CUPRINS 8/9/2009 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Lista lui Kundera . 3 CRONICI LITERARE George NEAGOE: Petru Dumitriu ºi Adversarul sãu. 8 Ileana MIHÃILÃ: Les Roumains en 1777, vus par le chevalier Louis-Félix Guinement de Kéralio . 14 Dumitru MICU: Un roman al etnogenezei române . 23 CONVORBIRI „Profesorul care m-a examinat era chiar Mihail Sebastian". Gabreila Gîrmacea în dialog cu Octavian Sava . 28 DOCUMENT Oana SAFTA: Laborator de creaþie: Mihail Sebastian - Oraºul cu salcâmi. 31 Mircea COLOªENCO: Semn, semnificaþie, simbol în tradiþia popularã - Frãþia-de cruce, Sãrutul pãcii, Zile nefaste . 42 EUGEN IONESCU Eugen Ionescu - Texte recuperate . 46 COMENTARII Ion BRAD: Dan Hãulicã: O personalitate inconfundabilã . 57 Alexandra CIOCÂRLIE: O dilemã a scriitorilor în exil . 66 Lucian CHIªU: Posteritatea istratianã . 71 NEGRU PE ALB N. GEORGESCU: Ioana Bot ºi pathema eminescianã . 81 Narcis ZÃRNESCU: Anton Pann, un politolog moralist . 86 SAVANÞI ROMÂNI Eugen SIMION: George Emil Palade . 88 1 ªTIINÞà ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: Marele Rãzboi ºi prãbuºirea vechii Europe . 92 CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Nu existã artã fãrã dorinþa de a comunica....................................................94 CULTURà ªI ECONOMIE Petre Gheorghe BÂRLEA: Dispariþia limbilor - catastrofã umanã sau formã naturalã de schimbare lingvisticã? ...............................................................................................97 ARTà ªI SPECTACOLE Dana DUMA: Truffaut, un mit cinefil .......................................................................................117 Cãlin CÃLIMAN: „Doi vecini" de 50 de ani ............................................................................120 Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic Ion POPESCU-NEGRENI 2 Fragmente critice Eugen SIMION Lista lui Kundera Abstract Inspired by two essays published by Milan Kundera in the volume entitled "Rencontre" (Gallimard, 2009), the author makes some remarks about the history of the concept of "black list" in literature. The discussion is focused on a few cases of French, German and Romanian writers. Keywords: "black list", "golden list", revisions, ideology, Anatole France, Bertold Brecht, E. M. Cioran Citesc totdeauna cu plãcere pe Milan mentalitãþi opresive care se instaleazã la un Kundera, un scriitor din Est care, ajuns la moment dat în opinia publicã faþã de un Paris, a fãcut o frumoasã carierã europeanã autor ºi, dupã ce se fixeazã, continuã sã ºi, poate, universalã... Este un romancier de funcþioneze fãrã logicã multã vreme. Mai succes ºi, totodatã, este un bun teoretician al direct spus: ideea „listelor negre” care cir- romanului într-o vreme în care teoria culã în chip aberant în literaturã, azi ca ºi romanului a fost acaparatã, pe rând, fie de ieri, iritã pe acest scriitor ceh lovit el însuºi „teroriºtii” noului roman, fie de publiciºtii în ultima vreme de unele suspiciuni... „Lista propriu-zis care, scriind despre roman, neagrã” (lista scriitorilor suspecþi, nefrec- privesc cu programaticã ostilitate prezenþa ventabili ºi, în cele din urmã, interziºi sau teoriilor în naraþiunea romanescã ºi, în cel puþin marginalizaþi, ocoliþi) nu-i o genere, sunt de pãrere cã teoriile încurcã invenþie a totalitarismelor de dreapta sau de mai degrabã pe cititorul de romane, decât îl stânga, zice Kundera, ci a salonului artistic lumineazã. Milan Kundera este un roman- parizian. Aici s-ar fi pus la cale aceastã for- cier cu spiritul liber, convins cã arta nu tre- mulã la început politicoasã, apoi brutalã, buie strivitã de „o logoree teoreticã opacã ºi primitivã (în timpul dictaturilor ideologi- zgomotoasã” care, dupã el, „împiedicã o ce!), de excludere ºi de linºaj intelectual. ªi, operã sã intre în contact direct, nemediati- ca sã ne convingã cã aºa stau lucrurile, zat, cu cel care o priveºte (o citeºte sau o Milan Kundera aduce exemplul lui Anatole ascultã)”. France, un prozator care i-a încântat ºi lui, Milan Kundera are, vreau sã spun, idei ca ºi nouã, adolescenþa. Ajuns la Paris, în bune despre roman ºi nu este prima oarã exil, cehul Kundera descoperã faptul cã când le exprimã fãrã complexe, încãlcând romancierul care-i îndulcise singurãtãþile deseori „corectitudinea politicã” în sfera pragheze este un nume aproape interzis. culturii, foarte rãspânditã ºi bine pãzitã la Cioran îi ºopteºte la ureche: „nu pronunþa Estul ca ºi la Vestul Europei actuale... Rãs- niciodatã cu voce tare numele lui [Anatole foiesc acum volumul Rencontre (Gallimard, France], toatã lumea o sã râdã de dumnea- 2009) ºi îmi atrag atenþia, între altele, douã ta”... Anatole France era, aºadar, pe lista dintre eseurile sale. Unul priveºte pe neagrã. Nu-i singurul. Cioran însuºi nu-i Anatole France, iar celãlalt, pe Bertold