Poetica Non-Imanentei
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
EUGEN DORCESCU POETICA NON-IMANENEI SEMNTORUL Editura online œ iulie 2008 CUPRINS Scurt precuvântare 4 METAFORA POETIC 6 Simbolul artistic în ‚Cuvinte potrivite“ 6 Metafora în discursul İtiin(ific 12 Metafora în poezia lui B. Fundoianu 22 POEZIA MISTICO-RELIGIOAS. STRUCTUR ğI INTERPRETARE 30 DESPRE CLASICI 39 Radu Stanca œ poetul 39 Urmuz İi realismul psihologic 41 Alexandru Philippide 43 Ion Pillat 45 Vasile Alecsandri œ Pasteluri 47 Panait Cerna 49 Dimitrie Anghel 51 Al. Macedonski œ Rondeluri 53 D. Iacobescu 55 George Bacovia 58 Mateiu I. Caragiale œ Pajere 60 Ienchi( Vcrescu 62 Paradisul satanic 64 DESPRE CONTEMPORANI 67 Virgil Teodorescu 67 Nichita Stnescu 69 Mircea Ciobanu 70 Lumina de la captul nopii sau despre sociofilie 73 Arhitectura abisului luntric 75 Moartea lui Teo 78 Postbiografia 80 Implozia eului 81 Despre fascina(ie 84 Veİnica reîntoarcere 85 ‚Uİa uİilor“ 86 Omul İi puntea 89 Proza lui Aurel Gheorghe Ardeleanu sau despre acronie 91 Proza lui Lucian P. Petrescu. œ O poetic a non-imanen(ei œ 94 Critica anthropo-glossic 99 De la Cetatea Poemului la Civitas Dei 100 Íntre angoas İi iluminare 103 Paradisul pierdut 104 2 ANEXE Mrturia stihuitorului 108 ‚Detest absen(a grosolan İi ostentativ de spirit“. Interviu cu scriitorul 113 Eugen Dorcescu œ realizat de Cosmin Lungu Eugen Dorcescu œ Rspuns la Ancheta Orizont, 7, 2007 : ‚Ce înseamn, 119 pentru dumneavoastr, acas?“ ‚Eu sunt scriitor. Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva“. Interviu cu 120 Eugen Dorcescu œ realizat de Cosmin Lungu Remember 125 Fiİ bio-bibliografic: Eugen Dorcescu 129 3 EUGEN DORCESCU POETICA NON-IMANENEI To the happy few Scurt precuvântare Am adunat, în lucrarea de fa(, o foarte mic parte din textele de teorie literar, de stilistic İi de critic literar (s-i zicem aİa), pe care, de-a lungul anilor, le-am publicat în diverse reviste. Restul œ mult mai numeroase œ au rmas acolo. M-am gândit c, dac vor interesa, în viitor, pe cineva, acel cineva, acel prezumtiv lector (İi devotat cercettor) le va readuce, eventual, la lumin. Dac nu, uitarea va fi îndeajuns de confortabil pentru ele. Sec(iunea întâi, probabil cea mai dens İi mai omogen, cuprinde o viziune de ansamblu asupra metaforei. Am (inut neaprat ca tot ce am expus în studii mai vechi (cr(i, articole, volume colective) pe aceast tem s fie reluat aici, într-o form restrâns, esen(ializat İi, poate tocmai de aceea, mai convingtoare decât altdat. Celelalte sec(iuni (a doua îndeosebi) îİi au specificul İi, sper, interesul lor distinct. M încearc, mrturisesc, unele regrete, legate de capitolul dedicat scriitorilor contemporani. Mai întâi, regretul c n-am trecut pe hârtie o parte mcar din numeroasele İi (trebuie s-o spun) apreciatele mele prezentri de carte, rostite, de-a lungul multor ani, fie în sala, încrcat de istorie literar, a revistei ‚Orizont“, la întâlnirile noastre sptmânale, fie în alte locuri İi împrejurri. Eu nu le-am scris, autorii ‚lansa(i“, cu pu(ine excep(ii, nu le-au înregistrat İi, drept urmare, ele nu mai exist decât în amintirile, semi-risipite, ale unor pasiona(i de literatur. Apoi, prerea de ru c nu se afl, aici, anume