nu e o cauzã, ci, la rândul lui, efectul manul sãu recent Batailles dans la montagne unor cauze. Oamenii lui Jean Giono sunt, aratã o luptã a oamenilor cu elementele, cu astfel, integraþi într-o dramã, într-o luptã, gheþarele care se dislocã, cu munþii care într-un raport cosmic de forþe. Iar legãturile alunecã, cu apele care acoperã satele ºi lui cu actualitatea, ceea ce este caracteristic vãile. omului de azi evidenþiat în politic ºi social, Totuºi, rar am citit o carte mai actualã, se pãstreazã perfect neºtirbite; planul mai impregnantã de timpul sãu, decât politic, nemaifiind expus, e interiorizat ast- aceasta. Nu e vorba de actualitatea subiec- fel ºi substanþializat. Tot ce este spaimã, tului, actualitate superficialã, ci de actualitatea atmosferei, a trãirii dramatice a sub- luptã tragicã cu semenii ºi cu destinul, ero- stanþei. ªi e o actualitate cu atât mai purã, cu ismul (mai ales eroismul – toþi oamenii cât e feritã de orice tendinþã, de orice „pro- acestui roman sunt eroici, mai exact: „luptã- blemã”, de orice situare în special, în con- tori”) apocaliptic, sentimentul adânc al tingenþã. A înfãþiºa drama actualã a ome- nesiguranþei, al forþelor neprietene ºi, mai nirii, cu fapte, cu evenimente (lupte sociale, ales, credinþa atât de modernã (clãditorii revoluþii, problema ºomajului, dezbaterile lumii noi etc.), peste toate dezastrele, în de fapte, ale conºtiinþei tinerilor de azi biruinþa omului, în puterea omului mai etc…, etc…) înseamnã, neapãrat, a o înfãþiºa mare decât forþele oarbe, totul se gãseºte imperfect, incomplet, dintr-un anumit aici. Cine va voi sã cunoascã vremea de azi, punct de vedere, pentru o poziþie sau pen- omul de azi, nu va trebui sã-l caute în docu- tru alta, dintr-un mediu sau dintr-altul; ment, nici în evenimentele brute, nici în întotdeauna, în orice caz, oamenii ºi lucru- politicã º.a.m.m.d., ci în cãrþi ca acestea, rile nu sunt lãsate ele sã vorbeascã, ci unde lumea modernã e înfãþiºatã sub- 50 Texte recuperate

stanþial adevãratã, fãrã lumina tendenþioasã aici. O revoluþie este degradatã în momen- care falsificã. tul în care devine regim; adicã staticã, con- În acelaºi timp, Batailles dans la montagne servatoare, administrativã. În momentul ne dã o admirabilã a ce este cultural. Cul- acesta, pierde prin propriile ei valori, de- tura nu este nici document, nici expunere, vine inferioarã ei înseºi. Conservatorismul nici abstragere, ci trãire a ei pe un plan inte- nu pãstreazã ci pierde, cãutând sã piardã cât rior, mai substanþial. Iar literatura „actualã” mai puþin. Pentru aceasta, o revoluþie tre- nu este, Doamne fereºte, aceea a imnurilor, buie sã se menþinã actualã. a expunerii problemelor, a participãrii ime- Cine spune cã revoluþiile n-au rãspuns diate ºi exterioare, parþiale, false, a literaturii unor grave necesitãþi istorice; cã ar fi fost „de combat”, ci aceea în care drama actualã e fãcute de nu ºtiu ce mafii; cã ar fi fost o cuprinsã – fãrã a o ºti poate nici creatorul – înnebunire a lumii, de cãtre oameni secreþi în substanþã, nu în subiect. Cine face ºi îndrãciþi – e cu desãvârºire stupid. Ceea politicã, ca ºi cel care face literaturã politicã, ce se poate spune însã este cã toate revoluþi- se realizeazã, fireºte, în faptã, în afarã; a mai ile – începând cu Renaºterea ºi Reforma – ºi spus cineva cã realitatea nu e cuprinsã în li- încheiatã prin numerosul ºir al revoluþiilor teratura de document (cea mai superficialã), moderne, amestec de bine ºi rãu, de valori ci în cea fantasticã. Adicã în cea esenþialã. spirituale ºi de elemente demonice – au fost Eugen Ionescu utilizate spre rãu, întoarse spre rãu; rezul- „Rampa”, an XXVII, nr. 6008, tatele revoluþiilor au însemnat o permanen- 7 martie 1938, p. 1,2 tã cãdere. Valorile înalte nu au fortificat nici- odatã. Revoluþiile, care au pornit din necesi- De 14 iulie tatea de-a îndrepta rãul ºi pentru a-l îndrep- Cine rãtãceºte prin Paris, în zilele de 13, ta (în sensul acesta, s-a mai spus, îmi pare cã 14 ºi 15 Iulie e uimit de posibilitatea de reac- orice revoluþie este, de fapt, o reacþiune) au tualizare a Revoluþiei în inima francezilor sfârºit prin a-l agrava. În felul acesta, lumea de astãzi. Lucrurile petrecute acum 150 de modernã se caracterizeazã printr-o cãdere ani recapãtã, prin minune, o prezenþã inten- ce merge accelerându-se spre nu ºtiu ce ca- sã. Sã fie oare pentru cã ideile, victorioase tastrofã finalã, spre prãpastie. Destin apoc- atunci, ale revoluþiei franceze se strâng, aliptic al lumii! redevin vii, în faþa primejdiei mortale ce le Într-adevãr, revoluþia francezã a vrut sã ameninþã azi? Naþionalã ºi internaþionalã, libereze Franþa de regimul parazitar al Revoluþia Francezã se vede ameninþatã din claselor privilegiate care consumau trei sfer- afarã spre înãuntru. O nouã dinamizare, turi din bugetul întreg al þãrii ºi, în acelaºi pornitã dinãuntru spre afarã, va goni oare timp, sã-l libereze pe om. Cred cã nu e cazul de la graniþele ei (morale ºi geografice) tot sã vorbim despre unele meschinãrii ale bur- ceea ce este împotriva ei, în lumea mo- ghezimei care au contribuit la declanºarea dernã? revoluþiei, cãci jocul revoluþiei a fost aºa de În orice caz, acestea sunt zilele în care. mare încât a purificat, a ars meschinãriile. Cu o claritate deosebitã, poprul francez îºi De asemenea, sã nu cãdem în greºeala alto- dã seama cã trãieºte din lucrurile câºtigate ra, care afirmã, cu mai multã sau mai puþinã atunci; cã acestea sunt însãºi viaþa lui. bunã-credinþã, cã revoluþia de la 1789 ar fi Febrilitatea ce cuprinde tot oraºul, tot fost îndreptatã „împotriva lui Dumnezeu”. poporul, capãtã un caracter cert de luciditate, Dacã lumea, sãracii au confundat pe de conºtiinþã. Simþi cã, în sfârºit, Bastilia a Dumnezeu cu miniºtrii Lui, vina a fost a fost prinsã ºi dãrâmatã, cã libertatea a ieºit miniºtrilor Lui. Este, de asemeni, inutil sã din închisoare ºi cã danseazã, cu toþi mai discutãm despre lucrul acum îndeobºte francezii, pe strãzi. Lucrurile acestea s-au acceptat cã vinovaþii revoluþiilor au fost ºi petrecut acum, astãzi, atât de tare este posi- creºtini, ºi mai ales clerici, care ºi-au trãdat bilitatea de reactualizare, exaltarea lumii de misiunea pãrãsind sãracii ºi aºezându-se la 51 Eugen Ionescu

masa celor bogaþi (ºi trimitem pentru comunism înlãnþuire a omului, desfigurare referire, la autori ca Berdiaev, Maritain, a chipului uman, acum anonim; iar despre Mauriac, Bernanos, Mounier etc.). E caracte- ideea spiritualã (vezi paganismul german ºi ristic, de altfel, faptul cã deºi principalii ºefi italian) ºi cea naþionalã (naþiunea desfigu- ai revoluþiei de la 1789 erau atei, miºcarea ratã, în Germania, prin dezlimitare, gigan- lor nu s-a îndreptat împotriva bisericii ci a tism imperialist), nu mai vorbim. clericilor, bogaþi sau nobili. Se ºtie cã pentru Rezultatul general a o sutã cincizeci de a împiedica pe clerici sã redevinã o „castã ani de revoluþii europene este dezastruos: socialã” se ceruse ca preoþii sã fie aleºi de câtã distanþã de la omul liber ºi înalt, credincioºii lor – ceea ce se fãcea, de altfel, responsabil de la 1789 (el însuºi cãzut, de pe în începuturile creºtinismului. plan spiritual) ºi cel de-acum – fãrã chip, Dar nu despre aceasta e vorba. Cãci la fãrã personalitate. Lupta împotriva relelor urma urmii ºi ateismul revoluþionarilor unui individualism excesiv ºi, ca atare, avea o certã nobleþe. Credincioºii, din pru- vãtãmãtor s-a soldat cu o depersonalizare a denþã sau fricã, sunt, fãrã îndoialã, inferiori omului. Toate valorile lui au fost compro- spiritualiceºte ateilor de la 1789 care au avut mise: individuale, religioase, naþionale, li- curajul magnific de a-ºi lua, în lume, toate bertatea ºi dreptatea. Dragostea nu se mai responsabilitãþile; de a nu mai spera nimic poate realiza. Trebuie sã alegem între neso- de la cer, ci numai de la ei înºiºi. Dragostea cotirea ei ºi dragostea dezincarnatã, falsã de libertate, de rãspundere proprie era mai spiritualiceºte. tare decât frica de moarte. Era, în orice caz, Orice situaþie, cât de rea, este astfel mai un minunat coup de tête, foarte franþuzesc, bunã, mai puþin decãzutã (deºi tot decãzutã de-o netãgãduitã ºi curajoasã valoare uma- este) decât aceea care urmeazã revoluþiei nã. De altfel, nu existã libertate fãrã accep- fãcutã pentru ca s-o purifice ºi s-o înalþe. În tarea riscurilor ºi consecinþelor ei. toate astea, nu vãd decât perpetua cãdere a Prin urmare – dacã revoluþia francezã în- omului. Omul revoluþiei de la 1789 era plin semna o oarecare cãdere a ideii de Dumne- de valoare umanã (democraþie, rãspundere, zeu, ea însemna, în schimb, o înaltã idee personalitate, libertate naþionalism), cel al despre om, demnitatea ºi libertatea lui, des- revoluþiilor contemporane nu mai are va- pre dragoste ºi dreptate, care, aproape com- loare umanã. Sau una de care n-o sã ne dãm pensau cãderea de pe celãlalt plan. În orice seama decât dupã ce vom cãdea mai rãu; caz, situaþia omului, mândria ºi curajul lui astfel, democraþia „putredã” este mai bunã era magnific. Omul de la 1789 era un om decât comunismul, ºi comunismul prefe- demn de respect. rabil, omeneºte nazismului, în mãsura în Ce a devenit însã în cursul secolului al care nu e cinic ºi încã pãstreazã unele valori XIX-lea, o ºtim cu toþii. Democraþia a de caritate ºi iubire umanã (mãcar teoretic). devenit demagogie ºi burghezimea capita- Ceea ce mi se pare demn de subliniat – ca listã incomparabil mai odioasã decât nobilii o cruntã ironie – este cã, deºi situaþia omu- din secolul al XVIII-lea. Devenind regim ºi lui cãdea din ce în ce, în secolul al XIX-lea se organizare, revoluþia s-a compromis: a credea – cu ce tãrie misticã la acei antimisti- cãzut. ci, altã cruntã ironie – cã omenirea e în În secolul al XX-lea, cine poate tãgãdui cã veºnicã ascensiune ºi progres. revoluþia comunistã n-a fost fãcutã cu În fine, concluzia pe care un ins pesimist intenþia de-a reînãlþa, prin realizarea unei ar putea-o trage în cele de mai sus ar fi cam idei de justiþie universalã, starea umanã? Se urmãtoarea: consecinþele oricãrei revoluþii, ºtie cã nu a izbutit decât s-o aserveascã mai deºi orientatã în parte spre valorile pozitive rãu. De asemenea, revoluþiile de extremã ale omului, alunecã, totdeauna, spre ceea ce dreaptã au fost fãcute ºi pentru a salva anu- este negativ, anarhic. Trebuie sã ne ferim de mite realitãþi umane compromise în comu- orice gest revoluþionar. Dacã, fãrã voia nism: ideea spiritualã, ideea naþionalã. noastrã, trãim totuºi vreunul, trebuie sã nu Rezultatul, dupã câþiva ani, se vede: ca în facem nimic împotrivã, cãci ºi lupta împo- 52 Texte recuperate

trivã este aºa de condamnatã, germinatoare ideia dreptãþii care a animat acea revoluþie. de rãu. Sã nu stârnim rãul în lume. Sã trãim Mai târziu, ar putea sã se ridice mai sus, la în rãu, încercând sã-l purifice pe cât, ome- Renaºtere, ºi sã „refacã” Renaºterea, puri- neºte, e posibil. Orice acþiune violent în- ficând-o. dreptatã împotriva rãului stârneºte, fatal, Lupta noastrã pozitivã: sã refacem or- toate forþele rãului împotrivã. Cum acþiu- dinea în dezordinea ºi anarhia, care sunt nile omeneºti sunt impure – cea ce omul ordine degradantã. vrea sã realizeze se realizeazã infirm, cãzut. Eugen Ionescu Rãul învinge conrupând, instalându-se în „Viaþa româneascã”, an XXXI, nr. 8 ceea ce este amestec de pur ºi impur – fã- August 1939, p. 133–135 („Scrisai din când ca elementele impure sã compromitã, Paris”) sã conrupã ºi ceea ce este pur. Revoluþia se degradeazã ºi degradeazã pentru cã e im- Francezii purã. Un punct cangrenos se întinde ºi con- tagiazã organismul. Orice revoluþie devine, ºi dinamismul urii în consecinþele ei, nefastã. Dar nu e nicio- Consider ca un simptom grav de lipsã de datã compromisã sau învinsã din afarã, ci vitalitate faptul cã francezii nu mai înþeleg prin aceea ce are negativ în ea însãºi; este valoarea creatoare, dinamizatã a urii ºi a învinsã de ea însãºi. (Lucrurile par a fi, de violenþei. Pentru umanitatea lor, lucrul aces- altfel, insolubile, cãci dacã primim rãul de ta e admirabil; pentru calitatea lor spiritu- teama de a nu cãdea, pe urmã, în mai rãu, alã, mai mult. Însã aºa e fãcutã lumea – nu putem sã împiedicãm cãderea: cãci ºi aceasta e una din servitudinile condiþiei nonacþiunea – dacã nu e realizatã ca ieºire noastre omeneºti cã dragostea însãºi tre- din istorie ia figurã de conservatorism; ºi nu buie, în realizãrile ei politice, sã se îmbrace face, ca orice conservatorism, decât sã în haina nedreptãþii ºi a urii. Dacã te situezi amâne, sã încetineze cãderea fatalã.) Lucrul afarã din lume – dacã nu intri în acþiune, cel mai puþin rãu poate sta, oricum, în singura atitudine pe care o poþi avea faþã de abþinerea de la orice gest… lume este una de dragoste ºi milã; singura Un ins optimist ar trage poate, o conclu- prin care poþi ajuta lumea este rugãciunea. zie diferitã. însãºi mistica revoluþionarã ce-i Dacã însã intri ºi lupþi în lume, în numele reaprinde, de fiecare 14 Iulie, pe francezi, ar înseºi al dragostei, sã urãºti. Cred cã nu este putea sã i-o inspire. E de întrebat dacã vreo oprit, nici pentru creºtini, sã urascã ura, rãul tehnicã nu ar consta în efortul de a te ridica, ºi încarnarea rãului în lume. din nou, pe una din treptele anterioare de Câþiva observatori, lipsiþi de spirit de pe cari au pornit diferite cãderi istorice. Îþi observaþie, au spus ºi au scris, în diferite dai seama, la 14 Iulie, cã francezii sunt mai locuri, cã francezii ar vrea – regretând cã n- valoroºi omeneºte atunci, fiindcã retrãiesc au fãcut lucrul acesta în 1918 – sã ucidã momentul, mai înalt decât cel actual, de la jumãtate din populaþia germanã la sfârºitul 1789; fiindcã ridicã democraþia lor decãzutã unui viitor rãzboi în care ar fi victorioºi; sau la momentul de tensiune al acelor zile. sã dezmembreze Germania pentru a o îm- Sarcina lumii actuale ar fi poate sã nu piedica sã mai fie, în viitor, primejdioasã, facã o revoluþie nouã, care ar strica totul, ci º.a.m.d. Lucrurile acestea, la urma urmei, sã refacã, în permanenþã, o revoluþie deja este posibil sã le fi spus vreun francez oare- fãcutã ºi prost fãcutã (în mod necesar) ºi sã care, iritat, ºi pe drept cuvânt iritat. Dar în încerce un efort continuu de a purifica în li- conºtiinþa conducãtorilor, politici sau spiri- niile ei. De a purifica ceea ce este: singura tuali; în mentalitatea tineretului francez, de cale de depãºire. Efortul democraþiei france- elitã majorã sau medie; în soluþiile pe care ze actuale, de pildã, îl vãd în încercarea de- sã le dea problemelor europene – nimic din a reface revoluþia de la 1789, de a se ridica la toate astea nu intrã cu adevãrat. Calom- 1789. Democraþia nu a fost realizatã nicio- niatã, injuriatã este Franþa de duºmanii ei; datã; ºi nici individualismul generos, ori campaniile de presã cele mai violente ºi 53 Eugen Ionescu

mârºave sunt organizate împotriva ei. Sunt Dar orice defensivã este deficientã. A sta incapabili scriitorii ºi gazetarii francezi sã în apãrare, înseamnã a pierde. Închipuiþi-vã rãspundã la fel. Reproduc injuriile din presa un duelist care ar para loviturile ºi nu ar strãinã fãrã sã gãseascã rãspunsul adecvat, lovi niciodatã. O simplã miºcare greºitã faþã cu uimire, pãrere de rãu ºi vagã ironie. Nu de o sutã de miºcãri reuºite de apãrare – ºi pot face la fel. Toatã politica lor, toatã gândi- totul e pierdut, cade. Dar pentru a lovi e nerea lor actualã pledeazã pentru apropiere, cesarã puterea dinamicã a urii. Lovitura nu pentru dragoste. Mai mult: nu pot sã creadã e decât – astfel înþeles – un gest de apãrare; cã sunt popoare care îi urãsc sunt convinºi ura, urma de apãrare a dragostei. cã toate campaniile de urã sunt opera con- Numai spiritul pur e în stare sã dezar- ducãtorilor, nu a popoarelor. Lucrul acesta meze ura – fãrã sã loveascã, prin simpla este doar în micã parte exact. Conducãtorii prezenþã. Dar cum suntem spirite încarnate reprezintã, întotdeauna, anumite lucruri pe – un neam care iubeºte pânã la urã e devi- care cel puþin o parte din cei conduºi le cred talizat. Doresc neamului francez sã fie însu- – ºi de care cea mai mare parte se lasã antre- fleþit de-o putere de urã supraomeneascã, natã. îndemânatic integratã ºi justificatã de o doc- Poziþia francezilor este netã. ªi partidele trinã politicã ºi metafizicã. Marea primejdie de stânga, ºi partidele de centru, ºi cele de spiritualã, o cunoaºtem: sã nu fie ura mai dreapta (acestea, cu alte dedesubturi), ºi, ce tare decât dragostea; sã nu coboare pe om în e extrem de semnificativ, direcþiile spirituale stãpânirea adâncurilor sale subumane. Dar cele mai noi ºi mai perfect integrate în altfel nu se poate face. Nu poþi învinge pe tradiþia francezã, au credinþa cã rãzboiul cineva decât prin propriile sale arme. E este o jertfã ce poate fi acceptatã – când extrem de trist din punct de vedere uman ºi mori tu –, dar o crimã de neacceptat deoarece trebuie ºi sã mori. Unul din cei spiritual cã jocul care s-a impus este cel al care pun mai clar problema este, de pildã, urii ºi al violenþei. Dar, acum, nu mai avem Jacques Madaule, autorul cãrþii despre Le ce face. Trebuie deci ca ºi francezii sã-l joace génie de Claudel. Am fost, din întâmplare, cât mai bine ºi sã-l epuizeze. Vor face altul zilele acestea la un congres al colaborato- mai bun, pe urmã. Numai ei vor fi în stare rilor revistei „Esprit”, la care participau câþi- sã-l facã. va scriitori, filosofi ºi gazetari tineri ce fac Deocamdatã, numai dinamismul urii îi parte ºi din mai multe alte grupãri. Aceasta poate face pe francezi sã treacã la ofensivã. era problema care se punea cu cea mai mare Eugen Ionescu acuitate: sã nu facã decât un rãzboi just; sã „Viaþa româneascã”, an XXXI, nr. 8, facã rãzboiul fãrã sã urascã; sã facã un August 1939, p. 136–137(„Scrisui din rãzboi care sã nu declanºeze forþele bestiale, Paris”) sãlbatice care zac în om. Tristeþea lor era cã lucrul nu pare a fi posibil. Cred cã francezii Vechea aºezare nu ar putea face un rãzboi în care sã creadã cã nu au dreptate, cã nu apãrã valorile se prãbuºeºte umane franceze ºi universale; nemþii pot A scrie, în momentele de faþã, articole la face un rãzboi pentru mãrirea Germaniei, revistã este o ocupaþie ce are tot dreptul sã pentru instaurarea în lume a unei hege- ne parã paradoxalã ºi deºartã. Dar pân- monii germane; francezii nu pot sã-l facã acum n-a fost acelaºi lucru? Cum putem decât pentru a apãra lumea, naþiunile îm- avea superficialitatea de a crede în perma- potriva hegemoniilor. De aceea, ei nu se nenþa, în starea normalã a liniºtii? S-a vãdit, gândesc sã atace, sã cucereascã – sã reziste acum, ce era pe dedesubt. Nu trebuie sã pânã la moarte, sã organizeze rezistenþa avem nici o surprizã. Pentru prãvãliri sun- pentru ca, la urmã, sã „facã o Europã dreap- tem fãcuþi, pentru catastrofe, ºi pentru tã, cu dragoste întinzând mâna, întâi ºi întâi, catastrofe ºi mai mari. A dura înseamnã a te propriilor duºmani ºi ucigaºi”. transforma – a sfãrâma forma ºi a trece în 54 Texte recuperate

altele: lucru ce nu se poate face nici fãrã talism (teoretic), antiindividualism, anti- durere, nici fãrã zarvã mare. creºtinism, dictaturã. Un alt lucru demn de Aceste banalitãþi fiind spuse (e bine sã ne remarcat este acesta: orice ins, de pe orice respectãm banalitãþile, ca sã nu le uitãm; de poziþie, se crede confirmat de evenimente. altfel, banalitãþile devin – la prima schim- Un simptom mai sigur al haosului nici nu bare de mentalitate – paradoxe, lucruri putea fi. Ai impresia cã s-a dãrâmat casa ºi tãgãduite) – ºi liniºtindu-mã, în chip precar, cã tavanul zace lângã pivniþã ºi fereastra mã aflu în stare de a-mi face cronica, despre lângã uºã. Orice poate fi alãturi de orice, de care cine ºtie însã dacã ºi cum va mai apare? vreme ce construcþia nu mai existã, ºi nici Scrisul are, cum bine ºtim, sau scopul de logica cea de pânã acum. a exprima sentimente – sau pe acela de a De altfel, confuzia nu este nouã. De mai lãmuri oamenilor, lucrurile. A te exprima pe de mult puteau fi urmãrite contradicþiile tine însuþi, în momentele acestea, este parcã fundamentale în aºezãrile sociale ºi în con- inutil (pentru cã nimeni nu se ocupã de cepþiile lumii moderne. Nu noi semnalãm tine), parcã deplasat: ceea ce, cum e ºi firesc, pentru prima oarã cã democraþia burghezã nu mã împiedicã deloc a continua „sã mã era fundatã pe principii ce se opuneau vio- exprim”. Tot nu mã ascultã nimeni. lent unul altuia: „democraþie” ºi „burghe- În al doilea rând – scrisul nu poate servi, zie”; pe „libertate” ºi „metafizicã determi- acum, nici la a lãmuri, de vreme ce – lãsând nistã”; pe „egalitate” ºi „robie capitalistã”; în afarã faptul cã discuþiile mai mult încur- pe un principiu curios al „bisericii” deve- cã decât lãmuresc (fapt îndeobºte cunoscut) nitã – nu în toate þãrile – instrument al stat- – toate lucrurile par a începe sã se lãmu- ului temporal. reascã singure. Nu ne mai rãmâne decât sã ªi, în ultimul timp, contradicþiile nu au aºteptãm ºi, pe cât putem, sã ne pãzim: cãci încetat sã creascã ºi sã atingã un magnific dacã nu se mai ciocnesc ideile, din care nu apogeu: „determinism-marxist” ºi „iniþia- totdeauna iese scânteia adevãrului, se cioc- tivã revoluþionarã”; sau „antiindividua- nesc lucruri mai grele din care ies, sigur, lism” ºi „cult al eroului”; sau „naþionalism- scântei mai mari decât dorim. particularist” ºi „imperialism-universalist”. Deocamdatã, desfid pe orice deºtept din A depista nonsensurile lumii actuale este lume sã dea o explicaþie logicã stãrilor de un sport uºor ºi plin de amuzamente: fapt actuale. Lãmurirea trebuie sã înceapã, „creºtinism” ºi „antisemitism”; democrat desigur. Dar acum trãim în haosul cel mai franco-englez, însufleþit de respectul lib- perfect. Orice este posibil: chiar ºi sã nu se ertãþii naþionalitãþilor ºi al demnitãþii întâmple nimic. umane ºi, totodatã, imperialist dincolo de Ceea ce mi se pare însã, acum, sigur este continent sã fii nazist antiiudaic, ºi în acelaºi faptul cã toatã vechea aºezare se prãbuºeºte. timp rasist, însufleþit de mitul „poporului A fi nazist sau comunist sau democrat vechi ales”, de naþionalismul-exclusivist al celor este un lucru egal de depãºit. Aceastã afir- mai vechi evrei. A vorbi de contradicþiile maþie care putea sã parã absurdã pânã ieri – atitudinilor, de viragiile de front – este cu capãtã astãzi conþinut. Nimeni nu ºtie cu totul inutil. Evenimentele cele mai uluitoare cine este, împotriva cui este: se pare astfel cã ne stau sub ochi. Nici o explicaþie nu-mi Germania, imperialistã ºi cuprinsã de pare suficientã. Un lucru doar e sigur: cã mania anexãrilor teritoriale, este pe cale de nici o ideologie nu mai are însemnãtate a realiza idealul democratic ºi paneuropean decât ca mascã ºi ca derutare a adversarilor; al societãþii naþiunilor; Rusia sovieticã, trãim în lumea cea mai materialistã ºi cea odinioarã, dupã câte ºtim, însufleþitã de ide- mai cinicã cu putinþã – o lume a intereselor alul revoluþiei mondiale, este, astãzi, de un stricte. Omul nu mai este, cum se spune, un naþionalism, de fapt, intransigent; ceea ce animal gratuit – ci robul cel mai teluric, însã ne mirã este cã încã nu se observã iden- înlãnþuitul intereselor. Decadenþa lui spiri- titatea esenþialã dintre extrema-dreaptã ºi tualã este marcatã de aceastã subumanã extrema-stângã, prin: colectivism, anticapi- lipsã de libertate. Omul de azi este un sclav, 55 Eugen Ionescu

sau un sclav furios, sau un sclav agitat, sau a circula cea mai recent formulã? Cineva îmi inconºtient sau chiar un sclav euforic. Fie cã spune cã imaginea urmãtoare simbolizeazã este „naþionalist” sau „antinaþionalist” – pentru el lupta aprigã modernã ce se dã naþionalismul lui este teluric antinaþionalis- între naþiuni ºi clase se aruncã o bucatã de mul lui este economic. Omul de astãzi stã cu pâine la zece cerºetori. O pãruialã ia naºtere. fruntea în pãmânt. Nu mai poate vedea ce- Dacã izbuteºte unul sã ia bucata de pâine – rul. Înºiºi aºa-ziºii spiritualiºti – spunând ceilalþi se coalizeazã împotriva lui ºi i-o tare cã omul este un spirit încarnat, uitã smulg. Coaliþiile se stricã ºi se refac împotri- esenþa lui spiritualã ºi nu mai teoretizeazã va aceluia care deþine, pentru moment, decât despre: pãmânt, rãdãcini, biologie, bucata de pâine. Când pâinea e pe jos, rasã, specific etnic, tradiþie (a pãmântului), fiecare e împotriva tuturor ºi loveºte în cel destin, neputinþã de comunicare a oame- care-i e la îndemânã. ªi aºa mai departe…, nilor între ei, pieþe, economie, etc…, etc… pânã nu va mai fi nici bucata de pâine. Omul se întunecã treptat. Niciodatã, cred, Oricât de plasticã îmi pare a fi analogia, nu s-a vorbit mai puþin decât în vremea cred totuºi cã nici ea nu exprimã adevãrul. noastrã despre Cer. Chiar în hulitul secol al Sunt gata a crede cã interesele, chiar, nu nouãsprezecelea. Napoleon al III-lea fãcea sunt decât masca unor realitãþi mult mai rãzboaie împotriva intereselor sale, pentru o profunde ce ne scapã. A face, astãzi, orice fel idee; pentru a apãra libertatea þãrilor mici. de afirmaþie; a preciza clar, opoziþii anumite Când ªtefan cel Mare lupta împotriva tur- sau anumite apropieri politice ºi ideologice, cilor, avea sentimentul cã-ºi apãrã þara, dar e un lucru prematur. Dupã cum lesne se ºi toatã creºtinãtatea, împotriva unor pãgâni. constatã – de la o zi la alta –, distincþiile Cruciadele se fãceau poate nu numai pentru sunt depãºite. Gândirea nu prevede, ci a libera Sfântul Mormânt – dar se fãceau urmeazã, greoi, faptele; când izbuteºte sã le mai ales pentru asta. ajungã, faptele fac un nou salt formidabil ºi Acum vreun an ºi jumãtate, auzeam inteligenþa iarãºi nu mai înþelege nimic, spunându-se, cu seriozitate, de oameni pe (Ceea ce înseamnã cã inteligenþa nu e care mã ruºinez sã-i numesc, cã „Germania inteligentã.) face un efort imens sã salveze ºi sã reechili- breze lumea modernã, prin ofensiva ei Nu avem nimic altceva de fãcut decât sã împotriva comunismului ºi a democraþiilor aºteptãm. Cum „a gândi” este un lucru, mai precomuniste” (era vizatã în primul rând, ales pentru noi, românii, obositor, avem, Franþa, care desfiinþeazã, în momentele acum, prilejul unic de a aºtepta sã gândim acestea, partidul comunist!). Se credea cu când lucrurile se vor aºeza; iar pân-atunci, tãrie, atunci, cã Germania este campionul sã ne odihnim preþioasele minþi. Poate vom unei mari bãtãlii ideologice. Cine ar mai mai avea nevoie de ele vreodatã. putea crede lucrul acesta, astãzi? Deocamdatã, toate lucrurile ºi formulele Cine s-ar încumeta sã spunã între cine se cad unele peste altele. Cu cât prãbuºirea ar dã rãzboiul acum? Între extrema-dreaptã ºi fi mai mare – cu atât ceea ce va ieºi de-aici extrema-stângã? Iatã o dezminþire pe care o va fi diferit faþã de ce a fost ºi este încã poate face oriºicine. Între lumea francezã ºi (abia). Din toate astea, o aºezare nouã, o sin- cea germanicã? Ce rost are atunci partici- tezã nouã a lumii se va cristaliza. parea tuturora? Pentru un echilibru euro- Nu este exclusã posibilitatea, o repetãm, pean? Dar atunci de ce diferite þãri ajutã ca nu acum sã se petreacã marea transfor- realizarea supremaþiei strivitoare a uneia mare. Nu am pierdut însã nimic – cãci, în singure? Între ordine ºi anarhie? Sã nu glu- orice caz, nu mai avem prea mult de aºtep- mim. Între þãrile bogate ºi cele proletare? tat. Într-o lume nouã, ea însãºi principial dezbi- Eugen Ionescu natã ce urmeazã a se rãfui cu ea însãºi – „Viaþa româneascã”, an XXXI, nr. 9–10, dupã ce va înfrânge vechea lume capital- Septembrie–octombrie 1939, p. 158–160 istã-democrato-burghezã, dupã cum începe („Scrisori din Paris”) 56 Comentarii

Ion BRAD Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã Abstract The paper speaks about the personality of Dan Haulica, literary and art critique. He was one of the directors of "Secolul XX" publication and among Romania's UNESCO ambassadors. The author makes short presentations of the books written by Dan Haulica and refers to his cultural achieve- ments. Keywords: Dan Haulica, culture, "Secolul XX", UNESCO

Cred cã proba cea mai dificilã a tentativei de C. Baraschi în Ciºmigiu, pledând ºi câºti- mele încãpãþânate de-a prinde în ramele gând apoi monumentul lui Anghel din faþa unui portret, sub forma evocãrilor bazate Atheneului Român. S-a bãtut, de asemenea, doar pe documente originale, inedite, este pentru cauza unor mari artiºti nedreptãþiþi (a aceea dedicatã lui DAN HÃULICÃ. De ce? însoþit, în 1965, opera lui Þuculescu la m-ar putea întreba oricare dintre cititorii Bienala de la Veneþia!), pentru promovarea acestor pagini, poate ºi unii dintre prietenii deplinã a noilor generaþii, în confruntãri noºtri comuni, cu care ne-am înfrãþit semnã- vehemente cu impostura, cu arta ºablonardã turile, din tinereþile îndepãrtate, prin revis- ºi igrasia spiritului. Iar la toate acestea tre- tele ºi publicaþiile celei de-a doua jumãtãþi a buie sã adãugãm prezenþa sa activã în spa- secolului al XX-lea. Secol în care, spun unii þiul european ºi uniersal al culturii, înainte critici ºi istorici literari, opera principalã a de-a ajunge, în mod oficial, ambasadorul colegului nostru Dan Hãulicã ar fi fost toc- României la UNESCO, oficiind, iatã, de mai revista de literaturã ºi artã care purta peste 50 de ani, cu vervã neostenitã, ca un titlul celui mai zbuciumat secol al mileniu- veritabil sacerdot spiritual. Unii i-au gãsit un lui trecut. Ar fi adevãrat dacã am sta sã model în Malraux, nu fãrã un anume temei. numãrãm toate volumele din colecþia revis- Radioul ºi televiziunile datoreazã mult ha- tei — câteva rafturi de bibliotecã! — ºi le-am rului sãu colocvial ºi memoriei sale fabuloa- compara cu cele vreo 10-15 titluri de cãrþi se, în stare sã facã din binecuvântarea unor originale, albume, antologii ºi sinteze im- expoziþii ºi prezentãri de cãrþi evenimente portante semnate de Dan Hãulicã. Dar pline de farmec, cozerii intelectuale de neui- nimeni n-are dreptul sã uite prezenþa publi- tate. De aceea ºi alegerea sa ca preºedinte de cã a savantului ºi curajosului tânãr, descins onoare pe viaþã al Asociaþiei Internaþionale a din Iaºii universitar ºi cãrturãresc, la Criticilor de Artã, ca ºi la Academia Românã Bucureºti, în toate marile ºi adeseori difi- n-ar fi trebuit sã mire pe nimeni, înafara celor cilele bãtãlii pentru înnoirile necesare în lit- care cântãresc valorile excepþionale cu eratura ºi artele plastice din România, abia numãrul titlurilor de cãrþi publicate. scãpatã din rigorile ºi îngustimile stalinis- Ne-am cunoscut la Bucureºti. El des- mului, pentru popularea spaþiilor urbane ºi cindea din cetatea cãrturãreascã a Iaºilor, eu locurilor istorice cu statui ºi opere de artã de la un Cluj în redobândire de prestigiu monumentalã. Exemplarã a rãmas lupta dupã ocupaþia hortystã ºi dificultãþile ulte- împotriva unui „Eminescu urât“ proiectat rioare. Ne-am apropiat în perioada de la 57 Ion Brad

mântului în focarele lentilei care este universul. Îi aparþine aceastã splendidã formulare: «Pãmântul, capitala universului»“. Am colaborat ºi în perioada când eram secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-65) iar Dan Hãulicã a început sã lucreze în redacþia „Secolului 20“, ca mai apoi, îndeplinind alte funcþii culturale mai înalte, sã-l simt alãturi, adeseori, ca sfetnic autorizat în chestiuni ºi decizii importante. Þin bine minte, de exemplu, acele momente în care el apela ºi mã implica în avizarea unor expoziþii importante, ca bienalele de la Veneþia, sau alte manifestãri prestigioase, la Paris ºi în alte centre culturale occidentale. Aºa a putut sã plece cu expoziþia de picturã Aurel Cojan, rãmas cu ea pentru totdeauna în Franþa ºi reîntors abia acum câþiva ani cu o retrospectivã organizatã la noul sediu al Ministerului Culturii. Aºa au putut cãlãtori ºi expune, mai des ºi mai liber, pictori ºi sculptori dragi lui Dan Hãulicã, nume importante ca regretaþii Ion Bitzan, Ion Nicodim, Ovidiu Maitec. Împreunã ºi soli- dari cu alþi colegi de generaþie, ajunºi în poziþii culturale oficiale — Valeriu Râpeanu, revista „Luceafãrul“. Atunci i-am cunoscut Ion Dodu Bãlan, Vasile Nicolescu, Dumitru ºi familia, pe distinsa lui mamã, Lucreþia, Ghiºe — sub influenþa ºi conducerea unor nãscutã Pascalide, pe cele douã surori ale spirite luminate ca Dumitru Popescu ºi sale. Locuiau cu toþii într-o casã din zona ªtefan Andrei — am pus umãrul la deblo- mãnãstirii Antim, demolatã în favoarea carea unor vechi ºi pãguboase anchiloze „Casei Poporului“, ºi mai nou a raliurilor spirituale, la favorizarea unor talente auten- primarului Videanu, despre care se spune tice în toate ramurile literaturii ºi artei cã este ºi proprietarul munþilor de marmurã româneºti. N-am fost deloc indiferenþi ºi ai României. Dacã e adevãrat, mãcar de s-ar strãini cãutãrii ºi consacrãrii unei alte ima- gândi sã ofere sculptorilor materia necesarã gini a României în lume, atât cât depindea înãlþãrii unor statui ºi monumente de care de noi ºi cât ne îngãduia sistemul social- are atâta nevoie Capitala þãrii! politic al trecutelor decenii. Nu pot sã uit cã, în succesiunea stilului Întorcându-ne, totuºi, la importantele critic cãlinescian, Dan Hãulicã avea sã-mi cãrþi semnate de Dan Hãulicã, un popas onoreze volumul de versuri din 1962, Mã uit special meritã chiar prima dintre ele, Criticã în ochii copiilor, cu aprecieri de acest gen: ºi culturã, din 1967, pe foaia de gardã a „Arbore foºnitor de imagini, dar pãstrând con- cãreia îmi scria: „Lui Ion Brad, cu prietenie ºi tururi nete, cam astfel se înfãþiºeazã poezia spre statornicã afecþiune“. Examinând doar secþiu- care e chemat talentul plin de sevã al lui Brad nile ei interioare, ne putem da seama de ori- [...] Capabil sã gândeascã soluþii originale unor zonturile largi ºi înnoitoare în epocã spre teme, sã le trateze surprinzãtor dar mereu inteli- care autorul îºi trimitea cititorii: Criticul, un gibil, el este un liric bine fixat în solul reali- om din public; Ofensiva frumosului; Poezia tãþilor naþionale; dar în acelaºi timp un poet plasticii; Ochii mirifici; Piatra care viseazã; bucuros sã cânte, exploziv, destinele vaste ale Dialog între arte; Destine literare; Sentimentul omului cuceritor de Cosmos ºi trecerea Pã- istoriei. Pãcat cã nu am spaþiu sã reproduc, 58 Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã

în subsidiarul acestor secþiuni, titlurile, la fel bursier ºi pelerin cultural, mai la început, de originale, ale articolelor care le compun, mi le expedia, cu caligrafia sa elegantã ºi precum o expediþie mereu biruitoare prin frazele concentrate. O reproducere cu toate genurile majore ale artei româneºti ºi „chiparoºii“ lui Van Gogh ºi sorii haluci- universale. Cred însã cã au fost ºi rãmân nanþi din orizontul lor îmi trimitea, la exemplare pentru viziunea ºi filosofia 20.XII.1966, în strada Docenþilor Nr. 7, unde cãlãuzitoare a lui Dan Hãulicã extrasele ce locuiam atunci chiar vis-à-vis de casa profe- singur ºi le-a bifat pe coperta ultimã a cãrþii: sorului Mihai Isbãºescu, prestigiosul filolog „A fost o vreme când, dintre arte, literatura germanist, traducãtor ºi eseist, unde avea sã dãruia gloria cea mai înaltã; ºi scriitorul se cre- se mute ºi Dan Hãulicã dupã cãsãtoria sa cu Cristina, vrednicã urmaºã spiritualã a tatã- dea mandarin suprem ºi inamovibil în Imperiul lui, muza ºi ocrotitoarea devotatã a soþului, delicat al artelor. Constituindu-se în emblemã de-atunci pânã în ziua de azi. Aºadar, din exclusivã a culturii, condeiul se þinea nu o datã Amsterdam: trufaº faþã de mãiestriile plasticii ºi ale muzicii; se apleca spre ele cu aer protector, dacã nu le „Cele mai frumoase urãri de Anul Nou, un ignora cu suficienþã. Acest egocentrism de drum care sã suie spre astre, ca în tabloul lui breaslã, scriitoricesc, ne apare astãzi anacronic, Van Gogh. Nu mai am veºti de la tine de multã opus mersului firesc la civilizaþiei.“ vreme, nu te-ai îndurat sã-mi scrii câteva rân- „A ne confrunta îndrãzneþ, contestând non- duri — mi-ar fi fãcut o mare bucurie. Noroc cã în valorile, nu este o insolenþã, ci o imperioasã curând ne vom vedea; dupã o scurtã etapã la datorie. Adevãrul nu poate fi modest, el are Viena, voi fi la Bucureºti. Din toatã inima, urãri elocvenþa lui, netemãtoare ºi obstinatã. Pãstrez de bine Doamnei ºi Lioarei. Cu drag, Dan gravat în minte ceea ce scria Marx: «Adevãrul e Hãulicã“. tot atât de puþin modest ca ºi lumina».“ În iarna lui 1970, la întoarcerea din SUA, „Ceea ce dã sens major criticii este numai unde fusesem împreunã cu Liviu Ciulei la putinþa de a ieºi dintr-o perspectivã îngustã, „Zilele filmului românesc“ — la deschiderea prea specialã, bunã doar pentru uzul confraþilor. cãrora cu „Pãdurea spânzuraþilor“ a partici- Criticul e cu adevãrat grav atunci când pat ºi Henrry Kissinger — am fãcut o escalã pãstreazã ceva din ingenuitatea cititorului.“ de trei zile la Paris, prima ºi ultima mea vi- „Existã momente când un popor intrã în zitã în „Oraºul luminã“. M-a întâmpinat avanscena istoriei, când nevoi ale lumii întregi acolo ºi Dan Hãulicã, aflat în delegaþiile sale le exprimã mai acut un neam sau altul de pe faþa de studii. A fost, aºadar, o ºansã rarã de a pãmântului. Trebuie sã fii oricând la înãlþimea vedea, într-o asemenea fugã, marile muzee unor asemenea nevoi, fãrã complexe de provin- de istorie ºi artã pariziene prin ochii, rafina- cialism jenat.“ mentul ºi comentariile unui cunoscãtor de „Vorbim adeseori despre sintezã, ºi totuºi talia lui Dan Hãulicã. Împreunã am vizitat- mulþi artiºti o înþeleg ca pe un rezumat cãznit, o ºi pe directoarea de la „Petit Pallais“, în ca o abreviere goalã, — caligrafie fãcutã dinelimi- vederea organizãrii unei ample expoziþii de nãri stereotipe. Dar nu existã sintezã autenticã artã româneascã, „Marele Palat“ fiind deja fãrã emoþia unei descoperiri, fãrã fervoarea care rezervat pentru China. Cu un an mai târziu, dã imaginilor unicitate de miracol. Ne trebuie el avea sã publice impresionantul album sufletul unor descoperitori, care, atingând lu- Paris, alcãtuit împreunã cu reputatul artist- crurile, sã le facã sã-ºi rosteascã singure numele fotograf Dan Er. Grigorescu. Parcã-l aud ºi- — ca ºi cum ar fi aºteptat din totdeauna clipa acum ceea ce urma sã treacã, mai sobru acestei deºteptãri.“ decât în horbotele verbale, în rândurile introductive ale acestui adevãrat ºi monu- Înainte de-a ajunge la cea de-a doua carte mental poem evocator: majorã a lui Dan Hãulicã, Geografii spirituale, þin sã mã întorc la prima dintre mul- „Despre Paris, ar trebui un text fãrã început, tele cãrþi poºtale ilustrate pe care el, ca un pentru cã aici, sub semnul acestui destin, ideea 59 Ion Brad

însãºi de început pare o stranie inadvertenþã; Hãulicã“. lângã aceastã inepuizabilã, vivace continuitate! Ca apoi, tot pe o cartolinã alb-negru, Alte capitale poartã istoria ca pe o imensã, reprezentând fragmentul unei „stele funer- indelebilã cicatrice; dimpotrivã, în loc s-o eshibe are“, sã primesc în str. Sandu Aldea, 22, crispat, Parisul o încorporeazã într-un fel unde mã mutasem între timp: „1.III.73. O negrãit de complex, cu nu ºtiu ce graþie maturã. fãrâmã de surâs copilãreºte tânãr, mai presus de Mai simplu ca oriunde, cu un firesc fãrã seamãn, moarte ºi de veacurile multe care-l despart de trecutul se lasã convertit, aici, în unda unei noi; cu amintirea ceasurilor radioase pe care durate care e «istorie» ºi totodatã «prezent». le-am petrecut amândoi în Luvru — când ne-am Sunt locuri în Paris, unde simþi, fãrã efort, întâlnit, acum trei ani, la Paris — ºi cu cele mai cum gloria ºi vicisitudinile apuse, cum straturi bune urãri de sãnãtate ºi succes, pentru tine ºi multiple de memorie istoricã se împãrtãºesc ca cei dragi! Pe curând, Dan Hãulicã“. din miracolul unei simultaneitãþi transparente. În septembrie, 1973, când eu mã pregã- Poate de aceea, sus, pe Turnul Eiffel, dascãlul de team sã plec ambasador în Grecia, îi apãrea literaturã închipuit de Giraudoux simþea cã a o nouã ºi preafrumoasã carte, Geografii spiri- scris el, sau ar fi putut scrie, ºi «Arta poeticã» a tuale. Lectura ei mã ajutase, neîndoios, sã lui Boileau, ºi celelalte ilustre profesiuni de cred- mã pregãtesc mai bine pentru cunoaºterea inþã — de la Rousseau la «J’accuse» — cãrora ºi înþelegerea lumii spirituale spre care mã cugetul lui de profesor li se închina ca unor par- îndreptam, chiar dacã nu-mi era strãinã, adigme. Sprijinit pe balustrada Turnului, omul prin contacte ºi studii anterioare. Chiar cãlãrea, cu o conºtiinþã dilatatã, graniþele prima frazã din primul capitol, „Dialectica cronologiilor, fãcând sã aflueze în sine, conver- universalitãþii“, mi se lipea de suflet: „Ferice gent, vreo trei secole de istorie: devenite, astfel, cel care a fãcut, precum Ulysse... Hereux qui, sincronic vecine, ca petalele unor corole“. comme Ulysse, a fait un beau voyage, suspinã un vers faimos, vechi de vreo patru veacuri, La dedicaþia sa „Pentru Ion Brad, cu o ve- dintr-un sonet al gingaºului Du Bellay. Dar che ºi luminoasã prietenie“, colegul ºi prie- fericit el se simþea, poetul, nu la ideea unei mari tenul nostru comun, fiul generalului-erou cãlãtorii, ci mai degrabã la aceea a unei grabnice Eremia Grigorescu, adãuga: „ªi recunoºtinþa întoarceri“. ºi omagiul lui Dan Grigorescu“. În marea diversitate de teme pe care le Din toate citatele de pânã acum, se poate parcurgea autorul, între antichitate ºi observa o calitate — pusã la îndoialã de unii diversele arte contemporane, spaþiul intitu- — a stilului specific lui Dan Hãulicã: fraze lat „Mediterana — Milenii de soare“ se lungi, bogate în încrângãturi ºi detalii, în bucura de textele ºi imaginile cele mai care neologismele abundente se împletesc bogate, ca un vade-mecum rar întâlnit, pasio- cu neaoºe cuvinte româneºti, din îmbrã- nant, de care orice diplomat din zonã avea þiºarea somptuoasã a cãrora ideea se iveºte nevoie. Ca un savant strãnepot al bãtrânu- ºi se afirmã precum fluturele multicolor din lui geograf pontic Strabon, Dan Hãulicã ne mohorâta crisalidã. ia de mânã ºi ne înfãþiºeazã, pe urmele lui Dupã întâlnirea noastrã hibernalã ºi fugi- Ulysse, locuri ºi monumente pline de mister tivã, la Paris, în toamna aceluiaºi an 1970, ºi farmec, desenând astfel o mare Medite- primeam o ilustratã alb-negru, reprezen- ranã cu þãrmuri înflorind de spirit ºi culturã, tând un Totem indian, cu urmãtoarele rân- de artã nepieritoare. duri: „Cele mai bune gânduri de pe drumuri Sã-i savurãm doar acest scurt popas din americane. N-am ajuns aºa departe ca tine, n-am preajma leagãnului originar: vãzut California, am atins totuºi Pacificul mai la Nord, la Vancuver, într-o regiune de mari „Înfrântã, cuceritã, Grecia nu înceta totuºi bogãþii etnografice. Acum, cu ultimii bani, sã-ºi biruiascã, într-un fel, biruitorii. Alexandru fãcând economii la sânge, sunt la New-York, anexa imperii, cu gestul unui actor care ºi-ar fi unde am pãtruns ºi în ateliere, nu numai în ales lumea largã drept scenã — obsedat însã de muzee. Sãrutãri de mânã Doamnei, cu drag, D. efectul pe care-l produce asupra unui public difi- 60 Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã

cil ºi minuscul, a unor spectatori implacabili de la mii de kilometri distanþã: Atenienii, din care tocmai el fãcuse niºte înfrânþi, niºte supuºi fãrã de viitor. Episodul e povestit în Plutarh — într- o bãtãlie aprigã, pe meleagurile asiate, sub o ploaie furioasã, sub trãsnete care prefac oamenii în cenuºã, — tânãrul, superbul rege ar fi excla- mat, cu exasperare aproape umilã: «Oare aþi putea crede, Atenienilor, câte primejdii îndur, ca sã-mi capãt în ochii voºtri bun renume?» Eliminatã din istorie, din istoria faptei politice, Grecia anticã murea nu repliindu-se retractil, ci desfãcându-ºi aripile, fecund ºi patetic. Aºa cum barca aceasta a dezastrelor, aºa cum corabia aceasta din peºterã — asaltatã de Scylla, bântu- itã de spaime, cu un timonier gata sã caute scã- pare în valuri — e sorã, totuºi, cu nava Victoriei de la Samothrace, zeiþa vibrant însetatã de spaþiu.“ Poate ºi sub impresia acestei lecturi, dar în mod sigur stimulat ºi de incursiunile temerare ºi itinerariile lui Dan Hãulicã de genul celor consemnate în eseul Grecia — un prezent perpetuu (publicat în numãrul special al „Secolului 20“ (1, 2, 3, din 1977) am scris poeziile din albumul La zei acasã ºi am tradus o amplã antologie de Poeþi greci contemporani. UNESCO. Demnitate pe care a ilustrat-o cu Aºa cum am mai scris de câteva ori în brio, timp de 11 ani. volumele mele de memorii din ciclul Înainte de-a consemna ºi relaþiile noastre Ambasador la Atena, printre oaspeþii de neîntrerupte sufleteºte din aceastã periodã, seamã pe care i-am primit acolo a fost de vreau sã mã întorc din nou la cea de-a treia câteva ori ºi Dan Hãulicã, invitat dar ºi carte importantã a lui Dan Hãulicã, Nos- organizator, împreunã cu oficialitãþi cultur- talgia sintezei, publicatã în 1984, dupã în- ale elene, în calitatea sa de prestigios ºi activ toarcerea mea din Grecia, de Editura „Emi- preºedinte al Asociaþiei Internaþionale a nescu“ condusã de un alt mare filo-elen, Criticii de Artã, în fruntea unor manifestãri Valeriu Râpeanu. O primeam din nou cu o memorabile, la Atena ca ºi la Delfi. Acolo, dedicaþie specialã: „Pentru Ion Brad, cu veche cred cã oracolul, întrebat sau nu, la templul ºi devotatã prietenie, cu dragoste frãþeascã, în lui Apollo, i-a prevestit lui Dan Hãulicã numele unei Grecii a spiritului, cãreia amândoi viaþã lungã ºi succese ºi mai mari în viitor. i-am întrezãrit fulguranta perenitate“. ªi pri- Ceea ce avea sã se ºi întâmple, dupã eveni- mind-o, m-am grãbit sã public în „Supli- mentele din decembrie 1989. Fronda lui mentul cultural-artistic“ al ziarului „Scân- anterioarã, în calitate de redactor-ºef al teia tineretului“ acest articol: „Secolului 20“ (exclus la un moment dat ºi repus în funcþie dupã intervenþia lui ªtefan Exerciþiile unui virtuoz Andrei ºi a lui Dumitru Popescu pe lângã Zgârcit cu litera ºi darnic în sensurile Nicolae Ceauºescu) l-a recomandat autori- cuvântului, Dan Hãulicã publicã rar, dar tãþilor post-decembriste ca demn reprezen- apariþia eseurilor sale critice îþi dã senzaþia tant al României în postul de ambasador la cã asiºti la exerciþiile unui pianist virtuoz. 61 Ion Brad

Temele fac parte din marele repertoriu, Dan Hãulicã, ca ºi unele pagini din cãrþile niciodatã nu scapã ceva banal, nesemnifica- Margaritei Yourcenar, care se inspirã din tiv. Un merit special al scrisului sãu vine din lumea greco-romanã. faptul cã, extinzându-ºi curiozitãþile cerce- Având aproape zece ani sub priviri, zi de tãrii de la clasici pânã la ultimele experienþe zi, monumentele ºi muzeele Helladei, ca ºi contemporane în literaturã, arhitecturã ºi literatura de toate genurile care le-a fost artele plastice, încearcã sã proiecteze valo- dedicatã, pot mãrturisi impresia de prospe- rile româneºti pe ecranul universalitãþii, sã þime ºi originalitate degajatã din paginile lui le includã în mod firesc în curentul valorilor Dan Hãulicã, sitezã fericitã a observaþiei mondiale. personale ºi a vastelor sale lecturi ºi medi- Un rezultat fericit al acestei manevre de a taþii: gândi nu numai problemele artei ºi civiliza- „Niciodatã nu vom lãuda îndeajuns vitala þiei europene, ci ºi ale altor zone spirituale, inteligenþã a ruinei greceºti ºi imperturbabila ei este cartea Nostalgia sintezei, publicatã de probitate. Ea nu se livreazã, precum aceea goticã prestigioasa Editurã „Eminescu“ într-o þin- sau asiatã, îmbrãþiºãrii vegetale, nu cheamã, utã graficã impecabilã, cu o multitudine de într-o ferice uitare de sine, abundenþa sevelor ºi reproduceri care însoþesc textul ºi-i îmbo- clocotul viu al invaziei care o neagã. Rãmâne gãþesc sensurile. Numai Muzeul imaginar al mereu ea însãºi, coloanã tainic încordatã ºi lui Malreaux ne-ar putea da satisfacþii de treazã, zid prea agil, în joncþiunile lui fãrã greº, lecturã asemãnãtoare cu noua carte a lui prea eficace, în atletica lui musculaturã, ca sã se 62 Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã

poatã abandona cu trãdãtoare nonºalanþã. ºi fragmente din frontoanele neîntrecute, prodi- Erupþii, cutremure ºi explozii, vandalism sau gioase marmore de Paros, prinse cu noroi, în fricoasã pãrãsire, — cu toate acestea are de luptat zidurile unui cãtun mizerabil... o zidire anticã. Ecoul avariilor poate fi uneori Din acest neant a trebuit sã renascã feroce, într-o þarã straºnic încercatã, — unde, la Olympia, arheologii au trebuit sã fie demiurgi, Thermopyle, eroii au trebuit sã sfâºie cu dinþii, care sã aleagã din nou pãmântul de ape“. când armele le-au cãzut frânte ºi mâinile re- Dan Hãulicã ºtie sã treacã de la un tezate. Dar, sub asprimea vremurilor, sub agre- asemenea stil poematic la observaþia directã siunea conjugatã a oamenilor ºi a naturii, în a cronicarului, cunoscut fiind cã el este ani- martirajul ei, ruina greacã dã mereu impresia cã mator neobosit nu numai al revistei „Seco- totuºi se apãrã; sau, mãcar, dacã au prevalat lul 20“, dar ºi al altor iniþiative cultural- vicisitudinile, a fost pentru ca zeii sã-i hãrã- artistice naþionale ºi internaþionale. zeascã monumentului o soartã nouã, — altfel, Din toate capitolele atât de variate, de imprevizibil elocventã“. efervescente ºi atractive din noua carte a lui Chiar dacã recunoaºtem din nou, sub o Dan Hãulicã, respirã mândria cãrturarului anumitã presiune, cã stilul sãu este dificil, român de a vedea cultura, veche ºi nouã, a aceasta nu-i scade virtuþile ideatice ºi forþa þãrii sale ca pe un semn de puteri de creaþie de convingere. Ba mai mult, în Nostalgia sin- nesecate ale geniului nostru naþional, ca pe tezei întâlnim numeroase pagini în care sat- o contribuþie de seamã la miºcarea de idei a uraþia ideii ºi informaþiei nãvãleºte în neamului nostru ºi la consacrarea valorilor cadenþe de adevãrat poem, scris în stil mod- umaniste ale tuturor veacurilor. ern, ca la Saint John Perse, ori la grecii Elytis N-are rost sã-mi ascund gândul cã scri- ºi Ritsos: ind ºi publicând aceste pãreri într-o gazetã de mare tiraj, o fãceam nu doar din admi- „Nu mai era nimic, decât uitare, numele raþia sincerã pentru o carte ºi autorul ei, dar locului se pierduse, chiar ºi el, regiunea îºi zicea ºi pentru a da peste nas unora dintre adver- barbar Serviana. Peste cuibul slavei greceºti, de sarii ºi ponegritorii lui Dan Hãulicã, în niºte unde pornea numãrãtoarea timpilor ºi unde, sub ani care începeau sã fie tot mai apãsãtori cununa de mãslin a victoriei, culmina fericirea pentru acest tip de cãrturari, legaþi de de a fi trãit — se ºi spunea: «a înflorit» sub prezenþele româneºti în strãinãtate. cutare Olympiadã —, peste sanctuarul din Elida Probabil cã în relaþiile noastre neîntre- trecuserã edictele prigoanei creºtine, ale lui rupte dupã 1989, au cântãrit ºi asemenea Theodosie II, care arse templul lui Zeus; momente ºi semne de solidaritate intelectu- cumplite cutremure se înverºunaserã asupra alã. Oricum, îmi stau mãrturie noile mesaje locului, muntele Kronion alunecase peste terasa scrise, pe care le-am primit, timp de peste Tezaurelor, râurile, Kladeos ºi Alpheu, de nimeni zece ani, chiar ºi sub formula oficialã zãgãzuite, muºcaserã incinta sacrã ºi îºi mutau „L’Ambassadeur de Roumanie auprès de acolo albia, mãturând cu grohotiºurile lor l’UNESCO, et Madame Dan HAULICA“, Hipodromul, înecând sub nisip ruinele. O texte imprimate pe cartoane mari, elegante, pãturã uniformã, groasã pânã la ºase metri, un ca niºte pagini de album artistic românesc. strat de uitare opacã, pe care se aºtern, precar, Într-un an erau reproduse, pe coperta primã umbrele unor oameni neºtiutori de trecut — o tabloul lui Ion Bitzan „Le Livre et le comunitate slavã, colibele sãrmane ale unei Monde“, iar pe a patra „Le Livre de Rèves“. aºezãri de ciobani; în mintea vânturãtorilor De tot interesul sunt ºi textele pe care nu le «Franci», care tabãrã ºi ei pe aceste meleaguri, mai traduc, socotindu-ne, cel puþin în diplo- Alpheul nu este decât «râul de cãrbune». Ca în maþie, o þarã francofonã: nãmolurile din Nemuritorul lui Borges, orice Homer sau Pindar ar fi uitat aici cum îl cheamã. „Tout l’univers existe pour aboutir à un În locul «mãrii împietrite» pe care o exalta livre“, le fameux adage de Mallarmé, que Borges Cecchi, la edificiul olympiac al lui Libon, în locul avait fait sien, nourrit une chimère fascinante, unei imagini de armonie grandioasã, — metope digne d’être pourchassée, le long d’une vie, dans 63 Ion Brad

une quête fabuleuse et précise. Retras peste noapte de la post, dupã ce, Sous de tels auspices, la hantise du Livre în mod penibil, fusese obligat sã susþinã Absolu revient, implacable, pour aimanter candidatura la postul de Secretar general al l’imaginaire d’artistes rivés à cette contempla- UNESCO a unui ambiþios ºi perdant actor tion d’un prototype intellectuel, qui exalte român, Dan Hãulicã a început sã-ºi împartã comme un pari métaphysique; mais qui se dou- viaþa ºi activitatea între Paris ºi Bucureºti. ble, paradoxalement, d’un poids d’objet concret, Era chemat ºi obligat la aceste zboruri ºi provocateur et souriant, apte à signaler le refus osteneli atât de cariera universitarã pari- des approches insipides, de la lecture paresseuse, zianã a Cristinei, cât ºi de aceea de înzes- machinale. tratã realizatoare de filme a frumoasei lor Notre compatriote Ion BITZAN, qui avait fiice, Lissandra. Ne-am întâlnit ºi reîntâlnit soutenu, de ses merveilleuses variation sur le astfel, ascultându-i inspiratele introduceri la thème du Livre, de la Carte et de la Bibliothèque, expoziþii ºi retrospective artistice de am- tout un Pavillon de la Biennale, à Venise, s’était ploare (Viorel Mãrginean ºi soþia sa Olga adonné à ce versant créateur avec une grâce Morãrescu, Ovidiu ºi Sultana Maitec, Alin ironique, avec une liberté imprévisible. Loin Gheorghiu, Ion ºi Ariana Nicodim º.a.), d’être un monde fermé, le Livre portait, chez lui, spumosele ºi savantele susþineri academice des émergences capricieuses, sa compacité lais- (mai recent, la prezentarea „Caietelor man- sait poindre des promesses végétales. Tels des uscris Eminescu“, însoþitã de un original reliquaires solennels mais empreints de vitalité, proiect monumental la Ipoteºti, apoi la ces offrandes nous rapellent qu’à Byzance apariþia unui volum „Cantemir“ ºi evocarea l’Empereur jetait à l’aurige, qui avait triomphé operei ºi vieþii regretatului istoric, prietenul dans la course, un collier et un livre d’or. nostru apropiat, Virgil Cândea). Dar ºi la Vainqueur, au sens profond, le talent de Ion prezentarea unor cãrþi, printre care ºi me- BITZAN, disparu il y a quelques mois, nous dis- moriile mele, Ambasador la Atena. pense un message où la gratitude embrasse tout Iar dincolo de toate acestea, ca sã-mi — comme dans le dernier „Poème des dons“, dû închei, tot documentar ºi subiectiv, tentativa à Borges: les joies du faire et celles du rêve, les dificilã de a schiþa portretul spiritual al sep- trésors ineffables de la mémoire. tuagenarului Dan Hãulicã, îmi permit sã transcriu mesajul sãu transmis de la Paris, Nobleþea gândului ºi a manierelor se cu prilejul aniversãrii celor 75 de ani ai mei, dovedea, încã o datã, superioarã oricãror la Muzeul Naþional „George Enescu“, în rãdãcini ºi descendenþe. cadrul manifestãrilor „Poezia muzicii — În alt an, nu mai ºtiu care, ambasadorul Muzica poeziei“, organizate de marea Dan Hãulicã ºi distinsa lui soþie, tipãreau pe pianistã Ilinca Dumitrescu. Mesajul se inti- acelaºi format ºi acelaºi carton elegant tula FRATERNITATEA LUMINII: reproducerea sculpturii lui Doru Covrig La „Înainte ca viaþa sã-l fi purtat în orizontul Main, însoþitã de un nou text inspirat: Helladei, unde avea sã-ºi înscrie vrednic Si l’homme est la mesure de toute chose, sa prezenþa, Ion Brad vibra spontan la atingerile main — avec des doigts qui se dressent tels de acelui tãrâm, luminos între toate, apt a emite, grosses tours rondes — peut ramasser le monde peste milenii, o lecþie de biruitoare claritate. Era entier, multiple et cohérent, dans une métaphore la Paris, îmi amintesc, demnitar preocupat sã qui nous relie aux strates géologiques, à notre facã posibilã o expoziþie de arheologie româ- vieille histoire de Terriens, fragile et implacable. neascã în sãlile faimoase de la Petit Palais. Di- Plecând, adicã, tot de la filosofia Greciei rectoare a locurilor, o muzeografã de prestigiu, antice, diplomatul ºi cãrturarul român, un ne arãta piese rare din tezaurul pe care-l oblã- suflet de poet, amintea ºi strãinilor ºi nouã, duia. Când a venit rândul unor albe lecythuri, celor de-acasã, straturile unei istorii care ne suav evazate, cu un desen gracil, aproape pãrel- uneºte pe toþi, dar rãmâne „fragilã ºi impla- nic, dincolo de cronologii ºi de norme, privirile cabilã“. ni s-au încruciºat cu o asemenea intensã fericire, încât gazda a gãsit ocazia sã ne precizeze: Sunt 64 Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã

vasele atice pe care André Malraux ne cere sã i le arãtãm de câte ori vine aici! La Atena, ambasador ºi recurs providenþial pentru fiecare om de culturã sosit din România, prietenul nostru a înþeles prompt cã n-are a da seama numai despre rosturi pragmatic imediate, ci, mai adânc, despre soarta unui versant nicio- datã abolit, intrând în compoziþia sufleteascã a oricãrui viitor. Acþiunea lui fãrã de preget meni- tã a împãmânteni în România cu o ritmicã tena- citate momente creatoare dintre cele mai diverse, proprii spaþiului hellenic, o vãd pãtrunsã de o intuiþie eficientã, asemenea acelei pe care o exprima cândva Henry Miller: «Grecia nu este o þarã micã, este de o impresionantã imensitate». Cãci — explica pregnant prozatorul — «frontie- rele unei þãri nu se mãsoarã neapãrat în kilometri. Într-un mod care depãºeºte înþelegerea compatrioþilor mei — tranºa Americanul — Gre- cia este infinit mai vastã decât Statele Unite»“. Pe cãile unei astfel de comprehensiuni, jalonate de multiple întâlniri ce i-au adus preþuire ºi gratitudine, statutul sãu diplomatic nu i-a redus lui Ion Brad imboldul curiozitãþii. Dimpotrivã, îl tenta o poftã matinalã de a îmbrãþiºa în verb tumulturi neconstrânse, de a despica în pieptul lucrurilor aripi deschise. Meteorice, oraculare, Rodiul nebun, Axion esti, bunãoarã, poeme tãlmãcite de Ion Brad, erau sortite sã scuture sãgetãtor compactitatea inerþiei. Când l-am cunoscut pe Odysseas Elytis, tanþã faþã de o idee ºi de un om, la un laureatul Premiului Nobel — surrealistul care a moment dat. Ceea ce sper cã n-am fãcut eu împlinit solar saltul spre un clasicism vital ºi niciodatã, nici în paginile de faþã, privind abrupt — m-a încântat sã-l aud recunoscãtor întreaga operã ºi vasta activitate de cãrturar faþã de sunetul tãlmãcirilor româneºti, de înalta ºi diplomat a lui Dan Hãulicã. Nimic din lor complicitate. Pe drumul cãtre Paradis, pentru a parafraza fiinþa, gândurile, cuvintele ºi condeiul lui una dintre ultimele poezii ale lui Ion Brad, pri- nu pot lãsa indiferent pe nimeni. etenul nostru va fi, desigur, împreunã cu aseme- Acum, scriind aceste rânduri, îl aºtept sã nea iluºtri, admirabili intercesori. Nu mi-l re- se întoarcã iar de la Paris, ca sã-mi în- prezint, totuºi, grãbindu-se într-acolo. Cãci nu- mâneze un text dedicat Blajului istoric, pen- l pot despãrþi de înþelesuri altfel trainice, înrãdã- tru a fi inclus într-o antologie dedicatã ani- cinate ºi ele, în ample moºteniri de ani-luminã. versãrii celor 270 de ani de la descinderea Cum ar uita, din perindarea lui atenianã, lega- episcopului întemeietor Inocenþiu Micu tul unui monument care conduce ºi obligã? Clain, dintr-o cãruþã cu patru cai, pornit de Propyleele — la ele mã gândesc — arhitecturã simbolic neîncheiatã, cum neîncheiat, mereu la Fãgãraº, la îmbinarea Târnavelor, unde reînceput, trebuie sã fie urcuºul, de ele strãjuit, avea sã rãsarã, într-un loc pustiu, dupã spre lumea valorilor inuzabil fraterne“. desenele sale, „Mica Romã“. „No comment“ se spune, în mod diplo- O temã excelentã, întru totul potrivitã, matic, când vrei sã rãmâi indiferent ºi la dis- naturii lui Dan Hãulicã. 65 154). Niciodatã convertit la scrisul în Alexandra francezã, Paul Goma socotea cã dificultatea lingvisticã era un obstacol major pentru CIOCÂRLIE scriitorii din exil (în exil s-a terminat cu noi! – ce sã mai faci cu româna la Paris? De trecut la francezã e cam târziu, ºi aºa am pierdut atâþia O dilemã ani în lupta cu cenzura, când o sã stãpânesc mulþumitor altã limbã, o sã fiu în pragul morþii - J1, 219). Dinu Flãmând nu era sigur dacã a scriitorilor are acces la tainele unei limbi deprinse abia la maturitate (În creaþia literarã nu existã un în exil autentic bilingvism. Când e vorba de o limbã învãþatã dupã faza formatoare a copilãriei, nu Abstract poþi avea certitudinea cã poþi face apel ºi la resursele ei pe care nu le cunoºti – interviu cu The paper aims to gather some opinions made Gabriela Adameºteanu). Pentru Matei Viº- by exiled Romanian writers regarding the use niec scrisul în franceza învãþatã abia în anii of their native language in literary works, after studenþiei a fost o luptã împotriva propri- they left the country. They agree that the ilor limite, el trebuind sã coboare în profun- Romanian language does not provide a wide zimile limbii, de obicei inaccesibile altcuiva spreading to their books, but are also con- decât nativilor (interviu cu Dora Pavel). La vinced that is extremely difficult to learn a for- început, Dumitru Þepeneag a avut impresia eign language when one becomes an adult. cã, dacã scria în francezã, îºi limita resurse- Keywords: dilemma, native language, foreign le de expresie ºi gândire (când scriu în fran- language, exile, France cezã, sãrãcesc, ºi idei am mai puþine, nu numai cuvinte – U, 461). Pe de altã parte, ºi-a dat seama cã necesitatea traducerii îl fãcea sã-ºi Nu trebuie argumentat de ce majoritatea restrângã experimentele literare, producân- scriitorilor exilaþi îºi pun cu acuitate proble- du-se un fenomen de autocenzurã (Lucrul meu ma limbii în care se vor exprima. Dacã e sã asupra cuvintelor devine superficial, timid – U, luãm în discuþie doar confesiunile unor lite- 495). S-a temut cã nu-ºi poate tãlmãci exact raþi stabiliþi la Paris în perioada comunistã, gândurile, franceza sa fiind lipsitã de con- se observã insistenþa cu care ei revin acestei sistenþã (Spun ce gândesc, transpun, deci tra- probleme. Trecerea la o altã limbã nu în duc. Din propria limbã într-o limbã propriu- comunicarea uzualã, ci în creaþia artisticã a zisã, aºadar transmisibilã. Se creeazã o tensiune, fost, pentru cei mai mulþi, una din încer- pentru cã riscul e mare sã nu nimereºti cuvân- cãrile exilului. Virgil Ierunca era nemulþu- tul. Când scriu în francezã, riscul e ºi mai mare, mit de calitatea scrisului sãu în francezã, pe pentru cã franceza mea n-are rãdãcini, e precarã care îl gãsea artificial ºi pedant (Nu-mi este – Rt, 46). Oricât de bine ar fi deprins limba uºor sã scriu în franþuzeºte (cât înþeleg acum strãinã, româna rãmânea la temelia gândirii vãicãrelile lui Cioran!). Sunt prea retoric, prea sale, ea nefiind doar un strat de cunoºtinþe preþios – T, 212). Sanda Stolojan vedea în ne- acumulate în memorie, ci însãºi baza memoriei, voia opþiunii lingvistice o dramã a scriitoru- materialul acesteia (Rz, 144). Optând pentru lui exilat ºi se întreba dacã expresia poeticã francezã, a trecut printr-o experienþã intere- este oare ea posibilã într-o limbã strãinã (N, 14). santã, pasionantã chiar, dar ºi chinuitoare, Pentru George Astaloº trecerea la un idiom aceea de a scrie cu frica în sân, terorizat ºi de strãin implica o tatonare nesigurã pânã în cea mai micã greºealã de gramaticã (Rt, 161). momentul suprapunerii structurilor din Nu reuºea sã gândeascã pe deplin liber, o limba de adopþie peste cele din graiul natal datã ce – spre deosebire de nativi, care se (cine nu a trecut prin ucenicia scrisului în altã pot exprima fãrã a-ºi mãsura cuvintele în limbã nu-ºi poate imagina tragedia dibuirii -E, fiecare clipã – era mereu obsedat sã respecte 66 O dilemã a scriitorilor în exil