bine vãzut la Paris de toatã lumea intelectu- Brecht. O idee comunã leagã aceste însem- alã. Citându-l odatã într-un grup de filosofi nãri inteligente, clar formulate, nu lipsite de (citându-l, se înþelege, pozitiv), Kundera un anumit umor intelectual: ideea unei este imediat pus la punct de un reputat int- 3 Eugen Simion France, e adevãrat, dar nici nu-l poate lãuda sub Cupolã. Alege altã strategie pentru a împãca în discursul sãu de recepþie opinia curentã cu tradiþia academicã: vorbeºte despre predecesorul sãu fãrã a-i pronunþa numele... Un exemplu întristãtor, dupã mine, de artã a disimulãrii, o convenþie pe care mi-ar fi greu s-o urmez, în fine, o dovadã cã presiunea mentalitãþii comune este uneori mai puternicã decât libertatea spiritului... Inutil sã mai spun ce-au însemnat listele negre sub cele douã totalitarisme care au însângerat secolul al XX-lea ºi au marcat destinul a douã-trei generaþii de intelectu- ali. Milan Kundera, care a trãit sub comu- nism, nu vorbeºte decât în treacãt de ele. Aduce în schimb un exemplu din epoca postcomunistã când sistemul listelor negre continuã sã funcþioneze. Exemplul lui este Bertold Brecht, un dramaturg de succes în Estul Europei dupã al doilea rãzboi mondi- al, ignorat, marginalizat azi. Eugène Ionesco îl detesta sincer din pricina angajamentului sãu politic, biografii contemporani scormo- nesc cu deliciu în ceea ce Malraux numea „maldãrul de rufe murdare”, adicã în bio- grafia scriitorului, ºi, scormonind, portãre- electual: „Cioran? – i-ar fi zis acesta privin- sele istoriei literare aflã ceea ce cautã: com- du-l lung în ochi – un dandy du néant”... promisurile, perversitãþile, crimele sale Intrigat de aceastã intoleranþã în lumea morale... Aºa ne spune, cel puþin, Kundera spiritului, Kundera începe sã cerceteze cu care, citind o biografie de 800 de pagini mai mare atenþie rãdãcinile ei ºi descoperã, scrisã de un profesor de literaturã compara- de pildã, cã în afarã de saloanele mondene, tã de la Universitatea din Maryland, rãmâne se aflã micile bisericuþe artistice care alcãtu- îngrozit. Aflã, aici, toate cãderile, viciile, la- iesc periodic liste negre. Avangarda euro- ºitãþile dramaturgului, ºi anume cã Bertold peanã practicã în chip curent aceastã po- Brecht nu era ceea ce ºtim (adicã un mare liticã sau terapeuticã, dupã cum vrem sã-i scriitor), ci un homosexual disimulat, un spunem. Periodic sunt denunþate nume de erotoman înrãit ºi josnic, un individ sadic scriitori detestabili, vinovaþi cã sunt, de care îºi exploata metresele punându-le sã-i exemplu, bãtrâni sau clasicizanþi, deci pri- scrie piesele de teatru, un oportunist cu sim- mejdioºi... Acest spirit de intoleranþã ajunge patii întâi hitleriste, apoi prostaliniste, un chiar ºi la Academia Francezã. Ales în locul antisemit. Când e vorba de înfãþiºarea fizicã rãmas vacant prin dispariþia lui Anatole a dramaturgului, biografii sãi necruþãtori France, Paul Valéry este obligat, prin relevã faptul cã trupul marelui B.B. puþea tradiþie, sã facã elogiul predecesorului sãu. îngrozitor. Ei înfãþiºeazã meticulos acest Cum sã facã, totuºi, elogiul unui om în diz- aspect dezagreabil într-un capitol special, graþie? Marele estetician, care nu-i deloc un cu referinþe la confesiunile fãcute, dupã 30 ideolog pãtimaº sau un moralist inclement, de ani de la moartea scriitorului, de damele nu are totuºi curajul sã provoace mentalita- cu care bietul, nefericitul, imprudentul, tea comunã. Nu-l poate contesta pe Anatole nespãlatul B.B. a avut de-a face... 4 Lista lui Kundera Kundera, înfricoºat, dezgustat, încearcã sã prezinte cu umor negru aceste reconsti- tuiri biografice lucrate nemþeºte (adicã te- meinic, cu o bibliografie înspãimântãtoare), dar umorul, trebuie sã spun, nu-i reuºeºte. Nota tragicã este mai puternicã. Nu-i rãmâne la urmã decât sã întrebe retoric ºi melancolic: „Ah, Bertold, ce va rãmâne din tine? Mirosul tãu urât, pãstrat timp de 30 de ani de colaboratoarea ta fidelã, reluat, apoi, de un savant care, dupã ce l-a examinat cu metodele moderne ale laboratoarelor uni- versitare, îl transmite mileniului viitor”... De data aceasta exerciþiul umorului negru îi reuºeºte parizianului Milan Kundera for- mat la ºcoalã umorului central-european... Mai aflu ceva interesant din cartea aces- tui eseist care nu-i nici el ocolit de procurorii morali de azi, obstinaþi sã-i descopere greºelile trecutului. Nu vorbeºte în Rencontre de ele, dar din presã am aflat deja cã detectivii n-au stat degeaba ºi, cãutând, au aflat ce cãutau. Kundera s-a apãrat de suspiciunea de a fi colaborat cu poliþia politicã cehã, dar, cum se întâmplã peste tot, apãrarea este mai puþin convingãtoare în astfel de cazuri decât acuzarea. Aºa cã apãrãtorul lui Bertold Brecht are de ce sã fie îngrijorat. Romanele ºi eseurile sale nu-l un filosof... Figureazã, în schimb, Coco ajutã prea mult.