REVISTĂ EDITATĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ DIRECTOR: ACAD. IONEl-VAlENTIN VlAD, pREşEDINTElE ACADEMIEI ROMÂNE
Nr. 4 ApRIlIE 2015 Anul XXV 294 DIRECTORI: CONSIlIul EDITORIAl:
Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD (director fondator) Acad. Dinu C. GIURESCU octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Cristian HERA Acad. Bogdan C. SIMIONESCU Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Alexandru SURDU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Victor VOICU Acad. Dan BĂLTEANU Acad. Eugen SIMION Acad. Alexandru BOBOC februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Solomon MARCUS Acad. Ioan-Aurel POP Acad. Ionel HAIDUC Acad. Eugen SIMION mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Răzvan THEODORESCU Constantin IONESCU- Acad. Ionel-Valentin VLAD TÂRGOVIŞTE, membru mai 2014 – corespondent al Academiei Române Maria ZAHARESCU, membru corespondent al Academiei Române
COlEgIul DE REDACŢIE: SECTOR TEHNIC:
Redactor-şef Tehnoredactor Dr. Narcis ZĂRNESCU Stela ŞERBĂNESCU
Secretar de redacţie Operatori-corectori Sofia ŢIBULEAC Aurora POPA Ioneta VLAD Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA
E-mail: [email protected] Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins
ZIuA ACADEMIEI ROMÂNE Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, Mesajul adresat cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române...... 5 Victor Ponta, Prim-ministru al Guvernului României, Mesajul adresat cu ocazia împlinirii a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române...... 6 Ionel-Valentin Vlad, Academia Română – participant activ la viaţa societăţii româneşti . 7 Ionuţ Vulpescu, Academia Română – o instituţie vitală a culturii şi a statului român .. 11
ISTORIE Păun Ion Otiman, O întâlnire cu semnificaţii istorice...... 14 Alexandru Zub, „Basarabia“ în dezbatere academică ...... 17 Nicolae Saramandu, Noi dovezi ale continuităţii lingvistice nord-dunărene...... 18
SuB CupOlA ACADEMIEI Mihail Voicu, Dragomir Hurmuzescu – membru al Academiei Române ...... 23 Cornelia Bala, Al IV-lea Congres Naţional „Bolile Cronice Netransmisibile“ desfăşurat sub egida Academiei Române...... 27 Ionuţ Vulpescu, 50 de ani cu g. Călinescu...... 29
OpINII Alexandru Boboc, Identitate şi diferenţă în promovarea „spiritului european“ în epoca globalizării...... 31 Marin Aiftincă, Diferenţierea valorilor şi idealul umanităţii...... 34
ANIVERSĂRI Păun Ion Otiman, profesorul Zeno Simon, membru corespondent al Academiei Române, la 80 de ani...... 39
INSTITuTE AlE ACADEMIEI ROMÂNE Dan Bălteanu, Institutul de geografie – jubileu ...... 41
pROIECTE AlE ACADEMIEI ROMÂNE Dan Dumitru Iacob, Atlasul istoric al oraşelor din România...... 48
EVOCĂRI Magda Stavinschi, Neculai Culianu...... 53 Alexandru Zub, Veniamin Ciobanu – in memoriam...... 57 Petre Dan-Străuleşti, Titu Maiorescu, Simion Mehedinţi, petre p. Negulescu – congresişti...... 59 Ramiro A. Sofronie, Cuminţenia pământului, redivivus ...... 64
DOCuMENTAR Silviu Costachie, Nicolae Damian, Viorel Paraschiv, Restructurarea industriei româneşti în perioada postcomunistă (II)...... 67
IN MEMORIAM Toma Dordea (1921–2015)...... 70
CRONICA VIEŢII ACADEMICE ...... 71 ApARIŢII lA EDITuRA ACADEMIEI ...... 73 gHID pENTRu AuTORI ...... 75 3 . Ziua Academiei Române Mesajul adresat cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înființarea Academiei Române*
Klaus Werner Iohannis Preşedintele României
Cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înfiin- durabilă în timp, în ciuda momentelor de cumpănă ţarea Academiei Române, îmi face o deosebită plă- din istorie. cere să vă felicit. Vă urez să aveţi parte, ca instituţie Ultimii 25 de ani, în care Academia a revenit la etalon a culturii şi ştiinţei române, de rezultate pe făgaşurile sale fundamentale, au marcat o deschi- măsura eforturilor şi aşteptărilor dumneavoastră. dere spre colaborări internaţionale fără precedent. Academia Română s-a născut din năzuinţa de eman- Recunoaşterea mondială a Academiei face cinste cipare naţională a generaţiei Revoluţiei de la 1848. naţiunii noastre şi serveşte dialogului global al civi- La puțină vreme de la înființare, Academia Română lizaţiilor. a devenit, grație modelului instituţional european Ne aflăm acum în pragul jubileului de 150 de ani adoptat de părinţii săi fondatori, unul dintre simbo- de existenţă a Academiei Române. Cu acest trecut şi lurile statalităţii României moderne. de la înălțimea misiunii dumneavoastră, sunt Energiile și resursele intelectuale naţionale, dar convins că veți rămâne un exemplu de stăruinţă şi şi atașamentul față de valorile civilizaţiei europene viziune. au făcut din Academia Română o instituție solidă și La mulţi ani!
Academia Română
* Mesajul domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, adresat cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române (3 aprilie 2015, Aula Academiei Române) 5 Mesajul adresat cu ocazia împlinirii a 149 de ani de la înființarea Academiei Române*
Victor Ponta Prim-ministru al Guvernului României
O națiune puternică se remarcă nu doar prin eco - România are astăzi nevoie, mai mult decât oricând, nomia sa performantă, prin dezvoltarea tehnologică de Nemuritorii săi. sau prin nivelul de trai al membrilor săi, ci și prin La acest moment aniversar, doresc să îmi exprim modul în care reușește să construiască instituții deplinul respect și profunda recunoștință pentru durabile, capabile să reziste în timp și să protejeze această instituție și pentru toți cei care i-au clădit, cultura și identitatea națională. i-au perpetuat și i-au întărit numele. Academia Română este una dintre aceste in - În calitate de prim-ministru al Guvernului stituții definitorii pentru istoria culturii și civilizației României vă asigur de tot sprijinul instituțional și de românești. De altfel, existența Academiei Române toată prețuirea pentru întreaga activitate de întărire a se confundă cu istoria României moderne. Marcăm identității naționale prin limbă, știință și cultură. astăzi aproape un secol și jumătate de activitate Vă mulțumesc! științifică și culturală, la cele mai înalte standarde, activitate care a contribuit din plin la progresul general al societății. Prin iluștrii săi membri, Academia Română a fost nu doar un martor, ci și protagonist al momentelor emblematice pentru dez- voltarea României. Deși, prin tradiție, dar și prin statutul său, Academia nu participă la viața politică, membrii săi și-au asumat un rol activ în societate și s-au implicat în dezbaterea publică, în soluționarea unor probleme importante pentru comunitate. Pen- tru acest lucru, trebuie să le fim cu toții recu - noscători. Astăzi, când cel mai înalt for național de știință și cultură împlinește 149 de ani de existență, acesta reunește nu doar cele mai strălucite minți ale națiunii, ci, în primul rând, cele mai importante modele de conduită în viața publică și pro- fesională. Avem nevoie mai mult ca oricând de aceste repere! România a depășit în ultimele două decenii multe dintre problemele și traumele istorice care i-au marcat existența. Viitorul rămâne însă unul cu nu- meroase provocări. De aceea, este nevoie în conti - Biblioteca Academiei Române nuare de reflecție, de cutezanță și de inteligență.
* Mesajul premierului Victor Ponta, cu ocazia împlinirii 149 a de ani de la înfiinţarea Academiei Române 6 (3 aprilie 2015, Aula Academiei Române) Academia Română la a 149-a aniversare* Acad. Ionel-Valentin Vlad Președintele Academiei Române
Sărbătorim cu bucurie a 149-a aniversare a Aca- prima misiune a Academiei Române este demiei Române alături de numeroşi membri ai marii aceea de consacrare. Academia Română are în pre- noastre instituţii, de înalte oficialităţi şi prieteni ai zent 162 membri titulari şi membri corespondenți celui mai înalt for de cultură şi ştiinţă al Ţării, cărora le (din maxim 181), 93 membri de onoare din străină- exprim gratitudinea noastră. Bucuria noastră este şi tate (din circa 25 de țări) și 36 membri de onoare din mai mare datorită prezenţei între noi a unei delegaţii țară (maxim 135). De la înființarea ei, Academia numeroase a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, con- Română a avut 1681 membri, între care 46 de dusă de Preşedintele ei, Acad. Gheorghe Duca şi de laureați Nobel, trei dintre ei născuți în România: Prim-Vicepreşedintele, Acad. Ion Tighineanu. Îi con- Prof. George Emil Palade, Dr. Elie Wiesel și Prof. siderăm o parte a Academiei Române, aşa cum a fost Ştefan Hell. făurită ea în 1866 şi reafirmată la Marea Unire. Cu o Într-o lume care tinde să se globalizeze, o zi înainte, Casa Regală a avut gestul simbolic de a academie națională europeană, așa cum este Aca- reuni reprezentanţi ai Academiei Române cu repre- demia Română, are astăzi o misiune urgentă și de zentanţi ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, gest pen- mare responsabilitate: să medieze corect între tru care îi exprim recunoştinţa şi gratitudinea noastră. tendința integrării/mondializării și păstrarea iden- Academia Română este cel mai înalt for ştiin- titătii naționale. Rolul ei predominant este acela de ţific şi cultural al României, care reuneşte perso- a proteja și promova identitatea culturală a Țării, nalităţi marcante din ţară şi din străinătate din toate adică valorile ei spirituale profunde, irepetabile, domeniile ştiinţei, artei şi literaturii. ținând cont și de tendințele actuale ale dezvoltării Încă de la înființarea ei, acum 149 de ani, umanității. Iată de ce, atât în cadrul programului de Academia Română a fost, atât prin componență cercetare ştiinţifică fundamentală al Academiei, cât (reunea membri din toate ținuturile locuite de și în cadrul proiectelor de dezvoltare a României pe români, din Principatele Române Unite şi din trei termen lung (2015–2035), Academiei Române îi imperii), cât și prin obiectivele sale, o instituție revine realizarea unuia dintre cele mai de seamă din- fundamentală pentru promovarea ideii unității tre aceste proiecte. Acesta este legat de cultura ro - naționale, de cultivare a culturii și de respectare mânească privită între național și universal, cu a valorilor românilor. „Dacă în celelalte academii obiective bine definite în domeniul educației și al se lucrează pentru ştiinţă cu stăruinţă, mi se pare că învățământului, al atragerii spre cultură a populației aici, în Academia Română, a pătruns însuşi sufletul țării, în special a tinerei generații, al afirmării con- naţiunii româneşti”, afirma renumitul filolog italian tribuțiilor oamenilor de știință și de cultură români Angelo de Gubernatis, membru de onoare al înaltu- în știința și cultura universală. lui for academic român (în 21 februarie 1897). Fon- Pentru înfăptuirea acestei misiuni, Academia datorii Academiei afirmau răspicat că instituţia tre- Română are tradiție, înțelepciune, competență știin- buie să educe și să întărească Unitatea și Credința țifică și echilibru, are o rețea de 67 de institute și română. Tot așa noi, cei de astăzi, trebuie să fim centre de cercetare în toate domeniile științei și cul- pătrunși de adevărul că dârzenia, demnitatea și turii, 20 dintre acestea fiind recunoscute centre de patriotismul luminat trebuie să călăuzească toate excelență atât pe plan național, cât și internațional, faptele noastre și să ne lumineze calea spre viitor. are cercetători de elită. Raportul SCIMAGO INSTI-
* Alocuţiune susţinută cu ocazia împlinirii a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române (3 aprilie 2015, Aula Academiei Române) 7 TUTIONS RANKING (SCOPUS-Elsevier) din anul securitatea şi siguranţa alimentară (Acad. Cristian 2014 (publicat recent pe Internet) analizează și cla- Hera, editor), Flora României, Fauna României, sifică circa 5000 instituţii din întreaga lume cu date Pomologia României, Ampelografia României, referitoare la excelența şi leadership-ul în publicare Atlasul istorico-geografic al României, Monumen- în intervalul anterior (circa 80% din rezultatele tele vechiului drept românesc ş.a. științifice mondiale). Clasificarea nu ia în conside- Sub directa ei coordonare s-au realizat progr a - raţie numărul cercetătorilor afiliaţi instituţiilor/aca- mele naționale: Modernizarea, conservarea şi siste- matizarea patrimoniului cultural material; Termino- demiilor respective şi nici dimensiunea finanţării logia ştiinţelor tehnice; Protecţia mediului ambiant acestora. Academia Română se află pe un loc apro- şi a resurselor naturale; Biosferă-Geosferă; Cerce- piat de 800 (staţionar faţă de anul trecut), după un tări la nivelul celular şi molecular al afecţiunilor cu avans important (circa 400 sute de poziții) în ulti- mare răspândire în populaţia României ș.a. mii trei ani. În acest clasament internațional, Totodată, Academia Română s-a implicat şi într-o Academia Română ocupă locul al doilea între serie de programe de mare importanţă pentru evolu- instituţiile de cercetare din România, după upB. ţia viitoare a societăţii româneşti: Evaluarea stării Ce înseamnă această poziţie pe plan internaţional? economiei naţionale (Acad. Tudorel Postolache, Putem să o comparăm cu poziţiile CERN Geneva – coordonator); Proiectul Elemente de fundamentare locul 809 și NASA Ames Research Center – 841). a strategiilor de dezvoltare şi ridicare a nivelului de Dar, calitatea şi importanţa lucrărilor Acade- competitivitate a economiei României din perspec- miei stă deasupra acestor numere şi ea poate fi tiva integrării în Uniunea Europeană; Raport evidenţiată prin realizarea unor lucrări de mare Suport pentru Comisia Prezidenţială în Elaborarea însemnătate și anvergură pentru cultura şi ştiinţa cadrului naţional strategic pentru dezvoltare dura- românească: Dicţionarul limbii române (coordona- bilă a sectorului agroalimentar şi a spaţiului rural tor Acad. Sextil Puşcariu şi finalizat sub coordona- în perioada 2014–2020–2030 (Acad. Păun Ioan Oti- rea Acad. Marius Sala), Dicţionarele literaturii man, coordonator); Evaluarea stării sociale a române, Istoria literaturii române (coordonator României; Strategia Politicii Sociale: România Acad. Eugen Simion), Atlase lingvistice, tratatul 2013–2020 (coordonator Prof. Cătălin Zamfir, Istoria românilor (zece volume, coordonator Acad. Membru Corespondent al Academiei Române); Pro- Dan Berindei), volume de documente privind istoria gramul privind Societatea informaţională; Dezvol- poporului român, Atlasul etnografic român (cinci tarea comunităţilor rurale în condiţiile integrării volume, coordonator doamna Acad. Sabina Ispas; în României în Uniunea Europeană; Drama noastră limbile română, engleză, franceză și germană), Teo- demografică (Prof. Vasile Gheţău), Studiul regiona- logie şi logică (coordonator Acad. Alexandru lizării teritoriale şi dezvoltării regionale a României Surdu), Agricultura – domeniu strategic pentru (Acad. Păun Ion Otiman ş.a.); Trecerea României la sistemul monetar euro (Acad. Mugur Isărescu); Aspecte juridice de fond şi internaţionale legate de aderarea României la Uniunea Europeană ş.a. Academia Română a participat la elaborarea Strategiei Naţionale a Cercetării ştiinţifice și Inovării, corelată cu programul „Orizont 2020”, cu cerinţele Uniunii Europene. În acest cadru, s-au stabilit, pentru orizontul 2020, şapte domenii strate- gice pentru cercetarea ştiinţifică fundamentală din Academia Română, primul fiind „Cultură şi civili- zaţie românească“, apoi „Cercetări fundamentale în ştiinţele de bază”, „Cercetare fundamentală pen- tru o agricultură sustenabilă, siguranță şi securitate alimentară în România”, „Cercetări asupra vieții în era digitală”, „Cercetarea resurselor naturale pentru utilizarea lor în interesul naţional și în colaborări internaționale reciproc avantajoase” ş.a.
Doamnelor şi Domnilor, Aniversarea a 150 de ani de existență a Acade- 8 miei Române și Centenarul Marii Uniri a României sunt momente istorice în care privim la ceea ce s-a 4. Siguranța informatică – protecția cibernetică, înfăptuit și trebuie să bine-gândim la ceea ce protecția proprietății intelectuale în proiecte și în avem de înfăptuit pentru întărirea unității publicarea electronică. naționale, a afirmării națiunii române, a marilor ei 5. Siguranța și securitatea alimentară. valori culturale în țară și în lume, pentru a dovedi 6. Economia și calitatea vieții. tuturor că Țara are „La trecutu-ţi mare, mare viitor”. 7. Sănătatea – de la biologia moleculară la medi- Termenul de 20 de ani reprezintă un interval de cina personalizată în România. timp verificat de istoria noastră. La începutul 8. Proiectul european al Dunării/Strategia regalității în România, sub conducerea unui mare națională a Dunării. Rege, Carol I, în două etape de 20 de ani, România 9. Cultura românească între național, zona a intrat în lumea activă a Europei, cu o dezvoltare proximă și universal: traducerea operelor fundamen- rapidă și cu prestigiu. În perioada interbelică, carac- tale în limbile de mare circulaţie şi distribuirea lor la marile biblioteci internaţionale, Europa multiling- terizată de echilibrul asigurat de Casa Regală, cu o vistă (dicţionare digitale), cultura electronică. viziune și o guvernare majoritar liberală (care adop- 10. România – societate a cunoașterii și a valorii tase deviza „Prin noi înșine”), de figurile istorice adăugate. ale Brătienilor și de o constituție avansată în Euro- 11. România în era globalizării – spațiu și tra- pa, Regatul României a parcurs un drum de la o țară diție de întâlnire a civilizațiilor, de echilibru (între devastată de război la o țară prosperă în Europa, cu spațiile euroatlantic și eurasiatic). un loc potrivit cu dimensiunile și resursele ei. În ianuarie–februarie 2018, vom strânge obser - Mai recent, am avut o strategie de aderare la UE vațiile instituțiilor de conducere ale Țării și ale cu un consens recunoscut. Nu a fost perfectă, dar președinților principalelor partide politice și le vom știam ce vrem. integra în Strategie. Având în vedere faptul că România este un stat În martie 2018, în ajunul Centenarului Marii fără un proiect național postaderare, cu o evoluţie Uniri a României, sub patronajul Președintelui Ro- dificil de caracterizat, Academia Română elabo- mâniei, sperăm să se obțină un consens instituțional rează în prezent Strategia de Dezvoltare a României asupra Strategiei de Dezvoltare a României în în următorii 20 de ani (2016–2035), (parte a pro- următorii 20 de ani și să se semneze un acord de iectului de management pe care l-am prezentat la îndeplinire a acesteia de către instituțiile și forțele alegerea ca preşedinte al Academiei Române). Stra- politice ale Țării (printr-o nouă reuniune la Snagov). tegia are drept ţinte: Sperăm să avem de la instituţiile de conducere - pe termen scurt, stoparea/inversarea unor feno- ale Țării sprijin pentru realizarea acestei Strategii mene negative care se manifestă în societatea româ- postaderare pentru România. Repet, Strategia va nească; putea aduce un consens instituțional și politic, - pe termen mediu, situarea României, sub coeziunea naţională, competenţă în negocierile aspectul dezvoltării culturale, economice şi a nive- internaţionale viitoare şi va putea sta la baza unei integrări demne și respectate a României în UE. lului de trai, pe o poziţie medie (13–15 în UE, când Trebuie să fim pregătiți pentru negocierile viitoare și am putea gândi aderarea la zona euro); pentru momentul-test pentru România, în care va - pe termen lung (2035), situarea României pe o prelua conducerea UE (în anul 2019), printr-o viziune poziţie avansată (7–10) în ierarhia ţărilor membre de integrare în UE pe termen lung cu respectarea ale UE. resurselor și identității noastre în acest spațiu (pe Academia Română are capacitatea de a construi care Eminescu îl numea spaţiu de cultură la Carpați Strategia postaderare pentru România, o strategie și la gurile Dunării). argumentată știintific, deasupra intereselor de partid și a ciclurilor electorale, baza unei integrări demne Doamnelor şi Domnilor, și respectate a Țării în UE. A trecut un an de când am fost aleşi să con- Strategia de dezvoltare a României în următorii ducem Academia Română. În acest interval de 20 de ani (2016–2035) în viziunea Academiei Româ- timp am avut numeroase iniţiative pentru îmbunătă- ne cuprinde 11 capitole (domenii interdis ciplinar e): ţirea actelor de decizie în Academia Română şi pen- 1. Școala și educația în viziunea Academiei tru creşterea vizibilităţii marii noastre instituţii. Române. 1. La solicitarea Biroului Prezidiului, Prezidiul 2. Resursele naturale – rezerve strategice, ce Academiei Române a aprobat înfiinţarea Comisiei folosim și ce lăsăm generațiilor viitoare. Juridice a Academiei Române în care, alături de dis- 3. Securitatea și eficiența energetică. tinşii noştri jurişti, invităm alte personalităţi cu mare 9 experienţă în Drept, pentru luarea unor decizii Doamnelor şi Domnilor, corecte pentru modificarea Legii Academiei Româ- Relaţiile internaţionale ale Academiei Române ne (în ultima versiune din 2001, Academia Română se desfăşoară la cote bune. Academia Română par- nu avea proprietate privată) şi a Statutului Acade- ticipă activ în colaborările internaţionale cu alte miei Române. Avem în vedere redobândirea, admi- academii: nistrarea şi utilizarea veniturilor proprietăţii pri - - ALLEA (All European Academies – Federaţia vate a Academiei Române potrivit legilor ţării, Academiilor Naţionale din Europa); actelor de donaţie şi necesităţilor actuale ale Aca- - EASAC (European Academies Science Advi- demiei Române. sory Council); 2. Am înfiinţat Biroul de proiecte şi granturi, care - ICSU (International Council for Science); a fost foarte activ în reactualizarea Regulamentului - DAC (Danube Academies Conference); de granturi, în anunţarea noilor apeluri în Programul - BSEC (Black Sea Economic Council); ORIZONT 2020 şi în sinteze necesare Strategiei de - IAP (Interacademic Panel – Consiliul Mondial dezvoltare a României în următorii 20 de ani. Interacademic). 3. Editura Academiei Române şi Biblioteca Aca- Academia Română este afiliată la 28 organizaţii demiei Române au activităţi importante şi vizibile profesionale internaţionale, printre care cele pentru pentru Academia Română prin numeroase cărţi cercetarea spaţiului, pentru fizică, matematică, valoroase, prin 12 reviste cotate în sistemul ISI (de astronomie, chimie, biochimie, istoria şi filosofia exemplu, revista „Proceedings of Romanian Acade- ştiinţei, istorie economică, geografie şi geofizică, my, seria A“ a ajuns la un factor de impact de ~1.65, geosferă-biosferă, biblioteci etc.). intrând în primul sfert al clasamentului pentru reviste Academia Română colaborează cu 39 institu- cu profil multiplu). Biblioteca a organizat expoziţii ţii ştiinţifice din străinătate, majoritatea academii importante legate de manifestările Academiei naţionale, în cadrul unor acorduri bilaterale. Desfă- Române şi a tipărit cataloage de mare calitate pentru şurăm relaţii efective de schimb interacademic aceste manifestări. cu 24 de academii naţionale. 4. Revista „Academica“ este la zi, cu un conţinut În acest an, suntem co-organizatori ai Congresu- mult îmbunătăţit şi cu o apariţie în versiune electro- lui Mondial privind Energiile Regenerabile, care are nică open-access pe sit-ul Academiei Române, deci loc la Bucureşti. O sesiune a Congresului se va des- cu o vizibilitate mult îmbunătăţită. Vom introduce o făşura la Academia Română (8–11 iunie). nouă rubrică, Conferinţele Academiei Române, şi La a 68-a sesiune, Adunarea generală a ONU a vom relua prezentarea realizărilor din institutele şi centrele noastre de cercetare. proclamat anul 2015 ca International Year of 5. Biroul de presă a fost o serioasă interfaţă a light and light-based Technologies (IYL-2015), Academiei Române în raport cu canalele media, a recunoscând „importanța tehnologiilor bazate pe editat „Buletinul informativ al Academiei Române“, lumină în atingerea necesităților umanității”. Cere- cu apariţie lunară, a refăcut sit-ul Facebook al Aca- monia de deschidere a IYL s-a ținut între 19 și 20 demiei Române cu un conţinut atractiv pentru ama- ianuarie 2015 la UNESCO Headquarters din Paris, torii (mulţi tineri) acestui sistem de informare şi adunând 1500 participanți, printre care eminenți comunicare. Domnul profesor Vasile Dâncu a făcut oameni de știință, industriași, înalte oficialități și sondaje profesioniste asupra vizibilităţii Academiei cercetători tineri promițători. În România, am for- Române şi ne-a adus date care arată obiectiv creşte- mat un Comitet național pentru IYl, un nod rea acestei vizibilităţi şi a încrederii în Academia important al rețelei internaționale care acțio - Română, până la poziţii egale cu poziţia Bisericii nează în spiritul hotărârilor ONu și uNESCO. Ortodoxe Române. Avem o strategie de comunicare Acest comitet organizează la Academia Română publică, care este serios urmată de Biroul de presă. Conferinţa internaţională ROMOpTO 2015. Micro– 6. Pentru a spori vizibilitatea Academiei Române, to Nano– photonics între 1–4 septembrie 2015, la am redactat şi tipărit o scurtă prezentare a instituţiei care sunt invitați şi doi laureați Nobel. noastre la cea de-a 149-a aniversare, în limbile În finalul acestei alocuţiuni, urez marii noastre română şi engleză. O veţi primi la sfârşitul acestei instituţii: „Viva, crescat, floreat“. Tuturor celor pre- Adunări generale şi o vom distribui secţiilor şi filia- zenţi şi celor care ne-au transmis mesaje de salut, vă lelor pentru a putea fi prezentată oaspeţilor noştri doresc să vă bucuraţi de existenţa, tradiţia şi de 10 din ţară şi din străinătate. lucrările Academiei Române. Academia Română – o instituție vitală a culturii și a statului român*
Ionuț Vulpescu Ministrul Culturii
Cei 149 de ani care s-au scurs de la întemeierea de a nu fi numărat printre membrii ei pe Eminescu Societăţii Literare Române (devenită, un an mai târ- şi Caragiale – îşi completează rândurile cu unul ziu, Societatea Academică Română, iar în 1879, dintre cei mai mari compozitori ai timpului.” Academia Română) nu reprezintă o cifră rotundă. Parcurgând din nou documentele întemeierii şi Dar, ea anunţă marele jubileu care va fi sărbătorit mărturiile câtorva dintre aceşti înaintaşi, m-a sur- anul viitor: 150 de ani de viaţă academică neîntre- prins clarviziunea cu care, în 1866, ei au văzut posi- ruptă în ţara noastră. bilitatea unităţii naţionale în unitatea culturală. Tot aşa, cei 97 de ani de la Marea Unire, pe care Academia Română n-a făcut altă politică decât cea îi vom aniversa la 1 Decembrie, nu reprezintă o a culturii, însă aceasta s-a dovedit un instrument cifră rotundă, dar prefigurează una dintre cele mai admirabil şi infailibil. Normarea limbii literare – la grandioase aniversări din istoria naţiunii noastre: care, pe lângă Academie, au contribuit din plin şi Centenarul Marii Uniri. marii noştri scriitori, de la Alecsandri la Creangă –, Nu am evocat aceste două cifre din întâmplare elaborarea primelor dicţionare, studiile istorice care sau dintr-o propensiune festivistă. Întemeierea Aca- atestau, cu argumente ştiinţifice, drepturile naţiunii demiei Române, consolidarea României moderne şi române şi demnitatea ei de-a lungul unor secole realizarea Marii Uniri sunt strâns legate între ele. foarte complicate, toate acestea au participat la for- Şi, chiar dacă spunem, pe bună dreptate, că întreaga marea conştiinţei naţionale şi a unui spirit româ- naţiune a contribuit la realizarea Unirii, este lim- nesc modern, fără de care Marea Unire ar fi fost de pede că rolul Academiei Române a fost dintre cele neconceput. Cum spunea, profetic, Timotei Cipariu, mai importante. În marea lor înţelepciune, înteme- vicepreşedintele primei Academii, chiar la inaugu- ietorii şi primii membri ai forului suprem al culturii rare: „[Academia] va îngriji pentru conservarea române au pus bazele viitoarei unităţi naţionale, unităţii limbii româneşti din toate provinciile lo- furnizând culturii noastre, într-un răstimp relativ cuite de români. Ea îi va reda forma curat naţio- scurt, dar intens, primele dicţionare, gramatici şi nală română, pentru ca să figureze cu toată demni- cărţi de istorii, primele ediţii de texte şi întâiul pan- tatea între şi lângă surorile ei de origine latină. Ea teon spiritual. Dar, iată cum sintetizează Camil va pune fundamentul pentru o literatură adevărată Petrescu – consemnând alegerea lui George Enescu naţională”. ca membru al Academiei, în 1932 – rolul şi rostul Academia Română a fost gândită, de asemenea, acestei instituţii: „Academia a trebuit s-o ia, ca să încă din prima zi, ca un for cultural al tuturor zicem aşa, de la abecedar. O secţie întreagă a fost românilor. Împărţiţi, în 1866, într-un principat şi închinată istoriei. Căci trebuiau cercetate cu aten- două imperii, risipiţi din Pind şi până dincolo de ţie aproape exclusivă începuturile şi rosturile noas- malurile Nistrului, românii s-au regăsit pentru tre aici. Secţia literară a fost şi ea la rândul ei alcă- prima dată, cu toţii, în rândurile Societăţii Literare, tuită aproape numai din filologi. Aveam de dovedit devenită Societatea Academică Română şi, ulterior, latinitatea limbii. Acum contururile au trebuit să fie Academia Română. Munteni, moldoveni (de pe lărgite. Academia Română – răscumpărând greşeala ambele maluri ale Prutului), bucovineni, ardeleni,
*Alocuţiune susţinută cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române (3 aprilie 2015, Aula Academiei Române) 11 Biroul Prezidiului Academiei Române bănăţeni şi aromâni s-au întâlnit în plenul unei pentru serviciul public demn de toată admiraţia societăţi dedicate culturii naţionale. „Când cineva noastră. zice român, şterge şi Dunărea şi Carpaţii”, a spus Acesta este, de altfel, şi elementul de continui- Hasdeu, chiar în plenul acestui for. Şi-au descoperit tate între epoca de dinaintea Marii Uniri şi cea de rădăcinile comune, dar au şi constatat că acest după, până astăzi: Academia Română este o institu- proiect, al unităţii culturale, nu este o utopie. Că ţie culturală aflată întru totul în serviciul culturii merită să te angajezi cu toate forţele în edificarea naţionale, al binelui public. Ieri, prin reunirea pen- lui, deoarece, chiar împărţită, naţiunea română avea tru prima dată a intelectualităţii româneşti din toate la 1866 suficiente repere ale excelenţei artistice şi ţările în care românii erau răspândiţi, azi, prin per- ştiinţifice, încât să aspire la o poziţie demnă, egală, formanţa ştiinţifică. între naţiunile Europei. În trecut, rolul de panteon viu al Academiei şi Cum să nu te simţi încurajat de erudiţia cu care funcţia stimulativă pe care au avut-o, pe toate planu- veneau ardelenii şi bucovinenii, de rafinamentul rile, personalităţile care o alcătuiau, au galvanizat intelectual al moldovenilor, de subtilitatea gândirii societatea românească, au făcut din vechea Româ- muntenilor, de energia naţională a bănăţenilor şi de nie a Regelui Carol I un stat modern şi civilizat, tăria de caracter a aromânilor? pregătind astfel Marea Unire. Cum să nu te simţi întărit în credinţa că Româ- Astăzi, pe lângă rolul de for reprezentativ al nia îşi merită locul în concertul naţional al naţiuni- excelenţei artistice şi ştiinţifice – pe care îl exercită lor, între atâţia cărturari cu care orice mare ţară strălucit –, Academia reprezintă şi cel mai puternic europeană s-ar fi mândrit? centru de cercetare ştiinţifică fundamentală al ţării. Academia Română a ştiut, apoi, nu numai să Un patrimoniu de cunoaştere, un patrimoniu cultu- contureze acest proiect al unităţii culturale, ci şi să ral imaterial, cum obişnuiesc să spun, care face din îl răspândească printre români, să-l facă să devină România o ţară cu un apreciabil potenţial. Nu mai proiectul fundamental al întregii naţiuni. Cel mai este un secret pentru nimeni că procentul cel mai înalt for cultural al românilor a ştiut să găsească însemnat de citări ale savanţilor români în străină- mijloacele de a face populară cultura în toate stra- tate provine din institutele Academiei, dintre care turile societăţii româneşti, din Regat şi de peste gra- unele sunt centre europene de excelenţă, iar altele niţele acestuia. Excelenţa academică a fost dublată, sunt partenere ale Uniunii Europene în programe de 12 prin urmare, de un devotament pentru cultură şi cercetare postdoctorală. Am subliniat aceste aspecte pentru a trasa o Institutele de istorie, de ştiinţe filologice şi de legătură între trecut şi prezent, între întemeierea ştiinţe juridice ale Academiei Române pot aduce o Academiei Române şi jubileele pe care le vom ani- contribuţie fundamentală la constituirea acestui versa peste unul şi, respectiv, trei ani. Noi nu ani- Centru Naţional de Istorie şi m-aş bucura dacă Aca- versăm aici doar un trecut glorios, ci şi conturăm un demia ar răspunde pozitiv la invitaţia noastră de a fi prezent activ şi un viitor în care responsabilităţile partener al Ministerului Culturii, al Guvernului acestei instituţii fundamentale a statului vor fi la fel României, în proiectul de aniversare a unui secol de de mari, chiar dacă aşteptările societăţii româneşti la Marea Unire. faţă de Academie s-au schimbat, adaptându-se epocii A sosit timpul să abordăm vechea mentalitate, noastre. în care fiecare lucra izolat pe „parcela” sa, şi să Ne aflăm la un an distanţă de aniversarea unui construim din nou un edificiu al unităţii, la care să secol şi jumătate de activitate academică neîntre- colaboreze toate instituţiile care au această vocaţie. ruptă şi la trei ani de celebrarea unui secol de la Profit de prezenţa preşedintelui Academiei de Marea Unire. Nu văd aceste jubilee drept simple Ştiinţe a Moldovei pentru a-i adresa aceeaşi invita- momente aniversare, în care să nu facem altceva ţie ca şi Academiei Române: cultura română, spu- decât să privim satisfăcuţi în urmă. Dimpotrivă, mi nea cândva G. Călinescu, este una şi indivizibilă. se pare normal să privim înainte, exact aşa cum au Sper că nu voi face o notă discordantă faţă de făcut înaintaşii dumneavoastră în această ilustră atmosfera academică în care s-a desfăşurat această aulă. România are nevoie de un nou proiect, pentru strălucită reuniune, dacă voi încheia într-o notă per- următorul secol. Iar Academia Română este unul sonală. dintre pilonii pe care se va sprijini acest proiect. Se spune că locurile au amintiri, au o aură a lor. Şi vă propun să ne gândim împreună, de pe acum, Am intrat de multe ori în Academia Română, în la câteva idei. Intenţionez să lansez iniţiativa restau- diferitele demnităţi publice pe care le-am avut până rării şi punerii în circuitul public de vizitare a tuturor acum. De fiecare dată, am simţit o emoţie copleşi- caselor artizanilor Marii Uniri, în paralel cu elabora- toare păşind în această ilustră aulă, în care au răsu- rea unui dicţionar istoric al acestor personalităţi din nat şi răsună şi astăzi vocile unor stâlpi ai culturii toate teritoriile româneşti. Unii dintre aceştia au fost române. Este meritul tuturor celor care, într-un fel membrii Academiei Române, deci, mi se pare firesc sau altul, au servit Academia Română, în cei 149 de ca aceasta să fie partener în tot ceea ce presupune ani care s-au scurs de la întemeiere, că au prezervat celebrarea memoriei corifeilor de la 1 Decembrie. De spiritul înălţător pus la temelia instituţiei de către asemenea, mă gândesc dacă nu cumva Muzeul Uni- înaintaşi. rii de la Alba-Iulia n-ar trebui transformat într-un Vă mulţumesc, prin urmare, că aţi invitat Minis- Centru Naţional de Istorie a Unităţii Naţionale, care terul Culturii la această înaltă tribună şi vă asigur de să aibă, simultan, şi o funcţie educaţional-formativă, tot sprijinul meu pentru continuarea înaltei misiuni găzduind un colectiv permanent de cercetare şi edi- pe care Academia o are în societatea românească de tare de carte cu tematica Marii Uniri. astăzi.
Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia 13 Istorie
O întâlnire cu semnificații istorice
Acad. Păun Ion Otiman
În ziua de 2 aprilie 2015, cu numai o singură zi mică au rezistat, rămânând simboluri trainice ale înaintea sărbătoririi a 149 de ani de la înfiinţarea valorilor româneşti. Refăcându-se legătura istorică, Societăţii Literare Române, Casa Regală a Româ- sper ca împreună să recâştigăm locul României şi în niei, la iniţiativa M.S. Regelui Mihai I, reprezentată domeniul cultural, artistic şi ştiinţific.” prin Principesa Moştenitoare Margareta şi Princi - Regele nostru continuă să susţină marile idei de pele consort Radu de România, a avut loc la Palatul legătură strânsă între Casa Regală şi Academia Elisabeta o întâlnire între reprezentanții Casei Re - Română, promovate în permanenţă de Regele Carol I, gale a României, Academiei Române și Academiei Regele Ferdinand şi Regele Carol al II-lea: „ La 14 de Științe din Republica Moldova. mai 1919, Academia Română, reunită în capitala În timpul dineului, ascultând cu maximă atenţie ţării, şi-a ţinut cea dintâi şedinţă după măreţul act toastul Alteţei Sale Regale Principele Radu, răspun- de la 1 Decembrie 1918, ocazie cu care s-a sărbă- sul celor doi președinți, acad. Ionel-Valentin Vlad şi torit şi trecerea unei jumătăţi de veac de la înfiin ţare acad. Gheorghe Duca, precum şi discuţiile reprezen- (care nu s-a ţinut din cauza războiului în anul tanţilor Casei Regale a României cu cei 28 de invi- 1916). La acest eveniment, a luat parte întreaga taţi ai academiilor româneşti, mi-am pus o firească Casă Regală, în frunte cu Regele Ferdinand I, care întrebare: ce a gândit M.S. Regele Mihai când a ini- «n-a stat în cumpănă să taie toate scumpele fire ce ţiat această întâlnire, cu numai un an înainte de împli- legau sufletul său de neamul în care se născuse, nirea, în 2016, a unui secol şi jumătate de la venirea pentru a-l dărui tot şi pentru totdeauna neamului pe tronul ţării a Principelui Carol de Hohenzollern- nostru»2 şi Regina Maria, «suverana luptătoare Sigmaringen, ca domnitor al României, şi de la for- pentru un ideal de întregire naţională şi care, în mij- marea Academiei Române şi cu numai trei ani până locul furtunilor pustiitoare, n-a lăsat să se scoboare la împlinirea primului secol de la fondarea Româ- 3 niei Mari, sub sceptrul Casei Regale a României, al nici steagul aspiraţiilor, nici flamura speranţei»” . Regelui Ferdinand Întregitorul şi al Reginei Maria? „Cu acest prilej, Regele Ferdinand I «cel Leal», Cu binecunoscuta-i eleganţă şi elocinţă, Princi- devenit, în anii 1916–1918,« şef de oaste biruitoare», pele Radu, în deschiderea întâlnirii, cu delicateţe şi după cum l-a numit Nicolae Iorga, pentru ca, în sobrietate, avea să transmită gândul M.S. Regele fine, să fie «Regele Marii Uniri » a tuturor români- Mihai al României referitor la această reuniune lor şi al marilor reforme, numele său confundân du-se regală şi academică. Şi de această dată, Regele nos- cu cel al «construirii organice şi instituţionale a tru a privit înainte, spre mai binele poporului român, României Mari »4, Suveranul ţinea să sublinieze fiind convins că ideile inteligente şi eforturile per- menirea celui dintâi Parlament cultural al ţării Aca- manente ale academismului românesc întreg, înge- demia Română – de a «fi păzitoarea credincioasă a mănate cu „ înţelepciunea şi echilibrul, benefice limbii şi a culturii naţionale», după cum fusese de la pentru ţară”1 ale Casei Regale a României, repre- înfiinţarea sa. El constată, pe bună dreptate, faptul, zintă, ca întotdeauna în istorie, calea care (re)des- că «în lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor» chide procesul de unitate naţională a românilor. supremul for academic «şi-a avut partea ei impor- De altfel, M.S. Regele Mihai I, cu prilejul pri- tantă; de aceea – arăta Regele Ferdinand I – izbânda mirii însemnelor de membru de onoare al Academiei ţării este şi izbânda ei»5. Începutul a fost pus încă în Române, în 8 aprilie 2008, în Aula Magna, spunea 1866, când s-a statuat alegerea în noua instituţie „La aniversarea Academiei, se înfăptuieşte o repa- academică a «bărbaţilor luminaţi din toate ţinutu - raţie istorică, prin reluarea legăturii dintre Regali- rile româneşti» (s.n.) , astfel încât – sublinia Regele tate şi Academie. Mă bucur că, peste vicisitudinile Ferdinand I – «România Mare de azi îşi găsea de o 14 timpului, atât Casa Regală, cât şi instituţia acade- jumătate de secol patria comună sub acoperişul tânărului aşezământ»6. În finalul cuvântului său, îndreaptă privirile spre viitor, militând pentru men- Regele Întregitor de Ţară şi Neam îşi exprima ţinerea unităţii naţionale (s.n.), pentru afirmarea nădejdea că «Academia Română, căreia i-a fost dat tradiţiilor şi specificului românesc şi încadrarea să lupte cu atâta spor în domeniul paşnic al culturii acestora în locul ce li se cuvine în cultura şi civili- unitare române, ne va da şi în viitor pilda înălţă- zaţia europeană, pentru încadrarea în Uniunea toare a unirii tuturor la muncă pentru temeinica aşe- Europeană cu demnitate şi cu valorile pe care le zare a României Nouă pe care ne-a dăruit-o Dum- aduce Poporul Român. nezeu» (s.n.). Sesiunea solemnă consacrată Marii Uniri este Ca adevărate vase comunicante, legăturile din- menită să rememoreze evenimentele petrecute în tre Academia Română şi Casa Regală a ţării s-au urmă cu 96 de ani, să sublinieze încă o dată rolul manifestat în ambele direcţii. Dacă suprema institu- Academiei Române de-a lungul existenţei ei în rea- ţie a ţării a marcat multe din evenimentele prin lizarea şi menţinerea unităţii naţionale (s.n.) şi să care a trecut România sau care priveau direct Di- stabilească obiectivele ei viitoare în condiţiile lumii nastia, iar reprezentanţii acesteia au fost prezenţi la de astăzi, proiectul nostru fundamental la care cele mai de seamă momente din istoria instituţiei lucrăm din toate puterile.” academice, în cuvintele rostite cu diverse prilejuri Şi preşedintele Academiei surori din Republica au urmărit să-i sublinieze însemnătatea şi să-i tra- Moldova, acad. Gheorghe Duca, în alocuţiunea sa9, seze noi linii de dezvoltare.”7 din Aula Academiei Române din 28 noiembrie Preşedintele Academiei Române, acad. Ionel- 2014, a anticipat întâlnirea de la Palatul Elisabeta cu Valentin Vlad, în alocuţiunea sa8, rostită în Aula următoarea cuvântare referitoare la strângerea Academiei Române cu prilejul sărbătoririi Marii împreună, pentru prima dată în istorie, a tuturor for- Uniri, a afirmat cu claritate „Fidelă acestor princi- ţelor spiritualităţii româneşti: pii, Academia Română este şi astăzi exponenta uni- „O menţiune specială merită învăţământul, şti- tăţii naţionale a tuturor românilor (s.n.). Omagiind inţa şi cultura care au cunoscut în această perioadă pe înaintaşii care au realizat, în 1918, întregirea o dezvoltare fără precedent în Basarabia interbe- neamului nostru românesc, Academia Română îşi lică, la fel ca în toată România. Accelerarea proce- 15 sului de modernizare a societăţii, eliberarea marilor spectiva marii sărbători a României din anul 2018, energii spirituale încătuşate de-a lungul secolelor înfăptuirea Academiei Românilor. de dominaţie străină, strângerea împreună, pentru Cred cu tărie, că asemenea academicienilor – prima dată în istorie, a tuturor forţelor spiritualită- bărbaţi de stat de acum 150 de ani – şi noi, cei de ţii româneşti (s.n.), asigurarea unei baze materiale astăzi, trebuie să avem încredere şi cutezanţă în mai solide, climatul optimist generat de Marea reluarea şi consolidarea marilor idealuri de unitate Unire, setea de cultură a poporului au permis reali- naţională a românilor. zarea unui adevărat salt calitativ în domeniile învă- Academia Română, prin membrii săi, dar şi prin ţământului, ştiinţei şi culturii, înregistrându-se iniţiativele oamenilor politici ai vremii, amintindu-i unele performanţe cu adevărat europene şi chiar cu veneraţie, atât pe domnitorul Alexandru Ioan mondiale”. Cuza, cât şi pe primul Rege al României Carol I, au La aprecierile referitoare la viitorul academis- împlinit, prin actul de aducere sub aceeaşi cupolă a mului tuturor românilor ale M.S. Regele Mihai I, ale elitelor intelectuale româneşti de pretutindeni, pri- preşedinţilor acad. Ionel-Valentin Vlad şi acad. mul act de unitate naţională a tuturor românilor. Aşa Gheorghe Duca, enunţate cu multă acurateţe în acest cum de multe ori au afirmat istoricii români, Acade- an premergător împlinirii a 150 de ani ai Casei mia a fost prima instituţie a României care a unit în Regale şi ai Academiei Române, mai trebuie să „cuget şi simţiri” spiritualitatea românească. Unita- adăugăm şi ideea fundamentală a înfiinţării Societă- tea academică a românilor din anul 1866 a premers ţii Literare Române, ca Academie naţională, ca Aca- marea unire politică şi juridică a tuturor românilor demie a tuturor românilor, care să reunească „cărtu- din anul 1918. rarii veniţi din toate provinciile româneşti”, deoa- Reafirm, în finalul acestor gânduri, faptul că am rece, după cum a exclamat Alexandru Roman, venit înţeles semnificaţia întâlnirii de la Palatul Elisabeta la Bucureşti la prima şedinţă a Societăţii Literare ca o idee, o credinţă, o speranţă şi o încredere a M.S. Române de dincolo de Carpaţi, din Maramureş: Regele Mihai în academicienii români de astăzi de a „Limba ne uneşte”10. înfăptui, asemenea celor de acum 150 de ani, primul Locotenenţa domnească, prin Decretul nr. 698 pas spre reîntregirea neamului românesc, prin reuni- din 1 aprilie 1866, numeşte primii 14 membri ai rea celor două Academii, din România și din Repu- Societăţii Literare Române din toate provinciile blica Moldova, în cel mai scurt timp, în marea Aca- locuite de români11: din Maramureş – Iosif Hodoş, demie a Românilor. Alexandru Roman; din Transilvania – Timotei Cipa- riu, Gavril Munteanu şi George Bariţiu; din Banat – Andrei Mocioni şi Vincenţiu Babeş; din Bucovina – Alexandru Hurmuzaki şi Ambrosiu Dimitrovici; din Note Basarabia – Alexandru Hasdeu, Constantin Stamati, 1 Ioan Străjescu; din Macedonia – Ioan D. Caragiani D. Berindei, Prefaţă la Academia Română şi Casa Regală a României, Editura Academiei Române, București, 2013, p. 11. şi Dimitrie Cozacovici. Prin Înaltul Decret nr. 874 2 Analele Academiei Române, tom. XLIX, 1928–1929, p. 89. din 2 iunie 186612 sunt numiţi ca membri ai Socie- 3 Idem, tom. LIX, 19381–1939, pp. 29–30. tăţii Literare Române: din Moldova – Vasile Alec- 4 D. Berindei, Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, sandri, Constantin Negruzzi, Vasile Alexandrescu- eroi, cărturari, oameni politici, literaţi, Editura Compania, București, 2009, p. 188. Urechia; din Muntenia – Ion Heliade-Rădulescu, 5 Academia Română şi Casa Regală a României, p. 39. Augustin Treboniu Laurian, Constantin A. Rosetti şi 6 Ibidem, p. 41. Ioan Massimu. 7 D. Berindei, Prefaţă la Academia Română şi Casa Regală a Acum, în anul 2015, an premergător sărbătoririi României, pp. 30–41. 8 I.-V. Vlad, Academia Română – for promotor şi luptător Academiei Române şi a Regalităţii, ca participant la pentru unitatea naţională, în „Academica”, nr. 1/2015, p. 33. întâlnirea de la Palatul Elisabeta a academiilor 9 Gh. Duca, Marea Unire de la 1918 şi consecinţele ei pentru româneşti, iniţiată de Casa Regală a României, am dezvoltarea ştiinţei şi culturii în Basarabia, în „Academica”, nr. înţeles semnificaţia acesteia, aşa cum au gândit-o 1/2015, p. 45. 10 Dorina N. Rusu, Istoria Academiei Române în date, Editura M.S. Regele Mihai şi membrii Casei Regale, ca Academiei Române, București, 1997, p. 21. 16 apropiere organică a celor două academii şi, în per- 11,12 Ibidem, pp. 19, 20. „Basarabia“ în dezbatere academică
Acad. Alexandru Zub
Ziua de 27 martie este în fiecare an un bun prilej Basarabia în preajma Unirii de la 1918 (Oltea de evocări și analize pe seama provinciei românești Râșcanu Gramaticu); Basarabia, rana sângerândă a răpită de Rusia țaristă, la 1812, și reintrată în statul neamului românesc (Nicolae Ionescu). Titlurile men- român la 1918, prilej care, de astă dată, în anul de ționate indică preocuparea de a explica fenomenul grație 2015, comportă și o notă mai dramatică, dată în perspectiva istoriei naționale și, totodată, a con- fiind criza geopolitică produsă de Federația Rusă pe textului geopolitic al vremii. Nu se poate insista, seama Ucrainei și a zonelor limitrofe. Cu o Rusie în momentan, asupra elementelor noi puse în discuție. spate, înarmată atomic și pusă pe expansiune, în Simpozionul vasluian din 27 martie a fost și un orice direcție, nimeni nu poate fi liniștit, nici Uniu- prilej de a lansa o nouă carte a profesorului Ion nea Europeană, nici măcar Statele Unite ale Ameri- Agrigoroaiei, România interbelică: unificare și evo- cii. Ea a iscat deja, această Rusie pravoslavnică, în luție (Editura Demiurg, Iași, 2015), volum comentat mod surprinzător un război de tip postmodern, de Cătălin Turliuc și Alexandru Zub, cu trimiteri pentru a-și masca oarecum imperialismul, pe seama utile la ansamblul operei autorului și la contextul unui frate mai mic, din spațiul căruia și-a adjudecat, istoriografic al temei. pe nesimțite, Crimeea și întreține acum un „război La început de iunie, istoria și destinul tragic al de gherilă” (dacă se poate spune așa), în timp ce Basarabiei vor fi din nou preocupări pentru istorici, filologi, etnografi, filosofi etc. în economia vechilor amenință cu represalii nucleare și alte state, inclusiv umanioare, redefinite de la un timp ca „științe des- România, deși aceasta e membră în două organisme pre om” în diacronia istoriei. Activități specifice se importante, NATO și Uniunea Europeană. Tema e anunță, consensual, de o parte și de alta a Prutului, nespus de dramatică. în cele două state românești, supuse acum, din nou, Din inițiativa Muzeului Județean Vaslui și în cola- la presiuni dominatoare din partea Rusiei. borare cu alte așezăminte cu rosturi culturale, a avut Oriunde s-ar afla, inclusiv în alte țări și pe alte loc, chiar pe 27 martie a.c., ziua în care, din 1918, se continente, românii ar trebui să nu ignore această aniversează decizia Sfatului Țării de la Chișinău de a realitate geopolitică, deja multiseculară și nespus de se uni, pentru totdeauna, cu România extracarpatină, jenantă. „alipirea” la vechiul Regat fiind o soluție, cea mai bună, impusă de contextul geopolitic. Am avut ocazia să iau parte, la invitația Muzeului Județean, la simpozionul științific organi- zat ad-hoc, cu participarea unor specialiști din țară și a doi istorici din Basarabia. După alocuțiile protocolare, rostite de gazde (profesorii Ramona Maria Mocanu și Laurențiu Chi- riac), au fost prezentate comunicările din program: Dimensiunea basarabeană a Unirii (Alexandru Zub); Basarabia de la 1918 până la 1947 (Ion Agri- goroaiei); Triumful unui principiu – românii și auto- determinarea națională (Cătălin Turliuc); Anexarea Basarabiei în istoriografia românească interbelică (Cristian Ploscaru); Armata Republicii Moldo- venești între anii 1917 și 1918 (Anatol Leșcu); Lupta țarismului contra mișcării revoluționare din Basarabia (Artur Leșcu); Presa românească din 17 Noi dovezi ale continuității lingvistice nord-dunărene Nicolae Saramandu*
S-au adus, până în prezent, numeroase dovezi tematic, ci pe apucate, dar n-a dus la niciun rezul- lingvistice în sprijinul tezei continuităţii. În acest tat” (Philippide 1925: 858) [subl. n.]. sens, în afară de lingvişti, istoricii şi, dintre aceştia, În acelaşi sens, după peste şase decenii, profe- îndeosebi arheologii au fost cei care, în perioada sorul Alexandru Niculescu, în studiul Romania anti- postbelică a secolului trecut, prin numeroasele qua, Romania nova şi „continuitatea mobilă“ a lim- săpături efectuate pe teritoriul întregii ţări, au adus bii române (1987/1999) se întreba: „Care sunt şi probe de netăgăduit privind continuitatea daco- unde se găsesc vestigiile lingvistice ale celei mai romană în nordul Dunării. vechi, ale primei latinităţi a teritoriilor nord- În ceea ce priveşte contribuţia istoricilor, men- dunărene? Această latinitate originară poate fi ţionăm succinta prezentare recentă, cu caracter de considerată ca submersa («scufundată» în timp)? sinteză, semnată de acad. David Prodan, Autohtonia La această întrebare istoria n-a dat încă un răspuns şi continuitatea daco-romană, baza etnogenezei satisfăcător” (Niculescu 1999: 48). În această românilor (în „Academica”, XXII, 2012, nr. 6–7, situaţie, autorul considera că „pentru moment, paginile 59–62). numai lingvistica poate avansa şi formula idei mai Cât despre lingviştii români, tema în discuţie clare” (ibidem). părea să nu mai fie de actualitate, atâta vreme cât se Vom prezenta, în continuare, câteva mărturii aduseseră argumente convingătoare cu privire la istorice şi lingvistice privind această „primă latini- continuitatea nord-dunăreană. În străinătate, însă, tate”, atestată în nordul Dunării în perioada imediat îndeosebi în spaţiul de limbă germană, au răzbătut următoare retragerii aureliene (secolul III). Unele câteva ecouri întârziate ale tezei roesleriene. Ne-am dintre aceste mărturii istorice, care apar la scriitori referit la ele, combătându-le, într-un articol intitulat latini şi bizantini, nu au fost menţionate sau au fost Originea românei şi a dialectelor sale (observaţii insuficient exploatate în lucrările care tratează critice pe marginea unor lucrări recente), publicat subiectul în cauză. în „Philologica Jassyensia”, IV, 2008, nr. 2 (8), paginile 159–164. Autorii latini din secolele IV–V, Hyeronimus Reluăm, în expunerea de faţă, această chestiune (345–420) şi Salvianus (390–484), menţionează mult dezbătută de istorici şi lingvişti, pentru că ea faptul că viaţa romană nu a încetat în provinciile revine, din când în când, în actualitate şi pentru a părăsite de stăpânitorii romani: arăta că găsim, în permanenţă, noi argumente în „Plebea romană avea o singură dorinţă: să i se sprijinul tezei continuităţii nord-dunărene. permită să-şi ducă viaţa împreună cu barbarii. Iar În 1925, Alexandru Philippide publica la Iaşi dacă romanii înşişi preferă să fie la ei [la goţi] volumul I din Originea românilor, cu subtitlul Ce decât la noi, ne mai mirăm că nu-i învingem pe spun izvoarele istorice. Concluzia la care ajungea goţi? Aşadar, fraţii noştri nu numai că nu vor să savantul ieşean în urma cercetării izvoarelor dezerteze de la ei, ci chiar vor să fugă la ei, istorice, cu privire la originea românilor, era părăsindu-ne pe noi” (Salvianus, De gub. dei, V, 8; sceptică: apud Drăganu 1933: 28–29). Avem aici o primă „Cât despre înregistrarea amănunţită a tot ce se atestare a „migrării” romanicilor din imperiu în ştie până acum asupra pomenirilor făcute în afara graniţelor, implicând deplasări şi contacte per- izvoarele istorice despre români până în secolul manente între populaţia din sudul Dunării şi cea din XIII, ea întrucâtva s-a făcut [...], măcar că nu sis- nordul Dunării.
18 * Prof. univ. dr., Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti“, Bucureşti Acest aspect a fost reţinut în lucrări recente ale le ofereau, printre altele, o băutură numită medos istoricilor. În perioada care a urmat retragerii aure- (grec. μέδος): „Prin sate ni se aducea de mâncare, liene, „societatea nord-dunăreană s-a dezvoltat în şi anume, în loc de grâu, mei, iar în loc de vin, relaţii directe pe plan economic, etnografic, politic medos, cum îl numesc localnicii” (FHDR II: 261). şi spiritual cu provinciile latinofone din dreapta Termenul atestat de Priscus cunoaşte o largă marelui fluviu. Istoria ei nu poate fi, deci, izolată de răspândire, întâlnindu-se în limbile germanice (cf. acest mare complex” (FHDR II:V). Aşadar, con- engl. mead ‛hidromel, mied’, germ. Met ‛hidromel, tactele dintre romanicii din nordul Dunării şi cei din mied’ < v. germ. *medus < ie. *medhu-), slave (cf. sudul Dunării, rămaşi în imperiu, nu au încetat. Ele rus., bg. med ‛miere’, sb., cr. mêd ‛miere’), în greaca ν au fost favorizate de iniţiativele de recucerire a actuală (grec. μέ η, ‛beţie, chercheleală’), în Daciei din secolele IV–VI, datorate îndeosebi albaneză (alb. metë ‛înghiţitură, duşcă, băutură’). împăraţilor Constantin cel Mare (306–337) şi Iusti- Indiferent de originea termenului şi de populaţiile nian (527–565). care îl foloseau la acea dată, recunoaştem în medos Prin edictul de la Milano din anul 313, Constan- cuvântul care, pătrunzând în latina dunăreană tin cel Mare recunoştea creştinismul, care s-a gene- vorbită de localnici, a devenit în română, prin ralizat în Dacia „ca rezultat al misionarismului evoluţie fonetică normală mied (e > Re, „diftongare iniţiat şi susţinut de comunităţile şi episcopatele din spontană”, ca în piept < lat. pectus , fier < lat. sudul Dunării” (Istoria românilor 2001/II: 611). În ferrum). La bază aflându-se radicalul ie. *medhu-, ar timpul împăratului Iustinian, „populaţia romanică putea fi vorba de un termen autohton sau, eventual, [din nordul Dunării] [...], creştinată deja, intra, în de un împrumut germanic, cuvântul românesc iden- anul 535 sub jurisdicţia episcopiei Iustiniana Prima tificându-se, ca sens, cu cel din limbile germanice. [azi Caričin Grad, lângă Niş]” (ibidem: 640), În dicţionarele româneşti se dă pentru rom. mied o fondată de Iustinian. origine slavă, dar în limbile slave cuvântul înseamnă Despre populaţia romanizată din nordul Dunării ‛miere’, nu ‛hidromel’. găsim informaţii la Priscus Panites, istoric şi diplo- Într-un alt pasaj, Priscus spune că Attila avea ε mat bizantin, care, la anul 448, face parte din misiu- relaţii atât cu romanii din Occident (grec. σπέροι nea imperială trimisă din Bizanţ de împăratul Theo- `Pωμαίοι), numiţi şi italioţi (grec. ‘Iταλιώτοι), cât şi ε dosie al II-lea (408–450) la curtea lui Attila cu romanii din Orient (grec. èοι `Pωμαίοι) (cf. (434–453), pentru a încheia pace cu acesta. Trecând FHDR II: 295). Grecii au făcut această distincţie prin teritorii din Moesia superior şi Panonia de Sud, începând cu secolul al II-lea, când – după Constitu- Priscus se întâlneşte cu locuitori ai acestor ţinuturi şi tio Antoniniana a împăratului Caracalla, din anul relatează despre limba ausonilor: 212 – Romanus a căpătat înţelesul de ‛cetăţean al „Sciţii, fiind un amestec de triburi, pe lângă Imperiului Roman’, „indiferent de apartenenţa limba lor barbară, caută să vorbească sau limba etnică, lingvistică sau provincială a locuitorilor” hunilor sau limba goţilor şi chiar limba ausonilor, (Arvinte 1998: 10). aceia dintre ei care au relaţii cu romanii [= cetăţeni Textul lui Priscus confirmă această realitate ai Imperiului Roman]” (FHDR II: 265). Se ştie că istorică pentru mijlocul secolului al V-lea, când „limba ausonilor” (grec. A∪σονίον φωνή) era întâlneşte „romanici răsăriteni” în ţinuturile stăpâ - denumirea dată de greci limbii vechilor populaţii din nite de hunii lui Attila. Iată interpretarea pasajului în Italia, denumire care apare încă din Antichitate, discuţie dată de lingvistul italian Giuseppe Piccillo, chiar la autori latini (de exemplu, Ovidiu) (cf. Pic- care s-a ocupat de textul lui Priscus: cillo 1996–1997: 105). „Dovada sigură care reiese din mărturia lui Limba ausonilor este, în textul lui Priscus Priscus este următoarea: la nordul Dunării, în a (Istoria goţilor, operă scrisă în greceşte), limba doua jumătate a secolului al V-lea, în afară de latină, limba oficială, la acea dată, în Imperiul populaţiile care vorbeau «limba lor barbară», sau Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin), care se limba gotică, sau hună, exista o populaţie care vor- folosea la curtea lui Attila în relaţiile şi contactele bea limba latină şi care – trecând cu vederea diplomatice, în cazul de faţă cu bizantinii (cf. consistenţa numerică, pe care nu o ştim, reprezenta Mihăescu 1978: 55). romanitatea nord-dunăreană rămasă pe loc după În timpul călătoriei spre curtea lui Attila, solii părăsirea Daciei de către Aurelian” (Piccillo 1996– bizantini erau aprovizionaţi de către localnici, care 1997: 106). 19 O informaţie interesantă privind limba latină românilor (2001/III, paginile 104–106), unde se care se vorbea în nordul Dunării la mijlocul secolu- reţine interpretarea din FHDR II. lui al VI-lea găsim la Procopius din Caesarea, în Mărturiile istorice şi lingvistice, consemnate în opera acestuia Despre războaie (scrisă în greceşte expunerea de faţă, atestă continuitatea populaţiei între anii 540 şi 553), unde se povesteşte de un romanizate în nordul Dunării, aflată în permanent anume Chilbudios din neamul anţilor (luat prizonier contact cu populaţia romanizată din sudul Dunării de către slavi şi dus în sudul Dunării), care vorbea (rămasă în imperiu) atât înainte, cât şi după căderea latineşte, deşi nu stătuse în Imperiu (cf. FHDR II: limesului dunărean (în jurul anului 600, prin 443, 445). Înseamnă că învăţase latina în locurile de pătrunderea slavilor în Balcani). unde venea, din nordul Dunării: „aceasta presupune În ceea ce priveşte nordul Dunării, atestările se existenţa unor grupuri romanice purtătoare şi referă atât la teritoriile imediat învecinate marelui transmiţătoare a limbii [latine], alimentate cu pri- fluviu (Oltenia, Muntenia) – aria sudică a daco- zonieri din imperiu, trecuţi de barbari dincolo de românei –, cât şi la cele din Moesia superior şi Dunăre [...], ceea ce dovedeşte că limba latină Panonia, învecinate cu aria nordică a dacoromânei. continua să se vorbească la nord de Dunăre, servind Coroborând datele istorice cu cele lingvistice, probabil ca limbă de înţelegere între diverse grupuri oferite îndeosebi de atlasele lingvistice, obţinem etnice” (FHDR II: XII, Introducere). O asemenea imaginea bipartiţiei dialectale a dacoromânei, pe presupunere este susţinută de informaţii pe care le care o constatăm şi în prezent. Este o bipartiţie găsim în Istoria secretă (lucrare scrisă în greceşte la dialectală veche, aşa cum rezultă şi din studiul anul 550) a aceluiaşi autor, Procopius. menţionat al profesorului Alexandru Niculescu: În timpul împăratului Iustinian (527–565), „Afară de Transilvania, şi Muntenia merită să fie, „hunii, sclavinii şi anţii, năvălind mai în fiecare an ca parte din Romania antiqua şi/sau nova, obiectul [...], au pricinuit dezastre îngrozitoare locuitorilor unui studiu asupra formării limbii române” (Niculescu [din imperiu]. Cred că la fiecare năvălire numărul 1999: 52). Menţionăm, în acest sens, contribuţiile romanilor ucişi sau duşi în robie [subl. n.] era de importante ale lui Stelian Dumistrăcel, de la cel din peste două sute de mii” (FHDR II: 457). Avem aici 1989 (Semnificaţiia ariilor regionale ale unor ele- o nouă mărturie a circulaţiei şi deplasărilor perma- mente autohtone din vocabularul limbii române, în nente dintr-o parte în alta a Dunării, inclusiv a Nicolae Saramandu, editor, Dialectologia , Bucureşti, populaţiei romanizate. 1989, paginile 49–64) la cel din 2007 („Nomadis- În jurul anului 600, „limesul dunărean a fost mul” românilor: ariile binare şi de tip „coridor” pe desfiinţat şi slavii au pătruns în Peninsula hărţile atlaselor lingvistice româneşti, în volumul Balcanică [...]. Dar desfiinţarea frontierei romano- Limba română, limbă romanică. Omagiu academi- bizantine de-a lungul fluviului a creat facilităţi în cianului Marius Sala la împlinirea a 75 de ani, raporturile economice şi etno-culturale între Bucureşti, 2007, paginile 145–165, în colaborare cu romanitatea sud-dunăreană şi cea din vechea Doina Hreapcă). Amintim şi contribuţiile noastre Dacie, realizându-se totodată şi o continuă reunite în volumul Romanitatea orientală (Editura intermigraţie în acelaşi vast spaţiu romanic” (Isto- Academiei, Bucureşti, 2004). ria românilor 2001/II: 616). Noi dovezi lingvistice privind continuitatea În tratatul despre Arta militară a lui Mauricius nord-dunăreană pot fi aduse dacă plasăm faptele din (lucrare scrisă în greceşte în primul sfert al secolului română într-un context mai larg, european. O al VII-lea) este menţionată, printr-un termen de asemenea modalitate de abordare ne este înlesnită origine latină, rεφούγος (lat. refugus ‛fugar’), „ca- de unele hărţi din Atlasul limbilor Europei (ALE), tegoria juridică a refugiaţilor, elemente romanice cum ar fi harta 37. MUNTE, din volumul IV ALE din nordul Dunării care se refugiaseră în sudul (1990). Autoarea hărţii şi a comentariului la hartă, Dunării, în Imperiul Bizantin, unde, căpătând statu- Rita Caprini (Italia), observă, în legătură cu aria tul juridic de cetăţeni ai imperiului, serveau drept romanică, faptul că denumirile pentru ‛munte’ „au călăuze trupelor bizantine în expediţiile din nordul fost adesea luate în consideraţie în dezbaterile Dunării” (cf. FHDR II: 561, nota 5). Un comentariu privind substratul, datorită faptului că regiunile amplu referitor la aceşti refugiaţi (grec. rεφούγοι), montane conservă, adesea, particularităţi vechi ale 20 menţionaţi de Mauricius, găsim recent în Istoria limbilor” (Caprini 1990: 6). Această constatare poate fi extinsă la nivelul du-se cuvântului autohton mal sensul cunoscut din întregului continent european şi ilustrată cu denu- limba actuală. mirile sub care sunt cunoscute, încă din Antichitate, Harta 2. LUNĂ din Atlas linguarum Europae lanţurile muntoase cele mai importante ale Europei: (ALE), volumul I, 1983, pune o altă problemă de Alpii şi Carpaţii. Numele Alpilor conţine rădăcina ordin semantic: denumirile pentru LUNĂ (astrul) şi *alp- (*alb-), de origine preindoeuropeană, care, în LUNĂ (de zile). Există un raport direct între astru şi germana şi italiana actuală, de exemplu, apar ca rotaţia sa completă în jurul pământului, ceea ce nume comune: germ. Alp ‛Wiese im Hochgebirge’ explică faptul că în numeroase limbi se foloseşte un (pajişte pe înălţimi montane), ital. alpe (pl. alpi ) singur cuvânt pentru ambele noţiuni. ‛Weideplatz im Hochgebirge’ (loc de păşunat pe Latina avea doi termeni: mensis ‛lună (de zile) şi înălţimi montane). La originea numelui Carpaţi se luna ‛luna (de pe cer)’, care s-au păstrat în limbile găseşte un cuvânt din substrat, Karpates , care se romanice occidentale, fr. lune şi mois, it. luna şi recunoaşte azi în cuvântul albanez karpë ‛stâncă, mese, sp. luna şi mes etc. În română, mai exact în stană (de piatră)’ (Dicţ. alb.-rom. 451, s.v.). dacoromână, există un singur termen pentru cele Menţionăm şi denumirea unei insule greceşti, două noţiuni: lună . În dialectele aromân şi stâncoasă, Karpathos. meglenoromân, vorbite în sudul Dunării, se face Din radicalul ie. *bhregh- provin denumirile distincţia între lună ‛lună (astrul)’ şi mes ‛lună (de pentru ‛munte’ în numeroase limbi actuale, dintre zile), ca în latină şi în limbile romanice occidentale. care menţionăm limbile germanice – tipul berg – şi Cum se explică situaţia în dacoromână? Este limbile slave: vsl. bregŭ. Se constată în limbile slave vorba de o confuzie veche sau recentă? Răspunsul îl o evoluţie semantică de la sensul ‛munte’ la sensul găsim într-o inscripţie latină descoperită în Dacia, ‛mal’: rus. bereg, sb., cr., mac. breg, bg. brjag etc. În semnalată pentru prima oară de Vasile Pârvan (în slava macedoneană cuvântul este atestat şi cu sensul Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului ‛munte’, fapt care ne permite să reconstituim evoluţia dacoromân, Bucureşti, 1911, pp. 86–143), în care semantică menţionată, întâlnită într-o vastă arie est- cuvântul luna apare în locul lui mensis. Este vorba, europeană, în care se încadra şi limba tracă. Punem în aşadar, de o confuzie foarte veche, petrecută pe te - legătură cu această constatare evoluţia semantică a ritoriul Daciei, foarte probabil sub influenţa autoh- cuvântului mal din română, cuvânt provenit din sub- tonilor traco-daci. strat. Cuvântul apare şi în albaneză: alb. mal. Sensul Inscripţia semnalată de Vasile Pârvan a dat lui trebuie să fi fost, la origine, cel de ‛munte’, sens naştere la comentarii cu privire la o veche pe care îl păstrează cuvântul în albaneză: alb. mal diferenţiere dialectală între romanitatea nord- ‛munte’ (cf. Brâncuş 1983: 90–92). Este de presupus că schimbarea semantică s-a produs foarte devreme, având în vedere faptul că în daco-moesiană mal însemna ‛pantă abruptă, râpă’. Dovada o avem în toponimul Dacia malvensis, devenit mai târziu, în timpul administraţiei romane, Dacia ripensis. În forma adjectivală ripensis, se recunoaşte cuvântul latinesc ripa, din care provine rom. râpă. Daco-moesiana făcea parte din limba tracă, vorbită pe un spaţiu vast est-european, unde se atestă, la ter- menii pentru munte, evoluţia de la ‛munte’ la ‛mal’ în limbi din această arie geografică, printre care vechea slavă (în limbile slave actuale termenii cei mai răspândiţi pentru ‛munte’ provin din vsl. *gora). Aceasta dovedeşte o continuitate de locuire a teritoriului nord-dunărean unde se vorbeşte în prezent limba română. În urma romanizării, s-a moştenit monte (devenit munte), pentru sensul ‛montagne, Berg’, rezervân- 21 dunăreană şi cea sud-dunăreană şi, de asemenea, cu privire la continuitatea românilor în Dacia. Iată opinia lui Sextil Puşcariu: „Uneori, putem face deducţii interesante şi din păstrarea unor cuvinte vechi. [...] Poate nu e o simplă întâmplare că la noi cuvântul luna a înlocuit pe mensis, conser- vat la aromâni şi megleniţi. Precum a arătat V. Pâr- van, luna cu sensul francezului ‛mois’ se găseşte în Corpus Inscriptiorum, volumul III, tocmai pe o inscripţie din Dacia Traiană” (Puşcariu 1940: 248). G. Ivănescu, menţionând, la rândul său, inscripţia semnalată de V. Pârvan, îşi însuşeşte concluzia trasă de acesta: „Câteva argumente lingvistice în spri- jinul prezenţei unei populaţii romanice, ba chiar a strămoşilor dacoromânilor, la nordul Dunării după părăsirea Daciei de către romani, a adus V. Pârvan [...]. El invocă şi faptul că, într-o inscripţie din Dacia, apare cuvântul «luna» în locul lui «mensis». Dar cum «luna» e cuvântul păstrat până astăzi în dacoromână, pe când macedoromâna şi megleno- româna au «mes», ca şi limbile romanice occiden- tale (fr. «mois», it. «mese» etc.), urmează că dacoromânii sunt urmaşii populaţiei de limbă latină din Dacia” (Ivănescu 1980: 74–75). Nici Vasile Pârvan, nici lingviştii menţionaţi nu au plasat datele oferite de română într-un context european mai larg. Am spus că situaţia semnalată pentru latina vorbită în Dacia se datorează, foarte Bibliografie probabil, influenţei limbii autohtonilor, ceea ce vine Arvinte, V., Denumiri pentru limbile României de sud-est, în în sprijinul ideii continuităţii populaţiei romanizate „Limbă şi literatură”, XLIII, 1998, 1, pp. 5–20. în nordul Dunării. Brâncuş, Gr., Vocabularul autohton al limbii române, Harta 2. LUNĂ din ALE pune în evidenţă faptul Bucureşti, 1983. că, în estul continentului european, se delimitează o Caprini, Rita, Montagne, carte onomasiologique. Commen- arie largă, incluzând atât limbi indo-europene taire, în ALE I, Assen, 1983, pp. 3–30. Topciu, R., Melonashi, A., Topciu L., Dicţionar albanez- (baltice, slave, iraniene), cât şi limbi neindo- român, Iaşi, 2003. europene (arabice, altaice), unde se utilizează un sin- Drăganu N., Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei gur termen pentru ‛lună’ (astrul) şi ‛lună (de zile)’. şi a onomasticei, Bucureşti, 1933. După cum ştim din atestările istorice, în acest FHDR II – Fontes historiae Daco-Romanae (Izvoarele isto- vast spaţiu est-european se găsea şi traca (de care riei României), ediderunt Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ştefan, Radu Hâncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, II, Bucureşti, aparţinea limba dacilor), care, foarte probabil, la fel 1970. ca limbile menţionate mai sus, avea un singur ter- Academia Română, Istoria românilor, II, III, Bucureşti, 2001. men pentru cele două noţiuni. În felul acesta, Ivănescu, G., Istoria limbii române, Iaşi, 1980. înţelegem confuzia, în inscripţia latinească din Mihăescu, H., La langue latine dans le sud-est de l’Europe, Dacia, între luna şi mensis, luna preluând şi sensul Bucureşti/Paris, 1978. Niculescu, A., Individualitatea limbii române între limbile lui mensis şi ajungându-se la un singur termen pen- romanice, 3. Noi contribuţii, Cluj-Napoca, 1999. tru cele două noţiuni, după modelul limbii autoh- Philippide, Al., Originea românilor, I, Iaşi, 1925. tonilor. Româna nord-dunăreană (dacoromâna) Piccillo, G., Prisc şi latinitatea nord-dunăreană, în „Analele atestă o veche trecere de la utilizarea a doi termeni Universităţii din Timişoara. Seria Ştiinţe Filologice”, XXXIV– la folosirea unui singur termen pentru cele două XXXV, 1996–1997, pp. 101–107. Puşcariu, S., Limba română, I, Bucureşti, 1940. noţiuni: ‛lună’ (astrul), ‛lună (de zile)’. Aceasta ar fi Saramandu, N., Limba română în context european (pe baza o confirmare a opiniei exprimate de Vasile Pârvan Atlasului limbilor Europei), în „Limba română”, LI, nr. 1–3, pp. (reluată de S. Puşcariu şi G. Ivănescu) privind conti- 3–8. 22 nuitatea populaţiei romanizate în Dacia. Saramandu, N., Romanitatea orientală, Bucureşti, 2004. Sub cupola Academiei