(m-am decis sã scriu în francezã. Mai întâi, mi- a trebuit sã studiez cu îndârjire... Cum eu trã- iam aproape exclusiv în mediu francez, mã scãl- dam ca sã zic aºa în acest idiom, fãcând progrese spre „adoptarea” mea lingvisticã aproape fãrã sã-mi dau seama – D, 208). Virgil Tãnase a înþeles scrisul într-o limbã strãinã drept încercare a propriilor puteri, important fiind modul de a o valorifica (Ca sã pot trãi o viaþã de scriitor cât de cât adevãratã a trebuit, bag de seamã, sã-mi fãuresc cãrþile în altã limbã decât cea învãþatã acasã... ºi asta e, pânã la urmã, o experienþã ºi singurul lucru care conteazã este ce faci cu ea, cum fructifici senzaþia tulburãtoare cã oamenii comunicã prin semne arbitrare – limba – interviu cu Corneliu Nistea). El apre- cia cã posibilitatea de a accede la lumea li- terarã francezã constituia poate, o ºansã, în niciun caz o garanþie ºi cu atât mai puþin un pasaj obligatoriu pentru cei care au destinul de scriitori (R, 173). Cu toate acestea, el a rãs- puns cu entuziasm provocãrii: calitatea de scriitor francez îi îngãduia sã intre în com- petiþie la cel mai înalt nivel pe un teren pe care oricine ar vrea sã-ºi încerce puterile, sã-ºi mãsoare forþa cu cei mai buni, mereu prezenþi cu stricteþe regulile francezei (Degeaba vor- aici (R, 172). Pentru Matei Viºniec scrisul beam eu corect ºi curgãtor franceza; când vor- într-o limbã învãþatã târziu a fost o aventurã beam nu puteam sã uit cã vorbesc (aºa cum mi dificilã, dar fascinantã, ce i-a îngãduit o a se întâmplã când vorbesc româneºte), preocupat doua naºtere. El s-a declarat mereu înda- cum eram de corectitudine, ºi-atunci nici gândi- torat francezei care a contribuit decisiv la rea nu-mi era perfect slobodã. Iar când scriam afirmarea sa ca dramaturg asigurând circu- era ºi mai jenant, mintea mea fiind pardositã cu laþia universalã a pieselor sale (limba fran- vorbe ºi expresii româneºti – Rz, 144). Scrisul cezã m-a ajutat enorm sã-mi vând piesele, inter- artistic în altã limbã decât cea maternã i-a viu cu Angela Furtunã). Limba de adopþie a apãrut dificil ºi chiar traumatizant. dat uneori scriitorilor o nouã ºansã de afir- În schimb, pentru unii intelectuali exilaþi mare literarã. posibilitatea de a utiliza curent franceza a Au hotãrât sã scrie direct în francezã fost o circumstanþã favorabilã. Ei nu s-au autori ca Virgil Tãnase care au socotit cã mulþumit sã admire, cu secretã invidie, cali- opera lor e greu traductibilã ºi riscã sã se tatea limbii folosite de nativi, ca Sanda iroseascã prin transpoziþie (Eram convins cã Stolojan (M-a prins stilul ei, perfecþiunea fran- textul meu va fi cu atât mai greu de tradus, dacã cezei bine scrise. Numai francezii pot scrie în aºa nu de-a dreptul intraductibil, cu cât va fi mai fel, francezii structural francezi – ºi, la celãlalt împlinitã munca mea de scriitor. Insist: se poate capãt al spectrului, cineva ca Cioran, N, 233). traduce totul, dar dacã, pe drum, se pierde Au fãcut eforturi sã ºi-o însuºeascã pe esenþialul, la ce bun? – R, 90). Adoptarea altei deplin spre a o folosi în creaþia lor. Italienist limbi a antrenat uneori modificarea formu- de formaþie, Ilie Constantin, s-a scufundat lei literare. De pildã, Petru Dumitriu a recu totul în ambianþa francezã, el nemaiso- nunþat la romanele realiste care l-au consa- cotindu-se refugiat abia în momentul când crat ºi ºi-a schimbat stilul narativ ca ecou al s-a simþit admis de limba noii sale þãri lipsei de materie ºi sãrãciei epice resimþite 67 Alexandra Ciocârlie

de el drept specific occidentale (Cred cã eu am depins de acea bunã societate bucureºteanã dintre cele douã rãzboaie. Sunt, pare-se, fructul ei. Dumitriu al II-lea e fructul societãþii occidentale. N-are ce spune – P, 102, vezi ºi 101). Unii scriitori au optat pentru o specializare lingvisticã în funcþie de genul literar practicat. Dinu Flãmând a adoptat franceza în eseisticã, dar a continuat sã scrie poezie în românã pentru cã simþea cã doar limba deprinsã de la pãrinþi îi îngãduia sã aibã revelaþii, sã coboare în adâncimi nebãnuite (scriu poezie în limba românã la Paris... Limba maternã e minunatã tocmai fiindcã îþi permite uneori sã ºtii în ea mai multe decât ºtii. E un rezervor activ al uitãrii, o cisternã nesecatã a intuiþiilor, o prietenoasã complicitate cu interzi- sul ºi inomabilul – interviu cu Gabriela Ada- meºteanu). La fel, Bujor Nedelcovici a scris publicisticã în francezã, dar s-a servit în continuare de românã în proza care îi cerea implicare emoþionalã ºi sentimentalã (Am pãstrat romanul pentru limba românã. Dacã un eseu se realizeazã la nivel mental ºi raþional, proza se simte, aude ºi miroase la nivel de „plex solar”: inconºtient, temperament ºi senzualitate – interviu cu Elena Budu). Dramaturg de scap de fantasmele adunate în româneºte - U, succes în limba de adopþie, Matei Viºniec a 496). Destui scriitori români au reuºit sã rãmas fidel românei în poezie, gen al intimi- adopte franceza ca limbã de creaþie, opera tãþii. Existã ºi situaþia opusã. Dupã cum lor din exil întregind-o pe cea din þarã. declara în 1996, înaintea revenirii definitive Româna nu a fost însã definitiv abando- în România, Ilie Constantin n-a mai scris natã la Paris. Practicatã uzual în mediul exi- poezie în limba maternã de la plecarea din laþilor, ea a fost pãstratã în starea în care se þarã, aceasta neîmpiedicându-l sã redacteze gãsise la plecarea lor din þarã. Virgil Ierunca studii ºi articole în românã. Autorul ºi-a jus- socotea, de pildã, cã abia în strãinãtate a tificat opþiunea pentru francezã prin faptul avut revelaþia limbii materne curãþite de im- cã ºi-a modificat inevitabil modul de a perfecþiuni (Aici, în exil, limba românã, ale gândi (Poezia voi continua s-o scriu în fran- cãrei tãrii ºi adâncimi le-am descoperit cu o pasi- cezã, fiindcã mi se pare cã spiritul meu, logica une ºi cu o dragoste pe care nu mi le bãnuiam, mea, s-au modificat – D, 212, vezi ºi 209, 210). îmi interzice improvizaþia, graba, pocirea prin În Cuvântul nisiparniþã, operã de ficþiune sin- contaminare – T, 310). Tot astfel, George gularã, începutã în românã, dar în care se Astaloº gãsea cã româna s-a conservat în acumulau tot mai multe pasaje în francezã exil ºi s-a degradat în þarã (exilul, chiar dacã pentru a sfârºi exclusiv în acest idiom, nu a contribuit la evoluþia limbii, el a preîn- Dumitru Þepeneag ºi-a pus problema dacã tâmpinat totuºi metastaza iminentei deformãri modificarea lingvisticã antreneazã o schim- din spaþiul circulaþiei sale legitime – E, 251). bare de personalitate, trecerea la altã limbã Dinu Flãmând descoperea autenticitatea fiind posibilã doar dupã eliberarea de balas- limbii folosite de o parte a românilor din tul de himere al celeilalte (îmi propusesem sã Franþa (Mai ales la Paris, românii de acolo sunt scriu de acum încolo în francezã... numai cã tre- dornici sã utilizeze o limbã românã frumoasã, buie sã constat cã nu pot sã fac asta pânã nu curatã - interviu cu Veronica Bãlaj). E ade- 68 O dilemã a scriitorilor în exil

vãrat, Virgil Tãnase n-a dorit sã se lase izo- dispoziþia scriitorilor stabiliþi la Paris. lat în ceea ce socotea a fi ghetoul românesc Interesant este cã au existat ºi artiºti în din Paris (încerc sã acþionez ca un om liber, exil care nu au abandonat niciodatã scrisul refuz sã mã las închis în solidaritatea stupidã a în românã, nici atunci când era imposibil sã exilului – R, 98). În schimb, mulþi intelectuali mai fie publicaþi altfel decât în traducere. E au pãstrat contactul cu mediul conaþion- drept, opinia cã literatura românã se putea alilor stabiliþi în Franþa pentru cã simþeau, face exclusiv în România era rãspânditã, la cel puþin la începutul experienþei lor occi- ea aderând autori ca Virgil Tãnase (politica dentale, nevoia de a vorbi româneºte. Au româneascã, asemeni culturii române, se fac în mãrturisit aceastã necesitate chiar ºi cei care interiorul þãrii – R, 97), Dumitru Þepeneag au sfârºit prin a publica în francezã, ca (Cât despre „adevãrata literaturã”, bineînþeles George Astaloº (Ca orice om de bun-simþ care cã ea se face în þarã, adicã acolo unde se vorbeºte îºi reîncepe viaþa printre strãini, în primii ani ai limba românã – Rt, 132, vezi ºi 65) sau Dinu exilului meu cãutam sã vãd cât mai mulþi ro- Flãmând (o literaturã nu se impune în afara mâni cu putinþã pentru a-mi reoxigena cheful de graniþelor þãrii de origine – interviu cu viaþã – E, 64) sau Ilie Constantin (Aveam o Veronica Bãlaj). Dumitru Þepeneag a oferit nevoie, aº zice vitalã, sã aud vorbindu-se ºi o explicaþie a fenomenului: puþini la nu- româneºte, sã vãd persoane din aceeaºi etnie, tot mãr faþã de cei din þarã, scriitorii din exil nu aºa precum îmi fãcea bine sã recitesc cãrþile aveau cum sã constituie o bazã de triere româneºti din biblioteca mea – D, 208). Episto- suficient de largã spre a permite apariþia lier fervent, George Astaloº a practicat asi- unor figuri care sã se impunã valoric (Scrii- duu corespondenþa în românã tocmai spre a tori din emigraþie, deºi tot mai numeroºi, nu rãmâne în legãturã nealteratã cu limba sunt în numãr suficient pentru ca printr-o selec- natalã (am provocat ºi întreþinut un asemenea þie riguroasã sã nascã ceea ce am putea numi volum de corespondenþã... pentru a pãstra un valoare reprezentativã. ªi cantitatea ºi calitatea contact permanent ºi dens cu limba maternã din se aflã în þarã – Rz, 113). Virgil Tãnase res- care mã smulseserã convingerile mele politice. pingea chiar conceptul de literaturã a exilu- Contact încrâncenat cu limba originilor care m- lui socotind cã acesta reprezenta doar o a condus (paradoxal) la pãstrarea spontaneitãþii scuzã pentru unii (de a nu fi reuºit viaþa lor lit- ºi efervescenþei vorbirii – E, 248). Cât despre erarã, ca ºi cum asta ar avea vreo importanþã), Petru Dumitriu, el a revenit la scrisul în un fel pentru alþii (la fel de nevolnici) de a se românã înainte de a-ºi face curaj sã se apãra de renumele unor scriitori care au reuºit întoarcã fizic în þarã ºi a considerat cã gestul sã se facã cunoscuþi ºi dincolo de hotarele echivala cu prezenþa realã în România, pen- României (interviu cu Corneliu Nistea). tru cã reprezenta manifestarea patriei din el Dumitru Þepeneag era de pãrere cã literatu- (Þara o port în mine. ªi, scriind din nou în rora exilului poate atrage doar prin subiectele mâneºte, voi fi „în þarã” – P, 137). Dupã 1990, promovate (Cu rare excepþii, majoritatea scri- Dumitru Þepeneag a revenit ca autor în lite- itorilor din diasporã intereseazã mai degrabã ratura românã, el scriindu-ºi în limba istoria propriu-zisã decât istoria literaturii. maternã ultimele romane, opere de altã fac- Aportul lor e în primul rând tematic, politic – turã decât cele redactate în francezã. Dupã Rt, 158). Din punctul lui radical de vedere, pãrerea lui, reconvertirea lingvisticã l-a aju- scriitorii din exil uzurpã pe nedrept în tat sã iasã dintr-un impas estetic, cãci exper- conºtiinþa publicã occidentalã locul rezervat imentele sale avangardiste în francezã erau literaturii române, cãci aceºtia împiedicã ipso pândite de riscul de a eºua într-un anume facto afirmarea scriitorilor din þarã, ocupând schematism (întoarcerea la limba românã... a pur ºi simplu terenul ºi prezentând un nivel contribuit la revigorarea literaturii mele. M-a calitativ inferior vârfurilor literaturii române scos dintr-un formalism din ce în ce mai sterili- (Rz, 244, vezi ºi 189). Pe poziþii opuse s-a sit- zant. M-a limpezit – Rz, 218). O datã cu rãs- uat Paul Goma, cel mai important autor care turnarea regimului comunist, revenirea la a socotit cã merita sã-ºi continue opera creaþia în românã era o alternativã aflatã la exclusiv în românã la Paris. El a fost astfel 69 Alexandra Ciocârlie

pus în faþa dilemei de a fi mereu un scriitor Abrevieri: într-o limbã fãrã circulaþie internaþionalã, Astaloº, E: George Astaloº, Exil, Ed. Casa care se adreseazã unor cititori români virtu- Radio, Bucureºti, 2004. ali, sau de a accepta mutilarea prin traduce- Constantin, D: Ilie Constantin, Dublul ochean, re (ori mã gândesc numai la scrisul meu în Ed. Muzeul literaturii române, Bucureºti, româneºte ºi la cititorii mei, inexistenþi, dar... români ºi atunci presupun cã nu mã voi mai 2000. împiedica în fleacuri; ori accept situaþia asta de Dumitriu, P: George Pruteanu, Pactul cu dia- „tradus” ºi la propriu ºi la figurat, de individ volul: ºase zile cu Petru Dumitriu, Ed. Alba- care-nu-este-ce-pare – J1, 54). Nu a renunþat tros, Bucureºti, 1995 niciodatã la opþiunea pentru românã, deºi Goma, J 1: Paul Goma, Jurnal pe sãrite (1978- se simþea vulnerat de faptul cã scria doar 1993), Ed. Nemira, Bucureºti, 1997. spre a fi tradus (Ce m-a secat, m-a uscat, m-a Ierunca, T: Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Ed. castrat, m-a ucis: conºtiinþa cã scriu numai în Humanitas, Bucureºti, 2000. vederea traducerii; conºtiinþa cã proza mea nu Stolojan, N: Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. este ceea ce ar trebui sã fie, dar nici mãcar ce a ieºit din ceea ce am intenþionat – adicã începutul Jurnal din exilul parizian, Ed. Humanitas, ºi sfârºitul – ci o deviaþie, o adaptare, o inter- Bucureºti, 1996. pretare – J1, 54). El îºi dãdea seama cã în Tãnase, R: Virgil Tãnase, România mea, Ed. aceste condiþii cãrþile lui nu vor avea ecou Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1996. adecvat, criticii din þarã neputându-se pro- Þepeneag, Rt: Dumitru Þepeneag, Reîntoar- nunþa cu privire la scrierile proscriºilor, iar cerea fiului la sânul mamei rãtãcite, Ed. In- confraþii din exil fiind influenþaþi în jude- stitutul European, Iaºi,1993. cãþile lor de relaþiile personale cu autorul Þepeneag, Rz: Dumitru Þepeneag, Rãzboiul (chiar dacã cei din exil ar avea posibilitatea sã scrie despre cãrþile mele (adicã: dacã ar fi tipãrite literaturii nu s-a încheiat, Bucureºti, 2000 în româneºte), tot n-ar scrie ce cred ei despre Þepeneag, U: Dumitru Þepeneag, Un român la cãrþi, despre autor: din bunãcreºtere, din priete- Paris. Pagini de jurnal, Ed. Cartea Româ- nie, din solidaritate de exil, m-ar menaja – J1, neascã, Bucureºti, 2006. 174). Pe de altã parte, era sfâºiat între do- rinþa vie ca opera lui sã fie tipãritã în ro- Interviuri: mâneºte, adusã la cunoºtinþa publicului din Dinu Flãmând, „Ar trebui sã ne exilãm cu þarã, ºi grija ca nu cumva ea sã decepþioneze toþii”, interviu de Veronica Bãlaj, Orizont, 3, în raport cu aura creatã de statutul de 2000. disident al autorului (Mã tem cã scoaterea la Dinu Flãmând, „Imaginea creaþiei româneºti lumina limbii române are sã fie o deziluzie pen- în Occident”, interviu de Gabriela Ada- tru toatã lumea (în ea mã includ ºi pe mine); ºi meºteanu, 22, 692, 2003. cã „legenda” a fost alimentatã de traducerile bune, pe care detractori ºi binevoitori le bãnuiau Bujor Nedelcovici, „ªarpele se afla acolo încã superioare originalului – J1, 200). În pofida de la început”, interviu de Elena Budu, Ro- acestei neliniºti, el a continuat mereu sã mânia literarã, 36, 2000 viseze cã va fi cândva publicat în limba Virgil Tãnase, rãspuns la ancheta „Scriitori maternã în care îºi concepea toate cãrþile români în exil” realizatã de Cornel Nistea, (dacã nu ai publicatã în limba în care gândeºti ºi Discobolul, 7-9, 2004. scrii mãcar o carte, nimica nu eºti – J1, 228). Matei Viºniec, „Nu pot scrie niciodatã o piesã Chiar dacã mare parte a autorilor din exil au dacã nu pornesc de la o situaþie dramaticã preferat sã se integreze vieþii literare franceze, unii au continuat sã scrie în românã ºi puternicã”, interviu cu Dora Pavel, sã se adreseze unui prezumtiv cititor viitor. Apostrof, 3, 2004. Opþiunea existenþialã a exilului a implicat ºi Matei Viºniec, „Am fost fericit. Ca un zeu”, in- o opþiune literarã. terviu cu Angela Furtunã, Agonia, 2, 2007. 70 Lucian CHIS, U Posteritatea istratianã Abstract

Romanian and French writer, Panait Istrati (1884 - 1935) gained recognition after being published in the Parisian Magazine "Europe", occasion on which the famous Romain Rolland wrote about him, declaring that Panait Istrati is a "Gorki of the Balkans". In less than a decade, his novels were translated in the main European languages, while his work, containing pronounced autobiographical accents, became the source of interesting aesthetical and ideational debates. The Dictionaries of the time retain those moments, to which we can add the many episodes of his involvement in the most important events of the time. A writer of real vocation and a conscience of his time, Panait Istrati became a European "rebel", after his rejection of Communism, reflected in his book "Confession for the van- quished" (1929), which condemned communism in its Stalinist version. He can be said to have preceded Solzhenitsyn, and considered as a real dissident. The echoes of the life and work of Panait Istrati have endured through time until the contemporary period, always being literar din secolul al XX-lea. Scurta sa exis- interpreted from so many different perspec- tives, that, even after the writer's biological tenþã, de numai 50 de ani, s-a derulat sub passing, his work still seems to pay the price apãsarea destinului. Întrucât opera lui for his courage of telling the truth. Istrati are un accentuat caracter autobi- Keywords: Romanian literature, French litera- ografic, câteva din semnele primite de la ture, Romain Rolland, Europe, ideology, ursitoare s-au prelungit, ca un sigiliu, ºi Panait Istrati, Solzhenitsyn, European dic- asupra acesteia. tionaries and encyclopaedias. Foarte sintetic, se poate spune cã autorul a fost condamnat s-o ia mereu de la capãt. Nãscut dintr-o þãrancã româncã ºi un con- I. Viaþa ºi opera lui Panait Istrati (10. VIII. trabandist grec, viitorul prozator a pornit în 1884, Brãila – 15. IV. 1935, Bucureºti) au con- viaþã foarte de jos, urmãrit multã vreme de stituit un prilej permanent de comentariu, spectrul mizeriei din mahalalele copilãriei. dezbatere ºi meditaþie pentru iubitorii liter- A terminat cu greu patru clase de învãþãturã completându-ºi „instrucþia” la aspra ºcoalã aturii, cât ºi pentru cercetãtorii fenomenului 71 Lucian Chiºu

a vieþii1. Odiseea acestui Ullyse valah, dacã cerul literaturii europene. Oarecum invers sintagma poate fi acceptatã, se încheie dra- de cum s-au petrecut lucrurile în epopeile matic, într-o primã etapã. Obosit de atâta greceºti, de aici înainte ne aflãm în plinã alergãturã ºi strivit sub greutãþile existenþei, Iliada. Gloria (cu majuscule) îi devine to- pãrãsit de puþinii prieteni pe care-i avusese, varãº de drum. Apar, pe rând ºi în timp, în Panait Istrati îºi pune capãt zilelor2. francezã sau/ºi românã, Chira Chiralina Invocându-se destinul, s-ar putea spune cã (1924), Moº Anghel (1924), Trecut ºi viitor în zorii acelei dimineþi mediteraneene exis- (1925), Haiducii (2. vol. 1925, 1926), Codin tenþa mizerã a unui dezmoºtenit al sorþii lua (1926), Mihail (1927), Familia Perlmutter sfârºit. Odatã cu sângele revãrsat pe aleea (1927, în colab. cu Josué Jéhouda), Neranþula parcului, identitatea „supusului român (1927), Ciulinii Bãrãganului (1928), Pescui- Gherasim Panait Istrati” se scurge în torul de bureþi (1930), Þaþa Minca (1931), Casa pãmânt dar, cum sinucigaºul este salvat în Thüringer (1932), Biroul de plasare (1933) ultima clipã, viaþa care revine în trupul .Mediterana (2 vol. 1934, 1935). zbãtându-se spasmodic aparþine altei per- În doar un deceniu opera sa este tradusã soane. Miracolul acestei substituiri nesper- în câteva zeci de þãri. Este copleºit de ate a fost înfãptuit, la scurt timp dupã eveni- onoruri ºi ameþit de vinul tare al succesului. ment, de Romain Rolland. Miºcat de sufe- I se deschid uºile tuturor saloanelor literare. rinþa românului, Rolland, descoperã în Câºtigã foarte bine de pe urma scrisului ºi lunga confesiune care-i era adresatã, frã- ar deveni bogat dacã nu ºi-ar împrãºtia mântãrile ºi clocotul epic al unui artist de banii în toate pãrþile. Îi risipeºte cu un soi de geniu. Vagabondului înºelat în speranþe îi ia frenezie, fiindcã prozatorul cunoaºte de la locul scriitorul plin de idealuri, pecetluit de cel dintâi, vagabondul, cã fericirea nu e datã protectorul ºi mentorul sãu cu titlul Un de bani, ci de sãnãtate fizicã, de prietenie ºi, Gorki balcanic3, care prefaþeazã întrarea tri- mai presus de toate, de libertate. umfalã, pe poarta principalã, a românului În 1927 pãrãseºte dezamãgit Franþa, în literatura europeanã. patria sa de adopþie literarã. Viziteazã Þara Viaþa lui Istrati porneºte de la zero ºi în Sovietelor anunþând în „L’Humanité” cu doi ani (re)numele sãu strãbate meteoric toatã forþa pãtimaºelor sale convingeri,

1 A fost, pe rând, bãiat de prãvãlie ºi alergãturã, ucenic în atelierele docurilor (mecanicã, lãcãtuºerie, cazangerie), salahor la Pescãriile statului, lucrãtor într-o fabricã de frânghii, apoi hamal în portul Giurgiu. A cãlãtorit clandestin pe vapoarele din mãrile Neagrã ºi Mediteranã. S-a împrietenit cu haimanale din Siria, Egipt, Turcia, Liban, Grecia, Italia. A fost portar de noapte la un hotel din staþiunea Lacul Sãrat, devenind dupã un timp secretar al sindicatului muncitorilor din portul Brãila ºi organizator de greve, pe urmã om-sandwich, valet, militant socialist internaþionalist, felcer, fermier, zugrav, actor ambulant, muncitor la terasamente. A lucrat într-o „neutrã” fabricã de armament elveþianã, pe care a pãrãsit-o spre a fi tractorist în cantonul Valois. A fost fotograf ambulant ºi, de câte ori a fost necesar, ziarist. „O sutã de meserii fãrã a prinde rãdãcini în vreuna”, scrie undeva Istrati. 2 Ecourile sãrbãtorii Noului An încã mai stãruiau la Nisa în aerul dimineþii de 3 ianuarie 1921, când, în faþa statuii prinþului Albert I, românul îºi taie beregata cu briciul. Pentru cine nu crede în destin, trebuie adaugat un amanunt uluitor: salvarea sinucigasului a venit din partea unui copil, mai exact o fetita, care iesise la plimbare cu bunicul ei. Ea vede corpul prabusit într-o balta de sânge si îi atrage atentia însoti- torului asupra dramei. Fetita era românca de origine, iar parintii ei, impresionati de cumplita încercare consumata sub privirile fiicei lor, aveau sa-i cumpere celui ce încercase sa-si puna capat zilelor un aparat fotografic sperând ca, folosindu-se de el, îsi va putea asigura traiul zilnic. 3 Într-unul din buzunarele hainei, salvatorii gasesc, pe lânga textul justificativ, o lunga si tulburatoare confesiune adresata scriitorului francez Romain Rolland. Nu scrisoarea din buzunarul sinucigasului, cum spune ...legenda, ci o alta, aflata în posesia ziaristului Fernand Desprès de la „L’Humanité” îsi atingea scopul. Dupa consumarea incidentului sinucigas, Desprès îi scrie lui Rolland câteva rânduri de însotire la epistola braileanului, rânduri ce contin si expresia Gorki al Balcanilor. Sintagma, apartinând jurnalistului, va face cariera datorita lui Romain Rolland, care o pune în circulatie, în prefata pe care o scrie la debut lui Istrati în „Europe” (15 august 1923), cu povestirea Chira Chiralina.* Text prezentat la editia a III-a Simpozionului Internaþional, Românitate ºi latinitate în Uniunea Europeanã, desfãºurat la Craiova, în perioada 9-11 mai 2009. 72 Posteritatea istratianã

capabil sã se entuziasmeze la nesfârºit de nimic, cu excepþia slujirii cu credinþã a artei, himere ºi utopii: „am vãzut sãrbãtoarea despre care spune: „în negura vieþii, arta celei de-a zecea aniversãri [a Revoluþiei din este singura noastrã luminã ºi poate unica Octombrie, adicã] ºi am plâns de bucurie. nãdejde de desãvârºire universalã (...) în Am plâns pur ºi simplu”. Descoperã însã stare sã poatã schimba, în curgerea veacu- foarte repede cã s-a înºelat ºi are curajul rilor, faþã urâtã a lumii. Dintre toate valorile sã-ºi recunoascã greºeala în Spovedanie pen- sentimentale ºi spirituale, care stau la baza tru învinºi (1929). Cartea este printre pri- vieþii superioare, arta este cea care cuprinde mele rechizitorii fãcute totalitarismului sta- mai multã dragoste, mai multã puritate ºi linist ºi comunist de un scriitor cu enormã sinceritate, ea este singura care nu ne în- prizã la public. Trebuie precizat cã ºi alþi im- ºealã niciodatã”.7 Sunt cuvinte cu valoare portanþi scriitori europeni, cu aceeaºi con- testimoniarã adresate de scriitor celor siderabilã prizã la public, vãd adevãrul ºi... dispuºi sã-l mai asculte. Dupã o lungã tac. Sovietele înþeleg, aproape imediat, cã în suferinþã inima lui Panait Istrati se opreºte privinþa lui Panait Istrati, nu e vorba de o sã mai batã la 16 aprilie 1935. simplã rãtãcire de moment (cum se petre- Dar calvarul nu se încheie încã. Începe o cuse cu unii scriitori) ºi rãspândesc o ade- la fel de zbuciumatã posteritate a operei, vãratã ploaie de calomnii. Punctul culmi- condamnatã, ºi ea, sã reia, în câteva rânduri, nant îl reprezintã, metaforic vorbind, înfige- drumul de la capãt. Toate regimurile poli- rea ºi rãsucirea cuþitului pe la spate, opera- tice care acced la putere se simt datoare sã þiune cu care se îndeletnicesc Henri Bar- tragã o rãfuialã cu scriitorul. Guvernarea le- busse, Mihail Maiakovski4, Ilyia Ehrenburg, gionarã dã jos placa inscripþionatã comemo- Béla Illés, Leonid Leonov5 ºi mulþi alþii6. rativ de pe faþada imobilului din strada Dupã ce, cu prilejul unui prim articol, îl nu- Paleologu nr. 3, unde locuise în ultimii ani mise „scriitor al proletariatului”, Barbusse îl de viaþã. Legionarii îi interzic cãrþile ºi le ard descrie pe Istrati nu drept simplu trãdãtor, în piaþa publicã, alãturi de cele ale lui Mihail ci, mai mult, ca pe un „haiduc al sigu- Sadoveanu. La sfârºitul rebeliunii legionare ranþei”. În schimb, presa din România îl cat- placa este repusã la locul ei, dar aceeaºi alogheazã „agent al Moscovei”. placã de marmurã este sfãrâmatã (pentru Din nou pãrãsit de prieteni, suspectat de mai multã siguranþã) sub regimul comunist, cei din jur ºi marginalizat, încât n-ar trebui o alta fiind repusã dupã 1989. sã ne mire de ce viaþa sa a fost atât de scurtã, Trec câteva decenii de tãcere. Opera lui Istrati mãrturiseºte cu puþin înainte de a Istrati este redatã circuitului public în muri: „lipsit de orice credinþã, sufletul meu România, dar cenzurându-se tot ceea ce ar fi bâjbâie într-un întuneric de nepãtruns”. putut stârni furia fratelui mai mare de la Scriitorul nu mai crede ºi nu mai aderã la Rãsãrit. În Europa, rãzboiul rece, dus pe un

4 Maiakovski publica în revista satirica moscovita „Ciudak” (nr. 3, ian. 1929), poezia Se spune ca, din care citam: „Barbusse e ofensat. Cica, de dragul criticii // Ne ciondãnim degeaba? // Eu, spune el, nu sunt un Panait Istrati francez // Sunt un Lev Tolstoi spaniol.// Se spune cã în criticã s-au epuizat numele - // Nu mai ai cu cine face comparaþii! // Aºadar Istrati Panait, acest Gorki al balcanilor, // Se va numi de-acum Dostoievski al Irlandei //…”(apud Serghei Feodosiev, Panait Istrati ºi Vladimir Maiakovski, în Panait Istrati- omul care nu aderã la nimic (documente din Rusia sovieticã), Editura Istros- Muzeul Brãilei, Casa memorialã „Panait Istrati”, Brãila, 1996, vol. I, pp.97-101. 5 Într-o scrisoare din 1993, rãspunzând unei întrebãri adresate lui de cãtre Serghei Feodosiev, Leonid Leonov, la 94 de ani, afirmã: „...Dupã cum vedeþi, eu ºi Istrati suntem scriitori din ºcoli diferite. În ceea ce priveºte semnãturile puse sub articolul din „Literaturnaia Gazeta”, 1929, de care vorbiþi, înºiruirea însãºi a unor scriitori atât de diferiþi provoacã o îndreptãþitã îndoialã asupra acordului lor în problema respectivã (op. cit, vol. II, pp. 296). 6 Semnatarii protestului din „Literaturnaia Gazeta” (nr. 20, nov., 1929, p.1) sunt:Vsevolod Ivanov, N. Ognev, Leonid Leonov, V. Lidin, Iurii Oleºa, V. Maiakovski, Valentin Kataev, I. Selvinski, Aleksandr Iakovlev, Abraham Efros, Vera Inber, Pantelimon Romanov, P. S. Kogan, Serghei Budanþev, K. Zelinski, E. Bagriþki, E. Zozulia. 7 Din conferinþa Artele ºi umanitatea de azi, 3-17 febr. 1933, turneu organizat de Deutscher Kulturbund. 73 Lucian Chiºu

larg front, îl are mereu în vedere ºi pe Istrati. stanþa articolului nostru din perspectiva Iar opera lui constituie, în toþi aceºti ani, un anunþatã, aceea a destinului sãu literar. În fel de barometru al relaþiilor, când mai des- opinia noastrã, nu aventura este definitorie tinse, când mai încordate, dintre cele douã pentru devenirea scriitoriceascã a lui Istrati, blocuri. ci relaþia sa cu lectura, cu cartea ºi, mergând Din 1989 se poate vorbi despre o a treia mai departe, cu biblioteca. Ideea este îm- posteritate istratianã, dãtãtoare, ºi ea, de pãrtãºitã ºi de alþi exegeþi istratieni, între false iluzii. În pofida faptului cã autorul care trebuie amintit Mircea Iorgulescu10, Spovedaniei pentru învinºi declara cu puþin deoarece a semnalat primul în ordine crono- timp înainte de a se stinge din viaþã: „Una logicã acest aspect. din caracteristicile comunismului este cã, Înaintarea pe direcþia acestei ipoteze are atunci când el nu sfârºeºte prin a dezgusta de luptat cu prejudecãþi înrãdãcinate adânc de moarte pe un intelectual cinstit, sfârºeºte în conºtiinþa cititorilor ºi chiar cercetãtorilor, prin a-l tâmpi de moarte”8, apar frecvent a istoricilor literari. Imaginea lui Istrati a cãrþi de analizã a ideologiei comuniste în fost ades asociatã celei a unui vagabond, care autorii studiilor se simt datori sã-i ce-i drept, de mare talent, dar vagabond. „tragã o scatoalcã” ºi lui Istrati, aºa, pentru Literatura sa este impregnatã de amãnunte cã au gãsit consemnãri asupra activitãþii lui, biografice ºi, sub multiple aspecte, de plon- rupte de finalitate. jãri adânci în straturile fãrã luminã ale Pentru noi, rãmân la fel de importante ºi oceanului social, acolo unde sãrãcia, viaþa ºi opera, întrupând un model exis- promiscuitatea, viciile, ca sã nu mai vorbim tenþial ºi artistic în care este lesne reperabil de nedreptãþi, au fost scoase la luminã în disidentul în stare purã, care îºi manifestã starea purã a emoþiei artistice. Din aceastã nemulþumirile faþã de un regim politic nu lume atât de marginalizatã, de-a dreptul in- pentru cã l-ar agrea pe altul, ci fiindcã este fernalã, care este lumea operei lui Istrati, nemulþumit în general, deoarece injustiþia „pescuitorul” aduce la suprafaþã nenumã- existã de când lumea, iar societatea nu este rate eºantioane de umanitate, aureolate de nici pe departe perfectã. cultul prieteniei ºi înmiresmate cu darurile S-ar putea spune, fãrã a greºi, cã scri- povestirii. În aceasta constã miracolul artis- itorul ºi opera continuã sã-ºi caute liniºtea. tic, dar prezenþa atâtor scene apãsãtoare, cât ºi sentimentul cã autorul le-a trãit efectiv, II: Aceastã sinteticã prezentare a vieþii ºi vin sã denatureze imaginea realã a celui operei lui Panait Istrati, din care au fost oco- considerat fie vagabond de geniu, fie pelerin al lite cu bunã ºtiinþã alte numeroase aspecte inimii. Împotriva acestei prejudecãþi, adu- litigioase9, ne permite sã pãtrundem în sub- cem câteva precizãri.

8 „Cruciada românismului”, nr. 16, 21 martie, 1935 (apud Panait Istrati, Cruciada mea sau a noastrã, Delta Press, Cluj, 1992, pp. 161). 9 Între punctele nevralgice ale operei lui Istrati, unul îl reprezintã discuþiile privitoare la apartenenþa acesteia la cultura ºi literatura românã. Subiect de litigiu, el este sporit de convingerea multora cã Istrati este povestitor român ºi scriitor de expresie francezã. Aºa cel puþin este prezentat în þara de adopþie literarã, iar ignorarea de cãtre francezi a componentei sale româneºti, ca scriitor, s-ar putea explica ºi prin sla- bele cunoºtinþe pe care le au aceºtia despre noi, românii. Într-adevãr, Panait Istrati a scris în ambele limbi. A debutat ca ziarist în presa socialistã din þara noastrã dar, ca mare scriitor, a fost descoperit de Romain Rolland care i-a oficiat botezul literar. Cea mai mare parte a operei ºi-a scris-o însã în limba francezã. Dupã tentativa nereuºitã, a unui traducãtor, de a transpune în limba românã Chira-Chiralina, Istrati a purces la operaþiunea de a-ºi rescrie povestirea Moº Anghel pentru cititorii din þara sa. În acelaºi an, 1925, scrie direct în româneºte admirabilul volum de pagini autobiografice Trecut ºi viitor. Între 1931 ºi 1935 îi apar, întocmite la fel, Þaþa Minca, Biroul de plasare, Chira Chiralina, Codin, iar postum volumele La stãpân, Pescuitorul de bureþi, Ciulinii Bãrãgãnului (primul capitol, celelalte traduse de Alexandru Talex). Numeroasele conflicte stârnite dupã 1929 ºi moartea pretimpurie nu iau lãsat rãgaz sã-ºi ducã la bun sfârºit rescrierea cãrþilor „franþuzeºti” în limba românã. Din acest motiv, desãvârºirea a rãmas pe seama unor editori, exegeþi ºi traducãtori. 10 Spre alt Istrati, Editura Minerva, 1986, Celãlat Istrati, Editura Polirom, Iaºi, 2004. 74 Posteritatea istratianã

1. Este de ajuns sã privim fotografiile11 Istrati în preajma cãrþilor nu este deloc sim- avându-l în obiectivul aparatului pe Istrati. plu, argumentele pro fiind puþine compara- Nici urmã de vagabond, ci mereu un ins ele- tiv cu cele împotrivã, acestea din urmã bine gant, foarte îngrijit îmbrãcat, cu veºminte fixate în prejudecata aproape generalizatã, atent alese, pânã la pedanterie. totuºi un lucru e cert: formaþia intelectualã a 2. Cine va consulta cu interes sporit lui Panait Istrati este aceea a unui autodidact foarte bogata iconografie istratianã, va con- care a suplinit singur absenþa anilor de stu- stata cã imaginile reprezentative avându-l diu, trecându-ºi ipotetic liceul ºi facultatea – în prim-plan, conþin invariabil tovãrãºia cum s-a mai spus – la aspra ºcoalã a vieþii. cãrþilor, în postura de prieteni devotaþi. Ar Este ºtiut cã a absolvit cu greu, în ºase trebui evocatã, pentru început, fotografia ani, patru clase primare. În realitate – ºi este fãcutã la Paris, în Rue du Coliseé nr. 24, meritul lui Mircea Iorgulescu de a fi obser- unde alãturi de propriile-i cãrþi, se disting vat cel dintâi – înainte de toate, Istrati a fost tomuri din opera lui Mihail Sadoveanu. un fiu al cãrþii. În capitolul atât de sugestiv Apoi, fotografiile fãcute în Brãila, precum ºi intitulat Fiul cãrþii, Mircea Iorgulescu este cele ale interiorului camerelor din strada primul dintre exegeþii care sesizeazã aceastã Paleologu 3, ultimul domiciliu bucureºtean, uriaºã foame de lecturã, trãgând toate con- redau acelaºi ambient. Obiectivul aparatu- cluziile juste ºi necesare pentru alcãtuirea lui fotografic îl surprinde mereu în preajma profilului intelectual al viitorului prozator. cãldurii emanate de rafturi vârfuite cu cãrþi. Monograful aºazã destinul lui Istrati sub Ele nu sunt un simplu decor ºi permit semnul cãrþii. În acest sens, el evocã perioa- cercetãtorului sã reconstituie îndeajuns de da petrecutã în cârciuma lui Kir Nicola, fidel atmosfera din imediata vecinãtate a unde bãiatul de alergãturã primeºte de la mesei de lucru. bãtrânul sãu prieten, cãpitanul de vapor 3. Pregãtirea intelectualã a viitorului scri- Mavromati, un dar magic: Dicþionarul uni- itor reprezintã o altã prejudecatã. Alãturi de versal al limbei române, de Lazãr ªãineanu. argumentele iconografice, care ni-l dezvã- Curios cadou pentru copilul de nici dois- luie ca un împãtimit al lecturii, stau memo- prezece ani, deprins a alerga de colo pânã rabilele sale pagini dedicate cãrþii, pagini colo prin cârciuma de la malul Dunãrii, ori asupra cãrora s-a oprit cu imens profit de câte ori câte vreun muºteriu strigã: Mircea Iorgulescu în monografia sa intitu- „Bãiete, unu cu aburu’ pã el!”. În scurtul latã Spre alt Istrati, reeditatã de curând rãgaz al pauzei de prânz, când ceilalþi servi- Având în vedere cã scriitorul este cunoscut tori aþipeau cu capul pe masã, copilul Istrati mai ales ca vagabond al lumii, afirmaþia tre- citea cu nesaþ gazetele lãsate de clienþi. buie susþinutã cu argumente suplimentare. Multe dintre cuvintele scrise în ziare îi erau Istrati a cãlãtorit prea mult ca sã poatã prin- necunoscute, iar bãtrânul Mavromati, uimit de rãdãcini, spun cei mai mulþi, iar cãlãtoru- de acest foc mistuitor, îi face cadou dicþio- lui îi ºade bine cu drumul. Oricât ar suna de narul. Dupã închiderea locantei ºi plecarea neverosimil, Istrati-vagabondul a fost unul ultimilor clienþi, setea de lecturã a viitorului din cei mai împãtimiþi cititori, pentru el lec- adolescent se prelungeºte pânã spre tura12 devenind o formã de reverie ºi liber- dimineaþã la adãpostul unei umbrele sub tate, cel puþin a imaginaþiei. Dacã a-l þine pe care sfârâie mucuri de lumânãri13.

