Duiliu ZAMFIRESCU

VIA|A LA |AR{ Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Garabet Ibr[ileanu, Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, G. C[linescu, Pompiliu Constantinescu, Alexandru S[ndulescu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Ioan Adam, Alexandru Piru, Tudor Vianu, Ioana Em. Petrescu.

Duiliu Zamfirescu

Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected]

Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax +(01) 3303986; 3206009

Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Tudor Palladi Corector: Ludmila Alexei Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi Tip[rul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 20049

CZU 821.135.1-3 Z 25

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Zamfirescu, Duiliu Via\a la \ar[: Proz[/ Duiliu Zamfirescu; col. ini\iat[ =i coordonat[ Anatol =i Dan Vidra=cu.— Bucure=ti: Lit. Int., Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poli- grafic). — 320 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 229) ISBN 973-8358-34-5. — ISBN 9975-74-388-9 CZU 821.135.1-3

ISBN 973-8358-34-5 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001 ISBN 9975-74-388-9 © LITERA, 2001 6 CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7

POEZII F{R{ TITLU ...... 10 Levante =i Kalavryta la Missolonghi ...... 10 Djali ...... 14 ALTE ORIZONTURI ...... 16 Fugind de tot ...... 16 S-aud ...... 16 Pe acropole ...... 17 De la Villa Tusculana...... 19 La Villa Aldobrandini ...... 20 Boul ...... 20 Culcate-s romani\e ...... 21 Ca un m[nunchi de ramuri ...... 22 Corsarul ...... 22 Vara...... 24 Lunile ...... 25 Ianuarie ...... 25 Iulie ...... 26 August ...... 26 Barza ...... 27 IMNURI P{G~NE...... 29 Preludiu ...... 29 Fiica haosului ...... 29 Versuri heterometre albe ...... 42 E mort poetul ...... 43 La o f`nt`n[ ...... 44 Pe mare ...... 45 POEZII NOU{ ...... 47 Flori de pa=te ...... 47 Adio, Napoli ...... 48 Sosesc ...... 49 PE MAREA NEAGR{ ...... 51 Adio ...... 51 La Or=ova ...... 51 DIN PUBLICA|II ...... 54 O Suflet ! ...... 54 Seara de toamn[ ...... 54 Prim[vara ...... 55

PROZ{ Via\a la \ar[ ...... 58 T[nase Scatiu ...... 215 Referin\e istorico-literare ...... 302 CUPRINS Via\a la \ar[

TABEL CRONOLOGIC

1858 30 octombrie Se na=te la Pl[ine=ti (actualmente Dumbr[veni), în fostul jude\ Râmnicu-S[rat, Duiliu Zamfirescu. În acela=i an s-au n[scut Barbu Delavrancea (11 aprilie) =i Alexandru Vlahu\[ (5 septembrie). 1865–1873 Viitorul scriitor frecventeaz[ =coala elementar[ =i gimnaziul din ora=ul Foc=ani. 1873–1876 Duiliu Zamfirescu î=i continu[ studiile la Liceul Matei Basarab din Bucure=ti. 1877 Student la facultatea de drept, frecventeaz[ totodat[ în anul I =i cursurile Facult[\ii de litere. Debuteaz[ cu un ciclu de versuri în revista Ghimpele. 1877–1878 R[zboiul de independen\[ =i eroismul osta=ilor români îi vor inspira autorului unele nuvele cum este Locotenentul Sterie =i romanul În r[zboi. 1880 Duiliu Zamfirescu, dup[ primirea =i prezentarea entuziast[ a lui Al. Macedonski, se num[r[ pentru o vreme relativ scurt[ printre colaboratorii Literatorului. Debuteaz[ cu poema romantic[ Levante =i Kalavryta. O dat[ cu absolvirea facult[\ii de drept e numit supleant de ocol la Hâr=ova. Aceast[ perioad[ va fi evocat[ în amintirile Din Dobrogea =i Noapte bun[. Tot acum începe colaborarea la România liber[ pe care o va sus\ine f[r[ întrerupere pân[ în 1884. Este semnatarul foiletonului literar s[pt[mânal =i al unor articole politice. Pseudonimul s[u este Don Padil. Se declar[ „du=manul neîmp[cat“ al „naturalismului obscen“. De acum dateaz[ =i scrisorile adresate prietenului s[u Duiliu Ioanin. 1881 Este numit procuror la Târgovi=te. Dar în acela=i an demisioneaz[ din func\ie. 1882 Încearc[ s[ profeseze avocatura, suplinind o catedr[ de francez[ la Foc=ani. Apoi se stabile=te în Bucure=ti. Devine redactor la ziarul România liber[. 1883 Editeaz[ întâiul volum de poezii =i nuvele, F[r[ titlu. 1884 Public[ romanul În fa\a vie\ii, analizat cu destul[ severitate de c[tre C. Dobrogeanu-Gherea în articolul Pesimistul de la Soleni. 7 Duiliu Zamfirescu

Frecventeaz[ cenaclul Junimea. Începe s[ colaboreze la Convorbiri literare. Nuvela Noapte bun[ este citat[ =i apreciat[ de Titu Maiorescu. 1885 Particip[ la concursul de ata=at de lega\ie. Este numit func\ionar în Ministerul Afacerilor Str[ine. Concomitent este profesor de limba român[ la Liceul „Sf. Gheorghe“. 1888 Este trimis ca secretar de lega\ie la Roma, unde, dup[ întreruperea din 1892-1894, când se va afla la lega\iile din Atena =i Bruxelles, va r[mâne pân[ în 1906. Efectueaz[ traduceri din poe\ii Leopardi =i Carducci. 1892 Public[ în Convorbiri literare poezii =i fragmente dintr-o monografie consacrat[ lui Lev Tolstoi. 1894 Editeaz[ volumul poetic Alte orizonturi. 1894–1895 În Convorbiri literare public[ primul roman din ciclul Com[ne=tilor: Via\a la \ar[. 1895 Vede lumina tiparului volumul Novele romane. 1895–1896 Apare în Convorbiri literare romanul T[nase Scatiu. 1897 Editeaz[ volumul Imnuri p[gâne. 1897–1898 În Convorbiri literare apare romanul În r[zboi. 1899 Public[ volumul Poezii nou[. 1901–1902 În revista Literatur[ =i art[ român[ apare romanul Îndrept[ri. 1906 Revine în \ar[. Este numit secretar general la Ministerul Afacerilor Str[ine. Convorbiri literare îi public[ romanul Anna. 1909 Este ales membru al Academiei Române. Roste=te celebrul discurs Poporanismul în literatur[, care va produce discu\ii aprinse în epoc[. 1911 Editeaz[ volumul de nuvele Furfan\o =i romanul Iydda. 1916–1917 Dup[ intrarea României în primul r[zboi mondial =i a înfrângerilor suferite în toamna lui 1916, D. Zamfirescu se refugiaz[ la Odesa, iar mai târziu – la Ia=i. 1918 Editeaz[ la Ia=i ziarul Îndreptarea, organ al Partidului Poporului, condus de generalul Averescu. Publica\ia dispunea =i de un supliment literar. 1918–1920 Este ministru de externe =i pre=edinte al Camerei. 1919 Public[ volumul de versuri Pe Marea Neagr[. 1920 Apare volumul O muz[ cuprinzând povestiri =i amintiri din cariera diplomatic[. 1922 30 iulie Duiliu Zamfirescu se stinge din via\[ la Agapia. Este înmormântat la cimitirul sudic din Foc=ani.

8 POEZII CUPRINS Duiliu Zamfirescu

F{R{ TITLU

LEVANTE +I KALAVRYTA LA MISSOLONGHI1

Voi, ce-n fa\a mea, t[cute, mari ruini de amintire, }n[l\a\i zidiri =tirbite, triste resturi de m[rire, Vorbi\i, spune\i, ce e timpul, voi care-a\i purtat pe umeri, Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mai po\i s[-i numeri! Spune, Zante2, unde-i timpul c`nd Byron, ]n lini=tire, Pe-ale m[rii tale valuri dorul s[u =i-l leg[na..., +-ale v`ntului suspine c`nd nebuna sa iubire Cu suspine le-ng`na? Missolonghi, unde-i vremea c`nd pe zidurile tale, Sur`z`nd mureau to\i grecii ca eroii din pove=ti? Unde-s sfintele morminte dup[ adormita vale Ce opreau cu-ale lor umbre pe drume\ ]n a sa cale? Unde-i Botzaris eroul?... — Missolonghi, unde e=ti? V`ntul singur ]mi r[spunde: „Tot pe lume-i trec[tor“ Iar pe mare echo strig[, prins de-un val spumeg[tor: „E trec[tor..., e trec[tor...“

I

De la Zante care-=i scald[ portocalii s[i ]n mare }mprejur, c`t vede ochiul ]n nem[rginita zare, N-a purtat vreodat[ valul, pe-al s[u bra\ leg[n[tor, Lop[tar mai far[ grij[, mai frumos dec`t Levante De la Zante.

1 Missolonghi — ora= ]n Grecia, pe \[rmul M[rii Ionice, r[mas celebru prin ap[rarea eroic[ a lui Botzaris, contra turcilor, ]n 1822 =i 1825. 2 Insul[ a Greciei ]n apropiere de coasta Moreei; capitala Zante. 10 Via\a la \ar[

C[tre sear[ c`nd el c`nt[, glasul lui tremur[tor M`n[ somnul ]nspre cr`ngul de tufani de iasomie, Unde mii de p[s[rele stau s-adoarm[ printre flori; Iar pe grecele frumoase c`nd r`z`nd el le ]mbie S[ priveasc[ cum ]n unde moare-o raz[ aurie Ce voios se furi=eaz[ printre lungi gene de nori; Ele vin la \[rmul m[rii, cum albinele u=oare Vin din stupi s[ se ]mbete pe un s`n deschis de floare. Vin s[ vad[ jocul apei, s[ asculte pl`nsul m[rii. S[ aspire adierea r[coroas[, dulce-a serii.

— Zantiote cu lungi gene, spune\i, unde-i Kalavryta? Unde e st[p`na voastr[? C[ci, pe Venus Pandemos, Am trecut o noapte neagr[ ]ntreb`nd cerul frumos De nu are printre stele vreo stea r[t[citoare Ce-a venit din alt[ lume, lumin`nd ca =i un soare Stelele din jurul ei; Am c[tat-o pe la v`nturi; — am oprit noaptea din cale }ntreb`nd-o de nu are printre spiritele sale Sufletul unei femei; Cercetat-am marea lin[, vr`nd s[ =tiu dac[ ]n unde, Printre albe Nereide1, marea ]ns[=i n-o ascunde... Dar nimic — Cer, noapte, mare, lung la mine au privit +-au z`mbit. Zantiotele r`d toate, iar Thaisa le opre=te: — O..., Levante Hyacinthus, eu \i-o spui ]ntr-un cuv`nt: E=ti frumos, dar n-ai via\a ce-n oricare grec tr[ie=te... Tu o cau\i printre stele, ea te-n=al[ pe p[m`nt.

II

Subt o bolt[-ncondeiat[ cu lungi litere arabe, Unde aurul se leag[ cu granitul african, Unde stau, ie=i\i din ziduri, sfinc=ii dormit`nd pe labe, Ce port vase de-alabastru, st`lpi cu capiteluri albe, 1 Nimfe ale Mediteranei. 11 Duiliu Zamfirescu

E ]ntins[-o mas[ mare de porfir egip\ian. Pe sub negrele arcade, mii de candele u=oare Imit`nd floarea de nuf[r, dau lumini sc`nteietoare, Ale c[ror slabe raze lin se pierd ]n neagra noapte, Cum se pierd ]n dep[rtare, n[bu=ite, tainici =oapte, Prins[-n dou[ mari inele de argint, o fin[ plas[, Peste care stau ]ntinse draperii lungi de m[tas[, Poart[, leg[n`nd pe bra\u-i, ca pe-un val tremur[tor, Corp de t`n[r[ femeie, plin de gra\ii, alb, u=or.

Seara, de-ar tr[i pe lume ]ntr-o ginga=e f[ptur[, N-ar avea un ochi mai l`nged, o mai rumenit[ gur[, N-ar avea mai negru p[rul, fruntea mai cuget[toare Z`mbetul mai mort pe buze, buza mai t[inuitoare... T`njitoarea ei privire, printre umbre r[t[cit[, Pare-a urm[ri ]n zboru-i o vedenie iubit[, Ce, pe c[i nestr[b[tute, dinainte-i vecinic fuge, Iar c`nd doru-i, nici chiar doru-i c[l[tor, n-o mai ajunge. N[p[dit[-atunci de lacr[mi ]ns[=i s`nul =i-l cuprinde Vr`nd ]n el s[ st[p`neasc[ un necunoscut fior... S`nul ]ns[ n-o ascult[, alba-i fa\[ i s-aprinde +i oft`nd, mai f[r[ voie, zice: „Ah, mi-e dor!... mi-e dor...“

III

Dup[ capul Kalogria, pe o coast[,-ntre lagune, Doarme dus[ Missolonghi la al m[rii glas u=or, Iar legenda ei m[rea\[ veacul veacului o spune, Unda, v`ntului ce trece, seara, orelor ce zbor. Stai, luntra=! Nu vezi cum superi prin a viselor lovire Majestuoasa ei odihn[, visul ei de fericire... Nu vezi fruntea ei cernit[ ce m[re\ i-o ]ncunun[ Cu-ale sale raze albe vecinic c[l[toarea lun[? Nu vezi tu cu ce sfial[ lunga-i hain[ i-o s[rut[ Marea mut[?

12 Via\a la \ar[

Stai! Opre=te-te!... Ascult[! — Nu!... +i barca cea u=oar[, De lungi aripi leg[nat[, ca un g`nd pe valuri zboar[... Iat-o... Vine... Se-ndrepteaz[ spre castelul cel arab Unde sir Hoowards englezul, mai bogat ca un Nabab, +i-a adus smintitu-i spleen =i r[ceala-i englezeasc[, Ca la lungi raze de soare calde s[ =i le-nc[lzeasc[. — O..., Archipelagul m`ndru, c`\i englezi n-a-nveselit, C`te suflete r[cite soarele-i n-a ]nc[lzit!... Iat[ barca... Iat-o vine. Lan\ul ei lin se anin[ Dup[ g`tul unui tigru; marmur[ sculptat[, fin[; Iar din luntrea cea gr[bit[ sprinten sare chiar Levante De la Zante. El t[cut se furi=eaz[ printre s[lile pierdute }ntreb`nd lampele stinse, vorbind zidurilor mute, Cercet`nd u=[ cu u=[ =i la ori=ice mi=care Sim\ind inima-i cum bate, sufletul cum ]i tresare; Iar ]n fund pierdut de lume, el aude-nceti=or Un glas tainic ce-i =opte=te: „Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor...“ Un pas, ]nc-un pas... =i iat[-l! Iat[ cleftul la intrare Pironit de gelozie, r[mas mut de ]ntristare... El prive=te la englezul ce s[rut[ ]n uimire M`na ei, alba ei m`n[, c[reia nebuni se-ntrec Zantio\ii to\i s[-nchine neschimbata lor iubire, Luntrea, armele =i capul, tot ce poate da un grec!

Cum ]l vede, ea spre d`nsul tremur`nd m`na-=i ]ntinde: — Vin, ]i zice cu privirea, Kalavryta e a ta. Vino, vis trimis de noapte =i de buza-mi ce s-aprinde, Dor cu ochii ca seninul, vin, lipe=te-\i buza ta. }ns[ el, smintit de ur[, vechi pistol din br`u apuc[ +i oche=te... Un foc ro=u trece viu ca o n[luc[... Un corp cade... O, pistolul era vechi, dar era bun! Kalavryta pl`nge-n umbr[... Grecul r`de; e nebun. (1879, iunie)

13 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

DJALI

Acolo unde r`ul pl`ng`nd murea ]n mare, Djali-=i g[sise luntrea. O dulce leg[nare De v`nt, ]ncet o duse pe tainicul canal. Treceau ]ntinse umbre de nori din val ]n val, Fur`nd razele lunii, =i-n zborul lor cel mare Scriind pe fa\a apei poveste marinare. V[zduhul amu\ise. Se-ntuneca. Furtuna Se-ml[dia pe mare. Tuna. Pierise luna. Din c`nd ]n c`nd, un zgomot str[in, din alt[ lume, |ipa; geniul m[rii striga totul pe nume: Nori, v`nt, curente, glasuri se de=teptau. Djali Desprinse de la barc[ lopata =i-o zv`rli. Apoi vorbi: „Ce-mi pas[ de tinere\ea mea C`nd port f[r[ de voie ]n pieptu-mi o ruin[ De dor, de suferin\[, de-am[r[ciune plin[? C`nd nu pot nici s[ suf[r a=a precum a= vrea? Ce-mi trebuie lopata c`nd v[d c[ fiecare N[sc`ndu-se-=i ]ncepe un c`ntec de-ngropare, C`nd =tiu c[-i dat s[ fie via\a pe p[m`nt, Al fericirii noastre cel mai ad`nc morm`nt, C`nd =i pe poarta vie\ii ca =i pe-a mor\ii poart[ S-a scris cu slove negre aceea=i vorb[ moart[: Durerea? Deci furtuna =i v`nturile sale S[-mi duc[ suferin\a pe-a valurilor cale, +i piar[ tinere\ea-mi ]ntr-un ocean spumos Cum piere-n diminea\[ un vis, cel mai frumos!“ O... Dante! de pe u=ea infernului s-a =ters +i-acum pe u=ea vie\ei s-a scris celebru-\i vers! Ea se-nec[: Se spune c-adeseori, c`nd tun[,

14 Via\a la \ar[

Pe mare se ive=te, ca geniu de furtun[, O t`n[r[ femeie. +i iar[=i c`teodat[, C`nd marea vrea s-o duc[ spre marginea-i uscat[, O v[d luntra=ii veseli pierind ca-ntr-un morm`nt }n valuri. Fuge vecinic departe de p[m`nt.

August 1880

15 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

ALTE ORIZONTURI

FUGIND DE TOT...

Fugind de tot: de lume =i de tine, M[ duc s[ dorm pe-ntindere de ape; Acolo groapa v`ntul s[ mi-o sape; Amurgul serii cad[ peste mine.

Nespus de dulcea ei singur[tate +i-o poart[-n lume luna g`nditoare: M[ uit la d`nsa, =i nu m[ mai doare Via\a-mi plin[ de pustietate.

O, tu, acela ce m[ faci s[ suf[r, O, suflete, ]ntoarce-te prin astre +i las[-m[ pe apele albastre, S[ dorm de veci, cu capul sub un nuf[r. Bruxelles, 94

S-AUD...

S-aud p`raiele cum curg }n pacea palidei lumine, Se umple valea de amurg, Iar eu m[ duc g`ndind la tine.

S-aude clopotul la schit: Merg pustnicii s[ se ]nchine; Luceaf[rul a r[s[rit, Iar eu m[ duc g`ndind la tine.

16 CUPRINS Via\a la \ar[

S-aude buciumul ]n mun\i }nfior`nd cu lungi suspine T[cerea codrilor c[run\i... Eu m[ tot duc g`ndind la tine. 1894

PE ACROPOLE1

Luna tragic[ prive=te, ]ntr-o mut[ contemplare, Pacinica singur[tate din ]mp[r[\ia sa, Strejuind de peste ape valea clasic[, ]n care, Pe Acropolea =tirbit[, Parthenonul2 dormita.

Ah! =i cum durerea lumii m[ prindea ]n ghiara-i rece La priveli=tea acestei, unice ]n univers, Protest[ri a omenirii contra timpulului ce trece, Monument, al c[rui nume sun[tor e ca un vers.

C[ci a=a e, totul piere, ca o umil[ sc`nteie: Jocuri, timp, filozofie; m`na care te f[cu; Timpuri noi =i jocuri nou[; s[rb[tori panathenee3, Totul piere sau se schimb[; — neclintit e=ti numai tu.

Tu, ca toate, e=ti ]n lume de substan\[ pieritoare, Dar ]n forma ta de ast[zi pieritor nu e nimic; Tu e=ti toat[ poezia omenirii g`nditoare Scris[ ]ntr-un bloc de alb[ marmor[ de Pentelic4.

1 Acropole — colin[ pe care era a=ezat[ cetatea vechii Atene =i unde se afl[ ruinele unor temple vestite ale antichit[\ii. 2 Parthenon — templul zei\ei Atena Parthenos. 3 S[rb[tori panathenee — s[rb[tori ]n cinstea zei\ei Palas Atena. 4 Pentelic — munte situat ]ntre Atena =i Maraton, cunoscut prin cariere- le sale de marmur[.

17 Duiliu Zamfirescu

+i c`nd razele din lun[ limpezi curg pe a ta frunte }n imensa, infinita lini=te de orient, Din trecut =i p`n’ la tine se ]ntinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboar[ ]n prezent.

Ah! ajut[-m[ acuma, tu, Minerv[1 ]n\eleapt[, S[ g[sesc printre at`tea lucruri nou[ ce m[ mint, Drumul c[tre Salamina2 =i navarcul3 ce a=teapt[ S[ m[-ntoarc[ la Megara4, Eleusis5 =i Corint6.

Las[-m[ s[ viu la tine, lume plin[ de parfumuri Ce r[sai din timpul clasic ce mi-a fost at`t de drag; S[ culeg ]n libertate trandafirii de pe drumuri, S[ m[-mb[t din armonia limbii din Areopag7,

S[ cunosc amorul vostru, zeu a tot ce-i scris s[ fie, N[sc[torul de iluzii, de dureri =i poezii, Astfel cum ]l vrea Sophocle8, r[sturn`nd o-mp[r[\ie +i put`nd s[ locuiasc[ pe obraji trandafirii.

(1893)

1 Minerva (Palas Atena) — fiica lui Iupiter, zei\a ]n\elepciunii =i a artelor. 2 Salamina — insul[ ]n fa\a Atenei, r[mas[ celebr[ prin b[t[lia ce a avut loc aici ]ntre greci =i per=i la 486 ]. e. n. 3 Navarc — ]n francez[, comandantul unei flote, sau al unui vas de r[zboi. 4, 5, 6 Megara, Eleusis, Corint — localit[\i ]n Grecia. 7 Areopag — consiliu =i tribunal suprem al vechilor atenieni; reuniune de oameni ]nv[\a\i. 8 Sophocle — poet tragic grec (sec. V ]. e. n.). 18 CUPRINS Via\a la \ar[

DE LA VILLA TUSCULANA1 (dactili =i trochei)

Tristele umbre se las[ pe v[i de sus de pe dealuri Singure, palide, pline de-o lume vie de basme: Bradul, umbrela =i-o-ntinde pe muchea arsei coline; Mierla =[galnic[ \ip[ prin grase tufe de lauri. Cicero, vechiule st`lp al acestor clasice locuri, Scoal[ din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valea Tibrului, urmele Romei antice tremur[ ]nc[. Umbro-sabelii2 =i quirium3, Ta\iu4, Numa Pompiliu5; Zeii, pontificii, fra\ii Arvali6, Lupercii7 =i Salii8; Piatra =i lancea, =i focul din vatra Vestei9 fecioare, Toate sunt ]nc[ =i azi ]n fiin\[. Timpul =i forma Par c[ se schimb[. „Plin de un dor f[r[ sa\iu de lumea vremilor duse, Timpul =i forma de ast[zi m[ las[ rece ca ghea\a. Toate sunt ]nc[-n fiin\[ =i totu=i toate sunt moarte. Ochi-mi, o nobile Marcu Teren\iu10, cat[ spre tine.“ Astfel gr[ie=te un glas din ruine. Nimeni n-aude. Bra\e v`njoase ]ntind Apeninii c[tre cetate Roma din vale prive=te pe g`nduri coamele ninse. Soarele moare prelung ]n ad`ncul m[rilor Tusce.

(Roma, aprilie 1889)

1 Ruinele vilei celebrului scriitor latin Cicero, ]n vechiul ora= Tusculum, azi Frascati. 2, 3 Vechi popula\ii ale Italiei. 4 Regele legendar al sabinilor. 5 Al doilea rege al Romei. 6 Grup de 12 preo\i care adorau pe Dea Dia. 7 Preo\ii lui Faunus. 8 Dou[ grupe de preo\i: unii slujeau zeului Mars =i al\ii lui Quirinus. 9 Zei\a protectoare a c[minului =i a focului sacru. 10 Mare scriitor comic latin, sec. II ]. e. n. 19 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

LA VILLA ALDOBRANDINI

T[cute lacr[mi picur[ din plante +i-alunec[ pe jgheabul de porfir[; Sub =ipot st[ Orfeu1 c`nt`nd din lir[ Pe-un glob purtat de g`rbovul Atlante2.

P[uni stela\i podoabele-=i resfir[ Pe-un capitel de frunze de acante; Un grup voios de fauni =i bacante Ironici stau =i de p[uni se mir[.

Domni\a vine, v[duv[-ntristat[, +i singuric[ =ade la f`nt`n[, C`nt`nd ]ncet un vers al ei de fat[.

Un g`lg`it de ap[ o ]ng`n[, Pe c`nd pe v`rful plopilor s-arat[, }n clarul zilei, luna ca o z`n[.

BOUL

De-a pururi trist, ]n mijlocul c`mpiei, Voinicul bou prive=te ]nainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei.

+i parc[-ar vrea s[ spuie prin cuvinte C[ a r[mas el paznicul mo=iei,

1 Referirea poetului la Orfeu, c`nt[re\ul nefericit de pierderea so\iei, trebuie pus[ ]n leg[tur[ direct[ lui Maiorescu, dorul de so\ie =i de copii. 2 G`rbovul Atlante era un rege legendar al Mauritaniei, pref[cut de Perseu ]n munte, cu ajutorul capului vr[jit al Meduzei. 20 CUPRINS Via\a la \ar[

C[ci to\i s-au dus ]n lumea veciniciei, Iar La\iul1 e \ar[ de morminte.

Trec norii, trec, spre asfin\it de soare, }nve=m`nt`nd senina lui t[cere }ntr-un mister de umbre c[l[toare.

El pleac[ trist s[ cate m`ng`iere Urm`nd pe jos un lung =ir de cucoare Ce c`nt[-n zbor o not[ de durere. (1890)

CULCATE-S ROMANI|E

U=or se mi=c[ t`n[ra fecioar[, Purt`ndu-=i trupul drept ca o f[clie; Cu amforele vine de la vie +i vinde must, ca-n vremi de-odinioar[.

Copil[ alb[, vina ta s[ fie De te-o-nt`lni Polibus bun[oar[: Cum m`inile-\i sunt prinse de ulcioar[ O s[-\i s[rute benghiul din b[rbie.

Dar ea z`mbe=te. Col\urile gurei S-ascund ho\os ]n ginga=e gropi\e Iar ochii vine\i iau coloarea murei.

+i iat[-l el ]ncununat de vi\e, C[-i sare-n drum. Pe paji=tea p[durei, }n urma lor, culcate-s romani\e. Athena, 92

1 Latium — \inut ]n Italia central[, ]ntre Etruria =i Campania, pe coasta M[rii Tireniene. 21 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

CA UN M{NUNCHI DE RAMURI

Te-a z[mislit bl`nda natur[ Ca pe o floare de pe plai; Din carminul rozei de mai |i-a zugr[vit, rotunda gur[, Iar din albastrul de cicoare |i-a-nduio=at privirea vie, A=a c[ bine nu se =tie De e=ti femeie sau e=ti floare.

La br`u te-a str`ns ca pe-un m[nunchi De ramuri tinere de crin +i nu =tiu ce \i-a pus ]n s`n +i de la s`n p`n-la genunchi, C[ parc[-i fi un vis croit Dup[ g`ndirea mea nebun[, Cu sufletul ca alba lun[, Cu trupul cald =i lini=tit.

}n trista mea singur[tate Au r[s[rit colo =i colo Vedenii cu cap de Apollo +i ochi plini de bun[tate: Dar dac[ tu ai =ti anume C`t farmec e-n f[ptura ta, Ai face aripi =i-ai zbura, C[ci prea e=ti singur[ ]n lume.

(1886)

CORSARUL

}ntr-un castel, pe malul m[rii, Pe-a c[rui turnuri crenelate Furtunile le-a ]ndr[git, 22 Via\a la \ar[

Tr[ie=te singur, dat uit[rii, Cu sufletul plin de p[cate, Corsarul alb, ]mb[tr`nit.

Sub chiparosul din gr[din[ Se urc[ iedera pe-o cruce La cap[tul unui morm`nt; Prin ramuri aerul suspin[ +i parc[ din ad`nc aduce Un glas de funduri de p[m`nt.

Corsarul, care niciodat[ De nimenea nu se rugase, Nu se pl`nsese nim[nui, Corsarul avusese-o fat[, +i-acum pl`ngea, se-ngenunchiase La amintirea fetei lui.

Un ropot lung de vijelie Cu \ipete premerg[toare Chema pustiul din castel; El tremura din temelie Izbit de st`nci spumeg[toare Ce le-aducea valul cu el.

Mugea oceanul de durere, }=i ridica ]n ceruri valul +i se fr`ngea c[z`nd pe v`nt; B[tr`nul ho\, f[r’ de putere, Vedea cum apa rupe malul Cu iedera de pe morm`nt. Atunci s[ri drept ]n picioare +i, vr`nd s[ lupte cu furtuna, Corsarul s-arunc[ ]not; Dar firea cea nep[s[toare }nv[lui tot ]ntr-una Corsar =i ieder[ =i tot. 23 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

VARA

Cu firea ei cea arz[toare Sosit-a vara ]napoi; To\i pomii sunt ]n s[rb[toare, }n tei st[ floare l`ng[ floare... E dulce vara pe la noi!

C`nd diminea\a se ive=te Din al v[zduhurilor fund, Tot c`mpul parc[-ntinere=te, Iar, de=teptat[ de pe prund, Cireada satului porne=te...

}n urma ei un roi de grauri Ca ni=te valuri cenu=ii S-amestec[ prin b[l[rii S-a=eaz[-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii.

P`n[ ce-n zarea dep[rtat[ Spre lacul trist se pun pe drum. +i cum se duc, — acum =-acum Se mai z[resc ]nc[ o dat[ Ca r[m[=i\a unui fum.

+i-n fine ast[zi c`nd g`ndesc La ce ne este dat s[ fim, Cum anii trec, copiii cresc, B[tr`nii cum se odihnesc }n deal la \intirim.

M[ simt nepriceput =i mic }n gloata de z[d[rnicii

24 CUPRINS Via\a la \ar[

+i nu mai pot zice nimic, Ci numai ochii ]i ridic +i caut spre copii.

Tivoli, 1898, iulie

LUNILE

IANUARIE

Frigul, scriitor de geamuri Cu z[pezile se joac[ +i le schimb[-n promoroac[ At`rn`nd ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi ]nghe\at[ Stau uit`ndu-m[ la cer: Norii, plumbui\i de ger, S-au str`ns pat[ l`ng[ pat[.

Trist =i singur ca un greier V[lul timpului rup`ndu-l, Eu a=tept s[-mi toarc[ g`ndul }ntr-un col\ mai cald de creier.

Iar afar[ numai fumul Sub\iratec ]=i ia zborul; Eu ]mi leg de d`nsul dorul +i-n v[zduhuri ]i dau drumul.

(1888)

25 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

IULIE

C[lin, jitarul de la sat, Cu pu=ca vecinic de-a spinare, Era pe holde ]mp[rat +i statul lui n-avea hotare. }n el tot c`mpul se-ncredea, To\i fluturii =i toat[ floarea: Sulfina, seara-l adormea +i-l de=tepta ]n zori cicoarea.

Odat[, de=teptat ]n zori De-acel miros de diminea\[, }=i ridic[ ochii din flori +i se uit[ peste f`nea\[. Din pricina zilelor calde, M[rica, z`n[ printre fete, Se cobor`se s[ se scalde +-acum... se descingea de bete.

Jitarul nostru, n[zdr[van, Se sub\iÿ ca o =op`rl[, +-ascuns de-un ciot, de-un bolovan, Se strecur[ p`n[ la g`rl[... Cuptior, cuptior, c`te mai faci Cu vinovata ta c[ldur[!... Noroc numai c[ po\i s[ taci. A=a =i eu: streaj[ la gur[. (1890)

AUGUST

Pe luciul f[r[ hotare Al apelor ce-au adormit, Din fund de haosuri r[sare Melancolia z`mbitoare A stelelor ce-au r[s[rit. 26 CUPRINS Via\a la \ar[

}nt`rziat pe malul m[rii Eu ]n ad`ncuri r[t[cesc +i prins de farmecul uit[rii Las jos tot lutul p[m`ntesc +i-n lumea naltului plutesc.

+i c`nd m[ uit ]n urma mea La discul rotunjit din tin[, }l v[d schimbat deodat[-n stea, C-o lic[rire de lumin[ }ndep[rtat[, rece, lin[.

Iar pe luceferii de noapte Parc[ mai lesne-i v[d apoi C[ sunt p[m`nturi vechi, r[scoapte, C[-s pl`nsete acele =oapte Ce curg din spa\iuri spre noi.

O, lege! c`t ]mi pari de mare!... Ce farmec pui ]n toate cele!... De te-ai numi, ]n timp, uitare, Sau, ]n distan\[, dep[rtare, Tu schimbi p[m`nturile-n stele.

Care-i privirea omeneasc[ P[trunz[toare de mister, Ce-ar ]ndr[zni s[ b[nuiasc[ C[ lumea noastr[ p[m`nteasc[ Tr[ie=te ]ns[=i ea ]n cer?

BARZA

Sus, pe Arge=, pe la mun\i, Au r[mas codrii c[run\i; Jos, pe vale, prin z[voi, Se cobor turme de oi, 27 Duiliu Zamfirescu

Iar un cuc cu pan[ sur[ +i-a spus numele din gur[: „Cu-cu!“

De prin garduri, de prin vii, Cintezoii aurii Zis-au din ciripitur[ Unei tufe de r[sur[: „Soro f[, de=teapt[-te +i spre soare-ndreapt[-te, So-ro!“

Iar prin cr`nguri s-aud semne Ghionoaia taie lemne, Gai\a, ]ntr-o g`rnea\[, Se proclam[ c`nt[rea\[, Iar din mreaja somnului Ies g`ndacii Domnului Ro-=ii!...

Chiar =i hanul de la drum, Iarna f[r[ fir de fum, Vara f[r-de c[l[tori, Toamna f[r-de c`nt[tori, S-a umplut de r`ndunele Ce-au adus vara cu ele Cal-d[. Iar prin lanul r[s[rit Merge vestea c-a sosit Craiul dimine\elor, Paznicul f`ne\elor, +i-ar fi tras pe-un v`rf de leas[ Jos la doamna preoteas[... Ci-ne-i? (1890) 28 CUPRINS Via\a la \ar[

IMNURI P{G~NE

PRELUDIU

}n fund de pe=teri, picur[ de veacuri T[cute lacr[mi, ce mereu se m`n[ Spre albele misterioase lacuri, +i din ad`ncul lor r[sar f`nt`n[.

F`nt`na rece g`lg`ie din st`nc[ +i r[sp`nde=te unde de r[coare: P[durii verzi d[ vocea ei ad`nc[, C`mpiei triste s[lcii pl`ng[toare.

A=a ]n suflet picur[ cu-ncetul Via\a ceasuri de melancolie: F`nt`n[ clar[, murmur[ poetul, O, de demult uitat[ poezie.

FIICA HAOSULUI

A fost odat[ un voinic, Cobor`tor din ginte veche, Crescut pe cal ]nc[ de mic +i v`n[tor f[r’ de pereche.

Era din mam[, p[m`ntean, Iar despre tat[, spuneau unii C[ se tr[gea de la Traian +i amintea, prin chip, str[bunii.

29 Duiliu Zamfirescu

Tr[it ]n mun\i de mititel, Crescuse chipe= =i voios, }nc`t vorbea lumea de el Ca de un nou F[t-Frumos.

C`nd se pornea la v`n[toare Cu =oimi adu=i de prin str[ini, |ipau vultanii la izvoare +i puii de prin vizuini,

+i dau n[val[ neam de neamuri Prin v[g[unile ad`nci: V`natul u=urel prin ramuri Iar vulturii pe v`rf de st`nci.

+i r[m`neau s[-i steie-n cale Doar b[ietanele din sat. Dar nu-i ardea m[riei-sale De un asemenea v`nat.

Prin mun\ii plaiului vecin De-un c`rd de vreme se zvonise De Filip de la Severin C[ dintr-un vis ]nnebunise,

De ani ]ntregi venea mereu La curtea sa ]mp[r[teasc[ O Pajur[ cu chip de zmeu, Cu cioc =i limb[ p[s[reasc[,

+i-n miezul nop\ii cronc[nea Pe-un ciot din turla cea b[tr`n[, +i-l tot chema, l-ademenea S[ se coboare-ntr-o f`nt`n[.

30 Via\a la \ar[

Se t`nguise tuturor +i le spusese ce-a visat: C-ar fi ascuns[-ntr-un izvor O fat[-a unui ]mp[rat.

}n fa\a lui, cu barba sur[, Stau slujitorii din palat, +i, tri=ti, cu m`inile la gur[, }l c[inau c[-i fermecat.

Tr[i\i la d`nsul din p[rin\i, El le z`mbea cu ochii buni: Ca tot nebunul, pe cumin\i, }i socotea pe ei nebuni. * * * Pe scobor`=ul unei v[i, }ntr-o p[dure ]nc`lcit[, Era pe m[gura dint[i O pe=ter[ ]ntroienit[

Sub usc[turi de brazi c[run\i +i m`litur[ de izvoare, }n care pustnicii din mun\i Spuneau c[ cine intr[, moare.

Din fundul ei se dep[na Izvorul purt[tor de basme, Ce codrul tot ]l ]mp[na Cu cos`nzene =i fantasme;

Din fundul ei spuneau ciobanii C[ iese Pajura ]n vale, +i n[ruie=te bolovanii Cu v`ntul àripelor sale.

31 Duiliu Zamfirescu

Porni voinicul f[r[ team[, L[s`ndu-=i cai =i v`n[toare; Zicea c[ soarta lui ]l cheam[: C[ cui e scris s[ moar[, moare.

+i merse azi, =i merse m`ni, +i merse vreme ]ndelung[, +i d`nd din cap, =i d`nd din m`ni, Ajunse vremea s[ ajung[.

La rotitura unui cot, R[mase ]ntr-o bolt[ mare, }mpodobit[ peste tot Cu pietre =i m[rg[ritare.

Sclipeau tavanele, cuminte, Din raza gemelor albastre, Ce mii de veacuri ]nainte Se ]ntrupaser[ din astre,

+i luminau, c[z`nd ]n joc, Oglinda unui lac feeric, Ce r[sfr`ngea s[ge\i de foc }n dep[rtatul ]ntuneric.

Deasupra limpedelui lac C[deau din bolta de lumin[ Pletoase ramuri de copac +i vrejuri lungi de gelsomin[,

+i ]mpletite ]ntre ele Legau un leag[n ]n colori, Cu foi de nuf[r drept perdele +i a=ternut de praf de flori.

32 Via\a la \ar[

Pe pat, dormea frumoasa Z`n[, Fecioara vremilor eterne, Cu capul rezemat pe-o m`n[ +i p[rul despletit pe perne.

O stea, aprins[ ]n zenit, +i cobor`t[, virginal[, Pe-un fund de pat ]nchipuit De Auror[ boreal[,

Cu forme albe omene=ti De fat[-mare adormit[, Era frumoas[ ca-n pove=ti +i ca-n pove=ti, nesocotit[.

Frumoas[ ca ]nt`iul vis Al dragostei celei dint[i, Visa sub ochiul ei ]nchis B[lane plete de fl[c[i.

Tr[gea din firea-i de femeie N[ravul primului p[cat, +i doar era mai mult idee Dec`t un trup adev[rat.

El o atinse bini=or Pe p[rul blond ]ng[lbenit Ce ca o und[ de izvor C[dea la vale despletit,

+i un fior trecu vibr`nd Prin trupul alb al adormitei Pun`nd via\[ r`nd pe r`nd }n g`nd =i-n bra\ele iubitei.

33 Duiliu Zamfirescu

Atunci deschise ochii mari, Rotunzi =i plini de veste bun[, Doi ochi =ire\i =i c[rturari, Ad`nci ca dou[ nop\i cu lun[;

}=i duse bra\ele spre piept +i se-nro=i, p[r`nd c-a=teapt[ Un lucru nou =i ]n\elept: Iubirea unic[ =i dreapt[. * * * Sorbea voinicul din privire Minunea ce-l ]ncremenise, +i revenindu-=i ]n sim\ire }i prinse m`inile =i-i zise:

„De e=ti un vis, sau e=ti real[, De e=ti, sau nu e=ti, sau po\i fi, Tu e=ti icoana ideal[ A n[zuin\ii de-a iubi.

Eu te-am visat de-at`tea ori, Te-am c[utat pe zbor de v`nt, Te-am ]mbinat pe cer, din nori, Din toamna bl`nd[ pe p[m`nt;

Te-am deslu=it ]ntr-un miros, Dintr-un amurg de zi de var[, +i nu a fost nimic frumos F[r[ ca umbra-\i s[ nu-mi par[,

Te =tiu c[ e=ti prin tot ce-i viu, Precum e raza de la soare, }n tot ce este str[veziu: V[zduh sau ap[ curg[toare;

34 Via\a la \ar[

Te =tiu, te simt, te =i tr[iesc, Te voi tr[i ]ntotdeauna, L[s`nd viesparul omenesc S[-=i schimbe patima cu luna.“

Iar ea. uit`ndu-se la el, Plutea ]n caldele-i cuvinte, +i m[surat, ]ncetinel, R[spunse glasul ei cuminte:

„Nu m-am n[scut =i n-am s[ mor, C[ci prins[ sunt din vecinice: A tot ce-a fost, am fost izvor +i-oi fi a tot ce-o fi s[ fie.

P[m`ntul, c`nd s-a rupt din soare, }n ]nv`rtirea lui prin haos M-a prins ]n el ca-n ]nchisoare +i m-a boltit spre lung repaos.

+i eu, ce nu aveam f[ptur[, }nchis[ astfel ]n p[m`nt, Sub m`ng`ierea de c[ldur[ M-am ]ntrupat, =i ast[zi s`nt.

Dar dac[ sunt, via\a mea E singur[ ca mai-nainte: Sunt o imagine de stea }nmorm`ntat[ ]ntr-o minte.

Tu ai venit, dar vei pleca, M[ vei l[sa pe veci ]n jale. Eu nu te pot ]mpiedica De-a te supune firii tale.

35 Duiliu Zamfirescu

}n lumea ta locuitor Sau mort, pierdut ]n vremi senine, Tu e=ti de-acum nemuritor C[ci e=ti de-a pururea ]n mine.

Eu te-am iubit a=a cum e=ti (Nemuritoare cum m[ =tiu): Cu forme crude, omene=ti, Dar cu suflare de om viu.

C[ci via\a e ]n legea firii Cea mai semea\[-nfiripare Fiind un fel al nemuririi Cu con=tiin\[ de ce are.

+i tu-mi e=ti drag at`t de mult, At`t de dulce ]mi e=ti drag, C[ dac-ar fi s[ m[ ascult Te-a= \ine-n lumea mea pribeag.

Dar tu e=ti om, crescut ]n soare, Deprins, ]n raiul t[u feeric, S[ por\i p[m`ntul sub picioare, Iar nu s[ gemi ]n ]ntuneric.

}ntoarce-te s[-\i vezi p[m`ntul, S-ascul\i cum via\a-=i c`nt[ viersul, Cum pas[rile-=i c`nt[ c`ntul +i armonia Universul;

}ntoarce-te s[ vezi cum cere Via\a ta drum prin lumine, +i-atunci, de vei avea putere, Revino iar[=i c[tre mine.“

36 Via\a la \ar[ * * * El sta pe g`nduri =i z`mbea, Ne=tiutor dar pururi dornic, }n\eleg`nd numai c[ ea Putea s[-l cread[ nestatornic.

P[truns de mil[, =i supus De trista ei ]n\elepciune, }=i prinse hlàmyda mai sus +i se scul[: „M[ voi supune.

Adun[-\i p[rul de pe umeri, Resfir[ firele lui moi, +i num[r[ c`t po\i s[ numeri: C`nd vei sf`r=i, voi fi-napoi.“

+i astfel t`n[rul zic`nd, Porni din nou pe lungul drum. Se ]ntorcea din c`nd ]n c`nd, O mai z[rea acum =i-acum,

P`n[ ce ochiului deschis Pierir[ liniile firii, Cum pier fiin\ele din vis }n haosul neamintirii.

Iar ea, cu sufletul la gur[ +i ochii osteni\i de clip[t, }n delicata ei f[ptur[ Lupta s[-n[bu=e un \ip[t.

C[ci, Z`n[ scoas[ din poveste, Ea ]l iubise omene=te, +i legea omeneasc[ este S[ sufere cine iube=te.

37 Duiliu Zamfirescu

Iar el, ]n fundul de p[m`nt, R[mase singur c[l[tor: Era o noapte de morm`nt, Un clin de iad ]ngrozitor,

}n care bezna se sim\ea Greoaie ap[s`nd pe minte, +i desp[r\ind ca o perdea Ce e, de ce-a fost ]nainte.

Mergea cu g`ndul ]ncordat }n sc[p[rarea de lumine, Pe care ochiul speriat, Le sc`nteia el, de la sine.

C`nd da-n urcu= c[rarea grea, Fugea pietri=ul de pe prund; De cobora, i se p[rea C[ valea nu mai are fund.

C[dea, =i se scula r[nit, +i iar umbla, =i iar c[dea. Era v`njos =i o\elit, Dar... ce-ar fi dat s[ vad[-o stea!

O stea! o raz[! o sc`nteie! O lic[rire de lumin[! +i bucuros atunci s[-=i ieie Pedeapsa pentru orice vin[.

Dar vina lui nu sta ]n el, Ci vina lui era ]n fire: Merg`nd spre ea, avea un \el, Acum, merg`nd, umbla-n ne=tire.

38 Via\a la \ar[

+i c`teodat[ sta pe loc. I se p[rea c[-i iese-n cale Un n[zdr[van de dobitoc Ce se-nchina M[riei-sale,

Purt`ndu-=i ochii pe-o tipsie }n labele de dinainte, +i-n locul lor, ]n sc[f`rlie, Cresc`ndu-i c`te-un col\ de dinte.

Sau ]ntindea m`na s[ prind[ Muscu\e albe pe sub gene, Ce ]n a ochilor oglind[ Mi=cau, mirate, din antene.

O groaznic[ ghear[ de mort Torcea din mintea lui un fir, Un sub\iratic fir de tort Ce-l ]ndruma spre cimitir.

+i el umbla ]ncetinel De frica firului sub\ire: De s-ar fi rupt, murea =i el Sau r[m`nea ]n nesim\ire.

O stea! o raz[! c`t de mic[! S-o vad[ numai c[ luce=te!... Era voinic =i f[r’ de fric[ Dar... se sim\ea c[-nnebune=te. * * * +i c`nd ie=i din nou la soare +i dete de lumina plin[, Curgea din ceruri o splendoare De sc`nteiere de lumin[.

39 Duiliu Zamfirescu

At`t de t`n[r[ =i nou[, }nc`t, pe valea ce se pierde, P[rea c[ prim[vara plou[ Cu pic[turi de un nou verde.

Un roi de lume zbur[toare S[rea prin crengi, de veselie, }n haine vii de s[rb[toare +i creste* ca de cununie,

+i alerga din toat[ \ara S[-=i prinz[ locul de pe ranguri: Se cununa codrul cu vara }n c`nturi vesele de granguri.

Iar el, ce nu putuse crede C-ar fi ]n mun\i a=a comoar[, Privea uimit. Credea c-o vede Acuma pentru prima oar[.

Deasupra lui, pe-un v`rf de tei, Un piept rotund de turturic[ Ce se-mbuca cu so\ul ei Huia, tremur[tor de fric[.

Deasupra lor, mai sus, mai sus, |ipau cu glasul argintiu, Merg`nd ]n unghiuri spre apus, Poe\ii =esului pustiu.

P[rea c[-n totul se ascunde Prisos de soare, tinere\e, Via\[ s[ reverse-n unde }n tot ce-i viu, dou[ vie\e.

* }n volum: cre=te. Se corecteaz[ dup[ manuscris.

40 Via\a la \ar[

Atuncea el ]=i aminti De cai, de =oimi, de v`n[toare, De curtea lui. O fi ce-o fi, De-acuma el aicea moare. * * * Iar tu, r[mas[ unde e=ti, }n fund de pe=teri sau ]n haos, Icoan[ scoas[ din pove=ti, A frumuse\ii ]n repaos,

Adormi din nou, =i dormi pe veci, +i uit[ m`na vinovat[ Ce \i-a-nc[lzit m`inile reci +i sufletul sfios de fat[.

Via\a e ]n legea firii Cea mai semea\[-nfiripare, Fiind un fel al nemuririi Cu con=tiin\[ de ce are.

Dar con=tiin\a ei n-o-n=eal[ C`nd n[zuie=te c[tre tine, C[ci tu e=ti forma ideal[ A suferin\ei de mai bine.

41 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

VERSURl HETEROMETRE ALBE1

Lui Leopardi2 Ca cerul mun\ilor, limpede, Ad`nc, ca a nop\ilor stele, Tu e=ti a durerii imagine, O, t`n[r cu palid[ frunte. Pe ochii t[i mari, suferin\ele }ntins-au z[branic de cea\[, Sub care ]ntorsu-s-au, singure, Spre tine privirile tale. V[zut-ai acolo imaginea At`tor splendori ]ngropate }nc`t de atunci ]nchinatu-\i-au Trecutului toat[ via\a.

Cum vine prin desele negure O raz[ din stinsul luceaf[r, +i timid[ lupt[ cu spa\iul, De lumea de azi doritoare; A=a din a spe\ei flac[r[ Pornit-a sc`nteia iubirii +i-n tine aprins-a tot farmecul Amorului f[r[ speran\[.

Atunci ai crezut c[-n Aspasia3 Natura pusese r[sunet Din mersul armonic al zorilor Spre calda via\[ a zilei; +i iar ai crezut c[ ]n Silvia4

1 Versuri ]n alt fel de metru =i f[r[ rim[. 2 Marele romantic italian. 3 Aluzie la poezia lui Leopardi Aspasia. 4 Alt[ poezie a lui Leopardi, ]n care poetul celebreaz[ iubirea =i tinere\ea. 42 CUPRINS Via\a la \ar[

Pusese poetica umbr[ Din geana luminii ce tremur[ }n lungul crepuscul al serii.

Dar nu era nimeni s[ semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dac[ floarea pustiului, Ginestra1, cu galbene ramuri, Mi=c`nd pe a clipelor arip[, U=or adia pentru tine; De-abia dac[ luna patetic[, Plutind pe deasupra p[durii, Venea din trecut s[ te m`ng`ie O, t`n[r cu palid[ frunte!

(1896)

E MORT POETUL

E mort poetul. Cea din urm[ dram[ Ca cea dint`i, va fi necunoscut[: De-o ideal[ minte ]nceput[ Acum o-ncheie glasul de aram[.

