Memorial 1989
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989 CENTRUL NAŢIONAL DE DOCUMENTARE, CERCETARE ŞI INFORMARE PUBLICĂ DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 MEMORIAL 1989 Buletin ştiinţific şi de informare 2 (18) / 2016 Timişoara 1 Colegiul de redacţie: Redactor şef: Gino Rado (Revoluţie) Secretar general de redacţie: Lucian-Vasile Szabo Redactori: Adina Hornea Abruda (Viaţa ştiinţifică) Liza Kratochwill (Istorie orală) Simona Mocioalcă (Evenimente) Cristina Tudor (Comunism) Tehnoredactare: Gino Rado Corectură: Adina Hornea Abruda Coperta: Traian Abruda Consiliul consultativ: Ioana Boca – Fundaţia Academia Civică – Bucureşti, Viorel Marineasa – Universitatea de Vest din Timişoara, Stelian Mândruţ – Academia Română, filiala Cluj-Napoca, Silviu B. Moldovan – CNSAS – Bucureşti, Bogdan Murgescu – Universitatea din Bucureşti, Victor Neumann – Universitatea de Vest din Timişoara, Daniel Vighi – Universitatea de Vest din Timişoara, Smaranda Vultur – Universitatea de Vest din Timişoara ISSN: 1843-309X 2 CUPRINS 3 4 TABLE OF CONTENTS 5 6 INHALTSVERZEICHNIS 7 8 Cuvânt către cititor Gino RADO 9 Foreword Gino RADO 10 STUDII Mediatizarea unor acțiuni de protest înainte de Revoluția din 1989 The Romanian Revolution of 1989 which started in the City of Timişoara on the evening of December 16th 1989 was an explosive event which took the whole world by surprise due to its violence. In spite of the abrupt nature of the protest manifestations and the barbaric repression of the demonstrators chiefly by the troops of the Ministry of National Defence seconded by the troops of the Ministry of Interior, there had been organised several actions targeted against the communist regime even before the bloodbath of the end of ’89. There were civic consciences not only outside the Romanian territory – materialized in the voices of the leaders of the democratic states or by the stands taken by some journalists or representatives of humanitarian organisations but also inside Romania, who actively acted in terms of fighting against the oppressive regime and supporting the democratic changes. However, up to the revolutionary movements that started in Timişoara, the media coverage of those resistance and rebellion actions was insignificant. It may be considered that the protest actions were rare and had no significant magnitude or spread and/or that the international mass-media had no access to information as the communication barriers set in place by the communist regime were highly efficient, preventing the transfer of such data outside the country and blocking the access of the very few foreign journalists to any reliable sources from Romania. The difference is obvious when we analyze the critical opinions addressed from outside the country to the communist regime, and which were promptly taken over particularly by some radio stations which broadcasted programs in Romanian language and which were illegally listened to by most of the Romanians. This complicated and precarious communication circuit which was constantly hindered by the efforts of the communist authorities from Bucharest who took all necessary steps to block or at least to reduce its efficiency, was one of the most important reasons for which some of the dissident efforts and actions to highlight abuses and repressions did not benefit from the expected and so needed media coverage. Keywords: Revolution, 1989, Timișoara, media coverage, Radio “Free Europe” [„Europa liberă”] , BBC, Radio “Voice of America” [„Vocea Americii”], Florin Constantiniu, William Totok. Cuvinte-cheie: Revoluție, 1989, Timișoara, mediatizare, „Europa liberă”, BBC, „Vocea Americii”, Florin Constantiniu, William Totok. 11 1. Proteste şi strategii de mediatizare Toată luna martie a anului 1989 a fost bogată în evenimente, un martie al protestelor dure şi variate în România. În 2 martie, într-un gest radical şi exemplar, Liviu Babeş îşi dădea foc şi murea arzând ca o torţă pe o pârtie de ski de lângă Braşov, pentru ca astfel să atragă atenția faţă de politica tot mai dezumanizantă a lui Ceauşescu1. Un alt cercetător va observa că astfel se va deschide un şir de acţiuni de protest2. În 17 martie a apărut interviul necruţător acordat de Mircea Dinescu cotidianului francez „Libération”, în urma căruia va fi supus represiunii. Declaraţiile şi poemele sale vor fi difuzate în cascadă la posturile de radio cu emisiuni în limba română din străinătate, nu la cele din România, desigur, unde nu se va pomeni nimic de soarta scriitorului, numele lui fiind complet interzis3. Cu Dinescu se vor solidariza scriitori importanţi, care vor trimite conducerii Uniunii Scriitorilor o scrisoare de protest faţă de măsurile represive la care fusese supus poetul, scrisoare cu unele ecouri și în presa internațională. Primăvara va fi fierbinte pentru regim, căci