11 Existã sute de fotografii cu Panait Istrati, deoarece, imediat dupã tentativa sinucigaºã, viitorul scriitor a fost o vreme fotograf la Nisa, pe Promenade des Anglais, profesie ºi pasiune pe care n-a mai pãrãsit- o niciodatã. 12 Chiar ºi Registrul matricol al ºcolarului repetent evidenþiazã acest lucru: la disciplina Citire avusese constant nota maximã. 13 Locanta lui Kir Leonida a rezistat peste vremi. Aproape în ruinã, ea strãjuieºte ºi azi, în buza fostului cartier grecesc din Brãila, cunoscut pentru petrecerile cu lãutari ºi casele de plãceri. Hruba de sub câr- ciumã, care se întindea mult dincolo de perimetrul clãdirii, a fost însã astupatã. Mai „trãiesc” din vremea copilãriei scriitorului, butaºii viþei de vie din care patronul fãcuse umbrar meselor din curte. ªi au mai existat o vreme pereþii podului în care copilul scrisese cu cãrbunii aduºi din vatra bucãtãriei cuvintele pe care nu le înþelegea. 75 Lucian Chiºu

Nu mult timp dupã consumarea etapei biblioteca lui Panait Istrati a fost risipitã în de bãiat de alergãturã, Istrati face cunoºtin- cele patru vânturi. Dupã ce a devenit un þã cu viitorul sãu prieten Mihail Mihailovici autor de succes, scriitorul s-a bucurat de o Kazanski. Întâlnirea se consumã tot sub celebritate aproape ieºitã din comun, mani- semnul cãrþii, fiind evocatã cu lux de amã- festatã editorial prin apariþii concomitente nunte de Mircea Iorgulescu. Tot criticul în mai multe limbi. aratã cã la Alexandria (în Egipt) vagabon- Tradus în numeroase þãri ºi rãsplãtit de dul cumpãrã de la un pârlit ca ºi el, cu prietenia unor mari scriitori ai vremii, Istrati ultimii bani, romanul Învierea, al lui Tolstoi. începe sã primeascã pe adresa prietenului În 1907, la Damasc, încã hoinar, face o ade- sãu Ionescu, din Rue du Coliseé 24 cãrþile vãratã crizã de isterie pentru cã nimeni din- acestora. Ele au rãmas în camerele imobilu- tre cei din jur, de la trãitorii de rând ºi pânã lui ºi dupã încetarea din viaþã a vechiului la înþelepþii locului, nu ºtie cine este autorul 14 sãu prieten. Altele, au rãmas definitiv în lui Hamlet . La Napoli, cãlãtorul clandestin locuinþa din Rue Massena 2, din Nisa. O este prins ºi debarcat din vaporul pentru valizã conþinându-le pe cele mai preþioase Marsilia. Vameºii gãsesc în valiza sa Viaþa dintre cãrþile primite, a încredinþat-o altor lui Socrate ºi Poeziile lui Eminescu. Din 1916 15 prieteni, înainte de a pleca, în 1927, în Rusia se aflã în Elveþia . sovietelor. Zãvorât într-o cãmãruþã, Istrati se famil- Un numãr foarte mare dintre cãrþile bi- iarizeazã cu limba francezã citind cu aju- bliotecii sale se aflau la Brãila, în posesia lui torul dicþionarului pe Fénélon, Rousseau, Nicu Constantinescu, amic de tinereþe. Voltaire, Pascal, Montaigne. Iatã numai Acesta organizase încã din timpul vieþii lui câteva din argumentele care îl îndreptãþesc pe Mircea Iorgulescu sã afirme: „Beþia lec- Panait Istrati o camerã cu semnificaþii turii este, pentru a-l înþelege cu adevãrat, infinit memoriale, în care un loc de seamã ocupau mai importantã decât beþia veºnicelor plecãri, tot cãrþile. În sfârºit, ultima bibliotecã ºi-a avut aºa cum statornicul ataºament faþã de cãrþi este sediul pe strada Paleologu, în cele patru infinit mai important decât statornicul ata- cãmãruþe, mici cât niºte cutii de chibrituri, ºament faþã de vagabondaj. În hoinarul Istrati dar înþesate de cãrþi. Acestea au fost pãs- trebuie sã vedem în primul rând pe cititorul trate ca niºte preþioase relicve, de ultima lui Istrati, unul având o sutã de ocupaþii pasagere, soþie, Margareta Istrati, dupã care au fost celãlalt o unicã, stabilã, pasionantã îndeletni- transferate Casei memoriale din oraºul cire.”16 natal, Brãila. Cu o existenþã palpabilã, aces- Existã, aºadar, întemeiate argumente sã-l tea sunt singurele care au rãmas, în incinta considerãm un mare iubitor al cãrþii, pasi- casei-muzeu putând fi privite sau cercetate une pe care ºi-a împlinit-o mai ales în ultima pe îndelete17. parte a vieþii, atunci când posibilitãþile 5. O micã parte din aceastã bibliotecã se materiale i-au permis sã cumpere cãrþi dupã constituie într-o secþiune de bibliofilie ºi voia inimii. carte rarã. Numeroase dintre volumele pãs- 4. Un argument în plus, în favoarea trate sunt tipãrite în þãri unde bibliofilia ipotezei noastre, îl aduc tomurile existente devenise o modã. Volumele conþin ilustraþii în biblioteca sa. Trebuie spus, mai întâi, cã originale, fiind realizate pe tipuri speciale

14 Întâmplarea este relatatã în Apus de soare , care face parte din tomul al doilea al volumului În lumea Mediteranei.(1935). 15 Tot acolo erau Tudor Arghezi ºi Tristan Tzara, Arghezi meºteºugind capace de ceas, Istrati pe tractor în cantonul Valois. Prin cabaretul în care Tzara avea sã-ºi lanseze revoluþionarul manifest, îºi încurcase paºii Vladimir Ilici Ulianov, mai bine cunoscut sub numele de Lenin. Fiecare cu revoluþia lui. 16 Spre alt Istrati, 1986, ediþia citatã, p. 75. 17 Aici se gasesc carti cu dedicatii de la prietenii sai, scriitori straini si români : Romain Rolland, Jean- Richard Bloch, Fr. Lefévre, J. Jéhouda, A. M. de Yong, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, G. Bacovia, Aron si George Cotrus. 76 Posteritatea istratianã

de hârtie ºi în tiraje limitate18. Din biblioteca III. Partea finalã excursului este destina- lui Panait Istrati s-au pãstrat exemplarele tã unor scurte referinþe, din pãcate incom- numerotate cu 1 din tirajele bibliofile (limi- plete, la posteritatea operei istratiene. Rã- tate) ale cãrþilor Chira Chiralina ºi Moº mâne autorul în conºtiinþa generaþiilor Anghel scoase de editura parizianã Rieder urmãtoare? Îºi pãstreazã mesajul sãu artistic pe hârtie olandezã Van Gelder. Margareta neºtirbitã valoarea? Ce semnificaþii se pierd Istrati mi-a mãrturisit cã, de la apariþia lor, ori sunt adãugate caracterului profund au- în 1924, scriitorul nu s-a despãrþit niciodatã tobiografic al operei? Acestea, dar ºi altele, de aceste douã cãrþi. Erau exemplarele cele ar putea oferi un rãspuns edificator. Însã, pe mai dragi autorului, purtate cu sfinþenie în 19 de o parte, informaþiile extrem de dispersate valiza sa peste tot în lume . ºi extinse sporadic pe mai bine de jumãtate 6. În sfârºit, din bibliotecã nu lipseau de secol, pe de alta autenticele mutaþii, dicþionarele ºi antologiile, dintre care atrag inclusiv de mentalitate, produse în urma atenþia în mod special: celebrul Littré, revoluþiei mediatice (prin noile tehnologii Dicþionarul universal al limbii franceze în trei volume, un foarte voluminos Dicþionar pen- ale comunicãrii) fac de-a dreptul imposibilã tru autodidacþi, în douã volume ºi Antologia o cercetare exhaustivã. Cu toate acestea, scriitorilor meseriaºi, adicã alþii decât cei care chiar ºi o „survolare” a subiectului tematic au început prin a fi direct scriitori. În antolo- ºi-ar putea arãta beneficiile. gie se aflã ºi câteva pagini din opera lui. Dupã dispariþia fizicã a scriitorului, Se poate spune aºadar despre Panait opera a continuat sã fie deosebit de activã. Istrati cã, în pofida aventuroasei sale exis- Limitându-ne doar la prezenþa sa în ultimii tenþe a fost un mare iubitor al lecturii, un ºaizeci de ani, Alexandru Talex20 oferã în adevãrat fiu al cãrþii. volumul PanaIt Istrati, Cum am devenit scri-

18 Din aceeaºi categorie, a cãrþilor cu caracter rar ºi bibliofil, din biblioteca scriitorului s-au mai pãstrat: Presentation des Haïdoucs, apãrutã la Rieder (exemplarul H din seria de 15 notatã de la A la Q, pe hârtie Van Gelder ºi nepuse în comerþ; un tom hours commerce din povestirea Kir Nicolas, apãrutã la editura Sablier cu ilustraþiile lui Picart Ledoux (tiraj general 758 ex.); Domniþa de Snagov, Codin, Chira Chiralina în limba bulgarã (ex. nr. 1 din tirajul de 4, al traducãtorului, prieten din copilãrie cu Istrati); Issac, Joseph Heissler, 1927, Strasbourg ex. nr. 7 hours commerce cu desenele lui Dignimont, câteva colorate de pictorul Paul Iské.Tot din rândul lor, mai sunt Les Chardons du Baragan (ex. 1) Grasset, 1928, pe hârtie Annam de Rives; Mes departs, trasã la Gallimard, 1928, într-un tiraj de numai 905 exemplare, Vers l’autre flamme (Rieder, 1929, ex. nr. 24 din tirajul limitat de 25, pe hârtie tip Madagascar, Pescuitorul de bureþi, 1930, în olandezã, (tiraj de 715 ex.) ºi Tsatsa Minca, volum scos de editorul Mornay în 735 de exemplare. Acesta din urmã are o poveste (literarã) mai interesantã. Ilustratorul ediþiei a fost pictorul ºi fotograful elveþian H. de Boissonas. Boissonas care, în treacãt fie spus, era vãr primar cu Billili (Marie-Louise Bad-Bouvy) a venit la Brãila ca sã se documenteze pentru carte. Acuarelele din volum, considerate „ºarmante, dar fãrã originalitate” (vezi “L’Arc”, nr. 86/87, 1984, p. 182) sunt, în realitate, atât de fidele încât pânã ºi astãzi vizitatorul casei-muzeu poate verifica detaliatele similitudini între leii antropomorfizaþi ai Casei Thuringer, din imediata vecinãtate, ºi ilustraþia din carte. Cu prilejul centenarului naºterii scriitorului, membrii Asociaþiei farmaciºtilor francezi bibliofili au comandat gravorului timiºorean V. Pintea ilus- traþii pentru volumul bibliofil Ciulinii Bãrãganului. De altfel, soþia scriitorului a obþinut ºi alte exemplare bibliofile editate la mult timp de la moartea lui Istrati ºi adãugate fondului de cãrþi: Chira-Chiralina ºi Moº Anghel, tipãrite în Franþa (1958) de Librarii Asociaþi, Ciulinii Bãrãganului, tipãrit pe hârtie bouffant de luxe în Elveþia, la editura Famot, cu ilustraþii de Jean Kerléroux. 19 Din pãcate, exemplarul de tiraj obiºnuit din Chira Chiralina, cumpãrat de Istrati la apariþia ei în librãrii, s-a pierdut. Pe pagina de gardã, Istrati scrisese urmãtoarele cuvinte, cu rol testamentar: „Acest exemplar, apãrut astãzi în vitrine, a fost cumpãrat de noi doi, dând fiecare 3 franci ºi 50 centime ºi lãsând 25 de centime ca bacºiº vânzãtorului, ca sã fie ºi el fericit, în felul lui, cum ºi noi suntem bucuroºi, în felul nostru. Panait Istrati, Paris, 30 mai 1924, într-un bistro din Piaþa Saint-Germain de Prés ºi lângã statuia lui Diderot care, de pe soclul sãu, povesteºte domnilor prelaþi o istorie dezagreabilã”. Lângã titlu, Istrati adãugase: „exemplar nevandabil”. Singura mãrturie a existenþei auto-dedicaþiei de pe volum o reprez- intã oferta de vânzare a acelei cãrþi (însoþitã de textul facsimilat) în cadrul unei case de licitaþii pariziene. 20 Al. Talex, Panait Istrati, Cum am devenit scriitor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981 , continuat de al doilea volum la Editura Florile Dalbe, Bucureºti, 1994. informaþiile conþinute nu depãºesc deceniul nouã al secolului trecut, fiind de presupus cã, dacã ar fi „adus la zi”, tabloul ar fi cu mult mai dens. 77 Lucian Chiºu

itor, o impresionantã bibliografie de câteva Sovieticã, devenitã Rusia, þarã unde per- mii de titluri. Concentrând cele ºaptezeci de cepþia asupra operei, dar mai ales a vieþii pagini bibliografice româneºti ºi strãine, scriitorului, este una dintre cele mai spec- reiese cã fragmente sau opera scriitorului au taculoase. În cultura rusã, destinul lui Istrati fost incluse în diverse antologii stârnind in- continuã sã fie capricios. Opera (ºi viaþa) sa teresul a numeroase edituri, de pe toate con- reflectã, pânã în 1989, mai degrabã poziþia tinentele. Dacã restrângem referinþele la sa inclementã în faþa politicii Sovietelor, clar descrisã în aceste tomuri. De la relevarea, la continentul european, Panait Istrati a fost 22 tipãrit masiv în Cehia, Slovacia, Danemarca, început, a biografiei sale „sãnãtoase” ºi cu Elveþia, Olanda, Grecia, Italia, Spania, Por- prezentarea pe larg a operei literare, în anii tugalia, Suedia, Ungaria, Germania, Marea urmãtor, „climatul” se schimbã drastic, au- Britanie. torii afirmând: „foarte curând se dovedeºte Anul centenarului naºterii lui Panait cã Istrati a fost unul dintre cei mai ticãloºi Istrati, 1984, reprezintã, cum era de aºteptat, renegaþi, interviurile lui ºi, apoi, cãrþile lui dovedindu-se niºte calomnii stupide, cinice un moment de culminaþie al preocupãrilor 23 ºi contrarevoluþionare” . Tratatele editate în faþã de om ºi operã. Scriitorul este revendi- acei ani consemneazã cã „întors în Apus, el cat cultural de trei þãri (România, Franþa, a lansat calomnii pline de rãutate la adresa Grecia) ºi sãrbãtorit cu fast în patru. Celor Þãrii Sovietelor ºi, ulterior, a dus o propa- înainte amintite li se adaugã Elveþia. Dacã gandã contrarevoluþionarã, convenabilã apartenenþa sa la culturile românã ºi fran- contrarevoluþiei internaþionale”24. Sau cã „în cezã este certificatã chiar de Panait Istrati, 21 colaborare cu troþkiºtii contrarevoluþionari, grecii iau în seamã sângele patern. Nu cre- a scris o serie de calomnii revoltãtoare la dem a fi greºit spus cã, dupã plecarea auto- adresa Uniunii Sovietice25. Peste timp, în rului în lumea umbrelor, opera istratianã a 1966, I. A. Kojevnikov, autorul articolului devenit punte de legãturã între trei culturi. despre Panait Istrati, din dicþionar,26 scrie Totodatã, ºi în alte locuri, i se aratã acelaºi printre altele: „Accepþia mic-burghezã pe viu interes. Reprezentativ este faptul cã în care a dat-o libertãþii nu i-a favorizat scri- þãri de pe continentul european, traducerile itorului român o bunã înþelegere a noilor din opera sa continuã sã fie prioritare. Aºa relaþii dintre om ºi societate care s-au se petrec lucrurile în Turcia, unde succesul instaurat în uniunea Sovieticã dupã lui Istrati, în posteritate, a fost dintre cele Revoluþia din Octombrie”. Fraza este relu- mai mari. În Cehia, a fost ºi rãmâne unul atã aproape identic ºi în Marea Enciclopedie dintre cei mai tradus dintre scriitorii Sovieticã, din 1972.27 români, pe filierã francezã. Nici în contemporaneitate, faptele nu Deoarece Istrati a fot un scriitor angajat sunt prea mult schimbate, mai ales cã în câmpul social-politic al epocii în care a apariþia cãrþii lui Viatlii ªentalinski28, despre vieþuit, semnificativ devine modul în care „arhivele literare ale K.G.B.-ului”, aduce în este prezentatã personalitatea sa în dicþio- discuþie relaþiile lui cu unii dintre scriitorii narele ºi enciclopediile din fosta Uniune ruºi. Legãturile lui G. Sandomirski ºi Boris

21 Datoritã filiaþiei biografice (obârºia greceascã a tatãlui scriitorului), în Grecia centenarul naºterii a fot celebrat cu onoruri maxime, iar autorul avea sã fie revendicat, ca fiu al Eladei, în localitatea Faraclata din insula Kefaolnia, locul de naºtere al lui Gheorghios Valsamis. Dupã model francez, acolo a luat înfi- inþã o Asociaþie Panait Istrati. 22 Malaia Sovetskaia Entiklopedia, Moscova, 1929. 23 Literaturnaia Enþiklopedia, Moscova, Izdatelisvtvo Kommunisticeskoi Akademii, 1930, pp. 643-647. 24 Malaia Sovetskaia Entiklopedia, t. 5, Moskova, Oghiz, R.S.F.S.R, 1936, p. 58. 25 Bolºaia Sovetskaia Enþiklopedia, R.S.F.S.R, 1937, p.103. 26 Kratkaia Literaturnia Enþiklopedia, t. 3, Moscova, Izdatelstvo Sovetskaia Enþiklopedia, 1966. 27 „A prezentat realitatea sovieticã într-un mod deformat, ceea ce a fãcut ca mulþi prieteni adevãraþi ai U.R.S.S. sã-l dezavueze pe autor.” (Bolºaia Sovetskaia Enþiklopedia, Izdatelstvo Sovetskaia Enþiklopedia, 1972, p. 583 28 Vitalii ªentalinski, La parole ressuscitée, Paris, Editura Robert Lafont, 1993. 78 Posteritatea istratianã

întâmplãtor ºi primul coordonator al unui Dicþionar [integral] de Scriitori Români. Acesta afirmã cã, totuºi, curentul potrivnic reabilitãrii scriitorului rãmãsese pe mai departe foarte puternic. Vechile raþiuni ºi contextualizarea politicã din Spovedanie pentru învinºi, þineau la distanþã orice iniþiative. Tot Mircea Zaciu31 explicã de ce, deºi inclus în micul dicþionar elaborat de colectivul Zaciu sub titlul 111 scriitori români (1978), Panait Istrati este scos în ultimul moment. Istrati, omul ºi opera, apar cum se cu- vine, în ample texte de sintezã analiticã, în Dicþionarul Scriitorilor Români32, fiind repus în absolut toate drepturile, însoþite cu o bogatã iconografie, cu tabelul vieþii ºi operei, cu referinþe critice ºi bibliografie, etc. în Dicþionarul General al Literaturii Române, (DGLR)33, editat în 2005. În încheiere, câteva adnotãri despre posteritatea istratianã din Franþa, patria de adopþie literarã a scriitorului, unde Asociaþia „Les amis de Panaït Istrati” duce de câteva bune decenii o intensã activitate de pioasã Pilneak cu scriitorul disident le-au fost 29 cultivare a memoriei marelui scriitor. Exem- fatale acestora . plul lor este complementar contribuþiei edi- În ceea ce priveºte România, influenþa toriale din aceiaºi þarã al cãrei aport cu la politicã exercitatã autoritar de U.R.S.S în realizarea imaginii de ansamblu a operei þãrile blocului comunist are consecinþe scriitorului este unul esenþial, mai ales directe pentru destinul operei. Istrati va fi datoritã prestigiului extraordinar de care se reabilitat în propria þarã dupã o lungã tãcere. A fost necesar un moment propice bucurã cultura francezã în lume. Ca ºi în care coincide cu anul în care Hruºciov preia România, în Franþa interesul pentru viaþa ºi comanda politicã ºi condamnã oficial cultul opera lui Panit Istrati se manifestã în modul personalitãþii lui Stalin. Pe fondul unei ten- cel mai nuanþat. Dintre numeroasele dicþio- dinþe de emancipare naþionalã (de sub tu- nare ºi enciclopedii apãrute în ultimii ani, ºi tela politicii sovietice), apariþia editorialã a pe care le-am putu consulta, foiletãm: Dic- scrierilor istratiene este prefaþatã de un þionarul Lafont-Bompiani, dedicat operelor li- scurt articol publicat de Geo Bogza30. Apoi, terare, conþine, prezentate în amânunt, ro- începând cu Ciulinii Bãrãganului (1957) o manele Chira Chiralina ºi Ciulinii Bãrãga- parte a operei este reeditatã. Prefaþatorul nului. Le Grand Larousse Universel, (1989) volumului era istoricul literar Mircea Zaciu, aminteºte, pe lângã opera literarã, „violen-

29 Emil Iordache, Panait Istrati ºi mâna lungã a K.G.B.-ului, în „Români literarã”, nr. 17, 2001, p. 21. 30 Geo Bogza, Mai mult decât fugara clipã, în „Contemporanul”, 12 oct., 1956. 31 Entretien avec Mircea Zaciu, în „Cahiers Panaït Istrati”, no. 13, Cercle Panaït Istrati, Valence, 1996, pp. 379-383. 32 Dicþionarul Scriitorilor Români, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1996, tom. 2, pp. 215- 218. 33 Dictionarul General al Literaturii Române (DGLR), vol. III (E/K), Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005, pp.689-697. În tot acest interval (1989-2009) în cultura româna apar zeci de dictionare literare. În fiecare dintre aceste tomuri autorul si opera sunt prezentate cu lux de amânunte, nu însã ºi cu totala obiectivitate. 79 Lucian Chiºu

tul rechizitoriu împotriva societãþii sovie- ***, Le Grand Robert des noms propres (dictionnaire tice” Prezenþa scriitorului ºi în alte serii universel alphabétique et analogique des noms Larousse este semnalatã de Romulus Rusan, propres), tom III (H-Medj), Paris, 1991. într-un text de prezentare a unui nou ºi spe- ***, Le nouveau dictionnaire des oevres, de tous les cial Dictionnaire du communisme: „Dintre ei temps et de tous payses, Lafont-Bompiani, care au rãmas cu aceastã orbire o viaþã 1994. întreagã sunt numiþi Jean Paul Sartre, ***, Encyclopédia Verbo (Luso-brasiliera de Cultura) Simone de Beauvoir, Neruda, Siqeriros, Edição Século XXI, Editorial Verbo, Lisaboa/ Hikmet. Dar sunt numiþi de asemenea cei São Paulo, 2000. care s-au dezmeticit (Panait Istrati, André ***, Encyclopédie de la littérature, La Pochothéque, Gide)34. Texte brevilocvente despre viaþa, Garzanti, 1999. dar ºi opera scriitorului, apar în Encyclo- ***, Encyclopédie de la littérature, Librairie paedia Universalis (2002) ºi Le Petit Robert Générale Française, 2003. 35 ***, Enciclopedia Uniunii Europene, editia a II-a, (2007). Editura Meronia, Bucuresti, 2003. * Brezu-Stoian, Constandina, Panait Istrati: radi- Aºadar, se poate trage concluzia cã, des- ografia unui manuscris, Editura Muzeul pãrþitã de fiinþa care a creat-o, opera istra- Literaturii Române, Bucuresti, 2007. tianã îºi continuã destinul. Mesajele ei, al Dadoun Roger, Panait Ïstrati, în “L’Arc”, Aix en vieþii încorporate biografic în operã ºi a artei Provence, 1983. ca „singura noastrã luminã ºi poate unica Jutrin-Klener, Monique, Panait Ïstrati, un chardon nãdejde de desãvârºire universalã (...) în déraciné:écrivain française, conteur roumain, stare sã poatã schimba, în curgerea veacu- Éditeur F. Maspero, Paris, 1970. rilor, faþã urâtã a lumii”, ne îndeamnã sã Iorgulescu, Mircea, Spre alt Istrati, Editura reflectãm la umanitate ºi la exemplele isto- Cartea Româneasca, Bucuresti, 1986. riei. O istorie plinã de exemple, dar din ce în Iorgulescu, Mircea, Celalalt Istrati, ce mai grãbitã. EdituraPolirom, Iasi, 2004. Iorgulescu, Mircea, Panait Istrati, Oxus Édition, ***, Brockhaus Encylopädie, F. A. Brockhaus, Paris, 2004. Mannhein, Zehnter Band (HERR-IS), 2006. Istrati, Panait, Cum am devenit scriitor, 2. vol. ***, Cahiers Panaït Istrati, no. 10, Cercle Panaït Editura Florile Dalbe, Bucuresti, 1998. Istrati, Valence, 1993. Istrati, Panait, Cruciada mea sau a noastra, cuvânt ***, Cahiers Panaït Istrati, no. 11, Cercle Panaït înainte de Jean Hormier, ediþie îngrijitã de Istrati, Valence, 1994. Ciprian Moga, Delta Press, Cluj [–Napoca] ***, Cahiers Panaït Istrati, no. 12, Cercle Panaït 1992. Istrati, Valence, 1995. Istrati, Panait, Omul care nu aderã la nimic (docu- ***, Cahiers Panaït Istrati, no. 13, Cercle Panaït mente din Rusia sovieticã), ediþie alcãtuitã, note Istrati, Valence, 1996. ºi comentarii de Zamfir Bãlan; selecþia tex- ***, Dictionarul general al literaturii române telor din presa sovieticã: Serghei Feodosiev; (DGLR), vol. III (E/K), Editura Univers Traducere din limba rusã: Livia Cotorcea, 2. Enciclopedic, Bucuresti, 2005. vol., Editura Istros – Muzeul Brãilei, Casa ***, Dictionar enciclopedic, vol. III (H-K), Editura memorialã „Panait Istrati”, Brãila, 1996. Enciclopedica, Bucuresti, 1999 Oprea, Al., Panait Istrati, Editura pentru liter- ***, Dictionar enciclopedic ilustrat (DEI), Editura aturã, Bucureºti, 1964. Cartier, Chisnau, 1999 s.u. Oprea, Al., Panait Istrati: dosar al vieþii ºi al operei, ***, Dictionnaire des grandes oevres, de la littérature Editura Minerva, Bucureºti, 1976. française, Édition Les Usuels, Paris, 1992. Raydon, Édouard, Panait Istrati, vagabond de ***, La Piccola Treccani(dizionario enciclopedico), genie, Les Éditions Municipale, Paris, 1968. Instituto della Enciclopedia Italiana, Roma, Ungheanu, Mihai, Panait Istrati ºi Kominternul, 1995. Editura Porto-Franco, Galaþi, 1994.

34 Dictionnaire du communisme, Larousse à, présent, (sous dirrection Stéphane Courtois), 2007. 35 Le Petit Robert des noms propres, Paris, 2007. 80 Negru pe alb N. GEORGESCU Ioana Bot ºi pathema eminescianã

Abstract The author speaks about the argumentation scarcity that Ioana Bot has in her article from the col- lective book "Mihai Eminescu, poet national roman. Istoria si anatomia unui mit cultural" (2001). N. Georgescu identifies the errors made by Ioana Both and considers her study an untrustworthy reference. Keywords: M. Eminescu, Ioana Bot, myth, argumentation errors

Atingându-mã în trecere de numele trã, care a ratat definitiv, pare-se, momentul D-nei Ioana Bot în legãturã cu reacþia enciclopedist al secolelor al XIX-lea-al XX- dumisale la facsimilarea manuscriselor emi- lea, sunt foarte stimaþi, respectaþi, chiar nesciene, îmi revãd, din scrupule de ateliar, temuþi pentru aerul de erudiþi pe care ºi-l fiºele pe care mi le-a prilejuit – ºi revin cultivã cu mare grijã. asupra clasificãrii în care am încadrat-o De ce-am inclus-o pe Ioana Bot în catego- (desigur, provizoriu). „Puþiniºtii” sunt, pen- ria „Puþiniºtilor”? Iatã de ce: din anul 2001, tru mine, cei care exceleazã cu câte puþin de când a scos cartea aceea fulgurantã: din toate; le-am dat numele de la cãrþile Mihai Eminescu, poet naþional român, Istoria ºi unor specialiºti care se ilustreazã, de regulã, anatomia unui mit cultural (Ed. Dacia) o tot în alte domenii decât acela al specialitãþi lor, aºtept sã revinã cu precizãri, cu sinteze cât dar câºtigã un argument al autoritãþii „la ei de cât cuprinzãtoare, cu îndreptãri cel puþin acasã”. Puþine, subþiri, aducând în domeni- – ºi vãzând cã marea creaþia a dânsei a ul limbii, de pildã, informaþii de peste tot devenit, apoi, pipeta cu otravã din revista („Puþinã aritmeticã” etc.), cenzurând acerb, „Dilemateca” i-am fãcut aceastã imagine de citând enorm din autori cât mai îndepãrtaþi aºteptare. Sã ne înþelegem: eu îi accept ºi ºi necunoscuþi, bazându-se pe conceptele chiar îi respect pe aºa-ziºii detractori ai lui altora, pe schemele ºi teoriile altora pe care Eminescu pentru un singur lucru, cã nu-l le adapteazã la realitãþi despre care scriu, citeazã pe Eminescu. Atâta timp cât stau câºtigând notorietate ºi exercitându-ºi-o departe de opera lui, pot zice orice pe de energic etc. (voi mai reveni asupra defi- lãturi, discutã imagini ºi se sting în zona niþiei; Sextil Puºcariu are sinteze monumen- epifenomenelor. Pe de altã parte, atunci tale despre „Limba românã”, D. Caracostea când îþi iei acest rol de demolator îþi revine a scris „Expresivitatea limbii române”, o o responsabilitate deosebitã, aceea de a carte de referinþã, Al. Rosetti are „Istoria pune ceva în loc. ªi comuniºtii au dãrâmat limbii române”, Iorgu Iordan însuºi are palate – dar au pus în loc blocuri de locuit. tratate despre limba românã exemplare – Evident cã plâng pentru Muzeul Simu, mai dar, contemporanul lor, specialistul, cen- ales când vãd acoperiºul în zig-zag al zureazã cu recenzii, note, emisiuni de radio, Magazinului Eva care i-a luat locul, pentru referate editoriale etc...). Puþiniºtii sunt casa lui Titu Maiorescu din aceeaºi zonã, neapãrat enciclopediºti – ºi în cultura noas- pentru palatul lui Lascãr Catargiu tot de pe 81 N. Georgescu

acolo – dar, repet, existã ceva în loc. De numeroase glume, pentru cã toatã lumea aceea tot aºtept ca un T.O. Bobe sã-ºi con- înþelegea substituirea cuvântului incriminat struiascã opera, de pildã – ºi n-o vãd. Acea ca pe o mãrturisire involuntarã a stãrii de- responsabilitate se rãsfrânge ºi asupra zastruoase a economiei socialiste româneºti. Ioanei Bot întrucâtva – ºi iarãºi o aºtept sã Redusã la tãcere, „scoasã” dintre semele iasã din zona cãrþilor tip „lamã de ras” ºi sã eminesciene ale identitãþii naþionale, sãrãcia vinã cu studii serioase care sã ne response vedea de fapt pusã sub accent, într-o uti- sabilizeze ºi pe noi. Cu picãtura de otravã lizare a mitului contrarã voinþei oficiale” pusã din pipetã la locul ºi timpul oportun (p.58-59). Sofistica merge, dar argumentaþia nu se dizolvã calea feratã, nici autostrada, curge din eroare în eroare. Pe ce se bazeazã? chit cã sunt ele de modã veche ºi nu-þi plac... Cine sã fi înlocuit un cuvânt din „mono- Pânã una-alta, revãd fiºele mai vechi la logul” lui Mircea? N-am vãzut, n-am auzit, cartea amintitã a dânsei, ºi în cele din urmã n-am citit; poate la vreo serbare câmpe- – repet: pentru cã am citat-o într-un context neascã prin cine ºtie ce sat pierdut de lume eminescian – recitesc cele 80-90 de pagini sã se fi întâmplat asta (acest tip de textua- care-i aparþin în propriu. Se comportã ca un lism cãrtãrescian se practica în epocã). Pânã puþinist tipic în acþiune. Alege cele mai atunci însã d-na Ioana Bot trebuie sã ºtie cã nãzbâtioase întâmplãri de dinainte de 1989 este vorba de un „dialog” între Mircea ºi pentru a argumenta cã în anii comunismu- Baiazid. Versul eminescian este aºa: „ Eu? lui s-a forjat un mit ideologic al lui Îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul...” , iar Eminescu, face afirmaþii cel puþin ºocante, poetul foloseºte figura retoricã numitã avanseazã teorii uluitoare ºi oferã inter- antitezã: Apusul lupta pentru glorie – în pretãri de-a dreptul vulgare. Astfel, printre timp ce eu, Mircea, duc o luptã de apãrare; aberaþiile comuniste de final ar fi ºi aceasta: ei voiau sã cucereascã (lauri, de pildã) – eu „Marile sãrbãtori destinate comemorãrii vreau sã pãstrez ce e al meu. Cum se voievodului Mircea cel Bãtrân, organizate numeºte când iei dintr-o relaþie un termen de oficialitãþile ceauºiste la scara enormitãþii ºi-l exhibi ca generalitate?... Dacã, apoi, dezlãnþuite în 1988-1989, au readus în „orice ºcolar român” deduce, de aici, cã atenþia tuturor Scrisoarea III, frecvent invo- patria înseamnã „sãrãcia, ºi nevoile, ºi nea- catã, recitatã etc. Înainte de orice altceva, i se mul” (neapãrat cu aceste virgule categoriale pare semnificativ cã un poem romantic de la ale Ioanei Bot; un textualism „à la sfârºitul secolului al XIX-lea, iar nu vreun roumaine”, cum îi place dânsei sã zicã, dar studiu de specialitate, oferea «naraþiunea punctual) – este cel puþin vina profesorilor majorã» a figurii istorice comemorate. Dar, de literaturã românã cã nu-i spun, la ore, prin versurile lui Eminescu, Mircea afirmã, despre Lisimah ºi Dromihete, din antichi- în monologu-i exemplar, cã îºi apãrã þara cu tate, la care face aluzie aici Eminescu (în o metaforã pe care orice ºcolar român o Scrisoarea III poetul citeazã mult din cunoaºte pe de rost: patria este „sãrãcia, ºi Herodot ºi Eschil, marca identitarã a lui nevoile, ºi neamul”. În condiþiile economice Baiazid fiind Xerxes; dacã nu ºtii, mai bine dure ale României vremii, sãrãcia figura nu te bagi). Poate cã nu ºtie, bietul profe- printre cuvintele nedorite sau chiar sor... Dar o enciclopedistã ca Ioana Bot – se interzise de propaganda oficialã, care s-a lasã depãºitã în materie de informaþie de grãbit sã îl înlocuiascã, în toate situaþiile „activiºtii de partid”?! Dânsa l-a editat, (televiziune, spectacole, afiºe, lozinci etc.) parcã, sau a scris o carte despre Dimitrie cu altul. Alegerea nu era foarte vastã, din Caracostea – care, nu este aºa, are un text cauza structurii metrice a versului: au gãsit devenit referenþial despre Scrisoarea III. libertatea („Eu îmi apãr libertatea, ºi Cred cã nu vrea, cu acest exemplu inventat, nevoile, ºi neamul...”). În noua sa versiune, decât sã-i cânte-n strunã d-lui Nicolae textul eminescian s-a bucurat de un succes Manolescu, acela care s-a sesizat primul nedorit de autoritãþi ºi a provocat dupã 1989 cã e cam nepotrivit sã aperi sãrã- 82 Ioana Bot ºi pathema eminescianã

cia... Latinii au pentru asta un proverb, care „Tomiris” pentru femei, în materie de se prescurteazã acronimic aºa: a.a.f. „îmbrãcãminte sport pentru oraº”, cum Recunosc, este atipic pentru un puþinist erau numite în anii 80 pufoaicele), dupã sã foloseascã informaþii dupã ureche, aºadar asemenea interesante avataruri, aceastã „semã” n-o prinde pe d-na Ioana astãzi ne întâmpinã firma de maºini pentru Bot, trebuie sã regândesc clasificarea. ªi nici grãdinãrit „Sarmis (maºini de tuns gazon, urmãtoarea fiºã a mea nu semantizeazã pompe arteziene, hidrofoare etc).”(p.58). aceastã direcþie. Zice, aºadar, autoarea cã Aici se citeazã un pliant publicitar scos de mitul Eminescu a fost ºi mai mult ideolo- un magazin cu numele „Sarmis” prin 1998. gizat, adicã dinspre Evul Mediu s-a sãrit D-na Ioana Bot vrea sã acrediteze pentru tocmai în antichitate: „Subordonarea mitu- tinerii de azi ideea cã Ceauºescu citea ºi cita lui la «nebunia tracismului», iscatã de din Sarmis (?!) din Gemenii (??!) etc. Ba mai Ceauºescu în ultimul deceniu al dictaturii, mult chiar: cã atât de adânc a reuºit acest ar fi un alt caz demn de atenþie, cu atât mai Ceauºescu sã implanteze aceste nume din mult cu cât oferã prelungiri insolite în „onomastica inventatã de poet” în rândul peisajul postcomunist, al economiei de comuniºtilor, încât nici dupã 10 ani de la piaþã: dupã ce mitologiile traciste ale discur- cãderea comunismului ele n-au ieºit din sului oficial îºi apropriaserã creaþiile poetice mentalul colectiv! Dar e o aberaþie: Sarmis ºi eminesciene de pretext dacic (Sarmis, Sarmisegetura se cunosc din poveºti ºi le- Gemenii, Rugãciunea unui dac, Decebal) ºi gende de Alexandru Mitru, de pildã (sau onomastica inventatã de poet (pânã la a crea Eusebiu Camilar etc.) nu trebuia sã citeascã linia de confecþii „Sarmis” pentru bãrbaþi ºi cineva postumele eminesciene ca sã le 83 N. Georgescu

descopere. Tomiris e din Herodot: regina spunã „relevaþiile”, sau „sunt relevante etc. massageþilor l-a bãtut ºi l-a ucis în luptã pe – dar îi stã pe limbã vocabularul misticoiod Cirus, regele perºilor E pomenitã de Mirton în care a plonjat. Altã datã (p. 35) îl citeazã Costin în poemul Viaþa Lumii. Ruºii, pe Eminescu... îndreptându-l gramatical armenii, georgienii etc. o revendicã pentru într-o manierã inacceptabilã (dar în consens geografia lor (lupta cu Cirus a avut loc pe cu puþinistul generic, acela care îndreaptã lângã Marea Caspicã, între fluviile Amâr- tacit enunþurile altora... ca sã-i menajeze). Daria ºi Sâr-Daria) – ºi dacã de pufoaice va Este a doua oarã (ºi ultima) când citeazã din fi fiind vorba la fabrica amintitã, care sunt opera poetului – dupã ce, mai sus, am vãzut haine ruseºti, desigur cã putea sã se inspire interpretarea „monologului exemplar” al din „onomastica inventatã de Eminescu” în lui Mircea („onomastica inventatã de poet” egalã mãsurã un sovietic bine intenþionat, n-o socotim, pentru cã nu citeazã versurile) inginer textilist cu simþ enciclopedic în – desigur, un text cunoscut, dar astfel: „ªi sânge. Tomiris a avut ºi un fiu, Sparga- când propria ta viaþã singur n-o ºtii pe de peithes pe numele lui: dupã raþionamentul rost, / O sã-ºi batã alþii capul s-o pãtrunzã d-nei Ioana Bot ar rezulta cã de la el s-a cum a fost? / Poate vrun pedant cu ochii cei inspirat Nina Cassian, în acelaºi regim verzui, peste un veac, / Printre tomuri comunist, când a inventat limba spargã, tot brãcuite aºezat ºi el, un brac, / Aticismul pentru a exacerba mitul lui Eminescu. E ca limbii tale o sã-l punã la cântari, / Colbul în bancul cazon (un soldat se trezeºte între- ridicat din carte-þi l-or sufla din ochelari / ªi bând din grad în grad ce legãturã este între te-or strânge-n douã ºiruri, aºezându-te la Ave Cezar ºi Ave Maria – iar în cele din coadã, / În vreo notã prizãritã sub o paginã urmã un colonel gãseºte rãspunsul în faþa neroadã. / Poþi zidi o lume-ntreagã, poþi s-o subordonaþilor: „- Mã, dar proºti mai sun- sfarãmi...orice-ai spune, / Peste toate o teþi! Cum, mã, sã nu ºtiþi?! Erau soþ ºi soþie, lopatã de þãrânã se depune.” Ce-l ºocheazã, au avut ºi un fiu, Aveasanul!”). – Vreau sã aici, pe gramatician? – Desigur, dezacordul: spun cã bãºcãlia d-nei Ioana Bot invitã la „O sã-ºi batã alþii capul” (din fericire, nici o reacþii simetrice. Foarte instruitã în zona ediþie eminescianã nu-l gramaticalizeazã; în teoreticã, unde citeazã o bibliotecã întreagã epocã acest acord era facultativ – ºi, în plus, de scriitori francezi, americani ºi români aici este vorba de expresie de limbã înghe- pentru definirea mitului (deoarece, noi þatã ca atare, dacã am vrea sã facem acordul neavând o enciclopedie, i se oferã prilejul de ar trebui, eventual: „or sã-ºi batã alþii cape- a epata prin erudiþie – ºi nu-l scapã o clipã) tele”, cu sensul chiar propriu, ceea ce este – când trebuie sã se racordeze la temã absurd). D-na Ioana Bot îl acceptã, cum gafeazã. vedem. Chiar în reluare are singularul: Sunt ºi gafe subliminale în discursul „Aticismul limbei tale o sã-l punã la cân- d-nei Ioana Bot, care mi se par chiar intere- tari...” – dar imediat mai jos acceptul dânsei sante pentru un studiu psihologic, mai ales se rãzbunã subliminal de douã ori: cã se repetã. O datã (p. 92, nota), vorbind de „Colbul..l-or sufla (...) ºi te-or strânge” misticism, beatificarea lui Eminescu, mis- (Eminescu are normal, logic: l-o sufla, te-o tere orfice, texte evanghelice ce-l privesc pe strânge, pentru cã s-a concentrat asupra poet etc., citeazã un „studiu lãmuritor” al unuia singur). În limbaj freudian, asta ar profesorului ªtefan Cazimir, care aduce putea sã denote o proprietate exacerbatã noutãþi importante (demonstrând, cu exem- asupra textului ºi temei, o „apropriere” (ter- ple de text, cã G. Cãlinescu a fost nevoit men recurent la Ioana Bot) – ºi încã mai sã-ºi cenzureze dupã 1945 Viaþa lui Mihai mult: sentimentul apartenenþei la un grup, Eminescu renunþând la unele sintagme cu iz la un „noi” – deci, o „nostrificare” (iarãºi: naþionalist sau reformulându-le „proletar”) termen recurent la Ioana Bot). Simplu, filo- – ºi exclamã: „Revelaþiile sale, de ordinul logic, indicã primul contact cu textul scris ºi istoriei literare, sunt esenþiale...”. Vrea sã lipsa de respect pentru poezia eminescianã. 84 Ioana Bot ºi pathema eminescianã

