Poetica Non-Imanentei

EUGEN DORCESCU

POETICA NON-IMANENEI

SEMNTORUL Editura online œ iulie 2008

CUPRINS

Scurt precuvântare 4 METAFORA POETIC 6 Simbolul artistic în ‚Cuvinte potrivite“ 6 Metafora în discursul İtiin(ific 12 Metafora în poezia lui B. Fundoianu 22 POEZIA MISTICO-RELIGIOAS. STRUCTUR ğI INTERPRETARE 30 DESPRE CLASICI 39 Radu Stanca œ poetul 39 Urmuz İi realismul psihologic 41 Alexandru Philippide 43 Ion Pillat 45 Vasile Alecsandri œ Pasteluri 47 Panait Cerna 49 Dimitrie Anghel 51 Al. Macedonski œ Rondeluri 53 D. Iacobescu 55 George Bacovia 58 Mateiu I. Caragiale œ Pajere 60 Ienchi( Vcrescu 62 Paradisul satanic 64 DESPRE CONTEMPORANI 67 Virgil Teodorescu 67 Nichita Stnescu 69 Mircea Ciobanu 70 Lumina de la captul nopii sau despre sociofilie 73 Arhitectura abisului luntric 75 Moartea lui Teo 78 Postbiografia 80 Implozia eului 81 Despre fascina(ie 84 Veİnica reîntoarcere 85 ‚Uİa uİilor“ 86 Omul İi puntea 89 Proza lui Aurel Gheorghe Ardeleanu sau despre acronie 91 Proza lui Lucian P. Petrescu. œ O poetic a non-imanen(ei œ 94 Critica anthropo-glossic 99 De la Cetatea Poemului la Civitas Dei 100 Íntre angoas İi iluminare 103 Paradisul pierdut 104

ANEXE

Mrturia stihuitorului 108 ‚Detest absen(a grosolan İi ostentativ de spirit“. Interviu cu scriitorul 113 Eugen Dorcescu œ realizat de Cosmin Lungu Eugen Dorcescu œ Rspuns la Ancheta Orizont, 7, 2007 : ‚Ce înseamn, 119 pentru dumneavoastr, acas?“ ‚Eu sunt scriitor. Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva“. Interviu cu 120 Eugen Dorcescu œ realizat de Cosmin Lungu Remember 125 Fiİ bio-bibliografic: Eugen Dorcescu 129

EUGEN DORCESCU

POETICA NON-IMANENEI

To the happy few

Scurt precuvântare

Am adunat, în lucrarea de fa(, o foarte mic parte din textele de teorie literar, de stilistic İi de critic literar (s-i zicem aİa), pe care, de-a lungul anilor, le-am publicat în diverse reviste. Restul œ mult mai numeroase œ au rmas acolo. M-am gândit c, dac vor interesa, în viitor, pe cineva, acel cineva, acel prezumtiv lector (İi devotat cercettor) le va readuce, eventual, la lumin. Dac nu, uitarea va fi îndeajuns de confortabil pentru ele. Sec(iunea întâi, probabil cea mai dens İi mai omogen, cuprinde o viziune de ansamblu asupra metaforei. Am (inut neaprat ca tot ce am expus în studii mai vechi (cr(i, articole, volume colective) pe aceast tem s fie reluat aici, într-o form restrâns, esen(ializat İi, poate tocmai de aceea, mai convingtoare decât altdat. Celelalte sec(iuni (a doua îndeosebi) îİi au specificul İi, sper, interesul lor distinct. M încearc, mrturisesc, unele regrete, legate de capitolul dedicat scriitorilor contemporani. Mai întâi, regretul c n-am trecut pe hârtie o parte mcar din numeroasele İi (trebuie s-o spun) apreciatele mele prezentri de carte, rostite, de-a lungul multor ani, fie în sala, încrcat de istorie literar, a revistei ‚Orizont“, la întâlnirile noastre sptmânale, fie în alte locuri İi împrejurri. Eu nu le-am scris, autorii ‚lansa(i“, cu pu(ine excep(ii, nu le-au înregistrat İi, drept urmare, ele nu mai exist decât în amintirile, semi-risipite, ale unor pasiona(i de literatur. Apoi, prerea de ru c nu se afl, aici, anume comentarii (publicate în reviste), pe care le-am dedicat, cândva, cr(ilor semnate de prestigioİi autori, timiİoreni sau nu, precum: Petru Sfetca, Franz Liebhard, Vladimir Ciocov, Damian Ureche, Pavel Bellu, C. Miu- Lerca, Alexandru Jebeleanu, Ilie Mdu(a, Lauren(iu Fulga, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Romulus Cojocaru, Ion Florian Panduru, Radu Theodoru, Constantin Ablu(, Dan Verona, Traian Dorgoİan, Paul Eugen Banciu, Ion Marin Almjan, Slavomir Gvozdenovici, Veronica Balaj, Ion Pachia Tatomirescu, Sabin Opreanu, Alexandru Deal, Dumitru Opriİor etc. etc. etc. Dar, pe de alt parte, dac judec lucrurile la rece, absen(a unora dintre aceste din urm texte mi se pare întru totul justificat. Nu le-am inclus în cuprinsul cr(ii,

4 fiindc cei mai mul(i dintre semnatarii lor au evoluat, de atunci, enorm, İi-au completat, poate chiar İi-au modificat profilul, aİa încât analizele mele de pe vremuri, în mod fatal par(iale, nu-i mai reprezint, în acest moment, ca scriitori împlini(i. Spre exemplu, ca s m refer doar la autorii activi, cum (İi, mai ales, cât) l-ar exprima pe Ion Marin Almjan, astzi, dup ce, între timp, el a publicat numeroase cr(i, cu deosebire substan(ialul roman Ín afara gloriei , 2006, articolul meu Mrturia artistic , din ‚Orizont“, 7/1985? ği, la fel, cât İi cum îl mai evoc pe Paul Eugen Banciu portretul, conturat de mine, în ‚Orizont“, 38/1982, acum, dup ce prozatorul a elaborat ample cicluri romaneİti, inclusiv o carte precum Luna neagr, 2005? Íi rog, totuİi, pe cei doi, ca İi pe ceilal(i, apropia(i lor, în ce priveİte vârsta, rtcitori, înc, în via(a pmânteasc, s m ierte, İi sunt convins c ei, maturi în gândire İi generoİi fiind, vor în(elege perfect İi vor accepta onestitatea acestei mrturisiri. Ín plus, îi încredin(ez c n-au pierdut mare lucru lipsind din prezentul opuscul: eu nu sunt critic literar . Nu apar(in acestei temute, intransigente İi autoritare bresle. Un critic literar scrie despre cr(i (realit(i secunde) İi despre autori, nu despre realitatea prim İi despre sine. Or, eu comentez o carte exact în msura în care o re-inventez. Altfel zis, am fost, sunt İi voi rmâne poet. Scrib. Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva (cum am declarat İi într-un interviu, reprodus, spre finalul volumului, în Anexe ). Acesta este darul meu de har. ği mi-e de-ajuns. Ba chiar, parafrazându-l pe Sfântul Apostol Pavel (2 Corinteni 12, 11 ), voi îndrzni a spune c, în anume privin(e, nu sunt cu nimic mai prejos decât al(ii, deİi nu sunt nimic...

E. D.

P.S. Autorul mul(umeİte ARP pentru delicata generozitate İi desvârİita competen( cu care a sprijinit apari(ia on-line a prezentei cr(i.

METAFORA POETIC

SIMBOLUL ARTISTIC ÍN ‚CUVINTE POTRIVITE“

Ín bine cunoscutul su studiu dedicat simbolului artistic, Tudor Vianu îl defineİte pe acesta drept ‚profund“ İi ‚ilimitat“ (1). Recuperarea logic a simbolului nu ar fi posibil, de vreme ce semnificatul nu poate fi redus la un concept. Pe de alt parte, tot acolo, se recunoaİte c exist İi ‚simboluri ale limbii având o adâncime ilimitat. Inteligen(a nu se opreİte niciodat când vrea s cuprind semnifica(iile unor cuvinte ca ·natur‘ sau ·for(‘. Dar aceste cuvinte ilimitate nu se asociaz cu nici o reprezentare individual, în timp ce simbolul artistic presupune în chip obligatoriu o asemenea reprezentare, a crei semnifica(ie n-o cutm, de altfel, dincolo de el, ci în el İi prin el“ (2). S remarcm, pentru început, c nu este clar dac autorul se refer la imposibilitatea unei decodri empirice sau la aceea a unei analize ra(ionale. Ilimitarea unui simbol artistic îl face, într-adevr, ireductibil la un concept, dar nu-l poate sustrage, în mod definitiv, unei ‚rezolvri“ analitice (care nu se confund, îns, cu multitudinea İi varietatea interpretrilor sale). Ín cazul din urm, este necesar s se aib în vedere nu doar momentul decriptrii simbolului, ci İi acela al elaborrii İi al emiterii lui. Totodat, se cuvine cercetat structura sa lingvistic. Tudor Vianu se plaseaz în punctul de vedere al destinatarului (3), propunându-İi s arate, în genere, cum este (sau cum ar putea fi) simbolul (lucru pe care, de altfel, îl face cu strlucire) İi nu ce este el. Ni se vorbeİte de ‚modalit(ile ilimitrii“ : volumul vital, ambivalen(a etic, aspectul enigmatic, dar nu aflm nimic despre comportamentul lingvistic (semantic) al simbolului artistic. Investiga(ia sa rmâne, în esen(, filozofic. O defini(ie mentalist, estetic, d İi Goethe, cel care ‚ofer poate cea mai clar İi mai categoric formulare a distinc(iei dintre alegorie İi simbol“ (4). Simbolul, afirm Goethe, ‚preschimb fenomenul în idee, ideea în imagine, în aİa fel, încât ideea dinuie în imagine, infinit de activ İi mereu inaccesibil, İi chiar dac ar fi exprimat în toate limbile, tot ar rmâne inexprimabil“ (5). Íntr-o ampl İi substan(ial cercetare, Sorin Alexandrescu constat, pe bun dreptate, c, ‚spre deosebire de metafor, simbolul a atras mai pu(in aten(ia lingviİtilor, specializa(i în semantic sau în poetic“ (6). Re(ine, apoi, ca util (este İi prerea noastr) observa(ia lui Archibald Mc. Leish, conform creia ‚nu unul dintre cei doi termeni constituie simbolul, ci ·rela(ia‘ (dintre ei)“ (7). Când procedeaz, îns, la analiza concret a procesului simbolic (poezia arghezian O zi ), Sorin Alexandrescu intr în contradic(ie cu afirma(iile lui Tudor Vianu privind ilimitarea sensului. Íntr- adevr, cea (cuvânt cruia îi acord statut simbolic) este decodat fr dificult(i: ‚Pe fundalul întregului poem, termenul cea simbolizeaz moartea. Avem a face cu un substantiv concret, care semnific o entitate abstract“ (8). De fapt, cea , în împrejurarea de fa(, ca İi în alte împrejurri (de pild, în Psalm , 9), ni se pare a fi œ aİa cum am încercat s artm İi alt dat œ o metafor-cadru (10). Sorin

6 Alexandrescu însuİi accept triada metafor œ metafor simbolic œ simbol , subliniind, în realizarea deplin a celui din urm, rolul contextului. Simbolul este un cumul de sensuri, semnifica(ia proprie İi cea figurat men(inându-se deopotriv. Revenim, aİadar, la acel fond latent, difuz, mobil İi nelimitat al ‚metaforei poetice“ (11), fr a avea o explica(ie precis a acestui fenomen.

Dup opinia noastr (12), simbolul artistic (poetic) este, din punct de vedere semantic, sinteza dintre metafora personificatoare İi metafora de-personificatoare . Altfel spus, este expresia lingvistic a unei realiti antropo-cosmice , a unui veritabil anthropos œ ergon . Ontologia nu cunoaİte asemenea realit(i, ele rmân specifice artei, fapt care justific sentimentul derutei, contrazicerea deprinderilor aperceptive, impresia de ilimitare semantic. Arta (arta literar), ca realitate psiho-fizic, se dovedeİte, deci, capabil s rezolve incompatibilit(i ontologice. Simbolul e un proces, o genez, rezumate, adesea, într-un substantiv. Hyperion , de pild, este un om-astru İi, simultan, un astru-om . Analiza câtorva strofe din Luceafrul ni se pare edificatoare:

Privea în zare cum pe mri Rsare İi strluce , Pe miİctoarele crri, Corbii negre duce .

Íl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorin(a-i gata; El iar privind de sptmâni Íi cade drag fata…(13)

Aİadar, Hyperion este subiect al predicatelor rsare , strluce (sem: astral, extraterestru), duce (sem: uman), privind , (îi) cade drag (sem: uman) (14) etc. Bilateralitatea determinrilor, simultaneitatea personificrii astrului İi a de- personificrii lui (o dat personificat) genereaz, într-adevr, un semantism profund İi ilimitat, în structura cruia semul uman este o prezen( obligatorie. Indiferent ce interpretare îi confer exegeza, Hyperion rmâne, înainte de orice, o natur dubl, antropo-cosmic: Hyperion plus rsare, strluce, s-aprinde…= astru; Hyperion plus duce, privind, (îi) cade drag…= ins. Asemenea performan(e sunt, fireİte, relativ pu(in numeroase. Ín majoritatea cazurilor, poe(ii procedeaz fie descriptiv (referindu-se la mediu, asimilându-l, atribuindu-i comportamente İi însuİiri omeneİti: personificare ), fie confesiv (exprimând, dimpotriv, persoana prin mediu: de-personificare ). Sinteza acestor dou modalit(i œ simbolul œ reprezint nivelul suprem al realizrii estetice, înglobând İi depİind nu doar aparen(a sensibil a operei (prozodie, anecdotic, motive), ci İi forma ei (rezumatul inteligibil al celei dintâi: structurile metaforice complexe , 15). Simbolul

7 confer întregului plasarea simultan în timpul (confesiv) İi în spa(iul (descriptiv) ale universului estetic (16).

Ín ciclul Cuvinte potrivite (17) exist cel pu(in trei simboluri: în Psalm (18), Desprire (19) İi Interior de schit (20). Alegem pentru analiza de fa( primul text, transcriindu-l în întregime:

Tare sunt singur , Doamne, İi pieziİ ! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar İi cu frunziİ (21) 6epos İi aspru-n îndârjire vie.

Tânjesc ca pasrea ciripitoare S se opreasc-n drum, S cânte-n mine İi s zboare Prin umbra mea de fum.

Aİtept crâmpeie mici de gingİie, Cântece mici de vrbii İi lstun, S mi se dea İi mie, Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulcea( Nici chiar aroma primei agurizi. ği prins adânc între vecii İi cea(, Nu-mi stau pe coaj moile omizi.

Nalt candelabru, straj la hotare, Stelele vin İi se aprind pe rând Ín ramurile -ntinse pe altare œ ği te slujesc ; dar, Doamne, pân când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte ği de-a rodi metale doar, ptruns De grelele porunci İi-nvminte Poate c, Doamne, mi-este de ajuns .

Ín rostul meu tu m-ai lsat uitrii ği m muncesc din rdcini İi sânger . Trimite, Doamne, semnul deprtrii, Din când în când, câte un pui de înger.

S bat alb din arip la lun…

8 S-mi dea din nou pova(a ta mai bun.

Simbolul se întemeiaz pe binomul om = copac , enun(at în stihul al doilea İi anticipat de simultaneitatea determinrilor din versul întâi ( singur œ pieziİ ). Identificarea, reluat în strofa a patra (la mijlocul discursului), printr-o compara(ie, ce reactualizeaz ‚conven(ia“ analogiei ( Ca pomilor de rod cu gustul bun ), ar putea rmâne o de-personificare oarecare. Cum se observ, îns, concomitent cu direc(ia om œ copac , este prezent İi direc(ia antitetic, anume: copac œ om , într-o simetric acumulare de determinri (induc(ii İi grefe). Arborescen(a semelor ( uman, vegetal ), dedus din determinrile verbale, adjectivale, din grefele substantivale metaforice, culmineaz în enun(ul sintetic personificator œ de-personificator din strofa a İaptea, unde bilateralitatea se transform în indistinc(ie: ği m muncesc din rdcini İi sânger . Configura(ia acestui anthropos œ ergon , deopotriv individ uman İi plant (desemnat înc în versul întâi), se relev aici pe deplin. Schematic, circuitul semantic s-ar putea reprezenta astfel:

Om Copac pieziİ singur uitat pribeag fruct îndârjire frunziİ tânjesc pasrea aİtept nectare prins (între vecii…) agurid straj coaj slujesc ramuri porunci a fi-nflorit înv(minte a rodi mi-este de ajuns ------Copac Om ------ği m muncesc din rdcini İi sânger (copac œ om = om œ copac)

Structura semantic a Psalmului ni se înf(iİeaz, deci, în func(ionalitatea ei, similar celei din Luceafrul . Se pstreaz, totuİi, o diferen( de amplitudine, favorabil simbolului eminescian. Decalajul uman œ astral (extraterestru) întrece cu câteva niveluri distan(a uman œ vegetal (22). Ambele poeme, îns, realizeaz sinteza identitate œ alteritate, situându-se, decis, în perimetrul simbolului İi separându-se doar prin gradul de surpriz İi prin grandoarea asocierii (23).

NOTE 1. Simbolul artistic , în Postume , EPLU, Bucureİti, 1966, p. 97 œ 159. 2. Op. cit., p. 151.

9 3. Cf. İi Michael Riffaterre, Íncercare de definire lingvistic a stilului , în Probleme de stilistic , ES, Bucureİti, 1964, p. 53 œ 83; idem, The Stylistic Function , în Reprints of Papers for the Ninth Congress of Linguists, august, 27 œ 31, 1962, Cambridge Mass. 4. René Wellek, Istoria criticii literare moderne, I, Editura Univers, Bucureİti, 1974, p. 235. 5. Apud René Wellek, op. cit., p. 235. O sumar trecere în revist a concep(iilor referitoare la simbol, în Al Husar, Ars longa , Editura Univers, Bucureİti, 1980, p. 15 œ 76. 6. Sorin Alexandrescu, Simbol İi simbolizare. Observaii asupra unor procedee poetice argheziene , în Studii de poetic İi stilistic , EPL, Bucureİti, 1966, p. 321. 7. Archibald Mc. Leish, Poetry and Experience , The Bodley Herd, London, 1960, p. 80, apud Sorin Alexandrescu, op. cit. , p. 323. Al Husar, op. cit. , p. 55, sus(ine c, ‚din punct de vedere lingvistic, simbolul implic un dinamism al miİcrii (sic!) între doi termeni, care constituie un tot ce devine complet când ei stau împreun…“ 8. Sorin Alexandrescu, op. cit. , p. 325. 9. Tudor Arghezi, Scrieri , I, EPL, Bucureİti, 1962, p. 36. 10. Eugen Dorcescu, Metafora poetic , Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1975, p. 124 œ 131. 11. Tudor Vianu, Observaii asupra metaforei poetice , în ‚Iaİul literar“, XII, 1961, nr. 10, p. 56 œ 60. 12. Eugen Dorcescu, Embleme ale realitii , Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1978, p. 84 œ 89. Considerm necesar İi potrivit a face, acum İi aici, urmtoarele precizri: dup mai bine de trei decenii de la sus(inerea tezei noastre de doctorat, Structura lingvistic a metaforei în poezia român modern, Universitatea din Timiİoara, 1975, İi de la publicarea lucrrilor noastre dedicate metaforei, avem convingerea c, din Metafora poetic , 1975, se poate re(ine doar analiza formal a tropului (structura semantic este acolo, din motive diverse, mult prea sumar), o anume preeminen( având teoria induciei metaforice İi cea a structurilor metaforice complexe ; în Embleme ale realitii , 1978, sunt enun(ate principiile analizei semantice a metaforei İi definiia simbolului . Or, toate aceste elemente pot fi gsite de cei interesa(i în prezentul studiu İi în cele dou care îi urmeaz. Aceste trei texte conin, sintetic İi explicit, o perspectiv integral asupra metaforei poetice İi asupra simbolului , aİa cum, İi în msura în care, am fost noi vrednici, cândva, a le gândi İi a le elabora. Tot în Embleme ale realitii se afl o propunere de aplicare a celebrei ‚seciuni de aur“ la poezie , între textele supuse unei atare analize numrându-se O, mam de Mihai Eminescu, Izvorul de Lucian Blaga, Riga Crypto de Ion Barbu, Toamn de suflet de Tudor Arghezi, Etica VII İi Cele ce sunt de Mircea Ciobanu. Precizm, de asemenea, c în Metafora poetic İi în Embleme ale realitii se gsesc numeroase portrete de poe(i români clasici İi contemporani, precum: Lucian Blaga, Ion Barbu, Alexandru Philippide, George Clinescu, Tudor Arghezi, Eugen Jebeleanu, Radu

10 Boureanu, Victor Eftimiu, Dimitrie Stelaru, A. E. Baconsky, Nichita Stnescu, Ion Gheorghe, Mircea Ciobanu, Alexandru Miran, Sorin Mrculescu, Cezar Baltag, Virgil Teodorescu, Vasile Nicolescu, Nicolae Ioana, Petre Stoica, Horia Zilieru, Vasile Vlad, Anghel Dumbrveanu, Ileana Mlncioiu, Cezar Ivnescu. Ar mai fi de adugat c, din punctul nostru de vedere, aİa cum poezia român modern se desfİoar pe dou trasee complementare (direc(ia Eminescu İi direc(ia Macedonski), tot aİa avem a face, în lirica noastr, cu dou simboluri tutelare: eminescianul anthropos œ ergon (‚Luceafrul“ - Hyperion: alteritatea este exterioar identit(ii) İi macedonskianul eu œ alter- ego (daimon) (‚Faunul“: alteritatea este situat în interiorul identit(ii). 13. M. Eminescu, Opere , I, Bucureİti, 1939, p. 167 œ 168. 14. Pentru diverse disocieri semice, s se vad: I. Coteanu, Comutarea İi substituia , în Elemente de lingvistic structural , ES, Bucureİti, 1967; Paula Diaconescu et Mihaela Mancaİ, Sémantique et stylistique. La structure sémantique des déterminants chez Mihail Sadoveanu , în RRL, XIV, 1969, r. 2, p. 111 œ 137; Liliana Ionescu, Observations sémantiques sur la métaphore dans Poemele luminii de Lucian Blaga , în RRL, XIII, 1968, nr. 5, p. 439 - 447; Liana Schwartz, Ecart sémantique, structure des temps et structure des personnes dans le langage poétique , în RRL, XV, 1970, nr. 1, p. 17 œ 29; cf. İi studiul cu caracter precumpnitor teoretic al Angelei Bidu-Vrnceanu, Paradigmatic İi sintagmatic în semantic , din LR, XXIX, 1980, nr. 1, p. 3 œ 11; de asemenea, A. œ J. Greimas, Despre sens , Editura Univers, Bucureİti, 1975, p. 53 œ 62 etc. 15. Aİa am numit, în Metafora poetic , 1975, p. 47 œ 73, acordul substantivului metaforic cu verbul İi adjectivul, acord ce traduce rela(ia ontologic dintre materie, miİcare İi diverse însuİiri ‚statice“; cf. İi conceptul de ‚complex metaforic nuclear“, la Gh. Chivu, Metafora în opera scriitorilor romantici români , în LR, XXII, 1973, nr. 3, p. 217 œ 241. Modelul metaforic propus de noi, în întregul su, ni se pare logic, întemeiat conceptual, suficient de bine argumentat, disociativ (desparte induc(ia de gref), precum İi conform cu structura ontologic a ceea ce se numeİte, în mod curent, realitate (deİi aceasta este, în fapt, doar imanen(). De aceea, îndrznim a-l crede mai opera(ional, mai eficient, în plan hermeneutic, decât cel derivat din viziunea linear a ‚metaforei filate“, în raport cu care este citat, mecanic, M. Riffaterre ( La métaphore filée dans la poésie surréaliste, în ‚Langue Française“, 3, 1969). S se vad İi Paul Ricoeur, La métaphore vive , Editions du Seuil, Paris, 1975. 16. Vezi, supra , nota 12. 17. Vezi, supra , nota 9. 18. Op. cit. , p. 36. 19. Ibidem , p. 115. 20. Ibidem , p. 136. 21. Fruct, frunziİ etc. sunt grefe. Pentru gref , s se vad İi Tudor Vianu, Sinonime, metafore İi grefe metaforice la Tudor Arghezi , în LR, XII, 1963, nr. 4, p. 347 œ 352. Ea difer de ceea ce am numit inducie ( op. cit ., p. 51). 22. Liana Schwartz, art. cit. , p. 19.

11 23. Vezi İi Eugen Dorcescu, Simbolul artistic în ‚Cuvinte potrivite“ (variant restrâns a prezentului studiu), în ‚Orizont“, 15/ 1980.

Limba român , 5/1980

METAFORA ÍN DISCURSUL ğTIINWIFIC*

Dac limbajul poetic (în ce priveİte, mai cu seam, componenta sa imagistic) a fost, în genere, intens studiat, nu acelaİi lucru se poate spune despre limbajul İtiin(elor. Stilurile func(ionale ale limbii (1) au fost cercetate mai ales sub aspect lexical (terminologic, statistic, 2), tropii (imaginea: metafora, compara(ia, epitetul, figurile sintactice) fiind considera(i, a priori , inadecva(i expresiei mai mult sau mai pu(in riguroase, tranzitive (3), caracteristice acestor stiluri. Dificult(i întâmpin, de altfel, İi o strict delimitare a limbajului poetic de celelalte limbaje. Íntr-o bine cunoscut lucrare (4), Solomon Marcus afirm c: ‚Limbajul poetic ocup pozi(ia de mijloc într-o ierarhie care la partea superioar este ocupat de limbajul muzical iar la cea inferioar de limbajul İtiin(ific…Ín ceea ce priveİte limbajul poetic, el se prezint ca o re(ea de structuri dintre care unele îl apropie de cel muzical iar altele de cel İtiin(ific. Ordinea celor patru limbaje este ordinea lor de ambiguitate: maxim la cel muzical, nul la cel İtiin(ific, intermediar la cel poetic İi la cel uzual, dar inferioar la acesta din urm“. Pius Servien, la rându-i, face o distinc(ie net între ‚limbajul İtiin(ific“ İi ‚limbajul liric“ (5). Pentru Pius Servien, limbajul İtiin(ific este ‚ansamblul frazelor pentru care exist echivalen(e“ (6). Dimpotriv, în limbajul liric, sinonimia este exclus, în favoarea omonimiei: ‚La un mod general, la polul opus, o fraz nu admite echivalen(e“ (7). Concluzia lui Pius Servien este c: ‚limbajul İtiin(ific reprezint, în limbajul total, întregul sistem de metode fixe, în jurul cruia totul nu este decât incertitudine“ (8). Aceast încheiere corespunde İi vederilor lui Solomon Marcus: ‚limbajul poetic se defineİte nu în raport cu limbajul uzual, cotidian (ca în viziunea clasic a limbajului poetic, vzut ca o abatere de la norma existent în limbajul uzual, viziune întâlnit İi la autori mai vechi, ca Charles Bally İi la autori mai noi, ca Jean Cohen), ci în raport cu limbajul İtiin(ific, deoarece numai acesta din urm exist ca un concept riguros elaborat“ (9). ği al(i cercettori moderni, precum J. Mukarovski (10) sau R. Jakobson, s-au strduit s depİeasc reprezentarea limbajului poetic ca abatere. Dup cum se İtie, R. Jakobson distinge o func(ie poetic aparte în interiorul limbajului (11). Oricum, atât din unghi İtiin(ific, cât İi strict empiric sau intuitiv, limbajul artistic İi limbajul İtiin(ific par a fi doi poli iremediabil opuİi ai limbajului global:

12 ‚Punerea fa( în fa( a celor dou limbaje corespunde celor dou ipostaze fundamentale ale fiin(ei umane: ipostaza ra(ional İi ipostaza emo(ional“ (12). Ín concluzie, metodologic vorbind, nu doar limbajul poetic poate fi descris prin raportare la cel İtiin(ific, ci œ în egal msur œ İi invers.

Ín aceste împrejurri, imaginea (metafora) a constituit obiectul de studiu al celor preocupa(i îndeosebi de exprimarea artistic, deİi limba comun abund, ea însİi, în metafore (mai mult sau mai pu(in utilitare); metafora İtiin(ific este subordonat, în mod cert, caracterului denotativ al mesajului, în timp ce metafora poetic İi cea lingvistic (metafora limbii comune) sunt afectate de mul(imea İi varietatea conota(iilor. Solomon Marcus procedeaz la o delimitare strict între metafora matematic, metafora lingvistic (‚metafora care se manifest la nivelul limbii comune“, 13) İi metafora poetic, concluziile sale (referitoare la metafora matematic) putând fi extinse la metafora İtiin(ific în ansamblu œ fireİte, ca un ecran deziderativ, ca un punct de referin(, nu ca niİte axiome. Íntr-adevr, stilul İtiin(ific însuİi este un conglomerat imposibil de nivelat sub raportul expresiei. Aceasta, deoarece, pe de o parte, avem a face cu mai multe İtiin(e, pe de alta, chiar în domeniul impersonal al comunicrii İtiin(ifice, avem a face, totuİi, cu autori . Se poate presupune o interac(iune de sfere: cea mai larg cuprinde metafore İtiin(ifice generale (14); urmeaz metaforele standard ale fiecrei İtiin(e; în fine, metaforele individuale. Acestea din urm sporesc, pe msur ce ne îndeprtm de polul zero al expresiei emo(ional-imaginative (matematica) İi ne îndreptm spre polul ei maxim (poezia). Oricum, İtiin(ele noologice İi cele cosmologice reac(ioneaz relativ diferit la influen(a metaforei (15). Ín general, îns, în limbajul İtiin(ific metafora nu are rolul de a opaciza referentul, de a atrage aten(ia asupra textului însuİi (cum s-ar putea pretinde c se petrec lucrurile în enun(ul poetic), ci chiar dimpotriv, cum vom vedea mai departe. Ínainte de orice, aİadar, metafora İtiin(ific, aproape deloc cercetat (16), ridic probleme de descriere. Iat, figurat mai jos, inter-rela(ia domeniilor amintite:

MS = MS1 (inclusiv I1) plus MS2 (inclusiv I2) plus MS3 (inclusiv I3) plus…MSn (inclusiv In)

Modelul metaforic de la care pornim în lucrarea de fa( a fost expus İi cu alte prilejuri. Ín concep(ia noastr, metafora este expresia lingvistic a unei identificri ontologice (în timp ce compara(ia este expresia lingvistic a unui paralelism ontologic , iar simbolul, cum s-a vzut în studiul anterior, expresia lingvistic a unei realiti antropo-cosmice ). Din punct de vedere formal, transferul dezvolt o procesualitate complex, pe care vom încerca s o schematizm, în cele ce urmeaz, considerând substantivul drept pivot al oricrui mecanism metaforic, aİa cum realitatea lingvistic pare a o dovedi pe deplin (17).

13 S lum, aİadar, în considerare dou serii ontologice expuse identificrii. Notm prin S substan(a (materia, substantivul), prin A ac(iunea (miİcarea, verbul), prin C calitatea (însuİiri statice: fizice sau morale, adjectivul). Fie urmtorul enun(, asupra cruia vom aplica formalizarea amintit:

Elocuiunea este arma cea mai puternic a oratorului, sau fierul ce are a-i câİtiga biruina (Gusti, 112)

Prin urmare: S1 - A1 - C1 (Elocu(iune) S2 - A2 - C2 (Arm, Fier) Ín împrejurarea de fa(, conform legilor de apari(ie a metaforei, S1 İi S2 sunt identificate. Acest prim salt poate da naİtere, în modelul triadic al metaforei, la diverse combina(ii, al cror tablou ideal s-ar prezenta astfel:

S1 plus A1 plus C1 S2 plus A2 plus C2

Când unui S desemnând un referent neînsufle(it i se asociaz un A (İi/sau un C) purttoare ale semului uman , rezult, sub aspect semantic, o personificare :

Hidrogenul, devenit liber, se dezvolt (Poni, 31)

Invers, când un S purttor al semului uman este înso(it de un A (İi/sau un C) marcate de semul non-uman (mineral, acvatic, teluric, vegetal, astral etc.), se ob(ine o de-personificare :

Omul œ ca İi planta œ se vestejeİte în întuneric (Bravicianu, 33)

Remarcm, în treact, prezen(a decodificatoare, atenuant, a compara(iei ( ca İi planta ). Ín sfârİit, când S1 İi S2 apar(in aceluiaİi domeniu (fie uman , fie non-uman ), avem a face cu ceea ce am numit transfer ontologic (18). Curgerea stelelor (Iorgovici, 101), spre exemplu, implic identificarea astru = râu ; la fel, …înfloresc İtiinele, cu aceasta înfloreİte İi limba (Ibidem , 243) presupune analogia İtiin, limb = plant etc. Acordul S1 (= S2 ) plus A2 plus C2 İi acordul S2 (= S1 ) plus A1 plus C1 se numesc inducii (proces de contaminare semantic) (19). Atunci când S1 (= S2 ) dezvolt un S3 (de exemplu, pornind de la Elocuiune = Arm, un presupus S3 = tiİ , sau lam etc.), apare o gref metaforic (proces de acumulare, de proliferare semantic) (20). Iat un text în care toate aceste fenomene sunt prezente:

14 S-ar putea zice c nervul este compus din dou linii telegrafice, din care una aduce noutile dinafar, İi alta duce înapoi rspunsul, adic ordinul de miİcare a muİchilor (Conta, 108)

Consemnm, mai întâi, coalescen(a difuz nerv = linii telegrafice ( S1 = S2 ). Aceasta induce dou verbe metaforice: aduce İi duce İi dezvolt grefele nouti İi rspuns ( S3 ). Remarcm, totodat, c a doua gref ( rspunsul ) este înso(it de un nou termen metaforic: ordin œ introdus printr-un explicativ (atenuant) adic . Vom constata c asemenea factori atenuan(i apar deseori, ca expresie a conİtiin(ei de sine a metaforei, ca un metatext specific. Identitatea S1 = S2 este o structur metaforic simpl . S plus A plus C (adic metafora substantival, urmat de un verb indus, de un adjectiv indus İi, eventual, de un substantiv grefat) este o structur metaforic complex . Structurile metaforice simple se împart în dou mari categorii: coalescente , când identitatea S1 = S2 este explicit (21) İi implicate , când unul din termeni ( S1 , termen propriu, notat, în continuare, Tp ) nu apare, ci este implicat în cellalt ( S2 , termenul figurat, notat, în continuare, Tf ). Metafora coalescent este, deci, expresia lingvistic a unui transfer în care cunoaİtem trei entit(i: termenul propriu (Tp ); termenul figurat (Tf ); relaia dintre aceİtia. Ínsuİirea fundamental a metaforei coalescente este prezen(a termenului propriu în enun(ul metaforic. E vorba, fireİte, de o prezen( lingvistic, gramatical, intelectiv. Altfel spus, Tp poate fi: - exprimat (în sine, ca semn lingvistic): dar dac traiul în societate este o arm în lupta pentru existen, cum se potriveİte susinerea c aceeaİi lupt exist între membrii aceleiaİi societi? (Stânc, 104)

- subîn(eles (se afl într-o alt fraz, într-un alt paragraf, într-o pagin anterioar):

/Astfel este ara Ardealului/…puternic İi întins cetate natural (Blcescu, 308 œ 309)

Ín stilul artistic, distingem İi categoria termenului propriu inclus în forma verbului:

Am fost un cântec care trece ği sunt un cântec întristat (22)

Natura neconfesiv a stilului İtiin(ific exclude apari(ia unor metafore ce se refer la autorul enun(ului (sau o face pu(in probabil). Re(inem, deci, din unghi formal, o prim İi notabil deosebire între metafora poetic İi cea İtiin(ific: cvasi- absena coalescentelor cu termen propriu inclus în forma verbului . Termenul propriu exprimat poate fi unic : Brahma, baza primordial a lumii (Pipoİ, 15), sau multiplu : plantele İi animalele sunt paraziii pmântului (Conta, 268). La rândul su, termenul figurat poate fi unic : Metschnikoff crede c exist în

15 organism un fel de celule pe care le numeİte fagocite, un fel de armat de aprare a organismului (Babeİ, 306), ori multiplu : …ideea cea mai general İi mai abstract sub care se grupeaz toate cunoİtinele noastre constituieİte trunchiul arborelui sau vârful piramidei (Conta, 484). Vom reaminti c, în stilul poetic, termenul figurat capt, deseori, forme organizate: serii sinonimice de metafore sau constelaii metaforice (23). Asemenea structuri apar İi în stilul İtiin(ific. Dar ceea ce atrage, cu deosebire, aten(ia, în acest caz, este interven(ia antonimiei în alctuirea termenului figurat multiplu (marcat, uneori, İi de corela(ia nu - ci ). Antonimia se uneİte, prin urmare, nu o dat, cu forme gramaticale negative œ una din caracteristicile metaforei İtiin(ifice. Íntr-adevr, afirma(ia prin nega(ie (ine de dialectica demonstra(iei înseİi: Ce înseamn lauda ce se aduce omului c a robit natura, c din stpân a fcut-o în mare parte slug plecat? (Stânc, 121). Formula textului este urmtoarea: _____ Tp = Tf1 ____ Tf2

Cât priveİte ordinea apari(iei în propozi(ie a termenului propriu İi a celui figurat, constatm c, în timp ce în stilul artistic ea este absolut indiferent, stilul İtiinific prefer secvena Tp Tf . Aceasta este, în fapt, odinea logic a discursului: Sub numele de veİminte se înelege: acopermântul corpului (Bravicianu, 43). Relaia care se stabileİte între Tp İi Tf este, în stilul artistic, de trei feluri: predicativ ( Tp este Tf ), apozitiv ( Tp Tf ) İi predicativ suplimentar ( Tp Tf ). Prin urmare, sintaxa metaforei poetice re(ine trei tipuri de coalescente: metafora coalescent predicativ, metafora coalescent apozitiv, metafora coalescent predicativ suplimentar . Ín stilul İtiin(ific, cea de a treia categorie este aproape cu totul absent. Explica(ia ar putea consta în ambiguitatea sa sintactic (24). Aceast not separ, dintr-o dat, categoric, metafora poetic de cea İtiinific . Diferen(e importante se observ İi în alctuirea metaforei predicative. Astfel, alturi de verbe consacrate, precum: a fi, a deveni, a prea, a rmâne, a se face, a ajunge (existente İi în stilul artistic İi în cel İtiin(ific), înregistrm, în acesta din urm, ca absolut specifice, copulele neologice: a constitui, a reprezenta etc.:

Studiind fenomenele fizice s-a ajuns la concluziunea c mai multe din ele pot fi grupate la un loc, constituind o ramur din totalitatea fenomenelor (Negreanu, 3)

Prutul İi Dunrea constituie o stavil statornic pentru mai multe plante (Brandza, XIX)

…fiecare popor posed câte o enciclopedie a sa oarecum instinctiv, o logic a sa, o psihologie a sa, o geografie, o cosmografie, o astronomie etc., cari toate constituie o comoar sub înveliİul graiului (Hasdeu, 31)

16 /o naie / trebuie s arate formula înelegtoare ce ea reprezint în marea carte a înelegerii İi a istoriei omeneİti (Blcescu, 5)

Specifice, iarİi, sunt locuiunile verbale copulative (impresionante ca numr İi varietate), menite s sporeasc distan(a dintre Tp İi Tf İi s atenueze , astfel, identificarea lor: a consista în, a se considera ca, a se putea privi ca, a servi de etc.:

Ín Lingvistic, marele principiu al circulaiunii, uitat pân aici aproape cu desvârİire, s-ar putea privi ca piatra unghiular a edificiului (Hasdeu, 21).

Procesul însuİi al apari(iei unei metafore İtiin(ifice este deconspirat (İi, simultan, aplicat) de Conta, care apeleaz la verbul a numi :

Din cauza analogiei, voi da acestui semicerc denumirea de und. Voi numi curb suitoare cea dintâi jumtate a cii pân la punctul culminant İi curb coborâtoare cealalt jumtate (Conta, 233)

Aİadar, necesitatea oblig puterea de inven(ie a autorului s caute cuvinte care s denumeasc o nou realitate mental. Se recurge la analogie İi inven(ia înfptuieİte nu o crea(ie absolut, ci un transfer. Textul abund în metafore, devenite, ulterior, mcar în parte, terminologie filozofic, abstract: cale, curb coborâtoare, curb suitoare, und . Uneori, între Tp , Tf İi copul intervin acele elemente atenuante , amintite anterior: adic, aİa zicând, cu un cuvânt, oarecum, un fel de. Aceast surdin conceptual acompaniaz İi metafora apozitiv.

Factorii atenuan(i transcriu conİtiin(a de sine a metaforei İtiin(ifice. Metafora İtiin(ific nu apare în text pentru ea însİi, ca limbaj propriu (25), ca semn unic al sensului, ci ca o perifraz ce face transparent sensul real al mesajului. Expresivitatea ei (26) este prudent, imediat ‚corectat“, justificat intelectual de autorul însuİi. Contribuie la aceasta, alturi de factorii atenuan(i aminti(i, alturi de locu(iunile verbale copulative, İi elemente morfologice : diversitatea temporal (İi chiar modal) a formelor verbului copulativ (prin contrast cu ceea ce se întâmpl în stilul artistic, unde se apeleaz la prezentul indicativ: timpul unei identificri irecuzabile) İi utilizarea unor determinri recuperante (care, rmânând acordate termenului propriu, reveleaz, brusc, statutul provizoriu, ad-hoc, al accep(iunii figurate): Aceste ceti fur mult vreme asilul libertii Moldovenilor (Blcescu, 664); …fcând din rai un fel de seleciune nu natural, ci de tot artificial, cel mult artistic (Hasdeu, 28); Conİtiina regulelor limbii/…/ se face, aİa zicând, cheia învrii limbilor strine; cu un cuvânt, agiunge o necesitate pentru fiecare om în viaa social (Velini, 123); …trebuie s se fi dezvoltat İi difereniat un aparat puternic pentru aprarea noastr în contra duİmanilor

17 noİtri cei mai puternici, care ne înconjoar İi ne pândesc neîncetat, adic în contra boalelor infecioase (Babeİ, 304); coastele pietroase ale munilor (Grecescu, 220); /…/ Carpai /…/ scheletul geologic al rii (ibidem , 664). Putem remarca, în fine, frecven(a a ceea ce am numit, alt dat, coalescen difuz (27), aceasta ilustrând, în mod pregnant, tendin(a metaforei İtiin(ifice de a evita identificrile tranİante. Ea cuprinde atât clasele substantiv plus atribut substantival genitival ; substantiv plus atribut substantival prepoziional , cât İi realizri strict contextuale (28): Românii au în limba lor un nepreuit ciment politic (Urechi, 27). Ín genere vorbind, distan(a apreciabil dintre Tp İi Tf situeaz metafora İtiin(ific coalescent în pragul implica(iei. Coalescentele sunt mai frecvente în İtiin(ele noologice, implicatele în cele cosmologice. Dintre implicate, re(in aten(ia cele cu termenul figurat eliptic (29), termen figurat deconspirat de induc(ii İi grefe: Hidrogenul, devenit liber, se dezvolt (Poni, 31).

Cum s-a putut constata, chiar din citatele reproduse anterior, adesea structurile metaforice simple genereaz structuri metaforice complexe . Transcriem înc un asemenea angrenaj metaforic amplu, întemeiat, de data aceasta, pe o coalescen( difuz:

…aİzarea Tracilor în Europa, tocmai în punctele cele mai apropiate de Asia, începând de la strâmtorile Bosforului, oarecum la gura vasului celui mare al Europei, umplut de ultimele neamuri izvorâte din adânca Asie, ca dintr-o nesecat fântân (Xenopol, 60).

E vorba de Europa = vas , egalitate urmat de induc(iile mare, umplut ; înregistrm İi metafora implicat cu termenul figurat eliptic neamuri , înso(it de epitetul indus izvorâte , decurgând din compara(ia Asia œ fântân . La rându-i, fântân are İi ea un epitet indus: nesecat .

Íncheiem aici succinta prezentare a structurii formale . Ín ce priveİte structura semantic a metaforei İtiin(ifice, re(inem, mai întâi, stabilitatea unui anumit repertoriu lexical, din care se recruteaz termenul figurat. Mul(imea no(iunilor e redus, în schimb ocuren(a elementelor ce le exprim este apreciabil. Se men(in İi în stilul İtiin(ific marile câmpuri semantice ( vegetalul, floralul, acvaticul ): rdcin, rod, smân, izvor etc.: Artira vazilar d patru ramuri precum am vzut (Kretzulescu, 377); Dup Parrot, rahitismul n-ar avea alt izvor decât sifilisul ereditar (Stânc, 175) etc. Caracteristice stilului İtiin(ific par a fi alte domenii, precum: arhitectura ( fundament, temelie, cldire, a se rezema İ.a.), geometria ( cerc, sfer ), ambele subsumabile culturalului , dar İi deplasarea (cale, drum ), ori dualitatea metaforic-alegoric lumin œ întuneric .

18 Ín al doilea rând, sunt de consemnat fenomenele de contaminare İi cele de acumulare semantic: inducia İi grefa . Ín sfârİit, în ce priveİte fenomenele de transfer , faptele indic ordinea de preferin(:

Personificare - Transfer ontologic - De-personificare

Íntr-adevr, comunicarea İtiin(ific este descriptiv İi interpretativ, nu confesiv. Evident, o analiz componen(ial aduce numeroase clarificri acestor detalieri de principiu. Astfel, İtiin(ele cosmologice apeleaz, cu deosebire, la disocieri de tipul ‚pi“, în timp ce İtiin(ele noologice prefer disocierile semice de tipul ‚sigma“ (30).

Concluzii . Aİa cum s-a putut constata, structura formal a metaforei İtiin(ifice coincide, în mare, cu aceea a metaforei poetice. Ín ambele cazuri, întâlnim structuri metaforice simple ( coalescente İi implicate ) İi structuri metaforice complexe . Diferen(ele apar la nivelurile imediat inferioare, în infrastructuri . Subliniem, astfel: absen(a metaforei coalescente predicative suplimentare; absen(a unui termen propriu inclus în forma verbului; preferin(a pentru Tp = 1; preferin(a pentru Tf = 1, sau, eventual, pentru Tf multiplu antitetic; preferin(a pentru succesiunea Tp Tf ; preferin(a pentru locu(iuni verbale copulative İi pentru copule neologice. Toate aceste note distinctive sunt urmarea İi revelarea funciilor metaforei İtiinifice . Metafora İtiin(ific are un rol euristic, explicativ, ea se propune İi se dezice, simultan, recurgând la anumite tehnici atenuante, amintite mai sus. Structurile semantice eviden(iaz, İi ele, dincolo de similitudini (decelabile, İi aici, în stratul superior al raporturilor metaforice), trsturi aparte, precum: numrul limitat al câmpurilor semantice asupra crora se opereaz selec(ia; preferin(a pentru personificare, în detrimentul (îndeosebi) al de-personificrii; o evident înclinare ctre disocierile semice de tip ‚pi“ etc. S-a remarcat, de mult, c metafora se întemeiaz pe sesizarea, deopotriv, a asemnrii İi a deosebirii . Trebuie spus c metafora İtiin(ific re(ine, mai ales, asemnarea: contextul, mijlocitorul, în uniunea Tp = Tf sunt, întotdeauna, sesizabile (în poezie, ra(iunea identificrii scap). Altfel spus, apropierea dintre Tp İi Tf , în stilul İtiin(ific, nu este (İi nici nu pare) nelimitat İi aleatorie; ea este, dimpotriv, mrginit İi clar delimitat. Íntre metafora İtiinific, metafora poetic İi metafora lingvistic exist, deci, o evident continuitate, atât sub raport formal, cât İi sub raport semantic. Totodat, chiar în cadrul acestei continuit(i (care decurge din ceea ce s-ar putea numi natura ideal a metaforei ca fapt de limb), se remarc suficiente note distinctive, capabile s asigure fiecrui compartiment o fizionomie aparte. Aceste diferen(e sunt impuse de funcie .

19 Natura, structura İi funcia unui transfer metaforic se dovedesc a fi, în orice împrejurare, strâns corelate. Potrivit rolului İi rostului ei, asupra crora am insistat de-a lungul lucrrii, putem afirma, în încheiere, c œ spre deosebire de cea poetic œ metafora İtiinific nu este o identificare categoric İi irevocabil, ci una momentan İi ameliorabil , lucru de care atât emi(torul, cât İi receptorul sunt pe deplin conİtien(i, pe toat durata contactului lor lingvistic, İi în toate etapele analizei.

NOTE

1. Cf. I. Coteanu, Stilistica funcional a limbii române , Bucureİti, 1973, p. 45 œ 91; idem, Structura İi evoluia limbii române (de la origini pân la 1860) , Bucureİti, 1981, p. 181 İi urm. 2. N. A. Ursu, Formarea terminologiei İtiinifice româneİti , Bucureİti, 1962; Gh. Chivu, Stilul celor mai vechi texte İtiinifice româneİti , I, LR, XXIX, 1980, p. 111 œ 123. 3. Tudor Vianu, Arta prozatorilor români , I, Bucureİti, 1966, p. 11 œ 19. 4. Solomon Marcus, Poetica matematic , Bucureİti, 1970, p. 23. 5. Pius Servien, Estetica , Bucureİti, 1975, p. 106. Pentru ‚figuri“, cf. Oswald Ducrot, Tzvetan Todorov, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage , Paris, 1972, p. 349 œ 358; Pierre Fontanier, Figurile limbajului , Bucureİti, 1977; Gérard Genette, Figuri , Bucureİti, 1978 etc. 6. Op. cit. , p. 56. Cf. İi I. Coteanu, Stilistica funcional a limbii române , p. 47. 7. Pius Servien, op. cit. , p. 58. 8. Idem, ibidem , p. 59. 9. Solomon Marcus, op. cit. , p. 31. S se vad, de pild, İi André Maurois, D‘Aragon à Montherlant , Paris, 1967, p. 119: ‚La métaphore aide le chercheur, comme l‘écrivain, à évoquer une chose inconnue en recourant à sa similitude avec des objets connus. L‘atome de Bohr est une métaphore dont le second terme serait le système solaire. Elle n‘est plus exacte? Peu importe. Une métaphore n‘est pas une vérité. C‘est un moyen de connaissance“. Fundamental rmâne lucrarea G. Ivnescu, Limba poetic româneasc , LL, 1956, p. 197 œ 224. 10. J. Mukarovsky, The aesthetics of language , Washington, 1964. 11. Cf. Lingvistic İi poetic , în Probleme de stilistic , Bucureİti, 1964, passim; îndeosebi, p. 94, 120. 12. Solomon Marcus, op. cit ., p. 32. 13. Idem, op. cit. , p. 93. 14. Cf. İi Solomon Marcus, op. cit. , p. 93: ‚metafore ale limbajului matematic în ansamblul su“. 15. Vezi Maria Carpov, Introducere în semiologia literaturii , Bucureİti, 1978, p. 49.

20 16. Cf. Jean Cohen, Structure du langage poétique , Paris, 1966, p. 214. Ín schema noastr, MS = metafor İtiin(ific în genere; MS1, MS2, MS3…= domenii metaforice ale İtiin(elor particulare; I1, I2, I3…= crea(ii metaforice individuale. 17. Cf. Eugen Dorcescu, Metafora poetic , Bucureİti, 1975; idem, Embleme ale realitii , Bucureİti, 1978, p. 89; Limbaj poetic İi versificaie în secolul al XIX- lea (1870 œ 1900). Metafora , (volum colectiv), Tipografia Universit(ii din Timiİoara, 1979. De altfel, cum se İtie, bibliografia metaforei este imens. Citm câteva lucrri, mai vechi İi mai recente: Tudor Vianu, Problemele metaforei İi alte studii de stilistic , Bucureİti, 1957; C. Brooke Rose, A Grammar of Metaphor , London, 1958; Hugo Meier, Die Metapher , Winthertur, 1963; R. Jakobson, Essais de linguistique générale , Paris, 1963, p. 61 œ 67; I. Dumitrescu, Metafora mrii în poezia lui Mihai Eminescu , Bucureİti, 1972; Retorica general , Bucureİti, 1974; Paul Ricoeur, La Métaphore vive , Paris, 1975 etc. Cu privire la rolul decisiv al substantivului în apari(ia İi evolu(ia enun(ului metaforic, cf. Metafora poetic , passim. Vezi İi Bernard Pottier, Systématique des éléments de relation, Paris, 1962, p. 49: ‚Substantivul este un termen primar: substan(a substantivului îİi este sieİi incident (nu se poate spune pisic decât despre o pisic); adjectivul este un termen secundar, incident substantivului (nu se poate spune alb decât despre ceva care este alb): pisic œ alb “ (apud Paul Miclu, Dimensiunea semantic a limbajelor specializate , în Semantic İi semiotic , Bucureİti, 1981, p. 71). Or, verbul se afl, fa( de substantiv, într-o situa(ie similar celei a adjectivului: ac(iune sau stare a ceva, nu ac(iune sau stare în sine. 18. Eugen Dorcescu, Embleme ale realitii , p. 85. 19. Idem, Metafora poetic , p. 51. 20. Pentru gref , cf. İi Tudor Vianu, Sinonime, metafore İi grefe metaforice la Tudor Arghezi , LR, XII, 1963, nr. 4, p. 347 œ 351. Trebuie spus, totuİi, c termenul are, în acest studiu, o semnifica(ie oarecum diferit de cea pe care i-o atribuim noi, întrucât pare a include İi ceea ce noi am numit inducie . 21. Gh. Chivu, Metafora în opera scriitorilor romantici români , LR, XXII, 1973, nr. 3, p. 217 œ 241. 22. Al. Macedonski, Opere , II, Bucureİti, 1966, p. 25. 23. Eugen Dorcescu, Metafora poetic , p. 25 œ 26. 24. Pentru ‚predicativul suplimentar“, cf. Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba român contemporan , Bucureİti, 1978, p. 637 œ 644. 25. ğtefan Munteanu, Limba român artistic , Bucureİti, 1981, p. 13. 26. Pentru expresivitatea imaginii, vezi İi G. I. Tohneanu, Expresia artistic eminescian , Timiİoara, 1975, p. 143 œ 192. 27. Metafora poetic , p. 91 œ 93. 28. Limbaj poetic İi versificaie în secolul al XIX-lea (1870 œ 1900). Metafora , Tipografia Universit(ii din Timiİoara, 1979, p. 5 œ 25. 29. Metafora poetic , p. 63. 30. Retorica general , p. 143.

SIGLE

Babeİ = Victor Babeİ, Opere alese , Bucureİti, 1954; Blcescu = Nicolae Blcescu, Istoria românilor sub Mihai Vod Viteazul , Bucureİti, 1978; Brandza = D. Brandza, Prodromul florei României , Bucureİti, 1879 œ 1883; Bravicianu = I. Bravicianu, Noiuni de igien İi medicin popular , Craiova, 1889; Conta = Vasile Conta, Opere filosofice , Bucureİti, 1967; Grecescu = D. Grecescu, Conspectul florei României , Bucureİti, 1898; Gusti = D. Gusti, Retoric român pentru tinerime , Iaİi, 1852, în Retoric româneasc , Bucureİti, 1980; Hasdeu = B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae , Bucureİti, I, 1972, II, 1974, III, 1976; Iorgovici = Paul Iorgovici, Obsrvaii de limb rumâneasc , Timiİoara, 1979; Kretzulescu = N. A. Kretzulescu, Manual de anatomie descriptiv , Bucureİti, 1843; Negreanu = D. Negreanu, Curs de fizic. Gravitatea , Bucureİti, 1908; Pipoİ = P. Pipoİ, Istoria pedagogiei , Arad, 1892; Poni = Petru Poni, Curs de chimie elementar , Iaİi, 1879; Stânc = ğtefan Stânc, Mediul social ca factor patologic , Bucureİti, 1956; Urechi = V. A. Urechi, Schie de istoria literaturii , Bucureİti, 1885; Velini = Antoniu Velini, Manual de metodic İi pedagogie , Iaİi, 1860; Xenopol = Istoria românilor din Dacia Traian , I, Iaİi, 1888.