Al[turi st[, ]ncremenit[, mut[, S[rmana lui, nem`ng`iat[ mam[; Ea lung ridic[ col\ul de maram[ +i tremur`nd pe m`n[ ]l s[rut[.

1 Numele unei flori ce cre=te pe Vezuviu =i care e titlul unei alte poezii a lui Leopardi. 43 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

}ntr-un pahar se scutur[ o floare, O floare prins[ la o cununie Ce ca =i d`nsul s-a plecat =i moare.

Iar prin perdele raza aurie Aduce caldul z`mbet de la soare: O m`ng`iere scurm[, dar t`rzie.

(1895)

LA O F~NT~N{

Doarme Roma prin ruine Umplu crinii atmosfera Cu miresme de demult. Sun[tori din mandoline Trec, zic`ndu-=i „buona sera“. Eu ascult:

Moare c`ntecul pe cale; G`lg`itul de chitar[ Rar =i rar ]l mai ]ng`n[. A r[mas acum pe vale. Straj[ nop\ilor de var[, O f`nt`n[.

Salve, limpede f[ptur[, Tu, ce-ai pus prin ]mprejururi Floare alb[ l`ng[ floare! Prin scirocco =i c[ldur[ Numai tu r[mas-ai pururi C`nt[toare.

Roma (1896)

44 CUPRINS Via\a la \ar[

PE MARE

O, Làlage1, p[rul resfir[ Pe umerii-\i ca de z[pad[, +i las[ pe coarde de lir[ Suflarea ta cald[ s[ cad[.

Prive=te pe luciul m[rii Cum p[s[ri s-av`nt[ pe spume, Molatecul ritm al c`nt[rii Duc`ndu-l pe aripi ]n lume.

Hyperion trece alene +i-n ape ar vrea s[ coboare... }nt`i te s[rut[ pe gene, Te-mbie cu el la r[coare.

O, Làlage, scumpa mea Lal[, Ascunde-te, el o s-apun[. Nu-l pl`nge, c[-i crud =i te-n=al[: }ntoarce-\i privirea spre lun[.

II

Din funduri de singur[tate R[sare duioasa fecioar[, +i genele-i nes[rutate Spre lumea de jos le coboar[

Cu raza privirilor sale, Ea, trist[, ]\i m`ng`ie p[rul +i-n nota sim\irilor tale Tresare atunci adev[rul:

1 Làlage — numele unei fete pe care a c`ntat-o poetul latin Hora\iu, ]ntr-una din odele sale.

45 Duiliu Zamfirescu

Tu c`n\i, =i din glasul t[u pic[ Aduceri aminte de doruri, R[mase ]n lumea antic[ Din glasul fecioarei din coruri;

Tu c`n\i, =i cu bl`nda-\i solie }mi pare c[ vii dintr-o sfer[ Ce-n limpedea ei armonie A prins fericirea-himer[.

III

Pe \[rmuri se-ntinde r[coarea }n pacea deplin[ a firii: S-aud cum ]=i scutur[ floarea }n brazdele lor trandafirii.

Venind c[tre \[rm, ni se pare C-am fost prin trecutele vremuri. U=or tu te mi=ti pe c[rare +i-n aerul limpede tremuri.

Cu clip[tul apei ce moare Oceanul s[rut[ nisipul +i urmelor tale u=oare Gelos le acopere chipul.

Arunc[-\i pe umere haina +i str`ns[ de mine p[=e=te: Amorul e pururea taina Ce totul =i toate-nc[lze=te.

(1895)

46 CUPRINS Via\a la \ar[

POEZII NOU{

FLORI DE PA+TE

La Palermo1 La Palermo, prim[vara, Trandafirii urc[ scara. Liliacul alb ro=e=te C`nd s[rut[ Dintr-o cut[ S`nul ce-l ad[poste=te.

Prin gr[dini a pus o fee2 Gardurile-n azalee3, Casele ]nvolburate }n ciorchine De glicine4 Pe balcoane aninate.

Diminea\a ideal[ R`de-n floarea de migdal[, Tinere\ea st[ ]n cale, }ntrupat[ }ntr-o fat[ Cu un co= de portocale.

1 Palermo — ora= din Sicilia, unde e ]nmorm`ntat marele democrat revolu\ionar N. B[lcescu. 2 Fee — z`n[. 3 Azalee — arbust cu flori frumoase, roz sau ro=ii. 4 Glicin[ — plant[ ag[\[toare, cu flori asem[n[toare cu ale salc`mului.

47 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

Vin, B[lcescule, din somnul Adormi\ilor ]n Domnul, S[ vezi firea cum rena=te: Totul cere M`ng`iere Pentru florile de Pa=te.

Unde e=ti, ]n care floare Clipa ta nemuritoare +i-a luat fiin\[ nou[? Care plant[ Elegant[ Poart[ sufletu-\i ]n rou[?

C[ut`nd urmele tale, M-am oprit la Monreale. De sub vechile morminte Se ridic[ Plin de fric[ Crinul, floarea cea cuminte. (1899)

ADIO, NAPOLI

Adio, Napoli, cetate De creaturi ]nc`nt[toare Cu gene lungi, catifelate, Cu sufletele ]nsetate De zgomot =i de soare.

E scris s[-\i ]nchin[m =i \ie Acest netrebnic de cuv`nt, Ora= de vis =i nebunie

48 CUPRINS Via\a la \ar[

Cum n-a fost =i n-o s[ mai fie Un altul pe p[m`nt.

}ncins cu vi\[ drept cunun[, Cu g`nduri calde =i senin, }nchin amorului, la lun[, Ca un p[g`n din vremea bun[, Paharul meu cu vin.

Adio dar, r[m`i cu bine }n visul t[u de diminea\[ Fii pururea f[r-de suspine, Precum e drept =i se cuvine Cui crede ]n via\[.

(1899)

SOSESC

Sosesc cocoarele, sosesc De dup[ deal de \intirim, Iar anii trec, copiii cresc, Se schimb[ tot ce-i omenesc, +i noi ]mb[tr`nim.

Mi-aduc aminte ca acum C`nd alergam cu capul gol Prin pr[f[ria de pe drum +i c`nd ardeam c[r\ile scrum +i =coalei dam ocol.

+i mai t`rziu c`nd am plecat, Ce veselie ]n tr[sur[!... Cum nici n-am pl`ns, nici m-am mirat,

49 Duiliu Zamfirescu

Pe c`nd pl`ngea un biet argat C-un deget dus la gur[.

+i vreme lung[ mai t`rziu C`nd m-am ]ntors cu dor de bine, Nehot[r`t f[r[ s[ =tiu Ce pot s[ fac =i ce-am s[ fiu }n lupta mea cu mine.

50 CUPRINS Via\a la \ar[

PE MAREA NEAGR{

ADIO

Adio, dulcea mea durere Ce-at`t de mult mai chinuit. Te las, c[ nu mai am putere S[ te urmez p`n-la sf`r=it.

Tu e=ti sfioas[ =i curat[ Ca floarea alb[ de pe st`nci, Dar ai f[ptur[ vinovat[, Cu ochii negri =i ad`nci.

+i nu-n\elegi c[ eu sunt bietul Nebun culeg[tor de flori Ce m[ ridic ]ncet cu-ncetul P`n[ la st`ncile din nori.

Dar forma ta ]n=el[toare Ia calea timpului apus, +i c`nd ajung p`n[ la floare, Ea se ridic[ tot mai sus.

Pe Marea Neagr[

LA OR+OVA

Dun[re b[tr`n[, spune, ce ascunde Trupul t[u ]n unde, De te zba\i ]n maluri, urli de m`nie

51 Duiliu Zamfirescu

P`n[ ce Carpa\ii piscurile-=i pleac[, Apa ta s[ treac[, G`lg`ind ]n mersul ei de vijelie?

Din ad`nca umbr[ de pe malul verde G`ndul meu se pierde Peste nesf`r=irea c[reia-i plute=ti, Peste timp de ast[zi =i de alt[dat[, C`nd b[tea curat[ Inima ]n pieptul lumii rom`ne=ti.

C[ de-au fost p[cate, lips[ de credin\[, P[s =i neputin\[, Lifte peste lifte, unguri =i t[tari, Au mai fost =i oameni, fost-au p[m`nteni, Domnii =i mo=nenii, Drept-cobor`torii din legionari.

+i-a mai fost st[p`nul st`ncilor c[runte, Bourul de munte, Str[juindu-=i singur codrul la pripoare, Decebal voinicul, fiu de fiu localnic, Ridic`ndu-=i falnic Fruntea c[tre oastea lor n[v[litoare.

Tu, ce pe sub malul negru de ruine Te fr[m`n\i ]n tine N[bu=ind av`ntul apei furioase, +i prefaci ]n tr`mb[ lucie de brum[ +ipote de spum[, Ca s[ legeni raza stelelor sfioase,

Tu mai speri c[, poate, au s[ mai coboare Lungile pripoare Dacii cu Zamolxe =i Burebiste

52 Via\a la \ar[

Ca s[ ia virtute, b`nd ap[ din tine, +i s[ \i se-nchine, +i s[-=i lumineze fe\ele lor triste.

Nu mai vin. Dar vremea, care schimb[ toate, Multe vrea =i poate, Multe le preface =i le-ntinere=te: Pune vis ]n codri, umbr[ ]n poiene, Doruri pe sub gene, Viers =i bucurie pune-n tot ce cre=te.

Salve, \ie, ap[ binef[c[toare, Ce te-nal\i spre soare +i te la=i pe holde, rod =i avu\ie! Creasc[-\i flori pe maluri jururi-]mprejururi, T`n[ro de-a pururi, T`n[ro, eterno, salve, salve \ie!!

53 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

DIN PUBLICA|II

O SUFLET!...

O, suflet, tu, v[paie stins[, Cenu=[-a unui dor din ceruri, De ce \i-e umbra-a=a de-ntins[ +i golul plin de-a=a misteruri? De ce nu =tiu care \i-e scrisul +i care-i vrerea ta ]n toate... A=a, eu parc[-s o cetate +i tu c[-ntr-]nsa e=ti proscrisul.

O, suflet, spune-mi ce te doare? La ce g`nde=ti? ce-ai vrea s[ fii? }n mine stai ca la-nchisoare, Eu sunt prea mic, — tu e=ti prea mare, Dar cine e=ti? De unde vii?

Z[darnic m[ ]ncerc a-l face S[-mi spuie-o vorb[... el e mut!... }n trista mea form[ de lut Ca orice sufer[, el tace.

SEARA DE TOAMN{

Ah! ce frumoase-s serile de toamn[! Prin frunze reci doar un fior adie; S-arat[-n deal, cu fa\a purpurie, A nop\ilor fermec[toare Doamn[.

54 CUPRINS Via\a la \ar[

Pe c`mpul ve=ted tainic ea-mpr[=tie Str[lucitoarea-i negur[ albastr[, O, Doamne sf`nt! Ce pan[ mult m[iastr[ At`ta farmec ar putea descrie!

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul. }n umbra lui m[ simt prins de triste\e: Exist[ oare-at`ta frumuse\e }n fire, — a=a cum o sim\i tu, poetul?

Ori suntem prad[ — o! g`ndire-amar[! De-a sim\urilor noastre am[gire Ce-arunc[-un v[l frumos peste-o ne=tire, +i totu=i, Doamne, ce frumoas[ sear[!

(1899)

PRIM{VAR{

Bine-ai venit din nou la noi Surat[ prim[var[, S[ mai r[sune prin z[voi Teleanca turmelor de oi +i cucul pierde-var[.

Bine-ai venit cu p[rul prins }n m[rg[rit[rele, Cu trupul pe sub s`n ]ncins }nvolburate ]ntr-adins Rochi\i de r`ndunele.

Mireas[-n carul t[u de flori Cu fluturi prin bulendre, Aduci taraf de c`nt[tori,

55 Duiliu Zamfirescu

Vioarele-n privighetori. Iar cobza-n m[c[lendre.

Dai lumii sufletul senin +i dor de poezie, Dai chef de joc =i de pelin +i poate, un pahar cu vin Nunta=ului ce scrie.

(Roma, 1902)

56 PROZ{ CUPRINS Duiliu Zamfirescu

VIA|A LA |AR{

I

Cum ridici priporul Ciulni\ei, ]n pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murgule\, case b[tr`ne=ti =i s[n[toase, cum nu se mai ]nt`lnesc ast[zi pe la mo=iile boiere=ti. De sus, de pe culme, ele v[d roat[ ]mprejur p`n[ cine =tie unde, la dreapta, spre valea Ialomi\ei, la st`nga, pe desi=ul p[durii de Aram[, iar ]n fa\[ pe cotiturile uli\elor str`mbe ale satului. Toat[ curtea boiereasc[ tr[ie=te lini=tit[ =i bogat[, cu c`rduri ]ntregi de g`=te, de curci =i de claponi; cu bibilici \iuitoare; cu c[ru\e dejugate; cu arga\ii ce umbl[ a treab[ de colo p`n[ colo — =i seara, c`nd vine cireada de la c`mp, cump[na pu\ului, sc`r\`ind neuns[ ]ntre furci, \ine isonul berzelor de pe co=are, ale c[ror ciocuri, r[sturnate pe spate, toac[ de-\i iau auzul. F[r[ a fi risip[ =i zarv[, curtea boiereas- c[ pare populat[ =i bogat[. }ntr-o zi de var[, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor po=talioni ce intrau ]n curte cu strig[te =i saltanat. At`t el c`t =i nevast[-sa Sofi\a s[rir[ din paturile lor de cit, =i se uitar[ pe fereastr[. — Iii!... e greu de noi! T[nase Scatiu cu m[-sa!... exclam[ boier Dinu. — Da’ nu-i mai zice a=a, omule, c[ te-a auzi a fat[... Ia-\i mai bine surtucul =i e=i-le ]nainte. Coana Sofi\a trecu repede ]ntr-o odaie de al[turi s[ se mai diretice la cap, iar boier Dinu ]=i trase din fug[ cizmele (str`ng`nd din ochi =i blestem`nd), ]=i lu[ haina ]n spinare =i ie=i s[-=i ]nt`mpine musafirii. — Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scutur`nd pe b[tr`n de m`n[. Iac[t[, am venit cu mama.

58 Via\a la \ar[

— S[rut m`na, coan[ Prohiro; bre, anul [sta fac gr`u mult, zise Murgule\, s[rut`ndu-i m`na cam din fug[. — S[rut ochii, mam[; da’ ce se potrive=te, e=ti fodul, coane Dinule! Uite, z[u, maic[, zise ea lui fiu-s[u, parc[ v[d pe c[minarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu: nalt, usc[\iv la chip, a=a smead ca dumnealui =i fodul... Las[, z[u, coane Dinule, c[ sunte\i fodui... Auzi, de at`\ia mari de ani vecini cu mo=iile =i s[ nu love=ti dumneata o dat[ pe la mine!... — Uite, z[u, coan[ Prohiro, ai dreptate; da’ nu =tiu cum s-a f[cut... Vorbind astfel, b[tr`na ]ng[lbenea, ]ncepea s[ ]nghit[ ]n sec, se foia f[r[ rost, p`n[ ce c[zu pe o banc[ din cerdac. — Aoleo, coane Dinule, zise ea repede, f[c`ndu-=i v`nt cu m`na, ]mi vine r[u... — Pu\in „coneac„, strig[ fiu-s[u, ori ap[ de Vals, repede s[ ne dea ceva... Murgule\ se repezi fuga la c[mar[ =i se ]ntoarse numaidec`t cu o sticl[ de cogneac, pe care o v[rs[ mai toat[ ]n capul coanei Profira, pe c`nd fiu-s[u o muncea pe la t`mple s[-=i vie ]n fire. }n vremea asta se ar[t[ =i Sofi\a Murgule\. Ea dete pe b[rba\i la o parte, s[rut[ m`na b[tr`nei, o mai str`nse de un deget, o mai meremetisi, ce-i f[cu, c[ ]=i veni baba ]n sim\iri. — Doamne, coan[ Profiri\o, cum stai dumneata afar[, soro!... Ia s[ intr[m ]n[untru, c[ pe n[du=ala asta te boln[ve=ti chiar din senin, z[u. +i, \in`nd pe bab[ de subsuori, trecur[ ]ntr-o odaie r[coroas[, mare, ]n care b[tr`na p[ru a se ]nzdreveni ca prin farmec. Sofia Murgule\ se ]ngrijea de bab[ cu un interes nespus.O puse s[-=i istoriseasc[ patima de la desc[litoare, ]i dete cafea cu l[m`ie, pic[ o\et pe un c[rbune sub nasul ei — iar pe de alt[ parte porunci s[ aduc[ t`n[rului dulcea\[, cafea, tutun, cu tot dichisul cuvenit.

59 Duiliu Zamfirescu

— Ia spune-ne, coan[ Profiri\o, cum ]\i vine?... Aci, ]ncepu b[tr`na o lung[ =iretenie de vorb[: — Uite, maic[, ]mi vine a=a un „nixis“ pe la stomah, =i parc[ numai ia a=a m[ zg`l\`ie de chiept, =i s[ te \ii numa goan[ la cap, =i apoi parc[-mi bate dou[ zban\uri ]n t`mple, de m[ pr[p[desc, maic[!... — +i nu iai nimic dumneata pentru asta? — Da’ c`te n-am f[cut! N-a cheltuit ghetu b[iat o gr[mad[ de bani!... Ba palianuri, ba consulturi, ba doftoru Draci, ba acu cic[ s[ iau ap[ de Vacs... — De Vals, mam[, o ]ndrept[ fiu-s[u. Pe c`nd vorbeau astfel, u=a se deschise de la un iatac din fund, =i de sub perdelele albe de \ar[ se ivi un chip rotund de fat[, care, d`nd de obrazurile nou[ ale musafirilor, se f[cu stacojiu. — M[muc[ drag[... avu ea aerul de a ]ncepe. Dar ]n mijlocul od[ii, se opri ]n loc, f[cu o plec[ciune dup[ toate regulele ceremonialului de la pension, =i dete n[val[ s[ ias[ pe cealalt[ u=[. Coana Sofi\a o opri. — Tinco! Da’ nu salu\i lumea? Unde te duci? Fata se opri din nou, nehot[r`t[. Obrazul mame-sii luase expresia obi=nuit[ de nemul\umire =i descurajare, c`nd i se ]nt`mpla c`teodat[ s[ se supere, iar conu Dinu se ru=inase cu des[v`r=ire de st`ng[cia ei. — S[rut[ m`na coanei Profiri\e, zise mam[-sa. Un moment, c`t mai trecu p`n[ s[ se hot[rasc[ fata, coana Profira ]=i ]nfipse privirile ]n ochii ei, cu toat[ r[utatea lor b[tr`neasc[. Fata auzise vorbindu-se ]n cas[ de neamul ]mbog[\it al Scatie=tilor ca de ni=te mojici renumi\i, ie=i\i dintr-un vechi v[taf al tat[lui lui conu Dinu Murgule\, =i a-i vedea ]n casa lor i se p[rea o adev[rat[ enormitate. Dar, ]n cele din urm[, se duse s[ s[rute m`na coanei Profire. B[tr`na o s[rut[ pe obraz, uit`ndu-se la ea lung =i scutur`ndu-=i valurile de carne de pe trup, de pofta r`sului. — Ptiu, s[ nu fie de deochi! c[ frumoas[ mai e=ti!

60 Via\a la \ar[

Fata se duse dup[ aceea la fiul b[tr`nei =i-i ]ntinse m`na cu aceea=i reveren\[; el r[spunse tare =i sigur de sine: — Salut! Apoi, fericit[ c[-=i ispr[vise complimentele, se retrase ]n dosul scaunului lui tat[-s[u, =i, dup[ un minut, o =terse. Coana Profira ]ncepu iar[=i a r`de: — Cresc, bat[-le norocul, ca din ap[... Acuma numai b[rbat ]i lipse=te... Conu Dinu Murgule\ ]=i ciugulea unghiile de la o m`n[, ne]ndr[znind s[ priveasc[ ]n fa\a b[tr`nei. }n fond ]l sup[ra vorba coanei Profire, fiindc[ ]n\elegea unde vrea s-o aduc[. Dar nevast[-sa, cu sensul practic al femeilor, da din cap cu ]n\elesuri. — R[ul e, zise ea, c[ nu facem gr`u destul. — Ia las[, coan[ Sofi\o, r[spunse b[tr`na, conu Dinu s[ tr[iasc[! De at`\ea mari de ani, de c`nd are mo=ia de la Eforie pe nimic, bez mo=ia dumisale p[rinteasc[, m[rita p`n[ acum =apte fete. Pe conu Dinu nimic nu-l sup[ra mai r[u dec`t s[-i fi zis c[ are mo=ia de la Eforie pe nimic. }=i mu=c[ din unghii mai ad`nc =i t[cu. — A=a e, ]ng`n[ coana Sofi\a, dar avem greut[\i: fata la pension, nepotu-meu ]n str[in[tate... — Aracan de mine, maic[, da’ tot ]nva\[? Ce-a mai ie=it =i moda asta cu ]nv[\[tura p`n[ la ad`nci b[tr`ne\e!... Uite, eu pe T[nase al meu l-am pus la treab[ de mic copil, =i slav[ lui Dumnezeu, b[iatul a ie=it bun, treaba treab[, plimbarea plimbare. Acu s[-i g[sesc nevast[ cumsecade =i m-am lini=tit. Anu [sta trebuie s[-l ]nsor, c[ mi-e c-oi ]nchide ochii f[r[ s[ apuc s[-mi v[d nepo\ii... Ce zici, coane Dinule?... Conu Dinu dete din cap, parc[ ar fi zis c[ a=a e, dar c[ asta nu-i treaba lui. Dup[ ce-=i ispr[vir[ cafeaua, T[nase Scatiu scoase o pan[ de g`sc[ din buzunar, m[tur[ o enorm[ \igaret[ de chihlimbar cu care fuma, puse pana murdar[ pe farfuriu\[, iar \igareta ]n toc, =i se scular[ s[ plece.

61 Duiliu Zamfirescu

Coana Profira dori s[ vaz[ pe Tinca la plecare, dar fata nu se g[si nic[ierea. Cam ]nfipt[, b[tr`na s[rut[ pe conu Dinu pe frunte, zic`ndu-i: — A=a sunt fetele, marf[ scump[. Ce zici, vecine, ne-ncuscrim? — Drum bun, coan[ Profiro. Ia s[ ridice co=ul de la tr[sur[. V[ta=e Taft[, pune m`na, s[ nu se dea vizitiul jos. }n sf`r=it, plecar[. }n urma lor, coana Sofi\a umbla domol ]n jurul lui b[rbatu-s[u, =i, cu sfioas[ supunere, c[uta s[-i ghiceasc[ g`ndurile. D`nsul ]=i r[suci o \igar[, f[r[ a zice nimic, =i intr[ s-o aprind[. Fumul din salon ]l lu[ de cap. — Ah! Zi, te rog, s[ deschid[ geamurile. Nevast[-sa stete un moment la ]ndoial[. — Au s[ intre toate mu=tele, omule. Murgule\ se ]ndrept[ spre mas[ s[ g[seasc[ chibriturile =i dete cu ochii de pana de g`sc[ l[sat[ de t`n[rul Scatiu. — Deschide\i u=ile, s[ ias[ mirosul de mitocani! Ia poftim de vezi, zise el f[c`nd explozie, cu bra\ele ]ncruci=ate ]naintea penei, cine-mi cere fata. Eu s[-mi dau fata la asemenea mojici?... Doar dac[ mi-o lua Dumnezeu min\ile! B[-d[-rani!... Coana Sofi\a ]ncerca s[ fie serioas[, de=i ]i venea s[ moar[ de r`s. B[rbatu-s[u se ]ntoarse din nou c[tre d`nsa. — Am mo=ie de la Eforie pe nimica, ha? De ce nu pofte=te fiu-s[u s[ m[ urce la mezat, s[-l ]nv[\ eu minte! — Nu, zise nevast[-sa, z`mbind, fiindc[ sper[ s[-i d[m fata. — S[-mi dau eu fata unui asemenea mojic!... |i-am spus: dac[ mi-o lua Dumnezeu min\ile, poate. Apoi urm[ a face pa=i mari prin cas[ =i a trage ad`nc din \igar[, ca =i cum maximul acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la un minimum de sup[rare. Coana Sofi\a trecu pe nesim\ite ]ntr-o odaie vecin[, l[s`ndu-l s[-=i potoleasc[ singur furia. Conu Dinu, r[mas singur, prinse a innoda firul vremilor de azi cu lungul =ir al celor trecute, =i a se ]ntreba, cu disperarea 62 Via\a la \ar[ oamenilor b[tr`ni, cum era cu putin\[ ca nepotul v[tafului Scatiu (pe care v[taf ]l v[zuse el ]nsu=i ]n spinarea unui \igan =i b[tut de un alt \igan cu opritorile de la cai, dup[ porunca lui tat[-s[u, c[minarul) s[ ajung[ a cere m`na fetei lui? +i imaginile trecute ]i reveneau ]n minte, sl[bite, cu c`te o r[s[ritur[ de observa\ie copil[reasc[ cum le f[cuse: bun[oar[ c[ pe atunci ploua mai des =i mai la vreme. +ezu jos =i fuma mai departe din \igara stins[, s[rind cu mintea la nepotu-s[u Damian, care nu mai venea din str[in[tate, la sor[-sa Diamandula, mama lui Damian, care tr[ia numai prin puterea imaginei fiului s[u, la una =i la alta, p`n[ ce un pisic, care se strecurase sub scaun, ]i atrase luarea-aminte prin ]ndem`narea cu care se juca cu pana \igaretei lui T[nase Scatiu.

II

Era tocmai s[ se supere din nou, pe pisic =i pe T[nase, c`nd b[tu cineva la u=e. — Poftim! zise el cu glasul tr[g[nat al boierilor b[tr`ni. U=a se deschise =i o femeie t`n[r[ intr[, ]nchiz`nd-o repede, ca s[ nu lase mu=tele ]n[untru. — S[rut m`na, coane Dinule, zise ea, s[rut`ndu-i m`na cu adev[rat. — Bun[ ziua, feti\o, ]i r[spunse el, d`ndu-i m`na s[ i-o s[rute. Vino-ncoa s[ te pup pe obraz. +i dup[ ce o s[rut[, se uit[ la d`nsa de aproape, ca =i cum o cerceta s[ o cumpere. — Ce p[cat c[ nu e=ti b[iat, Sa=o. Ea ]ncepu a r`de, mirat[. — De ce, coane Dinule? — |i-a= da pe Tincu\a. — +i eu a= lua-o numaidec`t. Numai a= fi cam copt pentru d`nsa. B[tr`nul se uit[ la ea lung, \in`ndu-i m`na ]ntr-ale lui. — Uite, Sa=o, po\i s[ te superi, dar eu tot n-o s[ te las ]n pace: de ce nu vrei s[ te m[ri\i, fato?

63 Duiliu Zamfirescu

— Coane Dinule!... — Bine, bine, nu mai zic nimic, dar s[-\i spun drept, nu te pricep. — +i cu toate astea e a=a de u=or! |i-am spus de at`tea ori: eu am o familie, far[ s[ m[ m[rit; dac[ m-a= m[rita, a= avea dou[, =i a= fi, desigur, mam[ rea, ori pentru unii, ori pentru al\ii. Dar, coane Dinule, mi-ai f[g[duit s[ nu mai vorbim despre asta... Acuma am =i ]mb[tr`nit, ad[ug[, parc[ nu i-ar fi displ[cut, pe c`t zicea, s[ vorbeasc[ despre „asta“. Eu am venit s[-\i spun c[ te pofte=te coana Diamandula. B[tr`nul se scul[ greoi de pe scaun =i porni s[ ias[, cu aceea pe care voia cu orice pre\ s-o m[rite, c`nd, ajuns la u=e, o opri din nou. — A, Sa=o, nu =tii o comedie?... Ghice=te... Nici nu-\i tr[sne=te prin cap: avem un ginere pentru Tincu\a. — Serios? — Da... un ginere fain: pe amicul meu, domnul T[nase Scatiu. — Ce?! zise cealalt[ ]ncremenit[ locului. — Da, junele Scatiu, aleg[tor la colegiul ]nt`i, mare proprietar, m`ine poim`ine deputat... — Biata Tincu\a! — Da, =i coana Sofi\a ar fi gata s[ i-o dea. Dar p`n[ n-oi ]nchide eu ochii, Scatiu nu ia pe fata mea, adause, b[t`ndu-se cu m`na ]n piept. Apoi, duc`nd un deget la gur[, ]n semn de t[cere, intrar[ la coana Diamandula. }n fundul unui pat de nuc, cu perne la perete, =edea ghemuit[ o umbr[ de femeie, iar pe scaune, ]mprejurul ei, rude =i prieteni. Legat[ la cap cu o boccelu\[ de m[tase neagr[, dup[ moda veche, coana Diamandula ]=i tr[gea din c`nd ]n c`nd ochelarii de pe frunte, lega\i la spate cu a\[, ca s[ priveasc[ pentru a o suta oar[ o scrisoare a fiului s[u. B[tr`n[, bolnav[, surd[, ea tr[ia, spre minunea tuturor, numai prin puterea unei dorin\e: aceea de a mai vedea, ]nainte de a muri, pe unicul ei copil. Tot ce vorbea, tot ce dorea era pentru el, se ducea c[tre el. Cu trupul istovit de puteri, p[rea a-=i hr[ni via\a din dor. C`te o rar[ scrisoare ce venea de la 64 Via\a la \ar[ el era citit[, recitit[, ]nv[\at[ pe dinafar[ de o mie de ori; plicul descusut =i pe o parte =i pe alta; marca de pe plic studiat[ p`n[ ]n firele must[\ilor regelui Humbert — c[ci scrisorile veneau din Italia. C`nd b[tr`na era singur[ cu c`te cineva al casei, ]ntreba cu glasul stins: — +i unde e Neapoli [sta? R[spunsul nu-l auzea niciodat[, dar ]n\elegea c[ trebuie s[ fie departe, dup[ mi=carea m`nei =i a ochilor celui ce-i vorbea. C`nd intr[ conu Dinu, ea p[rea a\ipit[, cu capul rezemat pe piept. El se apropie de d`nsa cu sfial[ =i respect, pe c`nd ceilal\i se scular[ ]n picioare. — Ce dore=ti, lel\[? zise conu Dinu, care-i era frate mai mic. — Matei nu mai vine... Eu m[ duc, Dinule. — Doamne, cum vorbe=ti dumneata!... — M[ duc... Dac[ mai ]nt`rziaz[ dou[ zile, nu m[ mai vede. I-ai telegrafisit? ]ntreb[ ea, uit`ndu-se ]n ochii lui. — I-am telegrafisit. — I-ai spus s[ nu ]nt`rzieze? — I-am spus. — +i ce crezi, c-o s[ vie? — Cum, Doamne, s[ nu vie. B[tr`na ]ncepu a pl`nge, ]ncet, cu suspine ]necate. Lui conu Dinu ]i deter[ lacr[mile. — M[ rog la Dumnezeu s[ m[ mai \ie cu zile, p`n[ l-oi vedea... zise ea cu greu =i g`f`ind, dar s[ nu ]nt`rzieze, Dinule. Dup[ aceea a\ipi iar[=i. Sa=a =i cu Tincu\a ]i ridicar[ pernele la spate, =i ea p[ru c[ doarme. Atunci, unul c`te unul, ie=ir[ bini=or =i trecur[ ]n odaia de al[turi, unde subprefectul, Mihai, fratele Sa=ei — un b[ie\andru de vreo 20 de ani — coana Sofi\a, sor[-sa Elena, de la o mo=ie vecin[, cu copiii ei, stau gr[m[di\i deasupra unui atlas, c[ut`nd care este drumul cel mai scurt de la Neapoli la Ciulni\a. — Z[u, nenea Matei [la, zise Tincu\a sup[rat[, parc[ nu-mi mai e drag. Subprefectul, un vechi prieten al casei, se uit[ la ea r`z`nd: — Las[, c-am s[ te spui c`nd o veni.

65 Duiliu Zamfirescu

— Da’ po\i s[ m[ spui, zise fata ro=indu-se; pentru ce nu mai vine? — Ba vine. N-a telegrafiat c[ pleac[? — Sunt trei zile de c`nd a telegrafiat; p`n[ acum venea =i de la Han T[tar. — A=a faci? — A=a, r[spunse Tincu\a r[stit; dumneata nu vezi c[ tu=a nu mai poate? Mihai desprinse o oglind[ din cui, f[r[ a fi b[gat de seam[, =i o aduse ]naintea Tincu\ei. Aceasta, ro=ise deja, se f[cu stacojie pe c`nd to\i cei de fa\[ r`deau. Fata se-ncerc[ s[ r`d[ =i ea, dar o podidi pl`nsul, =i repede, ie=i =i se ascunse la d`nsa ]n odaie. Sa=a se uit[ lung la frate-s[u, nemul\umit[ de gluma lui. — Mihai, astea sunt glume nes[rate. Te rog s[ nu mai faci asemenea lucruri. — Da’ ce-am f[cut, maman drag[? Am glumit, zise el, nenorocit c[ fusese pricina unei asemenea scene. Sa=a ie=i =i se duse dup[ Tincu\a. C`nd se-ntoarse, ]i g[si pe to\i t[c`nd, parc[ cine =tie ce se-nt`mplase: at`ta ]nr`urire au lacr[mile asupra oamenilor. Numai subprefectul, holtei b[tr`n, c[lit ]n ale istericalelor femeie=ti, cum zicea el, ]ncerca s[ mai glumeasc[. Sa=a lu[ pe b[iat =i-l duse, cam vr`nd-nevr`nd, la Tincu\a, s[-i cear[ iertare. — Bine, maman, ce-am f[cut, ca s[ cer iertare? zicea b[iatul, merg`nd cam cu sila. El =i cu to\i fra\ii chemau pe Sa=a „maman“. — Ai sup[rat pe Tincu\a. Eu nu vreau s[ am copii r[u crescu\i. B[iatul se uit[ lung la sor[-sa =i se opri ]n loc. — Maman, nu m[ umili. Viu eu singur s[ cer iertare. Sor[-sa se g`ndi o clip[ =i, parc[ mi=cat[ de vorba b[iatului, ]i ]ndrept[ leg[tura la g`t =i porni singur[ ]nainte. Dup[ c`teva minute, el intr[ ]n urma ei la Tincu\a, =i, foarte firesc, ]i lu[ m`na =i o rug[ s[-l ierte. Fata se uita ]n jos, f[r[ a zice o vorb[.

66 Via\a la \ar[

— }l ier\i, Tincu\o drag[, nu-i a=a? o ]ntreb[ Sa=a. Tincu\a ]=i ridic[ ochii spre el, bufnind ]ncet, de r`s sau de pl`ns, nu se =tia bine. Astfel se ]mp[car[ lucrurile. C[tre sear[ veni o depe=e de la Predeal. }n sf`r=it, Matei sosea... Mare g[l[gie =i bucurie pe to\i. Mihai =i Tincu\a =i copiii Elenei voiau s[ mearg[ a doua zi la gar[. Care mai de care s[rea mai sus, \ipa mai tare, dup[ cum ]l iertau puterile. Vestea fu ]mp[rt[=it[ coanei Diamandule de c[tre frate-s[u. B[tr`na, cu lacr[mile ]nnodate ]n barb[, se puse s[ descoase telegrama, liter[ cu liter[, parc[ ar fi fost cine =tie ce document. Se hot[r] ca a doua zi toat[ suflarea s[ se reverse la gar[. Se f[cu socoteala tr[surilor =i se v[zu c[ nu era loc pentru to\i. Mihai voia s[ se duc[ pe jos; Tincu\a c[lare. Subprefectul le puse tr[sura la dispozi\ie. Sa=a pe a sa; dar tot era prea mult[ lume. Elena se g`ndi s[-=i lase copiii acas[, dar o protesta\ie universal[ se ridic[ din piepturile g[l[gioase ale „\`nc[riei“, care nu vrea s-aud[ de o asemenea pozn[. Conu Dinu ]i ]mp[c[ pe to\i, f[g[duindu-le s[ puie caii la o clo=c[rie de bra=oveanc[, ]n care intra toat[ corabia lui Noe. Era vorba acum s[ se =tie cine r[m`ne cu coana Diamandula. Elena, fire vesel[, se lep[d[, r`z`nd pe sub ascuns ca s[ n-o vad[ cumnatu-s[u; coana Sofi\a trebuia s[ mearg[; Tincu\a \inea s[ mearg[; conu Dinu se cuvenea s[ mearg[. Subprefectul propuse Elenei s[ r[m`n[ el, =i f[cur[ mare haz am`ndoi, spre p[rerea de r[u a celorlal\i, cari voiau s[ =tie de ce r`d, ca s[ r`d[ =i ei. — De ce r`de\i? ]ntreb[ coana Sofi\a. Subprefectul o lu[ la o parte cu mare tain[ =i-i zise la ureche ]n gura mare: „arde Ia=ul“, ceea ce provoc[ o mare ilaritate general[ =i f[cu pe coana Sofi\a s[ c[r[b[neasc[ subprefectului o ]nsemnat[ cantitate de pumni. Toat[ lumea adormi ]n seara aceea fericit[. Pentru cei b[tr`ni revenea un om iubit; pentru tineri, nenea Matei, pe care-l

67 Duiliu Zamfirescu a=teptau tot a=a de vesel =i caraghios precum plecase; pentru copii, un necunoscut, care ]ns[ nu mai pu\in era nenea Matei, vorb[ plin[ de farmec =i noutate.

III

Se leg[na cioc`rlia ]n r[coarea dimine\ei, ]nso\ind de-a lungul Ialomi\ei tr[surile ce mergeau la gar[. Copiii, gr[m[di\i c`te trei pe capr[, se bucurau, t[cu\i, de priveli=tea cailor. Mihai m`na po=talionul de la tr[sura lor, curat[, lustruit[, ]n care trebuia s[ se ]ntoarc[ Matei. Pe chipurile tuturor se zugr[vea s[n[tatea si fericirea. }ntinderea c`mpului se desf[=ura ]ntr-o nespus[ lini=te de var[. De o parte, un lan de porumb ]=i mi=ca v`rful foilor nervoase, d`nd v[zduhului un reflex de culoare verde, ce p[rea c[ ]ngra=e aerul; de partea cealalt[, Ialomi\a curgea domoal[ ]ntre dou[ maluri joase, l[s`nd s[ se vad[ o margine de B[r[gan, cu p`rloagele sale nestr[b[tute, cu suhaturi roase de vite, cu o turm[ de oi ce se z[rea ]n fund ca o pat[ alb[, =i, mai presus de toate, cu orizontul s[u ]n=el[tor, a c[rui dung[ ]nchipuit[ juca ]n ar=i\a soarelui ca oglinda unei ape. Din prundul g`rlei, cireada se urca pe un vad =i se ]ndruma cu greu la p[=une. C`te un bou singuratec sta ]nfipt ]n marginea apei, cu capul ]ntins ]nainte, neclintit, ]ntrup`nd ]n nemi=carea lui pustietatea locului. C`nd tr[surile ajunser[ la cap[tul porumbului, trebuir[ s[ se opreasc[. Jitarul s[ri din colib[, cu c[ciula ]n m`n[, =i deschise poarta de nuiele ce t[ia drumul. Un c`ine sl[b[nog se repezi la picioarele cailor, l[tr`nd din toate puterile =i gata parc[ s[-i ]nghit[. To\i trecur[ dincolo, iar jitarul ]nchise poarta =i r[mase singur ca mai-nainte, ]n mijlocul c`mpului. Dup[ un sfert de ceas ajungeau la gar[. Tot norodul acesta se rev[rs[ ]n unica s[li\[ de a=teptare ce se g[sea, r`z`nd =i s[rind, spre marea mirare a \[ranilor c[r[u=i.

68 Via\a la \ar[

Mihai cu surorile lui mai mici =i cu Tincu\a; Elena cu patru copii ]mprejur; coana Sofi\a, conu Dinu =i subprefectul; Berl[, jidanul de la han; T[nase Scatiu, care venise c[lare. Numai Sa=a lipsea: ea r[m[sese la Ciulni\ei, s[ \ie de ur`t coanei Diamandule. Toat[ lumea se uita la ceasornic cu neast`mp[r: mai sunt zece minute, mai sunt =apte minute. Copiii, neav`nd voie s[ ias[ pe peron, p`n[ la sosirea trenului, \ipau ]n sala de a=teptare ca ]ntr-o menajerie. Mai sunt trei minute. Clopotul sun[. }n fundul z[rii se vede locomotiva devenind din ce ]n ce mai mare, p`n[ se arat[ ]ntreag[. „Da\i-v[ la o parte, domnilor!“ strig[ lampistul g[rii. Trenul sose=te cu repeziciune =i se opre=te deodat[ locului, ca un cal dresat. Toate inimile bat cu putere. Copiii, cu m`na dus[ la gur[, se retrag cu un pas, speria\i de zgomot. To\i ]ntreab[: „Unde-i, unde-i?“ La o fereastr[ a trenului un chip ner[bd[tor cheam[ pe conductor din toate puterile. P`n[ s[ vie acesta, cei de pe peron au recunoscut pe Matei al lor =i s-au gr[m[dit la u=a vagonului. — Matei! nene! conductor! vin de deschide, domnule! Ioane, ia bagajele... }n ]ncurc[tura =i-n larma asta, c[l[torul sare din tren ]n bra\ele celor ce-l a=teptau, s[rut`nd =i ]mbr[\i=`nd ]n dreapta =i ]n st`nga; „Nene, Matei, drag[„, s-aude din toate p[r\ile. Mihai se repede ]n vagon =i apuc[ geamantanele altor domni, care protesteaz[. Taft[, v[taful, ridic[ el singur dou[ cufere, pe care le a=eaz[ cu ]ngrijire ]ntr-o c[ru\[ cu boi. Matei urmeaz[ a ]mbr[\i=a pojidicul, oprindu-se la fiecare =i ]ntreb`nd „dar tu cine e=ti, bre?“ ]n hohotele de r`s ale respectivelor mame. }n cele din urm[ se duce cu bra\ele ]ntinse c[tre un biet cre=tin, av`nd aerul de a voi s[-l s[rute, spre marea mirare a acestuia =i spre des[v`r=ita topenie de r`s a celorlal\i. —Mai sunt, frate? ]ntreb[ el, gata s[ ]mbr[\i=eze toat[ suflarea. }n cele din urm[, conu Dinu, =terg`ndu-=i lacr[mile de r`s, ]l lu[ de bra\: 69 Duiliu Zamfirescu

— Hai, b[iete, hai s[ mergem. Pe acela=i drum pornir[ tr[surile din nou, ]n=ir`ndu-se ]n goan[, unele dup[ altele. De ]ndat[ ce Damian r[mase singur cu conu Dinu, veselia de p`n[ aci disp[ru. — Ce face mama? ]ntreb[ el cu ner[bdare. — E mai bini=or, r[spunse b[tr`nul d`nd din cap. Acuma, c[ ai venit, are s[ se ]nsufle\easc[ din nou. T[cur[ am`ndoi. — Bre, zise conu Dinu, credeam c[ nu mai vii! De =apte ani s[ nu te mai ]ntorci tu pe acas[!... — A=a e, nene Dinule, dar vream s[ sf`r=esc odat[... Acuma sper s[ nu m[ mai mi=c. Sunt s[tul de str[in[tate. Vreau s[ tr[iesc cu mama, lini=tit. — O s[ ai pu\in de tr[it cu d`nsa. Damian se uit[ la unchiu-s[u. B[tr`nului ]i dedeau lacr[mile =i nu mai zise nimic. El, de asemeni, ]=i sim\i pieptul umpl`ndu-se de durere =i lacr[mile urc`ndu-i-se ]n ochi. T[cur[ din nou am`ndoi. — Noi ne ducem, zise tot b[tr`nul dup[ c`teva minute, b[t`ndu-l cu m`na pe genunchi; e r`ndul vostru s[ tr[i\i. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut =i ne-am f[cut datoria; acu veni\i voi. S[ fi\i s[n[to=i!... 2 Un av`nt puternic de simpatie f[cu pe t`n[r s[ apuce m`na lui unchiu-s[u =i s[ i-o s[rute. B[tr`nul, mai mi=cat dec`t d`nsul, bufnea u=or pe n[ri, privind spre c`mp. — Uite p[m`ntul [sta: m-a f[cut s[ asud; am muncit toat[ via\a pentru el, de cele mai multe ori f[r[ s[ m[ r[spl[teasc[; m-am sup[rat =i l-am blestemat, — dar nu m-a= duce de pe el pentru nimic ]n lume. N[d[jduiesc c[ tot a=a o s[ faci =i tu =i c[ n-o s[ mai pleci. Aci suntem n[scu\i =i eu =i maic[-ta =i p[rin\ii no=tri =i p[rin\ii p[rin\ilor no=tri... O t[cere de c`teva minute ]nlesni b[tr`nului s[-=i ]nghit[ nodul de emo\ie, ce-l ]neca, =i s[ urmeze: — Tu e=ti singurul b[iat din familia noastr[. S[ r[m`i aici, pe p[m`ntul [sta, s[ nu te mi=ti =i s[ nu-l dai nim[nui s[ \i-l ]ngrijeasc[, s[ nu-l arendezi, c[ arenda=ii sunt molii — m-ai ]n\eles?

70 Via\a la \ar[

— Da, nene. — +i ai s[ fii fericit, pe r[spunderea mea. N-o s[ ai cafe- nelele voastre de la Paris =i „mazagranurile“ lor, nici neramzi ca la „bella Italia“, dar o s[ fii om ]ntreg, n-o s[-\i c`nte nimeni cu fla=neta la ureche, nici n-o s-ajungi s[ calci pe tureatc[... M-ai ]n\eles? ]ntreb[ din nou z`mbind =i ridic`nd glasul. — Ei, acuma ia uit[-te ce frumuse\e de porumb. — Da. }n adev[r, ajungeau la poarta jitarului, ]n marginea de porumb. Soarele se ridicase pe cer, =i z[pu=eala ]ncepea s[ ]nv[luie c`mpul ]n adierile sale fierbin\i. O coloare egal[, de un cenu=iu trist, vopsea iarba, p[m`ntul, sem[n[turile =i numai c`te o garofi\[ s[lbatic[ r[s[rea, sprin\ar[, din dungile de nisip pe care le l[saser[ inunda\iile Ialomi\ei. Damian se sim\i deodat[ re]ntors cu zece ani ]n urm[. }ntinderea uniform[ a c`mpiei, cu g`rla placid[ al[turi, i se p[ru de un farmec nespus; nimic din ce v[zuse p`n[ aci nu se putea asem[na cu ele. Jitarul deschise poarta ]n t[cere, ur`ndu-i din fug[ un „bine-ai venit, cucoane“, =i r[mase ]n picioare cu c[ciula ]n m`n[, p`n[ ce trecur[ toate tr[surile. Damian ]=i ]ntoarse capul dup[ el. — M[ rog, nu-i Toader Croitoru? — Ba-i el, zise conu Dinu mul\umit, \i-l mai aduci aminte? — Cum s[ nu mi-l aduc aminte: nu s-a schimbat de loc. Tot jitar e? — Da’ ce-ai vrea s[ fie? ]ntreb[ unchiu-s[u z`mbind. — A=a e... Cariera de jitar e cam ingrat[: nu se prea ]nainteaz[ repede ]ntr-]nsa. B[tr`nul r`dea. — Fii lini=tit, b[iete. E mai fericit dec`t tine. Are tot ce-i trebuie =i nici o grije. — Se vede c[-i trebuie prea pu\in lucru ca s[ fie fericit. — Asta-i filozofia cea mare, r[spunse b[tr`nul, parc[ i-ar fi zis „aicea vream s[ te-aduc“. — Ba z[u, ia spune, c`t ]i pl[te=ti?