Stilistic, în fine, ar fi vorba de un textualism perioada interbelicã s-au elaborat marile de felul celui incriminat pentru „libertatea” ediþii ale operei poetice eminesciene: în loc de „sãrãcia”. Perpessicius, C. Botez, G. Cãlinescu, D. Cu o „apropriere” exacerbatã a temei Murãraºu, I. Creþu chiar – ºedeau la rând în avem de-a face aproape la tot pasul în studi- cabinetul de manuscrise de la Biblioteca ul d-nei Ioana Bot. Ea face, de pildã, propria Academiei Române sã parcurgã caietele, se ei istorie a receptãrii lui Eminescu – consultau unii cu alþii, ºi le dãdeau (luau) împotriva tuturor s-ar putea zice ºi cu afir- din mânã unii altora: elaborau, acesta este maþii nesusþinute nici mãcar prin trimiteri la cuvântul, acum s-a edificat mitul labora- pliante. Ce aflãm din aceastã istorie „nostri- torului eminescian, acum s-a înþeles ºi s-a ficatã” a Ioanei Bot? De pildã, cã N. Iorga explicat cã aceste foi manuscrise sunt unice „descoperã scrierile jurnaliste ale lui în cultura noastrã, pentru cã reprezintã Eminescu pe care le editeazã (prima ediþie viaþa vie a unui creator îngheþatã brusc la dateazã din 1905 ºi îi aparþine lui Ioan un moment dat (28 iunie 1883) în totalitatea Scurtu, a doua – din 1914, este realizatã de ei. Sunt emoþionante de-a dreptul relatãrile A.C. Cuza)” (p. 52). Fals! Prima ediþie a jur- lui Pompiliu Constantinescu despre aceastã nalisticii lui Eminescu îi aparþine lui Grigore atmosferã de laborator din jurul caietelor Pãucescu, Iorga a colaborat cu G.T. eminesciene (vezi mai ales articolul sãu „Sã Kirileanu la o ediþie scoasã la „Vãleni de facem dintr-o necropolã – o acropolã”). Ce Munte”, I. Scurtu a colaborat, pentru ediþia ne tot vorbeºte d-na Ioana Bot despre „car- sa, cu Titu Maiorescu ºi P.P. Carp (aceºtia acterul global ºi iraþional” al mitului i-au indicat, dupã colecþiile lor, textele emi- Eminescu? Cu vorbele lui Maiorescu însuºi: nesciene), dupã I. Scurtu este notabilã ediþia în lãturi, nu este în chestie! lui Victor Verzea din 19l0 care a furnizat Rar mi-a fost dat sã parcurg texte cu material pentru polemica dintre liberali ºi atâtea inexactitãþi, lacune informaþionale, conservatori din 1911 (polemicã pe care d- partipriuri. D-na Ioana Bot luptã cu o tena- na Ioana Bot o citeazã dupã un excelent citate infantilã sã schimbe o realitate care studiu al Marinei Vazaca, fãrã a observa, este foarte puternic configuratã altfel decât însã, trimiterile exacte ale acesteia) etc. etc. Mai departe, tot despre N. Iorga: „Raþiunile o vede dânsa. Vorbeºte în câteva rânduri de politice vor dobândi câºtig de cauzã asupra „cercetare”, „cercetarea noastrã”. Poate aºa interesului specialistului, în problema man- se numeºte la „ei” bãºcãlia. Nu poþi sã faci uscriselor eminesciene”. Iarãºi fals, auto- dintr-o stâncã – nici castel de nisip, nici grã- parea nu citeazã, e absurd sã vedem „raþiu- madã de noroi. E stâncã, ºi gata. Avem bi- ni politice” în campania academicã a lui bliografii, existã studii, documentele sunt Iorga pentru editarea oricãrui rând din încã în arhive ºi biblioteci. Dânsa încearcã, ºi Eminescu. N. Iorga este acela care a rostit aici ca ºi în „Dilemateca”, sã dizolve ºinele propoziþia memorabilã: „Când intru în de cale feratã cu... pipeta de otravã. Cred cã Academie, eu mã dezbrac de haina este o inadecvare în fiºele mele: nu între politicã”. „puþiniºti” trebuia s-o încadrez, ci la imita- Pentru perioada interbelicã, d-na Ioana torii acestora. Orice umbrã are pen-umbre, Bot distinge „trei trãsãturi definitorii ale în fond. Cât despre facsimilarea manu- funcþionãrii mitului eminescian”, ºi acestea scriselor eminesciene, împotriva cãreia se ar fi: „Utilizarea politicã a acestuia, exploa- ridicã acum, acþiunea creºte din acea atmos- tându-se caracterul global ºi iraþional, ca ºi ferã de laborator creatã în jurul lor în componentele naþionaliste”; „Asocierea perioada interbelicã: este cel mai frumos vis definitivã a problemei Eminescu aceleia a al culturii române, un mit adevãrat, în- identitãþii naþionale româneºti...”; „Retorica cheiat, împlinit. Corabia s-a desprins de religioasã utilizatã pentru a invoca mitul...”. þãrm, aceastã hulã pe uscat n-o mai poate Dacã ne-ar spune pe ce se bazeazã... În opri. Otrãveºti marea cu pipeta... 85 În Orientul Mijlociu dar ºi în Sud-Est, Narcis fityan-ii guralivi, eroii de mascarlîcuri asi- gurã cenzura puterii ºi libertatea sclavului. ZÃRNESCU În jurul lor se ridicã imperiul carnavalului. Arabul Djuha’, românul Pãcalã, turcul Keloglan sau bulgarul Hitar Peter ilustreazã Anton Pann, acelaºi tip fundamental: hibridul bufon- înþelept. Nastratin Hogea este primul emigrant. un politolog Cu el începe literatura emigraþiei în Þãrile Române. El este totodatã consecinþa logicã a moralist miºcãrii centrifuge specificã Turcocraþiei între veacurile al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Abstract care va cunoaºte un declin lent dupã asedi- ul Vienei. Aºadar, încã o datã, Nastratin este The paper tries to spot Anton Pann's contri- fiul crizei ºi al sintezei musulmano-creºtine, bution to modernize the Romanian politic concretizatã de apariþia ºi rãspândirea thinking. povestioarelor morale, licenþioase, pline de Keywords: Anton Pann, Europe, Nastratin învãþãturi ºi umor ale lui Nasr-ed-Din Hogea Effendi, într-un perimetru uriaº, avându-ºi centrul de gravitaþie în zona balcanicã. Nastratin este un produs al spiritului Încã nu se stinsese ecoul celor trei musulman asiatic. El cumuleazã ºiretenia ºi cuvinte care reuºiserã sã schimbe din nou labilitatea vechiului mukkadi, cameleonis- faþa Europei: “egalitate, fraternitate, liber- mul ºi practica paideei antice. De altfel, Can- tate”. Spiritul masonic mobilizase încã o temir îl numea “Esopul turc”, ceea ce îl pla- datã popoarele, iar intangibilii împãraþi fus- seazã într-o categorie aparte, aceea a agen- eserã nevoiþi sã abdice. þilor purtãtori de înnoire intelectualã, din Misteriosul Anton Pann, purtãtor de nos- care fac parte peregrinii, convertiþii ºi rene- talgii fanariote, iubitor de zaiafeturi ºi de gaþii. vorbe în doi peri, simte acest suflu nou, care Nastratin este un membru al tribului eu- rãscoleºte Europa. El nu va avea însã des- ropean. Un Homer turcit. Un colportor. Ge- tinul unui Rosetti, Alecsandri sau Kogãlni- niul lui oral va fi îngheþat însã într-un top ceanu. Poate cã meditând la înfrângerile de hârtie în anul 1838, când apare la Con- Islamului ºi la apusul Semilunei îi vine stantinopol prima ediþie turceascã Leta’if-I ideea unei revanºe subtile, definitive, fãrã Nasr-ed-Din Khodja. Cincisprezece ani mai vãrsãri de sânge asupra creºtinãtãþii. Revan- târziu, Anton Pann lanseazã Nezdrãveniile ºa se va numi Nastratin Hogea. lui Nastratin Hogea. Înþeleptul din Eniºeir Înþelepciunea ºi ironia lui Nastratin, in- începe ca bufon în secolul al XVI-lea, cel sinuantã ºi inocentã, va întreþine ºi va justi- puþin aºa îl portretizeazã poetul Lami, ºi fica spiritul zeflemitor al românului. Tragis- sfârºeºte sanctificat. Sunnitul Nastratin va fi mul originar al creºtinismului se erodeazã opus derviºului ºiit ªeiad Hamza. treptat sub zeflemeaua blândã ºi voinþa mu- La nord de Dunãre, Nastratin Hogea va calitã. intra în concurenþã cu Pãcalã ºi Tândalã. Nastratin face parte din cruciada pica- Aceºti trei crai de Curtea-Veche vor înte- rescã a vagabonzilor de geniu, alãturi de un meia apoi, metaforic, triunghiul de la Al-Iskandari, personajul din maqama lui Isarlîk, dezvãluit abia de Ion Barbu, dar Al-Hamadhani; alãturi de un Abu-Zayd, existent în palimpsest cu multã vreme în poetul imaginat de Al-Hariri sau Lâm’I, rãs- urmã. fãþat într-un Leta’if turcesc din veacul al Europa paºoptistã, dar mai ales România XVI-lea. paºoptistã, nu ar putea fi imaginatã fãrã 86 Anton Pann, un politolog moralist

acest triunghi de aur: Nastratin, Pãcalã ºi politicus nu poate fi regãsitã, aºadar, decât în Tândalã. Un semn cã pânã ºi cruciada anti- orizontul lui homo ludens. Anton Pann intrã, islamicã se poate transforma într-un astfel, în literatura românã ca unul dintre parteneriat spiritual. primii moraliºti ºi politologi avant la lettre, Transcendenþa lui homo religious ºi homo pe linia lui Dimitrie Cantemir. 87 Savanþi români Eugen Simion George Emil Palade

Abstract The author evokes the personality of George Emil Palade, one of the most important Romanian sci- entists. A reputed specialist in microcellular biology, he was also interested in history and classic music. At the beginning of his career, Palade was a medic and succeeded to make Tudor Arghezi give up cocaine. Keywords: George Emil Palade, microcellular biology, Nobel Prize, Tudor Arghezi

La 19 noiembrie a.c. George Emil Palade, Preferinþa lui era Bach. primul român care a primit premiul Nobel, Se spune cã asculta un concert cu partitu- ar fi împlinit 96 de ani. A murit cu câteva ra în faþã. Acest detaliu spune mult despre sãptãmâni mai înainte, la San Diego, unde profunditatea omului de culturã. Acad. trãia de mulþi ani. I-ar fi rugat pe prietenii Maya Simionescu, Acad. Virgiliu Constan- sãi, înainte de a se sfârºi, sã nu-i organizeze tinescu, Acad. Dan Hãulicã, Acad. C-tin ceremonii funerare. Voia sã iasã din viaþã, Popa, Prof. Florian Popa, cercetãtorii Anca dacã se poate, pe neºtiute. A acceptat în cele Sima ºi Anca Gafencu ºi prof. Radu Iftimo- din urmã ideea ca prietenii ºi elevii sãi sã vici au completat portretul moral ºi intelec- discute, cândva, despre opera ºi cariera lui tual al acestui savant (iatã un cuvânt care i intelectualã nu în stilul unui bocet solemn, se potriveºte) care, de la 9 dimineaþa pânã la ci în modul unei analize corecte. E ceea ce a 11 seara, lucra în laborator, iar în timpul fãcut, zilele trecute, Fundaþia Naþionalã liber asculta concertele brandenburgice. pentru ªtiinþã ºi Artã în colaborare cu In- Era, aflu, un om tãcut, cultiva prudenþa în stitutul de Biologie ºi Patologie Celularã «N. relaþiile sociale, ºtia ce vrea ºi fãcea ceea ce Simionescu» al Academiei Române. Palade considera a fi esenþial. Recunoaºte onest cã a fost preºedintele de onoare al Fundaþiei a avut în România profesori eminenþi noastre ºi tot el a sprijinit ideea elevilor sãi, (Rainer ºi Gr. T. Popa) ºi cã de la ei a învãþat Nicolae ºi Maya Simionescu, cu care a lucrat lucrurile fundamentale în aceastã aventurã timp de aproape 15 ani, sã creeze un institut (ºtiinþa formelor vii) pe care el o numeºte de biologie celularã la Bucureºti. A vizitat în „incursiune în necunoscut”. A practicat mai multe rânduri România ºi, dupã 1994, a întâi, când era tânãr, medicina propriu-zisã. acceptat sã fie un fel de consultat ºtiinþific al L-a îngrijit, între alþii, pe Arghezi ºi la senec- Academiei Române. Vorbea, spun cei care tute povesteºte cu umor cum a reuºit sã-l l-au cunoscut îndeaproape, o limbã românã dezveþe pe marele poet de cocainã (deveni- fermecãtoare, cu uºor accent moldovenesc. se, din cauza unei suferinþe atroce - depen- Se nãscuse la Iaºi ºi copilãrise la Buzãu. A dent de acest drog). A reuºit. Arghezi a scris avut profesori buni ºi, la 80 de ani, îi lãuda apoi o piesã de teatru („Seringa”) în care pentru ºtiinþa ºi iubirea lor pentru culturã. ironizeazã pe medicii care n-au ºtiut sã-i Crede dealtfel cã nu poþi fi un bun om de ghiceascã de la început boala de care sufe- ºtiinþã fãrã a fi, în genere, un om de culturã. rea. Palade a pãrãsit medicina curentã pen- „Sã integrãm ºtiinþa în umanisticã” - spune tru biologie ºi a pãrãsit, apoi, ºi þara, ca el într-o împrejurare oarecare. Citea, la mulþi din generaþia lui. Din aceastã istorie bãtrâneþe, cãrþi de istorie ºi asculta muzicã. complicatã a ieºit, iatã, un om de ºtiinþã care 88 a descoperit cã, dacã vrei sã cunoºti modul în care funcþioneazã viaþa, trebuie sã cerce- tezi laboratoarele minuscule ale celulei. Mi-a plãcut ce-a spus despre acest fapt unul dintre vorbitori (Maya Simionescu): înainte de Palade, celula era vãzutã ca o cutie nea- grã; el a dovedit cã aceastã cutie neagrã reprezintã un univers complex, de-o extraor- dinarã varietate, un mecanism care funcþio- neazã ca un ceasornic elveþian. Când func- þioneazã cãci, dacã se îmbolnãveºte, omul îºi pierde echilibru... Palade a demonstrat cã trebuie pornit de aici ºi cã ºtiinþa viitorului va fi ºtiinþa celulei... Mã gândeam, ascultând pe cei care se pricep mai bine decât mine la misterele na- nobiologiei, cã românul George Emil Palade poate fi un model pentru tinerele generaþii de români care, citind ºi auzind toatã ziua, cã românii sunt prin definiþie neserioºi ºi cã în þara lui Miticã nu mai este nimic de fãcut, resping aprioric ideea de model intelectual. Îi înþeleg, dar nu-i aprob. Înþeleg cã televizi- unea ºi gazetele le oferã cu precãdere (ca sã nu spun în totalitate) modele negative (un oximoron care a intrat în limbajul curent!), exemple ilustre de imposturã. Când nu este impostura gãlãgioasã sau sumbrã, amenin- þãtoare, apocalipticã, este eºecul. Auzim mereu istorii despre eºecurile spiritului mioritic. De aceea, probabil, dãm noi, românii, mari poeþi: ca sã aibã cine jeli în versuri eºecurile noastre. Palade reprezintã o istorie de succes. Nu în afaceri, ci într-o ºtiinþã a celulei, ceea ce ar putea fi tradus printr-o ºtiinþã a vârfului de ac. în univer- sitãþile din Anglia se cerceta în evul mediu, la disciplina metafizicii, câþi îngeri pot încã- pea într-un vârf de ac. O cercetare oniricã. Iatã cã, dupã câteva secole, apare o ºtiinþã halucinant de exactã care cerceteazã un univers mai mic decât vârful de ac. Româ- nul George Emil Palade 1-a examinat cu atenþie câteva decenii de-a rândul ºi a descoperit cã miracolul fiinþei vii se gãseºte aici. Nu toþi cei care vor merge pe urmele sale vor primi premiul Nobel, dar ei, toþi, cei care vor accepta modelul sãu intelectual, vor putea merge în calea adevãrului. Palade sau altcineva, nu mai ºtiu bine, a vorbit de seducþia adevãrului. Ce sintagmã frumoasã! 89 90 NOTÃ s-a propus realizarea unei expuneri de motive asupra iniþiativei prof. George E. Palade ºi a unui proiect de statut privind Fundaþia, sus- privind promovarea ºi formarea unei þinerea înfiinþãrii ei, cu aportul, în primul rând noi generaþii de specialiºti ºi manageri al Academiei Române ºi al Ministerului Învãþã- în economie, inginerie ºi cercetare, mântului ºi ªtiinþei. Aceastã notã a fost realizatã necesari României în noile condiþii pe baza unei discuþii avute la Preºedintele Ro- ale trecerii la economia de piaþã mâniei, la 09.01.92, cu factori de rãspundere implicaþi în cercetare-dezvoltare ºi învãþãmânt. Începând cu anul 1991, prof. George E. Pala- Cu aceastã ocazie, Academia Românã a delegat de, a avut o serie de iniþiative menite sã ducã la pe Acad. Nicolae Simionescu sã urmãreascã formarea de specialiºti de înaltã þinutã profe- înfiinþarea Fundaþiei, iar Preºedintele României sionalã, de care România avea nevoie în con- pe Cons. Prezidenþial Prof. Marius Guran. strucþia unei societãþi. Demersurile prof. George La 13.05.1992 a avut loc o întâlnire ºi o dis- E. Palade s-au materializat într-o corespondenþã cuþie cuprinzãtoare între Preºedintele României ºi în materiale scrise, generate de propunerile Ion Iliescu ºi Prof. George E. Palade, în Biblio- fãcute, care se prezintã ca referinþe, constituind teca din Palatul Cotroceni. La întâlnire s-a subli- Bursa pe care se bazeazã elaborarea acestei note. niat necesitatea deschiderii spre lume a Româ- Cronologia corespondenþei ºi a acþiunilor între- prinse este urmãtoarea: niei prin formarea în mari universitãþi ºi centre La 03.10.1991, prof. George E. Palade se adre- de cercetare sau laboratoare din þãrile dezvol- seazã Acad. Mihai Drãgãnescu, Preºedintele tate a unor cercetãtori români tineri, selecþionaþi Academiei Române], cu rugãmintea de a trans- pe bazã de talent, pasiune ºi competenþã profe- mite Preºedintelui României, Ion Iliescu, un sionalã. Modelul de formare recomandat de plic, care conþine o scrisoare ºi o anexa, în care Prof. George E. Palade a fost cel experimentat la îºi exprima pãrerea despre ceea ce considera cã Institutul de Biologie ºi Patologie Celularã în ar fi necesar ºi prioritar sã se întreprindã pentru decursul a mulþi ani. þarã, deoarece se confrunta cu necesitatea Elaborarea statutului ºi obþinerea hotãrârii rezolvãrii unei serii întregi de probleme, majore. judecãtoreºti pentru Fundaþia Românã pentru La 20.01.1992, Preºedintele României Ion ªtiinþã (FRS) au rãmas în responsabilitatea Aca- Iliescu transmite o scrisoare de rãspuns, în care demiei Române (prin Acad. N. Simionescu) ºi se exprima mulþumiri pentru interesul care îl arã- cu sprijinul Preºedinþiei (prin Cons. Prezidenþial taþi þãrii, formãrii unei noi generaþii de specialiºti ºi M. Guran), care a facilitat repartizarea sediului manageri în economie, inginerie ºi cercetare, care sã social pentru FRS (str. Dem. I. Dobrescu 11, Sect. fie utili României în noile condiþii, ale trecerii la 1),sediul ar urma sã fie eliberat în întregime de economia de piaþã. În scrisoare se prezintã discuþi- cãtre o fundaþie americanã, la expirarea contrac- ile avute cu conducerea Academiei Române tului de închiriere. (Acad. Mihai Drãgãnescu) ºi Ministerul Învãþã- Finanþarea FRS, foarte complicate prin surse mântului ºi ªtiinþei (Prof. Mihai Golu), urmând bugetare, s-a încercat sã se rezolve prin acte nor- ca despre mãsurile întreprinse sã ia cunoºtinþã mative (Lege sau Hotãrâre de Guvern), care sã cu ocazia vizitei care urma s-o facã în þarã, în prevadã alocarea a cca 5% din fondul obþinut luna mai (1992), pentru a participa la Conferinþa din taxele (în valutã) plãtite de studenþii ºi doc- internaþionalã Libertatea academicã ºi autonomia toranzii strãinã în România (cca 500000 USA S). universitarã, gãzduitã de România. Dupã alegerile din 1992 ºi formarea noului Gu- La 29.01.1992, prof. George E. Palade trans- vern, s-au elaborat documentele necesare pro- mite o scrisoare, cu mulþumiri pentru rãspunsul movãrii actelor normative, prin care se poate prompt ºi mãsurile întreprinse, confirmând do- realiza finanþarea FRS ºi asigurarea logisticii ne- rinþa de a veni la Bucureºti ºi a discuta cu fac- cesare, care nu au fost finalizate prin Guvernul torii interesaþi temele propuse. de coaliþie, în ultima parte a anului 1992. Ca În cadrul Preºedinþiei Românie, pe baza con- iniþiatori al actelor normative s-au constituit sultãrilor avute de D-l Preºedinte cu factorii de Academia Românã, Ministerul Învãþãmântului rãspundere, s-a propus constituirea unei Funda- ºi Ministerul Cercetãrii ºi Tehnologiei, nou înfi- þii care sã promoveze formarea ºi perfecþionarea inþat. Copii ale acestor materiale au fost trans- tinerilor în strãinãtate, conform cu cerinþele ºi mise ºi Preºedinþiei, implicate în realizarea lor, prioritãþile dezvoltãrii României în noul context pentru informare ºi urmãrire. social-politic ºi economic. La 20.01.92, în cadrul 25.11.2007 unei note interne prezentate Preºedintelui Ro- Prof.dr.ing. Marius Guran mâniei (prin Cons. Prezidenþial Marius Guran), Fost Consilier prezidenþial (1990-1996) 91 ªtiinþã ºi filosofie Viorel BARBU Marele Rãzboi ºi prãbuºirea vechii Europe Abstract The author discusses about the impact of the first World war on social and political transformations of Europe. Keywords: Europe, first world war, extremist movements.

Primal rãzboi mondial – sau “Marele gi naþional dupã acest rãzboi îºi vor pierde Rãzboi”, cum a fost numit câteva decenii de la rândul lor libertatea, cãzând pradã puter- generaþia traumatizatã care i-a supravieþuit ilor totalitare care se vor înãlþa pe ruinele – a marcat profund ºi a schimbat din temelii vechii Europe. Probabil, însã, urmãrile cele un numai configuraþia ºi statutul politic al mai vizibile ale „Marelui Rãzboi” sunt muta- vechii Europe, ci ºi cultura politicã, mentali- þiile produse în conºtiinþa oamenilor, a insti- tãþile ºi prioritãþile sociale. Niciodatã pânã tuþiilor, precum ºi în organizarea politicã ºi atunci, Europa nu se confruntase cu un con- socialã ºi care au marcat sfârºitul unei flict militar de o asemenea amploare ºi dus Europe liberale, rezultatã din câteva secole timp de mai bine de patru ani cu înverºu- de culturã umanistã ºi filosofie politicã ilu- nare de cãtre pãrþile combatante pânã la ministã. Europa care dispare pe ruinele Pri- epuizarea resurselor lor umane ºi materiale. mului Rãzboi Mondial însemna nu numai Rãzboiul de Treizeci de Ani sau rãzboaiele boema parizianã cu artiºtii sãi, Viena impe- napoleoniene pãreau, prin comparaþie, sim- rialã scãldatã în valsurile lui Johann Strauss, ple conflicte locale ºi insignifiante ca Anglia victorianã sau Germania cu univer- amploare. Timp de mai bine de patru ani, sitãþile sale de renume. Europa era, înainte naþiunile europene s-au sfâºiat ºi ºi-au trim- de toate, un sistem social aºezat, desigur nu is la moarte floarea tineretului în tranºeele lipsit de frãmântãri ºi frustrãri, dar care era Verdunului ºi ale Flandrei, sau în Carpaþi ºi un model social reuºit ºi, fãrã îndoialã, cen- Dolomiþi. Astãzi, la aproape o sutã de ani de trul lumii civilizate. la acest conflict fraticid ºi, în esenþã, lipsit de Era un loc care concentra o imensã sens, se poate spune cã a fost un accident al bogãþie materialã ºi spiritualã ºi o ilustrare istoriei, la fel ca o încãierare în cârciumã vie a binefacerilor unei civilizaþii tehnolog- care degenereazã în mãcel. Este discutabil ice de aproape patru sute de ani. Nicicând cã cineva a avut de câºtigat, deºi, aparent, nu a mai avut, pânã atunci ºi nici dupã, rãzboiul s-a încheiat cu învingãtori ºi Europa o asemenea pleiadã de savanþi, învinºi. Învingãtorii de atunci, puterile artiºti, scriitori sau ingineri. La hotarul din- Europei din Antantã, vor fi la rândul lor tre secole sau câteva decenii înainte, în uni- învinºii celui de al doilea rãzboi ºi îºi vor versitãþile europene se producea ºtiinþa care pierde în câteva decenii imperiile coloniale va influenþa hotãrâtor secolul al douãzece- ºi poziþia hegemonicã în lume. Þãrile mici lea. Atunci s-au elaborat legile electromag- din estul ºi centrul Europei care se vor între- netismului ºi ale termodinamicii, teoria 92 Marele Rãzboi ºi prãbuºirea vechii Europe

cuantelor, legile geneticii ºi structura atom- turã pozitivã au cel mai a desea ºi o compo- ului. Atunci au apãrut curentele inovatoare nentã negativã dualã, care poartã în ea pre- în artã, muzicã ºi literaturã, iar filosofia îºi mizele autoanihilãrii proiectului. regãsea forþa prin Wittgenstein, Bergson sau Vechea Europã era, desigur, un proiect Heidegger. politic ºi social de succes, dar purta în strã- Aceastã „citadelã trufaºã”, cum va fi fundurile sale premizele propriei dispariþii: numitã cîteva decenii mai tîrziu, de un rep- inechitãþile sociale, naþionalismul exacerbat utat istoric contemporan ºi care se afla în ºi revanºismul, antisemitismul. culmea gloriei ºi puterii sale, va pieri atun- A lãsat însã aceastã Europã locul unei ci, nu ca spaþiu geografic, ci ca habitat spiri- lumi mai bune? Aici, rãspunsul pare a fi tual. Din punct de vedere politic, continen- negataiv. Frustrãrile de naturã socialã, tul era, cu câteva excepþii aflate la extremi- etnicã sau determinate de rigorile pãcii de la tatea sa esticã, guvernatã de regimuri con- Versailles au aruncat o bunã parte a Europei stituþionale ºi responsabile care încercau în braþele unor miºcãri politice extremiste armonizarea intereselor corpurilor sociale. care negau valorile fundamentale ale Fãrã îndoialã cã existau ºi pe atunci reven- democraþiei ºi liberalismului european. dicãri ºi miºcãri sociale, pãturi sociale Fascismul, nazismul ºi miºcãrile de extremã nemulþumite ºi partide radicale, dar crizele dreaptã apãrute dupã rãzboi în mai toate sociale majore au fost evitate. Din aceastã þãrile europene se dezvoltã ºi cuceresc put- perspectivã, rãzboiul care va izbucni în vara erea graþie acestor stãri de spirit, favorizate anului 1914 a fost un act iresponsabil ºi sin- fiind ºi de criza economicã. ucigaº. În Rusia, apare pe ruinele imperiului Mulþimile îndoctrinate câteva decenii de þarist un regim totalitar, amestec bizar de o propagandã naþionalistã inconºtientã l-au utopie politicã ºi socialism de cazarmã, care salutat cu entuziasm, iar puþinii oameni va dãinui aproape ºaptezeci de ani ºi va politici lucizi care au încercat sã tempereze arunca pentru câteva decenii Europa în delirul rãzboinic au fost ignoraþi sau mar- tranºeele invizibile ale rãzboiului rece. Vor ginalizaþi. Rãzboiul nu a spulberat numai dispãrea imperii atotputernice care guver- vechea alcãtuire socialã, ci a adus la nau Europa de câteva sute de ani odatã cu suprafaþã alte mentalitãþi ºi crezuri politice. declinul elitelor aristocrate ºi politice care Milioanele de combatanþi care i-au vor lãsa locul unui nou tip de politician pre- supravieþuit ºi care s-au întors din tranºee ocupat mai mult de cîºtigarea de voturi cu frustrãrile provocate de grozãviile decât de binele public. îndurate au devenit vectorii unei alte soci- Vechea Europã era una elitistã, cu tot etãþi. Vechile elite ºi construcþii politice ºi-au ceea ce este pozitiv sau peiorativ în acest pierdut prestigiul ºi puterea, iar din sub- concept, cea nouã este una a sufragiului solurile sale vor ieºi la suprafaþã alte forþe universal ºi a discursului politic populist. sociale care vor nega violent trecutul. Se va Regimurile totalitare nãscute atunci sunt naºte o nouã lume în care, în esenþã, se emanaþia directã a noului discurs politic: regãsesc puþine din vechile alcãtuiri. radical, intolerant ºi antiliberal. Europa care se naºte dupã Versailles era Valorile fundamentale ale civilizaþiei diferitã de cea veche ºi, fapt mai grav, pare europene – printre care libertatea cuvântu- sã îmbrãþiºeze ideologii care negau douã lui, respectul proprietãþii ºi drepturile omu- secole de liberalism ºi democraþie. lui – sunt negate violent sau golite de Desigur, exista sîmânþa unui rãu funda- conþinut. Unda de ºoc produsã atunci în mental ºi pervers în structura culturalã ºi Europa se va propaga cu repeziciune în socialã a vechii Europe care a dus la izbuc- deceniile imediat urmãtoare pe continentul nirea acestui rãzboi distrugãtor. În istorie, asiatic, creând premizele unor instabilitãþi la miºcãrile sociale ºi evenimentele cu încãrcã- nivel planetar. 93 Carnet parizian Virgil TÃNASE Nu existã artã fãrã dorinþa de a comunica Résumé Le spectacle de Radu Afrim d’après une pièce de Fausto Paravidino présenté à Paris par un théâtre de Timisoara est symptomatique d’une maladie plus générale de la culture roumaine actuelle. La liberté tant convoitée et obtenue après 1989 laisse croire à certains que l’art n’est pas soumis à des contraintes et qu’il suffit d’accumuler des images pour construire une œuvre, oubliant qu’un tas de briques n’est pas une maison. Il n’y a pas d’œuvre d’art sans communication, pas de communication sans langage et pas de langage sans normes qui réunissent l’auteur et le lecteur (ou le spectateur) dans un code commun. André Gide a raison de dire que « l’art vit de contraintes et meurt de liberté ». La notoriété très particulière que les « spécialistes » offrent à ce genre de spec- tacles « décomposés » prête à confusion, et risque de faire oublie à la nouvelle génération d’artistes roumains que la liberté, dans l’art, se réduit à celle d’instituer des contraintes.

O trupã din Timiºoara (« kilometrul zero turneul parizian a fost considerat un mare al culturii » spune pretenþios programul de pas înainte pe scena europeanã ºi nimeni salã) joacã la sala Berthier a teatrului Odeon n-a strigat cã atunci când pe ogor nu sunt o piesã de Fausto Paravidino în regia lui pãsãri, înseamnã cã grãunþele lipsesc. Cei Radu Afrim despre care mi s-a vorbit de care în programul de salã se-mbatã cu bine. Spectacolul, de o vulgaritate care îºi vorbe, vor fi gãsit altele, la fel de gâlgâi- distruge, prin exces, orice virtuþi expresive, toare, ca sã se felicite de sincronismul nos- est mai ales semnul unei boli contagioase tru cu Europa, dobândit odatã cu libertatea care se rãspândeºte cu simptome notabile în dupã care atâta am tânjit. cultura româneascã de azi. Molimã adusã, « L’art vit de contraintes et meurt de lib- cred, cel puþin în parte, de notorietatea zur- erté », scria André Gide. ªi nu e vorba, bavã pe care o dau unora ºi altora câteva fireºte, numai de silniciile venite dinafarã – manifestãri ocazionale din Occident unde care, altminteri decât ar vrea sã ne facã sã publicul adevãrat este înlocuit, pentru o zi, credem cei ce-ºi motiveazã astfel sterilitatea douã sau trei cu « specialºti » care-ºi zgârmã ºi eºecul, n-au împiedicat niciodatã, nici- meningele cãutând sensuri nu în ceea ce vãd unde marii autori sã-ºi construiascã opera. ci în secreþiile rãnilor mentale pe care ºi le Cine se poate lãuda c-un început de viaþã provoacã. Cu complicitatea acestora, un mã- literarã mai traumatizant decât Dostoievski, nunchi de artiºti care au înþeles mecanismul pus la zis ºi înºtiinþat de graþiere numai societãþii de consum, al societãþii de « simu- dupã ce-a auzit împuºcãturile ? Ceea ce nu lare ºi simulacru » cum o numeºte Jean Bau- i-a pus cãluº ºi n-a fãcut din el un autor drillard, obþin o stimã pe care, din când în supus. Cine se poate lãuda c-o mai crâncenã când, o spulberã câte-un pezevenghi nedus mutilare a cãrþii decât tot Dostoievski din la bisericã, naiv ºi prost, care strigã cã regele romanul cãruia Demonii editorul, ca sã nu-ºi e gol ºi cã nu existã teatru decât popular. ridice-n cap cenzura, a suprimat „Con- Sala Berthier era mai degrabã goalã ºi fesiunea lui Stavroghin", (publicatã de-abia publicul mai degrabã de invitaþi, deºi nu mã dupã Revoluþie), un capitol important care îndoiesc cã la « kilometrul zero al culturii » ar fi dat cititorului un ajutor considerabil 94 Nu existã artã fãrã dorinþa de a comunica

pentru a înþelege demersul autorului ? Ceea unor alte constrângeri la fel de implacabile). ce n-a împiedicat Demonii sã fie, încã de la Libertatea artisticã, inventivitatea creatoare apariþie, una din cãrþile importante ale se mãrgineºte la instituirea melodiei de la conºtiinþei contemporane. care se pleacã – ca sã spun aºa, referindu- Constrângerile de care vorbeºte Gide pri- mã la fugile lui Bach; apoi totul devine o vesc mai ales principiile de construcþie ale construcþie în acelaºi timp previzibilã în operei de artã, ale oricãrui obiect care se mãsura în care cunoaºtem (ºi recunoaºtem) pretinde operã de artã, regulile precise care tema ºi surprinzãtoare, în mãsura în care permit unei întâmplãri sã devinã operã de compozitorul, pe de o parte, exploateazã artã. Nu existã artã fãrã dorinþa de a comu- regula mai ingenios decât bãnuim, pe de nica, nu existã comunicare fãrã limbaj ºi nu alta, o încalcã prin demersuri care devin existã limbaj fãrã respectul unor reguli expresive numai în mãsura în care sunt o inteli-gibile care, odatã stabilite, pot fi îndepãrtare de la normã. Alfel spus cu o for- „transgresate" (ca sã folosesc un termen mulã bine gãsitã a lui Paul Valéry, prietenul drag esteticii contemporane) dar nu negli- aceluiaºi Gide, opera de artã este „dez- jate ºi ignorate. Altminteri, cea mai subtilã voltarea naturalã a unei flori artificiale". idee rãmâne o bânguialã ºi cea mai nobilã Toate acestea sunt de la sine înþelese ºi, simþire un urlet (ale cãrui modulaþii pot fãrã a pune în cauzã „cercetãrile", experime- deveni muzicã, dar atunci, iarãºi, supuse tele ºi avangãrzile (ceea ce nu mi-aºi îngã- 95 Virgil Tãnase

dui sã fac, situat eu însumi de criticã într- era toate acestea laolaltã pentru cã toul era una din ele: onirismul românesc), aceste arbitrar. Radu Afrim care nu vrea sã fie „un principii nu pot fi suprimate ; ele constituie funcþionar al textului" are de spus (poate) datele problemei, identificate de când am altceva decât textul, numai cã, pe de o parte, început sã ºtim cã gândim (de pe la Aristo- textul, care spune ºi el, sãracul, ce poate, tel citire) ºi valabile atâta timp cât vom trage hãis ºi Radu Afrim (care mã-ntreb de gândi. Toate astea sunt banalitãþi (hai sã ce nu scrie dacã are atâtea de spus !) trage spunem axiome) – care trebuiesc, totuºi, cea; pe de altã parte, refuzând „constrân- amintite din când în când ! ºi nu mi-aºi în- gerile" de care vorbeam, Radu Afrim (care gãdui sã le repet dacã n-aºi avea senzaþia cã are poate ceva de spus, nu ºtiu !) nu ajunge evenimentele din 1989 au produs în mintea sã articuleze, deci sã comunice. Elementele multora o confuzie regretabilã (întreþinutã, care compun spectacolul se adãugã unele e drept, de clãnþãneala unei eseistici româ- peste altele într-un morman de cãrãmizi neºti care-ºi trage autoritatea din agresivi- care n-au nimic de-a face cu o casã, un teanc tate ºi care-ºi ascunde gãunoºenia sub un de semne care nu spun nimic, de la decorul jargon la fel de amuzat, în registrul filosofic, care n-are nimic de-a face cu textul pânã la ca declaraþiile tânãrului Ricã Venturiano) dicþia foarte îngrijitã, prea îngrijitã cu care Eliberarea de cenzura regimului de „dese spun cuvintele cele mai abjecte, actorii mocraþie popularã", ceea a uºurat, poate, jucând cu o pronuncþie de academie un viaþa de zi cu zi artiºtilor fãrã a schimba vocabular de cãrãuºi, etc., etc. Tot ce se aflã ceva esenþial în fãptura creaþiei, a luat în pe scenã n-are alt scop decât de-a ne sur- România un asemenea avânt încât odatã cu prinde, ceea ce devine, fireºte, foarte spaima de deviaþionism ideologic au fost repede, o manierã, deci un demers previ- azvârlite din albie ºi „constrângerile" de zibil ºi, ca urmare, lipsit de orice ex- care vorbea André Gide, printre alþii. În presivitate. Spectacol al libertãþii de creaþie confuzia stârnitã de-o viaþã artisticã datã în înþeleasã ca disponibilitate a celulelor care seama fabricanþilor de cãrãmizi care au se desprind dintr-un organism ºi-o iau alungat arhitecþii, imposturile sunt rege ºi fiecare hãisa, piesa prezentatã de Teatrul de notorietatea pe care mãgarii pe post de leu stat din Timiºoara la sala Berthier refuzã (un witz de pe vremea neînduplecatei cen- orice comunicare ; ea este bolboroseala zurii) ºi-o conferã reciproc împinge, mi se cuiva care n-a ajuns la semne, la cuvinte, la pare, leii sã facã artã de mãgari cu speranþa limbajul articulat. Aceasta este, poate, o acelor recompense pe care nu le-mpart mândrie la „kilometrul zero al culturii", în decât cei care ocupã post de leu. oraºul de pominã care se laudã cu libertatea Adãugat unui provincialism care ne îm- pe care a adus-o þãrii, dar nu e mai puþin pinge sã vrem a uimi lumea – ceea ce nu-ºi adevãrat cã, privit mai de departe, mai de la propun niciodatã cei care o uimesc: nici perifieria unde mã aflu, un asemenea spec- Proust, nici Kafka n-au pretins aºa ceva -, tacol pare mai degrabã simptomul unui cãutând ºocantul ºi nu ideea (care eventual cancer (care ºi el este expresia unei libertãþi ºocheazã), ne zbatem inutil nereuºind, ade- celulare) agravat de provicialism. sea, decât sã pierdem firul. Spectacolul lui Ceea ce n-a împiedicat câþiva critici Radu Afrim nu era numai de prost gust (în parizieni sã vorbeasã – mã grãbesc s-o spun sensul rãu al cuvântului, lipsit de harul – de un spectacol „suspendat între poezie ºi kitschului ºi de grandoarea artei pompieris- realitate" care „atinge firmamentul artei tice) ºi prost jucat (de actori care n-aveau teatrale". M-ar bucura însã dacã Radu nimic de jucat pentru cã nu se poate juca un Afrim ar bãga de seamã cã, de obicei, criticii afiº publicitar al cãrui rost este sã ºocheze, spun ceea ce socotesc cã e bine, pentru ei, sã un act fãrã dezvoltare în timp), el nu era nu- spunã aici ºi acum (ºi vor spune contrarul mai urât (o categorie foarte greu de mânuit mâine când se schimbã vântul) ; noi, ceilalþi, în artã unde ºi urâtul trebuie sã fie estetic – care ne batem capul ca sã facem artã discuþia e lungã !) ºi plictisitor, dar mai ales („...longa"), vorbim meserie. 96 Culturã ºi ecomomie Petre Gheorghe BÂRLEA Dispariþia limbilor - catastrofã umanã sau formã naturalã de schimbare lingvisticã? Résumé La présente étude a comme point de départ la situation actuelle des plus de 6.900 langues du monde, telle qu'elle apparaît dans les documents officiels des organismes internationaux : L'Atlas Unesco, édition 2009; Red Book on Endangered Languages, édition 1999; Ethnologue: Languages of World, édition 2009 e. a. Conformément à ces documents, mais aussi à beaucoup d'autres ouvrages de spécialité (dictionnaires, encyclopédies, études de sociolinguistique, d'anthropologie, etc.), plus de 2500 idiomes sont en voie d'extinction. Les deux aspects qui inquiètent partic- ulièrement les spécialistes sont : a) l'accélération sans précédent du phénomène, qui affecte notamment les langues " minoritaires "; b) l'inclusion sur la liste des possibles " victimes " d'autres langues, de circulation plus large, " majoritaires ". L'identification sur les cartes linguistiques du monde de certaines zones qui favoriseraient ce processus a mené à la conclusion que ce phénomène peut être expliqué par des raisons d'ordre historique et géographique (territorial, économique, géopolitique, culturel, etc.). Il s'agirait, entre autres, de l'isolation territoriale et, implicitement, culturelle ; de l'incapacité de soutenir finan- cièrement l'apprentissage des langues et la conservation du patrimoine culturel de tous les groupes ethniques de la structure des divers peuples ; du facteur appelé " militaire ", i.e. la politique de certains gouvernements par rapport à certains groupes ethnolinguistiques ; du facteur religieux et ainsi de suite. Dans tous ces cas, il s'agit pourtant, en premier lieu, de bilinguisme, souvent même de multi- linguisme, ce qui signifie que le problème doit être abordé de la perspective des contacts linguistiques, et, donc, des changements linguistiques, comme phénomène naturel, expliqué en détails par Eugenio Coseriu. Toutes les autres explications fournies par les chercheurs contemporains ne représentent que des conditions qui favorisent ce processus, qui n'interviennent donc pas de façon directe et, par con- séquent, ne peuvent pas être élevées au rang de " causes objectives " dans ce contexte. D'un côté, on a affaire à la " disparition " graduelle de certaines langues, qui se produit dans des zones com- pactes de point de vue territorial, bien développées économiquement où, en plus, il existe des politiques cohérentes pour soutenir les cultures minoritaires : c'est le cas du Romanche, en Suisse, ou d'une série de langues et dialectes aux Etats-Unis. D'un autre côté, il y a la situation inverse : on a réussi à sauver des langues déclarées " en grave danger " dans des zones avec une situation économique modeste. Enfin, il existe des situations encore plus spectaculaires : parfois on essaie de " ressusciter " certains idiomes considérés déjà morts. Cette curiosité doit être placée pourtant dans la catégorie plus grande et plus ancienne des langues inventées, plus ou moins artificielles. Dans le même contexte il faut envisager le phénomène, aucunement négligeable, de la création des langages alternatifs, parmi lesquels on compte, par exemple, celui des mathématiques, qui sont devenus un " bien " de l'humanité. Dans ce sens, le langage IT, qui s'est développé tellement qu'il s'est donné déjà des niveaux et des styles fonction- nels propres, doit être considéré responsable en bonne mesure de l'accélération de certains phénomènes qui d'ailleurs sont tout à fait naturels dans l'évolution historique des langues vivantes. 97 Petre Gheorghe Bârlea

En éliminant les confusions qui persistent dans l'utilisation des concepts avec lesquels on opère dans les " analyses " actuelles, notamment en ce qui concerne les notions de " langue ", " dialecte ", " sous-dialecte ", " variantes locales ", etc., tout comme l'idée de " statique " que Coseriu a dénoncée dans ses études de référence, nous pouvons établir les causes fondamentales du phénomène en discussion. Ce n'est qu'ensuite qu'on peut parler des facteurs extralinguistiques qui le favorisent, comme les facteurs économico-culturels, qui expliquent, par exemple, l'évolution de l'anglais au statut de " langue dominante " au niveau mondial, sur le fond de la mondialisa- tion de la vie économique, culturelle, politique, etc. Les techniques informationnelles modernes, qui amplifient et accélèrent dans un rythme sans précédent les plus divers domaines de la vie (la circulation des informations, les contacts humains, etc.) doivent être considérées, comme nous l'avons mentionné, responsables de la situation des changements linguistiques. De ce point de vue, les prévisions sombres concernant la possibilité d'utiliser une langue unique à l'échelle historique dans un avenir proche ou même le remplacement de cette langue par des langages alternatifs ne doivent pas êtres totalement ignorées. Mots-clé : disparition des langues, contacts linguistiques, changements linguistiques, condition- nements extralinguistiques, langages alternatifs.

