Lastratto Tecnologico Romania 1
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
...Gand pentru Cucuteni... ...Pensiero per Cucuteni... ...A thought for Cucuteni... ...Une Pensée à Cucuteni... Vincenzo Bianchi , L astratto tecnologico , “Prendi l attimo” ...Omagiu lui Constantin Brancusi... …omaggio a Costantin Brancusi… Craiova 2015 17-18-19-20 Settembre … Hotel Europeca … Vincenzo Bianchi Prefazione Sculptor şi pictor, cunoscut pe toate meridianele lumii, Scultore e pittore, riconosciuto su tutti i meridiani del mondo, Vincenzo Bianchi este şi poet şi, nu unul oarecare, ci Vincenzo Bianchi è anche poeta, e non uno qualunque, ma creator de o largă respiraţie lirică, refiexiv, capabil să un creatore di un’ampio respiro lirico, riflessivo, capace di degeometrizeze realitatea şi să redescopere în inte- creare una realtà senza geometria, e di riscoprire all’interno riorul limbii, o altfel de umanitate, dar şi măreţia eului, della lingua letteraria, una tale umanità, e anche la gran- a individului, în general. dezza dell’ego, dell’individuo, in genere. “Omul nu are alt viitor, decât cel proiectat de artă” spu- “L’uomo non ha un altro futuro solo quello proiettato dal- nea Brodski, iar Bianchi îl confirmă în poezia sa care l’arte.” diceva Brodski e Bianchi lo conferma nella sua poe- descrie ecoul tăcerii şi fecunditatea umbrei pentru că sia che descrive l’eco del silenzio e la fecondità dell’ombra poeţii de valoare au harul de a vorbi despre orizont ori perché i bravi poeti hanno il talento di parlare dell’orizzonte de mirosul unui trandafir, ce se naşte din piatră. oppurre del profumo della rosa, che nasce dalla pietra. Vincenzo Bianchi, în virtutea artei sale sculpturale, Vincenzo Bianchi, nella virtù della sua arte scultorea, mo- modelează şi organizează haosul, căci poezia se află della e organizza il caos, perché la poesia sarà sempre al- întotdeauna la începutul lumii şi al lucrurilor, fiind o l’inizio del mondo e delle cose, essendo una fonte verso il fantă către timp şi neant. Şi poetul se lasă purtat de tempo e il nulla. Il poeta è sempre portato via dalla musica muzica vorbelor, descoperă murmurul pietrei şi al ma- delle parole, il poeta scopre il mormorio della pietra e della teriei primordiale, cel care devine ritm al vieţii şi inimii materia primordiale, quello che è diventato il ritmo della vita îndrăgostite. Creatorul deţine, astfel, arta de a tulbura e del cuore innamorato. lumea, când istoria, trecutul, prezentul, oamenii se im- Il creatore è il custode dell’arte di intorbidire il mondo, plică în eternitatea clipei şi în viitorul amintirilor, quando la storia, il passato, il presente, s’implica nell’eternità Bianchi fiind convins că, atunci când priveşti cerul, dell’attimo e nel futuro dei ricordi, Bianchi è convinto che, Schimbi orbita stelelor. Ca şi gândurile şi emoţiile citi- quando stai guardando il cielo, puoi cambiare l’orbita delle torilor, ce devin complici într-o spectaculoasă mişcare stelle. Come i pensieri e le emozioni dei lettori, che diven- a literelor alfabetului iubirii. tano complici nello spettacolare movimento delle lettere Poet al esenţelor, al magmei verbale profunde, dell’alfabeto dell’amore. Bianchi vede cu inima şi înţelege invizibilul cu ochii Poeta dell’essenze, del magma verbale profondo, Bianchi miraţi, pentru că lumea sa se lasă înţeleasă doar de vede con il cuore e capisce l’invisibile con gli occhi sgranati, cei care ştiu să-şi deschidă poarta sufletului de multe perché il suo mondo è capito solo da quelli che sanno aprirsi ori, în inutila lui irosire cotidiană. la porta del cuore piu volte, nell’inutile spreco quotidiano. Ion Deaconescu 3 ECOul, DOar El L'eco, SoLtanto L'eco Dedicată lui Emil Cioran a emil cioran Uită-mă, te rog să mă uiţi Dimenticami, o Signore, ti prego di dimenticarmi Să flu mai liber vreau, nerăsfăţat de iubirile tale, Voglio restare libero non vezzeggiato dai tuoi amori Doar cu cimitirele mişcătoare din sufletul Con i cimiteri mobili nell’anima Prea pun Con l'ombra che m'aveva abbandonato Şi cu umbra ce m-a părăsit Lasciandomi il corpo di scorta Lăsându-mi trupul fără de ajutor Non pensarmi più Nu te mai gândi la mine E salvami dimenticandomi Salvează-te uitându-mă Grida qualcosa nella carne dopo la vita Ceva ţipă în carne după viaţă Ma non è vero che devo sentire la spinta del grido Nu-i aşa că se cade să ascult îndemnul strigătului Scegliendo il deserto e la paura del tempo Alegând spaima timpului si deşertul E l'occhio insonne dell’imperdonabile ricordo Şi ochiul de veghe al amintirii neiertătoare Che trafigge la caducità Ce sfredeleşte vremelnicia Come un presentimento di un indulgente crepuscolo La o presimţire a unui amurg iertător Dimenticami così come la pioggia dimentica Uită-mă, aşa cum ploaia nu-şi mai aminteste Il baobab e le statue nere bruciate dal sole Baobabul şi statuile negre mângâiate de soare Il deserto e la sabbia che non sopportano più Pustiul şi nisipul care nu mai rabdă La fame delle clessidre Foamea clepsidrelor Perché hai scelto soltanto me tuo appoggio De ce m-ai ales tocmai