Dragomir Hurmuzescu – membru al Academiei Române*
Mihail Voicu Membru corespondent al Academiei Române
Născut la 13 martie 1865 în Bucureşti, Dragomir apariţia revistei „Les Annales Scientifiques de Hurmuzescu a făcut studii strălucite la Universitatea l’Université de Jassy“. din Bucureşti şi la Universitatea Sorbona din Paris. Având acum o bază materială în laboratorul pe Aici a obţinut diploma de doctor şi a fost colaborato- care îl crease la Iaşi şi ţinând seama de aplicaţiile rul lui Gabriel Lippmann (mai târziu, în 1908, laureat industriale tot mai numeroase ale electricităţii şi de al Premiului Nobel pentru fizică). A făcut cercetări faptul că în ţara noastră nu existau institute de pregă- extrem de bine apreciate şi ar fi putut să continue o tire a inginerilor, profesorul Dragomir Hurmuzescu a carieră universitară de excepţie la Paris. Dornic însă organizat, în 1909, Şcoala de aplicaţii ale electricită- să contribuie la dezvoltarea învăţământului universi- ţii. La 1 noiembrie 1910 a fost inaugurată oficial tar şi a cercetării în România, s-a întors în ţară în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din 1896. A fost numit mai întâi conferenţiar de matema- Iaşi. Aceasta şi-a schimbat în 1913 numele în Institu- tici generale la Facultatea de Ştiinţe în cadrul Univer- tul Electrotehnic al Universităţii din Iaşi, iar durata sităţii din Iaşi şi profesor şi director al Liceului Inter- studiilor, conform practicilor europene, a ajuns la trei nat din Iaşi. În 1897, a fost numit profesor suplinitor ani. Acest institut, împreună cu institutele de chimie la nou-creata Catedră de căldură şi electricitate la şi de agricultură, va fi la originea înfiinţării, în 1937, Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. a Şcolii Politehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Cu mijloace extrem de modeste a organizat un În intervalul din 1896 şi până în 1913, an în care laborator pentru susţinerea experimentelor ilustra- a fost transferat la Universitatea din Bucureşti, Dra- tive ale cursului predat. În cadrul unei întruniri a gomir Hurmuzescu a desfăşurat o intensă activitate profesorilor universitari, prezidată de ministrul didactică, de administrare în universitate şi în gu- Spiru Haret, a reuşit să obţină suma de 150 000 de vern1, de organizare şi de dezvoltare a învăţământu- lei aur pentru înzestrarea unui laborator de fizică la lui universitar, dar şi de cercetare ştiinţifică, de or- Universitatea din Iaşi. A înfiinţat, totodată, un atelier ganizare şi de participare la conferinţe ştiinţifice in - în care se puteau realiza aparate şi dispozitive de terne şi internaţionale. Dar, toate acestea erau mar- laborator şi se puteau repara cele existente. cate de insuficienţa fondurilor. Iată ce a notat în În 1900, prezentându-se cu un set de 17 lucrări memoriile2 sale despre problemele întâmpinate în originale, de mare valoare, a fost promovat profesor acea perioadă: „Dar, cu toată dragostea mea pentru universitar titular (definitiv) pe postul pe care îl ştiinţă, constatam cu părere de rău că, în mersul suplinise timp de doi ani. accelerat al ştiinţei, nu te puteai ţine în curent decât Dragomir Hurmuzescu s-a implicat activ în cu mijloace experimentale costisitoare pe care nu le crearea Societăţii de Ştiinţe la Iaşi. Aceasta a luat puteam avea decât de la guvern, care trebuia con- fiinţă în 1901 şi avea menirea de a crea cadrelor uni- vins la mai multă dărnicie. În guvern se aprecia în versitare posibilitatea de a-şi expune ideile şi lucră- primul rând activitatea politică. Cei ce nu cunosc rile, trecându-le în prealabil prin cenzura unui con- importanţa acestor condiţiuni ale succesului în cer- trol colegial. În primul comitet de direcţie al socie- cetarea ştiinţifică din străinătate nu pot să-şi dea tăţii, preşedinte era profesorul şi omul de ştiinţă seama de ce toţi cei mai de seamă dintre tinerii Petru Poni, iar secretar era Dragomir Hurmuzescu. noştri, odată întorşi în ţară, nu mai produceau De asemenea, a participat ca secretar de redacţie la decât foarte puţin în domeniul ştiinţei. Cu aceeaşi
* Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Savantul Dragomir Hurmuzescu – 150 de ani de la naştere” (13 martie 2015, Filiala Iaşi a Academiei Române) 23 necunoştinţă, am fost blamat de către foştii mei proiectul profesorului Dragomir Hurmuzescu (cu colegi de la Sorbona întâlniţi la congresele de radio mici modificări), care recomanda organizarea învă- de la Liège din 1905 şi de la Bruxelles din 1910. Ace- ţământului superior tehnic în cadrul unor institute laşi reproş mi l-am făcut şi eu însumi, dar simţeam că tehnice universitare, a fost adoptat. nu puteam să înlocuiesc lipsurile de care vorbesc mai În intervalul 26–29 noiembrie 1918 a avut loc, la sus decât prin schimbarea cauzelor condiţiilor. Tre- Paris, a doua Conferinţă a Academiilor Ţărilor din buia lucrat asupra acestor cauze, adică de a obţine o Antanta, la care a participat şi România cu o delega- mai bună subvenţionare a laboratoarelor.” ţie a Academiei Române formată din academicienii În anul 1913, guvernul a prevăzut în bugetul Ludovic Mrazec, Mihail Şuţu şi Gheorghe Marinescu Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti o Catedră de apli- şi Dragomir Hurmuzescu, membru corespondent. În caţiunile căldurii şi electricităţii, la care, pe data de cadrul reuniunii care a avut loc după armistiţiul din 1 aprilie 1913, a fost transferat profesorul Dragomir 11 noiembrie 1918, atmosfera în şedinţe era mai Hurmuzescu. Aici, a fost profesor şi decan al Facul- destinsă, legăturile pentru viitoare colaborări erau tăţii de Ştiinţe. Totodată, continuând acelaşi proiect mult mai uşor de stabilit. Pentru domeniul fizicii, s-a de dezvoltare a învăţământului tehnic universitar în ajuns la formarea a două comisii internaţionale din România şi în pofida opoziţiei unei grupări adeptă a care făcea parte şi Dragomir Hurmuzescu. Cu acest ştiinţei pentru ştiinţă, a înfiinţat, şi la Universitatea prilej, Dragomir Hurmuzescu şi-a creat noi legături şti- din Bucureşti, Institutul Electrotehnic şi a continuat inţifice, care i-au fost extrem de utile în anii următori. activitatea didactică şi de cercetare în domeniile Revenit în ţară în 1919, s-a ocupat de reorganiza- electricităţii şi radioactivităţii. Luând în considerare rea activităţilor întrerupte în toamna lui 1916. În rezultatele remarcabile obţinute de profesorul Dra- octombrie, după stabilirea programelor de studii şi de gomir Hurmuzescu pe multiple planuri şi în dome- cercetări şi după desemnarea unui suplinitor, Drago- nii ştiinţifice de vârf în acei ani, Academia Română, mir Hurmuzescu, delegat de Ministerul Învăţământu- în data de 21 mai 1916, l-a ales membru corespon- lui, fiind însoţit de Ştefan Procopiu, viitor doctorand dent în Secţia ştiinţifică. Avea 51 de ani şi era în în Franţa şi viitor strălucit fizician la Iaşi, s-a întors la deplină maturitate şi activitate creatoare. Paris pentru un turneu de informare la Nancy, la În august 1916, România a intrat în război. Dra- Strasbourg, la Grenoble şi la Lyon despre tinerii gomir Hurmuzescu şi familia sa au părăsit Bucureştii, români aflaţi la studii în universităţi din Franţa. ajungând în final la Iaşi. Aici, în cadrul Societăţii Pro- Întors în ţară, Dragomir Hurmuzescu şi-a reluat, fesorilor Universitari, a desfăşurat o activitate bogată în primul rând, preocupările pentru dezvoltarea în sprijinul ducerii războiului. Totodată, a participat Institutului Electrotehnic, participarea la activităţile activ la dezbateri legate de învăţământul tehnic uni- Academiei Române, participarea la viaţa politică, versitar în cadrul unor întâlniri cu opozanţi ai acestei dar şi la dezvoltarea industriei şi a radiofoniei în forme de învăţământ. Informat asupra acestor dezba- România. teri, I.G. Duca, ministrul Învăţământului în acel timp, În 1926, ca delegat al Academiei Române, a par- a hotărât trimiterea în Franţa a unei misiuni a Societă- ticipat la Varşovia la Congresul Cooperaţiei Intelec- ţii Profesorilor Universitari, formată din zece profe- tuale, dedicat strângerii legăturilor culturale în Eu- sori, pentru a studia împreună cu colegii francezi solu- ropa. În anul următor, a vizitat Universitatea din ţionarea învăţământului tehnic universitar. Plecând pe Neuchâtel unde a fost invitat şi ca examinator la sus- 18 august 1917, Dragomir Hurmuzescu împreună cu ţinerea unei teze de doctorat în fizică. Apoi, la Ge- soţia şi cei trei copii au ajuns la Paris două luni mai neva, a vizitat Biroul internaţional al muncii şi Biroul târziu. Aici a fost cooptat în comitetul coloniei româ- internaţional al radiodifuziunii, recent înfiinţat, unde neşti şi a luat parte la reuniunile şi acţiunile în spriji- s-a informat privitor la condiţiile de colaborare. nul României. Totodată, a reluat legăturile profesio- La revenirea în ţară, Dragomir Hurmuzescu este nale şi ştiinţifice cu Gabriel Lippmann şi cu foştii antrenat din nou în viaţa politică, fiind propus şi ales colegi din timpul studiilor de la Sorbona. senator liberal în judeţul Bihor. A acceptat reintrarea Prima şedinţă de lucru româno-franceză a avut în politică, sperând că astfel va putea să susţină şi să loc la 18 ianuarie 1918. S-au format două subcomi- promoveze mai uşor Institutul Electrotehnic. sii mixte (una ştiinţifică şi una literară) şi s-a stabilit În condiţiile postbelice şi ale României Mari, se un plan de lucru comun. Având ca bază rezultatele punea problema dezvoltării învăţământului tehnic 24 Institutelor Electrotehnice de la Iaşi şi Bucureşti, superior, pentru care dominante erau două curente majore susţinute de două grupuri sociale, relativ dis- blema candidaturii sale la titularizare în Secţia ştiin- tincte. Pe de o parte, era activ învăţământul tehnic ţifică, desemnat fiind ca posibil succesor de însuşi universitar în Institutele Electrotehnice, Institutele academicianul Hepites, încă din timpul vieţii aces- de Chimie Industrială şi Institutele de Agronomie la tuia. Convins de propria sa valoare, Dragomir Hur- Universităţile din Bucureşti şi Iaşi şi, pe de altă muzescu n-a făcut uz de procedeele uzuale de con- parte, era activ învăţământul tehnic superior în Şco- vingere şi de captare a bunăvoinţei membrilor Aca- lile Politehnice înfiinţate în 1920 la Bucureşti (care demiei Române, în sensul unui rezultat favorabil funcţionase până atunci ca Şcoala de Poduri şi Şo- candidaturii sale. În final, s-a ajuns la titularizarea sele, înfiinţată în 1881) şi la Timişoara. unui alt candidat. Este de luat în considerare că Se ştie că între 1920 şi 1937 au apărut dispute în poate şi din acest motiv, în 1935, Dragomir Hurmu- legătură cu diploma de inginer universitar şi diploma zescu a luat parte ca membru fondator şi ca vicepre- de inginer absolvent de Politehnică. Disputele aveau şedinte, alături de alte personalităţi ştiinţifice şi cul- loc, pe de o parte, între susţinătorii Institutelor Elec- turale de prestigiu, între care şi mulţi membri ai trotehnice, de Chimie Industrială şi de Agronomie, Academiei Române, la înfiinţarea Academiei de Şti- de pe lângă Universităţile din Iaşi şi Bucureşti şi, pe inţe din România. de altă parte, susţinătorii Şcolilor Politehnice din Un alt capitol important al activităţii lui Drago- Bucureşti şi Timişoara. Implicarea lui Dragomir mir Hurmuzescu cuprinde începuturile şi dezvolta- Hurmuzescu era din ce în ce mai intensă, îndepăr- rea radiofoniei în România. Primele experimente de tându-l de activităţile didactice şi de cercetarea ştiin- comunicare prin radio, repetând experimentele lui ţifică. Această luptă a durat până în 1937, când pro- Guglielmo Marconi şi ale altora din perioada blema celor două forme de pregătire a inginerilor a 1895–1901, le-a făcut Dragomir Hurmuzescu la Iaşi fost finalizată în parlament. Aici, a fost votat un pro- în 1901. El a creat, la sfârşitul anului 1924, Asocia- iect de lege prin care învăţământul tehnic superior în ţia Prietenii Radiofoniei, în cadrul Institutului Elec- şcolile politehnice a rămas singura formă legală în trotehnic din Bucureşti. Sub conducerea lui Drago- domeniu. Institutul Electrotehnic al Universităţii din mir Hurmuzescu s-au realizat la Institutul Electro- Bucureşti a fost trecut în parte la Şcoala Politehnică tehnic primele posturi experimentale de radiodifu- şi o altă parte la Secţia de radioelectricitate a Facul- ziune pe unde medii (1927) şi pe unde scurte (1928). tăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Asemă- În 1927, profesorul Dragomir Hurmuzescu emitea nător, către sfârşitul anului 1937, s-a înfiinţat Şcoala de două ori pe săptămână, pe lungimea de undă de Politehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, având în 350 de metri, emisiuni pentru 2000 de abonaţi. Dra- componenţă Facultatea de Electrotehnică, Facultatea gomir Hurmuzescu a fost primul preşedinte, de la de Chimie Industrială şi Facultatea de Agricultură, înfiinţarea în 1928, al Societăţii de Difuziune Radio- care funcţionaseră până la acea dată ca institute în telefonică din România, astăzi Societatea Română cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. de Radiodifuziune. Acest rezultat a fost perceput de Dragomir Hurmu- În anul 1937, la 72 de ani, Dragomir Hurmu- zescu ca un insucces. Dar, acesta era în realitate doar zescu a ieşit la pensie, dar aceasta nu a însemnat şi un insucces aparent, deoarece, în perspectivă istorică retragerea din viaţa activă. Îi rămâneau mai departe mai lungă, nimic din realizările lui Dragomir îndatoririle pe care le avea ca membru în Consiliul Hurmuzescu în domeniul învăţământului tehnic de administraţie şi în Comisia tehnică a Societăţii superior nu s-a pierdut, aşa cum se poate constata Române de Radiodifuziune, în continuă dezvoltare. luând în considerare dezvoltarea la care au ajuns De asemenea, participa în Comitetul de conducere astăzi Universitatea „Politehnica” din Bucureşti şi al Academiei de Ştiinţe. În afară de acestea, era pre- Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi. zent la şedinţele diverselor instituţii culturale din În circumstanţele disputelor între susţinătorii care făcea parte: Societatea de Fizică, Societatea de celor două forme de învăţământ tehnic, numele sa- Geografie, Universitatea Liberă, Ateneul Român. vantului Dragomir Hurmuzescu, care înfiinţase În 1948, prin decret, Academia Română, Acade- Institutele Electrotehnice în Universităţile din Iaşi şi mia de Ştiinţe şi Academia de Ştiinţe Medicale au Bucureşti şi care le susţinuse cu hotărâre şi cu argu- fost desfiinţate. Cu o parte din membrii acestor Aca- mente existenţa, a fost trecut cu vederea la titulari- demii s-a înfiinţat Academia Republicii Populare zarea ca academician. Deşi în anul 1923, după dece- Române. Între membrii acesteia din urmă, nu mai sul academicianului Ştefan Hepites, s-a pus pro - figurau 113 membri ai Academiei Române (26 titu- 25 lari, 58 corespondenţi şi 29 de onoare), reprezentând inţifice4 şi în presa culturală5 şi s-a publicat chiar şi mai bine de două treimi din totalul membrilor. Între o carte6. Apoi, în decursul timpului, au mai apărut ei se afla şi Dragomir Hurmuzescu şi mulţi alţii, pre- câteva evocări7 ale personalităţii lui Dragomir Hur- cum Lucian Blaga, Silviu Dragomir, Al. Lapedatu, muzescu. Dar, în niciuna dintre acestea nu se amin- Ioan Lupaş, Simion Mehedinţi, Vintilă Mihăilescu, teşte ceva, nici măcar subtextual, despre excluderea Constantin Rădulescu-Motru, Octav Onicescu, Con- lui Dragomir Hurmuzescu, în 1948, din Academia stantin C. Popovici, Petre Sergescu, Horia Hulubei, Română. Restabilirea completă, deplină şi definitivă Ştefan Procopiu, Nicolae Ionescu-Şişeşti, Dimitrie a drepturilor şi memoriei personalităţii profesorului Gusti, Iuliu Hosu. Şi nu trebuie uitat că 31 de şi savantului Dragomir Hurmuzescu a avut loc abia membri ai Academiei Române au fost condamnaţi la pe 3 iulie 1990, când a redevenit membru (post-mor- un total de 120 de ani de închisoare. Iar nouă dintre tem) al Academiei Române. aceştia şi-au sfârşit viaţa în temniţele comuniste. Tot Privind întreaga activitate a lui Dragomir Hur- în acel an, 1948, Academia Republicii Populare muzescu, desfăşurată succesiv la Sorbona – dedicată Române a devenit instituţie de stat, finanţată de stat, exclusiv cercetării ştiinţifice, la Universitatea din şi-a pierdut autonomia şi a fost deposedată de bunu- Iaşi – dedicată în mod prioritar domeniului didactic, rile mobile şi imobile pe care le primise prin dona- organizării şi dezvoltării învăţământului universitar ţie sau legate testamentare. şi abia apoi cercetării ştiinţifice, la Universitatea din Dragomir Hurmuzescu a murit la 89 de ani. Bucureşti, dedicată organizării şi dezvoltării învăţă- Moartea l-a surprins pe 31 mai 1954, la masa de mântului universitar şi cercetării ştiinţifice, la Aca- lucru unde îşi redacta memoriile. Dacă mai trăia un demia Română, la activităţile politice, la misiunile an, în perioada de scurtă „liberalizare” de după în străinătate, la Radiodifuziune, la Academia de moartea lui Stalin, este posibil ca excluderea lui Ştiinţe şi la diverse alte organizaţii – se constată că Dragomir Hurmuzescu din Academia Română să fi realizările lui Dragomir Hurmuzescu, în toate dome- fost reconsiderată. Evident, aceasta este o simplă niile de care s-a ocupat, şi-au demonstrat viabilitatea presupunere. Dar, ea se bazează pe cazurile similare perenă. Luând însă în considerare în primul rând ale fizicienilor Horia Hulubei şi Ştefan Procopiu rezultatele în domeniul didactic şi în domeniul cer- care, fiind încă în viaţă, au fost reprimiţi în 1955 în cetării ştiinţifice, se constată că datorită lui Drago- Academia Republicii Populare Române. În sprijinul mir Hurmuzescu fizica experimentală şi electroteh- acestei presupuneri vine şi faptul că Academia nica au fost întemeiate pe fundaţii solide. La Iaşi şi Republicii Populare Române, prin Secţia de fizică şi la Bucureşti şi în general în mediul universitar ştiinţe tehnice şi prin Filiala Iaşi, i-au solicitat pro- românesc, profesorul Dragomir Hurmuzescu este fesorului Dragomir Hurmuzescu să-şi scrie memo- considerat şi astăzi un eminent savant şi fondatorul riile, lucru pe care l-a făcut până în ultima clipă a şcolii de fizică experimentală şi al învăţământului vieţii. Parte din memorii, şi anume cele privind anii electrotehnic din România, motiv pentru care, în 1873 şi 1913, adică studiile şcolare şi universitare în mod periodic, i-a fost şi îi este cinstită cu recunoş- ţară şi la Paris şi activitatea de la Universitatea din tinţă memoria şi munca sa de pionierat. Iaşi, au fost publicate3 în 1956, la Iaşi. Dar, trecerea timpului şi mersul istoriei au acţio- Note 1 Pentru postul de secretar general al Ministerului Învăţămân- nat ceva mai târziu, în sensul restabilirii drepturilor tului între anii 1904–1907. şi cinstirii depline a memoriei sale. Mai întâi, în 2 Dragomir Hurmuzescu, Amintiri, Analele Ştiinţifice ale Uni- 1965, la aniversarea a 100 de ani de la naştere, la versităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (serie nouă), Secţiunea I (matema- recomandarea UNESCO, Dragomir Hurmuzescu a tică, fizică, chimie), Tomul II, anul 1956, Fasc. 1-2; citatul este pre- luat de la pag. 374. fost comemorat în toată lumea ca personalitate emi- 3 Ibidem, pp. 356–379. nentă a ştiinţei universale. Fireşte, conducerea 4 „Revista de filosofie“, Editura Academiei RSR, 13 (1966), 7, României, care avea acum noi orientări în politica pp. 927–986; „Revista de pedagogie“, nr. 10 din octombrie 1965. 5 „Contemporanul“, nr. 12 din 19 martie 1965; „Gazeta învă- externă, nu a mai putut ignora aceste recomandări. ţământului superior“, nr. 4 din aprilie 1965. La Academia Republicii Socialiste Române, s-a 6 C.C. Ghica, Dragomir Hurmuzescu, Editura Ştiinţifică, instituit Premiul „Dragomir Hurmuzescu” pentru Bucureşti, 1967. 7 fizică, dar nu s-a admis şi reprimirea sa ca membru ***Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1982; E. Nicolau şi I. M. Ştefan, 100 post-mortem. Apoi, s-au organizat sesiuni de comu- de oameni de ştiinţă şi inventatori români, Editura Ion Creangă, 26 nicări ştiinţifice, s-au publicat articole în reviste şti- Bucureşti, 1987. Al IV-lea Congres Național „Bolile Cronice Netransmisibile“, desfășurat sub egida Academiei Române Cornelia Bala*
Bolile Cronice Netransmisibile (BCN), repre- Programul ştiinţific a fost deschis cu prezentarea zentate de bolile cardiovasculare, cancer, diabet şi doamnei academician Maya Simionescu, având ca bolile respiratorii cronice, au fost responsabile, la temă Celula – sediul vieţii şi al bolii; patologia nivel mondial, de 38 milioane de decese în anul organelelor, un exemplu perfect al legăturii între 2012, din care peste 40% sunt decese premature, medicina experimentală şi medicina clinică. afectând persoane sub 70 de ani. Aceste date provin Prezentările din cadrul congresului au fost gru- dintr-un raport recent al Organizaţiei Mondiale a pate în trei mari secţiuni: epidemiologie, proiecte, Sănătăţii asupra situaţiei bolilor cronice netrans mi - iniţiative; aspecte particulare ale prevenţiei bolilor sibile în 2014. În acelaşi raport, se arată că în peri - cronice netransmisibile; prevenţie secundară. oada 2011–2025, în ţările cu nivel economic scăzut În prima secţiune, au fost prezentate şi discutate şi mediu se vor înregistra pierderi de șapte trilioane rezultatele unor studii epidemiologice naţionale, dolari, dacă nu sunt implementate măsuri eficiente recent desfăşurate în domeniul diabetului (studiul de control al acestor boli, în timp de costurile esti- PREDATORR, studiul privind neuropatia diabetică) mate pentru aceste măsuri ar fi de doar 11,2 miliarde şi obezităţii (studiul ORO), acţiunile prioritare din de dolari. cardiologie şi terapia accidentelor vasculare acute În acest context, al preocupărilor la nivel mon- 2014–2015, iniţiativele europene din domeniul dial, în perioada 27–28 februarie 2015, a avut loc la oncologiei, la care participă instituţii din România, Bucureşti Congresul Naţional „Bolile Cronice noile asocieri de boli respiratorii cronice, impactul Netransmisibile“, ajuns la a IV-a ediţie şi organizat complianţei la tratament asupra ameliorării contro- anual sub egida Academiei Române, începând cu lului tensiunii arteriale şi s-au făcut propuneri de februarie 2012. colaborare şi coordonare a acţiunilor prin crearea Organizatorul ştiinţific al acestei manifestări Grupului de Educaţie Terapeutică în Bolile Cronice este Federaţia Română de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice, copreşedinţii congresului fiind acade- Netransmisibile (GET BCN). mician Maya Simionescu şi profesor dr. Nicolae În cea de a doua secţiune, au fost abordate teme Hâncu, membru de onoare al Academiei Române. legate de rolul nutriţiei în prevenţia BCN, prevenţia Această ediţie a fost organizată în colaborare cu 13 primară a bolilor cardiovasculare, rolul medicinei de societăţi şi asociaţii ştiinţifice din domeniul cardio- familie în prevenţia BCN, obezitatea ca factor de logiei şi hipertensiunii arteriale, neurologiei, diabe- risc major în cancer, aspecte legate de rolul preven- tului, obezităţii şi nutriţiei, oncologiei, pneumolo- tiv al controlului tensional la pacienţii cu diabet, sau giei şi medicinei de familie şi a reunit peste 800 de prevenţia sindromului de apnee în somn. medici din diverse specialităţi, fiind cea mai nume- Cea de a treia secţiune, cea adresată prevenţiei roasă participare înregistrată până în prezent. secundare, a inclus prezentări legate de controlul Programul ştiinţific al celui de al IV-lea Congres complicaţiilor hipertensiunii arteriale şi diabetului Naţional „Bolile Cronice Netransmisibile“ a fost zaharat, terapii în astmul bronşic sever, în controlul organizat în nouă sesiuni ştiinţifice, ce au inclus 36 glicemic, tensional, lipidic şi antiplachetar. Au fost de conferinţe plenare susţinute de personalităţi de prezentate acţiuni ale societăţilor şi instituţiilor renume din domeniul bolilor cronice netransmisibile. medicale şi ştiinţifice în domeniul prevenţiei secun-
*Şef lucrări, dr., secretar general al Congresului 27 dare din domeniul bolilor cardiovasculare, pulmo- Întâlnirea dintre participanţii la acest congres şi nare, obezităţii şi controlului cancerelor. experţi în domeniile incluse în grupul bolilor cro- Prin conferinţele şi dezbaterile din cadrul pro- nice netransmisibile are rolul de a facilita şi încuraja gramului său, Congresul Naţional „Bolile Cronice dialogul între factorii implicaţi în tot ceea ce în- Netransmisibile“ 2015 a avut în centrul preocupări- seamnă prevenţia şi controlul bolilor cronice ne- lor contribuţia pe care comunitatea ştiinţifică, prin transmisibile, astfel încât cele mai noi metode de acţiunile sale, o poate aduce la realizarea obiective- prevenţie şi control, precum şi programele de inter- lor pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii le pro- venţie la nivel populaţional şi al grupurilor cu risc să pune pentru anul 2025 şi între care se regăsesc: fie dezbătute şi puse în aplicare, în cel mai eficient reducerea aportului de sare, a fumatului şi a consu- mod, pentru atingerea scopurilor propuse de Organi- mului excesiv de alcool, scăderea numărului de per- zaţia Mondială a Sănătăţii. soane sedentare şi a celor afectate de hipertensiune O poziţie comună şi acţiuni concertate ale socie- arterială, oprirea creşterii prevalenţei diabetului tăţilor ştiinţifice din domeniu pot contribui, de ase- zaharat şi obezităţii, creşterea accesului la tehnolo- menea, la susţinerea importanţei prevenţiei şi a con- gii şi medicaţii esenţiale pentru controlul BCN. trolului bolilor cronice netransmisibile în faţa facto- Toate aceste obiective se subsumează scopului de a rilor implicaţi în luarea de decizii de politici de reduce cu 25% mortalitatea prematură prin cele sănătate şi politici globale, care au un rol important patru boli cronice netransmisibile (boli cardiovascu- în reducerea impactului social şi economic negativ, lare, cancer, diabet şi boli respiratorii cronice) până pe care acest grup de boli îl are, în prezent, la nivel în anul 2025. naţional.
28 50 de ani cu g. Călinescu*
Ionuț Vulpescu Ministrul Culturii
Comemorând 50 de ani de la plecarea dintre noi lectura ei putea aduce grave consecințe pentru cel a lui G. Călinescu, noi consemnăm, de fapt, un surprins în flagrant. Avea să fie una dintre cele mai paradox. Deși plecat dintre noi, G. Călinescu este în lungi interdicții ale perioadei comuniste, căci de-abia continuare o prezență permanentă. în 1982 a văzut lumina tiparului ediția a II-a a Ne lipsește, desigur, omul de zi cu zi: complex, acestei cărți fundamentale a literaturii române... 41 șarmant, câteodată, mizantrop și retractil, alteori, de ani de interdicție pentru întâiul monument închi- imprevizibil, cel mai adesea. Dar, criticul și pedago- nat literaturii române... gul literar național sunt în continuare prezenți. Mai În chip straniu, această interdicție, în loc să facă mult chiar decât unii protagoniști vocali, însă nu uitată fundamentala sinteză, a transformat-o într-un foarte convingători, ai momentului. cult. Între 1982 și 1989, în acei ani întunecați ai fina- A contribuit la această supraviețuire a lui G. lului de dictatură ceaușistă, Istoria literaturii române... Călinescu nu numai geniul său critic, evident pentru se dădea „pe sub mână”, împreună cu alimentele și oricine nu este – vorba sa – surd la sublim. Ci și bunurile de strictă necesitate. Era o modă, desigur, adversitățile care l-au însoțit, ca un blestem, la tot dar, ca orice modă, avea în spate un autentic interes și pasul, în cariera sa, adversități ale oamenilor și ale un adevărat cult pentru această carte unică, nu numai istoriei, prin care i-a fost dat să treacă. în critica noastră, ci și în cea europeană. Practic, în urmă cu cinci decenii, când pleca (mult După 1989, G. Călinescu a rămas în actualitate. prea timpuriu) dintre noi, G. Călinescu se afla în Într-un mod regretabil, o serie de critici lipsiți de situația bizară de a fi, concomitent, un autor oficial – merite civice sau profesionale l-au făcut responsabil adică, aflat în libertate, posesor al unor demnități de toate relele perioadei 1948–1965. O perioadă în publice în regimul comunist – și un scriitor interzis. care criticul nu s-a comportat ireproșabil, fără îndo- Se afla în libertate și nu făcuse, desigur, nicio zi ială. Însă nici nu a fost el campionul realismului so- de pușcărie, spre deosebire de alții. Dar, fusese dat cialist ori aedul literar al regimului. Jocul său com- afară de la Facultatea de Litere, fiind înlocuit de un plicat de acte de curaj și de concesii surprinzătoare medic dentist, marxist de conjunctură. Dat afară, el i-a făcut rău lui și bine tuturor celor pe care, într-un a transformat ofensa în șansă, creând prima struc - fel sau altul, i-a protejat. Era singurul care le putea tură modernă de cercetare științifică în domeniul oferi, de pildă, unor deținuți politici, ca Dinu Pillat umanist din România, și anume Institutul de Istorie sau Ovidiu Papadima, posturi de cercetători Literară, care astăzi îi poartă numele. Era deputat în științifici în Capitală, și a făcut-o. Era singurul care acea ridicolă „Mare Adunare Națională”, dar, când a putea angaja un fiu de preot (agent al răspândirii apărut Bietul Ioanide, în 1953, critica oficială și „opiului pentru popor”, nu?), – este vorba de emi- ideologii partidului l-au făcut praf, romanul a fost, nentul istoric literar Teodor Vârgolici –, pe un post după un timp, retras din librării, iar publicarea lui a de asistent de cercetare, în locul stagiului la țară, în fost considerată o eroare. Putea să publice mono- noroaiele din creierii munților, sau al șomajului. Și grafii de scriitori clasici și avea o foarte gustată iarăși a făcut-o. Era singurul care a înțeles că elimi- rubrică în „Contemporanul”, ba chiar primise, din narea lui Tudor Vianu din facultate era (întrucât partea partidului, sarcina de a coordona un utopic Vianu nu era membru de partid) un preludiu la ares- „tratat” de istorie a literaturii române. Însă istoria tarea profesorului și s-a grăbit să-l angajeze la Insti- sa, Istoria literaturii române de la origini până în tut, pe un post și cu un salariu echivalent celui de la prezent, era o carte interzisă. Nu putea fi citată, iar facultate.