71 Duiliu Zamfirescu

— Are zece galbeni pe an simbrie; dou[ p[pu=i de tutun pe s[pt[m`n[; o pereche de i\ari; o glug[ =i o c[ciul[, =i de m`ncare. — Pe=te =i br`nz[, zise Damian, aduc`ndu-=i aminte. — Da’ ce vrei s[-i dau? baclavale? — Ba nu... — La el acas[ m[n`nc[ m[m[lig[ goal[... c`nd o are. Matei se uit[ la unchiu-s[u cu p[rere de r[u. — Am uitat s[-\i spun: =i opinci c`te pofte=te. — Da’ de ce luxul [sta de opinci? ]ntreb[ t`n[rul cu oarecare r[utate ironic[. — Fiindc[ trebuie s-alerge pe jos. {sta ]i este me=te=ugul. Apoi, v[z`nd c[ nepotu-s[u nu prea p[rea ]ncredin\at de fericirea regimului jitarilor, adause: — Fii pe pace, el este adev[ratul om fericit, nu tu, nici eu. De altfel te vei ]ncredin\a prin tine ]nsu\i. Nu te gr[bi s[ judeci lucrurile, c[ altfel se v[d de departe =i altfel sunt. Avem fel de fel de vagabonzi, care vin s[ le umple capul cu nerozii, dar p`n[ acuma, la mine, nimeni nu-i ascult[. — Sociali=ti? — P[i dar cum. Damian ]ncepu s[ r`d[. — Ia-nchipuie=te-\i!... Dac[-a= prinde pe unul odat[, ce mai prob[ de b[taie i-a= da! Damian r`dea din ce ]n ce mai tare, mul\umit de a vedea pe b[tr`n verde ca mai ]nainte. — B[taie?! — B[taie la scar[, =i s[ pofteasc[ s[ reclame. T`n[rul urma a r`de =i a da din cap cu ne]ncredere. — Pre legea mea: b[taie. Tu r`zi, da’ eu ]\i spun lucrurile cum sunt. Las[ c-o s[ vezi. Ai partea ta de p[m`nt de la maic[-ta: de \i-o pl[cea s[ te \ii de el, o s[ ai ocazia s[ le vezi toate astea. Pe c`nd vorbeau, un c[l[re\ trecu pe l`ng[ tr[sur[, ca o s[geat[. Era T[nase Scatiu, care f[cea curte Tincu\ei prin talentul calului s[u, al c[rui „umblet“ era o adev[rat[ minune. 72 Via\a la \ar[

Cu bordul p[l[riei r[sfr`nt pe ochi, cu o batist[ f`lf`indu-i la g`t, el se \inea pe cal cu mare ]ndem`nare, c[l[rind pe o r`n[, ]n mod =treng[resc. Era cam ridicul, fiindc[ era ]nalt din cale-afar[ =i prea copt pentru berbantl`curile astea. — Bravo, T[nase, zise Damian z`mbind. — }\i mai aduci aminte de mitocanul [sta? ]ntreb[ conu Dinu. — Da’ cum s[ nu-mi aduc aminte: eram buni prieteni. Nu-i prost. — Nu-i prost, dar e un \[r[noi ]mbog[\it, =iret c`t pofte=ti. Ar vrea s[-i dau pe Tincu\a. Damian se uita la unchiul s[u nedumerit. Nu vrea s[ r[neasc[ pe b[tr`n =i de aceea se mul\umi a zice: — E cam b[tr`nior pentru Tincu\a; e mai mare dec`t mine. — E b[tr`n =i b[d[ran, ad[ug[ conu Dinu, uit`ndu-se cu anevoie peste ap[. Tu vezi mai bine: z[re=ti ceva, colo ]n fund? — Da, cred c[ sunt oi. — Nu, zise b[tr`nul mul\umit: uite-te bine, vezi? — Da... colo la st`nga... — A=a. Ce sunt? oi? — A=a ]mi pare. — Nu; sunt dropii. Era mul\umit conu Dinu c[ putea dezv[lui comorile mo=iei sale. }n adev[r, ]n fund, pe o v`lcic[ singuratic[, o turm[ de dropii sta t[b[r`t[, parc[-ar fi fost o turm[ de oi. Dragostea de singur[tate, at`t de ne\[rmurit[ la mai to\i v`n[torii, umplea pieptul t`n[rului de un nespus sentiment de libertate, de recunoa=tere de sine, sentiment care ]n lumea popular[ se pierde sau se preface ]n egoism. El t[cu, r[t[cindu-=i mintea ]n dungile str[vezii ale orizontului. Unchiu-s[u de asemenea. Nu se auzea pe tot drumul dec`t roatele tr[surei toc`nd =i copitele cailor lovind p[m`ntul. O pace des[v`r=it[ se cobor`se din ]n[l\imile albastre ale cerului. Natura, fecundat[ de razele soarelui, p[rea c[ se odihne=te. Frunzele porumbului, 73 Duiliu Zamfirescu vii =i tremur[toare ca ni=te lame de o\el, ]n zori, acum se muiau =i ]ncepeau s[ se r[suceasc[. Ialomi\a curgea, ]ncropit[ =i ]nceat[. C`nd ajunser[ ]n vadul Ciulni\ei, pe care nu mai era nici un strop de ap[, Damian v[zu satul aninat pe v`rful dealului, pe sub care se scurgea p`r`ul =i mergea de se v[rsa ]n Ialomi\a, c`nd putea, deoarece de cele mai multe ori nu se v[rsa nic[ieri, fiind sec; v[zu curtea boiereasc[ cum o =tia, a=ezat[ pe deal, f[r[ gard dinspre g`rl[, =i toate slugile, to\i arga\ii ie=i\i s[-l vad[ venind; ]n dreapta =i ]n st`nga, cur\i \[r[ne=ti, unde mai peste tot doi sau trei cai, lega\i de c`te un otgon, se-nv`rteau pe un vraf de gr`u, b[t`nd din cap =i din coad[; ]n vadul g`rlei, copii ]n scutece, l[sa\i ]n paza altora ce de-abia umblau ]n picioare. — Suntem pe vremea treieri=ului, nu-i a=a? ]ntreb[ Damian. — Da. Vii cu bel=ug. — Ai f[cut gr`u mult? — Tot am f[cut, dar nu c`t tr[geam n[dejde. |`ranii au f[cut mult, orz mai cu seam[: ]i vede Dumnezeu anul [sta. La urcu=ul priporului, toat[ lumea se cobor] din tr[suri =i urc[ dealul pe jos.

IV

C`nd ajunser[ acas[, to\i deter[ n[val[ la coana Diamandula. B[tr`na ]i a=tepta, st`nd grece=te ]n fundul patului, cu ochelarii ridica\i pe vi\ele rare de p[r =i cu o pereche de m[t[nii ]n m`n[. Al[turi, Sa=a lucra la o horbot[. C`nd trecur[ prin coridor, pe dinaintea ferestrelor b[tr`nei, statura puternic[ a lui Damian lu[ toat[ lumina geamurilor. Sa=a zise ]ncet, str`ng`ndu-=i lucrul: — Au sosit. }ns[ b[tr`na, pe jum[tate oarb[, ghici numaidec`t c[ cel ce venea ]nt`i era fiu-s[u, fiindc[ nimeni din ai casei nu trecea cu capul mai sus de fereastr[. }ncepu a tremura f[r[ putere =i a

74 Via\a la \ar[ pl`nge. Damian se duse drept la ea =i-i apuc[ am`ndou[ m`inile, pe care i le s[rut[ cu toat[ c[ldura sufletului, mi=cat de a o revedea =i mai ales de a o revedea ]ntr-o asemenea stare: i se p[rea c[ sc[zuse, se redusese la jum[tate din ceea ce era c`nd o l[sase. Lacr[mile-i veneau ]n ochi f[r[ s[ =i le poat[ opri =i se plec[ din nou pe m`inile b[tr`nei. Ea se uit[ la el, d`nd ]ncet din cap =i de-abia vorbind: — Bine-ai venit, mam[... E=ti ostenit? — Nu sunt ostenit. — Dac[ e=ti ostenit, du-te de te culc[. — S[rut m`na, mam[, nu sunt ostenit. — Acuma, c[ te =tiu aici, m[ simt bime. Po\i s[ te odihne=ti dac[ vrei... — Mai pe urm[. Acum las[-m[ s[ stau l`ng[ d-ta. Ea ]l s[rut[ din nou =i-l lipi de sufletul ei c[l[tor, parc[ ar fi vrut s[-=i anine cugetul de corpul puternic al fiului s[u spre a nu se mai desp[r\i niciodat[ de el. Se uita la d`nsul lung =i-l m`ng`ia pe p[r =i pe umeri, ]ntr-o nedumerire de fericire far[ ]n\eles pentru al\ii, ]n care reg[sea icoana b[rbatului ei, mort de demult, icoana lui Matei copil =i pe aceea a t`n[rului plecat ]n str[in[tate de ani ]ntregi. Nimic nu i se p[rea mai frumos, mai nobil, mai dulce, dec`t chipul acelui om, idealizat prin 7 ani de dep[rtare. C`nd el se scula, ochii ei ]l urm[reau prin cas[; c`nd ]l vedea r`z`nd, r`dea =i ea, f[r[ s[ =tie de ce; c`nd ie=ea c`te un moment s[ mai respire, ]ntreba ]ncet =i cu sfial[ „unde e Matei? dac[ vrea s[ fumeze, s[ fumeze aici, c[ nu m[ sup[r[“, de=i ]n realitate fumul de \igar[ o ]neca. Conu Dinu veni la d`nsa, vesel, =i o ]ntreb[ tare, ca s[-l aud[: — E=ti mul\umit[? — Tare mul\umit[, mam[. — Ei, atunci f[-te bine =i scoal[-te, s[ ie=i la plimbare cu el. Ea dete din cap: — Eu bine nu m[ mai fac... dar sunt fericit[. M[car c`teva zile dac[ a= mai tr[i s[-l mai v[d... Matei str`nse m`na, ]n t[cere, Sa=ei, care se dase ]ntr-o parte. Vorbind am`ndoi ]ncet, el vroi s[ fac[ o \igar[, ca apoi 75 Duiliu Zamfirescu s[ ias[ s-o fumeze; ]ns[, neg[sind tutunul ]n buzunar, rug[ pe unul din copii s[ i-l aduc[ dintr-o hain[ r[mas[ afar[. — Nu te-ai schimbat de loc, zise el Sa=ei. — Am mai ]mb[tr`nit ceva, r[spunse ea, r`z`nd; dar dumneata cu adev[rat nu te-ai schimbat de loc. — Am cam albit, dar altfel cred c[ nu m-am schimbat. — Dac[ e vorba de asta, eu ar trebui s[ am 50 de ani. El se uit[ la d`nsa z`mbind, gata s[ zic[ o r[utate. Sa=a ]n\elese =i, ro=indu-se, ]ncepu a r`de: — +tiu ce vrei s[ zici, dar 50 de ani ]nc[ nu am. Subprefectul se amestec[ ]n vorb[. — Da, zise el, foarte serios, mata erai abia n[scut[ c`nd conu Costic[ Com[ne=teanu a fugit la Constantinopole. — }n 48? ]ntreb[ Sa=a indignat[. — Apoi ce: s[ tot fie 40—50 de ani de atunci. — Tata nici nu se ]nsurase la 48. — Nu-i a=a, coane Dinule? ]ntreb[ subprefectul clipind dintr-un ochi. — Ce? zise conu Dinu. — Domnul Dumitrescu spune prostii, ]ntrerupse Sa=a. Conu Dinu se apropie de ei. — Nu v[ lega\i de fata mea, zise el, b[t`nd-o pe umeri. Asta e ]nger, nu femeie. — Vai de noi!... ad[og[ subprefectul, cl[tin`nd din cap. Sa=a r`dea cu voio=ie. — Vezi cum e=ti, d-le Dumitrescu... S[ =tii c[ nu-\i mai fac halva. — Vai de mine, cuconi\[, zise el, s[rind de unde se afla =i venind s[ s[rute m`na Sa=ei, matale e=ti un ]nger, doi, trei ]ngeri. Vorb[ e!... Ea ]i dete bini=or peste obraz. — C`nd veni\i s[ m`nca\i la mine? ]ntreb[ ea pe to\i. — C`nd porunce=ti, se gr[bi a r[spunde subprefectul. Sa=a, cum sta jos, se uit[ ]n ochii lui conu Dinu =i a lui Matei. Copilul care se dusese s[ caute tutunul venea cu un vraf de h`rtii ]n m`n[, pe care le g[sise la un loc cu tabachera. 76 Via\a la \ar[

— Zilele astea m`nc[m cu to\ii la noi, zise conu Dinu. Matei r[sfoia h`rtiile aduse de copil s[ vad[ ce erau. Printre ele se afla un mic carnet de buzunar, pe care ]l deschise =i, cetind, ]ncepu a r`de. Sa=a se uita la d`nsul, curioas[. — Ce vrea s[ zic[ str[in[tatea!... M[ temeam s[ nu mor ]n vreun col\ de p[m`nt, necunoscut de nimeni, mai ales la Neapoli =i la Capri, unde se ivise holera din nou... }n acela=i timp ]ntinse carnetul, pe a c[rui prim[ fil[ sta scris ]n fran\uze=te: „M[ numesc Matei Damian, sunt rom`n, familia mea e ]n Rom`nia, districtul Ialomi\a, gara Ciulni\ei“. Subprefectul, care sub aparen\a lui caraghioas[ era o fire sentimental[, se uita lung la Matei. — I-auzi, domnule! apoi s[ n-o dai dracului, str[in[tatea, zise el, cu glasul str`ns de emo\iune. — Bine, m[ b[iete, tu n-aveai pe nimeni, vreun prieten, vreun fran\uz de-ai t[i?... ]ntreb[ conu Dinu. — Or vreo fran\uzoaic[, ]i zise subprefectul la ureche. — Ba aveam, dar fiecare ]=i vedea de ale sale, =i numai seara ne ]ntruneam cu to\ii. De altfel, eu nici nu a= fi putut s[ umblu ve=nic cu d`n=ii, fiindc[ ei ]=i aveau treburile lor: unul era arhitect =i altul numismat. Se ]nfundau la Pompei or la Poestum, =i nu-i mai scoteai de acolo. Eu voiam s[ m[ bucur de toate c`te firea =i oamenii au gr[m[dit ]n golful Neapoli. R`m`neam adesea singur, =i, de fric[ s[ nu mor necunoscut de nimeni, mi-am dat signalmentele. El r`se ]ncet, privind ]naintea ochilor, preocupat. Ceilal\i se uitau la el, f[r[ a zice o vorb[. }n c`teva minute trecu peste capetele acelor naturi statornice vedenia str[in[t[\ii, cu toate groz[viile ei ]nchipuite, =i carnetul, adus ]n vorb[ de ]nt`mplare, avu darul de a cobor] pe fiecare ]n sine. Sa=a p[rea mai cu seam[ ]nr`urit[ de fila din catastif. — C`nd m[ g`ndesc, zise ea, c[ trebuie s[ trimit pe Mihai ]n str[in[tate, m-apuc[ groaza. — E!... ce exagera\ie! Zilele dint`i sunt grele, dar un t`n[r le biruie=te =i pe acelea. }n urm[ se deprinde at`t de bine c[ nu-i vine s[ se mai despart[ de str[in[tate. 77 Duiliu Zamfirescu

— Se poate, zise Sa=a repede, dar eu nu ]n\eleg lucrurile astfel: Mihai trebuie s[ vie ]n to\i anii acas[, aci unde s-a n[scut, unde suntem noi. Matei nu mai zise nimic, ci plec[ ochii ]n p[m`nt. Sa=a sim\i c[ vorba ei avea un ]n\eles pentru el, se opri deodat[, mi=c`ndu-se pe scaun f[r[ voie-i. Ochii ei se f[cur[ mititei, bl`nzi, =i ea ad[og[: — O s[ m[ aju\i, nu-i a=a, s[ caut ceva pentru Mihai. A= vrea s[ nu-l trimit la Paris... Ce crezi? — De ce nu?... Cui nu-i aminte de treab[, g[se=te mijloace de a petrece oriunde. Ea r[mase locului, ]ngrijat[ parc[ chiar de pe acum de soarta b[iatului, =i, f[r[ s[ se g`ndeasc[, v[z`nd c[ Matei caut[ chibriturile, i le dete de pe mas[. El ie=i s[ fumeze. C`nd se ]ntoarse, mai toat[ lumea se retrase din odaie. Numai Sa=a r[mase l`ng[ patul cocoanei Diamandule. B[tr`na adormise din nou, ghemuit[ ]n perne, cu capul pe piept. Matei se apropie bini=or de Sa=a =i ]i zise ]ncet: — Nu e=ti ostenit[? — Nu, de loc. — A adormit din nou... — Da. El se uita la chipul mame-sei, c[ut`nd bine s[-=i aduc[ aminte de d`nsa, cum era c`nd o l[sase, =i parc[ nu-i venea s[ cread[ c[ obrazul acela slab, zb`rcit, ]nfundat ]n col\urile unui guler de p`nz[ descheiat, s[ fie al ei. +i cu toate astea a=a era. Orbitele mari, deasupra c[rora se-ntindeau acum firele rare ale spr`ncenelor, r[m[seser[ tot astfel, iar globul ochiului, mai plin ca oric`nd, p[rea c[ se desprinde din forma lui. Vinele, umflate peste m[sur[, br[zdau pielea ]ntunecat[, pe care, ]n loc de a hr[ni cu s`ngele ce purtau, p[reau a o arde. Era oarecum o lips[ de interes al organelor unele pentru altele, ceea ce aducea o sleire de vitali- tate aproape complet[. Mai vedea c`te ceva, c`nd trebuia s[ vad[; mai scotea c`te un sunet, c`nd trebuia s[ vorbeasc[;

78 Via\a la \ar[ chiar auzea pe ici pe colo — dar nu mai avea vibrarea multipl[ =i complet[ a senza\iilor. Sa=a ie=ise pe nesim\ite. El, r[mas ]n fa\a b[tr`nei adormite, i se p[ru c[-n\elege, ]n toat[ ad`ncimea sa, puterea de statornicie a acelor naturi simple, vesele, ce tr[iau numai din devotament, lipite de p[m`ntul ce le v[zuse n[sc`ndu-se. O suavitate nespus[ se r[sp`ndea ]n odaie din ni=te cr[ci de sulfin[, aruncate ]n firida sobei. Un aer b[tr`nesc, dar primitor =i prietenos, se desprindea din mobilele vechi de nuc. Acelea=i calendare ale lui Nichipercea, pe care le apucase de c`nd lumea, stau teanc pe un col\ al scrinului; aceia=i ]ngera=i de por\elan, sub sticle; acela=i papuc b[tut ]n perete, cu ceasornicul sm[l\at; acelea=i covoare pe jos — nimic nu se schimbase. Numai mam[-sa se ducea. Mi=cat p`n[ la lacr[mi, lu[ bini=or m`na b[tr`nei =i ]=i lipi obrazul de d`nsa. I se p[rea c[ atinge un lucru sf`nt. O dureroas[ =i dulce amintire ]i r[s[ri ]n minte, de c`nd mam[-sa ]l m`ng`ia pe obraz, copil, =i o rev[zu, ca atunci, plecat[ pe marginea patului lui, privindu-l ]n t[cere. B[tr`na deschise ochii cu greutate, se uit[ la d`nsul lung =i iar ]i ]nchise. — Dore=ti ceva, mam[? Ea nu r[spunse. Dup[ mi=carea capului, c[zut pe piept, se vedea c[ respir[ ]nc[. Tincu\a intr[ pe u=e bini=or, cu un =or\ pe dinainte, ro=ie la fa\[ ca un m[r p`rguit. Ea venea vesel[ s[-l pofteasc[ la mas[, dar, v[z`ndu-l at`t de turburat, se opri l`ng[ el, uit`ndu-se de aproape la b[tr`n[. — Ce face? ]ntreb[ ea ]ncet. — }mi pare c[ doarme. — Doarme. Vrei s[ vii la mas[? — Cu cine o l[s[m? — Vine numaidec`t Safta. Matei se scul[, =terg`ndu-=i o lacrim[ furi=e. Dup[ aceea lu[ pe fat[ de mijloc =i ie=ir[. }n sal[, Tincu\a ]i arunc[ bra\ele de g`t, de-abia ajung`nd p`n[ la el, iar Matei o str`nse la

79 Duiliu Zamfirescu piept, s[rut`ndu-i p[rul nebunatec. Se ]n\elegeau ca doi fra\i asupra durerii am`ndorora. Cu fondul de seriozitate ce se ]nt`lne=te la mai toate fetele de seama sa, ea ]n\elesese ]ntr-o clip[ c`t de puternic[ trebuie s[ fi fost sim\irea ce f[cea pe Matei s[-=i ascund[ lacr[mile, =i ]ntr-un av`nt de generozitate, ]i veni =i ei s[ pl`ng[. El se duse s[-=i schimbe ]mbr[c[mintea, =i apoi =ezur[ la mas[.

V

Sa=a cu Mihai =i cele dou[ surori mai mici, Victoria =i Mary, se-ntorceau acas[. Mo=ia lor, Com[ne=tii, era la o jum[tate de ceas de Ciulni\ei. De-abia ajun=i, grija lui Mihai fu s[ ]ntrebe de dejun. Mama Manda, fosta lui doic[, iar acum v[t[=i\a casei, ]i pofti numaidec`t la mas[. Dar abia cobor`t[ din tr[sur[, Sa=a fu ]nt`mpinat[ de v[taful de la arman, care venea s[ ]ntrebe dac[ noua =ir[ de gr`u trebuia s-o fac[ tot ]n st`nga ma=inei sau ]n dreapta. — |i-am spus, Ioane, s-o faci ]n st`nga, ca s[ vie bine oamenilor de aruncat snopii. — Dar[, cuconi\[, da’ ne temeam de v`nt, c[ duce sc`nteile tot ]n partea aia. — N-ai dec`t s[ fii cu b[gare de seam[... Tot a=a arunc[ sc`ntei ma=ina? — S[-l bat[ Dumnezeu de neam\, c[ ne-a stricat-o de isprav[... De c`nd am apucat-o, tot bine a mers. Acu, p[c[tosul [sta i-a venit de hac: tot focu iese pe co=. — Ce-i de f[cut? — P[i eu =tiu... El sta l`ng[ u=e, cu p[l[ria mototol ]n m`n[. Sa=a r[mase =i ea locului, g`ndindu-se. —N-avem ce face, Ioane: trebuie s[ r[bd[m, c[ suntem ]n toiul trebei. Dac[-l d[m afar[, unde g[sim altul?

80 Via\a la \ar[

— P[i chiar a=a... — Dumneata f[ =ira ]n st`nga, =i las[, c[ g`ndesc eu. Ion ie=i, blestem`nd pe nem\i =i pe toate liftele str[ine. Dup[ p[rerea lui, era mai bun Stoica fochistu, un \igan din sat, pe care =i-l luase neam\ul de ajutor. Dup[ ce ie=i Ion, Sa=a se g[tea s[ intre la d`nsa spre a-=i scoate p[l[ria, c`nd un \[ran, care o a=teptase rezemat pe vine de peretele casei, intr[ ]n sal[, cu o puic[ ]n m`n[. — Bun[ vremea, cuconi\[. Sa=a se ]ntoarse spre el. — Ce-i povestea, bade Lungule? — Ce s[ fie... Sa=a ]=i scoase acul din p[l[rie =i p[l[ria ]ns[si, f[r[ s[ se mai uite ]n oglind[. — Ei, ce-i? — P[i, ce s[ fie... uite am adus puica asta. — D[-o la Manda =i spune ce-i pricina. — Venisem dup[ vorba noastr[... — Ei... — P[i, cum ai zice =i matale. — Eu, ce s[ zic! |i-am dat-o p`n[ acuma de nu mai =tiu c`te ori. Acu s[ pl[te=ti stric[ciunile =i \i-o dau; altfel, nu. Eu n-am sem[nat pentru vitele dumitale, bade Lungule. — P[i, adev[rat, cuconi\[. Da’ ghit[ nu-i? N-am priponit-o!... n-am legat-o cu cornu de un chicior!... se duce dup[ talanul de buhai, =i n-ai ce-i face. Sa=a se-ndrept[ spre sofragerie, de unde venea un miros de p`ine proasp[t[, foarte pl[cut. Mihai cu fetele erau deja la mas[. Sa=a se a=ez[ la locul ei. — Maman, ne la=i s[ m`nc[m m[m[ligu\[? — Eu v[ las, dar ce zice miss Sharp? — Miss Sharp nu-i aici. — Dar c`nd o veni... — Parc[ noi o s[-i spunem ce-am m`ncat. Mama Manda n-a=tepta altceva. Dup[ c`teva minute o minunat[ f[lie de m[m[ligu\[, ca aurul, aburea ]n mijlocul

81 Duiliu Zamfirescu mesei. Mary ]nghi\ea cu nespus[ pl[cere, r`z`nd de art. 8 din cele „zece porunci“ ce le l[sase miss Sharp plec`nd, =i care suna foarte limpede: „Not eat mamligutz“. }n vremea asta, capul lui badea Lungu se prelinse pe l`ng[ u=ori =i el se ivi ]ntreg, cu g[ina la sub\ioar[. — Mas[ bun[. Sa=a se sup[r[ =i-=i plec[ ochii ]n farfurie. Mihai =i fetele se uitar[ unii la al\ii, z`mbind, mai ales de creasta g[inei, care at`rna pe o ureche, ca un fes. — E=ti neag[ rea, bade Lungule. — Moare de foame la obor, cunoni\[. Sa=a se scul[ de la mas[ =i se duse s[-i dea un bilet de liberare de gloab[. Dar pe c`nd badea Lungu ie=ea, intra Hermann ma=inistul, murdar =i uns de untdelemn p`n[ =i pe urechi. Era ca de obicei beat. — Ce vrei, domnule Hermann? — M[ rog de iertare, eu nu po\i s[ sluje=ti pe d-voastr[. — De ce nu po\i s[ sluje=ti? — Nu dai s[ m[n`nci, nu dai se bei, tot sa lùcram, sa lùcram. — Du-te, du-te, c[ are s[-\i dea de toate. — Mo rog de iertare, nu po\i s[ mai sluje=ti. — Foarte bine, du-te de te odihne=te =i vino mai pe urm[ s[ vorbim. +i astfel ]l l[s[ bolborosind =i se-ntoarse la mas[. Neam\ul se duse ]napoi la arman, unde adormi ]n paie, pe c`nd Stoica \iganul f[cea s[ mearg[ ma=ina. Dup[ ce se trezi, nu se mai g`ndi s[ plece. Astfel se petrecea ziua ei, cu preocup[rile cele mai deosebite ]ntre ele, ce alc[tuiesc via\a unui proprietar de mo=ie. Tat[-s[u murise de vreo trei ani, iar mam[-sa cu mult ]nainte, l[s`nd-o cu trei fra\i mai mici. P[rin\ii ei tr[iser[ la \ar[, ea era n[scut[ acolo, crescut[ pe l`ng[ tat[-s[u ]n idei statornice de iubire a p[m`ntului str[mo=esc. Com[ne=tenii jucaser[ un rol ]nsemnat ]n toate mi=c[rile na\ionale. Conu Costic[, tat[-s[u, fusese exilat la 48. Doi fra\i ai lui mai mari, Iancu =i Neculai,

82 Via\a la \ar[ tr[iser[ mult timp ]n surghiun. Astfel c[, printr-o ]nl[n\uire fireasc[ a lucrurilor, Sa=a, orfan[, devenise mama fra\ilor ei orfani =i p[zitoarea numelui =i averei ce-i r[m[seser[ de la p[rin\i. Numai c`teodat[, iarna, se ducea la Bucure=ti, unde casa lor se p[stra cum fusese pe vremea c`nd tr[iau p[rin\ii. Starea ei social[ de fat[ mare ar fi fost foarte greu de \inut, de nu ar fi urmat ]n mod natural din nenorocirile ce o loviser[ =i devotamentul cu care ]=i crescuse fra\ii mai mici. Numai conu Dinu Murgule\, vechi prieten al lui tat[-s[u, ]ndr[znea c`teodat[ s-o ]ntrebe de ce nu se m[rit[. Dup[-mas[, vara, se odihneau c`te pu\in. Dup[ odihn[, Victoria =i Mary c`ntau la piano, iar Sa=a c`nta =i ea sau citea. Miss Sharp, englezoaica ce aveau ]n cas[, era dus[ pentru c`tva timp ]n str[in[tate, =i fetele r[suflau mai liber. }ntr-o odaie \[r[neasc[, acoperit[ toat[ cu lungi f`=ii brodate de p`nz[ de cas[, Sa=a, singur[, se uita la un cadru din perete, pe care cu toate astea ]l cuno=tea a=a de bine. Ea p[rea a c[uta ]n perspectiva lui un orizont ne\[rmurit, c[tre care se duceau g`ndurile nehot[r`te. Era mai ]ntotdeauna a=a de ocupat[ de lucruri reale imediate, ]nc`t rar mai avea vreme s[ viseze. Dar, oric`t de rar, o prindea =i pe ea dorul de o lume cald[, senin[, ]n care inima i se rev[rsa ]n comori de tinere\e. Nimic nu a=tepta, nimic nu cerea de la soart[; setea de ideal, ]n formele ei cele mai ne]n\elese, se da pe fa\[ prin trebuin\a de singur[tate. A=a cum sta, singur[, uit`ndu-se ]n fundul cadrului de pe perete, ]i veni s[ c`nte, =i, de-abia deschiz`nd gura, mai mult ]n g`nd, zise o strof[. Apoi, trec`nd la piano, ]l deschise: La izvor =edea copilul. El cunune ]mpletea +i privea la floricele Cum izvorul le ducea. Astfel curg a mele zile Ca =i apa de u=or, Tinere\ea mea se stinge Ca cununa din izvor. 83 Duiliu Zamfirescu

}nso\ite de muzic[, vorbele lui Schiller c[p[tau un farmec ad`nc. }n\elesul lor se m[rea poetiz`ndu-se. „Tinere\ea mea se stinge“ lua o expresie de durere sf`=ietoare, care, pornit[ din sufletul ei, se r[sfr`ngea asupr[-i, mi=c`nd-o p`n[ la lacr[mi. Pe c`nd ea c`nta, fetele cu Mihai se apropiaser[ bini=or de u=e s[ asculte. C`nd ]ncet[ din c`ntec, ei izbucnir[ ]n aplauze, =i, r`z`nd, deter[ n[val[ ]n[untru. Sa=a se uita la ei cu ochi buni. Mihai o rug[ s[ mai c`nte. Ea mai f[cu c`teva acorduri, apoi, scul`ndu-se, veni s[ =az[ pe sofa ca mai ]nainte cu bra\ele ]ncruci=ate pe genunchi. Copiii nu mai ]ndr[znir[ s[ zic[ nimic.

VI

La Ciulni\ei, b[tr`na mergea din ce ]n ce mai r[u. Istoveala puterilor devenea pe fiecare zi mai mare. Matei nu se dezlipea de la capul ei. El ]nsu=i era ]ntr-o stare de pl`ns; pe de o parte osteneala, pe de alta durerea de-a pierde pe mam[-sa ]l doborau. Coana Diamandula numai c`nd =i c`nd deschidea ochii spre a se uita lung la ei, =i iar ]i ]nchidea. C`teodat[ ]ntindea m`na cu anevoin\[ p`n[ la marginea patului, parc[ l-ar fi c[utat, =i dac[ el nu era acolo, s-o ]ntrebe ce dore=te, ea ]l chema ]ncet: „Matei, Matei!“ C`teva zile dup[ sosirea lui, pe c`nd el sta cu to\i ai casei, cu Sa=a, Mihai =i ceilal\i, fum`nd — m[tu=e-sa, coana Sofi\a, care r[m[sese s[-l ]nlocuiasc[ l`ng[ b[tr`n[, veni repede =i cam speriat[ la el, spun`ndu-i c[-l cheam[ mam[-sa. To\i se scular[ ]n picioare, t[cu\i. B[tr`na sta cu anevoin\[ pe un cot, a=tept`ndu-l. Dup[ ce Matei se a=ez[ l`ng[ pat, ea spuse coanei Sofi\a c[ dore=te s[ r[m`n[ singur[ cu el. C`nd ceilal\i se retraser[, ea ]=i rezem[ capul din nou pe perne =i lu[ bini=or m`na t`n[rului ]ntr-ale ei. Pe c`nd el credea c[ doarme, d`nsa deschise ochii, se uit[ lung la el, apoi ]n podele, =i oft[ ad`nc. — Dore=ti ceva, mam[?

84 Via\a la \ar[

Ea f[cu semn c[ da. Apoi, cu fa\a udat[ de lacr[mi, se ]ntoarse spre el =i zise: — A= dori s[ nu mor a=a repede. Nici nu te-am v[zut bine... — Doamne, mam[, ce vorbe=ti! Ai s[ te ]ndreptezi =i-o s[ tr[im am`ndoi... Ea f[cu o u=oar[ mi=care din cap, iar pe gura ei pungit[ reveni pentru o clip[ un z`mbet fin de ne]ncredere, din care Matei recunoscu pe mam[-sa de demult, mai bine dec`t din tot restul persoanei ei de ast[zi. — M[ duc, dragu mamei... Desear[, m`ine, c`nd mi-o suna ceasul... Voiam s[ te rog s[ nu m[ ui\i detot, s[-\i aduci aminte de mam[-ta, c[ tare mi-ai fost drag... A= fi vrut s[ mai tr[iesc dou[-trei zile... Nu se poate s[ mai chemi vreun doctor? El era ]necat de pl`ns. }i zise cum putu, c[ se duce s[ telegrafieze la Bucure=ti pentru doctori. Ea ]ns[ ]l opri. — }mi vine dor de via\[, a=a, copil[re=te... A= vrea s[ te mai v[d, dar nu se poate. De-acuma numai pe ceea lume... ]n voia Domnului... P[ru iar c[ adoarme. Dup[ c`tva timp, deschise ochii din nou =i se uit[ iar lung la el. — Matei!... — Ce dore=ti, mam[? — A= vrea s[ te ]nsori dup[ moartea mea. M-am g`ndit ]n toate felurile pentru tine, =i socot c[ tot mai bine e s[ fii ]nsurat. Am c`teva dorin\e, pe care te rog s[ le ]mpline=ti. Iac[t[ cheia asta de la lada de fier, de acas[, care-i dat[ ]n seama lui Neculai: ]ntr-]nsa sunt toate h`rtiile =i banii r[ma=i de la tat[-t[u. Eu n-am putut s[-\i agonesesc nimic, ba cu boala mea, ba cu nevoile, ba cu... multe de toate. Dup[ ce se odihni pu\in, urm[: — Ai bonurile de la ]mpropriet[rire neatinse, ba =i cupoanele lor de vreo doi ani... Tu e=ti b[rbat... ]\i r[m`ne mo=ia de la mine, pe care s[ dea Dumnezeu s-o st[p`ne=ti ani mul\i cu bine. Dinu e cam ]ncurcat, cu mo=ia de la Eforie. A avut ani r[i... Trebuie s[-\i spun c[ adesea Dinu \i-a trimis bani, fiindc[

85 Duiliu Zamfirescu eu de c`nd sunt bolnav[ nu mai pot \ine socoteli. Neculai =tie rostul trebii... Te-a= ruga s[ aju\i pe Dinu... — Da, mam[, tot ce-i dori. — Tincu\a se face mare. Am auzit c-o cere Scatiu... Ajut[ pe Dinu s-o m[rite. Tincu\a e pentru tine ca o sor[... Nu-i a=a? — Da, mam[. Ea se ]ntoarse cu capul spre partea cealalt[, str`nse din ochi cu o v[dit[ durere =i, tot \in`ndu-i m`na, f[r[ a-l vedea, urm[: — S-o ]nzestrezi... cu c`t vei vrea =i vei putea. Apoi t[cu. El a=tepta, cu capul plecat spre d`nsa. Dup[ c`teva minute o v[zu ]ntinz`nd degetele de la m`na r[mas[ liber[, c[tre perna de la perete =i culeg`nd un mic fulg, pe care ]l sufl[ ]n aer. }n mintea am`ndorora treceau lucruri ciudate, str[ine de solemnitatea trist[ a momentului. G`ndul b[tr`nei, liberat deocamdat[ de durerea fizic[ ce o st[p`nea, r[m`nea plutitor ]n aer =i se anina de fulgul de pe pern[; g`ndul lui, ]ncremenit de apropierea mor\ii, se destindea prin curiozitate =i urm[rea pe acela al mame-sei, ocupat de un fulg. — A=a este: nici at`t nu facem. El o asculta, nedumirit. — Ce zici, mam[? — Nimic. }mi f[g[duie=ti? — Tot, mam[ drag[. Te sim\i mai bine? Ea ]=i ]ntoarse chipul din nou c[tre el, cu o nespus[ expresie de bl`nde\e =i de mil[. — Tare ]mi pare r[u c[ mor. Un val de durere se urca din piept ]n g`tul lui, =i-i veni s[ pl`ng[ cu hohot. Ea ]l privea lung =i limpede, parc[ ar fi redob`ndit ]ntr-o clip[ vederea tinere\ei. — Doresc s[ r[m`i aici, pe p[m`ntul [sta... s[ nu te duci departe de mine. Ce-ai ]nv[\at s[-\i fie de sprijin sufletesc, iar via\a s[ \i-o petreci pe locurile astea. Apuc[-te de mo=ie. }ngroap[-m[ l`ng[ tat[-t[u... =i apoi ]nsoar[-te.

86 Via\a la \ar[

El, neput`nd vorbi, f[cu un semn cu m`na, ca =i cum ar fi zis c[ nu se g`nde=te la asta. D`nsa st[rui. — Nu, b[iete. Trebuie s[ te ]nsori. A=a e =artul vie\ii... Caut[ ]nprejurul t[u fericirea. A= dori s[ m[ ascul\i. — Da, mam[. — }nsoar[-te cu cine vrei, numai ]nsoar[-te. Apoi, parc[ ar fi vrut s[ spuie ceva mai de-aproape, se l[s[ cu capul jos pe pern[. — A= vrea s[ te rog s[ faci o ]ncercare; caut[ de cunoa=te bine pe Sa=a. Ce drag mi-ar fi fost s-o am nor[!... Nu-\i zic numaidec`t s-o iei. Tu ai poate simpatiile tale... E=ti b[rbat =i trebuie s[ fii liber s-alegi. Dar g`nde=te-te la vorba mea, ]mi f[g[duie=ti? — Da. — Acuma Dumnezeu s[ te binecuvinteze... +i ]ncet, prelung, ochii se ]nchiser[. P`n[ seara nu mai dete semne de via\[. Noaptea trecu, lung[ c`t un veac pentru to\i. Matei nu se putea dezlipi de l`ng[ pat, fiindc[ b[tr`na, care nu mai ]n\elegea nimic, p[rea c[ avea o vedere sufleteasc[ pentru fiul s[u =i ]l sim\ea c`nd era l`ng[ d`nsa sau c`nd se dep[rta. Despre zori, o mi=care neobi=nuit[ se produse. P[ru a se ]ntinde sub a=ternut, ]=i r[sturn[ capul pe spate =i oft[ ad`nc. Matei se scul[ de l`ng[ pat =i de=tept[ pe unchiu-s[u, care dormea ]ntr-un col\ de canapea. — Ce-i? — Nene Dinule, ia vino... B[tr`nul se apropie cu grab[ de patul surore-sei, =i v[- z`nd-o \eap[n[, cu gura pe jum[tate deschis[, ]n=elese. El se ]ntoarse c[tre Matei, domol, =i ]i zise: — A luat-o Dumnezeu. Apoi ]i destinse bra\ele =i i le a=ez[ de-a lungul trupului. Dup[ aceea se plec[ cu greutate pe una din m`inile moartei =i o s[rut[, g`lg`ind de ]nec[ciunea pl`nsului. — Surioar[, surioar[, te-ai dus =i d-ta!

87 Duiliu Zamfirescu

+i cu m`na la gur[, ]ncovoiat de durere, r[mase ]n picioare l`ng[ pat, cl[tin`nd din cap. Matei c[zuse ]n genunchi l`ng[ c[p[t`iul moartei, =i nu se mi=c[ de acolo p`n[ ce unchiu-s[u nu-l ridic[ de jos, duc`ndu-l ]ntr-o odaie de al[turi. B[tr`nul, ]n vremea asta, desprinsese o iconi\[ din perete =i o pusese pe pieptul sor[-sei. Lumina candelei se ]ng`na cu lumina zorilor. Pe fereastr[ se vedea cum se ridic[ din p[m`nt aburul vioriu al dimine\ii. Din dunga orizontului n[v[leau raze ro=iatice, ca ni=te suli\e de foc, umpl`nd cerul de c[ldur[. Revenea via\a, se rede=tepta firea indiferent[, pentru a ]mplini menirea legilor sale.

VII

A treia zi un lung =ir de lume se ducea t[cut[ dup[ moart[, la groap[. Tot satul era de fa\[, fiind „sora boierului“ un suflet blagoslovit. De=i de diminea\[, era cald. Cei patru fl[c[i ce duceau n[s`lnia se schimbau cu al\i patru, =i, fiindc[ urcau la deal, cu al\ii =i iar cu al\ii. Astfel, mai to\i b[rba\ii ajutar[ la urcu=. Dup[ ce-=i f[ceau r`ndul, treceau ]n urma convoiului, =terg`ndu- se pe frunte de n[du=eal[, cu m`neca alb[ a c[m[=ii. Unii t[ceau, merg`nd l[turalnic, al\ii vorbeau ]ntre ei de lucruri serioase =i f[r[ nici o leg[tur[ cu ]mprejurarea de fa\[. Femeile, cu marame albe pe cap, acoperite p`n[ la gur[, ]=i ar[tau pe Matei cu degetul. — A venit, f[? — Dar[, a venit. Tu nu-l vezi colo? — Care, [la naltu? — P[i cum: [la de merge l`ng[ boier. — A apucat barem s-o vaz[ pe m[-sa? — A apucat-o. A venit s-o ]ngroape =i iar ]=i ia t[lp[=i\a. Cic[ are muiere =i copchii la \ara lui. — Tac[-\i fleanca, f[ Paraschivo, zise un b[rbat dinaintea ei. — P[i cum, c[ mi-o fi fric[ de dumneata, nea P`rvule.

88 Via\a la \ar[

— M`nca-\i-ar co\ofenele gura, c[ numa p[m`ntul o s[ \i-o astupe. — Ia vezi-\i de treab[, m[ nea P`rvule. Omul o ]njur[ ]ntre din\i =i-=i c[ut[ de drum. Matei, cu conu Dinu, coana Sofi\a, Sa=a, subprefectul, T[nase Scatiu =i mai mul\i vecini de prinprejur, mergeau ]n urma n[s`lniei, pe jos, cu gulerul c[m[=ii ]n negru, cu capul gol la soare. C`nd =i c`nd se auzea glasul popei, ori al diaconului, bomb[nind. Prapurii str[luceau la lumin[, cu margi- nile lor aurite. Dou[ lum`n[rele, aprinse ]n ni=te felinare pr[fuite, tremurau din fl[c[rile lor palide. Colacii umpleau o mas[ ]ntreag[. Coliva, cu zah[rul vopsit, care ]ncerca s[ dea chipul r[posatei, se topea. Cu greu =i z[pu=al[ se ajunse ]n culmea dealului, unde era \intirimul. De c`nd legile nu mai iertau s[ se ]ngroape ]n curtea bisericei, murise dintre ei numai tat[l lui Matei =i mai ]n urm[ Com[ne=teanu. Un z[plaz ]nalt ]nconjura \intirimul de toate p[r\ile =i se-ncheia ]ntr-o poart[ acoperit[ cu si\e, peste care era o cruce de lemn. C`nd intrar[ ]n[untru, o instinctiv[ nelini=te cuprinse pe cei mai mul\i. Drumul, cu uniformitatea lui, l[sase timp min- \ilor s[ se desprind[ =i s[ alerge dup[ alte lucruri, f[r[ raport cu ]mprejurarea de fa\[. Aci ]ns[, m[rturia z[d[rniciei chema pe fiecare ]ntru sine. Pe ]ntinderea p[m`ntului, nenum[rate cruci de lemn, acoperite de dou[ stinghii, ar[tau locul de odihn[ al \[ranilor. Morminte vechi, acoperite de iarb[; morminte noi, peste care \[r`na uscat[ se albise; b[l[rii luate din fug[ cu coasa =i c[zute al[turi, pe drumuri. Peste tot, aer de singur[tate =i de s[r[cie. C`teva flori: st`njenei, busuioc ori nem\oicu\e, r[s[dite pe morminte de copii, se r[suceau neudate, =i c[deau. Morm`ntul lui Com[ne=teanu era ]nconjurat cu z[brele de fier =i acoperit cu o lespede alb[; al lui Damian de asemenea. O m`n[ milostiv[ le acoperise cu trandafiri. Groapa b[tr`nei era al[turi de a b[rbatului s[u. Slujba se urm[ domoal[.

89 Duiliu Zamfirescu

Mirosul de t[m`ie, lacr[mile celor de fa\[, vorbele psalmului „la loc de odihn[, la loc de verdea\[„, c[ldura, m[reau at`t de mult teroarea mor\ei c[ Matei crezu de mai multe ori c[ n-o s[ mai poat[ sta ]n picoare. C`nd puser[ m`na pe sicriu, ca s[-l coboare ]n groap[, chipul mame-sei, acoperit cu ramuri de rozmarin p`n[ peste gur[, ]i ap[ru pentru cea din urm[ oar[. Voir[ s[ ]l ia de acolo. El ]ns[ se rug[ s[-l lase p`n[ la urm[. Dar c`nd v[zu co=ciugul ]n fundul groapei =i auzi cea dint`i m`n[ de p[m`nt c[z`nd peste sc`nduri, ]=i acoperi ochii =i izbucni ]n pl`ns, c[ci at`ta mai r[m`ne firei noastre calde =i suferitoare, fa\[ cu m[rea\a cruzime a legilor naturei. Dup[ ce totul se sf`r=i, pornir[ ]napoi la vale, spre cas[. O \[ranc[ t`n[r[, care ]=i ]ngropase copilul de c`teva zile, sta ]n genunchi pe marginea morm`ntului, ]ndrept`nd ni=te tufe de busuioc =i jelindu-se cu glas mare, lung =i t[r[g[nat. Astfel se desp[r\i el de mam[-sa, pentru totdeauna.

VIII

Dup[ o s[pt[m`n[ petrecut[ ]n lini=te la unchiul s[u, Matei se mut[ ]n casele p[rinte=ti. Mo=ia Ciulni\ei r[m[sese de la b[tr`ni celor doi fra\i, conu Dinu =i coana Diamandula. La m[ritarea acesteia, p[rin\ii ]i zidiser[ o cas[ ]n marginea cealalt[ a satului =i-i daser[ zestre o parte din mo=ie. Aci tr[ia ea cu b[rbatul ei; aci se n[scuse =i crescuse Matei, copil. }ns[ ]n vremurile din urm[, coana Diamandula, b[tr`n[ =i tot bolnav[, se mutase la frate-s[u, unde am g[sit-o, iar ]n casa ei venise s[ locuiasc[ o rud[ a coanei Sofi\e, Nae Eftimiu, care era ]ns[rcinat[ s[ ]ngrijeasc[ =i de p[m`nt. Matei g[si casa \inut[ bine, curat[, lustruit[ de \i-ar fi fost drag s[ stai ]n ea, chiar nefiind a ta. Odaia mame-sei se p[stra neatins[. El se a=ez[ ]ntr-o alta, vecin[, f[r[ a str`mtora pe Eftimiu =i pe femeia lui. Aceasta era o persoan[ politicoas[, ]ngrijit[ ]n ]mbr[c[minte, cochet[ chiar, cu unghii lungi, cu piept[n[tura la mod[, umbl`nd toat[ ziua cu c`te un roman la

90 Via\a la \ar[ subsioar[. Era oarecare nepotriveal[ ]ntre starea lor de familie sc[p[tat[, ajuns[ a ]ngriji de averea altuia, =i preten\iunile doamnei Eftimiu; dar lucrul se putea explica prin aceea c[ nu aveau copii =i c[ erau rude de aproape cu coana Sofi\a. Nae Eftimiu p[rea omul cel mai smerit din lume. Nu sta niciodat[ jos ]naintea lui Matei, nu fuma fa\[ cu el, nu-l chema pe nume, — dar ]n schimb \inea toate socotelile mo=iei ]ntr-un hal de ]ncurc[tur[ de nu le mai da nimeni de cap[t. Cu o frunte mare, pe jum[tate alb[, iar jum[tate neagr[ de soare, cu ni=te ochi sp[l[ci\i, cu o barb[ ro=covan[, ]mb`csit[ de praf =i de fum de tutun, el era numai cu numele capul familiei, fiindc[ de fapt nevast[-sa, Aglaia, ducea toat[ treaba. Era ]ns[ trist halul ]n care se g[seau celelalte acareturi ale mo=iei. Hambarul de la arman, de zid puternic, se d[r[p[na; le=ile se pov`rniser[ ]ntr-o parte; f`n[ria era vrai=te, a=a c[ toate vitele din sat se hr[neau iarna din cl[ile lor, cari, roase la r[d[cin[, r[m[seser[ ca ni=te ciuperci; numai l[pt[ria era mai cu ]ngrijire \inut[, fiindc[ v[c[ri\a Floarea =i baciul Micu, am`ndoi de pe locurile F[g[ra=ului, se aveau bine ]mpreun[. B[rbatul Floarei, St`ng[, era herghelegiu =i, a=a, petrecea toat[ via\a pe cal, pe c`nd baciul se ]nfrupta din bunurile lui. }=i aduse aminte c[ baciu era ]ncurcat cu Floarea ]nc[ de c`nd plecase el ]n str[in[tate, =i c[ r[posata coana Diamandula vrea chiar s[-l dea afar[, dar c[ el, Matei se rugase s[-l lase ]n pace, fiindc[ ]i era drag baciul, voinic, frumos, cu plete lungi sub c[ciul[, =i mai cu seam[ fiindc[ =tia s[ c`nte din caval =i s[ spuie ni=te minunate de pove=ti, de l-ai fi ascultat toat[ vremea. Dar =i aci, le\urile de la \arcul oilor erau ]nlocuite cu nuiele necojite; casa l[pt[riei era lipit[ cu ]ngrijire, dar nev[ruit[; stuful de pe co=are ]nlocuit cu rogoz. P[rea c[ un arenda= lacom l[sase totul ]n p[r[ginire, numai s[ se ]mbog[\easc[. }ncetul cu ]ncetul, Matei se puse s[ ]ndrepteze lucrurile. La ]nceput vorbi lui unchiu-s[u, dar ]n\elese repede c[ din partea ceea nu era nimic de sperat. Conu Dinu ]n[l\[ din umeri, ca =i cum ar fi zis „n-am ce s[-\i fac, din pricina m[tu=i-tei“.

91 Duiliu Zamfirescu

— Am avut tot ani r[i, ad[ug[ el cu glas tare, parc[ s-ar fi temut s[ nu fi zis prea mult cu umerii. Apoi, dup[ un minut de t[cere, se plec[ spre el: — Acuma e=ti st[p`n: f[ ce vrei. El se g`ndi s[ se duc[ la proprietarii vecini s[ vad[ cum merg lucrurile. }n adev[r, dup[ vreo c`teva zile ie=i pe jos s[ mearg[ la Sa=a. Se l[s[ drumului, a=a cum ]l =tia odinioar[, =i ajunse pe culmea dealului. Dincolo, pe v[lcea, se vedea satul Com[ne=tii, a c[rui biseric[, acoperit[ cu tinichea, str[lucea la soare. Cu umbrela ]n m`n[, el mergea domol, trec`nd cu capul plecat pe l`ng[ cimitir, unde mam[-sa odihnea pentru vecie. Ce lucru ne]n\eles mai e =i via\a asta! P`n[ ieri dus de v`rtejul lumei pe \[rmuri dep[rtate, vesel, fericit =i nedorind alta dec`t a se ]ntoarce la vatra p[rinteasc[. Acum, aci, la casa lui, dar r[mas singur, cu umbrele s[lciilor ]n cale, cu ]ntinderea miri=telor de gr`u, pe care stau la linie cl[ile de snopi nec[rate, ]ntreb`ndu-se ce avea de f[cut ca s[-=i ]mplineasc[ rolul pe p[m`nt =i f[g[duin\a dat[ r[posatei mam[-sei. C`mpul ars de soare, locuin\ele s[race ale \[ranilor, starea lucrurilor de pe mo=ia lui nu-l puteau lumina asupra modului cum se poate cineva ]mbog[\i din agricultur[ =i, mai cu seam[, cum poate tr[i o via\[ ]ntreag[ ]n asemenea lung[ =i trist[ uniformitate. Astfel g`ndind, ]=i aduse aminte de vorba mame-sei de a lua pe Sa=a, =i, instinctiv, se opri locului, ca =i cum mergerea lui la d`nsa ar fi putut fi socotit[ ca un ]nceput de punere ]n lucrare a acestei idei. }nainte de ce-i zisese b[tr`na, nici prin minte nu-i trecea de ]nsur[toare. +i chiar acum se sim\ea foarte departe de un asemenea proiect. Dorea s[ tr[iasc[ liber, s[ alc[tuiasc[ averea la loc, s[ ajute pe \[rani a ie=i din mizerie, se g`ndea s[ le fac[ =coal[ =i s[-i vad[ ]nflorind; apoi, iarna, ar fi mers s-o petreac[ ]n str[in[tate. }ns[ Sa=a era simpatic[, o cuno=tea de at`ta vreme, =i ar fi fost p[cat s[ rup[ o rela\ie at`t de pl[cut[. Merse prin urmare mai departe. Un perete ]ntreg de ieder[ se ]nf[\i=a ochiului, pierz`ndu-se ]ntr-un =ir de plopi, cari ]ntindeau linia de verdea\[ pe tot lungul

92 Via\a la \ar[ gr[dinei. O curte imens[, ]nconjurat[ de garduri vii, se ]ncheia ]n dou[ por\i de lemn, cu ni=te tumurugi de stejar c`t bu\ile. O ]ndoit[ alee de tei ducea de la poart[ la scar[. Aci se vedea numaidec`t c[ un st[p`n harnic cheltuise bani cu gust. Matei cuno=tea casa Com[ne=tenilor, dar acum se p[rea a avea un aer mai t`n[r, mai elegant; g[sea brazde de flori, iar printre brazde pietri=, toate \inute cu ]ngrijire =i udate. C`nd intr[ ]n[untru, un om ]i ie=i ]nainte z`mbindu-i cu bun[tate: — S[rut m`na, coane Matei. — Mul\umim dumitale, Turic[. — Tot m[ cunoa=te boieru. — Cum s[ nu te cunosc. E=ti ]n slujb[ la coni\a? — Dar[, cona=ule. — Da’ acas[-i dumneaei? — Acas[, pofti\i. Turic[ fusese fecior la ei mul\i ani. Matei se opri ]n cerdac la umbr[. — Ce-\i face femeia? +tii c[ mi-a fost doic[? — A murit, s[rmana. Da’ p`n[ a ]nchis ochii v-a tot pomenit. — S[rmana!... Dar copiii? — Unul l-am a=ezat la C[l[ra=i, ciubotar, c[ a=a s-a tras el la „manifactura“ asta; Ilie e vizitiu la domnu prefect, iar Pascu l-a luat la „lecruta\ie“... Da’ s[ m[ duc s[ chem pe duduca. Pe c`nd el vrea s[ plece, Sa=a venea s[ vad[ cu cine st[ Turic[ de vorb[. C`nd dete cu ochii de Matei, r[mase un moment nedumerit[, apoi veni c[tre el repede cu m`na ]ntins[. — Ce pl[cut[ surpriz[! Nu m[ a=teptam deloc... Am ie=it s[ v[d cu cine vorbe=te Turic[, fiindc[ trebuia s[ vie morarul, c[ruia aveam s[-i dau o gur[ bun[. Era s-o prime=ti dumneata. Pe c`nd vorbea, ]=i str`ngea p[rul la t`mple, r`z`nd. — Vrei s[ intr[m ]n[untru? ori stai mai bucuros afar[? Fetele s-au dus s[ se scalde, cu Tincu\a, iar Mihai e pe mo=ie. — S[ st[m mai bine afar[, dac[ se poate. — Cum nu. Viu numaidec`t. Vrei s[ chem pe Turic[ s[-\i mai spuie radicale?