pe mine drept sprijin Bastone e spalla fidata Toiag şi umăr Quando per te la solitudine è vita e sogno Când singurătăţile tale sunt viaţă şi vis Inebriante profumo e dolce veleno Parfum Imbătător si dulce otravă Culla per i gigli e oasi nel deserto Mitigata dallo sguardo tollerante Uită-mă! Acum ai rămas aproape singur Ca o idee în care nu te poţi ascunde Dimenticami, ora sei rimasto solo Dacă vreodată lacrima ta va picura Come un'idea in cui non puoi nasconderti In ochiul meu întors spre tine - Se una volta una lacrima sarà Cheamă-mă si-ţi va veni în ajutor - Nel tuo occhio rivolto verso se stesso Ecoul, doar el. Chiamami e verrà la tua stessa Eco, soltanto l'eco. Ion Deaconescu 4 ExiSta Cu aDEVarat eSISte veramente Ea este, există cu adevărat Lei c'è, esiste veramente… Simplă ca un foc de stele pe cerul verii Semplice come fuoco di stelle nel cielo d'estate O simţi cum se năpusteţe sălbatecă La senti invadere selvaggia Asupra ta Sopra di te Altădată calmă îţi mângâie obrajii Un'altra volta calma ti accarezza le guance Şi rănile încrederii E le ferite della fiducia După ce cheful vânătorilor a încetat Dopo il cessato divertimento dei cacciatori Iar prada zace uitată, aproape ignorată. E la preda è dimenticata, quasi ignorata. Ea este. Lei c’è. Există cu adevărat, Esiste veramente, Schimbă linitea Cambia il silenzio Şi surpă podul peste care trece curcubeul E frana il ponte sul quale l’arcobaleno passa. Inima vocii palpită Intr-o incertă speranţă Il cuore della voce palpita in un’incerta speranza Şi însăşi tăcerea strigă într-o limbă E grida lo stesso silenzio in una lingua Demnă şi profundă. Degna, profonda. Peste câmpia transparentă a viselor Sulla trasparente pianura dei sogni Ea şi umbra au greşit anotimpul Lei e l’ombra hanno sbagliato la stagione Şi trupul izvorât din spaţiu. E il corpo nato dallo spazio. Ea este. Există cu adevărat. Lei c'è. Esiste veramente. Ion Deaconescu 5 abstract tehnologic trăiește clipa reativitatea l-a însoțit dintotdeauna pe om de- siune și de compresie minimală unifică forme și conținu- a lungul vieții sale: inițiatoare a spiralei genetice tul vieții. Cpe care fiecare ființă o închide în propria sa va- Astfel, artisul se regăsește în condițiile optime pentru a riabilă permanentă, în relație cu schimbarea lucrurilor, putea atinge clipa creativă, când degustă momentul non- este generatoarea timpului ce ființează în spații. timpului, al non-spațiului, al non-vitezei, ca o reîntoarcere Creativitatea reprezintă o clipă ce conferă un început și la perioada când ființa este închisă în celula sa embrio- dă viață unei succesiuni de momente ce alcătuiesc va- nală, arc ce-i permite omului să traverseze marea timpu- riabila permanentă a transformărilor prezente într-un lui într-o viață. În structura viitoarei celule se află deja spațiu, cu o viteză proprie și o mișcare pendulară a com- forma ființei ce va să vină, spre a se dezvolta de-a lungul poziției sinusoidale, când viața se relevă, reflectându-se parabolei timpului său. în timp. Din punctul care tinde către zero, în care „se reflectă“ în- Artistul, în continua căutare a clipei creative, se adap- săși lumina fulgerului, se alege momentul când noua di- tează mijloacelor tehnologice, generate chiar de creati- mensiune a dragostei în nemărginirea ei, va naște vitatea unamă, ce se dezvoltă prin succesiunea extazul. generațiilor ai zăror pași continua să urce pe scara evo- Artiștii din diverse perioade și de toate naționalitățile au luției materiale și spirituale a speciei umane. parcurs deja, prin creativitate, căile vieții tentate să În vederea exprimării cel mai bine în ceea ce privește unească și să culeagă originea clipei creative însoțită de adecvarea cu a sa „clipă gânditoare“, artistul folosește enigma sa, mulțumită tuturor căilor pe care inventivitatea tehnica și funcționalitatea ordinatorului spre a impune sugestivă și colectivă le-a pus la dispoziție. gândirea creativă. Acest început al originii, de unde irumpe timpul creativ, Pentru a apropia clipa gânditoare cu o celeritate mereu constituie oglinda aceleiași clipe a originii pe care a urcândă, artistul se poate inspira din multiplele elemente creat-o. În vederea ajungerii la ea, egalitatea materiei realizate de societate: tehnologie, știință, religie, istorie, naște echilibru, atunci când toate ființele identice în forma mituri, reducând astfel configurația mozaicului realizat lor pot simți și trăi momentul noii creații. Astfel, uniunea prin momentele gândirii, pe care opera de artă le-a creat creativității devine o comuniune a gândirii. Acesta este în forma sa tradițională. evenimentul pe care artistul din toate timpurile este tentat Cu noile mijloace tehnologice, dobândite prin inteligența să-l depășească pentru a transmite, în formă vizibilă, in- creatoare a omului, ca posibilitate a științei și a tehnolo- vizibilul gândirii sale creative, cu cea mai puțină defor- giei, factorii spațiu, timp, viteză, converg înspre zero, mo- mare posibilă, în baza intuiției, rațiunii, inteligenței, toate ment în care dinamica și statistica se anulează.