* Alocuţiune susţinută la Sesiunea de comunicări dedicată lui George Călinescu la trecerea unei jumătăţi de secol de la înveşnicirea sa (12 martie 2015, Aula Academiei Române) 29 Acest comportament complicat, în care compro- ele, chiar în cadrul unor proiecte POSDRU cu misurile erau dublate de acte de curaj și insubordo- finanțare europeană. Este un institut care, sub con- nare – uneori, în cadrul aceluiași articol! –, a fost ducerea academicianului Eugen Simion, posedă atât transformat într-o culpă globală. Am auzit chiar un expertiză, cât și tinerețe. Intenționez să invit critic, el însuși lipsit de orice merite civice în perioada Institutul – ca și Academia Română în întregul ei – comunistă, declarând senin că G. Călinescu „nu să fie partener în demersul Ministerului Culturii de avea niciun pic de caracter”. Ce să mai zici, în fața elaborare a unei Strategii culturale naționale. Exper- unei asemenea judecăți (mai bine zis, execuții ) tiza Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Căli- morale? Doar că Mântuitorul ne-a recomandat să nu nescu” al Academiei Române, în materie de con - aruncăm primii piatra, dacă nu suntem siguri că sun- servare și explorare a memoriei literare, este esen - tem fără păcat, iar despre caracterul criticului în țială pentru succesul oricărei strategii culturale în cauză îl las tot pe Atotputernicul să se pronunțe... materie de literatură și de memorie culturală. După contestarea morală, a urmat cea critică. S-a Închei prin a vă spune că sunt onorat, ca fiu de spus că este un critic „superficial”, că „nu i-a citit pe profesoară de limba și literatura română, să particip, scriitorii despre care a scris”, iar Istoria... a fost în această ilustră Aulă a Academiei Române, la cele- considerată „o pacoste, care a blocat receptarea brarea a cinci decenii de posteritate călinesciană. literaturii române”. Dacă în materie morală aveam Am crescut cu Viața lui Mihai Eminescu, cu Opera de-a face cu imoralitatea moralizatoare, în cea cri- lui Mihai Eminescu, cu Ion Creangă. Viața și opera tică ne aflăm în plin absurd. Singurul geniu pe care și cu Istoria literaturii române de la origini până în l-a dat critica noastră, un superficial? Nu a citit scrii- prezent nu în bibliotecă, ci pe masa de lucru. Ca torii despre care a scris? Ediția critică realizată de elev, am avut șansa unei incursiuni fascinante prin- colectivul Institutului a reprodus cronicile pe care tre straturile istorice ale literaturii noastre, vegheat le-a dedicat tuturor scriitorilor contemporani, chiar de spiritul critic și ghidat de uriașa cultură literară și și celor minori, cronici care arată că G. Călinescu i-a filosofică a lui G. Călinescu. Romanele sale, de ase- citit pe toți cu creionul în mână. Și și-a recitit croni- menea, m-au fascinat și nu pot să uit replica dată de cile, redimensionând judecata din momentul croni- un prozator optzecist unui contestatar, care acuza cii, în contextul istoric al întregii literaturi române. scăderile morale și literare ale Scrinului negru: „Ai O pacoste, care a blocat receptarea literaturii române? dreptate, e un roman ratat, dar în acest roman ratat S-ar putea argumenta, poate, că Istoria... a inventat se află 200 de pagini pe care încă nu le-a scris toată literatura română, imprimând, pentru prima dată, o generația noastră la un loc...” Poate că exagera, dar istoricitate coerentă și o tradiție verosimilă unui morman de texte. este cert că, și dacă arătăm onest scăderile geniului, Contestat, fără dovezi, în primul deceniu de geniul rămâne ceea ce este, în raport cu mediocrita- democrație – sau, poate, de capitalismul literar săl- tea contemporană. batic – G. Călinescu a revenit în forță în următoarele Ne aflăm la ceas aniversar, în care ne amintim de două. Ediția critică, realizată, sub coordonarea lui unul dintre cele mai strălucite spirite românești ale Nicolae Mecu, de către Oana Soare, Pavel Țugui și secolului al XX-lea. Ne aflăm într-un loc drag lui, Magdalena Dragu, a constituit o adevărată restituire. Academia Română, unde spiritul său s-a alăturat Căci, ne-a arătat că G. Călinescu a planificat ani celor ale înaintașilor iluștri. Se cade să fim mândri îndelungați – încă de prin 1930 – elaborarea Istoriei că aparținem unei culturi care, deși mică, a dat, între literaturii române..., dar și că, după 1948, el plani- alții, un Călinescu, și să îl celebrăm, studiindu-i fica o a doua ediție, radical diferită, a acestei sinteze. opera și continuându-i demersurile în domeniul pro- O ediție mult amplificată – față de dimensiunile, iectelor fundamentale pentru identitatea noastră. deja monumentale, ale primeia –, în care elementul Închei, spunând că, dacă G. Călinescu avea drep- istoric și documentar să prevaleze. Ediția critică a tul să simtă cum îl roade melancolia și îi vine să se Academiei constituie, fără îndoială, o piatră de hotar prindă de marginile cerului, noi suntem obligați să în înțelegerea lui G. Călinescu. nu ne lăsăm cuprinși de lenea valahă, nici de blaza- G. Călinescu este prezent în actualitate și prin rea postumanistă, ci să privim cu încredere viitorul Institutul care-i poartă numele. Singurul institut de unei culturi care este, după cum a arătat chiar cel literatură care derulează proiecte fundamentale, ca omagiat astăzi, veche, dar, în același timp, tânără. Dicționarul general al literaturii române, Crono- Am convingerea că, dacă România se va împlini în logia vieții literare românești, edițiile critice din cadrul familiei europene, ea se va împlini, întâi și-n - 30 colecția „Opere fundamentale” și altele, unele dintre tâi, prin cultura ei. Opinii
Identitate și diferență în promovarea „spiritului european” în epoca globalizării Acad. Alexandru Boboc
1. Titlul acestui articol este puţin baroc, punând lege a gândirii. Încercăm să reflectăm asupra aces- accent pe o centrare (să-i zicem tonală) a ceea ce se tui principiu, deoarece am putea să aflăm prin el ce va desfăşura într-un orizont (sonor şi ideatic, tot- este identitatea” (M. Heidegger, Der Satz der Iden- odată), vizat mai mult ca spaţiu de aşteptare (în acest tität, în: Identität und Differenz, 2. Aufl., Neske, sens: „în epoca globalizării”), centrare tematică mo - Pfullingen, 1957, p. 9). tivată printr-o intenţie precisă („promovarea spiritu- În ultimă instanţă, principiul identităţii „presupune lui european”), care nu se poate însă concepe fără în- dimpotrivă deja ceea ce se numeşte identitate şi la ce ţelegerea de fond a ideii de bază: identitatea şi dife- aparţine ea. Cum obţinem o informaţie despre renţa (sau, poate, identitatea prin diferenţă), ceea ce această presupoziţie? Principiul identităţii ne-o dă angajează principiul logic fundamental: principiul când ascultăm cu atenţie tonul său fundamental, identităţii. când reflectăm asupra lui, în loc să spunem uşuratec Identitate (termen ce provine din latinescul formula «A este A». Propriu-zis, formula sună A este idem, iar mai departe, din grecescul tó autó), identi- A. Ce auzim? În acest «este» principiul spune cum cul (acelaşul, unicitatea, exemplaritatea chiar) este fiecare fiinţă şi anume: el însuşi cu sine însuşi înseamnă că ceva, A este identic cu el însuşi, dacă în acelaşi. Principiul identităţii vorbeşte despre fiinţa diferitele stări de fapt şi împrejurări rămâne tot- fiindului. Ca lege a gândirii, principiul este valabil deauna acelaşi, şi, astfel poate să fie identificat ca numai în măsura în care el este şi o lege a fiinţei; acelaşi. Principiul identităţii sau legea identităţii aceasta sună: fiecărui fiind ca atare îi aparţine iden- titatea, unitatea cu el însuşi Ibidem (A=A) preconizează că în decursul unui act de gân- ” ( , p. 12). Aşadar, „mijlocirea înlăuntrul identităţii” anunţă dire coerent orice concept îşi păstrează exact aceeaşi o perspectivă de înţelegere a identităţii pe fondul semnificaţie. Riguros considerat, un lucru poate să mai larg al tezei că principiul identităţii este valabil fie identic numai cu el însuşi; între două sau mai ca lege a gândirii şi ca „lege a fiinţei”, iar, mai în- multe lucruri putând să existe asemănare sau egali- deaproape, a fiinţei „fiindului uman” (Dasein) (Ibi- tate (concordanţă în toate trăsăturile esenţiale). dem, p. 19). Identitate este „relaţie între două entităţi α, β (in- Este interesant că textul lui Heidegger se încheie divizi, clase, proprietăţi) notată în mod obişnuit ≡ sau cu o frază greu (dar nu imposibil) de descifrat: „Abia mai simplu cu = (semn utilizat în mod tradiţional când ne întoarcem gândind asupra deja gânditului numai pentru egalitate)... Definiţia a fost dată de suntem folositori pentru ceea ce este încă de gândit” Leibniz, deşi într-o formă mai puţin precisă: „Eadem (Ibidem, p. 30): este ideea rolului activ al gândirii sunt quorum unum potest substitui alteri salva veri- (mai exact, a omului-individ) de deschizător al unor tate“ („Toate obiectele prin substituţie îşi păstrează noi orizonturi prin ceea ce a gândit deja şi depăşirea puterea fără schimbarea sensului”), Gh. Enescu, Dic- acestora, adică: un comportament, totodată, reflexiv ţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, şi tranzitiv. Bucureşti, 1986, p. 144. Din punctul de vedere al na- Astfel identitatea coexistă cu diferenţa, mai turii relaţiei, identitate este o relaţie de echivalenţă, este exact: diferenţa se află în inima identităţii şi o reflexivă, simetrică şi tranzitivă, aceleaşi proprietăţi resemnifică, particularizându-o, localizând-o. În avându-le şi „echivalenţa formală; deosebirea dintre acelaşi orizont (de aşteptare, cum am subliniat mai ele este de ordin: o relaţie de ordin inferior este defi- sus) au loc procese multiple de identificare prin nită printr-o relaţie de ordin superior” (Ibidem). determinare (şi autodeterminare), anunţându-se că Principiul identităţii sună într-o formulă curentă ceva este „acelaşi“ (el însuşi identic) prin diferenţa A=A. „Principiul este considerat cea mai înaltă pe care şi-a autoinstituit-o. 31 2. O altă perspectivă asupra identităţii e furni- tea“ aici e „după natură“ (după conţinut) şi se asociază zată de Leibniz prin lex identitatis indiscernabilium, cu diversitatea (diferenţierea). Diferenţa este totdea- principiul „identităţii indiscernabililor, menit (în una mai mult decât numerică, angajează contrariul, cadrul general al teoriei leibniziene a principiilor) calitatea şi centrează orizontul plural al celor identice să corecteze într-o anumită măsură principiul con- numai în unitatea dintre unicitatea şi diferenţierea tinuităţii. Acesta din urmă priveşte gândirea noas- prin unitate: „omne individum est ineffabilis“. tră (pentru care confuzia a două existenţe infinit 3. „Orizontul plural al celor identice” este un învecinate este posibilă) şi trece drept principiu al orizont de aşteptare şi de acţiune, în care timpul se ordinei generale: «Tout... est partout comme ici», asociază tot mai mult cu subiectivitatea activă, cu dans l’invisible et dans le visible”, numit de Leibniz ceea ce noi suntem, dar nu în timp, ci ca timp. Căci „le Principe d’Arlequin“ („Empereur de la lune, „timpul trăit de un om este numai timpul acelui qui trouvait tout, dans la lune, analoque à ce qui se om”, întrucât „fiecare interval de timp este hotărât voit chez nous“), o generalizare a principiului mate- de totalitatea vieţii acelui om” (C. Rădulescu-Mo- matic al limitei. tru, Timp şi destin, Bucureşti, Fundaţia, 1940, p. 7). Dar, considera Leibniz, „există ordine în măsura Înţelegerea orizontului pentru om înseamnă în care se observă mai mulţi (multe) într-o multitu- cumva situarea acestuia în mod intenţionat şi expres dine”. Şi aceasta în virtutea principiului nihil sine în timp, asocierea timpului la propria realizare, ratione (principiu de inteligibilitate şi de existenţă, redistribuirea timpului din unghiul de vedere al crea - totodată): „Pentru a fi posibil ceva, este suficientă ţiei valorice şi al dobândirii simţului istoric. Pe acest inteligibilitatea; dar pentru a exista, e necesară o fond al orizontului istoric se evită şi „modernizarea“ prevalenţă a inteligibilităţii sau o ordine” (Philo- şi domnia universalităţii, tendinţele de a impune sophische Schriften, Editura Gerhardt, III, 558). unui spaţiu socio-cultural, căruia îi este proprie o Aceasta este necesară, întrucât principiul de or- anumită măsură, un anumit specific, regulile unei dine generală (o extensie a metodei limitelor) este universalităţi nediferenţiate, globale. un principiu de uniformitate. Propoziţiile care enunţă Şi întrucât ne preocupă înscrierea în orizontul ordinea sunt însă reflexive: se referă la maniera contemporaneităţii, devine necesar să promovăm, noastră de a concepe lucrurile, nu la natura acestora. pe fondul spiritului umanităţii (humanitas, sensul Dar, Leibniz vrea „une ordre selon nature“, „bien clasic), semnificaţia identităţii prin diferenţă şi a fondé“, într-o lume care înseamnă prezenţa unor pluralismului cultural, structural secolului nostru. substanţe individuale discernabile una faţă de alta, Căci, ceea ce dă unitate pe acest fond nu este o uni- având caractere variabile şi combinaţii de însuşiri versalitate abstractă, ci una non-generică a fiinţării cărora nu li se poate pune o limită: „O idee relativă umane în forme plurale, istorice ele însele, dar mar- dintre cele mai importante este aceea a identităţii cate valoric prin ceea ce aduce clipa vieţuirii fiecă- sau a diversităţii... Latura clară şi precisă a identi- rei culturi în interacţiunea civilizaţiilor. tăţii şi diversităţii nu se bazează pe timp şi spaţiu”; În discuţiile contemporane despre „moştenirea „dacă doi indivizi ar fi perfect asemenea şi egali (şi spirituală a Europei“ (încă în 1994 a apărut volu- într-un fel) nediferenţiat prin ei înşişi, nu ar exista mul Das geistige Erbe Europas, Napoli, întrunind principiul individuaţiei... nu ar exista (de exemplu) colaborări din spaţii culturale diferite; cercetările două frunze perfect asemănătoare... căci întotdeauna sub acest generic rămân o dominantă în preocupările există diferenţe” (Nouveaux Essais, II, 27). filosofilor şi politicienilor), revine cu insistenţă ideea Principiul de indiscernabilitate ne poate autoriza pluralităţii şi diversităţii, într-o unitate (Europa) în să clasăm diferenţele după ordinea şi mărimea lor. care au relief configuraţii culturale specifice. Ceea Ordinea este, totodată, un termen de enumerare şi ce se vrea şi se caută este o nouă formă de unitate, un principiu de organizare a enumerării însăşi. numită Europa multiplă. Indiscernabilitatea este o relaţie de asemănare com- Este interesant că (în contextul volumului men- pletă (după conţinut, identitate), dar nu este o iden- ţionat mai sus), se precizau următoarele: „A vieţui titate numerică, ci o diversitate (după conţinut) a împreună cu celălalt, ca altul al celuilalt, – iată indiscernabililor. ceea ce valorează ca măsură, în mare şi în mic, a Principiul „identităţii indiscernabililor“ este menirii omului. Aşa cum învăţăm să trăim împreună principiu al individuaţiei, principiu de diferenţiere cu celălalt, tot aşa trebuie să fie şi pentru formele de şi conduce la unicitatea fiecărui dintre termeni. Aşa- asociere umană, pentru popoare şi state. Aici, pare 32 dar, corectează principiul uniformităţii: „Identita- să se afirme o preferinţă a Europei, anume: să se poată, şi chiar să trebuiască, să se înveţe a trăi Umanitatea, solidaritatea omului cu natura şi împreună cu alţii, chiar dacă aceştia «alţii» sunt lumea omului, precum şi conştiinţa poziţiei omului în «altfel»” (p. 65). Univers este axa înţelegerii omului în orizontul 4. „Universalismul” capătă astfel o semnificaţie modernităţii (şi postmodernităţii) şi, fiind „ceea ce ne determinată într-o lume a pluralismelor, a conţinutu- uneşte, conduce la ideea unei universalităţi nongene- rilor culturale care s-au afirmat istoriceşte. Hotărâ- rice în orice nouă situaţie istorică, inclusiv astăzi, toare devine, tot mai mult, diversitatea orizontului când diversitatea riscă să devină mărul discordiei! istoric al fiecărei naţiuni şi culturi naţionale. Fără De aceea, şi preocuparea pentru a înţelege sen- înţelegerea (şi acceptarea) acestui orizont, „moder- sul noii istorii a Europei. Pentru aceasta: un gând nizarea“, globalizarea (ca temă a Europei de azi) semnificativ (în volumul Das geistige Erbe Euro- riscă forme de organizare ce nu se vor închega (sau pas, X. Tilliette): „Fiecare dintre noi este conştient se vor închega cu greu!) în forme de viaţă care să de faptul că, pentru a construi Europa, nu este de aducă laolaltă universalitatea şi specificitatea în ajuns o voinţă politică. Nu se pot şterge cu buretele noile instituiri valoric specifice lumii europene. atâtea secole de istorie! [...] Fără un spirit euro- Nu este de neglijat faptul că imaginea pe care o pean, care abia se face simţit, este de neconceput o proiectează teoriile globaliste este aceea a unei lumi viaţă politică comună”. Aşadar, un „spirit euro- ordonate ca un „cosmos ierarhic“ (metaforă utilizată pean“ trebuie format treptat şi numai astfel se vor de Thomas Mann în romanul Der Zauberberg – reaşeza toate, tradiţia şi contemporaneitatea, univer- Muntele vrăjit). Ceea ce nu spun aceste teorii şi salitatea şi specificitatea, unitatea şi diversitatea ş.a. multe discursuri despre „globalizare“, priveşte fap- Dar, această înţelegere îşi asociază o înaltă conşti - tul că ordinea aici este asimetrică şi nu poate oferi o inţă a timpului, venit ca o clipă a fiecăruia situat în bază pentru egalitate. Căci, lipseşte tocmai recu- timp (individ, comunitate istoriceşte constituită, noaşterea valorii diversităţii, care este o caracteristică naţiune). 5. Această poziţionare în timpul nostru presu- ireductibilă a umanităţii şi justifică pe deplin ceea ce pune o înaltă conştiinţă a valorilor şi a interacţiunii tot mai mult se numeşte „dreptul la diferenţă”. culturilor în istoria lumii şi în actualitate, şi are o Pentru „noua identitate“ a Europei, moştenirea strânsă legătură cu „educaţia pentru umanitate“ venită prin humanitas poate îndeplini o funcţie de (Herder) în contextul de astăzi al unui „spirit euro- rebusolare şi resemnificare în cunoaştere şi acţiune, pean“, a cărui formare este hotărâtoare pentru ceea în depăşirea tendinţelor de marginalizare a diversi- ce se vrea astăzi: o viaţă politică comună; Europa tăţii. Prin forţa lucrurilor, pentru toate acestea este multiplă, „integrarea europeană” fără sacrificarea oricând binevenită invocarea genericului umanitate, diferenţei, a diversităţii – trăsătură caracteristică ire- venit de la cei vechi şi pilduitor pentru ceea ce mo- ductibilă a umanităţii (inclusiv a „umanităţii euro- dern s-a numit umanism. pene” de astăzi). În principal, promovarea „spiritu- Concepţia despre humanitas, formulată de Cicero lui european“ rămâne oricând de asociat cu promo- (De Officiis, I, 4), priveşte natura umană, omenescul varea „spiritului umanităţii“ şi are ca domeniu de din omul-individ, virtuţile sufletului uman: „Şi tot afirmare unitatea prin diferenţă, prin ceea ce fiecare natura, – scria Cicero – prin puterea raţiunii, îi cultură înscrie ca o contribuţie proprie în ceea ce s-a uneşte pe oameni într-o comunitate de limbă şi viaţă numit „harta universalităţii“. În noua lume, aflată în [...] şi nu este un neînsemnat privilegiu natural al căutarea unui nou sens al vieţii, este loc pentru cei raţiunii umane faptul că această fiinţă simte ce este care sunt şi pentru cei care vor veni de-acum înainte! ordinea, ce este cuviinţa: în vorbe şi fapte, ce este Poate că „pericolul cel mai mare care ameninţă măsură în ele”. În acelaşi context, şi textul lui J.G. Europa” nu este „oboseala” (cum credea Husserl în: Herder (Briefe zur Beförderung der Humanität) este Criza umanităţii europene...), ci blocajul comunică- grăitor: „Suntem cu toţii oameni şi, ca urmare, pur- rii, al deschiderii spre noi orizonturi de realizare şi tăm umanitatea în noi sau aparţinem umanităţii; resemnificare a valorilor umane. umanitatea este caracterul genului nostru; el nu Poate că cea mai bună dintre „lumile posibile“ este însă înnăscut decât numai ca predispoziţie şi, (Leibniz) ar fi aceea în care cei care vorbesc (şi con- de fapt, trebuie educat: educaţia pentru umanitate vorbesc) pot să realizeze şi comunicare şi colaborare. este o operă ce trebuie continuată fără încetare!” Nu-i târziu niciodată! 33 Diferențierea valorilor și idealul umanității
Marin Aiftincă*
Între fenomenele majore ale contemporaneităţii se înfăţişează într-o modalitate determinată a realu- atrage atenţia cu precădere tensiunea dintre intensi- lui. Ea ne apare, astfel, împreună cu fiinţa pur - ficarea globalizării şi accentuarea diversităţii. Doi tătorului ei, care poate fi o persoană, un bun utilitar, factori ce acţionează divergent, marcând profund o operă de artă etc. Rezultă că persoana este numai existenţa umanităţii în acest moment istoric. Ten- purtător al valorilor şi în această calitate reprezintă dinţei de anihilare a particularităţilor identitare şi de doar condiţiile întrupării valorilor4. Ca urmare, omogenizare culturală, specifică primului factor, i valorile personale, cum sunt demnitatea, prietenia, se opun diferenţierea şi eterogenitatea – proprii celui sacrul, iubirea, cutezanţa, smerenia, fidelitatea, pru - de-al doilea. Situată la intersecţia celor două forţe denţa etc., se întrupează într-o persoană, fără să opuse, persoana umană, în dubla sa ipostază – însemne epuizarea conţinutului şi afectarea univer - individuală şi colectivă (comună) – le suportă efec- salităţii lor. Oricine preţuieşte aceste valori, le poate tele contradictorii, încercând prin acţiune şi creaţie da viaţă sau „realiza” prin atitudinea şi compor - să-şi conserve şi să-şi afirme identitatea, să se tamentul său. Este un aspect încărcat de semnifi - înţeleagă pe sine şi să descifreze sensul lumii în care caţii, care atestă, pe de o parte, diferenţa şi, totodată, trăieşte. unitatea dintre fiinţa transcendentă a valorii şi fiin - Fireşte, vorbim aici despre persoana umană pri- ţarea sa empirică, iar pe de altă parte validează pu - vită în orizont filosofic, înţeleasă, cum spune Scheler, terea extraordinară a valorii de a solidariza oamenii ca un centru acţional, în a cărui existenţă finită, în jurul ei. interioară, apare spiritul1. Sau, într-o altă accep - Se cuvine să mai adăugăm că alegerea valorilor ţiune, persoana văzută ca identitate relaţională a personale nu este un simplu exerciţiu funcţional. existenţei umane, distinctă prin singularitatea şi Aceasta presupune, mai întâi, sesizarea universului rolul ei în lume2. axiologic şi perceperea pluralităţii valorilor. Ca acte Realitatea conturată mai sus, ne aduce în atenţie de conştiinţă, ele au limite inerente şi, în consecinţă, cel puţin două interogaţii esenţiale: cum reacţio - nu pot cuprinde concomitent toate valorile. Feno- nează persoana3, în raport cu diferenţierea valorilor? menul este surprins de Scheler prin conceptul de Şi, de asemenea, ce relaţie se instituie între valorile „cecitate la valori“ sau, mai adecvat, „îngustime a personale (individuale) şi cele comune (colective)? conştiinţei valorii“, cum spune N. Hartmann. De - Pentru aflarea răspunsurilor căutate, demersul nos - sigur, conştiinţa nu recuză vreo valoare pe care o tru porneşte de la teza potrivit căreia persoana, sesizează, însă capacitatea ei de cuprindere a valo- având spiritul ca determinantă esenţială, trăieşte rilor este determinată, pe lângă limitarea amintită, şi într-un univers valoric ilumitat. Pe această prezenţă de posibilităţile deschiderii de sine către acestea5. a spiritului, ea îşi fundează conştiinţa valorii, care o Oricât de mare ar fi deschiderea conştiinţei axi o - îndrumă în alegerea liberă a valorilor personale, la logice, alegerea şi aderarea persoanei la anumite care aderă şi le transformă în repere ale vieţii pro- valori implică actul preferinţei, care atestă diferenţa prii. dintre valori şi structurarea acestora într-un sistem Ideea enunţată ne obligă să reamintim că fiinţa ierarhizat. Acela care preferă o valoare sau alta nu valorii, în idealitatea sa, este altceva decât fiinţarea neagă celelalte valori pe care le subordonează, după ei sau, altfel spus, decât realitatea în care se întru - cum nu exclude posibilitatea ca ele să fie obiectul pează. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de preferinţei altor conştiinţe, care nu sunt totdeauna valoarea „pură”, la nivelul experienţei, valoarea ni incompatibile cu ale sale. În asemenea situaţii, pre-
34 *Prof. univ. dr., secretar științific, Secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române ferinţa, care presupune, după Scheler, vizarea in- nate ale realului. În continuarea acestei idei s-a for- tenţională a unei pluralităţi de valori, angajează mulat o teorie referitoare la volumul valorii9, care doar individualitatea persoanei, condiţionată de susţine că valorile, deci inclusiv cele personale, cu- vocaţia proprie şi situarea sa în lume6. De aceea, în nosc o diferenţiere graduală generată de actele de faţa pluralităţii şi diferenţierii valorilor, preferinţa dorinţă care le cuprind: dorinţe intermitente sau per- se exercită în funcţie de o serie de criterii, cum sunt: manente, dorinţe mai intense ori mai puţin intense10. tradiţia culturală, maturizarea sentimentului valorii, „Variaţiile de volum ale valorii pot fi urmărite şi schimbarea condiţiilor istorice de viaţă şi, poate, în înlăuntrul conştiinţelor individuale”11 sau în con- primul rând, de vocaţia şi aspiraţiile subiectului ştiinţa anumitor epoci istorice. Există persoane pen- axiologic. Ca urmare, preferinţa, în funcţie de ra- tru care o valoare sau alta poate fi mai mult sau mai finamentul său, influenţează decisiv alegerea valo- puţin importantă, în funcţie de actele deziderative rilor personale şi determină voinţa de a le realiza aferente, ce pot fi mai frecvente ori mai rare. La fel sau a le întrupa în bunuri culturale, întreţinând se întâmplă şi în cazul conştiinţei culturale a unei astfel mişcarea în orizontul umanului şi dând sens epoci istorice. De aici, ne apare limpede ideea că vieţii. actele de conştiinţă, ca dorinţa, preferinţa, la care Delimitându-şi valorile proprii potrivit criteriilor ne-am referit anterior, sunt corelate strâns cu fluidi- amintite, persoana umană îşi profilează un stil con- tatea raporturilor de viaţă. stant, unitar de gândire şi acţiune exprimat într-o Ca urmare, valorile personale şi cele comune poziţie specifică în lume, ceea ce îi conferă identi- stau sub acţiunea unor factori determinanţi, cum tate de sine în raport cu ceilalţi. Aceasta înseamnă, sunt: educaţia, extensia şi profunzimea cunoaşterii, după cum susţine un autor, că persoana se afirmă ca tradiţia, schimbările istorico-sociale, circulaţia ra- o „unitate ontologică a unui subiect, care se mode- pidă a informaţiei, participarea la creaţia culturală lează în unitatea unei istorii şi a unei biografii etc. Aceştia produc o necontenită diversificare şi specifice”7. Din cele afirmate, se poate deduce cu diferenţiere a valorilor. Spiritul însuşi este căutător uşurinţă că persoanele se diferenţiază, cu precădere, de noi şi noi valori, întrucât „ele însele există inde- în funcţie de valorile pe care şi le asumă cu deplină pendent de acesta”12. libertate şi, totodată, prin acţiunea de a le realiza în Fenomenul diferenţierii valorilor, care a stră- existenţa individuală şi socială. bătut veacurile din adâncurile istoriei culturii, are Fără îndoială, setul de valori asumate de per - consecinţe contradictorii. Critica filosofică pune în soana umană (individuală şi colectivă) nu rămâne relief avantajele, dar şi riscurile acestui fenomen, mereu identic cu sine. În mod firesc, ele cunosc un fundat pe principiul ireductibilităţii valorilor for- neîntrerupt proces de diferenţiere generat şi în- mulat de Kant. Conform acestui principiu, valoarea treţinut de mai mulţi factori. În primul rând, este de nu are un alt genus proximum decât totalitatea valo- menţionat că valorile însele au un caracter dife - rilor, întrucât orice valoare, în genere, are o finalitate renţial8. Deşi au unele trăsături comune, ca au- intrinsecă şi, ca atare, este autonomă, deoarece nu tonomia şi ireductibilitatea, valorile se disting prin poate fi subordonată pentru definirea alteia sau altora13. însuşiri caracteristice, care fac posibilă gruparea lor Din perspectiva tezei menţionate, analiza între - în clase diferite (economice, politice, morale, teore- prinsă de Tudor Vianu reliefează faptul că diferen - tice, estetice etc.) şi diferenţiate între ele. Dar, şi în ţierea modernă a valorilor este apreciată ca fiind o interiorul aceleiaşi clase, există diferenţe clare între condiţie a progresului cultural şi, totodată, a liber - valori. În clasa valorilor estetice, de exemplu, fru- tăţii individuale, dar şi a toleranţei sociale. Feno- mosul, caracterizat prin armonie, proporţie, măsură, menului în discuţie i se atribuie, însă, şi unele se distinge de tragic, sublim sau comic, care au alte neajunsuri, în sensul că a produs o „dezorganizare a însuşiri proprii. societăţii”, precum şi faptului că ar fi indus omului După cum se ştie, valorile sunt într-o strânsă le- modern „sentimentul deprimant al lipsei unei teme gătură cu realul. Acest adevăr explică un alt factor centrale de viaţă”. Aceasta l-a pus în imposibilitatea extrem de important, cel puţin din perspectiva abor- cuprinderii totalităţii vieţii, contribuind astfel la ştir- dării de faţă, care determină diferenţierea valorilor. birea ei. În funcţie de realitatea căreia i se aplică şi de Consecinţele ruinătoare generate de diferen - aspiraţiile sufleteşti care le satisfac prin întruparea ţierea valorilor afectează destinul omului modern şi, lor, valorile ni se înfăţişează în modalităţi determi- deopotrivă, al întregii societăţi. Aceste argumente 35 sunt invocate adeseori şi nu fără justificare în spri- dern time”16. De aceea, nu poate fi negat că, în jinul tezei că diferenţierea valorilor este cauza esen- prezent, una dintre consecinţele diferenţierii şi con- ţială a conflictului valorilor şi, în continuare, a crizei flictului valorilor, atât la nivelul persoanei indi- culturii moderne. viduale, cât şi al celei colective consistă în faptul Trebuie să precizăm că ideea de criză a culturii o că, cel puţin în cazul valorilor fundamentale, uma- luăm în accepţiunea nu de distrugere, ci de creaţie nitatea este marcată, într-o anumită măsură, nu de şi, mai ales, de reaşezare a valorilor după alte cri - izolare, ci de tendinţa fuziunii şi contopirii val orice. terii14. În locul unor valori personale, venite prin tradiţia Deşi sunt demne de toată atenţia, nu vom stărui culturală locală ori naţională, sunt acceptate gra- aici asupra avantajelor şi inconvenientelor dife- dual, sub presiunea globalizării, idei şi valori ca: li- renţierii moderne a valorilor; vom insista cu prec ă - bertatea, egalitatea, democraţia, justiţia, economia dere asupra conflictului valorilor, ale cărui efecte de piaţă, protecţia mediului etc., care au căpătat tulburătoare sunt mai vizibile în vremea noastră. valabilitate universală şi au devenit, potrivit lui Desigur, nu este vorba de un conflict între valorile Jiang Chang, scopuri ale întregii lumi17. însele, cu toate că, fiind autonome, ele sunt impli- Diferenţierea modernă a valorilor, însoţită de cate într-o autentică competiţie pentru realizarea conflictul pe care îl generează, este asociată, între fiecăreia. Acest conflict îi vizează, în primul rând, altele, cu fenomenul globalizării, care constituie, pe purtătorii valorilor, care intervin printr-un pro- după cum se ştie, una dintre cele mai şocante pro - ces de apreciere sau de valorizare şi acţionează în vocări ale contemporaneităţii. Urmările acesteia nu favoarea întrupării şi susţinerii unor valori, intrând se rezumă la universalizarea unor valori şi anihilarea astfel în dezacord cu celelalte. Din acest moment, altor valori personale. se poate spune că o valoare se află în conflict cu Criticii globalizării îi atribuie efecte grave altele. asupra individului şi comunităţii umane. Sursă a De exemplu, o persoană, individuală sau colec- nemulţumirilor şi conflictelor diverse, globalizarea tivă, poate îmbrăţişa o valoare, cum este cea reli- este resimţită în viaţa oamenilor sub forma ne - gioasă şi îşi organizează viaţa din perspectiva aces- siguranţei, anxietăţii, făcându-i vulnera bili la tiranii tei valori, privind cu indiferenţă sau chiar intole- şi diverse culte, migraţia capitalului şi dispariţia ranţă la toate celelalte. Rezultatul este fanatismul re- locurilor de muncă, şocul războaielor locale şi coli - ligios, care face ravagii astăzi, ca şi în alte momente ziunilor religioase, divizarea societăţilor în grupuri ale istoriei. antrenate, în ciudate divergenţe ruinătoare. Toate Exemple similare, de exclusivism axiologic, pot acestea influenţează negativ structura valorilor per- fi întâlnite şi în cazul altor persoane, care trăiesc din soanei individuale şi colective, cedând, uneori, ten - unghiul de vedere al unei singure valori, fie cea care taţiei nonvalorilor. îi dă specialitatea sa ori altă valoare, cum este cea Susţinută de câţiva factori definitorii, ca in- economică, politică, estetică etc., dovedind o com- formaţiile, finanţele, comerţul, producţia şi tehnolo- primare excesivă a conştiinţei axiologice, cu efecte gia, globalizarea este agentul unei civilizaţii unice nefaste asupra celorlalţi şi a culturii în ansamblu. sau al unei aşa-zise „culturi globale”, desprinsă de Referindu-se la această problematică, un autor orice tradiţie culturală18. Produsele acestei culturi, remarcă adevărul că diferenţele comunităţii umane constituită din bunuri şi simboluri realizate în unul au evoluat de-a lungul istoriei în condiţiile unei sau câteva centre de putere tehnologică şi fi- mari varietăţi a sistemelor de valori, pe care s-au nanciară, stimulate de un comerţ în expansiune, sunt configurat diferitele modele culturale, unele ne- o marfă destinată consumului. În acelaşi timp, ele schimbate până astăzi15. Acesta este, fără îndoială, sunt şi o ideologie mai puţin dogmatică şi ame- temeiul conflictului actual dintre valorile civiliza - ţitoare, dar mai persuasivă, care modifică scara ţiei vestice şi cele estice, conflict care, în condiţiile axiologică, detronând valorile spirituale şi aşezând accentuării comunicării interculturale, nu a slăbit, pe treapta cea mai de sus valorile utilitare. Prin natura ci a sporit în intensitate. Ca urmare, acelaşi autor lor facilă, hedonistă şi superficială, acestea din urmă susţine că: „This is the chief feature of value con- au o neobişnuită forţă de persuasiune, prin care pun flicts in the present world. This kind of value con- stăpânire pe conştiinţele orientate, îndeosebi, spre flict is much more different from those occured exteriorul sinelui. Întotdeauna, valorile utilitare ne 36 before the twentieth century, especially before mo- îndrumă pe o cale mai uşoară şi tentantă, dar per- versă, întrucât împinge fiinţa umană în derizoriu; pe soana în instabilitate, fragmentar, inadaptabilitate, când valorile spirituale, călăuzind persoana pe calea individualism exacerbat. Astfel, purtătorii noilor va- cunoaşterii de sine, a devenirii întru umanitate, im- lori sunt în imposibilitatea cuprinderii totalităţii plică eforturi imense, renunţări şi sacrificii. Este vieţii. Este şi acesta un rezultat al diferenţierii valo - uşor de înţeles, astfel, de ce valorile utilitare sunt rilor, care pune valorile persoanei, individuale şi co- atât de seducătoare. Acest dezechilibru al structurii mune, într-un conflict dramatic cu cele promovate valorilor persoanei ascunde golul interior al omului, de schimbările actuale, susţinute în cea mai mare privit atât ca individ, cât şi ca membru al comu- măsură de bani şi profitul economic. nităţii, fascinat de exterioritate, de varietatea mul - Deşi fenomenele şi faptele evocate mai sus în- ticoloră şi superficială a realităţii de dincolo de sine. treţin conflictul valorilor şi, în consecinţă, criza cul- Destructurarea raportului dintre valorile spirituale şi turii contemporane, ele nu pot constitui un motiv cele utilitare, asigurând prevalenţa celor din urmă, suficient de solid pentru acuzarea diferenţierii valo- explică actuala criză a culturii, care prevesteşte un rilor, care este un proces însoţitor al evoluţiei vieţii. alt fel de barbarie, ale cărei semne sunt prezente as - Dimpotrivă, cu argumente temeinice se afirmă că tăzi în ansamblul culturii, dar mai ales în comporta- „diferenţierea valorilor este un câştig modern, mentul cotidian. asupra căruia nu se mai poate reveni, că ea este În contextul abordărilor actuale pe tema desti - condiţia esenţială a acelei teme «prometeice», de nului omenirii, reflecţia critică, preocupată de schim- cucerire cât mai întinsă a naturii şi spiritului, pe bările ce asaltează societăţile umane într-un ritm ce care omul modem şi-a propus-o”19. sfidează percepţia şi adaptarea, a reliefat, pe lângă Psihologia indivi duală ne indică posibilitatea ca, globalizarea societăţii, o tendinţă divergentă, con- „din însuşi punctul de vedere al unei valori di- cretizată în atomizarea societăţii prin divizarea ferenţiate, omul să recucerească perspectiva to - 20 omenirii în grupuri şi regiuni, fragmentarea comu- talităţii” . Aceasta este deosebit de importantă nităţii, care merge până la limita individului dezo- pentru funcţionarea valorilor personale şi a celor rientat, în căutare de identitate şi sens. Oricât de comune. Nefiind unilaterală, structura teleologică a mult am preţui revoluţia tehnologică integratoare, sufletului este ierarhizată şi, totodată, aptă de a per- universală, la care asistăm, nu poate fi neglijată re- cepe şi înţelege toate celelalte valori. Ca urmare, voluţia culturală paralelă, care, sub influenţa re- avem posibilitatea de a ne organiza viaţa în funcţie manentă a nihilismului postmodernist, aduce în de o valoare supraordonată, fără a exclude pe cele- atenţie deconstrucţia instituţiilor, a mentalităţilor, lalte; ele pot fi grupate prin relaţii de subordonare în jurul valorii principale, care ne îndrumă existenţa negarea şi răsturnarea vechilor valori şi modele cul- personală. Valorificarea acestei şanse, la îndemâna turale acuzate de fals şi ipocrizie. În căutarea obs- oricui, impune ca, trăind în acord cu o singură va- tinată a autenticităţii, bazată pe transgresarea mode - loare, să avem, graţie educaţiei, sufletul deschis lului clasic, sunt denunţate raţionalismul, adevărul, către universul tuturor valorilor şi de a cuprinde în- universalitatea, tradiţia, valoarea, realitatea obiec- tregul lumii. Fără a exemplifica aici, o astfel de po- tivă şi orice alt concept cu putere generalizatoare, sibilitate este confirmată, în mare parte, de expe - care au asigurat evoluţia culturii şi a societăţii rienţa individuală şi, totodată, de întreaga experienţă umane. În locul conceptelor anatemizate, s-a intro- a culturilor istorice21. dus o serie de noţiuni ca: relativism, diversitate, Ca fiinţă umană, persoana, identificată prin va- particularism, emotivitate, multiculturalism. Acestea lorile proprii, este parte atât a comunităţii la toate susţin un individualism emoţionalist şi extremist, nivelele ei structurale (familie, naţiune, comunitate care devine o componentă hedonistă, uşor manipu - mondială), cât şi a umanităţii în integralitatea ei. În labilă, a unei globalităţi uniformizatoare, domina tă această calitate, ea este solidară şi poate interacţiona de consum. cu toţi cei ce preţuiesc şi trăiesc în perspectiva ace- Dincolo de avantajele indiscutabile aduse de cu- loraşi valori. Totodată, poate şi trebuie să fie des- noaştere, comunicare şi convegenţa unor interese chisă pentru a primi valorile comune ce călăuzesc generale la nivel planetar, civilizaţia contemporană structurile comunităţii şi umanitatea în ansamblu. afectează grav fiinţa umană prin ofensiva contra Astfel de valori, ca: pacea, libertatea, bunăstarea, modelelor clasice de viaţă, în locul cărora se propun justiţia, binele, egalitatea, adevărul, frumosul, sa- comportamente, valori fundate pe liberalismul exce- crul, demnitatea etc., completează sfera valorilor siv, consumism, setea de senzaţional, plasând per- personale. 37 Corelarea raţională a valorilor personale cu cele cele colective, animaţi de speranţa într-o „lume mai proprii comunităţii astfel încât, păstrându-ne indi- bună” şi de voinţa de a nu trăda esenţa omului. vidualitatea ca sursă şi potenţial creativ, să res - pectăm valorile comunităţii, care fac posibilă co- Note existenţa demnă a tuturor fiinţelor umane şi a cul- turilor în ansamblu. Prin urmare, nu absolutizarea 1 M. Scheler, Die Stellung des Menschen im Kosmos (Poziţia valorilor personale împotriva celor ale comunităţii omului în Cosmos), traducere în limba română de Vasile Muscă, sau invers, ci un echilibru firesc, armonios între Bucureşti, Editura Paralela 45, 2001, p. 40. 2 acestea, păstrându-ne ataşamentul deplin faţă de o L’Enciclopedia della Filosofia e delle Scienze Umane valoare, pe care am ridicat-o la rangul unui ideal de (Enciclopedia de filosofie şi ştiinţe umane), traducere în limba viaţă. Întrucât nu există persoană umană perfectă, în română, colectiv, Bucureşti, Editura AII Educaţional, 2004, p. 814. 3 schimb există ideea autoperfecţionării morale, Facem distincţie între individ şi persoană. Individul Husserl formulează idealul autoperfecţionării astfel: înseamnă fiinţa umană, luată separat, spre deosebire de persoană, „Doresc ca de acum încolo să-mi trăiesc întreaga care accentuează pe elementele relaţiei cu ceilalţi. 4 N. Hartmann, Vechea şi noua ontologie şi alte scrieri, tra- viaţă, cu actele şi conţinuturile lor, ca pe cea mai ducere din limba germană de Alexandru Boboc, Bucureşti, Editura bună viaţă cu putinţă”22. Este un imperativ cate- Paideia, 1997, p. 104. goric în manieră husserliană, care acordă virtuţii 5 See: Ibid., pp. 109–110. morale consideraţia cea mai înaltă, lăsând în plan 6 See: Louis Lavelle, Traite des valeurs, Tome Premier, Theo- secund celelalte valori culturale, aşa cum se întâm- rie generale de la valeur, Paris, Presses Universitaires de France, pla în Evul Mediu. De aceea, ni se pare că această 1951, p. 601. proiecţie a idealului este limitativă. 7 Em. Housset, Personne et sujet selon Husserl, Paris, P.U.F., Credem că mult mai complex şi adecvat esenţei 1997, p. 84. omului, dar şi timpului nostru străbătut de un patos 8 T. Vianu, Filosofia culturii, în „Opere”, vol. 8, Bucureşti, activist, este idealul ce consistă în desăvârşirea de Editura Minerva, 1979, pp. 164–165. sine a persoanei umane. Formulat astfel, acest ideal, 9 Volumul valorii consistă în „raportul psihologic dintre cu rădăcini vechi în istoria culturii, nu este redus la constituţia empirică a conştiinţei deziderative şi obiectul ei” moralitate, oricât de importantă este aceasta. El (Tudor Vianu, Introducere în teoria valorilor, în „Opere”, vol. 8, angajează persoana în integralitatea sa, implicând Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p. 83). cunoaşte rea, creaţia şi acţiunea sub semnul mo - 10 T. Vianu, Op. cit., p. 83. ralităţii. 11 Ibidem, p. 84. Fiinţa umană este mai mult decât nu este. Prin 12 N. Hartmann, Op. cit., p. 110. 13 educaţie neîntreruptă, energiile sale, călăuzite de : T. Vianu, Op. cit., pp. 162–164. 14 Logosul universal, scot la lumină şi pun in actu, M. Aiftincă, Filosofia culturii, Bucureşti, Editura Acade- armonizându-le, toate potenţialităţile spirituale exis- miei Române, 2008. 15 tente în interioritatea sa. Ceea ce omul nu este încă, J. Chang, Value Conflict and Identifying in the Background poate astfel deveni realitate, prin cunoaştere, creaţie of Globalization, comunicare prezentată la cel de-al XXI-lea Con- gres Mondial de Filosofie, Istanbul, august 2003. şi acţiune susţinută de voinţa liberă, sub semnul 16 Ibidem, p. 1. desăvârşirii de sine. O singură dată în viaţa noastră 17 Ibidem, p. 2. finită avem posibilitatea să desfundăm izvoarele 18 Mai pe larg despre acest fenomen, vezi: Marin Aiftincă, mirifice ale sufletului şi să ne dăruim liberi şi cu Op. cit., pp. 127–149; Varghese Manimala, Towards a Dialogical responsabilitate acestui ideal, ce are puterea de a Philosophy and Culture, în: „Philosophy, Culture and Traditions”, solidariza în jurul său toate persoanele, dincolo de A Journal of the World Union of Catholic Philosophical Socie ties , diferenţele valorice, culturale şi istorice. Conştienţi Volume 1, 2002. de „clipa cea repede ce ni s-a dat”, cum spune Emi- 19 T. Vianu, Op. cit., pp. 172–173. nescu, nu se cuvine să irosim această şansă şi, 20 Ibidem, pp. 172–179. totodată, datorie supremă. Chiar dacă infinitatea 21 Ibidem. acestui ideal ne poate aduce, uneori, clipe de cum- 22 E. Husserl, Einleitung in die Ethik. Vorlesurgen Sommer- pănă, el rămâne o chemare eternă spre absolut, semester 1920/1924, Husserliana XXXVII, hrsg. Von Henning căreia trebuie să-i subordonăm valorile personale şi Puecker, Kluwer Academic Publishers, 2004.
