LIMBA ROMÂNĂ. PARCURS DIACRONIC 55 Nicolae MĂTCAŞ 20 de ani de luptă şi rezistenţă În starea de cvazieuforie generală în care ne mai aflam după aparentele mari „victorii” din august 1989 privind recunoașterea oficială a unității de limbă moldo-române (în cugetul și simțirea multora dintre noi – și a unității etnoculturale de neam), revenirea la grafia latină și necesitatea repunerii limbii de stat în toate funcțiile ei soci- N.M. – filolog, lingvist, prof. ale, dar și de efervescentă activitate de curățare univ., publicist, traducător, a grajdurilor lui Augias de nămolul ideologiei om de stat. Membru al sovietice și de reformare a vieții culturale și spi- Uniunii Scriitorilor din România şi din Republica rituale în conformitate cu aspirațiile celor mulți Moldova şi al Uniunii și obidiți (timp de jumătate de secol) spre reali- Jurnaliştilor din Moldova. zarea idealurilor naționale, nu ne ajungeau nici Autor şi coautor, redactor timp și nici mâini pentru a înfăptui rapid și te- şi coredactor a peste 30 de meinic toate schimbările pe care le consideram manuale, elaborări metodice necesare. Reforma învățământului, revenirea la şi alte ediţii didactice şi izvoare, la studierea literaturii naționale și a is- a peste 250 de articole şi toriei naționale a românilor de pe întreg arealul studii. Semnează în 2010 românesc, educarea conștiinței identitare ș.a. volumul Calvarul limbii române din Basarabia, reclamau și mijloace și pârghii care să-i ajute pe 552 p., editat de Casa cetăţenii noștri a conștientiza marile adevăruri Limbii Române „Nichita despre sine și despre limba pe care o vorbesc, Stănescu”. Ministru al Ştiinţei despre adevărata istorie a propriului neam, să aju- şi Învăţământului din te la implementarea cât mai rapidă a acestor noi Republica Moldova (1990- cunoștințe în intervalul de timp incert pe care 1994). Fondator al revistei ni-l hărăzise istoria. Anume atunci s-a pus expli- „Limba Română”. cit și problema dezideologizării și a reorientării publicațiilor tradiționale, patronate de Ministerul Învățământului („Învățământul public”, devenită, în curând, „Făclia”, „Scânteia leninistă”, devenită „Noi”, „Tânărul leninist”, devenită „Florile dalbe”, „Limba noastră”, devenită „Limba Română”), și, eventual, instituirea unor publicații noi („Cuge- 56 ROMÂNĂ tul”, „Alunelul”). Concepția unei cu totul alte reviste de cultură lingvistică decât fosta „Limba noastră” – structura, conținutul, volumul, periodicitatea, destinatarul, componența colegiului și a consiliului de redacție, atragerea unui colectiv cât mai divers de autori merituoși, conținutul articolului inaugural programatic și, nu în ultimul rând, chiar denumirea revistei – s-a conturat pe parcursul lunilor octombrie – decembrie 1990, în discuții îndelungi, dar rezo- nabile, dintre ministru și proaspăt numitul de către minister redactor-șef Ion Dumeniuk. Colegiul de redacție – organism propriu-zis de lucru – includea redactorul-șef, un redactor-șef adjunct (ziaristul Alexandru Bantoș), un se- cretar general de redacție (poetul Leo Bordeianu) și trei redactori de secții (filologii Ion Ciocanu, Emil Mândâcanu și istoricul Ion Conțescu). Colegiul de redacție – organism consultativ, care a fluctuat pe parcurs – includea 18 personalități cunoscute din lumea științifică și literară de la noiș i de peste hotare: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Anatol Ciobanu, Nicolae Mătcaș, Ion Melniciuc, Constantin Tănase, Dumitru Irimia, Traian Diaconescu ș.a. Concepută ca o publicație științifico-metodică filologică, adresată, în primul rând, școlii, corpului profesoral didactic și, implicit, elevilor, dar și ca un or- gan de culturalizare în sensul larg al cuvântului, revista urma nu numai să-i îndrumeze pe profesorii filologi la predarea și însușirea materiei prevăzute de programa școlară la limba și literatura maternă, iar la literatura română – a lucrărilor literare ale scriitorilor români din întreg arealul românesc, în mod expres a acelora care, din motive cunoscute, nu fuseseră studiate la facultate, ci și să-și extindă aria de propagare de cunoștințe, referindu-se și la proble- me de istorie, etnografie, folclor, artă, cultură în genere. Urma, prin inter- mediul „Limbii Române”, să conștientizăm cine suntem, de unde venim, ce limbă vorbim, cum ne numim și care este numele corect al nostru și al limbii noastre. Eram obligaţi să ajutăm tineretul, în primul rând elevii și studenții, să cunoască reala istorie, limba, literatura, cultura, cele mai importante valori create de poporul nostru de-a lungul istoriei, locul nostru în civilizație. Dată fiind situația catastrofală privind exprimarea în limba maternă, ca ur- mare a presiunii de decenii exercitate de limba rusă, a așa-zisului bilingvism național-rus ori, mai precis, dar și mai grav, a diglosiei, care a generat