La 21 februarie 2009, cu ocazia Zilei In- pidã pe cât pare a fi reflectatã de succesiunea ternaþionale a limbii materne, a fost prezen- în timp a celor trei ediþii, ci numai faptul cã tatã la Paris o nouã ediþie a Atlasului inter- „s-a mãrit baza de date”, s-a dezvoltat naþional al limbilor pe cale de dispariþie, realizat metodologia de lucru, iar teritoriul de cerc- sub egida UNESCO1. Cu acelaºi prilej, a fost etare a fost acoperit mai bine, cu fiecare nouã organizatã ºi masa rotundã cu tema ediþie, dupã cum declara Françoise Rivière, „Languages at comunities, the Road to director general adjunct în UNESCO. Follow”. Realizat ºi în variantã on line, fapt Asemenea precizãri nu scad cu nimic din care face din el un instrument de lucru gravitatea fenomenului. Dovadã este însuºi interactiv, noul dicþionar prezintã celor faptul cã aceastã problemã a fost înscrisã de interesaþi situaþia a nu mai puþin de 2500 de mulþi ani pe agenda de lucru UNESCO, limbi considerate „periclitate”. Dacã luãm unde s-a creat un departament special pen- în considerare totalul de peste 6.000 de tru studierea ºi gãsirea soluþiilor posibile limbi inventariate în diverse atlase lingvis- pentru realizarea ei, precum ºi faptul cã pe tice ºi lucrãri de specialitate, înseamnã cã glob existã încã multe alte organisme care se aproape jumãtate din limbile lumii se aflã preocupã de problema respectivã. Cel mai într-o situaþie dificilã. Prima ediþie a Atla- vechi pare a fi Summer Institute Linguistics sului..., apãrutã în 1999, prezenta numai 600 (SIL), cu sediul central în Dallas, Texas – de limbi aflate în pericol, iar a doua, din SUA, fondat încã din 1934, de cãtre William 2001, oferea cifra de 900 de limbi în aceastã Cameron Townsend, dar cu filiale ºi la situaþie. De fapt, dinamica acestor cifre nu Washington, precum ºi în diverse alte locuri reprezintã „o agravare a situaþiei” atât de ra- de pe toate continentele2. Centrat pe studie-

1 Cf. www.unesco.org/culture/en/endangeredlanguageswww.unesco.org/culture/fr/endangeredlanguages · www.unesco.org/culture/es/endangeredlanguages De fapt, lansarea propriu-zisã a fost organizatã pe data de 19 februarie 2009, la sediul UNESCO. Lucrarea, susþinutã financiar de Norvegia, este realizatã de o echipã formatã din 25 de cercetãtori proveniþi din mai multe þãri ºi cu specializãri diferite (lingviºti – majoritatea, sociologi, etnografi, istorici, geografi etc.), sub conducerea lingvistului Christopher Moseley, din Australia. Noutatea ediþiei con- stã în faptul cã este realizatã atât pe suport de hârtie (versiune în curs de apariþie), cât ºi în versiune interactivã online, dând posibilitatea utilizatorilor sã contribuie cu completãri, modificãri, nuanþãri la informaþiile oferite, apoi în hãrþile pe care sunt marcate cu precizie diversele grupe de limbi periclitate, precum ºi în faptul cã a fost redactatã în trei limbi – englezã, francezã ºi spaniolã. 2 Cf. www.sil.org. William Cameron Townsend (1896–1982) a trãit ca predicator în Guatemala, în sa- tul Mayon, unde a învãþat limba cakchiquel, pentru a-ºi putea desfãºura activitatea de misionar ºi 98 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

rea limbilor nescrise, deci mai uºor supuse includ în cuprinsul lor informaþii pe aceastã extincþiei, odatã cu culturile respective, SIL temã, semn cã ea este perceputã ca o pro- propune ºi mãsuri concrete pentru spri- blemã gravã a lumii contemporane. Aces- jinirea supravieþuirii acestora, pentru con- tora li se adaugã tot mai multe cãrþi ºi arti- servarea ºi dezvoltarea limbilor, în general. cole datorate unor cercetãtori individuali, Acþionând din perspectivã interdisciplinarã mulþi dintre ei reprezentând nume de refe- – lingvisticã, etnomuzicologie, antropologie rinþã în lingvisticã, antropologie etc., pe etc., Institutul a descris 2.550 limbi, vorbite plan internaþional. Pe de altã parte, foru- de peste 1,2 miliarde de persoane din circa murile ºi blogurile de pe internet probeazã 70 de þãri. Rezultatele activitãþii se concreti- interesul crescând al publicului larg, mai zeazã, pe de o parte, în publicaþii rãspândite ales al tinerilor, faþã de diverse aspecte ale pe toate cãile posibile în întreaga lume, prin problemei. parteneriat cu universitãþi, cu alte institute Datele puse la dispoziþie de toate aceste de cercetare, cu organizaþii internaþionale, lucrãri zugrãvesc un tablou cu adevãrat inclusiv UNESCO, cu guvernele mai multor sumbru. David Harrison, profesor la Cole- þãri, pe de altã parte, prin mãsuri concrete giul Swarthmore – SUA, unul dintre autorii de sprijinire a respectivelor comunitãþi de unor lucrãri de mare autoritate în domeniu, vorbitori. Cea dintâi lucrare notabilã reali- cãrþi utilizate în universitãþile de top ale 3 zatã este Ethnologue: Languages of the World , lumii, afirmã cã „în prezent, ritmul dispariþiei un catalog în care sunt înregistrate mai mult limbilor mici îl depãºeºte pe cel al dispariþiei de 6.900 de limbi vii de pe glob. raselor”6. O mulþime de alte organizaþii inter- O asemenea afirmaþie poate sã nu spunã naþionale sau institute de cercetare se ocu- prea mult, pentru cã cei mai mulþi nu ºtim pã, într-un fel sau altul, de problema dispa- nimic despre termenul de comparaþie. Bã- 4 riþiei limbilor . Canalele de televiziune con- nuim doar cã este vorba despre rasele ºi sacrate ºtiinþei ºi culturii, precum National speciile de animale ºi de plante, mai puþin Geografic, publicaþiile de toate categoriile, despre cele umane. Vom reveni asupra aces- de la marile enciclopedii ºi dicþionare de tui aspect. Din pãcate, nici documentele ofi- ºtiinþã pânã la publicaþiile periodice naþio- ciale ale marilor organisme internaþionale nale sau locale sau la lucrãrile de popu- nu pot oferi o situaþie foarte exactã. Este larizare ori de ºtiinþã pentru copii ºi tineri5, momentul acum sã amintim cã UNESCO a

pentru a traduce Biblia, pentru uzul localnicilor. Experienþa dobânditã i-a oferit imaginea locurilor defavorizate material ºi spiritual din lume. În anul 1934 a organizat o micã ºcoalã de varã, la o fermã din Akansas, SUA, cu numai doi studenþi. În vara urmãtoare, a avut cinci cursanþi, patru dintre aceºtia înrolându-se apoi, alãturi de Townsend ºi de soþia sa, în cercetarea limbilor ºi culturilor din alte zone defavorizate, începând cu cele din Mexic. De-a lungul deceniilor urmãtoare, numãrul studenþilor a ajuns la peste 6.000, proveniþi din 60 de þãri ale lumii. Institutul a avut un prim preºedinte în persoana lui Kenneth L. Pik (1912-2000), specialist în fonologie, consacrat prin studiul Mixtec language – Mexic, care a condus activitatea pânã în anul 1979, organizând-o pe douã mari direcþii – documentare pe teren ºi dezvoltarea cunoºtinþelor despre limbi. Perspectiva interdisciplinarã a rãmas principiul de studiu respectat în toþi cei peste 70 de ani de activitate, cãci cercetarea limbilor este completatã cu cea a literaturii, culturii în general, a religiilor, a vieþii politice ºi a ideilor filosofice, a raselor etc. Astãzi, la sediul central din Dallas existã ºi un Muzeu al Culturilor, un Muzeu al Alfabetului, pe lângã o bibliotecã, foarte bogatã, ºi pe lângã celelalte facilitãþi impuse de activitatea de cercetare. 3 Paul M. Lewis (ed.), Ethnologue. Languages of the World, Dallas-Texas: SIL International, 2009. Cf. ºi ediþia on line http://www.ethnologue.com/. În aceastã recentã ediþie, a 16-a, se înregistreazã 6.909 limbi existente pe glob. 4 Inclusiv Departamentul de Lingvisticã al celebrului Institut de Tehnologie din Massachussetts, unde se editeazã încã ºi mai celebrul index I.S.I. al lucrãrilor ºtiinþifice de valoare din întreaga lume. 5 Semnificative sunt intrãrile cu acest subiect din Millenium Family Enciclopedia, editatã sub conducerea lui Joyne Parsons. 6 Cf. D. Harisson, 2007. Declaraþia face parte dintr-un material difuzat de National Geographic News – SUA. 99 Petre Gheorghe Bârlea

editat, în afarã de Atlasul sus-amintit, o vitalitate/risc de dispariþie limbilor, codifi- Carte Roºie a limbilor în pericol7, în anul 1999, cate astfel: de asemenea, în format on line. Cercetãtorii 1. sigure (neincluse în Atlasul Unesco, dar care au realizat acest index identificã cinci descrise în alte studii ºi documente) = mari zone geografice cu grad mare de risc folosite de toate generaþiile, fãrã probleme pentru limbile rare: 1. Australia de Nord; 2. de transmisie între ele); Centrul Americii de Sud; 3. Platoul Paci- 2. vulnerabile/stabile ºi totuºi amenin- ficului de Nord; 4. Siberia de Est; 5. Sud- þate = cei mai mulþi copii utilizeazã limba, Vestul Statelor Unite ale Americii (Okla- dar numai în anumite domenii (acasã, de hama ºi graniþa cu Canada). Criteriul gene- exemplu); ral de apreciere este numãrul vorbitorilor 3. precare/în pericol = copiii nu mai efectivi ai limbilor respective. Documentul învaþã limba maternã, nici mãcar acasã; citat semnaleazã zone întregi în care anu- 4. în serios pericol = limba este vorbitã mite dialecte sunt vorbite în medie de cinci de cãtre bunici; pãrinþii o înþeleg, dar nu o persoane, iar în cazul Siletz Dee-ni, folosit vorbesc cu copiii; odinioarã de cãtre indienii din rezervaþia 5. în stare criticã/muribunde = cei mai Siletz – Oregon, SUA, a fost înregistrat un tineri locutori sunt bunicii ºi ascendenþii singur vorbitor. acestora, iar aceºtia nu o pot vorbi decât rar Atlasul Unesco din 2009 (2008, de fapt, ºi parþial; cãci informaþiile se opresc la acest an) dã 6. dispãrute/moarte = nu mai existã vor- cifre mai exacte, cu o oarecare deplasare a bitori. „centrelor de greutate” pe harta lumii. Ediþia recentã a AtlasuluiUnesco recen- Þãrile cu cele mai multe „limbi” aflate „în zeazã urmãtoarea situaþie în lume: pericol” sunt: India – 196; SUA – 192; In- 1. Limbi vulnerabile = 607 donezia – 147; China – 144; Mexic -144; 2. Limbi în pericol = 623 Rusia – 136. 3. Limbi în mare pericol = 502 Ambele instrumente de lucru concordã 4. Limbi în stare criticã = 538 însã, împreunã cu altele, în privinþa mani- 5. Limbi dispãrute în ultimele trei gene- festãrii calificativului de „limbi în pericol”. raþii = 200 În primul rând, nu este vorba întotdeauna Total = 2.470. despre limbi propriu-zise, ci mai ales despre Este interesant cã în mass-media ºi, dese- dialecte ºi subdialecte. Conceptul a consti- ori, chiar în universitãþi se discutã mai ales tuit dintotdeauna prilej de controverse nu situaþiile unor þãri în care se credea cã numai între lingviºti, ci ºi – poate, mai ales autoritãþile sunt vinovate de starea proastã – între nespecialiºti. Vom reveni la locul a unor limbi minoritare. „Capul de afiº” îl potrivit ºi asupra acestui aspect. În al doilea þin, este adevãrat, þãrile aflate în fruntea tris- rând, calificativul „în pericol” trebuie apli- tului clasament stabilit de lucrãrile amintite. cat diferenþiat idiomurilor în discuþie – fie Astfel, în India, cum arãtam mai sus, ele limbi sau dialecte – în funcþie de criteri- aproape 200 de limbi sunt în pericol de dis- ul invocat, dar generator de probleme ºi el – pariþie. Dar o evaluare corectã a situaþiei tre- numãrul de vorbitori. Astfel, documentele buie sã þinã seama tocmai de bogãþia ºi UNESCO au stabilit o grilã de evaluare cu diversitatea lingvisticã a acestei þãri – altfel, nouã itemi8. Grila stabileºte ºase grade de sãracã din punct de vedere economic: cele

7 UNESCO – Red Book on Endangered Languages, 1999, http://www.helsinki.fi/~tasalamin/europe_ index.html. 8 Criteriile sunt: 1. Capacitatea de transmitere a limbii între generaþii; 2. Numãrul absolut de vorbitori; 3. Proporþia dintre vorbitorii respectivi ºi populaþia totalã; 4. Schimbãri în mediul de utilizare; 5. Capaci- tatea de reacþie faþã de noul mediu de activitate; 6. Disponibilitatea materialã faþã de alfabetizare ºi în- vãþare în limba maternã; 7. Atitudinea oficialitãþilor faþã de comunitatea etno-lingvisicã respectivã; 8. Atitudinea membrilor comunitãþii faþã de limba proprie; 9. Cantitatea ºi calitatea documentelor existente în limba respectivã. 100 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

1600 de limbi materne înregistrate în pre- „limbile periclitate”, iar istro-româna ºi zent reprezintã aproape 25% din limbile megleno-româna, printre cele, „puternic peri- vorbite în întreaga planetã. Evident, gru- clitate”. Într-adevãr, istro-româna mai este pãrile minoritare acuzã guvernul Indiei cã vorbitã astãzi doar de cãtre oamenii în favorizeazã omogenizarea lingvisticã, prin vârstã din douã sate de pe teritoriul Croaþiei impunerea limbii hindi, ca lingua franca în – Jeiani ºi ªuºneviþa, cu o populaþie totalã întreaga þarã. Limbi precum tangam, jarawa, de 1.000 de locuitori. Are numai utilizare sentileza º.a. sunt utilizate de mai puþin de oralã ºi pare a fi uitatã atât de autoritãþile câte o sutã de vorbitori nativi. Lingvistul croate, cât ºi de cele de la Bucureºti. Megle- indian Anil Chakravorty, citat în cotidianul no-româna sau meglenita se mai vorbeºte în spaniol El Mundo, afirmã cã unul dintre mici comunitãþi din actuala Macedonie ºi motivele dispariþiei unor astfel de limbi este din alte zone ale fostei Iugoslavii, totalizând rentabilitatea scãzutã a menþinerii lor: cam 5.000 de utilizatori. Dispersia geo- „...nu este rentabil sã publici ºi, prin urmare, politicã ºi culturalã, starea economicã a vor- sã scrii [într-o astfel de limbã], aºa încât, la un bitorilor, discuþiile sterile despre statutul ei moment dat, nu mai are rost s-o foloseºti”. lingvistic (dialect sau limbã?) o fac mai mult Rezultatul acestor confruntãri este unul decât periclitatã. Despre aromânã, mult mai aparent neaºteptat: locuitorii din sudul ºi studiatã astãzi, vom vorbi mai jos. Deocam- din nord-vestul Indiei aleg engleza ca a datã, adãugãm cã pe teritoriul României se doua limbã de studiu, drept formã de rezis- aflã în stare gravã idiomuri ale minoritãþilor tenþã politicã faþã de guvernanþi. conlocuitoare, precum cele vorbite de cãtre Pe locul al doilea în clasamentul mai sus cehii (pemii) din Banat, tãtarii din Dobrogea amintit se aflã o þarã cu situaþie economicã (Castelu, Topraisar, Murtfatlar), nogaii, adi- categoric mai bunã decât cea oferitã de cã turco-tãtarii din aceeaºi zonã (Mihail Ko- exemplul precedent: SUA – cu 192 de limbi gãlniceanu, Lumina, Valea Dacilor, Coba- aflate în situaþie criticã: mimac (vorbitã de din), ceangãii din Moldova, gãgãuzii (ex- mici comunitãþi din Massachussetts ºi trem de puþini la noi ºi rãspândiþi în þarã), Canada), eyak (Alaska), sunt numai câteva rutenii din Banat ºi Bucovina, caraºovenii dintre cele aflate în aceastã situaþie, deºi (sârbo-croaþi) din Banat, saºii din Transil- guvernul duce, de mai mult timp, o politicã destul de coerentã de susþinere a comu- vania (rãmaºi mai puþini de 50.000 dupã nitãþilor etnolingvistice respective. plecãrile masive din anii ’80 ai secolului tre- Nici Europa nu stã mai bine, în acest cut), evreii sefarzi º.a. Desigur, cele mai sens. Marea diversitate a limbilor de pe multe dintre acestea reprezintã variante bãtrânul continent pune mari probleme locale, arhaice, ale unor limbi vorbite pe te- guvernelor multor þãri, precum ºi forurilor ritorii mai largi din patriile lor de origine, de conducere ale încã foarte tinerei Uniuni dar ele au o evoluþie proprie, reflectã un Europene9. Dintre cele 123 de limbi inven- mod de viaþã, motiv pentru care documen- tariate (care ar însemna mai puþin de 3% tele oficiale ale organismelor internaþionale dintre limbile globului?), 38 se aflã „în peri- înregistreazã nu mai puþin de 11 limbi aflate col”, 28 – „în mare pericol”, iar 9 sunt „a- în stare gravã pe teritoriul României. proape moarte”. Fiecare popor îºi are pro- Fenomenul nu caracterizeazã însã numai blemele sale aici. Astfel, lingviºtii maghiari epoca noastrã, ci este mai vechi. Cercetãrile atrag atenþia asupra dispariþiei unor idio- dovedesc cã în ultimii 500 de ani au dis- muri fino-ugrice (?) precum ienict, nganasan, pãrut cam jumãtate din limbile vorbite în ijor, vepse, manisi. întreaga lume10. Îngrijorãtor este faptul cã, În ceea ce priveºte spaþiul lingvistic rope mãsurã ce ne apropiem cu cercetãrile de mânesc, Cartea Roºie include aromâna printre momentul prezent, fenomenul se acce-

9 P.Gh. Bârlea, 1998, cf. ºi Oana Moldoveanu, „Multilingvismul – una dintre marile probleme ale Uniunii Europene”, în: ªtudii de ºtiinþã ºi culturã, Editura Universitãþii „Vasile Goldiº”, V, nr. 16, 2009, p. 63-66. 10 D. Harrison, 2007. 101 Petre Gheorghe Bârlea

lereazã ºi se amplificã. Conform Atlasului folosesc cifre absolute, dar se includ în cate- Unesco, numai în ultimele trei generaþii goria a patra, ”limbi aflate în serios pericol”, (aprox. 70 de ani) au dispãrut 200 de limbi, cele 178 de limbi care sunt reprezentate de pe glob. În India, în afara celor 196 de limbi comunitãþi ce numãrã între 11 ºi 50 de uti- periclitate, sunt cunoscute 9 cazuri de limbi lizatori. Pânã la sfârºitul secolului ar putea deja moarte – numai în ultimii zece ani. În sã disparã jumãtate din limbile existente în aceeaºi situaþie se aflã ºi limbi din alte zone prezent,14 iar dupã acest termen, numai 600 geografice: pentru limba manés, din Insula de limbi vor supravieþui ameninþãrii cu Man – Turcia, ultimul vorbitor a fost Ned extincþia15. Maddrell, mort în anul 1974; tot în Turcia, Calculele diferã foarte mult de la un ultimul vorbitor al limbii ubuh,Tefnic Esenc, studiu la altul, ritmul dispariþiilor anuale a murit în 1992; pentru aask, din Tanzania, situându-se, în prezent, între 10 ºi 108 limbi. ultimul vorbitor a murit în 1976; pentru Dacã luãm în considerare ultima cifrã, eyak, din Alaska, ultimul vorbitor, Marie înseamnã cã în prezent dispare câte o limbã la Smith Jones, a murit în 2008 º.a.m.d. fiecare douã sãptãmâni. Alte calcule duc la În Balcani, se citeazã cazul limbii morlace, rezultate încã mai îngrijorãtoare. un dialect, de fapt, înrudit cu dacoromâna ºi Relaþia limbã-culturã cu istroromâna, vorbit la începutul secolu- De ce este atât de grav pentru omenire lui al XVII-lea pe coastele Bosniei, Croaþiei, fenomenul despre care vorbim? Explicaþia Muntenegrului, dar dispãrut spre sfârºitul cea mai frecvent întâlnitã este legatã de aceluiaºi secol, prin asimilarea morlacilor implicaþiile etnoculturale ºi, încã mai gener- (numiþi ºi „maurovlahi/mavrovlahi”) cu al, antropologice ale acestuia. David Har- 11 grupuri ale slavilor de sud . Din aceeaºi rison, profesor la Swartmore College, SUA, zonã a romanitãþii sud-est europene, cel mai unul dintre cercetãtorii profund preocupaþi cunoscut caz este al dalmatei, dispãrutã din de aceastã problemã, aratã cã prin dispariþia 12 Dalmaþia istoricã în secolul al XIX-lea , cu unei limbi se pierde, de fapt, o întreagã cul- ambele sale variante – raguza, vorbitã în turã16. Acest lucru afecteazã, în mod aparent vechea aºezare Ragusa (astãzi, oraºul paradoxal, chiar limbile dominante, cãci Dubrovnic) ºi vegliota, vorbitã pe Insula nici cultura reprezentatã de acestea nu se Veglia (astãzi, Krk). poate dezvolta decât în diversitate, care Având în vedere acest ritm, specialiºtii constituie „baza ºtiinþei, a cunoaºterii, în gene- întrevãd o situaþie încã mai sumbrã pentru ral, a schimbului ºi a geniului cultural al uma- viitor. Cele 200 de limbi de pe glob cu mai nitãþii”17. Relaþia limbã-culturã-civilizaþie, puþin de 10 vorbitori atestaþi sunt deja nom- precum ºi ideea dialecticii particular/gene- inalizate ca „limbi cu dispariþie sigurã în ral revine, cum spuneam, în analizele pe viitorul apropiat”13. În criteriile de evaluare a aceastã temã, indiferent de perspectiva a- vitalitãþii/pericolului de dispariþie nu se bordãrii ei. Cam în aceiaºi termeni se expri-

11 Thede Kahn, 2008, p. 133. 12 Cf. Matteo Bartoli, 2000; Žaeko Muljaciè, 2000, Das Dalmatische..., apud T. Kahl, 2008, 1-133;. Thede Kahl susþine cã aceastã limbã, situatã ca structurã, între italoromane ºi strãromânã, aparþine numai în sens limitat romanitãþii balcanice (loc. cit.). Autorul citat aduce drept argument faptul cã celelalte variante derivate din strãromânã erau numite limba „vlahã”, în timp ce dalmata nu purta acest nume (loc. cit.). În ceea ce ne priveºte, considerãm cã argumentul nu funcþioneazã, de vreme ce toate limbile de origine latinã erau numite „vlahe” de cãtre slavi, greci º.a. Pentru mecanismul extincþiei, cf. ºi Ion Coteanu, Cum dispare o limbã? (se referã la istroromânã). T. Kahl, op. cit., sintetizeazã descrieri mai moderne ale etapelor dispariþiei limbilor. 13 Dupã alte surse, numãrul limbilor vorbite de cel mult zece persoane este mai mare, ajungând la peste cinci sute, în prezent [sursã nesigurã, vehiculatã în unele lucrãri cu titlu provizoriu]. 14 D. Nettle; S. Romaine, 2000. 15 D. Crystal, 2000, Introducere. 16 D. Harisson, 2007. 17 A. Dalby, 2002. 102 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

tic ºi... cultural al manifestãri acestora. Se creeazã, dupã cum se vede, un cerc vicios în relaþia limbã/culturã. În principiu, dispari- þia limbilor se explicã prin dispariþia vorbitorilor respectivi. Iar acest din urmã fenomen se manifestã în mai multe feluri. 1. Reacþia tinerelor generaþii faþã de limba maternã Coordonatorul Atlasului Unesco, profesorul australian Christopher Moseley, enu- merã ceea ce el numeºte „factorul psihologic” prin cauzele generale ale dispariþiei limbilor, precizând cã înþelege prin aceasta situaþia în care un anumit grup etnic se supune în mod voluntar limbii dominante. Este vorba despre ceea ce în alte concepþii se numeºte „prestigiul limbii”, efectele acestuia manifestându-se, evident, în societãþile bilingve, sau plurilingve (plurietnice). Studiile despre criteriile de evaluare a limbilor proprii ºi a limbilor cu care vorbitorii se aflã în contact aratã cã se iau în considerare vechimea, puritatea ºi corectitudinea acestora. Astfel, limbile hibride, cu ameste- curi vizibile, erau apreciate negativ la sfârºi- tul secolului al XIX-lea, secolul supremaþiei mã Koichiro Matsuura, directorul general al naþiunilor, secolul renaºterii popoarelor UNESCO: „mici”, prin excelenþã, când limba era con- „... moartea unei limbi atrage dupã sine dis- sideratã mai mult ca oricând definitorie pariþia unui patrimoniu cultural intangibil ºi pentru fiinþa unui popor. Efectul acestei ati- 19 irepetabil, a unei întregi istorii ºi a unei con- tudini se simte ºi astãzi , aºa cum supra- cepþii despre lume”18. vieþuiesc ºi ideologiile naþionaliste, în toate Este clar cã cea mai mare parte a culturii, sensurile posibile. Din aceastã perspectivã, a creaþiilor materiale ºi spirituale, a expe- chiar ºi bilingvismul este judecat ca factor rienþei ºi a cunoºtinþelor adunate de-a lun- negativ. gul veacurilor de cãtre un grup etnic dis- Cu privire la vechimea unei limbi, lucru- pare o datã cu moartea limbii respective. rile sunt mai complicate, pentru cã este Dispare, practic, un mod de a gândi. De nevoie de un anumit grad de instruire ca sã aceea, ni se pare interesantã afirmaþia unui judeci corect acest lucru. În general, însã, blogger, pe marginea unui material postat circulã stereotipurile, care îºi pun amprenta pe internet de cãtre Cristian Preda: „Dispa- asupra unei comunitãþi lingvistice mai mult decât cunoaºterea ºtiinþificã. Chiar dacã riþia unei limbi nu e o catastrofã, dar e o pier- limba strãmoºilor are rãdãcini adânci în is- dere” (Bleen – 02.22.09 at 3:50 AM) torie, dar grupul etnic respectiv se afla în Cauzele dispariþiei limbilor minoritate numericã ºi are statut social-cul- Cele mai vizibile cauze ale dispariþiei tural defavorizat, noile generaþii pierd senti- limbilor sunt, de fapt, extralingvistice, mentul nobleþei conferit de vechimea limbii þinând de contextul economico-social, poli- lor, trãind un sentiment de inferioritate faþã

18 Apud Cotidianul.ro, ed. cit. 19 Georg Kremnitz, 1994, p. 21. 103 Petre Gheorghe Bârlea

de vorbitorii majoritari ai limbii domi- departajare a acestora dupã statut (limbã/ nante20. dialect/grai), dupã origine etc., pe de o Observãm cã, de fapt, mecanismul care parte, ºi aceeaºi distribuþie geograficã acþioneazã decisiv este de ordin social-eco- inegalã, pe de altã parte. Astfel, dupã datele nomic ºi cultural. „Limba ocupaþiilor tradi- centralizate de Summer Linguistic Institute, þionale”, ca sã spunem aºa, chiar dacã aces- 51% dintre limbile lumii se vorbesc în tea constã în meºteºuguri vechi ºi compli- Africa, în Asia ºi în regiunea Pacificului, cu cate, cu produse civilizatorii etern valabile, o concentrare foarte mare în Noua Guinee, este abandonatã în favoarea limbii moder- înregistratã cu o ºesime din limbile vorbite ne, cãci aceleaºi produse sunt obþinute la pe glob (800 de limbi). În Africa Subsaha- scarã industrialã, prin mijloace tehnice efi- rianã se vorbesc peste 2000 de idiomuri, ciente, chiar dacã nu de aceeaºi calitate, ºi adicã o treime din limbile lumii. Cam 10% implicã mai mult pe vorbitorii acestei limbi. dintre aceste vor dispãrea în urmãtorul Cu atât mai mult, ocupaþiile tradiþionale din secol. Nu întâmplãtor, platoul Pacificului de domeniul agricol, din zonele rurale sunt Nord se aflã printre zonele cu risc ridicat de stigmatizate21, chiar ºi în actuala epocã a dispariþie a limbilor rare, consemnat în Red produselor „bio”. Aºa încât tinerii din aceste Book..., deºi, în cifre absolute, existã ºi o comunitãþi îºi însuºesc ºi ei aºa-numita abatere de la regulã, dupã cum vom vedea „evaluare socio-lingvisticã negativã”22. Se mai jos. procedeazã, practic, la abandonarea iden- În schimb, în Europa se vorbesc numai titãþii lingvistice, dupã cum constatã Thede 3% din limbile lumii, dupã calculele unor Kahl, cel care, sintetizând aceste studii, specialiºti24. Or, diversitatea lingvisticã este conchide: o cauzã aproape sigurã a dispariþiei unora „În timp ce sexul, etnia ºi aspectul fizic nu dintre limbi în favoarea altora. Christopher pot fi schimbate, renunþarea la limbã sau lim- Moseley noteazã în mod clar aceastã con- itarea folosirii ei oferã soluþia cea mai comodã în statare: rezolvarea acestei probleme”.23 „Cu cât este mai mare diversitatea lingvis- 2. Repartizarea geograficã a limbilor ticã, cu atât este mai mare numãrul limbilor în Geografia fizicã, umanã ºi economicã a pericol”25. lumii furnizeazã un alt set de explicaþii pen- În strânsã legãturã cu diversitatea ling- tru moartea limbilor. Autorii „atlaselor visticã se aflã densitatea populaþiei. Dupã morþii limbilor” reiau, de fapt, hãrþi mai aceleaºi statistici SIL, 80% dintre limbi sunt vechi, realizate de cãtre specialiºtii în vorbite în câte o þarã, 96% dintre limbile con- geografie lingvisticã, disciplinã de sine semnate în recensãmintele actuale sunt vor- stãtãtoare, desprinsã din alte ºtiinþe ale lim- bite de numai 4% din populaþia globului; ºi, bii – istoria limbii, gramatica comparatã a încã ºi mai grav, cele peste 3.500 de dialecte limbilor ºi dialectologia. Cu deosebirea cã sau limbi rare sunt vorbite de numai 0,2% marcheazã alte puncte de reper, noii spe- din omenire. Pe de altã parte, 80 dintre lim- cialiºti constatã aceeaºi mare diversitate a bile cu circulaþie mai mare (engleza, chi- limbilor ºi, implicit, aceeaºi dificultate de neza, spaniola, franceza, germana, rusa etc.)