Raionalitate İi discurs, Supliment la tomul XXIX al Analelor Universit(ii ‚Al. I. Cuza“ din Iaİi, vol. II, 1983

*Articol definitivat în colaborare cu Olimpia Berca.

METAFORA ÍN POEZIA LUI B. FUNDOIANU

Poezia lui B. Fundoianu a fcut, în repetate rânduri, obiectul unor cercetri aprofundate, datorate unor prestigioase personalit(i ale vie(ii noastre literare (1). Ín genere, analizele de aceast factur au evoluat spre concluzia c ‚exist un Fundoianu al adeziunii İi al elogiului naturist İi un Fundoianu al refuzului İi al demistificrii“ (2). Ambivalen(a, scindarea luntric, reprezint, într-adevr, una din caracteristicile fundamentale ale acestui temperament poetic. Metafora însİi, nestudiat pân acum, eviden(iaz o asemenea scindare: tensiunea (complementaritatea) dintre emo(ie İi cerebralitate. Polaritatea aceasta imprim textului un dramatism inconfundabil, o exuberan( tragic, determinând, din unghi stilistic, apari(ia unor structuri metaforice originale, aflate, adesea, într-un surprinztor paralelism cu cele specifice stilurilor func(ionale ale limbii (3). Deriv de aici o artisticitate complex, în a crei definire (conceptualizare)

22 cercetarea tropilor (a metaforei, în primul rând) va avea, desigur, un rol important. Prezenta lucrare îİi asum İansa (İi riscul İtiin(ific) de a începe.

Reamintim componentele modelului metaforic pe care îl vom confrunta cu materialul concret, recoltat din volumul Priveliİti (4). Dup opinia noastr, aİa cum s-a vzut anterior, metafora este expresia lingvistic a unei identificri ontologice . Structurile ei formale elementare, întotdeauna substantivale (5), sunt fie coalescente , fie implicate ( structuri metaforice simple ). Deseori, îns, structurile substantivale contamineaz verbul İi adjectivul, construind (ca urmare a unei viziuni artistice coerente) o structur metaforic complex . Aceasta reproduce ‚figura“, ‚forma“ a ceea numim, curent, realitate, altfel spus, reproduce ‚alctuirea“, ‚structura“ imanen(ei: acord dinamic între substan, aciune, calitate . Fenomenul contaminrii verbului İi adjectivului de ctre substantiv (acord sintactico-stilistic) l-am numit inducie (6). Uneori, verbelor İi adjectivelor induse li se adaug un substantiv grefat (7). Grefa e o prelungire a metaforizrii ini(iale, o acumulare semantic (nu o contaminare). Aceasta ni se pare a fi schema ideal a metaforei, în ce priveİte structurile formale (8). Analiza relev, fireİte, o seam de abateri de la acest chenar, abateri care, pân la un punct, pot fi, ele însele, ordonate: coalescen(e difuze, serii sinonimice, constela(ii metaforice, metafore implicate cu termenul figurat eliptic (9). Cât priveİte structura semantic , ne oprim la trei mari capitole: personificarea, de-personificarea İi transferul ontologic (10). Toate trei deriv din releul tutelar identitate œ alteritate , particularizându-l în diverse chipuri, aİa cum probeaz, în desfİurrile ei concrete, analiza componen(ial. Avem de consemnat, în plus, sinteza personificare œ de-personificare. Ín aceast sintez vedem mecanismul profund al simbolului artistic. Altfel spus, dup opinia noastr, simbolul este expresia lingvistic a unei realiti antropo-cosmice , a unui anthropos œ ergon (11).

Aplicând poeziei lui B. Fundoianu aceast gril de lectur, ob(inem un numr considerabil de metafore, dintre care am selectat pentru studiu 223 de nuclee metaforice (productoare sau nu de ansambluri). E vorba de 223 de metafore substantivale œ titlu, dispuse dup cum urmeaz: coalescente œ 29; implicate œ 119; coalescente difuze œ 13; structuri complexe œ 62. Acestora li se adaug metaforele verbale İi cele adjectivale induse, precum İi metaforele substantivale grefate (cele neîncadrate în structurile complexe coerente). Evident, grani(a dintre structurile metaforice simple İi structurile metaforice complexe este suficient de fluctuant.

Structurile metaforice simple sunt prezente prin toate clasele cunoscute. Re(inem, dintre coalescente, mai întâi predicativele : ‚E câmpul lung İi-o grebl e-un pieptene în fân“ (p. 21). Remarcm un fenomen interesant, frecvent întâlnit

23 îndeosebi în stilul İtiin(ific. E vorba de interven(ia în discurs a elementelor atenuante (12). De pild: ‚Dac-ai rmâne goal, pe scândur dormind,/ aİ crede c-i o grind, unde vierii prind,/…strugurii cei mai rumeni de tmâios İi coarn“ (p. 51). La fel: ‚İi s-ar putea , femeie, s fiu un Canaan“ (p. 48 œ 49); sau: ‚Ei, poate , la ospe(e nu vei mai fi monarh“ (p. 30). Ín exemplul din urm avem a face, în plus, cu o coalescen( negativ. Putem numi acest tip de metafore coalescente dubitative . Citm, în continuare, câteva apozitive İi predicative suplimentare : ‚…İi stele , poate rou , mai cad İi-au mai czut (p. 16); ‚…İi din privire ochii s mi-i desprind, bumbi “ (p. 11); ‚ği-atuncea, la bra(, umbre , nu vom mai İti de toate“ (p. 30). Ín sfârİit, avem de consemnat seriile sinonimice de metafore, ample İi numeroase: ‚Sunt crama pentru toate vina(urile noi,/ sunt toamna strâns înc, fecund în butoi,/ İi sâmburele putred din fructele prea coapte…“(p. 49). De asemenea, constelaiile metaforice : ‚Sunt lâng tine İi tu nu m vezi - /sunt poate golul / în care te apleci, sunt poate golful de liniİte./ Sunt umbra ta culcat pe nisip - / Sunt umbrelua cu care scrii distrat pe nisip - / Sunt muzica pe care o iei de mân“ (p. 53). Este evident prezen(a atenuantelor, a grefelor, a induc(iilor. Coalescenele difuze , la care ne-am referit, în treact, mai sus, sunt frecvente. Astfel, mai întâi, tipul substantiv plus atribut substantival genitival : ‚deİertul mrii“ (p. 41), ‚icrele murelor“ (p. 63), ‚sloiul nop(ii“ (p. 19), ‚crruia mâinii“ (p. 13) etc. Apoi, substantiv plus atribut substantival prepoziional : ‚Suiİu-i greu la cas pe ae de poteci “ (p. 15). Ín fine, coalescenele difuze contextuale : ‚Talanga scoate luna İi-o sprijin-n amurg“ (p. 22); ‚…un clopot îİi desfoaie buchetul armiu“ (p. 33). Ín citatul din urm, analogia clopot œ buchet este înso(it de verbul indus desfoaie İi de epitetul recuperator armiu . Semnele lucidit(ii (elementele atenuante, epitetele recuperatoare, inser(ia unei compara(ii œ vezi mai departe), cumpnind elanul imaginativ, ne urmresc pretutindeni.

Metafora implicat apare İi ea prin toate speciile cunoscute. Re(inem, pentru început, implicatele exprimate prin substantiv neînso(it de determinri: fora (p. 13), flacra (p. 21), prpastia (p. 55), tcerea (p. 50), genunea (22), primvara (p. 72) etc. Apoi, celelalte tipuri: substantiv plus atribut substantival genitival : ‚pietrele luminii“ (p. 71); substantiv plus atribut substantival prepoziional : ‚frunze de lemn“ (p. 17); substantiv plus atribut adjectival : ‚lutul vremelnic“ (p. 58) etc. Uneori, aceste grupuri sunt compacte, nedisociabile, evoluând spre locuiuni substantivale metaforice (14): ‚bolovani de soare“ (p. 15), ‚bulgri de noapte“ (p. 34), ‚oceanele de lân“ (p. 23), ‚continentul de spum İi hârtie“ (p. 55) etc. Remarcm interven(ia comparaiei (‚…İi-n care focul tânr destup ca un vin “, p. 13; ‚…c strada umbl ca un cocostârc / pe dup gratii unde cânt piane“, p. 37), a atenuantului poate (‚oameni sau œ poate -amurgul œ în liniİte ara“, p. 41) İi a determinrilor recuperatoare: ‚…İi diminea(a cu cercei de rou “ (p. 65); ‚ği İesul spart se urc pe dealul sur, arat…“ (p. 66) etc. Enun(ul ultim ne pune în fa(a celui mai frecvent İi mai interesant tip de metafor implicat întâlnit la B. Fundoianu: metafora implicat cu termenul figurat eliptic. Acest transfer tacit, disimulat, neluat în seam, în specificitatea sa, niciunde, în

24 cercetrile din domeniu, este dat în vileag de grefe İi induc(ii (15). Ele arat c, fr a-İi modifica semnificantul, semnul accept un alt semnificat. Ín citatul de mai sus, secven(a İesul se urc indic, pentru İes , adjonc(ia semului animat (eventual, chiar uman ). Pe de alt parte, spart recupereaz semnifica(ia proprie (16). Acest mecanism, frecvent în stilul İtiin(ific, produce, în genere, sub raport semantic, personificri (sau, mai rar, animizri ): ‚Vezi: cer İi câmp stau gata İi azi s se srute “ (p. 60); ‚ crruia pleac în munte s s-ascunz “ (p. 26); ‚pmântul e btrân “ (p. 21) etc. Un grup omogen îl formeaz metaforele ce realizeaz meta-portretul (ranului ce- İi înso(eİte vitele: ‚Ín ziu, munca ar “ (p. 21); ‚ Noaptea mân din spate cru(ele cu fânuri“ (p. 16); ‚ Septembre chiuie singur, lâng umbrele mari de boi“ (p. 16); ‚Pe dealuri artura alearg dup boi“ (p. 21); ‚ amurgul care-alearg dup ciread, roİ“ (p. 29). Ín ultimul text, recunoaİtem İi un epitet recuperator: roİ . Transcriem İi câteva grefe: ‚Pe unde-ncepe balta cu genele în prund“ (p. 25); ‚revolta oglinzilor “ (p. 71); ‚Mi-ar trebui potopul s schimbe obrazul lumii “ (p. 13); ‚ ochii oceanelor “ (p. 13) etc. O analiz atent arat c, aidoma verbelor İi adjectivelor induse, substantivele grefate nu sunt metafore independente, ci consecin(e ale metaforizrii ini(iale, fie c aceasta este lingvistic exprimat, fie c se disimuleaz îndrtul unui semnificant stabil. Induc(iile İi grefele sunt un semnal İi o cale spre metaforizarea ini(ial, spre pivotul întregului edificiu figurat.

Acest edificiu metaforic, alctuit din metafora substantival prim, din verbele İi adjectivele metaforice induse İi œ uneori œ din metaforele substantivale grefate, este ceea ce am numit o structur metaforic complex . Apari(ia unor asemenea structuri este determinat ontologic, de vreme ce acordul semantico-stilistic İi formal dintre substantiv , verb İi adjectiv traduce acordul (continuitatea fizic) dintre materie, miİcare İi diferite însuİiri (statice). Dac prozodia, anecdotica, imaginea decorativ reprezint, laolalt, stratul sensibil, aparena acestui analogon al realit(ii care este opera poetic, structurile metaforice complexe (ca lan( coerent de entit(i realizate lingvistic) reprezint stratul inteligibil, forma acesteia. Cât despre sensul degajat de aceste întreguri, el rezid în sinteza spa(io- temporal a simbolului (în(eles, cum am artat, drept uniune între personificare İi de-personificare: expresia lingvistic a unui anthropos œ ergon ). Dintr-un alt unghi privind lucrurile, putem afirma c senzorialitatea (İi raiunea) genereaz epicul, sufletul este surs de lirism, pe când spiritul este extatic . Idealul ar fi ca, în cazul poeziei, sufletul İi duhul s mearg împreun, absorbind, desigur, în dinamica lor, ca palier de cunoaİtere sensibil (nu intuitiv, nu revelat), İi senzorialitatea.

Exist, fireİte, İi aglomerri de metafore, mai mult sau mai pu(in ordonate, care œ fr a fi complexe în accep(iunea de mai sus (adic ontologic complete) œ depİesc, totuİi, în complexitate, coalescentele İi implicatele . Amintim, astfel, intersectarea a dou metafore (ansambluri metaforice) divergente: ‚…s sparg , cu rdcina înfipt într-o plant ,/ oglinda vrjitoarei în care toate merg“ (p. 56). Ín

25 acest enun(, pornind de la identificarea neexprimat ins = plant , asistm la proliferarea unor grefe İi induc(ii: rdcin, înfipt, plant . Dintr-o direc(ie strin, intervine metafora oglind , care induce un verb: s sparg . Acest verb marcheaz locul de intersec(ie a celor dou fluxuri imagistice. Putem consemna, de asemenea, coalescena a dou (sau mai multe) implicate : ‚Ne cheam alte drumuri, Clugre, în lume - / İi totuİi e o lumin de care nu m rup;/ lumin din lumin İi spum între spume - / İi nu e decât umbra cuiva fr de trup“ (p. 56).

Ajungem, astfel, la structurile complexe propriu-zise, alctuite dintr-o metafor- pivot (o structur simpl), urmat de induc(ii İi grefe: ‚…İi vara a plecat aİa de lin,/ cu ochii limpezi İi cu âe pline ,/ c-o simt İi acum goal , lâng mine“ (p. 35). Schematizând, ob(inem urmtorul tablou: goal------vara------a plecat (adjectiv indus) metafor implicat (verb indus) cu termenul figurat eliptic / ------/ / ochii âe (gref) (gref) / / limpezi pline (adjectiv indus) (adjectiv indus)

Adesea, seriile sinonimice, oferind un context amplu desfİurrilor metaforice, genereaz numeroase induc(ii İi grefe (vezi, tot pentru var , p. 63). Subiect al unor structuri complexe impresionante este İi tcerea (induc(ii: doarme, s-a trezit, îi pare, se întreab, ar vrea, o doare, sculat, slut; grefe: genunchi, mân, pleoape, carne, fa etc.). Apoi, toamna, amurgul İ.a. Izotopia (17) constituit prin mijlocirea induc(iei İi grefrii este temperat, deseori, prin interven(ia unor determinri recuperatoare (precum İi a unor compara(ii): ‚ Toamna, ca un cerb tare btrân, intr-n conac,/ İi s-a culcat, pustie , cu coarnele-n covoare“ (p. 67). Cele dou surdine conceptuale (compara(ia, epitetul pustie ) calmeaz, cu discre(ie, relieful prea abrupt al metaforei propriu- zise.

Dintre cele trei mari capitole ale analizei semantice , cel mai consistent se dovedeİte, deci, acela dedicat personificrii. Extrem de bine reprezentat, personificarea are drept corespondent formal metafora implicat cu termenul figurat eliptic: ‚ Livada zvârlea pietre în zarzri İi-n caiİi“ (p. 17); ‚…de parc o

26 mân de vzduh azvârle / semin(e noului pmânt“ (p. 39) (remarcm tabloul- matrice al (ranului ce-İi seamn câmpul). Tipic rmâne lan(ul imagistic bogat, cvasi-complet: ‚ Amurgul ip dup cirezile de boi/ İi-i bate cu nuiaua, din spate, pân-n sânge“ (p. 67). Personificarea se încadreaz în sfera animizrii ( uman deriv din animat ). Íncadrarea se realizeaz imperceptibil: de la ‚ gâfâie respirarea pmântului btrân “ (p. 16), text ce poate fi interpretat İi ca o personificare, la ‚ Blile -n drum, ca bivoli negri, s-au culcat “ (p. 66) (unde numai compara(ia calific semnifica(ia verbului indus), sau la ‚…oraİul îngenunche cu frunzele pe rât “ (p. 23) (unde grefa deconspir transferul), e o distan( strbtut pe nesim(ite İi jalonat cu mare art. Acelaİi lucru în: ‚Cu ochii roİii, târgul , cuprins de spaim , muge “ (p. 14), unde muge suport accentul semantic al frazei (restul determinrilor fiind ambivalente). De-personificarea asimileaz, dimpotriv, identitatea alterit(ii. Vom observa c, spre deosebire de personificare (profund implicat în discurs, apar(inând, în mod categoric, genotextului), de-personificarea are un mai pronun(at caracter retoric. Ea apare, de pild, în serii sinonimice sau în constela(ii metaforice, prin natura lor declamatorii: ‚Tu eİti troia -n noapte cu vânti în oase,/ cânele care umbl dup cadavre-n alpi,/ zpada de tcere în care corbii coase,/ copilul piele-roİ btut la cur la albi…/ği-aİa/ eİti vremea care-İi sparge İopârlele în cleİte,/ urzica de prsil İi sâmburii de stea“ (p. 11). La fel: ‚Sunt lâng tine İi tu nu m vezi - / Sunt poate golul / în care te apleci, sunt poate golful de liniİte,/ Sunt umbra ta culcat pe nisip - / Sunt umbrelua cu care scrii distrat pe nisip - / Sunt muzica pe care o iei de mân“ (p. 53). ği înc: ‚Sunt crama …./ sunt toamna …/ sunt sâmburele …/ İi s-ar putea, femeie, s fiu un Canaan “ (p. 49). Dup cum se vede, domeniul uriaİ al non-umanului este amnun(it, poetul selectând İi re(inând seme precum cosmic, astral, cultural, animal, vegetal . Vom remarca, în plus, importan(a teluricului : ‚Femeie, pmânt negru“ (p. 44), ‚oamenii de noroi “ (p. 34) etc. De altfel, ebr. ha‘ adham înseamn chiar ‚omul scos din lut“. Inclus în teluric e sfera mineralului : ‚Tu eİti oraİu-n care uzine putrezir,/ varul …“ (p. 12). Transferul ontologic opereaz, cum am afirmat deseori, analogii omogene ( uman œ uman ; non-uman œ non-uman ). Prima categorie este slab reprezentat (am numit asmenea transferuri învestituri ): ‚omul e-un mscrici urât“ (p. 23); ‚Ei, poate la ospe(e nu vei mai fi monarh “ (p. 30). Ínvestitura trece, discret, spre de- personificare İi, cum vom vedea, chiar spre simbol: ‚dac n-aİ İti c-i toamn, aİ crede c sunt plin/ pe coaj cu puroiul din bubele de muguri “ (p. 48) ( uman plus vegetal plus organic ). Cealalt este, prin for(a lucrurilor, mult mai ampl İi mai diversificat. Amintim câteva combina(ii: teluric œ acvatic : ‚deİertul mrii“ (p. 41); animal œ vegetal : ‚icrele murelor“ (p. 63); piric œ acvatic (combina(ie rar, foarte original): ‚Soarele poate mâne s ude iar zidiri“ (p. 58); cultural œ vegetal : ‚…un clopot îİi desfoaie buchetul armiu“ (p. 33); celest œ vegetal : ‚İi cerul cade, moale, cum ar cdea o foaie“ (p. 59); spiritual œ vegetal : ‚İi sufletul meu simplu în trupul greu İi pleİ/ s înfloreasc-n rug argint, ca un cireİ“ (p. 57) (întâlnim aici, de fapt, interferen(a a dou ansambluri metaforice); cosmic œ vegetal : ‚ği iat: noaptea-İi sparge haotica pstaie/ İi leapd, prea coapte, semin(ele de sus“

27 (p. 22); cosmic œ animal : ‚ği toamna în chip de bivol pe jos se culc, pân/ s- apropie mai mult cu somnul de (rân“ (p. 59); animal œ vegetal (plus uman ): ‚…copoi, goarne İi vântori temu(i,/ veni(i s prind codrul cu goarne İi copite - /İi codrul czut, plânge, cu nrile mrite“ (p. 25). Tcerea İi toamna (termeni dominan(i) sunt puİi, uneori, în rela(ie de egalitate, prin neutralizarea unor opozi(ii complicate: vizual œ auditiv , fizic œ moral etc. : ‚auzi tcerea lung İi gri care e toamna“ (p. 14). Pe de alt parte, realizând releul corporal œ non-corporal , ‚tcerea“ (ca İi ‚liniİtea“, ‚lumina“ sau ‚noaptea“) se corporalizeaz: ‚Tcerea de salin încremenea în cas“ (p. 19); ‚Tcerea-n noi İi- n seara czut-ntre covoare/ ar fierbe ca un cântec cldu( de samovare“ (p. 50); ‚…liniİtea în lucruri de mult mucegieİte“ (p. 14); ‚…İi lumina care poate s cad jos…“ (p. 66); ‚bulgri de noapte…“ (p. 34). Ideea tuturor acestor schimbri semantice este exprimat, pe alocuri, discursiv: ‚Sângele naturii continu în tine/ İi (elina arat continu în noi“ (p. 21). Sau: ‚E acelaİi suflet simplu în lucruri laolalt“ (p. 67). S se vad, spre exemplu, comportamentul divers al lui ergon œ lucru : ‚lucrurile curg“ (p. 22); ‚lucrurile tac“ (p. 67); ‚au dat İi lucrurile-n pârg“ (p. 37); ‚în lucruri zeama vie sim(i c a ieİit din semn“ (p. 11) œ ceea ce înseamn, de fapt, consecutiv, asimilarea semelor acvatic, uman, vegetal .

De aici, pornesc o seam de trasee simbolice incipiente, având ca subiecte toamna, amurgul, tcerea, lumina, târgul (18). Ín cazul celui din urm, sinteza personificare/ de-personificare nu e cert: ‚Cu ochii roİii, târgul, cuprins de spaim, muge“ (p. 14). Plasat, îns, în contexte mai ample (vezi Hera sau 6oca ), târgul se arat totuİi ca o impresionant uniune descriptiv œ confesiv. Toamna , în schimb, este prezent în enun(uri simbolice indubitabile: ‚Toamna e atât de rumen în târg/ cu flori în pr, roİcate, de olane“ (p. 37). Decelm, astfel, pe de o parte, secven(a toamn œ rumen œ pr (personificare) İi, simultan, grefa flori de olane (coalescen( difuz œ de-personificatoare). Situa(ii similare vom întâlni pentru amurg : ‚amurgul care alearg dup ciread, roİ“ (p. 29) İi pentru tcere : ‚tcerea, ud, s-a culcat pe spate“ (p. 35). Acestea sunt, aİadar, prefigurrile simbolice, realit(ile antropo-cosmice specifice poeziei lui B. Fundoianu. Pmântul , alt pivot, tinde spre aceeaİi condi(ie, rmânând, uneori, pare-se, între limitele, permeabile, e adevrat, ale personificrii (animizrii) (p. 39). S se vad İi poema Pantum (p. 322). De asemenea, p. 22, 23, unde, prin inversarea perspectivei, pmântul pare, deopotriv, o zeitate hâtr İi un biet glob de tin în abis. Ín întregul operei, se realizeaz o opozi(ie paradigmatic pmânt œ suflet , cel dintâi tinzând spre spiritualizare, cellalt spre materialitate İi concrete(e (cf., pentru suflet , p. 12, 16, 18, 29, 31, 35, 41, 61, 63, 64, 74 etc.). O simbolizare paradigmatic (la distan() vom întâlni İi la lumin (potrivit sintezei mineral plus cosmic plus uman ). Pe de o parte: ‚Acum cru(ele…au spart pietrele luminii“ (p. 71); pe de alta: ‚…a czut/ de aİa de sus lumina cu buzele în lut“ (p. 24).

Conchizând, vom sublinia faptul c poezia lui B. Fundoianu, original prin fond İi realizare estetic, beneficiaz, din plin, İi de originalitatea structurilor metaforice. Din punct de vedere formal, re(inem prezen(a coalescenei dubitative , inser(ia unor comparaii İi a unor particule atenuante , toate ca expresie a reflexivit(ii. Ceea ce particularizeaz în mod decisiv structura formal este metafora implicat cu termenul figurat eliptic . Ín paralel, ceea ce singularizeaz structura semantic este amploarea personificrii . Ínregistrm aici o apropiere de ceea ce se întâmpl în stilurile func(ionale ale limbii, apropiere cu atât mai surprinztoare İi mai demn de interes, cu cât nu reduce valoarea textului poetic. Dimpotriv, îi eviden(iaz profunzimea, aidoma uniunilor simbolice amintite mai sus. Descifrrii œ oricât de par(iale œ a acestei profunzimi i-a fost dedicat İi cercetarea de fa(.

NOTE

1. George Clinescu, Istoria literaturii române de la origini pân în prezent , Bucureİti, 1982, edi(ia a II-a, p. 864; Ov. S. Crohmlniceanu, Literatura român între cele dou rzboaie mondiale , II, Bucureİti, 1974, p. 295 œ 405 etc. Vezi İi Gaétan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française , Paris, 1976, p. 286. 2. Mircea Martin, Poezia lui B. Fundoianu sau peisajul vzut cu ochii închiİi , studiu introductiv la B. Fundoianu, Poezii , Bucureİti, 1978, p. XXVI œ XXVII. 3. I. Coteanu, Stilistica funcional a limbii române. Stil, stilistic, limbaj , Bucureİti, 1973; Solomon Marcus, Poetica matematic , Bucureİti, 1970; Stilurile nonartistice ale limbii române literare în secolul al XIX-lea. Structura imaginii în stilul İtiinific , volum colectiv, Universitatea din Timiİoara, 1982. 4. B. Fundoianu, Poezii , Bucureİti, 1978, p. 11 œ 77. 5. Eugen Dorcescu, Metafora poetic , Bucureİti, 1975, passim. 6. Idem, Ibidem , p. 51 œ 59. 7. Vezi İi Tudor Vianu, Sinonime, metafore İi grefe metaforice la Tudor Arghezi , LR, XII, 1963, nr. 2, p. 347 œ 351. 8. Cf. Olimpia Berca, Eugen Dorcescu, Metafora în discursul İtiinific , în Raionalitate İi discurs , supliment la tomul XXIX al Analelor ğtiinifice ale Universitii ‚Al. I. Cuza“ din Iaİi , vol. II, 1983, p. 45 œ 50; Limbaj poetic İi versificaie în secolul al XIX-lea (1870 œ 1900). Metafora , volum colectiv, Universitatea din Timiİoara, 1979. 9. Vezi supra , nota 8. 10. Eugen Dorcescu, Embleme ale realitii , Bucureİti, 1978, p. 84 œ 89. 11. Idem, Simbolul artistic în ‚Cuvinte potrivite“ , LR, XXIX, 1980, nr. 5, p. 477 œ 483. Idem, ‚Orizont“, 15/ 1980. Vezi İi Tudor Vianu, Postume, Bucureİti, 1966, p. 97 œ 159. De asemenea, Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului , Bucureİti, 1982 etc.

29 12. Stilurile nonartistice …, p. 9; Du Marsais, Despre tropi , Bucureİti, 1981, p. 113. 13. Limbaj poetic İi versificaie… , p. 45. 14. Distinc(ia între serii sinonimice İi constelaii , în Metafora poetic , p. 26; pentru locuiunile substantivale metaforice , cf. ibidem , p. 32. 15. Stilurile nonartistice… , p. 19. 16. Pentru disocieri semice: A. œ J. Greimas, Du sens , Paris, 1970; Umberto Eco, Tratat de semiotic general , Bucureİti, 1982, p. 91 œ 98; Paula Diaconescu et Mihaela Mancaİ, Sémantique et stylistique. La structure sémantique des déterminants chez Mihail Sadoveanu , RRL, XIV, 1969, nr. 2, p. 111 œ 137 etc. 17. Cf. Joseph Courtes, Introduction à la sémiotique narrative et discursive , Paris, 1976, p. 50. 18. Eugen Dorcescu, B. Fundoianu. Poezie İi comunicare , în Caietul Cercului de studii , Universitatea din Timiİoara, 1983, p. 111.

Limba român , 1/1985

POEZIA MISTICO - RELIGIOAS . STRUCTUR ğI INTERPRETARE *

Poe(ilor tineri, care îmi sunt prieteni

Specie îndeajuns de clar configurat azi, dup o perioad de inevitabile tatonri, mimetisme İi naivit(i, poezia religioas ar avea, credem, tot dreptul la un comentariu avertizat, evoluat, profesionist, la un studiu nu doar descriptiv, ci İi teoretic, la o abordare capabil s vehiculeze İi s stârneasc idei, s propun un metalimbaj, s se revendice de la un sistem İi s furnizeze modele. Pân când o asemenea cercetare va fi, pe deplin, înfptuit, rmân multe de fcut, inclusiv primul pas. De fapt: Cum stau lucrurile cu poezia religioas (creİtin), în general, İi, mai cu seam, cu aceea care se manifest, tot mai îndrzne(, la noi, în contemporaneitate? Ín cele ce urmeaz, vom încerca s avansm câteva rspunsuri la aceast legitim întrebare. Presupunem c, referindu-se nemijlocit la poezie, aceste rspunsuri ar putea viza, într-o msur apreciabil, literatura mistico-religioas în întregul ei.

Poezia religioas apar(ine domeniului cuprinztor al creaiei de factur spiritual . Se İtie c spiritul este cel care d via(, form, durat, energie, în timp ce materia e amorf, inert, strin de orice ini(iativ İi refractar la orice remediu. Materia e moart, numai duhul e viu: ‚Duhul este cel ce d via(; trupul nu foloseİte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grit, ele duh sunt İi via( sunt“ ( Ioan 6, 63 ).

30 Literatura de orientare spiritual (inclusiv poezia religioas) este opera unor autori cu necesiti spirituale conİtientizate , İi se adreseaz unor cititori cu acelaİi tip de via( interioar, fiindc ea (în reuİitele ei, mai cu seam atunci când atinge inflexiuni mistice) porneİte de la fundamente (nu de la imanen(, nu de la aparen(e) İi se întoarce la fundamente. Íntr-adevr, fiin(a noastr ne depİeİte pe noi înİine, fiindc apar(ine Fiin(ei. To(i oamenii, absolut to(i, au nevoi duhovniceİti, atâta doar c mul(i İi le ignor, spre nefericirea lor, diminuându-İi, în acest fel, fiin(a. Or, cantitatea de fiin absorbit în oper îi asigur acesteia trinicie İi valoare . Exact acest fapt confer poeziei de factur spiritual noble(e İi anvergur. Celelalte categorii lirice, ‚materialiste“, sunt, mai mult sau mai pu(in, minore. Istoria literaturii o dovedeİte întru totul (s-i comparm pe Arghezi, Voiculescu, Blaga cu, spre exemplu, contemporanul lor Mihai Beniuc). S-ar putea aduce, drept contra-argument, crea(ia lui George Bacovia. Replica noastr, în acest caz, ar fi c atitudinea marelui poet fa( de imanen( este violent repulsiv (nicidecum adulatorie) İi c, în traseul ascensional al impulsului liric, el intuieİte vidul dindrtul oricror aparen(e, fixându-se, îns, e drept, în teritoriul tragic dintre angoas İi revela(ie, dintre neant İi Existen(. Dar, evident, aceasta poate fi o discu(ie separat. S revenim la ceea ce ne preocup acum.

De obicei, dat fiind lipsa de rigoare İi graba diverselor abordri, atâtea câte exist, se pluteİte într-o foarte incomod confuzie tipologic (İi gnoseologic), anume aceea dintre poezia religioas İi poezia mistic . Este necesar, prin urmare, s se clarifice, pe cât posibil, aceast dichotomie, spre a se asigura demersului analitic o minim limpezime. Poezia religioas ( religio,-onis ‚credin( în for(e supranaturale İi adorarea lor“) este legat de o form determinat a unei religii (ca institu(ie) İi-i exprim acesteia simbolurile, ritualurile, manifestrile exterioare. Poezia religioas este trire mediat de ritual a misterului . Poezia mistic ( mysticus ‚ascuns“, ‚tainic“) exprim substan(a rela(iei intime dintre spiritul individual İi Spiritul universal, dintre fptura uman İi Creatorul ei. Poezia mistic este trire direct a misterului . Potrivit lui Tomas d‘Aquino, mistica, în întregul ei, este ‚cognitio Dei experimentalis“. S se observe c am spus ‚trire a misterului“ İi nu ‚comprehensiune a misterului“, întrucât taina rmâne, oricum, de neptruns: ‚Lucrurile ascunse sunt la Domnul, Dumnezeul nostru, dar cele descoperite sunt la noi İi‘n veac la fiii noİtri, ca s plinim noi toate cuvintele acestei Legi“ ( Deuteronomul 29, 29 ). Participarea la mister este, îns, posibil. Orice oper, cât de cât semnificativ, se naİte dintr-o criz a fiin(ei, dintr-o interoga(ie fundamental, dintr-o mare idee trit , ce-İi are rdcinile în ceea ce este, pe veci, pecetluit. Pare straniu, mai cu seam pentru genera(iile noastre scientiste (care, pornind de la cultul iluminist al ra(iunii, au eİuat în idolatrizarea instinctelor primare), dar nu cu în(elegerea putem spera a în(elege, la asemenea niveluri, ci, aİa cum se spune uneori, mai degrab cu inima: ‚Cunoİtin(a îns

31 îngâmf, dar iubirea zideİte“ ( 1 Corinteni 8, 1 . Cf. İi Isaia 6, 10 ; Ioan 12, 40 : ‚El ochii lor i-a orbit İi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii s nu vad İi cu inima s nu‘n(eleag, ca nu cumva ei s-İi revin İi Eu s-i vindec“).

Íntre mistic İi religios exist o diferen( de arie İi de intensitate. Poezia mistic poate fi, la rigoare, İi religioas, dar poezia religioas nu este, neaprat, mistic. Misticul cuprinde mai multe perimetre religioase, în principiu, pe toate, İi, concomitent, reprezint esen(a lor spiritual, eliberat de contingen(ele cultului, chiar dac se manifest, deseori, İi prin acestea. Ín spatele unei cr(i de poezie religioas se afl o religie, nu neaprat o metafizic, trit în profunzimea ei aİa-zicând abstract. Ín spatele unei cr(i de poezie mistic, se afl o metafizic ‚abstract“, esen(ializat, redus la pilonii ei cei mai fini İi mai durabili, la eİafodajul ei de rezisten(. O precizare, asupra creia vom reveni: Fiind vorba de poezie (nu de teologie sau de filozofie), ceea ce valideaz textele, în toate cazurile pomenite mai sus, este lectura estetic . De altfel, autenticitatea spiritual nu poate fi mimat, ea pulsând, ca atare, doar în originalitatea İi pregnan(a expresiei. Altitudinea proiectului pretinde, în mod obligatoriu, altitudinea realizrii. Íncercrile ce nu satisfac criteriile de performan( estetic (cf. infra) se exclud din discu(ie. Un text care nu este poezie nu poate fi, în nici un chip, poezie mistico-religioas, indiferent ce doreİte s fie, ce încearc s fie sau ce pretinde c este . Nu se poate ajunge, cu un talent mediocru, cu o înv(tur redus (inclusiv în domeniul Scripturii ), cu instrumente artistice rudimentare, la nucleul literaturii de aceast orientare, nucleu pe care, în ce ne priveİte, îl gsim în celebrul enun( biblic ‚Abyssus abyssum invocat“ ( Psalmul 41, 9 ). De altfel, orice act duhovnicesc (İi chiar intelectual) major este rezumat în aceast rostire.

Íntrucât, dat fiind factura ei, poezia mistico-religioas este, din punctul de vedere tematic, structural İi atitudinal, previzibil (cea esen(ialmente mistic œ mai pu(in, sau chiar deloc), se poate concepe (imagina) o lectur ideal, tip, la care urmeaz a se raporta numeroasele texte concrete. Aceste texte concrete se situeaz fie deasupra, fie dedesubtul lecturii normative (lectur, de altfel, strict formalizat), ceea ce le plaseaz corespunztor pe scara valorii. Cât despre valoare, ea este confirmat de aceast lectur, în excelen(a ei. E bine, cred, s reamintim c previzibilitatea tematic, în sine, nu exclude, câtuİi de pu(in, valoarea: ne gândim la tragicii greci, la Dante, la Milton, la Michelangelo İi la mul(i al(ii.. Ceea ce conteaz este imprevizibilitatea rspunsurilor, a perspectivei, a unghiului de abordare, a solu(iilor (inclusiv a celor de ordin retorico - stilistic). Ceea ce conteaz este fora artistic a mrturiei de credin . Mrturia are un caracter individual, diferen(iat, imprevizibil, ea decurge din unicitatea unui destin, a unui eu particular.

32 De altfel, noutate absolut, sub raport tematic, nici nu exist. Ín plus, previzibilitatea poate fi privit İi invers: absen(a unei teme (în context, a celei mistico-religioase) este la fel de previzibil, la cutare autor, pe cât de previzibil este prezen(a ei la un altul. Dar, subliniem, chiar İi atunci când schema tematic, decelabil în oper, pare a fi de-a dreptul tiranic, dinuie, totuİi, în afara ei, anumite imponderabile, provenite din datele personalit(ii, ale eului profund, din autenticitatea, adâncimea İi sinceritatea, din caracterul vital, nu conven(ional, ale tririi, precum İi, evident, din miestria stilistic, din armonia gândului İi a cuvântului. Aİadar, competen(a este, oarecum, dat. Urmeaz a se constata performan(a. Interesant e faptul c, în plan ontologic İi chiar hermeneutic, competen(a İi performan(a, în situa(ia analizat, par a fi coextensive İi concomitente. Altfel spus, acest proiect de lectur, la care ne încumetm acum, este, totodat, o descriere a poeziei religioase.

Cadrul tematic, ideatic İi vizionar include patru entiti : eu (identitate), lume (istorie; desfİurarea umanit(ii în timp, İi chiar în spa(iu), Dumnezeu (eternitate), text - acesta din urm (textul) fiind rezultanta exprimat a interac(iunii primelor trei. Textul (volumul, poezia) este chiar (estura de rela(ii stabilite între actanii marii drame cosmice: eu (fiin() œ lume (istorie) œ Dumnezeu (veİnicie İi fiin( în sens absolut: ebr. Ehyeh Asher Ehyeh , lat. Ego sum qui sum ‚Eu sunt Cel ce sunt“, Exodul 3, 14 ). Pe de alt parte, se İtie prea bine İi se accept cvasi - unanim c un poet adevrat, un artist, în genere, ‚se inspir“ din realitate, nu din ideologii. Or, realitatea nu se confund cu aparen(a, cu imanen(a. Ce anume (mai exact: Cine) este realitatea, sub-stan(a tuturor lucrurilor, ne spune acelaİi enun( din Exodul , pe care ne îngduim a-l cita, de data aceasta, spre edificare, în greceİte: Ego eïmi ho on (‚Eu sunt Cel ce sunt“; s se observe gr. on ‚fiin(“, suport pentru derivatul ontologie ‚teorie asupra a ceea ce exist“, ‚İtiin(a fiin(ei în sine“). Se poate aduga un enun( din Coloseni 2, anume versetul 17, pe care îl reproducem, mai întâi, dup câteva edi(ii fran(uzeİti İi englezeİti: ‚Tout cela n‘est que l‘ombre des choses à venir, mais la réalité, c‘est le corps du Christ“ ( La Bible de Jérusalem ); ‚car ces choses sont une ombre des choses à venir, mais la réalité relève du Christ“ ( Les Saintes Ecritures ); ‚These are a shadow of the things that were to come; the reality, however, is found in Christ“ ( The Holy Bible , New International Version); ‚These are only a shadow of wat is to come; but the substance belongs to Christ“ ( The Holy Bible , Revised Standard Version). Textul românesc, în versiunea Bartolomeu Valeriu Anania, sun astfel: ‚ele sunt o umbr a celor viitoare, dar trupul e al lui Hristos“, cu o not infrapaginal: ‚Trupul: realitatea; substan(a (în opozi(ie cu umbra)“. Subscriem, deci, cu toat convingerea, la o afirma(ie precum urmtoarea: ‚Ín afar de Dumnezeu nu poate nici s existe, nici s fie conceput o alt substan(“ (Spinoza, prop. XIV). Se vede limpede, în aceste împrejurri, miza elanului liric de factur spiritual-mistic, rezonând, pe întregul parcurs, din marile culmi ale acestui tip de crea(ie, pân în palierele mai joase, mai domoale, ale enun(urilor religioase propriu-zise (‚…le culte

33 de la douleur, le christianisme, contient le vrai secret du passage de l‘homme sur la terre“ œ Madame de Staël).

Aİa stând lucrurile, vom în(elege c poezia mistico-religioas (cea demn de acest nume) este definit, în plan interpretativ, de dou no(iuni, de dou categorii hermeneutice: pe de o parte, complexitatea ; pe de alt parte, profunzimea . Complexitatea İi profunzimea, deseori considerate, în mod eronat, echivalente, sunt, în fapt, complet diferite una de cealalt. Complexitatea se refer la orizontalitate, la extindere în suprafa(, în sintagm, are în vedere alteritatea. Profunzimea se refer la verticalitate, la extindere în adâncime, în paradigm, are în vedere identitatea. Or, spre a descifra structura complex a orizontalit(ii İi structura profund, abisal, a verticalit(ii, va trebui s recurgem la o suit de lecturi , ordonate succesiv, în trepte, în scar, fiecare dezvluind un nivel, un orizont semantic, un strat de în(elesuri, o posibilitate de analiz a realit(ii, un limbaj. Fiecare dintre ele exprim o anumit substan İi se desfİoar într-un amplu evantai de teme İi motive .

Prima este lectura biblic , având, drept substan(, suportul scripturistic, identificat în onomastic, în diverse paralelisme, în similitudini, citate, concordan(e. Exist modele tutelare: Psalmii , Pildele , Apocalipsa , Cântarea Cântrilor , Ecclesiastul , Proorocii , parabolele evanghelice etc. Un cititor ipotetic se poate opri aici, satisfcut de eviden(a surselor. Un altul, îns, se simte îndemnat a înainta spre un nivel înc mai elaborat al mesajului. ği, avansând, va descoperi c lecturii biblice îi urmeaz lectura etic . Substan(a acesteia este Legea . Cât despre teme İi motive, enumerm doar câteva: Interven(ia lui Dumnezeu în istorie; Ideea de pcat; Rela(ia conflictual dintre pcat İi cur(ie; Lupta dintre carne İi duh; Seturile de interdic(ii İi de îngduin(e; Drama omului firesc İ.a.. Este foarte interesant de observat İi de re(inut c, la fiecare nivel, apar, ca un corolar, anume motive particulare, care asigur trecerea spre nivelul urmtor. Ele evoc İansa, dezideratul, (inta İi reprezint, în plan strict textual, elementul de autopropulsare , indispensabil dinamicii semantice. Ín cazul lecturii etice, aceste elemente de autopropulsare sunt oferite de motivele ce configureaz comportamentul creİtinului, ce evoc omul ideal İi lumea ideal din punct de vedere etic. Ín consecin(, asistm la schi(area unui nou pas, organic, logic determinat, orientat, dinspre Lege, ctre cronotopul ce s-ar cuveni s-o încorporeze, orientat, mai exact, spre mul(imea uman, cu timpul İi spa(iul ei. De(inând Legea, cunoscându-i preceptele, urmându-i îndreptrile, umanitatea ar trebui s înceteze a fi haotic İi s se preschimbe într-o comunitate organizat spiritual , cu atât mai stabil, cu cât ordinea nu este exterioar, impus, strin İi constrângtoare, în raport cu eul, ci ea rspunde necesit(ilor spirituale constitutive, vitale, înnscute, ale fiecrui individ, mai mult, rspunde İi intereselor sale vremelnice, nu doar celor metafizice. Din nefericire, acum intervin cderile İi dezamgirea.

34 La cel de al treilea nivel, se afl, aİadar, lectura social-istoric , cea mai dramatic dintre toate. Substan(a ei poate fi definit foarte exact recurgându-se la numele pe care-l poart îngerul adâncului, îngerul nimicitor, Abaddon ( Apocalipsa 9, 11 ). Ea descoper tabloul lumii reale İi al omului real , vehiculând, spre a-l zugrvi, teme İi motive precum: Dezastrul; Prbuİirea; Falimentul omului İi al istoriei sale; Eroziunea spa(iului; Moartea treptat a timpului; Ravagiile pcatului; Agonia conİtiin(ei etc. Pentru a lmuri lucrurile, mai cu seam în ce priveİte domeniul mentalit(ilor contemporane, ni se pare potrivit a porni de la spusele Sfântului Apostol Pavel, din 1Corinteni 1, 22 œ 24 : ‚ği‘n timp ce Iudeii cer semne İi Elinii caut în(elepciune, noi Íl propovduim pe Hristos-Cel-Rstignit…Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-İi- Ín(elepciunea-lui-Dumnezeu“. Sunt eviden(iate aici cele trei ci prin care conİtiin(a recupereaz misterul: semnul (miracolul), în(elepciunea (ra(iunea), Hristos (credin(a). Or, omul vremurilor moderne, în anume ipostaze ale sale, refuz, spontan, İi miracolul, İi în(elepciunea, İi credin(a, alegând, drept unic lege a (supra)vie(uirii, instinctualitatea, asociat, eventual, cu gândirea mrunt, adaptativ, İi corelat cu un mister difuz İi cu o total confuzie luntric. Aİa se face c, pe locul gol, lsat în conİtiin(e de diversele tipuri de ateism, se insinueaz İi se instaureaz, treptat, printr-o palingenez sui-generis, mentalit(ile pgâne. Emergena pgânismului primar, primitiv (nici mcar a celui ‚în(elept“, ‚clasic“, greco-roman, care era elaborat, subtil, care de(inea un panteon sui-generis), este un fenomen de necontestat, în lumea de azi, İi constituie un amplu spa(iu de explorare pentru poetul (pentru scriitorul) cu voca(ie mistic. Ín plus, emergen(a pgânismului, aceast rtcire, acest delir, aceast tragic alienare, genereaz demen (nu neaprat în sens patologic), İtiut fiind c, mai devreme sau mai târziu, omul, ce se încp(âneaz s triasc departe de Dumnezeu, omul de- spiritualizat, în genere, îİi pierde min(ile, înnebuneİte. Ínc Gustave Flaubert vorbea, în L‘Education sentimentale , de ‚la démence universelle“. Idolatria (fie İi neconİtientizat) İi demena œ iat temele ce întregesc lectura social œ istoric. Identificm İi aici, în zonele sumbre ale acestei lecturi, mecanismele autopropulsrii textuale, altfel spus: teme ce fac posibil ieİirea din coİmarul realit(ii imediate. Acestea sunt: Jertfa rscumprtoare; Iisus pe cruce. Trecerea spre cel de al patrulea nivel, cel al lecturii spirituale , se face, deci, ca İi în etapele anterioare, firesc İi necesar. Ne aflm, aici, pe un palier istoric İi post-istoric, substan(a fiind Treimea, iar temele decurgând din destinul omului duhovnicesc: credin(a, dragostea, splendoarea ndejdii în mântuire. Centrul, izvorul iradiant, al lecturii spirituale este Iisus în slav. Evident, aİa cum anticipam, acest nucleu complex İi dens de sensuri se cuvine comunicat în coordonatele specifice limbajului artistic. De fapt, toate celelalte lecturi se realizeaz, implicit, prin grila estetic, prin lectura estetic , cel de al cincilea tip de contact cu opera mistico-religioas. Lectura estetic are în vedere, ca substan(, prezen(a textului în spa(iul artistic, urmrind eficien(a limbajului, a comunicrii, diversele niveluri de organizare a discursului. Simplificând, re(inem, dincolo de ceea ce este inefabil İi, în fond, inanalizabil, straturile retorice consacrate İi care nu pot fi ignorate într-o cercetare

35 profesionist: Prozodia (rim, ritm, msur, strof), Imaginea (metafora, compara(ia, epitetul), Sintaxa poetic. Intereseaz, de asemenea, lexicul İi frazarea, construc(ia de ansamblu a enun(ului, compozi(ia, tectonica. O lucrare literar trebuie s înceap convingtor, s se încheie convingtor İi s con(in, în (estura ei, amintitele elemente de autopropulsare.

Toate aceste tipuri de lectur, perfect îndrept(ite İi valide, vorbesc, într-adevr, despre complexitate İi o atest. Ce se întâmpl, îns, cu profunzimea, de care pomeneam la începutul acestor İiruri? Íntr-adevr, ne întrebm, cum reac(ioneaz eul, individul, fiin(a uman, în fa(a lumii İi a misterului? Eul, singur, în fa(a infinitului İi a mor(ii? Ajungem, astfel, la lectura existenial , lectur puternic tensionat, rezultând din parcurgerea, în mare, a trei trepte epistemologice, pe care le reamintim: cunoaİterea senzorial (sensibil), cea care relev diversitatea İi plasticitatea aparen(ei İi care œ aidoma cunoaİterii ra(ionale (inductive sau deductive) œ este durativ; cunoaİterea intuitiv, cea care relev, în ultim instan(, neantul, genereaz, în plan subiectiv, angoasa İi se manifest instantaneu; cunoaİterea prin revela(ie, instantanee İi ea, cea creia i se descoper Realitatea divin İi are, drept corolar, iluminarea. Trebuie re(inut, deci, c intui(ia İi, mai cu seam, revela(ia dejoac ceea ce am putea numi farsa ontologic , adic preten(ia imanen(ei, a ambian(ei, a aparen(ei, de a fi realitate. Ele trec dincolo de acest vl, îi recunosc İi farmecul (eventual, mizeria), dar İi nimicnicia, cutând İi, cât priveİte revela(ia, chiar gsind ceea ce este . ği înc ceva: nici intui(ia, nici revela(ia (İi, implicit, nici aportul lor cognitiv) nu se afl sub controlul voin(ei subiective, ele nu depind de buna inten(ie, de orgoliul, de ambi(ia sau de struin(a eului. Intui(ia İi revela(ia sunt date , (in de har, de dar, de chemare (chiar în sens biblic). Tocmai de aceea, ele sunt completamente strine de trufie, de exacerbrile ridicole ale egoului, de infaturile demiurgice ale srmanului om de pmânt ( ha‘ adham ). Poetul mistic parcurge toate aceste trepte. ‚Ini(ierea“ sa porneİte de la euforia (sau disforia) simpl, empiric, a sim(urilor (pe care nu le ignor, nici nu le alung, ci le asimileaz, le pstreaz cu sine İi le valorific în elaborarea propriului limbaj, a idiolectului su artistic), trece prin İocul İi prin cutremurarea contactului cu neantul İi cu angoasa (İoc İi cutremurare, pe care, iarİi, le absoarbe, ca pe niİte experien(e inevitabile İi definitive) İi ajunge la momentul suprem, situat, deopotriv, în timp İi în afara timpului, în spa(iu İi în afara spa(iului, în zona percep(iei İi dincolo de orice percep(ie İi de orice în(elegere, moment înso(it de acel tremendum evocat de Rudolf Otto, moment al mult aİteptatei, İi al mereu surprinztoarei descoperiri: ‚Domnul este!“ ‚It is the Lord!“ ‚C‘est le Seigneur!“ Aİa exclam apostolul Ioan, în capitolul 21, versetul 7, din cea de a patra Evanghelie , singurul din cei İapte ucenici care L-a recunoscut pe Iisus, atunci când Acesta li s-a artat la Marea Tiberiadei. Íntr-adevr, din orice punct ai porni İi, eventual, pe orice direc(ie ai lua-o, dac î(i este dat s ajungi suficient de departe, (i se relev Universul, Universalul, Spiritul.

36 Pe de alt parte, se poate admite, desigur, c celor trei niveluri de aprehensiune liric a lumii le corespund trei niveluri diferite în ierarhia axiologic. Una este s te delectezi (sau s te întristezi) scriind, cu miestrie, poate, dar sub un orizont limitat, autosuficient, despre pârâiaİe, nori, întâmplri İi emo(ii, desfcând İi refcând, maniacal, cuvinte; alta este s cuprinzi, în propriul sine, İi în propriul text, vidul dindrtul a tot ce ofer sim(urile İi, fireİte, dindrtul unor asemenea jocuri; İi alta, în fine, s ai İansa de a traversa acest vid în prea-plinul revela(iei. Ca s nu mai vorbim de capacitatea sintetizrii celor trei paliere gnoseologico œ estetice: ea este apanajul capodoperei.

Prin urmare, substan(a lecturii existen(iale este fiina . Identificm, aici, mari, adesea copleİitoare teme, derivând din explorarea abisului interogativ al luntricit(ii: Raporturile eu œ lume, eu œ Dumnezeu, eu œ sine; Conİtiin(a de sine a fiin(ei (altfel spus, İocul thanatic , moment esen(ial, de altfel, în orice biografie); Spaima; Depresia; Angoasa; Iluminarea; Ndejdea mântuirii; Viziunea Ímpr(iei. ği astfel, textul, pornind de la neliniİtite cutri în sine İi în afara sinelui, de la dureroase incertitudini İi de la timide ndejdi, ajunge la fundamentale încredin(ri œ ele însele, deİi generatoare de beatitudine, strivitoare İi tragice, totuİi, fiindc se încadreaz, fatalmente, în datele condi(iei umane, în statutul ontologic al unei fpturi care, înc de la începuturi, İi-a ratat İansa. Acesta este, într-adevr, omul: Fiina care İi-a ratat İansa ! De aici deriv întreaga sa suferin(. Pe statutul su ontologic, iremediabil conflictual, se întemeiaz caracterul insuportabil al vie(ii (‚…l‘insupportable douceur d‘exister“ œ Jean-Paul Sartre). Redutabila substan( œ angoasa, trit profund, îns preschimbat în eviden(a luntric a mântuirii individului ca fiin( (mântuire adus de jertfa hristic, prin har, ca un dar nemeritat, ca un ‚dar fr plat“: ‚don de faveur“, ‚faveur imméritée“, ‚don gratuit“, ‚grâce“, ‚free gift“, gr. kharisma , lat. gratia ; cf. Romani 6, 23 ; Efeseni 2, 5 etc.), infuzeaz întreaga poezie mistico-religioas, este diseminat în text. Or, aİa cum am afirmat anterior, cantitatea de fiin( înglobat în oper îi confer acesteia durabilitate İi valoare. Dup cum armonia İi cursivitatea organic dintre complexitate İi profunzime, dintre primele cinci lecturi amintite İi cea de a İasea, sunt probe convingtoare ale aceleiaİi valori œ în plan uman, spiritual İi artistic. x

Dac ar fi s extragem din aceast succint dezbatere câteva enun(uri concluzive, ne- am opri la urmtoarele: 1. Substan(a poeziei mistico-religioase este angoasa depİit spre conİtiin(a de sine a fiin(ei salvate; 2. Arhitema poeziei mistico-religioase este crepusculul anun(at İi inevitabil (‚sfârİitul lumii“, sau, mai degrab, ‚sfârİitul veacului“, ori, chiar, ‚sfârİitul veacului acestuia“; ‚la fin du monde“; ‚l‘achèvement d‘un système de choses“; ‚the end of the age“; cf. gr. synteleia , lat. consummatio ‚sfârİit comun“; gr. aionos , lat. saeculi , ebr. ha‘ olam ‚o anumit lume, o stare de lucruri“), urmat

37 de instaurarea Ímpr(iei (gr. basileia ton uranon , lat. regnum caelorum , ebr. malkhuth shamayim ); 3. Ideea, mesajul poeziei mistico-religioase, este existen(a întru mântuire; 4. Defini(ia omului, potrivit perspectivei existen(iale propuse de o atare poezie, se cuvine, cred, re(inut cu deosebire. Anume, dup opinia noastr, omul este fiin întru mântuire , nu ‚fiin( (existen() întru moarte“ (‚Dasein œ zum œ Tode“, Martin Heidegger). ‚Atitudinea“ sa nu are nimic de-a face nici cu pesimismul nici cu optimismul, în în(elesul curent al acestor termeni, fiindc, pe de o parte, omul duhovnicesc nu sper oricum, în maniera optimiİtilor naivi, ci sper İtiind ; iar pe de alt parte, spre deosebire de pesimiİti, el accept c exist salvare pentru suflet. ‚Ín msura în care pesimismul sistematic se confund cu ateismul radical, ceea ce nu ezit s cred (doctrina conform creia nu exist sprijin posibil pentru suflet), el poate fi privit ca respingere a unui teism obiectiv sau empiric, dup care divinul exist “ (Gabriel Marcel). Exact din acest motiv, Ecclesiastul , spre exemplu, împotriva a ceea ce se afirm în mod curent, İi dincolo de tragismul su incontestabil (‚toate sunt deİertciune İi vânare de vânt“; ‚all is vanity and the striving after wind“, ‚tout est vanité et poursuite du vent“, Ibidem 1, 14 ) , nu este un text pesimist, deoarece el proclam doar deİertciunea lumii terestre, nu İi absurditatea ei. Atitudinea omului duhovnicesc este (sau ar trebui s fie), deci, încredinarea (supravie(uind oricror nihilisme, dubii, eİecuri, pseudo-eviden(e, dezastre). Íncredinarea se sprijin pe ‚fiin(area“, ‚substan(a“, substan(ierea, pe ceea ce se afl dedesubtul (gr. hypostasis , lat. substantia ) lucrurilor (gr. pragmaton ) ndjduite, pe ‚dovada“, proba evident, dovedirea (gr. elegkhos , lat. argumentum ) celor nevzute (Cf. Epistola ctre Evrei 11, 1 ). Acesta este universul de elec(ie al misticului (poet sau nu); 5. Filozofia implicit a poeziei mistico-religioase (avem în vedere ceea ce se întâmpl în zilele noastre) este un gen de existen(ialism creİtin, modern ca factur İi peren ca substan(.