la româ- nii basarabeni un fel de „semilingvism” și, respectiv, „semiintelect”, „semigân- dire”, un soi de „bâlbâială” generalizată provocată de un apăsător și distructiv complex de inferioritate în ceea ce privește libera exprimare (după cum ne atenționa psihologul Aurelian Silvestru chiar în primul număr, semnând ar- ticolul Victime ale bilingvismului: copiii complexați), la fel de stringente erau și problemele privind dezvoltarea capacității de gândire și de exprimare co- rectă și firească în limba maternă, propagarea consecventă a normelor limbii LIMBA ROMÂNĂ. PARCURS DIACRONIC 57 române literare. Conducerea revistei formulase titlurile a mai mult de 20 de rubrici, în care urma să ofere soluţii pentru sarcinile pe care și le asumase: Sociolingvistică, Starea de veghe, Unitate națională: argumente lingvistice, Obârșii, Din scripturile române, Drama limbii române, Vin din munții latini- ei, Reflexe ale eternității, Permanența clasicilor, Restitutio, Scriitori români din Basarabia, Antologia LR, Analize și interpretări, Cum vorbim, cum scri- em, Limba și literatura română în școală ș.a. Spiritul tutelar al primului redactor-șef (Ion Dumeniuk, marele luptător ucrainean pentru cauza românismului din Basarabia, s-a stins din viaţă pe 3.11.1992, la mai puţin de doi ani de la fondarea revistei, ulterior „Limba Română” fiind călăuzită neîntrerupt de către Alexandru Bantoș) i-a însoțit, însuflețit și ocrotit pe cei câțiva oameni de suflet care au participat / participă nemijlocit la elaborarea revistei, după cum recunoaște actualul redactor-șef, pe parcursul a circa două decenii de „planuri mari și amare deziluzii”, de „bu- curii și necazuri”. Începând cu 1994, revista iese de sub egida Ministerului Ştiinţei și Învăţământului, care, aflat sub conducerea agrarienilor comuniști deghizați în democrați, promoscoviți și românofobi, promotori ai moldove- nismului primitiv, nu o mai sprijină financiar, și devine o publicație indepen- dentă. Cu ocazia jubileului de 10 ani al publicației, în discursul său (Credință, sacrifi- ciu și destin, nr. 4-8/2001, vezi textul preluat în acest număr de revistă), acad. prof. Eugeniu Coșeriu explica de ce era stringentă nevoie de înființarea unei asemenea reviste imediat după anii de glorie 1988-1989. Conștient că este anevoios, dacă nu imposibil, a ilustra și a aprecia toate as- pectele / problemele de limbă, literatură, istorie, cultură, care și-au găsit re- flectare în paginile revistei în cele două decenii de existență, voi încerca totuși, fie și pe bază de analiză selectivă (dar cu un eșantion suficient de reprezenta- tiv), să stabilesc dacă și în ce măsură s-a achitat revista de misiunea istorică ce-i revenea, reformulată, în tipar diogenic, de marele filozof al limbajului și fondator al lingvisticii integrale E. Coșeriu. Chiar o simplă navigare prin oceanul de rubrici (unele tradiționale pentru o publicație de profil filologic, constante de la început, altele inovatoare și mai puțin obișnuite pentru o re- vistă de strictă specialitate, devenite permanente pe parcurs, odată cu extin- derea ariei de investigare) sugerează diversitatea, necesitatea și actualitatea problemelor / temelor abordate. Adăugăm aici, la cele enumerate mai sus, câteva rubrici noi (sau reformulate pe nou): Pro didactica, Portofoliul profe- sorului, De la grotesc la sublim, Limba română azi, Limba română încotro?, Itinerar lexical, Româna pentru alolingvi, Comunicare și limbaj, Evoluția lim- 58 ROMÂNĂ bii române, Actualitatea clasicilor, Omul deplin al culturii românești, Mari filologi români, Destine basarabene, Itinerare spirituale, Aniversări, In me- moriam, Argument, Adevărul despre noi, Lecțiile istoriei, Puncte de reper, Remember, Restitutio, Dialogul artelor, Proză, Ars poetica, Poesis, Critică, eseu, Coșeriana, Scriitori contemporani, Literatură universală, Concurs de creație, Cărți și atitudini, Cronică literară, Recenzii, Colocviu. Urmare a mișcării de eliberare națională din anii 1985-1989, după mi- cile-mari victorii, izbânzi repurtate în bătălia pentru limba de stat și revenirea la grafia latină, când a fost recunoscută oficial unitatea de limbă moldo-româ- nă, după proclamarea suveranității și a independenței Republicii Moldova se părea că educarea conștiinței identitare românești va fi un proces de scurtă durată, că adevărul despre noi, istoria și limba noastră va triumfa în timpul cel mai apropiat. Cu atât mai mult cu cât Ministerul Ştiinței și Învățământului introdusese predarea limbii române în școala de toate gradele (inclusiv cea superioară) și la toate specializările, a literaturii române din tot spațiul româ- nesc, a istoriei neamului românesc de la origini și până în zilele noastre. Este explicabil, prin urmare, de ce scopul principal al revistei era încă de la fonda- re, fapt pentru care primul ei