38 Aniversări profesorul Zeno Simon, membru corespondent al Academiei Române, la 80 de ani Acad. Păun Ion Otiman
În data de 23 aprilie 2015, colegul nostru, profe- sorul Zeno Gheorghe Simon, membru corespondent al Academiei Române, a ajuns la frumoasa şi împli- nita vârstă de 80 de ani, din care 55 de ani dedicaţi cercetării ştiinţifice în chimia computaţională, do- meniu care l-a consacrat ca reputat cercetător, atât în România, cât şi pe plan internaţional. Cu acest pri- lej, colegii şi cercetătorii de la Filiala din Timişoara a Academiei Române, de la universităţile şi institu- tele de cercetări timişorene, l-au aniversat şi, tot- odată, i-au lansat cartea de evocări Memoriile chi- mistului timişorean, apărută recent la binecunoscuta editură timişoreană Marineasa. Cartea profesorului Zeno Simon, membru cores- pondent al Academiei Române, este o scriere de evocări cronologice, care reprezintă, cum spune au - torul în introducere, o nouă versiune a cărţii O stea de nu primă mărime, apărută la aceeaşi editură la începutul anului 2014. În această atmosferă specific bănăţeană, timişo- Cartea debutează, cum este firesc, cu perioada reană, deşi afectat de mic copil de o poliomielită copilăriei, în care, cu talent literar, descoperit relativ care-i va marca, din punctul de vedere al locomoţiei, târziu, autorul descrie atmosfera multiculturală şi in- toată viaţa, depăşeşte cu tărie handicapul, integrân- teretnică specifică Timişoarei ultimei părţi a perioa- du-se în climatul mic burghez de bunăstare econo- dei interbelice, celei din timpul celui de-al Doilea mică, specifică sfârşitului de perioadă interbelică. Război Mondial şi începutului de regim comunist. Călătoreşte cu mama sa la băi în Cehoslovacia, la Descendent al unei familii mixte, tata român, Techirghiol, face lungi excursii în zonele turistice de avocat renumit în Timişoara, liberal, mama nem- seamă ale Banatului, în podgoria Aradului, la Mă- ţoaică-şvăboaică din Banat, de origine dunăreană, derat, petrece verile la casa de vacanţă a unei fami- bunicul din partea mamei fost ofiţer chesaro-crăiesc lii prietene în frumoasa staţiune Moneasa, se împrie- în armata habsburgică, Zeno Simon s-a născut, de teneşte cu copiii de vârsta sa, într-un cuvânt, apre- Sfântul Gheorghe, pe strada Miron Costin, lângă ciază autorul, „Am fost relativ retras de felul meu. istorica Piaţă Maria şi a crescut pe strada care poartă Gaşca de care m-am cvasiataşat se constituise din numele marelui arhitect peisagist Wilhelm Mühle, români sau copii care vorbeau şi româneşte”. horticultorul oraşului şi creatorul rozariului din Această perioadă fericită din copilăria sa, Zeno Timişoara, lângă Piaţa Lahovary. Simon, cu talent, o caracterizează ca „o viaţă de aur Copilul Zeno Simon a crescut în atmosfera aces- [...] bine că am prins-o şi am profitat de ea (este tei familii mixte, în care, conform tradiţiei şi puterii vorba de familia sa şi ale prietenilor de familie), că unei astfel de familii, obligatoriu copilul trebuia să peste mai puţin de zece ani schimbarea de regim, de aibă o Kinderfräulein (desigur, unguroaică, pentru nivel de trai, au făcut ca bietele foste (destul de)... că era mai greu şi mai scump de găsit o franţuzoaică doamne să devină slujnice acasă şi lucrătoare la sau o englezoaică). amărâte de cooperative, [...] soţii, avocaţi, au 39 ajuns... deţinuţi la canalul Dunăre-Marea Neagră”, nale, familie în care se vorbeau curent trei-patru iar „imediat după 23 august, va consemna autorul, limbi şi se reuneau cel puţin patru religii (ortodoxă, odată cu ocuparea ţării de către «Armata Roşie şi catolică, protestantă şi, nu în puţine cazuri, mozaică). Eliberatoare», situaţia clasei de mijloc (şi nu Ce bogăţie spirituală şi lingvistică pentru un numai), din care făcea parte şi familia Simon, este copil ca Zeno Simon, născut şi crescut într-o atmos- foarte bine caracterizată de titlul acestui capitol «Se feră atât de bogată spiritual, cum a fost cazul fami- împute brânza»”. liei Simon, atât de tolerantă! În perioada studiilor de la renumitul liceu timi- Nu pot încheia aceste prea sărace rânduri de pre- şorean Loga, citeşte, la imboldul permanent al zentare a unei cărţi atât de bogate în date, fapte, ati- mamei, cu nesaţ, cărţi importante ale autorilor lite- tudini, sentimente etc., fără a răstălmăci puţin şi raturii române şi universale, şi, tot la insistenţele gândurile autorului despre familia, căsnicia sa cu mamei, cu toate greutăţile financiare care au apărut extrem de talentata sa soţie, Pupe, pe care o cunosc după război, a început să ia lecţii de engleză, fran- bine, de peste 55 de ani, din studenţie. Trebuie să ceză şi chiar de rusă. Se apropie de muzica clasică, spun, fără niciun ocoliş, chiar dacă nu-i convine săr - Beethoven şi Chopin fiindu-i compozitorii preferaţi bătoritului, că Zeno Simon a avut un mare noroc la acea vreme. întâlnind-o pe Pupe, alături de care a trăit aproape După, poate, o prea lungă prezentare a copilă- jumătate de secol. Cu pasiunea şi talentul bine- riei, dar care este cea mai apropiată de atmosfera cunoscut, îmi amintesc şi acum, în lungile discuţii Timişoarei interbelice, Timişoarei autentice, profe- pe care le-am avut cu Pupe în biroul său de biblio - sorul Zeno Simon intră în „istoria” studenţiei şi a graf şi director, despre admiraţia cu care vorbea des- debutului în cercetare, „istorie” îndeosebi parcursă, pre soţul său, savantul Zeno Simon, despre frumu- de cei mai mulţi dintre noi, pe căi (aproximativ) seţea convieţuirii cu un astfel de om, dar şi despre paralele. Studenţia bucureşteană, excelentă ca per- „dificultăţile” soţiei de a „înghiţi” nu puţinele formanţă, este începută în plină perioadă de sovieti- „toane” ale omului de ştiinţă. Dar, mai presus de zare a învăţământului românesc comunist, finalizată toate, Pupe îl adora ca soţ, ca tată, ca om, admirân- în anul 1957, când este angajat cercetător la Centrul du-i eleganţa, comportamentul, simţul umorului şi, de Cercetări Chimice al profesorului Ilie Murgulescu. mai presus de toate, inteligenţa şi admirabila dedi- Din cei cinci ani de facultate, parcurgând circa caţie pentru chimie, pentru ştiinţă. 40–45 de discipline, Zeno Simon remarcă câţiva profesori de excepţie ai chimiei româneşti şi nu numai, precum: Ilie Murgulescu, Gheorghe Spacu, V.E. Sahini, Tatiana Oncescu, V. Sergiescu, dascăli care, prin înalta lor competenţă ştiinţifică şi imensa dăruire, au atenuat mult „efectele” sovietizării din acele grele şi tulburi vremi pentru învăţământul românesc, dar şi pentru întreaga societate. Cartea are un consistent capitol profesional, axat atât pe activitatea de profesor la Universitatea de Me- dicină şi la Universitatea de Vest din Timişoara, cât şi pe rezultatele de excepţie în domeniul chimiei computaţionale ale cercetătorului Zeno Simon. Dar, despre acest capitol al vieţii şi activităţii profesoru- lui şi cercetătorului Zeno Simon, autorul acestor rânduri, nefiind chimist, după cum sugerează chiar autorul în Capitolul 12, îl va sări. Ultimul capitol al cărţii, Un soi de Simon şi Metz Saga, pentru cunoscătorii, cât de cât, ai vieţii bănă- ţene şi timişorene este fascinant, iar pentru necunos- cători sunt convins că este deosebit de interesant. În primul rând, pentru faptul că autorul descrie viaţa unei familii timişorene multietnice şi multiconfesio- 40 Institute ale Academiei Române
Institutul de geografie – jubileu
Acad. Dan Bălteanu
Scurt istoric În ultimele două decenii, în Institut s-a format o Institutul de Geografie este o unitate de cerce- generaţie nouă de cercetători, care, în prezent, are tare din cadrul Academiei Române, îşi desfăşoară realizări deosebite, reuşind să efectueze studii valo- activitatea în Bucureşti în casa academicianului roase, publicate în volume şi reviste naţionale şi in - Simion Mehedinţi şi este coordonat pe plan ştiinţific ternaţionale. de Secţia de ştiinţe geonomice. Directorii Institutului de Geografie au fost: acad. Institutul de Geografie a luat fiinţă în anul 1944 Vintilă Mihăilescu (1944–1950), prof. Nicolae Al. Ră- sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale sub dulescu (1950–1952), prof. Maria Sârbu (1952– denumirea de Institutul de Cercetări Geografice al 1954), prof. Constantin Herbst (1955–1958), acad. României, la iniţiativa academicianului Vintilă Mi- Virgil Ianovici (1958–1970), dr. Horia Grumăzescu hăilescu. (1970–1975), prof. Grigore Posea (1975–1976), prof. Pe lângă nucleul central din Bucureşti, Institutul Graţian Cioflica (1976–1984), prof. Ioana Pană avea – şi are şi astăzi – două filiale, la Iaşi şi Cluj- (1984–1986), prof. Doina Ivan (1986– 1989), prof. Napoca. La început, a regrupat cadrele didactice din Dan Bălteanu, membru corespondent al Academiei învăţământul superior cu preocupări de cercetare. Române (1990–1995), prof. Ion Zăvoianu (1996– După anul 1952, Institutul de Geografie şi-a format 1999), acad. Dan Bălteanu (din 2000). şi cadre proprii de cercetare în diferite domenii ale geografiei. În perioada 1958–1974 a funcţionat sub Structura organizatorică auspiciile Academiei Române (ca Institut de Geolo- În prezent, Institutul de Geografie are 45 de an- gie-Geografie între 1958 şi 1970). gajaţi, structura de organizare fiind următoarea: Timp de un an (1974–1975), s-a aflat în subordi- - director: acad. Dan Bălteanu, nea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, iar în - director adjunct: dr. Monica Dumitraşcu. 1975 este trecut în cadrul Universităţii din Bucu- reşti. La data de 7 februarie 1990 a fost reintegrat în l Secţia de geografie fizică: 14 persoane (12 structura Academiei Române. cercetători, din care zece cu titlul ştiinţific de doctor, În Institutul de Geografie şi-au desfăşurat activi- doi personal tehnic): tatea personalităţi marcante ale ştiinţei româneşti, - şef de secţie: dr. Sorin Geacu, cum au fost: acad. Vintilă Mihăilescu, acad. Virgil - membri: dr. Carmen-Sofia Dragotă, dr. Petru Ianovici, acad. Victor Tufescu, prof. Tiberiu Mora- Enciu, dr. Dana Micu, dr. Mihai Micu, dr. Marta Jur- riu, membru corespondent al Academiei Române, chescu, dr. Mihaela Constantin, dr. Cristina Dumi - prof. N. Al. Rădulescu, membru corespondent al trică, dr. Cătălina Mărculeţ, dr. Loredana-Elena Academiei Române, dr. doc. Ion Conea, prof. dr. Havriş, Dănuţ Călin, Daniel Ciupitu, Vasila Velişcu, doc. Raul Călinescu, prof. dr. doc. Petre Coteţ, prof. Carmen Crăciun. dr. doc. Ion Gugiuman, prof. dr. doc. Constantin Martiniuc. l Secţia de geografie umană: opt persoane (opt În acest context, Institutul a dezvoltat numeroase cercetători, toţi cu titlul ştiinţific de doctor): relaţii de colaborare ştiinţifică cu numeroase - şef de secţie: dr. Bianca-Dana Mitrică, instituţii din România şi alte ţări, participând la dife- - membri: dr. Daniela-Violeta Nancu, dr. Claudia rite proiecte de cercetare. Totodată, Institutul de Popescu, dr. Radu Săgeată, dr. Mihaela Persu, dr. Geografie a stabilit convenţii de colaborare în cadrul Irena Mocanu, dr. Dragoş-Mihail Baroiu, dr. Răzvan schimburilor interacademice cu instituţii similare Paul Şerban. din: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, China, Franţa, Israel, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova, l Secţia de geografia mediului şi sisteme infor - Slovacia şi Ungaria. maţionale geografice: nouă persoane (şapte cer- 41 cetători, toţi cu titlul ştiinţific de doctor, doi perso- stabilirea legăturilor cu institute similare din alte nal tehnic): ţări. - şef de secţie: dr. Mihaela Sima, Institutul de Geografie este specializat în studiul - membri: dr. Ines Grigorescu, dr. Ana Elena corelat al componentelor fizice şi biotice ale mediu- Popovici, dr. Gheorghe Kucsicsa, dr. Diana Dogaru, lui (relief, aer, apă, sol, vegetaţie şi faună) şi al re - dr. Nicoleta Damian, dr. Viorel Chendeş, Cristian laţiilor acestora cu cele sociale şi economice în Gheorghiu, Cătălin Ciubuc. desfăşurarea lor spaţială. Menţinându-se în spiritul tradiţiei cercetării şi gândirii geografice româneşti, l Serviciul de contabilitate şi administrativ: dar ţinând cont şi de problemele actuale de interes (şapte persoane): major pe plan intern şi mai ales internaţional, Insti- - şef de serviciu: economist Cristian Vonica, tutul de Geografie şi-a concentrat preocupările - membri: Maria David, Ion Deaconu, Constan- asupra următoarelor aspecte: tin Maxim, Valerica Ilie, Niculina Drumaşu, Marius - cercetări fundamentale şi aplicate în domeniile Geografiei fizice, Geografiei umane, Geografiei re - Androne. gionale şi Geografiei mediului; - cercetări asupra diverselor componente geo- l Serviciul secretariat-bibliotecă (patru per- grafice ale mediului şi studierea efectelor presiunii soane): antropice asupra calităţii mediului; - membri: Lilioara Codrea, Hermine Maersohn, - efectuarea de studii interdisciplinare asupra Elena Teodorescu, Laura Lepădatu. l regiunilor cu mediu critic şi regiunilor transfronta- Centrul pentru studiul hazardelor naturale de liere; la Pătârlagele, judeţul Buzău (o persoană): - cercetări geografice integrate asupra riscurilor - Nicolae Barbu. naturale şi tehnologice; - elaborarea unor studii privind dinamica siste- l Colectivul de Geografie din Iaşi melor locale şi regionale de aşezări, în funcţie de Coordonator: prof. dr. Constantin Rusu potenţialul natural, uman şi economic al ariilor adia- Cercetările sunt concentrate asupra studierii cente; cercetarea relaţiilor teritoriale specifice între complexe a mediului geografic, o atenţie deosebită resurse, populaţie şi infrastructura economică; fiind acordată genezei şi răspândirii solurilor. Toto - - elaborarea şi editarea unor lucrări de sinteză dată, membrii colectivului efectuează studii asupra referitoare la România (tratate, atlase, studii regio- populaţiei şi aşezărilor Moldovei. Are zece angajaţi, nale). din care opt cercetători, toţi cu titlul de doctor şi doi personal tehnic.
l Colectivul de Geografie din Cluj-Napoca Coordonator: prof. dr. Pompei Cocean Are ca preocupări cercetarea geografică regio - nală, realizarea unor hărţi tematice, domeniul pre- ferenţial al colectivului fiind spaţiul Transilvaniei. Are nouă angajaţi, toţi cercetători, din care şapte cu titlul de doctor.
Direcţii de cercetare şi lucrări reprezentative Încă de la înfiinţare, Institutul de Geografie şi-a propus următoarele obiective: încurajarea şi spri- jinirea cercetărilor privind geografia pământului şi poporului român; coordonarea activităţii şi colabo - rării ştiinţifice a geografilor români; strângerea şi publicarea materialului documentar necesar pentru cunoaşterea ţării, în vederea elaborării unui Atlas 42 geografic naţional şi a unui Tratat de geografie; Activitatea din Institut cuprinde atât cercetări pe Ulterior, s-au elaborat: domeniile geomorfologie, climatologie, hidrologie, - Monografia geografică a României (două biogeografie, geografia populaţiei şi aşezărilor, geo- volume, 1960), grafia utilizării terenurilor, geografia industriei şi - Geografia Văii Dunării româneşti (1969), serviciilor, geopolitică, cât şi integrate. Acestea din - Piemontul getic (1971), urmă includ: - Atlasul Geografic Naţional (1972–1979), - studii geografice asupra mediului la nivel na- - Tratatul de geografia României, cinci volume ţional sau pe unităţi geografice; (1983–2005), - studii de geografie aplicată pentru elaborarea - România. Atlas istorico-geografic (două ediţii, politicilor de dezvoltare regională, în colaborare cu 1996, 2007), instituţii de profil în domeniul amenajării teritoriu- - Hazardele naturale din Carpaţii şi Subcarpaţii lui, dezvoltării urbane şi rurale; dintre Trotuş şi Teleajen. Studiu geografic (2005), - studiul hazardelor naturale şi tehnologice la - România. Spaţiu. Societate. Mediu (în limbile nivel naţional şi regional; română şi engleză, 2005, 2006), - studii geografice corelate cu programele globale - Dicţionarul geografic al României (două vo- de cercetare. lume, 2008–2009), Ca singur institut de profil din ţară, Institutul de - Bibliografia lucrărilor ştiinţifice ale membri- Geografie, în colaborare cu cadrele didactice uni - lor Institutului de Geografie (2014), versitare şi cu alţi specialişti, a elaborat şi a publicat, - Euroregiunile de cooperare transfrontalieră potrivit obiectivelor propuse încă de la înfiinţarea din bazinul inferior al Dunării. Studiu geografic sa, lucrări fundamentale pentru ştiinţa şi cultura ro- (2014) ş.a. mânească. S-a elaborat şi publicat Colecţia „Judeţele Primele lucrări publicate de Institut au fost: Patriei” între anii 1970 şi 1980, reluată de curând - Con sideraţii asupra geografiei ca ştiinţă sub titlul „Judeţele României”, din care au apărut (Vintilă Mihăilescu, 1945), până în prezent patru (Cluj, Bistriţa-Năsăud, Su- - Introducere în Biogeografia României (Raul ceava şi Harghita), altul (Prahova) fiind finalizat. Călinescu, 1946), În colaborare cu diferite instituţii, Institutul de - Bibliografia geografică sumară a României Geografie a publicat lucrările: (Victor Tufescu şi Ana Toşa, 1947), - România, mediul şi reţeaua electrică de tran- - Din lucrările Institutului de Cercetări Geogra- sport. Atlas geografic (2002), fice (1950).
43 - România. Calitatea solurilor şi reţeaua elec- de vest a României şi la riscurile generate de trică de transport. Atlas geografic (2004), alunecări la nivel naţional. - Delta Dunării. Rezervaţie a biosferei (două Tematica proiectelor finanţate pe plan intern ediţii, 2006, 2008). cuprinde aspecte referitoare la: impactul activităţilor Programele de cercetare fundamentală şi apli- miniere asupra mediului; transformarea unor saline cată sunt finanţate de Academia Română şi alte or- vechi în areale turistice; realizarea unor indicatori ganisme ştiinţifice naţionale şi internaţionale. pentru activităţi de management al resurselor natu- Ulterior, Institutul a fost solicitat să participe la rale; cercetări geografice pentru planificarea terito - o serie de proiecte din cadrul programelor europene rială a reţelelor de transport şi sisteme GIS pentru FP6 şi FP7. Astfel, în perioada 2006–2009, a fost elaborarea hărţilor de hazard şi evaluarea vulne - implicat în proiectul „Impactul cercetărilor clima - rabilităţii mediului şi localităţilor la inundaţii. tice şi al variabilităţii climatice asupra Europei Institutul a fost implicat într-o colaborare in- Centrale şi de Est” (CLAVIER), coordonat de Insti- ternaţională amplă, finanţată şi coordonată de Uni- tutul de Meteorologie „Max Plank“ din Hamburg. ted Nations Environmental Programme şi finalizată Au fost efectuate analize referitoare la impactul prin lucrarea Carpathians Environment Outlook schimbărilor climatice asupra activităţilor turistice, (2007), care include diferite scenarii privind evoluţia producţiei de energie şi asupra degradării terenu- în viitor a mediului carpatic şi a societăţii. rilor. Institutul participă, alături de alţi zece parteneri Un alt proiect, coordonat de Universitatea din din diferite ţări europene, în cadrul Programului Geneva, a fost referitor la „Realizarea în bazinul european „Marie Curie-CHANGES” (2011–2014), Mării Negre, a unor capacităţi de observare şi eva- la formarea interdisciplinară a tinerilor cercetători în domeniul hazardelor hidro-meteorologice şi al risc u- luare a dezvoltării durabile” (ENVIROGRIDS, rilor asociate. 2009–2012). Institutul a fost implicat în evaluarea Institutul de Geografie organizează sesiuni schimbărilor din agricultură şi din parcurile ştiinţifice anuale de comunicări şi diferite alte reu- naţionale. În acest context, au fost utilizaţi diferiţi niuni tematice. indicatori de evaluare a mediului şi a fost stabilit un Cercetătorii din Institutul de Geografie sunt im- sistem GIS pentru plantele invazive. Aspectele refe- plicaţi în diferite programe naţionale şi inter- ritoare la utilizarea resurselor de apă în agricultură, naţionale interdisciplinare, fac parte din diferite co- în strânsă legătură cu fragmentarea terenurilor misii naţionale şi internaţionale de specialitate. agricole din ţara noastră, au fost analizate într-un alt Totodată, câteva reviste editate în alte ţări au in - Proiect FP7 intitulat „CC-Waters” şi coordonat de clus în comitetele lor de redacţie şi membri din In- Primăria din Viena. stitutul de Geografie. În proiectul european „Dezvoltarea unor servicii de informare climatică pentru Europa” (ECLISE), Centrul de documentare coordonat de Institutul Meteorologic Regal din Institutul de Geografie este unul dintre cele mai Olanda (2011–2014), echipa din Institutul de Geo- importante centre naţionale de documentare din do- grafie efectuează cercetări asupra impactului va- meniul geografiei. Aici se află cea mai importantă riabilităţii şi schimbărilor climatice până în 2050, bibliotecă de profil geografic din România, deţinând în trei domenii referitoare la oraşe (Baia Mare), inclusiv fondul de cărţi al fostei Societăţi Române de agricultură (Câmpia Bărăganului) şi degradări de Geografie (înfiinţată în anul 1875). Astfel, biblioteca teren (Regiunea seismică Vrancea). Aspecte pri- are peste 52 000 de volume (19 000 de cărţi, 31 000 vind evaluarea calităţii mediului, hazardele natu - de exemplare de periodice, 2000 de atlase şi hărţi). rale şi tehnologice într-o regiune transfrontalier ă, Prin relaţiile de schimb cu peste 150 de instituţii din au fost realizate împreună cu cercetători din Bul- diferite ţări ale lumii, se primesc anual numeroase garia, pentru sectorul Calafat-Turnu Măgurele publicaţii, la care se adaugă cele achiziţionate şi (2012–2013). donate. În ultimul deceniu, Institutul a fost implicat în În bibliotecă, se află valoroase fonduri de carte diferite proiecte finanţate de British Academy, ce au aparţinut academicienilor: George Vâlsan, NATO şi Banca Mondială, referitoare la poluarea cu George Macovei, Vintilă Mihăilescu, Victor Tufescu; 44 metale grele pe Dunăre şi reţeaua de râuri din partea profesorului Nicolae Al. Rădu lescu membru cores- pondent al Academiei Române; profesorului dr. înmatriculaţi 30 de doctoranzi, aflaţi în diferite Aurel Banu; cercetătorilor dr. Constantin Drugescu etape ale pregătirii doctorale. Doctoranzii sunt şi Ion Ionescu-Dunăreanu. implicaţi în organizarea anuală a unor workshop-uri Arhiva Institutului de Geografie cuprinde ra- ale tinerilor cercetători. poarte în manuscris, incluzând rezultatele cerce- tărilor de teren şi ale studiilor de sinteză, realizate în Reviste ştiinţifice editate cadrul proiectelor de cercetare, finanţate de Aca - de Institutul de geografie demia Română, dar şi cele rezultate din colaborarea Încă de la înfiinţare, Institutul de Geografie a cu alte instituţii (în total peste 350 de volume). La publicat „Revista Geografică”, periodic ştiinţific acestea, se mai adaugă peste 8000 de materiale car- care a apărut în primii ani cu trei-patru numere/a n. tografice la diferite scări, editate în ultimele două În anul 1948 a fost suspendată publicarea acestei secole (unele cu valoare de patrimoniu naţional) şi reviste. peste 58 000 de aerofotograme. La aniversarea semicentenarului funcţionării In- stitutului de Geografie, în 1994, se reia publicarea ei, Centrul pentru Studiul Hazardelor Naturale constituindu-se seria nouă a „Revistei Geografice”, de la pătârlagele (judeţul Buzău) periodic ce apare cu un singur număr pe an. A fost înfiinţat în anul 1968 sub denumirea de Între anii 1954–1963, Institutul a editat revista Staţiunea de cercetări geografice. Este situată în „Probleme de Geografie”, transformată apoi în Subcarpaţii Buzăului, într-o regiune care poate fi „Studii şi Cercetări de Geologie, Geofizică şi Geo- considerată un adevărat laborator natural, datorită grafie”, Seria Geografie (1964–1989) şi care, va apă- condiţiilor critice de mediu, dinamicii foarte accen- rea – numai până în anul 2008 – sub titlul „Studii şi tuate a reliefului şi presiunii antropice ridicate. Cercetări de Geografie” cu unul-două numere pe an. Regiunea aparţine uneia dintre cele mai active Revista în limbi străine „Revue de Géologie et unităţi seismice din Europa şi se caracterizează de Géographie”, cu apariţie între anii 1957 şi 1963, printr-o rată ridicată a eroziunii medii specifice. Se s-a transformat în „Revue Roumaine de Géologie urmăresc aspecte privind dinamica proceselor geo- Géophysique et Géographie”, Série de Géographie morfologice actuale, caracteristicile topoclimatelor, şi a apărut până în 1989. În 1990, aceasta s-a tran- efectele modificării modului de utilizare a terenuri- sformat în „Revue Roumaine de Géographie”, iar lor asupra dinamicii peisajelor. O pondere însem- din 2009 are titlul bilingv „Revue Roumaine de nată o deţin cercetările de geografie umană în spa- Géographie”/„Romanian Journal of Geography”. ţiul rural, cu precădere cele orientate spre surprinde- Dacă până în 2008 a apărut cu unul-două numere pe rea efectelor perioadei de tranziţie în plan social şi an, din anul 2009 apare cu două numere/an. Unele economic. După patru decenii de funcţionare, în anul 2008, dintre acestea au fost dedicate Congreselor Interna- Staţiunea de cercetări geografice de la Pătârlagele a ţionale de Geografie. căpătat un nou impuls, prin transformarea ei în Cen- trul pentru Studiul Hazardelor Naturale. Manifestări ştiinţifice importante Acest centru a găzduit – începând cu anul 2001 – organizate în ultimele două decenii Şcoala de vară cu participare internaţională, pe pro- - Seminarul geografic româno-polonez „Socio- bleme de hazarde naturale şi dezvoltare durabilă. Economic Changes in the Suburban Areas of Large Cities in Romania and Poland”, Bucureşti, 1996; programul de studii doctorale - Conferinţa internaţională a Comisiei de Dez- Sub coordonarea Academiei Române, Institutul voltare Urbană şi Viaţă Urbană din cadrul Uniunii asigură pregătirea superioară în domeniul geogra- Internaţionale de Geografie „Integrated Urban Sys- fiei, prin activitatea desfăşurată de cinci conducători tems and Sustainability of Urban Life”, Bucureşti- ştiinţifici de doctorat: prof. dr. doc. Petre Gâştescu Sinaia, 1998; (din 1972), dr. Lucian Badea (din 1972), acad. Dan - Conferinţa carpato-balcanică de geomorfolo- Bălteanu (din 1990), prof. dr. Ion Zăvoianu (din gie, Băile Herculane, 1998; 1990) şi prof. dr. Octavia Bogdan (din 1996). În to- - Workshop-ul internaţional „Vegetation, Land tal, au fost susţinute circa o sută de teze de doctorat. Use and Erosion Processes” în organizarea UNESCO, În prezent, în cadrul Institutului de Geografie, sunt Bucureşti, 1998; 45 - Workshop-ul internaţional „Documentation of - Conferinţa naţională a utilizatorilor de tehnici Mountain Disasters”, Bucureşti, 1999; GIS, Bucureşti, 2004; - Simpozionul internaţional „Protecţia şi mana- - Seminarul româno-polono-slovac „Central gementul deltelor”, Tulcea, 1999; Europe – Socio-Economic Disparities, Rural and - A IV-a Conferinţă Naţională „Modificările glo- Regio nal Development”, Bucureşti, 2008; bale ale mediului. Contribuţii ştiinţifice româneşti”, - Conferinţa regională a Asociaţiei Interna- Bucureşti, 2000; ţionale de Geomorfologie, Braşov, 2008; - Workshop-ul româno-italian de Geomorfologie - Seminarul româno-turc „Present-day environ- „Procesele geomorfologice în ariile cu tectonică mental changes in Romania and Turkey”, Bucureşti, activă”, Bucureşti, 2000; 2009. - Simpozionul româno-israelian „Modificări - Workshop-ul „GEOSS for Decision Makers in socio-economice şi de mediu în sistemele rurale din the Black Sea Area”, Bucureşti, 2010; România şi Israel”, Bucureşti, 2000; - Conferinţa internaţională „The first Romanian- - Simpozionul internaţional „Impactul pe termen Bulgarian-Hungarian-Serbian Conference. Geo- lung al activităţilor miniere în bazinele hidrografice graphical Research and Cross-Border Cooperation Someş-Tisa. Protecţia mediul şi strategii manageriale”, Bucureşti-Baia Mare, 2001; within the Lower Basin of the Danube”, Craiova, - Simpozionul româno-slovac „Dinamica şi 2010 (co-organizatori); transformarea mediilor vulnerabile”, Bucureşti, - Joint Rund-Table „Natural and technological 2001; hazards. Mapping, assessments and management” , - Workshop-ul româno-britanic „Spaţiul Rural şi Bucureşti, 2012; Dezvoltarea în România”, Bucureşti, 2001; - Masa rotundă „Cercetări interdisciplinare ro- - Sesiunea „Cercetarea geografică românească. mâneşti pentru Strategia Dunării”, Academia Ro - Tendinţe actuale şi perspective de dezvoltare”, mână, Bucureşti, 2013, 2014; Bucureşti, 2001; - Conferinţa internaţională „The First Interna- - Al II-lea Simpozion internaţional „Impactul pe tional Conference 3E-2013. Energy, Environment termen lung al activităţilor miniere în bazinele hi- and Efficiency. Interdisciplinary Researches in the drografice Someş-Tisa. Protecţia mediului şi strate- Danube and Black Sea areas”, Galaţi (co-organiza- gii manageriale”, Bucureşti-Satu Mare, 2002; tori); - Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu partici- - Simpozionul „Land Use-Land Cover and Land pare internaţională „Natural hazards: towards cul- Degradation” al Comisiei LUCC a UIG, Bucureşti, ture of prevention”, Bucureşti, 2002; 2014. - Masa rotundă „Probleme ale cooperării ro- mâno-germane”, Bucureşti, 2002; proiecte de cercetare - Conferinţa „The 34th International Association cu finanţare internaţională for Danube Research”, Tulcea, 2002; realizate în ultimele două decenii - Conferinţa internaţională „The environmental An inte- and socio-economic impact of industrial tailing - Proiect internaţional România-Elveţia ponds”, Bucureşti, 2003; grated assessment of environmental impacts of - Seminarul internaţional „Dinamica urbană şi mining activities in two selected catchments (upper dezvoltarea durabilă”, Bucureşti, 2003; Crişul Alb and Certej) in the Apuseni Mountains, - Workshop-ul româno-britanic „Dimensiuni ale Romania, and transboundary river pollution, evoluţiei spaţiului rural românesc în perioada de ESTROM; tranziţie”, Bucureşti, 2003; - Grant NATO (ESP, EAP, CLG 981640) – Sedi- - A V-a Conferinţă naţională „Modificări glo- mentation/contaminant history in floodplains – bale ale mediului. Relaţii om-mediu”, Bucureşti, lower Danube River, în colaborare cu Universitatea 2003; Santa Barbara, California, SUA; - Colocviul „Studii geografice complexe în bazi- - Proiect finanţat de Banca Mondială – Consul- nul râului Prut”, organizat în colaborare cu Academia tancy services for integrated disaster risk manage- de Ştiinţe a Republicii Moldova, 2003, Bucureşti; ment study; - Masa rotundă „Perspective ale colaborării româ- - GRANT FP6 CLAVIER – Climate Change and 46 no-austriece în perioada 2002–2004”, Bucureşti; Variability: Impact on Central and Eastern Europe; - Grant FP7 no. 226740 EnviroGRID – Building - Studierea condiţiilor geografice actuale din Capacity for a Black Sea Basin Observation and Delta Dunării şi de pe litoralul românesc al Mării Assessment System supporting Sustainable Deve- Negre, în scopul protecţiei ecosistemelor naturale şi lopment; al dezvoltării durabile (1995–1999); - Grant FP7, no. ENV.2010.1.1.4-1 ECLISE – - Studiul geografic al toponimiei din Carpaţii Enabling CLimate Information Services for Europe; Orientali (1996–1997); - Grant SEE – Proiectul de cooperare transnaţio- - Monografia biogeografică a Provinciei Pontice nală în sud-estul Europei Climate Change and (1998–2000); Impacts on Water Supply – CCWaters; - Repertoriul denumirilor geografice standardi- - Cross-Border Cooperation Programme – zate din România (1999–2009); Romanian-Bulgarian cross-border joint natural and - Studii geomorfologice regionale asupra terito- riului României (1999–2011); technological hazards assessment in the Danube - Studiul geografic al hazardelor naturale şi an- floodplain. The Calafat-Vidin-Turnu Măgurele- tropice şi implicaţiile lor asupra mediului din Româ- Nikopole sector; nia (1999–2007); - FP7-Marie Curie – Changing Hydro-Meteoro- - Studiul geografic al sistemelor de aşezări din logical Risks – As Analyzed by a New Generation of România în concepţia dezvoltării durabile (1999– European Scientists – CHANGES; 2000); - Grant-in-Aid for Scientific Research Changing - Cercetări geografice privind dezvoltarea re- Social Conditions and their Impacts on Sheep gională a României (2001–2009); Transhumance in Romania and Bulgaria supported - Studiul geografic al ariilor naturale protejate by the Ministry of Education, Culture, Sports, din România (2001–2011); Science and Technology, Japan; - Cercetări geografice privind elaborarea hărţilor tematice şi digitale ale României (2001–2003); - DIGI-CLIMA, Mainstreaming Climate - Atlasul Geografic Naţional al României (2002– Change into CSF-Funds 2014–2020, ref. CLIMA. 2014); C.3/SER/2012/0011; - Studiul geografic al euroregiunilor şi al poten- - Proiect internaţional – Crossing the borders: ţialului de cooperare transfrontalieră în condiţiile Geographic and Structural Characteristics of integrării în Uniunea Europeană (2008–2009); Cross-Border Cooperation in the Danube Region, - Evaluarea hazardelor naturale şi tehnologice la European Institute for Cross-Border Studies, Eszter- nivel naţional, regional şi local (2008–2014); gom, Hungary; - Studiul geografic al dezvoltării regionale dura- - Proiect COST Action ES1306 Connecteur – bile în România în context european (2010–2014); Connecting European Connectivity Research; - Studiul geografic al Văii Dunării româneşti - Proiect finanţat de Ministerul German al Cer- (2011–2014). cetării – Establishment of a research network for a Global Change Atlas of the Danube Region premii ale Academiei Române (GLOCAD). Activitatea desfăşurată de cercetătorii din cadrul Institutului de Geografie, în perioada 1995–2014, a fost recunoscută de Academia Română prin atri- Cercetări derulate după 1995 buirea următoarelor premii: cu suport financiar acordat - Premiul Simion Mehedinţi (Dan Bălteanu, de Academia Română Maria Sandu, Claudia Popescu, Monica Dumi- - Modele geografice privind dinamica sistemului traşcu, Daniel Ciupitu, Carmen Dragotă, Bianca urban românesc (1995–1996); Mitrică, Ines Grigorescu, Ana Popovici, Viorel - Cauzele şi consecinţele hazardelor naturale Chendeş); (1995–1998); - Premiul Gheorghe Munteanu-Murgoci (Petru - Efecte ale activităţii antropice în Subcarpaţii de Enciu, Mihaela Sima); Curbură şi Getici (1995–1998); - Premiul Grigore Antipa (Sorin Geacu).