Ar fi o greİeal de neiertat s se trateze cu uİurin( un atare domeniu.

*Text publicat, mai întâi, în revista ‚Banat“, Lugoj, 2/ 2006, İi reluat, cu acceptul autorului İi al redac(iei ‚Banat“, în ‚Rostirea româneasc“, Timiİoara, 4œ5œ6/ 2006; ‚Poezia“, Iaİi, 2/ 2006; ‚Orient latin“, Timiİoara, 4/ 2006; ‚Caligraf“, Drobeta Turnu-Severin, septembrie İi octombrie, 2006; ‚Reflex“, Reİi(a, 7œ9/ 2006, ‚Columna 2000“, Timiİoara, nr.27 œ 28/ 2006. A fost prealuat, de asemenea, în numeroase publica(ii on-line.

DESPRE CLASICI

RADU STANCA œ POETUL

Radu Stanca împrtİeİte soarta acelor scriitori a cror oper nu frapeaz, ci convinge. Frumuse(ea versurilor sale nu ia ochii, provocând un entuziasm grbit, printr-o superficial noutate; are, îns, avantajul, mult mai pre(ios, al durabilit(ii. De aceea, ‚blânda depunere a cântecului“ (cum ar spune Blaga) se insinueaz treptat în conİtiin(, dezvluindu-İi, fr grab, dar ferm, superioara ei simplitate. Este impresia pe care o trezeİte İi recenta culegere ( Poezii , Editura Albatros, Bucureİti, 1973), înso(it de o temeinic prefa(, semnat de Ioana Lipovan œ Theodorescu. Atât poeziile lirice, cât İi baladele (care îl individualizeaz în primul rând) ne ofer imaginea unui temperament romantic, fascinat de evul de mijloc. Dar, deİi înrâurirea romantismului german este incontestabil, baladele œ profund lirice, ele însele - cultiv un epic simbolic, eroul lor fiind, de cele mai multe ori, poetul însuİi. Ín aceast detaİare conİtient de model rezid caracterul modern al poemelor lui Radu Stanca. S ne reamintim Balada studeneasc, al crei emo(ionant final rstoarn, dintr-o dat, perspectiva: ‚Din noaptea-aceea neagr nu mai İtiu/ Nimic despre vecinul meu ca scrumul./ Poate-a plecat în zori, de timpuriu,/ Poate-a murit, cutând zadarnic fumul.// Sau poate totul n-a fost decât vis/ Ori vreo halucina(ie, pe care/ Am încercat-o lâng-un manuscris/ Íntr-un amurg cu vânt İi febr mare“ . Sau balada Un cneaz valah la porile Sibiului , unde cneazul ucis de vraja muzicii este un alter-ego al poetului: ‚Abia mai simt sub cal cum zace stârvul,/ Abia mai vd prin gloat câte-un chip./ Ca de la sine lancea-İi pleac vârful/ ği calm İi-l înfige în nisip…// Nimic s m deİtepte nu mai poate./ Stau în extaz sub puntea de mrgean./ ği nu zresc cum, tainic, pe la spate,/ Se-apropie de mine un duİman“. Burgul, cavalerii, suliele, turnul etc. nu trebuie s ne înİele: nu sunt, în majoritatea cazurilor, decât recuzit, imanen( textual, aparen(, decor. Simbolul central al poeziei lui Radu Stanca este focul , prezent aproape în fiecare secven( important. Poetul a avut o profund intui(ie a dramei fundamentale: rezisten(a luminii la întuneric (G. Clinescu). Deİi aduce (asemenea lui Novalis) elogii œ intermitente œ nop(ii, Radu Stanca îİi îndreapt, totuİi, spre soare İi avântul, İi œ mai ales œ

39 regretele: ‚Eu n-am avut ca alte plante soare/ ği am crescut stingher pe-o stânc dur./ De-aceea seva mea e-o butur/ Ce-o pot gusta doar gurile amare“. Ín Lamentaia Ioanei d‘Arc pe rug, focul este vzut ca principiu viril İi, totodat, - în linia lui Heraclit œ sintez final a contrariilor. Din acest unghi, nu numai via(a, ci İi moartea este o neîntrerupt ardere: ‚Aceasta-i vina mea: c n-am lsat,/ Cu gând ascuns, feciori în preajma por(ii./ ği-acum, când prima dat un brbat/ M strânge-n bra(e, sunt sortit mor(ii…// Dar flcrile creİte-vor mereu,/ Creİte-va mult İi strania orgie./ ği, în curând, flmând, iubitul meu,/ Íntâiul meu iubit, fr s İtie,// M va cuprinde-atât de mult în el/ Íncât nu va putea s mai despart/ De trupul lui pe-al meu œ İi-n alb inel/ M va iubi fum zvelt İi cea( moart“. Ar mai trebui men(ionat aici İi Testament . De data aceasta, poetul îi las fiului îndatorirea de a arde pentru amândoi, de vreme ce propria-i stea se va stinge prematur. Este demn de interes, poate, s se observe c, aidoma lui Blaga, Radu Stanca îİi angajeaz elanul poetic în dou direc(ii: spre evul mediu, pe de o parte, İi, pe de alt parte, spre antichitatea clasic (e adevrat, mult mai palid reprezentat). Astfel, Lamentaia lui Lactaniu pentru iubita sa , cu modula(ii apropiate de cele ale poemelor vechi, se desprinde net de celelalte piese, printr-o imagistic temperat, printr-un senzualism teatral, printr-un anumit gen de frivolitate elenistic. Poetului nu-i erau, fr îndoial, strine implica(iile obscure ale numerelor: cifra İapte, de pild, cea mai potrivit (dup Pitagora) s cuprind emo(iile transcendentale, îi structureaz interioritatea: ‚Vd mâlul de demult cum se depune/ ği apa limpezindu- se treptat/ Dup ce trece, cu vâltori nebune,/ De İapte pietre-n care-am sângerat“. Coİmarul medieval, cu tent expresionist, din Regele vistor İi parnasianismul din Trubadurul mincinos se întemeiaz pe acelaİi gust al excesivului, pe o sensibilitate rafinat, baroc-decadent, uİor maladiv. Nu ne surprinde, aİadar, estetismul copleİitor din De-aİ fi rege , o adevrat orgie de gesturi gratuite: ‚De-aİ fi rege-aİ duce-o tot în chefuri/ ği-aİ întinde-ospe(e noaptea toat,/ Dar pe cei cu care-aİ face-o lat/ I-aİ ucide-a doua zi în beciuri.// Mi-aİ vopsi picioarele cu roİu,/ ği-aİ iubi bomboanele İi dan(ul,/ Seara aİ ieİi, plimbând cu lan(ul,/ Când ogarul verde, când cocoİul…// ği din (ara mea İi-a frumuse(ii/ Tuturor le-aİ face câte-o parte,/ Íncât veacuri multe dup moarte/ M-ar cânta tâlharii İi poe(ii“. Moartea devine, cu timpul, un fel de metafor cadru, o prezen( sumbr, dar lipsit de teroare. Ín Buffalo Bill , poetul închipuie o vântoare a timpului, ‚domnul pe care nici o vam/ Nu l-a putut vreodat întoarce înapoi“, în Vizita întâlnirea nocturn cu moartea are un aer ritual, acceptat cu o înfrigurare calm: ‚De la un timp m viziteaz moartea/ Aproape zilnic la cderea serii,/ Mi-apare-n prag, ministru al tcerii,/ ği-mi ia din mâini, încet, cu grij, cartea…// ği stm aİa de fiecare dat/ Pân târziu, la ore matinale,/ Doi cunoscu(i ce pun tcu(i la cale,/ Ín tain, o afacere-nsemnat“. Nimic morbid în atare lamenta(ii. Totul se converteİte în armonii sonore. Muzicalitatea de fond İi acordurile exterioare ale versurilor lui Radu Stanca se unesc, adesea, în fericite ora(ii orfice. Asonan(ele œ frecvente -, departe de a stânjeni lectura, o relanseaz, cci rup monotonia prozodic, fr, îns, a İtirbi coeziunea de ansamblu a tonurilor.

40 Poezia, atât de clar, la prima vedere, a lui Radu Stanca ascunde, în fond, o ambiguitate extrem. Simbolul arhetipal al focului , în paralel cu atrac(ia exercitat de noapte , oblig imagina(ia s pluteasc în cele mai poetice incertitudini. Evident, nu tot ce a scris se afl la aceeaİi înl(ime. Dar o antologie a liricii româneİti ar putea re(ine, oricând, dup opinia noastr, 10 œ 15 titluri, ceea ce, într-un asemenea context İi în perspectiva timpului, este imens. Personalitate complex, Radu Stanca se numr printre acei poe(i a cror umbr creİte dup moarte. De altfel, arhitema poeziei sale (İi a operei sale dramatice) este, din câte credem, chiar thanatofilia.

Orizont, 31/1973

URMUZ ğI REALISMUL PSIHOLOGIC

Opera lui Urmuz, atât de redus, ca întindere, este uimitor de dens İi de variat. Cele opt piese în proz (antiproze?) pot fi clasificate în diferite chipuri, întotdeauna cu deplin îndrept(ire. Iat, spre exemplu, o prim taxonomie: I. Pâlnia İi Stamate ; II. Ismail İi Turnavitu ; Cotadi İi Dragomir ; Algazy İi Grummer ; Emil Gayk ; III. Plecarea în strintate ; Dup furtun ; IV. Fuchsiada . Fiecare dintre aceste clase reprezint osificarea parodic a unei specii literare consacrate: romanul realist de familie; ‚caracterele“ clasice; romanul eroic İi de cltorii; romanul sentimental etc. Dar nu numai atât. Scrierile lui Urmuz nu sunt doar niİte antiproze . Ele se impun, totodat, İi ca veritabile proze , defini(ii artistice pozitive, cu o lume aparte œ grotesc, absurd, fantastic, neverosimil din unghi ontologic, dar esteticeİte viabil İi convingtoare. Ele fac posibil o lectur complex, plural, în care accep(iunea polemic, meta-artistic, este o component ca oricare alta. Ín ce ne priveİte, socotim ca strat profund, ca genotext al acestei crea(ii, comportamentul oniric İi, ca tem central, erosul . Fenotextul trimite, într-adevr, prin toat alctuirea sa, la vis (la coİmar ), în ciuda unei exacte (exasperant de exacte) mecanici textuale (sau, mai curând, İi prin aceast mecanic). S se vad stereotipia lexiilor (Barthes), a secven(elor, cu deosebire în ‚caractere“: 1. Expoziiunea afirmativ : ‚Ismail este compus din ochi, favori(i İi rochie İi se gseİte astzi cu foarte mare greutate“; 2. Expoziiunea negativ : ‚Ismail nu umbl niciodat singur“; 3. Enunarea preferinei : ‚…cea mai mare plcere a lui este s se îmbrace cu o rochie de gal“; 4. Apariia partenerului ; 5. Bifurcaia : Íntr-una din zile, Stamate…“; 6. Drama ; 7. Sfârİitul eroului (de obicei, prin autoviolen(). Ín esen(, traseul epic global porneİte de la autoerotismul angelic, ingenuu ( Fuchs ), traverseaz o ini(iere traumatizant (acelaİi Fuchs ), o stupefiant dezamgire (Stamate ), pentru a ajunge, în fine, la amintita autoviolen(. Acesta e circuitul fatal ce

41 i se ofer arhetipului urmuzian. Individul, o dat ieİit din spa(iul protector al matricei, este livrat, fr menajamente, infernului luntric. De aceea, piesa-emblem are în centru tocmai figurarea unui asemenea spa(iu matriceal: apartamentul lui Stamate propune o evident topografie genital. O dovedeİte, în replic, pâlnia însİi (partenera eroului), asemntoare locuin(ei acestuia. Aİezate în paralel, pâlnia İi tubul de comunicaie al matricei (al apartamentului) trdeaz conflictul (confuzia?) dintre matern , matrimonial İi erotic . La fel de interesant este geneza oniric a eroilor. ği, fireİte, constitu(ia lor. Personajele apar fie prin metonimie ( deplasare ): mtura (so(ia), urechea , nasul ; fie prin metafor ( condensare ): Algazy , Cotadi , Dragomir , Fuchs , Ismail (realit(i textuale compozite, stranii, amalgamate). Un loc aparte ocup sinteza sui-generis dintre metonimie (eventual sinecdoc ) İi metafor , evocând, pe de o parte, masculinitatea: ciocul İi a ciuguli ; pe de alta, feminitatea: gina , foca , pâlnia , grtarul (‚Deİurupat, grtarul îi servea s rezolve orice probleme mai grele, referitoare la cur(irea İi liniİtea casei“), poate chiar cripta . Aceste combina(ii nu sunt nici întâmpltoare, nici bufone. Ele reflect cu precizie tema: un eros dezorientat, anarhic, un eros tiranic İi fr (int (cu (int pierdut), un eros perceput în cea mai obscur din tresririle sale: confruntarea dintre impulsul neselectiv, inconİtient İi re(inerea lucid. Toate prozele se refer, într-adevr, la tribula(iile amoroase ale unui cuplu . Fiindc celebrele cupluri Ismail İi Turnavitu , Cotadi İi Dragomir , Algazy İi Grummer nu sunt mai pu(in erotice decât celelalte. Ba chiar s-ar putea sus(ine c ele reprezint adevratul erotism urmuzian. Oricum, Ismail poart rochie , e un hermafrodit (un travestit?), o caricatur a androginului (are İi favorii ); Cotadi este prevzut cu pâlnie İi cu un capac de pian ( pianul , apartamentul , lobul urechii , borcanul simbolizeaz spa(iul uterin); Algazy are un grtar ‚înİurubat sub brbie“. To(i aceİtia deconspir o sexualitate dubl, ambigu. Ín schimb, Turnavitu , Dragomir İi Grummer corporalizeaz principiul masculin. Ei sunt agresivi, lovesc, violenteaz, ei sunt, de fapt, mesagerii nesofistica(i ai instinctului erotic. Ceilal(i oglindesc duplicitatea perfid a aceluiaİi instinct. Íntr-un plan mai adânc, nici nu e vorba de cupluri. Perechile lui Urmuz rmân doar expresia unei aparente scindri a eului. Mai exact, Turnavitu , Grummer etc. sunt un alter-ego brutal, sunt duİmanul luntric. Maİina(iile lor schimb brusc destinul eroului İi îl împing ctre moarte. Eul urmuzian, mereu identic sieİi, e o monad tragic, rotunjit cu disperare din propriile-i conflicte. Vocile potrivnice, for(ele potrivnice proiecteaz un eros derizoriu, dezamgitor, zadarnic, un joc absurd, o simpl agresiune (Balot), de vreme ce nu e în stare s vindece nostalgia calmului prenatal (acesta însuİi ironizat cu amrciune). Ín cele din urm, ‚neputând suporta o atare umilin(“, ‚scârbit de oameni ca İi de zei, de amor ca İi de Muze…“, eroul mai priveİte o dat ‚Kosmosul cu ironie İi indulgen(“ İi dispare, apoi, prin proprie voin(, ‚în infinitul mic“, ‚în mijlocul naturii mre(e İi nemrginite“. Un drum care duce de la autarhia erotic la autodistrugere…Pagini bizare? S-ar putea. Pagini adevrate, desigur.

Orizont, 13/1983

ALEXANDRU PHILIPPIDE

Ni se pare util (metodologic vorbind), atunci când tentm analiza unui text literar, distinc(ia între ceea ce exprim İi ceea ce, de fapt, semnific el. Exist texte ce exprim intens İi semnific disimulat, dup cum, invers, exist altele ce semnific vehement (İi la vedere), disimulându-İi (restrângându-İi) expresia. Poezia lui Alexandru Philippide apar(ine primei categorii. Ea exprim energic, multiplu, chiar redundant, semnificând viguros, e drept, dar cu discre(ie. Cu o atât de elaborat discre(ie, încât curiozitatea critic a izbutit rareori s strbat dincolo de ecranul discursului. ği atunci, anecdotica (aparen(a, recuzita) a fost luat drept esen(, mecanismele exterioare ale poemului fiind confundate cu procesul semantic pe care ele îl însceneaz. O atare procedur se justific numai atunci când enun(ul este lipsit de profunzime, când semnificantul İi semnificatul rmân, realmente, inseparabile. Or, în cazul de fa(, însuİi caracterul contradictoriu al încadrrilor (al tipologiei stilistico- estetice: romantic, clasic, baroc) atrage aten(ia asupra labilit(ii semnului, asupra naturii sale problematice, asupra distanei dintre cele dou laturi ale sale. Iar aceast distan(, acest interval, este spa(iul de perpetu genez a sensului, e teritoriul semiozei (concretizate, solidificate, în stratul perceptibil al expresiei: ‚Car seul le sens éclaire et produit les paroles“ œ André Maurois). Plasându-ne în aceast perspectiv analitic İi reducând multitudinea evenimentelor la modelul lor generativ, ob(inem, ca arhi-fenomen, cltoria . Acesta este subiectul œ matrice: o cltorie œ orientat, fireİte, spre un el (s se vad Índemn la drum, Ceasul greu, Declamaie, Tainicul el, Cltorie İi popas etc. etc.). Vom aduga, numaidecât, c, în timp ce deplasarea ca atare ( drumul œ termen dominant) este, în genere, tensionat, chiar disforic, elul (locul ce trebuie atins) este agreabil, dezirabil (locus amoenus ): ‚…De la un timp, aceste rsucite/ ği încurcate scri se deznodar,/ ği-acum, în largul zrii descâlcite,/ Vzui deodat-un cer înalt de var.//Ostenitoarea mea cltorie/ Se preschimbase-n tihn İi splendoare,/ ği-am chiuit atunci de bucurie,/ Slvind acest azur de srbtoare“ (Tainicul el ). Pe de alt parte, ontologia acestui mirific punct de sosire se dovedeİte, într-un fel sau altul, thanatic. Avem a face cu un (inut de dincolo de via( (de prezentul existen(ei), desemnat (alegoric, metaforic) fie prin epoci istorice revolute (antichitatea), fie prin culturi apuse, datate (cea greco-latin), fie prin realit(i liminare, figurând extinc(ia insului: insula de veİnicie, marea clip fr viitor, marginea de noapte a vieii etc. Aİadar, un trecut İi un viitor deopotriv ‚încheiate“. Care sunt modalit(ile fantasmatice de luare în stpânire a unui asemenea (el? Mai întâi, visul ( reveria ). Apoi, poezia . Ín momentul instaurrii acestor subtile limbaje, ambian(a însİi ‚cltoreİte“, este invadat de o vag entropie , se destram (alt

43 termen dominant) İi precipit în ‚clipe moarte“, în ‚clipe efemere“, ca o pulbere fin, ca o cenuİ: ‚La marginea de noapte a vie(ii m-am oprit.// De mult vreme tot voiam s-ajung/ La (rmurile somnului cel lung!/ ği iat-m cu sufletu-nnegrit/ De pulberea atâtor clipe moarte…“ ( La marginea de noapte a vieii ). Cât despre eu, departe de a întâmpina cu angoas inevitabilitatea drumului İi spectacolul entropiei universale, el este strbtut de o (temperat, dar adânc) euforie. Aici, Alexandru Philippide se desprinde brusc İi categoric de disperarea existen(ialist, de sterilitatea devastatoare a angoasei. Tema poeziei sale, elementul, substan(a, ce umple distan(a dintre semnificant İi semnificat, produsul delicat İi continuu al dinamicii textuale, este, dimpotriv, euthanasia : ‚Cândva la Stix m-am scoborât İi eu/ Dar nu cu-ndurerare ca Orfeu/ Când a-ncercat din neguri s ridice/ Pe luminoasa lui Euridice…“ ( Cândva la Stix ). Irigând tacit, latent, enun(urile, ea este deconspirat, adesea, de formulri deziderative. E un joc, o glisare de mİti, o devoalare gradual (‚…je mets un masque sur ma passion, mais d‘un doigt discret (et retors) je désigne ce masque“ œ Roland Barthes): ‚La marginea de noapte a vie(ii m-am oprit.// De mult vreme tot voiam s-ajung/ La (rmurile somnului cel lung!“ ( La marginea de noapte a vieii ); sau: ‚ği totuİi tare-aİ fi dorit s İtiu/ Povestea (rmului pustiu…“ ( Râul fr poduri ); İi înc: ‚Voiam s merg s-ntâmpin pe vechii semizei/ Ínvingtori de hidre veninoase,/ Sgettori İi Herculi İi Persei/ Pe care omenirea în rtcirea ei/ De mult vreme nu-i mai cercetase“ ( Íntâmplare în azur ) etc. Euthanasia este componentul vital al poeziei lui Alexandru Philippide, component ce apeleaz œ pentru a se manifesta œ İi la conven(ia visului (s-ar putea vorbi de o hypnopedie sui-generis: ‚Ades un vl sub(ire de somn m mai desparte/ De vis (de moarte?)…“ ( Aud o uİ ), İi la aceea a vârstei clasice , İi la oxymoronul baroc (echivalente ale abandonului, ale retractilit(ii). Dar vehicolul euthanatic privilegiat rmâne poezia : ‚M-atârn de tine, Poezie,/ Ca un copil de poala mumii,/ S trec cu tine puntea humii/ Spre insula de veİnicie,/ La captul de dincolo al lumii…“ ( M- atârn de tine, poezie ). Gra(ie acesteia, eul gust (anticipându-le, reiterându-le, la nesfârİit) deliciile îndeprtatei insule: ‚Cltorind odat prin Vergil/ Am poposit la vrednicul Evandru./ Acoperiİul lui umil/ Se desluİea din tufe de dafini İi oleandru…/ La uİ hmia un c(elandru,/ Un fum srac pe creast se sub(ia tiptil.//…El m lu de bra(, domol m duse/ Pe prispa cu perdele de ieder İi-mi spuse:/ ğtiam c, hoinrind din vers în vers,/ Ai s soseİti la mine din vremea ta târzie./ Nu cred c eİti prea ostenit de mers,/ C drumul l-ai fcut prin poezie…“ ( Cltorie İi popas ). Poezia İi visul sunt for(e entropice cu caracter existen(ial. Li se altur, în frontul procedeelor, o energie de natur pur textual: tropofobia (chiar tropomahia ), evitarea (anularea) sistematic a imaginilor (nu doar a celor factice), evitare pe care, e adevrat, autorul mai degrab a teoretizat-o decât a practicat-o. ği aceasta, fiindc imaginile sunt veritabile solidificri ale fluxului, obstacole pe traseul cltoriei. Ín fine, o for( cosmic œ vântul - , fluid dezordonat, ce relev doar inconsisten(e, corporalizri trectoare ( Apus de toamn , Vânt etc.). Ne întrebm, totuİi, dac nu cumva, sub aparen(ele cvasi-decorative ale acestei blânde stihii, nu palpit o sugestie mcar din sensul dublu al ebr. ruah İi al grc. pneuma: ‚vânt“, dar İi ‚duh“. Coeren(a strâns, organic, a tuturor acestor entit(i are, în plan artistic, rezultatul cunoscut: Alexandru Philippide este unul din cei mai originali İi mai temeinici poe(i

44 ai literaturii române. Recuperarea estetic a euthanasiei İi entropiei se impune lecturii İi se imprim în conİtiin(. Cci intensitatea procesului de semnificare este stabil. Autenticitatea crea(iei sale face din scriitor (din orice scriitor) o redutabil for( anti- entropic.

Orizont 22/1987

ION PILLAT

Principiul generator İi dinamizant al poeziei lui Ion Pillat este calofilia . Ea mijloceİte constituirea textului, ea este, în mod specific, deopotriv, spa(iul conven(ionalit(ii semnului İi al motivrii sale. Declanİatoare a semiozei, calofilia trebuie în(eleas, îns, în cazul de fa(, în afara oricrei conota(ii peiorative. Cci frumosul , aİa cum intervine el în geneza lirismului pillatian, nu este, neaprat, o categorie estetic, ci, mai curând, o categorie ontologic. El (frumosul) desemneaz condiia de existen a peisajului İi, totodat, aspiraia de existen a eului . Procesul semnificrii, transcris în numeroase piese emblematice ( Ínchinare, Spre Izvorani, Parcul Goleİtilor, Strinul, Timpul, Acuarel, Floarea din fereastr etc.), angajeaz, fireİte, un semnificant, un semnificat İi conİtiin(a ce le surprinde İi le declar ineren(a: ‚Te-apleci mirat, strine, pe-amurg ca pe o ram/ Ce-ar strluci din umbra muzeului pustiu“ ( Strinul ); sau: ‚Se deprt priveliİtea nlucilor;/ Se fcu mic…mic œ aİa cum/ Ai fi privit-o la ·panopticum‘,/ Sau încrustat-n tine, în rama anilor“ ( Timpul ). Semnificantul este chiar priveliİtea œ creia i se ignor, deliberat sau instinctiv, caracterul referen(ial (a crei referen(ialitate masiv este pus între paranteze). Semnificatul este tabloul ( pictura) œ pentru care peisajul concret rmâne un simplu vehicul material, o substan( intens perceptibil İi avertizatoare. Iar circumstan(ele semnificanei sunt cuprinse în ceea ce am putea numi situaia de contemplare : ‚Pe banc, sub castanul din vie, te aİaz,/ Strine, ce venit-ai priveliİtea s-o vezi“ (Strinul ); la fel: ‚Deschide poarta. Intr. ğezi la mas - // Când seara d de ramuri s se prind/ ği luna-İi las razele pieziİ,/ Wi-oi drui priveliİtea din tind“ ( Cin ) etc. Uneori, decorativ, îns İi retoric, locul tabloului este luat de carte : ‚Prin pânzele luminii zri-voi de departe/ ği Argeİul İi lunca deschis ca o carte,// Ín care œ slove negre œ un cârd rzle( de oi/ Ínİir versuri simple la margini de zvoi“ ( Florar ). Dar İi aici decisiv rmâne prelucrarea plastic a ambian(ei naturale (cf. İi coinciden(a impresiilor grafice İi coloristice din ‚Priveliİte menit s-mi fie o psaltire“ œ Ínchinare ). Calofilia , deci, sus(ine conven(ionalitatea mecanismului, în genere, İi, de asemenea, în fiecare împrejurare particular, în fiecare moment, motivarea sintezei. Actul semnificrii inverseaz procedura consacrat, cci: peisajul reproduce tabloul de gen pe care el însuİi œ în principiu œ l-a generat cândva . Este o stranie İi fascinant himer, este, de fapt, o utopie : ‚ği iat-m ca unul ce-ar rsfoi imagini/ Dintr-o cltorie pe jumtate vis“ ( Parcul Goleİtilor ); sau: ‚ği-aİ fi crezut c totu-i zugrvit/ ği c privesc, copil, o stamp veche“ ( Mnstire ).

45 Dar Ion Pillat este un poet prea înzestrat pentru a nu sesiza stereotipia anulatoare a acestei utopii (oricâte descrip(ii, oricâte pasteluri izbutite, sensibile, ar prilejui ea). Dimpotriv, insisten(a pe neclintirea semnului natural (‚Priveliİte rmas aceeaİi ca o stânc/ Domnind pe risipirea atâtor zeci de ani“ œ Adio la Florica ), emfaza acestuia ne fac s bnuim, undeva, în suprafe(ele textului, în textura luminii , o contrapondere la fel de compact. ği ea exist, într-adevr. Utopia imuabilului paralelism peisaj œ tablou e contrazis violent de atopia individului: ‚“L‘atopie est supérieure à l‘utopie“ œ Roland Barthes. Fiindc, dac situaia de contemplare relev mereu un semn natural stabil, în cazul insului, semnul (sinteza între aspect œ imagine œ İi fiin() este incert, fluctuant, lipsit de consisten( în ambele-i laturi. Pe de o parte, individul vizibil e schimbtor, e multiplu, e o înln(uire de identit(i (bunic œ tat œ fiu œ nepot; bunic œ mam œ fiic œ so(ie etc.), o înİiruire de contururi, care opun fixitii spaiale a priveliİtii (eventual, ciclicit(ii ei) o derulare de esen temporal (marcat de rectilinearitate). Activat de amintire (veritabil fundal al tabloului), timpul dinamizeaz İi îmbog(eİte spa(iul. S se vad: Odihna tatii, Aici sosi pe vremuri, Cprioara de porelan, A doua elegie etc. etc. Pe de alt parte, aceste aparen(e mascheaz İi reveleaz, concomitent, un abis semantic , un gol, o incertitudine, o repetat interoga(ie, ce rmâne fr nici un rspuns: ‚Ce cutm noi aici?/ Anii pierdu(i sau obrazul/ Nostru de-atunci? Licurici,/ Stele sclipind pe oglinzi uitate cu iazul.// Fugi, nu privi în adânc/ Vraja de vremuri cernute.// Timpul de-l prinzi de oblânc,/ Fa(a lui alb te vrea din apele mute“ ( Umbre pe iaz ). Plenitudinea material a mediului se asociaz deci acestei vacuit(i interogative, care œ contemplându-se în oglind (‚Locurile îl oglindesc pe poet, îi aduc în fa( vârstele de altdat, ecourile lor, aİa cum, în versurile de mai târziu, o vor face interioarele“ œ Cornel Ungureanu), într-o învechit fotografie , în iaz , în chipul fiului etc. œ tot atâtea rame fictive -, nu constat decât o succesiune vertiginoas de linii în continu degradare (cf., alturi de titlurile mai sus citate, Ochelarii bunicii, Copil de- odinioar, Narcis etc.). Situaia de contemplare ne apare, în consecin(, ca o rspântie, de unde se deschid dou perspective interferente: mai întâi, un peisaj statornic, imobil, înecat de lumin ; apoi, o profunzime , populat de umbre , de fum , de siluete tulburi, ce se desprind unele din altele, aidoma unor simulacre. Conİtiin(a œ eul contemplator, plasat în aceast simbolic rspântie œ se sprijin pe soliditatea, pe recuren(a liniİtitoare a fenomenelor cosmice (fenomene ce reactiveaz, constant, priveliİtea œ tablou ), plutind, simultan, liber İi înspimântat, în instabilitatea propriei alctuiri. Iat, aİadar, dinamismul caracteristic al hipersemnului, al anthropos-ergon-ului pillatian: monosemia peisajului explodeaz în polisemia insului , unind lumina İi umbra , forma İi substana , timpul İi spaiul , arta İi viaa , impasibilitatea İi drama . Memoria este aceea care anim structurile vitale ale poemelor, atenuând primejdia sclerozei clasicizante İi propunând un concept suficient de complex al frumosului : ‚Nu vorbele, tcerea d sufletului glas“ ( Art poetic ). Sesizarea acestei profunzimi mnemonice nu devine pentru Ion Pillat (‚poet care s-a bucurat cu triste(e“ œ Aurel Ru) un prilej (İi un ferment) de disperare. Nu e un contact angoasant cu neantul. Ea trezeİte o calm melancolie, o duioİie îngândurat, izvorâte din înseİi claritatea İi autenticitatea raporturilor ins œ mediu İi ins œ timp , din

46 puritatea descrip(iei İi a interoga(iei. Ion Pillat nu este, poate, un ‚mare“ poet. El nu duce pân la capt experien(a abisului: se opreİte la palierul de unde îi presimte doar acestuia infinitatea. Dar, atât cât exist, aceast experien( e pur İi, în esen(a ei, inalterabil. Or, cum zicea Gide, ‚Le mot grand poète ne veut rien dire; c‘est être un pur poète qui importe…“

Orizont, 26/1987

VASILE ALECSANDRI œ PASTELURI

Clasat, abandonat între consacrrile definitive, supradeterminate, neproblematice, între amintirile uitate, considerat un teritoriu cu toate misterele dezvluite, poezia lui Vasile Alecsandri (ne gândim doar la pasteluri acum) aİteapt, rbdtoare, de fiecare dat, ca elanurile succesive ale exegezei s se învecheasc, s devin tautologice İi redundante, s fie, în cele din urm, asimilate în structurile înc viabile ale enun(ului liric. Cci, cu vremea, într-adevr, semantismul unui text literar (poetic, în spe() adaug configura(iei sale ini(iale tot ce s-a spus memorabil despre el însuİi: ‚Pierre Ménard devient Cervantès, plus tout ce qu‘on a pensé depuis Cervantès“ (André Maurois, referindu-se la Borges). Iar interpretarea, metatextul, în cazul de fa(, se caracterizeaz nu doar prin abunden( İi diversitate, ci İi printr-o elevat pertinen( analitic (de la Titu Maiorescu, Tudor Vianu, G. Clinescu, Ion Pillat İi ğerban Cioculescu, la Boris Cazacu, Dumitru Micu, Nicolae Manolescu, Mircea Tomuİ, Mihai Drgan İ.a.). Aİadar, aİteptând ( existând ), în unul din punctele vitale ale spa(iului literar românesc, opera lui Vasile Alecsandri ne apare ca o concentrare specific de mas œ energie , într-un vast, tot mai vast, câmp intertextual . Concentrare ce se anim, emite informa(ie, devine eveniment literar , în momentul (prin natura lui irepetabil) al unei lecturi comprhensive, avertizate: ‚…l‘évènement littéraire est, comme on l‘a vu, une construction (non immobile), produite par l‘interaction texte œ lecteur œ intertexte, dans laquelle le champ intertextuel se révèle être la forme constitutive principale“ (Paul Sporn). Or, abordarea atent a pastelurilor re(ine, drept constant a concentrrii mas œ energie amintite, drept impuls creator privilegiat, reveria . Expansiv İi acaparatoare, aceasta ofer fiin(ei posibilitatea unei planri deliberate, plurivalente, în imaginar, planare ce nu este, câtuİi de pu(in, expresia (compensatoare İi dezamgit) a unei frustrri existen(iale, ci, dimpotriv, manifestarea fantasmatic a deplint(ii vitale, a fericirii: ‚Aİezat la gura sobei noaptea pe când viscoleİte/ Privesc focul, scump tovarİ, care vesel pâlpâieİte./ ği prin flacra albastr vreascurilor de aluni/ Vd trecând în zbor fantastic a poveİtilor minuni…“( La gura sobei ). Pe de alt parte, productiv fiind, transformând rapid un semn în mai multe semne (prin contiguitate, dar İi prin similitudine), reveria determin İi între(ine ample desfİurri de energie liric (‚Le rêve chemine linéairement, oubliant son chemin en courant. La rêverie travaille en étoile“ œ G. Bachelard): ‚Iat-o pasere miastr prins-n lupt cu-n balaur;/ Iat cerbi cu stele-n frunte carii trec pe pun(i de aur;/ Iat cai ce fug ca gândul; iat

47 zmei înaripa(i/ Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpra(i“ ( La gura sobei ; vezi İi Serile la Mirceİti etc.). Ecoul acestor poten(ialit(i, în planul alctuirilor adânci, este absen(a cvasi-total a anacroniei (altfel spus, absen(a întoarcerilor spre un eveniment trecut œ biografic, databil œ sau a deplasrii spre un eveniment viitor). Poezia lui Vasile Alecsandri nu se impune nici prin profunzime mnemonic, nici prin profunzime proiectiv. Se impune, în schimb, prin felul cum recupereaz plenitudinea clipei prezente . Concentrarea de mas œ energie reprezentat de pastelurile sale formeaz un continuum integral cu spa(iul calm, domestic, feeric İi cu timpul prezent: ‚Un fir de iarb verde, o raz- nclzitoare,/ Un gândcel, un flutur, un clopo(el în floare,/ Dup o iarn lung İi-un dor nemrginit,/ Aprind un soare dulce în sufletul uimit!“ ( Sfârİitul iernii ; cf. İi Malul Siretului , epica imaginarului ‚obiectivat“ din Concertul în lunc İi, fireİte, cu deosebire, piesele matriceale Serile la Mirceİti İi La gura sobei ). Ín toate împrejurrile în care avem a face cu un prezent compact, inepuizabil, densitatea clipei este dat de reverie (reveria în act: La gura sobei ; reveria în expectativ: Sania etc.). Ea umple un cadru temporal infim cu o desfİurare larg de evenimente mentale. Caracterul instantaneu, punctual, al saltului imaginativ İi substan(a fantasmatic a peripe(iilor İi eroilor ce-l populeaz se coreleaz armonios cu aceast imobilizare a duratei. Vasile Alecsandri a avut, se pare, reprezentarea sincroniei universale, depİind, instinctiv, İabloane (cu etimoane celebre, e drept, de-a lungul vremii, estetizate pân dincolo de platitudine: ‚tempus edax rerum“, ‚fugit irreparabile tempus“ etc.), İabloane care au fcut, în toate literaturile, o carier interminabil, resemnat İi conven(ional. Dimpotriv, în opera marelui nostru clasic, poate fi bnuit intui(ia unui univers închis (fr a fi limitat) œ intui(ie modern, puternic anticipativ, la vremea când, presupunem, a fost trit. Ín fine, se cuvine s re(inem c focul este elementul ce stârneİte (İi nutreİte) reveria. Focul cminului, al vetrei casnice, în primul rând, cel solar, apoi, asigurând œ ambele œ senintatea vie(ii, fertilitatea închipuirii, reactualizând în memorie ‚la conquête préhistorique du feu“ (G. Bachelard). Ín aceast postur (‚…l‘homme pensif à son foyer, quand le feu est brillant, comme une conscience de la solitude“ œ Idem), stpânit sau nu de complexul lui Novalis, Vasile Alecsandri gusta adânc din fructul ce(os al reveriei, sim(ind caracterul totalizant al prezentului, în(elegând c œ în intimitatea conİtiin(ei œ nu exist decât momentul de acum (formele morfologice ale verbelor sunt un argument în plus): ‚Fericit acel ce noaptea rtcit în viscolire/ St, aude-n câmp ltrare İi zreİte cu uimire/ O csu( drglaİ cu ferestrele lucind,/ Unde dulcea ospe(ie îl întâmpin zâmbind!“ ( Viscolul ). Coinciden(a semnificativ a clipei İi a istoriei, a realului İi a fantasticului îi va fi relevat, poate, poetului apartenen(a lor la un principiu, la o realitate, la o substan( fundamental. E de crezut c aceasta din urm a fost însuİi focul œ focul domestic, dar İi cel astral, radiind pe vatra insondabil a cerului: soarele rotund İi palid, doritul soare, soare dulce, foc de soare, arİia de soare, focul verii, flcri, vpaie, raz, cldur, clime înfocate etc. etc. Binevoitor İi complice, încurajând rtcirile nocturne ale eului ( tovarİ mângios, focul vesel, scump tovarİ ), acceptând, de obicei, aceast fertil intimitate, focul îİi deconspir, uneori, brusc, firea tenebroas İi

48 fascinant: ‚Pe un deal în deprtare un foc tainic strluceİte/ Ca un ochi roİ de balaur care-adoarme İi clipeİte“ ( Noaptea ). Astfel, poezia îİi gseİte (İi îİi construieİte), pe deplin, elementul: focul , care face İi desface legturile aparente ale lucrurilor, care mut, imprevizibil, limita dintre realitatea reveriei İi irealitatea contingen(ei: ‚Toute chose n‘est que la limite de la flamme à laquelle elle doit son existence“ (Rodin).

Orizont, 35/1987

PANAIT CERNA

Poezia lui Panait Cerna exprim o foarte caracteristic euforie febril, un gen de exaltare lucid , nesigur, în fond, İi œ poate de aceea œ patetic, stare de spirit pe care exegeza a numit-o, îndeobİte, optimism (Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Ion Trivale, Ilarie Chendi, G. Ibrileanu, Paul Zarifopol, Alexandru Philippide, G. Clinescu, Valeriu Râpeanu, D. Micu, Ion Dodu Blan, Constantin Ciopraga etc.). Vom preciza, îns, c optimismul lui Panait Cerna nu este ireductibil İi compact, nu este un dat temperamental (adic, deopotriv, anterior, concomitent İi posterior textului), ci o ipotez a imaginarului, o proiec(ie (deziderativ), rezultatul unei deliberri, o victorie luntric œ par(ial İi pasager -, un mereu abandonat punct de sosire. Íncrederea în via( a poetului (‚setea euforic de a tri“ œ G. Clinescu), mesajul su tonic, altruist, generos, deriv dintr-o dramatic experien a abisului . Ca într-un palimpsest, sub scriitura (sub retorica) luminii, se pot întrezri (İi descifra) semnele întunericului İi ale neliniİtii. Mecanismele de autopropulsare ale discursului se întemeiaz tocmai pe indecizia eului între convingerea raional (optimismul) İi convingerea emoional (angoasa). Altfel spus: optimismul se dovedeİte a fi reversul nestatornic, lunecos, al angoasei. Acest miez liric este deconspirat de însİi Floare İi genune , pies œ emblem a crea(iei lui Panait Cerna, constituit pe un paralelism alegoric, factice: ‚Alturi de genuni rsai, o, floare,/ ği pari a fericirilor icoan…/ Ce mân te-a sdit, încreztoare,/ Pe margini de prpastie duİman?// Din adâncime, Ielele-(i cântar/ Chemri ispititoare, ca-n poveİti…/ ği râd fermector œ İi cânt iar…/ Tu le ascul(i, senino, İi-nfloreİti.// Asupra ta, prin neguri İi furtun/ Al mor(ii duh adesea a trecut - / Ce farmece te-au ocrotit, ce scut,/ De n-a putut nici el s te rpun?“ Floare İi genune conceptualizeaz opozi(ia fundamental, irezolvabil, dintre pâlpâirea, agita(ia viului İi ermetismul static al mor(ii œ ermetism încrcat, desigur, pentru un ins ca Panait Cerna, cu o anumit for( fascinatorie (‚Et surtout ne pas savoir est terrible. Ce mystère total…, voilà la grande cause des passions œ André Maurois). Indiferent în sine, întrucât este o inevitabilitate ontologic (stoicii o încadrau între aİa-numitele adiafora ), simultaneitatea via œ moarte este încrcat de poet cu semele tragicului, dramaticului, eroicului œ menite a masca disperarea eului: ‚Noi preamrim umana-n(elepciune - / ği care-i este rodul?…Furim/ Atâtea

49 umbre İi-ntrebri nebune,/ Prin care-a vie(ii spaim o mrim:/ Ce-i moartea? Pentru ce împr(eİte?/ Ce ne aİteapt mâne? Mai târziu?/ Ce-i taina care pururi izvoreİte/ De dincolo de leagn İi sicriu?“ ( Ibidem ). ği iat, mult mai adânc, diseminat în structurile realmente generative ale textului global, descoperim imaginea trit a stelei pierdute în noapte , ilustrând aceeaİi înfruntare dintre tenacitatea existen(ei minuscule İi masivitatea incomprehensibil a infinitului: ‚O, stelelor! Cum prinde licuriciul/ S rtceasc-n voia lui, aprins,/ De cum se las noaptea-n necuprins - /Aİa v-aİtept cu sete scânteierea:/ S coborâ(i pe vi tceri adânci,/ S rtcesc pe-ascunse ci, pe stânci,/ ği singur s-mi hrnesc nemângâierea“ ( Desprire ; vezi İi: Din deprtare, Ideal, Noapte, Legenda unei stânci, Dura lex, Chemare… etc. etc.). Aceast unitate lexico-semantic contradictorie, dilematic ( stea œ noapte ) reprezint semnificantul textului. Iar semnificatul lui este confruntarea dintre fiin İi univers , dintre conİtiin İi neant : ‚Priveİte!…Cerul semnat cu stele - / Chip purttor de zâmbet İi de vise - / Ínsenineaz pmânteİti abise,/ De mult ce caut cu drag la ele;/ ği toat fericirea lui senin/ O-ntipreİte pe pmânt İi mare - / ği iarİi lutul omenesc tresare,/ Tinzându-İi dornic bra(ele-n lumin…“ ( Chemare ). Or, în plan psihologic, exact aceast tensiune a dispropor(iei genereaz, pe de o parte, angoasa; pe de alt parte, stimuleaz ideea œ pe cât de consolatoare, pe atât de himeric (dar, artisticeİte, fertil) œ c moartea nu exist (vezi Sarcofagul ). Licrirea debil, intermitent (îns intransigent) a stelei, în imensitatea întunericului, prezen(a œ deopotriv œ a florii İi a genunii, antagonismul prelungit (etern) dintre fiin( İi neant, inseparabilitatea celor dou entit(i, imposibilitatea solu(iei, aceast stabilitate a ezitrii , aceast leziune luntric nevindecabil asigur o dinamic sufleteasc mereu reînnoit, o thanatofobie rece, neclamoroas, convertit în dorina ra(ional de a nega atotputernicia (victoria final) a mor(ii İi a beznei: ‚Tresalt, suflete al meu, İi cânt!/ De astzi n-ai s tremuri singuratec/ ği nu vei mai privi, plângând, la stele - /Acum eİti numai cântec İi jratec - / Ca ele viu, - nemuritor ca ele…/ Tresalt, suflete al meu İi cânt!/ De-acuma nu te-i mai gândi la moarte…“ ( Noapte ). Se adaug, în prelungirea elogiului permanent, adresat stelei (astru minuscul İi eroic), un uranotropism nocturn , extrem de original, capabil, el însuİi, s-l singularizeze pe Panait Cerna în lirica româneasc ( Din deprtare, Ideal, Noapte : ‚De ce n-am aripile vijeliei/ S m înal( la pulberea de stele…“ etc. etc.). Atrac(ia abisului (a cderii; cu deosebire, poate, în profunzimi acvatice) İi aceea a zborului (impulsul uranic) l-au stpânit pe poet în egal msur. Ca İi o subtil, insidioas, thanatofilie , menit a spori vitalitatea İi ecoul enun(ului (s se vad memorabilul poem Ruga pmântului ). De altfel, sub aspect strict compozi(ional, releele stea œ noapte , floare œ genune , precum İi altele, mai pu(in evidente ( stânc œ mare , roc œ pictur de ap ) sunt tot atâ(ia fermen(i de perpetu re-lansare a discursului, mecanisme oferite sieİi de textul însuİi, conform unei imanen(e frapante, dar perfect inteligibile, în coeren(a ‚existen(ialist“ (avant la lettre) a operei: ‚Singur tu s fii pe lume creatorul soartei tale…// Singur se gseİte omul între marginile-aceste:/ Mântuirea sa într-însul, moartea tot într-însul este…“

50 Orizont, 44/1987

DIMITRIE ANGHEL

Examinat cu aten(ie İi empatie critic, dincolo de componenta ei descriptiv İi retoric-melancolic, poezia lui Dimitrie Anghel ni se pare a fi, în ceea ce are cu adevrat proaspt İi durabil, o încercare de ptrundere spre o alt ordine a conİtiin(ei, spre etapele revolute ale biografiei, mai mult, spre ceea ce Baudelaire numea ‚une vie antérieure“. Welul este, deci, reanimarea imenselor depuneri de uitare ce zac în suflet, regsirea antecedentelor, altfel spus: recuperarea avatarului . Numeroase enun(uri deconspir acest impuls: ‚Visam privind în fundul paharului cu ceai/ ği-n sticla strvezie, ca-ntr-o metempsihoz,/ Eu m-am vzut pe gânduri, (inând în mân-o roz,/ Sub un portic de aur cu bolta de email…“ (vezi İi Scrisoare, Omul din lun, Umbre etc.). Cci sufletul însuİi nu uit. El este o spa(iozitate intens populat (o laten(), în care coboar, din când în când, ‚magul amintirii“: ‚Ce stranii lucruri dorm în suflet İi cum nu uit el nimic/ Din câte le închizi într-însul, ca într-o urn funerar:/ E iarn azi İi, fr voie, eu vd o zi de primvar,/ ği m simt iarİi lâng tine, pierduta, dulcea mea amic…“ Cuvintele însele sunt semne (sau semnale) ale unei (unor) realit(i halucinatorii: ‚Cuvinte, juvaere, ecouri deprtate/ A altor suferin(e İi bucurii œ cuvinte./ Cu voi triesc trecutul, İi clipa care bate,/ ği via(a care-ncepe dincolo de morminte“. Tematic, aİadar, lirismul lui Dimitrie Anghel se ataİeaz, prin cea mai profund din pulsa(iile sale, uneia din direc(iile importante ale literaturii române (Edgar Papu), direc(ie pe care o ilustreaz, îns, timid, într-un registru mai degrab minor. De ce? Fiindc motivul İi procedeele nu par a fi fost conİtientizate (İi, ca atare, subordonate unui proiect), ci lsate exclusiv în seama spontaneit(ii elegiace (uneori conjuncturale). ği asta, în ciuda faptului c amplitudinea balansului ontologic este, adesea, prodigioas ( uman œ vegetal , cum se va vedea mai departe). Oricum, fiind vorba de recuperarea unei anterioriti existeniale , întreaga energie luntric se orienteaz ctre profunzimile memoriei. Eul se aseamn unui scafandru (‚Dar pe cellalt trâm când ochiul meu orb se deprinse/ Cu întunericul su plin de fantastice lucruri,/ Scumpe comori am cules din adâncuri de nimeni umblate:/ Scufundtor fericit nu mai İtiam ce s-aleg…“), iar textul este consemnarea nu doar a unor descoperiri, ci İi a unei proceduri, a unei anamneze : ‚Voind s uit, pe-o sear dulce lsasem s m-adoarm crinii…/ ği se fcea c fr voie triam acum o via( nou:/ Eram İi eu un crin ca dânİii, İi-n dezmierdrile luminii/ Ími întindeam voios potirul s prind o lacrim de rou…“ La rându-i, anamneza cunoaİte trei momente (trepte), clar delimitate în discurs. Prima treapt este reveria (în genere, nocturn). Refugiat între flori, în lumea de miresme a grdinii, sau sub fascina(ia unor obiecte vag hipnotice ( luna, paharul ), insul rupe contactul imediat cu mediul İi lunec spre propria realitate fundamental. Iat câteva detalii ale acestei mnemotehnii , ce reconstituie, în eternitate, avatarurile unui individ İi ale unui cuplu: ‚Privesc o semuire de om în discul lunii,/ Un chip

51 bizar ce râde, privind de sus pmântul…// E-un om de bun seam, e-un cap de om œ o masc./ …ği totuİi chipul acesta îl İtiu de nu İtiu unde…// L-am mai vzut desigur, İi-l İtiu œ dar tu, iubit,/ Ce te-ai deprins s judeci cumin(ii İi nebunii,/ Când stai privind pe geamuri cu fa(a liniİtit,/ Cunoİti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?“ Procesul mnemonic este înc mai intens (deİi, poate, mai confuz) pe cea de a doua treapt œ somnul. Ajuns aici, sinele se miİc dezinvolt, în abisurile interioare, abolind determinrile spa(io œ temporale. Poetul laud necontenit atotputernicia somnului (Dragoste, Amintire, Melancolie, Metamorfoz etc.), o bnuieİte, dar n-o exploateaz aİa cum s-ar cuveni. Dup cum doar schi(eaz ‚fiziologia“ celei de a treia trepte: agonia . Dar cât de modern İi de original este aceast intui(ie! Dimitrie Anghel se dovedeİte, într-adevr, un Narcis agonic, un ins suspendat între dou prpstii: ‚Grele aripile îns deodat sttur inerte/ ği ctr mine İi-a-ntors Pajura ciocul flmând:/ Astfel o clip-am rmas plutitor între dou prpstii,/ Amenin(at s recad dac nu am ce-i jertfi“. S se vad İi Dureri ascunse , Ín furtun , Moartea Narcisului etc. Ce ne dezvluie, deci, anamneza? Re-gresând, pe cile reveriei İi ale somnului (visului), sub atrac(ia agoniei narcisiace (‚moartea narcisului“ poate fi, în fond, în mod obscur, ‚moartea lui Narcis“, adic (auto)excluderea eului din existen(), întâlnim un avatar uman (în Paharul fermecat , de pild, dar nu numai acolo) İi un avatar floral ( Crinul din Metamorfoz ; eventual, Narcisul , evocat mai sus). Avatarul floral, plasat în punctul cel mai îndeprtat al biografiei globale (altfel spus, plasat, deopotriv, în ante-biografie, în biografie İi în post-biografie), este suportul unui anthropos œ ergon arhetipal, completat cu sintezele uranice İi acvatice, exprimate discursiv în alt parte ( Marin ). Cum se explic, totuİi, dincolo de sim(mântul acestei înrudiri obscure, lototropismul poetului? De ce sunt atât de prezente florile în poezia sa? Ce semnifica(ie are grdina ? Florile İi grdina, pe care, într-un anume fel, el le-a inventat în literatura român? Crora, altfel spus, le-a druit un vocabular İi, prin acesta, mijlocul de a supravie(ui artistic? Íncercând s rspundem, vom observa, mai întâi, c sânziana, sulcina, garoafele, trandafirii, crinii etc. nu se impun atât prin gra(ie İi colorit, cât prin miresmele lor ame(itoare. Florile sunt cutate pentru parfumul lor adormitor, pseudo- ucigaİ, ele asigur narcoza , lansarea în hurile memorie: ‚Te cheam, te îmbie İi te duce,/ Fr s vrei al florilor parfum…“ etc. etc.; semnalm, prezen(a, reiterat, în asemenea contexte, a micro-enun(urilor modale: ‚fr voie“, ‚fr s vrei“, sugerând for(a de nestvilit a narcozei florale. Remarcm, apoi, un fapt İi mai interesant, anume c virtu(ile soporifice ale miresmelor se bizuie pe consubstan(ialitatea dintre ele İi eul profund. Aromele ce bântuie grdina nu sunt decât sufletele unor flori maladive sau defuncte (de altfel, niciodat elementul floral nu este la Dimitrie Anghel exuberant, vital; el se arat, dimpotriv, mereu, debil, tânjitor, agonic) (cf., între altele, Moartea Narcisului ). De aici, lotomahia imaginar din Dup ploaie , de aici abandonul eului thanatofil în ambian(a grdinii, ca într-un paradis sui-generis (‚Ín raiu-acesta-atâta de frumos…“), unde duhul florilor rtceİte liber, sprijinind İi protejând dulcea reverie (vis, agonie) a celui ce-İi aminteİte de sine…E straniu! Pornind de la asemenea enun(uri, am putea crede c în acest chip îİi dorea (İi îİi vedea) extinc(ia Dimitrie Anghel: blând, durativ. Or, cum se İtie, ea a fost

52 momentan İi violent. S-ar zice c izbitoarea observa(ie a lui Bernanos (‚Si je savais bien lire mes livres, j‘y trouverais probablement la préfiguration de tout ce qui m‘arrive, ou m‘arrivera“) nu este pertinent în ce priveİte destinul poetului român. Opera sa ar exprima numai o manier de-a tri, nu İi de-a muri. Ín ultima clip, pare a se fi ivit un alt avatar, sumbru İi nemilos, bine disimulat pân atunci, chiar în persoana celuilalt, a vistorului iubitor de flori ce expir, comandând gestul fatal, definitiv, al eului empiric… ği totuİi, iat aceast strof, cu accentul semantic plasat integral, acum, pe cel de al treilea stih: ‚E-un om de bun seam, e-un cap de om, - o masc,/ Dar dup ironia acestei mİti s-ascunde/ cea mai cumplit moarte ce-a fost s-mprtİeasc:/ ği totuİi chipul sta îl İtiu de nu İtiu unde…“ Chiar dac n-o explic, via(a confirm opera.