93 Duiliu Zamfirescu

Dup[ c`teva minute se ]ntoarse cu o cutie de „table“ la subsioar[ =i cu un borc[nel de tutun. Se vedea c[ trecuse ]n fug[ pe la oglind[, spre a-=i str`nge =uvi\ele de pe frunte. — Joci tablele? — }mi pare r[u, dar n-am nici idee. — Trebuie s[ le ]nve\i. F[r[ table, via\a la \ar[ duce la suicid. Vrei s[-\i ar[t cum se joac[? — Cu pl[cere. Dar mai ]nt`i trebuie s[-\i spun scopul vizitei mele. Ea mi=c[ u=or din cap, parc[ ar fi zis „a=tept“. Obrajii ei, cari se coloraser[ mai mult ca de obicei, reluau ]ncetul cu ]ncetul senin[tatea lor obi=nuit[. — A= vrea s[ m[ ]nve\i cum s[ caut de mo=ie, fiindc[ de la d-l Nae slab[ n[dejde... — Bietul om! e cam simplu, dar cucoana dumnealui e foarte istea\[. — Prea... — +i vrei serios s[-\i cau\i de mo=ie singur? zise ea, ridic`nd spre el ochii ei limpezi. — Foarte serios. Vreau s[ m-a=ez la \ar[, s[ tr[iesc ]n pace... }mi pare c-ar fi mult de f[cut. — E mult de f[cut, ]n adev[r. }ns[ crezi c-o s[ ai curajul, dumneata, deprins ]n lume, s[ te ]ngropi la \ar[? — De ce nu? — Eu nu =tiu: ]ntreb numai. Via\a de agricultor are p[r\i frumoase, dar are =i at`tea ur`te!... Afar[ de asta, cum o s[ te ocupi de interesele dumitale de doctor ]n pustietatea asta? — O! doctoria o las la o parte. Dac[ voi putea s[ fiu de vreun folos cuiva pe aci, bine; dac[ nu, nu-i nici o pagub[. Vreau s[ tr[iesc la \ar[. Am f[g[duit s[ nu m[ mai duc de pe locurile astea. Sa=a se uit[ ]n jos, ]n\eleg`nd cui f[g[duise. Ridic[ ]ncet ochii din p[m`nt: — Bine, zise ea. Nu crezi ]ns[ c[ ai promis mai mult dec`t po\i \ine?

94 Via\a la \ar[

— Nu; =i chiar dac[ ]mi va veni greu, trebuie s[-mi ]mplinesc vorba... De altfel, omul se deprinde cu toate. O scurt[ t[cere p[ru a ]neca pornirea fiec[ruia c[tre dest[inuire. — Bine, zise Sa=a din nou; eu nu =tiu multe lucruri; din pu\inul ce =tiu cu drag[ inim[ ]\i spun. Cu ce s[ ]ncepem? — Cu ce vrei. — S[ ]ncepem deocamdat[ cu dulcea\a. Turic[ ]=i pusese o pereche de m[nu=i albe =i aducea tava cu dulcea\[ =i cafea. — Foarte bine, p`n[ aici ]n\eleg minunat, =i sunt cu totul de p[rerea dumitale. Ea, servindu-l, p[rea a se g`ndi la ceea ce vrea s[-i spuie. — Ar trebui s[ ]ncepi prin a lua socotelile mo=iei. — Mersi. La a=a munc[ nu m[ v`r. — Cu toate astea, a=a ar fi regulat. El ]=i aprinse o \igar[, uit`ndu-se la chibritul ce se stingea. — A=a ar fi regulat, dar cred c[ e mai bine s[ nu cercetez lucrurile prea de aproape. — Pentru ce? — A=a. — A!... Atunci ce s[-\i spun? — S[ l[s[m trecutul; ce-a fost s-a dus. C`t a tr[it mama, l-a l[sat s[ fac[ ce a vrut. Unchiu-meu de asemenea, fiindc[ e rud[ cu m[tu=e-mea. De acum ]ncolo ce-i de f[cut... — Eu nu =tiu care sunt inten\iile dumitale ]n privin\a lui Eftimiu; fiindc[, altfel, ar trebui s[ ]ncepi prin a-l da afar[. — A=a este. Dar la ideea asta iar trebuie s[ nu ne oprim — cel pu\in deocamdat[. — Atunci s[-i iei administra\ia din m`n[. — Da. — Ai s[ vezi ]ns[ c[ o s[ fii silit s[ te ocupi =i de socotelile lui, fiindc[ ai s[ g[se=ti contracte f[cute, bani da\i pe munc[, datorii la \[rani. — O s[ ]nchid ochii.

95 Duiliu Zamfirescu

— Dac[ e a=a, cel mai cuminte lucru e s[ chemi pe oameni ]ntr-o duminec[ la dumneata, s[ le spui c[ te-ai hot[r`t s[-\i ]ngrije=ti singur de treburi; c[, dup[ dorin\a r[posatei, ier\i toate datoriile, rupi toate contractele, dezlegi toate ]nvoielile; c[ ai s[ faci contracte noi (=i s[ le faci ]n regul[, fiindc[ azi nu mai merge ca ]n trecut); c[ oricine ar avea ceva de cerut sau de spus te g[se=te gata de vorb[. Apoi s[ le dai de b[ut =i, dac[ vrei, s[ le pui =i l[utari... — Cam greu, acuma. — +i dup[ toate astea s[ nu te a=tep\i la lucru mare. |[ranul are s[-\i bea vinul, s[ joace la hor[, s[ nu-\i pl[teasc[ datoria, =i c`nd ]l vei chema la munc[, s[ nu vie. — Pentru ce? — Pentru c[ a=a sunt ]nc[ lucrurile la noi. Cauzele sunt foarte multe. Mai ]nt`i modul cum a fost tratat \[ranul p`n[ acuma; to\i din toate p[r\ile l-au m`ncat =i l-au ]n=elat c`t au putut. Arenda=ul, fie grec, fie bulgar, fie rom`n, e acela=i peste tot: el nu caut[ dec`t s[ se ]mbog[\easc[; dovad[ Scatiu =i c`\i ca el. A=a c[ boierul este socotit de \[ran ca du=manul lui firesc. Mai pune opozi\ia natural[ a intereselor: c`nd se coace gr`ul nostru, se coace =i al lui, =i cu toate c[ a primit bani ca s[ vie la secer[ la cea dint`i chemare, el se duce la gr`ul lui. }n fine, dispropor\ia dintre sol =i popula\ie: noi n-avem dec`t 40 de indivizi pe kilometru p[trat, pe c`nd raportul firesc e de 70... — A!... zise el, z`mbind. — De ce r`zi? ]ntreb[ ea. — Vorbe=ti ca o carte. Sa=a ]=i ]ntoarse ]ncet privirile c[tre m`inile ei. Apoi cu greutate, ad[ug[: — Ai dreptate: e prost =i pedant ceea se spun; dar cum s[ explici asemenea lucruri f[r[ s[ ]ntrebuin\ezi vorba de „kilometru p[trat“ =i alte expresii tehnice, care ar unge la inim[ pe Turic[ dac[ ar putea s[ le rosteasc[? C[ci, ]n realitate, a=a e: plug[ria se ]ntinde pe fiecare zi mai mult, iar popula\ia nu cre=te, a=a c[ acela=i num[r de bra\e trebuie s[ produc[ ]ndoit.

96 Via\a la \ar[

— Dar ma=inile? — Tocmai asta vream s[ spui, dac[ nu r`zi de mine. Vream s[ spun c[, pentru a nu se expune cineva s[ piarz[ prea mult =i spre a nu jefui pe \[ran, nu-i r[m`ne dec`t: pe de o parte s[ se poarte bine cu el, iar pe de alta s[ aibe la ]ndem`n[ ma=ini, =i s[ =tie s[ lucreze cu ele, la vreme de nevoie. Am ispr[vit. Iar[ dac[ te-ai plictisit, e vina dumitale c[ m-ai pus s[ vorbesc. Ea se scul[ de pe scaun, z`mbind, cu bustul drept, ]ncheiat ]n linii armonice, plin la piept =i ]n umeri, iar la br`u sub\ire, legat ]ntr-o larg[ panglic[ de m[tase. Era a=a de sigur[ de sine, at`t de fire=te vorbea =i se mi=ca, ]nc`t ]nr`urea pe toat[ lumea dimprejurul ei. — Vrei s[-\i mai dau ceva? ]ntreb[ ea. — Nu, mul\umesc, ]mi ajunge. — Las[ s[-\i dau ceva... dulce, dulce. El se uit[ la ea lung, z`mbind. Sa=a sur`se u=or, mi=c`nd din cap ca un copil alintat. — De la flori =i albine. — Miere? — Da, miere. Am ni=te faguri cum e aurul. — Foarte bine. Ea se duse ]n[untru =i dup[ un minut se ]ntoarse cu o farfurie de faguri a=a de frumo=i c[ p[reau zugr[vi\i. La subsioar[ avea un teanc de jurnale =i de reviste, pe care le puse dinaintea lui Matei. — Iat[, s[ nu crezi c[ sunt a=a de sp[imoas[ ]n ]nv[\[turi de agricultur[. Astea toate sunt reviste speciale, de cele mai multe ori plicticoase, dar bune de trecut vremea la \ar[. Dac[ vrei s[ le duci Aglaiei!... zise ea r`z`nd. — Taman!... Romanuri, Cimpoiul, da. E curios c`te fleacuri se traduc ast[zi. +i cre=tina asta le cite=te pe toate cu sfin\enie. — Dar la mine ]n sat s[ vezi pe „domni=oara“, pe dasc[l, pe o sor[ a lui; toate calendarele, toate comèdiile de novele =i de romanuri cu ilustra\ii teribile sunt ]n m`inile lor. +i ce e mai r[u e faptul c[ nu sunt traduceri, ci produceri originale.

97 Duiliu Zamfirescu

S-a n[scut o ]ntreag[ literatur[ de b`lciuri. Revizorul =colar de aici spunea c[ sunt la Bucure=ti editori =i tipografi speciali pentru asemenea lucruri. — Ar fi un semn bun dac[ literatura aceasta n-ar fi pri- mejdioas[; s-ar dezvolta gustul de a ceti. — }n fine, ia revistele mele =i nu le da Aglaiei dac[ nu vrei; eu le am de la tata, care era abonat la toate; am urmat =i eu abonamentele mai departe, pentru Mihai mai mult, care tocmai ]mi pare c[ vine. }n adev[r, se vedea, dincolo de gardul viu, capul b[iatului c[lare. — M[ rog, vream s[ te ]ntreb ceva, zise Matei, mai c`n\i? — C`teodat[. — Mi-aduc aminte c[ aveai un glas a=a de pl[cut. — Da? ]\i aduci aminte?... C`nd mi se ur[=te de tot, sau sunt prea singur[, mai deschid gura, ca s[-mi treac[ de dorul lumei. }n vremea asta tr[sura cu fetele =i Mihai c[lare intrau pe poart[. Soarele se pleca spre apus, ]ntr-o limpeziciune de aer a=a de transparent[ c[ parc[ vedeai lumina cum se cerne din ]naltul cerului. La umbra caselor, zorelele ]ncepeau s[-=i ridice florile catifelate, ce se ag[\au =treng[re=te p`n[ =i de ulucii stre=inilor. C`te o barz[ gr[bit[ zbura pe jos, ]ntorc`ndu-se devreme la cuib. Mihai s[ri de pe cal, sprinten, =i alerg[ s[ ajute fetelor s[ se coboare din tr[sur[. Matei se uita la el cu pl[cere, c`t era de ]ndem`natec cu femeile, cum se mi=c[ elegant =i firesc. D-abia ]i mijea musta\a deasupra gurei, mic[, ce sem[na at`t de mult cu a Sa=ei. Ea p[rea c[ ghice=te g`ndul lui Matei, fiindc[ se uita la b[iat cu mul\umire. B[iatul dete m`na Tincu\ei, c`nd se cobor] din tr[sur[, iar ea i-o ]ntinse pe a ei, tremur`nd. O u=oar[ ro=ea\[ se urc[ ]n obrajii fetei. Ele venir[ c`te=itrele la Matei, r`z`ndu-i, vesele ca ni=te l[stuni, ]l scuturar[ de m`n[ =i fugir[ ]n[untru s[-=i usuce cele din urm[ vi\e de p[r udate de ap[. Mihai =ezu l`ng[ d`nsul.

98 Via\a la \ar[

— De ce vii a=a de rar, z[u, nene? — N-am putut, drag[, p`n[ acuma. — A=a e... zise Mihai, cuprins de respect la ideea mor\ii coanei Diamandula. Dar de acuma o s[ vii mai des, nu-i a=a? Eu am at`t de pu\in de stat aici!... — Sper, dac[... sora d-tale ]mi d[ voie... — Auzi colo! cum s[ nu-\i dau voie. El se scul[ s[ plece. — Dar, m[ rog, ad[ug[ el, \in`nd pe Sa=a de m`n[, cum s[-\i zic eu dumitale? Ea ]=i retrase m`na bini=or dintr-ale lui. — Cum ]mi ziceai ]nainte? — A! ]nainte eram doi copii, dumneata mai cu seam[. }\i ziceam Sa=a, pe nume. Acum ne-am f[cut dou[ persoane respectabile... — Vrei s[ zici b[tr`ne... mul\umesc de compliment. — Pentru mine a= putea s[ zic chiar b[tr`ne. Ea r[mase locului, nedomirit[, p[r`nd a se g`ndi. — }n adev[r, vremea trece; dar cred c[ tot po\i s[-mi zici Sa=a, ca-nainte. — Foarte bine. La revedere. — La revedere: tablele!...

IX

Pornind de la Sa=a, Matei se g`ndi s[ se duc[ acas[, drept la arie, unde se treiera ]nc[. De departe se auzea zgomotul ma=inei, care, nehr[nit[ de snopi, se ]nv`rtea cu o repeziciune stra=nic[, huind ]n gol. El =tia ]nc[ de mult c[ cu chipul acesta =i locomotiva =i treier[toarea se stric[. Gr[bi pasul =i ajunse aproape alerg`nd. Se duse drept la ma=inist =i ]ncepu a striga la el. Acesta, spoit pe ochi de c[rbuni =i plictisit de c[ldur[, ]n\elese c[ domnul acela trebuie s[ aib[ vreun drept, de vreme ce poruncea cu at`ta autoritate, =i f[r[ vorb[, apuc[ m`nerul regulatorului =i

99 Duiliu Zamfirescu mic=or[ puterea locomotivei. Fetele de la paie stau rezemate ]n furc[ sau ]=i scuturau testemelele; oamenii erau r[zle\i\i, unii pun`ndu-=i c[rbuni ]n lulele, al\ii st`nd pe vine la umbra ma=inei; trei perechi de boi ]njuga\i la t`njele, se uitau lini=ti\i ]n amurgul serii; numai o „trag[“ lucra, duc`nd cotoarele snopilor c[tre =ira de paie, ce parte se-n[l\a ]n amfiteatru, iar parte erau ]mpr[=tiate pe arie. Nici o regul[, nici o autoritate, fiecare umbla de capul lui, c[rucioarele ce duceau gr`ul de la treier[toare la hambar erau sparte =i l[sau d`r[ pe urm[. Matei, furios, puse m`na ]n pieptul fl[c[ului care risipea gr`ul. — M[i cre=tine, nu-i p[cat de Dumnezeu s[ arunci p`inea pe drum? Nu vezi c[ m[ s[r[ce=ti? Omul ]=i ]ntoarse capul domol c[tre d`ra de gr`u: — P[i de, cucoane, a=a ni le-a dat de la curte. — Da’ tu n-ai ochi s[ vezi? N-ai gur[ s[ spui? — Ba avem. — Atunci pentru ce nu vorbe=ti? Unde-i domnul Nae? Fl[c[ul ]n\elese c[ acesta trebuie s[ fie „cel cu punga“ =i alerg[ s[ cheme pe Eftimiu, care fuma lini=tit la umbra hamba- rului. — Bine, domnule, ce este asta? Eftimiu venise ]n fug[ =i g`f`ia. — P[i... mai aveau pu\in =i ispr[veau. Treaba merge bine... — Ce fel de bine! Nu vezi cum se risipe=te gr`ul? Asta chemi dumneata bine? Paiele astea a=a trebuie s[ stea, ]mpr[=tiate pe c`mp? Ma=ina hiuie goal[ de un ceas, iar oamenii beau tutun? Eftimiu se dep[rt[, alerg`nd, =i se duse la fl[c[ii care aruncau snopii: — Ia d[, m[i vere, d[, c[ ne-apuc[ noaptea. Vestea se r[sp`ndi numaidec`t printre oameni c[ a venit boierul =i fiecare se puse s[-=i vad[ de treab[. Matei p[ru a-=i aduce aminte de obiceiurile din trecut, c`nd venea ]n vacan\ii acas[. Teoretice=te i se p[rea c[ nu =tie nimic, dar c`nd dete cu ochii de arie, recunoscu o mul\ime de lucruri.

100 Via\a la \ar[

Astfel, puse pe ma=inist s[ fluiere ]ncetarea =i l[s[ doi oameni s[ scuture treier[toarea, iar pe ceilal\i ]i duse la paie. Ei se a=ezar[ unul l`ng[ altul, pe toat[ ]ntinderea =irei, p`n[-n v`rf, =i furcile ]ncepur[ a urca firul auriu =i a-l a=eza la locul lui. Al\i c`\iva str`ngeau cu m[tura boabele de gr`u c[zute ]n urma c[rucioarelor, iar al\ii, cu lope\ile, aruncau gozul de la ma=in[ pe v`rful unui vraf. Amurgul se cobor`se bine c`nd se oprir[ din lucru. Neam\ul tot \`fnea pe n[rile ma=inei =i sf`r=i prin a fluiera ]ncet =i a mi=ca roata locomotivei. Treier[toarea ]ncepu =i ea a dudui, =i un nor de praf se desprinse din toate ]ncheieturile ei. Muncitorii ]=i b[teau m`inile unele de altele sau se duceau la c[ru\a ]n care era buriul cu ap[ =i se sp[lau; al\ii luau ap[ ]n gur[ din bote =i, f[c`nd gura ciuciur, se cl[teau pe m`ni. La c[soaia de la arie, masa era pus[. Pe trei sc`nduri de lep=e, a=ezate cap la cap, stau vreo 15 str[chini cu fasole, cu linguri de lemn ]n dreapta =i ]n st`nga, a=tept`nd pe muncitori. Femeia care f[cea de m`ncare se a\inea cu un b[\ ]mpotriva a doi cotei ce dau t`rcoale mesei. Cu picioarele goale, cu catrin\a sumeas[ ]n br`u, iar pe cap un =tergar alb, ale c[rui col\uri erau aruncate pe spate, ea f[cea pa=i m[run\ei, ]ndoit[ de mijloc, =i tot bomb[nea mereu, oc[r`nd pe un om ce-=i cocea un =tiulete de porumb ]n spuz[. — Arz[-te-ar focul de tic[los, c-a=a te-am apucat =-a=a o s[ te las... To, cotei! dare-ar boala-n voi... A=a o s[ te las: tot de r`sul lumei. C[ de unde pui m`na pe para, la grec... B[utura o s[-\i =tie de cap, vai de tine. Omul r[scolea cenu=a cu un g[tej, morm[ind printre din\i: Cine bate la fereastr[, Nevast[, nevast[... Ea p[rea c[ turbeaz[ la auzul c`ntecului =i se repezea la el: — Unde-s banii de pe c[rat, m[, be\ivule? — Am pl[tit ghiru. — Bat[-\i Dumnezeu ghiru!... Da n-a venit s[-\i v`nd[ vaca din b[t[tur[, m[, stricatule.

101 Duiliu Zamfirescu

— Dac[-i „priciptorul bagabont“. — Dare-ar Dumnezeu s[ \i se usuce g`tul!... — Pu=chia pe limb[-\i. Oamenii veneau unul c`te unul =i se a=ezau jos pe p[m`nt. Femeia le aducea buc[\i mari de m[m[lig[ rece, pe care ei o ]mbucau cu poft[. Nu se auzi, ]n vreme de mai multe minute, nici un alt zgomot dec`t al sorbiturilor. O r[d[cin[ cioturoas[ p`lp`ia pe foc sub ceaun. Noaptea venea de-a binele. Matei =i Eftimiu mergeau spre cas[ t[cu\i. Eftimiu credea c[ Matei era sup[rat =i astfel nu deschise gura.

X

Tincu\a r[m[sese la Com[ne=ti, ca de obicei, p`n[ dup[ mas[. Pe la zece ceasuri, fetele =i Mihai pornir[ s-o ]nso\easc[. Ele stau c`te=itrele ]n fundul tr[surei, ]ndes`ndu-se una ]ntr-alta =i r`z`nd. Mihai luase locul vizitiului, pe c`nd acesta sta l`ng[ el pe capr[. Drumul era scurt, de vro jum[tate de ceas, dar plin de hopuri =i de =an\uri, fiind croit de am`ndou[ familiile prin marginea ar[turei ca s[ fie mai de-a dreptul. De ]ndat[ ce ie=ir[ din sat, tr[sura ]ncepu s[ umble ca o corabie. Fetele, aruncate c`nd ]ntr-un col\, c`nd ]ntr-altul, se pr[p[deau de r`s, =i numai c`teodat[, c`nd hopul era mai nemilostiv, se auzea c`te un glas pl`ng[tor: — Mihai! las[ mai ]ncet. — L[sa\i ]ncet, cona=ule, c[ se rup harcurile, zise vizitiul. B[iatul mai \inea caii c`te pu\in, dar fiindc[ atunci fetele nu mai \ipau, el iar le da limb[. Tr[sura parc-ar fi fost beat[, ]ncepea iar s[ se legene. A=a merser[ c`teva minute, p`n[ ce deter[ ]mtr-un =an\, s[pat ]ntradins de oamenii de la plug, ca s[ nu ]ncalece lumea prea mult pe ar[tur[. Arcurile se izbir[ de osie =i plesnir[. Vizitiul s[ri numaidec`t, scoase un felinar de la capr[ =i se puse s[ lege foile ce mai r[m[seser[ ]ntregi. El declar[ c[ nimeni nu se mai putea urca ]n tr[sur[. Fetele

102 Via\a la \ar[ r`deau, dar numai cu gura pe jum[tate. Victoria, cea mai bl`nd[, dar =i cea mai fricoas[, se sup[r[. — Doamne, Mihai, c[ z[u, numai de prostii te \ii; \i-am zis s[ te ast`mperi. Vezi? acuma ce spunem noi, acas[ la maman? —Eu nu sunt de vin[. Drumul e r[u, tr[sura veche. Nu vezi ce h`rtoape? — Acuma ce ne facem? Se sf[tuir[ cu to\ii =i, dup[ p[rerea vizitiului, hot[r`r[ s[ mearg[ ]nainte pe jos, cu tr[sura goal[ dup[ d`n=ii, iar la Ciulni\ei s[ lase pe cea stricat[ =i s[ ia alta, bun[, p`n[ a doua zi. A=a =i f[cur[. Mihai lu[ unul din felinarile tr[surei, spre a lumina drumul =i d`ndu-=i bra\ul unul altuia, lan\, pornir[. Dup[ c`\iva pa=i, Victoria, care era la una din laturi, se desprinse =i veni l`ng[ Mihai, zic`nd c[-i e fric[. Tincu\a se str`nse =i ea mai mult de bra\ul b[iatului. Mary de asemenea. El le ]mp[c[, rug`ndu-le s[ se schimbe, cu deplin[ ]ncredere c[ l`ng[ el toate primejdiile ]ncetau. — }ntinde\i pasul, fetelor. Mary, nu \ii regula; st`ngul, st`ngul. Mary s[ri de c`teva ori ]n loc, p`n[ prinse pasul cumsecade. Merser[ astfel, t[cu\i, o bucat[ bun[. Fiecare c[uta s[ str[bat[ cu vederea ]ntunericul dar lumina felinarului descria o roat[ galben[, dincolo de care nu se putea vedea nimic. Tr[sura toca ]n urma lor, ]mpiedic`ndu-i de a auzi ce se petrecea ]mprejur. Deodat[ se ivi ]n roata de lumin[ un cap de cal, care ]i ]ncremeni de fric[. Nimeni nu zise nimic, de=i inima le b[tea cu putere la to\i. Era bri=ca unui c`rciumar de la un sat vecin. — Un biet cre=tin ce vine de la t`rg, zise Mihai, voind s[ par[ nep[s[tor. — Tare mi-a fost fric[, zise Tincu\a. El ]=i ]ntoarse capul spre ea, cu un z`mbet de mil[, dar fata nu-l v[zu. Dup[ c`tva timp ajungeau pe deal, ]n fa\a \intirimului. Un fior prelung trecu prin aer =i-i f[cu s[ vibreze pe to\i p`n[ la r[d[cina p[rului.

103 Duiliu Zamfirescu

— Acuma ne iese-n cale strigoiul, zise Victoria. Mihai se f[cu c[ n-aude. — Fetelor, hai s[ c`nt[m!... S[ c`nt[m O=tile stau fa\[-n fa\[. Deschiser[ gura c`te=ipatru =i ]ncepur[ a r[cni. Ochii ]ns[ le erau \inti\i f[r[ voie pe z[plazul cimitirului, p[rc[ primej- dia de acolo trebuia s[ vie. Un c`ine trecu de-a curmezi=ul drumului, cu coada-ntre picioare. Mihai se puse s[ strige la el, ho! ho! dar propriul lui glas ]l ]nfiora mai mult dec`t c`inele. }n sf`r=it, intrar[ ]n sat la Ciulni\ei. C`teva minute nu mai ziser[ nimic. Parc[ trecuser[ peste un mare pericol =i aveau acum dreptul s[ se odihneasc[. La c`rciuma grecului, taraba era ]nc[ ]ntins[, iar din[untru se strecura, printre ciucuri de h`rtie crea\[, lumina unei l[mpi. Se crezur[ astfel mai siguri, =i parc[ fiecare reveni cu bine ]n propria sa fire. Mihai sim\i din nou bra\ul Tincu\ei sub al s[u; Tincu\a p[ru a-=i aduce aminte c[ se lipise prea mult de b[iat =i se dete pu\in ]n l[turi. El ]ns[ se ]ntoarse spre ea, =i cu glas dulce ]i zise: — Te-am sup[rat?... uite c[ ajungem acas[. Da?... Ea f[cu un semn c[ nu e sup[rat[ =i se apropie din nou de el, l[s`ndu-=i m`na ]n m`na lui. Dup[ o jum[tate de ceas, Mihai =i fetele se ]ntorceau la Cam[ne=ti, cu o tr[sur[ de-a lui conu Dinu, =i pe alt drum, ceva mai lung, dar mai bun. B[iatul se uita spre cer la un luceaf[r str[lucitor, =i se g`ndea la Tincu\a. Poate =i d`nsa se uita tot la aceea=i stea... Ce dulce i se p[rea! C`nd ]i \inea m`na ]n m`na lui, ]i venea s-o m`ng`ie =i s-o s[rute ca pe un lucru sf`nt. Ce fericit ar fi fost s[ se poat[ duce cu ea ]ntr-o lume r[t[cit[ pe ocean, ori undeva ]n aer, ]ntr-o stea, unde nu se aude nimic de jos de pe p[m`nt. Victoria =i Mary c[scau de somn =i se rugau de vizitiu s[ m`ne mai iute ca s[ ajung[ mai repede acas[. — Ce proaste eram adineaorea, zise Victoria, de ne era fric[. — Mihai, oare s[ fi exist`nd strigoi?

104 Via\a la \ar[

— Ce ]ntrebare!... — De ce?... |ie nu-\i era fric[ pe la cimitir? — Mie?... fric[!... — Da, da, \ie. Nu te mai l[uda. — Dac[ a=a crezi tu, bine. +i astfel, t[cu\i, ajunser[ acas[.

XI

C[ldura era nesuferit[. Nop\ile erau mai greu de trecut dec`t zilele, fiindc[ nu se putea dormi. Cu toat[ grija ce punea Aglaia ]n \inerea casei, z[pu=eala era nesuferit[. Matei, deprins acum cu mersul trebilor, luase mai tot din m`na lui Eftimiu. Baciul Micu redob`ndise ]ncrederea de mai-nainte, =i ]n toate serile venea la curte de lua ordinele st[p`nului s[u. Din cauza asta, Eftimiu =i mai cu seam[ nevas- t[-sa nu-l puteau suferi. El spunea lucrurile cum erau, pe c`nd dl Nae le spunea cum ]i venea la socoteal[. Astfel, ceasurile de munc[, la arie, nu ]ncepeau niciodat[ ca la lumea cealalt[. Zadarnic istorisea baciul: — Soarele era sus, coane, c`nd s-au luat de treab[. Dl Nae vine la arie t`rziu, neam\u a=ijderea, iar lumea st[ =i bea tutun, c[ dac[ nu umbl[ damfu... Matei hot[r] s[ se culce ]ntr-o noapte la arman. Dup[ ce pr`nzi, ]=i lu[ o pern[ =i o manta de drum =i se duse de se culc[ pe v`rful =irei de paie, cu fa\a c[tre cer =i cu baciul Micu la picioare. — Ce f[ceau oile, Micule? — Ce s[ fac[, coane, dormeau. — Dar Floarea? — Da’ cine-o vede!... Ia, doar c`nd ]mi spal[ c`te-o c[ma=e. — Te spal[ cam des, Micule, dup[ vorba cucoanei Aglae. — Unde se pomene=te, coane! Dac[ te-i potrivi matale la gura coanei Aglae, e vai de noi. — Vorbe=te lumea. Ai s[-\i g[se=ti beleaua cu St`ng[. — D-apoi nea St`ng[, =tie el.

105 Duiliu Zamfirescu

— Bine... Eu at`ta-\i spui: s[-\i cau\i de treab[. Cine-a r[mas la oi? — A r[mas Ion =i cu Pan\u. — Cine-i Pan\u [sta? — E dintr-un sat cu mine, coane. Om bun e el, da’ cam bea c`nd are cu ce. — Rea treab[. Atunci oile r[m`n ]n plata lui Dumnezeu. — Nu, coane, c[ eu sunt acilea. Te servesc pe matale de unsprezece ani; p`n[ acum n-am dat gre= =i cu voia lui Dumnezeu m-oi purta bine =i de-acu-ncolo. Numai c`inii s[-mi tr[iasc[. — Ce c`ini mai ai? — Apoi am unu, coane, de pl[te=te c`t to\i ciobanii. — Cum ]l cheam[? — Corcodu=. — Voinic? — Pii!... Voinic nevoie mare! Omoar[ lupu cu chieptaru. — Cu ce? — Cu chieptaru, coane. I-am b[tut ni=te cuie ]ntr-o curea =i i-am c[ptu=it-o c-o \`r’ de l`n[, =i numai i-am prins-o de g`t, ca o gur[ de ham, c[ de se repede-n lup, ]l doboar[ cu cuile. — S[ mi-l ar[\i =i mie. — Bine, cucoane. — Acuma, noapte bun[. — Noapte bun[. Lini=tea singur[t[\ii cuprinsese din temei toate celea. }ntunericul se cobor`se din fundul dep[rt[rilor, parc[ s-ar fi deschis z[gazurile vremilor trecute, =i haosul ar fi inundat lumea. Rar, c`te un zgomot din sat venea s[ turbure pa=nica t[cere a c`mpului. Un c`ine l[tra ]n somn, ]n[bu=it, or un buhai mugea cu glas ad`nc; cucovele de balt[ \ipau c`teodat[ ]n marginea trestiilor, or r`nchezatul vreunui m`nz venea ascu\it despre p[dure. |`r`itul b[l[riilor p[rea a face parte el ]nsu=i din t[cere.

106 Via\a la \ar[

}n farmecul ]nc`nt[tor al ceasului acela, ]n loc de a adormi, mintea se sim\ea =i mai mult, =i, ca o raz[ de lumin[, n[zuia s[ curg[ ]n spa\iu. Unde? }n lina ]ntindere a dorurilor propriului suflet, ce at`t de bine se une=te cu aceea a cerului. Cine e=ti tu, c[l[tor de o clip[ pe p[m`ntul t[u, tr[itor de o zi, c`nd at`tea p[m`nturi umplu ve=nicia deasupra? O bl`nd[ descurajare p[ru c[ ]nv[luise sufletul lui Matei, care, cu trupul r[mas pe paiele uscate, plutea ]n v[zduh cu ]ntreaga sa fiin\[ nematerial[. Ca la to\i oamenii echilibra\i, dar cu fantazia cald[, nimicnicia f[pturei noastre fa\[ cu natura uria=e, era o cauz[ statornic[ de melancolie, iar pe de alt[ parte, sc`nteia ce arde ]n noi, facult[\ile noastre suflete=ti, un continuu ]ndemn de a tr[i. A pricepe c[ nu po\i pricepe =i c[ nu e=ti ]n stare de-a ]mpiedica ]mplinirea legilor firei, este deja interesant; dar a pricepe pentru ce nu po\i pricepe, e minunat, fiindc[ dac[ ai putea ]nl[tura pricina pentru care nu po\i pricepe =i care e parte ]n tine, parte afar[ din tine, ai pricepe totul! Via\a e plin[ de durere =i de farmec. Ce somn ad`nc doarme spa\iul dintre stele! }ntre fiecare stropitur[ de lumin[ din Calea Lactee sunt milioane de po=te de singur[tate. +i unde ne ducem noi, dup[ moarte? noi, partea aceasta ce se desprinde din tiparul de acum? Nic[iri. Murim ]n noi ]n=ine, cum mor f[pturile unui vis, ]n vis. Un car trecea pe drum, iar c[ru\a=ul c`nta din fluier, singur. }nchide ochii =i dormi sub straja stelelor. Sa=a e-nalt[. Ca ce? Ca nimic... C`nd deschise ochii din nou, cerul sc`nteia din luceferii s[i ca din diamante. — Micule, dormi? — Nu, cucoane. — T`rziu s[ fie oare? — P[i... cam pe la miezul nop\ii. El se g`ndi ]ntru sine de ce oare nu doarme baciu. Cine =tie ce-l munce=te =i pe el. Poate vorba cu Floarea. — De unde =tii tu c[ e miezul nop\ii? — Da’ cum, Doamne, s[ nu =tiu! c[ doar am petrecut o tinere\e ]ntreag[ la munte. 107 Duiliu Zamfirescu

— Ei, dup[ ce cuno=ti? — Dup[ cer, coane. C[ ajungi s[ cite=ti ]n zodie mai ghine ca-n carte. — Taci, bre!... Ia spune cum cite=ti. — P[i ce dore=ti matale s[ =tii? — }n ce zodie suntem acum? — P[i suntem ]n luna lui cuptor — ]n zodia Leului. — Po\i s[ mi-o ar[\i pe cer? Baciul ]=i ad`nci ochii ]n stele =i t[cu. — O s[ fie cam greu, coane, c[ mergem spre sf`r=itul lunei. Luna =i zodia: a trecut una, trece =i alta. Eu acum v[d zodia Fecioarei, a Cumpenei, a Scorpiei, a Arca=ului =i a Capricornului. Toate sunt de fa\[. Dar a Leului a apus, bat-o vina ei... A ha, ha, uite-o, coane! — Unde-i, Micule? ]ntreb[ Matei, ridic`ndu-se cu grab[ pe un cot, parc-ar fi fost vorba de cine =tie ce minune trec[toare. — P[i cum s[-\i spun eu matale... Uite colea, la m`na mea st`ng[, luceaf[rul [la de sc[p[ra sc`ntei... — Da, ]l v[d, [la de merge ]n prelungirea oi=tei carului. — F[-te mai la st`nga, jos spre marginea cerului, =i ai s[ dai de alt[ stea, care str[luce=te parc[ =i mai =i. O vezi, coane? E gata s[ apuie =i ea. — Da. — Prim[vara e ea minunat[. }n luna lui mai, g`nde=ti, Doamne, c[ se sf[r`m[ ]n sufletul ei fecioresc de tare ce arde. — O v[d. — Aceea e steaua holdelor c`nd dau ]n schic, iar cu cele dimprejurul ei alc[tuiesc zodia Fecioarei. Acu de te la=i matale =i mai la vale, dai de patru stele de parc[ nici nu se mai v[d. — A=a este. — Acolo e zodia Leului. Cea mai m`ndr[, pe care ciobanii o cheam[ „inima Leului“, nu se vede deloc. Halal de cine se na=te sub steaua aceea! — De ce, Micule? — Ajunge ]mp[rat. — Da?... O fi „Regulus“...

108 Via\a la \ar[

— O fi. Cine se na=te ]n zodia asta e plin de noroc. Matei se g`ndi, f[r[ voie, la steaua =i la zodia lui =i-i veni p`n[-n gur[ s[-ntrebe pe baciu ce =tie. }ns[ o temere ascuns[ s[ nu-l aud[ vorbind r[u despre ele, ]l f[cu s[ tac[. Era cerul de o frumuse\e nespus[; ceasul era t`rziu; vorbele baciului aveau o gravitate profetic[. Dar biruind ]nr`urirea aceasta, se hot[r] s[ ]ntrebe. — Cu mine ce-i, Micule? — }n ce lun[ e=ti n[scut matale? — }n septemvrie. — S[r[can de mine! — Ce este? ]ntreb[ Matei mi=cat. — P[rin\ii matale s-au cununat ]n postul Cr[ciunului! Matei ]ncepu a r`de: — Fii lini=tit, omule, s-au cununat ]n c`=legi, dar eu m-am gr[bit s[ viu ]n lume. — P[i matale e=ti n[scut ]n zodia Cumpenei... +i a=a este, coane, cu zodia nu te po\i pune: ]\i este scris s[ hii om drept. — Iar bine, zise Matei r`z`nd. Dar acum s[-mi spui cum cuno=ti ceasul. — Apoi lesne. Uite matale deasupra capului nostru, spre criv[\. Vezi un ghidu= de luceaf[r, de tremur[ sub\iratic =i nu se mi=c[ niciodat[ de la locul lui? — Da. — Acu, pe st`nga lui, vine Caru, iar pe dreapta Chirostriile. Am`ndou[ se ]nv`rtesc toat[ noaptea ]mprejurul luceaf[rului din mijloc, din m`na st`ng[ spre m`na dreapt[. +i dac[ am zice, a=a de-o prub[, c[ bun[oar[ iarna nu mai este, var[ nu mai este, cum cic[ ar hi pentru cor[ghieri pe ape, tot poate omul s[ =tie dac[-i postul Cr[ciunului, or al S`ntei-M[rii c[ de-i ]n postul Cr[ciunului, Carul r[sare dedesubtul luceaf[rului =i e cu t`njala-n jos, =i apune deasupra, cu t`njala-n sus; iar de-i ]n postul S`ntei-M[rii, r[sare din st`nga cu t`njala ]n sus, =i apune la dreapta, cu t`njala ]n jos. +i Chirostriile tot a=a se ]nv`rtesc =i ele, pe partea cealalt[. Acu, de vrei matale s[ =tii ceasurile, iar la Car te ui\i, c[ de-i var[, el r[sare tot ]n m`na

109 Duiliu Zamfirescu mea st`ng[, cu t`njala drept ]n sus; la miezul nop\ei e cu t`njala de-a curmezi=ul, iar despre zori se ]ntoarce-n jos. Iarna ne mai lu[m =i dup[ Clo=ca cu pui. Matei se uit[ r[t[cit pe bolta senin[. O adev[rat[ ploaie de stele c[z`nd venea din cer. Calea robilor sticlea ca o p`rtie de z[pad[. Constela\ia Lebedei =i a Acvilei p[reau a se deschide =i a l[sa ochiului drumul liber spre regiuni mai ]nalte. Aceea=i tain[ fermec[toare peste tot! Un g`nd r[t[citor despre mam[-sa ]i adie prin minte =i parc[ ]i fu mil[ de stelu\ele ce alunecau ]n haos. Despre ziu[, un aer rece ]l f[cu s[ se ghemuiasc[ ]n manta =i s[-=i str`ng[ ]mprejur o m`n[ de paie mai mult, ca s[ nu-l p[trund[ umezeala. +i astfel adormi. C`nd deschise ochii a doua zi, soarele era sus. Un senin ]nc`nt[tor se desf[=ura privirei, p`n[ ]n slava cerului. Singur, str[veziu, un noura= ca de bumbac plutea prin aer. Oamenii erau deja ]n arie; ma=ina treiera, iar duba, ]nc[rcat[ prea mult cu snopi, huia ca o vijelie. Din c`nd ]n c`nd se auzea vocea lui Nae: „Incet, m[[! c[ rupi ma=ina!“ Se f[cuse de o h[rnicie nespus[ d. Nae, fiindc[, precum ziceau \[ranii, b`ja era pe v`rful =irei. Cam ru=inat c[-l apucase soarele dormind, Matei se dete jos =i se amestec[ printre muncitori, care, foarte firesc, se f[ceau c[ nu-l v[d, =i lucrau nevoie mare.

XII

Duminica viitoare se scul[ de diminea\[ =i se duse ]n deal la cimitir. Nu era nimeni ]n[untru. C`teva vr[bii zglobii se coborau din s[lciile singuratice =i se sc[ldau ]n \[r`na de pe morminte. Lini=tea verei p[rea c[ ]nconjur[ locul acela de odihn[, cu respectul datorit mor\ilor. Pe mormintele lui Matei se vedeau: pe unul florile vii, s[dite de Sa=a; pe cel proasp[t un m[nunchi de nemuritoare de c`mp, flori albastre, ce m`ng`iau p[m`ntul, aruncate cu prisos peste tot. Trebuie s[ fi fost tot ea, prietena t`n[r[, care nu uita pe cei ce nu mai sunt. El r[mase ]n picioare cu m`na dus[ la gur[, ]ntre tat[l s[u =i

110 Via\a la \ar[ mam[-sa, =i, neput`nd g`ndi nici hot[r] nimic, ]=i =terse ochii =i se dep[rt[. Din poarta cimitirului se vede dincolo, pe vale, satul Com[ne=ti. }i veni dor de Sa=a. Porni ]ntr-acolo, s[-i mul\u- measc[. Dar oare nu era prea de diminea\[? Ba da, dar ]ntrebarea lui r[mase f[r[ r[spuns. Merg`nd, se g`ndea la fondul de statornicie ce trebuie s[ fie ]ntr-o fire ca a Sa=ei. Mam[-sa o cuno=tea bine, se vede, deoarece at`ta ]i vorbise de ea. Ce p[cat c[ era hot[r`t s[ nu se ]nsoare!... C`nd ajunse la Com[ne=ti, dete de un argat care uda florile. — Doarme cuconi\a, m[i fl[c[ule? — Da’ cum o s[ doarm[ pe vremea asta!... — Dar cucona=ul Mihai? — A ie=it. Dumneaei e la biseric[, iar[ cucona=u... e pe semne la c`mp. Omul ]i ar[t[ drumul c[tre biseric[, unde ajunse dup[ c`teva minute. De departe se vedea str[lucind acoperi=ul de tinichea, iar ]n clopotni\e lemn[ria schelelor =i clopotele ]n=ile. }n curte se jucau copii ]n iminei =i cu c[m[=u\a alb[ tras[ peste i\ari, iar la br`u cu bete. La u=e, s[raci ]ncovoia\i pe c`te un b[\; babe ghemuite pe pardoseala de c[r[mid[; copii mici ce se jucau cu c`te un m[r. Biserica era de zid, ]nc[p[toare, zugr[vit[ cam de mult, dar ]nc[ cuviincioas[. Catapeteazma, ]nnegrit[ de fum, era garnisit[, la icoanele mari, cu perdelu\e albe; iconostasul era ]mbr[cat cu fir; pe m[su\a din mijloc se vedeau farfurioare cu coliv[, str[chini cu mere =i prune, ce propteau la r[d[cin[ o lum`n[ric[; prescuri, g[r[fi de vin, m[nunchi de g[lbioare =i indri=aim. }n strana din st`nga, c`nta un dasc[l, iar cea din dreapta era goal[, fiindc[ acolo =ezuse Com[ne=teanu, tat[l Sa=ei. }n dreapta altarului sta ]n picioare un hagiu, ]mbr[cat ]n anteriu, cu lan\ul ceasornicului dup[ g`t, cu un inel stra=nic ]n deget, f[c`nd cruci peste cruci, cu m`na roat[ prin aer, iar capul ve=nic ]n mi=care. El izbucnea din c`nd ]n c`nd ]n rug[ciuni: „binecuv`nteaz[ st[p`ne“, ori „Doamne miluie=te, ’oamne miluie=te, ’mne miluie=te!“, ori

111 Duiliu Zamfirescu pufnea pe nas spre a \ine isonul, c`te un „imn!...“ ce zb`rn`ia minute ]ntregi. El ducea c[delni\a de la o u=e la alta a altarului; el zicea Tat[l nostru; el era, ]n sf`r=it, st`lpul bisericei. +i toate astea, gratis, doar numai fiindc[ tat[-s[u fusese la Ierusalim. Lumea ]n biseric[ sta ]mp[r\it[ ]n dou[: femeile singure, deoparte, ]n coad[, de la u=e p`n[ la jum[tatea locului, iar b[rba\ii, singuri, ]n frunte. Femeile m[ritate, cu piept[n[tura cu conci ro=u =i peste cap cu n[fram[ alb[, stau mai toate ]n genunchi; fetele mari cu flori de t`rg la cap, cu obrajii da\i cu ro=u, cu fuste de stamb[ cu puche\ei ce le veneau p`n[ la glezne, stau mai mult ]n picioare, c`nd veneau. B[rba\ii cu c[ciulele mi\oase tr`ntite jos, cei mai mul\i cu plete lungi pe spate, unii ra=i pe frunte, stau drep\i, ascult`nd slujba cu smerenie. Ei se dau la o parte cu respect din mijlocul bisericei, f[c`nd roat[ ]mprejurul Sa=ei =i al fetelor. Matei r[mase l`ng[ u=e. }n primele momente mirosul de t[m`ie ]i aduse aminte de ]nmorm`ntarea mame-sei =i parc[ i se urc[ la cap, f[c`ndu-l s[ sufere. Pu\in c`te pu\in, ]ns[, se deprinse cu el =i sf`r=i prin a asculta cu pl[cere toat[ liturghia. Dup[ biseric[, Sa=a se ]nclin[ u=or c[tre oameni: — Bun[ diminea\a. — S[rut[m m`inile. Apoi se opri s[ mai ]ntrebe pe una de un copil bolnav, pe alta dac[ a meli\at c`nepa, pe o a treia s-o cheme la curte, p`n[ ce, spre u=e, dete cu ochii de Matei. — Tiens! c’est vous? — C’est moi. Acest fel de a vorbi ]n gura ei era nefiresc, =i se vedea bine c[ ascundea o st`ng[cie. Fetele ]l scuturar[ de m`n[, cu cotul ]n sus, dup[ cum scria la pravila guvernantei miss Sharp. Ie=ir[ cu to\ii din curtea bisericei, cu lumea dup[ ei, =i se ]ndreptar[ spre cas[. Sa=a se f[cuse ro=ie, r`dea, se-ntrerupea ]n vorb[, plec`ndu-se spre Matei, care era de partea cealalt[. — Stai s[ dejunezi cu noi, nu-i a=a? — Nu se poate.

112 Via\a la \ar[

— Da’ de ce nu se poate? — Fiindc[ n-am l[sat vorb[ acas[. — Ce-i mai lesne, trimit eu un om s[ spuie... dulcei Aglaie c[ nu vii. — Nu... azi e duminic[, nu =ade bine s[-i las singuri. — Vine =i prefectul. — Un cuv`nt mai mult ca s[ nu r[m`i. — De ce? — A=a. Pe mine m[ a=teapt[ dulcea Aglaie, la dumneata vine dulcele prefect... Sa=a bufni ]n r`s: — Z[u a=a, vecine: n-ai nici un haz. — Ba nicidecum, zise Matei, pe jum[tate glumind =i pe jum[tate serios. — Ba nu, z[u, nu vrei s[ r[m`i? — Nu pot ast[zi. Pofte=te-m[ alt[ dat[, =i viu cu pl[cere. Bine]n\eles, f[r[ prefec\i. — Nici vorb[, zise Sa=a, trec`nd ]nspre partea lui =i lu`ndu-l de bra\. Da’ cafeaua stai s-o iei cu noi? — Am luat-o deja, ]ns[ stau. O s[ m-apuce soarele... — Nu-i nimic: te trimitem cu tr[sura. }n cerdac, la umbr[, Turic[ aduse cafeaua, z`mbind bucuros lui Matei. — Pofti\i cafeaua, cucona=ule? — Nu, mul\umesc. — C[ doar e f[cut[ de cuconi\a noastr[ „]n prisoan[“. — +tie cucona=u, zise Sa=a iritat[; las[ tava pe mas[ =i du-te de-\i caut[ de treab[. Turic[ z`mbi cu supunere =i se retrase. — E sup[r[tor cu prostiile lui; toat[ ziua ]ndrug[ la radica- le. Alalt[ieri era furios pe buc[t[reas[ c[ nu =tie s[ fac[ „ardevruri“ tocate. De unde i-o fi intrat ]n cap c[ p[tl[gelile tocate sunt hors-d’oeuvre. Apoi ]ntorc`ndu-se spre Matei, cu gra\ia ei senin[: — Z[u, nu vrei s[ iei nimic?