47 Atlasul istoric al orașelor din România Dan Dumitru Iacob*
Atlasul istoric al orașelor din România este unul avut efecte majore asupra evoluției urbanistice, de la dintre principalele proiecte ale Comisiei de Istorie a modificări parțiale sau radicale ale formelor urbane Orașelor din România (CIOR), comisie care își are tradiționale, până la dispariția efectivă a unor orașe sediul la Institutul de Cercetări Socio-Umane din vechi sau apariția unor orașe noi, construite de la Sibiu și care, la fel ca instituția gazdă, aparține de zero. Academia Română. Proiectul a fost conceput după Din această perspectivă, aderarea României la cele mai noi standarde europene, mai ales în ceea ce Uniunea Europeană reprezintă, pe de o parte, un privește conținutul, formatul editorial și limbile de cadru optim pentru accelerarea cercetărilor națio - publicare, standarde fixate de Comisia Inter- nale din domeniile istoriei orașelor și a urbanismului națională pentru Istoria Orașelor încă din 1968 și armonizarea lor cu cele mai avansate rezultate (Oxford), reactualizate în 1996 (Münster) și 2013 internaționale. Pe de altă parte, pe lângă finalitățile (Lisabona). teoretice și practice cărora le corespunde proiectul Pe aceste coordonate, din 1968 – anul în care Atlas istoric al orașelor din România, realizarea programul atlaselor istorice ale orașelor (inițiat în acestuia sub coordonarea unor foruri internaționale 1955) a dobândit o dimensiune europeană – și până și simultan cu proiecte similare din alte țări euro- în prezent, au fost publicate atlase pentru mai mult pene, contribuie la dezvoltarea colaborării științifice de 500 de orașe din 18 țări europene: Germania, cu statele membre ale Uniunii Europene, implicit la Anglia, Irlanda, Islanda, Finlanda, Danemarca, creșterea vizibilității internaționale a României în Suedia, Franța, Olanda, Austria, Italia, Belgia, plan științific. Elveția și, după 1989, țări din spatele Cortinei de Conceptul Atlasului istoric al orașelor din Fier, respectiv Polonia, Cehia, Croația, Ungaria și, România pornește de la faptul că doar o analiză sis- din 2000, România. Cel care a „înscris” România în tematică a tuturor factorilor istorici relevanți face proiectul european a fost prof. univ. dr. Paul Nieder- posibilă înțelegerea evoluției istorice a unui oraș. maier, membru corespondent al Academiei Române Acest obiectiv este însă dificil de realizat fără și primul reprezentant al României în Comisia prezența, în circuitul științific, a unor surse carto- Internațională pentru Istoria Orașelor. Tot Domnia grafice detaliate, numeroase, ușor accesibile și de Sa a realizat și primul atlas de acest fel din Româ- cea mai bună calitate. nia, dedicat orașului Sighișoara, a cărui cetate se Inițiativele de identificare și inventariere a află pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. hărților referitoare la teritoriul românesc, nu au sti- Obiectivul fundamental al atlaselor istorice, mulat, din păcate, și preocupări similare pentru fixat de Comisia Internațională pentru Istoria repertorierea planurilor urbane. Mai mult decât atât, Orașelor, este crearea unei baze de date cu docu- nici măcar fondurile cunoscute și accesibile din țară mente cartografice standardizate, care să servească nu au fost valorificate corespunzător, fiind sem - cercetărilor comparative referitoare la procesul de nalate și publicate doar ocazional planuri istorice ale urbanizare în Europa. orașelor, majoritatea dintre acestea fiind tipărite la Atlasele sunt necesare atât pentru identificarea dimensiuni și scări care le fac improprii pentru tipologiei istorice a orașelor, cât și pentru surprinde- analiza științifică. În plus, numeroase hărți și planuri rea modificărilor structurale majore care le-au istorice se află în arhivele străine, fiind greu accesi- marcat evoluția în timp. De exemplu, există momente bile celor interesați. De aceea, scopul principal al istorice – cum ar fi Revoluția industrială, cele două atlasului este de a reuni, pentru prima dată într-o războaie mondiale, regimurile comuniste – care au lucrare amplă, informațiile esențiale (istorice, urba-
48 *Cercetător științific, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu nistice, arheologice, geografice, demografice etc.) senare, dimensionare la o scară dată, completare cu despre o serie de orașe reprezentative în privința nume de străzi și monumente, numere de casă etc. importanței istorice și a moștenirii arhitectonice și Scările standard utilizate pentru planurile redesenate urbanistice, aflate în strânsă concordanță cu un sunt 1:2 500, 1:5 000 și 1:10 000. Tot în cadrul amplu material cartografic, în mare parte, inedit. acestei secțiuni, atlasele mai cuprind, de la caz la Un alt obiectiv al publicării atlasului este de caz, reproduceri de planuri istorice, vederi aeriene ordin practic, recuperator, atlasul fiind deosebit de sau aerofotograme, planuri cu obiective arheologice util pentru proiectele de restaurare a zonelor istorice și planșe cu vechi reprezentări grafice (vedute, urbane. După o nefericită perioadă în care orașele gravuri și litografii). Majoritatea planșelor din românești au suferit sistematizări aberante și distru- secțiunea cartografică au dimensiuni de 31 × 45 cm geri grave ale centrelor istorice, se constată astăzi un și 70 × 90 cm. interes crescut pentru detectarea, conservarea și Din perspectivă editorială, menționăm că publi- valorificarea patrimoniului istoric, pentru desco - carea celui mai recent volum, Brăila (2013), a perirea și revitalizarea identității istorice a orașelor. însemnat, pe lângă suplimentarea conținutului gra- Acest lucru nu se poate însă realiza fără consultarea fic, un progres calitativ, deoarece resursele financiare planurilor istorice ale orașelor. alocate proiectului de Muzeul Brăilei, instituția par- Până acum, în cadrul Institutului de Cercetări teneră, au permis tipărirea atlasului color. Socio-Umane din Sibiu au fost realizate șapte volume Atlasul este redactat de un colectiv pluridisci- ale atlasului, repartizate pe cele trei serii corespunză- plinar, diferit de la un volum la altul și care cuprinde toare celor trei mari provincii istorice românești . istorici, istorici de artă, arheologi, arhitecți, geo- În Seria A – Moldova au fost publicate volumele grafi, cartografi și traducători. Suceava (2005) și Siret (2010). Majoritatea autorilor provin din diverse centre În Seria B – Țara Românească au fost publicate universitare, academice și muzeale din țară, coor- volumele Târgoviște (2006), Câmpulung (2008) și donarea colectivului și editarea atlaselor fiind asi- Brăila (2013). gurată de Institutul de Cercetări Socio-Umane din În Seria C – Transilvania , au apărut volumele Sibiu, în cadrul căruia există un sector de istoria Sighișoara (2000) și Sebeș (2004). În prezent, se orașelor și un laborator cu resursele tehnice, nece- lucrează la volumul Târgu Secuiesc. sare prelucrării materialului cartografic. În privința structurii atlasului, fiecare volum este Colaborarea interinstituțională este extinsă și la alcătuit din două părți: text și hărți. Textul este nivel internațional, nu doar în privința normelor împărțit pe capitole care se referă pe scurt la: date fi- metodologice, formatului editorial și diseminării zico-geografice, istoria și cronica orașului, evoluția rezultatelor, ci și în privința identificării și procură- populației, dezvoltarea urbanistică, monumente is- rii surselor grafice și cartografice, în acest sens fiind torice, descrieri istorice ale orașului, descoperiri ar- ajutați de biblioteci și arhive din Austria, Germania, heologice, nomenclatura stradală și bibliografie. De Turcia și SUA. asemenea, textul cuprinde și ilustrații cu detalii car - În cea mai mare parte, resursele financiare pen- tografice și urbanistice, monumente de arhitectură, tru publicarea atlaselor au fost obținute prin granturi planuri arheologice și altele. naționale și sponsorizări acordate de instituții private. Partea cartografică a atlasului cuprinde, în gene- Prin faptul că introduce în circuitul științific și ral, trei tipuri de hărți și planuri: hărți istorice ale public, într-un tiraj adecvat (circa 500 de exempl are), zonei geografice în care se află orașul, cel mai nou principalele hărți istorice și actuale ale orașelor, atla- plan topografic al orașului și un plan istoric al sul constituie principalul izvor cartografic pentru isto- orașului, de obicei de la mijlocul secolului al ria urbană, de importanță similară cu cea a colecțiilor XIX-lea sau din prima jumătate a secolului al mari de izvoare diplomatice interne, cum ar fi Docu- XX-lea. Acesta din urmă este suport de lucru pentru menta Romaniae Historica. El reprezintă un util in- mai multe tipuri de hărți, cum ar fi: structura strument de lucru pentru cei interesați de istoria ora- parcelară a orașului, etapele de evoluție ale orașului, șelor, istoria arhitecturii și istoria urbanismului (isto- denumirile de străzi și tipologia clădirilor în funcție rici, restauratori, arhitecți, urbaniști). de materialele de construcție. Atlasul este un reper bibliografic indispensabil Întregul material cartografic este prelucrat pe pentru instituțiile locale cu atribuții edilitare (de calculator, prin scanare după hărțile originale, rede- exemplu, departamentele de cadastru și planificare 49 urbanistică ale primăriilor) sau educaționale (uni- Staatsbibliothek München, Bodleian Library Oxford versități și școli). Textul bilingv (în română și ger- și Institut für vergleichende Städtegeschichte Mün- mană) facilitează consultarea acestei publicații nu ster). De asemenea, Atlasul istoric al orașelor din doar de către cititorii din țară, ci și de către cei din România a fost publicat și în variantă digitală pe străinătate, contribuind astfel la o mai bună cuno aș- internet, fiind distribuit de DIBIDO, divizia de carte tere a istoriei urbanismului românesc pe plan inter- a bazei de date internaționale Central and Eastern național. European Online Library (CEEOL), care se va Atlasul istoric al orașelor din România se bucură relansa la sfârșitul anului într-un nou format ce va de o bună receptare națională și inter națională, fiind putea fi accesat și prin intermediul tuturor bibliote- prezentat în diverse reviste științifice din țară (inclu- cilor abonate la CEEOL. siv în revista de profil „Historia Urbana”) și din stră- inătate, în buletinele informative și în cadrul manifestărilor științifice periodice ale Comisiei de Bibliografie Istorie a Orașelor din România și ale Comisiei In - ternaționale pentru Istoria Orașelor. Atlas working group, „Newsletter of the International Com- mission for the History of Towns”, 35, March, 2014, pp. 17–27. Lucrarea este indexată în principalele biblio- Conzen, Michael, Retrieving the pre-industrial built environ- grafii și baze de date referitoare la atlasele publicate ments of Europe: the Historic Towns Atlas programme and com- în Europa (Datenbank „Europäische Städteatlan- parative morphological study, „Urban Morphology”, 12, 2008, pp. 143–156. ten” – Institut für Vergleichende Städtegeschichte, Ferdinand Opll, The European Atlas of Historic Towns. Pro- Münster și European towns atlases list – The Royal ject, Vision, Achievements, „Ler história”, 60, Lisboa, 2011, pp. Irish Academy), în cataloagele a numeroase 169–182. Slater, Terry R., The European Historic Atlas, „Journal of biblioteci științifice din țară și străinătate și, mai Urban History”, 22, 1996, pp. 739–749. ales, în cataloagele a patru mari biblioteci inter- http://www1.ivv1.uni-muenster.de/litw3/Istg/Staed- naționale care și-au asumat, la solicitarea Comisiei teatlanten/ Internaționale pentru Istoria Orașelor, depozitarea co- http://www.ria.ie/Research/IHTA/European- Project.aspx lecțiilor integrale ale atlaselor orașelor din Europa http://www.lib.uchicago.edu/e/collections/maps/Hist_ (The University of Chicago Library, Bayerische Towns_Atlas.html
SERIA A – MOlDOVA
Atlas istoric al orașelor din România, Seria A, Moldova, Fascicula 1, Suceava, / Städtegeschichteat- las Rumäniens, Reihe A, Moldau, 1. Lieferung – Suceava (Suczawa); - text: Victoria Paraschiva Batariuc, Teodor Octa- vian Gheorghiu, Dan Dumitru Iacob, Mircea D. Matei (coordonatori); - hărți: Simona Bondor; - traducere: Sigrid Pinter și Winfried Ziegler; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2005, XIX + 19 p. + 8 hărți + o stampă.
50 Atlas istoric al orașelor din România, Seria A, Moldova, Fascicula 2, Siret, / Städtegeschichteatlas Rumäniens, Reihe A, Moldau, 2. Lieferung – Sereth; - text: Victoria Paraschiva Batariuc, Șerban Dra- gomirescu, Dan Dumitru Iacob (coordonatori); - hărți: Mariana Vlad; - traducere: Sigrid Pinter; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2010, XII + 12 p. + 7 hărți.
Seria B – ȚARA ROMÂNEASCĂ
Atlas istoric al orașelor din România, Seria B, Țara Românească, Fascicula 3, Brăila / Städtegeschichteatlas Rumäniens, Reihe B, Walachei, 3. Lieferung – Brăila; - Ionel Cândea, Dan Dumitru Iacob (coordonatori); - text: Ionel Cândea, Maria Stoica; - hărți: Mariana Vlad; - traducere: Sigrid Pinter; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România – Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2013, XXII p. + 22 p. + 33 planșe.
Atlas istoric al orașelor din România, Seria B, Țara Românească, Fascicula 2, Câmpulung, / Städtegeschich - teatlas Rumäniens, Reihe B, Walachei, 2. Lieferung – Langenau; - text: Gh. I. Cantacuzino, Șerban Dragomirescu, Dan Dumitru Iacob (coordonatori), Carmen Oprescu; - hărți: Mariana Vlad; - traducere: Sigrid Pinter; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2008, XVIII + 18 p. + 8 hărți + o stampă.
51 Atlas istoric al orașelor din România, Seria B, Țara Românească, Fascicula 1, Târgoviște, / Städtege - s chichteatlas Rumäniens, Reihe B, Walachei, 1. Liefe- rung – Târgoviște; - text: Gh. I. Cantacuzino (coordonator), Ovidiu Cîrstina, Petru Virgil Diaconescu, Teodor Octavian Gheorghiu, Dan Dumitru Iacob, Gheorghe Olteanu, Mihai Oproiu, - hărți: Simona Bondor și Mariana Vlad; - traducere Sigrid Pinter; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2006, XVII + 17 p. + 9 hărți + o stampă.
SERIA C – TRANSIlVANIA
Atlas istoric al orașelor din România, Seria C, Tran- silvania, Fascicula 2 – Sebeș / Städtegeschichteatlas Rumäniens, Reihe C, Transsylvanien, 2. Lieferung – Mühlbach; - text: Dan Dumitru Iacob (coord.), Paul Nieder- maier, Judit Pál, Zeno Karl Pinter, Mihaela Sanda Salontai; - hărți: Simona Bondor; - traducere: Sigrid Pinter și Gudrun-Liane Ittu; Academia Română. Comisia de Istorie a Orașelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2004, XIV+14 p. + 10 hărți + o stampă.
Atlas istoric al orașelor din România, Seria C, Tran- silvania, Fascicula 1 – Sighișoara / Städtegeschichte- atlas Rumäniens, Reihe C, Transsylvanien, 1. Lieferung – Schässburg; - text: Paul Niedermaier; - hărți: Reinhold Gutt, Simona Bondor; Academia Română. Comisia de Istorie a Oraşelor din România, Editura Enciclopedică, București, 2000, XII+12 p. + 10 hărți + o stampă.
52 Evocări
Neculai Culianu
Magda Stavinschi*
Unul dintre primii profesori români de astrono- nind apoi student al Academiei Mihăilene4, unde a mie a fost Neculai Culianu. excelat pe toată durata studiilor la materia „comptul cu S-a născut la Iaşi, la 28 august1 1832. Din genea- cifre”, aşa cum era denumită pe atunci matematica. logia celebrului său strănepot Ioan-Petru Culianu2, Deşi mai târziu i se va spune „Papa Culianu” aflăm că familia Culianu era de origine macedo- pentru caracterul lui domol, ba chiar timid, în tine- română, primul cunoscut fiind Ştefan (I) Culianu, reţe a fost atât de prins de politică şi mai ales de rea- care locuia la Şumla (Bulgaria) şi a murit în 1828. lizarea Unirii, încât a fost şi arestat. Acesta a avut trei fii: Ştefan, Radu şi Dumitru La 23 de ani a plecat la Paris pentru completarea (Dobre). Ştefan a avut următorii copii: Alecu (me- studiilor liceale (classe de mathèmatiques spéciales delnicer), Vasile, Iancu (clucer), Gheorghe, o fiică şi la Liceul Louis le Grand), dar şi pentru cele univer- Stamati (clucer). sitare (Sorbona). Obţinuse o bursă a statului român Cel de-al treilea fiu al lui Ştefan (I) Culianu, împreună cu Gheorghe Mârzescu (1834–1901). Este Dumitru (Dobre) a avut copiii Pavlake (clucer), interesant că bursele erau distribuite exact invers: Gheorghe, Mihalake, Ştefan, Tinca, Ioan, Zoiţa şi Culianu la drept, iar Mârzescu la matematici, dar la încă o fiică. faţa locului situaţia s-a inversat. Aşa se face că Ioan (Iane) Culianu (m. 1841) s-a căsătorit cu Neculai Culianu va deveni matematician şi astro- Smaranda Vlahu (m. 1875), fiica lui Neculai Vlahu, nom, iar Gheorghe Mârzescu jurist. originar din oraşul Trabzon3. Ioan Culianu a murit La Sorbona a urmat cursurile unora dintre cei tânăr, astfel că fiii săi, aşadar şi Neculai Culianu, au mai iluştri profesori ai vremii: la analiză l-a avut fost crescuţi de Enake Vlahu. profesor pe Joseph Bertrand (1822–1900), la meca- Prin mama sa, Neculai Culianu era văr cu Xeno- nică aplicată pe Charles-Eugène Delaunay (1816– fon Gheorghiu şi Christofor Gheorghiu, acesta, 1872), la calculul probabilităţilor pe Gabriel Lamé căsătorit cu Clara Gorovei, soră cu folcloristul Artur (1795–1870), la mecanică pe Joseph Liouville Gorovei (1864–1951). (1809–1882), la mecanică cerească pe Pierre-Henri Ioan (Iane) Culianu şi Smaranda Vlahu au avut Puiseux (1855–1928), la astronomie Joseph Serret şase copii. Primii au fost Ştefan (II) (1830–1916), pre- (1819–1885), la fizică pe César-Mansuète Despretz şedinte al Curţii de Apel la Iaşi, consilier la Curtea (1891–1863), iar la chimie pe Antoine-Jérôme Ba- de conturi şi deputat, Neculai (astronomul), Maria lard (1802–1876). Aceste cursuri vor fi încununate (1833–1915), soţia lui Iordake Nanu (părinţii diplo- de teza de licenţă obţinută la 30 decembrie 1860, matului Constantin G. Nanu, tatăl diplomatului Fre- după care Neculai Culianu mai rămâne la Paris până deric Nanu, al avocatului Nicolae Nanu, căsătorit cu în 1863, pentru a lucra la Observatorul Astronomic Valeria Micle, fiica Veronicăi Micle şi a profesoru- condus de Le Verrier5. La 5 iunie este numit profe- lui Ştefan Micle, al Adelei Nanu, viitoarea soţie a lui sor provizoriu de calcul diferenţial şi integral la Uni- Valerian Ursianu, profesor de drept internaţional la versitatea din Iaşi, sub ministeriatul lui Christian Bucureşti şi al lui Iorgu Nanu). Lor le-au urmat Tell. Este abia la începutul carierei: în 1864 este Sofia şi Suzana (moarte tinere), Elena (1835–1906), numit profesor definitiv, iar la 15 februarie 1865 căsătorită cu Pavel Zarifopol (1826–1881), părinţii trece la Catedra de astronomie şi geodezie, unde va criticului literar Paul Zarifopol. rămâne până la pensionarea sa la 9 noiembrie 1906. Neculai Culianu a urmat primele clase la şcoala Catedra fusese înfiinţată în 1860, dar nu a fost găsit de la Trei Ierarhi, pe cele secundare în familie, deve- profesorul care s-o slujească până la Neculai Culianu.
*Profesor dr., Institutul Astronomic Bucureşti 53 Cariera sa didactică a urcat până la numirea ca publice din Iaşi la finea a. şc. 1866–67, pronunţate decan al Facultăţii de Matematică, în 1874 şi chiar înaintea M.S. Domnitorului Carol I în 2 iulie 1867, de rector din octombrie 1880 până în octombrie Iaşi [1867] – 3 f. 1898 (era vreme când rectorii nu primeau indemni- Împreună cu Constantin Climescu şi I. Melic, zaţii pentru această responsabilitate deloc uşoară), profesori la Facultatea de Ştiinţe, G. I. Lucescu şi V. când a redevenit decan, după ce a terminat construc- Paladi, profesori de matematică la Liceul Naţional, ţia noului sediu (1893–1897) al Universităţii din G. I. Roşiu şi I. D. Rallet, profesori de matematică la Copou, inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezenţa Şcoala Militară, G. Zarifopol, profesor de fizică şi Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. chimie la aceeaşi Şcoală Militară, I.V. Praja, profe- Profesorul Culianu a mai predat Studiul geome- sor de matematică la Şcoala Normală „Vasile Lupu“ tric al curbelor uzuale la Institutul Academic (fondat şi I.M. Dospinescu, profesor de matematică la Gim- în 1866 de Culianu, Ioan D. Caragiani, Ion Melik, naziul „Ştefan cel Mare“, Neculai Culianu fondează Pavel Paicu, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol, Ştefan la 15 ianuarie 1883, la Iaşi, revista „Recreaţii Ştiin- Vârgolici şi Petru Poni), pentru care a donat şi un ţifice”, menită să contribuie la educaţia ştiinţifică a corp de clădiri. Acest grup, care a fondat Institutele elevilor, care va apărea până în decembrie 1888, Culturale Române, s-a constituit în „Asociaţia Insti- fiind şi precursoare a „Gazetei Matematice” (ce va tutului Academic” şi a fondat şi Pensionatul de apărea în septembrie 1895). Domnişoare (1871), devenit ulterior Institutul liceal Dar Neculai Culianu avea nu numai pregătire de domnişoare Humpel, sub conducerea Emiliei astronomică, ci şi dragul pentru această ştiinţă, care Maiorescu-Humpel, sora lui Titu Maiorescu abia îşi intra în drepturi în acea vreme. (1871–1901). Un eveniment avea să-i ofere şansa de a parti- Neculai Culianu a publicat următoarele cursuri: cipa la o campanie mondială de observaţii astrono- - Lecţiuni de calcul diferenţial şi integral (cu figuri mice, extrem de rară. La 9 decembrie 1874, Venus intercalate în text), volumele I-II, Iaşi, Editura şi Tipo- va trece prin faţa discului solar. Acest eveniment are grafia Societăţii Junimea, 1870 (1 f. + 210 p.); loc ori de câte ori Venus trece exact între Pământ şi - Curs elementar de algebră, Iaşi, 1872 (2 f. + Soare. În timpul tranzitului, planeta poate fi văzută 264 p), reeditat de cinci ori; chiar şi cu ochiul liber (evident, protejat de un fil- - Lecţiuni de calcul diferenţial şi integral, volu- tru), ca o mică pată traversând discul Soarelui. mul I, Iaşi, 1874 (17 file +345 + V p.); Doar că dimensiunile corpurilor care intră în - Curs elementar de trigonometrie plană, Iaşi, acest joc şi traiectoriile lor fac ca aceste fenomene 1875, 114 p. cu ilustraţii; să fie extrem de căutate: ele au loc în secvenţe care - Curs elementar de algebră, Ediţia a II-a, Iaşi, se repetă la 243 de ani, cu perechi de tranzituri la 1879 (2 f + 256 p.), Ediţia a III-a, 1883, Ediţia a câte opt ani, separate de 121,5, apoi de 105,5 ani; în IV-a, Iaşi, 1890; secolul al XVIII-lea au avut loc două tranzituri, în - Curs elementar de trigonometrie plană şi sfe- 1761 şi 1769, în secolul al XIX-lea alte două, în rică, Ediţia a II-a, Iaşi, 1886 (2 f + 206 p); 1874 şi 1882, alte două în 2004 şi 2012, iar urmă- - Curs de cosmografie pentru usul şcoalelor se - toarea pereche va avea loc abia în 2117 şi 2125; nu cundare, Iaşi, 1893 (371 p. cu fig. pe copertă 1895), numai că sunt rare, dar nu întotdeauna pot fi obser- Ediţia a II-a, Iaşi, 1902, 369 p; vate toate foarte bine din acelaşi loc. - Curs de cosmografie (1893), reeditat în 1902; Poate că vă mai amintiţi cât de spectaculos a fost - Curs de trigonometrie plană, 1894. tranzitul, observat în anul 2004, spre deosebire de Profesorul Culianu este preocupat, desigur, şi de cel din 2012, care s-a putut vedea abia în zorii zilei. progresul învăţământului, atât la nivelul secundar, Cred că acum ne dăm seama de ce tranzitul din cât şi universitar. Realizează nu numai importanţa 1874 a fost atât de important pentru comunitatea şti- cursurilor, dar şi pe cea a instrumentelor didactice, inţifică internaţională, când oraşul Iaşi a avut şansa inclusiv a unui Observator astronomic, mai ales să ofere condiţii bune de vizibilitate pentru acest după ce văzuse cum arată o astfel de instituţie în fenomen rarisim. timpul studenţiei sale la Paris. Doi mari astronomi străini se decid să observe Un adevărat program reformator al învăţământu- fenomenul de la Iaşi. Primul era Theodor Ritter von lui din Iaşi a fost lucrarea, realizată în colaborare cu Oppolzer (1841–1886), unul dintre cei mai talentaţi 54 Titu Maiorescu, Raporturi despre starea şcoalelor astronomi ai secolului al XIX-lea. Profesor de mecanică cerească şi geodezie la Viena, director al căsătorit cu Natalia Gâlcă; Alexandru (Alecu) Reţelei Geodezice a Austriei, membru al Academiei (1871–1956), căsătorit cu Maria Borănescu (1875– Imperiale de Ştiinţe de la Viena, a scris peste 300 de 1948), bunicii lui Ioan Petru Culianu (1950–1991), lucrări, cele mai multe despre comete sau asteroizi. istoric al religiilor, scriitor şi eseist; Lucia (n. 1873), Reputat matematician, renumit pentru memoria sa căsătorită cu Octav Erbiceanu; Adriana (n. 1874), ieşită din comun (ştia aproape 14.000 de logaritmi căsătorită cu Emil Winkler; Corina (1882–1972), pe dinafară), a participat în 1868 la observarea unei căsătorită cu Anibal Ciurea; Ada (n. 1875) căsătorită eclipse de Soare, care l-a determinat să elaboreze cu Georges d’Albon; Sofia (n. 1885); Livia; Mircea faimosul său Catalog al eclipselor (Canon der Fin- (n. 1887) căsătorit cu Suzana Nanu; Ştefan (1869– sterisse) din 1887; şi astăzi lucrare de referinţă, în 1963), căsătorit cu Filofteia Iovanovici. care a adunat informaţii privind 8000 de eclipse de Culianu s-a remarcat încă dintru începuturi şi Soare şi de Lună, din perioada 1207 î.Hr. – 2161 d. prin activitatea sa de membru al Junimii, asociaţie Hr. (Soare), respectiv, 1206 î.Hr. – 2163 d.Hr. (Lună). culturală înfiinţată la Iaşi în anul 1863 de către Iacob Cel de-al doilea astronom era austriacul Edmund Negruzzi, Petre Carp, Gheorghe Racoviţă, Theodor Weiss, profesor titular la Universitatea din Viena, Rosetti, Vasile Pogor şi Titu Maiorescu, asociaţie membru de onoare al Royal Society din Londra, care a definit şi curentul literar ce-i poartă numele. doctor onorific al Universităţii din Dublin, specialist Dar, pentru că unul dintre membrii săi mai tineri, în teoria meteoriţilor, şi el cu experienţă în observa- George Panu8, îşi va depăna mai târziu amintirile de rea eclipselor. Acestea erau personalităţile care au la Junimea9, avem ocazia de a-l cunoaşte mai bine venit la Iaşi să observe tranzitul, împreună cu profe- pe Culianu, sau Papa Culianu, cum i se spunea în sorii de la Universitate: Ştefan Micle (1817 sau cercul de prieteni, din pitoreştile sale descrieri: 1820–1879), rector al Universităţii între anii 1867 şi „Papa Culianu se făcuse roş de emoţie, el vedea 1875, dar mai cunoscut ca soţ al Veronicăi Micle şi probabil înaintea sa în acel moment toate stelele pe Neculai Culianu. care cu telescopul le vedea din observatorul de la Nu este locul să insistăm aici asupra detaliilor Universitate.” expediţiei6 pentru observarea tranzitului lui Venus „Junimea s-a împărţit în două în discuţie. D-nii peste discul Soarelui la 9 decembrie 1874 la Iaşi, Naum, Vârgolici, Culianu, Melik au apărat pudici- mai ales că despre acest fenomen vorbesc chiar cei tatea în literatură. Când zic că d-nii Culianu şi doi austrieci în celebra revistă a vremii „Astrono- Melik au apărat, zic că au dat din cap, aprobând pe mische Nachrichten”7. ceilalţi, căci papa Culianu n-avea obicei să-şi sus- Succesul acestei expediţii îl determină şi mai ţină părerile.” mult pe Culianu, împreună cu alţi profesori ai vre- „Al patrulea fiecare junimist trebuie să aducă o mii, să facă tot posibilul pentru ca şi Iaşiul să aibă un bucată literară plină de spirit, iar Culianu este spe- observator astronomic, în special pentru pregătirea cial invitat să prepare o asemenea bucată, căci studenţilor Universităţii. Va putea să-şi vadă visul toată speranţa noastră de veselie o punem în verva împlinit când, la 12 septembrie 1912, se pune piatra lui Culianu şi în calităţile sale literare. de temelie a mult aşteptatului Observator, pentru ca Aici Papa Culianu plecă ochii în jos şi mormăi numai după 15 luni, la mijlocul lui decembrie 1913, ceva, Junimea izbucneşte în aplauze. să se facă recepţia construcţiei. Primul director al – Papa Culianu a vorbit, strigară cu toţii şi l-a acestui Observator va fi profesorul Constantin pus la rezon pe Negruzzi.” Popovici (1878–1956). „Apoi, din vorbă în vorbă şi din scrutarea tre- Neculai Culianu s-a căsătorit în 1867 cu Aspazia cutului, a ieşit mai la urmă că numai trei n-au comis Stamati-Ciurea (1848–1942), nepoata scriitorului nici un vers, anume: Papa Culianu, Melik şi Vasile Constantin Stamati-Ciurea şi soră a doctorului Ioan Tasu.” Ciurea din Iaşi. Au avut împreună 11 copii: Sma- „…până şi Papa Culianu devenea elocvent.” randa (n. 1869), căsătorită cu Paul Capeleanu; Petru „La aceasta, Junimea întreagă pufneşte în râs, (29 iunie 1870–ianuarie 1951), licenţiat la Sorbona dl. Pogor bătea din picioare şi din mâini, iar unii în 1882, conferenţiar de matematici elementare şi adresându-se d-lui Culianu îi zise: aplicaţii de geometrie analitică şi superioară la Uni- -Papa, aş voi să-ţi văd catastihul. N-ai şi d-ta versitatea din Iaşi, începând cu 1 octombrie 1896, iar cheltuieli ştiute numai de d-ta? din 1910 numai conferenţiar de analiză matematică Papa Culianu se înroşea.” 55 „Aceştia erau cei trei: Papa Culianu, Melic şi Aflând de decesul profesorului Neculai Culianu, dl. Naum, cei trei pudici,…” preşedintele Academiei dr. Constantin Istrati a tran - „Papa Culianu, Melic, Naum etc. erau de o smis o telegramă la Iaşi familiei, la 1/14 decembrie sobrietate de fată mare.” 1915, ora 3.20 p.m.: „Auzi, Papa Culianu şi ştrengar!” „Academia Română ia vie parte la durerea Şi totuşi acest om sobru, puţin elocvent, timid, Dumneavoastră pentru pierderea colegului nostru va face şi politică, dirijând din 1866 „Vocea Naţio- venerat care părăseşte această viaţă consacrată nală”, publicaţie proprie a Junimii şi ajungând chiar îndeplinirii tuturor datoriilor de profesor, cetăţean vicepreşedinte al Senatului în timpul guvernării con- şi român.” La aceasta, Aspazia N. Culianu împreună servatoare conduse de Lascăr Catargiu (1892– cu familia mulţumesc “pentru a nu fi uitat pe fostul 1896). Din 1898 a făcut parte din Consiliul general dumneavoastră coleg recunoscându-i activitatea”, al învăţământului din România. Iată că, după o sută de ani, românii încă îşi amin- În 1889, Neculai Culianu a fost ales membru co- tesc cu respect de figura atât de interesantă a lui respondent al Academiei Române. În scrisoarea tri- Papa Culianu. misă preşedintelui Academiei Mihail Kogălniceanu la 9 aprilie 1889 (primită la Academie trei zile mai târziu), scria: Note „Am primit cu bucurie comunicarea D-voastră din 5/17 aprilie curent sub no 4442. Sunt mult sim- 1 Dorina Rusu, Membrii Academiei Române: Dicţionar, Edi- ţitor la aprecierea binevoitoare pe care docta Aca- tura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, sau 28 august 1834, cf. Enci- demie Română a făcut-o asupra modestelor mele clopediei României din 1940 a lui Lucian Predescu, Editura Cuge- produceri ştiinţifice, alegându-mă membru al ei tarea – Georgescu Delafras din București, 1940. 2 corespondent pentru Secţiunea ştiinţifică. Rămân M.S. Rădulescu, Ascension et hypostases intiatiques de l’âme. Mystique et eschatologie à travers les traditions religieuses, adânc recunoscător tuturor d-nilor membri ai acelei tome I, Actes du Colloque international d’histoire des religions savante societăţi pentru votul dat în primirea mea în „Psychanodia”, Paris, INALCO, 7–10 septembre 1993, eds.: Ara şedinţa din 1/13 aprilie. Mă voi sili, D-le Preşe- Alexandre Shismanian, Dana Shismanian, Les Amis de I.P. dinte, a răspunde în limita puterilor mele la nobila Coulioano, 2006. 3 aşteptare a Înaltei Instituţiuni Naţionale ce aveţi Cunoscut în acea epocă sub numele de Trebizonda. 4 onoarea a prezida. Academia Mihăileană din Iaşi a funcţionat între anii 1835 şi Primiţi, D-le Preşedinte, asigurarea respectuoa- 1847, numită după 1850 „baziliană”, precursoare a Universităţii din Iaşi şi a Colegiului Naţional. Aici se țineau cursuri de istorie, sei consideraţiuni ce vă păstrez. drept, chimie, matematică și arhitectură. N. Culianu” 5 Urbain Jean Joseph Le Verrier (1811–1877), astronom şi În şedinţa din 21 aprilie 1889, sub preşedinţia lui matematician francez, specializat în mecanica cerească, descoperi- Mihail Kogălniceanu, „se dă citire scrisorilor prin tor, prin calcule, al planetei Neptun, director mult contestat al care d-nii Neculai Culianu, dr. C. Istrati, dr. Dimi- Observatorului din Paris, începând cu anul 1854. 6 trie Onciul şi Constantin Gogu, mulţumesc pentru Magda Stavinschi, Romanian Astronomy and the 1874 Transit of Venus, „Journal of Astronomical History and Heritage”, 10 alegerea lor ca membri corespondenţi”. Cu alte 15 (1), 15–18 (2012) şi Magda Stavinschi, După 122 de ani, Venus cuvinte, în aceeaşi şedinţă au fost aleşi doi astro- şi Soarele, ed. CD Press, Bucureşti, 2004. nomi: Neculai Culianu şi Constantin Gogu. 7 T.R. von Oppolzer, 1875a, Beobachtung des Venusdurch- Şi acum se păstrează în arhiva Academiei Române ganges in Jassy von Prof. E. Weiss und Prof. Th. v. Oppolzer, o telegramă trimisă de Culianu secretarului Acade- „Astronomische Nachrichten”, 85, 69–70. 8 miei Române, în care solicita trimiterea biletelor de G. Panu (1848–1910), avocat, om politic, ziarist, scriitor și memorialist român. tren, pentru a putea participa la şedinţa solemnă a 9 G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iaşi, Editura Polirom, acesteia. Dar, viaţa sa atât de bogată pentru Univer- Bucureşti, 1913. Citatele pot fi identificate uşor, datorită „Indice- sitatea ieşeană, care va lăsa urme importante în înce- lui de nume de persoane” de la sfârşitul volumului. puturile astronomiei româneşti, se va sfârşi la 28 10 Analele Academiei Române, Partea Administrativă şi Dez- noiembrie 1915. baterile, Seria 2, tom 12, 1889–1890.