Orizont, 8/1988

AL. MACEDONSKI œ RONDELURI

Recitind celebrele rondeluri, lsându-m în voia euritmiei lor (generatoare sau nu de euforie), mi-am amintit, pe neaİteptate, defini(ia pe care Roland Barthes o consacr uitrii: ‚Cette absence bien supportée, elle n‘est rien d‘autre que l‘oubli…“ Coinciden(a nu este întâmpltoare, ci cât se poate de semnificativ. Fiindc, într- adevr, uitarea ni se pare a fi substan(a İi cauza poemelor. Uitarea entropic, blând stihie, dominând sinele, invadându-l, impunându-se, treptat, cu o senin (İi, totuİi, dureroas) implacabilitate: ‚Când am fost ur am fost mare,/ Dar, astzi, cu desvârİire/ Sunt mare, cci m simt iubire,/ Sunt mare, cci m simt uitare…“ Acest text emblematic œ situat, ca s zicem aİa, la captul însorit al amintirii İi, deopotriv, al uitrii œ schi(eaz câteva trepte ale implicrii (İi des-implicrii), de la aderen(a (dependen(a) exacerbat ( ura ), la detaİarea binevoitoare ( iubirea ) İi, în fine, la solitudinea autarhic (generoas, îns) ( uitarea ). E pentru prima oar c poetul poate suporta, fr zbucium, absena . ği, ca urmare, lumea îİi redistribuie în(elesurile. Modificarea ontologic antreneaz, în mod necesar, o deplasare în plan axiologic (İi epistemologic), spiritul se orienteaz spre recluziune İi reificare, iar limbajul spre sistemul de semne al tcerii : ‚Oh! lucrurile cum vorbesc/ ği-n pace nu vor s te lase:/ Bronz, catifea, lemn sau mtase/ Prind grai aproape omenesc…“ (s se vad İi Rondelul oraİului mic, Rondelul de aur, Rondelul morii etc.). La un moment dat, poetului i se pare c propriul su chip are opacitatea İi vastitatea uitrii : ‚Din al oglindei luciu rece/ Uitarea numai se desface…“ Palpit aici o metafor existen(ial, profund, al crei resort este însİi absena . Ín treact fie spus, dup opinia noastr, absena categoric, nevindecabil, ‚perfect“, este cea mai copleİitoare prezen . Nimic nu e mai prezent decât absen(a. Dumnezeu însuİi, pentru sim(uri, este o Absen.

53 Dar, revenind la ceea ce ne intereseaz nemijlocit, despre ce absen( este vorba, la urma urmei, în cazul de fa(, în Rondeluri ? A cui absen(? E vorba, fireİte, de absen(a (conİtientizat, semiotic) a receptorului , de incapacitatea (sau refuzul) acestuia de a rspunde la mesaj, de a se integra în mecanismele comunicrii. Emi(torul e singur, apelurile sale au rmas mereu fr ecou, cellalt (alteritatea) a fost İi continu s fie un bloc de tcere. Or, aceast nepsare, acest mutism i-au provocat, cândva, febrilului autor, mult suferin(, ba chiar l-au îndemnat la sfidare İi ranchiun. Acum? Acum, absena receptorului se dovedeİte dintr-o dat uİor de îndurat , ea nu mai rneİte, ci, dimpotriv, imprim eului o evident stare de libertate: ‚Aceİti contimporani ai mei/ Fac nencetat acelaİi sport:/ De treizeci de ani îmi tot zic mort/ Tot mai pizmaİi İi mai miİei/…Deİi par lei İi paralei,/ N-au cu talentul vreun raport/…Dar sunt contimporanii mei“. ği astfel, departe de a fi anulatoare (sau mcar inhibant), absen(a (uitarea) apare, în cele din urm, ca o for( stimulatoare, ca un neaİteptat stimulator de energie. Ín plan existen(ial, de pild, ea va face observabil valoarea (însemntatea) intrinsec a obiectelor, a fenomenelor, a insului, dincolo de (el, rost İi rela(ie. Apoi, va pune în lumin prevalen(a (chiar dac pasager) a delectabilului, în defavoarea pragmaticului (‚La conquête du nécessaire“ œ G. Bachelard). Aİa se explic minu(ia İi voluptatea descrip(iei, risipa sonor İi coloristic, decupajul vizualo œ tactil al ambian(ei, topirea în prezent a amintirii: ‚Cldur de aur topit,/ ği pulbere de-aur pe grâne,/ Ciobani İi oi de-aur la stâne,/ ği aur pe flori risipit…“ Ín planul comunicrii, uitarea relev posibilit(ile nelimitate ale sensului (polisemia), întrucât, acum, nemaiavând direc(ie prestabilit, semnul înceteaz s fie persuasiv, pentru a deveni doar expresiv. Ín consecin(, spa(iul, eliberat de fantomaticul receptor, de acea prezen( mut (aİadar, din punctul de vedere al comunicrii, iluzorie), ce absorbea limbaj fr s restituie, ce irosea un mesaj menit s o conving İi construit pe msura presupusei sale aİteptri, acest spa(iu, acest vid, mai înainte restrictiv, ermetic İi ostil, este dedicat, acum, exerci(iului artistic. Via(a se estetizeaz İi textul se încarc de vitalitate, cci arta reprezint unicul mod de a tri (İi unicul (el al existentului). Procesul se exprim foarte limpede în Rondelul apei din grdina japonezului : ‚Apei lui de prin ograd,/ Prea domol curgând la vale,/ Bolovani, dintr-o grmad,/ Japonezu-i pune-n cale.// Spumegat, vrea s vad,/ Ímprejurul casei sale,/ Apa lui, ce prin ograd/ Prea domol o ia la vale.// ği schimbând-o-ntr-o cascad/ De consoane İi vocale,/ Uit-a vie(ii grea corvoad,/ Dând rsunet de cristale/ Apei lui de prin ograd“. ği totuİi, rezid aici un paradox: emi(torul îİi uit receptorul adresându-i-se! Renun(area la comunicare se face comunicând…Alternativa la enun( nu e comportamental (cum ar cere o uitare consecvent), ci tot textual. ği atunci? Atunci, aprofundând, vom în(elege c uitarea se contempl rostindu-se, c, între ea İi acea absen( atroce, identitatea nu e deplin. Gândul, chiar inima pot, la rigoare, uita, dar fiin(a nu. Cu atât mai mult cu cât, în cazul de fa(, avem a face cu uitarea unei insatisfac(ii, a unei frustrri. De aceea, eul nu va îndura cu 54 uİurin( solitudinea, absen(a. Golul din sine, acel deficit de existen( nu-i vor da pace, euritmia nu exprim İi nu genereaz euforie, cum ar crede acelaİi Gaston Bachelard. Tulbure, insidioas, memoria umple arhitecturile prozodice, formele fixe, expediindu-le œ ca pe niİte epistole œ acelei absen(e veİnic prezente: ‚Mai sunt înc roze œ mai sunt/ ği tot parfumate İi ele/ Aİa cum au fost İi acele/ Când ceru-l credeam pe pmânt.// Pe-atunci eram falnic avânt…/ Priveam dintre oameni spre stele;/ Mai sunt înc roze œ mai sunt,/ ği tot parfumate İi ele.// Zadarnic al vie(ii cuvânt/ A stins bucuriile mele,/ Mereu când zâmbesc uit, İi cânt,/ Ín ciuda cercrilor grele,/ Mai sunt înc roze œ mai sunt“. Macedonski İi rondelurile sale descoper (re-descoper) identitatea fundamental (primordial, abisal) a tuturor pasiunilor: uitarea nu-i decât forma cea mai subtil, cea mai tenace İi œ sufleteİte œ cea mai productiv a amintirii.

Orizont, 12/1988

D. IACOBESCU

Este cunoscut destinul dureros al poetului D. Iacobescu, asupra cruia, (in bine minte, mi-a atras aten(ia, pe vremuri, profesorul Victor Iancu, de pioas amintire, la un curs de literatur universal. Mort foarte tânr, în 1913, la numai douzeci de ani, el lsa posterit(ii o oper pu(in întins, dar uimitor de complex. Originalitatea ideii, autenticitatea İi profunzimea emo(iei, plasticitatea viziunii, elegan(a limbajului ar fi îndrept(it-o la o mai extins İi mai diversificat audien(. Or, opera însİi nu a avut parte de un destin prea norocos. Consemnri, uneori entuziaste, dar sporadice İi sumare (Perpessicius, G. Clinescu, Adriana Iliescu, Mircea Scarlat), câteva note, câteva antologri, câteva glose, câteva regrete…Cam la atât se rezum rezonan(a socio œ cultural a textelor sale. Ín rest œ tot mai compacte œ tcerea İi uitarea. Dar iat c, sub tcere İi uitare, poezia lui D. Icobescu trieİte, totuİi, cu o energie İi cu o prospe(ime de-a dreptul uimitoare. Citind cele 45 de poezii originale (exist İi o sec(iune de traduceri), cuprinse în volumul Quasi (aprut postum, în 1930, cu o prefa( de Perpessicius İi un frontispiciu de N. N. Tonitza), te sim(i, tot timpul, în prezen(a (İi sub seduc(ia) unui lirism de superioar factur İi intensitate. Iar reluarea calm İi aplicat a lecturii confirm, mai mult: întreİte aceast prim impresie, aceast reac(ie spontan a intui(iei. Metoda (procedeul, mecanismul) poeziei lui D. Iacobescu este halucinaia (mai exact spus: halucinarea ). Aceasta declanİeaz, fulgertor, o anecdotic sui-

55 generis, adic reprezentri, tablouri, scenete œ pornind de la dou situa(ii ontologice (dou stri): una de inexorabil tranzitivitate ( agonia ); alta de total imobilitate ( moartea ). Aİadar, dou cderi infinite, dar perfect definite. Cea dintâi œ agonia - însceneaz diverse manifestri ale existentului (odaia letargic, ospiciul, ocna etc.), sensul discursului consumându-se integral prin imagine İi dezvoltând un puternic ecou afectiv: ‚Amiaz!/ Un pian, alturi, intoneaz/ Un cântec trist, în calmul verii,/ Un cântec demodat care brodeaz/ Petale dulci pe pânzele tcerii.// Nici eu nu İtiu ce am!…/ Hemoragii de soare- mi bat în geam,/ Cu lenevii de aur cald m fur/ ği m srut lung pe ochi, pe gur…“ Sau: ‚ Ín deprtri se-nchide cetatea de lumin/ ği rnile de sear prin umbra ei se scurg;/ Ín balamuc nebunii, uita(i într-o grdin,/ Stau îneca(i în vraja acestui trist amurg/ Privind cum unul joac un dans de balerin.// Ín salturi delicate, ridicol de naive,/ Íİi leagn papucii c-un tremur întrerupt,/ Pe fa(a lui surâde triumful unei dive/ Ín timp ce spectatorii, prin pantalonul rupt,/ Admir în tcere picioarele-usc(ive.// Iar unul dintre dânİii plecându-se îi strânge/ Un mic buchet de iarb İi de mceİ uscat./ Cum, îns, dansatorul refuz încurcat,/ Galantul se repede İi-l bate pân-la sânge“. Cea de a doua œ extincia œ însceneaz abisul, neantul, ne-numitul. De data aceasta, tabloul ca atare este numai un debut semantic, sensul crescând İi ramificându-se la infinit, pe msur ce eul îl caut, îl surprinde İi îl urmreİte. Rezonan(a poemelor nu este atât afectiv, cât spiritual œ imaginativ: ‚Ín ochii mei pândeİte o tainic oglind/ Ín neclintirea crei hipnotic se perind/ Íntregul peisaj al lumii dinafar/ Cu palide fantome târând a lor povar.// Dar din adânc printr-înİii nimica nu transpir,/ Nici râsuri de silfide, nici plânsete de lir,/ ği nimeni nu citeİte în mutele lor rame/ Nici luciul unui zâmbet, nici umbra unei drame.// Ca dou por(i de-aram închise pe vecie/ Ei strjuiesc în tain un parc œ sau o pustie,/ Iar mâna ce încearc o clip s deschid / Índat se retrage crispat İi livid.// ği poate în adâncul acestui întuneric/ Trieİte cu putere un paradis feeric,/ Sau poate lupte crunte se zbat printre abise…/ Dar por(ile de- aram vor sta în veci închise“. Poezia se numeİte Enigmaticul . Iat İi Trecutul , text la fel de halucinant İi de impenetrabil: ‚Un mic sicriu de aur în mine se ascunde/ Prin parcuri mohorâte de cipri plângtori/ Vrjit de-un murmur dulce venit de nu İtiu unde/ ği-nvluit în giulgiu de umbr İi de flori.// Dar înuntru, mortul, cu pleoapele deschise,/ Tânjeİte într-un veİnic amurg de cloroform/ Ce izvorând dintr-însul, îmbietor de vise,/ D sim(urilor sale iluzia c dorm.// Din vremea care curge prin parc ca o fântân/ Pierdu(ii ani se-nal( troian peste sicriu,/ Se schimb muİchii-n zdren(e İi oasele-n (rân,/ Dar mortul enigmatic rmâne totuİi viu“. Se cuvine s adugm c cele dou momente (cele dou subiecte lirice) dispun œ pe lâng recuzita specific, adesea general simbolist œ de embleme cu totul personale. Astfel œ surprinztor œ semnul agoniei (un semn cosmic) este soarele

56 (nu neaprat cel declinant, crepuscular, ci İi cel meridian) ( Tristei de ser, Eldorado, Rugciune, Revolta, Poem de amiaz, Scenet, Ocnaİii etc.). Cât despre semnul extinc(iei, acesta este abstract, este un simbol prin excelen( intelectual, anume reduc(ia semantic a unor realit(i precum marea, luna, tcerea, pustia . Emblema sub care se deruleaz cel de al doilea traseu ni se pare, deci, a fi enigma . De aici, fascina(ia İi strania voluptate pe care fenomenul, în cvasi-concretitudinea lui, le provoac: ‚Ín gesturi gra(ioase, dar reci İi obosite/ Se plimb prin alee tcu(i İi gânditori./ Din golul plin de umbr al largilor orbite/ Acelaİi spleen slbatec se-ntinde peste flori - /ği florile pe brazde se pleac ofilite…“ (Ín compensa(ie, iat pictura unei jubila(ii infantile: ‚Te-aİ înso(i prin parcuri câteodat/ Purtându-(i trena rochiei pe drum,/ ği-n timp ce vistoare İi distrat/ Ai rtci în soare İi-n parfum - // Eu, ridicând uİor mtasea oarb,/ Aİ urmri cu ochii fermeca(i/ Pantofii albi jucându-se pe iarb/ Ca niİte porumbei înamora(i…“). Dar cele dou direc(ii tematice nu sunt, artisticeİte, izolate. Íntre ele se pstreaz o comunicare tainic, o adânc (İi vertiginoas) indistinc(ie. Acest punct de contact, acest nivel apar(in agoniei abisale œ zon de interferen( a sensurilor, contradictorie İi insondabil. Ea relev absen(a ontologic İi a sfârİitului, İi a începutului, deopotriv cu permanen(a cutrii lor: ‚Mi-e inima, copil, un lampion aprins/ Ín cinstea ta (o cinste ce n-o pun la-ndoial) - / Un lampion exotic: hârtie İi spoial/ ği-un vârf de lumânare œ simbol de foc nestins.// Dar în închisu-mi suflet, cetate a tcerii/ Ínvluit veİnic într-un crepuscul pal/ Acest focar œ paia( cu ochi de carnaval/ E-o not discordant în armonia serii.// ği cei ce dorm acolo pe ruguri mari de flori/ Íİi redeschid molatec bolnava lor orbit/ ği, enerva(i de-aceast lumin nepoftit,/ Privesc spre ea slbateci İi parc rugtori.// Doar unul dintre dânİii œ un mic strigoi cuminte,/ Un alb schelet sarcastic, un filozof bufon,/ Vzând c astrul tainic e doar un lampion,/ Zâmbeİte în tcere İi doarme înainte“. ği astfel, absorbite în dinamica enun(ului, lectura İi re-lectura sunt lansate İi re- lansate la nesfârİit (de altfel, ‚veİnic“ e un termen dominant în scrierile lui D. Iacobescu). Cum este posibil ca asemenea texte s rmân, de peste cincizeci de ani, în spa(iul marginal İi relaxat al exegezei? Cum este cu putin( ca vocea acestui adolescent (acestui important poet) s ne impresioneze atât de pu(in?

Orizont, 17/1988

57 GEORGE BACOVIA

S-ar crede c œ notând, transcriind impresii (senza(ii chiar), evitând ideile, mul(umindu-se s consemneze contacte imediate İi pasagere cu ambian(a, oprindu-se la experien( (timp trit) İi ocolind reflec(ia (timp re-trit) œ George Bacovia este un poet al celei mai desvârİite imanen(e. Dintr-un asemenea unghi interpretativ, unica transcenden( posibil ar fi cea estetic (transcenden(a unui curent, a unei mode sau œ mai subtil œ a negrii acestora): ‚Exist la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare în Rollinat dar İi în Edgar Poe), care e un stil al pateticului, un romantism al lugubrului, compus ca o conven(ie literar, o dat pentru totdeauna“ (G. Clinescu). (Alte repere: E. Lovinescu, M. Petroveanu, Ov. S. Crohmlniceanu, N. Manolescu, G. Grigurcu, Dinu Flmând, M. Scarlat etc.). Ín rest, o lume fr mister İi, în consecin(, cu atât mai strivitoare İi mai desesperant. Exacerbare a suprafe(ei, a platitudinii İi a stagnrii. Autarhie monstruoas a referentului, a contingen(ei… Aİa s fie? Numai atât? Greu de admis. Cci o seam de operatori textuali ( a prea , în plan lexical; ironia , în planul atitudinii etc.) avertizeaz, necontenit, c profunzimea œ în accep(iune (meta)fizic œ exist. C, dincolo de enun( İi de senzorialitate, se desfİoar deplintatea infinit a sensului İi a reac(iei spirituale. Un sens fr referent sau, mai exact, un sens al crui referent este o proiec(ie a eului, un construct al dorin(ei: ‚Carbonizate flori, noian de negru…/ Sicrie negre, arse, de metal,/ Vestminte funerare de mangal./ Negru profund, noian de negru…// Vibrau scântei de vis…noian de negru/ Carbonizat, amorul fumega - / Parfum de pene arse, İi ploua…/ Negru, numai noian de negru“. Un asemenea text, contrazicând perspectiva comun asupra tranzitivit(ii, nu trebuie citit, îns, nici în stricta lui literalitate. El evoc un concept ce transcende enun(urile, umplându-le de o stranie jubila(ie adoratoare. Febrile, înln(uirile verbale nu fac decât s-İi proiecteze discontinuitatea pe suprafa(a unui abis semantic. Prim-planul are menirea de a semnala planurile secunde. Vom remarca, într-adevr, c œ departe de a fi o prezen( masiv, un plin sieİi suficient İi stabil (‚l‘existence est un plein que l‘homme ne peut quitter“ œ Jean-Paul Sartre), realitatea (ceea ce se numeİte, curent, realitate) se caracterizeaz, dimpotriv, prin instantaneitate İi intermiten(, aidoma unei resuscitri debile İi recurente. Ín viziunea lui Bacovia, lumea concret nu exist, ea pare a exista (s se vad frecven(a acestui verb, de multe ori element de legtur în metaforele coalescente, adic exact în punctele de trecere de la real la imaginar: Íntreg pmântul pare un mormânt ; Venus, plin de fiori/ Pare-o vie violet etc.). Obiectul este numai în msura în care pare a fi . Altfel spus, mediul rmâne o simpl aparen , intens perceput tocmai fiindc e perceput cu iritare, cu oroare, cu ironie , tocmai fiindc se dovedeİte o inutil İi lung teorie , tocmai fiindc blocheaz contactul nemijlocit cu esen(a. Ironia este rspunsul eului clarvztor la zgomotoasa preten(ie de a exista, în sine (İi pentru sine), a ambian(ei: ‚Imensitate, veİnicie,/ Pe când eu tremur în delir,/ Cu ce suprem ironie/ Ar(i în fund un cimitir!“ Or, acuitatea senzorial (dat al subiectului) nu trebuie confundat cu masivitatea realului. Acesta din urm este, dimpotriv, friabil, traversat de nenumrate fisuri, prin

58 care se reveleaz esen(a. Lucrurile se petrec aidoma în toate manifestrile simbolizante: imanen(a ascunde İi, simultan, reveleaz o transcenden(. Atâta doar c la Bacovia avem a face cu o transcenden( extrem de original İi, poate de aceea, greu sesizabil, cu o transcenden negativ (a infernului). Zeul lui George Bacovia (al poetului George Bacovia, sau, mai curând, al poeziei sale) este întunericul . Ín prezen(a acestuia, reac(ia eului este o aneantizare lucid, complet strin de abandonul euthanasic în amorfismul materiei. Iat, aİadar, cum ni se înf(iİeaz fiina bacovian: plpând tresrire a conİtiin(ei, într-un uriaİ recipient cosmic, cutând, aİteptând , inventând mesagerii (semnele, semnalele) beznei eterne. Iar aceste semnale vin, toate (chiar frunzele : ‚ği frunzele cad ca un sinistru semn“), din mari deprtri, spa(iale sau mnemonice, evocând, aducând ceva din negrul, din perfec(iunea întunecat a transcenden(ei: ‚Plâns de cobe pe la geamuri se opri,/ ği pe lume plumb de iarn s-a lsat;/ ·I-auzi corbii‘, mi-am zis singur…İi-am oftat,/ Iar în zarea grea de plumb/ Ninge gri.// Ca İi zarea, gândul meu se înnegri…/ği de lume tot mai singur, mai barbar, - / Trist cu-o pan mtur vatra solitar…/ Iar în zarea grea de plumb/ Ninge gri“. S se vad, în genere, rolul semiotic al ploii , al zpezii , al corbului ( Amurg de iarn ), al valului oniric din Lacustr etc. Pe de alt parte, în aİteptarea acestor semne, universul, lumea obiectelor, precum İi elanul vital se restrâng, treptat, pân la punctul nega(iei definitive, al sterilit(ii, al echilibrului alb œ negru: plumbul . Obstacolul în calea cuprinderii integrale İi imediate a esen(ei (a nopii ) este conİtiin(a. Ea se las înİelat de aparen(ele luminoase (în plan fizic İi moral). Ea întârzie disolu(ia (mai degrab, reintegrarea) insului în matrice. Ea îndeprteaz fiin(a de esen(, rtcind-o în labirintul palpabil. Ín fond, lumea nu e, pentru Bacovia, decât locul (İi clipa) de întâlnire dintre bezna etern (esen(ial) İi conİtiin(a trectoare (‚Un bec agonizeaz, exist, nu exist œ ‚), dintre nega(ie İi afirma(ie. Iar tensiunea textului este dat nu de regresiunea spre mineral, ci de aspira(ia spre o transcenden( tenebroas. Aspira(ie amar, fireİte, contradictorie İi, de aceea, mereu interpretabil. O disperare neagr, absorbant, similar œ în metonimia abisal a tririlor œ unei volupt(i satanice (dac eliberm termenul ‚satanic“ de conota(iile sale estetice, improprii în cazul de fa(). Ín fine, bezna pare a fi consubstan(ial eului, în timp ce lumina rmâne o gref târzie, abia asimilat. Ea este acceptat numai în manifestri paroxistice, uİor deviate (canicula devoratoare, premoni(ie a descompunerii pirice), eventual în metamorfozri radicale, cvasi-antonimice: lumina violet , asemntoare luminii negre a gnosticilor, a lui Nerval, Durer sau Baudelaire. ‚Vine întunericul…“ au fost, pare-se, ultimele cuvinte ale poetului. George Bacovia este œ artisticeİte vorbind œ cel mai demoniac dintre scriitorii noİtri. Un demonism pasiv, lipsit de emfaz (fiindc e completamente ne-mimetic), dar neînduplecat.

Orizont, 21/1988

MATEIU I. CARAGIALE - PAJERE

Tema poeziei lui Mateiu I. Caragiale este himera . Ea se bizuie pe bine cunoscutul complex social, exprimând İi derizoriul İi drama unui asemenea delir: ‚Mateiu Caragiale avea snobismul nobiliar, îİi alctuia un blazon İi vâna ordine strine, el care nu era în nici un chip aristocrat“ (G. Clinescu). Nu ne propunem (nici nu dorim) s abordm complexul însuİi, cutându-i, de pild, resortul în fascina(ia (în dragostea amestecat cu re(inere) pe care tatl a exercitat-o asupra fiului. Ne limitm la ceea ce ne ofer, spre analiz İi reflec(ie, textul doar, în coeren(a lui contradictorie. Cci, se İtie, un lan( (o re(ea) de imagini este ecoul (expresia) unei fantasme, dup cum œ uneori œ o singur metafor poate fi expresia unui conflict. ‚Mitul personal“ (Ch. Mauron) determin structura dramatic a operei. Ín cazul de fa(, anecdotica poemelor vizeaz un timp revolut, pe al crui fundal se deseneaz, uriaİ, înspimânttor, un întreg amurg: ‚C-nalt rsari, cumplit, neîndurat,/Cuprins de flcri pe czânde turle,/ Cu pieptul gol luptând însângerat…“ (S re(inem, în treact, splendoarea tabloului). Ín cele din urm, ‚negrul domn“ (cum îl numeİte poetul) piere, ‚trdat într-o strâmtoare“ İi bocit, fireİte, cu amrciune, de ‚pletoasa-i semin(ie“. Aceasta este linia epico œ liric esen(ial a textului, planul su manifest. I se adaug, desigur, elemente de decor, de recuzit, galeria personajelor secundare ( Clugria, Boierul, Íneleptul, Cronicarul, Domnia, Trântorul, Dregtorul ), menite s întregeasc perspectiva, s dea consisten( İi realitate lumii în care evolueaz protagonistul. Ne aflm, oare, în ambian(a avatarului? Aİa s-ar crede, dac discursul manifest n-ar fi subminat (İi, din acest unghi, anulat) de limbajul energiilor latente. Íntr-adevr, orbitoarele panorame sunt fcute s ascund (İi s reveleze) un gând adânc, obsedant, chinuitor, o preocupare non-estetic în sine, un impuls ce transform textul într-o mascat pledoarie. Íntr-o pledoarie, totuİi, care, pentru a convinge prin înseİi mijloacele mİtii, este viguroas İi sub raport estetic. Aİadar, înln(uirii de motive eroice (prim-planul spectaculos, persuasiv, construit, intens retoric, con(inând dorin(e conİtientizate) i se opune seria de motive discrete, neplnuite, trdând temerile refulate İi realizând, împreun cu motivele aspira(iei (cele dintâi), configura(ia himerei . Semnalm, pentru început, strania insisten( asupra surselor . De ce, adic, ar fi nevoie de surse? Le pretinde cineva? Poezia reconstituie altfel (nu documentar) un chip, un timp, sau o lume. ği atunci, cum se explic anxioasele justificri ale autorului, cu privire la lipsa de datare İi de validare a ‚blazonului“? Sunt de ajuns, zice el ( Clio ), dou atestri nedocumentare, una vizual (amurgul), alta sonor (foİnetul frunziİului), pentru a avea certitudinea referen(ialit(ii. Iar ceva mai încolo, înf(iİându-l pe ‚rzboinic“ ( eul ideal ), Mateiu I. Caragiale strecoar, în focul descrip(iei, urmtoarele versuri: ‚Dac-al tu nume îl spase runa/ Cea tainic pentru- a-(i slvi avântul,/ L-a İters neîmpcat-apoi uitarea“. Nici o clip, deci, fervoarea în sine a empatiei nu-l absoarbe pe autor. Fiindc nu avem a face, în fond, cu empatie, cu o identificare spontan, necesar, nu avem a face cu o regsire . Poetul nu cade în timp, adic în diacronia propriului eu, nu sesizeaz abisul din luntrul su, nu-İi descoper avatarul . El caut certificatul nescris al

60 straniei himere. ‚Po(i fi nobil, pare a spune sub-textul, chiar dac n-o po(i dovedi“. Po(i, fireİte, îi rspundem, dar cu o condi(ie: s nu pui atâta pre( pe srmana (existent ori inexistent) dovad. Aİadar, profunzimea acestor poeme trebuie cutat nu în ceea ce afirm, ci în ceea ce ascund. Avem a face nu cu o profunzime mnemonic, ci cu una strict textual (‚La profondeur c‘est ce qu‘on cache; c‘est ce qu‘on tait. On a toujours le droit d‘y penser“ œ G. Bachelard). Dar aceast obsesie a surselor nu e singurul semn al fisurii, al distan(ei dintre eul real İi cel imaginar. Se adaug un apelativ, o formul de adresare, acel îngrozitor ‚stpâne!“, care surp, dintr-o dat, orice suprapunere între cel ce pretinde c-İi ‚aminteİte“ (c se aminteİte, vezi Íntoarcerea învinsului ) İi insul (mai exact: alter- ego-ul) amintit. ği astfel, întreaga mnemotehnie (expus, detaliat, în Singurtatea ), în ciuda declara(iei de principiu (‚Renasc cel de-altdat…“ etc.), e fcut, parc, s elimine avatarul, s anuleze existen(a trecut. Cci scriitorul doreİte, în fond, o anumit învestitur prezent, nu revela(ia continuit(ii temporale, indiferente la blazoane İi învestituri. Ín consecin(, el interpreteaz amurgul İi sonorit(ile frunziİului ca pe niİte semne (limbaj socializat, accesibil oricui), nu ca pe niİte elemente ale unui intersemn (limbaj transtemporal, decodabil numai în intimitatea conİtiin(ei receptoare). De fapt, între eul ideal (imaginar, himeric) İi cel real nu e doar incompatibilitate, ci İi aversiune. E ‚trdarea“ de care vorbeİte enun(ul, fr a-i conİtientiza, probabil, integral, semnifica(ia: ‚ği ai pierit, trdat într-o strâmtoare…“; ‚Din goan-l sgetar, trdat într-o strâmtoare…“ Iat evenimentul luntric decisiv, axul personalit(ii İi al textului: eul profund, cel care genereaz diversele euri contingente, nu ratific identificarea . ği oblig eul empiric s-l elimine pe cel închipuit. Aici e marea suferin( a individului concret İi cauza orgolioasei sale solitudini. Aici e izvorul emfaticei blazri, al ‚seme(iei“, al unui glgios antierotism (‚Iubirea e robie, trdarea umilin(…“), ascunzând, de fapt, un suflet sensibil İi dezarmat, supus for(ei thanatofile (feminine) a himerei. Aici e adevrata dram œ în plan psihologic İi textual. Cu atât mai mult, cu cât scriitorul însuİi pare a İi-o devoala, din când în când, cu o suprem luciditate: ‚C margini nu cunoaİte pgâna-mi seme(ie,/ Afar de trufie nimic n-avut-am sfânt,/ Mi-am rzbunat printr-însa întreaga semin(ie…“ (vezi İi Grdinile amgirii ). Íncât, lipsit de un trecut nobiliar autentic İi renun(ând la propriu-i prezent, însuİi eul profund, cel esen(ial, devine himeric. Este originalitatea (tragic? van? bizar?) cu care Mateiu I. Caragiale estompeaz (ispİind-o) greİeala de-a nu fi în(eles excelen(a blazonului artistic.

Orizont, 25/1988

61 IENCHIW VCRESCU

Tema poeziei lui Ienchi( Vcrescu este ‚întristarea“, durerea moral, în(eleas, îns, nu ca o trectoare İi decorativ melancolie, nici ca o cale spre cunoaİtere, ci ca o modalitate necesar a tririi depline. Cu condi(ia, fireİte, de a fi între(inut, conİtientizat. Anecdotica amoroas œ simpl retoric alegorizant, vehiculând ‚metafore culte ale poeziei galante din secolul al XVIII-lea“ (Al. Piru) œ nu trebuie s ne înİele. Cci, în optica poetului, suferin(a este consubstan(ial fiin(ei, este motivat ‚filozofic“, neîncheindu-se decât o dat cu moartea: ‚Spune, inimioar, spune/ Ce durere te rpune?/ Arat ce te munceİte,/ Ce boal te chinuieİte?// Arat, spune, n- ascunde,/ D-mi un cuvânt İi-mi rspunde./ Spune, inimioar, spune!/ Ce durere te rpune?“ Sau: ‚Oftrile-mi srcineaz/ Pieptul, via(a-mi scurteaz./ Rpaus, via(-oi avea/ Numai când Stixul o vrea“. Ienchi( Vcrescu ilustreaz miİcarea de început a liricii româneİti, inspira(ia ei cultural, neo-clasicizant, miİcare continuat İi de Bolintineanu, bunoar, dar întrerupt brusc, İi categoric, İi magistral, de Eminescu, întrupare a geniului na(ional. Dar ea subzist, marginalizat, latent, İi revine, în prim œ planul liric, prin Al. Macedonski, întregind, astfel, configura(ia matur a poeziei româneİti. Reluând analiza poeziei lui Ienchi( Vcrescu, vom spune c, potrivit opticii sale, existen(a œ în contingen(a ei œ se dovedeİte un amestec de recuperri lucide İi de uitri instinctive ale amintitului sens (‚întristarea“), o sintez variabil, ce faciliteaz alunecarea în timp, glisarea individului, mai mult sau mai pu(in calm, spre extinc(ie. Or, Ienchi( Vcrescu respinge, constant, momentul amnezic, complcându-se, cu o senin disperare, în acea ‚l‘insupportable douceur d‘exister“ (cum ar zice Sartre). Ca urmare, durerea œ justificat nu neaprat circumstan(ial, ci decurgând, mai degrab, din chiar esen(a vie(ii œ este mereu stârnit, activat, mereu actualizat, prin diverse procedee, prin subtile mnemotehnii. De pild, prin resuscitarea iubirii nesatisfcute, sau prin refuzul de a tranİa o alternativ œ İtiut fiind c piedica, obstacolul, exaspereaz dorin(a: ‚Íntr-o grdin,/ Lâng-o tulpin,/ Zrii o floare ca o lumin.// S-o tai, s stric!/ S-o las, mi-e fric/ C vine altul İi mi-o ridic“. Abordat dintr-un asemenea unghi, amorul nu mai e un el superficial, ci un mijloc între altele, menit s conduc insul ctre descoperirea esen(ialului. I se altur poezia, modalitate privilegiat, fiindc œ pe de o parte œ e în stare s dea înf(iİare İi glas întregului demers, împingând trirea durerii pân la limit İi înso(ind-o acolo ea însİi, iar œ pe de alt parte œ fiindc e mereu neputincioas în aceast încercare: ‚Muz, putere d, m rog, la graiurile mele./ Zi-mi, cum s-ncep? `n ce fel s-art gândirea mea prin ele?“; ‚ği ce voiesc cum poci s-art?/ Am glas? Muz, grieİte…“ Limita poeziei e suferin(a în plenitudinea ei. Impenetrabil, ermetic, suficient sieİi, neemi(ând İi nerecep(ionând informa(ie, durerea pur e o sfer, e o perfec(iune. Perfec(iunea întristrii este dorin(a de moarte, dup cum perfectibilitatea ei neîntrerupt, intermiten(a ei (in de manifestrile vie(ii. Exist, aİadar, o durere inefabil, ‚de nespus“ (‚jalea“ ce ‚nu e de spus“), în fa(a creia, evident, cuvântul amu(eİte. Ea nu poate fi rostit, pentru c nu mai poate fi sporit. E trit, doar, sim(it İi aureolat de tcere, cum declar acest text memorabil, înscris de G. Clinescu între cele ce ‚subjug memoria“: ‚La o-ntristare/ Amar foarte/`Ncât cel

62 ce-o are/ S-İi roage moarte,/ N-ai ce s faci.// Nu-i mângâiere,/ Nici e putin(/Acel ce piere/ S-(i dea credin(,/ Trebuie s taci“. Ideea merit a fi re(inut. Íntr-adevr, poemul, prin însİi scriitura sa, poten(eaz İi precizeaz substan(a reveriei. Dar când reveria realizeaz în sine ‚tema“ poemului, acesta din urm îİi reduce (sau chiar îİi pierde) necesitatea. Fiin(a depİeİte limbajul, expresia, nu mai doreİte s fie rostit, îi ajunge c ‚este“. Dialectica durerii paroxistice, perfecte, trecerea ‚jalei de nespus“ în thanatofilie sunt admirabil sugerate în Amrât turturea . Iat trei repere pe traseul acestui calvar (caracterul inefabil al evenimentului sufletesc ; anamneza obsesiv ; thanatofilia ), determinate de fixarea deliberat în euforia deprimrii: ‚Amrât turturea/ Când rmâne singurea/ Cci so(ia İi-a rpus,/ Jalea ei nu e de spus“; ‚Trece prin pdurea verde/ ği s duce de se pierde./ Zboar pân de tot cade,/ Dar pe lemn verde nu İade.// ği când İade câteodat,/ Tot pre ramura uscat,/ Umbl prin dumbrav-adânc,/ Nici nu bea, nici nu mnânc.// Unde vede ap rece,/ Ea o tulbur İi trece;/ Unde e apa mai rea,/ O mai tulbur İi bea“; ‚Unde vede vântorul/ Acolo o duce dorul,/ Ca s-o vaz, s-o loveasc,/ S nu se mai pedepseasc“. Dar, la urma urmei, ne întrebm, de ce trebuie s fie mereu treaz aceast suferin(, aceast melancolie existen(ial, de care, în genere, fiin(a (İi conİtiin(a) se apr prin uitare? Fiindc înfruntarea, asumarea ei se asociaz cu o adânc voluptate. Rezid aici œ chiar dac abia perceptibil œ o intui(ie de profunzime, un adevr ce (ine de esen(a umanului İi care explic vitalitatea acestei poezii, for(a ei œ mascate, par(ial, de apartenen(a la un alt limbaj, pre-eminescian, cum afirmam mai sus, la o alt vârst liric, la o alt viziune analitico œ expresiv, la o alt conven(ie estetic. ‚Íntristarea“ lui Ienchi( Vcrescu difer, în ambiguitatea İi polivalen(a ei, de ‚farmecul dureros“ al lui Eminescu. Iar diferen(a nu e doar de relief artistic İi de complexitate, ci chiar de natur: prima e precumpnitor reflexiv œ moral; cellalt œ precumpnitor afectiv. Ambele, îns, se revendic de la abisala identitate a contrariilor. Ín similitudinea devorant a vie(ii psihice, voluptatea İi suferin(a sunt unul İi acelaİi lucru, în ciuda faptului c, la suprafa(, ca fenomene, par a se contrazice. Cât despre textele lui Ienchi( Vcrescu œ aceste minuscule İi aproape uitate capodopere -, ele refac, developeaz, adesea fragmentar İi excesiv de grbit, geneza unor pasiuni, pledând pentru trirea integral a adevrului sufletesc. Aparenta lor frivolitate e numai boarea ce se degaj din elegan(a dic(iei, din ceremonia rostirii, din semiotica gestual. Cci, în realitate, eul empiric urmreİte œ cu uimire œ vertiginoasa derulare a vie(ii gândite: spectacol fascinant, de la care privirile œ o dat deprinse s-l contemple œ nu se mai pot abate. Iar eul artistic, confesându-İi experien(ele luntrice, îİi asum, simultan İi necondi(ionat, conİtiin(a civic: ‚Urmaİilor mei Vcreİti!/ Las vou moİtenire:/ Creİterea limbii româneİti/ ğ-a patriei cinstire“.

Orizont, 43/1988

PARADISUL SATANIC

Foarte bine informat, înzestrat cu sim(ul msurii, pasionat İi temeinic, Alexandru Ruja este unul dintre cei mai autoriza(i istorici İi critici literari, în actualitatea noastr cultural îndeajuns de confuz. Stau mrturie lucrrile sale de sintez œ Parte din întreg , I, 1994; II, 1999; Aron Cotruİ œ viaa İi opera , 1996; Literatura român contemporan. Poezia I, 2002, stau mrturile numeroasele edi(ii din operele unor clasici (St. O. Iosif, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Aron Cotruİ), st mrturie, mai recent, edi(ia critic a poeziei lui Aron Cotruİ: Opere , I, 1999; Opere , II, 2002. Asupra acesteia ne îngduim a face, în cele ce urmeaz, câteva observa(ii (1). Mai întâi, remarcm modul exemplar în care Alexandru Ruja îİi alctuieİte edi(ia. Textul poetic este înso(it de o doct prefa(, de note, variante İi de o sec(iune consacrat receptrii istorico œ literare. Apoi, beneficiind de sprijinul aparatului critic, ne sim(im îndemna(i s recitim opera acestui poet important, contradictoriu, pe cât de singular, pe atât de integrat în curgerea literaturii na(ionale. Íntr-adevr, cititorului (fie el ingenuu sau avertizat) nu-i va fi greu s recunoasc, în scrierile de început, viguroase reminiscen(e eminesciene, iar în cele de maturitate œ sonuri, enun(uri, simboluri, atitudini caracteristice lui Blaga, sau chiar lui Arghezi (vezi unele poezii din Neguri albe , 1920; vezi Un plug etc. etc.). Dar, izolat din flux, ce ne comunic lirica lui Aron Cotruİ, despre ea însİi, despre autorul ei? Vom începe prin a spune c scrisul lui Aron Cotruİ se plaseaz, programatic, sub semnul forei , al intensitii . De aici œ hiperbola, graba İi hipertrofierea enun(ului, de aici retorica tumultuoas ( Opere , II, p. 16, 25, 111 İ. a.: ‚Te vreau pe tine!…/ Vreau gura-(i, srutrile feline,/ Vreau trupul tu/ ği ochii ti prevestitori de ru - / Te vreau pe tine!…// Vreau trupul tu,/ Vreau trupu-(i cald, bronzat în bi de soare/ ği graiul tu neîn(eles,/ Din care,/ Respir voluptate fr frâu/ ği-aroma-ndrgostirilor barbare!…/ Vreau ochii-(i îmbta(i/ De patima nebun, de visare,/ Vreau fantezia ta aprins de viziuni,/ Vreau orele-(i posace/ ği voluptatea ta, ce toaleta-İi face,/ Íntr-un delir de cas de nebuni!…“, Neguri albe , 23); de aici, aplecarea spre realit(i teribile, gigantice ( foc, munte ), spre sim(minte nestpânite: ‚Ca un nostalgic tigru cu trupul plin de rane,/ Ce-n codrii lui strinu-i, / Cu furiile-mi toate, / M zbat, / M rod, m chinui, / M gust cu voluptate, / Pân‘ haina arztoare a crnurilor supte / Ce trupul mi-l înfaİe, /Se va topi-n zduful acestor multe lupte, - / Cci m-am nscut cu dorul de lucruri uriaİe“ (subl. n., E. D.). Tot de aici, îns, uneori, İi cderile de tensiune, dilu(ia, prin ricoİeu, a energiei estetice, în favoarea celei empirice: ‚ği nebun, în prbuİirea-mi grea,/ pe tapete, peste trupurile lor, c-un rictus tâlhresc, ucigtor,/ s urlu de delir, plmânii s mi-i scuip,/ în cele patru vânturi/ İi s m-nec aİa/ İi s m sting aİa,/ în noaptea grea,/ în noaptea blestemat, oarb İi miİea…/ Ha! Ha!…“ Ar fi, totuİi, prea simplu s ne oprim la aceste constatri. Delirul eului nu e gratuit, nu e numai o poz, nu vrea s ilustreze, neaprat, o platform ideatic. El se iveİte din contactul dur, sever, cu o anume realitate (rzboiul, spre exemplu), prin mijlocirea creia se reveleaz, erupe un peisaj luntric. Un peisaj original, poate unic în poezia noastr, un peisaj pe care autorul îl numeİte oximoronic, paradoxal,

64 paradisul satanic : ‚ği soarele aprinde-ntreg pmântul,/ Iar vântul/ Aduce peste trupul meu inert/ Nisip arzând din jalnicul deİert…/ Azi sângele în vine ni se-ncheag/ ği creierii ni se topesc în cranii…/ Te vd ca-n vis,/ Íntr-un satanic, dulce paradis “ (subl. n.). Atrage aten(ia, passim, obsesia trupului , în detrimentul duhului , obsesie ce-l separ, net, pe Aron Cotruİ, de marii mistici Blaga sau Arghezi. * Paradisul satanic este, aİadar, arhitema poeziei lui Aron Cotruİ, indiferent de motive, de pretexte, de momentele de calm İi de iluminare. Totul, absolut totul, situat fiind sub zodia forei , a intensitii (în limbaj, în gând, sau în gest), totul se scald, cu o neagr voluptate ( negru, negur, bezn sunt termeni dominan(i), în focul , în sângele , în noroiul (pseudo-)edenului demonic. O atare viziune nu-i trezeİte eului artistic nici spaim, nici oroare, dar, evident, nici simpatie, ci un ciudat amestec al acestora, altfel spus, stârneİte İi între(ine fascinaia. ‚Grandiosul sinistru“, cum se exprim G. Clinescu, exercit asupra poetului o sumbr seduc(ie, îl oblig s sufere, cu imense delicii negative, îl determin s exploreze teritoriile dezastrului, ale întunericului, ale furtunilor de flcri, ale mor(ii violente. Cele mai izbutite versuri ne înf(iİeaz, aİadar, Apocalipsa , ‚noaptea de apoi“ İi ‚ziua de apoi“, dup spusa poetului: ‚ği-aİa, cum trec, par hoarde macabre de strigoi,/ ce se afund-n neguri ca-n noaptea de apoi“; sau: ‚Porni-vom sub drapele-nsângerate, pe cari vom scrie: ziua de apoi…“ Pe de alt parte, paradisul demonic (satanic ) înseamn haos, descompunere, dezarticulare (nu doar intensitate). Lumea, universul par a fi, totodat, o min de- ntuneric (II, p. 100), în care poetul rtceİte, asemenea unui miner (‚miner nebun în mina asta de-ntuneric“). Ín treact fie zis, minerul œ astronom al adâncului œ apare İi la Novalis. Dar eul însuİi e pulverizat, desfcut, prin analogii divergente: min (‚M- am coborât în mine ca-ntr-o min“), picur , furtun , brad , pâine , cale , pisc (‚Vreau s fiu picur îndrtnic, rece,/ pentru piatra cea mai tare…/ vreau s fiu furtun cotropitoare/ İi brad ce rmâne-n picioare/ pe unde ea trece…// Vreau s fiu pâine alb İi bun/ pe masa İchioap İi goal-a flmândului/ İi pisc pe care cânt-n furtun/ doar paserea neagr a gândului…// Vreau s fiu cale plin de soare/ pentru toate biruin(ele mari ale omului/ s-mi simt zilele cum m prsesc nepstoare/ ca frunzele pomului…“, II, 96), dup cum înregistrm un foarte interesant amestec al elementelor. Astfel, pmântul (‚pmântule,/Flmând, necru(tor, nemrginit mormânt!…“), cu extinsa-i familie lexical œ tin, glod, noroi, pulbere etc. œ , pare a fi elementul pivot, dominant. Autorul este, neîndoielnic, un teluric . Dar, alturi de nimicirea lent, pe care glia o poate oferi, exist İi se impune İi cea vehement, rapid, datorat focului . Acesta absoarbe (passim), deopotriv, astralul ( soarele, îndeosebi, dar İi stelele ; luna œ fapt demn de consemnat œ nu) İi umanul (esen(ializat în sânge ). Este o transla(ie semantic foarte productiv, inclusiv sub raport strict textual (s se vad dispersia determinantului însângerat ). Ín consecin(, teluricul Aron Cotruİ este, concomitent, un piric , ba chiar İi un uranic , cu precizarea c bolta cereasc, dincolo de ce se pretinde pe alocuri (de pild, c ar simboliza aspira(ia spre puritate), rmâne, totuİi, în primul rând, în cazul su, un imens spa(iu liber, spre care nvlesc pmântul , muntele (II, 130, 132).

65 Evident, simultan, cerul este İi purttorul surselor de foc , mai sus pomenite. De altfel, focul İi pmântul genereaz un element intermediar, reprezentat de fum İi de cenuİ . Iar seva vital, sângele , se pierde în acelaİi ghem indistinct de flacr İi glod . Ín coordonatele infernale ale paradisului demonic, fiin(a uman (alungat din adevratul Eden, chinuit pe un pmânt arid, ea însİi grea İi uscat, ca o piatr œ II, 171) moare, uneori generos (‚O, prieten scump, ori biet necunoscut!/ un singur gând/ a mai rmas în creieru-mi de rând,/ un gând de-a m târî prin noaptea oarb,/ prin İan(uri, prin noroi,/ peste cadavre calde de eroi,/ de-a te gsi, o prieten bun ori duİman,/ İi de-a-(i întinde mâna mea de frate/ İi de-a te face s înce(i a plânge,/ ca zorile de mâine/ s ne gseasc mor(i lâng olalt,/ în purpuriul soarelui de sânge…“ œ II, 114), alteori statuar, memorabil (‚Ín vaierele-atâtor camarazi/ Moare tcând al culmilor voinic…/ Moare ca-n umbra codrilor de brazi/ ği nu-i mai cere bietei vie(i nimic…// Deodat, cu puterile lui toate,/ Se miİc, se ridic-ncet pe coate/ ği st aİa, îngândurat privind,/ Ínsângeratul soare în apus…// Cu capul luminat de-un calm nespus,/ Ín pulberea solar-acest cioban/ Pare-un superb legionar roman!…“ œ I, 69). Din timp în timp, ca o palid contrapondere la viforul devastator al Apocalipsei, apar scurte rgazuri de calm İi lumin (‚Prin geamul larg deschis/ primvara îmi întinde un ram de liliac în floare…/ lacte de liniİte la uİi atârn seara/ cu degetele ei de catifea/ İi-un liliac atins de-o mân nevzut/ îİi ninge florile în amintirea mea…“ œ Primvara ); ‚E-atâta liliac în floare-aicea, Doamne,/ İi pe cruci atâtea nume de- oameni cari au fost İi nu mai sunt…/ atâ(ia prieteni dorm İi-ngraİe-acest pmânt,/ atâtea primveri, atâtea veri, atâtea toamne,/ cu cari m-am coborât İi m cobor İi eu/ mereu,/ înfrânt,/ frâm cu frâm în mormânt!“ œ Ín cimitir , II, 93, 95), menite, îns, İi ele, s accentueze gândul extinc(iei. Ndejdea trecerii de la moarte la via( (valorizarea hristic a zdrniciei İi a cltoriei prin focul final) abia dac mijeİte (‚Rsritul: blond, fantastic faur/ îmbrac-n aur/ biserica cu turl İi cu ziduri albe…/ Eu trec pe-o crruie printre trosco(el İi nalbe/ İi printre tineri pruni în floare…/ trup al meu İi suflet de Duminic,/ unde sunte(i voi?…/ mai învia-ve(i oare?!…“ œ II, 94). Prim œ planul, fundalul, întregul univers sunt prad învolburrii telurice, zbuciumului piric, avântului însângerat, declama(iei tragice, înnegurrii uranice. S-ar putea afirma c Aron Cotruİ este, dac nu singurul, oricum cel mai însemnat (İi mai retoric, mai vocal) poet satanic din literatura român. (S ne amintim de satanismul strict declarativ al lui Macedonski).

Orizont, 5/2003

NOT

1. Íntre timp, Alexandru Ruja İi-a îmbog(it bibliografia personal cu înc trei titluri: este coordonator al Dicionarului scriitorilor din Banat , 2005 İi autor al volumelor Printre cri , 2006 İi Aron Cotruİ. Coresponden , 2006.

DESPRE CONTEMPORANI

VIRGIL TEODORESCU

Ín ciuda unor termeni ‚heracliteeni“, precum fum, flacr, a arde , cenuİ sau a curge (de altfel, sporadici İi prezen(i, mai degrab, ca deprinderi, ca automatisme lingvistice, decât ca deconspiratori ai unei viziuni), Virgil Teodorescu ( Poezie neîntrerupt , 1976) se dovedeİte, la o lectur cât de cât analitic, un autor de factur eleat İi descenden( macedonskian. Aİa cum am artat İi cu un alt prilej ( Poezia lui Virgil Teodorescu , ‚Orizont“, 9/ 1977), se poate vorbi, mai întâi, despre poezia lui Virgil Teodorescu ca despre o experien citadin. Tematica, deci, ea însİi, İi prin sine însİi, este o prim prob a încadrrii stilistice enun(ate. Cci, metafor œ cadru (sau cadru, pur İi simplu), oraİul este locul în care experien(a artistic a autorului este, totodat, o experien intelectual . Poezia lui Virgil Teodorescu se afl într-o polemic necru(toare cu toate mecanismele ruginite ale liricii vetuste, ba chiar, dac e nevoie, cu propriile comodit(i. Se adaug interven(iile reci în text, insulele de comentariu, de meta-poezie, referirile la ‚metaforele banale“, toat regia lucid, care confer discursului a-sentimentalismul su specific. Prin ricoİeu, avem a face, simultan, İi cu o experien livresc , nu o dat tensiunea liric nscându-se din punerea în contact nemijlocit a dou coduri poetice opuse: ‚Aİadar vom prsi parcurile prin care-am rtcit nebuni/ vom prsi costiİa rmas din strbuni/ când ne-am iubit în ploi/ İi lemnul verde era ud ca noi/ İi gardienii duhneau de la o poİt a teren viran/ İi dragostea umbla târâİ un guİter cu pumnalu-n din(i…“ (p. 5). Ín sfârİit, poezia lui Virgil Teodorescu este İi o experien lingvistic , pân acolo, încât, uneori, lumea, în ansamblul ei, îi apare autorului aidoma unui text poetic.