113 Duiliu Zamfirescu

— Bine, s[ iau ceva, ca s[-\i fac pl[cere, dar ce? — Orice vrei. — Doar poate miere, zise el. R`deau am`ndoi aduc`ndu-=i aminte de data trecut[. Matei se uita la ea ]nc`ntat de ]ndem`narea cu care se mi=ca. Ea purta o rochie de fular alb cu o cing[toare de panglic[, ce-i c[dea pe o parte, ]n dou[ lungi capete. C`nd trecea pe l`ng[ d`nsul, stofa ]l atingea peste genunchi, cu ml[dieri parfumate. I se p[rea c[ nu v[zuse nici o rochie mai bine croit[ =i mai simpatic[. Ar fi vrut s[ puie m`na pe cap[tul panglicei =i s-o m`ng`ie. Sa=a se a=ez[ jos ]n fa\a lui. — Mary, adu tablele, te rog. Fetele se repezir[ am`ndou[ s-aduc[ cutia cu tablele. — Nu =tii c`t semeni cu o floare!... zise Matei deodat[. — Vai, vecine, ce compliment! — Adev[rat; ar fi fost mai bine s[ tac, ]ns[ mi-a venit a=a de firesc! Semeni ]n adev[r cu o floare. Hainele par ast[zi c[ au crescut pe dumneata, cum cresc florile crinului din el ]nsu=i. Ea se f[cuse ro=ie de pl[cere =i se opri din preg[tirea cafe- lei, ]mping`nd u=or cea=ca departe de d`nsa. Apoi se plec[ ]n jos =i se uit[ la rochie. — }\i place? E simpl[ nu-i a=a?... — Minunat[! Fetele se ]ntoarser[ cu cutia cu table =i se puser[ s[-=i bea cafeaua ]n lini=te. Sa=a ]ntinse tablele pe mas[ =i-i ar[t[ cum se a=eaz[ pietre- le, cum se arunc[ zarul, cum umbl[ jocul, cu ]nlesnirea unui adev[rat st`lp de cafenea. Dar ochii ei ad`nci aveau o privire at`t de preocupat[, ]nc`t se vedea, din genele lor, ce se mi=cau g`nditoare, c[ mintea e ]n alt[ parte. Gura z`mbea, umed[ de fericire. M`na st`ng[, cu care arunca zarul, tremura. Cuburile s[ltau afar[ din cutie, iar Matei se pleca s[ le adune. Ea le trecea ]n m`na dreapt[, dar nici cu aceasta nu izbutea mai mult. — Pardon!... Nu =tiu s[ mai arunc...

114 Via\a la \ar[

Dup[ un minut iar s[ri zarul, c[z`nd pe sc`nduri. — Da’ ce faci, maman? zise Mary, uit`ndu-se la ea cu mirare. Ea, disperat[, ]=i duse m`inile la ochi, ro=ie =i respir`nd cu greutate. P[rea c[ r`de, ]ns[ batista-i se udase de lacr[mi. Fetele se uitau una la alta, nelini=tite, iar Matei z`mbea, f[r[ s[ priceap[ ce e. Sa=a se scul[ de pe scaun =i, gr[bit[, intr[ ]n[untru. Surorile ei se luar[ dup[ d`nsa. Ea intr[ ]n odaia ei, unde c[zu pe o sofa, cu batista tot la ochi, pl`ng`nd. — Maman drag[, ce ai? Victorio, adu flaconul de pe masa mea. Maman, \i-e poate prea cald?... ce ai?... Bini=or, ea ]=i lu[ m`inile de la ochi =i respir[ din plin. — N-am nimic, drag[... Am ame\it. Poate c[ mi-e prea cald. Du-te, te rog, de stai cu Matei. Victoria o s[ m[ ajute s[ m[ schimb. — S[ chem pe Manda? — Nu, feti\o. Mary ie=i, nesigur[, =i veni ]n cerdac, la Matei. }n urma ei, Victoria intr[ repede la Sa=a, g`f`ind =i gata s[ pl`ng[ =i ea. Sa=a sta tot jos, uit`ndu-se drept ]naintea ochilor. — |i-a trecut, maman drag[? Glasul fetei era at`t de mi=cat, ]nc`t sor[-sa p[ru a reveni la cele dimprejur. — Mi-a trecut, feti\o. Vino-ncoace. Victoria se a=ez[ ]n genunchi l`ng[ sofa, iar Sa=a ]i lu[ capul ]n m`ini =i i-l s[rut[ cu o adev[rat[ frenezie. O putere ne\[rmuit[ de simpatie, de iubire de lumea ]ntreag[ ]i r[s[ri ]n suflet, =i parc[, str`ng`nd ]n bra\e capul fetei, mul\umea o nevoie fizic[ de a m`ng`ia pe cineva. Dup[ c`teva momente se scul[ vesel[ r`z`nd: — Mi-a trecut, haidem. }n fug[, ]=i netezi p[rul la t`mple, muie o batist[ ]n ap[ =i-=i r[cori obrazul, apoi ie=i. Se duse, z`mbind, drept la locul ei de mai-nainte. Matei se uit[ la ea, mirat =i oarecum nedomirit de ceea ce se ]nt`mplase. Ea nu ]ndr[znea s[-=i ridice ochii spre el.

115 Duiliu Zamfirescu

— Sper c[ nu eu sunt cauza... — Nu, nu, nu: mi-a venit un fel de ame\eal[... de care nici eu nu-mi dau seama. Poate fumul din biseric[... c[ldura... }n sf`r=it, a trecut. Pe c`nd ea vorbea, un docar cu doi cai frumo=i intr[ pe poart[. — Haiti! Prefectul, zise Damian, scul`ndu-se =i voind s[ fug[. Sa=a se ]ntoarse cu privirea c[tre poart[. — Nu te speria, nu-i prefectul, zise ea r`z`nd. Fetelor, =terge\i-o!... c`t mai e vreme. Fetele ]n\eleser[ =i se f[cur[ nev[zute. —T[nase Scatiu, cu caii lua\i de la Otopeanu. Tr[sura se opri ]naintea sc[rii =i, ]n adev[r, T[nase Scatiu se cobor], d`nd h[\urile ]n m`na vizitiului. Caii erau minuna\i: cu picioarele dinainte ]nfipte departe ]n nisip; cu capul sus, mu=c`nd din z[bale; cu hamurile de argint, ]nh[ma\i la o tr[sur[ elegant[: erau de un stil des[v`r=it. }n coada tr[surii ]ns[, sta un \[r[noi, ]nc[l\at cu ciubote, ]n spinare cu un palton de-a st[p`nu-s[u, ros =i ie=it de soare, iar ]n cap cu o p[l[rie ]nalt[, ce-i venea p`n[ peste urechi, soioas[ =i zdruncinat[ ca o veche bra=oveanc[. Aceasta da de gol totul: se vedea c[ tr[sura =i caii trebuiau s[ fie cump[ra\i la mezat, ori lua\i amanet, de la vreun om cumsecade — altfel n-ar fi fost a=a de corec\i la un st[p`n care avea o asemenea prub[ de vizitiu. Scatiu era ]mbr[cat cu un soi de halat de dril, care, ]n g`ndul lui, era f[cut ca s[-l apere de praf =i totodat[ s[ r[puie lumea de ghidu=ie. Matei ]n\elese dintr-o arunc[tur[ de ochi pentru ce unchiu-s[u ]l g[sea mitocan. T[nase se a=ez[ pe un scaun, picior peste picior, =i ]ncepu a se freca pe frunte cu batista. — Ptiu... da’ cald e, neni=orule!... C[ i-am zis lui Iorgulescu: nu te duce, Gu\[... ce s[ ne ostenim noi caii pentru o rabl[ ca Panaitopulo! Dar e de un antetman, domnule!... — Ei, l-a\i ales? ]ntreb[ Sa=a. — L-am ales[r[. — Bine-a\i f[cut.

116 Via\a la \ar[

— Eu unul nu eram de idee. Panaitopulo, dipotat! Un prost, un [la! S[ mai lase locul =i la al\ii, c[ acuma e vremea tinerilor. Uite, d-nul Matei, bun[oar[; eu, un altul ca mine... — O s[-\i vie vremea =i dumitale, zise Sa=a, z`mbind. Da’ frumo=i cai ai. — V[ place? — }mi plac mult. — O mie cinci sute de franci. Numai hamurile fac mai mult, zise el, ]ng`mfat de mul\umire. — Adev[rat. — Ei, a=a-i cu boierimea noastr[; ia bani cu dob`nd[ ca s[ petreac[ la str[in[tate, =i c`nd la plat[, tuf[. Noi st[m colea =i ne roadem din unghii, ca s[ le pl[tim arenzile, iar creditorii dumnealor le v`nd averile la mezat. — Ia las[, d-le T[nase, c[ tot dumneavoastr[ sunte\i creditorii. — Coan[ Sa=o, s[ m[ bat[ Dumnezeu dac[ aveam s[ iau un ban. C`t am \inut mo=ia lui, da... nu m[ dau la o parte. Aveam un samsar la Bucure=ti, care, numa ce-mi da o depe=[: „T[nase Sotirescu, Vl[deni. }n cur`nd apa la moar[„. Emediat m[ porneam la gar[, =i numai a=a, ca din ]nt`mplare, treceam pe la Fialcowsky, unde Costic[ Otopeanu =op[ia prin toate col\urile cu c[m[tarii. Cum m[ vedea, ]mi s[rea de g`t. „Ce noroc! c`t[ pl[cere!“ Eu m[ f[ceam niznai. Numa ce m[ scotea afar[, m[ urca ]n muscal =i haide! N-avea lescaie ]n buzunar, dar muscalul, muscal. +i numa ]ncepea vorba: „c[, nene T[nase, s[-mi dai cinci mii de franci“. „N-am, coane Costic[!“ „De, g[se=ti dumneata la un bancher, =i s[ \i-i opre=ti din c`=t...“ „Doar a=a“. +i numa r[m`nea la Bolivard iar eu, nentule, vira prin Lipscani cu tr[sura boierului, cump[ram mamei cele de trebuin\[, =i peste o jumat’ de ceas m[-ntorceam. „Ei, ai g[sit?“ — „Chipurile am g[sit, dar mi-e =i ru=ine s[ v[ spun cu c`t“. — „Cu c`t o fi“. — „Un afurisit de jidan din Hanul cu Tei: cere 17 la sut[ =i zice c[ la un boier ca d-voastr[ nu d[ mai pu\in de zece mii de lei... „}n sf`r=it, ce s[ mai ]ncurc vorba, c`nd ]i eram arenda=, ]l ciupeam; dar de ast[ dat[, nimic“. 117 Duiliu Zamfirescu

Dup[ aceea t[cu =i p[ru a se g`ndi. Matei =i Sa=a se uitau la el. — }mi pare r[u. — De ce? ]l ]ntreb[ Sa=a. — Trebuia s[-l lucrez mai bine. — Nu e=ti mul\umit? — Bine, coan[ Sa=o, nu vezi c[ l-au m`ncat al\ii... Nu era mai bine s[-l pui eu ]n pung[, c[ mi-am trecut o via\[ ]ntreag[ muncind pe p[m`ntul lui? — Tocmai de aceea, eu credeam c[ ar trebui s[ ai mil[ de el, tocmai fiindc[ ai f[cut stare pe mo=ia lui. T[nase Scatiu plesni din degete =i =uier[ ca un =arpe: — Boierii, boierii, cum se ap[r[!... Ehe! s-au dus vremurile alea. Acuma chimiru! Ai bani? e=ti boier; n-ai bani? po\i s[ fii cobor`t cu h`rzobul din cer, tot degeaba. Este? Matei, c[ruia era adresat[ ]ntrebarea, dete din cap, parc-ar fi zis „mai ]ncape vorb[“. — Eu, neaca s[-mi tr[iasc[, urm[ Scatiu, c[ de lume pu\in ]mi pas[. Mo=ia mea, caii mei. C`nd ]mi vine gust de lume, pune, Costeo, caii la tr[sur[ =i la gar[, b[iete. Este? — Este. — Ba Br[ila vrei? iote-o Br[ila; ba Dr[g[ica Buz[ului vrei? iac[t-o colea; ba Bucure=ti s[ zicem c[ vrei? du-te, b[iete, la Bucure=ti. Parale s[ ai, c[ distrac\ii se g[sesc ele. Este? Matei pufni de r`s, dar se ]ncerc[ s[ par[ firesc, neascun- z`ndu-se de Scatiu. — Eu nu-i spui dumneaei tot a=a? Sa=a se uit[ la el cu mirare, gata s-o umfle r`sul =i pe ea. — }mi spuneai mie?!... — Se-n\elege. Br[ila vrei? uite Br[ila; Bucure=tii s[ zicem c[ vrei? poftim la Bucure=ti. Ce at`ta jale fiindc[ Otopeanu =i-a v`ndut tr[sura la mezat! Cel pu\in acuma a intrat ]n m`na unui om care =tie ce vrea s[ zic[ tr[sur[ =i cai. — Este? ]ntreb[ T[nase mul\umit. Sa=a r`dea, cu m`na la gur[, parc[ se temea s[ nu supere pe Scatiu. Acesta, ]nc`ntat de succesul ce avea, vroi s[ urmeze:

118 Via\a la \ar[

— Ba poate o s[ m[-ntrebi de ce i-am cump[rat. — Da’ nu te-ntreb, frate, zise Matei foarte serios. Scatiu r[mase un moment cam nedumerit. Apoi, ]n\eleg`nd c[ cel[lalt vrea s[ r`d[ de d`nsul, se f[cu ro=u. — Adic[ cum vine vorba asta? m`r`i el. — Ei, hai s[ zicem c[ te-ntreb. — Am ]n\eles. Adic[ dumneata vrei s[ m-aduci peripizon... parc[ eu sunt prost =i nu-n\eleg. Matei se pr[p[dea de r`s. — S[ te-aduc... ce? — Las[ c[ =tiu eu. Apoi vroi s-o ]ntoarc[ =i el pe glum[: — Poftim de vezi ce-nva\[ dumnealor ]n str[in[tate. Diplo- ma, domnule, s[-\i v[d diploma!... Ce-mi umbli dumneata cu fanfleuri de astea. Matei r`dea din ce ]n ce mai tare, iar Scatiu de asemeni, p[r`nd c[ are =i el dreptul la r`s. Sa=a ]=i mu=c[ buzele, ca s[ nu aib[ aerul c[ \ine parte lui Matei. — Domnule T[nase, vrei s[ iei ceva? — O dulcea\[, cuconi\[, cu pl[cere. }=i lu[ dulcea\a =i voi s[ plece. Matei ]l ruga s[-l duc[ =i pe el acas[, ceea ce Scatiu primi bucuros, fiindc[ putea astfel s[-i arate caii. C`nd ]=i lu[ adio de la Sa=a, aceasta ]i zise ]ncet: — Mihai nici nu te-a v[zut... Puteam s[ te trimitem cu tr[sura noastr[... — E prea cald, =i-\i ostenesc caii degeaba. — C`nd mai vii pe la noi? — C`nd vrei; dac[ nu e prea cur`nd, =i disear[ pot veni. — Foarte bine, te a=tept[m disear[.

XIII

C`nd T[nase Scatiu ajunse acas[, trase cu tr[sura drept la grajd =i propti caii ]n fa\a unui morman de gunoi. El ]nsu=i stete fa\[ la desh[marea „harm[sarilor“. 119 Duiliu Zamfirescu

}ntr-o curte mare, se ]ntindeau =ireaguri de case de nuiele lipite cu lut; =andramale de sc`nduri; cotine\e de g[ini; hambare; dou[ pu\uri cu furcile str`mbe =i cu jgheaburile sparte, a=a c[ noroiul era de-a pururi ]n fiin\[; o buc[t[rie pov`rnit[ pe o r`n[; grajdul cailor, de nuiele nelipite, acoperit cu stuf; o porumb[rie ]ntr-un picior — ]n fine, tot felul de acarete, f[cute ]n prip[ =i pe ieftin. }n mijlocul cur\ii, dou[ perechi de boi stau cap la cap; la umbra hambarului un buhai b[tr`n rumega; pe v`rful gunoiului r`c`ia o turm[ de g[ini, cu un coco= mo\at; ]n noroiul de la pu\uri se t[v[leau trei porci; la u=a buc[t[riei, o \[ranc[ da de m`ncare la curci. Arga\ii umblau alene, de-abia tr[g`ndu-=i ciubotele dup[ ei. C[ldura =i un ciocan, dou[ de rachiu mai mult ]i mole=ea cu des[v`r=ire. T[nase intr[ ]n cas[. Un miros de cr`=m[ ]l lu[ de la u=[. }ntr-adev[r, ]ntr-o c[m[ru\[ lipit[ cu lut pe jos, mam[-sa „boteza“ rachiul. Un argat scotea spirt dintr-un poloboc =i-l v[rsa ]ntr-o cur[toare, amestec`ndu-l cu dou[ p[r\i ap[. Coana Prohira, cu un tistimel dezbrobodit pe cre=tetul capului, cu o rochie de stamb[ murdar[, sta pe un sc[unel de lemn, ca nu cumva argatul s[ guste vreo pic[tur[ de b[utur[. Dumneaei ]ns[ se credea obligat[ „a-=i face o idee“ de fiecare h`rd[u de rachiu. La fiecare gust[real[ str`mba din nas =i scutura din umeri. — M[[[!... c[ tare mai e c[tr[nit, bat[-l Dumnezeu! — S[ mai punem oleac[ de ap[, coan[. — P[i vorb[-i: pune ap[; c[ le face r[u dac[ o fi prea tare. |[ranul must[cea =i v[rsa mereu la ap[. — Eu zic, coan[, s[ le d[m mai ghine ap[ proasp[t[, c[-i mai s[n[toas[. Coana Prohira r`dea: Bat[-te Dumnezeu de be\iv, c[ tot catran ai vrea s[ bei... — P[i cine-i [la s[ lase lucru bun. M[car =i matale, c`nd te apuc[ bete=ugul, tot la lucru tare te tragi. — Ba vezi c[ m-oi l[sa s[ m[ doboare boala. — D-apoi boala matale a= vrea s-o am eu... 120 Via\a la \ar[

— Pedepsi-te-ar Dumnezeu, dac[-i a=a... — Ba c[ chiar a=a, numa leacurile s[ mi le dea. — Da’ ce, m[, vrei s[ beau dracoveniile ce aduce procopsitu de fii-meu?... Ap[ de vacs, ap[ de Buda, ap[ de naiba, tot ap[ =i iar ap[. — Ba ca s[ zici! — Eu ]mi =tiu leacul: buruienile mele... S[ nu-\i ui\i vorba, ia du-te de mi le adu... +tii unde sunt: sub pat, la perete. Sunt dou[ sticli=oare, una mai mare =i una mai mic[. Pe cea mai mic[ s-o aduci. Argatul ie=i. — M[, m[! Omul ]=i ]ntoarse capul spre ea. — S[ nu te ]mping[ aghiu\[ s[-\i v`ri pliscul ]n sticl[. — P[zeasc[ sf`ntu! — Eu at`ta ]\i spui. D`nsul se duse drept la clondir, =i, cum =edea ]n genunchi l`ng[ pat, cu fa\a spre perete, puse sticla la gur[ =i supse c`t ce putu. Apoi ]=i =terse must[\ile cu dosul m`inei, puse dopul de cocean de porumb la loc =i se ]ntoarse. Coana Profira se uit[ ]n zare la sticl[ =i apoi la argat. — O s[ te fure sfin\ii, Eremio. El se f[cea c[ n-aude. D`nsa duse sticla la gur[ =i dete ochii peste cap. — Parc[-mi merge la inim[, maic[. — O hi pelin, coan[? — Ce pelin! Rachiu de drojdii curat, cu oleac[ de izm[, de-\i ia durerea de la linguric[ cu m`na. Omul nu mai zise nimic, deoarece opinia lui era deja format[, ci a=tept[ s[ duc[ sticla la loc, cu n[dejde de a se ]nt[ri =i mai mult ]n opinia de mai sus. Aceasta era starea lucrurilor ]n c[mar[, c`nd intr[ Scatiu. El se rezem[ cu m`inile de u=orii chilerului =i se uit[ ]n[untru. — Da ce faci, mam[, azi, duminica? de ce nu te odihne=ti?

121 Duiliu Zamfirescu

— Apoi da, s[ m[ odihnesc... Da’ de m-oi odihni eu, cine o s[ munceasc[? bagabon\ii [=tia? c[ dumneata acuma de politic[ te \ii, pentru stricatul de Panaiotopulo... — E, e, destul. Vezi mai bine c[ te d[ de gol sticla aia. — Care sticl[, ce sticl[?... sticla cu doctoriile? — Ia mai sl[be=te-o cu doctoriile, c[ te-ai buh[vit. — M-am buh[vit eu?... Nu \i-e ru=ine obrazului, potca lumei, s[-mi vorbe=ti mie a=a! Da’ de aia te-am f[cut =i te-am crescut eu, m[? — Da’ eu ]\i zic pentru binele d-tale. — S[ te ia dracu, c[ mai bine te f[ceam mort, p[c[tosule. O ploaie de oc[ri triviale se pr[bu=i din gura ei asupra lui. El ]n[l\a din umeri =i intr[ la el ]n odaie. — Iar s-a ]mb[tat. D`nsa ie=i ]n curte =i ]ncepu s[ strige ]mpotriva lui, c[ a pus m`na pe averea de la dumnealui, c[ o \ine ca pe o slug[, c[ ea se duce ]n lume, =i c`te de toate. C`\iva b[ie\i se uitau la ea de la poart[, =i r`deau. Ea scuipa spre ei. Dup[ ce batjocori pe toat[ lumea, intr[ ]n cas[, m[t[h[ind, =i se culc[. Scatiu se dezbr[case =i el =i se aruncase ]n pat. }n odaia lui, cu ferestre mititele =i cu perdelu\e de stamb[ ro=ie, at`rnau de cuie: fr`ie, c[pestre =i biciuri de tot felul, o jiletc[ cu m`neci, aninat[ de un col\, vreo dou[ pistoale, o pu=c[ =i o geant[; pe jos o pereche de cizme de v`n[toare, ni=te pantofi cusu\i ]n canava — =i-ncolo, lutul udat, ce \inea r[coare. }ntins ]n pat, Scatiu se g`ndea la Tincu\a. Tinere\ea =i fr[gezimea fetei aprindea mintea fl[c[ului b[tr`n. Ce n-ar fi dat s-o poat[ lua de nevast[! Conu Dinu Murgule\ ]i datora 30 de mii de lei =i p[rea a nu se gr[bi s[-i ]napoieze. La ideea banului, entuziasmul lui pentru fat[ p[rea a mai sc[dea. Luc- rul de c[penenie era: s[ pun[ m`na pe bani =i pe fat[. O tuse seac[ ]l f[cu s[ se ridice pe un cot =i s[ ]njure. R[suci o \igare, vorbind singur, =i lu[ o pan[ dup[ sfe=nic =i-=i frec[ \igareta; apoi se r[sturn[ din nou ]n pat, sorbind fumul cu l[comie.

122 Via\a la \ar[

Afar[ pe prisp[, se auzeau glasurile mai multor \[rani, ce vorbeau t[r[g[nat. — C[ nu-i, m[i, hine Petreo; de la hot[rnicia vechie, a lui Mavru. El se scoal[ cu priten\iele dup[ hot[rnicia cea nou[. — A’nginerului jude\ului, na= Gheorghe? — P[i cum. — Da’ [la nici nu =tie s[ m[soare. — P[i cic[ aia-i m[sur[toare dreapt[. — O hi, m[, c[ dracu-i me=ter. T[nase Scatiu ]i auzea din pat =i turba de m`nie. I-ar fi ]mpu=cat ca pe ni=te c`ini, dac[ nu i-ar fi fost fric[ de jura\i. Se scul[ bini=or =i se duse s[ se uite la ei de pe fereastr[. Erau cei mai d`rji din sat. El ]=i ]mbr[c[ laib[rul de dril =i ie=i la ei. Clocotea de m`nie, dar se st[p`nea. |[ranii se scular[ cu to\i ]n picioare, cu c[ciula ]n m`n[. — Bun[ vremea, oameni buni. — S[rut[m m`inile, boierule. — D-apoi, ce dori\i de v-a\i sculat pe vremea asta s[ veni\i la mine? — Apoi ce s[ dorim, coane? s[n[tate dorim. — S[n[tate s[ dea Dumnezeu. Alta? — P[i ia, h`rtia asta... Unul din ei scoase din s`nul c[m[=ii un mototol de basma =i, desf[=ur`ndu-l cu m`inile lui cr[p[cioase, dete de o cita\ie. T[nase se f[cu ro=u. — E o „ceta\ie“, zise el. Nu =ti\i dumneavoastr[ c[ a=a am vorbit: s[ ne c[ut[m fiecare dreptatea la judecat[. — P[i ghine, coane, a=a ne-a fost vorba?... zise cel mai b[tr`n dintre \[rani. Noi \i-am spus c[ la judecat[ nu mergem. Mai ghine-\i facem vo povar[... — P[i ce povar[ s[-mi face\i, oameni buni?... c[ dumnea- voastr[ nu le ]mplini\i nici pe cele vechi. — He! p[catele noastre, d-apoi cine-\i munce=te p[m`ntul, coane?... — Banii mei, bade.

123 Duiliu Zamfirescu

— I-auzi, m[, zise unul, eu p`n[ azi n-am pomenit ban de la el. — Tac[-\i gura, m[, Leftere, ziser[ cu to\ii. Scatiu se uita la el pe sub spr`ncean[. }ndoi h`rtia =i vru s-o dea ]napoi \[ranului de la care o luase. — }n sf`r=it, lua\i-v[ „ceta\ia“, =i mai bine a=a: la judecat[ nici eu nu v[-n=el, nici dumneavoastr[ nu m[ ]n=ela\i. |[ranul nu vru s[-=i ia cita\ia ]napoi. — D-apoi parc[ n-o s[ ne judece tot boierii. — Corb la corb nu-=i scoate ochii, ad[ug[ Lefter. — Ci tac[-\i gura, m[ nea Leftere. — A b[ut un p[h[ru\ la grec. — Ba n-am b[ut nici defel, da’ ce umbl[ s[ ne ia p[m`ntul!... — A=a este, ziser[ mai multe glasuri. Cei din frunte, mai b[tr`ni, c[utau s-o ia mai pe domol. — Noi, de la hot[rnicia veche n-am fost sup[ra\i de nimeni, strig[ Lefter, ]n mijlocul \[ranilor; ce vine el acuma s[ ne ia p[m`ntul! — M[, da’ iute te-ai f[cut, bade Leftere, zise Scatiu, ro=u de m`nie, dar tot c[ut`nd s[ se st[p`neasc[. — Iute m-am f[cut, c[ umbli s[ ne furi p[m`ntul, t`lharule! Vreo c`\iva \[rani ]l luar[ de spate =i-l deter[ la o parte. — S[ nu-\i calce chiciorul pe ogorul meu, c[ te zbur[tuiesc! strig[ Lefter. — E b[ut, coane, s[ nu-\i fie cu sup[rare. — Las[ c-o s[-l ]nv[\ eu minte!... Ei, ce mai vre\i de la mine? — Apoi s[ nu ne iai p[m`nturile, s[rac de maica noastr[, c[ ne la=i copchiii pe drumuri, coane. — Ce-o s[ v[ fac eu, mo= Stoico! Pe planurile mele de hot[rnicie a=a st[, c[ grindul de la Cucuie\i p`n[ la hele=teu este al statului; eu sunt dator s[ ap[r averea statului, c[ altfel o pl[tesc din buzunarul meu. — D-apoi statul de ce nu s-a mai sculat p`n[ acu=ica?... el nu ia de la noi, el ne d[, c[ de aia-i stat. — O fi... Cine v-a mai b[gat ]n cap =i asta?

124 Via\a la \ar[

— Apoi cic[ o s[ vie porunc[ de la guvern s[ ne ]mpart[ toate alea. — S-o a=tep\i, mo= Stoico. — P[i noi nu =tim, coane: omul f[r[ carte e ca vai de el; da’ a=a s-a zvonit, a venit cic[ de la Ro=ia porunc[ s[ ne ]mpart[ p[m`nturi. — S[ v[ ]mpart[ p[m`nturi!... Grele vremuri am ajuns, s[-\i spui drept! Da’ dumneata ai primi, mo= Stoico, s[-\i ]mpart[ p[m`ntul? ai primi s[-\i ia fata =i muierea; s[-\i ]mpart[ a=ternutul; s[-\i ia oala de la foc; s[-\i ]mpart[ boii de la jug, c[ dumneata ai patru iar be\ivul [la care m[-njur[ n-are nici unul, fiindc[ i-a b[ut. — Da, or am b[ut banii t[i, m[ calicule, zise Lefter de la o parte. — S[-\i tac[ gura, ho\ule, c[ te ]mpu=c! r[cni T[nase la el. — Ia mai \ine-\i gura, m[ Leftere, ziser[ mai mul\i. Lefter t[cu. Scatiu, sim\indu-se ascultat, urm[: — |i-ai ]mp[r\i boii cu el, ha?... D[-i =i lui doi boi, c[ el n-are =i „mneata“ ai patru, ha? Scatiu se uita la el =i cu coada ochiului la cei de primprejur, mul\umit de efectul ce f[cea. Stoica ]=i trecea cu dosul palmei pe cotoarele de must[\i: — P[i dac[ e s[-i d[m doi lui Lefter, coane, eu nu am dec`t patru, iar matale ai o ciread[ ]ntreag[: d[-i =i lui, s[racul. B[tr`nul Stoica must[ci, pe c`nd ceilal\i se foiau ]ntre ei, ne]ndr[znind s[ r`d[. — Eu, lui Lefter, boi?... =oricioaic[, zise T[nase, av`nd aerul de a glumi. Merge\i cu Dumnezeu, oameni buni, =i la ziua ]nf[\i=[rei veni\i la judecat[, c[-i numa de form[, ca s[ nu m-apuce statul. — Mai r[m`ne\i s[n[to=i, coane, da’ noi la judecat[ nu venim, =i nici judecata s[ nu calce pe la noi, c[ nu e bine. T[nase intr[ ]n[untru, cu cita\ia ]n m`n[, iar ei se dep[rtar[, vorbind =i d`nd din m`ini. — Ai dracului, mi-au l[sat „ceta\ia“... Bre! a ajuns \[ranul mai =iret ca boierul, zise el, ca moral[.

125 Duiliu Zamfirescu

+ezu pe marginea patului =i se g`ndi fum`nd. Dup[ c`tva timp intr[ mam[-sa, sp[sit[ =i nec[jit[, =i merse de se a=ez[ pe un col\ de scaun, f[r[ a zice nimic. El se uit[ la ea mi=cat. C`t putea b[d[r[nia lui s[ ]ng[duie sentimente ]nalte, ele erau pentru bab[. }i ierta toate celea, p`n[ =i be\ia, fiindc[, de, „o mam[ are omul“. — Ei, ce ai de te-ai sup[rat a=a? Ea da din cap =i-=i fr`ngea m`inile, zb`rcind din gur[ ca un copil ce st[ s[ pl`ng[. — L-am auzit... pe Lefter... nu l-ar mai r[bda p[m`ntul... — Ei!... =i de asta te-ai nec[jit at`ta? — Cum s[ nu m[ nec[jesc, maic[!... Auzi dumneata, \[ran obraznic! — Era beat. — Beat, ha? — Apoi be\ia o s[ puie cap[t la mult[ lume, zise el cu ]n\elesuri. — A=a z[u, be\ia. Beau, bat[-i mama lui Dumnezeu, de sting p[m`ntul. — Dup[ aceea se scul[ ]n picioare =i se apropie de el cu mare tain[. — T[nase!... — Ei, ce-i? — Oare s[ nu-=i v`re coada =i „fodulul“? Aceasta era porecla lui conu Dinu. — Ia tac[-\i gura, maic[. — Iaca tac, zise ea repede, duc`ndu-se din nou pe col\ul scaunului. — „Fodulu“ dac[ ar putea =i-ar pl[ti datoria. — La sf`ntu a=teapt[. Te-a g[sit pe dumneata prost =i-=i joac[ calul cum ]i place. — Ce face? — Chiar a=a. Te \ine cu vorba s[-\i dea fata. Parc[ cine =tie ce mai scul[. Fete pentru dumneata c`te pofte=ti... — Oleo!... S[ nu m[ fac[, c[-i v`nd =i cenu=a din vatr[.

126 Via\a la \ar[

— S[ i-o vinzi, procopsitului, c[-i cu coada ]n sus ca o capr[ r`ioas[... Acu a mai venit =i lingoarea de nepotu-s[u =i nu mai ]ncapi de ei. — Doftorul cel mare! — Doftor, [la?... Nici pe Cotei din curte nu i l-a= da ]n seam[. Eu zic s[-i pui „sifestru“. — Ba vezi c[ nu. — S[-i pui „sifestru“, =i s[-l v[d eu venind colea la mine, =i tip[rindu-mi m`inile =i pe o parte =i pe alta, =i eu s[-i spui: „Nu putem, nu putem“. Cioclovina dracului!... C[ d-aia mi- am ros eu palmele, muncind cu r[posatu tat[-t[u, ca s[ str`ngem bani, s[ le d[m lor, =i ei s[ ne fac[ mutre... Acu=i s[ te duci =i s[-i pui „ezecu\ie.“ — Ei, ]ncet, ]ncet. — Ba nici un ]ncet. — Zi s[-mi dea de sp[lat. — Bate-i-ar Dumnezeu de calici ]nfumura\i. Dup[ c`teva minute, intr[ jup`neasa Li\a, o dudan[ de muiere c`t un munte. Ea aducea un lighean de aram[, cu ibricu de ap[ ]n mijloc, o cutie de tinichea cu o coaj[ de s[pun, =i, pe um[r, un =tergar de \ar[. Dup[ ce a=ez[ totul pe un scaun, ]l aduse dinaintea lui Scatiu =i-i turn[ s[ se spele.

XIV

Matei se ducea la Com[ne=ti mai ]n toate zilele. Se obi=nuise a=a de mult cu drumul acesta, ]nc`t, c`nd ]=i mai aducea aminte de vorbele mame-sei =i ]ncerca s[ mai puie fr`u pl[cerei de a vedea pe Sa=a, i se p[rea c[-i lipse=te ceva. Dar atunci ]=i zicea c[ e dator s[ se duc[, tocmai ca s-o cunoasc[ mai bine. }ntr-una din aceste zile de cumin\enie, pe c`nd r[t[cea singur, c[lare, pe marginea mo=iei, se opri la bost[n[ria unui lipovean.

127 Duiliu Zamfirescu

A=ezat[ ]n mijlocul c`mpului, pe malul unui iaz de moar[, coliba str[juia un drum mare, ]ntinz`ndu-=i umbrarul deasupra gr[mezilor de pepeni. Lipoveanul cu femeia =i cu dou[ fete ]nc[rcau un car cu f`n. }ndat[ ce-l v[zur[, venir[ la el. Omul, cu capul gol =i cu c[ma=a ro=ie peste pantaloni, se apropie de el =i-i s[rut[ m`na; femeile de asemenea. Apoi una din ele alerg[ ]n[untrul colibei =i veni cu un fund curat =i un =tergar, pe c`nd lipoveanul scotea dintr-o groap[ un pepene enorm, pe care-l t[ie pe fund. Pepenele era minunat. Cu custura ]nfipt[ ]n miez, lipoveanul i-l a=ez[ dinainte, =i apoi se dete la o parte. El r[mase singur, uit`ndu-se pe c`mp. Soarele apunea ]n dosul colibei, lumin`nd piezi= miri=tele roase. C`t vedea cu ochii, nu ]nt`lnea dec`t pete g[lbui de oarze secerate, ori suhaturi b[t[turite, pe care ici =i colo r[m[seser[ ]n picioare curnu\i zgribuli\i =i tufe de t`rtani. Departe, pe drum, un v[l[tuc de praf p[rea c[ vine spre colib[, cu cine =tie ce c[r[u=i ]n mijloc. Un sentiment de pace ne\[rmurit[, de oarb[ supunere vremei ce trece =i ]ng[lbene=te pustiurile, da priveli=tea locului. Parc[ a=a trebuia s[ fie. Deprins acum cu firea \[ranilor, ]n\elegea mai lesne natura dup[ oameni, dec`t pe oameni dup[ natur[. Fluierul drume\ului ce noaptea se ]ntoarce acas[, =i ]n c`teva note chinuite spune ]nduio=area omului, era harfa pustiet[\ei aceleia; chipurile lini=tite ale cosa=ilor r[sfr`ngeau lumina oarecum t`rzie a soarelui apun`nd. +i se sim\i el ]nsu=i cuprins de descurajare, uit`ndu-se ]nainte. „O fi“, aceast[ vorb[ at`t de rom`neasc[ ]i veni ]n minte. +i de la vorb[ ]l prinse g`ndul soartei \[ranilor: ce buni erau c[ o primeau a=a cum era!... }=i aduse aminte de hot[r`rea de a le face =coal[, pe care era departe de a o aduce la ]ndeplinire. }nfipse cu\itul ]ntr-o felie de pepene =i se puse a scoate semin\ele din alveolele lor ]mbrumate de zah[r; ia, a=a te ia via\a, cum ia o ap[ ad`nc[ un pai =i-l poart[ domol de la un cot al malului la un alt cot; apa curge, ]nceat[, =i tu curgi cu ea, f[r[ s[ po\i face ceva. V[l[tucul de praf se apropia, iar el se uita lini=tit la drum. Era o tr[sur[ cu doi cai. C`nd ajunse ]n dreptul colibei, i se

128 Via\a la \ar[ p[ru c[ recunoa=te tr[sura Sa=ei, =i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[, s[ri de unde se afla =i f[cu semn vizitiului s[ opreasc[. }n acela=i timp, de sub co=ul tr[surei se ivi capul Sa=ei, care nu-l vedea =i, mirat[, p[rea c[ vrea s[ cunoasc[ cauza pentru care se oprea. C`nd ]ns[ recunoscu pe Matei, se dete jos repede =i veni la el cu m`na ]ntins[. — Ce te faci pe aicea, omule? El dete din cap, ne=tiind ce s[ r[spund[. — Uite, m`ncam un pepene. — Ce bun[ idee! Mi-e a=a de sete... +i f[r[ s[ mai a=tepte alt[ poftire, se a=ez[ pe banc[, ]=i ridic[ p`n[ la v`rful nasului v[lul des cu care era acoperit[, =i se puse s[ taie buc[\i mici de pepene =i s[ m[n`nce. Era ]nc`nt[toare. Ochii, privind spre el, r`deau de fericire. M`na, str`ns[ ]n m[nu=e, ap[sa u=or =i elegant pe m`nerul bietei custure. — Cum ai ajuns pe locurile astea? — Uite a=a. Da’ vezi ce bun pepene? nu mai m[n`nci? — Mul\umesc, am luat numai ca s[-mi treac[ de sete... — Da’ ia spune, cum te g[se=ti pe aici? — Apoi, cum s[ m[ g[sesc... ]mi era ur`t =i am ie=it s[ m[ mai plimb. — A=a?... Va s[ zic[ la noi nu vii, fiindc[ e=ti ocupat, =i pe alt[ parte umbli singur pe c`mp, s[-\i treac[ de ur`t. — Umblu s[-mi treac[ de ur`t =i s[-mi cunosc bine mo=ia. — Da? — Da. Apoi, „s[-mi treac[ de ur`t“ e o vorb[. Eu, ca mul\i oameni, fug de ur`t, dar ]n acela=i timp am nevoie c`teodat[ de singur[tate. Ea se uit[ la el, clipind des =i p[r`nd c[ vrea s[ p[trund[ ]n\elesul vorbei. — Asta e adev[rat, zise ea, dup[ un moment de t[cere. — Nu-i a=a? — Da. Dar tot ar trebui s[ vii la noi mai des. — O s[ viu. }\i spun drept c[ a= veni =i mai des, ]ns[ m[ tem s[ nu fiu sup[r[tor cu vizitele mele.

129 Duiliu Zamfirescu

— Matei! El ridic[ repede ochii spre d`nsa, surprins de a o auzi chem`ndu-l pe nume. Sa=a se-nro=ise =i se uit[ ]n p[m`nt. — Mihai o s[ plece ]n cur`nd, =i dore=te mult s[ te vad[, ad[ug[ ea cu anevoin\[. — Pleac[?... O s[-l ]nso\e=ti =i dumneata? — P[i ce s[ fac?... El r[mase cu m`inile ]ncruci=ate pe genunchi, g`ndindu-se. Sa=a pleca!... Era pentru el o vorb[ nou[ =i aproape f[r[ ]n\eles. Se uita la d`nsa lung. Ea, cu v`rful umbrelu\ei, mi=ca un pai, jos, pe p[m`nt. — Nu iei ni=te pepeni s[-i duci acas[? tot e=ti cu tr[sura. — Ba da. Lipoveanul alese ce avea mai bun ]n groap[. Matei ]i a=ez[ cu grije la picioarele tr[surei, apoi se duse s[-=i dezlege calul. — Vin dup[ dumneata. — Cum! vii cu mine, sper. El stete un moment la ]ndoial[. — Vin, dac[ vrei, dar a= fi aprins o \igar[. — Aprinde; mie-mi face pl[cere. Leag[-\i calul l`ng[ ai mei =i hai s[ mergem, c[ apune soarele. Matei voia s[ urmeze pove\ele ei, dar nu izbutea cu nici un pre\ s[ dezlege c[p[strul de la g`tul calului. Sa=a se uita la el cum f[cea lucruri pe care nu le ]nv[\ase =i o bufni r`sul. — De ce r`zi? — Tare mai e=ti st`ngaci!... Lipoveanul se repezi de unde era, =i ]ntr-o clip[ desf[cu c[p[strul =i leg[ calul l`ng[ ceilal\i. El, cu m`inile ]n v`nt, a treab[, se urc[ ]n tr[sur[ r`z`nd. — Dac[ n-am f[cut niciodat[ me=te=ugul [sta!... — +tiu... de aia m-am mirat =i m[ mir de hot[r`rea dumitale de a r[m`ne la \ar[... Dar, ]n sf`r=it, bine faci, zise ea, a=ez`ndu-se comod ]n col\ul tr[surei. De la o bucat[ de vreme drumul mare fu l[sat, =i roatele tocar[ mai departe pe p[m`ntul \elinos al c`mpului.

130 Via\a la \ar[

}mbr[case umbra toat[ zarea, preg[tind calea amurgului. Departe, ]n marginea orizontului, soarele disp[ruse, arunc`ndu-se ]ntr-un ocean de purpur[. Raze ca de opal se ridicau pe fundul liliachiu al cerului, p[r`nd ni=te stropituri enorme. Se sim\ea cum vine noaptea. O gean[ v`n[t[ de lumin[ se ]nchidea prelung spre apus. Dunga dealului, pe care era satul, se ]neca ]ncetul cu ]ncetul ]n clarul obscur al amurgului. — Ce moment ]nc`nt[tor!... zise el. Vezi? te miri de ce am r[mas la \ar[... Iat[ de ce. Ea t[cea, pierdut[ cu ochii ]n p`nza orizontului. — Ce frumos e!... Nu-i a=a? — Da, r[spunse ea cu glasul tremur[tor. — E a=a de frumos c[ te r[spl[te=te de toate ostenelile zilei. Nimeni nu poate prinde ceasul trec[tor. Numai soarele, ]n r[s[rit =i-n apus, pare a-l ]nsemna pe cer. — Mai cu seam[ ]n apus. El t[cu un moment. Dup[ aceea, ]n\eleg`nd ce g`ndea ea, o ]ntreb[: — De ce? — A=a. }n r[s[rit e veselie, se amestec[ o idee vag[ de speran\[. +i ]n fericire nu se num[r[ ceasurile. Pe c`t[ vreme ]n apus, sufletul ]ntrevede un sf`r=it, clipele cele din urm[ ale unui foc ce se stinge...Nu-i a=a? — Da... }n sf`r=it, ast[zi mi se ]nt`mpl[ un lucru ce rar se ]mpline=te ]n via\[. — Care? — Acela de a vedea schimb`ndu-se o dorin\[ puternic[, ]n realitate, =i de a fi tot a=a de ]nc`ntat de realitate c`t eram de dorin\[. — Adic[, vorbind ]n proz[? — Nu-i destul de limpede? — Ba da... dar ce vrei s[ zici? — Vreau s[ zic c[, ]n general, nimic nu trece din lumea ideal[ ]n cea fenomenal[ f[r[ s[ nu piard[ din farmec. Ast[zi mi se-nt`mpl[ contrariul, pentru ]nt`ia=i dat[.

131 Duiliu Zamfirescu

Ea ]ncepu s[ r`d[. — Din ce ]n ce mai limpede. }nchipuie=te-\i c[ sunt foarte proast[... De ce nu vrei s[ spui lucrurile ]n bun[ =i curat[ limb[ rom`neasc[? — Ba le spui. Vream s[ zic c[ de mult[ vreme visam la scena asta la \ar[, la c`mpul ]ntins; de mult vream s[ m[ ]ntorc aici, s[ tr[iesc ]n p[m`ntul nostru, s[ r[suflu din plin =i s[ m[ arz[ soarele... Mi s-a ]mplinit dorin\a, =i sunt tot a=a de fericit acum, precum eram ]nainte de ]mplinirea ei. — }mi pare c[ e natural s[ fie a=a. — E o p[rere. Noi nu suntem deplin ferici\i dec`t numai ]n iluzia fericirei noastre. Ea t[cu un moment. Dup[ aceea adause timid =i ]ncet: — Cu toate astea mie ]mi pare c[ sunt fericit[ ]n realitate. — Da, se poate. Dar m[ prind c[ dumneata e=ti persoana cea mai vis[toare... — Eu?!... — Da, dumneata. Nu vis[toare ]n ]n\elesul vulgar, ci meditativ[, r[sfr`nt[ ]nl[untru, tr[ind prin propriile for\e ale sufletului dumitale =i cer`nd foarte pu\in de la lumea din afar[. — Eu nu =tiu; =tiu at`ta, c[ via\a ]mi pare interesant[, lumea ]n general bun[ =i, cu un ideal ]n suflet, a= tr[i un veac f[r[ s[ m[ pl`ng. — A!... va s[ zic[ ai un ideal? — Negre=it... Cine nu are un ideal? — Cine nu are... Foarte mult[ lume. Ea dete din cap =i nu mai r[spunse. }ncepea s[ se cam ]ntunece. Se auzea rop[itul cailor pe ]ntinderea c`mpului, =i nu se vedea dec`t linia dealului ce se apropia. — A= putea oare s[ te ]ntreb ce ideal ai? Ea mi=c[ u=or din v`rful unui picior, z`mbind. — M[ a=teptam s[ m[ ]ntrebi. — De ce? — A=a.

132 Via\a la \ar[

— Atunci r[spunde-mi. — Nu pot s[-\i r[spund. Acum ]i veni r`ndul lui s[ tac[. — Ai dreptate, adaug[ dup[ un moment, nu a= fi ]ndr[znit s[ te ]ntreb, dac[ te-a= vedea bine. Ea ]ncepu s[ r`d[. — De ce r`zi?... }mi pare r[u c[ r`zi. Dar ea r`dea =i mai tare. El t[cu cu totul. Dup[ c`tva timp t[cu =i ea, =i iar[=i nu se mai auzi dec`t mersul tr[surei. — Iart[-m[, zise d`nsa, ating`ndu-l u=or cu m`na. — De ce s[ te iert? Nu mi-ai f[cut nimic. — Da, dar am r`s proste=te... M[ ier\i? — Cum s[ nu te iert. El ]i lu[ bini=or m`na ]ntr-ale lui =i nu mai zise nimic. Erau at`t de ferici\i am`ndoi, ]n amurgul vremii, ]nc`t ar fi dorit s[ se duc[ tr[sura mai departe =i tot mai departe f[r[ \el. — Eram pe drumul arz[tor al confiden\elor, zise el ]ncet =i parc[ s-ar fi g`ndit la lumea din mintea lui. Al[turi de dorul meu de \ar[, sta dorul de cineva, iubit dar necunoscut. }mi p[rea c[ trebuie s[ te ]nt`lnesc. M-ai ]nso\it ]ntotdeauna =i peste tot =i, cu toate astea, nu =tiam cine e=ti. Ea se lipise de um[rul lui, t[cut[ =i tremur[toare. — +i acum, cunosc`ndu-te, ]mi pare c[ e=ti aceea pe care o doream, ]ntocmai, aievea, mai dulce =i mai bun[ dec`t cum o visam... O lung[ t[cere urm[ vorbelor acestora. P`n[ acas[ nu mai ziser[ nimic. Plecat[ cu capul pe um[rul lui, Sa=a ]nchidea ochii pe jum[tate =i vedea linia dealului, ]ntunecat[, pierdut[, parc[ ar fi fost o dung[ pe cer. }n ultima tremurare a luminei apuse ]nota o stea. Ea p[rea c[ iese din ad`ncul timpului =i vine, vine spre orizonturile noastre, purt[toare de ve=ti bune. Tr[sura se opri la poarta lui Matei. El se dete jos, ]ncet. — Ce r[u ]mi pare!... Sa=a ]l str`nse u=or de m`n[.

133 Duiliu Zamfirescu

— Vii m`ine? — Da. — Vrei s[-mi spui, c`nd vei veni, ce stea e aceea?... Ea ]i ar[t[ cu m`na spre cer. — E a speran\ei =i a fericirei. — +tiu... pentru noi. — Pentru noi. — Da, pentru noi. Dar pentru lumea cealalt[? — }n apusul soarelui, ]n august, ]mi pare c[ se ive=te constela\ia Fecioarei. }\i spun m`ine cum se cheam[... Noapte bun[. — Noapte bun[.

XV

El intr[ acas[, senin, fericit, cu o puternic[ not[ de ideali- tate, ce r[suna p`n[ ]n straturile cele mai dep[rtate ale sufletului. Sa=a se dete jos din tr[sur[ ca o p[s[ric[. Fetele =i Mihai, care o a=teptau, stau ]n balcon cam ploua\i, fiindc[ era t`rziu =i le era foame. — Da’ ce \i s-a ]nt`mplat, maman? o ]ntreb[ Mihai. — Nu mai pute\i de foame, nu-i a=a? Am plecat t`rziu de la Vl[deni, =i pe drum am ]nt`lnit pe Damian, la coliba unui lipovean, de unde v-aduc =i pepeni. Hai s[ m`nc[m. Ei se duser[ la mas[ =i Sa=a intr[ un moment la ea s[ se scuture, =i dup[ cinci minute veni ]n sofragerie c`nt`nd. — Maman, nu =tii un lucru?... m`ine ne vine sf`nta de la Agapia. — Da? — A trecut subprefectul pe aici, =i ne-a spus c[ m`ine, la zece, s[-i ie=im ]nainte cu tot satul. Turic[, feciorul, cu obicinuita lui ]nlesnire de a se amesteca ]n vorb[, zise: — D-apoi c[ „premarele“ este chiar afar[ cu popa Buz[- t[iat[.