56 Veniamin Ciobanu – in memoriam
Acad. Alexandru Zub
S-a stins, de curând, într-o discreție deplină, istoricul ieșean Veniamin Ciobanu, a cărui activitate în domeniu comportă o legitimă recunoaștere. Năs- cut la 6 septembrie 1938, în comuna Udești din părțile Bucovinei, el s-a format la Școala Pedagogică din Suceava și la Universitatea din Iași, unde a deve- nit doctor în istorie și s-a impus apoi ca un cercetă- tor de seamă la Institutul de Istorie (și Arheologie, până în 1990) „A.D. Xenopol”, așezământ de care și-a legat indisolubil numele în ultima jumătate de secol. Studios de vocație, a lăsat mereu impresia că valorifică intens și un cult al strădaniei profesionale. Vocația istoriografică, în cadrul umanioarelor, e dintre cele care se definesc și se estimează mai ane- voie, dată fiind imensa întindere a domeniului și complexitatea lui indicibilă. Oriunde s-ar plasa, ca aspirație, ca proiect, la nivelul editării de surse, la nivel monografic sau la cel de teorie și metodă, dacă admitem o mai veche clasificare, istoricul se arată a fi un personaj complex, a cărui confruntare cu tre- cutul uman e mereu plină de surprize, de atitudini aporetice, de greutățile reînnoirii continue a dis - cursului profesional. contribuții documentare și exegetice. L. Boicu, Gh. Se întâmplă rar ca un devot al istoriei să răs- Buzatu, Veniamin Ciobanu, D. Ciurea, N. Corivan, pundă cum se cuvine în toate ipostazele, mai ales în Val. Dobrinescu, N. Grigoraș, Șt. Lemny, Stela timpurile moderne, tot mai exigente sub unghi Mărieș, Gemil Tahsim, D. Vitcu se cuvin amintiți în informațional, monografic sau de reflecție bine con- acest cadru, ca unii ce au adus contribuții semnifica- dusă asupra devenirii umane. Cei mai stimați, în tive la cunoașterea statutului geopolitic și al cadrul breslei, ca și de publicul mare, par a fi cei relațiilor externe privitoare la principatele extracar- care s-au manifestat convingător în primele ipostaze. patine, uneori și la Transilvania. Este cazul lui Veniamin Ciobanu care și-a desfășurat Dintre toți, Veniamin Ciobanu pare a-și fi trasat întreaga activitate, peste un demisecol, la Institutul cel mai riguros domeniul de strictă specialitate, ocu- de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, institut care a pându-se de relațiile româno-polone, iar prin exten- avut întotdeauna o cotă valorică aparte, iar în ulti- sie, progresiv, de spațiul baltic și de țările scan- mul sfert de secol și un statut de excelență indiscu- dinave. tabil. Opțiunea sa tematică decurgea dintr-o legitimă Istoria veche, medievistica, epoca modernă, preocupare de a satisface, istoriografic, exigența contemporaneitatea s-au bucurat de atenția studio- cunoașterii cât mai depline a țărilor române în con- șilor, adesea cu rezultate demne de estimări superla- text internațional, ceea ce însemna cunoștințe istori- tive. S-au distins însă mereu, îndeosebi de pe la mij- co-lingvistice și de drept, familiarizarea cu istoria locul anilor ’60, studiile elaborate, indiferent de vecinătăților în cauză, explorări arhivalice, analize epocă, de cei care se ocupau de relațiile externe ale secvențiale și monografice, cu grija de a raporta cât românilor, mai ales a celor din Moldova istorică, dat mai fidel realitățile noastre la cele externe, viziunea fiind că în acel domeniu se puteau aduna importante istoricului fiind mai ales una politico-juridică, pe 57 linia deschisă cândva de Al. Boldur, G. Brătianu, A. Oțetea, istorici ale căror rezultate se leagă și de Alma Mater Iassiensis. În pofida restricțiilor de tot felul, această linie a continuat și sub regimul comunist, cu unele ajustări și reducționisme, datorită unor dascăli și cercetători notabili, între care Veniamin Ciobanu ocupă, desi- gur, un loc aparte, grație modului în care a știut să-și aleagă temele, să extindă sensibil orizontul docu- mentologic, să restituie segmente semnificative din trecutul românesc, în conexiune cu alte popoare, începând anume din secolul al XVII-lea până în epoca formării statului român modern. Secolul Luminilor l-a preocupat cel mai mult și cu bun temei, ca parte a complexei probleme orien- tale, dar și ca emergență a unor proiecte românești de „integrare europeană”, dacă se poate folosi o atare sintagmă pentru epoca fanarioților. Amintim, din lunga listă de cărți personale, câteva mai definitorii pentru ansamblul activității sale: - Relațiile politice româno-polone între 1699 și 1848 (București, 1980, lucrare distinsă cu un premiu de Academia Română); - Jurnal ieșean la sfârșit de veac, 1775–1800 (Iași, 1980); pus la lucru abilități politico-diplomatice demne de e - Les Pays Roumains au seuil du 18 siècle. toată stima, însușiri pe care istoricul Veniamin Charles XII et les Roumains (București, 1984); Ciobanu a știut să le evidențieze, cu eforturi admira- - La granița a trei imperii (Iași, 1985); bile, sub unghi profesional. - Românii în politica est-central europeană, În spiritul școlii române de relații politico-diplo- 1648–1711 (Iași, 1997); matice, istoricul ieșean a depus mari strădanii pentru - Statutul juridic al Principatelor Române în a spori materialul documentar, concomitent cu efor- viziune europeană: secolul XVIII (Iași, 1999); turile unei tematizări mai nuanțate și a unor restituții - Europe and the Porte: New Documents on the mai ample de tip monografic sau de sinteză, după Eastern Question (Iași/Oxford/Portland, 2001 etc.), cum se degajă lesne din ampla sa bibliografie. Cola- serie tematică din care s-au editat câteva tomuri, borând cu istorici din alte țări, îndeosebi din Polonia ultimul aflându-se momentan la editură. și Germania, el a realizat unele studii de mare in - Medievist ca formație, orientat din capul locului teres științific, pentru care se bucură și de stima spre istoria raporturilor politico-juridice cu statele confraților străini. vecine, Veniamin Ciobanu a adus contribuții impor- Exigent și tenace în studiul oricărei teme, Venia- tante la cunoașterea crizei orientale, din secolul al min Ciobanu deține un loc proeminent în istoriogra- XVII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, pe- fia contemporană, iar prin specialiștii îndrumați în rioadă extrem de complexă, în care românii și-au cadrul doctoranturii și-a asigurat o certă posteritate forjat un statut geopolitic onorabil, pentru care au profesională. Să o dorim cât mai lungă.
58 Titu Maiorescu, Simion Mehedinţi, petre p. Negulescu – congresişti
Petre Dan-Străuleşti*
În ultimul pătrar al veacului al XIX-lea, în socie- tânăr şi viguros, să înlăture, în aprilie 1899, pe libe- tatea românească, aflată într-un accentuat proces de rali de la putere. înnoire, apar primele partide politice în accepţiune Românul are, printre multele şi înţeleptele pro- modernă: Partidul Naţional Liberal (mai 1875, verbe de care e bine şi recomandabil să se ţină Bucureşti) şi Partidul Conservator (februarie 1880, seama, şi unul care sună aşa: „N-aduce anul ce-a- Bucureşti), partide care vor forma, de-acum înainte, duce ceasul”. În momentul când la Palat pregătirile pentru multă vreme, principala osatură a eşafodaju- pentru momentul festiv al învestirii, de către suve- lui social-politic al României. ran, a liderului de necontestat al conservatorilor, Într-un discurs antologic rostit de una dintre cele Lascăr Catargiu, cu mandatul de preşedinte al Con- mai competente minţi ale gândirii politice româneşti siliului de Miniştri, erau terminate, destinul..., prin- – l-am numit pe P.P. Carp – referindu-se la momen- tr-un atac de cord, curmă viaţa celui desemnat să tul apariţiei şi al originii partidelor politice în Româ- ocupe înalta demnitate. nia, afirma, în Senat, la 5 decembrie 1897, că În aceste clipe de maximă încordare, cele două „numai de la 1866 ... se poate vorbi de partide libe- tabere, a conservatorilor „puri” din jurul lui Gh. Gr. rale şi de partide conservatoare, care şi unele şi Cantacuzino şi a junimiştilor lui P.P. Carp, se reu- altele au originea lor ... în glorioasa generaţie de la nesc de urgenţă, primii la Clubul Conservatorilor, 1848, care a fost generaţiunea eroică a acestei ceilalţi la Clubul Constituţional, ambele din Capitală. ţări”1. „Cantacuzinii” (Alexandru Lahovari, Take La început de secol XX, vlăstarul dinastiei libe- Ionescu, Ioan Em. Florescu ş.a.) aleg, în detrimentul rale de la Florica, I.I.C. Brătianu, îşi afirma, în faţa „carpiştilor” (Titu Maiorescu, Alexandru Marghilo- deputaţilor, convingerea că „Partidul Naţional Libe- man, Th. Rosetti), pe postul de preşedinte al Parti- ral a răsărit ca expresiunea unor nevoi mari şi reale dului Conservator, devenit vacant prin dispariţia lui ale statului şi neamului nostru”, nevoi „care pe Lascăr Catargiu, pe „Nababul” Cantacuzino. Juni- toate le preceda şi pe toate le rezuma, de la care miştii, puşi în faţa faptului împlinit, îşi declară făţiş şi-a luat chiar numele ..., a fost nevoia de a asigura nemulţumirile, dezaprobând şi contestând vehement existenţa naţională a românilor”2. alegerea făcută. „Cantacuzinii” nici nu vor să audă La numai câteva decenii de la crearea sa, grupa- de încriminările şi reproşurile celor care, până ieri, rea conservatoare se va confrunta cu unul dintre cele le-au fost coechipieri, şi formează, la 11 aprilie mai tensionate momente din zbuciumata-i existenţă. 1899, un nou executiv, eminamente din adepţii Pe un fundal social-politic incendiar, speculând proaspătului preşedinte. Dar, guvernarea este o treabă unele inconsecvenţe politice ale echipei guverna- grea şi complicată care presupune pregătire, cunoş- mentale conduse de D.A. Sturdza, preşedintele Par- tinţe aprofundate, experienţă, într-o formulare sinte- tidului Naţional Liberal, şi apelând la toate armele tică, arta de a guverna. În faţa unor greutăţi inerente politice din panoplia confruntărilor parlamentare, actului de conducere a treburilor statului, la care se opoziţia, al cărei portdrapel era reprezentat de Parti- adaugă, în acei ani, şi o acută criză a finanţelor ţării, dul Conservator, reuşeşte, în anul care marca sfârşi- formaţiunea lui Cantacuzino îşi arată limitele. Pără- tul secolului de-acum încărunţit şi trecerea la unul sirea puterii, cu multiplele ei „delicii”, nu intra în
* Cercetător ştiinţific, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“, Bucureşti 59 calculul conservatorilor „puri”. Ce era de făcut? De făcut era un singur lucru, să încerce o reconciliere cu foştii colegi de drum, junimiştii. În urma unor con- ciliabule, cu concesii reciproce greu de acceptat şi urmat în condiţii normale, dar, mai ales, cu sabia lui Damocles deasupra capului, adică cu sumbra per- spectivă a trecerii din nou în opoziţie, conservatorii din cele două tabere îşi strâng rândurile şi-şi dau mâinile, conform unui vechi şi etern nou slogan „spre binele ţării”, şi alcătuiesc, la 7 iulie 1900, sub conducerea intransigentului P.P. Carp, un nou exe- cutiv şi pornesc la drum. Preluând frâiele puterii, „uriaşul generaţiei sale”, cum i se spunea lui Carp în cercul restrâns al amicilor, schiţează un dur pro- gram de reforme menite a asana finanţele ţării, pro- gram care nu numai că stârneşte dezaprobarea şi cri- ticile virulente ale adversarilor politici liberali, tre- cuţi acum în opoziţie, dar şi ale colegilor din pro- priul partid, recte ale „cantacuzinilor”. Pentru a fi Titu Maiorescu implementat, Programul Carp trebuie votat de parla- mentul recent ales şi care era controlat de „takişti” (adepţii lui Take Ionescu, cel alintat de fani „gură de În această atmosferă tensionată, la 4 iunie 1902, aur”), adversar declarat şi redutabil, totodată, al Dim. C. Rosetti, preşedintele Comitetului conserva- noului prim-ministru junimist. tor din Iaşi, adresează lui P.P. Carp o scrisoare3 prin Politician cu vechi state de serviciu, confruntat care îl informa că „La 7 octombrie 1901”, deci la nu o dată în vulcanica-i viaţă politică, cu crize ma- numai opt luni de la ruptura survenită între cele jore, Carp realizează că viitorul său politic se află două grupări ale Partidului Conservator, „am aşter- într-un moment delicat, de cumpănă. Intuind, şi nut bazele organizaţiunei noastre” sub conducerea fiind convins, că legislativul în această compunere lui Carp. În scrisoare se preciza „că triajul”, adică nu-i va vota programul lansat, el plusează, cerând selecţia viitorilor membri de partid „s-a făcut cu votul de încredere. Şi-l obţine. După ce votarea s-a dreptate”, ceea ce înseamnă că au fost acceptaţi terminat (miniştrii s-au abţinut), la numărarea bile- numai acei ce împărtăşeau fără rezerve punctul de lor albe „pentru“ şi a celor negre „împotrivă“, din vedere al viitorului conducător al partidului, P.P. cele două urne unde au fost introduse de parlamen- Comitetul Central al partidului ... a decis să tari, spre crunta sa deziluzie, află că cele negre sunt Carp. „ mai multe cu o singură bilă. Moţiunea de încredere se ţină, în zilele de 23 şi 24 iunie, un congres în 4 fiind respinsă cu 74 de voturi „pentru“ şi 75 de Bucureşti” , cu scopul informării opiniei publice voturi „împotrivă“, guvernul este obligat să demi- româneşti şi străine despre apariţia noului partid. sioneze (13 februarie 1901). Aşa s-a scris istoria de Tandemul Carp-Maiorescu, tandem cu anver- şapte luni şi şase zile a Guvernului Carp. gură în peisajul politic autohton, va avea, în noua Simultan cu declanşarea noii crize guvernamen- construcţie de partid, un rol şi o poziţie dominante, tale, falia dintre junimişti – grupare politică ce nicio- hotărâtoare. Prezenţa lor în fruntea viitoarei forma- dată nu s-a integrat organic în structurile Partidului ţiuni va reprezenta o atracţie şi, totodată, o garanţie Conservator, păstrându-şi, printr-un program politic irezistibile pentru o mare parte a intelectualităţii, în care în linii generale răspundea imperativelor poli- special din mediile universitare, a triumfului doctri- tice şi economice ale societăţii româneşti din acei nei conservatoare. ani, identitatea – şi cantacuzini, se adânceşte. Sub iniţialele I.B. (Ion Bogdan) „Revista Ro- Momentul era favorabil marilor decizii politice mână” publică, în numărul menţionat, schema de care nu vor întârzia, decizii capabile să revigoreze desfăşurare a reuniunii respective. Semnatarul arată imaginea partidului în ochii electoratului şi să de- că s-au dezbătut: probleme de „organizarea partidu- monstreze totodată că ideologia conservatoare con- lui” (vorbitor C. Arion); s-au dat explicaţii „atât 60 ţine teze, concepte şi principii viabile. partidului, cât şi ţării” despre „numeroasele ade- P.P. Negulescu Simion Mehedinţi ziuni ce partidul conservator a câştigat ... printre cât «debutanţii» erau alături şi în comparare cu membrii învăţământului public, universitar şi oratori eminenţi ca Delavrancea sau încercaţi ca N. secundar” (M.B. Cantacuzino, I. Bogdan, S. Mehe- Filipescu, Arion, Missir”. Dintre „debutanţi”, „după dinţi, P. (P., – P.D.-S. ) Negulescu, C. Rădulescu- impresia mea (a lui T. Maiorescu, P.D.-S.), cel din- Motru); expunerea „programului politic al partidu- tâi între cei tineri a eşit S. Mehedinţi” care are „şi lui” (N. Filipescu, T. Maiorescu, P.P. Carp). Ceilalţi idee, şi simţire ... şi dicţiune bună, şi, mai presus de vorbitori „B. Delavrancea, P. Missir, C. Hiotu, Al. toate, acel farmec nepriceput al oratorului născut, Florescu şi I. Miclescu ating sau chestiuni speciale, care, după cele dintâi vorbe rostite, a subjugat audi- cum e al Domnului Hiotu care se ocupă de finanţe, torul şi-l face să se înalţe şi să se coboare, să râdă sau chestiuni generale, de principii politice”5. şi să plângă cu el parc-ar fi un singur suflet”7. La câteva săptămâni după ce la Teatrul Lyric din Despre P.P. Negulescu, alt debutant, Maiorescu capitală, unde s-a desfăşurat reuniunea în cauză, a spune că a fost „interesant” şi continuă ca fiind „cea căzut (la propriu) cortina, Titu Maiorescu trimite din mai distinsă figură, gestul sobru, glasul cam încet, St. Moritz-Bad Engadiner Hof (Elveţia) o scrisoare dar potrivit cu distincţia figurei, care nu admite un datată „Marţi, 16/29 iulie 1902” şi intitulată (şi, evi- sgomot mai mare”. As în arta oratoriei, Maiorescu dent, adresată) „Iubite Jacques”6. crede că fostul său student şi-a început discursul Titu Maiorescu, bazându-se pe discreţia absolută „foarte inteligent şi sugestiv (în public se şoptea: a destinatarului (Iacob C. Negruzzi), amic al său viitor ministru); dar, după cea dintâi treime, o de-o viaţă şi om de înaltă ţinută morală, îşi deapănă lungă, anostă expunere a relaţiei lor cu liga cultu- în scrisoare gândurile despre evenimentul politic rală, pe care ei au întemeiat-o (Mehedinţi, Negu- petrecut. Tonul misivei este de o sinceritate rar întâl- lescu, Dragomirescu etc.), dar care n-avea ce căuta nită, caracterizările şi portretizările, fără să recurgă la congres; tonul devenit doctoral, aproape pedant; la clişee uzate şi figuri de stil căzute în desuetudine, din viitorul ministru ieşea actualul profesor”8. impresionează. Avem înaintea ochilor o radiografie Paragraful următor din scrisoare îi este rezervat veridică a personajelor, cu calităţile şi defectele lor, lui C. Rădulescu-Motru care, afirmă Maiorescu, a ce s-au perindat la tribună, un document istoric de o avut „tact”, „mie (îmi este – P.D.-S.) dealtminteri valoare literară deosebită. nesimpatic”. Şi mai departe „avea însărcinarea să „Da, congresul a fost un succes” îşi începe scri- vorbească numai zece minute ca tranziţie spre soarea Maiorescu. Pe el îl interesa şi „înfăţişarea oamenii de politică mai practică”, adică spre vorbi- intelectuală şi oarecum artistică (în înţelesul artei torii consacraţi: Delavrancea, Filipescu, ş.c.l. „A oratorice) a celor ce au vorbit, cu atât mai mult, cu vorbit în adevăr numai zece minute, şi deşi venea 61 imediat după Mehedinţi, a ştiut să fie ascultat cu Carp, care într-o lungă carieră a avut totdeauna oarecare respect şi să dea o notă nouă în accentua- mai presus de toate preocuparea patriotică de a rea rolului presei”9. De la cine avea Motru „însărci- întări temelia statului, apărând tocmai caracterul narea” de a vorbi zece minute şi nu mai mult? Acest românesc”, „D. Carp ... mai bine de un sfert de amănunt evidenţia că în culisele congresului a exis- veac, s-a îngrijit de sufletul neamului nostru în sen- tat o riguroasă şi minuţioasă regie, că nimic nu a fost sul conservatismului celui mai idealizat”, „D. Maio- lăsat în desfăşurarea reuniunii la voia întâmplării. rescu, ca o vie protestare a sentimentului nostru de „Gros la înfăţişare, în haine de burtă verde, cu rasă, deşi tânăr, cu foarte puţini tovarăşi, a eşit la discursul învăţat pe dinafară şi simţindu-se că e aşa luptă contra tuturor şi le-a strigat energic tuturor învăţat, de altminteri plin de reminiscenţe din ziare, năucilor: îndărăt spre poporul nostru, spre limba înşirate numai într-o ordine cu aparenţă doctri- lui, spre sufletul lui”, „D. Carp – care a ajuns un nară”10, este prezentarea făcută profesorului de sla- adevărat nabab politic”, „cu ochii ţintă la luceafă- vistică, Ion Bogdan, cât şi a discursului acestuia de rul, care ne licăreşte peste negura viitorului, liniş- către autorul scrisorii, criticul „despot”11, cum îl tiţi, dar hotărâţi, ne-am îmbarcat pe vasul conser- numea Mite Kremnitz12 pe Maiorescu. vator, condus de cârmaciul (substantiv folosit în În finalul scrisorii rezumative a congresului de premieră absolută în jurnalistica şi literatura poli- la Teatrul Lyric, sunt menţionaţi: „oratorul fenome- tologică românească panegirică; utilizarea excesivă nal” Delavrancea cu „puterea de a electriza un audi- a acestuia a dus la demonetizarea lui, P.D.-S.) său tor popular şi a-l zgudui până-n măduvă”; „Nicu istoric d. P. Carp”15 (S. Mehedinţi); Filipescu”, care a ţinut „vie toată atenţia auditoru- „Să aducem şefului partidului conservator pri- lui”, „copilul casei, viitorul stăpân. Ce a vorbit, a nosul admiraţiei noastre sincere”, „să-i oferim spri- fost şi cu minte şi cu inimă”, acum având „un cult, o jinul nostru desinteresat şi necondiţionat de nicio religie”. Şi ajunge la P.P. Carp, cel de-al 14-lea vor- aspiraţie personală”, „de ce am intrat în rândurile bitor, „cel mai aclamat şi cel mai pătrunzător. Nu partidului conservator de sub conducerea d-lui numai înalt ca idee, dar şi foarte abil în mod de Carp? Suntem convinşi că acest partid este, din exprimare faţă de Rege şi faţă de ţară”. Finalul scri- punct de vedere intelectual, mai capabil decât toate sorii este o autentică aureolă de legendă adresată celelalte de a asigura cu temei dezvoltarea viitoare camaradului Carp. Pentru Maiorescu „congresul s-a a poporului românesc”, „partidul conservator [are] transformat de la sine în apoteoza” acestuia. „De cinstea de a pune temeliile reorganizării economice acum, omul poate zice, că n-a trăit în zadar”13. a statului, prin realizarea ideilor d-lui Carp”16 (P.P. În principal, discursurile celor patru cărora Negulescu); Maiorescu le acordă favorul de a-i nominaliza (S. „Noi am fost atraşi aci prin influenţa d-lui Mehedinţi, P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu- Maiorescu, unul din cei mai iluştri cugetători ai Motru şi Ion Bogdan) au două teme predilecte ce neamului”, „nu tăgăduim această influenţă, din revin cu obstinaţie în matricea compoziţiilor orato- contră, ne facem o onoare din aceea că am primit-o”, rice. „Influenţa d-lui Maiorescu a fost o binefacere pen- Prima este reprezentată de recunoaşterea capaci- tru ţara noastră ... Pe când influenţa acestuia s-a tăţilor intelectuale ale celor doi corifei ai junimis- adresat convingerilor, aceea a altora s-a adresat mului politic, a meritelor şi a succeselor repurtate, părţilor josnice a sufletelor”, „Ne vom adresa şi noi de-a lungul anilor, în activitatea lor militantă, teore- generaţiunilor tinere, aşa cum s-a adresat şi d. tică şi practică. Maiorescu, nu deşteptând apetituri, ci deşteptând în „Viaţa constituţională – în adevăratul ei înţeles – minţile lor raţionamente mature”17 (C. Rădulescu- începe la noi cu guvernul conservator din 1888, al Motru). Şi exemplele ar mai putea continua. cărui suflet era d. Carp”, „omul care a înţeles mai În economia discursurilor încriminările şi eti- curând şi mai adânc decât ceilalţi, încotro trebuie chetările făcute aşa-zişilor „februarişti”, foştii aliaţi, îndreptată politica noastră externă, a fost Petre care au „trântit”, în februarie 1901, Guvernul Carp, Carp”, „întreaga activitate politică a acestui bărbat se constituie în cea de-a doua temă, după cum afir- de stat a fost închinată principiilor conserva- mam mai sus. Pentru Ion Bogdan, viitorul ţării este toare”14 (Ion Bogdan); în pericol, ca urmare a introducerii „într-o parte a „Întruparea cea mai desăvârşită a ideii conser- Partidului Conservator (cel al lui Gh. Gr. Cantacu- 62 vatoare e consecventa personalitate politică a d-lui zino şi Take Ionescu, P.D.-S.) ... a elementelor dubioase şi crearea de partizani cu orice preţ, chiar renţiar, se confesează el, am făcut o vizită lui Maio- cu preţul corupţiunii”. În opoziţie cu acesta, noul rescu, care se retrăsese pentru limită de vârstă, de partid de „sub conducerea d-lui Carp ... nu va ajunge la catedră. Aceeaşi bunăvoinţă protectoare făţişe ca niciodată prada unor deprinderi anarhice, care duc şi altădată, recunoaşte meritele mele, însă, în cele ... la coruperea vieţii publice, la îngenunchierea inde- din urmă, îmi dădea următorul sfat: «Nu rămâne pendenţei cetăţeneşti şi la dictatura demagogică” 18. decât să examinezi şi d-ta situaţia şi constelaţiile „Firma pseudo-conservatoare a februariştilor, politice şi să te alături la acel grup de oameni, care clamează S. Mehedinţi, este unul dintre incidentele – ţi-ar putea da sprijinul necesar pentru a obţine ar trebui să zic accidentele – cele mai triste din dreptatea ce se cuvine meritelor d-tale (subl. P.D.- viaţa noastră de stat cu regim constituţional; e un S.). Am înţeles că trebuie să mă înscriu în clubul adevărat anacronism politic”. „Batjocura, pe care conservatorilor, compus în bună parte din profesori demagogii au adus-o partidului şi ţării”, „gloata”, universitari, care erau atotputernici în atribuirea 19 „piraţii momentului” sunt alte ingrediente folosite catedrelor. Or, eu eram însufleţit de convingeri în ornarea discursului. socialiste şi aveam aderenţe liberale (subl. P.D.-S.). Cuvântările rostite de conservatorii „nababului”, De atunci, n-am mai putut trece pragul casei lui când se aflau la putere, remarcă P.P. Negulescu, Maiorescu, neputând urma sfatul ce-mi dă- anunţau că „începe pentru ţară o nouă eră finan- duse...”22. Magister dixit. ciară, era bugetelor cu excedente, veste care din nefericire a rămas deşartă laudă de sine ...”. Crezul Note „carpiştilor”, formulat de P.P. Negulescu, este că 1 Academia Română, Istoria Românilor, vol. VII, tom. II, „mersul popoarelor” se face „cu raţiunea rece şi Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 151. 2 Ibidem, p. 150. pătrunzătoare”, nu cu „pasiuni, ambiţiuni şi inte- 3 20 „Revista Română. Politică şi Literală”, no. 11–14, iulie- rese personale” . august, 1902, vol. I, p. 321. Locul tinerimii intelectuale este „aci, şi nu în 4 Ibidem, pp. 321–322. rândurile fracţiunii disidente conservatoare”, se 5 Ibidem, p. 322. subînţelege despre ce disidenţă face vorbire C. 6 I.E. Torouţiu, Gh. Cardaş, Studii şi documente literare, Rădulescu-Motru. „Acolo (la Gh. Gr. Cantacuzino vol. I, „Junimea”, Bucureşti, 1931, p. 31. et. Comp., P.D.-S.) raţionamentele noastre n-au ce 7 Ibidem. căuta. Pentru acei conservatori politica se conduce 8 Ibidem, pp. 31–32. de interese practice, iar nu de raţionamente”. „Ce 9 Ibidem, p. 32. deosebire!”, spune în continuare creatorul „persona- 10 Ibidem. lismului energetic”, filosoful Rădulescu-Motru, 11 Ibidem, p. XII. între cele două lumi conservatoare. Unii „făcând 12 Mite Kremnitz (1852–1916) „scriitoare germană stabilită în România, soţia doctorului Kremnitz; a publicat, în colaborare şcoală şi alţii făcând racolagiu pentru a aduna lume cu Regina Elisabeta, Rumänische Dichtungen (1885), Aus zwei 21 la banchete” (aluzie la organizarea de către susţi- Welten (1886) ş.a. (cu pseudonimul Dita şi Idem). Singură a publi- nătorii lui Take Ionescu a unei mese festive în onoa- cat: Rumänische Skizzen (1877), Rumänische Märchen (1882) rea acestuia în timpul desfăşurării congresului juni- ş.a.”. Doctorul Wilhelm Kremnitz (1841–1897) „medic german stabilit în România. Medic primar la Spitalul Brâncovenesc, a misto-conservator). îngrijit pe regele Ferdinand, fiind prinţ, când a fost bolnav de Nu întregul corp profesoral universitar al timpu- febră tifoidă în 1897” (I.-A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţiona- lui împărtăşea crezurile şi opţiunile ideologico-doc- rul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Bucureşti, Edi- tura Cartea Românească, [1931]. trinare ale „urmaşilor” lui Carp şi Maiorescu. După 13 I.E. Torouţiu, Gh, Cardaş, op. cit., p. 33. cum a demonstrat viaţa fără de tăgadă, spre deose - 14 „Revista Română”, op. cit., pp. 326, 327, 328. bire de cei care s-au urcat din proprii convingeri pe 15 Ibidem, pp. 333, 334, 335, 336. coverta „vasului conservator”, evoluţia ulterioară a 16 Ibidem, pp. 338, 342. celorlalţi, cu toate că aveau studii, competenţe ştiin- 17 Ibidem, pp. 344, 345. ţifice şi reputaţii asemănătoare, nu a cunoscut ace- 18 Ibidem, p. 329. leaşi împliniri, aceleaşi succese. Destăinuirile socio- 19 Ibidem, pp. 332, 335, 336. logului şi diplomatului Dumitru Drăghicescu legate 20 Ibidem, pp. 337, 338. de acest aspect sunt revelatoare. 21 Ibidem, pp. 344, 345. „Când a devenit vacantă Catedra de sociologie 22 D. Drăghicescu, Titu Maiorescu, schiţă de biografie psiho- şi morală, pe care o suplineam, în calitate de confe- sociologică, Bucureşti, 1940, pp. 71–72. 63 Cuminţenia pământului, redivivus Ramiro A. Sofronie*
La 27 martie 1907 Brâncuşi, în vârstă de 31 ani, părăseşte, după numai două luni de practică, ate- lierul lui Auguste Rodin din Paris. Atunci, el a închiriat un spaţiu în Rue de Montparnasse no. 54, unde a început să lucreze pe cont propriu direct în piatră. Primele lucrări executate în anul 1907, prin tehnica cioplirii, le-a intitulat Sărutul şi Cuminţenia Pământului. Ambele sunt miniaturale. Sărutul este din piatră calcaroasă, are dimensiu- nile de 28x26,1x21,8 cm şi este expus la Muzeul de Artă din Craiova, iar Cuminţenia Pământului este dintr-un calcar crinoidal, extras din Catacombele Parisului, are dimensiunile de 56,5x16,5x24,9 cm şi este expusă la Muzeul Naţional de Artă al României de la Palatul Cotroceni. Cele două lucrări de pio- nierat sunt incluse în albume, studii de artă, istorie şi filosofie din cele mai elevate. Despre Brâncuşi s-a scris mult şi numai de bine. Opera lui atrage ca un competiţii cu Rodin, în 1937 la Târgu Jiu, Brâncuşi magnet şi oferă mereu noi dezvăluiri. Iată, este îşi prezintă Sărutul stilizat într-un şir de 40 de ima- acum rândul mult controversatei statui numită gini identice, încrustate în plăcile de travertin ale Cuminţenia Pământului. Porţii sărutului, numit de Mircea Eliade Dans cos- Sărutul lui Rodin are o plastică desăvârşită care mic. Din această competiţie, Sărutul lui Rodin a l-a provocat pe Brâncuşi. În replica lui, Brâncuşi a rămas perfect, dar efemer, în timp ce Sărutul lui ales un sistem ortogonal de axe carteziene cu verti- Brâncuşi a devenit simbol şi etern. Încă de la cala orientată după direcţia forţei gravitaţionale. A începutul creaţiei sale, Brâncuşi a înţeles că gra - fost momentul iniţial de conectare la Univers. Apoi, vitaţia este ca sufletul materiei şi nu se va dezice un plan care conţine axa verticală a fost ales ca plan niciodată de acest crez. de simetrie. Raportând pe cei doi parteneri la acest Cuminţenia Pământului a ajuns la Bucureşti în plan, Brâncuşi reuşeşte un efect de oglindă numit în anul 1910, pentru a fi prezentată la Expoziţia topologie congruenţă. Sărutul devine, astfel, tran- organizată de Tinerimea Artistică. Din documentele scendent în ambele sensuri. Braţele partenerilor vremii, reiese că de la început lucrarea a stârnit ne - fiind plasate de sculptor în planuri orizontale, sunt dumerire şi discuţii contradictorii. Cel mai mult a total libere de gravitaţie şi conferă îmbrăţişării, care derutat configuraţia capului. În cele din urmă, însă, susţine sărutul, intensitatea maximă. statuia a fost acceptată şi expusă. Un an mai târziu, soarta îi surâde lui Brâncuşi. Controversele pe marginea Cuminţeniei lui El primeşte comanda unei pietre funerare pentru Brâncuşi au continuat şi după închiderea expoziţiei mormântul Taniei Rachevskaia şi atunci extinde depăşind chiar graniţele ţării. S-a admis, la un grupul statuar al Sărutului de la busturi la corpuri moment dat, că Brâncuşi s-ar fi inspirat din pastelul întregi, dar în poziţii şezânde. Monumentul funerar, lui Paul Gauguin din 1889 intitulat Eva bretonă şi cioplit în piatră de calcar, cu dimensiunile de expus în Muzeul de Artă din San Antonio, Texas [1]. 89,6x30x20 cm, se află acum în Cimitirul Mont- Discuţiile pe marginea Cuminţeniei s-au amplificat, parnasse. După 30 de ani de la începutul acestei pe măsură ce prestigiul internaţional al lui Brâncuşi
64 *Profesor emerit, Catedra UNESCO, Bucureşti De la început, s-a admis că statuia reprezintă o femeie, ceea ce este fals. Nimeni şi nicăieri n-a pus la îndoială nicio clipă că n-ar fi femeie. Fascinaţia statuii este atât de puternică, încât probabil că şi Schopenhauer s-ar fi lăsat amăgit. De altfel, nici Sfinxul din Egypt, ridicat de Cheops între 2558 şi 2532 BC, nu este femeie, ci o leoaică, având doar capul de femeie. Acum, în secolul al XXI-lea, există mai multă libertate în a privi realitatea şi a spune lucrurilor pe nume [4]. Cuminţenia este atributul creierului uman cu funcţia de a gândi, iar locul creierului este în cutia craniană, sau pe scurt, în cap. Dar, Brâncuşi a spus Cuminţenia Pământului, nu a capului. După logica neuitatului Grigore Moisil, din comparaţia celor două binoame, rezultă egalitatea:
Cuminţenia capului = Cuminţenia Pământului → capul = Pământul,
care satisface şi prima axiomă a lui Euclid. Deci, lo- cul capului este ocupat aici, la fascinanta statuie, de Cuminţenia Pământului Globul pământesc. Desigur, atât Globul ca geoid, cât şi trupul femeii au fost stilizate, pentru a se asorta creştea. S-au făcut şi afirmaţii neargumentate, doar plastic unul cu celălalt. Aşadar, statuia reprezintă ca numele celor care le-au emis să fie asociate Pământul susţinut de un trup de femeie. Trupul acesta sculptorului. Singurul care s-a apropiat de adevăr, a fost preferat celui de bărbat, deoarece este dătător fără să aibă resurse să-l rostească, a fost Tudor de viaţă. Nici ideea ca un obiect cosmic să fie Arghezi. El a afirmat doar, pe bună dreptate, că susţinut de o fiinţă umană nu este nouă. În Mitologia numai Sfinxul din Egipt, prin dimensiuni şi vechime, greacă, Titanul Atlas susţine, de mii de ani, bolta depăşeşte în valoare Cuminţenia Pământului [2]. cerească. Dar, în cazul Cumin ţeniei Brâncuşi a Din 1910 şi până 1995, Cuminţenia Pământului a fost expusă succesiv la Bucureşti, Milano, Veneţia, Paris, Londra, Bucureşti, Philadelphia, New York, Chicago, Bucureşti, Haga, Bucureşti, Craiova, Paris, Philadelphia şi din nou Bucureşti. Interesul pentru statuie a crescut, la un moment dat, atât de mult, încât i-a fost consacrată un volum omagial, remarcabil prin conţinut. Acolo, Cuminţeniei i se asociază denumirea grecească echivalentă de Sophrosină [3]. În sfârşit, cu câţiva ani în urmă, statuia a fost evaluată la o sumă fabuloasă de către o instituţie autorizată. Dar, atât timp cât semnificaţia Cu - minţeniei este îndoielnică, pe ce criterii s-a efectuat evaluarea? Să fie oare acesta preţul misterului pe care statuia îl degajă cu atâta fermitate? Sau semnătura lui Brâncuşi este o garanţie pentru acceptarea dictonului „crede şi nu cerceta”? Toată acestă confuzie, omenească de altfel, care datează de mai bine de un secol, pleacă de la o eroare iniţială. Poarta sărutului 65 umanizat Globul pământesc. În plus, el a conformat În a treia etapă, prin Păsări şi Zbor acceptă cu statuia după criterii riguroase de echilibru gravi- succes provocarea gravitaţiei. taţional. Spatele trupului formează cu baza un vin- În sfârşit, în ultima etapă, prin Memorialul de la clu perfect, iar „capul” este vizibil aplecat înainte ca Târgu Jiu şi mai ales prin Coloana fără sfârşit greutatea lui să cadă în treimea mijlocie a bazei. demonstrează că, topologic, gravitaţia poate fi Odată înţeles şi acceptat conceptul precis al statuii, controlată şi chiar învinsă [5]. se poate discuta despre cuminţenia propriu-zisă. Din perspectivă gravitaţională opera ilustrului Cuminţenia reală a Pământului nu poate fi decât nostru compatriot devine coerentă şi, cu siguranţă, prima dintre cele două proprietăţi esenţiale ale mai poate face dezvăluiri. materiei, gravitaţia şi inerţia, descoperite de Isaac Newton şi publicate în Philosophiae Naturalis Prin- Bibliografie cipia Mathemathica, Londra, 1687. Pământul este înconjurat de câmpul său gravi - [1] Bach, Friedrich Teja, Rowell Margit, Temkin Ann., 1995, taţional, caracterizat în fiecare punct din spaţiu Constantin Brâncuşi, 1876–1957, Philadelphia, Museum of Art. [2] Brezeanu, Barbu, 2005, Brâncuşi în România, Editura printr-o anumită intensitate, care îi conferă unicitate Allfa, Bucureşti. în Univers. Dacă masei unui corp, aflat undeva pe [3] Pogorilovschi, Ion, 2005, SOPHROSYNE or Wisdom of suprafaţa sau în apropierea Pământului, i se asociază the Earth BRANCUSI, Universalia Publishers New York. intensitatea câmpului gravitaţional, se obţine forţa [4] Nicolescu, Basarab, 2009, Ce este realitatea? Editura Junimea, Iaşi. gravitaţională. Aceasta este o forţă de interacţiune [5] Sofronie Ramiro, 2001, Brancusi and the obsession of sau de atracţie reciprocă dintre corp şi Pământ. gravity. Proc. Int. Congress of ICOMOS and UNESCO, Special Datorită rolului covârşitor pe care îl are asupra a tot Session BRANCUSI. Maison de l’UNESCO, Paris, France, 12 Sep- ce mişcă pe Pământ, ea fost supranumită, în decursul tember 2001: 307–313. timpului, Forţa vieţii sau Forţa lui Dumnezeu. Pe lângă forţa gravitaţională, în Univers, mai acţionează forţa electro-magnetică, forţa atomică şi forţa nucleară. În comparaţie cu cele trei forţe, forţa gravitaţională este de departe cea mai slabă ca inten- sitate, dar cu bătaia cea mai lungă. Pe de altă parte, dacă natura celor trei forţe este bine cunoscută şi ele sunt controlate de om după bunul său plac, natura forţei gravitaţionale este total necunoscută şi aparent prohibită cunoaşterii, iar Brâncuşi împărtăşea această taină. Ca dovadă, stă sculptura sa în lemn Adam şi Eva expusă acum la Muzeul Guggenheim din New York. Într-adevăr, Brâncuşi simţea gravitaţia mate- riei, aşa după cum şi Vincent van Gogh vedea nebu- loasele din unele stele de pe cer. Genialitatea lui Brâncuşi constă în faptul că toată creaţia sa a fost construită prin intuiţie. Intuiţia înseamnă cunoaşterea dincolo de logică şi simţirea incognoscibilului fără explicarea lui. Ea răspunde numai la întrebări existenţiale şi reuşeşte acolo unde raţiunea eşuează. În fine, intuiţia vine din suflet nu din minte şi totdeauna acţionează în mod spontan. Aşa se explică priza fără precedent a lui Brâncuşi la public. Genialitatea i-a conferit singularitate. De aceea, limbajul său părea ciudat sau de neînţeles, dar, de fapt, el aparţinea altui registru, al celor aleşi. Aşa se face că după omagiul adus gravitaţiei prin Sărut şi Cuminţenie, într-o următoare etapă el marchează importanţa gravitaţiei pentru viaţa de pe Pământ Coloana infinitului, Târgu Jiu 66 prin Narcis, respectiv Adam şi Eva. Documentar Restructurarea industriei românești în perioada postcomunistă (II) Silviu Costachie* Nicolae Damian** Viorel Paraschiv***