67 Vom constata c explorarea deliberat a cosmosului lingvistic (suprarealismul) se asociaz procedurilor livreİti amintite mai sus: ‚abraba e alcoolic în ultimul grad/ İi când bea îİi caut falca de jos/ imobil azi/ sau mai bine zis lunecarea maxilarului inferior/ disprut în neagra veİnicie…“ (p. 14). Prozodia se ataİeaz tendin(elor formative ale tematicii. Ritm İi rim (câteodat, poetul caut rime complicate, în contexte ce nu pretindeau œ aparent œ asemenea eforturi: semnale/ pe ale… ), repetarea unor sintagme etc. œ iat tot atâtea elemente rigide în flux. Cât despre imagine , vom spune, mai întâi, c, în general vorbind, oricât de liber ar fi (sau ar prea), imagistica suprarealist nu este, totuİi, gratuit, nu este lipsit de motiva(ie İi de (el. Íntâmplare, în sens absolut, nu exist. O justificare œ social, psihologic, de program teoretic œ se men(ine, oricând, la temelia exploziilor de imagini. Ín ce-l priveİte pe Virgil Teodorescu, analogiile (vom remarca, îndeosebi, mul(imea İi splendoarea compara(iilor) au œ pe lâng toate acestea œ İi un puternic suport estetic. Remarcm, pentru început, traseul miİcrii : e vorba de rotire İi balans (acesta din urm fiind, evident, o semi-rotire): ‚Ieİi din acest ou, din aceast balan(,/ Opreİte pendulul sau stric-l“ (p. 99). Ideea focului central (fixat İi rmas într-un centru ) se încadreaz aceleiaİi lumi ovoidale , calificate de autor minunea ovoidal a existenei œ enun( ce defineİte, cu exactitate, cronotopul, ontologia acestui lirism. Vom constata, apoi, İi în concordan( cu defini(ia poetic amintit, c elementele realizeaz un întreg de configura(ie aproximativ sferic: ‚Va fi pdurea veche pzit de priveliİti,/ Ovalul unei lacrimi la margini de câmpie./ Wrâna, focul, aerul İi apa:/ Un uriaİ marsupiu de sticl strvezie“ (p. 319). Spaiul , aİadar, ni se dezvluie ca un imens recipient ovoidal, având, drept jumt(i, pe de o parte, cerul (neclintit), pe de alt parte œ marea (într-o neîntrerupt pendulare). Timpul nu pare a fi nici curgtor, nici pe de-a-ntregul ciclic. E, mai degrab, indecis, ca un nevzut İi ame(itor balansoar cosmic. Individul uman aspir, în genere, spre de-personificri florale . Dincolo de toate aceste dezvoltri, İi constituind, poate, o rezultant a lor, se afl poema Invitaie la cltorie . Ín spa(iul ei restrâns (trei catrene), poetul a izbutit instituirea unei entit(i simbolice . Realitatea antropo-cosmic este desemnat de sinteza semantic, nebnuit de complex, a termenilor ins œ cerc . Sarcinile semantice circul, nestingherite, de la unul la altul, întregul fiind nu o sum, ci o substan( nou. Acestei reuİite, acestei sinteze între personificare İi de- personificare, i-am dat numele de simbol . Iat textul: ‚Nomad într-o chilie am fost de când m İtiu - / cltorii splendide pe care le încerc/ İi astzi în cuprinsul unui cerc/ mânat pe strzi de un copil zglobiu.// Pornesc pe raza lui İi bun rmas/ îmi iau cu o emo(ie egal/ când parcurgându-l în diagonal/ în centru fac un foarte scurt popas.// Copilul mân cercul într-un elan firesc/ prin zonele de umbr izbindu-l cu o varg - / İi-n timp ce el alearg/ eu înluntrul lui cltoresc…“ (p. 326).

Orizont, 31/1978

NICHITA STNESCU

Íncadrarea crea(iei lui Nichita Stnescu ( Starea poeziei , 1975) în direc(ia eleat, deİi nu se face fr oarecare dificult(i, rmâne suficient de comod. Totuİi, enun(urile heracliteene apar İi se cuvine a fi consemnate. Ele au, aproape întotdeauna, o turnur declarativ œ fapt ce împiedic legarea lor nemediat de resorturile intime ale viziunii: ‚Nimic nu rmâne el însuİi mai mult/ decât o foarte singur dat./ Nu sunt vinovat c triesc/ într-o lume întruna schimbat“ (p. 115). Ín alt parte, ramurile sunt flcri , frunzele œ scântei (p. 143), timpul curge aidoma unui râu (p. 176), trupul œ care curge İi el - se aseamn fluviului (p. 31, 376), ba chiar asistm la o vast identificare suflet œ râu (p. 388). Prin contrast (İi la îndemâna oricui) œ titlurile unora dintre volume: Oul İi sfera, Laus Ptolemaei . Se adaug faptul c, uneori, poetul aİaz fa( în fa(, probabil deliberat, cele dou perspective, încercând (İi propunând) o alegere (p. 202). Ín fond, lumea operei lui Nichita Stnescu este œ aİa cum el însuİi afirm œ sfera instabil (p. 335), oscilând, permanent, spre configura(ii elipsoidale ( oul ). Ín acest univers, deplasarea este haotic, pluridirec(ional, o veritabil miİcare brownian (p. 84); adesea, ea este chiar absen( a miİcrii, iluzie: ‚Merg ca İi cum aİ sta“ (p. 359; cf. İi p. 99). Cât despre timp , care poate fi piatr (p. 184), sfer (p. 36), İirag de pete (p. 47), el rmâne, în general, acel ‚azi etern, fixitatea nefiin(elor“, de care ni se vorbeİte în Confundare (p. 139). La un moment dat (p. 50, 54), timpul capt precise atribute spa(iale, conform unor senten(e de tipul: ‚Ceea ce nu e fr de margini este“ (p. 47), senten(e ce descoper necesitatea limitei, a formei. Oroarea de vid (p. 116) se încadreaz, de asemenea, aici. Spa(iul operei lui Nichita Stnescu este supra-aglomerat. Ín recipientul su sferoidal, întâlnim psri, iarb, copaci, cai, soare, stele ; întâlnim persoana proteic a eroului, înso(it de înger . Íntre cele dintâi İi aceasta din urm œ o proximitate sufocant, matriceal. Poetul e conectat la Cosmos (p. 157), adunând diversitatea fenomenelor în unitatea propriei sfere ( suflet œ sfer , p. 258; trup œ roat , p. 351; natur œ cerc , p. 21). ği totuİi, cum afirmam anterior, eleatismul lui Nichita Stnescu nu e nefisurat. Ín ciuda celor artate (İi a altora, ce s-ar mai putea aduga), eleatismul poetului este neconvins, ‚decep(ionat“, dramatic, problematizant: ‚Totul ar fi trebuit s fie sfere,/dar n-a fost aİa…“ (p. 52). Explica(ia ar putea consta în aceea c eul artistic contempl lucrurile într-o clip de instabilitate, în momentul tranzi(iei de la ontologie la art. Ín lumea lor, obiectiv, non-artistic, în imanen(, lucrurile se supun legilor (legit(ilor) sferei . Ele alctuiesc un limbaj, un text specific. Interven(ia autorului în acest mecanism sparge echilibrul İi elibereaz curgerea . Ieİite din armonia lor fireasc, İi înc neintrate în ordinea estetic, redevenite haos, obiectele se macin, cad în flux, spre marea neliniİte a poetului: ‚M amestec cu obiectele pân la sânge,/ ca s le opresc din pornire,/ dar ele izbesc pervazurile İi curg mai departe/ spre o alt orânduire“ (p. 71).

69 Efortul creator începe de aici. Ini(ial, lucrurile exist fiindc sunt privite (p. 45). Apoi, existen(a lucrurilor depinde de numirea lor, de cuvânt : ‚Cuvintele se roteau între noi,/ înainte İi înapoi,/ İi cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape vzut,/ structura materiei de la-nceput“ (p. 30). Ín cele din urm, cuvântul însuİi, o dat emis, capt spa(ialitate, devine vizibil (p. 345). Corela(ia ins œ mediu dezvolt corela(ia privire (ochi ) œ grai (cuvânt ). Mediul se adreseaz individului prin vz ; la rându-i, identitatea ac(ioneaz asupra alterit(ii prin cuvânt . Esteticeİte vorbind, aceast confruntare între eu İi tu ( el ), pe care autorul o declar iluzorie (‚Nimic nu este altceva./ Totul este totul/ Iar eu sunt tu…“, p. 392) conduce la realizri importante. Se constituie o seam de opozi(ii semantice (de obicei, de-personificatoare), precum: ins œ astru (tipul Hyperion ); ins œ daimon, alter-ego (tipul Faunul ); ins œ copac ; ins œ piatr ; ins œ cuvânt ; ins œ ap etc. Caracteristic rmâne faptul c poetul trieİte lucid starea simbolic (sinteza ins œ mediu) İi c œ observând-o œ o relateaz ca proces , nu ca obiect sui-generis, finit. E vorba de conceptualizarea experien(ei simbolice ( a ‚strii de poezie“, vezi titlul volumului) İi de expunerea ei analitic. Piese fundamentale, revelatoare: Axios! Axios! (p. 196) İi Necuvintele (p. 264). Se tinde, astfel, spre acel unu în nerepetare (p. 400), cifra unu, - 1 -, exprimând, într-adevr, dup opinia noastr, ceea ce am numit simbol (personificare x 1/ personificare ). Desfİurarea procesului simbolic reprezint, aİadar, una din temele predilecte ale acestor texte confesiv œ conceptuale. O sintez simbolic, conturat cvasi-deplin, întâlnim, îns, la debut, în poema Diminea marin (p. 8). Autor complex, Nichita Stnescu a izbutit, mai întâi, simbolul, introducând, apoi, discursul comentator, alturi de construc(ia liric propriu-zis.

Orizont, 33/1978

MIRCEA CIOBANU

Descris ca relief, în ceea ce are, deci, perceptibil, spaiul poeziei lui Mircea Ciobanu ( Imnuri pentru nesomnul cuvintelor , 1966; Patimile , 1967; Etica , 1971; Cele ce sunt , 1974) se constituie din opozi(ia deal œ vale , realizat (ontologic) prin retragerea apelor mrii : ‚ğtiind c o mare retras-İi/ Ls moİtenire œ a val - /Ritmata ei verde minune/ Undind între vale İi deal,/ M cred pe un fund de acvariu…“ ( Imnuri , p. 23). Valea e acoperit de nisip İi de blocuri de piatr ; dealul (malul ) œ la fel. Iar dedesubt, drept sprijin, e numai piatr dur ( bazalt ) (Ibidem , p. 51). Peisaj arid, sub ger sau arİi(, cu vegeta(ie srac ( spini, tufe, iarb ars, pomi rari ).

70 Ín esen(, aİadar, substan(a este piatr . O spune, explicit, autorul însuİi: ‚Cele ce sunt İi la malul avar (unde lemnul/ tufelor seac la vânt) se arat ca pietre…“ (Cele ce sunt , p. 37). Peisajul nu este nelimitat. Materia ( roca ) îİi circumscrie aparen(a în inelul zrii (Imnuri , p. 113; passim), avântul pe vertical fiindu-i oprit de cer . Substan(ei (în diferitele ei înf(iİri) îi este proprie o form (inteligibil) œ sfera : ‚Ín (ndri înveliİurile sar/ ği dau mirat de sfere-n alte sfere…“ ( Imnuri , 12). Vom constata, apoi, c œ în interiorul sferei œ se întretaie planurile orizontale sol İi cer cu planurile verticale corespunztoare ( Imnuri , p. 16, 24 etc.). Spa(iul matrice este, aİadar, un cub înscris în sfer (sugestia, chiar dac deturnat, a celebrei cvadraturi a cercului, cu ipostazierea ira(ionalit(ii ei, nu poate fi, oricât am încerca İi, eventual, oricât am dori, alungat, indiferent dac poetul a avut-o sau nu în vedere). Cubul rmâne, totuİi, o form tranzitorie, el evoluând, necontenit, între punct İi sfer (dup cum sferele însele sunt generate, mereu, de undele care umplu spa(iul) ( Patimile , p. 10, 33, 95, 101 etc.) (1). Pe orizontal, sus İi jos, avem a face, în consecin(, cu dou platouri circulare (cercuri ), în interiorul crora este trasat câte un ptrat ( Patimile , p. 48, 100; Etica , p. 19, 29 etc.). (Se men(ine, deci, İi se întreİte misterul strvechi, İi perpetuu, al cvadraturii cercului). Izomorfismul planurilor este cvasi-total: cerul e o mare , marea e un cer ( Patimile , p. 56). Ni se vorbeİte de râpa seninului ( Imnuri , p. 102), se postuleaz egalitatea cer = pmânt (Patimile , p. 32) etc. Ín sfârİit, nu doar deasupra planului celest se afl un soare , ci İi dedesubtul celui teluric (dedesubtul arenei, cadranului, câmpului, ariei ): ‚Terestrul soare din adânc m (ine/ din mine s nu pot s m desplânt…“ (Imnuri , p. 63). Cât priveİte timpul , ni se propune o viziune ciclic (Imnuri , p. 45), o desfİurare de ‚unde temporale“, o rotire-n loc , un İir ritmic de ore stagnante ( Imnuri , p. 49), ba chiar echivalen(a timp œ umbr (Ibidem , p. 50) (s se vad İi Imnuri , 87, 100 sau Patimile , 89, Etica , 39 etc.). Un asemenea timp msoar dou tipuri de miİcare : una pe orizontal (spre margini , cf. Cele ce sunt , p. 31), având aspectul unor unde concentrice ; cealalt, pe vertical (între cele dou cadrane ), urmând traseul dublu al spiralei ( urcuİ œ coborâİ ). Numai vântul se angajeaz, nestingherit, în cunoscutele sale rotiri interferente, aproape haotice (sau doar aparent haotice), oricum misterioase, imprevizibile (2). Pentru spiral œ coloan , vezi Imnuri , p. 52 etc. Fiind o urcare İi o coborâre neîntrerupte, deplasarea pe vertical este, de fapt, İi ea, o rotire , descrie İi ea un cerc œ perpendicular pe cercul deplasrii orizontale. Permanenta revenire a mobilului în acelaİi punct schimb miİcarea în nemiİcare : ‚alerg de ieri în (ara rsturnat/ İi-acelaİi cer m vede stând pe loc“ ( Patimile , p. 126). Ín centrul ptratului de jos e locul individului uman. Acesta nu se las definit dup analogiile curente (florale, astrale, acvatice etc.), fapt ce reprezint una din notele cu totul originale, cu totul aparte ale acestei poezii. Re(inem câteva de- personificri, mai degrab abstracte, contaminate de spa(iul analizat mai sus:

71 verig ( Imnuri , p. 26), cub , piatr , osie de cerc , stâlp , cerc , limb de clopot (Patimile , p. 10, 41, 43, 49, 79, 118). Vom remarca, prin urmare, c œ în contrast cu precizia spa(io-temporal a mediului œ individul se arat a fi lipsit de form . El İi-o caut mereu, cu deosebire în oglinda apei İi a cristalului , apa İi nisipul (materii amorfe) fiind elementele din care încearc s-İi plmdeasc (prin mijlocirea unui liant ) chipul : simpl corporalizare a arhetipului, a unimei ( Imnuri, p. 26, 52; Cele ce sunt , p. 37). Defini(ia insului o va face simbolul . Tipologia stilistic, adic, în mare, încadrarea în una din cele dou direc(ii definitorii œ eminescian sau macedonskian œ ale liricii noastre (tipologie de un eleatism emblematic, în cazul lui Mircea Ciobanu) se completeaz cu una din cele mai complexe tipologii estetice ale poeziei de azi (situare pe scara valorilor) (3). Mircea Ciobanu izbuteİte trei poeme simbolice pregtite de întregul corpus de texte care le preced İi impregnate în tot ce le-a urmat. E vorba de Oaspetele cu spad, Armur İi Augur . Cea dintâi dintre aceste trei poezii transcrie sinteza ins/ alter-ego (daimon) œ tipul Faunul , deci. Ín Armur , tipul Faunul İi tipul Hyperion se întreptrund; realitatea de-personificatoare (İi, concomitent, personificat) e gsit în cultur, nu în natur. Anticipri: statuia ( Imnuri , p. 31), tiparul de cear (Ibidem , p. 35). Augur (4) definitiveaz confruntarea cu lucrurile (s se vad İi romanul Martorii al aceluiaİi). Aİadar, pe de o parte, ins ; pe de alta, lucruri (= câini, duli, nori ) = lupi ( Imnuri , p. 11, 31, 44, 108; Patimile , p. 60). Un model al spa(iului construit de crea(ia lui Mircea Ciobanu este cetatea (‚crenelele zrii“, Imnuri , p. 101; ‚Zarea cu pieptul aps“, Cele ce sunt , p. 31 etc.). Volumele Etica İi Cele ce sunt dezvolt cadrul simbolurilor din Armur İi Oaspetele cu spad . Reproducem Armur , text prelungit, din pcate, dincolo de limita sa aİa-zicând organic (limit situat, credem, imediat dup primele dou strofe), dar unde, totuİi, profunzimea İi claritatea îİi sunt œ una, celeilalte œ revers İi garan(ie: ‚Ími voi lsa sudoarea pe un mal/ ği-i voi privi statura cltoare/ Rmas-n urm cu un gest final/ De-a m primi în straiul ei de sare.// O vreme İi-alt vreme va pluti/ Prin treceri grave-n raz İi cldur/ Va rtci pe diguri cenuİii/ Insinuând contururi de armur…“ Am putea re-afirma, schematizând, oarecum, lucrurile, c nivelul senzorial, cel afectiv İi cel al ra(iunii adaptative (altfel spus, nivelul contactului cu imanen(a) genereaz epicitate (text epic) İi dramatism (mai exact: text dramatic). Sau, eventual, genereaz poezie minor, descriptiv-confesiv-sentimental. Sufletul este, prin defini(ie, liric. Iar spiritul, lume a transcenden(ei İi cale spre transcenden(, este extatic. Ctre acesta din urm tinde poezia lui Mircea Ciobanu (5).

Orizont, 38/1978

NOTE

1. Dup convingerea noastr, nici clasica sfer , nici modernul (dar İi strvechiul) cub , în idealitatea lor strict intelectual, nu pot asigura, fie singure, fie œ cu atât mai pu(in œ în coliziune, o formul (İi o solu(ie) de echilibru al lumii (al lumilor). Numai Crucea , model metafizic, sintez a orizontalit(ii İi a verticalit(ii, este în msur s împace lumea cu sine însİi. ‚Crucea este în inima rela(iilor dintre noi œ ea este structurat în lucruri. Este ·temelia universal‘ ‚ (E. Stanley Jones, Via din abunden , The Bible League, Bucureİti, 2002, p. 369). Pe de alt parte, în Apocalipsa 21, 16 citim: ‚ği a msurat cetatea cu trestia: dousprezece mii de stadii. Lungimea İi lrgimea İi înl(imea ei sunt deopotriv“. Acestui enun(, Printele Bartolomeu Valeriu Anania îi dedic, în josul paginii, un scurt comentariu: ‚Ceea ce înseamn un cub, simbol al perfec(iunii“. Cf. İi The New Study Bible , Zondervan Publishing House, 1995, p. 1948, glosa referitoare la Revelation 21, 16 : length…wide…high . Thus a perfect cube, as was the Most Holy Place of the tabernacle and the temple“. 2. Adugm, acum, nu atât în completarea vechiului nostru comentariu, cât spre a da glas unui gând înduioİat, unor amintiri, legate de omul profund religios, care a fost Mircea Ciobanu, urmtorul verset din Scriptur : ‚Vântul sufl unde vrea İi tu îi auzi glasul, dar nu İtii de unde vine İi nici unde se duce. Aİa este cu tot cel ce este nscut din Duhul“ ( Ioan 3, 8 ). Gr. pneuma İi ebr. ruah înseamn, ambele, İi ‚vânt“ İi ‚duh“. De fapt: ‚La foi n‘est-elle pas une révélation?“ (Marek Halter, La mémoire d‘Abraham , Robert Laffont, Paris, 1983, p. 110). 3. Cf., pentru detalierea acestor concepte ( tipologie stilistic , tipologie estetic ), Eugen Dorcescu, Proiect de istorie a poeziei române contemporane, Preliminarii , ‚Orizont“, 19/1978; Tipologia stilistic , Ibidem, 23/1978; Tipologia estetic , Ibidem, 26/1978. 4. Vezi Eugen Dorcescu, Analiza stilistic a textului poetic modern , în ‚Filologie XX“, II, Universitatea din Timiİoara, 1978, p. 129 œ 135. 5. Acest ultim pasaj nu figureaz în textul publicat cu aproape trei decenii în urm.

LUMINA DE LA CAPXTUL NOP6II SAU DESPRE SOCIOFILIE

Privit în extrema ei generalitate, în esen(ialitatea ei, tema noului roman al lui Ion Arieİanu ( Lumina de la captul nopii, Editura Facla, 1987) este clarificarea existenial , altfel spus: dobândirea armoniei luntrice, echilibrul pasiunilor, în fond fericirea însİi. Iat cum, la captul experien(ei sale, eroul dezvluie œ identificând-o, numind-o œ aceast component a structurii narative: ‚Dar, o dat cu durerea, peste mine trebuia s coboare İi bucuria tainic a fericirii mele, mereu

73 cutate, mereu pierdute, mereu regsite, ctre care gura mea implora İi se înl(a acum în gemete…“ Trebuie precizat, îns, numaidecât, c, în viziunea autorului, starea de fericire nu este un dat, ci un rezultat, nu este un dar al hazardului, ci o cucerire. Avem a face, prin urmare, cu o fericire activ (nu contemplativ), unind împlinirea profesional, împlinirea familial (erotic) İi limpezimea (demnitatea) conİtiin(ei de sine. Aİadar, o luntricitate senin, centripet, İi œ deopotriv œ un elan altruist. Ideea adânc İi fecund a acestui text (a textelor lui Ion Arieİanu, în general) este sociofilia : ‚Acum İtiam ce se petrece cu mine. Auzeam înuntrul meu, mustind, vechea bucurie care a(ipise adeseori sau chiar amu(ise. Bucuria de-a fi İi de a m risipi în ceilal(i. Era ca o iubire nelimitat, înfricoİtoare…“ Dar, pentru a deveni roman (oper de ficiune ), orice configura(ie ideatic, orice substan( moral trebuie s fie implicate, absorbite, într-o anecdotic. ği, pentru a deveni roman semnificativ, se cuvine ca ele s adere la o matrice generativ, la un arhetip. Ín cazul de fa(, anecdotica (aleatorie, în concretitudinea ei) reface traseul socio œ profesional (destinul) unui medic, Clin V., care depİeİte, ajutat de colegi, de mul(imea celor oneİti, o perioad dificil din via(a İi afirmarea sa. Via(a doctorului Clin V. este, temporar, tulburat de prezen(a Barbarei Buc(ea, personaj ermetic, complicat, pe care logica nara(iunii îl destram (s se vad interven(ia din final a lui Valeriu Fodor İi spargerea acelei ‚carapace“ de tensiune steril, sub care energiile se consum inutil: ‚Ce simplu, ce firesc po(i s aduci o speran( într-o inim care o aİteapt. Trebuie doar s spargi carapacea İi speran(a te inund İi pe tine, İi tot ce e în afar de tine. Ea te trage dup sine în curentul viu, omenesc, spumegtor, ce tresalt în jurul tu“). Oricum, confruntarea Clin V. œ Barbara Buc(ea, plin de meandre, de aparente relaxri İi de re-actualizri, este aidoma unui pasaj întunecat, la captul cruia se va declanİa o explozie de lumin. Anecdotica recupereaz, deci, mitul labirintului , asigurând, în perspectiva acestei structuri psiho œ estetice, İi lectura cultural a romanului, intertextualitatea lui: ‚…tout personnage de quelque importance représente une variation d‘une figure mythique profonde“ (Ch. Mauron). Este impresionant, sub acest raport, cursivitatea semantic a discursului. Ne rezumm a semnala doar câteva repere, în stratul conceptual, al mentalit(ilor. De pild, continuitatea substan(ial dintre anecdotic, nucleu generativ adânc İi fond ideatic este deconspirat chiar de titlu ( Lumina de la captul nopii ), care, fr s- İi fi propus, neaprat, acest lucru, trimite, totuİi, la Voyage au bout de la nuit , celebrul roman al lui Louis-Ferdinand Céline. ‚La vie œ mediteaz Bardamu œ c‘est ça, un bout de lumière qui finit dans la nuit“. Replica personajului lui Ion Arieİanu aduce reversul unei asemenea optici. Departe de a fi o pâlpâire incert İi iute pieritoare, via(a se dovedeİte, dimpotriv, o mare de lumin, capabil s dizolve orice noapte: ‚Mai ales s înaintezi, dar fr s te temi, pân la lumina de la captul nop(ii. Cci exist o lumin la captul fiecrei nop(i…“ Aici este resortul încrederii İi triei œ anume, în dialogul dintre om İi lumin: ‚Pour vivre l‘homme a besoin de contempler en avant de lui un point brillant vers

74 lequel il marche“ (André Maurois). ği tot aici se afl acea surs de cldur ce-İi trimite suflarea pân în cele mai îndeprtate ramifica(ii ale frazei. Autorul a fost inspirat alegând, ca modalitate concret a enun(rii, ca tipar al transmisiei sale de informa(ie ctre cititor, epistola. Formula epistolar , într- adevr, face İi mai accesibil, İi mai convingtor, mesajul etico œ estetic al textului. Ín sistemul valorilor propus de scriitor, esteticul nu poate fi desprins de valorile morale. E vorba de etica profesional, de etica rela(iilor inter-umane, de etica fiin(rii, în genere (1). Or, etica sentimentelor se confund, de cele mai multe ori, cu epica lor, cu dinamica strilor de spirit, orientat spre locul (İi momentul) adevrului luntric. Ín acest demers rezid modernitatea cr(ii, capacitatea ei de a pstra (prin mijlocirea afectivit(ii) un subtil echilibru între polisemie İi accesibilitate. Sociofilia (2) rmâne, atât în planul tipologiilor literare, cât İi în acela al stilului propriu œ zis, defini(ia cea mai exact, credem, a prozei lui Ion Arieİanu.

Orizont, 5/1988

NOTE

1. E vorba, desigur, în egal msur, de morala creİtin, nemrturisit, fireİte, explicit, la acea dat. 2. S-o numim agape (lat. caritas , ebr. ha‘ ahavah )? Cf. 1 Corinteni 13, 13 .

ARHITECTURA ABISULUI LUNTRIC

Aurel Turcuİ a publicat, pân în prezent (1), patru volume de versuri ( Umbra râului , 1972; Pzitorul stelelor , 1979; Urme arse , 1980; Cumpn de aripi , 1982) İi dou de proz fantastic ( Intrarea în poveste , 1985; Ímpotrivirea lui Ft- Frumos , 1988) œ toate prevestind, celui ce le citea cu aten(ie, o viitoare sintez, o carte emblematic, în care celelalte s-İi afle pe deplin rostul. O asemenea carte s-a İi cldit, treptat, latent İi, aİ zice, inevitabil: întregul elan existen(ial İi artistic al autorului era orientat ctre ea. Numele cr(ii œ bine ales œ este Conul de sine (Editura Eurostampa, 1999). S încercm a descifra (estura de semnifica(ii acoperite de acest titlu straniu İi, mcar în aparen(, suficient de încifrat. Mai întâi, vom re(ine (eventual, vom reaminti) c tema (mai exact: justificarea) poeziei lui Aurel Turcuİ (İi a oricrei poezii ce-İi merit numele) este identitatea (conİtiin(a unei anumite identit(i): ‚Petrecut prin vmile dintre clipe,/ strin în patria timpului,/ îmi port identitatea/ ca pe-un pleonasm / fr nume“ (p. 36). Nu sunt de conceput, într-adevr, crea(ie, persoan, neam fr identitate (sau cu o

75 identitate ambigu). Subminarea acesteia din urm submineaz înseİi entit(ile în cauz, le amenin( fiin(a. Amenin(are ce se resimte, ca un frison, în chiar stihurile pe care tocmai le-am citat: ‚strin în patria timpului“, ‚pleonasm fr nume“ etc. De unde provin aceast neliniİte, aceast ezitare? Din caracterul non-autarhic al identit(ii. Ea este, deopotriv, delimitare İi apartenen . Delimitare İi apartenen( atât în imanen(, cât İi în transcenden(, atât în timp İi spa(iu, cât İi în nemrginire. Drama, pentru cel ce gândeİte İi scrie, de aici izvorİte. Aflat, de mai multe decenii, pe urmele acestei identit(i, instalat interogativ în ea, Aurel Turcuİ o descoper, într-o prim instan(, la palierul vieuirii imediate , într- un plan precumpnitor spaial, orizontal . E o lume fluid, simbolizat de râu (termen dominant), unde slİluieİte eul empiric, eul lumesc, egoul, ce încearc, insidios, s se substituie identit(ii (în(eleas, aceasta, sau doar intuit, ca eu esen(ial, spiritual, ne-circumstan(ial, duhovnicesc). De altfel, curând, poetul îİi d seama c alegerea sa este, dac nu integral neadecvat, cel pu(in incomplet: ‚…urma Omului œ Fiar îmi rmâne strin mereu.// Numai meterezele inimii mele/ pot s-mi salveze neatârnarea Fiin(ei,/ în hituirea din pcura veacului“ (p. 53). Delimitatea, deci, conduce la confruntare (cci egoul se izbeİte de alte egouri), iar confruntarea, la rându-i, duneaz identit(ii: o dezamgeİte, o dezgust, îi d sentimentul inutilit(ii, al nimicirii. La acest nivel, aİadar, identitatea e amenin(at de risipire, anulare, disimulare, de o aneantizare sui-generis: ‚Sunt İi chemri la scenele deschise/ ği-aplauzele pot s nu se mai sfârİeasc,/ Pe când ce-am prezentat învie în culise,/ Iar eu m preschimb, falnic, într-o jucat masc“ ( Joc de mİti , p. 12). Drept urmare, poetul abandoneaz delimitarea İi caut sprijin în apartenen( œ în apartenen(a la un traseu precis al semin(iei sale -, la rdcini, la temeliile succesive ale unor euri individuale İi colective, eİafodate în timp. Exclusiv în timp . Planul e, de data aceasta, vertical , İi va rmâne aİa. Pe un prim palier, egoului œ intrat în oarecare alarm, dup desprinderea de spa(iu œ i se reveleaz bolta trac (p. 23), Anacharsis (p. 16, 17), adic stratul bazal, din care au crescut, treptat, etajându-se, curgând, pe firul aceluiaİi râu (devenit, dintr- o dat, simbolic, vizionar), întruchiprile umane ale prezentului. Acest temei al vie(ii de azi este, îns, undeva, în împr(ia mor(ii. E viu, e puternic, e tenace, e roditor, e vital, dar numai ca o und misterioas, ca un izvor nevzut al fiin(ei, fiindc, în sine, strict fiziceİte, nu mai exist. Concretitudinea lui rmâne cvasi-metafizic. Iat un text (un tablou), ce evoc, foarte convingtor, cutarea identit(ii în apartenen(a la istorie İi dincolo de ea: ‚Din trunchiul hrzit iederii zilei/ cineva-mi furi o monoxil./ Ferice de luntrea aceasta, având/ exact ce îi trebuie:/ Omul-singur-pe-fluviu“ ( Ín nemrginire , p. 57). De fapt, acum se dezln(uie criza egoului , a eului empiric, mundan. Suntem la un al doilea palier, pe un trâm intermediar (nu liminar), dup detaİarea, dup desprinderea, dup ruperea de contingen(. Egoul reac(ioneaz prompt İi devastator. Observând c râul (‚Amgitorul râu“, p. 33) se opreİte în lac (İi c lacul trece în alt râu), observând c determinrile spa(io-temporale, pe care el, prin separare, prin delimitare, le ipostaziase drept reale, se dovedesc iluzorii, eul

76 lumesc stârneİte, pân la paroxism, disperarea ( Cmaİa de izbând , p. 29; Lâng marele vad , p. 33; Íngemnare , p. 49; La umbra s(p)inelui , p. 50 etc.). Mai mult, trezeİte senza(ia de pierdere a identit(ii înseİi (de vreme ce se strduise s i se substituie), senza(ie înso(it de angoas İi renun(are: ‚Totuİi, ca-n vis al unui vis strivit,/ Aud cdelni(are de clopot, sub pmânt,/ Iar sunetul su dulce miroase a tmâie/ ği-a ceea ce, de-acum, nici nu mai İtiu ce sunt“ (p. 39). Procesul se deruleaz rapid, ame(itor, într-o tensiune aproape insuportabil. Poetul, înc prizonier al egoului, înc legat de o identitate ce-İi fixeaz determinri exterioare, imagineaz o halucinant barare a ceea ce i se pare a fi curgere, lunecare, într-un poem terifiant, precum Amânare (p. 10): ‚Trebuie s împletesc un gard de nuiele/ între râu İi lacul învecinat,/ ca s nu mai curg peİtii în neant - /mai cu seam unul de aur œ cel nevzut - “. Neantul : iat ultima amenin(are asupra eului empiric, în clipa când fiin(a, înconjurat de ‚semne“, intuieİte c apar(ine transcenden(ei, c ‚ciorna nenorocit a vie(ii“ poate fi ‚trecut pe curat“ (p. 7). Ín acest moment œ pe care teroarea, indus de anihilarea egoului, îl face extrem de greu, de apstor œ apar câ(iva mesageri: Maica, porumbelul, Duhul, Crist , care îi atrag poetului aten(ia c identitatea este Cel dinuntru/ fr nume (p. 15), este luntricul chip (p. 28), nicidecum ghemul de rela(ii exterioare, în fond inexistente, dup cum inexistent este İi neantul. Suferin(a de a tri ( Omule, pomule , p. 55), ‚lumea în care Cel-Ru url“ (p. 39), ‚calvarul de pe scena vie(ii“ (p. 56), ‚Valea Plângerii“ (p. 58) nu sunt uitate, nu sunt negate, nu sunt privite cu antipatie, acum, când insul se afl ‚pe cumpna genunii“ (p. 46), ci, pur İi simplu, sunt depİite, în(elese în nimicnicia lor œ ‚vânat de vânt“ (p. 64), ‚deİertciune“ (p. 38). Esen(ial, decisiv, mântuitor e faptul c ‚Wrâna trupului“ İi ‚Duhul Pzitor“ se vor rstigni împreun pe ‚greaua cruce de os“ (p. 43). (2). Astfel, egoul, demonic în felul su, a fost prsit în favoarea Sinelui , a veritabilei, a unicei identit(i. ği, fapt uluitor (dar de aİteptat), identitatea primar, cea legat de apartenen(a la un grup uman, la o semin(ie, se regseİte, sublimat, înduhovnicit, în marea non-identitate: ‚Vântul nu-İi mai are morile lui.// Apa nu- İi mai are morile sale./ Numai sufletul îİi are o moar etern:/ Ce-l macin-n deal; ce-l macin-n vale“ ( Alunecare, vânt, p. 63). For(a ce între(ine miİcarea suprafireasc a morii nu mai este, îns, apa, ci focul : ‚…focul/ în veghea Celui ce- İi petrece/ cu flacra, pe culmi de paz“, p. 47). Egoul strbate, aİadar, drumul spre Sine atât în spa(iu ( Ín nemrginire ), cât İi în timp ( Scara , p. 61), pe msur ce fiin(a urc de la ‚Lumea-cu-Dor“ (p. 33), de la ‚Valea Plângerii“, la ‚Gura de rai“ (p. 59). Vaduri, vmi, puni i se ivesc, primitoare, dinainte, simultan cu mesagerii de care am pomenit anterior. Demersul se încheie cu un text tragico œ apoteotic, Ararat , ce pune capt İi volumului. Astfel se încheie elaborarea İi, mai ales, construc(ia arhitectura Sinelui . Acesta este un con întors (de la lrgimea entropic a lumii mrginite, la vârful-punct, adevrata baz, ce sugereaz infinitul). Ilustra(ia copertei, datorat lui Emil Grama, perfect adecvat discursului liric, probeaz, o dat în plus, c artiİtii comunic tainic İi fructuos, atunci când au ce spune. Or, Aurel Turcuİ (ca İi Emil

77 Grama) are ce spune. Nimic nu e lipsit de noim, nimic nu-i gratuit în poezia acestei cr(i. Observa(ia exterioar trece în introspec(ie, aceasta alunec, firesc, în contemplare, toate fiind încununate de iluminarea abisului luntric. Pe conul sinelui, se pot trasa câteva niveluri, câteva sec(iuni transversale: suprafa(a, fosta baz (Lumea-cu-Dor, Vale a Plângerii), treapta identit(ii, treapta unei anumite identit(i, cea a crizei egoului, în sfârİit cea a re-descoperirii identit(ii în non- identitate (în supra-identitate, în atot-identitate). Aici se afl miezul abisal, dens, al poeziei lui Aurel Turcuİ İi altitudinea ei œ existen(ial, reflexiv, cultural İi, evident, estetic.

Paralela 45, 14 decembrie 1999

NOTE

1. Fceam aceast afirma(ie în anul 2000. Íntre timp, Aurel Turcuİ a mai publicat dou cr(i de poezie ( Clepsidra de sare , 2000; Val dup val , 2003) İi una de proz fantastic, Trâmul nlucirii , 2003, precum İi mai multe lucrri de istorie cultural. 2. Este prefigurarea ideii de ne-moarte (gr. athanasia , ebr. al-maweth ), valorificat estetic, spre exemplu, în Clepsidra de sare (cf. Postfaa noastr la acest volum, p. 148 - 149): ‚ Cuvântul, Hristos, Duhul, Crezul sunt tot atâtea repere fundamentale, ce încurajeaz beatitudinea reintegrrii în unitatea primordial. Destinul sumbru al omului, creatur care, cum spuneam alt dat, İi-a ratat İansa, este luminat de aceast ndejde. De fapt, mrturisit sau nu, conİtientizat sau nu, thanatofobia este cauza nefericirii terestre. De pe aceast treapt se deschide o priveliİte dificil de calificat İi se impune un concept nelimitat İi integrator, pe care l-am putea numi athanasie ( ebr. al-maweth , tradus prin frc. ·non-mort‘), adic ·ne-moarte‘ (termen mai potrivit, în cazul de fa(, decât prea abstractul ·nemurire‘)“.

MOARTEA LUI TEO

Joi, 7 septembrie 2000, i-am telefonat, înspre sear, cum fac adeseori, lui Cornel Ungureanu. El mi-a spus c a murit Teo (numele cu care colegii İi prietenii îl alintau pe Ion Dumitru Teodorescu). A murit complet singur, în odi(a lui dintr-un bloc de nefamiliİti, unde a fost gsit dup mai multe zile de la deces…Când va fi înmormântat? Probabil mâine. Lua(i prin surprindere, membrii familiei İi confra(ii de la Filiala Uniunii Scriitorilor încercau s rezolve, cât mai iute, demersurile impuse de împrejurri.

78 A doua zi, în 8 septembrie, deci, pe la ora 10, nimeni nu İtia înc locul İi momentul înhumrii. Abia în jurul prânzului am aflat, de la Paul Eugen Banciu: la ora 15, în cimitirul din Calea Buziaİului. Am luat tramvaiul İi m-am dus într- acolo. Era o zi senin İi cald, o frumoas amiaz de toamn. Am ajuns mai devreme. Lâng capel, tifsuiau cantorul İi o femeie în vârst, pe care o cunosc, din vedere, de la Catedral. Cimitirul, imens, era aproape pustiu. Ín latura lui dinspre sud, tocmai se desfİura o înmormântare protestant. ‚Nu va fi depus în capel, mi-a zis cantorul, referindu-se, evident, la cel ce fusese Teo. Direct la mormânt. Acolo se va oficia slujba“. ği a adugat: ‚A fost descoperit târziu. Intrase în descompunere…“ M-am îndeprtat pu(in de capel İi am privit grupul de credincioİi protestan(i. Când am revenit, apruser o seam de confra(i. Aİteptam, acum, cu to(ii, maİina de la ‚Servicii funerare“. Iat-o. Coİciugul a fost transportat spre limita estic a (intirimului, unde, între buruieni, fusese spat groapa. Micul nostru alai (câteva persoane din familie, câ(iva scriitori, câ(iva necunoscu(i) a pornit pe aleile npdite de iarb uscat. Íi voi numi pe scriitorii prezen(i (pu(ini, fiindc al(ii n-au İtiut, de vreme ce, dat fiind situa(ia, dat fiind precipitarea, nu s-a trimis nici un anun( la ziare): doamna Maria Pongracz-Popescu (İi so(ul ei, artistul plastic Dumitru Popescu), doamna Lidia Cerne( (so(ia lui Lauren(iu Cerne(, care, bolnav, n-a putut veni), Cornel Ungureanu, Ion Marin Almjan, Anghel Dumbrveanu, Marian Odangiu, Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, eu… Dup slujb, preotul a vorbit œ concis İi inteligent œ despre cel plecat (İi despre sensul İi non-sensul vie(ii de aici). A rostit İi titlurile cr(ilor publicate de Teo (titluri care mi s-au prut întotdeauna foarte bine gsite): Fierbintele vânt cu nisip , 1968; S-a întors Paternic , 1969; 6iptul de nunt al punului , 1970; Aproapele , 1974; ğase clui în galop , 1977; O sptmân de buntate , 1980. Cornel Ungureanu, preİedintele Filialei, a vorbit, de asemenea. Apoi, sicriul a fost coborât în pmânt, iar noi ne-am întors la casele noastre. Aİadar, İi via(a İi moartea lui Teo se încheiaser. El ieİise cu totul, İi definitiv, din timpul real. M-am întrebat İi m întreb: exist o continuitate între personalitatea lui Teo (ins grav, solemn, boem incurabil İi, poate, disperat, spre sfârİit), opera sa (proz faulknerian İi un volum nepublicat de sonete) İi modul cum a trecut în eternitate? Se spune c moartea petrific în destin o existen( anume. De ce am sentimentul c destinul lui Teo, pecetluit în acea dup-amiaz de septembrie, sub ochii umbri(i adânc ai firavei asisten(e, e mai greu de cuprins decât ne-am închipui? Poate c el murise, în fond, demult, atunci când a încetat s scrie proz, poate c, timp de dou decenii, İi-a supravie(uit, consemnând în sonete exact aceast supravie(uiere…A luat cineva dintre noi în serios agonia existen(ial œ estetic a lui Teo? Bnuiesc o fractur în acest destin, o dram pe care m tem c n-o vom identifica integral niciodat. Moartea lui Ion Dumitru Teodorescu, crâncen İi tcut, aidoma cutiei negre de lemn, cât o jumtate de sicriu, ce-i cuprindea rmİi(ele pmânteİti, ne va marca (İi ne va culpabiliza) iremediabil, pe to(i, scriitori sau nescriitori, fie c İtim ori

79 nu, fie c acceptm ori nu acest lucru. Nici o fiin( uman n-ar trebui s prseasc scena lumii în chipul în care a prsit-o el. Iat de ce mi-a fost dureros de greu s pun pe hârtie aceste rânduri.

Orient latin, 4/2000

POSTBIOGRAFIA

Am citit, de curând, un volum de proz scurt al doamnei Maria Pongracz, intitulat Tablouri dintr-o expoziie (Editura Eubeea, 1999; coperta: Dumitru Popescu). Cartea mi se pare interesant pentru modul în care analizeaz (scriitoriceİte) ceea ce am putea numi psihismul agonic , urmrit, cu aten(ie, İi descris, cu precizie, pân în faza lui terminal. M-am gândit, deci, s consemnez, succint, impresiile pe care mi le-a trezit aceast nou lucrare a cunoscutei scriitoare İi jurnaliste. Mai întâi, trebuie s spun, apsat, c textele adunate între coperte nu au nici un dram de morbiditate. Nu ni se vorbeİte despre oameni bolnavi. Dimpotriv, eroii sunt indivizi sntoİi, la trup İi la minte, al cror suflet, îns, dintr-un anumit moment, din vina lor, sau nu, începe s se sting. Iar ei rmân perfect conİtien(i de acest lucru. De aici œ caracterul dramatic al scrierilor. Autoarea surprinde, ca punct de plecare, clipa când eul se trezeİte din visul, din toropeala aparen(elor, când ia cunoİtin( de propria-i existen(, când se izbeİte de aceasta ca de un zid. Trezirea echivaleaz cu un eİec (mai exact, pune în lumin eİecul: Soare nclit, Fotoliul-menghin , vezi İi p. 81 etc.), eİec ce prefigureaz, în viziunea personajelor, neantul (termen dominant, spectru omniprezent: p. 19, 36, 51 etc.). De acum, totul devine un coİmar (p. 6, 39, 61 etc.), înso(it de apari(ii stranii, necunoscute mai înainte: melcii ( Dansul melcilor ), cuta adânc de pe frunte (Ibidem ), umbrele (passim), pasrea de frunze ( Btrân scldându-se ), fluturele negru (Tors ), vocile , nzgâmba (Nzgâmba ) İ. a. Pe de alt parte, ruperea de ambian( traverseaz câteva etape, orânduite, în genere, gradual (vacuitatea profesional, cea sentimental, derapajul biografic, impasul social), culminând cu intrarea (İi instalarea), de-a dreptul tragice, în postbiografie ( Dansul melcilor, Soare nclit ). E o tem asupra creia s-ar putea glosa îndelung. Postbiografia (inclusiv cea fizic, p. 41) înglobeaz toate eİecurile amintite, e suma, rezultanta, sinteza lor (s se vad, spre exemplu, Nzgâmba ). Agen(ii declanİatori ai întregului proces, agen(i deopotriv exogeni İi endogeni, sunt, în ultim instan(, furnicile vremii (p. 77). Ele îİi duc victima, obosit, extenuat (passim), într-un timp fr durat, fr dimensiune İi într-un spa(iu confuz, unde insul nu mai trieİte, ci îİi supravieuieİte .

80 O tentativ de evadare din asemenea chingi ne este relatat în povestea promi(torului fotoliu-menghin œ de fapt, o ultim fars, o rsturnare în nimicnicie İi derizoriu: ‚Aureola czu la picioarele lui, fr s-l învluie în lumina spiritului“ (p. 95). Disperate de inconsisten(a propriei lor fiin(e, personajele îİi caut chipul , pe luciul diverselor oglinzi (passim), rtcesc în amintire ( Nzgâmba ), vor s recupereze anii pierdu(i ( Btrân scldându-se ). Zadarnic. Nimic, nimic, pretutindeni. Doar solitudine İi dezolare. Astfel, se construieİte, treptat, tabloul global al unei umanit(i dezorientate, lipsite de repere, înglodate în imanen(. Deteriorarea chipului poate sugera modificri ireversibile în suflet. Iar pierderea chipului (eventualitate funest) ar echivala cu însİi cderea din har. Aici, iarİi, s-ar cuveni o cercetare separat. ‚Imnul Sfântului Ioan Damaschin, cântat la slujba de înmormântare, este deosebit de gritor în acest sens: Plâng İi m tânguiesc când gândesc la moarte İi vd zcând în mormânt frumuse(ea noastr neavând chip“. De asemenea: ‚Omul a fost zidit dup chipul lui Dumnezeu. Cu siguran(, acest chip nu se refer la trup, ci se refer în primul rând la suflet“ (Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodox , Editura Ínvierea œ Arhiepiscopia Timiİoarei, 1998; traducere de Irina Lumini(a Niculescu, p. 137 İi 120). Proza doamnei Maria Pongracz sugereaz (voit sau nu) tocmai aceast primejdie a pierderii chipului , într-o lume ce va trebui s aleag între dou drumuri: ori îİi va regsi Creatorul, ori va pieri. E o împrejurare luntric limit, pe care intui(ia scriitoarei o sesizeaz, o transcrie İi o comunic, avertizator. Criza contemporan a identit(ii, a eului œ iat defini(ia concis (mult prea concis İi prea intelectualizat, desigur) a substan(ei ce hrneİte volumul. Postbiografia , stare existen(ial neliniİtitoare, oarecum paradoxal, dar nu mai pu(in real İi, probabil, frecvent, nu putea scpa observa(iei unui artist talentat İi lucid.

Paralela 45, 30 mai 2000

IMPLOZIA EULUI

Dup cum se İtie (sau ar trebui s se İtie), İi dup cum eu însumi am spus-o de mai multe ori (poate pân la sa(ietate), un poet (un artist, în general) are ca obiect realitatea, nu literatura (nu arta), realitatea œ nu diverse teorii, doctrine, ideologii. Dificult(ile intervin în momentul când încercm s definim no(iunea de ‚realitate“, no(iune al crei con(inut reprezint, cum afirmam (İi cum, repet, se cunoaİte), sursa de inspira(ie a unui poet sau a altuia (m refer, evident, la poe(i, la artiİti, nu la acroba(i, la veleitari sau la impostori: aceİtia nu au nici o surs de inspira(ie).

81 Din amintitele dificult(i, deriv numeroase confuzii İi iritri teoretice, care, în opinia mea, pot fi, totuİi, relativ uİor, depİite. Iat în ce fel: Exist o Realitate în sine, singura demn de acest nume (‚ Eu sunt Cel ce sunt “ œ ebr. Ehyeh Asher Ehyeh ; gr. Ego eïmi ho on ; lat. Ego sum qui sum œ Ieİirea 3, 14 ), Creatorul, İi o realitate secund œ crea(ia. La rându-i, crea(ia este fie prim (cea natural, cea social), fie derivat (cea reflectat, mai de mult, mai de curând, în conİtiin(, în art). ği astfel, schematizând (desigur, exagerat) o rela(ie atât de fin, vom spune c İi poe(ii se grupeaz potrivit categoriilor ontologice amintite. Unii au darul de a vorbi despre Realitatea suprem (misticii), al(ii prelucreaz artistic fptura (descriptivii, dar İi analiİtii İi introspectivii, confesivii, ce înainteaz doar înspre baza sufletului, nu înspre acies animae ), al(ii, în fine, fac poezie dintr-o cultur bine asimilat, obiectivat İi, deopotriv, asumat (autorii livreİti, cei care au substituit lumea cr(ii lumii în ansamblu). Acest preambul, cam preten(ios, era, cred, necesar, deoarece ne propunem s examinm İi s în(elegem poezia unui scriitor deloc comod, Lucian Alexiu, scriitor care œ nu doar talentat, ci İi foarte instruit fiind œ deruteaz lectura (nu este singurul), antrenând-o, dac nu avansezi cu pruden(, pe direc(ii neadecvate. Secretul textului se ascunde, se disimuleaz, îndrtul unui eİaodaj ce se destram, pe neaİteptate, dup o regie impus, probabil, impulsului liric de însİi conİtiin(a auctorial. Nu am preten(ia c eu aİ fi surprins acest secret. Sau, m rog, c l-aİ fi surprins integral. Nici n-ar fi cu putin(. Am ajuns, îns, nu fr efort, la o decodare, cel pu(in credibil, sper, dac nu întru totul justificat. Treptele interesantului urcuİ ctre semnifica(ie le voi schi(a în cele ce urmeaz. Mai întâi, aplicându-i antologiei Eseu asupra colinei cu ulmi , Editura Hestia, 2000, o gril referenial , mi-am dat seama c ea nu-mi poate oferi decât o solu(ie negativ. Altfel zis, abordarea referen(ial eİueaz în incoeren(a ambian(ei: lumea palpabil nu se adun, nu alunec spre un sens (sau spre un non œ sens). Nici nu se impune, compact, ca atare. Ea nu exist, pare a exista. Acesta a fost primul pas. Pe urmtorul l-am rezervat unei lecturi culturale . ği ea s- a dizolvat în inconsisten(a sceptic a entit(ilor componente: poezie ( Defimarea poeziei , p. 189), Polifem, Sisif, Narcis, Icar, Yoric, Zpezile de pe Kilimandjaro, literatura, p. 167, Primvara prerafaelit, p. 89, retorica, p. 123, cuvântul (‚cuvântul propriu de negsit de neauzit de nespus“, p. 103) etc. etc. rmân niİte adieri incerte, aİa cum erau, dincolo, soarele, stelele, apa, norul, vântul, poate chiar umbra İi urmele paİilor: ‚cercetezi/ urma ghepardului/ imprimat de dou mii de ani/ în nisipuri“, p. 190. Reproduc un Ecorİeu (p. 168), unde rbufneİte, trist, memorabil, emo(ia agnostic: ‚fr nici o noim/ fr-un cuvânt - / melancolia/ acestor mici viet(i jupuite/ atârnând în cârligele mcelriei/ din col(“. Ín finalul unei Idile (p. 15), poetul declar: ‚de dou mii de ani/ nimic nou“. Íntr- un anume fel, da; ba înc, adaug, de la Genez, nu s-a mai întâmplat nimic. Doar mai mari sau mai mici vârtejuri de (rân. Am trecut, deci, la o descifrare metafizic . Dar nici acum nu s-a conturat un întreg semnificativ. Suprasensibilul s-a preschimbat doar în mitologie, aluzie, pretext (înger, eden, satan, Epifania , Dies irae ), eventual semn (unul din termenii cei mai

82 enigmatici, p. 112, 152, 165, 171), sau, iarİi, cuvântul , asimilat, într-un loc, cu nemrginirea: ‚strba(i necuprinsul/ cltoreİti în pântecele/ unui cuvânt“ (p. 43). Or, exact aici İi acum, prin confruntarea celor trei lecturi, se insinueaz misterul, stimulat de miİcarea brownian a lexemelor amintite: umbr, urm, semn, cuvânt, crora li se altur, decisiv, punctul (p. 192): ‚acvile:// precum zborul giruetelor/ într-un/ punct fix“. Reluând textul, mi-a fost limpede c drumul spre miezul acestei poezii, spre structurile ei generative, nu are nevoie nici de sprijinul criticii tematice, nici de acela al criticii stilistice, ci doar, oarecum, de sugestiile psihocriticii. Instrumentul hermeneutic principal rmâne, îns, intui(ia unui cititor avertizat, care porneİte din interiorul operei, nu din afara ei, adic de la motiva(ie (İi tipologie) spre configura(ie (İi fenomenologie). Íntr-o prim instan(, aİadar, având în vedere indeterminarea informa(iei, pe toate planurile, s-ar putea invoca absen(a prizei la real İi conİtientizarea ei (dramatic), unite cu o grijulie (İi autosarcastic) mimare. O privire atent probeaz, îns, nu absen(a, ci refuzul (deliberat sau nu) a ceea ce se numeİte sim( artistic al realit(ii. Ca urmare, cronotopul nu are departajri, orientare spa(io-temporal, nu se supune unei ierarhizri specifice. Legile ce îl domin sunt dispersia İi entropia . Am vorbit de goana necoagulat a nenumratelor obiecte fantomatice din care se compune İi se descompune mediul. Iat, în plus, anularea întinderii: ‚bila se rostogoleİte pe direc(ia/ sud œ sud“ (p.59), sau negarea ei cinic İi îndurerat: ‚întorcându-te gseİti soarele tocmai apus/ la rsrit“ (p. 156). ği a duratei: ‚în fluviu eİti fluviul însuİi/ eİti timpul de demult/ devorat de/ timpul de-acum“ (p. 154). Ín aceast, original İi complex, meta-lume, distingem, totuİi, un vector : râul (passim), o direcie (înaintarea spre amonte: ‚s îno(i împotriva curentului“, p. 143 etc. etc.) İi un el : apusul , care, în ciuda acelei voite confuzii cu zorii, îİi pstreaz, în rest, independen(a, ca justificare, concomitent, pentru înainte İi înapoi : ‚dac pluteİti mereu dinspre soare-apune…“(p. 205). Dar, reflexe ale unei perspective agnostice fiind (p. 143), cele trei repere nu asigur (nici nu inten(ioneaz s-o fac) structurarea acestei ‚lumi ce se d de-a berbeleacul prin cer“ (p. 197); dimpotriv, se silesc a-i accentua destructurarea. Aİa se întâmpl c, nediferen(iate, agresive, obiectele (fizice, culturale, inclusiv semnele œ ecouri, reminiscen(e ale apelurilor metafizice) nvlesc asupra eului, supunându-l unei mari presiuni, din toate unghiurile. Rezultatul este implozia acestuia, difuziunea İi înstrinarea lui, în haosul atotcuprinztor. Implozia eului , iat tema poeziei lui Lucian Alexiu. Pulverizat în afar, İi crezându-se pulverizat İi în sine (ceea ce nu e posibil), eul are, prin compensare, intui(ia vidului, a nimicului, a neantului (s se vad Vector , p. 57; Erinii , p. 41; Anamnesis: ‚liniİtea mincinoas de dinaintea liniİtii/ liniİtii“, p. 104) etc. Refuzul realit(ii (Realit(ii?) genereaz priza la vid. Aici mi se pare a fi sfâİierea, taina acestui lirism (İi ale personalit(ii artistice). Un pesimism subtil planeaz deasupra discursului: ‚nesomnul, lehamitea, fierea“ (p. 83); ‚nesomnul, lehamitea, moartea“ (p. 119).