134 Via\a la \ar[

— A=a?... Zi-i s[ vin[ ]n[untru. Nu trecu mult =i un \[ran voinic intr[ pe u=[ bini=or, c[lc`nd pe v`rful degetelor. Era un om zdrav[n, care, dup[ ]mbr[c[minte, se vedea a fi chiabur. — S[rut m`inile, cuconi\[. — Mul\umim dumitale, primarule. Ce aud, c[ ne vine sf`nta? — Apoi, cic[ vine... C[ ]nc[ a trecut dl subprefect pe la prim[rie =i a l[sat porunc[ s[ scoatem lumea ]naintea sfintei, cu mic cu mare, doar s-o ]ndura Dumnezeu cu ni\ic[ ploaie, c[ s-a r[sucit porumbul de toat[ isprava. Sa=a p[ru c[ se g`nde=te un moment. — Ia ascult[, V`lsane, da’ oare trebuie ploaie cu adev[rat? — Trebuie, cuconi\[, la porumb. — +tiu. Da’ ce face lumea care a r[mas cu vrafurile ]n arie? — P[i, ce s[ fac[? C[ =i Dumnezeu nu ne poate mul\umi pe to\i. — Cei ce n-au cai au r[mas ]n urm[. — Cei care n-au cai or mai treiera cu chicioarele, zise primarul. — Da’ dac[ vine ploaia? — P[i m[car de-ar da Dumnezeu... Da’ =tii, p`n[ se mai preg[te=te, p`n[ una alta, =i-a sf`r=it rum`nul \`ra de orz. — Bine, V`lsane. O s[ trebuiasc[ vreo mas[... — P[i chiar de aia venisem, s[ m[ rog s[ ne dai cele de trebuin\[. Pe c`nd el vorbea, se ivi ]n spatele lui potcapiul popei. Popa Vasile Buz[-t[iat[ era cunoscut la o po=t[ ]mprejur. Cu pulpana antereului prins[ ]n br`u, cu ciobotele sc`lciate =i cu burta ]nainte, era tipul preotului de moda veche. Glume\, lacom la m`ncare, scurt la slujb[, se \inea de popie prin obicei =i fiindc[ „dac[ nu curge, tot pic[„, dar altfel era arenda= =i el; lua o sfoar[ de p[m`nt de la unul, cump[ra l`na de la altul, mai da c`te un ban, doi, cu cam[t[, =i astfel ]=i ridica spuza de copii ce avea. Sa=a nu-l putea suferi, =i-l ]ng[duia numai fiindc[

135 Duiliu Zamfirescu r[m[sese mo=tenire de la tat[-s[u; dar adusese un al doilea preot, om cumsecade, care ducea tot greul bisericei. — Mas[ bun[, taic[. — Mul\umim, p[rinte. D-apoi, ne vine sf`nta, hai? Popa nu r[spunse nimic deocamdat[, ci, unindu-=i degetele de la m`na dreapt[, boscorodi c`teva cuvinte deasupra mesei, arunc`nd ochii lacomi la ni=te p[tl[gele ]mp[nate; dup[ aceea lu[ un scaun =i =ezu, cu ochii \int[ la p[tl[gele. — Hm!... zise el, astea pe turce=te se cheam[ „Imam baild]“... +tii, coan[ Alexandrino?... cic[ un preot de [ia de-ai lor a m`ncat ]ntr-o zi p`n[ a cr[pat... =i de aia s-a chemat a=a: „Imam baild]“, adic[tea „a cr[pat Imamul“ Mihai =i fetele r`deau s[ se topeasc[. — Nu pofte=ti, p[rinte? zise b[iatul, ]ntinz`ndu-i o farfurie. Sa=a se uit[ la el, ]ncrunt`nd din spr`ncene. — Maman, je t’en prie. P`n[ s[ r[spund[ ea, popa ]=i tr[sese pe taler dou[ p[tl[gele, =i se uita curmezi= spre fecior, parc[ ar fi vrut s[-i cear[ ceva. — Ce dore=ti, p[rinte? ]l ]ntreb[ Sa=a. — M-a= ruga de un p[h[rel de rachiu... s[ le fac oleac[ de drum, c[, precum zice sf`nta scriptur[: „frunz[ verde, de dai n-ai, iar mielu bl`nd suge la dou[ oi“. Turic[ ]i aduse un p[h[ru\ de rachiu, pe care popa ]l azv`rli pe g`t, de era c`t p-aci s[-l ]nghit[ cu pahar cu tot. Primarul se uita la el =i z`mbea. — Dumneata nu vrei ceva, V`lsane? — S[rut[m m`inile, cuconi\[. Turic[ ]i dete numaidec`t rachiu, dar omul, foarte cuviincios, nu vru s[ primeasc[. Sa=a se uit[ la el c`t era de ]ntreg =i de cuminte, =i vru s[-=i urmeze cu d`nsul vorba mai departe. — Va s[ zic[ ce crezi c[ trebuie? — Apoi s[ vedem ce zice p[rintele. Popa ]nghi\ea dumicaturile c`t pumnul, =i n-avea vreme s[ vorbeasc[. — Ce zici, p[rinte? ]l ]ntreb[ Sa=a.

136 Via\a la \ar[

— O mas[, o fa\[ de mas[, lum`n[ri =i t[m`ie. — Bine. Alta nu mai trebuie? Popa ridic[ din spr`ncene c[ nu. — S[ d[m gazd[ la preot =i la maici, zise V`lsan, =i s[ vedem de cai, c[ poate vine sf`nta cu dro=ca. — Bine, taic[, s[-i da\i, morm[ie popa, c[ cine d[ cu m`inile, alearg[ cu picioarele, iar cel ce pl`nge pe s[rac s[-i poarte traista. Primarul r`dea, dar v`z`nd pe pop[ c[-=i dezleag[ sacul cu proverbele, ]i f[cu semn s[ se scoale. — Hai, p[rinte, c[ te a=teapt[ coana preoteas[. — S[ mergem, taic[. Mai dete du=c[ un pahar cu vin =i se scul[. Dup[ ce plecar[, Mihai se puse s[ fac[ =i el ca popa Vasile, zic`nd proverbele pe v`rful degetelor: „ Frunz[ verde de dai n-ai“. — Maman, ]mi dai voie s[-mi rup un dinte, ca s[ sem[n mai bine cu el? — Ia nu mai vorbi prostii, zise Sa=a r`z`nd. — Z[u a=a, maman. — Rupe\i-l, dac[ vrei. Ei urmar[ hazul mai departe, dup[ mas[, pe c`nd Sa=a se duse la ea s[ scrie. C`nd se a=ez[ jos =i lu[ condeiul, singur[, scena din tr[sur[ ]i reveni ]n minte cu at`ta putere, ]nc`t se rezim[ de spatele fotoliului =i privi drept ]nainte. Oare era adev[rat? Ea fusese? sau o dulce ]nchipuire de sine o f[cea s[ urmeze, de=teapt[, un vis fericit? Scrise dou[ r`nduri lui Matei, rug`ndu-l s[ vin[ a doua zi =i s[ vesteasc[ =i pe conu Dinu de sosirea sfintei. Pe la nou[ ceasuri diminea\a tot satul era la c`mp, pe marginea drumului mare. T[b[r`\i pe =an\ul =oselei, \[ranii vorbeau lini=ti\i, =terg`ndu-=i sudoarea cu dosul palmei, iar nevestele =i fetele, cu rochiile de st[mbi ]ntinse roat[ ]mprejur ca s[ nu le p[teze, ]=i istoriseau p[surile lor zilnice, parc[ nici vorb[ n-ar fi fost de venirea sfintei.

137 Duiliu Zamfirescu

La Com[ne=ti, Mihai =i fetele a=teptau ner[bd[tori pe Sa=a, care nu se mai ispr[vea de g[tit. Victoria ]i b[tu ]n geam. — Maman, se-nt`rziaz[ prea mult. — Dac[ sunte\i a=a de ner[bd[tori; lua\i tr[sura =i duce\i-v[. — S[ \i-o trimetem ]napoi? — Negre=it. Ei plecar[. }n urma lor, Sa=a se g[ti repede =i ie=i ]n balcon, a=tept`nd pe conu Dinu =i Matei. La ideea de a-l revedea, sim\ea inima b[t`ndu-i-se cu putere =i un val de c[ldur[ urc`n- du-i-se ]n obraji. Intr[ ]n[untru cu neast`mp[r; ]=i a=ez[ p[l[ria mai pe frunte; ]=i scoase o m[nu=[, ca iar s-o puie dup[ un minut. Un zgomot de tr[sur[, ]n curte, o f[cu s[ se repead[ la fereastr[. Dar era numai subprefectul. Cu toate c[-i era simpatic, de ast[ dat[ Sa=a ]l g[si venit la nevreme, =i nu ie=i. Un argat, care v[zuse tr[sura ei plec`nd, spuse subprefectului c[ toat[ lumea era la c`mp, =i-l f[cu astfel s[ se duc[. Dup[ pu\in timp veni =i Matei. Sa=a ]l v[zu de pe fereastr[, =i se repezi la u=[ s[-i ias[ ]nainte, ]ns[ inima ]i b[tea a=a de tare, ]nc`t fu silit[ s[ se opreasc[ un moment pe scaun. Argatul care vorbise cu subprefectul era gata s[-l trimeat[ =i pe el dup[ ceilal\i, c`nd Sa=a ie=i repede, tocmai pe c`nd tr[sura lui Matei ]ntorcea, =i-l strig[. Cu capul plecat ]n p[m`nt, din pricina soarelui, el urc[ treptele, =i c`nd dete cu ochii de d`nsa, r[mase locului. Ea se f[cuse =i mai ro=ie dec`t era, =i, r`z`nd, ]l ]ntreb[ pe jum[tate sup[rat[: — Ce-i? — Nu te sup[ra, zise el. E=ti ast[zi o minune ]nc`nt[toare! — Da?... Sunt bine?... — Grozav de bine. Ea f[cu un pas ]napoi, sim\ind parc[ nevoia de a se dep[rta de complimente. Apoi se ]nv`rti ]mprejurul ei ]ns[=i. — }\i zic bun[ diminea\a dup[ ce mi-oi scoate m[nu=a.

138 Via\a la \ar[

R[m[seser[ astfel locului, uit`ndu-se unul la altul z`mbind. — Acuma, bun[ diminea\a. — Bonjour. — Mergem? e t`rziu, =tii? — A cui e vina? — A mea, fiindc[ n-am venit la vreme, =i a dumitale fiindc[ te-ai g[tit prea mult. Ea ]=i punea m[nu=a la loc, uit`ndu-se pe sub gene. — Vream s[ te a=tept, zise ea ]ncet. S[ mergem. Se urcar[ am`ndoi ]n tr[sur[ =i pornir[ la c`mp. O dat[ cu ei ajunse =i sf`nta. }ntr-o birj[ cu patru cai osteni\i, veneau, ]n mijlocul unui v[l[tuc de praf, patru persoane: doi popi ]n fund, care \ineau icoana, =i dou[ c[lug[ri\e dinainte. Popii se deter[ jos, spri- jinind icoana cu o m`n[ dedesubt =i cu alta de deasupra, =i ]ncepur[ a rosti rug[ciuni. Poporul ]ngenunchease, pe c`nd c[lug[ri\ele =tergeau chipul sfintei de praf. Preo\ii voiau s[ treac[ =an\ul =oselei, ca s[ intre pe c`mp, dar tocmai ]n partea aceea el era cur[\it de cur`nd =i deci cam ad`nc. — Pe unde trecem, p[rinte Opreo? zise unul din ei, ]ncet. — Da’ eu =tiu, p[rinte Ioane? — D[-i sfin\ia-ta, din Ohtoih, c[ eu nu mai am glas nici c`t un pui de curc[. Se duser[ astfel ]n sus, se l[sar[ ]n jos =i iar se ]ntoarser[ ]n sus, n[d[jduind s[ g[seasc[ un loc mai lesne de trecut. }n cele din urm[ se cobor`r[ ]n =an\, cum dete Dumnezeu, dar c`nd fu la ridicat, pace... Unul se ]ncurc[ ]n anteriu, altul ]n patrafir, =i dac[ nu venea lumea s[-i ajute, ar fi r[mas acolo, fiindc[, dup[ regulile lor, nu puteau s[ lase icoana pe m`ini str[ine. }n vremea asta, popa Buz[-t[iat[ ]=i pusese od[jdiile =i venea ]naintea icoanei, leg[n`ndu-se ca o corabie. Preo\ii cari ]nso\eau sf`nta ]ncruntar[ din spr`ncene, c`nd v[zur[ c[ aveau de ]mp[r\it plata cu al\i doi confra\i. De aceea, primir[ destul de r[u pe fratele lor. — A=teapt[, a=teapt[, p[rinte, s[ punem sf`nta pe mas[.

139 Duiliu Zamfirescu

— Iaca, taic[, a=tept. — Nu-i treaba sfin\iei-tale s[ te amesteci aici. — P[-i vorb[-i! — Ba chiar a=a. D[-te la o parte. Popa Buz[-t[iat[ se dete la o parte, morm[ind: — M[!... moldovenii dracului. Apoi ]=i ceru iert[ciune de la Dumnezeu c[ pomeni pe dracul: — Ptiu, Doamne iart[-m[. Celalt preot de la Com[ne=ti, care nu ]ndr[znise p`n[ aci s[ se amestece, v[z`nd icoana pe mas[, ]=i puse =i el patrafi- rul, dar fu primit cu aceea=i lips[ de ceremonie de cei doi popi str[ini. Atunci, conu Dinu, care ]i privea de un sfert de ceas cum ]=i dau arama pe fa\[, pofti pe c`te=ipatru preo\i s[ ]nceap[ slujba, c[ =ade ru=ine, fiec[ruia fiindu-i p[strat[ plata ce i se cuvine. Hagiul era deja ]nfiin\at, cu c[delni\a gata =i isonul la ]ndem`n[, a=tept`nd fericitul moment c`nd s[-i dea drumul. C`mpul se ]ntindea cr[p[cios =i ros de vite, p`n[ departe ]n p`nza orizontului. De=i acum era pe la sf`r=itul lui august, z[pu=eala p[rea mai nesuferit[ ca ]n iulie. Cu capetele goale ]n soare, c`te=ipatru la linie, preo\ii se rugau, ]ngenunchindu-se =i scul`ndu-se necontenit. |[ranii f[ceau cruci mari, zic`nd din c`nd ]n c`nd „d[ Doamne ploaie“; femeile stau plecate la p[m`nt. L[custele sub\iratece s[ltau ]n pulpanele r[sfr`nte ale popilor, pe c`nd r`ndunelele ]nt`rziate treceau ca s[geata printre r`ndurile oamenilor. Era semn de vreme bun[ =i senin[. O saca de ap[ de la curte era ]nconjurat[ de fl[c[i =i b[ie\i, care ]=i treceau cofa de la gur[ la gur[. Sa=a, fetele, conu Dinu =i to\i ceilal\i stau ]n genunchi; Matei cu capul gol, sta =i el respectuos, dar ]n picioare. Sa=a ]i f[cu semn s[ ]ngenunche. El se supuse =i =ezu l`ng[ d`nsa. — Trebuie s[ dai exemple bune, zise ea z`mbind. Pe la sf`r=itul slujbei, c`nd apa fu sfin\it[, preotul stropi, cu m[nunchiul s[u de busuioc, ]n patru p[r\i, rug`nd pe

140 Via\a la \ar[

Dumnezeu s[ p[zeasc[ locurile acelea de cutremure, de g`ndaci, de secet[ etc. Stropitura ajunse p`n[ la Sa=a, muindu-i rochia pe umeri. Apa f[cu s[ i se lipeasc[ stofa sub\ire de piele. Ea ]ncerca s[ se =tearg[, dar nu se putea ajunge singur[. Matei ]i lu[ batista din m`n[ =i c[ut[ pic[tura s-o usuce. — Ce loc bun =i-a ales, zise el ]ncet, r`z`nd. Ea sta cu capul ]n p[m`nt =i cufundat[ ]n smerenie, dar ]i r[spunse, f[r[ a se uita la el =i r`z`nd: — Nu mai spune prostii =i stai bini=or. — Z[u a=a... Dup[ ce se ispr[vi slujba, Sa=a se apropie de preo\i =i de c[lug[ri\e, s[-i pofteasc[ la mas[. Intrar[ ]n vorb[ mai lung[: „C`nd a\i plecat de la Agapia“, „Cine-i dumnealui, dar dum- neaei“, p`n[ veni r`ndul lui Matei. — Dumnealui e boierul matale? ]ntreb[ unul din preo\i pe Sa=a, ar[t`nd pe Matei. Ea nu pricepu deocamdat[. Conu Dinu r`dea de ]n\elesul moldovenesc al frazei =i spuse preotului cine era unul =i cine era altul. Sa=a se f[cuse ro=ie =i se uita la v`rful m[nu=ilor, pe c`nd preotul, ]ncurcat, z`mbea cu bun[tate, ]n\eleg`nd parc[ ce se petrecea ]n min\ile tuturor.

XVI

Preo\ii =i c[lug[ri\ele se duser[ la Com[ne=ti, iar ceilal\i pe la casele lor. Conu Dinu spusese ]n treac[t lui Matei c[ avea ceva de vorbit cu el, =i-l rug[ s[-l a=tepte spre sear[. Ajuns acas[, Damian prinse a se g`ndi la cele petrecute la c`mp. }ntrebarea preotului, pe care el o ]n\elesese foarte bine, da pe fa\[ o stare de lucruri fireasc[ dar nel[murit[. Sa=a nu mai era o copil[, pe care un t`n[r o poate „compromite“, cum se zice, dar era totu=i o fat[ t`n[r[. Starea lui sufleteasc[ fa\[ de d`nsa nu avea limpeziciunea pasiunilor mari. Nici v`rsta lui, nici v`rsta ei, precum nici temperamentul omului nu erau

141 Duiliu Zamfirescu de natur[ a ]nfl[c[ra dulcea amintire ce avea pentru Sa=a, p`n[ la m[rimea unei hot[r`toare pasiuni. C`nd ]i zicea c[ e „]nc`nt[toare“, spunea un adev[r fa\[ de ea =i mai cu seam[ fa\[ de el ]nsu=i. Firea lini=tit[, cump[nit[ ]ntru toate, cu trebuin\a v[dit[ de a se devota, a Sa=ei, r[spundea minunat la aspira\iunea ideal[, ce se g[se=te la mai to\i oamenii medievali, c[tre o asemenea femeie. Dac[ la aceast[ stare, pornit[ din cauze personale, se mai ad[uga dorin\a r[posatei, se poate lesne ajunge la hot[r`rea calm[ la care ajunsese Matei, de a vorbi lui unchiu-s[u, conu Dinu, despre g`ndurile lui de a lua pe Sa=a. }ns[ lipsa de entuziasm f[cea s[ nu fie hot[r`rea cu totul desf[cut[ de orice p[rere de r[u. C`nd un om a tr[it at`ta vreme singur, cu greu ]=i schimb[ via\a. Trecuse a=a de pu\in timp de c`nd se ]ntorsese acas[ =i, cu toate astea, at`tea ]nt`mpl[ri ]nsemnate se desf[=uraser[! Dar tocmai ]n ele se g[sea urmarea logic[ a noii lui vie\i. Trebuia s[ se lege o dat[ mai mult de p[m`nt, =i s[ se lege pentru totdeauna. Conu Dinu veni, precum zisese, c[tre sear[. Matei ]l a=tepta, cu o vag[ nelini=te ]n suflet. Sim\ea c[ se petrece ceva neobi=nuit, c[ unchiu-s[u avea nemul\umiri. Aceast[ nelini=te a lui, pe care conu Dinu o b[g[ de seam[, f[cu pe b[tr`n s[ ]nceap[ st`ngaci: — Ce mai faci, b[iete? Cum ]\i merge casa =i Aglaia? — Bine, nene — mai cu seam[ Aglaia. — Lucru sub\ire, bre!... Bietu Nae, ]l legi la gard. Tot cu Caramzulea tr[ie=te? — Cine? — Iote, frate; =tiu c[ n-o s[ tr[iasc[ Nae cu Caramzulea; ]\i vorbesc de d`nsa. E o fri=c[ de muiere de n-are pereche. S[ te p[ze=ti... — Nu-i nici o primejdie. — Mai bine. Dup[ aceea ]=i scoase o tabachere ]n care intra o boccea de tutun, =i-=i f[cu o \igar[. Matei ]i dete chibriturile. B[tr`nul ]=i aprinse \igara, =i se duse la geam.

142 Via\a la \ar[

— N-are g`nd de ploaie. — Nu prea. — +i sf`nta ce-o s[-\i fac[? Trebuie s-o chemi la vreme, zise el, uit`ndu-se cu ]n\eles la nepotu-s[u. Matei r`dea f[c`ndu-=i =i el o \igar[. — Anume c`nd barometrul se coboar[? — Ei! — A= vrea s[ =tiu de ce n-a venit Scatiu, ]ntreb[ Matei. — E o halima ]ntreag[. N-a venit din mai multe cuvinte: ]nt`i, fiindc[ e mitocan; apoi, fiindc[ zice c[ pe el nu l-a ]ntrebat nimeni c`nd s-a hot[r`t aducerea sfintei, fiindc[ s-ar fi opus: are toat[ p`inea pe c`mp. — De ce? — Tr[ie=te r[u cu \[ranii. }i jupoaie cu dob`nzile =i procesele. }n\elegi tu c[ dac[ ar ]ncepe ploile, ]i putreze=te gr`ul pe c`mp. — }n fond, nici eu nu =tiu cine a adus sf`nta. — A adus-o lumea dimprejur, =i \[ranii de la Com[ne=ti au cerut Sa=ei s[ o treac[ =i pe la d`n=ii. — Atunci ce ]ncape sup[rare? — Se ]n\elege. Da’ ce-i faci prostului? Apoi i-a intrat ]n cap c[, de c`nd ai venit tu, toat[ lumea r`de de el, fiindc[-l iei peste picior fa\[ de Sa=a. — Eu? — Da, a venit la mine s[ se jeluiasc[. — Ce e drept, eu am r`s ]ntr-o zi cu Sa=a — dar el era de fa\[. E bun b[iat, dar cam ridicul. — E ridicul, dar nu e bun. Are gur[ rea =i s[ te p[ze=ti, =i tu =i Sa=a, c[ e om primejdios. Matei se uit[ ]ngrijat la b[tr`n, parc[-ar fi vrut s[-l ]ntrebe l[murit despre ce e vorba. — A venit ieri pe la mine, urm[ conu Dinu; a fost de o ]ndr[zneal[ rar[, =i eu, Dinu Murgule\, care am v[zut pe tat[-s[u slug[ la noi, b[tut cu opritorile la scar[, n-am putut nici cel pu\in s[-l dau afar[!

143 Duiliu Zamfirescu

Matei ]l ascult[ posomor`t. — Trebuia s[-l dai! — Trebuia!... Cui o spui? Eu =tiu bine ce trebuie s[ fac, dar c`nd te str`ng curelele, o la=i mai domol. T`n[rul se uita la unchiu-s[u nedumerit. — Tu poate nu m[-n\elegi. Matei mi=c[ din umeri. B[tr`nul p[ru a se g`ndi un moment. — E mai bine s[-\i spui. Eu sunt b[tr`n =i poate m`ine mor. Tu r[m`i p[rintele fetei mele. Eu am luat bani cu dob`nd[ de la Scatiu. }i sunt dator trei mii de galbeni, pe care nu i-am putut pl[ti la timp. Te miri, =i ai dreptul s[ te miri... — Nu... — Ba da. E de mirare, cum un om ca mine s[ nu poat[ pl[ti treizeci de mii de franci la termen. Dar c`nd vei cunoa=te mai bine lucrurile, c`nd vei vedea ce produce o mo=ie unui proprietar, ce se cheltuie=te ]n cas[ la mine, cum se tr[ie=te la Bucure=ti — poate vei ]n\elege mai u=or. Nu zic c[ nu a= fi putut s[ g[sesc bani numaidec`t; dar nu i-am c[utat, fiindc[ \iu s[ las mo=ia fetei f[r[ ipoteci. }n sf`r=it, ca s[ nu mai lungesc vorba, sunt dator lui Scatiu bani =i mojicul crede c[ pentru asta ]mi poate porunci. Asta e una. A doua: \i-am spus, ]mi pare, c[ tot acest b[d[ran =i-a pus ]n g`nd s[ ia pe Tincu\a. M[tu=[-ta ar fi gata s[ i-o dea. Dar e cap de femeie, care nu vede dincolo de v`rful nasului. El vrea s[ ia fata ca s[ pun[ m`na pe mo=ie. Tot pentru asta nu prime=te niciodat[ dob`nda la bani, ci o adaug[ la capete, =i-mi face ni=te socoteli cu dob`nda la dob`nd[, de te sperii. Unde =i-a v`r`t coada, nici praful de pe tob[ nu s-a ales, =i dac[ nu m-oi sc[pa de el, ]mi m[n`nc[ mo=ia. B[tr`nul se sculase ]n picioare =i se plimba nelini=tit prin cas[. Nepotu-s[u se uita la el, p[r`nd el ]nsu=i preocupat. — Nene Dinule, c`t e=ti dator ]n tot? — Da’ cine mai =tie! Matei z`mbi f[r[ voie. — Cu chipul [sta ajungi departe.

144 Via\a la \ar[

— +tiu, dar a=a e: mi-am \inut totdeauna r[u socotelile; ]ns[, cum am f[cut, cum am dres, nu eram dator nim[nui un ban. A venit un =ir de ani r[i, =i m-am ]ncurcat. Trebuie s[ fie peste patruzeci de mii de lei. — }n c`\i ani? — }ntr-un an =i jum[tate. — Atunci ]\i ia mai mult de zece la sut[. — Se-n\elege. — E un mi=el; trebuie s[ ne sc[p[m de d`nsul. — +tiu — dar cum? — Eu am ni=te bani r[ma=i de la mama =i \i-i dau, zise el, z`mbindu-i cu bun[tate. B[tr`nul se oprise ]n fa\a lui =i se uita la el \int[. Apoi, ]ncet, zise: — Eu =tiu, b[iete, c[ ai bani =i ce bani ai, fiindc[ sor[-mea ]i \inea la mine. Dar nu pentru asta ]\i vorbesc de nevoile mele. Aceia sunt bani r[ma=i de la tat[-t[u, ]n bonuri, =i nu po\i s[-i atingi. — Da’ de ce nu pot s[-i ating? — Fiindc[ asemenea h`rtii sunt mai bune ca o mo=ie. — Le depun undeva =i iau bani. — Po\i s-o faci, dar nu pentru mine. — De ce, nene? — }mi pare r[u c[ \i-am vorbit, zise b[tr`nul trist. Dac[ m-a= fi g`ndit la una ca asta, puteam s[ iau bani de la biata mam[-ta, f[r[ s[ mai umblu prin str[ini; ]ns[ aceea e averea r[mas[ de la tat[-t[u. — Bine, dar ast[zi e averea mea. — A=a e... — Nene Dinule, zise Matei domol, te rog s[ prime=ti. Eu =tiu ce ai f[cut pentru mine. Ace=ti bani erau meni\i s[ mearg[ ]n zestrea Tincu\ei. Asta a fost dorin\a mamei ]nainte de a muri. B[tr`nul se rezemase cu un cot de mas[ =i se uita trist ]naintea ochilor. — Nu ai nici un drept s[ prime=ti sau s[ nu prime=ti. A=a a vrut mama, =i eu voi face a=a. 145 Duiliu Zamfirescu

— S[rmana sor[-mea!... zise b[tr`nul ]ncet, cu lacr[mile ]n ochi. Matei ]l privea, mi=cat, sim\ind toat[ cur[\enia de suflet cu care nu voia s[ primeasc[ banii, =i fiindc[ unchiu-s[u p[rea descurajat =i f[r[ nici o voin\[, el ]l atinse bini=or peste m`n[, ]ncerc`nd s[ glumeasc[, dar ]n realitate foarte emo\ionat: — +i fiindc[ vorbim de voin\ele din urm[ ale mamei, mai am s[-\i ]mp[rt[=esc una, mai vesel[. Conu Dinu se =terse la ochi, a=tept`nd. — Dumneaei mi-a zis, ]nainte de a muri, s[ m[ ]nsor. Vreau s[-i ]mplinesc dorin\a =i o s[ te rog s[ m-aju\i. Conu Dinu se uit[ la el serios, dar cam mirat. — Te-a= ruga s[ vorbe=ti Sa=ei despre asta. — Da’ pe cine vrei s[ iei? — Pe Sa=a. B[tr`nul urm[ a-l privi din ce ]n ce mai mirat. — Va s[ zic[ era adev[rat?... — Da, ]nt[ri Matei. Apoi se gr[bi s[ adauge: Eu ]\i r[spund „da“ f[r[ s[ =tiu ce m[ ]ntrebi. — Scatiu a scos de mult vorba prin lume c[ vrei s-o iei: nimere=te =i prostul c`teodat[. T`n[rul se uita ]n p[m`nt, jenat. — M[ mir cum a putut s[ vorbeasc[ de un asemenea lucru. Eu nu am f[cut nimic care s[ ]ndrept[\easc[ pe Scatiu s[ vorbeasc[ astfel, =i nici el, nici nimeni nu =tia ce s-a petrecut ]ntre mine =i mama. — Ba eu =tiam, c[ asta era de mult dorin\a bietei maic[-ta. +i faci bine: Sa=a e un inger. Pentru mine nu e nici o deosebire ]ntre Tincu\a =i Sa=a... Conu Dinu se uita lung la Matei, p[r`nd c[ vrea s[ p[trund[ ]n sufletul lui. — E=ti bine ]ncredin\at c[ nu urmezi numai dorin\a r[posatei, =i inima ta te ]ndeamn[ s[ faci pasul acesta?... Fiindc[ trebuie s[-\i spun cum sunt lucrurile =i cum de altminteri le vezi =i tu: Sa=a =i-a legat via\a de cre=terea fra\ilor ei. +tiu c[ p`n[ acum

146 Via\a la \ar[ nu vrea s[ se m[rite; dac[ =i-o fi schimbat p[rerea pentru tine, eu o s[ fiu ]nc`ntat, dar tu o s[ devii deodat[ cumnatul, tat[l a trei copii, dintre care dou[ fete de m[ritat. — +tiu. — }nc[ o dat[, Sa=a e cea mai bun[, cea mai dulce f[ptur[ — at`t de bun[, ]nc`t, dac[ ar fi fost un b[rbat, i-a= fi dat pe Tincu\a. Asta ]ns[ nu ]mpiedic[ adev[rul celorlalte lucruri. Via\a ta se schimb[ cu totul. Ai fost deprins s[ tr[ie=ti singur ]n lume mult[; aici via\a noastr[ e restr`ns[. Ai pentru tine avere destul[ =i po\i face ce vrei... Dup[ aceea, trebuie s[ nu ui\i c[ Sa=a e aproape de v`rsta ta, ceea ce pentru un t`n[r, merge, dar pentru o fat[... nu prea. T[cur[ un minut am`ndoi. Conu Dinu se scul[ =i-i ]ntinse m`na: — |i-am spus toate p[r\ile ]ndoioase, mai negre dec`t sunt. Acuma ]nchei, zic`ndu-\i, c[ dac[ e=ti hot[r`t s-o iei =i dac[ d`nsa te ia, ai s[ fii un om fericit. Numai s[ cau\i s[ fie =i ea fericit[. Vino s[ te s[rut. B[tr`nul ]l ]mbr[\i=e =i ie=i. Pe pragul u=ei se opri: — Bag[ de seam[, eu m`ine m[ duc s[-i vorbesc... E=ti bine hot[r`t? — Da, da. — Foarte bine. Adio.

XVII

Preocupat =i ner[bd[tor, conu Dinu nu l[s[ lucrurile pentru a doua zi, ci se duse drept la Com[ne=ti. Sa=a era la d`nsa ]n odaie, =i-l f[cu s[ a=tepte. B[tr`nul se plimba ]n lung =i-n larg prin cas[, deschiz`nd din c`nd ]n c`nd u=a =i ]ntreb`nd dac[ vine. Se puse s[-=i r[suceasc[ o \igare, d`nd din cap =i z`mbind. Sa=a intr[ ca o vijelie, str`ng`nd ]n m`n[ o batist[ ce o scosese ]n fug[ din cutie: — Ce e, coane Dinule? ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ ea cu temere.

147 Duiliu Zamfirescu

El, cam teatral, f[cu un pas spre d`nsa =i o lu[ de m`n[, duc`nd-o spre fereastr[. Aci se v`r] ]n sufletul ei, privind-o cu ni=te ochi teribili, de o comicitate nespus[. — Da’ ce-\i este, coane Dinule? ]ntreab[ ea, din ce ]n ce mai mirat[ =i ]ncep`nd s[ se ro=easc[. — Vino ]ncoace, vinovato. +ezi ici l`ng[ mine. — Iac[ =ed. Ea se a=ez[ l`ng[ d`nsul, pe o canapea. B[tr`nul se uit[ din nou ]n ochii ei, d`nd din cap. — A=a te por\i? — Da’ z[u, nu m[ mai chinui =i spune-mi ce este?... — Este... Este... S[-\i spui? — Te rog. — Nu-i nimic. — Ei asta-i! — D[-mi ]nt`i o dulcea\[, trateaz[-m[ bine, c[ viu ]mpe\it. Sa=a, care se sculase s[ porunceasc[ dulcea\[, se opri. — Dac[ vii pentru asta, nu-\i dau nimic. Conu Dinu urma a se uita la d`nsa: — Ce =ireat[ e=ti!... — Eu, =ireat[? zise ea tare, dar ro=indu-se. — Ei, de ce te ro=e=ti? Ia =ezi, las[ dulcea\a. Ea veni din nou l`ng[ d`nsul. — Ascult[, Sa=o: viu de-a binelea ]mpe\it. — Se poate, coane Dinule, dar o s[ te duci cum ai venit. }mi pare c[ ne ]n\elesesem asupra pe\iturilor, zise ea redob`ndindu-=i tot s`ngele rece. B[tr`nul urma a o privi, z`nbind cu bun[tate. — De ce m[ prive=ti? ]ntreb[ ea. — Fiindc[ a= vrea s[ p[trund bine ]n inima ta, =i s[ =tiu tot ce se petrece acolo. — Ei, vrei cam mult, zise Sa=a, r`z`nd. El t[cu un moment, uit`ndu-se ]n jos =i g`ndindu-se. Sa=a ]l privea, la r`ndul ei, vroind parc[ s[ ]n\eleag[ jocul ascuns al b[tr`nului. El ]=i ridic[ ochii din nou c[tre d`nsa.

148 Via\a la \ar[

— Ascult[, Sa=o: m[ g`ndesc cum e mai bine s[-\i vorbesc. Eu =tiu c[ tu nu vrei s[ te m[ri\i =i \iu s[ nu te sup[r cu vorbele mele, fiindc[ te iubesc ca pe copilul meu, ca pe Tincu\a; pe de alt[ parte, persoana care m[ trimite ]mi este tot a=a de drag[ ca =i tine. Socot prin urmare c[ e mai bine s[-\i spun lucrurile cum sunt. T`n[rul care te cere este nepotul meu Matei, zise b[tr`nul, ridic`ndu-=i ]ncet ochii spre d`nsa. }n timpul c`t rosti el cuvintele acestea, obrajii Sa=ei se ]nro=ir[ ca purpura =i l[cr[mile i se urcaser[ ]n ochi. Printr-o puternic[ ]ncordare a voin\ei, ea c[ut[ s[ r[m`n[ lini=tit[, cel pu\in ]n aparen\[, =i r[spunse: — Asta e alt[ vorb[. Conu Dinu s[ri ]n sus, parc[ ]ntinerise cu patruzeci de ani, =i strig[ pocnind din degete. — A, =treng[ri\o! de-astea mi-ai fost dumneata! Apoi ]i lu[ capul ]n m`ini =i i-l s[rut[ cu o adev[rat[ dragoste p[rinteasc[. — Ah, c`t[ bucurie ]mi faci, Sa=o! D`nsa r`dea printre lacrimi, s[rut`nd m`na b[tr`nului. El se uita la ea, ne=tiind ce s[ admire mai mult: ochii ad`nci cu gene sc[ldate ]n lacrimi, sau puterea de caracter cu care =tiuse s[ tac[ o via\[ ]ntreag[. — Ei, cum te-ai hot[r`t tu, a=a deodat[?... — Deodat[?... — Va s[ zic[ e afacere veche... — Nu-i nici veche, nici nou[: e de totdeauna. — Cum a=a?... Ia spune-mi, z[u. +i fiindc[ v[zu c[ Sa=a ]=i plecase capul pe o parte =i se uita ]n p[m`nt, cum avea de obicei s[ fac[ ori de c`te ori era ]ncurcat[ de ceva, d`nsul o m`ng`ie pe umeri: — Spune-mi, feti\o, aibi ]ncredere ]n mine: vreau s[ te v[d fericit[. — Ce s[-\i spun, coane Dinule? ]ntreb[ ea cu voce dulce. — Spune-mi, de unde ]n\elegerea asta a=a de des[v`r=it[ ]ntre voi?

149 Duiliu Zamfirescu

— Nu e nici o ]n\elegere. Din partea mea e o veche =i copil[reasc[ credin\[ c[ noi eram meni\i de p[rin\ii no=tri s[... ne lu[m. Cel pu\in asta era dorin\a cea mare a bietei r[posate. — A sor[-mi? — Da. — De unde =tii? \i-a spus-o? — Nu mi-a spus-o niciodat[, dar am ]n\eles-o a=a de bine... — Ai dreptate: asta se vedea c`t de colo... +i prin urmare tu ai a=teptat pe Matei, cu credin\[ =i statornicie, totdeauna? Erai sigur[ de el? — Eu?... Niciodat[ nu am vorbit serios de asemenea lucruri. De altminteri sunt =apte ani de c`nd mi-ar fi fost cu neputin\[ s[-i vorbesc. — Dar ]nainte? — Nici ]nainte. C`t eram copii, ne jucam: c`nd ne-am mai m[rit, ne certam, =i astfel ne-am desp[r\it. — +i pe asta te ]ntemeiai tu? D`nsa ]=i ridic[ ochii spre b[tr`n, ca cineva care nu =tie cum s[ spun[ un lucru tainic. — Eu nu m[ ]ntemeiam pe nimic, zise rar, eu ]l iubeam. B[tr`nul se uita la d`nsa, ]ntinerit parc[ el ]nsu=i de suavitatea acelor vorbe =i, \in`ndu-i o m`n[, da din cap, g`nditor: — Dar dac[ el te uita?... +tii: str[in[tatea =i dep[rtarea sunt du=manii jur[mintelor de dragoste. Sa=a ]n[l\[ din umeri =i ]nchise din ochi, cu supunere c[tre soart[: — Nu sta ]n puterile mele s[ fie altfel. Fiecare ]=i are steaua sa, =i ce-i e scris i se ]mpline=te. — Dar el? — El?... v[d c[ dumneata =tii mai mult dec`t mine. — A=a este... Adic[ eu =tiu at`t, c[ m-a ]ns[rcinat s[ viu s[-\i cer m`na. Mai mult nimic. Mi-a zis c[ ]mpline=te o dorin- \[ a r[posatei maic[-si... B[tr`nul se opri parc[ ]ntr-adins, c[ut`nd s[ prind[ efectul acestor cuvinte pe chipul fetei. Ea ]=i privi v`rful degetelor ]n t[cere.

150 Via\a la \ar[

— Ce-i r[spund?... c[ prime=ti, da? D`nsa z`mbea cu fric[. — Da, zise ea sfioas[. Dar dac[ face pasul [sta numai din pietate c[tre coana Diamandula? — +i eu m-am g`ndit la asta, =i i-am zis. El m-a ]ncredin\at c[ nu. — Dumneata ce crezi, coane Dinule? — }mi faci o ]ntrebare grea, feti\o. Eu cred c[ =i da =i nu. Ce ciudat lucru! de unde m[ temeam c[ tu n-o s[ prime=ti, iat[-ne acum tem`ndu-ne de el. Se opri b[tr`nul =i se g`ndi. Sa=a se uita la el cu fric[, parc[ soarta i-ar fi at`rnat de vorbele lui. — Eu cred c[ el este sincer, c[ te iube=te, dar c[ vorba r[posatei ]l ]nr`ure=te de asemenea foarte mult. — Atunci ce-i de f[cut? ]ntreb[ ea, descurajat[. — Un lucru foarte simplu: s[ v[ lua\i. Dar nu ]ndat[. Tu trebuia s[ te duci cu Mihai la Paris, nu-i a=a? — Da. — Eu socot c[ e bine s[ pleci numaidec`t =i s[ spun lui Matei c[ r[spunsul i-l vei da c`nd te vei ]ntoarce. — Da?... Dar dac[ se sup[r[? — O s[ se supere =i-o s[-i treac[. Cu mijlocul [sta ]ns[ o s[ poat[ vedea mai limpede =i mai ad`nc ]n inima lui. }n\eleg foarte bine ]ndoiala ta =i ]mp[rt[=esc sentimentul de la care porne=ti. }mi f[g[duie=ti c[ ai s[ urmezi astfel =i c[ n-ai s[ dai semn de via\[ p`n[ la ]ntoarcere? — }\i f[g[duiesc. — Da? — Da. — Atunci s[ pleci c`t mai cur`nd. Cu restul m[ ]ns[rcinez eu. B[tr`nul porni de la d`nsa grozav de mul\umit. I se p[rea c[ a pus la cale fericirea a doi in=i, care erau am`ndoi ne=tiutori de sentimentele lor unul pentru altul. A doua zi diminea\a se duse la nepotu-s[u. Frec`ndu-=i m`inile, ]i istorisi cum stau lucrurile: c[ Sa=a prime=te, dar

151 Duiliu Zamfirescu se teme s[ nu fie mai t`rziu o sarcin[ pentru el; c[ e bine s[ nu se gr[beasc[; c[ poate el e ]nr`urit numai de vorbele mame-sei; c[ o desp[r\ire de c`t[va vreme le va fi folositoare la am`ndoi; ]n sf`r=it, c[ Sa=a, trebuind s[ ]nso\easc[ pe Mihai ]n str[in[tate, era hot[r`t[ s[ plece c`t de cur`nd, =i, dac[ la ]ntoarcere d`nsul ar fi st[ruit ]n ideile de ast[zi, s[ se fac[ lucrul. Matei ]l ascult[ lini=tit. — Asta e dorin\a Sa=ei? ]ntreb[ el. — Da. Ba ceva mai mult: te roag[ ca p`n[ la plecare s[ nu mai ]ncerci a o vedea. Matei se uit[ lung la unchiu-s[u, p[r`ndu-i greu a-l ]n\elege. Se f[cuse palid. — Nene Dinule, s[-mi dai voie s[ nu te cred. — Faci r[u c[ nu m[ crezi; e a=a, cu toate astea. — Cum! zise el cu putere. Sa=a dore=te s[ n-o mai v[d p`n[ la plecare!... Atunci via\a =i sentimentele nu mai au logic[. — Nu =tiu ce vrei s[ zici, — =tiu at`ta numai, c[ asta e dorin\a fetei. — Vreau s[ zic c[ astea sunt lucruri de pus ]n romane. }n via\a real[, c`nd cineva ]\i este drag, te duci s[-l vezi, dac[ po\i. +i mie Sa=a mi-e drag[. — Dar dac[ nu po\i? — Atunci r[storni p[m`ntul, te ba\i cu lumea, cumperi, vinzi, faci tot ce-\i st[ prin putin\[ ca s-ajungi p`n[ la ea. B[tr`nul ]l privea cu o u=oar[ nuan\[ de ironie. — Ce aprindere! parc-ai fi de 20 de ani. — Nu sunt de 20 de ani, dar nu sunt nici de o sut[. Tonul acru cu care fur[ zise vorbele din urm[ ]i mir[ pe am`ndoi, pe conu Dinu mai cu seam[, care nu avea ]n g`nd dec`t fericirea lor. Dar egoismul omenesc e a=a de orb ]n toate apuc[turile lui, ]nc`t b[tr`nul, care ]n realitate lucra spre ]mplinirea mai sigur[, dup[ cum credea el, a dorin\elor lui Matei, nu vru s[ priceap[ c[, din momentul ce sentimentele lui se dau pe fa\[ cu at`ta putere, nu mai era nevoie a-l supune la probe. Planul lui, de a-i desp[r\i pentru c`t[va vreme, i se p[rea tot cel mai bun.

152 Via\a la \ar[

— Bine, f[tu meu, zise el z`mbind, ]ncearc[ =i du-te de-o vezi. Zise vorbele astea ie=ind. Matei r[mase singur, lovit parc[ de o des[v`r=it[ paralizie a voin\ei. Conu Dinu se ducea spre cas[, trist =i el =i mirat de ]ntors[tura ce o luau lucrurile. }i p[rea r[u c[ se ar[tase a=a de crud fa\[ de nepotu-s[u, care fusese a=a de bun cu el, cu toate astea, nu se putea ]mpiedica de a g[si c[ el avea dreptate. }ndoiala b[tr`nului se strecurase ]n sufletul t`n[rului. R[mase pe scaun cu o nehot[r`t[ idee de a se supune dorin\ei lui unchiu-s[u. De pe fereastr[ se vedea un =ir de care trec`nd pe drum ]nc[rcate din greu. O impresie fugar[ de ur`t ]i r[s[ri ]n suflet. Dar uit`ndu-se lung spre care =i g`ndindu-se, imaginea lor ]i disp[ru din con=tiin\[, unghiul vizual se scurt[ =i, ]n loc de a str[bate prin geamuri, se opri ]n ele, =i, ca ]ntr-o oglind[, el se privi pe sine =i lucrurile din cas[. Atunci ]i r[s[ri ]n minte Sa=a, pun`ndu-=i o m[nu=e. Chipul ei, chemat astfel de ]mprejur[ri, avu darul de a-l re]nsufle\i. Era oare cu putin\[ ca d`nsa s[ plece f[r[ s[ vrea s[-l vad[? Pentru ce aceast[ ]ncercare la care voiau s[-l supun[? Oare nu era el o fire destul de statornic[? }mb[rb[t`ndu-se astfel singur, ajunse la hot[r`rea fireasc[ de a da ochii cu d`nsa =i zise s[-i puie caii. C`nd fu la Com[ne=ti, Turic[ feciorul ]i spuse c[ to\i ai casei erau la Ciulni\ei. — Cucona=ul nostru pleac[ ]n str[in[tate, zise Turic[. — Da? — Cu cuconi\a. — C`nd pleac[? — Apoi c`t de cur`nd. Matei r[mase locului g`ndindu-se. — Ia ascult[, Turic[: a= vrea s[ scriu dou[ r`nduri cuconi\ei, pentru o afacere — po\i s[-mi dai un petec de h`rtie? — Vai de mine, cucona=ule, cum s[ nu se poat[! pofti\i sus ]n „ber[u“. Matei se puse s[ scrie Sa=ei, ar[t`ndu-i mirarea sa de cele ce se petreceau =i rug`nd-o s[ nu plece ]nainte de a-l vedea.

153 Duiliu Zamfirescu

Era at`t de ad`ncit ]n cele ce ]i spunea, ]nc`t f[cea mi=c[ri cu m`inile prin aer, ]ntorcea pagina neuscat[, exclama singur c`te un cuv`nt incoherent, parc[ cine =tie ce lupt[ uria=e se petrecea ]n fantazia lui. Pe c`nd scria, o u=e din spatele lui se deschise bini=or =i Sa=a ]naint[ ]n v`rful gedetelor, ]ncetinel, p`n[ ce se apropie la un pas. D`nsul nu sim\ea nimic, absorbit ]n scrisoare. Ea mai f[cu un pas =i-l atinse u=or peste um[r. El se ]ntoarse repede, =i, v[z`nd-o, nu putu zice dec`t un „Aaa!...“. Apoi se scul[ de la birou =i veni la ea, lu`ndu-i m`inile =i uit`ndu-se lung la d`nsa. — Va s[ zic[ nu te-ai dus la Ciulni\ei cu ceilal\i? Ea ridic[ ochii spre el, z`mbind: — Vezi bine c[ nu, deoarece sunt aici. — A=a este, dar m[ a=teptam at`t de pu\in s[ te v[d, ]nc`t nu sunt ]nc[ sigur de e=ti dumneata sau altcineva. Sa=a r`dea: — Da, da, sunt eu. — Ce fericit m[ simt de a te vedea aici, aproape, l`ng[ mine! — Da?... zise ea, ridic`nd capul spre el, cu ochii lumina\i de bucurie. — Da, sunt fericit, sunt omul cel mai fericit, nu sim\i c[ sunt fericit? — Ba da, zise ea. +i purtat[ ca de o for\[ str[in[, ]=i retrase m`inile din ale lui =i-i arunc[ bra\ele de g`t, lipindu-se cu capul de pieptul lui. D`nsul o str`nse ]n bra\e, s[rut`ndu-i p[rul =i respir`nd lung parfumul =uvi\elor moi =i bogate, ce sf`r=eau, ]mpletindu-se ]ntr-o cunun[ de bucle. Nici el, nici ea nu se g`ndeau cum de ajunser[ a=a de repede unul ]n bra\ele altuia: satura\ia sufleteasc[ era at`t de des[v`r=it[, ]nc`t simplul fapt de a se g[si fa\[ ]n fa\[ trebuia s[-i aduc[ aici. — Tare mi-e=ti drag[! drag[, ca sufletul!... +tii!... — Da...

154 Via\a la \ar[

— C`t se poate de mult =i de tare!... — Da... — +i e=ti de acum a mea... toat[, ]ntreag[, cu p[r, cu ochi, cu suflet =i cu tot. — Cu tot. — +i nu mai pleci. Ea ]=i ridic[ privirile spre el: — Dac[ vrei, nu mai plec. Dar era ceva ]n ochii ei, at`t de ad`nc, at`ta m`ng`iere se rev[rsase pe chipul ei ]ntreg, ]nc`t ideea plec[rii era cu neputin\[ s[ ]ncol\easc[ ]ntr-un suflet a=a de fericit. — Acuma c[ e=ti Sa=a mea pentru totdeauna, =ezi colo, s[ vorbim. D[-mi m`na =i spune-mi pentru ce voiai s[ pleci? =i mai cu seam[ f[r[ ca eu s[ te mai v[d?... Ea =ezu l`ng[ d`nsul =i t[cu, uit`ndu-se ]n p[m`nt. — }\i f[cusem ceva?... — Nu mi-ai f[cut niciodat[ nimic... dec`t bine. — Pot zice numai at`t, c[ nu \i-am f[cut r[u, atunci de ce voiai s[ pleci? Ea t[cu din nou. — Ai ceva care te sup[r[? — N-am nimic... Voiam s[ plec, ca s[ duc pe Mihai la Paris. — Nenea Dinu a fost pe la dumneata? — Da... — +i ce \i-a spus? — Numai lucruri bune =i drepte. — Da?... +i nu se poate s[ le =tiu =i eu? Ea z`mbea, ne]ndr[znind parc[ s[ ridice ochii spre el. — Eu m[ prind c[ ideea de a pleca, f[r[ s[ m[ mai vezi, vine de la dumnealui... — Da, r[spunse ea, r`z`nd =i ar[t`ndu-=i din\ii albi, ideea vine de la dumnealui... — Vezi! =i g[se=ti c[ \i-a spus numai lucruri bune =i drepte?