20 W. U. Dressler, ºi R. Wodak-Leodolter, 1977, p. 33-34. 21 Din perspectiva aceasta, participanþii la o discuþie online despre soarta limbilor invocau definiþia limbii noastre strãmoºeºti, „cu îndemnuri pentru vite”, aºa cum apare ea la unul dintre cei mai mari poeþi români. În acest context se punea întrebarea dacã nu cumva trebuie sã ne aºteptãm la o apropiatã dis- pariþie, deºi deocamdatã, daco-româna este singura dintre dialectele valahe neinclusã pe lista limbilor în pericol din Atlasul UNESCO sau din Cartea Roºie a limbilor în pericol… 22 E. P. Hamp, 1989, p. 197-201. 23 Th. Kahl, 2008, p. 132. 24 Dupã calculele noastre, cifra este chiar mai micã: 1,78% - dacã luãm ca bazã de referinþã cele 6.900 de limbi inventariate de UNESCO. 25 8220, apud Telegraf, 20.02.2009. Ultima paginã. 104 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

sunt vorbite de aproximativ 80% din popu- naturã sã confere vorbitorilor o existenþã laþia globului. Numai 20 de limbi sunt vor- decentã, dacã nu chiar îndestulãtoare. bite în comunitãþi rãspândite în mai multe Acesta este motivul pentru care nu numai þãri ºi reprezentate de sute de milioane de cã tinerii renunþã la limba maternã în vorbitori. Mai precis, 8 limbi sunt folosite favoarea limbii oficiale, dominante, dar zilnic de cãtre jumãtate din populaþia globu- chiar ºi pãrinþii sunt de acord cu aceastã lui26, conform enciclopediei pentru tineret opþiune27. Millennium Family, ale cãrei baze de calcul - La scarã mai mare, acelaºi lucru se par însã diferite de alte lucrãrilor oficiale de întâmplã cu limbile ºi dialectele vorbite în referinþã, citate mai sus. comunitãþi care fac parte din corporaþiile Toate aceste cifre, derutante la un mo- transnaþionale, din organismele ºi blocurile ment dat, mai ales cã se folosesc sistem economice ºi politice care decid evoluþiile diferite de referinþe, grile diferite de calcul ºi regionale sau/ºi continentale sau planetare. raportãri diferite la maxima superioarã ºi Se creeazã un dezechilibru social-economic cea inferioarã, conduc totuºi, spre câteva între masele de vorbitori ai diferitelor limbi, constatãri simple ºi fundamentale: este clar în sensul cã un mic numãr de limbi vorbite cã fãrâmiþarea etnicã nu serveºte cauzei lim- în grupurile cu prestigiu social ºi cultural bilor „mici”, limbile vorbite de puþini controleazã resursele economice ºi, implicit, locuitori fiind cele mai expuse pieirii. Pe de deciziile politice, sporindu-ºi puterea de altã parte, aceleaºi date geografice ne con- influenþare în ritm proporþional cu dispari- firmã faptul cã presiunea limbilor „mari” þia limbilor mai puþin rãspândite. Se impun, constituie o altã cauzã a extincþiei celor mici. în aceste cazuri, limbi precum chineza, Modul în care se realizeazã aceastã presiune engleza, spaniola, rusa, franceza, germana, constituie alte cauze propriu-zise invocate în defavoarea unor idiomuri locale, chiar în în cercetãrile de specialitate. spaþiile geografice în care s-au nãscut ºi s-au 3. Potenþialul social-economic al comu- dezvoltat acestea din urmã, cu o istorie de nitãþilor de vorbitori mii de ani. Mai grav este faptul cã acest pro- Consideraþiile de pânã acum au indus ces nu aparþine epocii actuale, a globalizãrii deja o imagine supralingvisticã, mai precis, declarate, ci a început cu câteva generaþii de naturã economico-socialã, a fenomenului bune în urmã, practic – odatã cu moderni- în discuþie. Acesta pare, de departe, cel mai zarea lumii, favorizatã de industrializarea important ca efecte ºi, prin urmare, cel mai economiilor naþionale ºi mai ales a statelor complex ca modalitãþi de manifestare. multinaþionale, cu colonii ºi popoare de - În primul rând, funcþioneazã principiul mare eterogenitate etnicã ºi lingvisticã. supremaþiei pe care o are întotdeauna În aceasta situaþie, este o naivitate sã „limba pâinii”, adicã limba care asigurã o afirmi cã salvarea limbilor minoritare se mai bunã integrare socio-profesionalã de poate realiza prin convingerea copiilor cã

26 Chineza este utilizatã de 1,2 miliarde de vorbitori; engleza – 478 de milioane; hindi – 427 de milioane; spaniola – 392 de milioane; rusa – 284 de milioane; portugheza – 184 de milioane; franceza – 125 de milioane. De precizat este faptul cã aceastã statisticã, oferitã de MFE, þine seama de vorbitorii nativi sau bilingvi din þãrile unde fiecare dintre aceste limbi este declaratã „oficialã”. În realitate, engleza este lingua franca pe tot globul, inclusiv în þãri cu puternice restricþii tradiþionaliste, precum Japonia, China, þãrile arabe etc. în situaþii oarecum similare, chiar dacã la mare distanþã ca numãr de utilizatori „cul- turali”, se aflã franceza, germana, italiana º.a., cf. P. Gh. Bârlea, 2007. 27 Am cunoscut noi înºine asemenea cazuri. În câteva sate locuite exclusiv de reprezentanþi ai comunitãþii ucrainene, conducerea ºcolii, corpul profesoral ºi comitetul de pãrinþi au renunþat de bunã voie la dreptul pe care li-l conferea legislaþia statului român de a organiza predarea în limba maternã, deºi aproape toate cadrele didactice puteau face acest lucru, fiind bilingve. Explicaþia care ni s-a dat a fost aceea cã se doreºte evitarea izolãrii lingvistice a elevilor, care ar avea astfel mari dificultãþi mai târziu, în obþinerea unui loc de muncã ºi mai ales în comunicarea la locul de muncã ºi în societate. Exprimarea greoaie ºi defectuoasã în românã, datoratã faptului cã vorbeau o altã limbã în familie, accentuatã de studii în aceeaºi limbã, atrãgea ironii, etichetãri, marginalizare socio-culturalã, în cele din urmã. 105 Petre Gheorghe Bârlea

limba strãbunilor lor reprezintã o valoare în noi a producþiei agricole, renunþarea la sine, cã este depozitarea unui tezaur cultu- unele ocupaþii vechi; modernizarea întregii ral etc. Bunãstarea macrosocietãþii în care vieþi, prin accesul la tehnicã, mass-media sunt integraþi are efecte educative ºi ideo- etc. La toate aceste schimbãri, care con- logice infinit mai puternice. tribuie din interior ºi în mod voluntar la - O altã cale de manifestare a factorului destrãmarea societãþilor tradiþionale, se economico-social este tehnologizarea rapi- adaugã un fenomen „din afarã”: invazia dã a lumii contemporane. Beneficiile tehno- zonelor izolate, conservatoare, a valorilor logiei moderne ºi costurile relativ scãzute materiale, culturale, implicit lingvistice de ale acesteia ajutã comunitãþile tradiþionale cãtre populaþia majoritarã: case de vacanþã, sã sarã peste etape întregi din evoluþia fi- vile, pensiuni, cu tot ce aduce cu sine turis- reascã a unei comunitãþi umane. Acesta este mul modern. În aceste condiþii, destrãmarea un aspect al „globalizãrii acceptate”, mai societãþilor tradiþionale atrage dupã sine ºi subtilã ºi mai pregnantã decât „globalizarea pierderea limbii corespunzãtoare. forþatã”. Din pãcate pentru comunitãþile 4. Relaþia scris/oral lingvistice mici, noua tehnologie aduce cu Strâns legat de cele arãtate mai sus este sine un vocabular nou, deseori de circulaþie aspectul predominant oral al limbi în peri- universalã, pe care limbile minoritare nu col de dispariþie. Practic, jumãtate dintre mai au rãgazul ºi forþa sã-l asimileze, ci ºi-l limbile aflate în aceastã stare nu au avut însuºesc direct, pe calea împrumutului niciodatã o variantã scrisã, iar multe altele total. Noul context material, cu confortul au forme rudimentare sau, dimpotrivã, prea sãu tehnologic, creeazã un stil nou de viaþã, complicate, de scriere, cu documente pu- comportamente ºi atitudini noi, o gândire þine, deseori redactate în alte limbi – de mai 28 largã circulaþie –, depozitate, fragmentar, în nouã, care se exprimã într-un limbaj nou . cu totul alte locuri decât în vatra strãmo- Toate la un loc contribuie rapid ºi sigur la ºeascã (de obicei, în bibliotecile, arhivele ºi dispariþia limbii ce conservã valorile materi- muzeele þãrilor colonizatoare ºi a þãrilor cu ale ºi spirituale moºtenite. potenþial economic mare). - În sfârºit, acelaºi context macroecono- În legãturã cu aceste douã ultime aspecte mic ºi socio-cultural impune modificãri ale – impactul tehnologic ºi raportul scris/oral modului de viaþã al grupurilor etnice defa- al limbilor – trebuie adãugat cã ºi idiomuri vorizate, cu consecinþe directe ale limbilor cu reprezentare demograficã semnificativã, respective. Sunt amintite, în acest sens: cu o culturã ºi o istorie bine conturate ºi re- sedentarizarea unor grupuri mobile prin cunoscute ca atare, sunt expuse pericolului, tradiþie (este interesant cã unele grupuri într-un viitor nedeterminat, deocamdatã. nomade trec prin faza intermediarã a fo- Existã limbi, precum ceha, slovaca sau ma- losirii mijloacelor auto în locul atelajelor cu ghiara, în care lexicul ºtiinþific se bazeazã în tracþiune animalã sau a transhumanþei per mãsurã considerabilã pe terminologia pedes); exodul de la sat la oraº, urbanizarea popularã de specialitate29. unor foste aºezãri rurale sau mutarea în alte În cazul maghiarei, lingviºtii nu vãd cu regiuni a comunitãþilor altãdatã „închise”; ochi buni nici astãzi învaþarea termenilor cãsãtoriile mixte; industrializarea vechilor strãini. Din cauzã cã, în cazul ºtiinþelor na- meºteºuguri, modernizarea prin tehnologii turale, de exemplu, terminologia ºtiinþificã

28 Cristina Andrei, Cãtre o nouã limbã universalã, Cultura (O. 1340). Poezii, literaturã, culturã, arte. 29 Din cauza îndelungatei dominaþii germane în spaþiul ceho-slovac, lingviºtii din acest spaþiu au proce- dat, imediat dupã eliberare, la eliminarea sistematicã a cuvintelor „strãine” din limbã ºi înlocuirea lor cu „neaoºisme” locale. De exemplu, pentru „sulf”, s-a impus un termen care ar corespunde românes- cului popular „pucioasã”. Acest act de naþionalism lingvistic, perfect explicabil în context istoric ºi psihologic, ca mentalitate etc., s-a dovedit neproductiv ulterior, în epoca deschiderilor politico-economice, când contractele comerciale, documentele de transport ºi corespondenþa oficialã impun traduceri ºi echivalãri suplimentare, în multe cazuri, cãci pe plan european ºi mondial se utilizeazã neologismele de circulaþie internaþionalã, bazate pe afixoide greco-latine. 106 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

autohtonã nu este satisfãcãtoare, cercetã- loc neglijabile ale dispariþiei/rezistenþei lim- torii, ziariºtii ºi chiar cadrele didactice bilor. În þãrile unde diversitatea lingvisticã universitare apeleazã direct la corespon- corespunde diversitãþii religioase, limbile denþii englezeºti pentru noþiunile respec- minoritare se menþin mai bine32, pe când în tive. Acest lucru pune în pericol limba na- þãrile unde diferitele comunitãþi lingvistice þionalã, pentru a cãrei salvare ar trebui iniþi- aparþin aceleaºi confesiuni, grupurile mino- atã o miºcare de înnoire, considerã profe- ritare renunþã la limbile materne datoritã sorul Janos Pusztay, de la Universitatea rolului integrator al religiei, mai ales în „Daniel Berzsenyi”, din Szombatheley30. þãrile în care se vorbeºte – oficial sau semio- Din nou, avem de-a face cu o atitudine ficial – despre „religie naþionalã”. idealistã, romanticã. Chiar ºi limbi foarte 6. Politicile oficiale deschise la noile achiziþii, dar care, în acelaºi În sfârºit, dar nu în ultimul rând, politica timp, ºi-a pãstrat nealteratã structura esen- guvernelor este responsabilã de dispariþia þialã gramaticalã, lexicalã ºi ºtiinþificã, pre- unor limbi. Ch. Moseley numeºte „factor cum româna, apeleazã la anglicisme pentru militar” situaþia în care se recunoaºte o anu- terminologii diverse (mass-media, relaþii mitã voinþã, cu implicaþii politice, economi- publice, culturã, tehnicã ºi, în special, pen- ce etc., de a eradica unele grupuri etnice. tru limbajul informatic31). Exemplele cele mai cunoscute þin de trecu- În ambele cazuri, statutul limbilor res- tul unor astfel de comunitãþi, cum ar fi pective, încã neincluse pe lista „roºie”, de- aborigenii din Australia, nativii siberieni vine nesigur, într-un viitor nu prea îndepãr- din fosta U.R.S.S., indienii din America de tat. Nu întâmplãtor, studenþii din Ungaria Nord ºi mulþi alþii. Metodele coercitive de au rãspuns în proporþie de aproape 10%, în impunere a limbii naþionale s-au manifestat cadrul unui sondaj organizat pe aceastã pe faþã, în asemenea cazuri. temã, cã ar fi de imaginat introducerea Alteori, metodele sunt mai subtile ºi mai englezei ca limbã de stat în Ungaria. eficiente, în sensul cã guvernele sprijinã 5. Religia programe foarte coerente de stimulare a Confesiunea religioasã este, de aseme- opþiunii pentru limba oficialã, prin finanþãri nea, una dintre cauzele – secundare, dar de- de diverse tipuri etc.33

30 Vezi art. „Jumãtate din limbile vorbite în lume sunt condamnate la dispariþie”, în Fãclia, loc.cit. 31 Dacã pânã în urmã cu câþiva ani se înregistrau circa 5.000 de cuvinte de origine englezã în limba românã contemporanã, astãzi se vorbeºte despre mai mult de 20.000 de împrumuturi sau mãcar de cal- curi lingvistice dupã englezã. Aºa stând lucrurile, nu este de mirare cã nici mãcar lucrãrile normative ale Academiei Române, precum DOOM2, nu pãstreazã o linie coerentã de scriere ºi pronunþare a acestor neologisme. Dicþionarul reflectã, pe de o parte, vârsta împrumuturilor, dintre care unele au apucat deja sã fie asimilate ºi „normate” ortografic ºi ortoepic, iar altele sunt în curs de asimilare (fie sub forma adoptãrii fonomorfologice la specificul românei, fie sub forma adoptãrii tale quale. În sfârºit, se þine seama de faptul cã unele pot fi simple efemeride, þinând de o anumitã modã, de un context favorizant etc. 32 E. P. Hamp, 1978, p. 155-162. 33 În studiul nostru De la bilingvism la monolingvism în comunitãþile româneºti din SUA ºi Canada arãtam cã primele valuri de imigranþi români din America de Nord povestesc, în însemnãrile lor autobiografice, cum au beneficiat de cursuri serale în care profesionalizarea într-un anumit domeniu (metalurgic etc.) se împletea cu învãþarea limbii, culturii ºi civilizaþiei americane. Cursurile erau gratuite, erau conduse de un corp profesoral bine pregãtit ºi, mai mult, „elevii” (seraliºti maturi, în majoritatea cazurilor) bene- ficiau de manuale ºi chiar de rechizite gratuite. Continuându-ne cercetãrile, aveam sã aflãm, din cãrþi de memorialisticã datând cam din aceeaºi epocã, precum ºi din studii ulterioare, cã autoritãþile foloseau ºi metode mai puþin subtile ºi mai puþin „ortodoxe” în efortul de omogenizare lingvisticã a uriaºelor valuri de imigranþi sosiþi din toate colþurile lumii. Astãzi, existã din nou organisme guvernamentale care sprijinã pe toate cãile, inclusiv financiar, conservarea culturilor indigene ºi a celor alogene mai recente. Din pãcate, pentru unele etnii, mãsurile actuale sunt tardive, iar pentru autohtonii care au supravieþuit sau pentru imigraþia recentã, ele sunt simbolice, în condiþiile în care globalizarea are efectul bulgãrelui de zãpadã, antrenând nu numai ºtergerea diferenþelor etnolingvistice, prin factori imuni la orice mãsurã profilacticã. 107 Petre Gheorghe Bârlea

Oricare ar fi calea de acþiune, aceastã cauzã rãmâne una dintre cele mai des invocate de cãtre cei direct afectaþi de dispariþia limbilor. Acesta este motivul pentru care afirmam cã o enumerãm spre sfârºit, deºi nu este cea din urmã. Pentru mulþi nespe- cialiºti, pentru comunitãþile etnoligvistice minoritare, ea este cea mai vizibilã ºi, ca urmare, cea mai încriminatã. În realitate, fiecare dintre aceste cauze ale morþii limbilor acþioneazã în felul sãu, dar în directã relaþie cu celelalte. Rareori se întâmplã ca numai una dintre ele sã stea la baza dispariþiei unei comunitãþi etnolingvistice. În principiu, acþiunea se desfãºoarã în diacronie, pe de o parte, ºi concentric, pe de altã parte, dinspre factorii extralingvisti- ci (geografic, economic etc.) spre cei „pur” lingvistici. Am folosit ghilimelele pentru atributul „pur”, pentru cã o modificare lingvisticã, mai ales la nivelul lexicului, are totdeauna ºi cauze externe – psihologice, sociale º.a.m.d. Totuºi, sintagma trebuie pãstratã în dis- cuþie ºi, dacã am încerca sã gãsim o „cauzã a cauzelor”, acesta este nivelul ultim la care trebuie sã ne raportãm. respectiv. Pentru orice intelectual român ºi Pentru explicitarea ei, primul demers chiar pentru cei mai puþin instruiþi este rele- care se cuvinte fãcut este clarificarea con- vant cazul idiomului vorbit în Republica ceptelor cu care operãm. Moldova, decretat oficial ca limbã de sine a) Din exemplele date pânã acum, se în- stãtãtoare, cel mult înruditã cu româna ºi þelege cã cele mai multe idiomuri34 moarte botezatã, la fel de oficial, cu un alt nume, sau pe cale de extincþie sunt, de fapt, deºi este clar pentru oricine cã nu reprezin- dialecte sau chiar subdialecte ºi mai puþin tã nici mãcar un dialect al românei, cum ar limbi, în sensul ºtiinþific al termenului. fi meglenoromâna, de exemplu, ci numai un Pentru un lingvist, diferenþa dintre limbã, „grai”, adicã o variantã regionalã a dacoro- dialect, subdialect (grai) este destul de clarã, mânei. Din aceastã perspectivã, este corect iar pentru toþi ceilalþi – interesaþi de aceastã sã punem pe acelaºi plan aºa-numita „lim- problemã – definiþiile stau la îndemânã în bã” a huþulilor din Bucovina, sau „limba” orice dicþionar de termeni lingvistici ºi chiar manisi, vorbitã de cca. 7000 de persoane, cu în orice dicþionar general, enciclopedic etc. limbã sanscritã, sã spunem? Din pãcate, existã multe situaþii când nu Desigur, nu conteazã neapãrat reprezen- lingviºtii stabilesc statutul unui idiom, ci tarea demograficã ºi rãspândirea geograficã conducãtorii comunitãþii lingvistice respec- a unei limbi, ci vechimea ei ºi cultura cores- tive, cu asentimentul unei bune pãrþi a vor- punzãtoare. Pe de altã parte, orice element bitorilor, conºtienþi sau nu de existenþa unor care asigurã diversitatea contribuie la evo- trãsãturi definitorii pentru conceptul luþia omenirii – acesta este un principiu deja

34 Folosim acest termen cu sensul cel mai larg, de sistem de comunicare verbalã, cu o structurã foneticã, gramaticalã, lexicalã ºi stilisticã bine definitã, indiferent de numãrul utilizatorilor, de înrudiri, filiaþii, situare geograficã etc. 108 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

elementar aici. Din acest punct de vedere, spus, cei care cunosc parþial limba pot fi dispariþia oricãrui idiom este, cum spu- consideraþi vorbitori reprezentanþi ai aces- neam, o pierdere pentru omenire. La scarã teia, tot aºa cum vorbitorii nativi, autentici, istoricã, însã mãrirea ºi decãderea limbilor se au libertatea sã nu-ºi declare adevãrata interpreteazã în ciclurile naturale ale culturilor limbã maternã la recensãmintele oficiale. ºi civilizaþiilor – ºi aceasta este perspectiva Aºadar, decretarea „morþii” unei limbi este, din care trebuie sã judecãm lucrurile. de multe ori, discutabilã. b) În al doilea rând, nici conceptul de Se întâmplã însã ºi fenomene mai intere- „limbã moartã” nu este prea clar definit. sante, ca sã nu spunem mai ciudate, care þin Autorii lucrãrilor de specialitate de la care de specificul limbilor, ºtiut fiind cã limba am pornit aici stabilesc niºte criterii – care are o logicã a ei, nu totdeauna încadrabilã în sunt operaþionale, indiscutabil, în demersul parametrii logicilor formale, matematice mai mult decât valoros al instituþiilor etc. respective. Dacã „limbã aproape moartã” Astfel, existã limbi care „au murit” o este cea cu mai puþin de 10 vorbitori, datã ºi apoi au reînviat, atât pe cale artifi- „moartã” înseamnã, prin deducþie, cea fãrã cialã, cât ºi pe cale naturalã. nici un vorbitor oficial înregistrat. Dar din a) Urmaºii celþilor de pe coastele britani- perspectiva diacronicã, istoricã, ºi din per- ce au reuºit sã reînvie cornica, limba din spectiva sincronicã, a datelor „de pe teren”, Cornwall, pe care o întreþin prin gramatici, acest criteriu poate fi amendat cu trãsãturi dicþionare, reviste ºi... pe internet, prin mai de detaliu. multe bloguri (cf. Salahhe, 02.22.09, at 3:32 Din prima perspectivã, latina este o am). limbã vorbitã, în numeroase variante, cu b) Prin politici lingvistice adecvate, bine evoluþii definite în timp ºi spaþiu, de cãtre susþinute de cãtre toþi cei interesaþi, este în câteva sute de milioane de oameni35. În creºtere numãrul vorbitorilor limbilor acelaºi fel se pune problema limbii greceºti aymara centralã ºi quechua, din Peru, ca ºi vechi, a ebraicei º.a.m.d., chiar dacã unele limbile guarani, din Paraguay, maori, din au mai puþini „urmaºi”. Noua Zeelandã, ºi încã alte câteva, din Din a doua perspectivã, complicaþiile Canada, SUA, Mexic etc. sunt încã mai mari. Existã comunitãþi etnice c) Un fost dialect al limbii lamma, vorbit încã bine organizate, dar în care tânãra ge- de cãtre comunitatea papuaºilor de pe o neraþie refuzã sã mai foloseascã limba ma- micã insulã din arhipelagul indonezian s-a ternã, din motivele arãtate mai sus. Or, una dezvoltat, pe cale naturalã, pare-se, pânã dintre cele mai curente definiþii ale morþii într-atât, încât se poate afirma cã stã la baza limbilor se referã tocmai la acest aspect. naºterii unei noi limbi, illu, pe cale sã fie Ideea este formulatã astfel de cãtre Lyle rãspânditã în mai multe zone ale Indoneziei Campbell, de la Universitatea Utah – SUA: de Sud-Est. „Limba pe care noua generaþie nu o învaþã ªi ebraica a fost „reînviatã”, prin stan- este condamnatã clar la moarte”. dardizarea elementelor disparate din com- Pe de altã parte, în multe documente ofi- plexitatea variantelor vorbite în diaspora, ciale ºi chiar în studii lingvistice de speciali- dupã întemeierea statului Israel, în urmã cu tate sunt luaþi în considerare ºi cunoscãtorii câteva decenii. pasivi ai unui idiom, adicã nativii care Aromâna este ºi ea în expansiune, refuzã sã o foloseascã sau, încã mai curios, menþinutã prin eforturilor unor nativi, nici strãinii care au învãþat-o prin afiliere natu- mãcar prea uniþi între ei, nici teritorial, nici ralã (integrarea în comunitate) sau inte- în privinþa concepþiei despre patria-mamã, grarea culturalã/studii de specialitate, despre origine, despre alfabet ºi ortografie. studii individuale de amatori etc.). Altfel Totuºi, se fac traduceri din ºi în aromânã, se

35 Calculul estimativ, incluzând Europa + America Latinã + America + alte zone de pe glob, conduce la o cifrã de peste 900.000.000 de vorbitori. 109 Petre Gheorghe Bârlea

organizeazã congrese, evenimente cultur- anei standard, dezvoltatã din dialectul vor- ale, se scriu istorii ale comunitãþii, se arhi- bit la Florenþa38. În sfârºit, în toate aceste veazã cãrþi ºi documente, ba chiar se întreþin cazuri, se manifestã, într-un fel sau altul, situri pe internet, iar foarte curând urmeazã ceea ce lingviºtii de astãzi numesc „contacte sã se redacteze o variantã a Wikipediei în lingvistice”, un fenomen de complex, cu aceastã limbã. cauze, cu manifestãri ºi cu rezultate de o Nu ºtim cât de mult vor rezista resurecþi- mare diversitate – extralingvistice ºi ling- ile artificiale, care seamãnã mai mult cu lim- vistice propriu-zise, trebuie sã precizãm din bile inventate, fie în mod serios (valapük, nou acest „detaliu”, inclusiv observaþia re- esperanto, ido, delmondo etc.), fie la modul feritoare la „puritatea” manifestãrilor ling- ludic, artistic (vezi limbile nãscocite de scri- vistice. O constantã a acestui uriaº meca- itori, ca J.R.R. Tolkien36, care a fost un repu- nism este faptul cã, în mod logic, în cadrul tat universitar lingvist, de altfel, în viaþa de respectivelor contacte, unele limbi se impun toate zilele, ca Nina Cassian sau ca alþii, mai în defavoarea altora. Rezultatele se dis- puþin savanþi ºi mai puþin scriitori, precum tribuie diferit, în timp ºi spaþiu, de la con- þãranii dintr-un sat transilvãnean din zilele vieþuirea îndelungatã a unor limbi domi- noastre. nante, a altor limbi minoritare, pânã la dis- Nu ºtim nici ce soartã va avea noua pariþia unora ºi impunerea totalã, a altora. limbã indonezianã illu. Vorbim despre impunere relativ totalã ºi Dar ºtim foarte sigur câteva lucruri fun- încã mai relativ exclusivã, pentru cã – dupã damentale pentru înþelegerea faptelor cum am remarcat deja în paginile de mai despre care vorbim aici. sus – diversitatea reprezintã o raþiune de a Apariþia ºi dispariþia limbilor sunt douã feþe fi a comunitãþilor umane. Cazurile de izo- ale aceluiaºi proces din mersul istoriei omenirii. lare totalã sunt extrem de rare ºi, în orice Nu este cazul aici sã reluãm teorii cunoscute caz, contraproductive pentru societatea res- despre clasificarea genealogicã a limbilor ºi pectivã ºi, oricât ar pãrea de paradoxal, pen- despre rezultatele la care conduc metodele tru limba utilizatã de aceea societate. Cu reconstrucþiei comparativ-istorice. Dar me- atât mai puþin putem vorbi despre domi- ritã sã reamintim cã aceste demersuri dove- nare „definitivã” a unei limbi, judecând fap- desc existenþa destul de sigurã a unei limbi tele la scarã istoricã. comune, preindoeuropene, pierdutã în ne- Prin urmare, avem de-a face cu un feno- gurile istoriei, din care s-au desprins mari men natural, comparabil într-o anumitã mã- familii de limbi, printre care ºi indo-euro- surã, cu toate celelalte care þin de evoluþia peana, din care s-au format, în etape ulte- vieþii pe pãmânt: apariþia ºi dispariþia unor rioare, grupuri ºi subgrupuri, unele putând forme geografice, apariþia ºi dispariþia unor fi reconstituite, cel puþin la nivelul rãdãci- specii de plante ºi animale, succesiunea – cu nilor unor cuvinte, pe baza atestãrilor din urcuºuri ºi coborâºuri – a societãþii umane, limbile moderne ºi din limbile vechi37. Ar schimbãrile climatice º.a.m.d. mai fi util sã amintim despre existenþa do- Desigur, sunt de înþeles semnalele de vezilor sigure cã limbile moderne naþionale, alarmã trase cu privire la soarta limbilor ºi limbile literare standard s-au format din mãsuri de salvare se pot lua ºi trebuie luate, impunerea unui anumit dialect sau chiar a în cele mai multe cazuri. La o analizã aten- unei variante regionale, locale, în anumite tã, nici în aceastã privinþã, însã, lucrurile nu condiþii de dezvoltare economico-socialã ºi sunt atât de simple pe cât par. Atât organis- culturalã, condiþii istorice favorizante, sã le mele internaþionale îndrituite sã întreprindã spunem. De obicei, se invocã exemplul spa- mãsuri concrete, cât ºi cele particulare sau niolei, dezvoltatã din castillanã, sau al itali- specialiºtii care vorbesc în nume propriu

36 Autorul best seller-urilor din seria Stãpânul inelelor etc. 37 Pentru evoluþia limbilor, din perspectivã comparativ-istoricã, cf. Carlo Tagliavini, 1977. 38 Cf. Marius Sala (coord.), 1989. 110 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

formuleazã ºi, uneori, aplicã astfel de mã- Desigur, multe dintre aceste mãsuri de suri. protecþie sunt realizabile, sunt deja aplicate - „înnoirea limbii” (propunere formulatã ºi au chiar rezultate verificabile. Uneori, de cãtre profesorul J. Pusztay, vizând sal- efectele sunt chiar spectaculoase: reînvierea varea limbii maghiare de concurenþa engle- unor limbi ºi încadrarea într-un sistem zei, mai ales în domeniile ºtiinþifice). socio-profesional, plasarea lor direct în - utilizarea blogurilor, pentru salvarea epoca internetului, ºcolarizarea unui mare mãcar a variantei scrise a unor limbi (mã- numãr de etnici „liberi”, prin tradiþie, de surã propusã, evident, de un blogger – par- orice formã de educaþie ºi activitate insti- ticipant la discuþia declanºatã de Cristian tuþionalizatã. Preda (cf. Bleen, 02.22.09 at 2:26 am). Ar- Dar, pe de altã parte, este clar cã primele gumentele ar consta în apropierea vorbito- dintre soluþiile propuse enumerate de noi rilor, dispersaþi geografic ºi deveniþi astfel mai sus sunã a idealism, iar ultimele – a lo- vulnerabili, în costurile categoric mai scãzu- zinci ºi fraze frumoase, dintr-o veritabilã te ale comunicãrii, faþã de orice alte forme de „limbã de lemn” (de data asta, este vorba media, de educaþie, de popularizare a isto- despre limba de lemn UNESCO, a Uniunii riei ºi a valorilor respectivei comunitãþi etc. Europene ºi a multor programe ºi instituþii - se vorbeºte mult, la modul general sau internaþionale cu rol „caritabil”). cu soluþii ºi fapte concrete, despre politicile Contraargumentele la mãsurile respec- educative, despre favorizarea exerciþiului (a tive sunt, din pãcate, mai multe ºi mai exercitãrii limbii), ca metode de protecþie a convingãtoare. limbilor periclitate. Soluþiile educative con- - „Înnoirea limbii” (probabil cu elemente crete constã în editarea abecedarelor ºi a din resurse interne) face parte din aceeaºi manualelor de gramaticã, istorie, geografie, atitudine de „purificare” ºi protejare care a cãrþilor de literaturã popularã ºi cultã, sus- apare periodic în istoria gândirii lingvistice þinerea financiarã a cursurilor ºi a formãrii din orice culturã evoluatã. O limbã este, to- specialiºtilor în diverse domenii, selectaþi tuºi, un organism viu – chiar dacã astãzi ne din rândurile minoritãþii respective, susþi- distanþãm de teoriile neogramaticilor – care- nerea financiarã a cercetãrilor în domeniu, ºi urmeazã cãile proprii de autoreglare, iar perfecþionarea metodelor de predare39 etc. atunci când specialiºtii au intervenit prea - în aceeaºi sferã intrã mijloacele admin- categoric, ca în cazurile de apãrare a specifi- istrative ºi cultural-politice de protecþie: cului naþional de care am amintit mai sus, ocrotirea prin legi speciale, cum se întâmplã rezultatele s-au dovedit pãguboase, într-o cu catalana, galiþiana, basca40, standardi- etapã ulterioarã. Nici chiar în domeniul ter- zarea, susþinerea variantei scrise, acordarea minologiei, cel mai pretabil la reglãri dirijate unor spaþii în programele ºcolare, culturale – la nivel naþional ºi internaþional – infuziile ºi în mass-media, acceptarea bilingvismului controlate nu duc la rezultatele scontate. în administraþie etc. - Cât despre rolul internetului (în speþã, - tot mãsuri cultural-educative sunt ºi al blogurilor), el este deja semnalat ºi anali- cele care îi vizeazã pe locuitorii majoritari zat, ca sursã de variante stilistice ale limbii din þãrile multietnice ºi din orice þarã, mai literare standard (de exemplu, la nivelul ales pe tineri; este vorba despre educaþia în ortografiei etc.). Cât despre folosirea lui spiritual toleranþei, a comunicãrii interper- pentru menþinerea unor limbi ºi dialecte pe sonale ºi intergrupuri, de conºtientizare a cale de dispariþie, propunãtorii uitã cã cele mecanismelor ºi efectelor stereotipurilor ºi mai multe comunitãþi aflate în aceastã situ- prejudecãþilor în spiritul convieþuirii cu „ce- aþie se aflã în situaþii defavorizate social ºi lãlalt”, în spiritual cunoaºterii ºi prespectã- economic. Vorbitorii fac parte preponderent rii valorilor materiale ºi spirituale ale seme- din generaþia vârstnicã, accesul la tehnolo- nilor din fiecare comunitate umanã º.a.m.d. gia elementarã astãzi (televiziune, transport

39 P.Gh. Bârlea, 2006, p. 146. 40 Cf. Gerhard Bach & Gisèlle Holzer (dir.), 2006, passim. 111 Petre Gheorghe Bârlea

etc.) este încã o problemã, mulþi nici nu ºtiu noaºte istoria amplului program guverna- sã scrie. Mai mult chiar, documentele ofi- mental românesc din ultimele decenii ale ciale deja citate aici precizeazã cã circa 1250 secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al de limbi, adicã jumãtate din cele aflate în XX-lea destinat ºcolarizãrii aromânilor din pericol, nici nu au cunoscut vreodatã forma sudul Dunãrii41. Deºi mulþi copii au avut scrisã. Pe de altã parte, o limbã trãieºte prin parte, astfel, de lumina cãrþii, efectul a fost vorbitorii ei, prin valorile create cotidian de mai degrabã negativ: nu numai diriguitorii, aceºtia, nu prin inovaþii tehnice care îi con- ci ºi oamenii simpli au considerat cã se ferã o existenþã virtualã. Cele douã „soluþii” încearcã românizarea comunitãþilor respec- propuse seamãnã mai degrabã cu iniþia- tive ºi, în consecinþã, îºi înscriau copiii la tivele creãrii limbilor artificiale – intere- ºcolile greceºti. Teama faþã de „propaganda sante, ca manierã de a gândi, dar sortite româneascã” funcþioneazã ºi astãzi42, dupã eºecului, prin artificialitatea schematismu- cum taxarea aromânei ca un dialect43 al ro- lui lor, în ciuda entuziasmelor provocate în mânei este respinsã la fel ca în vremurile de anumite medii. demult ºi astãzi, când ºtiinþele limbii, cele - La rândul lor, mãsurile administrative, ale istoriei ºi antropologiei au evoluat atât de politice, culturale ºi educative îºi dovedesc mult, susþinându-se ideea cã aceasta este o limitele mult mai frecvent decât am fi limbã de sine stãtãtoare44. Or, asemenea ati- dispuºi sã o credem. Uneori, sistemul este tudini nu sunt de naturã sã faciliteze supra- organizat defectuos. Thede Kahl aratã, în vieþuirea idiomului respectiv, indiferent dacã excelentul sãu studiu, citat de mai multe ori este vorba despre o limbã sau un dialect. în aceste pagini, cã în aromânã, a cãrei situ- Ajunºi aici, putem înþelege de ce condu- aþie o cunoaºte bine, s-au tradus Biblia, cãtorii þãrilor în care vieþuiesc comunitãþile Odiseea, scrieri ale lui Shakespeare ºi Goethe, respective resping orice ajutor venit din dar nu s-au scris abecedare ºi manuale ele- afarã, din partea celor înrudiþi etnic cu aces- mentare. În plus, traducãtorii, ca ºi gra- tea. Înþelegem de ce se cautã nume locale maticii, au poziþii subiective, divergente, cu pentru idiomul respectiv, de ce se inventea- privire la specificul limbii, evitând cu bunã zã gramatici ºi dicþionare, de ce sunt oprite ºtiinþã anumite cuvinte (grecismele din lim- la graniþe cãrþile ºi revistele scrise în limba bajul religios, de exemplu) sau folosind alfa- respectivã, de ce se refuzã cu atâta îndârjire bete diferite – unii pe cel latinesc, alþii pe cel construirea unor biserici ale comunitãþilor grecesc (cu adaptãrile pe care le crede fiecare minoritare, chiar atunci când reprezentanþii de cuviinþã). Greºelile de strategie profilac- respectivelor state, aflaþi ca minoritate pe ticã provin, de fapt, din cauze mult mai teritoriul altor þãri, beneficiazã de ºcoli, adânci decât cearta cãrturarilor. Nu existã biserici, publicaþii susþinute financiar de un punct de vedere mãcar relativ unanim guvernele celor din urmã. acceptat (cum se întâmplã cu cele mai multe Cât despre educaþia tinerilor din întreaga limbi vii) cu privire la originea aromânei ºi, lume, în spiritul dialogului intercultural, implicit, cu privire la patria-mamã. pare cã pe cât se acþioneazã mai mult, pe Pe de altã parte, controversele cãrturari- atât se înmulþesc cazurile de intoleranþã. lor sunt încã mai pãgubos exploatate de cã- Existã astãzi þãri în care se promulgã decrete tre politicieni, chiar ºi când aceºtia sunt re- pentru interzicerea cuvintelor strãine (ca prezentanþii minoritãþii respective. Se cu- cele occidentale, de tipul pizza, în unele state

41 Peste 100 de ºcoli româneºti susþinute financiar de statul român funcþionau numai în Macedonia ºi Epir. 42 Th. Kahl semnaleazã scrisorile deschise ale Uniunii Panelene a Asociaþiilor Culturale Aromâne adresate oamenilor de ºtiinþã ºi oamenilor politici din Europa ºi din întreaga lume, cf. http://vlahos.xan.duth.gr/ 43 Punct de vedere susþinut de cãtre T. Papahagi (1974); M. Caragiu-Marioþeanu (1975); Gh. Carageani (2002) – Studi linguistici sull’aromeno –, Clusium, Cluj-Napoca, N. Saramandu, 1984 º.a. 44 Cf. Mariana Bara, 2007. 112 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

arabe), se decide oficial dãrâmarea statuilor sãu „tãtar din Constanþa”, care a învãþat unor idoli „strãini”, monumente de artã bine româna ºi engleza, a fãcut serioase care au rezistat acolo de douã mii de ani, în studii de ciberneticã ºi este astãzi un om ciuda tuturor vicisitudinilor umane ºi natu- împlinit profesional la... Cluj. Citãm din rale. Despre manifestãrile rasiste cotidiene aprecierea de bun simþ, nu fãrã plãcerea de nu mai este cazul sã vorbim... a reda „stilul blogerist” (blogheresc?): Aºa stând lucrurile, putem sã apreciem „...sã îi fi cerut imperativ sã rãmânã la eforturile organismelor ºi specialiºtilor im- Constanþa, sã studieze civilizaþia mongolã plicaþi în salvarea limbilor, dar nu este cazul (tãtãrascã) ºi istoria Hoardei de Aur ar fi fãcut sã ne facem iluzii. Dinamica limbilor de- din el un tãtar mai autentic decât este acum, dar pinde de un numãr atât de mare de factori, un om neîmplinit ºi... nefericit” (Bogdan Duca, se manifestã prin aspecte atât de diverse ºi 02.22.09 at 3:25 AM). de subtile, de neaºteptate, încât ceea ce Din aceastã perspectivã, nu trebuie sã ne rãmâne din iniþiativele menþionate este mirãm de previziunile îngrijorãtoare cu numai buna intenþie. Cei care iau în tragic privire la viitorul ceva mai îndepãrtat al aceastã realitate sunt înrudiþi cu cei care limbilor. Am citat deja opinia unor cercetã- luptã pentru salvarea speciilor de plante ºi tori ca D. Nettle ºi S. Romaine, cu privire la animale pe cale de dispariþie º.a.m.d. Ni- dispariþia a jumãtate din limbile actuale meni nu poate fi acuzat de rea intenþie ºi pânã la sfârºitul acestui secol sau ca cea a lui nici mãcar de idealism sau naivitate, dar, pe David Crystal, care considerã cã dupã acest de altã parte, uitãm faptul cã în timp ce unele termen nu vor mai rãmâne decât 600 de specii dispar, apar altele noi ºi, în orice caz, toate limbi pe glob. Existã însã ºi opinii în care se modificã mai mult sau mai puþin vizibil, proporþia dezastrului este dusã la extrem, adaptându-se mediului45. afirmându-se cã nu peste mult timp întrea- Revenim la ideea cã limbile îºi au mersul, ga omenire va vorbi o singurã limbã, ceea ce ca sã nu spunem „destinul” lor. Reluãm ºi înseamnã cã se încheie, pe o altã buclã a spi- principiul cã soarta lor depinde de organi- ralei (marxiste?), un mare ciclu uman. Re- zarea vorbitorilor, iar aceasta are ca princi- venim la pre-indoeuropeana teoretizatã de pal determinant structura economicã. No- lingviºti, istorici ºi antropologi sau la limba þiuni precum „culturã” ºi „civilizaþie” sunã comunã adamicã, dinainte de Babylon, in- frumos în analizele teoretice, dar forþa vocatã de teologi. Numai cã, de data aceas- motrice a acestora este, în termenii cei mai ta, numele acesteia pare sã fie „engleza”. concreþi, dorinþa de bunãstare – individu- Supremaþia ei pare a fi susþinutã de toate alã, în primul rând, colectivã în al doilea criteriile decelate, cât de cât coerent, de cãtre rând. Legile economiei de piaþã, simple specialiºti, în noianul de factori determi- („cerere ºi ofertã”), dure, nedrepte, necu- nanþi care se suprapun, se întretaie, se suc- noscute – uneori, chiar ºi în „societatea ba- ced, se completeazã, se opun, dupã o logicã zatã pe cunoaºtere”, îºi fac simþitã prezenþa niciodatã sesizabilã cu puterile actuale ale în tot ce înseamnã suprastructurã. Ideea a minþii umane. Rãmân perene trãsãturi do- fost preluatã defectuos de ideologiile stân- minante ºi tendinþe, ca unitatea în diversitate, giste ºi exploatate, la fel de defectuos, de lupta dintre vechi ºi nou, legea claritãþii comu- ideologiile liberale. Pentru exemplificare, nicãrii vs legea economiei efortului. Am evitat putem reaminti ideea refuzului tinerilor de sã formulez acest ultim binom al principiu- a pãstra limba ºi tradiþiile strãbune, atât lui evoluþiei în termeni strict lingvistici timp cât limba dominantã a societãþii în care („legea claritãþii vorbirii” vs „legea econo- este integrat îi oferã cu totul alte ºanse de a miei vorbirii”) pentru cã, de fapt, nici nu accede la civilizaþie. Un blogger dintre cei sunt strict lingvistice, ci face parte din citaþi mai sus dã exemplul unui prieten al „legile” generale ale existenþei umane. Peste