83 Textul respinge esen(a İi e convins de caracterul iluzoriu al aparen(ei. Se situeaz în intervalul dintre materie (în sens larg) İi spirit. S recunoaİtem c tensiunea între aceİti poli, ireconciliabili, poate fi apreciabil. ği, în cazul de fa(, chiar este.

Paralela 45, 6 iunie 2000

DESPRE FASCINAWIE

De curând, Mircea Pora mi-a druit cea mai recent carte a sa, Imperiul de praf , aprut la Editura Sedona. Dup ce am citit-o, m simt îndemnat s scriu câte ceva despre ea. Cred, îns, c volumul ar îndrept(i o analiz atent, detaliat, de profunzime. O asemenea cercetare intr, evident, în sarcina criticii literare. Or, cum am spus înc din primele İiruri ale acestei culegeri de eseuri, eu nu sunt câtuİi de pu(in critic literar. Eu comentez o carte, spuneam, İi repet, exact în msura în care o re-inventez. Ca urmare, nu doresc, nici în cazul de fa(, s m substitui demersului specific criticii declarate ca atare. Propun doar, spre medita(ie, o seam de posibile repere, aİa cum le-am perceput eu, parcurgând interesantul volum al domnului Mircea Pora. Motorul textului, for(a lui de autopropulsare, este fascinaia , adic amestecul dintre team, fric, spaim (termeni dominan(i), pe de o parte, İi atracie obsedant (termen inclus în gesturi İi evenimente), pe de alta. Subiectul fascina(iei este naratorul însuİi (discursul recurge la persoana întâi), iar obiectul ei îl constituie extinc(ia ( moartea ). Acest sim(mânt, statornic İi dominator, reprezint chiar substan(a luntric a eroului. El îl plaseaz pe prozator (pe narator, pe subiectul enun(rii) într-o pozi(ie ciudat: e foarte atent la ambian( (‚la amnunte“, vezi, spre exemplu, Exerciii de memorie ) İi, simultan, e separat de ea. Personajul se afl aici, se afl acolo İi, totodat, nu-i de gsit niciunde, deoarece nu-İi poate uita efemeritatea. Astfel, deplasrile ample în timp ( Prin pânza vremii, Album ‚Topolov“ etc.), ca İi deplasrile ample în spa(iu ( Mic jurnal american ), exist İi, deopotriv, sunt iluzorii, de vreme ce subiectul nu este altceva decât o anticipare inexplicabil a neantului. Íntr-o asemenea (i)realitate, indivizii par, în egal msur, prezen(i İi absen(i, înduioİtori sau groteİti, sunt un fel de umbre, ce capt, pentru o clip, aparen(a unei oarecare consisten(e. Visul, coİmarul, nevroza (altfel spus, ieİirile mai prelungite sau mai pu(in prelungite din ceea ce se pretinde a fi veghe) intervin firesc pe firul epic, fr a surprinde, nici empiric, nici naratologic. Ridicol e doar preten(ia tenace a cuiva (a ceva) de a fi cu adevrat. Singurele existen(e certe rmân praful, pânza de pianjen, uitarea . O anume statornicie are gara (ctre care personajul, spre a fugi de sine, se îndreapt uneori). Iar în peisaj se impune, lipsit de orice rezonan( morbid, cimitirul .

84 Cum se vede, for(a de neînvins a fascinaiei transfigureaz totul, absolut totul, aİezând, în spatele a ceea ce e perceptibil, un vacuum, o îndoial, un zâmbet clement, poate o interoga(ie. Statutul sufletului se dovedeİte incert. Autorul nu-i neag, decis, posibilitatea de salvare, dar nici nu i-o afirm (vezi, totuİi, p. 25, 35, 46, 82). Ne gsim, într- adevr, într-un imperiu de praf İi de vânt (p. 39, 57, 68, 89, 102), unde, în ciuda faptului c par a se petrece nenumrate lucruri, nu se întâmpl, în fond, nimic. Doar haos, mizerie, disperare… Nu e de neglijat puterea de a exprima artistic un atare univers. Strbtându-l, nu facem altceva decât s aİteptm ‚cerul nou“ İi ‚pmântul nou“, pe care ni le vesteİte Apocalipsa .

Paralela 45, 9 ianuarie 2001

VEğNICA REÍNTOARCERE

Acum câteva luni, doamna Nina Ceranu mi-a oferit, cu bine cunoscuta-i gentile(e, recentul su roman, intitulat Americanul . Este vorba de un brbat, ce se întoarce, din America, în satul natal, spre a-İi revedea mama. Cunosc scrierile autoarei, i-am urmrit, de-a lungul anilor, evolu(ia, am citit, cu grij, İi noua ei carte, M consider, deci, oarecum îndrept(it s atrag aten(ia asupra acestei apari(ii, propunând o direc(ie de lectur posibil (între altele, bnuiesc, la fel de posibile). Voi proceda sistematic İi analitic, nicidecum descriptiv. Mai exact: Nu am de gând s povestesc ce se întâmpl în carte, ci m strduiesc s aproximez, atât cât sunt eu în stare, mecanismele de adâncime, eİafodajul de rezisten(, pe care se desfİoar epicul propriu-zis. Aİadar, dac lum, ca punct de plecare, starea de spirit auctorial , vom constata c ea const în ceea ce am putea numi empatia demitizant , recognoscibil în toate volumele prozatoarei. Ataİat de peisaj İi de oamenii lui, doamna Nina Ceranu nu idilizeaz (İi nu idealizeaz). Dimpotriv. Iat un element de continuitate, care, aidoma altora, sporeİte acum în intensitate. Locul , cadrul spa(ial, e reprezentat de un anume perimetru din vecintatea Dunrii, unde înregistrm, iarİi, o constant: pendularea sat œ oraİ. Ín cazul de fa(, pendularea se amplific pân la limit, potrivit triadei sat œ oraİ œ hiper-oraİ (America). Statornic este İi arhitoposul œ Dunrea. Cât priveİte timpul , ce dizolv evenimente İi destine, el se arat contradictoriu: când curgtor (totul s-a schimbat), când circular (ce prea disprut reînvie). De fapt, miİcarea e o veİnic reîntoarcere . Nimic nu modific, în substan(, acest tip de durat, nimic nu atinge direc(ia ei fundamental, constitutiv, caracteristic

85 vechilor civiliza(ii. Avem a face cu un timp ce İi-a conİtientizat (İi asumat) condi(ia de drum ctre moarte. Romanul evoc o civiliza(ie danubian imemorial œ viguroas, vital, dar sceptic, în(elep(it, care a depİit, de mult, activismul mrunt, ce-İi închipuie c lumea a început cu el İi c moartea nu exist. Ín acest cronotop , evolueaz personajele, se constituie tipologia . Protagonistul e un cltor , care, de obicei, revine (în act, sau doar mental): Femeia tânr, ce pleac la oraİ (în alte romane), brbatul tânr (Tudor), reajuns pe meleagurile natale (aici). Ceilal(i eroi îİi definesc identitatea, în raport cu dinamica protagonistului. Dar au, evident, İi o existen( artistic autonom. Astfel, buntatea İi rutatea lor sunt exasperante, cci ele coabiteaz, anulându-se succesiv. Se adaug un gen de umor dureros (rela(iile lui Ion Mucic cu mama İi cu mtuİile lui Tudor), lipsa de menajamente, duioİia mascat, cruzimea aparent etc. Este interesant de observat c Dunrea (arhitopos) se impune, deopotriv, İi ca arhipersonaj . Secven(e memorabile sunt dedicate prezen(ei sale cvasi-mitice. Ansamblul (abia schi(at în İirurile de mai sus) este men(inut în echilibru estetic de câteva linii de for(, precum: tensiunea dintre energia personajelor İi oboseala lor, pe de o parte; dintre acestea dou İi reticen(a naratorului fa( de sentimentalisme, literaturizri, complica(ii textuale sterile, pe de alt parte; apoi, thanatofilia de fond a fiin(elor ce populeaz acest univers (thanatofilie complet non-maladiv: mama lui Tudor, mtuİile lui); în fine, chenarul biblic (romanul începe İi se încheie cu versete din Facerea İi din Epistolele pauline ; pe coperta a patra este reprodus o ampl secven( din Apocalipsa ), ce confer perspectiv spiritual întregului zbucium din aceast ‚Vale a plângerii“. Cred, aİadar, c prozei scrise de doamna Nina Ceranu (o proz ‚viriloid“, în sensul dat acestui calificativ de Roland Barthes) ar trebui, poate, s i se consacre o cercetare aprofundat, specializat, nu doar cronici sau recenzii, mai mult sau mai pu(in grbite…S ndjduim c asemenea comentarii se vor ivi. Ín ce m priveİte, m-am mrginit la o simpl semnalare.

Paralela 45, 5 februarie 2002

‚UğA UğILOR“

Recent apruta carte de poezie a lui Ilie Chelariu ( Kaki , Editura Eubeea, 2003) exprim o agravare, dar İi, par(ial, o clarificare a crizei gnoseologico-artistice, İi existen(iale, trite, İi rostite liric, în volumul anterior ( Zece ani de singurtate , Editura Eubeea, 2000). O dat cu trecerea vremii, o dat cu explorarea, mai atent, İi mai în adâncime, a mediului œ fizic, social, moral œ, dezamgirea a sporit, reclamând, imperios, o solu(ie, o formul de reac(ie estetic, o cale de supravie(uire. Le-a gsit

86 poetul? ği, dac le-a gsit, l-au adus ele la adevrul total, definitiv, formulat în Exodul 3, 14: Ehyeh Asher Ehyeh ; Eu sunt Cel ce sunt ? Iat întrebrile la care ne-am propus s rspundem, foarte pe scurt, desigur, în cele ce urmeaz (1).

Punctul de pornire îl constituie refuzul înverİunat al realit(ii imediate, sentimentul incompatibilit(ii dintre eu İi contingen(. Intensitatea tririi acestui disconfort se asociaz cu virulen(a expresiei, cei doi vectori construind, laolalt, acel ton, acea retoric a disperrii, a exasperrii, pe cât de sincere, de autentice, pe atât de bine strunite, caracteristice scrierilor lui Ilie Chelariu. Caracteristice infernului vehement al lui Ilie Chelariu. Eul empiric İi cel artistic nu lupt, inutil, pentru întâietate, ci conlucreaz, fructuos, hrnind, ambele, în propor(iile cuvenite, energiile textuale. Rezolvarea conflictului eu-lume nu este, din punctul de vedere al autorului, meliorist. Nu avem ce îmbunt(i în ceea ce se situeaz (sau pare a se situa) în afara noastr. Dar, pentru moment, cel pu(in, nici dincolo de concretitudinea ambian(ei nu par a se gsi certitudini, İi, drept urmare, eul nu descoper certitudini nici în sine. Totuİi, trebuie re(inut c materia este descalificat ontologic İi c fiin(a îİi caut salvarea în alt parte, într-un teritoriu nedefinit, mascat, deocamdat, de ceea ce autorul numeİte ‚uİa uİilor“: la uİa uİilor/ îmi lepd armura în liniİte/ ip turbai anii dup moartea a doua/ sus vin nori fr ap/ jos se duc oameni fr fee/ din mine m smucesc vedeniile/ cu ochii holbai privesc viaa/ fr via…

Suportul acestui salt este de natur spiritual, aİa cum probeaz frecventele trimiteri la Scripturi: Lot, arina sângelui, rstigniii, întunericul cel mai dinafar, coasta numai ran, de ce nu mai faci vin din ap, Garizim, umblând pe ape, vino İi vezi, stejarul Mamvri, Calea Adevrul İi Viaa, cirenianul, au ridicat piatra, Abimeleh, groapa cu lei, moartea a doua, Meghido, s-a-mplinit vremea, piroane, ca apa vrsat pe pmânt, proroc, İapte biserici, Ínvtorule etc. Prin urmare, cea dintâi lectur valid a cr(ii este cea biblic , ei adugându-i-se, fr tranzi(ie (fr amintitele, supra , lecturi etic, social-istoric, duhovniceasc), lectura de tip existenial , ceea ce probeaz c Ilie Chelariu subordoneaz, deliberat sau nu, complexitatea profunzimii. Ce ne dezvluie o abordare existen(ial a textului, acea abordare ce are drept (el s urmreasc tribula(iile, comportamentul fiin(ei? Decelm câteva tipuri de reac(ii, derivând, toate, din repudierea, din refuzul imanen(ei. Mai întâi, formele pasive de respingere: separarea spa(ial İi cea afectiv. Ele au drept consecin( ipostazierea fiin(ei ca solitudine, ca singurtate absolut într-o lume în genere indiferent, ba chiar ostil œ ‚domnul singur“ (passim): alo domnul singur te strigi/ ca s nu mai fii singur ; sau: m deprtez de programatele visri/ scheunând nerecunosctor/ nu le mai iubesc nici mcar piroanele ruginite/ în faa mea fierbini mieii stacojii/ în spatele meu greu lemnul/ mai rmâne cerul/ doar cerul etc. Corelativ, se instituie formele active de respingere. Cea dintâi este negarea oricrei referen(ialit(i. S se vad frecven(a copleİitoare a derivatelor cu prefixul privativ ne-, a pronumelor nimeni, nimic , a formelor verbale negative, asociate, strâns, cu cele afirmative, ceea ce ambiguizeaz İi, în situa(ii determinate, anuleaz subiectul: sunt/ nu sunt , contradic(ia în termeni: ai ajuns acolo/ mort/ viu etc. Nega(ia, subminând

87 semiotica semnificrii, submineaz, inevitabil, İi semiotica transmiterii de informa(ie, comunicarea însİi, ceea ce conduce la indistinc(ia purttorilor de mesaj İi, treptat, la eliminarea lor, reciproc, din conİtiin(. Eliminarea din memorie, eliminarea din conİtiin( reprezint modalit(i radicale de anulare a prezen(ei, în timp İi spa(iu, atât a obiectului, cât İi a subiectului. Vom constata, deci, c formele active de raportare la mediu œ în sens larg œ desemneaz fiin(a ca întrupare a uitrii œ ‚uitatul“: nemiİcarea e miloas/ amorit e bine/ İi uitat/ İi micİorat pân la starea de punct ; ori: aceasta este umbra mea/ sunt/ nu sunt/ luai de uitai.

Care este, aİadar, statutul ‚domnului singur“ İi ‚uitat“, în acest pustiu, în acest vid, pe care, înaintând în propria durat, l-a descoperit dincolo de aparen(e? Desprins de ceea ce numeam, în alt loc, ‚farsa ontologic“, dar înc dependent de ea, trecut, ireversibil, de cunoaİterea senzorial-afectiv, ca İi de ra(iunea minim, adaptativ, el are intui(ia neantului İi trieİte, acut, angoasa: prieteni/ la uİa uİilor sunt/ mi-e frig cumplit de frig team/ cumplit de team . Drama se consum, îns, cum vedem, la ‚Uİa uİilor“, adic într-un punct de unde se deschide mcar presim(irea unui alt orizont œ întrezrit, de altfel: ochii ard/ tâmplele înghea/ İuier ascuit anii prin clipa aceea ca lama cuitului/ în ochiul furtunii ce liniİte îi unge cderea/ ce liniİte/ aceast rceal ar putea fi chiar cerul/ îi mulumesc suflete geamn/ îi mulumesc învtorule . La captul cltoriei sale lirice, eul se afl, aİadar, în acest cronotop intermediar, sfâİiat între intui(ia neantului İi revela(ia, ndjduit, a plenitudinii divine, între angoas İi primele raze ale unei posibile iluminri, între conİtiin(a fiin(ei întru moarte İi încredin(area fiin(ei întru mântuire.

2003

NOT

1. Ími vine în minte, cu acest prilej, n-aİ putea spune cu exactitate de ce, o experien( proprie. Prin anii 1978 œ 1980, dup ce îmi clarificasem, în mare msur, teoria metaforei, am elaborat, pân în detaliu, pornind, cu deosebire, de la conceptul structurilor metaforice complexe ( analogon al realit(ii, cum le-am numit), o Metafizic œ lucrare bine articulat, larg informat İi, îndrznesc s cred, îndeajuns de convingtoare. I-am vorbit, îndelung, despre ea, într-o noapte, lui Mircea Ciobanu. N- am definitivat-o, totuİi, descurajat de împrejurrile acelor vremi, nu prea favorabile, e drept, unor asemenea preocupri. Dar principala vin a abandonrii proiectului nu o poart, totuİi, circumstan(ele în cauz, la urma urmei, exterioare mie, la urma urmei, exterioare oricrei conİtiin(e. Vina de a se fi pierdut o Metafizic , atât İi cum ar fi fost ea, o port eu însumi, fiindc, indiferent ce se întâmpla dincolo de mine, eu ar fi trebuit s-mi scriu cartea . Pe când aİa, schi(ele İi manuscrisele s-au rtcit, s-au aneantizat, iar eu, acum, nu mai am nici avântul, nici tria de a le reconstitui. Tot ce pot face, cu mare intensitate, recunosc, este s regret, zadarnic, İi cu atât mai dureros, nechibzuin(a de-atunci.

OMUL ğI PUNTEA

Moİtenitorii iadului sau Cartea bolnav , recentul roman al lui Ion Jurca Rovina (Editura Palimpsest, Bucureİti, 2005), text dens, plin de idei, susceptibil a fi abordat din diverse direc(ii interpretative, spa(iu ospitalier atât pentru lectura inocent, delectiv, cât İi - mai ales œ pentru o hermeneutic avertizat - , are drept tem (drept arhitem) ontologia dilematic a intervalului , statutul uman al acestuia İi justificarea lui metafizic. Pentru a în(elege corect cartea, trebuie, dup opinia noastr, s pornim de la urmtoarea reprezentare: 1) un areal, un teritoriu, profund disforic (spa(iu al vie(uirii, lumea real, iad); 2) un areal, un teritoriu închipuit ca salvator, euforic (lumea dezirabil, rai, Ímpr(ie); 3) o punte, orientat dinspre cel dintâi spre cel de al doilea; 4) un ins, un individ uman oarecare, poate chiar unul care mediteaz İi scrie, oricum, un om adâncit în condi(ia lui, un muritor, ce strbate puntea. Acesta este modelul prim, static, aceasta este structura pre-textual, substan(a dispus a se integra într-o tram epic İi într-o dram moral, existen(ial, într-o criz a eului. Íntr-adevr, parcurgerea pun(ii, nu doar dorit, ci İi necesar pentru conservarea fiin(ei, este condi(ionat, într-o anume configura(ie de valori, de complicitatea cu un înso(itor malefic (‚…po(i s visezi c dracul te scoate, c î(i face punte peste mlaİtin“; ‚trebuie s-(i accep(i cluza“). Íncât mecanismul om - punte func(ioneaz doar dac este sus(inut de ndejde, de fric İi œ vai! œ de voca(ia compromisului moral: ‚F-te frate…pân treci puntea“ œ aceasta este lec(ia în(elepciunii omeneİti, lec(ie pe care, tacit, autorul pare a o dezavua. Pe de alt parte, tot autorul, descoperind (İi descoperindu-i İi cititorului) c puntea se reînnoieİte continuu (‚o iluzorie punte ce se arta a fi fr capt“) İi c ndejdea sosirii în trâmul visat se amân la nesfârİit, aduce, indirect, în mintea celui informat, lec(ia în(elepciunii biblice: ‚O ndejde amânat îmbolnveİte inima, dar o dorin( împlinit este un pom de via(“ ( Pilde 13, 12 ). Ne aflm, aİadar, în fa(a unui poten(ial sistem dinamic, lansat de speran(, între(inut de fric İi de compromis, generator de mari deziluzii. ği iat, pe negândite, se pune în miİcare timpul nara(iunii. La un moment dat, fie prin interven(ia Providen(ei în istorie (‚Dumnezeu a vzut, i s-a fcut mil İi a dezlegat istoria“; ‚mâna lui Dumnezeu“), fie prin lucrarea istoriei înseİi, puntea se rupe (‚Cert e c puntea dracului s-a prbuİit“) İi individul rmâne suspendat, lipsit de orice reper spa(io-temporal (‚Ca o prpastie…Asta e: s-a prbuİit puntea!“). Surparea vechiului echilibru negativ (‚Am survolat puntea prbuİit în prpastie“) conduce la apari(ia unui cronotop tranzitoriu între trecut İi viitor, între iad İi rai, a unui spa(iu œ timp fluent (prezentul), în care eul cunoaİte, alturi de sim(mântul copleİitor al eliberrii, o puternic angoas, o criz a dedublrii İi interogrii, un elan al culpabilizrii de sine: ‚Tu n-ai decât s pledezi vinovat, victim vinovat c (i-au cenzurat dreptul de- a scrie liber“. De data aceasta, îns, posibilul su ghid, în cutarea unui drum

89 salvator, a unui drum complet diferit de cumplita punte, ar putea deveni Íngerul (‚M- am gândit c ar trebui s am un înso(itor. Un Ínger?“). Acesta este, în mare, tiparul generativ al textului. Temperament mai degrab artist decât sentimental, cutând peisaje œ în sens larg -, nu emo(ii, prozatorul construieİte o structur romanesc mozaicat, cu miİcare epic deopotriv anterograd (proiectul la care se face, mereu, referire: Cartea) İi retrograd (cronica timpului trit: obsesivele Caiete), pornind de la configura(ia sensibil a lumii, de la structura ei real, atingând structura ideal (cea propus de aİa-zisele parimii, sau de parimiile veritabile), İi (intind, drept corolar, spre structura conİtiin(ei, spre structura inteligibil. Problematica œ deopotriv complex İi profund œ face posibil o întreag suit de lecturi. Lectura etic (duplicitatea, rectitudinea moral), lectura metaliterar (precept œ caiet œ carte; real œ fantastic), lectura existen(ial (dilema, cderea: sinuciderea, sentimentul salvrii prin scris: o nou carte, angoasa), lectura metafizic (dubla dependen( de înso(itor, eİecul salvrii prin sine, apelul la interven(ia divin). Personajul emblematic este, el însuİi, incert, sub raport ontologic. Este o fiin( sfâİiat, antropo-demonic, un ‚moİtenitor al iadului“, urmrit, cu uimire, compasiune, dar İi cu o dureroas oroare, de fiin(a lucid, de conİtiin(a autoanalitic, de vocea auctorial. Avem a face cu un univers minat de boala cuvintelor (compromisurile le-au deturnat, sau, chiar, le-au devorat acestora în(elesul, încât ni se vorbeİte despre un ‚spital pentru cuvinte bolnave“ ), de maladiile sufleteİti generate de negre complicit(i, de speran(e deİarte, de fatalitatea pun(ii, trainic, dincolo de evenimente İi contingen(e (‚viziune a maleficului pe termen lung“), univers tragic, în fond, evocând, în împrejurri istorice specifice, avatarurile dintotdeauna ale condi(iei umane. Boala este însİi reminiscen(a infernului, pe cât de difuz, pe atât de agresiv. Cartea însİi are vina İi maladia ei, consecin(e ale culpabilit(ii celui ce vehiculeaz cuvinte: ‚Asta, ca s nu mai vorbesc în numele cuiva. ği nici al Cr(ii care prin mine îİi are İi ea vina“. Peste tot acest zbucium, peste aceast (estur de întrebri İi rspunsuri, peste toate aceste tensiuni mereu nerezolvate İi atât de sugestiv plasate în rela(ii estetice, domin conİtiin(a artistic - protagonista întregii drame, creia, la pagina 333, autorul îi dedic un pasaj antologic. De fapt, numai domeniul spiritului pare a fi despovrat, în sfârİit, de coİmarul, interminabil, al pun(ii. Aceasta ni se pare a fi cea mai pre(ioas idee (trit!) dintre cele ce anim textul. Moİtenitorii iadului sau Cartea bolnav este un roman original İi viguros, de o modernitate stilistic İi compozi(ional bine controlat, elogiu adus libert(ii, în genere, libert(ii spirituale, libert(ii de a crede (‚Dar azi, liber, rugciunea renaİte“), precum İi libert(ii oferite de Carte: ‚Eİti liber în Carte. Ai intrat, cum (i-ai dorit, în Carte. Acum, locul İi casa î(i sunt Cartea. ği tot ea œ via(a İi libertatea, eul împlinirii, împcarea cu sinele …Las-te-n Carte!“

Orizont, 1/2006

90 PROZA LUI AUREL GHEORGHE ARDELEANU SAU DESPRE ACRONIE

Arhitema prozei lui Aurel Gheorghe Ardeleanu (ne referim, în cele ce urmeaz, doar la nuvele İi povestiri, nu İi la romanul Ploaia de nisip , 1982) ni se pare a fi acronia œ eludarea spontan a timpului, dar İi situarea mental, deliberat, a destinului uman İi a proiectului creator, în afara lui: ‚…stând sub lumina galben, uniform a becului, aİa cum stau condamna(ii în celula lor, în afara vremii“ ( Peİtii ). Faptul, în sine, acest eleatism constitutiv, de substan(, nu surprinde, dat fiind c Aurel Gheorghe Ardeleanu este nu doar un prozator de talent, ci, totodat, İi un dramaturg de binemeritat notorietate, precum İi un important sculptor. Pe de alt parte, eliminarea timpului din ecua(ia meta-lumii artistice are însemnate consecin(e în planul construc(iei literare, conferind prozei lui Aurel Gheorghe Ardeleanu atât o categoric originalitate de viziune, prea pu(in observat pân azi, cât İi semnificative resurse, în ceea ce priveİte complexitatea İi profunzimea discursului artistic propriu-zis. Un demers hermeneutic, dispus s exploreze textul pe axa complexit(ii sale, altfel spus, pe axa orizontalit(ii, a conexiunilor sintagmatice, va eviden(ia o seam de lecturi posibile, pe care, în acest context, ne limitm a le numi, ilustrându-le, eventual, cu scurte enun(uri sau cu unele titluri. Mai întâi, chiar lectura aİa-zicând ontologic , cea care sesizeaz İi re(ine, spre analiz, raporturile dintre spaiu İi timp . Íntr-adevr, absen(a timpului, eliminat din cronotop (care, exact prin aceast eliminare, nu mai este, în sens strict, un cronotop), este suplinit de spa(iu. Spa(iul umple vidul pe care l-a lsat, în lucruri İi în suflet, abolirea timpului ( Luneta , Marea de lut ). Reperabil, totuİi, uneori, prin urmrile lui, prin ravagiile lui, prin dezastrele ce decurg din ac(iunea sa invizibil (poate c timpul nu este acceptat ca existent, tocmai fiindc este invizibil) (chipul btrânei, ‚ca o piatr calcaroas, macerat de timp“ din Statuia ; ‚Abia acum, Lepa putea s-İi dea seama de adevratul dezastru al ac(iunii timpului asupra înf(iİrii ei“, Ibidem ; cf. İi parcul ce ‚nu fusese distrus de timp“, din Mistreul alb etc.), timpul, în fond, nu este abandonat, exclus, decât fiindc el însuİi e mort, se nruie, necontenit, în spa(iu: ‚Sub tlpi, asfaltul rsuna funebru, iar timpul putrezit într-un colb fr culoare îmi îngreuna İi mai mult mersul İovielnic“ ( Da, domnilor, sunt nebun!). Din lectura ontologic, decurge, logic, lectura cosmic : releului spa(iu œ timp îi corespunde, îndeaproape, binomul, foarte încordat, lumin (‚lumina dreapt a soarelui“, Casa de pe strada Mendeleev ) œ întuneric (cea(, tenebre) (‚hul adânc al întunericului“, Ibidem ). ği este cât se poate de normal ca lucrurile s se petreac aİa: lumina reveleaz spa(iul, îl face perceptibil, îl ofer privirii, contemplrii, medita(iei, pe când întunericul îl ascunde, favorizând instalarea angoasei generate de sim(mântul adânc İi devastator al timpului (1). Ca urmare, arealul configurat de proza lui Aurel Gheorghe Ardeleanu este delimitat de zori , pe de o parte, İi de noapte , pe de alta (este emblematic, în aceast privin(, povestirea Muzeul omului ), teritoriul dintre geana de lumin a soarelui İi ‚zidul negru

91 al nop(ii“ ( Marea de lut ), adic ceea ce se numeİte ‚o zi“, echivalând, în esen(, cu existen(a însİi (un mai vechi volum se numea Fiine de-o zi ). La un al treilea palier, se situeaz lectura social , care pune în eviden( tensiunea dintre mulime İi individ . Ilustrativ rmâne, pentru elucidarea acestui conflict estetic, nuvela Marea de lut . Aici, grupul, asocierea amorf, comunitatea, organizate altfel decât moral, sunt foarte legate de temporalitate, de economic, de ur, de schimbare (‚Timpul înseamn schimbare“, Da, domnilor, sunt nebun! ); mul(imea divizeaz, pulverizeaz spa(iul, cu zgomotele ei lipsite de armonie, İi, mai ales, este asociat, la propriu, cu întunericul nop(ii. Dar, İi în alte povestiri, între mul(ime İi timp se (es insidioase complicit(i: ‚Ín jur, mortificatele mİti ca din pmânt ars se crap, obrzarele de mucava cu sentimentul durerii pictat violent pe ele sunt lsate s cad, cenuİiile caverne orbiculare İi galbenele oase frontale se desprind din somnolentul lor înghe(. Tot ce prea pân adineauri scos în afara timpului începe s se anime de o bun dispozi(ie plin de sarcasm“ ( Fratele nostru Abel ). Or, individul (protagonistul) caut, în permanen(, lumina, spa(iul larg, saturat de culori İi de semne œ semne umane, semne naturale - , îİi observ, cu luciditate İi amar autoironie, sentimentul de înstrinare İi de culpabilitate, trieİte, cvasi-continuu, ‚sim(mântul acela de singurtate înghe(at“ ( Marea de lut ), dar İi pe acela al exultrii İi biruin(ei, al resurec(iei, în prezen(a luminii: ‚Ími ridic privirea. Minune! La orizont se deschide o gean de lumin. M cutremur! Ce caut eu aici? Oricât de mare ar fi suferin(a am fost zmislit ca s-o pot îndura“ ( Muzeul omului ). Acest traseu interpretativ ne aduce, acum, în mod necesar, la o lectur antropologic . Íntr-adevr, cum apare İi, mai ales, cum poate fi definit omul , în genere, fiin(a uman, din perspectiva acestui sistem de gândire artistic? Vom înİirui, mai departe, câteva din defini(iile furnizate de text sau pe care textul le face absolut credibile. Mai întâi, omul este o entitate moral în peisaj, în spa(iu, o entitate pe chipul creia, aİa cum am afirmat, mai sus, se pot citi, uneori, semnele dezastrului operat de durat: ‚Privindu- se în luciul deformator al ochelarilor îİi gsi ochii mici, înconjura(i de un pienjeniİ de riduri“ ( Mistreul alb ). Ín majoritatea cazurilor, îns, acest ins în peisaj nu are vârst, el împrumut ceva din imobilismul mİtii, al stanei de piatr, al statuii: ‚Cum sttea nemiİcat, cu o mân rezemat pe unul din bra(ele crucii İi cu valijoara în cealalt, prea pe de-a-ntregul o stan, doar curen(ii reci îi învolburau din când în când col(urile broboadei cernite“ ( Marea de lut ). Apoi, omul nu este doar o fiin( gânditoare, o fiin( mcinat de îndoieli, de ‚o vin profund İi dureroas“ (Marea de lut ), o fiin( înzestrat cu o ‚incontestabil conİtiin( a nulit(ii İi zdrniciei existen(ei sale“ ( Muzeul omului ), care, în anumite momente îİi spune: ‚Íncerc s m conving c înc exist“ ( Ibidem ), ci, înainte İi mai presus de orice, el se dovedeİte, în mod categoric, o fiin( vztoare, una care poate contempla İi citi, cu adânc în(elegere, cartea, textul spa(iului ( Vindectorul inocent, Luneta ), din aceast lectur, ca İi din introspec(ie, extrgându-İi întreaga cunoaİtere. Altfel, el poate deveni o fiin( ‚fr de iubire“ ( Vindectorul inocent ), dup cum, în unele împrejurri, nu este exclus s fie catalogat drept ‚ins fr destin“ ( Fratele nostru Abel ). Ínzestrat cu İtiin(a (İi conİtiin(a) efemerit(ii sale (‚fiin( de o zi“ el însuİi), omul este, desigur, prin condi(ia sa, fiin( întru moarte, aİa cum îl vedem, spre exemplu, în Marea de lut. Cu o precizare esen(ial, îns: în optica autorului, moartea nu este o

92 ieİire (definitiv) din timp, ci o contopire (definitiv) cu spaiul : ‚Bra(ele îi alunecar pe lâng coapse a neputin(, privind mut la cel aruncat în pustiul mor(ii, acoperit pân sub brbie în horbota giulgiului, în vreme ce rumoarea btrânelor aİezate pe bncile İi scaunele ce-nconjurau pere(ii se stinse“ ( Marea de lut ); ‚Potolit, aceasta îl asigur c Iustinian va avea cea mai frumoas nuntire cu pmântul ce se vzuse în sat…“ (Ibidem ). Cât priveİte dimensiunea profunzimii, desfİurarea paradigmatic a nucleelor de sens, dinamica lor pe vertical, cât priveİte, cu alte cuvinte, situa(ia eului, modul în care întâmpin el lumea İi în care îİi întâmpin luntricitatea, cât priveİte, aİadar, lectura existenial a prozelor, avem de consemnat, la un prim nivel, abordarea senzorial a ambian(ei. Este vorba de o senzorialitate spiritualizat , sub auspiciile creia se realizeaz atât tablourile de peisaj, mai degrab citirea lor (câmpia, marea: Marea de lut ), precum İi portretele umane (diverse, deseori memorabile, passim). Urmeaz conflictul dintre materie İi spirit , dintre carne İi duh, chiar dac în sens strict profan ( Peİtii ). Pe aceast dualitate se sprijin constatarea amar, conİtientizare a unor dezolante percep(ii: ‚Nu mai sunt decât trup; adic biologie pur“ ( Muzeul omului ). Din acest punct, se declanİeaz mecanismul ascuns al intuiiei , cel care relev suportul realit(ilor spa(iale (ori aparenta lor lips de suport): ‚Din vulcanul în erup(ie care am fost nu mai sunt decât un pumn de zgur İi cenuİ“ ( Ibidem ). Ajuns aici, eul, singur în univers, singur în fa(a infinitului İi a mor(ii, atins de o discret anxietate, îİi deseneaz, tridimensional, silueta, într-un cadru, ce s-ar putea rezuma astfel: de o parte İi de cealalt, pereii luminii İi ai întunericului ; dedesubt, ca İi în sine, golul : ‚S scap de golul ce mi se casc violent sub tlpi İi de tenebrele care sunt pe cale s m înghit, instinctiv, (âİnesc în strad“ ( Fratele nostru Abel ); ‚Brbatul se porni s mestece fr poft, mai mult ca s-İi umple golul ce-l rodea luntric, decât din foame adevrat…“ ( Marea de lut ). Dincolo de lumin, de întuneric, de noapte İi zi, dincolo de gol İi de tenebre, se deschide abisul : ‚ği vocea îi fu mai plin de adversitate decât razele albstrui ale lunii care învluiau obiectele cu lumina lor în scprri de pietre pre(ioase, în timp ce pe cele din umbr le azvârlea într-un profund abis“ ( Peİtii ). ği, dincolo de toate acestea, ca ultim İi incomprehensibil (int uman, pustiul morii ( Marea de lut ), care nu trezeİte nici o impresie, nici o emo(ie bine definit, nici un gând clar delimitat, ci numai o imens İi tcut interoga(ie. Purttorul tuturor acestor direc(ii de sens (sau, mcar, al celor mai multe dintre ele) este protagonistul œ fie subiect al enun(ului, fie subiect al enun(rii. De aceea, prozele scrise la persoana întâi İi cele concepute la persoana a treia alctuiesc un întreg bine echilibrat, nu doar structural, ci İi semnificativ, reunind, în mesajul lor, cu mult art İi subtil pricepere, întunecatul neant existen(ialist İi luminozitatea clasic.

NOT

1. Ca un simplu İi inocent paralelism, iat un scurt pasaj din Virginia Woolf, evocând aceeaİi confruntare: lumin, întuneric İi eul tritor între aceste stihii: ‚A moment later the light had faded. Out in the garden then? But the trees spread darkness for a

93 wandering beam of sun. So fine, so rare, coolly sunk beneath the surface the beam I sought always burnt behind the glass. Death was the glass; death was between us…“ (Virginia Woolf, A haunted house , în 50 Great short stories , Edited by Milton Crane, Bantam Classic, New York, 2005, p. 384).

Banat, 11/2006

PROZA LUI LUCIAN P. PETRESCU - O poetic a non-imanen(ei -

Deruta criticii în fa(a prozei scrise de Lucian P. Petrescu (Anonimul îndrgostit , 1990; Cutându-l pe Adam , 1996; Haos , 1998; Antijurnal sau despre vocaia etern a ratrii , 1999; Vedere spre curtea interioar , 2006) este simptomatic, scuzabil İi, la urma urmei, perfect explicabil. Simptomatic œ pentru o vreme când reminiscen(ele abordrilor materialiste ale oricrui tip de text se situeaz, înc, în pozi(ie dominant, ca s nu spunem c, de fapt, acapareaz, complet İi autoritar, spa(iul hermeneutic. Scuzabil œ deoarece, pe de o parte, aceasta a fost (İi este, la noi İi aiurea) lec(ia cvasi-generalizat, predat în İcoli, facult(i, medii academice İi literare, iar, pe de alt parte, schimbarea de mentalitate, metanoia , admi(ând c este dorit, cere timp İi efort. Ín fine, explicabil, fiindc textele lui Lucian P. Petrescu sunt, prin factura lor, inabordabile dintr-un unghi materialist, ele declarându-se İi rmânând, integral İi necondi(ionat, întemeiate pe valori non-imanente. Or, analiza, înclinat, potrivit naturii sale, spre reticen(, circumspec(ie İi iner(ie, fixat, de bune İi harnice decenii, în structuralism, semiotic, tematism, cercetare stilistic, investigare psihocritic, a rmas, par(ial, în urma crea(iei, mai exact: în urma unei anume pr(i din crea(ia contemporan, în urma, am îndrzni s spunem, celei mai nobile, celei mai evoluate arii din produc(ia literar recent. Toate acele orientri interpretative, mai sus enumerate, İi altele asemenea lor, pot fi acceptate, la rigoare, doar ca metodologii, nu, îns, ca perspective integratoare, fiindc, imanentiste fiind, nu pot avea acces la scrieri ce nu confund, cum se întâmpl curent, realitatea cu imanen(a.

94 Ar fi de dorit, în acest împrejurri, ca lectura s se desprind, nuan(at, İi cu precau(ie, din confuzia, din vacarmul diverselor İcoli, meritorii, desigur, dar mai mult sau mai pu(in anacronice, s ias din babilonica lor indistinc(ie: ‚Come out, my people! Come out from her!“ ( Revelation 18, 4 ). De altfel, o simpl rsfoire a cr(ilor lui Lucian P. Petrescu, a celei mai recente, cu deosebire, Vedere spre curtea interioar (din care vom cita în cele ce urmeaz), va re(ine nu doar motto-urile din Apocalipsa (un pasaj din aceast foarte actual carte biblic deschide volumul) sau din Evanghelii , nu doar referirile la Sfin(ii Prin(i, ci, de asemenea, decisivele apeluri la Creator İi la iconomia mântuirii. ‚Iisuse, rmâi bucuria mea…“, exclam un personaj dintr-un roman anterior, Cutându-l pe Adam (1). ‚Privind-o atunci, mai întâi de aproape, am avut ciudata senza(ie c (ineam în mân o cruce a Mântuitorului“, afirm, la un moment dat, Iosif-Benedict, protagonistul din Vedere spre curtea interioar . ği tot în acest din urm roman, un personaj feminin are revela(ia nemrginitei iubiri divine: ‚Dumnezeule mare, mult ne mai iubeİti!“ Ín atare împrejurri, spusele Apostolului Pavel, din 1 Corinteni 2, 14 ni se par perfect aplicabile rela(iei text - comentariu, în situa(ia de fa(: ‚Omul firesc îns nu primeİte pe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, cci pentru el sunt nebunie İi nu le poate în(elege, fiindc ele se judec duhovniceİte; cel duhovnicesc îns pe toate le judec, dar el nu-i s fie judecat de nimeni…“ Reproducem, spre edificare, în ce priveİte tema, ideea İi mesajul cr(ii ( Vedere spre curtea interioar ), un scurt pasaj din Prolog : ‚Eroii cr(ilor sunt purttorii acestor noi sindroame. Rtci(ii, exceda(ii, refuza(ii, genera(iile de schimb, deposedate de İans în vechea istorie, pân la decrepitudinea fizic İi psihic final. Cci, în mijlocul lumii lor, cine mai vorbeİte despre suflet (Doamne, patetic întrebare!) undeva, departe, între trup İi spirit, İi acesta din urm fiind transformat, morbid İi infaust, în simplu intelect?…Mai e substan( pentru toat nesfârİit dorita iubire sacr lsat de Iisus semenilor spre izbvire?“ x

Ínainte de a schi(a, ca o simpl propunere de lectur, poetica acestei proze, modelul ei generativ, cile de acces spre mecanismele ei subtile İi pasionante, specifice romanelor hermeneutice, ce înainteaz, spiralat, mereu mai spre adânc, spre abisurile lumii İi ale sinelui, trebuie s subliniem, cu trie, un lucru: textele lui Lucian P. Petrescu, cldite fiind pe temelia credin(ei, pe o baz scripturistic, dar İi pe o extins İi dens informa(ie cultural, nu sunt prelegeri filozofice sau teologice, ci crea(ii literare, artistice, pe care, îns, cum spuneam mai sus, o critic, alta decât, ea însİi, de sorginte duhovniceasc, oricât de performant, de abil, de erudit İi de inteligent ar fi, nu le pot descifra. Fiindc, duhovniceİti fiind, aceste scrieri se judec duhovniceİte. x

Lucian P. Petrescu este un scriitor de factur spiritual, un om cu necesit(i spirituale conİtientizate ( pneumatikos, spiritualis ). Iar proza sa, în întregul ei, evoc destinul omului duhovnicesc într-o lume deposedat de spirit, drama eului într-un timp de

95 negur İi neorânduial, ce preced ‚sfârİitul veacului acestuia“, ‚la fin du monde“, ‚the end of the age“. Din loc în loc, sunt întrezrite İi zrile ‚grdinii mistice“, ale Ímpr(iei cerurilor (gr. basileia ton uranon, lat. regnum caelorum, ebr. malkhuth shamayim ), dar insul, atins de morbul disolu(iei, de ‚confuzia“ atotstpânitoare, de ‚furia entropic a universului“, de ‚apatie“, alienare, ‚fric“ İi rtcire, ajuns la starea de ‚nimeni“ (‚Nimeni, doar am spus c vom fi nimeni, İi atât!“), devine, treptat, conİtient c este incapabil s se salveze, prin el însuİi, de la dezastru: ‚Am ajuns de mult la Sta(ia Terminus. Via(a pe Pmânt“. Sau: ‚Cci mântuirea depinde doar de sfârİit“. Ndejdea tuturor İi a fiecruia în parte st, aİadar, numai în ‚iubirea întru Unul Domnul nostru“. Deİi: ‚Prea târziu e acum. E de mult prea târziu…Cum de mult prea târziu judecat-a(i greİit pe al lumii Stpân!“.

Poetica acestui tip de discurs este fixat înc din romanul Cutându-l pe Adam (titlul chiar e îndeajuns de elocvent İi de revelator). Ea rmâne activ İi se consolideaz în cr(ile ulterioare İi dobândeİte o ilustrare deplin în amintita Vedere spre curtea interioar. Iat care ar fi, enumerate doar, İi sumar ilustrate, treptele pe care coboar, spre aneantizare İi prefacere, spre înnoire în alte coordonate, lumea pre-apocaliptic în care se miİc, dezorientat İi tragic, Iosif-Benedict. Prima dintre aceste trepte ni se pare a fi retragerea harului din alctuirile conİtiente ale fpturii. Rezult o umanitate debusolat, ce aspir, tulbure İi trist, spre o dimensiune pierdut: ‚Cum e, de pild, memoria mea mediocr, atât de dependent de fric, plcere ori alte simple obiİnuin(e. Violent revitalizat de mecanismele fiziocrate ale unei societ(i avide de metafizic, transcendent İi extrasenzorial, dar incapabile de a İi le asuma. Func(ionând precum angrenajele fanatic mecaniciste ale antirenaİterii“. De asemenea: ‚Lumina crepuscular a min(ii greu încleiate“; sau: ‚Hiat. Coma. Punct“; ‚Disperare cam greu trucat. Lene İi lips de har“ etc. Din retragerea harului decurge, în mod necesar, cel de al doilea palier descendent, de-spiritualizarea fiin(ei, degradarea sa ontologic, diminuarea, ba chiar, adesea, anularea condi(iei sale, dobândite la Genez, în raport cu ambian(a organic sau anorganic: ‚Frica. Solilocvia. Maxima entropie din cuplul exilat al sufletului cu trupul. Mali(ia suicidal“; sau: ‚Animalele simt asta mai bine decât oamenii…Un individ la marginea speciei, cerând ajutor fr speran(, la o poart de azil ruginit“; İi înc: ‚Oamenii ori nu se pot cunoaİte, ori sunt crescu(i cu spaima lumii în care trebuie s triasc. Condamna(i s supravie(uiasc în marİ, drept jalnice animale de turm, neputincioase în İtiin(a traiului drept İi singuratic“. La fel: ‚Sim(i, în fine, respira(ia esen(ial a pielii, unic İi desvârİit organ al cunoaİterii: mereu treaz, de neînlocuit, fanat doar de oarba înclinare spre pierdere İi uitare a min(ii“. Ori, în fine, o ultim abdicare, o trecere dincolo de însİi ‚biologia nemuririi“: ‚Uitasem cu desvârİire totul, o senza(ie de virginitate retractil, palid, neîn(eleas de propria-mi circula(ie a sângelui İi transformare a aerului respirat. O senza(ie anorganic“. De-spiritualizarea determin, instantaneu, ca un al treilea moment, ca o a treia treapt, instaurarea haosului, fiindc, o dat cu îndeprtarea spiritului, dispare din lume orice principiu de ordine İi coeren(, orice impuls spre rânduial İi legitate,

96 orice determinare, dispar (elul, cauzalitatea İi succesiunea, rmânând, eventual, doar o aleatorie concomiten(. ‚Ímpr(ia haosului“, ‚acel imperiu fr perspective, al confuziei İi al precarit(ii“, ‚haosul ireversibil“, înseamn efemeritate (‚lumea teribil de efemer“) İi fragmentarism , disolu(ie, destructurare (inclusiv ‚destructurarea percep(iei“). Ínseamn decrepitudine, confuzie, ‚nebuloas“, brainstorming steril İi degradant, amestec, ‚joc de puzzle“, de ‚domino“ (crora, într-un pasaj recuperator, li se opune jocul go : ‚un joc în care nu se distruge prin viziune, ca în İah, nu se învinge, ci se construieİte…“). Ínseamn ‚necunoscutul“, ‚informalul“, având, ca dimensiune temporal, ‚imprezentul“, înseamn o tautologie generalizat, un mimesis total, el însuİi tautologic, aidoma happeningurilor de ultim or. Ínseamn, în cele din urm, o extrem de apstoare, de palpabil İi de paradoxal irealitate: ‚Irealitatea care ne înconjoar, precum epica nesfârİit a haosului“. Ordinea, cosmicitatea lumii sunt iluzorii. Ceea ce se impune, cu adevrat, este numai İi numai haosul: ‚Cci ordinea dinuie doar în capacitatea muritoare a gândurilor retinei, haosul rmâne singura, mereu ascuns matrice, atotcunosctoare“. Adic: ‚Destructurarea, ruperea, imbecilizarea materiei“. Íntr-o asemenea ambian(, evolueaz (sau, degrab, involueaz: ‚timpul dement, parafren, involutiv“), depersonalizat, complet singur , abandonat într-o înspimânttoare solitudine, exilat în ‚conİtiin(a absolutei singurt(i“, individul uman . Care sunt, potrivit opticii propuse de autor, liniile ce alctuiesc portretul, profilul acestuia? O prim însuİire este pierderea identitii , consecin( fireasc a eliminrii, sub imperiul ‚absurdei“ indeterminri, a ideii de diferen(: ‚Istoria social, o for( de constrângere, un mijloc de înstrinare a individului: pe cât suferim de singularitate, pe atât ne lsm involuntar domina(i de instinctul social, de nevoia de grup, de contopire, de İtergere a identit(ii. Impulsuri gregare, legitimate de gregare constitu(ii, una mai justificat moral decât alta. Pân la perfec(iunea societ(ii furnicilor“. O a doua caracteristic este privarea de libertate , urmare a faptului c eul a pierdut calea spre adevr. (‚ği ve(i cunoaİte adevrul, iar adevrul v va face liberi“, Ioan 8, 32 ). Iosif-Benedict, aidoma altor semeni ai si, inclusiv medicii psihiatri, între care se remarc Avakian, dar İi Alexandra, August Marcus, sau Petru, precum İi straniul Quasimodo, îİi petrece via(a în ‚spa(ii concentra(ionare“, în internate, într-un conac ascuns undeva în pdure, în azile, în sanatorii pentru boli mintale. De altfel, chiar strbunica eroului, ori înso(itoarea ei, Gerda, triesc izolate de semeni, închise într-un areal cvasi-impenetrabil. Un statut oarecum diferit pare a avea Maria Magdalena, apari(ie misterioas İi volatil, situat undeva în penumbra adevrului: ‚Adevrul œ adic, lumina ochilor Magdalenei“. Or, prezen(a personajelor în aceste case de sntate pune în lumin o a treia not distinctiv a individului uman İi a lumii sale, not distinctiv ce decurge din dureroasa rtcire, în lumea fr sens, a umanit(ii de-spiritualizate: nevroza , psihoza , demena . (‚Zis-a cel nebun întru inima sa: ·Nu este Dumnezeu!‘ “, Psalmul 13, 1 ). Idolatria İi demena completeaz, într-adevr, întregesc portretul omului în vremurile de pe urm.

97 x Tot aici, îns, în claustrarea sa, dincolo de ‚apatie“, ‚lene“, ‚docilitate“, fric (‚Wi-e fric de propriul tu suflet“), dincolo de nevroz, de boal (‚Pentru c sunte(i cu to(ii niİte nevrotici! Niİte frustra(i. Niİte amrâ(i de refula(i!“; ‚Necunoscu(i. Impersonali. Palizi. Psihopa(i“), insul trieİte, ca o reminiscen( a İansei sale, cândva compromise, ‚O suferin( în stare pur, dezinteresat, cosmic“. Astfel, cu mari İi chinuitoare eforturi, strivit de reiterate ‚eİecuri“, el poate depİi, ca în ‚vis“, ca în trans, domnia demonic a trupului (aceast, s-o numim aİa, somalatrie, ce face, într-adevr, ravagii în zilele noastre), conİtientizând, chiar dac vag, primejdia de a-İi rata mântuirea: ‚Priveİte-i palmele, are în ele înscriİi trei de ·6‘, distinc(i, cunoİti semnul sta?“ Personajul încearc, deci, s se desprind din ‚furnicarul anodin“, din ‚fluxul brownian al colectivit(ii“. Se strduieİte s treac dincolo de cunoaİterea pur senzorial, dincolo İi de intui(ia generatoare de ‚angoas“ İi descoper c ‚Revela(ia /este/ singura înf(iİare a adevrului“. Íİi reaminteİte de Marele Arhitect al Universului, despre care pomenea, cândva, strbunica İi mediteaz la rostul iubirii (gr. agape, lat. caritas, ebr. ha‘ahavah): ‚Augustin crede c iubind î(i redobândeİti libertatea“. Altfel spus, Iosif-Benedict revine la puterile inepuizabile ale crucii biruitoare (‚trup omenesc sau cruce cristic“), la ‚credin( İi mântuire“, la ‚sabia de por(elan, dar cu mânerul în sus, asemenea crucii…“, la ‚Ínv(torul Iisus“: ‚Binecuvântat eİti…İi vei fi mereu…Benedictus…İi tu İtii asta…Dar fereİte-te, frate, fereİte-te s-(i iei singur ast binecuvântare de la oameni…“ Cercul hermeneutic al cr(ii (‚epica reversa“) se închide aici, lsând deschis, İi relativ incert, destinul eroului. Cum deschis İi incert este, în fond, destinul oricui, oricare destin, fie empiric, fie artistic.

Acesta ar fi, dup convingerea noastr, în linii mari, desigur, unul din traseele posibile (İi, eventual, corecte) pe care se poate desfİura lectura prozei, atât de interesante, a lui Lucian P. Petrescu. Este o scriitur dificil, ce se adreseaz, într- adevr, unei elite œ dar nu în în(elesul economic, social, mediatic, sau chiar intelectual (avem în vedere intelectualismul trupesc) al respectivului termen. Romanele lui Lucian P. Petrescu vorbesc, limpede İi rspicat, în numele, în auzul İi în în(elegerea elitei spirituale. - ‚Dar voi sunte(i semin(ie aleas, preo(ie împrteasc, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu…“ ( 1Petru 2, 9 ). Acestei categorii de cititori li se adreseaz, cu prioritate, scrierile prozatorului. ği asemenea lectori nu sunt chiar atât de pu(in numeroİi, cum, poate, se crede.

NOT

1. Cf. articolul nostru Tautologia ca principiu narativ , în Orizont, 1/ 1998 .

Banat, 12/2006

CRITICA ANTHROPO œ GLOSSIC*

Apari(ia recent, la Editura Universit(ii de Vest, Timiİoara, a dou lucrri, semnate de istoricul İi criticul literar Alexandru Ruja, profesor la amintita institu(ie, anume: Printre cri İi Aron Cotruİ. Coresponden , îmi ofer prilejul de a pune pe hârtie câteva gânduri, legate de personalitatea cultural İi de voca(ia autorului.

Voi afirma, luând în discu(ie, pentru început, tipul demersului analitic practicat de Alexandru Ruja, c, în cazul su, avem a face cu o critic de factur universitar , cu o critic sintetic, interferent, în structura İi în desfİurarea creia se recunosc diverse direc(ii de abordare İi felurite metode de identificare a semnifica(iilor: apelul la biografie, la surse, încadrarea în contexte istorico-literare İi culturale mai largi, istorismul, comparativismul etc. Simultan, este valorificat contribu(ia criticii tematice , a criticii stilisticii , a psihocriticii , astfel ca portretul final, al operei (İi al eului creator), s fie cât mai cuprinztor İi mai corect cu putin(.