155 Duiliu Zamfirescu

— Nu ]n ]n\elesul [sta, zise ea cam jenat[. Conu Dinu =tia c[ eu trebuie s[ plec, fiind[ Mihai nu poate s[ mearg[ pentru ]nt`ia=i dat[ singur ]n str[in[tate; dumnealui m-a pov[\uit numai s[ plec c`t mai cur`nd =i... f[r[ s[ te mai v[d. — Pentru ce? Ea t[cu. D`nsul se uit[ la raza de soare ce se oglindea ]n luciul parului ei, =i-i veni s-o m`ng`ie pe cap, cu un sentiment aproape p[rintesc — at`ta sfial[ era ]n \inuta ei. — +i ai fi plecat? — Da. — F[r[ s[ te mai v[d? — F[r[... dac[ nu veneai. — Da’ de unde =tiai c[ am s[ viu? — Eram sigur[... =i ca dovad[ iat[ c[ te-am a=teptat. El urma a se uita la d`nsa ]n t[cere =i parc[ pentru ]nt`ia=i dat[ p[trunse ]n con=tiin\a lui convingerea ad`nc[ de statornicia =i toat[ frumuce\ea sufletului acelei femei. A o ]ntreba =i a o descoase mai mult i se p[ru crud, =i emo\ionat de ]nse=i sim\irile sale, ]i lu[ o m`n[ =i i-o s[rut[ cu lacr[mile ]n ochi. Dup[ un moment de t[cere, tot el re]ncepu: — C`nd pleci? — C`t de cur`nd... poim`ine poate. — +i ai s[-mi scrii? — Da, ]n toate zilele... dar f[r[ s[ =tie conu Dinu, ad[ug[ ea z`mbind. — }n\eleg. — Nu-i a=a? d[m satisfacere politicei sale (fiindc[ asta era politica cu care conu Dinu vrea s[ ajung[ acolo unde noi am ajuns singuri) =i totodat[ ne =i scrim, da? — Foarte bine. Ea se sculase ]n picioare, vesel[, =i se uita la el, plecat[ ]n jos =i parc[ a=tept`nd ceva. El ]i ]ntinse m`inile, =i, scul`ndu-se el ]nsu=i de unde =edea, ]i trecu un bra\ sub bra\ul ei, =i f[cur[ astfel c`\iva pa=i prin odaie, vorbind de viitor, ferici\i, ]nclina\i unul spre altul, ca doi copaci deasupra unui izvor. 156 Via\a la \ar[

XVIII

La Ciulni\ei, de c`nd plecarea lui Mihai era hot[r`t[, lumea de primprejur se aduna regulat ]n toate zilele. Victoria =i Mary ]=i aduceau, unul c`te unul, toate lucrurile de dormit, fiindc[, pe c`t timp Sa=a avea s[ lipseasc[, ele trebuiau s[ stea ]n cas[ la conu Dinu. Cu c`t vremea plec[rii se apropia mai mult, cu at`t Mihai devenea mai t[cut. De diminea\a p`n[ seara umbla la v`nat, pe lac, m`nc`nd ]n luntre sau pe iarba ]mbrumat[ a p[m`ntului. Primele zile ale lui septemvrie erau minunate. Dup[ ce soarele risipea cele dint`i negure ale dimine\ii, valea lacului se ivea ]n limpeziciunea cerului de toamn[, singur[, locuit[ numai de p[s[ri de ap[, cu c[pi\e de f`n pe margini =i cu c`te un bou r[t[cit, ce p[=tea pe miri=te. De la Com[ne=ti p`n[ la Ciulni\ei „balta“ (cum o numeau s[tenii) \inea o po=t[. Hele=teul de la Com[ne=ti, plin de pe=te, se ]nfunda ]ntr-o perdea de verdea\[, unde apa p[rea c[ ]nceteaz[. }n realitate ]ns[, ea urma mai departe, ascuns[ de stuf, de foi de nuf[r =i de trestii. Aici se pierdea Mihai, care, de mic copil, ]nv[\ase toate cotiturile, toate c[r[rile, =i acum se strecura cu luntrea lui peste tot, b[t`nd coturile, oprindu-se la limpezi=uri, de unde zburau, speriate, c`rduri de ra\e s[lbatice, li=i\e =irete, g[inu=i de balt[, cucove, g`=te =i c`teodat[ chiar lebede, ce veneau de prin b[l\ile Dun[rii. De-abia ]mpr[=tiase soarele negura, c`nd Mihai ]=i a=eza ]n ziua aceea pu=ca =i geanta ]n fundul luntrei. Apuc`nd lope\ile cu putere, se ]ndep[rt[ de la mal ]ntr-o clip[ =i trase cu siguran\[ drept la c[r[ruia din stuf, ]n care intr[, pierz`ndu-se. Dar, ]n loc de a ]nainta cu grij[, ca totdeauna, oprindu-se ]n marginea limpezi=urilor sau f[c`nd ocolul ochiurilor, de ast[ dat[ merse tot mai departe, f[r[ a se preocupa de trestiile ce se rupeau cu zgomot sub luntre, ori de lope\ile ce loveau apa. C`rduri ]ntregi de p[s[ri se sculau ]n drumul lui, umpl`nd v[zduhul cu r[p[iala aripelor =i fulgii albi ce c[deau domol ]n aer. El nici nu se uita

157 Duiliu Zamfirescu la ele. Dus de o putere nou[, m`na tot ]nainte, l[s`nd c`teodat[ lopata, spre a se =terge pe frunte. Dup[ dou[ ceasuri de munc[, ajunse ]ntr-un limpezi=, unde nu mai cre=teau trestii. Lacul p[rea a se ]nfunda aci, fiindc[ ]mprejurul lui valea se ]nchidea de toate p[r\ile, ca un amfiteatru. Ie=ise de mult din p[m`nturile lui =i intrase pe mo=ia lui conu Dinu. Oprit ]n marginea stufului, b[iatul se sculase ]n picioare =i se uita pe maluri, parc[ ar fi a=teptat pe cineva. }n adev[r, o batist[ alb[ f`lf`ia ]n aer, chem`ndu-l. Apuc[ lope\ile ]n grab[ =i v`sli cu putere ]n partea aceea. C`nd ajunse la izvor, Tincu\a (fiindc[ ea era) sta ]n picioare cu m`inile ]ntinse. — Vino mai cur`nd c[ nu mai pot de fric[. Ce singur[tate e pe valea asta! Mihai o ajut[ s[ se urce ]n luntre, =i, apuc`nd din nou lope\ile, ]=i f[cu v`nt ]napoi, spre stuf. Fata se uita ]n ap[, ro=ie, mul\umit[ c[ se g[se=te al[turi de o alt[ fiin\[ vie, ]mb[tat[ de via\a soarelui, de via\a ei, de leg[natul luntrei. Ajunser[ astfel ]n stufi=, unde Mihai intr[ de ast[ dat[ cu mare b[gare de seam[. Tincu\a se uita la trestiile ]nalte cu fric[, tupil`ndu-se pe l`ng[ cele ce se mi=cau prea tare, sau ap[r`ndu-se cu cotul ridicat ]n dreptul ochilor. Trecur[ repede prin dou[ ghioluri =i se oprir[ ]n cel de al treilea. — +tii c[ am v[zut un iepure? zise Tincu\a. — S``t!... =ezi jos, dac[ vrei... am pus o scoar\[ ]ntr-adins pentru dumneata. Fata se a=ez[ ]n fundul luntrei, ascult[toare ca un copil, cu ochii sticlind de fric[ =i de emo\ie. Mihai lu[ pu=ca =i r[mase cu privirile a\intite spre limpezi=. C`teva r`nduri de trestii ]i ascundea de minune. Se f[cu o t[cere ad`nc[. Fata ]l trase de pulpana hainei, ar[t`ndu-i cu degetul ]n aer: un b`tlan trecea pe deasupra, cu zborul lui greoi, mi=c`ndu-=i ciocul ca o c`rm[ de corabie. }n acela=i timp, un roi de grauri t[b[r] pe v`rful ]nspicat al trestiilor, f[c`ndu-le s[ se legene ]n toate p[r\ile.

158 Via\a la \ar[

Iar t[cere. Tincu\a v[zu un pe=te s[rind din ap[, =i f[cu o mi=care c[tre el. Tot ]ntr-un timp se ivi dinl[untrul stufi=ului un c`rd de r[\u=te, mi=c`nd din cap, parc-ar fi fost trase de o sfoar[, urmate de o li=i\[ v`n[t[. Fata ]=i duse un deget la gur[, c[ut`nd s[ ]ntind[ m`na cealalt[ c[tre Mihai, dar r[m`n`nd cu ea ]n aer. B[iatul le v[zuse =i-i f[cu semn c[ nu trage ]n ele. — Sunt li=i\e, zise el, plec`ndu-se spre d`nsa, nu-s bune la m`ncare. Un sunet u=or, ca de arip[ ce-\i trece pe la ureche, se auzi ]n aer, =i tot atunci apa din ghiolul din fa\[ fu b[tut[ de piepturile mai multor p[s[ri. Tincu\a v[zu pe Mihai ridic`nd pu=ca. }ncremenit[, ea se tupilase cu totul ]n fundul luntrei. O nespus[ mul\umire se putea citi pe chipul b[iatului: pl[cerea de a o sim\i al[turi de el, dorin\a de a-i ar[ta ]ndem`narea lui de v`n[tor, emo\iunea ei, toate erau de natur[ a-l ]mb[rb[ta =i mai mult. Vroi s[ ]ntinz[ pu=ca, dar o trestie rupt[ ]i sta de-a curmezi=ul. Ner[bd[tor, el vru s[ fr`ng[ cu totul trestia, =i, ]n mi=carea lui, f[cu zgomot. Cele trei ra\e ridicar[ capul ]n sus. Mihai ]ncremenise ]n pozi\ia ]n care se afla, f[r[ m[car s[ ]ndr[zneasc[ a-=i str`nge bra\ul. Speriate, ra\ele b[tur[ apa cu aripile =i o pornir[ ]n zbor. Tincu\a, cu ochii mari, palid[, cu sufletul la gur[, se ridicase pe un genunchi, parc[ ar fi vrut s[ zboare =i ea dup[ p[s[ri — c`nd o detun[tur[ de pu=c[ o f[cu s[ tresar[. Pentru un moment nu se v[zu nimic, din cauza fumului, dar, dup[ o clip[, Mihai o auzi strig`nd: — A c[zut, a c[zut, uite-o colo!... }n adev[r o ra\[ c[zuse. B[iatul scoase luntrea dintre trestii =i se duser[ s[ ia ra\a. El o arunc[ cu nep[sare ]ntr-un col\ al luntrei =i c[ut[ s[ se ]ntoarc[ c`t mai cur`nd ]n ascunz[toarea de trestii. Tincu\a m`ng`ia penele p[s[rii, ne]ndr[znind parc[ s[-=i arate mai pe fa\[ toat[ dragostea =i mila ei pentru biata ra\[, de team[ s[ nu par[ prea copil[roas[ unui v`n[tor a=a de extraordinar. Mihai se a=ez[ =i el ]n fundul luntrei, cu pu=ca pe bra\ul st`ng, =i se puse din nou s[ a=tepte, uit`ndu-se ]n sus, spre cer. Nu se mai auzea nici o mi=care. Un sunet r[gu=it de talang[ r[suna a spart la g`tul unui bou, pe care-l gonea departe, pe

159 Duiliu Zamfirescu deal, un v[car, strig`nd c`t ce putea: „Nea, haram, m`nca-te-ar lupchii!“ O ]nc`nt[toare t[cere se ]ntindea peste ]ntreaga vale. Aerul era str[veziu. Cerul se vedea p`n[ ]n straturile sale albastre cele mai dep[rtate. Fire albe pluteau prin cer =i c[deau pe v`rfurile ro=ite ale trestiilor. — Cine =tie c`nd mai v[d eu toate astea, zise b[iatul, uit`ndu-se f[r[ scop ]nainte. Tincu\a plecase ochii ]n jos, r[sucind ]ntre degete un fir de papur[. — Poate chiar te g[sesc m[ritat[ c`nd m-oi ]ntoarce... Ea dete din cap c[ nu. Dup[ c`teva minute de nou[ t[cere, el oft[ din ad`nc. — A=a e via\a! zise cu un accent de nespus[ durere, parc[ ar fi tr[it de ani =i ar fi cunoscut toate am[r[ciunile ei. }n acela=i timp ochii lui ]notau ]n lacrimi, pe c`nd de pe obrajii fetei c[deau pic[turi mari pe firul de papur[. El tu=i ]ntr-aiuri, aduc`ndu-=i aminte de demnitatea lui de v`n[tor =i c[ut`nd s[-=i st[p`neasc[ nodul de emo\iune ce i se urca ]n piept. — Uite un fir alb \i se las[ pe frunte. Fata ridic[ m`na domol, netez`ndu-=i p[rul. Cap[tul firului se opri de p[l[ria lui. — A ajuns =i la dumneata, zise ea ]ncet. Mihai ]=i lu[ p[l[ria =i se uit[ la firul ce se aninase de ea. — Ce sub\ire =i moale e: parc[-i de m[tase. Apoi, desprinz`ndu-l cu m`na de pe p[l[rie, =i-l lipi de frunte, z`mbind =i uit`ndu-se la Tincu\a. Ea prinse a sur`de, uit`ndu-se la el pe sub genele pl`nse. Dup[ aceea c[ut[ s[ ]nnoade firul ce se rupsese =i se apropie de el a=a de mult ]nc`t barca era gata s[ se r[stoarne. El se mi=c[ de unde era =i rezemat de banc[, ]n lungul luntrei, se l[s[ s[-i scarmene tot p[rul, ca s[ ]nnoade firul. — +ezi ici l`ng[ mine, zise el, cuprinz`nd-o cu bra\ul de mijloc. Ea =ezu l`ng[ d`nsul, lipindu-=i capul de um[rul lui.

160 Via\a la \ar[

— De ce nu vii =i dumneata la Paris, z[u a=a? — Ba viu, dac[ m-o l[sa de acas[. — Ce bine am petrece!... Ne-am vedea ]n toate duminicile. — Da’ Victoria =i Mary vin? — La anul viitor... Eu a= fu corespondentul d-tale... Am ie=i ]mpreun[ s[ ne plimb[m. Ea g[si foarte firesc ca un om care ia pas[rea din zbor s[-i fie corespondent. Se uita ]nainte f[r[ scop, =i parc[ se vedea la plimbare ]n mijlocul Parisului, rezemat[ de bra\ul lui, cum sta acuma. +i cum se uita, pierdut[ pe g`nduri, v[zu ie=ind dintre trestii o g[inu=[ de balt[, neagr[ la pene, cu ni=te picioare ar[mii,sub\iri, mi=c`ndu-se a=a de elegant c[ p[rea o femeie cochet[. }n partea aceea n[molul se ridica p`n[ ]n fa\a apei. Tincu\a ]l atinse u=or pe m`n[, ca s[-i atrag[ luarea-aminte. El o v[zuse, dar p[rea c[ nu vrea s[ trag[ ]n biata pas[re. Se apropie de urechea fetei =i-i zise ]ncet: —E p[cat s-o omor... mai bine s[ ne uit[m la d`nsa. Apoi r[mase cu obrazul lipit de obrazul ei, =i, =iret din instinct, urm[ a-i vorbi de g[inu=[, ca s[ nu prind[ de veste c[ o s[rutase: — Vezi ce frumos se mi=c[?... Parc[ e=ti dumneata c`teodat[... Fata ]ncepu a r`de cu hohot. El ]i astup[ gura cu m`na, r`z`nd =i el: — S`t!... Na! ai gonit g[inu=a cu r`sul d-tale. — Cum s[ nu r`d dac[ zici c[ seam[n[ cu mine. }n acela=i timp se desf[cu u=or din bra\ul lui =i vru s[ se dea mai la o parte; dar soarele ajungea tocmai acolo. El ]ntinse umbrelu\a ei =i o rug[ s[ vin[ din nou l`ng[ d`nsul. — Vino l`ng[ mine, c[ cine =tie c`nd te mai v[d. Ea ]l privi lung, =i dup[ aceea veni iar. — Dac[ n-o s[ m[ ui\i, ]i zise, m`ng`indu-l pe m`na ce \inea umbrela, eu am s[-\i dau ceva. — Da? — Ceva de la mine... Da’ s[ nu te despar\i de el...

161 Duiliu Zamfirescu

+i pe c`nd vorbea astfel, scoase din s`n o buc[\ic[ de h`rtie ]ndoit[, ]n care era o =uvi\[ de p[r, legat cu o panglic[ ro=ie. — Vai, ce bun[ e=ti!... zise el, s[rut`nd p[rul cu ]nduio=are. — Vezi?... Da’ n-o s[ te despar\i de el, nu-i a=a?... ]ntreb[ ea tremur`nd. — Niciodat[!... am s[-l port cu mine c`t oi tr[i, oriunde oi fi =i n-am s[ m[ despart de el niciodat[!... +i astfel vorbind, o str`ngea la piept m`ng`ind-o cu m`na pe obraz =i t`nguindu-se c[ pleac[. — Ce trist am s[ fiu, Tincu\o!... N-am s[ m[ ]mprietenesc cu nimeni. Am s[ tr[iesc cu g`ndul numai la dumneata... =i am s[ m[ silesc s[ ]nv[\, ca s[ sf`r=esc mai cur`nd... =i c`nd oi fi sf`r=it, o s[ ne lu[m... Da’ o s[ m-a=tep\i?... Ea da din cap c[ „da“. — N-ai s[ te m[ri\i, p`n[ m-oi ]ntoarce eu? Fata r[spunse ]ncet: — Nu. — }mi juri? — Da... — +i eu ]\i jur... Umbrelu\a ]i c[zuse din m`n[ =i soarele de toamn[ ardea puternic deasupra lor. El ]i f[g[dui s[-i trimeat[ c[r\i =i jurnale, ca s[ =tie =i ea ce face =i cum tr[ie=te el. — +i s[-mi scrii, zise fata, ridic`nd ochii spre el. — O s[-\i scriu... dar cum? — }n vacan\a Cr[ciunului s[-mi scrii de-a binele, acas[ la noi, c[ tata ]mi d[ scrisorile... — Da’ p`n[ atunci?... — Nu =tiu: o s[-\i scriu numai eu, =i dumneata s[-mi r[spunzi prin Victoria c[ ai primit =i e=ti s[n[tos... Are s[-mi par[ vremea a=a de lung[! De ce nu se poate s[ fac aripi =i s[ zbor c[tre locurile dep[rtate unde te duci? Dup[ aceea, uit`ndu-se la pu=c[, adause z`mbind trist[: — Ai trage ]n mine?... El dete din cap sup[rat: — Ce idee ciudat[ ]\i trece prin minte!

162 Via\a la \ar[

— Nu, nu, spune-mi, ai trage ]n mine? — Cum vrei s[-\i spui? — S[-mi spui curat, dac[ ai avea curajul s[ tragi ]n mine... B[iatul ]n\elese, cu intui\iunea lui b[rb[teasc[, c[ era o ciud[\enie de femeie, la care ]i trebuia g[sit un r[spuns. — Depinde. — Ce fel: depinde... — Da... Dac[ ai fi o ra\[ sau... o g`sc[ s[lbatec[, a= trage. — Mersi, r[spunse ea, sup[rat[, desf[c`ndu-se de el: adineaorea eram g[inu=[; acum sunt ra\[... ba g`sc[!... Mihai se uita la ea, serios, cu o u=oar[ mi=care a spr`ncenei, care ar[ta sentimentul lui de p[rere de r[u, fa\[ cu o copil[rie a=a de nepotrivit[. }n substratul firei ei, fata suferea: o trebuin\[ de a pl`nge, sau de a-l face pe el s[ sufere, sau de a-l s[ruta se ]ncheiase ]n aceast[ ciudat[ ]ntrebare. — Eu m[ duc, zise ea, str`ng`ndu-=i p[l[ria =i umbrela. El se uita mereu la d`nsa, trist =i nedumerit: — +i de ast[ dat[ trebuie s[ ne desp[r\im a=a? — Te rog s[ m[ duci la mal... El nu mai zise nimic, ci ]=i puse pu=ca bini=or jos =i lu[ lope\ile. Merser[ ]n t[cere p`n[ ce ajunser[ ]n dreptul izvorului. Te rog s[-mi dai =uvi\a de p[r ]napoi... — |i-o dau, r[spunse el, sco\`ndu-=i batista =i =terg`ndu-se pe frunte: cu de-a sila nu se poate p[stra un a=a frumos lucru. — Dac[ nu \ii s-o p[strezi, mai bine s[ mi-o dai ]napoi. — Eu nu \in s-o p[strez!... — Se vede. B[iatul ]n[l\[ din umeri =i r[mase pe banc[, l`ng[ lope\i, cu batista pe genunchi. Ea se uita cu coada ochiului la el. Se vede c[ era ostenit =i sup[rat. — Esti ostenit? — Cam ostenit. Dar n-ar fi nimic dac[ n-a= avea ]nc[ dou[ ceasuri de-acum ]ncolo. — Da? E a=a departe? — Da.

163 Duiliu Zamfirescu

Tincu\a, ]nduio=at[ de vorbele lui =i g`ndindu-se la drumul ce f[cuse ca s[ vie s-o vad[, se apropie din nou de el. — Esti sup[rat pe mine? — Eu? Nu. V[d c[ dumneata e=ti sup[rat[. Dac[ \i-am gre=it cu ceva, te rog s[ m[ ier\i... Ea se uit[ la d`nsul, z`mbind, =i, ]ntr-un av`nt de genero- zitate, ]l lu[ de g`t =i-l s[rut[. — Nu mai e=ti sup[rat pe mine, nu-i a=a? — N-am fost niciodat[. — Acum m[ duc. — Mai stai pu\in. — Nu, c[-i t`rziu. Adio. — Dac[ nu vrei s[ mai stai, adio. Ea ]i ]ntinse m`na, pe care el o str`nse ]ntr-ale lui. Dup[ aceea, d`nsa s[ri pe uscat, =i, dup[ ce-i trimise o s[rutare pe v`rful degetelor, porni la deal. El apuc[ lope\ile =i se dep[rt[ de mal, ca s-o vad[ mai bine. Se uit[ dup[ d`nsa lung, p`n[ ce pieri dincolo de culme, f[c`ndu-i semne cu batista. R[mas singur, ]n mijlocul lacului, b[iatul se sim\i cuprins din ce ]n ce mai mult de ideea unei atotputernice de=ert[ciuni, ce ]nf[=ur[ deopotriv[ lucrurile materiale ca =i pe cele nemateriale, lacul, c`mpia, amorul, =i, cu o nespus[ jale ]n suflet, ]i veni s[ pl`ng[. }=i rezem[ m`inile pe genunchi =i se uit[ lung pe culmea dealului, iar de acolo mai sus, pe cer... Nu era nici o n[dejde, nic[ieri. Atunci ]=i relu[ lope\ile =i se ]ntoarse ]napoi, ]n stuf, unde se opri din nou, la p`nd[. Se ]ntinse ]n luntre, ostenit, =i se puse s[ priveasc[ v`rful trestiilor. P[s[ruici mititele sf`r`iau din aripi, gonind c`te un g`ndac zbur[tor, ori albine r[zle\e ]=i ]ndoiau trupul pe spicul de papur[. Un c`rd de ra\e ]i trecu peste cap =i se l[s[ ]n limpezi=ul de al[turi ]nspum`nd apa cu aripile. El se scul[ repede =i-=i preg[ti pu=ca. Le vedea foarte bine, dar nu putea trage, fiindc[ se cobor`ser[ piezi=, ]ntr-un col\. A=tepta s[ se mi=te =i s[ vin[ ]n b[taia pu=tei. Privindu-le, se g`ndi la vorba ciudat[ a Tincu\ei... Socotind bine, erau mai fericite ra\ele. Dar ele tocmai veneau

164 Via\a la \ar[ spre el. }ntinse pu=ca, cu eterna emo\ie a v`n[torului; dar pe c`nd ochea ]i trecu prin g`nd ideea c[ =i ra\ele se pot socoti nenorocite, de vreme ce omul le a\inea drumul s[ le omoare. Pentru un moment ]=i dezlipi capul de patul pu=tii =i se uita la ele, s[ vad[ ce min[ fac ]n fa\a mor\ii. Ele se mi=cau lini=tite, venind mereu spre el. Atunci ]=i alese un grup, ]n mijlocul c[ruia boierea un r[\oi sm[l\at cu albastru, =i trase... Lu[ r[\oiul din ap[ =i dup[ aceea se puse s[ goneasc[ o ra\[ ce era numai r[nit[, =i s-o loveasc[ cu lopata, ca s-o poat[ prinde. Apoi, mul\umit, ]=i scoase din geant[ strugurii =i ca=cavalul ce avea cu el, =i se a=ez[ s[ m[n`nce. Tincu\a era departe... Toat[ melancolia lui disp[ruse. Tinere\ea =i natura dimprejur d[r`mau necazurile cl[dite de iubirea lor copil[reasc[.

XIX

Dup[ plecarea Sa=ei, Matei ]=i ]ntoarse privirile din nou c[tre treburile mo=iei, pe care le p[r[sise de c`tva timp. Pe de o parte culesul porumbului, pe de alta ar[turile de toamn[, apoi preg[tirile la balt[ pentru pescuit, ]n vederea cre=terii apelor, erau lucruri aproape noi pentru el. Baciul Micu era tot m`na dreapt[, cu toate c[ Aglaia ]l ura mai mult ca oric`nd. G`ndindu-se la du=m[nia ei contra baciului, ]=i zicea adesea c[ era ciudat ca el, st[p`nul, s[ sufere o asemenea stare de lucruri. Cu toate astea nu se putea hot[r] s[ se despart[ de Eftimiu =i de nevast[-sa. Raporturile lui cu \[ranii erau bune, de=i ]ncepuse s[ se zvoneasc[ prin sat de jelburi c[tre guvern, spre a li se da p[m`nt, =i de r[scoale. Unchiu-s[u, conu Dinu, era mai furios ca oric`nd contra sociali=tilor, =i ]n aceasta, se ]n\elegea de minune cu T[nase Scatiu; dar numai ]n aceasta. }ncolo nu putea s[-l vad[. Mul\umit[ lui Matei, b[tr`nul se liber[ de datoria ce o avea c[tre vecinul lui, =i de atunci se uita la el de sus. Tocmai pentru asta Scatiu \inea mai mult s[ ia pe Tincu\a. Coana Sofi\a ]l

165 Duiliu Zamfirescu ajuta pe sub m`n[, din socotelile ei femeie=ti: fiindc[ era bogat =i pentru c[, lu`ndu-l, Tincu\a ar fi r[mas l`ng[ d`nsa. — Ei, nu-l iube=te; da’ parc[ ce, numai din iubire se iau oamenii! zicea ea lui Matei, pe care voia s[-l atrag[ de partea ei. Matei, e drept, nu s-ar fi opus din r[sputeri, dac[ ar fi fost ]ntrebat. Scatiu era incult =i cam b[d[ran, dar era harnic, de=tept la treab[, =i, mai cu seam[, pentru el, avea o mare calitate, de a nu fi om de ora=. Ca to\i tinerii care au tr[it mult ]n mijlocul lumii de studen\i, de func\ionari, de lume neproduc[toare, f[r[ aspira\ii, Matei prefera un om de \ar[, simplu, celui mai =iret avocat. Mai nedomirit[ era coana Sofi\a de opozi\ia ce o f[cea Aglaia. Ea n-o mai sl[bea cu „familia“: — Auzi dumneata, s[ intre ]n familia noastr[ feciorul unui v[taf!... S[ dai dumneata, \ac[, bun[tate de fat[, avut[, cu educa\ie, unui asemenea om!... Coana Sofi\a nu mai putea de ciud[. — Ei, p[i s[ nu-\i vie s[ mori: ei n-au dup[ ce bea ap[, =i tot cu nasul pe sus. Luarea-aminte a lui Matei fu mai cu seam[ atras[ asupra Aglaiei, din ziua ]n care d`nsa ]i vorbi cu ponturi despre Tincu\a =i Mihai. — A=a partid[ zic =i eu. — Ce partid[? ]ntreb[ Matei. — Mihai. — Dumneata glume=ti, Mihai este un copil. — Ei, copil, dar nu prea... — Cum: nu prea? — Se ]n\elege... Dac[-i pe aia, Tincu\a nu-i o copil[? Da a=a copii cum sunt, ei se aveau de bine. — Ce spui, cucoan[ Aglaio? — Z[u, domnule. }nainte de a pleca, s-au ]nt`lnit la lac, s-au ]mbr[\i=at =i s-au s[rutat ca doi porumbei. }ntreba\i =i pe baciu Micu, dac[ vre\i, c[ i-a v[zut un v[car din sat...

166 Via\a la \ar[

Matei se uita la d`nsa, ca ]ncremenit. Apoi se porni pe un r`s stra=nic. — Dumneavoastr[ r`de\i, zise Aglaia, ro=indu-se, dar e a=a. — +i chiar dac[ ar fi a=a, ce-\i pas[ dumitale? — Mie? ce s[-mi pese?... Fac[ despre mine bor= dac[-or vrea. +i astfel zic`nd, ie=i, ]nchiz`nd u=a cu zgomot. Matei se uit[ ]n urma ei, din ce ]n ce mai mirat de ]ndr[zneala Aglaiei. Dar ]=i zise c[ trebuie s[ fie ceva la mijloc, ca s[ ajung[ ea, at`t de =ireat[ de regul[, s[ fac[ ceea ce se nume=te o scen[. Hot[r] s[ vorbeasc[ baciului. Trimise chiar ]n seara aceea s[-l cheme. Matei era ]n odaia pe care \[ranii o numesc can\[laria boierului. Micu intr[, l[s`ndu-=i c[ciula ]n sal[ =i r[mase ]n picioare l`ng[ u=[. — Am trimis s[ te cheme, fiindc[ am de vorbit cu tine. — Porunci\i, coane. — Ia vezi cine r`c`ie la u=[. Baciul deschise de-abia u=a, vr`nd s[ se strecoare afar[, dar ]n acela=i timp un dul[u de c`ine, c`t un urs, dete n[val[ ]n[untru. Dup[ pieptarul cu cuie, Matei recunoscu pe Corcodu=. — {sta e c`inele despre care ]mi vorbeai? — {sta. Se \ine de mine ca scaiul, bat[-l vina lui. — Frumos e, baciule!... — Ar hi el cum ar hi, dac[ nu i-ar hi aruncat ap[ hiart[ ]n cap. — Cine? — D-apoi... cine, coane? ia, aici la curte... Matei se uit[ lung la el, f[r[ a-i r[spunde. Se putea lesne pricepe c[ era treab[ de-a lui Eftimiu. — Baciule, ce-ai auzit vorbindu-se despre cuconi\a Tincu\a? Micu se uit[ la el cam mirat. — N-am auzit nimic, coane. — Nimic, nimic? — Nimic, z[u a=a. D-apoi ce s-auzi, c[ e numai o copchil[. S-a zvonit cic[ ar hi vr`nd s-o ia alde Scatiu; da’ dor nu =i-o face vreun p[cat boieru [l b[tr`n s[ i-o dea...

167 Duiliu Zamfirescu

— Da’ altceva n-ai mai auzit, cu Mihai? — Nu, coane. — C[ s-ar fi primblat pe lac am`ndoi... — Ba despre asta am auzit. Da’ ce minune e c[ s-au primblat am`ndoi?... Conu Mihai toat[ ziua era pe balt[. Dup[ aceea el t[cu =i se uit[ =iret pe sub spr`ncene la Matei. Parc[ am`ndoi sim\eau c[ voiau s[ vorbeasc[ despre altceva. —M[!... a dracului muieru=c[!... zise baciul, parc[ ar fi fost singur. Da’ cine \i-a spus matale de coana Tincu\a, coane? — Coana Aglaia. Baciul dete din cap, mi=c`ndu-=i pletele voinice=te. — I-e fric[ s[ nu scape chilipiru din m`n[. — Ce chilipir? — Da’ parc[ matale nu =tii, coane? — Nu =tiu. — Atunci s[ spunem c[ a fost o vorb[ degeaba. — Ba nicidecum; s[ faci bun[tate s[-mi spui tot: ce chi- lipir? — Scatiu, coane. — Ce e cu Scatiu? — Apoi nu se are ghine coana Aglaia cu el?... Matei se uit[ \int[ la el. }i venea s[ r`z[, dar se st[p`ni =i-=i lu[ un aer grozav. — Baciule, bag[ de seam[ la ce spui... +tii, c[ =i de tine zicea lumea c[ te \ii cu Floarea lui St`ng[. Foarte st`ngaci =i cu ochii ]n p[m`nt el t[cu un moment. Apoi ridic[ fruntea senin[ ]n sus. — Gura lumii cine o poate ]n\eleni, coane?... Eu de-oi hi fost vinovat, m-am poc[it; da’ eu n-am b`rfit pe nimeni... Dumneaei vine acuma s[ se lege de-o copchili\[... E p[cat de Dumnezeu... Matei t[cea; ]=i scoase tabachera s[-=i fac[ o \igar[, dar nu mai avea tutun. Se scul[ s[ se duc[ ]n odaie la el, spre a-=i lua tutun din cutie. — Da’ parc[ auzisem c[ tr[ia cu Caramzulea...

168 Via\a la \ar[

— P[i dar cum: tr[ia cu am`ndoi. — De unde =tii tu? — Da’ cum, Doamne iart[-m[, s[ nu =tiu. C`t ai fost matale dus, ei veneau cu schimbu, ca la „concintra\ie“. — Da’ prostul [la de Nae ce f[cea? — Domnul Nae tot pe la Br[ila... }i f[cea cucoana v`nt. Matei nu mai zise nimic. Aprinse o lum`nare =i r[mase cu ea ]n m`n[, g`ndindu-se. — A=teapt[-m[: m[ duc s[ iau ni=te tutun. Pe c`nd el intr[, u=a de la odaia lui, ce da ]n sal[, se ]nchidea cu grij[. Dar oric`t de cu grab[ se ]nchise, Matei recunoscu pe Aglaia. Nu mai ]nc[pea ]ndoial[ c[ ascultase la u=[... F[r[ a rosti un cuv`nt, el se ]ntoarse ]napoi =i se puse s[-=i fac[ o \igar[. O aprinse =i se uit[ ]n ochii baciului. — +i cine crezi c[ a aruncat cu ap[ fiart[ ]n c`ine? — Buc[t[ri\a, coane. — De ce? — Cine =tie?... Ca s[-mi fac[ r[u: eu f[r[ c`inele [sta nu sunt om. Simpatia lui pentru baciu ]=i avea izvorul ]n vechile lor raporturi de b[ie\andri, dar mai cu seam[ ]n fondul de poezie ce cuprindea ]n sine natura cald[ a ciobanului. C`inele era ]n adev[r pentru el ca un frate. Matei se uita la baciu, parc[ ar fi vrut s[-i spun[ vorbe bune, ca s[-l m`ng`ie de nenorocirea ]nt`mplat[ lui Corcodu=. — +i va s[ zic[ te-ai l[sat de Floarea. Micu dete cu m`na ]n v`nt, parc[ ar fi zis: „Cine se mai g`nde=te la ea!“ — Dac[ te vei l[sa de Floarea, am s[ te c[p[tuiesc. S[-\i g[se=ti o fat[ bun[ =i s[ te ]nsori. }\i port eu griga: te cunun, ]\i dau loc de cas[ =i toate ]nlesnirile putincioase. —S[rut m`inile, coane... C[ m-am s[turat de burl[cie. — Atunci e lucru ]n\eles. Mergi cu Dumnezeu, =i s[ vii m`ine sear[. Ioni\[ a plecat la balt[?

169 Duiliu Zamfirescu

— Dar[. — Omul de la C[l[ra=i s-a ]ntors, ori nu? — Trebuie s[ soseasc[ acu, c[-i dus de azi diminea\[... R[mas singur, Matei se plimb[ ]n lung =i ]n larg prin odaie, g`ndindu-se la cele ce avea de f[cut. Aglaia trebuia cu orice pre\ ]nl[turat[ din casa lui. Dar ]n ce chip? S[ vorbeasc[ lui unchiu-s[u nu se putea, fiindc[ ar fi trebuit s[-i istoriseasc[ dragostea lui Scatiu cu d`nsa =i astfel s[ ]nd`rjeasc[ pe b[tr`n =i mai mult ]mpotriva lui T[nase. Pe de alt[ parte coana Sofi\a era rud[ cu ea... Dar ]=i aduse aminte de necazul m[tu=ei ]n contra Aglaiei, c`nd aceasta se ]mpotrivea la c[s[toria lui Scatiu cu Tincu\a, ]n numele „familiei“, =i-=i zise c[ poate s[ g[seasc[ un prieten de lupt[ ]mpotriva Aglaiei tocmai ]n protectoarea ei fireasc[. Dar cu c`inele ciobanului ce avea?... Nimic alta dec`t c[ era c`inele baciului, omul lui de ]ncredere. Astfel g`ndindu-se, se revolta din ce ]n ce mai mult ]mpotriva ei, =i ]ntr-un moment de sup[rare, sun[ =i zise unei femei s[ cheme pe Aglaia. Femeia aduse r[spuns c[ vine numaidec`t. }n adev[r, peste vreo zece minute, se auzi b[t`nd la u=[. El ]i zise s[ intre, dar cu vocea pe jum[tate, =i sim\indu-se mi=cat, parc[ ar fi fost el vinovatul. Aglaia intr[ foarte incet. Era galben[ de emo\iune =i aproape nu putea s[ vorbeasc[. }n sf`r=it, izbuti s[ articuleze trei cuvinte: — M-a\i chemat? El se g[si foarte ]ncurcat, fa\[ mai cu seam[ cu umilin\a cu care se prezenta ea. — Da... a= fi vrut s[ mai vorbim c`te ceva — da’ ia, te rog, =ezi. Vreau s[ sun s[ ne dea c`te un ceai. — M[ duc eu s[ vi-l fac. — Nu, nu, nu primesc. — Ba, v[ rog, s[ m[ l[sa\i s[ vi-l fac eu. — Nu se poate. +i, cum se primbla prin cas[, se a=ez[ ]n dreptul u=ii. Ea voia s[ ias[; el o ]mpiedic[. }n aceast[ lupt[ de amabilitate fals[, Aglaia vru s[ apuce ivorul de la u=[, pe care ]l apucase

170 Via\a la \ar[ mai dinainte Matei, =i astfel ]l lu[ de m`n[ rug`ndu-se s-o lase s[ ias[. — V[ rog, zise ea ]ncet, nimeni nu =tie c`t ceai trebuie, ce rom s[ v[ dea... Vin numaidec`t. Trebui s-o lase. C`nd r[mase singur, ]=i sim\i pe m`na pe care i-o atinsese ea, o impresie a=a de ciudat[, pl[cut[ =i nelini=titoare, parc[ o suflare cald[ ]i trecuse pe deasupra. Mai f[cu c`\iva pa=i =i se opri ]n fa\a l[mpii, g`ndindu-se: iat[ cum se explicau izb`nzile ei, care nu mai era nici frumoas[ =i nici nu mai era destul de t`n[r[, ca s[ ]ntoarc[ min\ile la fl[c[i tomnatici ca Scatiu =i al\ii. Peste c`teva minute Aglaia reveni ]nso\it[ de femeia cu ceaiul. Matei b[g[ de seam[ c[ d`nsa sim\ise impresia ce o produsese asupra lui, =i se ]ntorcea altfel de cum ie=ise. Obrajii ei, albi de emo\iune c`nd intrase la ]nceput, acuma se coloraser[ de s`nge, =i un z`mbet provocator ]i r[t[cea pe gur[. Servi ceaiul cu ]ndem`nare, mi=c`ndu-se ]n sus =i ]n jos, ca o fat[ mare. S`nurile pline p[reau c[ vor s[ fac[ explozie, at`t erau de str`nse ]n rochie. Dup[ ce ]i dete ceaiul, se opri ]n mijlocul od[ii =i duse la ochi =or\ul de m[tase cu care era ]ntotdeauna ]ncins[. Matei se uita la d`nsa nedumerit. — Ce ai? Ea ]=i lu[ m`inile bini=or de la ochi, se uit[ la el lung, cu capul plecat pe um[r, =i zise ]ncet: — Nu =tiu nici eu... }n aceste patru vorbe era at`ta alint[tur[ =ireat[, iar ]n modul cum ]=i mu=ca buzele at`ta senzualitate fals[, ]nc`t Matei, care trecuse o clip[ printr-o ispit[ primejdioas[, ]=i reveni ]n sine. — Ia =ezi, ]i zise el, z`mbind. Ce se mai face d-l Nae? — Tot dup[ treab[, r[spunse ea, sp[sit[. — P`n[ la ceasul [sta?... — Da’ unde se pomene=te s[ intre el vreodat[ ]nainte de zece!... Matei dete din cap plin de admirare, de=i =tia c[ Eftimiu ]=i trecea vremea juc`nd table cu ]nv[\[torul.

171 Duiliu Zamfirescu

— +i c`nd m[n`nc[? — C`nd poate. — Ce fel de vorb[!... nu-l a=tep\i cu masa? Ea se ]ntoarse cu capul ]ntr-o parte, p[r`nd foarte scandalizat[ de o asemenea b[nuial[. — Eu s[-l a=tept cu masa!... Da’ se poate s[ fac eu o asemenea risip[!... S[ \iu focul =i slugile p`n[ la ceasul [sta! Vorba de slug[ ]i p[ru de minune =i se ac[\[ de d`nsa. — À propos de slugi, coan[ Aglaio; sunt foarte nemul\umit de ele — mai cu seam[ de buc[t[reas[: are bunul obicei de a asculta pe la u=i... Ea clipi din ochi, des, parc[ ar fi stat s[-i dea lacr[mile. Dar avu puterea s[ se st[p`neasc[ =i s[ zic[: — Auzi dumneata!... — Da, te rog s[-i dai drumul chiar m`ine; nu vreau s[ am ]n cas[ persoane care m[ spioneaz[. Eu sunt st[p`n la mine =i \iu s[ fac[ cum vreau eu, nu cum voiesc al\ii. — A=a e =i drept. — A=a. El sorbi din ceai =i f[cu o mi=care din cap plin[ de convingere, parc[ ar fi vrut s[ ]nt[reasc[ =i mai mult hot[r`rea luat[. Dup[ c`teva minute de t[cere, ea se scul[. — Nu mai ave\i nimic cu mine? — Nu... Dar ia-\i ceaiul. — V[ mul\umesc, eu seara nu iau nimic. Astfel ie=i. Dup[ foarte pu\in timp, Matei o auzi b[t`nd din nou la u=[. Aducea un pachet de jurnale =i scrisori, pe care i le dase v[t[=elul ce se-ntorcea de la C[l[ra=i. Avea un aer cu totul natural, parc[ nimic nu se ]nt`mplase. — V[ rog s[-mi da\i voie s[ m[ duc m`ine la ora=, ca s[ caut alt[ buc[t[reas[. El se uita la scrisori preocupat, c[ut`nd pe cea de la Sa=a. O auzi cam t`rziu. La g`ndul Sa=ei, toate nimicurile astea se retraser[ departe, ]n con=tiin\[, =i-i r[spunse f[r[ nici un interes, parc[ scena de mai sus s-ar fi petrecut cu un an ]nainte:

172 Via\a la \ar[

— Mai ]ncape vorb[... Dup[ aceea Aglaia ie=i, iar el r[mase s[-=i citeasc[ coresponden\a.

XX

Trecuser[ mai multe s[pt[m`ni de c`nd plecase Sa=a =i mai multe zile de c`nd Matei primise scrisoarea din urm[. Lucrurile luau o ]ntors[tur[ ciudat[, care ]l ]mpiedica s[ urmeze mai departe planului de a se sc[pa de Aglaia. }n adev[r, ultima scrisoare a Sa=ei cuprindea o dest[inuire din cele mai mi=c[toare; ea surprinse amorul b[iatului pentru Tincu\a, =i, ]n loc de a-l privi ca pe un sentiment copil[resc =i trec[tor, d`nsa, cu firea ei cald[, ]l socotea trainic =i primej- dios. Zicea scrisoarea: “Am ajuns la Paris, dup[ o c[l[torie destul de ostenitoare. Mihai era tot trist. Se lupta c`t putea s[ biruie jalea ce-l cuprinsese chiar de la plecare, dar nu izbutea. Eu ]l observam pe t[cute =i ]mi venea s[ pl`ng de mila lui: n-a ]nchis ochii un minut. Credeam c[ desp[r\irea de \ar[ =i de surori ]l enervase prea mult, dar speram c[, odat[ ajuns ]n mijlocul lumei dintr-un ora= mare, o s[-=i redob`ndeasc[ veselia natural[ a v`rstei lui. Ne-am oprit la Viena dou[ zile. Parea c[ se intereseaz[ de toate, dar mai mult dec`t orice se interesa de mine. A-\i spune ]ngrijirea fin[ =i delicat[ cu care m[ ]nconjura, expresia cu care m[ privea, iubirea cu care ]mi lua m`inile ]ntr-ale lui =i m[ chema “maman drag[“, ]mi e cu neputin\[. }ncepusem s[ cred c[ =tie ceva despre proiectele noastre... =i-mi era ru=ine. Se uita la mine cu at`ta ]n\elegere, ]nc`t m[ f[cea s[ ro=esc. Vedeam c[ are pe buze o ]ntrebare, c[ se lupt[ s-o rosteasc[ =i c[ nu ]ndr[zne=te. De multe ori aducea vorba despre d-ta, dar totdeauna cu temere, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu m[ supere. }n sf`r=it, m[ ]ntreb[... Am crezut c[ se cufund[ p[m`ntul cu mine. }mi b[tea inima de nu mai puteam s[ respir. Ori de c`te ori m[ g`ndesc la momentul acela, simt c[ m[ ro=esc... Dar s[-\i spun cum m-a ]ntrebat. Treceam

173 Duiliu Zamfirescu printr-o c`mpie lung[, ]ntre Colonia =i Strassburg; el se uita pe geam, preocupat. — „Maman, ]mi zise din nou, ]nainte de a ajunge la Paris, a= vrea s[ te ]ntreb ceva.“ — „}ntreab[-m[„, ]i r[spunsei eu, cu glasul jum[tate. Sim\eam c[ mor. — „A= vrea s[ te ]ntreb ceva, dac[ mi-ai f[g[dui mai ]nt`i c[ nu te superi.“ — „Nu m[ sup[r“... El mi=c[ din cap cu nehot[r`re. — „Maman, adev[rat c[ nenea Matei are pentru dumneata o admira\ie a=a de mare?... c[ te iube=te?“ — „Ce prostii spui, Mihai!“ ]i r[spunsei, ]ncerc`nd s[ z`mbesc. El nu r`dea deloc. — „Iart[-m[, maman drag[, c[ ]ndr[znesc s[ te ]ntreb un asemenea lucru; dar, dac[ ar fi adev[rat, eu a= fi a=a de fericit!... Mi s-ar p[rea c[ te las mai pu\in singur[...“ Ce era de r[spuns la o ]ntrebare care ar[ta at`ta bun[tate sufleteasc[? Nu =tiu ce i-am r[spuns. Cred c[ ]mi venea s[-l s[rut ca pe copilul meu. De multe ori m-am g`ndit la soarta ce a=teapt[ pe Mihai: tremur de fric[ s[ nu fie nenorocit... De-abia ajun=i la Paris, l-am rugat s[ se culce. El nu prea vrea, zic`nd c[ \ine s[ m-ajute s[ deschid cuferele. Dar osteneala ]l biruia. +i, cum eram ]n camer[ la mine, ]l v[d c[ se ]ntinde pe pat, de-a curmezi=ul, =i r[m`ne rezemat pe un cot, f[r[ a mai zice un cuv`nt... Dup[ c`teva minute ]l aud vorbind: „Tare ]mi e=ti drag[“. — „+tiu c[ ]\i sunt drag[, fiindc[ e=ti un copil bun.“ — Atunci ]l v[d c[ se ridic[: „Ce-am zis, maman?“ — „Ai zis c[-\i sunt drag[...“ Era aprins la fa\[ cum e focul. — „Maman, sunt foarte ostenit“; =i, f[r[ ca eu s[-l mai rog, trecu ]n camera lui =i se culc[. Din acel minut a ]nceput s[ aiureze. Dou[ zile =i dou[ nop\i eu n-am ]nchis ochii. Am chemat numaidec`t un doctor care a stat l`ng[ d`nsul o jum[tate de or[ f[r[ s[ se rosteasc[. Temperatura era la 40 de grade; delirul nu se mai oprea. Dup[ o jum[tate de or[ doctorul ]mi zise c[ nu poate diagnostica cu siguran\[; era sau tifos, sau friguri efemere, ce se nasc de prea mult[ osteneal[ =i ]n care temperatura se ridic[ foarte repede. Dac[ delirul continua era semn r[u, dac[, dimpotriv[, ]nceta, era speran\[ c[ bolnavul s[ adoarm[, =i dup[ o bun[ odihn[ s[ se scoale s[n[tos. Din fericire, delirul ]ncet[, somnul veni, iar Mihai al meu dormi 30 de ceasuri f[r[ ]ntrerupere. Doctorul era ]nc`ntat, eu fericit[.