comentarii (publicate în reviste), pe care le-am dedicat, cândva, cr(ilor semnate de prestigioİi autori, timiİoreni sau nu, precum: Petru Sfetca, Franz Liebhard, Vladimir Ciocov, Damian Ureche, Pavel Bellu, C. Miu- Lerca, Alexandru Jebeleanu, Ilie Mdu(a, Lauren(iu Fulga, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Romulus Cojocaru, Ion Florian Panduru, Radu Theodoru, Constantin Ablu(, Dan Verona, Traian Dorgoİan, Paul Eugen Banciu, Ion Marin Almjan, Slavomir Gvozdenovici, Veronica Balaj, Ion Pachia Tatomirescu, Sabin Opreanu, Alexandru Deal, Dumitru Opriİor etc. etc. etc. Dar, pe de alt parte, dac judec lucrurile la rece, absen(a unora dintre aceste din urm texte mi se pare întru totul justificat. Nu le-am inclus în cuprinsul cr(ii, 4 fiindc cei mai mul(i dintre semnatarii lor au evoluat, de atunci, enorm, İi-au completat, poate chiar İi-au modificat profilul, aİa încât analizele mele de pe vremuri, în mod fatal par(iale, nu-i mai reprezint, în acest moment, ca scriitori împlini(i. Spre exemplu, ca s m refer doar la autorii activi, cum (İi, mai ales, cât) l-ar exprima pe Ion Marin Almjan, astzi, dup ce, între timp, el a publicat numeroase cr(i, cu deosebire substan(ialul roman n afara gloriei , 2006, articolul meu Mrturia artistic , din ‚Orizont“, 7/1985? ği, la fel, cât İi cum îl mai evoc pe Paul Eugen Banciu portretul, conturat de mine, în ‚Orizont“, 38/1982, acum, dup ce prozatorul a elaborat ample cicluri romaneİti, inclusiv o carte precum Luna neagr, 2005? Íi rog, totuİi, pe cei doi, ca İi pe ceilal(i, apropia(i lor, în ce priveİte vârsta, rtcitori, înc, în via(a pmânteasc, s m ierte, İi sunt convins c ei, maturi în gândire İi generoİi fiind, vor în(elege perfect İi vor accepta onestitatea acestei mrturisiri. Ín plus, îi încredin(ez c n-au pierdut mare lucru lipsind din prezentul opuscul: eu nu sunt critic literar . Nu apar(in acestei temute, intransigente İi autoritare bresle. Un critic literar scrie despre cr(i (realit(i secunde) İi despre autori, nu despre realitatea prim İi despre sine. Or, eu comentez o carte exact în msura în care o re-inventez. Altfel zis, am fost, sunt İi voi rmâne poet. Scrib. Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva (cum am declarat İi într-un interviu, reprodus, spre finalul volumului, în Anexe ). Acesta este darul meu de har. ği mi-e de-ajuns. Ba chiar, parafrazându-l pe Sfântul Apostol Pavel (2 Corinteni 12, 11 ), voi îndrzni a spune c, în anume privin(e, nu sunt cu nimic mai prejos decât al(ii, deİi nu sunt nimic... E. D. P.S. Autorul mul(umeİte ARP pentru delicata generozitate İi desvârİita competen( cu care a sprijinit apari(ia on-line a prezentei cr(i. 5 METAFORA POETIC SIMBOLUL ARTISTIC ÍN ‚CUVINTE POTRIVITE“ Ín bine cunoscutul su studiu dedicat simbolului artistic, Tudor Vianu îl defineİte pe acesta drept ‚profund“ İi ‚ilimitat“ (1). Recuperarea logic a simbolului nu ar fi posibil, de vreme ce semnificatul nu poate fi redus la un concept. Pe de alt parte, tot acolo, se recunoaİte c exist İi ‚simboluri ale limbii având o adâncime ilimitat. Inteligen(a nu se opreİte niciodat când vrea s cuprind semnifica(iile unor cuvinte ca ·natur‘ sau ·for(‘. Dar aceste cuvinte ilimitate nu se asociaz