N-am pomenit întâmpltor, în İirul de mai sus, prezen(a eului creator. Referindu-ne, acum, la obiectul criticii lui Alexandru Ruja, İi reflectând atent la ceea ce ne ofer, în aceast privin(, textul comentariului su, vom constata c analistul investigheaz, într-adevr, aİa cum este firesc, opera , dar c, totodat, nu-l pierde, nici un moment, din vedere, pe autorul ei. Or, dac îl considerm pe scriitor, în genere, un creator de limbaj, posesor al unui idiolect specific, uneori inconfundabil, İi dac, pe de alt parte, cercettorul nu desparte, ci dimpotriv, omul de oper, İi opera de om, va trebui, neaprat, s conchidem c adevratul obiect al demersului critic semnat de Alexandru Ruja este tocmai acest interesant binom ( scriere œ scriitor ), aceast realitate anthropo - glossic , İi c, drept consecin(, cea mai potrivit defini(ie a criticii sale este exact aceea de critic anthropo - glossic .

Constatrile precedente ne devoaleaz atitudinea ce prezideaz İi cluzeİte analizele critice İi istorico-literare. Ea este, în mod esen(ial, empatia . Iat o declara(ie cât se poate de elocvent: ‚Nu am ocolit niciodat cr(ile scriitorilor de lâng mine, ale celor din spa(iul meu de existen( cultural, care a fost dintotdeauna unul marginal. Dimpotriv, am urmrit İi urmresc traseul creator al acestor scriitori, am scris İi scriu consecvent despre cr(ile lor. Spa(iul marginal îİi are importan(a sa. Nu poate exista centru fr margine. Diversele schimbri în timp pot modifica ierarhia“ (Printre cri, Argument ).

99 Lumea literelor œ lumea scriitorilor İi a cr(ilor la care aceİtia trudesc, fiecare dup msura harului care i s-a dat œ îi este, aİadar, drag comentatorului, ea este, cu totul, definitiv, İi lumea lui. Trebuie re(inut, îns, c empatia nu exclude, câtuİi de pu(in, axiologia. Criticul este atent la valoare, la performan(, İi are grij s le sublinieze. Concomitent, Alexandru Ruja probeaz o mare apeten( cultural, el simte nevoia de a încadra literatura în uriaİul sistem de semne al culturii - de unde propensiunea spre enciclopedism , spre proiecte de anvergur. Volumele Parte din întreg I, II; Literatura român contemporan. Poezia I; Dicionar al scriitorilor din Banat (al crui coordonator este) reprezint doar câteva dintre ele. Avem ndejdea, ba chiar convingerea, c İi celelalte vor fi duse la împlinire. Confra(ii le aİteapt, İi cred în temeinicia lor.

*Cf. articolul nostru Romanul anthropo-glossic , aprut în Orizont, 48/1987 İi dedicat edi(iei Roland Barthes, Romanul scriiturii . Antologie, selec(ie de texte İi traducere de Adriana Babe(i İi Delia ğepe(ean-Vasiliu, Prefa( de Adriana Babe(i, Postfa( de Delia ğepe(ean-Vasiliu, Editura, Univers, Bucureİti, 1987.

Orizont, 2/2007

DE LA CETATEA POEMULUI, LA CIVITAS DEI

Eroul profund al poeziei lui Octavian Doclin ( Locomotiva İi vrabia , Edi(ie sentimental alctuit de Ion Cocora. Prefa( de Mircea Martin, Editura Palimpsest, Bucureİti, 2006) este o entitate triplu personalizat, un fel de arheu, ce include Poetul, Scribul İi Martorul (s se vad, spre exemplu, Íntâlnirea cu salvatorul , p. 158). Lumea acestui personaj straniu (poemul, poema, ‚domeniul poemului“, ‚Cetatea Poemului“, ‚Cetatea rostirii“, ‚Valea“) este o proiec(ie a cuvântului (termen omniprezent), dup cum Lumea (cea din exteriorul conİtiin(ei, dar, evident, İi aceea din conİtiin(a însİi) este o proiec(ie a Cuvântului (‚…toate printr‘ Ínsul s‘au fcut İi fr El nimic nu s‘a fcut din ceea ce s‘a fcut“, Ioan 1, 3 ). Dup opinia noastr, lirismul lui Octavian Doclin nu poate fi în(eles corect în afara acestui paralelism, în afara acestui mimesis metafizic.

Dintre cele trei ipostaze ale persoanei lirice, cea mai dens İi mai productiv, în plan estetic, ni se pare a fi aceea a Scribului. Ecou al vechilor soferim biblici, Scribul

100 preia, deseori, manevrele stilistice ale Poetului (care experimenteaz, în fel İi chip, inclusiv cvasi-suprarealist, inclusiv cvasi-dadaist, mântuirea artistic a ‚i-realit(ii“, a materiei: ‚ca o dunre printre malurile creia curge aer gri/ (i I-realitate)“, p. 86). El, Scribul, este un alter-ego dominant al Poetului, având, îns, capacitatea de a fi Martor, de a depune mrturie, İi independent de acesta œ mrturie despre art, despre lume, despre Poetul însuİi (‚Fa(a mi se scald în bucurie/ fiindc adesea am avut norocul mrturiei“, p. 145; ‚O va dicta/ cândva poate Scribului su credincios cel gata/ oricând s-l trdeze…“, p. 157; ‚…de când încearc-ncontinuu s-İi aminteasc despre ce/ Carte e vorba dac a fost cu adevrat scris vreodat/ İi mai ales de cine anume Ori numai dictat/ İi scris de-un alt Scrib cu mâna în aer“, p. 158 etc.).

Ca urmare, pe drumul de la Cetatea Poemului la Cetatea lui Dumnezeu, în desfİurarea aİa-zicând istoric a volumului, mânuitorul de cuvinte meİteİugite (arhitectul de poeme), devine Scrib al esen(ei (fascinat de Ceea ce este, de Cel care este) İi, mai apoi, actant al propriei treceri de la moarte la via(.

Putem aplica, aİadar, recentei selec(ii, mai întâi, o lectur lingvistico- estetic . Ea corespunde contactului cu fragmentarismul, cu dispersia, cu fluiditatea, cu onirismul, cu entropia imanen(ei İi este ilustrat, textual, de jocul juvenil al verbului İi de aproximarea, în volute largi, delicate, a sensului (uneori, a non-sensului): ‚Spa(iul dintre cuvinte-tcere-ap grea./ Ce simbol deseneaz în aer pasrea/ la impactul cu glon(ul?/ (Apoi toat via(a./ Apoi toat moartea.)/ Spa(iul dintre cuvinte-tcere-ap grea./ Ap grea“ (p. 38); sau: ‚Am ieİit în grdin/ Tocmai înflorise cireİul./ Mirosea grdina ca o lun arat./ Voi coborî pe-o catedral în pmânt./ Atunci s ascul(i: un ceas de ap/ va suna blând“ (p. 22); İi iarİi: ‚copil/ cuvintele cu ochiul le în(elegeam/ (adic m zreau)// adolescent/ ele îmi zburau pe la urechi/ precum vântul (le cântam deci)// btrân astzi/ îmi scap/ din mân…“ (p. 90).

Statutul Scribului, într-o lume czut, se clarific, îns, treptat, İi se impune autoritar (deİi discret), pe msur ce eul strbate amintitul traseu dintre Cetatea Poemului İi Cetatea divin. Ín plan discursiv, devine nu doar posibil, ci de-a dreptul obligatorie lectura biblic , întrucât, la un moment dat, este absolut limpede c ‚Valea“ se organizeaz (sau tinde a fi organizat) duhovniceİte, scripturistic: ‚Dar (ara Ofirului cu aurul ei fr de pre(/ cum o mai pot gsi doamne eu n-am/ puterea tatlui meu eu nu m-am luptat/ în groapa cu lei/ eu nu sunt brbat/ în toat puterea cuvântului aİa cum era/ tatl meu înc din tinere(ile sale chiar dac/ era iute la mânie de aceea doamne î(i cer/ doar un singur lucru d-mi în(elepciune/ s pot İi s İtiu înspre ce İi încotro/ s îndrept fa(a poemului în aİa fel/ încât niciodat el s nu poat fi/ vzut İi deschis în întregime/ îİi

101 încheie poetul rugciunea/ nu înainte de a se ruga İi pentru în(elepciunea scribului su ca el/ s İtie atunci când poetul/ îİi va întoarce fa(a de la fa(a poemului su/ s rspund mul(imii ce va aİtepta/ tulburat İi încordat s vad/ cât aur fr de pre( pietre scumpe İi lemn de santal/ descarc din saci cmila// o dar (ara (ara Ofirului cum o mai po(i gsi“ (p. 121) (reminiscen(ele, lec(iunile trimit, se constat cu uİurin(, la 3 Regi 3, dar İi la Daniel 6 ; passim, pot fi identificate alte İi alte motive biblice, adânc İi deplin asimilate).

Urmeaz, în fine, lectura existenial . Ea urmreİte tribula(iile fiin(ei (‚fanatism al abisului“, p. 11; ‚melancolie a lucidit(ii“, p. 164), descifrând intui(ia golului, a neantului ( Golul , p. 167), ‚alchimia angoasei“ (p. 164), depİirea acestei experien(e (Amintirea angoasei , p. 163), revela(ia (‚Atunci a auzit vocea de dincolo İi primi revela(ia“, p. 156), trecerea de la angoas la iluminare ( Doamne , p. 145) İi de la moarte la via(: ‚Acum când aproape te pregteİti/ s-(i închei via(a/ spunându-(i rigid ·am trit/ s-o vd İi pe asta‘/ î(i dai seama/ de-abia acum î(i dai seama/ c nu de moarte te sperii/ nu de aceast veche cltorie/ pe care nu o dat o credeai înspimânttoare/ ci numai İi numai/ de propria-(i naİtere/ fiindc nu po(i fiindc nu İtii fiindc nu ai cum/ s (i-o aminteİti/ fiindc prin naİterea ta/ ai venit dintr-o alt via(/ în prima moarte“ ( Acum p. 124).

Un numr de texte, precum Fr titlu , ori seria de invocri-rugciuni Doamne …, contopesc, în bun msur, cele trei direc(ii de lectur. Dar, în ansamblul su, aceast poveste-confesiune a Poetului œ Scrib - Martor are, la palierul geno-textului, insisten(a, coeren(a, redundan(a (cu menire mnemotehnic) specifice unui discurs întemeiat spiritual. Rezumând, vom spune c Locomotiva İi vrabia transcrie condi(ia Scribului, condamnat s triasc în Vale İi s aspire spre Duh: ‚Fiindc, iat, de-acum/ fiin(a mea va sta tot mai întreag/ sub semnul stelelor cztoare./ Voi lsa pe cerul amintirii voastre/ doar o singur dâr de lumin./ M ve(i cuta, unii nerbdtori, al(ii nepstori,/ chiar printre aceste litere, agresându-v./ Eu voi sta lâng ele, ascuns ca- ntr-un nor./ De-acum nevzut. Voi, auzindu-m./ ği uite-aİa începem o via( nou./ Tot împreun“ (p. 137). Scrierile lui Octavian Doclin ilustreaz, într-un mod particular, cu temeinicie İi maturitate, acea superioar poetic a non-imanen(ei, la care ne-am referit İi cu alte prilejuri.

Orizont, 6/2007

102 ÍNTRE ANGOAS ğI ILUMINARE

La cea de a treia sa carte de poezie (volumul bilingv Les pays de mon âme œ 6rile sufletului meu , traducerea din limba român în limba francez îi apar(ine), publicat, ca İi precedentele ( Scriindu-m , 1998 ; Raze İi clipe , 2004), la valoroasa Editur Marineasa din Timiİoara, Simona Ciurdar cultiv aceeaİi liric de factur spiritual cu care ne-a obiİnuit, ilustreaz, İi aici, potrivit temperamentului İi for(elor sale lirico-imaginative İi conceptuale, ceea ce numeam, în alt loc İi cu un alt prilej, o « poetic a non-imanen(ei », pstrându-se la o foarte inteligent distan( de trupolatria cvasi-generalizat a momentului. Tipologic vorbind, avem a face, în cazul de fa(, cu un volum de poezie mistic (nu neaprat religioas, cele dou categorii nefiind permutabile, cum se crede uneori ; spre exemplu, în recenta carte, rela(ia cu Divinitatea nu este mediat de ritual, ci încearc a fi personal, direct). Citm, drept argument, Dialog : « Eu Í(i aduc lacrimile mele/ Tu îmi aduci Crucea Ta// Eu Í(i aduc pcatele mele/ Tu îmi aduci Moartea Ta// Eu Í(i aduc cderile mele/ Tu îmi aduci Mântuirea Ta// Eu Í(i aduc moartea mea/ Tu îmi aduci Via(a Ta ». Modelul biblic, asimilat, desigur, propriei sensibilit(i İi maniere stilistice, pare a fi psalmul, mai cu seam atunci când textul este, precumpnitor, imnic : psalmii (ebr. tehillim ) însemnând, de fapt, « laudele ». Undeva, într-un plan profund, în zona raportrilor fundamentale ale eului la Creatorul su, ca İi în zona unde suferin(a este însİi defini(ia (İi, poate, deplintatea) fiin(ei, pare a strjui Iov : « Totul este posibil./ Totul este uluitor : nefericirea ca İi fericirea./ Totul este mister. Íngrozitor sau sublim… » ( 6rile sufletului meu ). Substan(a ce hrneİte întregul text izvorİte din spa(iul (intervalul, golul) ce separ angoasa de revela(ie. Poezia emblematic œ Doamne, atâta lumin! , din care ne limitm a reproduce o singur secven( : «Sunt un copac singur.// Tu eİti, Doamne, lumina mea !// Rdcinile mele œ îndeprtate, strine./ Frunzele mele œ purtate de vânt./ Florile mele œ tainice İi singure.// Primvara İi toamna œ srbtorile mele.// Fructele mele œ invizibile, ascunse./ Uneori sunt invadat de pianjeni. Sau de viermi./ Alteori noaptea m copleİeİte. Fr stele./ ği totuİi, Doamne, atâta lumin ! » Acest vid, generator de teroare luntric, este umplut, vindecat, de credin(. Abisul, prpastia, crevasa, ce desparte omul de pmânt de omul duhovnicesc, pneumatikos, nu pot fi depİite, anihilate, anulate, decât prin prea-plinul iluminrii İi al încredin(rii. Cum se comport eul, aflat în acest abis, care sunt componentele dinamicii sale, în drumul spre lumin, spre eliberare, spre asumarea revela(iei, spre vie(uirea în credin( ? Mai întâi, el recurge la modalitatea cea mai eficien(, cea mai polisemantic de comunicare, anume: tcerea : « Când noaptea vorbeİte/ Tac// Când rul m copleİeİte/ Tac// Când lumea m rneİte/ Tac// Când dragostea m prseİte/ Tac// Când iluziua se destram/ Tac// Când lumina m mângâie/ Tac// Când totul vorbeİte/ Tac ». Íntr-adevr, multimea goal İi glgioas a cuvintelor, vacarmul lor,

103 vorbria, nu înseamn comunicare. Vorbria acoper absen(a sensului İi pu(intatea gândului. S se vad İi poezia Coloane . O a doua miİcare a eului este desprinderea de sine, renun(area la sine ( Desprire ), urmate, ca într-o zbor plin de beatitudine, de perceperea, în dimensiunile infinite timp œ spa(iu, a propriei nimicnicii : « Plopi de aur/ intr în inima mea/ acum/ timpul este un zbor/ toamna este un prezent de aur// Amintirile tac/ unic/ tu// Cuvintele tale sunt muzica mea/ Timpul este un mister auster/ Spa(iul este forma timpului » ( Prezent de aur ). Tonul în care sunt rostite asemenea drame este dat, în genere, de inflexiuni invocative, izvorând, acestea, din dorin(a de certitudine, de protec(ie, din tresrirea eului, ce ndjduieİte c Atotputernicul vegheaz, iubitor, asupra fpturilor sale, nevrednice İi slabe. Dup opinia mea, Dumnezeul ce guverneaz poezia Simonei Ciurdar este El Shadday (nume cu 48 de apari(ii în Vechiul Testament , dintre care 31 în Iov )*, Dumnezeul Atotputernic, Pantokrator, Omnipotens, Almighty, Le Tout- Puissant œ , venerarea Lui, venerarea Treimii, conferind textului altitudine sufleteasc İi spiritual. Trebuie s spunem c o asemenea poezie pretinde, spre a fi în(eleas, o necesar maturitate, în plan estetic İi duhovnicesc. « A te iubi dup Iisus/ este dificil İi fatal ca destinul unui ales// A-L respira mereu İi pretutindeni/ este crucea mea dulce İi asumat », declar, cu subtilitate, autoarea în Binecuvântarea iubirii . Are perfect dreptate.

* Cf. New Bible Dictionary , Inter-Varsity Press, Leicester, England, Second Edition, 1988, art. Almighty .

Focus Vest, 46/2007

PARADISUL PIERDUT

Cltori prin mâl İi cea este cea de a doua carte de beletristic publicat de Viorel ğerban, profesor la Universitatea de Medicin din Timiİoara, İeful Clinicii de nutri(ie İi boli metabolice, ini(iatorul, întemeietorul, sufletul İi mintea, conductorul œ alturi de so(ia sa, profesor doctor Margit ğerban œ al spitalului-unicat din Buziaİ, dedicat copiilor diabetici İi hemofilici, autorul a numeroase tratate İi studii de specialitate. Íntr-adevr, în 1991, el a tiprit un alt volum, intitulat Dincolo de lacrimi , în care, ca İi în recentul text, aprut la Editura Marineasa, se tenta transferul referentului în semn, a biografismului (auto-biografismului) în art literar. Ín treact fie spus, este interesant İi îmbucurtor s consta(i c, în Timiİoara, doi medici de renume, Viorel ğerban İi Lucian Petrescu, hrnicesc pe ogorul prozei, ilustrând, dup opinia mea, dou poetici diferite, ba chiar total opuse: Lucian Petrescu îİi construieİte discursul dup o poetic a non-imanen ei (aİa cum am afirmat, nu de mult, într-un studiu). Viorel ğerban, dimpotriv, este adeptul unei poetici a imanen ei . Ín acest context,

104 trebuie s-i amintim, de asemenea, pe strluci(ii eseiİti Mircea Lzrescu İi Corneliu Mircea, precum İi pe eminentul profesor Dan Poenaru, care, în cr(ile sale despre istoricul ortopediei timiİorene, recurge la serviciile portretisticii, cu virtu(i literare, İi la arta, miestrit condus, a evocrii. x Reluând comentariul cr(ii semnate de Viorel ğerban, vom spune c exact aceast poetic a imanen ei , propus de Cltori prin mâl İi cea , ne vom strdui s-o descifrm, pe scurt, în cele ce urmeaz. Facem precizarea c nu avem de gând s istorisim anecdotica romanului, lsându-i cititorului satisfac(ia de a parcurge, de la prima, pân la ultima, cele peste 400 de pagini ale sale. Ne vom strdui, în schimb, s-i sugerm, prezumtivului lector, situându-ne la palierul generativ, în ceea ce se numeİte genotext, câteva direc(ii posibile de lectur, aİa cum le întrezrim noi. x Cea dintâi dintre ele, cea care se impune numaidecât aten(iei, ni se pare a fi lectura biografic . Textul evoc traseul unui destin, Cltori prin mâl İi cea fiind, din acest unghi, un roman de forma ie . Este vorba, fireİte, de biografia personajului principal, a protagonistului, Brad Pârâianu, nu de biografia autorului, în ciuda faptului c ambii au, întâmpltor, aceeaİi îndeletnicire. Vom re(ine c lectura de factur biografic propune un anume tip uman, credibil, îndrept(it ontologic, recognoscibil, İi c autorul İtie s-l creioneze cu pricepere. Brad Pârâianu este un ins activ, nu reflexiv, nu contemplativ, un individ care vede (İi gseİte) realizarea de sine în ac(iunea social, nu în împlinirea metafizic sau spiritual. Dac vrem s cutm un model biblic al acestei tipologii (İi ar fi bine s-l cutm), trebuie s ne referim, dup opinia mea, la Evanghelia dup Luca 10, 41 : Brad Pârâianu merge, mai cu seam, pe calea Martei, nu, neaprat, pe cea a Mariei (İi, în fond, nu e nimic ru în asta). x O a doua lectur, ceva mai complex, este cea social. Íntr-adevr, Cltori prin mâl İi cea poate fi citit İi ca un roman social , cu certe elemente de roman etnografic . Cartea ne ofer, pe de o parte, tabloul lumii rurale (arhaice, tradi(ionale, în care Brad Pârâianu a copilrit İi unde revine, adesea, mental, în reverie, în fapt), tablou idealizat (cu modera(ie), dar nu idilizat; pe de alta, peisajul realit(ilor urbane, mai vechi sau mai noi, peisaj cvasi-repulsiv, complet diferit de precedentul. Spre exemplu, opozi(ia dintre casa printeasc İi internatele sordide ale liceelor este una din tensiunile œ cheie receptate la acest nivel de lectur. x Cel de al treilea gen de abordare a cr(ii ni se ofer de ceea ce am putea numi lectura post-biografic. La un moment dat, în existen(a personajului intervine ‚une coupure“, o tragic separare, o anulare a propriului eu. Se impunea, deci, instituirea unei noi biografii, de fapt, a unei post-biografii, se impuneau instaurarea İi, în plan literar, relatarea supravie(uirii de sine. Acum se constituie opera , în în(elesul socio- umanitar İi medical al termenului, acum se construieİte, İi textul istoriseİte, amnun(it, în ce fel, un aİezmânt al generozit(ii, al dragostei fa( de semeni: Spitalul pentru copiii bolnavi. Paginile dedicate acestui efort, îndelungat, cu antrenarea a numeroİi oameni cura(i sufleteİte, din oraİ, din (ar, din strintate,

105 confer cr(ii alura İi caracteristicile unui roman document : aflm, citindu-l, cum suferin(a personal se poate converti, prin tainica lucrare a Cuiva (la Care autorul se refer, cu mare sfial İi smerenie), în bucurie grav, larg împrtİit. x Aici se afl, credem noi, miezul cr(ii. Iar acest nucleu generativ, angajând justificarea, rostul İi (elul vie(ii lui Brad Pârâianu, este accesibil doar (sau, eventual, mai ales) unei lecturi existen iale, ce se altur, spontan İi firesc, precedentei . Potrivit rigorilor lecturii existen(iale, Cltori prin mâl İi cea rmâne, înainte de orice triste(i, İi dincolo de orice izbânzi, un roman al eİecului . Arhitema sa este paradisul pierdut . Acest nivel de lectur mi se pare cel mai încordat, cel mai polisemic, fiindc este, din câte cred, cel mai profund. Am convingerea c dintr-o atare perspectiv trebuie citit İi descifrat cartea. Trei motive rsar din amintita arhitem, İi ele pot fi decelate, cu uİurin(, la o analiz cât de cât atent: 1. acela al ‚raiului“ de la (ar, din satul Pârâieni, unde, cum spuneam, Brad Pârâianu a copilrit, unde au trit prin(ii İi bunicii lui (tuturor acestora li se schi(eaz memorabile portrete), unde revine, mereu, dup infernalele sejururi din internatele vremii, ca İi mai târziu, când s-a maturizat İi orizonturile lumii s-au extins; 2. paradisul vie(ii de familie, al propriei familii, diferit de cel dintâi, dar de o indicibil İi œ vai œ prea scurt chietudine; 3. suferin(a, aprut o dat cu dispari(ia acestor universuri edenice, suferin(a atroce, care se dovedeİte, treptat, imboldul İi calea spre fasonare a eului, a spiritului, suferin(a ce se preschimb în generatorul misterios al unor înfptuiri importante. Ca urmare, paradisul retro-grad, retro-situat, al copilriei, precum İi paradisul contemporan al vie(ii de familie vor ceda, treptat, locul unui paradis substitutiv, unui paradis cu substrat dureros, reprezentat de oper: Opera de ordin social-umanitar, amintit anterior, spitalul pediatric, situat undeva, la Apele Vii, în apropierea Marelui oraİ. x Lectura estetic , ce trebuie s încheie, hermeneutic vorbind, parcurgerea textului, are de înfruntat, aİa cum, în treact, am artat mai sus, un risc major, decurgând din priza prea strâns, poate, a eului auctorial la realul imediat. Este vorba de riscul (capcana) referen(ialit(ii, al autobiografismului, al abordrii anecdotice. Or, în esen(, referentul, în ciuda faptului c este prezent, în întreag masivitatea sa (avem a face, spuneam, cu o poetic a imanen(ei), nu a fost pur İi simplu preluat , ci prelucrat , prin aportul fic(iunii İi al transfigurrii. Semnul œ textul œ exist İi în afara referin(ei. Íntre cele dou entit(i semiotice nu este o rela(ie de contiguitate, ci de similitudine, ceea ce rezult fiind, eventual, o metafor, nicidecum o metonimie. Cltori prin mâl İi cea nu este nici reportaj, nici autobiografie, ci o poveste onest, scris de un om ( ha‘ adham = omul de pmânt), care a trebuit s afle, s re- afle, cu intensitate, c nu exist, c nu e cu putin( s existe, un paradis terestru. x Concluzia, implicit, dar limpede pentru comentator, este c nu se afl salvare în afara credin ei. Restul e prbuİire. Dramatismul personajului decurge din convingerea sa ini(ial œ drastic dezmin(it de imanen(a însİi œ c paradisul ar putea fi gsit în aceast lume İi în aceast via(. O atare optic face, în mod fatal, de neîn(eles, destinul uman. Fiindc, îndrznim s spunem, omul nu este fiin( întru

106 fericire, ci întru suferin( (întrucât aceasta purific sufletul), întru moarte İi, mai cu seam, am subliniat undeva, întru mântuire. Eroul, aidoma multora dintre noi, pierde din vedere, în anii tinere(ii sale, c paradisul (raiul, Edenul) a fost pierdut, atunci, la începuturi, la cdere, c omul este o fiin( ce İi-a ratat İansa. Epicul dezvolt tocmai uimirea acestei descoperiri. Omul fr Dumnezeu nu e liber, e sub predestinarea dezndejdii, e, într-adevr, un ‚cltor prin mâl İi cea(“. Meritul cr(ii const, dincolo de echilibrul între fic(iune İi referen(ialitate, între subiectul enun(ului İi subiectul enun(rii, dincolo de fluiditatea stilistic İi naturale(ea compozi(ional, tocmai în eviden(ierea pomenitului eİec al perspectivei non- metafizice asupra realit(ii İi, în cele din urm, asupra artei. Lucrarea se citeİte, deci, nu doar din apetit pentru faptul trit, nu doar cu plcere (furnizat de numeroase pasaje nostalgice İi amuzante, legate atât de ambian(a rural, cât İi de cea a oraİului), ci İi cu un interes de ordin intelectual, fiindc autorul are îndrzneala de a pune în dezbatere soarta unui om, ba chiar condi(ia uman, în general, aİa cum pluralul din titlu arat cu claritate. Or, se İtie prea bine, nu to(i oamenii sunt ‚cltori prin mâl İi cea(“. Mul(i dintre ei sunt cltori în, İi, mai ales, spre lumin. Câİtigul de cpetenie al textului rezid, aİadar, în conturarea drumului, de la indivizi İi întâmplri, la lumea ideilor. Or, menirea unei scrieri literare, s-a afirmat de mult, İi de ctre mul(i, este s stimuleze, prin cunoaİtere sensibil, palierul ideatic, s accead, dac e cu putin(, la spirit, oricum, s genereze întrebri, nu s-İi închipuie c livreaz, de-a gata, rspunsuri. Axul cr(ii lui Viorel ğerban, eİafodajul ei de rezisten( pot fi rezumate la o singur interoga(ie, esen(ial, e drept: De ce ?

Columna 2000, 31 œ 32/2007

107

ANEXE

MRTURIA STIHUITORULUI

Ín cele ce urmeaz, voi înİira câteva mrturii legate de modul cum, de-a lungul a 7 œ 8 ani, am versificat 71 de Psalmi , Ecclesiastul İi Pildele (1). O asemenea confesiune poate fi, recunosc, interesant (pentru mine İi pentru al(ii), dar œ mi-am dat seama numaidecât œ nu e uİor de înfptuit. ği aceasta, din mai multe motive, pe care, în parte mcar, voi încerca s le enun(. Mai întâi, o atare mrturie este, în ce m priveİte, o experien profesional . Altfel zis, ea m oblig s aplic propriilor mele scrieri modalit(i de analiz critic pe care œ altdat, sistematic; sporadic, azi œ le aplicam (İi le aplic) lucrrilor unor confra(i. Acest efort de obiectivare, acest clivaj al eului, aceast autocontemplare, aceast dedublare con(in, în sine, ceva ame(itor, İi chiar amenin(tor pentru stabilitatea luntric. Din fericire, eu İtiu c, indiferent ce întreprind, sunt doar scriitor İi nu neaprat autor (Textul sacru este Cuvântul lui Dumnezeu) İi-mi pun, necondi(ionat, ndejdea în Autorul a tot ce exist. Ca urmare, m simt în stare s evit primejdia (İi ridicolul) infaturii, crora nu pu(ini le cad victime. Ín plan mai larg, ceea ce vreau eu astzi s dau la iveal este o experien intelectual (sau, mai corect, probabil, cultural ). Anume, din unghiul asculttorului, al cititorului, e vorba de a vedea, de a afla cum a fost transferat, în trei împrejurri (Psalmii , Ecclesiastul , Pildele ) (2), limbajul (textul) Scripturii în vers clasic, fr a-İi pierde (fr a-İi diminua, necum a-İi altera) mesajul. Este o experien( cultural cuprinztoare, deoarece ea implic, în demersul su, İtiin(a limbii, dar İi psihologia crea(iei, fenomenologia esteticului İi, evident, raportul extrem de subtil dintre în(elegere, imagina(ie, emo(ie, suflet İi duh. Pe acest trâm, al experienei spirituale , mistice (al tririi mistice), la acest al treilea nivel, eu œ ca stihuitor œ İi cititorul œ ca beneficiar al stihuirii mele œ este foarte posibil s ne reîntâlnim. E drept, în pozi(ii diferite, dar încercând un sim(mânt comun. Nu pot vorbi în numele celui ce m citeİte (abia dac îndrznesc s vorbesc în numele meu), de aceea, deİi o presupun sau o cunosc, din comentarii, cronici, recenzii, ecouri etc., nu m voi referi la receptarea Psalmilor în versuri , a Ecclesiastului în versuri İi a Pildelor în versuri (3). Voi afirma, îns, c, spre a tlmci în stihuri Scriptura , este obligatoriu nu doar s-(i asumi duhul ei, ci œ mai cu seam œ s fii asumat de acesta. Iar apoi, dac te sim(i îndemnat s dai glas strii mistice, vei recurge la poezie. Chiar de ar fi s exprimi, prin intermediul ei, rugciunea sau tcerea œ ci privilegiate de comunicare cu sacrul. Íntr-o carte dedicat doctrinelor mistice, ni se spune: ‚Mistica apeleaz în mod necesar la limbajul poetic; misterul artat fiind inexprimabil, nu poate fi redat decât cu ajutorul imaginilor“ (M.-M. Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice , I, p. 293). La acest palier, experien(a stihuirii devine experien existenial . Ínc ceva: Mrturia stihuitorului (pe care tocmai o rostesc) e pândit, în principiu, cum 108 anticipam, fie de trufie, fie de o excesiv smerenie (care, afiİat, e tot un fel de trufie). Eu m-am silit s evit un asemenea risc. Totuİi, spre a bara chiar İi sugestia lui, am pstrat un ton descriptiv (nu patetic), am emis constatri (nu evaluri), convins fiind, potrivit Scripturii , c fiecare are darul su de har, unul într-un fel, altul într-altul, İi c œ deİi exist felurite daruri œ este İi rmâne, în toate, veİnic lucrtor, acelaİi Duh (Cf. 1 Corinteni 7, 7; 12, 4 ). Sau: ‚Cci cine te deosebeİte pe tine? ği ce ai pe care s nu-l fi primit? ği dac l-ai primit, de ce te fleİti, ca İi cum nu l-ai fi primit?“ ( 1 Corinteni 4, 7 ). Ori: ‚Cci de se socoteİte cineva c este ceva, deİi nu este nimic, se înİal pe sine însuİi“ ( Galateni 6, 3 ). Se İtie: ‚Dumnezeu celor mândri le st împotriv, iar celor smeri(i le d har“ ( Iacov 4, 6; 1 Petru 5, 5 ). Urmând acestui dreptar, s cercetm, deci, cu modestie, İi pe scurt, istoria İi meİteİugul stihuirii celor trei celebre sec(iuni ale Crii Sacre (4).

Dup cum se cunoaİte, Psalmii (ebr. Tehilim ‚Laudele“, gr. Psalmoï ), Ecclesiastul (ebr. Qoheleth , participiul activ al verbului qahal ‚a aduna“; gr. Ekklesiastes ‚Propovduitorul, Predicatorul, Cel ce se adreseaz unei ecclesia œ unei adunri“) İi Pildele (ebr. Mishle , gr. Paroïmiaï ‚Proverbe. Cuvinte proverbiale“) constituie trei importante cr(i poetico œ sapien(iale ale Bibliei . O mare parte din psalmi (89) sunt atribui(i regelui David (cca 1010 œ 975 î. H.). Ceilal(i, pân la 150, au fost compuİi de Moise, de Solomon, de Asaf, de fiii lui Core, poate de Ezra etc. Grupa(i în 5 cr(i, cu un numr diferit de texte fiecare (1 œ 41; 42 œ 72; 73 œ 89; 90 œ 106; 107 œ 150), psalmii au fascinat, oricând İi oriunde, spiritele însetate de abisul fecund al Cuvântului. Cci ei, aidoma Ecclesiastului İi Pildelor , sunt poezie metafizic, poezie sublim, insuflat, nepieritoare. Ecclesiastul este atribuit regelui Solomon, fiul lui David İi urmaİul lui pe tron, pentru înc 40 de ani, pân la dezbinarea regatului. Solomon, dup cum iarİi se cunoaİte, a mai întocmit Cântarea Cântrilor , Pildele (capitolele 1 œ 29; 30 îi apar(ine lui Agur İi 31 lui Lemuel), precum İi Cartea înelepciunii lui Solomon , înscris în corpusul deuteronomic al Bibliei . De-a lungul vremii, diverİi crturari (îndeosebi de forma(ie teologic) au încercat s versifice psalmii, s adauge enormei lor energii duhovniceİti muzicalitatea structurilor prozodice, fluen(a sintaxei, puterea de sugestie, concretitudinea imaginii. Se tenta, astfel, o relativ echivalare a formei lor poetice originare cu matricea liric a altor limbi (İi a altor veacuri) decât acelea în care ei au fost scriİi. Cel dintâi stihuitor a fost Calvin. I-au succedat Clément Marot (1495 œ 1544), Théodore de Bèze (1519 œ 1605), Jan Kochanovski İi mul(i al(ii. La noi, un asemenea eveniment s-a produs în anul 1673, când Mitropolitul Dosoftei a publicat, la Uniew, bine cunoscuta Psaltire în versuri , act de naİtere al poeziei culte româneİti İi, cum afirm Nicolae Cartojan, prioritate cvasi-absolut în spa(iul rsritean, ‚cci pân la el nu se cunoaİte nici un model tiprit în literatura ortodox, nici în cea slav, nici în cea greac, afar doar de încercarea pstrat în manuscris a lui Gh. Palamed“ ( Istoria literaturii române vechi , Editura Minerva, Bucureİti, 1980, p. 205).

109 De atunci İi pân azi, limbajul petic românesc İi-a mai propus, dup İtiin(a noastr, de cel pu(in İase ori o asemenea prob de maturitate: în 1827 (Ioan Prale), în 1933 (Vasile Militaru œ text integral), în 1934 (Ion Glon(escu œ 40 de psalmi), o stihuire datorat Eugeniei Adams œ Mureİan (informa(ie pe care am primit-o din ‚Jurnalul literar“, 1 œ 2/ 1997, fr precizri filologice İi auctoriale clare), în 1993 (preotul C. Popescu, Psaltirea în versuri , publicat în mai multe numere din revista ieİean ‚Teologie İi via(“) İi, în fine, strdania noastr, concretizat în Psalmii în versuri , edi(ia I, Editura Excelsior, Timiİoara, 1993 (41 de psalmi, Cartea I a Psaltirii ) İi Psalmii în versuri , edi(ia a II-a, revzut İi adugit, Editura Marineasa, Timiİoara, 1997 (71 de psalmi, din toate cele cinci Cr(i ale Psaltirii ). Cât priveİte Ecclesiastul İi Pildele (5), nu avem İtiin( de versificri româneİti anterioare celor cu care am fost învrednicit, İi care au aprut, în 1997 ( Ecclesiastul în versuri ), în 1998 ( Pildele în versuri ), tot la Editura Marineasa din Timiİoara.

Cum am procedat? Ín fiecare din cele trei împrejurri œ scriitor, poet, scrib fiind, cum ziceam, İi nu autor: Autor este, în cazul textului sacru, Unul singur œ am avut, ca punct de plecare, numeroase edi(ii ale Bibliei (româneİti, fran(uzeİti, englezeİti, germane), precum: Biblia sau Sfânta Scriptur , Editura Institutului Biblic İi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureİti, 1975 (reperul fundamental; cu o precizare: Psalmul 9 devine, în tlmcirea mea prozodic, 9 İi 10); Biblia sau Sfânta Scriptur , Gute Botschfat Verlag, Dillenburg, 1989, 1990; La Sainte Bible , Traduite d‘après lex textes originaux hebreu et grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle, f. a.; La Bible de Jérusalem , Editions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes Ecritures , avec notes et références, 1995; Les Psaumes. Le Psautier des Septante , Editions Tinos, f. a.; The Holy Bible , Oxford University Press, London, New York, Toronto, f. a.; Die Bibel , Lingen Verlag, Koln, 1986 etc. Pe temeiul unei permanente compara(ii între diferitele enun(uri İi lec(iuni, am purces la stihuirea propriu œ zis, ghidat fiind de dou obiective: a) respectarea, în spirit, a textului sacru (imperativ duhovnicesc); b) organizarea lui imagistico œ prozodic (imperativ estetic). Punerea de acord a acestor obiective s-a realizat prin: a) asimilarea, pe cât ne-a fost posibil, a sensului; b) prelucrarea stilistic, în întreaga ei complexitate.

Elaborarea stilistic înregistreaz mai multe componente, ce ac(ioneaz, fireİte, concomitent. Decelarea lor o tatonez acum, când încerc œ cu scepticism œ s conceptualizez un proces în fond incomprehensibil İi cvasi-incomunicabil. Eu însumi simt perfect distan(a (İi diferen(a de esen() între miİcarea sufleteasc de atunci (fie c e vorba de Psalmi , fie c e vorba de Ecclesiast sau de Pilde ) İi dibuirea ra(ional de astzi. Ími vine în minte, mutatis mutandis, pasajul din Evanghelia dup Luca 16,

110 26: ‚ği peste toate acestea între noi İi voi s-a întrit prpastie mare, ca cei care voiesc s treac de aici la voi s nu poat, nici cei de acolo s treac la noi“. Voi suprapune, deci, textului o gril analitic prudent, enumerând câteva din sectoarele structurii sale: - Nivelul prozodic (rim, ritm, msur strof). Astfel, am recurs, prioritar, la endecasilabul iambic (în catren, distih sau în alctuiri strofice mai complicate), ori, mai rar (İi numai pentru Psalmi ), la versul liber. Alegerea nu a fost integral deliberat. Originalul, imboldul su indefinisabil au determinat tiparul stihului, rezonând, totodat, cu datele eului artistic (endecasilabul este frecvent İi în celelalte cr(i semnate de mine). Exemplific: ‚Acum, c Domnul e pstorul meu,/ Oare de ce voi duce lips eu?/ Odihn-mi d, pİunile sunt verzi/ Cu ape liniİtite İi livezi…“ ( Psalmul 23 ); sau: ‚Pe (rmuri, lâng Râu, la Vavilon,/ Ne-am adunat, gemând İi murmurând./ ği-am început s plângem, rând pe rând,/ Când ne-am adus aminte de Sion…“ ( Psalmul 137 ); İi înc: ‚ Eu rege-am fost cândva în Israel./ Eu, Qoheleth, cândva-n Ierusalim./ ği am hrnit în inim un (el:/ S-ncerc a în(elege în vreun fel/ Aceast lume-n care vie(uim/ (Un chin cumplit, pe care Elohim/ Ni-l d, s ne striveasc întru el)./ Am cercetat, cu sârg İi cu sudoare,/ Tot ce-mplinim İi nu-mplinim sub soare./ Am cercetat. ği iat, toate sunt/ Deİertciuni. ği goan dup vânt…“ ( Ecclesiastul I, 12 œ 14); ori: ‚Hotarul, întrit de ani İi ani,/ Al vduvei fereİte-l. S nu-ncalci,/ Cu talpa grosolanilor bocanci,/ Ogoarele orfanilor srmani./ Degeaba-i crezi lipsi(i de ajutor:/ Nu tu, ci ei, în timp, vor câİtiga,/ Fiindc au un Rscumprtor!/ ği El, de neînvins, nimicitor,/ Va apra obida, chinul lor/ ği va lupta cumplit în contra ta“ ( Pilde 23, 10 œ 11 ). Ín fine, pentru a ilustra versul ritmat, rimat, dar liber, în ce priveİte msura, iat un scurt fragment, de altfel celebru, din cutremurtorul Psalm mesianic 22(21): ‚Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai prsit?/ Pentru ce stai departe de plângerile mele?/ Strig ziua İi nu-mi rspunzi, Dumnezeul meu preaiubit,/ Strig noaptea İi tot n-am odihn, sub bezn İi stele…“ Ni se pare c msura variabil, c versul İerpuitor, sacadat, inegal ca întindere, plin de invocri İi de lamenta(ii reprimate în teribil suferin(, sunt în justificat acord cu fondul, cu substan(a însİi a textului: Iisus pe cruce. O asemenea msur, trebuie s-o mrturisim, ni s-a impus, ca o necesitate, în procesul elaborrii artistice, nu a fost (nu este) rezultatul unei alegeri ‚la rece“. Substan(a İi-a cerut İi a ob(inut forma potrivit. Scribul n-a avut decât s-o consemneze. Voi mai aminti aici o seam de rime rare , implicând deplasri de accent, asocierea mai multor lexeme etc.: ‚Bolnav, carnea mi se învenin,/ Cci ai binevoit s Te mânii./ Vigoarea mi-a pierit. Fiin(a mi-i/ Surpat de pcat, ca de rugin“ ( Psalmul 38 ); sau: ‚Gusta(i İi-o s vede(i ce bun e Domnul!/ ği cât de fericit e-acela care/ Ín Domnul se încrede cu fervoare./ Pe fericitu-acela nici un om nu-l/ Íntrece-n strlucire İi vigoare…“ ( Psalmul 34 ); la fel: ‚ği-am fost încredin(at c-n(elepciunea/ Cu mult e mai presus de nebunie,/ Aidoma luminii ce-mprİtie/ Tenebrele ce-acoper genunea“ (Ecclesiastul II, 13 ); ori: ‚Cântarul strâmb de Domnul urgisit e/ ği e oprit oricând İi oriİicui./ Fii grijuliu cu cele cântrite - / Balan(a dreapt e plcerea Lui“ ( Pilde 11, 1; 16, 11 ) etc.

111 Sunt de men(ionat, în treact, İi asonanele , nu prea numeroase, care introduc, în fluxul fono œ semantic, expresivitatea lor caracteristic: ‚E vreme s pstrezi. ği vreme, iar,/ S-arunci nepstor cele pstrate./ Vreme-i s rupi veİminte İi brocarte/ ği vreme-i s cârpeİti İi s repari ( Ecclesiastul III, 6 œ 7 ); ‚Când Israel ieİit-a din Egipt,/ Dintr-un popor cu stranie vorbire,/ Tu-n Iuda sanctuarul Wi-ai zidit/ ği-ai luat pe Israel în stpânire“ ( Psalmul 114 ); İi: ‚ğeolul İi Adâncul (Abaddon)/ Sunt fr sa(iu. Deopotriv este/ Cu ele, cu stihiile aceste,/ ği inima bicisnicului om“ ( Pilde 27, 20 ). - Un al doilea nivel este cel lexical . Aici re(in, dat fiind cadrul restrâns al expunerii, doi poli: neologismul (a abandona, a absolvi, a adora, angoas, armad, atent, atroce, a conchide, declin, ermetic, eternitate, a exulta, fervoare, a lapida, pauper, prosper, a triumfa, vanitate etc.), asociat cu apelative din fondul curent sau chiar, pe alocuri, arhaic ori regional (brânc, gropni(, strmurare etc.), İi, pe de alt parte, preluarea, cu precdere la rim, a unor termeni ebraici : ‚Bunvoin(a, harul Tu sublim/ Revars peste noi, Iah Elohim !/ ği întreİte tot ce fptuim,/ Da, întreİte tot ce fptuim!“ (Psalmul 90 ); sau: ‚Tot ce via( are pe pmânt/ S-L laude pe Cel Etern İi Sfânt./ S- L preamreasc laic İi monah./ S-L adorm cu to(i. Hallelu Yah !“ ( Psalmul 150 ). Iat İi debutul Ecclesiastului în versuri : ‚Aİa grit-a vechiul Qoheleth ,/ Fiul lui David, regele poet,/ El însuİi rege în Ierusalim./ Aİa grit-a: Havel Havalim !/ El, Qoheleth , Ecclesiastul, spune,/ Ín necuprinsa lui în(elepciune:/ Deİertciune-i tot. Deİertciune!“ ( Ecclesiastul I, 1 œ 2 ). S se observe c al doilea catren traduce, tacit, expresiile ebraice din primul, întrind, credem, for(a persuasiv a textului. Precizm c termenii ebraici beneficiaz İi de cuvenitele note infrapaginale. - Deloc de neglijat este domeniul sintactic . Definitoriu pentru toate cele trei cr(i, el pare mai uİor reperabil, prin firea lucrurilor, în Pilde , scriere ce pledeaz pentru în(elepciune, recurgând, între altele, la contrastul comportamental, caracterologic, de gândire. Ca urmare, vom re(ine subtilitatea paralelismelor sintactice (cu deosebire antonimice): ‚Ai s-ntâlneİti dou perechi bizare/ Ce izvorsc din chiar a noastr fire:/ Orgoliul secondat de prbuİire,/ Cderea precedat de-ngâmfare./ Iat-aİadar secretul cunoİtin(ei:/ Mrirea vine-n urma umilin(ei“ ( Pilde 11, 2; 15, 33; 16, 18; 18, 2). - Ín sfârİit, la palierul imagistic , voi aminti: a) epitetul : ‚Nelegiuirea mea e pân‘ la stele,/ Povar mult prea grea. N-o mai suport./ Trupu-i mâncat İi amiroase-a mort:/ Efectul trist al nebuniei mele!…“ ( Psalmul 38 ); asemenea: ‚Atât de mult se zbucium İi-asud/ Foİgitoarea lumilor armad…“ (Ecclesiastul I, 8 ); sau: ‚Un fagure cu aurit miere/ Sunt vorbele alese İi frumoase:/ Dulcea( pentru suflet, mângâiere;/ Balsam, tmduire pentru oase“ ( Pilde 16, 24); b) comparaia ; foarte frecvent, ea reprezint, deseori, adaosuri, extensiuni plasticizante İi, chiar, ndjduiesc, revelatorii (în terminologia lui Lucian Blaga), scurte digresiuni mnemotehnice, menite, alturi de prozodie, s fac, pe cât mi-a stat în putere, memorabil ideea. De pild: ‚M-ai dat de tot uitrii? Pân când/ Í(i vei întoarce de la mine chipul?/ Chiar nu m-auzi İi nu m vezi strigând?/ Cât timp m vei lsa s m frmânt,/ Cum se frmânt-n albie nisipul ?/ Cci cel viclean m-abate la pmânt/ ği-mi stoarce toat for(a, ca polipul… (Psalmul 13 ); sau: ‚ği-am în(eles c- atare gânduri sunt/ Tot vanit(i İi goan dup vânt,/ C-n bog(ia-n(elepciunii zace/ (Precum un hoit uscat în carapace )/ Amrciunea neputin(ei tale…“ ( Ecclesiastul I,

112 17 œ 18 ); la fel: ‚O inim senin, liniİtit,/ E chezİia vie(ii sntoase./ Invidia, în schimb, dac te-agit,/ Cu seva ei amar İi-otrvit,/ Íntreaga (estur (i-o descoase/ (Cum perforeaz scoara o termit )./ E putregai în trup İi cariu-n oase“ ( Pilde 14, 30 ); c) metafora (coalescent sau implicat) este prezent İi ea, contribuind, aidoma compara(iei, nu doar la plasticizarea reprezentrii, ci İi (poate, mai cu seam) la revelarea în(elesului (moral, spiritual). Citez: ‚Eu Ínsumi, zice Domnul, te voi pzi de rele,/ Spunându-(i pe ce cale e bine s o iei./ Te voi purta în cupa de-azur a palmei Mele/ ği-ntreaga ta via( va fi sub ochii Mei…“ ( Psalmul 32 ); ‚ği vântul. Ghem de vaier İi suspine,/ Se-ntoarce ctre miazzi, revine,/ Urc spre nord, se-ntoarce, d târcoale/ La nesfârİit prin cercurile sale…“ ( Ecclesiastul I, 6); ‚Ín suflet, ca-ntr-un iezer, sub o stânc,/ E-o ap- nfricoİat İi adânc./ Acolo-i sfatul inimii. Nu poate/ Decât cel iscusit, deprins cu toate/ Vâltorile nestrbtute înc,/ Din taina lui, în plin zi a-l scoate“ ( Pilde 20, 5 ). Reamintim c al XII-lea capitol din Ecclesiast (textul biblic) cuprinde o suit de metafore splendide, ce evoc drumul omului de pmânt ( ha‘ adham ) spre senectute, metafore preluate de stihuitor İi explicate (decodate) în notele subliniare. Ín ce priveİte stratul imagistic, pe care tocmai l-am schi(at, cred necesare unele desluİiri: a) epitetul, comparaia, metafora constituie spa(iul de predilec(ie al inova(iei. Aici se destinuie imaginarul, temperamentul stihuitorului. Evident, prozodia le secondeaz, ca İi celelalte componente (extensiunea lexical, spre exemplu); b) inovaia însİi este, mai ales, de natur metonimic, se dezvolt, în principal, prin contiguitate (deoarece, dat fiind continuitatea de sens, n-am recurs la similitudine decât atunci când am avut convingerea c nu deviez mesajul); c) epitet, comparaie, metafor, adaos lexico œ sintactic ( Pilde 4, 23 ) se regsesc, deseori, împreun, consolidând acest context macro-metonimic. Iat o re(ea de acest fel: ‚Iar eu? Sunt aidoma apei ce curge la vale,/ Oasele toate mi se desprind, se- nfioar./ Inima mi s-a fcut cum e ceara de moale/ ği se topeİte în sine-mi, destrmat İi-amar./ Mi se usuc puterea, ca un vas de argil,/ Cu cerul gurii limba- ncleiat se-ngân./ O, Dumnezeul meu, fie-Wi mil!/ M-ai adus în (rân…“ ( Psalmul 22 ). Vezi İi Pilde 23, 31 œ 34 etc. etc.; d) concluzionând, vom spune c tropii, ca İi celelalte elemente, au un triplu (el, urmrit intuitiv atunci, conİtientizat acum: - efortul de captare, cât mai expresiv, a mesajului, - sensibilizarea cititorului, construirea unei stri de spirit propice receptrii, - realizarea de sine a stihuitorului, dorin(a sa de împlinire în duh. Trebuie s declar, foarte rspicat, İi foarte apsat, c cele trei cr(i nu au fost plnuite , c, la diverse momente, pe care nu eu le-am ales, ele s-au scris prin spiritul, prin sufletul İi prin condeiul meu. Ele sunt purttoare, atât prin fond, cât İi prin form, a ceea ce s-a numit, înc din Antichitate, İi se mai numeİte, sporadic, din pcate, İi azi, stilul înalt , de factur spiritual, în crea(ia literar œ artistic.

113 x

Ín finalul acestei scurte mrturisiri, aİ mai avea de adugat c am nzuit, tot timpul, s ofer oricui proba c limba român literar modern İi fiin(a veİnic tânr a enun(ului sacru (unde cuvântul, cum ni se spune, e ‚viu İi lucrtor“ œ Evrei 4, 12; 1 Petru 1, 23 ) sunt perfect compatibile. Altfel zis, m-am nevoit s pun de acord un imbold metafizic, mereu actual, cu gândul, închipuirea, afectivitatea İi graiul contemporanilor mei, s facilitez, atât cât harul mi-a îngduit, fuziunea dintre efemer İi eternitate. Repet: Tâlcuirea în stihuri a Psalmilor , a Ecclesiastului , a Pildelor , a Rugciunii regelui Manase , deİi nu a fost pasiv, nu a fost nici rezultatul unui proiect rece, intelectualist . Ea mi s-a impus, intim, ca o necesitate existenial . Psalmii în versuri sunt œ a(a cum am afirmat de mai multe ori œ cartea paradisului meu luntric (în timp ce Cronic İi Abaddon , volume scrise İi aprute cam în aceeaİi perioad, evoc infernul meu personal İi, poate, İi infernul unor semeni ce apar(in aceleiaİi familii spirituale). Ecclesiastul în versuri este concluzia İi, probabil, limita de sus ale traseului meu empiric İi artistic. Toate liniile de for( ale unei vie(i se adun aici. ği toate motiva(iile (înnscute sau deprinse) ale comportamentului estetic. Iar Pildele în versuri sunt ghidul, dreptarul în aceast aventur terestr. Acum se poate instala, indiferent câte cr(i de versuri, de proz sau de comentarii voi mai publica, acea tcere , de care pomeneam la începutul acestor İiruri. Pilda 18, 10 , unde mi-am îngduit s prelungesc fraza biblic, mi se pare a fi cea mai potrivit încheiere: ‚Puternic turn e Numele divin,/ Spre care drep(ii İi-n(elep(ii vin./ Primeİte- ne, sub ziduri, İi pe noi,/ Cuttorii vremii de apoi,/ Pe noi, robi(i celestelor comori,/ Ai slovei fantomatici slujitori;/ Primeİte-ne, s ne adpostim,/ S-agonizm, noi, bie(ii soferim ,/ Sub scutul Tu etern, Iah Elohim!“ Soferim înseamn ‚scribi“. Scrib îndrznesc a m socoti eu însumi.

NOTE

1. Ín volumul Biblice , antologie de autor, aprut la Editura Marineasa, Timiİoara, în 2003, acestora li s-a adugat Rugciunea regelui Manase . 2. De fapt, în patru împrejurri, cf. supra. 3. Trebuie s spun, totuİi, c am putut constata, cu diverse prilejuri (lecturi publice, spre exemplu), impresia profund pe care o las, asupra receptorului, în genere, alturi de textele men(ionate (de Psalmi , îndeosebi), Rugciunea regelui Manase. 4. Fireİte, toate comentariile ce vizeaz stihuirea Psalmilor , a Ecclesiastlui İi a Pildelor sunt, în esen(, valabile İi în ce priveİte transpunerea în versuri a Rugciunii regelui Manase . 5. Ca İi Rugciunea regelui Manase .

114

Conferin susinut, în 13 mai 2000, la Muzeul Banatului, în cadru manifestrilor ‚Dou milenii de creİtinism“, prezentat, ulterior, în Aula Universitii din Timiİoara, İi, apoi, publicat în ‚Paralela 45“, 13 iunie, 20 iunie İi 27 iunie 2000.