În prima parte a acestui articol, ne-am referit la „transformare” şi „reorientare” a industriei/econo- baza industriei româneşti, care reprezintă substratul miei româneşti. Procesul a pornit de la baza indus- necesar dezvoltării complexe a tuturor celorlalte triei, de la acele întreprinderi fondatoare ale indus- ramuri, dar şi a economiei în ansamblu. Industria triei româneşti, care asigurau până în 1989 substra- grea, nu numai că oferă „materia primă” necesară tul economiei naţionale. Referitor la acest proces, o existenţei şi funcţionării celorlalte ramuri industriale, abordare unică şi o atenţie deosebită ar trebui să fie dar, printr-un sistem de relaţionare dezvoltat, atât pe acordată municipiului Bucureşti. În prima parte a orizontală, cât şi pe verticală, creează cadrul în care acestui articol ne-am ocupat, printre altele, şi de va evolua economia ţării respective. De această Fabrica pentru utilaje agricole „Semănătoarea” industrie primordială depind multe activităţi pro- (cândva, mândria industriei de utilaje agricole din ductive, inclusiv neindustriale, care sunt absolut România), exemplele 3 pot continua cu alţi coloşi necesare unei dezvoltări economice armonioase. industriali care au ajuns în stare de faliment, birou- Până şi activităţile, care la prima vedere nu au nimic rile, halele şi capacităţile de producţie dezafectate în comun cu industria grea 1, sunt strâns legate de fiind vândute la fier vechi sau demolate, pentru a aceasta, neputând exista fără substratul primar face loc dezvoltării unor proiecte imobiliare. Mai industrial. Nu în ultimul rând, trebuie să amintim amintim, în trecere doar, Întreprinderea de Maşini faptul că, industria grea, primară, este imperios Grele Bucureşti (IMGB), „23 August” (18 000 de necesară pentru apărarea naţională, pentru crearea angajaţi, cu o producţie complexă: diferite motoare, unui sistem integrat de apărare, care apelează – prin- locomotive, armament, instalaţii de foraj petrolier tre altele – şi la industriile componente ale acestei etc), IMUAB (Întreprinderea de Maşini Unelte şi ramuri primare. Odată cu intrarea într-o nouă socie- Agregate Bucureşti, cu 6000 de angajaţi specializaţi tate, industria românească a cunoscut o serie de în Elveţia şi Germania; mai funcţionează în prezent transformări, în opinia noastră, total diferite faţă de cu 160 de muncitori ce produc componente pentru ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Cu siguranţă, echipamente nucleare), Întreprinderea Danubiana populaţia României se aştepta, după anul 1989, la o Bucureşti (produse chimice, în trecut cu 10 000 de modernizare şi retehnologizare a industriei deja angajaţi), Platforma industrială Pipera (produse existente, dar şi la o dezvoltare şi extindere spre noi electronice, 3000 angajaţi), Turbomecanica (mo - ramuri, considerate încă din acea perioadă ca fiind toare de avioane, 3000 de angajaţi, mare parte spe- „de vârf” 2, promotoare a progresului tehnic şi for- cializaţi în Marea Britanie), la fel şi Platforma matoare de cadre cu înaltă calificare. Din păcate, industrială din Băneasa (ce construia avioane; în tre- acest proces nu numai că a fost minimalizat şi chiar cut cu peste 2000 de angajaţi) ş.m.a. Alături de aces- ridiculizat în multe cazuri, dar el a devenit o sursă de tea, alte fabrici cu un număr mai mic de angajaţi profit, de afaceri dubioase, în care grupuri econo - (700–1800) produceau înainte de anul 1989 panouri mice de interes au reuşit, prin distrugerea unor între- de automatizări, calculatoare, radiouri, televizoare, prinderi de renume, să obţină fonduri colosale şi conductori electrici, centrale telefonice (Automa - profituri uriaşe, de multe ori, ilegale. Ramuri întregi tica, IPRS Băneasa, Electromagnetica, de la 1700 de ale industriei constructoare de maşini (ca să dăm un angajaţi, mai funcţionează cu aproximativ 100; singur exemplu doar...) au fost implicate în această Întreprinderea Optica Română – IOR – producea
*Conf. univ. dr., Universitatea București **Prof. dr. asociat la Universitatea București ***Prof. dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași 67 aparatură optică: binocluri, lunete, aparatură optică cu moloz – resturile fostelor clădiri de unde s-au ex- medicală) au ajuns în prezent să aibă un cu totul alt tras cărămida şi celelalte elemente de construcţie profil de producţie, sau să funcţioneze cu un număr fiind devalidate, iar fierul, oţelul, cuprul şi inoxul foarte mic de angajaţi. Uzina Policolor4, care repre- din instalaţiile tehnice au fost tăiate şi vândute de zenta un mare producător de vopsele, coloranţi, cer- rromi. În câteva anexe funcţionează un producător neluri (inclusiv tipografice), cu 1200 de angajaţi, de îngrăşăminte chimice şi unul de confecţii. Marile recunoscut la nivel european înainte de anul 1989, a combinate de îngrăşăminte chimice de la Făgăraş, ajuns în prezent să aibă o producţie limitată, cu Roznov, Arad, Bacău, Slobozia, Năvodari, Târgu principalele capacităţi de producţie mutate în Bulga- Mureş ş.a. sunt închise sau produc în cantităţi foarte ria. Întreprinderea de Ţevi Sudate a fost integral deza- reduse, diminuându-şi, de la an la an, producţia şi fectată, iar terenul situat la intrarea în Bucureşti încă numărul salariaţilor. Multe din ele se vor dezmem- mai aşteaptă, probabil, o dezvoltare imobiliară sau un bra curând. Marile combinate de fire şi fibre sintetice mall. A devenit amintire Întreprinderea „Vulcan”, ce de la Săvineşti-Piatra Neamţ, Iaşi, Câmpulung Mus- avea peste 3000 de muncitori şi producea cazane cu cel şi Vaslui, au fost închise şi dezmembrate, iar aburi de presiune pentru termocentrale. Întreprinde- activele rezultate au fost utilizate pentru plăţi către rea de Construcţii „Granitul” a fost demolată integral, bugetul de stat sau terţi. Un alt exemplu negativ este iar pe terenul dezafectat au apărut complexele comer- dat de Fabrica LETEA Bacău10, la un moment dat, ciale ale diferiţilor retailleri europeni. Fabrici important producător de hârtie pentru ziare, cu un (ADESGO – ciorapi, Carmen – încălţăminte, Flaros renume interbelic, care a fost falimentată, dezafec- şi Pionierul – încălţăminte etc.) au fost închise, iar tată, tăiată în bucăţi şi „valorificată” la fier vechi. halele lor au fost transformate în spaţii de depozitare, Alte fabrici de hârtie sau mucavale au fost dezafec- demolate sau transformate în apartamente (de un gust tate total; „Molid” din comuna Vama, cele de la îndoielnic). O parte, însă, din industria textilă din Buşteni, Brăila, Dej, Piatra Neamţ („Comuna din România s-a adaptat realităţilor existente şi a început Paris”) ş.a. având aceeaşi soartă. Venim şi cu un să producă în sistem lohn5 pentru renumite firme din exemplu pozitiv: Fabrica de hârtie pentru ambalaje străinătate. APACA este un exemplu în acest sens, „Vrancart” din Adjud11. Construită printr-o colabo- redimensionându-se de la 18 000 de angajaţi (în rare cu statul canadian, firma s-a reorientat, bazân- majoritate, femei) la 6000 de angajaţi în prezent, de du-se pe obţinerea produselor finite, exclusiv pe ambele sexe. O parte din spaţiul existent a fost închi- deşeuri din hârtie, dovedind astfel o vădită atenţie şi riat unor firme cu profil divers6, numai o infimă parte grijă pentru protecţia mediului, fiind – după datele din acesta păstrându-şi profilul industrial iniţial. economice ale anului 2013 – prima companie vrân- Uzina „Timpuri Noi” cu 1600 de salariaţi, ce produ- ceană ca valoare a producţiei. Suntem conştienţi că cea motocompresoare şi echipamente pentru metrou, elementele industriale (sub denumirea de fabrici, fosta fabrică din perioada interbelică „Lemaitre”, a uzine, întreprinderi, societăţi comerciale etc.) trebu- fost preluată de producătorul suedez de mobilă IKEA, iau redimensionate ca număr de angajaţi, privatizate, în anul 2010, pentru suma de 35 milioane euro. Deşi eficientizate şi modernizate, din punct de vedere iniţial clădirile cu vechime, clasificate ca monumente tehnologic, aduse la un nivel tehnic adaptat norme- istorice, nu au fost demolate, ulterior acestea au fost lor Uniunii Europene (odată cu anul 2007), însă declasificate, iar pe o suprafaţă de 54 000 mp a început multe dintre acestea puteau exista în continuare, cu dezvoltarea unui proiect imobiliar7. succese economice notabile pe piaţa naţională sau În privinţa industriei chimice, de care este legată internaţională, dacă statul ar fi fost un bun gospodar indisolubil agricultura8, industrie aflată în picaj liber şi dacă nu ar fi existat interesul vădit de a distruge ca producţie şi număr de angajaţi, ne vom limita industria naţională! În acest sens, menţionăm unele doar la câteva exemple negative, cum sunt platfor- exemple pozitive12, unde foste mari combinate side- mele chimice de la Giurgiu, Borzeşti-Oneşti, Valea rurgice şi de producţie asociată acestora, sunt cei Călugărească şi Târnăveni (ultimele două demolate mai importanţi agenţi economici din judeţele res- complet), Chiscani-Brăila, Govora-Râmnicu Vâlcea pective, la sfârşitul anului 2013: „Arcelor Mittal” la sau Făgăraş (în curs de dezmembrare). Fabrica „Chi- Galaţi şi Neamţ (Roman), „TMK” Reşiţa (fostul mica Mărăşeşti” era singurul producător din Româ- Combinat Siderurgic), „Tenaris Silcotub” la Zalău- nia şi totodată cel mai important producător din Sălaj (care deţine şi oţelăria din Călăraşi). Acestea Europa de spumogen pentru instinctoare şi clei din reprezintă dovada clară că industria românească a 68 oase9. În prezent, platforma industrială este acoperită produs şi este şi în prezent capabilă să producă la nivel cantitativ şi calitativ european, dacă procesul stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivi- privatizării este făcut într-un mod inteligent, avân- zibil, aşa cum este stipulat în articolul 1 din Constitu- du-se în vedere şi interesul naţional al României, nu ţia României! numai profitul net. Credem că cea mai impresionantă transformare este reprezentată de mutaţiile econo- Note 1 mice înregistrate de piaţa autovehiculelor uşoare Turismul, de exemplu, se bazează indirect pe dezvoltarea industriei grele, implicit a industriei siderurgice, a metalurgiei (autoturisme), cei doi mari producători autohtoni neferoase, dar şi a industriei de construcţii, fără de care nu poate deţinând ponderi comerciale foarte mari la sfârşitul exista în mod real activitate turistică. anului 2013 din totalul exporturilor româneşti: 2 Ramuri moderne, care apelează la ultimele cuceriri ştiinţi- „Dacia” Mioveni 42,4% şi „Ford” Craiova 23,9%. fice şi au rolul de portdrapel în retehnologizarea şi modernizarea Realitatea ultimilor 24 de ani a demonstrat faptul tuturor celorlalte activităţi economice. Industria informatică repre- zintă cel mai concludent exemplu în acest sens, dar nu numai... că, în ciuda crizelor economice şi financiare care bân- 3 http://www.cotidianul.ro/industrie-bucuresteana-ce-a-fost- tuie lumea, România a avut şi încă are resursele nece- cata-a-mai-ramas-151041/apud C.C. Giurescu, Istoria Bucu reş - sare propriei sale dezvoltări economice bazate pe tilor, ediţia III-a revăzută; ediţie îngrijită şi preambul de Dinu C. industrie. Astăzi, mulţi „specialişti” în domeniu13 Giurescu, Editura Vremea, Bucureşti, 2009, pp. 563–568, 570. 4 http://www.policolor.ro/istorie/ vehiculează ideea că dezvoltarea economică post- 5 decembristă a României trebuie să se bazeze pe agri- Acest sistem presupune primirea din străinătate a materiilor prime şi folosirea doar a forţei de muncă autohtone, pentru opera- cultură şi turism. Din păcate, evoluţia climatică a ţării ţiunile de coasere şi finisare a produselor. În acest mod, se oferă noastre, schimbările din acest domeniu şi instabilita- locuri de muncă populaţiei, iar produsele obţinute au un preţ final tea, lipsa de predictibilitate referitoare la evoluţia cli- mai mic. matică pe perioade lungi de timp face ca agricultura să 6 http://www.capital.ro/in-fosta-apaca-200-de-firme-croiesc- fie doar un deziderat şi nicidecum un factor sigur, pe afaceri-de-170-milioane-de-euro-145968-1.html 7 http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-15749664 care să ne putem baza în dezvoltarea economică a -fotogalerie-cum-disparut-uzinele-timpuri-noi-monument-istoric- României. În acelaşi timp, fără o industrie construc- realizat-perioada-interbelica-teren-este-aprobat-cartier-zgarie- toare de maşini, care să-i pună la dispoziţie toate unel- nori-110-metri-inaltime.htm tele, utilajele şi maşinile agricole necesare, şi fără o 8 Prin producţia de îngrăşăminte chimice, ierbicide, insecti- industrie chimică care să-i furnizeze îngrăşămintele cide etc. 9 Materia primă era constituită din resturile din industria ali- chimice necesare, agricultura nu poate exista. A ne mentară ce se baza pe prelucrarea cărnii – oasele. Pentru a fi în ton baza doar pe turism, ca motor al dezvoltării şi evolu- cu accepţiunea din zilele noastre, prelucrarea deşeurilor animaliere ţiei noastre economice este mai mult decât o copilărie! (oasele) reprezenta o transformare ecologică, iar produsul, deşi supus Turismul poate aduce fonduri, inclusiv valutare, dar unor proceduri chimice, avea şi acesta caracteristici ecologice. 10 nu rezolvă necesităţile fundamentale ale dezvoltării http://www.deferlari.ro/2012/12/fabrica-letea-bacau-scurta- economice ale unui stat. Situaţia geopolitică actuală cronologie.html şi http://www.tipografiiromania.ro/articol/100- 14 de-ani-de-istorie-aruncati-la-cos-letea-bacau-intra-in-faliment-in- susţine pe deplin acest lucru . 3-luni-445.html În concluzie, credem că pentru România nu există 11 http://www.vrancart.ro/ decât o singură cale pentru viitor: aceea a redezvoltă- 12 Fabricile de ciment sub patronat francez; renumiţii produ- rii industriei, cu toate ramurile sale, prin adaptarea cătorii de anvelope; parcurile industriale din oraşele Sibiu şi Cluj activă (şi nu pasivă, cum este astăzi...) la realităţile Napoca; fabricile de produse electrocasnice, componente pentru automobilele unor producători mondiali etc. economice mondiale. România încă mai dispune de 13 În realitate, analişti politici care nu deţin studii de specia- resurse naturale substanţiale, atât cantitativ, cât mai litate şi nici nu înţeleg esenţa problemei, nu au nici cele mai vagi ales calitativ, dispune de o piaţă de desfacere semnifi- cunoştinţe referitoare la realităţile geopolitice actuale şi, mai pre- cativă ca stat membru al UE şi în acelaşi timp dispune sus de orice, nu au nici cel mai mic sentiment patriotic, naţional. 14 de cea mai importantă resursă, resursa umană! În Conflictul din Ucraina a arătat, încă o dată, faptul că un stat acest mod, revitalizarea industriei – şi implicit a eco- nu poate să fie puternic şi nu îşi poate asigura propria apărare în lipsa unei industrii puternice, care să ofere toate mijloacele nece- nomiei româneşti – va rezolva problemele majore cu sare apărării naţionale. Ideea că, fiind parte a unei mari organizaţii care ne confruntăm astăzi, va dinamiza viaţa socială, militare (NATO), suntem „la adăpost” şi „protejaţi” de aceasta, culturală şi personală a oamenilor, va readuce echili- este o imensă copilărie extrem de nocivă şi total dezastruoasă pen- brul atât de necesar evoluţiei ulterioare a ţării noastre. tru viitorul ţării. Alianţele militare sunt bune, sunt binevenite, au România trebuie să redevină un stat puternic şi impor- rolul lor, dar nu reprezintă osatura conceptului de apărare naţio- nală, concept care trebuie să stea la baza dezvoltării unei industrii tant în această parte a Europei, trebuie să-şi revină din de apărare puternice, dinamice, moderne şi adaptabile la noile con- această stare de letargie în care se zbate astăzi şi, mai diţii geopolitice mondiale. Nimeni nu ne poate apăra mai bine presus decât orice, să-şi reafirme cu putere statutul de decât noi înşine! 69 In memoriam Toma Dordea (1921–2015)
În ziua de 11 aprilie 2015 s-a stins din viaţă aca- demicianul Toma Dordea. S-a născut în localitatea Bungard, în apropierea Sibiului, la 1 ianuarie 1921, într-o familie de ţărani modeşti, harnici, cinstiţi, demni, care au sădit în ini- mile copiilor aceste calităţi umane. A urmat şcoala primară în localitatea natală. A absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu în 1940, iar apoi a urmat Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, în anii grei ai războiului, pe care a absolvit-o în 1945, cu menţiunea magna cum laude. A devenit cadru didactic la această facultate, trecând prin toate gra- dele universitare: de asistent, conferenţiar şi profe- sor până în 1992. A deţinut 40 de ani funcţia de şef de catedră, 15 ani de decan, patru ani de prorector. Activitatea didactică prodigioasă a profesorului Toma Dordea a fost susţinută de înalta sa compe- tenţă şi pasiune pentru cunoaştere, de grija, dragos- tea, dar şi exigenţa manifestată faţă de şirul lung al demiei Române timp de 15 ani, până în 2014. În seriilor de studenţi şi colaboratori. Începând din paralel cu sarcinile administrative pe care le-a deţi- anul 1965, când a fost numit conducător de doctorat, nut, a continuat fără întrerupere, munca de cerce - a ridicat la un nivel superior activitatea de formare tare. Matematica şi calculatorul i-au marcat întreaga şi de pregătire a inginerilor în specialitatea Maşini activitate, iar raţiunea şi încrederea în puterea ştiin- electrice. În această perioadă, a proiectat, realizat şi ţei l-au călăuzit pe tot parcursul vieţii. înzestrat Laboratorul de maşini electrice din noul Ca urmare a recunoaşterii prestigiului profesio- local al facultăţii, pentru ca activitatea de cercetare nal, didactic sau ştiinţific, academicianul Toma Dor- să se poată desfăşura în cele mai bune condiţii. În dea a fost distins cu numeroase premii, titluri şi calitate de conducător de doctorat, a îndrumat peste medalii: doctor honoris causa al Universităţilor 50 de cercetători, care astăzi constituie un corp de Tehnice din Cluj-Napoca, Craiova, Timişoara, Baia elită al Şcolii de maşini, aparate şi acţionări elec- Mare; Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de trice, creată de profesorul Toma Dordea, la Politeh- Cavaler, acordat de preşedintele României în 2000; nica din Timişoara. cinci medalii obţinute la diferite saloane internaţio- Şi-a orientat activitatea de cercetare ştiinţifică nale de invenţii (Geneva, Bruxelles, Budapesta, aproape în totalitate spre domeniul vast al maşinilor Bucureşti); cetăţean de onoare al Municipiului electrice, cu referire la teoria şi ecuaţiile maşinilor Timişoara ş.a. electrice, precum şi la proiectarea, calculul şi opti- Cu mintea-i neobosită, a muncit până în ultimele mizarea acestor maşini. A făcut parte din numeroase clipe ale vieţii, lucrând la optimizarea înfăşurărilor comisii de recepţie a unor complexe energetice rea- turbo generatoarelor de la Cernavodă şi Turceni. lizate în ţară şi a participat la multe expertize tehnice. Prin despărţirea de academicianul Toma Dordea, Rezultatele ştiinţifice obţinute de profesorul învăţământul superior, ştiinţa românească în gene- Toma Dordea în activitatea de cercetare se regăsesc ral, Academia Română şi foştii colaboratori suferă o în cele peste 150 de lucrări ştiinţifice publicate, 16 grea pierdere. cărţi şi cinci brevete de invenţie. Drept recunoaştere A fost o fire blândă, modestă, plin de bunătate şi a prodigioasei activităţi a profesorului Toma Dor- profundă generozitate, mereu disponibil să ajute, să dea, Academia Română l-a primit în rândurile sale sprijine. Prin toate alesele calităţi intelectuale şi ca membru corespondent în 1991, iar în 1994 ca umane, academicianul Toma Dordea şi-a câştigat membru titular. A îndeplinit cu multă competenţă preţuirea şi respectul tuturor celor care l-au cunos- 70 funcţia de preşedinte al Filialei din Timişoara a Aca- cut. Cronica vieţii academice
care a înfăţişat prezenţa activă şi creatoare a Acade- miei în istoria României, aportul la dezvoltarea şti- Aprilie inţei şi culturii româneşti. În continuare, au fost prezentate mesajele transmise de domnul Klaus Werner Iohannis, preşedintele României, şi domnul 2 aprilie: În Sala de consiliu a Academiei Victor Ponta, primul ministru al Guvernului Româ- Române, s-a desfăşurat Sesiunea ştiinţifică cu tema „Coordonate ale calităţii vieţii în ultimul sfert de niei. Au rostit cuvinte de salut: Sorin Mihai Cîmpeanu, secol”, organizată de Comisia de istorie economică ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Ionuţ şi gândire economică a Secţiei de ştiinţe economice, Vulpescu, ministrul Culturii, Ion Iliescu (preşedinte juridice şi sociologie. Au fost prezentate următoa- al României în perioadele 1990–1996 şi 2000–2004), rele comunicări: acad. Gheorghe Duca, membru de onoare al Acade- - Sociologia şi programele de dezvoltare socială – miei Române şi preşedintele Academiei de Ştiinţe a prof. univ. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Republicii Moldova, şi acad. Răzvan Theodorescu, Academiei Române; preşedintele Secţiei de arhitectură, arte şi audiovi- - Calitatea vieţii în perioada de tranziţie – prof. zual. univ. Ioan Mărginean; În Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Acade- - Dezvoltarea social-economică: diferenţe regio- miei Române a fost vernisată Expoziţia „Regina nale – dr. Iulian Stănescu. Elisabeta a României, Regina Maria a României, Ana Brâncoveanu de Noailles, Elena Văcărescu – 3 aprilie: Aula Academiei Române a găzduit primele femei primite în Academia Română”. A Adunarea generală a membrilor Academiei luat cuvântul academicianul Răzvan Theodorescu, Române dedicată sărbătoririi a 149 de ani de la preşedintele Secţiei de arte, arhitectură şi audiovi- înfiinţarea acestui înalt for de ştiinţă şi cultură. zual. În deschidere, acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin- tele Academiei Române, a susţinut o alocuţiune în 16–18 aprilie: În Aula Academiei Române şi în Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române a avut loc cea de a IX-a ediţie a Congresului anual al Asociaţiei Medicale Române. În prima zi a lucrărilor, au fost evaluate posterele prezentate în holul amfiteatrului, care au fost premiate. Lucrările s-au desfăşurat pe secţiunile tematice: „Genetică medicală, epigenetică şi bioin- formatică”; „Patologia metabolică şi cardiovascu- lară”, „Scurt curs de nutriţie clinică”. În cea de a doua zi a lucrărilor, a fost lansată cartea In memoriam acad. Paul Cristea. Eugenia Cristea – „Paul Cristea: nu, nu am plecat de tot”. Lucrările au continuat cu dezbaterile pe temele: „Enigmele pancreasului” şi „Interdisciplinaritate: Patogenie, diagnostic şi tratament în bolile cronice”. A treia zi a Congresului a avut pe agenda de lucru înscrise două sesiuni de dermato-venerologie şi „Sindromul piciorul diabetic”.
16–17 aprilie: În Aula Academiei Române s-a desfăşurat manifestarea „Zilele ştiinţifice ale Institutului de Cercetări Juridice (ICJ) „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, eveni- ment organizat de Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” împreună cu Universita- tea „Titu Maiorescu”. Manifestarea a debutat cu lan- 71 sarea proiectului ştiinţific „Enciclopedia juridică - prof. univ. Irinel Popescu, membru corespon- română” deschisă cu alocuţiunea academicianului dent al Academiei Române – 15 ani de transplant Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei hepatic în România: 669 de operaţii la 639 de Române, care a transmis mesaje din partea academi- pacienţi; cianului Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade- - dr. Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii. miei Române, şi a academicianului Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române, după care a 22 aprilie: În Aula Academiei s-a desfăşurat prezentat un demers bogat argumentat privind nece- Conferinţa „Institutul de prognoză Economică – sitatea şi valoarea unei asemenea lucrări ştiinţifice 45 de ani de cercetare ştiinţifică”. În deschidere, de anvergură. Au urmat comunicările susţinute de: acad. Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei - prof. univ. Mircea Duţu, director, Institutul de Române, a transmis un mesaj din partea academi- Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” – Argu- cianului Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade- mentum pentru o Enciclopedie Juridică Română; miei Române, şi a acordat Institutului diploma - prof. univ. dr. Iosif Rus – Istoria, dimensiunile „Meritul Academic”. În continuare, acad. Lucian şi perspectivele unui proiect ştiinţific naţional. În continuare, au fost prezentate mesajele de Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoză Eco- susţinere şi adeziune şi colectivele de autori. nomică, a prezentat un istoric al Institutului, cu A avut loc lansarea primului volum din lucra- împlinirile de până acum, care i-au consacrat „exce- rea Tratat de Drept penal român. Legea penală, de lenţa” şi prestigiul pe plan naţional şi internaţional. regretatul prof. univ. dr. George Antoniu. A urmat o alocuţiune dedicată activităţii de cercetare Cea de a doua zi a fost dedicată Sesiunii anuale economică în cei 45 de ani de activitate a Institutu- de comunicări ştiinţifice „Simplificarea – impe- lui susţinută de dr. Mioara Iordan. După prezentarea rativ al modernizării şi ameliorării calităţii drep- mesajelor, a urmat ceremonia de înmânare a diplo- tului”. melor aniversare fiecăruia dintre cercetătorii insti- tutului. 17 aprilie: La împlinirea a 15 ani de la primul transplant hepatic, în Aula Academiei Române, s-a 23–24 aprilie: În cadrul Proiectului „Rute de desfăşurat Simpozionul „15 ani de transplant excelenţă academică în cercetarea doctorală şi post- hepatic în România“, organizat de Secţia de ştiinţe doctorală – READ“, în Aula Academiei Române, medicale. s-a desfăşurat Conferinţa naţională cu tema „Cu- După Cuvântul de deschidere rostit de acad. Vic- noaşterea socială – între ficţiune euristică şi coro- tor Voicu, secretarul general al Academiei Române, borare factuală”. Proiectul este cofinanţat de Fondul preşedintele Secţiei de ştiinţe medicale a Academiei Social European prin Programul Operaţional Secto- Române, au susţinut comunicări: rial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007– 2013. - prof. Domenico Forti, Spitalul Niguarda-Milano, După cuvintele de întâmpinare rostite de dr. Italia – 15 ani de transplant hepatic în Institutul Cli- Constantin Marin, managerul de proiect, şi de acad. nic Fundeni. Cooperarea cu Spitalul Niguarda; Păun Ion Otiman, coordonatorul ştiinţific al proiec- - prof. Christoph Brolesch, Spitalul Universitar Essen, Germania – 15 ani de transplant de la dona- tului, au susţinut prelegeri: tor în viaţă în Institutul Clinic Fundeni. Cooperarea - prof. univ. dr. Gheorghe Stoica – Creativitatea cu Spitalul Universitar din Essen; în ştiinţele sociale şi politice, cunoaştere socială şi - prof. Mihai Lucan, Institutul de Urologie şi valori; Transplant Cluj-Napoca – Cum se construieşte un - prof. univ. dr. Constantin Munteanu Gurgu – program de transplant în România; Etică şi comportament economic; - prof. Dan Tulbure, Institutul Clinic Fundeni – - prof. univ. dr. Ene Dinga – Avatarurile ipotezei Rolul anesteziei şi terapiei intensive în dezvoltarea „ceteris paribus“ în cercetarea economică actuală. programului de transplant în România; Lucrările au continuat pe secţiunile: ştiinţe eco- - prof. univ. col. Vasile Cândea; nomice şi ştiinţe socio-umane.
72 Apariţii la Editura Academiei
STuDII DE TEORIA CATEgORIIlOR Volumul VI
Coordonatori: Alexandru SuRDu Sergiu BĂlAN Mihai pOpA
Problema categoriilor constituie o preocupare constantă a autorilor prezenți în volum. Cele mai importante studii pornesc de la categoriile gândito- rilor antici, de la sistemele filosofice dezvoltate în Grecia de Platon sau Aristotel. În acest volum, pro- blema categoriilor este relevantă din perspectiva modernității. Majoritatea studiilor sunt cantonate în această zonă, în filosofia kantiană sau hegeliană, pentru a ajunge până la conceptele filosofice dez- voltate de S. Kierkegaard, G. Rensi sau A. Camus. Teoria categoriilor ridică însă o serie întreagă de probleme. Încercările de a rezolva într-un fel sau altul aceste probleme sunt numeroase în istoria filo- sofiei. Se poate spune însă că soluţia cea mai com- pletă îi aparţine lui Hegel. E drept, Hegel însuşi moştenise problema de la Kant, care, nemulţumit de prezentarea „rapsodică” – cum o numeşte el – a categoriilor la Aristotel, este cel dintâi filosof modern ce îşi propune să le şi deducă. Iar rezultatul este binecunoscutul tabel de douăsprezece categorii din Analitica transcendentală a Criticii raţiunii pure.
pOlITICA MONETARĂ
Silviu CERNA
Lucrarea prezintă cunoştinţele despre politica monetară, susceptibile să furnizeze un set de tehnici indispensabile pentru succesul acţiunii băncii cen- trale. Expunerea este structurată în trei părţi. Concluzia generală care se desprinde din lucrare este că principala sarcină a politicii monetare este evitarea situaţiei în care moneda devine o sursă majoră de instabilitate economică. Pentru aceasta este necesară, în primul rând, însuşirea unor cunoş- tinţe temeinice şi a unor instrumente eficace de con- ducere a politicii monetare. În al doilea rând, este nevoie ca aceste cunoştinţe şi tehnici să fie folosite cu măiestrie şi responsabi- litate.
73 EXpRESIE pOpulARĂ ÎN CIClul „lA lIlIECI” DE MARIN SORESCu
gr. BRÂNCuş
Volumul reuneşte câteva studii asupra limbii şi stilului din ciclul La Lilieci de Marin Sorescu. Este integrat aici şi un studiu de etnografie şi istorie rurală, sprijinit de datele importante reţinute din cartea lui Sorescu. Cercetarea este completată de două capitole în care sunt tratate probleme variate ale vocabularu- lui şi stilului acestei cărţi. Sunt transcrise, la sfârşit, zece scurte fragmente de text analizate potrivit metodei ştiinţifice adoptate. Autorul consideră cartea lui Marin Sorescu drept un veritabil document de limbă, o sursă admirabilă de informaţie supra caracterelor generale ale limbii populare şi, în particular, asupra vorbirii din Oltenia. „Sorescu, un mare scriitor, a intuit faptul că valorile poeziei pot fi descoperite în structura intimă a româ- nei populare”, subliniază acad. Gr. Brâncuş.
EMINESCu – AlT CHIp
gheorghe DOCA
Cartea abordează poezia eminesciană din per- spectiva conceptuală apărută şi dezvoltată în studiul fractalilor – obiecte matematice sau din natură (re)grupate sub acest nume derivat din limba latină fractus (= frânt, rupt, fracturat) în 1967 de către Benoît Mandelbrot (Les objets fractals – Forme, hasard et dimension). După cum se arată în lucrările de specialitate, geometria fractală poate fi folosită „pentru a mo- dela cu precizie structurile fizice de la ferigi până la galaxii”, ceea ce face ca ea să fie considerată „geometria ascunsă a naturii”. Lucrarea cuprinde o prezentare succintă, cât se poate de accesibilă, a ceea ce este de reţinut în legă- tură cu fractalii din perspectiva unui public larg, dar, în acelaşi timp, cultivat şi deschis la înţelegerea şi asimilarea unor cunoştinţe care depăşesc, în anu- mite privinţe, limitele formării şcolare tradiţionale.
74 gHID pENTRu AuTORI
Propunerile de articole se predau la redacţie în - Cuvintele străine inserate în textul în limba ro- format electronic (CD, stick) sau se trimit prin e- mână se vor culege italic. mail, ca fişiere ataşate. - Se menţionează referinţele despre autori: titlul Sunt returnate autorilor propunerile de articole ştiinţific, prenumele şi numele de familie ale care nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid, autorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şi care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen- datele de contact (telefon, e-mail etc.). tru limba română sau franceză şi care nu sunt corect - Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitul scrise în limba română sau străină. articolului, în ordinea citării în text, numerotându-se Sunt respinse propunerile de articole care au fost publicate (parţial sau integral), care nu au conţinut cu cifre arabe, urmate de punct. ştiinţific pertinent, elemente originale, resurse - Citările se scriu cu caractere italice. Fiecare bibliografice relevante şi de actualitate. citare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică, Consiliul editorial decide acceptarea sau respin- obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio- gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon- grafice. sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate. - Materialul ilustrativ se va prezenta separat de Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază! textul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb- Din cauza volumului mare de lucru, nu se negru cu extensia tif, sau se vor prezenta originalele primesc materiale dactilografiate sau scrise de ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate la mână, care necesită culegere. redacţie, după care se vor înapoia sub semnătură, Pentru a scurta timpul de pregătire editorială, autorului. lucrările trebuie redactate, după cum urmează: - În cuprinsul articolului se vor menţiona locul - Redactarea manuscriselor va respecta standar - unde se va plasa figura sau tabelul şi legenda figurilor dele precizate de Dicţionarul Explicativ al limbii sau titlul tabelului. române – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci- clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarul - Tabelele trebuie să fie alb-negru, fără coloane Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al limbii române evidenţiate cu alte culori. – DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enci - De asemenea, dacă există scheme, nu trebuie să clopedic), Hotărârea Adunării generale a Acade- aibă evidenţieri în alte culori. miei Române din 17.02.1993 privind revenirea la Dimensiunile unui articol trebuie să fie de grafia cu „â“ şi „sunt“ în grafia limbii române cinci–şase pagini de calculator, corp 12 şi să conţină (www.acad.ro/alteInfo/pag_norme_orto.htm). trei–patru ilustraţii.
75 Redacţia revistei „Academica“ Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713
Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora) sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462, Trezoreria sector 5, Bucureşti. preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.
ISSN 1220-5737 76 PAGINI
PREŢUL 3 lei 76