cu nici o reprezentare individual, în timp ce simbolul artistic presupune în chip obligatoriu o asemenea reprezentare, a crei semnifica(ie n-o cutm, de altfel, dincolo de el, ci în el İi prin el“ (2). S remarcm, pentru început, c nu este clar dac autorul se refer la imposibilitatea unei decodri empirice sau la aceea a unei analize ra(ionale. Ilimitarea unui simbol artistic îl face, într-adevr, ireductibil la un concept, dar nu-l poate sustrage, în mod definitiv, unei ‚rezolvri“ analitice (care nu se confund, îns, cu multitudinea İi varietatea interpretrilor sale). Ín cazul din urm, este necesar s se aib în vedere nu doar momentul decriptrii simbolului, ci İi acela al elaborrii İi al emiterii lui. Totodat, se cuvine cercetat structura sa lingvistic. Tudor Vianu se plaseaz în punctul de vedere al destinatarului (3), propunându-İi s arate, în genere, cum este (sau cum ar putea fi) simbolul (lucru pe care, de altfel, îl face cu strlucire) İi nu ce este el. Ni se vorbeİte de ‚modalit(ile ilimitrii“ : volumul vital, ambivalen(a etic, aspectul enigmatic, dar nu aflm nimic despre comportamentul lingvistic (semantic) al simbolului artistic. Investiga(ia sa rmâne, în esen(, filozofic. O defini(ie mentalist, estetic, d İi Goethe, cel care ‚ofer poate cea mai clar İi mai categoric formulare a distinc(iei dintre alegorie İi simbol“ (4). Simbolul, afirm Goethe, ‚preschimb fenomenul în idee, ideea în imagine, în aİa fel, încât ideea dinuie în imagine, infinit de activ İi mereu inaccesibil, İi chiar dac ar fi exprimat în toate limbile, tot ar rmâne inexprimabil“ (5). Íntr-o ampl İi substan(ial cercetare, Sorin Alexandrescu constat, pe bun dreptate, c, ‚spre deosebire de metafor, simbolul a atras mai pu(in aten(ia lingviİtilor, specializa(i în semantic sau în poetic“ (6). Re(ine, apoi, ca util (este İi prerea noastr) observa(ia lui Archibald Mc. Leish, conform creia ‚nu unul dintre cei doi termeni constituie simbolul, ci ·rela(ia‘ (dintre ei)“ (7). Când procedeaz, îns, la analiza concret a procesului simbolic (poezia arghezian O zi ), Sorin Alexandrescu intr în contradic(ie cu afirma(iile lui Tudor Vianu privind ilimitarea sensului. Íntr- adevr, cea (cuvânt cruia îi acord statut simbolic) este decodat fr dificult(i: ‚Pe fundalul întregului poem, termenul cea simbolizeaz moartea. Avem a face cu un substantiv concret, care semnific o entitate abstract“ (8). De fapt, cea , în împrejurarea de fa(, ca İi în alte împrejurri (de pild, în Psalm , 9), ni se pare a fi œ aİa cum am încercat s artm İi alt dat œ o metafor-cadru (10). Sorin 6 Alexandrescu însuİi accept triada metafor œ metafor simbolic œ simbol , subliniind, în realizarea deplin a celui din urm, rolul contextului. Simbolul este un cumul de sensuri, semnifica(ia proprie İi cea figurat men(inându-se deopotriv. Revenim, aİadar, la acel fond latent, difuz, mobil İi nelimitat al ‚metaforei poetice“ (11), fr a avea o explica(ie precis a acestui fenomen. x Dup opinia noastr (12), simbolul artistic (poetic) este, din punct de vedere semantic, sinteza dintre metafora personificatoare İi metafora de-personificatoare . Altfel spus, este expresia lingvistic a unei realiti antropo-cosmice , a unui veritabil anthropos œ ergon .