45 Nici nu mai luãm în calcul faptul cã se investesc fonduri uriaºe, resurse materiale ºi umane în salvarea unor specii de ºerpi, insecte, lei albi, crocodili etc., aflate pe teritoriile unor þãri unde oamenii înºiºi, mai ales copiii, mor cu zecile de mii, din cauza sãrãciei endemice a zonelor geografice respective. 113 Petre Gheorghe Bârlea

toate pare sã domine legea evoluþiei eco- Am putea încheia cu sublinierea ideii nomice, în aspectele ei cele mai materiale, recurente care s-a desprins, credem, destul precum exodul populaþiei sãrace spre þãrile de clar, din lungile pagini de mai sus: infra- civilizate ºi, invers, invazia economicã structura economicã determinã suprastruc- (tehnologicã, militarã, culturalã) a civiliza- tura lingvisticã. În realitate, existã, în amal- þiei asupra celor mai îndepãrtate colþuri ale gamul limbilor actuale, exemple care se sus- lumii. Vehiculul globalizãrii pare a fi, deo- trag ºi acestui principiu, atât de general ºi camdatã, limba englezã. Vorbim despre de vulgar formulat. Am arãtat mai sus cã situaþia actualã, când încã sunt utilizate limbile dispar mai uºor acolo unde forþa aproape 7.000 de limbi, dar când de circu- social-economicã ºi culturalã este mai micã. laþie internaþionalã recunoscute oficial se India se aflã pe un nedorit loc prim în clasa- bucurã numai câteva, iar neoficial – dar mentul þãrilor cu limbi periclitate, din cauza general acceptat – numai una. marii diversitãþi etno-lingvistice, pe de o Chiar ºi în aceastã privinþã, putem afir- parte, ºi a slabei puteri economice, pe de ma cã nu este nimic nou sub soare. În istoria altã parte. În aceste condiþii nu numai cã omenirii au mai existat cazuri de lingua fran- sunt slabe speranþe sã fie salvate cele 196 de ca. Greaca – pentru mai bine de un secol din limbi minoritare, dar ºi cele 22 limbi oficiale antichitatea europeano-asiaticã46, latina pen- sunt în pericol, cu atât mai mult cu cât în tru lungi secole ulterioare º.a. S-ar putea India se vorbeºte engleza, în clasele instru- obiecta cã niciodatã, totuºi, o singurã limbã ite. De exemplu, pentru ca o lege sã fie vali- nu s-a întins chiar pe tot globul ºi, în aceastã datã de Parlament, trebuie ca aceasta sã fie privinþã, s-ar justifica mai degrabã referin- tradusã în toate cele 22 de limbi oficiale. În þele la un viitor ceva mai îndepãrtat, care sã atari condiþii, nu este de mirare cã unele corespundã trecutului îndepãrtat, adicã la comunitãþi minoritare izolate, acuzã inter- polii cronologici ai limbilor unice. Rãspun- venþia armatã a autoritãþilor pentru omoge- sul la aceste obiecþii este cã nici condiþiile de nizarea etnolingvisticã. Este de mirare cum rãspândire nu erau în trecut comparabile cu poate face faþã guvernul indian (federal) cele de astãzi. Evoluþia tehnologicã actualã, unor asemenea cheltuieli. La polul opus ar cu facilitãþile de circulaþie pe care le-a creat, trebui sã se afle SUA, consideratã, pânã nu pentru oameni, mãrfuri, bani, culturã, trupe de mult, superputerea economicã ºi militarã militare, pe de o parte, ºi pentru comunica- a globului. ªi, totuºi, în trista ierarhizare a rea umanã, pe de altã parte, inclusiv ultime- Atlasului Unesco, SUA se aflã pe deloc ono- le mari achiziþii – teleportarea media ºi, mai ratul loc doi, cu 192 de limbi minoritare, pe ales, contactele virtuale, dusã – mai nou – care le-a neglijat mult timp, care s-au expus pânã la existenþa umanã ºi materialã virtu- ºi din interior pierii ºi care nu mai pot fi sal- alã, în întregul ei – au creat cu totul alte vate acum, oricâte mãsuri oficiale s-ar lua. condiþii de influenþare lingvisticã decât în Un alt exemplu ilustreazã ºi mai bine vani- trecut. Altfel spus, „globalizarea”, concept tatea intervenþiei dirijate a omului asupra care include economia, în primul rând, ºi tot sorþii limbilor: romanºa47 face parte din lim- ce înseamnã organizare a societãþii umane, bile periclitate, deºi este una dintre cele în al doilea rând, este valabilã ºi în plan patru limbi oficiale ale Elveþiei, stat cu o lingvistic. economie puternicã ºi cu o politicã educa- Concluziile sunt însã greu de formulat, tivã ºi culturalã dintre cele mai coerente ºi pentru cã, aºa cum spuneam, evoluþia lim- mai flexibile din lume. bilor scapã deseori logicii comune, dupã Exemplele ar putea continua. Cele invo- care încercãm noi sã clarificãm, oarecum, cate sunt însã suficiente pentru a întãri ideea fenomenul în discuþie. pe care am formulat-o: evoluþia limbilor

46 Pentru lungi perioade, greaca a fost folositã nu numai ca limbã de culturã, specificã claselor sociale favorizate, ci ºi ca limbã a sclavilor, liberþilor, oamenilor simpli, în amalgamul confruntãrii imperiilor pãgâne în lumea creºtinã timpurie. 47 Romanºa este o limbã din grupul retoromanicelor, vorbitã de circa 50.000 de elve?ieni, majoritatea locuind în cantonul Graubünden. 114 Dispariþia limbilor - o catastrofã umanã?

depinde de un complex de factori care ºi sfârºeºte prin monolingvism. Dar nu scapã, în general, controlului raþiunii putem ºti dacã asta se va întâmpla ºi nici umane. Dacã se va întâmpla ca pe glob sã se dacã, întâmplându-se, va fi bine sau rãu, cãci vorbeascã o singurã limbã, peste mai mult în intervalul de milenii care s-a scurs între sau mai puþin de un secol, se va închide un cele douã repere, existenþa umanã, ca ºi exis- cerc, ceea ce înseamnã cã omenirea a început tenþa pãmântului, s-a schimbat enorm.

Atlas of Eastern and Southeastern Europe 2007. COOPER, R. L., 1989, Language Planning and Ethnic Consciousness in Southeast Europe in Social Change, Cambridge: University Press. 2000, Map 2.9 – G9, Viena. COªERIU, Eugenio, 1978, Sincronía, diacronía e Atlas of the World’s languages., by R. E. Asher and historia, Madrid: Gredos. (Ed. I: Montevideo, Christopher Moseley (edts.), London: 1958). Cf. ºi Sincronie, diacronie ºi istorie. Routledge, 2007. Versiune româneascã de Nicolae Saramandu, BARA, Mariana, 2007, Limba aromânã, Bucureºti: Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 1997. Cartea Universitarã. COªERIU, Eugeniu, 1994, Lingvisticã din perspec- BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2007, „Identité et tivã spaþialã ºi antropologicã. Trei Studii. Cu o diversité culturalle europénne”, in: P. Gh. prefaþã de Silviu Berejan ºi un punct de Bârlea (ed.), Diversité et identité culturelle en vedere editorial de Stelian Dumistrãcel, Europe (DICE), Tome IV, Bucharest: MLR, p. Chiºinãu: ºtiinþa. 9-23. COªERIU, Eugeniu, 1995, Introducere în lingvis- BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2008, „Théorie et pra- ticã. Traducere de Elena Ardelenu ºi Eugenia tique dans le dialogue interculturel euro- Bojoga. Cuvânt înainte de Mircea Borcilã, péen”, in: Diversité et identité culturelle en Eu- Cluj: Echinox. rope (DICE), Tome V, Bucharest: MLR, p. 9-35. COªERIU, Eugeniu, 1996, Lingvistica integralã. BARTOLI, Matteo G., 2000, Il Dalmatico. Resti di Interviu cu Nicolae Saramandu, Bucureºti: un’ antica lingua romanza parlata da Veghlia a Editura Fundaþiei Culturale Române. Ragusa e sua collocazione nella Romania appen- COªERIU, Eugeniu, 2004, Teoria limbajului ºi nimo-balcanica, Roma: I.E.I.T. (Ed. orig.: Das lingvisticã generalã. Cinci studii. Ediþie în Damatische..., 1906, Wien: Schriften der limba românã de Nicolae Saramandu, Balkankomission). Bucureºti: Editura Enciclopedicã. BATIBO, H., 2005, Language Decline and Death in CRYSTAL, D., 2000, Language Death, Cambridge: Africa, Clevedon: Multilingual Matters. BHATIA, K. Tej; RITCHIE, C. William (eds.), University Press. 2004, The Handbook of bilingualism, Oxford: CRYSTAL, D., 1997, The Cambridge Encyclopedia University Press. of Language, Cambridge: University Press. BRADLEY, D. and M. BRADLEY (eds.), 2002, CRYSTAL, D., 2000, Language Death, Cambridge: Language Endangerment and Language University Press. Maintenance: An Active Approach. London: DALBY, A., 2002, Language in Danger, New York: Routledge Curzon. Columbia University Press. BRENZINGER, M. (ed.), 1998, Endangered DALBY, A., 2003, Language in Danger: The loss of Languages in Africa, Cologne: Rüdiger Köppe. linguistic diversity and the threat to our future, BRENZINGER, M. (ed.), 1992, Language Death: New York: Columbia University Press. Factual and Theoretical Explorations with Special DIXON, R.W.M., 1998, The Rise and Fall of Reference to East Africa, Berlin: Mouton de Languages, Cambridge: University Press. Gruyter. DORIAN, Nancy C., 1989, „Investigating BRENZINGER, M. (ed.), 2007, Language Obsolescence. Studies in Language Diversity Endangered. The Hague: Mouton de Contraction and Death”, in: Studies in the Gruyter. Social and Cultural Foundations of Language, 7, CALVET, L.-J., 1999, La guerre des langues et les Cambridge: University Press. politiques linguistiques, Paris: Hachette. DRESSLER, Wolfgang U.; WODAK-LEODOL- CARAGIU MARIOÞEANU, Matilda; GIOSU, TER, Ruth (eds.), 1977, „Language death”, in: ªtefan; IONESCU-RUXÃNDOIU, Liliana; International Journal of Sociology of Language, TODORAN, Romulus, 1977, Dialectologie nr. 12, Paris – New York – The Hague. românã, Bucureºti: Editura Didacticã ºi FASE, W., JASPAERT, K. and KROON, S. (eds.), Pedagogicã. 1992, Maintenance and Loss of Minority CARAGIU-MARIOÞEANU, Matilda, 1975, Languages, Amsterdam: John Benjamins. Compendiu de dialectologie românã, Bucureºti: FISHMAN, J. A. (ed.), 2001, Can Threatened Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Languages Be Saved: Reversing Language Shift, 115 Petre Gheorghe Bârlea

Revisited: A 21st Century Perspective. variation”, Bd. 1, „Monographien Linguistik Clevedon: Multilingual Matters Ltd. und Kommunikationswissenschaft”, 33, FISHMAN, J. A., 1991, Reversing Language Shift: Kronberg. Theoretical and Empirical Foundations of LEWIS, M. Paul (ed.), Ethnologue. Languages of Assistance to Threatened Languages. Clevedon: the World, ediþia a 16-a, Dallas-Texas: SIL Multilingual Matters. International, 2009. Cf. ºi ediþia on line GIPPERT, J. et al. (eds.), 2006, Essentials of http://www.ethnologue.com/. Language Documentation, Berlin: Mouton de LÜDTKE, Helmut, 1980, „Sprachwandel als uni- Gruyter. versales Phänomen”, in: Helmut Lüdkte, GRENOBLE, L. A. and WHALEY, L. J., 1998, Kommunikationstheoretische Grundlagen des Endangered Languages: Language Loss and Sprachwandels, Berlin - New York. Community Response, Cambridge: University MUFWENE, S. The Ecology of Language Evolution. Press. Cambridge: Cambridge University Press, GRENOBLE, L.A. and WHALEY, L. J.. Saving 2001. Languages: An Introduction to Language Revita- NETTLE, D. & ROMAINE, S., 2000, Vanishing lization. Cambridge: University Press, 2005. voices: the extinction of the world’s languages, GUMPERZ, John, 1982, Discourse Strategies, Oxford: University Press. Cambridge: University Press. PAPAHAGI, Tache, 19742, Dicþionarul dialectului HAARMANN, Harald, 20042, Lexicon der aromân. General ºi etimologic, Bucureºti: untergegangenen Sprachen, Münich: Bekshe Editura Academiei. Reiche. PARSONS, Jayne (coord.), 1998, Millennium HAGÈGE, C., 2000, Halte à la mort des langues. Family Encyclopedia, DK Publishing inc. Paris: Odile Jacob. SALA, Marius, 1997, Limbi în contact, Bucureºti: HAMP, P. Eric, 1989, „On signs of health and Editura Enciclopedicã. death”, in: N. C. Dorian, 1989, p. 197-210. SALA, Marius; VINTILÃ-RÃDULESCU, Ioana, HARRISON, K. D., 2007, When Languages Die: 1981, Limbile lumii. Micã enciclopedie, The Extinction of the World’s Languages and the Bucureºti: E.?.E. Erosion of Human Knowledge. New York and SALA, Marius; VINTILÃ-RÃDULESCU, Ioana, Oxford: University Press. 2001, Limbile Europei, Bucureºti: Univers HINTON, Leanne and Hale, Ken (eds.), 2001, Enciclopedic. The Green Book of Language Revitalization in SALA, Marius (coord.), 1989, Enciclopedia lim- Practice, San Diego: Academic Press. bilor romanice, Bucureºti: E.ª.E. HINTON, Leanne et al., 2002, How to Keep Your SANDFELD, Kristian, 19642, Linguistique Language Alive: A Commonsense Approach to Balkanigue: Problèms et résultats, Paris: One-On-One Language Learning, Berkeley: Champion. Heyday Books. SARAMANDU, Nicolae, 2003, Studii aromâne ºi JANSE, M. (ed.), 2003, Language Death and meglenoromâne, Constanþa: Editura Ex Ponto. Language Maintenance, Amsterdam: John TAGILAVINI, Carlo, 1977, Originile limbilor neo- Benjamins. latine, Bucureºti: E.?.E. KAHL, Thede, 2008, „Consideraþii privind dis- THOMASSON, Sarah G., 2001, Language pariþia limbilor cu trimitere la romanitatea Contact: An Introduction, Washington: balcanicã”, în Philologica Jassyensia, An IV, nr. Georgetown University Press. 1, 2008, p. 129-145 (Cf. ºi „Überlegungen zum UNESCO, 1999, Red Book on Endangered Prozen des Sprachesterbens...”, in: Luminiþa Languages (http://helsinki.fi/~tasalmin/ Botoºineanu; Elena Dãnilã; Cecilia Holban; europe_index.html). Ofelia Ichim (eds.), 2007, Români VINTILÃ-RÃDULESCU, Ioana, 2001, majoritari/Români minoritari: interferenþe ºi Sociolingvisticã ºi globalizare, Bucureºti: Oscar coabitãri lingvistice, literare ºi etnologice, Iaºi: Print. Editura Alfa, p. 155-173). WALD, Lucia; SLAVE, Elena, 1970, Ce limbi se KOVAÈEK, August, 1971, Descrierea istroromânei vorbesc pe glob?, Bucureºti: Editura ªtiinþificã. actuale, Bucureºti: Editura Academiei. WINDISCH, Rudolf, 1988, „Zum Srapchwandel. KREMNITZ, Georg, 19942, Gesellschaftliche Von den Junggrammatikern zu Labov”, in: Mehrsprachigkeist. Institutionelle, gesellschaft- Studia Romanica et Linguistica, 21, Frankfurt liche und individualle Aspekte. Ein einführen der am Main. Überlick, Wien. www.unesco.org/culture/en/endangeredlan- LABOV, William, 1976, „Sprache im sozialen guageswww.unesco.org/culture/fr/endan- Kontext. Beschreibung und Erklärung struk- geredlanguages · tureller und sozialer Bedeutung von Sprach- www.unesco.org/culture/es/endangeredlanguages 116 Artã ºi spectacole Dana DUMA Truffaut, un mit cinefil Abstract The article analyzes the book François Truffaut. The Man who Loved Movies, a passionate incursion into the work of the faimous Frech film director Francois Truffaut. Keywords: François Truffaut, cinema, La Nouvelle Vague

O coincidenþã readuce în acestui cineast transformat atenþia cinefililor figura în mit cinefil. A rezultat o cineastului francez François carte pasionantã, care nu Truffaut: în 2009 se împli- cade în pãcatul plasãrii pe nesc 25 de ani de la moartea un soclu inaccesibil a eroului ºi 50 de ani de la debutul lui sãu ºi nici nu se mulþu- sãu spectaculos, în cadrul meºte cu statutul de exer- festivalului de la Cannes, ciþiu de admiraþie. Paginile unde câºtiga Premiul pentru volumului reuºesc un por- regie cu Cele 400 de lovituri. tret viu al celui care „a tul- Cu aceste „lovituri” începea burat apele modernitãþii” ºi cea mai energicã miºcare de a devenit modelul acelora înnoire în cinematograful care au încercat, ºi pe alte francez rãmasã în istoria ci- meridiane, sã reformeze cin- nematografului sub numele ematograful. de Noul Val ºi tocmai de Este oare Truffaut un re- aceea era normal ca figura gizor supraevaluat? A profi- fondatorului sãu sã fie din Fãrã sã facã paradã de tat el cumva de poziþia lui nou omagiatã, reevaluatã, erudiþie, autoarea ºtie totul evocatã. Icoanã cinefilã ºi de ºef de miºcare ºi de repu- despre subiectul ales: de la printre împãtimiþii filmului taþia sa de publicist cucerind detaliile biografiei cineastu- de la noi, Truffaut devine, în o poziþie la care nu ar fi lui, pânã la contextul cultur- acest context, pentru prima ajuns graþie valorii filmelor al ºi cinematografic în care oarã, subiectul unei cãrþi sale? Se poate spune cã el el s-a afirmat, de la scrierile semnate de un critic român: este, de fapt, mai puþin sale (publicate sau nu), pânã Magda Mihãilescu. Impre- fascinant decât „ideea lui la ceea ce s-a scris despre el. sionanta sa lucrare François circulând nestingheritã prin Este rezultatul unei pasiuni Truffaut. Bãrbatul care iubea lume”(vorba poetului)? constante ºi obsesive (în filmele1 nu este însã o carte Sunt întrebãri pe care criticii sensul bun al cuvântului), conjuncturalã. Se poate spu- ºi cinefilii foarrte avizaþi ºi dar ºi al unei ºanse de a ne chiar, fãrã a exagera, cã le-au pus uneori, cãrora car- avea de-a face cu o operã în- este o creaþie de-o viaþã pen- tea le dã rãspunsuri pe cât cheiatã, aparþinând, în plus, tru cã autoarea a consacrat de competente, pe atât de unui cineast – publicist care mulþi ani cercetãrii operei subtile. ºi-a explicat în diferite oca-

1. François Truffaut. Bãrbatul care iubea filmele, Ed. Curtea veche, Bucureºti, 2009. 117 Dana Duma

zii ºi forme propria operã ºi laboratorii lui Truffaut, sce- turii, André Malraux, îngri- care, în momentul în care a nariºti, directori de imagine, jorat cã americanii ar fi aflat cã boala l-a transformat monteuze”.(pag 243) putut sã se ofenseze privind într-un condamnat la moar- Magda Mihãilescu a va- pe ecran dramele declanºate te, ºi-a rânduit sistematic lorificat inspirat aceste de lansarea primei bombe impresionanta arhivã. La ºanse, în beneficul cinefililor nucleare. aceastã admirabil de ordo- care pot urmãri acum un Cartea face luminã ºi în natã arhivã a avut acces portret „cu rezoluþie mãri- privinþa rolului lui Truffaut autoarea, graþie unei alte tã”, cum spunem azi, al ci- în afirmarea „noului val” ºanse, declanºatã de întâl- neastului atât de prolific ºi francez, a raporturilor sale nirea cu doi apropiaþi ai lui efervescent. Dupã ani de de camaraderie, complici- Truffaut. Ea mãrturiseºte: studiu a acestei arhive, tate ºi apoi de ostilitate cu „La festivalul de la Cler- dupã ce i-a vãzut ºi rãsvãzut unii dintre regizorii inte- mont- Ferrand, în capitala filmele, autoarea face acum graþi miºcãrii cu efecte este- vulcanicei regiuni Auverge, luminã în zone de maxim tice decisive. Dacã se ºtiau într-o iarnã îngãduitoare, interes ale „continentului destul de multe despre rela- i-am cunoscut pe Jean- Truffaut”. Una dintre aceste þia de discipol-maestru din- Pierre Léaud (actorul fetiº al zone este, desigur, biografia tre criticul André Bazin ºi regizorului-n.n.) ºi pe Su- propriu zisã a regizorului. Truffaut, la noi s-a scris mai zanne Schiffman, una dintre Fãrã a vâna amãnunte pi- puþin despre gâlceava din- cele mai statornice colabora- cante, Magda Mihãilescu tre cineast ºi colegul sãu toare ale lui Truffaut. Au marcheazã inteligent mo- Jean-Luc Godard. Conºtient fost primii care m-au încu- mentele ºanselor lui Tru- de contribuþia sa mai impor- rajat în încercarea mea, sfios ffaut. Chiar ºi neºansa, tantã la reformarea limbaju- aceea de a fi copilul din flori exprimatã, de a mã angaja lui cinematografic, Godard al unei mame care nu l-a într-o cercetare a creaþiei s-a simþit eclipsat de figura copleºit cu afecþiunea ei, s-a autorului Celor patru sute de de „ºef de ºcoalã” a lui transformat într-o ºansã, lovituri, în ciuda unui serios Truffaut, statut câºtigat ºi cu aceea de a inspira povestea handicap...Datoritã celor ajutorul contribuþiilor teo- eroului adolescent care fuge retice ºi publicistice mai doi am ajuns în preajma de acasã ºi din Centrul de unui om de o infinitã deli- supraveghere al minorilor substanþiale ale celui din cateþe ºi solicitudine, doam- în Cele 400 de lovituri, cel mai urmã. Ostilitatea prelungitã na Madeleine Morgenstern, admirat titlu din filmografa pânã la sfârºitul vieþii s-a fosta soþie a artistului. Dupã sa. Apoi, dintre ºansele pro- datorat ºi diferenþei de ati- moartea acestuia a preluat, priu zise, autoarea oferã lo- tudine politicã, Truffaut conform voinþei testamenta- cul cuvenit cãsãtoriei cu fiind iritat de excesele stân- re, conducerea societãþii Les Madeleine Morgentern al giste ºi maoiste ale contes- Films du Carosse, având-o cãrei tatã, un bogat distri- tatarului sãu. Sunt citate de- mereu alãturi pe Monique buitor, l-a ajutat sã-ºi fon- claraþii ale celor doi, dar ºi Holveck, blânda, generoasa deze propria casã producã- preþioase scrisori în care Monique, fostã asistentã a toare, Les films du carosse ºi sunt lãmurite etapele „rãz- lui Truffaut. Timp de mai sã facã, practic, numai boiului” dintre cei doi cine- mulþi ani, ori de câte ori mã filmele dorite. ªi primul sãu aºti. Se fac referiri ºi la „rã- întorceam la Paris, dupã un succes sãu la Cannes a fost cirea” relaþiilor cu ceilalþi festival, reveneam în strã- urmarea unei ºanse: inova- componenþi ai miºcãrii Nou- duþa Robert Estienne numã- toarea peliculã a lui Alain velle Vague care i-au reproºat rul 5-nu departe de Rond Resnais Hiroshima, dragostea cã s-a „îmburghezit”, invi- Point des Champs Elysées, mea,(care ar fi avut mari dioºi probabil pe relativ pri- unde mi s-a deschis nu nu- ºanse sã eclipseze prima sa vilegiata lui poziþie în sis- mai uºa arhivelor, a biblio- operã) a fost scoasã din con- temul de producþie francez. tecii, ci ºi drumul cãtre co- curs de însuºi ministrul cul- Despre raporturile lui 118 Truffaut, un mit cinefil

Truffaut cu revista care l-a lansat, Cahiers du cinéma gã- sim, de asemenea, comentarii asupra momentelor importante, de la textele cu valoare de manifest (în primul rând O anume tendinþã a cinematografului francez, din 1954) pânã la cronicile, uneori nedrepte, apãrute în paginile publicaþiei, la filmele regizorului. Autoarea face o analizã calmã, inteligentã ºi nuanþatã a Noului Val, crea- þia majorã a acestei reviste. La nouvelle Vague a avut soarta morþilor tineri. Pen- lui între admiraþie ºi lucidi- definitivului... ºi Camera ºi tru cã s-a stins repede, le- tate sunt redactate ºi pagi- stiloul, îl fac pe cititor sã des- genda a luat-o înaintea isto- nile consacrate operei pro- copere legãturi nebãnuite riei, pregãtindu-i destinul priu zise, analizate dintr-un între poveºti, eroi, replici, de subiect al nostalgiei. Este unghi al privirii care urmã- din pelicule diferite. Prefe- un mit fãrã rãbdare, aºezat reºte „un du-te vino al in- ratele mele rãmân pasajele grabnic, dar pentru totdeau- variabilelor” în opera lui care demonstreazã cã pen- na, în calea încercãrilor de a Truffaut. ªi-a numit sis- tru Truffaut filmele ºi cãrþile temul de analizã” Filmele analiza la rece un capitol din erau mai importante decât lui François Truffaut vor- istoria culturii...Noul Val viaþa. Poate cã tocmai de oferã ciclic, prilejul unor besc între ele” pentru cã aceea regizorul a decis sã sondãri ale momentului în opera cineastului are o con- care, dupã triumful lui figuraþie aparte: „Alunecã, joace el însuºi rolul persona- Truffaut, dupã recunoaºte- într-o neîncetatã cãrãuºie, jelor care susþin aceastã rea lui Godard, Rivette, motive: utopia jocului (în idee, în Noaptea americanã ºi Rohmer, Chabrol, amintiþii dragoste, dar nu numai”, în Camera verde. Nici un tineri, veniþi din cinematci, seducþie uneori tragicã a cineast nu a livrat atât de fãrã nicio ucenicie pe pla- eroului truffaldian; chema- generos cheia de acces între touri – cum cerea tradiþia – rea definitivului într-o lume viaþa ºi opera sa, nu a a mers au þâºnit în cinematograful a provizoriului; personaje – atât de departe în declaraþia francez, au bãtut strãzile cu femeia magicã, dar ºi de dragoste fãcutã propriei un aparat pe umãr ºi un mic (auto)distructivã, bãrbatul profesii. Tocmai de aceea subiect în cap, departe de vulnerabil, copilul cu pielea Magda Mihãilescu ºi-a inti- „scenariile literare ale conde mic tãbãcitã, prezent tulat cartea François Truffaut. sacraþilor academizaþi, de peste tot; obiecte-fotografii, Bãrbatul care iubea filmele, o adeseori nefaste, scrisori, studiouri, de luminile meº- incursiune într-o operã care teºugite. Numele multora maldãre de scrisori, cãrþi- colcãie de repere ºi citate dintre ei nu mai existã decât refugiu, dar ºi cãrþi-liman al cinefile, în care autobiogra- în inventarul pedanþilor, fil- vieþii” (pag. 76). Folosind mele-nici atât, dar febrilita- aceastã grilã, autoarea anali- fia e sinonimã cu cinefilia. tea debutanþilor spune mul- zeazã cu subtilitate ºi fineþe Meritã, deci, stimaþi cinefili, te despre formidabila infu- filmele ºi perechile de filme sã parcurgeþi neapãrat pagi- zie de energie proaspãtã, (vezi, de pildã, Jules ºi Jim ºi nile acestei cãrþi dedicate indusã de nebunii de la Cele douã englezoaice ºi conti- acelui unic cineast care Cahiers du cinema” (pag. 60). nentul). Aceste pagini, mai susþine cã „filmele sunt mai Cu o justã dozare a tonu- ales din capitolele Chemarea armonioase decât viaþa”. 119 cu atenþie. A fost începutul unei frumoase relaþii ami- Cãlin CÃLIMAN cale, care a continuat ºi mult dupã premiera publicã a peliculei, petrecutã la câteva „Doi vecini” luni dupã terminarea „filmului de ºcoalã”, în 12 iunie 1959, aºadar cu jumãtate de de 50 de ani veac în urmã. Seara pre- Abstract mierei este evocatã, de asemenea, amãnunþit de regi- After 50 years of its release, the author emphasises the impor- zor, redau doar câteva frag- tance of the movie "Two Neighbours" by Geo Saizescu, the only mente: „Premiera filmului adaptation inspired by the work of the writer Tudor Arghezi. Doi vecini la cinematograful Keywords: Geo Saizescu, Tudor Arghezi, Mitzura Arghezi, «Maxim Gorki» de pe Calea "Pagini din trecut" Victoriei (vis-à-vis de Tele- foane). Mare emoþie. Chiar S-a împlinit, spre sfârºit ajunsã acum în pragul celei dacã în cuvântul din pro- de 2008, jumãtate de veac de de a ºasea apariþii, regizorul gramul de salã al premierei la terminarea filmului Doi (ºi scriitorul!) Geo Saizescu scrisesem «cam» sigur de vecini, debutul în circuitul istoriseºte împrejurãrile care mine: ...«Cu bucuria de a fi public al regizorului Geo au condus la realizarea fil- primul care a realizat un Saizescu, dupã alte „filme mului Doi vecini. „Cuprins film dupã o lucrare a Maes- de ºcoalã”, printre care scurt de febra pregãtirii examenu- trului Arghezi aº dori sã se metrajul Soldatul ªvejk. Fil- lui de absolvire”, în toamna adauge satisfacþia de a fi mul Doi vecini rãmâne, peste anului 1957, regizorul, dor- devenit totodatã prietenul ani, un film foarte important nic sã realizeze o comedie, spectatorilor, în ciuda tracu- al cinematografiei naþionale altceva decât Caragiale („în- lui normal oricãrui început din mai multe motive: în cercat de nenumãrate ori pe de drum»,...mi-e fricã. (...) primul rând pentru cã este ecran”), a descoperit ceea ce în continuare – deºi au tre- Dupã lirica Prima melodie cãuta, „o schiþã plinã de scrisã de Dumitru Carabãþ cut 50 de ani! – singura ecra- savoare”, într-un proaspãt nizare în domeniul filmului ºi realizatã de Andrei Blaier apãrut volum arghezian, de ficþiune inspiratã de lite- ºi Siniºa Ivetici, urmeazã „Pagini din trecut”, dar ratura ilustrului scriitor Tu- Doi vecini, sala se prãbuºeºte fireºte, pentru realizarea fil- dor Arghezi (ºi ce filme sen- pe hohote de râs. Nu mai zaþionale s-ar putea realiza mului dupã schiþa Doi vecini ºtiu de mine. Dupã termi- pornind de la opera arghe- avea nevoie de acordul narea proiecþiei, primul mi zianã, dacã ar fi sã ne refer- autorului, drept pentru care, se adreseazã Arghezi: – Sã im numai ºi numai la Tablete într-o frumoasã ºi „memo- trãieºti, mã, sã trãieºti dom- din Þara de Kuty sau la roma- rabilã” zi de 14 octombrie nule Saizescu. M-ai ghicit în nele Cimitirul Buna Vestire ºi 1957, ajutat de colega lui, ceea ce am scris eu. M-ai Lina!), într-un al doilea rând Mitzura Arghezi, dupã cum fãcut sã iubesc meseria asta. pentru cã reprezintã punc- o mãrturiseºte, „cu scenari- Începe sã mã intereseze. Mi- tul de pornire al unei presti- ul înfãºurat într-o «Românie a plãcut filmul, cã e foarte gioase cariere cum este ace- liberã», copleºit de emoþie, vioi ºi are atmosferã româ- ea a regizorului Geo Saizes- m-am îndreptat la adresa neascã. Îmi aduc aminte de cu, rãmasã credincioasã, indicatã, B-dul Aviatorilor vremurile alea ºi zãu cã mã vreme de cinci decenii, co- nr. 70”, unde Poetul l-a înduioºeazã. Alor mei, în mediei cinematografice. primit „neobiºnuit de prie- particular, le-am spus cã În Jurnalul unui bãtrân lup tenos”, cu cafea ºi coniac, dacã nu-mi plãcea, fãceam de cinema, primul volum „adus de buna doamnã tot posibilul, ºi cred cã reu- dintr-o suitã memorialisticã Paraschiva”, ºi l-a ascultat ºeam, sã-l scot din circulaþie. 120 „Doi vecini” de 50 de ani

de premierã semnatã de Alice Mãnoiu selectez ur- mãtoarele rânduri: „Doi vecini este o comedie realizatã dupã o schiþã a lui Tudor Arghezi, de tânãrul Geo Sai- zescu, aflat la primul sãu film. Este o satirã plinã de vivacitate la adresa micii burghezii de la începutul secolului nostru. Invidia ridi- colã, nãscutã între doi vecini în lupta pentru întâietatea pe care vor sã o aibã fiecare în cartier (prestigiul avoca- Sã trãieºti ºi sã faci numai bumbac» ai d-lui locotenent tului cu firmã fgiind imbrit lucruri frumoase în viaþã. I.G. Petrescu. Acesta, la rân- de galoanele aurite ale ofi- Eºti invitatul meu...” ªi dis- dul sãu, nu se lasã mai pre- þerului), sugereazã situaþii cuþia a continuat la Casa jos, întrucât socoteºte cã de un comic savuros, la care Oamenilor de ªtiinþã, lângã prezenþa galoanelor ºi chipi- concurã – fericit – inter- fostul „Mon Jardin”. Croni- ul aurit într-o mahala aduce preþii ºi verva regizorului. cile de la premierã – printre inevitabil un plus de pres- Competiþia în care se anga- care acelea semnate de tigiu, în ciuda faptului cã sa- jeazã familiile celor doi Eugen Atanasiu în „Româ- lariul nu-i permite sã þinã «rivali» capãtã pe ecran un nia liberã” ºi Alice Mãnoiu pasul cu luxul familiei Fãl- crescendo comic de cea mai în ziarul pentru tineret – au ciu. Conflictul dintre cei doi bunã calitate. Au fost folo- avut meritate cuvinte de vecini nu se lasã deci aºtep- site – cu discernãmânt – laudã la adresa filmului Doi tat. (...) Efectul schiþei se mijloacele artistice capabile vecini, care avea ºi calitatea extinde astfel dincolo de sã sugereze aprigul rãzboi ieºitã din comun de a fi un cazul particular ºi momen- dintre cei doi mici burghezi „film de ºcoalã” intrat în cir- tul inspiraþiei scriitorului, la ridiculi, de la judicioasa ale- cuitul public al difuzãrii cin- o satirã largã a spiritului gere a tipului fizic al inter- ematografice. Scria, printre mic burghez. Este tocmai ce- preþilor (strãluciþi, ca întot- altele, Eugen Atanasiu în ea ce a observat tânãrul re- deauna, Vasiliu Birlic ºi Ion cronica premierei de acum gizor Geo Saizescu. Prefãcu- Lucian, secondaþi de actri- 50 de ani: „Evoluând în sfe- te în mãºti comice, person- þele Nineta Gusti ºi Carmen ra unei schiþe de tip caragia- ajele trãiesc parcã numai Stãnescu), la machiajul ºi lesc, eroii schiþei Doi vecini pentru a întreþine scandalul. costumul de epocã, decorul, de Tudor Arghezi îºi cir- (...) Explicaþia stã în aceea cp construite pe un paralelism cumscriu existenþa în sânul Geo Saizescu a desfãcut abil ce amplificã satira”. (...) Îm- micii burghezii a anului schiþa arghezianã în ele- pãcarea lor din final nu sur- 1928. Parvenitismul, trãsã- mentele ei componente ºi, prinde, dimpotrivã, încheie tura caracteristicã perioadei fãcând dovada unei precizii logic ceea ce era de demon- postnelice, prilejuieºte scri- severe în a lovi cu biciul strat pe tot parcursul acþiu- itorului reunirea în acelaºi ridicolului esenþa de clasã a nii. O demonstraþie artisticã, insectar a douã mostre de tuturor acestor manifestãri, spiritualã, inteligent prezen- soiuri opuse: un civil ºi un a dezvoltat fabulos trei mo- tatã cinematografic, care ºi-a militar. Dl. M. Theodorescu- mente pe care scriitorul le atins scopul satiric”. Fãlciu, convins cã vremurile enumerã în nici jumãtate de Dincolo de performanþa de pace sunt rezervate îm- paginã. Sunt scandalurile- rãmasã unicã în cinemato- bogãþirii civilice, persifleazã cheie: cu oltenii, cu gardero- grafia naþionalã – aceea de «sabia de pâslã ºi pintenii de ba, cu pianul.” Din cronica a-l convinge pe „meºterul 121 Cãlin Cãliman

cuvintelor potrivite” sã se lase ecranizat – Geo Saizes- cu, care prelua ºtafeta come- diei cinematografice de la reputatul regizor caragia- lean Jean Georgescu, a fost încã o datã performant, el reuºind un film voios ºi tonic nu oricând ºi nu oriunde, ci în România „obsedantului deceniu”, când presiunile ideologice ºi semnele timpului influenþau puternic producþia de filme. Pe de altã parte, Doi vecini a învins timpul ºi filmul, vã- zut astãzi, îºi pãstreazã sa- voarea originarã, hazul de bunã calitate. Colaborând cu Tudor Arghezi prin inter- mediul schiþei omonime, regizorul ºi-a propus în Doi vecini un „insectar” de men- talitãþi ºi moravuri specifice perioadei în care este pla- satã acþiunea, anul 1928, cu tradiþionalele conflicte ale epocii, printre care ºi anta- gonismul pe atunci parcã incurabil dintre civili ºi mil- ºi pe moarte, înfruntarea intrã, totuºi, în „jocul” itari, douã categorii umane celor doi rivali – ale cãrei re- stãpânilor (Mitzura Arghezi pe atunci parcã incompati- zultate sunt aºteptate cu su- ºi Aurel Cioranu), Marinicã bile (cum au încercat s-o fletul la gurã în „anticamera ºi Bebe (copiii celor douã spunã ºi alþi scriitori ai tim- turnirului” – devine un cla- familii), pisoiul ºi cãþelul... pului, de la Anton Bacalbaºa sic „pupat Piaþa Endepen- Conflictul are repercusiuni la Gheorghe Brãescu). Deo- denþei”, cei doi vecini la toate aceste „nivele”, in- sebirea profesionalã este ali- „eºuând” într-un dialog po- triga comicã dobândind mentatã ºi de rivalitatea ce- liticos ºi prietenesc, mai ales substanþã ºi vigoare. Dupã lor douã vecine din high- dupã ce aflã cã sunt... con- 50 de ani, vigurosul tempe- life-ul periferiei bucureºtene sãteni. Ideea cinematografi- rament de comedian al regi- care-ºi împing permanent cã seducãtor hazlie a filmu- zorului Geo Saizescu, anun- soþii la mãcel. Preluând din lui este aceea a „cuplurilor þat de acest film, îºi pãs- schiþã doar câteva din ele- simetrice”, rãfuiala vecinilor treazã – ºi ºi-a validat în mentele „rãzboiului rece” în fiind reflectatã pe cinci „pa- timp – forþa de convingere, care sunt angrenaþi vecinii, liere”, distincte ºi comple- în zeci de comedii, de toate filmul este structurat în mentare: avocatul ºi locote- felurile (lirice, ironice, sar- crescendo, cãtre punctul nentul (alias Grigore Vasi- castice, satirice, muzicale, culminant, nu lipsit de sur- liu-Birlic ºi Ion Lucian), sentimentale, poliþiste, „ne- prize, al confruntãrii dintre doamna avocat-doamna lo- gre”), realizate de-a lungul cei doi vecini, astfel anunþat cotenent (Carmen Stãnescu anilor, cu mari comedieni ai încât sã provoace scântei. – Nineta Gusti), slugile scenei ºi ecranului românesc Pregãtitã ca o luptã pe viaþã Mariþa ºi Dumitru, care nu în distribuþii. 122