‚DETEST ABSENWA GROSOLAN ğI OSTENTATIV DE SPIRIT“

Interviu cu scriitorul Eugen Dorcescu

Ímbrcat englezeİte, omul fundamental bun, cum a fost numit de Adriana Babei, îmi druieİte o carte: ‚Moartea Tatlui“. Cu câteva ore înainte, reuİea s îmi provoace interesul prin Internet. Peste alte câteva ore, tolnit într-un fotoliu, îl descopeream în poezii superbe. ği regretam c se întâmpl aİa de târziu…

- Suntei scriitorul care a versificat Psalmii. O etichet extrem de valoroas, îns aproape sinucigaİ în timpul comunismului. Ce anume v-a împins înspre religie İi cât de mult a contat libertatea pentru o creaie atât de important ?

Am stihuit, de-a lungul anilor, ‚Psalmii“, ‚Ecclesiastul“, ‚Pildele“ İi ‚Rugciunea regelui Manase“. Fiecare din aceste texte œ ele ilustreaz ceea ce se numeİte stilul înalt - a fost publicat, mai întâi, separat, apoi toate au fost adunate în volumul ‚Biblice“, aprut în 2003 İi purtând, pe coperta a IV-a, recomandarea (binecuvântarea) printelui Bartolomeu Valeriu Anania. Ceva mai devreme, în 2002, am publicat antologia de autor ‚Omul de cenuİ“, ce cuprinde volumele editate între 1972 İi 2002. Apoi, înc dou cr(i de poezie, ‚Elegii“, 2003 İi ‚Moartea tatlui“, 2005 (1). ği acum s rspund, direct, întrebrii dumneavoastr: Spre religie (termenul nu e tocmai potrivit în context) nu eİti împins, ci eİti chemat. Atunci vei cunoaİte adevrul İi ‚ adevrul te va face liber “. Pe de alt parte, trebuie s spun c eu am scris întotdeauna, înc de la debut, poezie de inspira(ie spiritual, aİa cum un cititor atent poate observa numaidecât.

- Ín acte, figurai Eugeniu Berca, pe coperte semnai Eugen Dorcescu, iar între prieteni, suntei strigat 6uu. Care nume v e mai drag ?

Eu am debutat editorial în 1972, la Editura Cartea Româneasc, cu volumul de versuri ‚Pax magna“. Debutul mi-a fost vegheat de Mircea Ciobanu (redactor de carte) İi de Marin Preda (directorul editurii). La sugestia celor doi, care iubeau pseudonimele, am trecut pe copert numele mamei: Dorcescu. Or, eu sunt scriitor.

115 Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva. Aİadar, numele meu este Eugen Dorcescu .

- Trii în Balcani İi cu toate acestea nu v place bİclia. Exist cuvinte tabu în poeziile lui Eugen Dorcescu ?

Nu triesc în Balcani. Balcanii se afl la sud de Dunre. De altfel, nici nu cred c cei care triesc, cu adevrat, în Balcani trebuie s agreeze, neaprat, bİclia. Pe mine, în orice caz, m deprim. Bİclia este varianta defectuoas, degradat, inferioar, în plan moral, dar İi intelectual, a umorului. Nu exist lexeme tabu în scrierile mele. Atâta doar c anumite cuvinte nu au acces, prin ele însele, prin statutul lor, în universul poeziei de inspira(ie spiritual .

- Pentru Virgil Nemoianu, suntei ‚unul din marii noİtri poei contemporani“. Ce-İi doreİte un poet contemporan ?

Nu pot s m pronun( în numele unui poet contemporan, în general. ‚Eu nu reprezint pe nimeni, İi nu vorbesc decât în numele meu“. Aİadar, eu, în calitatea mea de poet contemporan, aİ dori ca universul receptrii specializate s aib, în întregul su, altitudinea, onestitatea, for(a duhului İi a cuvântului, geniul hermeneutic ale domnului Virgil Nemoianu.

- Poezia ba e în declin İi nu se vinde, ba strânge sli întregi İi provoac remarci de genul ‚poeii sunt extrem de iubii İi au un public rafinat“. Care e, totuİi, adevrul ?

Poezia, ‚oratio sensitiva perfecta“, cum a numit-o Alexander Gottlieb Baumgarten, are, într-adevr, publicul ei, dup cum are İi drumul ei, în fond stabil, dincolo de relieful schimbtor al modelor, modelelor İi al gustului. Nevoia de poezie nu va disprea, tot aİa cum nu va disprea nevoia de filozofie İi de religie, adic aspira(ia spre nivelurile superioare ale existen(ei.

- Ínainte de a fi poet, ai reprezentat un reper în critic. De ce ai dezertat?

Cronologic, lucrurile s-au petrecut, de fapt, invers. Adic, eu am debutat ca poet, am rmas, esen(ialmente, structural, poet İi sunt poet, dar, la un moment dat, İi pentru o anume perioad, m-am aplecat İi asupra comentariului. ği acum, uneori, analizez, în scris sau oral, o lucrare literar sau elaborez un eseu. Precum textul, recent aprut, Poezia mistico-religioas. Structur İi interpretare , dedicat ‚poe(ilor tineri, care îmi sunt prieteni“. Nu am dezertat de niciunde. Pur İi simplu, aİa cum am declarat İi cu alte prilejuri, eu sunt un ‚poeta doctus“ (dar nu ‚artifex“!). Iubesc studiul. Aprofundez ‚Scripturile“. Sunt, iat, o spun, deİi ar putea s par un semn de trufie, doctor în filologie. Oricum, nu fac parte dintre cei

116 care îİi închipuie c, pentru a fi poet, pentru a fi scriitor, în general, nu trebuie s faci nimic.

- Ín Occident, literatura e o industrie, spre deosebire de România, unde e de multe ori strict un hobby. Mi-ar plcea s cred c nu v numrai printre cei care recepteaz doar sensul peiorativ al cuvântului, c nu excludei afacerea din cultur. M refer la metodele de promovare a unei cri, la deplasrile unui scriitor prin ar İi dincolo de hotare, pentru a-İi populariza volumul, la existena agenilor literari. E mult spus dac afirm c, în România, capitalismul înc nu a ptruns în literatur?

M aflu la vârsta (empiric İi literar) când viitorul are pentru mine un îneles precumpnitor, dac nu exclusiv, spiritual . Adic, el înseamn, pe de o parte, strdania (discret) spre mântuirea sufletului, iar pe de alta, încercarea (decent) de a promova, de a face cunoscut, de a fixa, atât cât este posibil, în memoria lumii terestre, propria-mi crea(ie. Scriitorul are o datorie fa( de opera sa, fa( de harul ce i s-a dat. Conduita mea este, deci, İi pragmatic, dar, concomitent, İi riguros principial. Nu accept orice İi nu sunt prieten cu oricine.

- Scriei İi poveİti. E dificil balansul între poezia religioas İi literatura pentru copii?

Nu am scris İi nu scriu poveİti, în în(elesul curent al termenului. ‚Basme İi povestiri feerice“ este, de fapt, un volum de proz fantastic. Pe de alt parte, trebuie fcut distinc(ia între ‚poezia mistic“ (pe care o scriu eu, deseori, dar nu întotdeauna) İi ‚poezia religioas“ (pe care o scriu al(ii). Cât despre proza mea fantastic, ea expliciteaz, aİa cum s-a observat, unele din simbolurile poeziei (de pild, toposul ‚cet(ii pduroase“, prezent în diverse volume İi în diverse locuri). De asemenea, iarİi cum s-a afirmat de mai to(i comentatorii, ea, proza, realizeaz o anume interculturalitate İi o anume intertextualitate, punând în rela(ie imaginarul românesc İi visul din ‚Romanele Mesei Rotunde“.

- Avei imaginea omului modest, cruia nu-i plac excesele, extravaganele, ostentaia, a omului firesc, necontrafcut, constant İi fundamental bun. Nu prea e la mod stilul acesta. De ce alegei s fii contra curentului?

S-a spus frecvent, începând cu volumul meu de debut, c aİ fi, ca poet İi ca om, ‚împotriva curentului“. Dar v asigur c niciodat, absolut niciodat, nu mi-am pus în gând s fiu împotriva vreunui curent, sau sub obedien(a vreunui curent. Nu sunt nici împotriva, nici pentru. Ími ajunge c sunt . Faptul c sunt în lume İi c tânjesc s m aflu, ca fiin, în spirit îmi ocup tot timpul İi îmi devor toat energia. Dar, în fond, m bucur c e aİa: Cantitatea de fiin acumulat în oper îi confer acesteia valoare . Materia e moart, numai duhul e viu.

117 - Circul legenda c Eugen Dorcescu nu a fost vzut niciodat într-un autobuz İi probabil c nu va fi niciodat întâlnit acolo. Cât adevr e în aceast afirmaie?

E, într-adevr, o legend. A lansat-o, İgalnic, unul din tinerii mei prieteni.

- Pe cartea dumneavoastr de vizit, figureaz ‚profesiile“: poet, prozator, eseist, traductor din limba francez, editor. V mai propunei s adugai ceva?

Nu e de-ajuns? Aİ aduga, eventual, faptul c, editor fiind, am avut İansa de a evita durerosul conflict dintre voca(ie İi profesie .

- Ín ce limb v-ar plcea s v vedei tradus o parte din creaie?

Poeziile mele, ca İi unele texte critice, au aprut în diverse limbi: italian, francez, german, sârb, maghiar. Eu însumi am tradus İi am publicat în limba francez un numr de poezii proprii. Sper, îns, ca, în curând, s tipresc un volum (poate ‚Elegiile“, poate ‚Moartea tatlui“) în traducerea englezeasc a unui om de talent İi de spirit. Ími place mult limba englez, dar nu o cunosc într-atât de bine, încât s m încumet (ca în cazul francezei) la o tlmcire solitar.

- Soia dumneavoastr, doamna Olimpia Berca, este İi ea scriitoare. Íi acceptai corecturile pe text, atunci când v sugereaz o schimbare ?

De ce nu? Am lucrat ani de zile ca editor İi İtiu cât de bine venite sunt, uneori, corecturile de ordin filologic. Mai ales c normele se schimb. Precum recentul ‚niciun“, în loc de ‚nici un“.

- Ce detestai cel mai mult în literatur?

Absen(a grosolan İi ostentativ de spirit. Cea de care autorul se va ruİina mai târziu İi care, insidioas, perfid, îi va ruina reputa(ia İi-i va distruge opera.

Interviu realizat de Cosmin LUNGU

Focus Vest, 29/2006

NOT

1. Íntre timp, a mai aprut volumul de poezie Ín Piaa Central , Editura Marineasa, Timiİoara, 2007 (Cu o prefa( de Virgil Nemoianu; Text coperta a IV-a: Virgil Nemoianu).

118

EUGEN DORCESCU (Rspuns la Ancheta Orizont, 7, 2007 : ‚Ce înseamn œ pentru dumneavoastr œ acas?“):

Am câteva tipuri de rspuns la aceast întrebare. Mai întâi, unul de factur ontologic , imediat, (inând de eviden(, de realitatea contingent, de inter-rela(ia œ ra(ional-sentimental œ a persoanei mele cu mediul geografic, istoric, lingvistic, social în care triesc. Din acest unghi, acas înseamn, pentru mine, România œ Timiİoara œ propria cas œ familia (biologic, duhovniceasc, profesional). Ín legtur cu familia, în sens restrâns, nuclear, o precizare: ‚Je n‘ai jamais appelé ma femme autrement que ”ma demeure‘ “ (Marek Halter, citând, la rându-i, cuvintele unui în(elept). Concomitent, ca fiin( spiritual, homo spiritualis, pneumatikos , eu İtiu prea bine ‚c nu avem aici cetate stttoare, ci cutm pe aceea ce va s fie“ ( Evrei 13, 14) , İtiu c va trebui ‚s îmbrcm“, odat İi odat, acea ‚zidire de la Dumnezeu, cas nefcut de mân, veİnic în ceruri“ ( 2 Corinteni 5,1 ). Aİadar, tot pentru mine, dar, de data aceasta, în calitatea mea de entitate spiritual, acas înseamn, Ímpr ia , precum İi, pe durata vie(ii pmânteİti, Cartea din care am aflat c Ímpr ia exist İi c, dac m voi arta vrednic, m aİteapt İi, poate, m va primi, cândva. Cuvântul este cel mai sigur İi mai consolator acas . Acesta ar fi un rspuns aİa-zicând metafizic la întrebarea pe care a(i avut gentile(ea s mi-o adresa(i. ği mai am un rspuns, unul ce (ine de fiin(, de fiin(are, un rspuns de natur estetic İi existenial . Anume: Acas sunt scrierile mele, acas este, mai cu seam, poezia mea, dat fiind capacitatea textului artistic, în genere, de a exprima atât fiin(a în sine, cât İi fiin(a în act. Voi detalia pu(in aceast afirma(ie, spre a clarifica lucrurile. Din câte cred œ am ajuns s conİtientizez abia acum, târziu, acest posibil adevr œ poezia mea exploreaz spa0iul, mai pu0in frecventat, dintre subconİtient İi conİtiin0 . Subconİtientul, inepuizabil, prin natura sa, irig, constant, acel limb, acel teritoriu de perpetu semiobscuritate, asigur, altfel spus, ‚materia“ İi poten(ialitatea sensului, iar lumina conİtiin(ei vine cu încercarea de a structura, de a face comunicabil pulsa(ia, substan(a abisal, inefabil, a fiin(ei. Echilibrul, mereu tensionat, dintre cele dou for(e, nicidecum prevalen(a, fie İi temporar, a vreuneia dintre ele, ar putea fi, bnuiesc, una din defini(iile acestei poezii. Eu sunt artist , nu acrobat , eu explorez sensuri (existen(iale İi estetice), nu manevrez gesturi (care, oricât de abile ar fi, rmân, întotdeauna, İi în mod fatal, superficiale, factice), chiar dac forma (expresia) nu-mi este deloc indiferent. Enun(ul are o motiva(ie vital, nu conven(ional. Aİadar: tema œ İi chiar stilul œ scrierilor mele îİi au sursa exact în penumbra ce rezult din impactul subconİtientului İi conİtiin0ei . Or, în acest cronotop, pe cât de virtual, pe atât de real, se întâlnesc, se armonizeaz toate nivelurile eului: İi senzorialitatea, İi ra(iunea, İi afectul, İi intui(ia (cu angoasa ei

119 adiacent), İi revela(ia (ce aduce cu sine iluminarea). Aici se regsesc, deci, toate ipostasurile fiin(ei İi, în consecin(, toate în(elesurile, amintite mai sus, ale lui acas .

‚EU SUNT SCRIITOR. NICI MAI MULT, NICI MAI PUWIN, NICI ALTCEVA“

Interviu cu Eugen Dorcescu

1. Am un defect: ori de câte ori citesc o carte al crei autor îmi e cunoscut (dintr-o întâlnire, discu(ie etc.), caut replici, poveİti ce mi-ar putea dezvlui c anumite personaje sunt reale, c volumul e autobiografic. Aİadar, v întreb ex abrupto, cât din ‚L‘histoire d‘une névrose“ œ ultima dumneavoastr carte publicat œ e ‚l‘histoire d‘un écrivain reconnu“? Cât din Eugen Dorcescu se regseİte în domnul E.?

E. D.: Totul. ği nimic. Aİa se întâmpl în art. Exemplul celebru este chiar Gustave Flaubert, cu a sa Madame Bovary . Orice am scrie, scriem, de fapt, mereu, despre noi înİine. ği, când am ajuns la captul drumului, constatm c n-am aflat mai nimic despre noi înİine. Atrag aten(ia, totuİi, apropo de L‘histoire d‘une névrose , c autobiografismul İi referen(ialitatea îl pot îndeprta pe cititorul ce caut asemnri de semnifica(ia estetic a textului. Sunt un scriitor prea btrân İi prea experimentat ca s-mi pun gândurile pe hârtie la repezeal, ‚de-a dreptul“.

2. Spune(i în finalul cr(ii, ca într-o explicitare a titlului ales pentru volum, c ‚nimic nu e plnuit, rsucit, intertextualizat, în paginile ce-i (in companie. Nimic. Totu-i trit İi, pân la un punct, recognoscibil“. Sunt curios İi eu, precum doamna E. (personaj central al cr(ii), pân la ce punct? ği aİtept un rspuns mai pu(in evaziv decât cel din carte....

E. D.: E un punct determinabil doar cu instrumentul intui(iei, fiindc el se situeaz în realitatea secund, în geografia secund, în ontologia secund œ altfel spus, în teritoriul unde materia prim a vie(ii devine (dac devine) art. Ín acel punct, la acea grani(, se face, pe de o parte, transla(ia de la subiectul enun(rii la subiectul enun(ului (separarea lor) İi, pe de alt parte, se realizeaz (sau ar trebui s se realizeze) echilibrul între referen(ialitate, fic(iune İi transfigurare. Aceste dou salturi configureaz, cred eu, mecanismul de profunzime, care certific transferul de la simpla relatare la textul artistic valid. Se adaug, desigur, tot ca niİte criterii ale performan(ei estetice, palierele compozi(ional İi stilistic, unde intervin, dincolo de talent, de dar, İi înv(tura,

120 priceperea. Dar în amintitul punct, în arealul unde eul empiric devine personaj İi referentul (faptul de via() eveniment estetic (semn), nu poate ajunge decât cel care este fcut pentru un asemenea demers.

3. Íntre coperte, se afl unsprezece povestiri francofone, cu un certificat de naİtere par(ial în Germania İi cu un fir epic înnodat în România. Cui apar(ine mai mult volumul?

E.D. : Reperele pe care le pomeni(i sunt mai mult sau mai pu(in circumstan(iale. Ín mod esen(ial, volumul apar(ine de ceea ce în(eleg eu prin ‚acas“. Am rspuns, de curând, unei întrebri referitoare nemijlocit la acest concept. Aİadar, întrucât nu mi-am schimbat opinia, voi rezuma acel rspuns. Pentru mine, ca fiin( istoriceİte identificabil, ‚acas“ înseamn România œ Timiİoara œ familia œ propria-mi cas. Concomitent, ca fiin( spiritual, ca entitate atemporal İi aspa(ial, în(eleg prin ‚acas“ Ímpr(ia celest İi Cartea care mi-a spus c aceasta exist İi c, dac voi fi gsit vrednic, m va primi cândva. Cuvântul sacru este, pe durata vie(ii pmânteİti, cel mai sigur ‚acas“. Ín fine, ca fiin( în act, ca om ce trieİte İi ac(ioneaz într-un anume fel, desemnez prin ‚acas“ scrierile mele, mai cu seam poezia mea. Iar ele, toate, am desluİit acest lucru abia acum, târziu, au explorat İi exploreaz spa(iul, mai pu(in frecventat, dintre subconİtient İi conİtiin(. E un teritoriu unde lumina İi întunericul coabiteaz, uneori dramatic, unde ceea ce este abisal İi inefabil este recuperat İi devine comunicabil, un spa(iu de penumbr, unde senzorialitatea, intui(ia, angoasa, revela(ia, iluminarea se întâlnesc. Ei bine, acestui trâm îi apar(ine, aidoma celorlalte cr(i ale mele, İi L‘histoire d‘une névrose .

4. Istoria unei nevroze, subliniaz domnul E., nu e sinonim cu ‚L‘histoire d‘une névrose“. V-a(i asumat mai multe riscuri alegând un titlu în francez, printre care İi pe acela de a nu fi în(eles İi vândut. Mai poate fi astzi scriitura neafectat de marketing, de economia de pia(, de goana dup profit?

E.D. : Nu vd de ce marketingul ar fi incomodat de un titlu în francez, de altfel imediat traductibil. Nu cred c îl sperie nici scurtele inserturi fran(uzeİti din interiorul cr(ii. De ce s subestimm, neaprat, marketingul, închipuindu- ne, a priori, c refuz s fie poliglot İi c promoveaz doar literatur de un anumit tip? ğti(i care este convingerea mea? Convingerea mea este c, dincolo de o eventual mirare ini(ial, ba, poate, chiar datorit (İi) ei, L‘histoire d‘une névrose are, mcar în principiu, o larg adresabilitate. Tematica, subiectul, structura, stilul fac din ea o carte ce îi poate interesa, deopotriv, atât pe cititorii obiİnui(i, cât İi pe comentatori (critici, teoreticieni) sau pe scriitori. Repet: în principiu. Nu afirm c lucrurile se petrec, cel pu(in deocamdat, chiar aİa. Dar sunt convins c textul este în msur s genereze İi lectur pur İi simplu, İi reflec(ie profesional (profesionist), İi metatext.

121 5. Titlul cr(ii are un tâlc, desluİit înspre final: se contureaz ca o revela(ie avut de domnul E. în timp ce privea spre televizor. Crede(i în semne providen(iale?

E.D .: Cred. (‚Vezi c Dumnezeu vorbeİte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte“, Iov 33, 15). Dar, ca s ai parte de un miracol, trebuie s fii demn de el. Or, nu İtiu dac eu m pot considera vrednic de semne İi miracole.

6. Nevroza din cartea dumneavoastr e mereu înbuİit. Nu degenereaz niciodat în nebunie. Care e supapa?

E.D .: Trecerea din teritoriul incert, apstor, distrugtor, alienant, unde domin homo animalis, în teritoriul pur İi vindector, unde se afl cu adevrat acas homo spiritualis.

7. Domnul E. trieİte într-o lume nevrozat, pe alocuri chiar ne-bun, din care admite c nu se poate sustrage. Cunoaİte acel ‚mediu maladiv, gesticulant, glgios, delirant, himeric“... Exist pentru lumea lui, a noastr, în definitiv, un leac, o speran( de vindecare?

E.D.: Tocmai c domnul E. se poate sustrage nevrozei. Mai mult: el chiar s-a sustras nevrozei. Domnul E. scrie o istorie a acesteia, o poveste, în ce-l priveİte, încheiat. Se situeaz, pe deplin avertizat, lucid, atât în interiorul, cât İi în afara nevrozei, o contempl, încearc s-i identifice cauza İi s sugereze, eventual, o solu(ie. Domnul E. İtie c pierderea (ignorarea voit) a Centrului duce la dezorientare İi rtcire. ğtie c omul care se încp(âneaz s-L uite pe Dumnezeu va cdea prad, mai devreme sau mai târziu, idolatriei İi demen(ei. ğtie İi c ar putea exista vindecare, dar numai dac suntem doritori İi capabili s-o acceptm: ‚Eu sunt Domnul Dumnezeul tu Care te vindec“ (Exodul 15, 26). Totuİi, domnul E. rmâne sceptic, aİa cum probeaz finalul cr(ii: ‚C‘est l‘homme qui a introduit le desordre dans l‘univers“.

8. ‚Omul este un animal nebun“ (Peter Weiss, citat de domnul E.). ‚Omul e o fiin( care İi-a ratat İansa“ œ domnul E. A(i putea s îi oferi(i omului o defini(ie mai optimist?

E.D.: Da. Poate c omul este İi un ‚animal nebun“, cum afirm, poeticeİte, Peter Weiss; el, omul, este, cu siguran(, o fiin( care İi-a ratat İansa, aİa cum declar domnul E.; de asemenea, omul este, indiscutabil, İi o fiin( întru moarte (Dasein œ zum œ Tode œ Heidegger); dar, dup convingerea mea, mai presus de orice, İi înainte de orice, İi la captul a orice, omul este fiin( întru mântuire.

9. ‚Adevratul om de spirit, omul duhovnicesc, pneumatikos, spiritualis, este incompatibil cu dezbinarea İi har(a, cu politica, de pild“ œ spune domnul E.

122 Nu le-ar plcea multor politicieni actuali s aud o asemenea replic. Accepta(i s fi(i nepopular?

E.D.: Crede(i c s-ar putea supra cineva pentru atâta lucru? Pentru un enun( dintr-o carte de literatur? E opinia unui personaj, nu un text de atitudine, precum cele din jurnale. Pe de alt parte, nu cred c sunt nepopular. ği ar fi nedrept s fiu nepopular. Eu îmi iubesc semenii, İi sunt absolut convins c, la rându-mi, m bucur de dragostea lor, oricum a multora dintre ei.

10. Nici scriitorii sau editorii nu scap nesanc(iona(i de domnul E. ‚Sunt prea mul(i autori naivi İi prea mul(i editori naivi. Ori inutili. Ori aculturali“. E o aluzie la lumea în care a aprut cartea?

E.D.: Cum spuneam anterior, cel ce vrea s descifreze corect textul, trebuie s evite capcana auto-biografismului (a identificrii autorului cu personajul) İi pe cea a referen(ialit(ii (a trimiterii directe la o anume stare de fapt). Cartea nu face nici o aluzie. Ea încearc s evoce, cu mijloacele spontaneit(ii estetice, cum se reflect, în contingen(, în realitatea imediat, principiile care confer dinamismul, uneori dureros, al existen(ei noastre: materia İi spiritul.

11. Pentru proz e nevoie de ceva în plus decât pentru poezie? Cât de greu se face pasul de la vers la fraz?

E.D.: Literatura scris de mine, în întregul ei, este de factur spiritual. Ea denun( ceea ce numeam alt dat ‚farsa ontologic“, preten(ia aparen(ei de a fi realitate. Altfel spus, promoveaz o poetic a non-imanen(ei. Poezia İi proza nu sunt altceva decât drumuri ctre art, fiecare având, fireİte, timpul su (cum spune Ecclesiastul) İi mijloacele sale (expresia analitic, în cazul prozei; expresia sintetic, în cel al poeziei). Or, acum, printr-o decizie supra-ordonat voin(ei mele, fiind timpul prozei, nu mi-a fost greu s gsesc İi mijloacele specifice acesteia.

12. Nu pre(i genul de om care vâneaz celebritatea literar. E un defect sau o calitate?

E.D .: De ce-aİ vâna celebritatea? Oricum, împotriva a ceea ce-İi închipuie unii (care o confund cu notorietatea), celebritatea nu se las vânat. Dac vrea s vin, dac e s vin, vine ea singur, de bun voie. Celebritatea nu se msoar cantitativ, e distins İi rezervat. Notorietatea, dimpotriv, hmesit dup numr İi extindere, ajunge s fie, deseori, din pcate, trivial… Dar, e adevrat, nu mi-am propus niciodat s fiu impresar al propriei opere, deİi n- am ezitat s-o promovez, atunci când am considerat c e locul (İi momentul) potrivit. To the happy few …

13. Ave(i încredere în posteritate, în interesul genera(iilor viitoare de a (v) citi?

123

E.D .: Da, contez İi pe posteritate. Am încredere în memorie, în puterea spiritului de a se opune uitrii, aneantizrii, mor(ii. ‚Vaincre, c‘est durer“ (Marek Halter).

14. Intelectuali de neîndoielnic valoare, universitari pe deasupra, İi-au pronun(at public mirarea c scriitorul Eugen Dorcescu nu le pred studen(ilor. De ce nu?

E.D.: De ce da? Am declarat İi cu un alt prilej: Eu sunt scriitor. Nici mai mult, nici mai pu(in, nici altceva. Acesta este darul meu de har. ği îmi e de-ajuns.

15. Íntr-o lume prea realist, a(i mai alege acum s fi(i un umanist?

E.D .: Exact o lume prea realist are nevoie de umaniİti. De umaniİti deocentrici, hristocentrici. Ín orice fel de lume, îns, eu aİ încerca İi m-aİ strdui s fiu, aİ alege s fiu ceea ce voi deveni œ adic, în lupta dintre carne İi duh, care m-a sfâİiat toat via(a, m-aİ aİeza, necondi(ionat, ca İi acum, alturi de valorile duhului.

Interviu realizat de Cosmin LUNGU

Focus Vest, 31/2007

124

REMEMBER (sic !)

Home search and sitemap contact info, address OSA / Guide / RIP / 1956 / RFE/RL Background Reports : Subjects | Browse | Search The text below might contain errors as it was reproduced by OCR software from the digitized originals, also available as Scanned original in PDF <../pdf/52-6-141.pdf>. BOX-FOLDER-REPORT: 52-6-141 TITLE: Cultural Policy Discussed at Meeting on Literary Criticism BY: Anneli Maier DATE: 1978-6-15 COUNTRY: Romania ORIGINAL SUBJECT: RAD Background Report/124 --- Begin --- RFERL RADIO FREE EUROPE Research RAD Background Raport/124 (Romania) 15 June 1978 CULTURAL POLICY DISCUSSED AT MEETING ON LITERARY CRITICISM By Anneli Maier Summary: Coming after a period of particularly harsh attacks against liberal literary critics waged by writers close to the party leadership, the recent criticism colloquy is remarkable for at least two reasons: first, because it gave liberal critics an opportunity to voice their dissatisfaction with the limitations imposed on their freedom of opinion, and with the status they have been forced into, which favors opportunism as a result of a combination of political and material pressures; and second, because the addresses delivered at this colloquy have been published, be it only in a monthly with as low a print run as Viata Romaneasca. The critical utterances against the dogmatic Dost-1971 literary policy and the more generous information policy on this particular occasion might perhaps be taken as signs of a more liberal cultural policy as a whole, were it not for the general context of the multilevel over-all censorship system that has been perfected over the past year. * * * A National Colloquy on Literary Criticism and Literary History was held on 15 and 16 December 1977 in Bucharest. Excerpts from the speeches made there were published in Romania Literara, [1] and the full texts of all 39 addresses were printed in the Writers' Union monthly Viata Romaneasca, [2] "the sarcophagus of glass" as Everac called it at the Drama Colloquy.[3] A ------(1) No. 51, 22 December 1977. (2) In the double, January-February 1978 issue. (3) Karpaten Rundschau No. 22, 2 June 1978. This material was prepared for the use of the editors and policy staff of Radio Free Europe. [Page 2] comparison of the abridged resumes and of the full versions is striking, providing a revealing insight into a particularly lively and critical discussion about both specific and general problems of literature and literary policy. The status of literary critics and the role of literary criticism had again been made the subject of press discussion in Romania in the second half of 1977. [4] The press debate had Started as an officially inspired campaign designed to discredit those critics considered liberal, but as the discussion proceeded, it was those very critics who rose to defend their profession and their reputation. The campaign, triggered by Titus Popovici's speech at the June 1977 CC plenum, [5] was climaxed by an article by Eugen Barbu, like Popovici a CC member, in Contemporanul. [6] That article, which revealed that Barbu was one of the persons behind the whole campaign, stated that literary criticism en bloc displayed signs of becoming degenerate, and accused the critics themselves of "insolence11 and "lack of culture." Barbu also wrote that the

125 writers must launch a campaign to "chase away and exterminate these stray dogs" from the field of literary criticism. Barbu's article was sharply rejected by the Cluj critic and university professor Mircea Zaciu, in the students' cultural monthly Amfiteatru. [7] It was Romanian Writers' Union Chairman George Macovescu who first suggested holding a national meeting to discuss the problem of literary criticism, according to what Ion Ianosi, chairman of the criticism section of the Bucharest Writers' Association, said in his address to the colloquy. The Bucharest Writers' Association had first thought of holding an enlarged meeting of the criticism section, but Macovescu "expressed confidence in the idea of enlarging this meeting to the dimensions of a national colloquy," an idea which, Ianosi said, "scared us a little," but Macovescu eventually carried the field. The importance of the colloquy was quite considerable for it served as an opportunity to discuss not only the status of critics, but also basic problems of current cultural policy, and was the venue of the first attack by liberal critics upon the post-1971 dogmatic cultural policy. These liberal critics went so far as to search out the names of those to be called to account for the errors of that period. The polarization between liberal critics and dogmatic, close-to- the party writers, as has emerged from last year's "criticism of ------(4) See Romanian Situation Report/26, Radio Free Europe Research, 12 August 1977, Item 4. (5) See Romanian SR/22, RFER, 8 July 1977, Item 1. (6) No. 34, 25 August 1977. (7) No. 9, 1977. [Page 3] criticism" campaign, was often raised at the colloquy, but it did not lead to a dialogue between the two sides for the simple reason that the writers who had attacked the critics most violently in the press did not show up at the meeting. (As a matter of fact, the only writer who spoke at the criticism meeting was Stefan August in Doinas, remembered for his courageous protest against censorship at last year's Romanian Writers' Conference). Pointing this out, the critic Nicolae Manolescu wondered: Where are [the writers] dissatisfied with criticism? Why do they prefer to express their dissatisfaction elsewhere? Why do they not speak up here, in front of us. . . ? Why did Eugen Barbu not come? Why did Titus Popovici not come? Why did Eugen Jebeleanu not come? Why did so many other writers not come? Where is Marin Preda? Where is Geo Bogza? . . . What can we expect -- let me say this -- from them? Books or other surprises? Comparing last year's "criticism of criticism" campaign with the discussions on similar topics waged between 1964 and 1967, Manolescu remarked that whereas the discussion that started in the 1960s "had sprung up spontaneously, within the writers' guild, as if reflecting a need to elucidate and to verify the trustworthiness of our [professional] tools," the 1977 campaign started "against the critics' will, or without their knowledge, triggered by the unprincipled outburst (coming, however, after a certain time had passed) of one of our colleagues, a writer." Alexandru Paleologu was even more explicit, naming the specific writer in question: CC member Titus Popovici who, at the June 1977 CC plenum had said that "if Marxist critics can deal with Thomas Mann and James Joyce, this gives scope to other critics -- non-Marxist ones, I was made to understand -- who pollute the intellectual air which we breathe." It should be remembered at this point (8) that Ceausescu in his closing speech at the plenum, had explicitly approved of Popovici's stand and had emphasized the fact that "there is only one single philosophical concept in Romania -- not several -- dialectical and historical

126 materialism." The Cluj critic and university professor Mircea Zaciu once more referred to his polemics with Eugen Barbu, accusing the latter and "some other writers" of "a desire to manipulate" and of "exerting unwanted pressure" on literary critics, while Ovid S. Crohmalniceanu made it clear that this "attempt by a number of writers to turn literary critics into vassals" is terribly dangerous, because these writers not only have administrative power, but also important party connections: ------(8) See Romanian SR/22, RFER, 8 July 1977, Item 1. [Page 4] Quite frequently, well-known writers in a "strong" position do not tolerate any criticism even if they write a weak book. Whoever dares to point out such shortcomings becomes their lifelong enemy: that critic will be confronted with a vindictive, lasting enmity wherever the writer in question has a real say, on reviews, at publishing houses and (unfortunately!) also sometimes higher up. Even worse, many of the sacred cows of Romanian literature, who are held responsible by many critics for the quasi-feudal system in Romanian criticism, are not genuine writers assigned administrative functions, but apparatchiks who have turned to writing: If only some officials entrusted with responsibilities in the sphere of literature did not imagine that their function can, by itself, awaken genius overnight, and if they only would not try to enforce enthusiastic reception of their books, the objectivity of criticism would no longer serve as a cause for dispute. Eugen Dorcescu , the young critic who made the above statement at the colloquy, was most outspoken in his criticism of the administrative, political "factors" upon whom those literary critics depend who "complicate the [critics'] status, by obliging them to endeavor, even before dealing with literature, to conquer their own independence." Dorcescu gives a realistic description of what it means to be a critic in present-day Romania: having to make a choice, day after day, between accepting censorship and the manipulation of one's true opinions or else suffering material hardships and giving up the profession of critic. Critics writing in a review, Dorcescu said, are "dependent upon the editor-in-chief, who can reject or change the [critic's] text to accord with his own preference, or who can take away the critic's column at the slightest sign of insubordination or even have the critic 'exiled' to the countryside. . ." Briefly the basic problem can be put as follows: "In order to be able to resist, the critic must first exist, and in order to exist, he must have an outlet to publish his material." Dorcescu asks himself why the critic must pass through this "purgatory of constant pressure" and he finds that the answer is Simple: because he has not been given any choice. "You do not want to write this way?" -- you are told. "That's your business. But please note that X or Y is ready at any time to do so." There will always exist a Constantin Sorescu or a Traian Filip ready to praise or to insult upon orders, people who can be used as a blackmail threat against you. It should be noted that Sorescu and Filip are the "acknowledged" literary critics of Eugen Barbu's cultural weekly Saptamîna. [Page 5] Several speakers at the colloquy confirmed Dorcescu 's highly negative evaluation of the critic's status in present-day Romania, something that is quite significant, since, to quote Eugen Simion, "the democratic nature of a literature is judged by how well the critical spirit can be manifested," whereas, to quote Paleologu: It is an obvious and well-known fact that the two terms "criticism"

127 and "dogmatism" are contradictory. Wherever we detect an allergy to criticism, we can be sure that that is where dogmatism or a tendency toward dogmatism exists (subl.n., E.D.). The influence of criticism on literary life, Mircea Zaciu said, will be nonexistent "as long as its right to veto is virtually nil, as long as criticism is distorted, turned into derision, or simply stifled." Besides the main problem formulated by Eugen Simion ("A critic must be able to express his opinion with full independence of spirit and he must have [a place] where he can express his opinion"), many other speakers (Paleologu, Manolescu) made it plain that the authors of reviews and books of criticism earn much less than do those engaged in other literary genres. Furthermore, Manolescu reiterated the stand he adopted -- as he said -- at the Romanian Writers' Conference last May (the text of his speech has never been published) asking that critics be given a special status as far as membership in the Romanian Writers' Union is concerned. Even Alexandru Piru, formerly editor-in- chief of the Craiova monthly Ramuri, and a man who has not built up a reputation as a liberal, said that "at present, most of the critics who maintain a firm, courageous stand have nowhere to place their articles." The question arises whether the publication of these often rather outspoken and critical pronouncements by liberal critics of the older generation (Paleologu, Zaciu), the middle generation (Manolescu, Simion), and the youngest generation ( Dorcescu , Ionescu) is meant to serve as a safety valve for long-restrained dissatisfaction with the dogmatic post-1971 cultural policy. Furthermore, the party leaders may consider the co-operation of the critics necessary, since a major goal of current cultural policy is to create a literature suitable for export. It is also possible that the new chairman of the Romanian Writers' Union, former Minister of Foreign Affairs George Macovescu, is trying to win the good will of the writers by creating the semblance of a more liberal literary climate. In his closing speech at the colloquy, Macovescu promised the critics that he would fulfill one of their oldest demands: the creation of a review devoted to literary criticism. [Page 6] Considered in itself, this colloquy is, indeed, a step toward greater freedom for the literary critics to speak out about their problems, which are the problems of all writers. The question remains, however, whether this (and possibly other moves of this kind) will really produce a substantial change in the party's cultural policy, which lies at the root of the critics' dissatisfaction. - end - OSA / Guide / RIP / 1956 / RFE/RL Background Reports : Subjects | Browse | Search © 1995-2006 Open Society Archives at Central European University

128

FIğH BIO-BIBLIOGRAFICH

EUGEN DORCESCU

1. Nume: BERCA 2. Prenume: EUGENIU 3. Pseudonim: EUGEN DORCESCU 4. Data naİterii: 18 martie 1942. 5. Locul naİterii: Târgu-Jiu, jude(ul Gorj, Str. Victoriei, nr. 93. 6. Prin(ii: tatl œ Eugenie Berca, înv(tor; mama œ Alexandra Berca (nscut Dorcescu ), înv(toare. 7. Cstorit cu Olimpia Berca, stilistician, istoric İi critic literar. 8. Studii: Liceul —Fra(ii Buzeİti“ din Craiova (absolvit în 1961); Facultatea de Filologie a Universit(ii din Timiİoara (1966). 9. Func(ii: cercettor, cercettor İtiin(ific İi cercettor İtiin(ific principal, la Filiala din Timiİoara a Academiei Române (1966 œ 1984); redactor (1985), redactor-İef (1985 œ 1989), director (1990) la Editura Facla din Timiİoara. 10. Doctorat: Doctor în filologie, cu teza Structura lingvistic a metaforei în poezia român modern (Universitatea din Timiİoara, 1975). 11. Data primirii în Uniunea Scriitorilor: 1976. 12. Colaborri la reviste: —Luceafrul“, —Via(a Româneasc“, —Amfiteatru“, —Familia“, —Steaua“, —Orizont“, —Convorbiri literare“, ‚Poezia“, ‚Limba român“, ‚Limb İi literatur“, —Paralela 45“ (Timiİoara), ‚Arhipelag“, ‚Meridianul Timiİoara“, ‚Poesis“, ‚Orient latin“, ‚Banat“, ‚Reflex“, ‚Caligraf“, ‚Saeculum“, ‚Rostirea româneasc“, ‚Columna“, ‚Anotimpuri literare“, ‚Ardealul literar İi artistic“, ‚Focus Vest“, ‚Ínvierea“ (Timiİoara), ‚Farul creİtin“ (Oradea), ‚Harul“ (Lugoj), ‚Timpul“ (Târgu-Jiu), —Libertatea“ (Novi Sad), —Impegno“ (Mazara del Vallo, Italia), —Il punto“ (Milano, Italia), —Kulturen Jivot“ (Skoplje, Macedonia), ‚Dorul“ (Norresundby, Danemarca), ‚Orte“ (Elve(ia), —Letras rumanas“ (Spania) etc. Colaborri multimedia: Radio œ Bucureİti, Radio œ Timiİoara, Radio œ Reİi(a, TV Analog œ Timiİoara, TV Europa Nova œ Timiİoara, TVR œ Timiİoara etc. 13. Colaborri la volume colective: ‚9 pentru eternitate“, Asocia(ia Scriitorilor din Bucureİti, 1977; ‚Noul Atlas lingvistic român pe regiuni. Banat“, Editura Academiei Române, Bucureİti, 1980 (İi urm.); ‚Ceasuri de sear cu Ion Agârbiceanu“, o carte gândit İi alctuit de Mircea Zaciu, Editura Dacia, Cluj œ Napoca, 1982; ‚Limbaj poetic İi versifica(ie în secolul al XIX-lea“, Universitatea din Timiİoara, 1975 œ 1984; —Poeti romeni contemporanei“, coordonatori Cezar Ivnescu, Mihai Ungheanu İi Ion Marin Almjan, Traducere Viorica Blteanu, Città di Mazara del Vallo, Italia, 1986; Lucian Alexiu, —Casa Faunului. 40 de poe(i contemporani transpuİi în englez, francez İi german“, Editura Hestia, Timiİoara, 1995; —O mie İi una de poezii româneİti“, Antologie de Lauren(iu Ulici, Editura Du Style, Bucureİti, 1997; ‚Dic(ionarul scriitorilor români“,

129 coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Funda(iei Culturale Române, Bucureİti, 1998 etc. 14. Debutul absolut: —Viitorul“, Turnu-Severin, 1969 (o proz poetic); —Luceafrul“, 1970 (poezie). Debutul în revist (—Luceafrul“) a fost vegheat de Al. Philippide, ğtefan Bnulescu İi Cezar Baltag. 15. Debutul editorial: Pax magna , poezie, Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1972. 16. Opera tiprit: Pax magna, poezie, Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1972 (debutul editorial a fost vegheat de Mircea Ciobanu, Marin Preda İi Mihai Gafi(a); Metafora poetic , eseu, Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1975; Desen în galben , poezie, Editura Facla, Timiİoara, 1978; Embleme ale realit ii , eseu, Editura Cartea Româneasc, Bucureİti, 1978; Arhitectura visului , poezie, Editura Facla, Timiİoara, 1982; Culegtorul de alge , poezie, Editura Facla, Timiİoara, 1985; Dodoac İi Biciuİc , proz fantastic, Editura Facla, Timiİoara, 1986; Castelul de calcar , proz fantastic, Editura Ion Creang, Bucureİti, 1988; Csu a fermecat , povestiri, Editura Junimea, Iaİi, 1989; Epistole , poezie, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1990; Crarea din insul , proz fantastic, Editura Excelsior, Timiİoara, 1991; Psalmii în versuri , Editura Excelsior, Timiİoara, 1993; Cronic , poezie, text coperta a IV-a G. I. Tohneanu, Editura de Vest, Timiİoara, 1993; Piticul armiu , povestiri, Editura de Vest, Timiİoara, 1995; Abaddon, poezie, Editura Amarcord, Timiİoara, 1995; Psalmii în versuri , edi(ia a II-a, revzut İi adugit, Editura Marineasa, Timiİoara, 1997; Ecclesiastul în versuri , Editura Marineasa, Timiİoara, 1997; Pildele în versuri , Editura Marineasa, Timiİoara, 1998; Poezii despre İi pentru Raluca , Editura Excelsior, Timiİoara, 1998; Scrisori la un prieten , scrisori literare, Editura Excelsior, Timiİoara, 2000; Exodul , poezie, text coperta a IV-a Adriana Iliescu, Editura Augusta, Timiİoara, 2001; Omul de cenuİ , poezie, antologie de autor, cu o prefa( de Adrian Dinu Rachieru, scurt crestoma(ie critic (‚Opinii“) İi bio- bibliografie de Olimpia Berca, text coperta a IV-a Virgil Nemoianu, Editura Augusta, Timiİoara, 2002; Elegii , poezie, text coperta a IV-a Adriana Iliescu, Editura Mirton, Timiİoara, 2003; Biblice , volum antologic, con(inând Psalmii , Ecclesiastul , Pildele İi Rugciunea regelui Manase, text coperta a IV-a Valeriu Anania, Editura Marineasa, Timiİoara, 2003; Moartea tatlui, poezie, prefa( de Ion Arieİanu, Editura Marineasa, 2005; Basme İi povestiri feerice , volum antologic, Editura Eubeea, Timiİoara, 2005; L‘histoire d‘une névrose, Unsprezece povestiri francofone, Editura Mirton, Timiİoara, 2007; Ín Pia a Central , poezie, prefa( de Virgil Nemoianu, text coperta a IV-a Virgil Nemoianu, Editura Marineasa, 2007. 17. Traduceri: Pierre Loti, Doamna Crizantema , Editura Excelsior, Timiİoara, 1998. 18. Referin(e critice (selectiv; pentru o list mai ampl de autori İi titluri, pân la începutul lui 2002, vezi Omul de cenuİ , p. 288 - 294): 19. Ín reviste: Mircea Iorgulescu, —Luceafrul“, 41, 1972; Marcel Pop-Corniİ, —Orizont“, 26, 1972; Daniel Dimitriu, ‚Convorbiri literare“, 8, 1973; Dinu Flmând, ‚Amfiteatru“, 7, 1975; Aureliu Gogi, ‚România literar“, 33, 1975; Gheorghe Grigurcu, —Via(a Româneasc“, 10, 1975; Doina Uricariu,

130 ‚Amfiteatru“, 2, 1979; Brânduİa Armanca, ‚Orizont“, 19, 1982; Lucian Alexiu, ‚Orizont“, 25, 1985; Costin Tuchil, ‚Luceafrul“, 26, 1985; Felicia Moİoianu, ‚Argeİ“, 9, 1985; Paul Miclu, —Orizont“, 2, 1988; Felicia Giurgiu, ‚Orizont“, 38, 1988; Lauren(iu Ulici, —România literar“, 40, 1989; Viorel Horj, ‚Familia“, 5, 1990; Cornel Ungureanu, —Orizont“, 34, 1990; Nicolae Neaga, ‚Revista Teologic“, Sibiu, 3, 1993; Mircea Bârsil, ‚Orient latin“, 3, Timiİoara, 1994; Cornel Cârstoiu, ‚Gorjeanul“, Târgu-Jiu, 21 decembrie 1995; Adrian Popescu, —Steaua“, 1-2, 1996; Dorin Murariu, ‚Orient latin“, Timiİoara, 12, 1997; Iulian Boldea, ‚Vatra“, Târgu-Mureİ, 3, 1998; Adriana Iliescu, —Poesis“, 7-8, 1998; Ion Pachia Tatomirescu, —Orient latin“, Timiİoara, 1, 2000; Victoria Milescu, ‚Universul cr(ii“, Bucureİti, 11-12, 2000; Dana Chetrinescu, ‚Arhipelag“, Deva, 1 œ 2, 2001; George Vulturescu, ‚Poesis, 3 œ 4, 2002; Livius Bercea, ‚Redeİteptarea“, Lugoj, 28 martie œ 3 aprilie, 2002; Alexandru Ruja, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 7 mai 2002; Alexandru Ruja, ‚Orizont“, 7, 2002; Livius Petru Bercea, —Caligraf“, Drobeta Turnu-Severin, 6, 2002; Victoria Milescu, ‚Universul cr(ii“, 5 œ 6, 2002; Ion Arieİanu, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 6 august, 2002; Adrian Dinu Rachieru, ‚Anotimpuri literare“, 37, 2002; I. F. Bociort, ‚Anotimpuri literare“, 39, 2002; Mircea Pora, ‚Focus Vest“, Timiİoara, 47, 2002; Mircea Pora, ‚Orizont“, 11, 2002; Livius Petru Bercea, ‚Rostirea româneasc“, 7 œ 12, 2002; Ildico Achimescu, ‚Prima or“, Timiİoara, 22 martie, 2003; Ionel Bota, ‚Reflex“, 7 œ 8 œ 9, 2003; Doru Timofte, ‚Reflex“, 1 œ 2 œ 3, 2003; Alexandru Ruja, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 1 aprilie 2003; Maria Irod, ‚Luceafrul“, 22, 2003; Ion Arieİanu, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 3 iunie 2003; Rodica Brbat, ‚Rostirea româneasc“, 4 œ 9, 2003; Emil Vasilescu, ‚Biblioteca“, 11 œ 12, 2003; Mircea Bârsil, ‚Ramuri“, 1, 2004; Alexandru Ruja, ‚Orizont“, 1, 2004; Livius Petru Bercea. Ioan Ardeleanu, ‚Banat“, Lugoj, 1, 2004; Livius Petru Bercea, ‚Caligraf“, 1, 2004; Adrian Dinu Rachieru, ‚Convorbiri literare“, 4, 2004; Gheorghe Mocu(a, ‚Poesis“, 4 œ 5, 2004; Constantin Stana, ‚Caligraf“, Drobeta Turnu-Severin, 6, 2005; Alexandru Ruja, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 5 iulie 2005; Alexandru Ruja, ‚Orizont“, Timiİoara, 8, 2005; Constantin Buiciuc, Gra(iela Benga, ‚Banat“, Lugoj, 11, 2005; Alexandra Andrei, ‚Timpul“, Târgu-Jiu, 10, 2006; Diana Soare, ‚Suplimentul de cultur“, Iaİi, 99, 2006; Constantin Stancu, ‚Agero“, Stuttgart, noiembrie, 2006; Alexandru Ruja, ‚Orizont, 3, 2007; Ion Arieİanu, ‚Paralela 45“, Timiİoara, 3 aprilie 2007; Maria-Diana Popescu, ‚Viitorul Argeİului“, Piteİti, 319, 19 octombrie, 2007; Gra(iela Benga, —Orizont“, 12, 2007; Livius Petru Bercea, ‚Banat“, Lugoj, 12, 2007; ‚Caligraf“, Drobeta Turnu-Severin, 1, 2008 etc. ; M.D., ‚Via(a Româneasc“, 1 œ 2, 2008; —El vuelo de Icaro. La opinion de Tenerife“, Spania, 23 martie 2008; Iulian Boldea, —Apostrof“, Cluj-Napoca, 2, 2008; Ion Arieİanu, —Banat“, Lugoj, 4, 5, 2008 etc. 20. Ín volume : Marian Popa, Dicionar de literatur român contemporan , Editura Albatros, Bucureİti, 1977; Florea Firan, Profiluri İi structuri literare , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986; Alexandru Ruja, Parte din întreg , I, Editura de Vest, Timiİoara, 1994; Lauren(iu Ulici, Literatura român contemporan , Editura Eminescu, Bucureİti, 1995; Olimpia Berca, Dicionar al scriitorilor bneni , Editura Amarcord, Timiİoara, 1996; Carmen Odangiu, Jocul cu umbra , Funda(ia

131 Cultural ‚Ioan Slavici“, Arad, 1996; Gheorghe Mocu(a, La rspântia scriiturii , Editura Mirador, Arad, 1996; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalitilor timiİene , Editura ‚Dacia Europa Nova“, 1996; Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicionarul scriitorilor români , D-L, Editura Funda(iei Culturale Române, Bucureİti, 1998; Alexandru Ruja, Parte din întreg , II, Editura Excelsior, Timiİoara, 1999; Aquilina Birescu, Diana Zrie, Scriitori İi lingviİti timiİoreni, Editura Marineasa, Timiİoara, 2000; Gheorghe Mocu(a, Pe aceeaİi arc , Editura Mirador, Arad, 2001; Marian Popa, Literatura român de azi pe mâine , II, Funda(ia Luceafrul, Bucureİti, 2001; Who‘s Who în România, Bucureİti, 2002; Rodica Opreanu, Flux continuu , Editura Augusta, Timiİoara, 2002; Alexandru Ruja, Literatura român contemporan. Poezia I , Editura Universit(ii de Vest, Timiİoara, 2002; Ildico Achimescu, Ca sticla, zidul , Editura Augusta, Timiİoara, 2004; Mircea ğerbnescu, Timiİoara œ memorie literar II, Editura Artpress, Timiİoara, 2004; Mircea Lzrescu, Despre srbtori, grdini İi logos , Editura Brumar, Timiİoara, 2004; Dicionarul general al literaturii române, C œ D, Academia Român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureİti, 2004; Dicionar al scriitorilor din Banat , Editura Universit(ii de Vest, Timiİoara, 2005; Aurel Sasu, Dicionarul biografic al literaturii române , Editura Paralela 45, Piteİti, 2006; Alexandru Ruja, Printre cri, Editura Universit(ii de Vest, Timiİoara, 2006; Ion Jurca Rovina, Ín umbra scenei , Editura Zamolsara, Timiİoara, 2006; Al. Doru ğerban, Nelu Vasile, Autori gorjeni İi crile lor , Editura Miastra, Târgu-Jiu 2007; Paul Eugen Banciu, Aquilina Birescu, Timiİoara literar. Dicionar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor œ Filiala Timiİoara , Editura Marineasa, Timiİoara, 2007; Livius Petru Bercea, Scriitori İi cri , Editura Nagard, Lugoj, 2008 etc. 21. Premii literare: Premiul pentru poezie al Asocia(iei Scriitorilor din Timiİoara, acordat în 1983, pentru volumul Arhitectura visului , 1982; Premiul pentru poezie al Filialei din Timiİoara a Uniunii Scriitorilor, acordat în 1994, pentru volumele Psalmii în versuri , 1993 İi Cronic , 1993; Premiul pentru eseu al Filialei din Timiİoara a Uniunii Scriitorilor, acordat în 2001, pentru volumul Scrisori la un prieten , 2000; Premiul Salonului Na(ional de Carte —Cart Vest“, acordat în 2000, pentru volumul Scrisori la un prieten , 2000; Diploma de excelen( a Direc(iei pentru Cultur, Culte İi Patrimoniu cultural na(ional al jude(ului Timiİ, 2002; Diploma İi medalia —Pro cultura timisiensis“, 2002; Premiul de excelen(, pentru întreaga oper poetic cu tem religioas, acordat de Societatea cultural ‚Patrimoniu“, Timiİoara, la Festivalul interna(ional de crea(ie literar religioas —Lumin lin“, edi(ia I, Timiİoara, 2004; Premiul special pentru eseu, acordat la acelaİi festival, edi(ia a II-a, 2005; Premiul ‚Prinos de mul(umire“, decernat la edi(ia a III-a a Festivalului interna(ional de crea(ie literar religioas, Timiİoara, 2006; Diploma de excelen( pentru întreaga activitate literar, acordat de Filiala din Timiİoara a Uniunii Scriitorilor, 2006; Premiul literar ‚Nikolaus Berwanger“ pe anul 2006, pentru întreaga crea(ie poetic, decernat de Filiala Timiİoara a Uniunii Scriitorilor. Marele premiu —Dosoftei“, la Festivalul interna(ional de crea(ie literar religioas, edi(ia a IV-a, Timiİoara, 2007.

132

CUPRINS

133

ANEXE

134