o atitudine de protest cu privire la starea de lucruri din România va manifesta poetul timişorean Petru Ilieşu. Scriitorul era de mai mult timp în conflict cu gardienii regimului, fiind implicat în mai multe activităţi revendicative. În primăvara lui 1989 va scrie disperatul poem Scrisoare deschisă domnului Gorbaciov despre fratele meu. Liderul sovietic (apelat cu „domnule”, nu cu „tovarăşe”!) era invitat să ia atitudine faţă de încălcarea drepturilor omului în România. Poemul va fi difuzat la posturile de radio cu programe în limba română, însă ajungerea lui acolo va fi dificilă. Autorul povesteşte că i l-a încredinţat pastorului baptist Petru Dugulescu atunci când acesta a plecat într-o călătorie spre Statele Unite: „Am reuşit să-l expediez şi, din câte ştiu – eu nu l-am auzit, dar terţe persoane mi-au spus că a fost dat pe post – fragmente din scrisoare au fost citite la BBC şi la Radio «Europa liberă», unele chiar în timpul revoluţiei, în primele zile”4. Se mai întâmplase ceva la acea dată, un eveniment de necrezut, însă dătător de încredere: lagărul comunist fusese fisurat, deoarece Ungaria decisese să deschidă frontiera cu Austria, pentru ca est-germanii aflaţi aici să poată trece nestingheriţi către Germania Federală. Va fi genul de ştire extrem de importantă şi de interesantă despre un eveniment surprinzător şi cu 1 Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia revoluției din Timișoara 1989, vol. I, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2014, p. 12. 2 Zoe Petre, România, sfârşitul lui 1989, în Catherine Durandin & Zoe Petre, România post 1989, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, p. 90. 3 Lucian Ionică (coord.), op. cit., p. 12. 4 Titus Suciu şi Vasile Bogdan, Candelă împotriva timpului, Editura Memorialul Revoluţiei 1989, Timişoara, 2011, p. 26. 12 consecinţe de neimaginat, prezentată nu doar de programele în limba română de la posturile consacrate («Europa liberă», «Vocea Americii», BBC sau «Deutsche Welle»), ci, la unison, în presa de limbă rusă ori română (din URSS şi Republica Moldova), la Radioteleviziunea din Iugoslavia şi, evident, la posturile de radio şi televiziune din Ungaria. În aceste condiţii, doar foarte puţini cetăţeni români, poate doar cei complet dezinteresaţi, nu au putut fi la curent cu cele întâmplate. Presa din România nu a suflat niciun cuvânt, adoptând politica păguboasă că evenimentele despre care nu se relatează nu există. 2. Congresul, ultimul bal Luna noiembrie 1989 a fost, de asemenea, o lună cu evenimente şi proteste. A fost prefaţată în octombrie de premiera filmului artistic „Noiembrie, ultimul bal”. Evident, asocierea era făcută cu al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român, ţinut în acea lună. Prilej de glume şi de ironii, titlul filmului exprima şi o credinţă, fie ascunsă, fie exprimată făţiş, că această întrunire politică va însemna plecarea lui Ceauşescu de la conducerea ţării (demis sau demisionând), fie, măcar, anunţarea chiar de către el a unor măsuri reformiste. Nu a fost să fie aşa. Ceauşescu a fost reales în funcţia de secretar general al partidului, iar măsurile anunţate au fost de întărire a propriei puteri şi de perseverenţă în atitudinea sa neostalinistă. Dezamăgit de acest rezultat, scriitorul Dan Petrescu de la Iaşi a intrat în greva foamei. A fost însă arestat, iar când s-au manifestat proteste la această măsură, a fost reţinut la domiciliu. Coincidența a făcut ca acest ultim congres al PCR să-și înceapă lucrările în 20 noiembrie 1989, o zi cu o bogată semnificație în Europa Centrală și de Est, căci tot atunci au început masivele demonstrații de protest de la Praga, capitala Cehoslovaciei, manifestaţii care au dus la înlăturarea regimului comunist din această țară5. Sunt evenimente intens dezbătute la posturile de radio străine cu programe în limba română, dar şi la televiziuni şi radiouri naţionale. În acest context, trebuie amintit că exista o fierbere în mediul intelectual românesc. Scriitorii din Timişoara, spre exemplu, se întruneau, aparent întâmplător, în diverse locuri, printre care Casa Universitarilor. Se discuta intens şi, oarecum, făţiş despre ceea ce se întâmpla şi se propuneau acţiuni. Legăturile unor tineri intelectuali timişoreni cu Dan Petrescu erau apropiate, deci informarea se putea face şi din surse directe. Desigur, discuţiile şi aprecierile mergeau şi către alte persoane curajoase, cum a fost gestul lui Petru Creţia din 13 5 Dragoș Petrescu, Entangled Revolutions. The Breakdown of the Communist Regimes in East-Central Europe, Editura Enciclopedică, București, 2014, p. 301. 13 noiembrie 1989. Atunci a dat publicităţii, de la Londra, protestului său, Sfârşit de veac în România. Era un rechizitoriu dur la adresa lui Ceauşescu şi a politicii sale, dar şi a comunismului, comparat cu fascismul. Era evocată lașitatea și lipsa