174 Via\a la \ar[

Se p[rea c[ cel mai nenorocit dintre noi era tocmai Mihai. +i, aici vine explicarea acestei lungi scrisori, precum =i a cauzei pentru care m[ ocup at`ta de fratele meu: ]n delir venea adesea un nume pe care la ]nceput nu puteam s[-l ]n\eleg, dar pe care apoi ]l ghicii: numele Tincu\ei. Mihai o iube=te. Eu, proasta, nu m-am g`ndit niciodat[ la putin\a unui sentiment ]ntre Mihai =i Tincu\a. Ei erau pentru mine doi copii, de=i Tincu\a are ast[zi pe\itori. E o nenorocire c[ sunt prea apropia\i cu v`rsta =i Mihai e prea t`n[r. Tincu\a are s[ se m[rite, iar el are s[ sufere. Are s[ sufere, fiindc[ noi suntem o familie atins[ de o infirmitate ciudat[, aceea a statorniciei sentimentale: ceea ce odat[ a intrat ]n sufletele noastre, r[m`ne acolo. Dar unde =i cum a ]nceput iubirea lor?... Nu =tiu. Probabil peste tot =i nic[ieri. Ochii mei egoi=ti vedeau numai pentru mine. }nt`mpl[rile din zilele din urm[ ]mi umpleau ]nchipuirea de un singur lucru: fericirea mea. Eram at`t de fericit[, sunt ]nc[ at`t de fericit[, ]nc`t ]mi pare c[, dac[ a= putea vorbi lui Mihai, i-a= ]nc[lzi =i inima lui... Acum e bine. }ncepe s[ se intereseze de noua lui via\[. I-am g[sit o familie unde s[-l a=ez deocamdat[, un librar, la a c[rei mam[ =ezuse =i tat[-meu ]n pensiune. Cred c[ are s[ fie ]ngrijit bine. Iubirea lui o s[-i r[m`ie ]n suflet ne=tears[. Are s[ fie pentru d`nsul o cauz[ de triste\[ zilnic[, dar poate =i un refugiu de partea ur`t[ a acestui ora=. El a ]n\eles foarte bine c[ eu am surprins secretul lui, dar nu mi-a zis niciodat[ nimic. Ba, dimpotriv[, aduc`nd eu vorba de Tincu\a, d`ndu-i o foaie ce c[zuse din portofelul lui, =i pe care era o poezie, el a plecat ochii ]n p[m`nt =i a luat foaia, zic`nd ]ncet: „prostii, maman“. Eu ]ns[ l-am rugat s[-mi dea foaia, =i \i-o trimit aci: S-aud p`raiele cum curg }n pacea palidei lumine; Se umple valea de amurg, Iar eu m[ duc, g`ndind la tine. S-aude clopotul la schit, Merg pustnicii s[ se ]nchine;

175 Duiliu Zamfirescu

Luceaf[rul a r[s[rit, Iar eu m[ duc, g`ndind la tine. S-aude buciumul ]n mun\i }nfior`nd cu lungi suspine T[cerea codrilor c[run\i: Eu m[ tot duc, g`ndind la tine...“ Astfel urma mai departe scrisoarea. Mi=cat =i singur, f[r[ s[ poat[ cere pove\e de la nimeni, Matei r[mase pe g`nduri. Mihai, care ]ntotdeauna ]i fusese simpatic, ]i deveni deodat[ drag, at`t pentru amorul lui, c`t =i mai cu seam[ pentru vorbele ce ziser[ Sa=ei. Dar starea lucrurilor cu Aglaia se complica. El nu mai putea vorbi m[tu=e-sei despre rela\iile Aglaiei cu Scatiu, f[r[ s[ dea na=tere la tot felul de explica\ii =i mai cu seam[ f[r[ s[ amestece pe Tincu\a ]n intrigile lor. Se hot[r] s[ a=tepte. Era ]ntr-o duminic[ de octombrie. Timpul se schimbase: ploua =i noroiul umplea drumurile de la un cap[t la altul. Matei avea la d`nsul pe Scatiu, cu care era ]n vorb[ s[-i cumpere caii =i cabrioleta de la Otopeanu — c`nd, uit`ndu-se pe fereastr[, i se p[ru c[ vede pe Micu, leg[n`ndu-se beat mort. Nu zise nimic c[tre Scatiu, care =edea ]n fotoliul lui de la birou, lu`ndu-=i cafeaua, ci se uit[ la omul de pe drum ca s[ se ]ncredin\eze de era ]n adev[r baciul ori nu. El era. Matei ]=i mu=c[ buzele de ciud[ =i a=tept[ s[ plece Scatiu ca s[ poat[ da ochii cu Micu: ]i venea s[-l bat[. Auzi! s[ se ]mbete, el, omul ]n care ]=i pusese toat[ ]ncrederea!... De ]ndat[ ce Scatiu plec[, ]=i trase o pereche de cizme lungi, ]=i lu[ c[ciuli\a =i desprinse din cui un haramnic, cu care tat[-s[u, ]n tinere\e, b[tea caii n[r[vi\i. Astfel, se duse la arman, drept la l[pt[rie. Aci, nimeni: u=a era ]nchis[ cu lac[t. Trecu al[turi, la casa v[c[ri\ei. +i aci p[rea c[ nu-i nimeni, dar u=a nu era ]nchis[. Se uit[ pe fereastr[ =i v[zu pe Floarea, care se piept[na. Ea, ]ndat[ ce-l v[zu, se acoperi pe cap cu un =tergar =i-i ie=i ]nainte. — Da’ nu-i nimeni la l[pt[rie?

176 Via\a la \ar[

— S[rut[m m`inile, cucona=ule, nu-i nimeni, c[ fl[c[ii sunt la oi. — Unde-i baciul? — Da’ cine-l vede, vai de mine! Matei era ]ncredin\at c[ Micu era ]n[untru. — Cine-l vede! L-am v[zut eu, beat mort. Am s[-l dau afar[, =i pe el =i pe tine, s[ sparg ga=ca asta de \iitori =i de \iitoare! — S[ nu-\i faci p[catul [sta, cucona=ule, c[ dac[ o hi b[ut o \ir[ mai mult e din sup[rare, c[ i-au otr[vit c`inele, nu i-ar r[bda Dumnezeu! — Care c`ine? — C`inele [l mare, cucona=ule. — Pe Corcodu=? — P[i dar cum. +i Floarea ]=i duse m`na la gur[, d`nd din cap =i c[in`ndu-se. Matei, care venise furios ]mpotriva baciului, se ]ntoarse acas[ t[cut, ]ntreb`ndu-se de nu cumva era =i aci m`na Aglaiei. Acas[ ]l a=teptau alte ispr[vi de-ale baciului. Rezema\i de st`lpii por\ii, doi \igani r`c`iau cu b[\ul ]n noroi. Dumitrache Brabovete, fierarul, =i cu fiul s[u Stoica, ie=it proasp[t din armat[, venea s[ se pl`ng[ c[-i b[tuse Micu la c`rcium[. |iganii ]ndrugau o istorie f[r[ de sf`r=it, d`ndu-se la o parte unul pe altul =i zic`ndu-=i: „taci tu, s[ spun eu“. Matei ]i trimise acas[, f[g[duindu-le c[ are s[ le fac[ dreptate. Era ner[bd[tor s[ afle cum se petrecur[ lucrurile, =i chem[ numaidec`t pe grecul de la han. Grecu istorisi c[ Micu venise de diminea\[ la c`rcium[, v[it`ndu-se c[ i-au omor`t c`inele ho\ii. Era bun teaf[r, dar pl`ngea ca o muiere =i striga ]n gura mare c[ de-acuma moare =i el. Dup[ aceea se puse s[ bea rachiu, =i b[u p`n[ se ]mb[t[ turt[. }n vremea asta se afla la c`rcium[ =i Dumitrache \iganul. Cum =i ce fel, nu se =tie, Micu dete o palm[ \iganului de-l ame\i. — A=a faci, nea Micule?... zise \iganul ie=ind... Lumea r`dea de bietul \igan, care, furios, se duse la fiu-s[u, s[ se t`nguiasc[.

177 Duiliu Zamfirescu

Fiu-s[u, Stoica, se ]ntoarse numai de pu\in[ vreme de la oaste, =i era fodul de nu-l mai ]nc[pea p[m`ntul. C`nd auzi el c[ s-a g[sit un „rum`n“ care s[ ]ndr[zneasc[ s[ dea ]n tat[l lui, al lui, soldat ]ntors tocmai atunci de la regiment, se f[cu foc. Lu[ pe b[tr`n de m`nec[ =i-l aduse din nou cu el ca c`rcium[. — Care-i [la, m[, care a dat ]n tata? Oamenii r`deau =i f[cur[ cu ochii la baci. Stoica veni la el. — M[ nea... [sta, tu ai dat ]n tata, m[? — P[i! — Ia mai d[ una, m[! zise el r`njind, ca =i cum ar fi vrut s[ vad[ dac[ ]ndr[zne=te un a=a lucru ]n fa\a lui. Micu se scul[ ]n picioare c`t era de lung, =i c`nd aduse din nou o palm[ lui Dumitrache, v[zu \iganul stele verzi. Stoica se dase la o parte, ]ncruntat. — Ia mai d[ una, m[! Micu era gata: c`rpi din nou pe Dumitrache. Atunci Stoica, sup[rat, lu[ pe tat[-s[u de m`nec[ =i-l scoase afar[, zic`ndu-i: — Hai, tat[, acas[; nu vezi c[-i beat mort? }n urma lor era un hohot ]n tot hanul. Huiduielile =i c`r`ieturile ]nso\ir[ pe bie\ii \igani p`n[ pierir[ din ochii lumii. „+i-a=a a muncatu trei scatol\i ]n locu de una“, zise grecul, ca moral[. Matei f[cu haz de istorisirea grecului, pe care o auzise de prin snoave. Dar asta nu explica pentru ce baciul, care nu bea niciodat[, se ]mb[tase, =i, mai cu seam[, cine-i omor`se c`inele. A=tept[ cu ner[bdare p`n[ a doua zi, s[ dea ochii cu el. }n adev[r, a doua zi, prima persoan[ pe care o v[zuse, ridic`nd perdeaua, fu Micu. El a=tepta ]n curte, rezemat de scar[. Matei ]i b[tu ]n geam =i-l chem[ sus la el. Dup[ c`teva minute, u=a se deschise =i baciul intr[ in[untru. — Cu mult[ plec[ciune, bade Micule. Te-ai trezit? El plec[ ochii ]n p[m`nt, lipit de u=[, =i nu r[spunse nimic. — Frumoase lucruri faci dumneata! te ]mbe\i ca cel din urm[ tic[los, =i te pui s[ ba\i oamenii, ha?! Micu t[cea.

178 Via\a la \ar[

— Bine mi-am ales eu ]n cine s[-mi pui ]ncrederea!... Da’ n-ai gur[ s[ r[spunzi? — Ce s[ r[spund, coane? — S[ r[spunzi pentru ce te-ai ]mb[tat. El t[cu din nou. Matei, sup[rat, ]l dete afar[: — Hai, lipse=ti din ochii mei. Baciu se ]ntoarse ]ncet =i puse m`na pe ivor s[ ias[. Dar, pe c`nd ie=ea, zise ]ncet, parc[-i era fric[: — M-a= hi rugat la matale de o vorb[. — De ce vorb[? ]ntreb[ Matei r[stit. — P[i, eu m-a= hi rugat s[-mi dai drumul, coane. — Te-ai sup[rat dumneata? — Dar[! s[ m[ sup[r, zise baciul domol: eu =tiu c[ sunt vinovat. — Atunci ce vrei de la mine? — Nu pot sluji, mi-au omor`t c`inele, s-a ispr[vit =i cu mine. Era un accent de a=a ad`nc[ descurajare ]n vorbele acele, ]nc`t Matei se uit[ lung la el. — }nchide u=a, ]i zise. Cine \i-a omor`t c`inele? — Nu pot s[ =tiu. — Pe cine b[nuie=ti? — Nu b[nuiesc pe nimeni: nu pot s[-mi v`r sufletul ]n p[cate. — Unde l-au omor`t? — L-am g[sit mort la u=[, coane. A venit de la t`rl[ p`n[ la l[pt[rie, ca s[ m[ caute, s[racu de el =i a murit la u=a mea... Aici Micu ]=i ]nghi\i nodul de sup[rare ce i se urca ]n g`t =i-=i trecu m`neca sumanului peste ochi. Matei se uita la el, mi=cat. — +i unde-i c`inele? a= vrea s[-l v[d =i eu. — D-apoi l-am ]ngropat, coane... L-am ]ngropat la cap[tul t`rlei, c[ m[car c[ nu-i suflet de cre=tin, da-i f[ptura lui Dumnezeu =i el. — Era ]mpu=cat ori lovit cu ceva? — Nu, coane, eu zic c[ era otr[vit, c[ se umflase s[racu c`t ni=te foale...

179 Duiliu Zamfirescu

+i tot chipul lui, de om cu mintea ]ntreag[, era parc[ ]ntors pe dos, de mil[ =i durere. Matei se ]mbl`nzi detot. — E foarte cu putin\[ s[ fi fost otr[vit: s[ cercet[m cine a putut s[-l omoare =i-\i f[g[duiesc s[ r[zbun pe bietul Corcodu=. Micu da din cap, t[cut. P[rea sceptic, cum sunt to\i \[ranii, c`nd e vorba de dreptatea boierului. — Ce fel, n-ai ]ncredere ]n vorba mea? — Ba am, coane — da’ de-acuma pentru mine totuna este. — De ce? — A=a; mi-a murit c`inele, mor =i eu. Matei se uit[ lung ]n ochii lui: era treaz =i tocmai de aceea expresia de durere =i descurajare ce se citea ]n ei ]l atinse mai mult. — Micule, vino-\i ]n sim\iri. Ce are a face moartea unui c`ine cu via\a ta? — Coane, are a face, c[ eu ]l crescusem de mititel. Mi-l adusese bietul boier, Dumnezeu s[-l ierte, de la ni=te mocani din B[r[gan, de c`nd n-avea nici ochi... +i eu m-am trudit cu el, l-am hr[nit cu linguri\a ca pe un copil, l-am t[m[duit de c`te alea toate, =i-l f[cusem hiar[ s[lbatic[, nu c`ine. C`nd l-am dat la lup, alergam cu el ]n urma h[iticului, ca s[-l deprind, p`n[ cine =tie unde, de era s[ ne m[n`nce ]ntr-o iarn[, pe mine =i pe el. Apoi, c`nd i-am pus cheptarul, piii... omora lupul din fug[, coane; c[ de se izghea cu cheptarul ]n el, ]l da la p[m`nt =i ]l umplea de s`nge cu cuiele... Mare lucru am cherdut, coane, mare lucru!... }ncaltea despre mine, ce s[ mai zic? C[ eu m[ duceam cu el =i-n gur[ de =earpe, =i c`nd era Corcodu= la oi, nu mai aveam grije de nimic. C[ de m-a= hi culcat ]n mijlocul p[durii, ori cu u=a vrai=te, eu habar n-aveam, c[ el, cri=u, f[cea de patrul[. }=i ridicase fruntea ]n sus, ca un om care istorise=te izb`nzile unui erou. C`nd se opri, g`f`ia de osteneal[ =i de inim[ rea: — Acu, f[r’ de c`ine, ce m[ fac eu?... — Cre=ti un altul. — Dar[!... s[ mai g[sesc eu un c`ine ca el! +i vorba „ca el“ p[rea c[ se raport[ la un c[pitan mare sau la un frate iubit.

180 Via\a la \ar[

— Da cum s[ nu g[se=ti! }\i port eu de grij[: o s[ m[ duc la Irimia Mocanu, la +indrilita; =i \i-aduc unul, c-am auzit c[ are o pr[sil[ de c`ini, de s-a dus vestea. Baciu da din cap, nem`ng`iat. — Crede-m[, Micule. S[ vii cu mine s[ \i-l alegi tu singur. — S-a sf`r=it cu mine, coane: mi-a omor`t c`inele, m[ duc =i eu. Ideea asta fix[ nu i-o scotea nimeni din cap. El p[rea c[ se supune unei fatalit[\i oarbe, care legase soarta lui de via\a c`inelui. — Bine, baciule, da’ ]ncepi s[ fii copil: g`nde=te-te c[ chiar de ar fi ]mb[tr`nit la u=a ta, tot el era s[ moar[ ]nainte =i tu pe urm[, c[ a=a e l[sat de Dumnezeu, ca omul s[ tr[iasc[ mai mult =i c`inele mai pu\in. Micu nu mai zise nimic, ci r[mase t[cut l`ng[ u=[, ca mai- nainte. Matei se g`ndea ]n ce chip s[-i vorbeasc[ mai bine ca s[-l conving[ c[ nu are dreptate. Se uit[ la el mai lung, dar trebui s[ se ]ncredin\eze c[ nu era de scos la cale cu baciul. — +i ce vrei de la mine, Micule? — Apoi m-a= ruga de matale s[-mi dai drumul, coane. — De ce, m[i b[iete? El ]=i mototolea o pulpan[ a sucmanului, parc[ i-ar fi venit mai greu dec`t orice s[ se despart[ de st[p`nul lui. —Eu =tiu c-o s[ mor ]n cur`nd, coane, =i a= vrea s[-nchid ochii la b`rlogul nostru. Matei se foi pe scaun, nemul\umit, =i dup[ aceea se scul[ ]n picioare =i ]ncepu s[ se primble prin cas[. Apoi s-apropie de el =i-l atinse cu degetul de bra\. — Ia ascult[, Micule: eu poate m-oi fi iu\it vreodat[ la vorb[ =i te-am sup[rat f[r[ s[ vreau. Dar socot c[ tu m[ cuno=ti bine, =i de acum =i de alt[dat[. Suntem tovar[=i vechi, bre, =i mi-ar veni greu s[ m[ despart de tine... Mai g`nde=te-te p`n[ m`ine. De \i-o fi de duc[ cu hot[r`re, vino, de m[ vezi =i-om pune lucrurile la cale cum e bine.

181 Duiliu Zamfirescu

XXI

Dup[ ce baciul ie=i, Matei se g`ndi s[ se duc[ la Irimia Mocanul =i s[ aduc[ un c[\el lui Micu, ca s[-l ]mbuneze. A=a =i f[cu. Zise s[-i puie caii =i, cu tot noroiul ce era, porni la +indrilita. Pe drum se g`ndea la vorbele baciului; ce ]nr`urire aveau chiar asupra lui!... Oare ce s[ fi fost la mijloc? O simpl[ r[t[cire a unui suflet plin de credin\e gre=ite, sau intui\iunea unui fapt posibil, a c[rui ]mplinire se lega de oarecare ]mprejur[ri din via\a real[?... Oare s[ nu fi fost vreo temere ascuns[ de St`ng[, b[rbatul Floarei, sau de niscaiva ciobani, sau de Eftimiu? At`tea ]ntreb[ri ce r[m`neau f[r[ r[spuns. Poate din toate era c`te ceva adev[rat. Moartea c`inelui p[rea c[ apropie ]mplinirea unei nenorociri inevitabile. Dar timpul trecea f[r[ ca b[nuielile baciului s[ se ]mpli- neasc[. T[cut =i tot cu inim[ rea, Micu se ]nduplecase s[ r[m`ie la Matei; dar p[rea c[ nu mai era omul de mai-nainte: petrecea serile de iarn[ ]n tinda l[pt[riei, la un foc de vreascuri =i tiz`c, rezemat de perete =i c`nt`nd alene din fluier. C[\elul adus de Matei, pe care negre=it c[-l chema tot Corcodu=, dormea pe o m`n[ de f`n, l`ng[ el. }ncepea s[-i fie drag, ce-i drept, dar nici nu se ]ncerca s[-l apropie ]n minte de cel[lalt: „departe-i griva de iepure“, zicea molcom, celui ce l-ar fi ]ntrebat. Copil[ria lui Corcodu=, r[posatul, era plin[ de legende extraordinare: Corcodu= nr.1 mu=case de deget pe un cioban ]nc[ de c`nd n-avea din\i; Corcodu= nr.2 era un c[\el lini=tit, cam tontolog, cu labe late, care nu se zdruncina cu firea dec`t c`nd vedea strachina cu lapte. }n toate zilele ]i deschidea botul, ca s[ vad[ dac[ are negru sub cerul gurii; avea negru, dar ce folos, c[ nu era r[u deloc... Cu Floarea, lucrurile mergeau mai greu; i se f[cuse sil[ de ea, =i nu-i mai vorbea dec`t c`nd avea c`te ceva de cusut ori de dres. Ea ofta, c`nd mai avea vreme =i sm`nt`nea putineele c`nt`nd cu viersul ei pi\ig[iat: „las’ s[ vie, domnul =tie, calea-n trandafiri s[-i fie“, =i oprindu-se ]n mijlocul vorbei ca s[ dea ]ntr-un c`ine: „to, cotei, ’z[-te focul!“ 182 Via\a la \ar[

}n ]mprejur[rile astea trimise Matei pe baciu la C[l[ra=i s[ cumpere ni=te le\uri, ca s[ fac[ din nou perdeaua oilor. Baciul plecase cu carul cu patru boi, de cu noaptea, ca s[ aib[ vreme s[ se ]ntoarc[ chiar ]n seara aceea. Matei, ca s[ nu-l trimit[ singur, poruncise ca unul din arga\i din curte s[-l ]nso\easc[. P`n[ a doua zi diminea\a, carul nu se ]ntoarse. Nelini=tit, Matei ]ntreb[ de numele argatului care era la drum cu Micu, dar nu-l putu afla. Tocmai atunci ]i aduser[ o scrisoare de la Sa=a, prin care d`nsa se ruga de el s[ nu se supere c[ ]nt`rziaz[ at`ta: Mihai se deprindea greu cu Parisul =i ea nu putea s[-l lase singur a=a de repede. +i ]n aceast[ scrisoare, ca ]n toate, ]i vorbea de fericirea ei, deplin[, des[v`r=it[, de planurile ei, cum avea s[ schimbe casa; ]l ]ntreba, glumind, de dulcea Aglaia, de conu Dinu, de surori, =i, mai cu seam[, de Tincu\a; ce zicea Tincu\a? Cum tr[ia Tincu\a? era trist[?... Matei ]=i m[rturisi c[ nu prea se g`ndise la asta, =i ]=i f[g[dui s[ observe pe fat[ mai de aproape. Se puse s[ r[spund[ Sa=ei, =i astfel veni vremea namiezului, f[r[ s[ se mai ocupe de baciu =i de carul cu le\uri. Dar, cu toate c[ mintea lui era prins[ de imaginea Sa=ei =i de via\a lor viitoare, pe al doilea plan al con=tiin\ei tremura grija de ceea ce se putuse ]nt`mpla lui Micu. C`nd se uit[ la ceasornic =i v[zu c[ era aproape unu, s[ri de pe scaun =i se duse singur s[ ]ntrebe de sosise baciul. Aglaia p[rea =i ea foarte mirat[ de aceast[ ]nt`rziere, pe care nu =i-o putea explica. — S[ fi b[ut undeva, la vreo c`rcium[... parc[ nu-mi vine s[ cred, zise d`nsa. — Da’ de unde! baciul nu bea, r[spunse Matei preocupat. D`nsa ]l privi pe sub spr`ncene, z`mbind ironic. El pricepu ]n\elesul r`sului ei, dar ]i fu sil[ s[ mai lungeasc[ vorba. Chem[ pe un v[taf =i ]i zise s[ ]ncalece numaidec`t =i s[ plece spre C[l[ra=i, ]naintea baciului. Omul plec[ pe loc, iar el, nelini=tit, ie=i pe jos =i se duse la arman.

183 Duiliu Zamfirescu

Printr-o pornire fireasc[ se g`ndi la Floarea. O g[si treb[luind prin cas[, ]mbr[cat[ cu un cojoc f[r[ m`neci, sprinten[ =i parc[ chiar cam ]nghimpat[. De ]ndat[ ce-l v[zu se sp[si =i-i ie=i ]nainte. — Floareo, s-a ]ntors baciul? — Da’ g`ndesc c[ s-a ]ntors, coane, c[-i plecat de ieri de diminea\[. Nu-i la curte? — Nu-i. — D-apoi o veni el. — Trebuia s[ se-ntoarc[ de asear[. — I-auzi, bat[-l crucea; i-a ab[tut de d`rdora ]nsur[torii... Vorbele astea fur[ zise ]ntr-un chip a=a de ciudat, ]nc`t dezv[luir[ ]n mintea lui Matei o ]ntreag[ stare de lucruri: cum baciul prinsese vorba lui de a-l ]nsura ]n nume de bine, cum, s[tul de Floarea, ]i zisese se vede s[-l lase ]n pace, cum femeia ]l cic[lise =i ]i spusese c[ boierul vrea s[-l ]nsoare, =i a=a mai departe, o mul\ime de secrete suflete=ti se dau pe fa\[ printr-o vorb[. Matei se uit[ la d`nsa, cum se rezemase de un st`lp al prispei =i privea ]ntr-aiuri pe c`mp. — Ei, =i dac[ s-o-nsura, ce-\i pas[ \ie...? — Da’ ]nsoar[-se, dare-ar dracu-n el, c[ doar nu i-oi mai coase zdren\ele... — Vezi bine, tu ai b[rbatul t[u =i nu se cade s[ co=i zdren\ele la al\ii. — Da’ g`ndeam s[-i fac un pustiu de bine. — Prea mult bine nici lui Dumnezeu nu-i place, Floareo. — P[i, adev[rat, coane. Tocmai atunci trecea pe drum un cioban str[in, c[lare pe un m[g[ru=, at`t de mic, ]nc`t omul lovea cu picioarele de p[m`nt. El se opri ]n dreptul por\ii =i f[cu semn cu b`ta s[ vin[ cineva spre d`nsul. Floarea alerg[ la poart[. Matei, ner[bd[tor, se lu[ dup[ d`nsa. Ciobanul istorisea c[ a ]nt`lnit pe drumul C[l[ra=ilor o c[ru\[ cu le\uri, dejugat[, ce sta acolo din zori de ziu[, c`nd trecuse el de la st[p`nu-s[u, =i p`n[ acum, c`nd se ]ntorcea. }l ]ntrebar[ dac[ n-a v[zut =i pe baciu

184 Via\a la \ar[

Micu, pe care trebuia s[-l cunoasc[. Ciobanul r[spunse c[ n-a v[zut pe nimeni. +i ]=i c[ut[ de drum. Matei se duse ]n grab[ acas[ =i zise s[-i puie caii. S[ri ]n tr[sur[ chiar de la grajd =i porni pe drumul C[l[ra=ilor. De=i caii se duceau ]n goan[, lui i se p[rea c[ nu se mi=c[. Fel de fel de g`nduri ]i veneau ]n minte: ba c[ l-au omor`t ho\ii; ba c[ s-a ]nt`lnit cu St`ng[, b[rbatul Floarei, care-i purta de mult s`mbetele; ba c[ prepusurile lui asupra Aglaiei =i a lui Nae se ]mplineau tocmai acum... }n sf`r=it, dup[ vreo trei sferturi de ceas, ajunse la c[ru\[. Aci toate lucrurile erau ]n =artul lor; le\urile legate cu dou[ fr`nghii, aduse p`n[ la inima carului, erau la loc, f[r[ s[ lipseasc[ unul; boii, dejuga\i, avuseser[ c`te o m`n[ de f`n; nu lipsea nimic, nu se vedea nici o urm[ de lupt[... Atunci, ce se ]nt`mplase? To\i ]n[l\au din umeri. V[taful, care venise c[lare, c[ina bie\ii boi, c[ nu fuseser[ ad[pa\i de o zi =i jum[tate, =i ]i ]njug[ s[ porneasc[ ]nainte: de om nici un interes. — A fugit, bat[-l Dumnezeu... P[rerea asta o ]mp[rt[=i =i vizitiul =i ]n cur`nd toat[ lumea din curte nu mai vorbea dec`t de asta. Unii istoriseau c[ a furat bani de la boier, al\ii c[ se apucase de be\ie, iar al\ii c[ ]nnebunuse: — Vezi dumneata, ceasul r[u: de nu-i murea c`inele, el nu-=i lua lumea ]n cap, zicea o \[ranc[ din buc[t[rie. Matei era cel mai impresionat dintre to\i. El =tia bine c[ nici bani nu-i furase baciul, nici nebun nu era, ci c[ sufletul lui, ]nzestrat de natur[ cu putere de sim\ire ce trecea peste starea lui umil[ de slug[, fusese zdruncinat din temelii prin moartea c`inelui. Firea lui meditativ[, fatalist[, ca a tuturor ciobanilor ce au copil[rit cu oile pe v`rful mun\ilor, v[zuse ]n moartea celui mai bun al lui prieten, un semn r[u, =i, ca s[ scape de urm[rirea g`ndurilor triste, plecase ]n lume. El era sigur c[, dac[ nu murea undeva, era s[ se ]ntoarc[. Dup[ c`teva zile de a=teptare =i de c[utare, f[r[ vreun spor, se puse s[ scrie toate acestea Sa=ei, istorisindu-i de demult,

185 Duiliu Zamfirescu cum venise baciul la d`n=ii; cum tr[iser[ ei, b[ie\andri, ]mpreun[: c`te amintiri ]i legau; c`t era de cinstit; ce suflet de mare poet pusese natura ]n forma aceea umil[. +i, scriind, ]i curgeau lacr[mile =iroaie, =i trebuia s[-=i \ie batista deasupra scrisorii ca s[ nu o umple de pic[turi. Dup[ moartea mame-sei, aceasta era a doua mare durere a lui. Chipul cum plecase Micu, f[r[ o vorb[, f[r[ un semn de p[rere de r[u, ]l indigna ca pe un copil; dar tot el singur se ]mbuna, zic`ndu-=i c[ poate nu avusese curaj s[-i vorbeasc[ despre asta. +i cu c`t se g`ndea mai mult, cu at`t mai drag[ ]i era firea baciului, modest[, bl`nd[, cu aplecare c[tre tot ce era tainic =i dep[rtat ]n natur[. }=i aduse aminte de noaptea ce petrecuse cu d`nsul, pe v`rful =irei de paie, precum =i de vorbele lor rostite cu fa\a la cerul stelat, =i r[mase cu condeiul ]n m`n[, prins de iluzia dep[rt[rii luceaf[rului, pe care baciul i-l ar[ta ]necat ]n fundul spa\iului. Apoi ]=i aminti de mustrarea ce i-o f[cuse din pricina leg[turii lui cu Floarea, =i ]i veni un dor ciudat de a vedea pe v[c[ri\[. }ncheie scrisoarea rug`nd pe Sa=a s[ se ]ntoarc[ mai cur`nd, fiindc[ el se sim\ea singur, din cale afar[ trist. Dup[ aceea ie=i =i se duse s[ vad[ pe Floarea. C`nd ajunse la arman, ea tocmai punea lac[tul la l[pt[rie. — Ce faci, Floareo? — S[rut[m m`inile, coane, ia, cu treab[. — Ai zor mare? — Ba n-am nici un zor. — Ia deschide, te rog. Ea deschise din nou =i intr[ cu el ]n[untru. Matei =tia foarte bine ce r[m[sese pe urma baciului, dar, ca s[ mai vorbeasc[ de el, =i ca s[ vorbeasc[ cu ea, se uit[ cu de-a-m[nuntul la toate. }n tinda ]nc[p[toare stau de-a lungul pere\ilor putinici cu br`nz[ =i teancuri de ca=cavaluri, peste care erau aruncate scurg[tori, =ervete de p`nz[ groas[, un c[u=, ni=te teascuri. — Floareo, da’ asta nu ]nghea\[ iarna aici? — Ba or ]nghe\a, coane... — Unde le \inea Micu?

186 Via\a la \ar[

— Apoi, =tii matale, c`nd ]i om viu ]n cas[, mai dezghea\[ pere\ii; dar ]ntr-o cas[ pustie, ce-i faci?... El le mai \inea =i ]n g`rliciul beciului. — S[ le punem =i noi tot acolo. — Cum ]i porunci matale. Matei se mai ]nv`rti prin tind[ =i apoi r[mase locului, ]ncruci=`ndu-=i bra\ele, d`nd din cap: — Cum m-a l[sat el pe mine! Floarea ]=i g[sise de treab[ =i se puse s[ r[suceasc[ o putin[, ca s-o duc[ la loc. — Tu n-ai auzit nimic de el? Ea, cu ochii ]n fundul putinei, r[spunse: — S[-l ia dracu!... D`nsul, mirat de vorbele ei, o ]ntreb[ din nou: — Da’ parc[ voi era\i dintr-un sat — de ce vorbe=ti a=a de el? — Dintr-un sat suntem noi, d-ap[i... — D-ap[i, ce? — Ia, ]i ab[tuse de ]nsur[toare, coane, se ]mbuibase de ghine, =i s-a dus s[-=i v`re capul la st[p`n. Las’ c-o vedea el pe dracu!... — +i-a luat lucrurile ce le-avea la mine? — D-ap[i parc[ ce avea! Dou[, trei zdren\e =i i\arii de pe el. — Da’ ce f[cea cu banii? — Banii, mult pu\in ce avea, ]i trimetea la alde maic[-sa, s[-i pl[teasc[ d[rile p[m`ntului =i s[ tr[iasc[ =i ea. — Are p[m`nt? — Avea o corhan[ stearp[ =i vreo cinci iede, d-ap[i cine =tie ce s-o hi ales de ele. Toate acestea erau zise cu c[ut[tura ]n p[m`nt =i cu un aer serios =i trist. Matei ar fi vrut s-o vaz[ mai sentimental[, mai aprins[, cum citise el ]n c[r\ile ce se ocup[ de \[ranii no=tri. — Bine, \ie nu-\i pare r[u c-a plecat? — +i de-mi pare =i de nu-mi pare, tot at`ta-i. +i mai mult nu fu cu putin\[ s[ scoat[ de la d`nsa.

187 Duiliu Zamfirescu

„Ce fiin\e ciudate =i totu=i interesante! g`ndi el, =i c`t sunt de departe de felul cum le-au zugr[vit nuveli=tii no=tri!“... Se ]ntoarse de la Floarea ]napoi cu un sentiment de descurajare sufleteasc[, de gol, pe care vremea de-afar[, cu pomii desfrunzi\i =i cerul ]mpodobit de nori, ]l m[rea =i mai mult. Intr[ acas[. }n odaia lui, focul se stinsese. Se a=ez[ ]ntr- un fotoliu, =i r[mase astfel cu m`inile duse la gur[. Frigul ]i =erpuia prin vine, dar parc[ nu se sim\ea ]n stare s[ se scoale =i s[ cheme. }=i aduse aminte de o camer[ rece dintr-un otel de la Pisa =i i se p[ru c[ vede apa turburat[ a Arnului curg`ndu- i pe dinainte. Cum trece timpul!... Ce-o fi f[c`nd Sa=a!... }ncepea s[ se ]ntunece... O musc[ b`z`i greoaie prin aer =i se izbi cu capul de oglind[. El v[zu, ca prin vis, un punct negru c[z`nd, dar dincolo de fa\a oglinzii, =i tot acolo, spa\iul din odaie, reprodus ]n slaba lumin[ a zilei. Ce departe i se p[rea un cadru de perete v[zut ]n oglind[! Albul =i negrul din el alc[tuiau un cap de c[lug[ri\[. Dac[ ]nchidea ochii mai mult, c[lug[ri\a se pref[cea ]ntr-o biseric[ gotic[; c`nd ]i deschidea, biserica redevenea c[lug[ri\[. +i a=a, un fream[t de memorie ]i c`nta ]n minte rug[ciunea celor patru popi, ]n mijlocul c`mpului, c`nd cu venirea sfintei. Dar pic[tura de aghiazm[ de pe g`tul Sa=ei!... Ce ]nc`nt[toare era Sa=a ]n ziua aceea, a=tept`ndu-l. }n clarul obscur al od[ii, i se p[ru c[ o vede, ginga=e =i sur`z[toare cum era atunci; vedenia aceea lua forme hot[r`te, venea spre d`nsul, i se a=eza pe bra\e =i ]=i lipea capul pe um[rul lui. Ce fericit se sim\ea!... O femeie intr[ cu o lamp[ aprins[ =i cu o depe=[. Sa=a se ]ntorcea.

XXII

De la plecarea \[ranilor din b[t[tura lui T[nase Scatiu, c`nd cu cita\ia, se urmaser[ mai multe ]nf[\i=[ri la tribunal, ]n care ob=tea s[tenilor se ap[ra cu disperare ]mpotriva preten\iilor arenda=ului. Dar judecata procesului se am`na mereu. Tribunalul hot[r`se „o descindere la fa\a locului“; ea fusese

188 Via\a la \ar[ fixat[, la-nceput, mai pe var[, dar fusese am`nat[ din cauza mor\ii unui judec[tor. Acum, ]n fine, venise vremea s[ se ]mplineasc[ „descinderea“. T[nase Scatiu trecuse prin multe judec[\i; el =tia rostul proceselor pe dinafar[. Nu-i dase Dumnezeu „gur[„, zicea el, c[ altfel nu-i mai trebuia lui avoca\i. Dar, ca oamenii care nu au ]ncredere ]n doctori c`nd sunt s[n[to=i, iar c`nd ]i doare un deget cheam[ patru, Scatiu a=tepta pe judec[tori cu avocatul l`ng[ el. — Nu doar c[ el =tie mai mult dec`t mine, da’ ia a=a, de-o parigorie. Avocatul lui venise de cu sear[ =i tr[sese ]n gazd[ la el, aduc`ndu-i ]n acela=i timp =i o tr[sur[ ]nc[rcat[ cu mezeluri, icre negre, salamuri, =unci, limbi, \uic[, f[in[, un vin... m[ rog, un vin de Golul Dr`ncei, =i s-a ispr[vit. Avocatul cam mirat, aduse toat[ b[c[nia asta dar ]i spunea c[ nu crede c[ judec[torii s[ trag[ la el =i mai cu seam[ s[ ]ntind[ mas[ mare, ]n ]mprejur[rile ]n care veneau. T[nase ]l privi spanchiu, ca cineva care ar zice: „C`\i am p[scut eu ca d-ta!“, apoi trimise de chem[ pe primar. Avocatul fu foarte mirat c`nd v[zu intr`nd un fel de omu=or p[ros, scund, pi\ig[iat, cu o barb[ neagr[ t[iat[ roat[ ]mprejur, ]mbr[cat nem\e=te, cu tocuri duble la ]nc[l\[minte, ca s[ par[ mai ]nalt, =i vorb[re\, =i iste\... — Bun[ seara, d-le Aronovici. — Bun[ seara, d-le T[nase. — Ce mai e nou? — Ap[i... tot alea =i iar alea: noroi, ploaie, — mizerie goal[. — Ce se mai petrece prin Europa?... Scatiu, care trata pe Aronovici cam peste picior, f[cu din ochi c[tre avocat. — Ce s[ se petreac[?... Burghezimea se ]ngra=e pe spinarea s[racilor. Am citit c[ irlandezii vor s[ ]nzestreze pe Parnell al lor; a=a martir m-a= face =i eu. — Vrei o dulcea\[? — V[ mul\umesc, cu pl[cere.

189 Duiliu Zamfirescu

— +tii c[ d-l primar este socialist, zise Scatiu c[tre avocat, c`nd nu se poate duce la Br[ila s[-=i fac[ chefurile. Ia =ezi. M[ duc s[ zic s[-\i aduc[ o dulcea\[. El ]=i puse p[l[ria ]n v`rful unui baston str`mb =i o rezem[ de un scaun. Apoi scoase tabachera de tinichea =i f[cu o \igar[. — A=a m[ sup[r[ d-l T[nase. D-nul este un „aucat“ ]n procesul cu ob=tea? — Da. — }mi pare bine... A ajuns \[ranul s[ \i se urce ]n cap. M[ rog, acu eu, c[ tr[iesc cu ei de at`ta vreme, pot s[-\i spun, c[ \i se urc[ ]n cap. |i se urc[ ]n cap, d-le!... Scatiu intr[ repede, str`ng`nd din umeri. — Ia ascult[, primarule, =tii c[ m`ine te calc[ judecata? — Apoi at`ta „ni“ mai lipse=te... „Ni“-a spus „v[tau“! D-l Aronovici nu prea se avea bine cu unele cuvinte rom`ne=ti; mai cu seam[ tr[ia r[u cu litera „v“ ]ntre dou[ vocale. Domnia-sa se scul[ de unde se afla =i veni spre Scatiu ]n[l\`nd din umeri. — N-am sfan\!... — Asta n-ar fi nimic, c[ \i-a= da eu, dar socotesc c[ e prea mare „deranj“ s[ ]ntinzi mas[ mare pentru cheful tribunalului. — Ba de ce? Numai s[ am ce le da, c[ altfel... El auzise pe Scatiu c[ i-ar da el parale, =i nu =tia cum s-o dreag[, ca s[ ciupeasc[ ceva. — Ia ascult[, zise Scatiu, parc[ era vorba s[ te duci la Br[ila. — Cu ce dracu s[ te duci?... — Ce-\i pas[, numai s[ te duci m`ine ]n zori. — Plec chiar acu. +i se scul[, cu un gest comic, parc[ ar fi fost gata s[ se urce ]n vapor chiar atunci. Scatiu ]l chem[ ]ntr-o odaie al[turi s[-i dea ceva parale, =i pe drum ]i zise: — Spune =i ajutorului dumitale s[ nu g[zduiasc[ pe tribunal, c[ nu-i dator... Tribunalul s[-=i aduc[ merinde, dac[ ]i trebuie.

190 Via\a la \ar[

Dup[ ce Aronovici plec[, Scatiu se ]ntoarse ]n odaie la avocat, se apropie de el, ]nchiz`nd din ochiul st`ng =i zic`ndu-i: — }n\elegi dumneata!... {sta-i primarul ales de mine. Ce-a b[ut =i ce-a m`ncat!... Apoi ]ncepu s[ istoriseasc[ toat[ p[t[rania lui Aronovici: cum fusese sergent ]n armat[, cum se ]ncurcase c-o femeie m[ritat[ =i o desp[r\ise de b[rbat, cum venise la un peticel de mo=ie ce-l avea acolo, cum era ve=nic f[r[ lescaie etc. — Mi l-am ales primar... M[ \ine vreo mie de franci pe an, dar halal!... Ehe! Dumneavoastr[ g`ndi\i c[ numai a=a se face agricultura!... Trebuie munc[, domnule! S[ =tii s[ chibzuie=ti toate, c[ \[ranul ]n ziua de azi e mai =iret dec`t boierul. Avocatul p[ru a zice ]n sine c[ e greu, mai ales cu asemenea prub[ de boier — dar se mul\umi a z`mbi =i a nu r[spunde. Dup[ c`teva minute intr[ =i c`rciumarul, un japlan de om p`n[ la podele. — Bun[ seara, Chirule. — S[rut[m m`inile, na=ule. — Te chemasem la socoteli, dar v[d c[ ast[-sear[ n-avem vreme. Mai ai din ale b[c[niei?... ori s-a dus tot?... c[ parc[ primise=i pu\in lucru. T[nase ]i vorbea ]ntors spre el cu spatele, dar finu-s[u, Chiru, care fusese ho\ de cai ( =i se b[nuia c[ =i acum se mai ocup[ cu astfel de afaceri), ]l pl[nuia dup[ ]ntreb[ri =i pricepu unde vrea s-o aduc[ „alde na=u-s[u“. — Ap[i, ce s[ mai am, na=ule, c[ o litr[ dou[ de pastram[, c`t am adus, s-a m`ncat ]n cas[. T[nase ]ncepu a r`de =i a clipi din ochi avocatului. —Ad-o mai domol. Chirule, c[ nu te-ai fi f[cut papista= s[ m[n`nci carne ]n postul Cr[ciunului. Chiru must[ci =i se foi ]n z[bun. — Da’ bate-i-ar Dumnezeu de b[cani, c[ dac[ ai c[uta ghine, nici nu dai de carne ]n pastrama lor, a=a-i de uscat[ =i de slab[. Scatiu se pr[p[dea de r`s. —Zi: pastram[ de post? — Ap[i, ce mi-e caracate\a, ce mi-e pastrama lor...

191 Duiliu Zamfirescu

— Zi, nu mai ai... — Nici o crest[tur[. — Da’ de-ale m`nc[rii, altminterea? — N-am fir de nimic. — Zi, de-o veni tribunalul, tuf[? Chiru ]n[l\[ din umeri a gol. T[nase p[ru a-=i lua aerul grav =i a se g`ndi: — Apoi bine. Chirule. R[m`nem ]n\ele=i a=a: dumneata n-ai nici unele... Tribunalul s[-=i caute de m`ncare ]n alt[ parte. Pe c`nd deschidea u=a s[ ias[, Chiru, zise: — A= avea o vorb[ cu matale. Scatiu se scul[ numaidec`t =i se lu[ dup[ el ]n sal[. — Cum te duci matale m`ine la c`mp? ]l ]ntreb[ ]ncet =i misterios c`rciumarul. — Da’ ce ce? — Ap[i... eu a= zice: matale s[ nu te dai jos de pe cal. — Da’ ce este? — Nu-i nimic... da-i mai bine a=a. Scatiu, care =tia ce vrea s[ zic[ o vorb[ de-a lui Chiru, ]i f[g[dui s[ nu se dea jos. — +i mai m[ rugam de ni=te belerturi, zise Chiru. — Da’ ce-i? ]ntreb[ Scatiu, a mai c[zut ceva? Chiru se sc[rpin[ ]n cap. — Ap[i tot mai chic[ c`te o gloab[. Au venit ni=te fl[c[i despre R`mnic cu juncani. — Du-te la primar, p`n[ nu pleac[, =i spune-i c[ vii de la mine, s[-\i dea trei bilete. Haide!... C`rciumarul ie=i, iar T[nase se ]ntoarse ]n cas[. +iretenia biletelor era urm[toarea: de c`nd Chiru se l[sase de a mai fura vite, ]n urma unei stra=nice b[t[i ce m`ncase de la \[rani, se ]ndeletnicea cu v`nzarea vitelor furate de al\ii, de prin alte jude\e. Pentru aceasta ]ns[ ]i trebuia bilete de la prim[rie, cu care s[ poat[ duce pe la „b`lciuri“ caii fura\i. Aronovici ]=i avea partea lui de zeciuial[, iar Scatiu, care mult[ vreme luase =i el de-a dreptul parte la c`=tig, se mul\umea

192 Via\a la \ar[ acuma numai cu c`te un cal ori un bou, pe care ]l pl[tea un galben ori doi, ]l ]nfiera cu fierul lui =i-l trimitea la suhat ori la herghelie. Astfel se puser[ lucrurile la cale pentru a doua zi. Pe la vreo 11 ceasuri diminea\a, sosi, ]n adev[r, a doua zi, o birj[ cu patru cai, ]n care pre=edintele =i supleantul tribunalului, ]nso\it de ajutorul de grefier, se transportau la fa\a locului. Birja se opri ]n fa\a prim[riei, unde erau deja aduna\i mul\i locuitori, care, cu c[ciulile ]n m`n[, stau pe prisp[ ]n picioare. Magistra\ii se deter[ jos, zgribuli\i de frig, plictisi\i de drum =i mor\i de foame. Ajutorul de primar veni ]n fug[ s[ deschid[ „can\elaria“, dar oamenilor legii nu le ardea de formalit[\i. Ei ]ntrebar[ de „ceva de m`ncare“. De m`ncare, tuf[. Pre=edintele era b[rbat ]n v`rst[, ]nsurat, cu tabieturi, fiu de oameni de r`nd, ajuns prin munca lui. Supleantul era t`n[r, fost prin str[in[tate, de familie bun[, dar ]mbr[cat cam pirpiriu. Pe c`nd d-l pre=edinte de-abia se foia ]ntr-o =ub[ de-a lui socru-s[u, mo=ier din C[l[ra=i — junele supleant str`ngea din spete ]n paltona=ul s[u de bonjurist, =i tot ]ntindea o tabachere de argint ajutorului de gref[, care apuca \igara cu v`rful unghiilor sale de copist de carier[, sprijinindu-=i man=etele ]n degetele resfirate. Dup[ o scurt[ chibzuire, pre=edintele spuse \[ranilor s[ plece la c`mp, iar el se sui ]n tr[sur[, ]mpreun[ cu supleantul =i ajutorul, =i se duser[ la c`rcium[ s[ ]mbuce ceva. Caii birjarului de-abia mai mi=cau tr[sura prin noroiul din sat. Birjarul sper[ s[ trag[ la arenda=, ca de obicei, unde g[sea orz degeaba pentru cai, m`ncare =i vin bun pentru el; de aceea bomb[nea pe capr[, ]njur`nd. La c`rcium[, Chiru primi pe domnii magistra\i foarte cu supunere, dar f[r[ fir de m`ncare, „c[ =tii matale, ]n post, noi tr[im cu fasole, cu una, cu alta, cum d[ Dumnezeu“, dar pofti pe boieri s[ trag[ la curte. Magistra\ii iar se chibzuir[. Pre=edintele, cu mai mult[ experien\[, n-ar fi vrut s[ se duc[ la arenda=, deoarece era „parte interesat[„, dar supleantul, mort de foame, se ]ndrept[ repede spre tr[sur[:

193 Duiliu Zamfirescu

— Ia las[, mon cher; ce, o s[-mi v`nd eu con=tiin\a pentru un dejun! Hai s[ m`nc[m la el, =i dac[ n-o avea dreptate, ]l radem. Aceast[ argumentare a unei con=tiin\i curate (=i a unui stomac gol) birui frageda rezisten\[ a pre=edintelui. Birjarul se ]ndrept[ spre curtea arenda=ului (=i de ast[ dat[ caii dau mai bine ]n ham) =i astfel mezelurile aduse de avocatul lui Scatiu ]=i g[sir[ fireasca lor ]ntrebuin\are. Magistra\ii m`ncar[ cu m[sur[ =i destul de repede, dar m`ncar[ la T[nase, parte ]mpricinat[; ie=ir[ la c`mp f[r[ el, dar ]n tr[sura lui =i cu avocatul lui. C`t despre Scatiu, el venea ]n urma tr[surii, c[lare pe bidiviul cu care f[cea curte Tincu\ei, ]nc[l\at cu ni=te botfori ce-i treceau de genunchi, =i pe cap cu o c[ciuli\[ de pielicic[ de oaie, foarte t`lh[reasc[. Era radios =i din c`nd ]n c`nd f[cea cu ochiul avocatului. Acesta, om de omenie, ]ntorcea capul, fiindc[ sim\ea c[ judec[torii erau jena\i. Pe drum ]nt`lnir[ mai multe p`lcuri de \[rani, care nu se prea dau la o parte. Vizitiul lui Scatiu m`na bine, dar era noroi =i zgomotul tr[surii nu ]mpiedica glasurile \[ranilor de-a ajunge p`n[ la pre=edinte. Ei, dup[ cum spuseser[ de cu var[, nu voiau s[ calce judecata pe p[m`nturile lor. Astfel, ]ntre grupuri de s[teni nemul\umi\i, tr[sura ajunse la o viroag[, plin[ de ap[, peste care era un pode\. Aci, la cap[tul podului, vreo zece oameni stau ]naintea cailor. Vizitiul strig[ la ei s[ se dea la o parte. — Nu se poate, domnilor!... ziceau ei. N-are ce c[uta judecata pe locurile noastre. Pre=edintele se sculase ]n picioare =i c[ut[ s[ le vorbeasc[; dar, pe c`nd parlamenta din tr[sur[, Scatiu trecu ca fulgerul pe l`ng[ ei, repezind calul asupra \[ranilor cu at`ta furie, ]nc`t rupse r`ndurile =i trecu, iar vizitiul dete bici cailor. }n urma lor, locuitorii strigau =i amenin\au, alerg`nd c`t ce puteau. Gluma se ]ngro=a. C`nd ajunser[ la movil[, unde era locul ]n contesta\ie, ]i a=tepta jum[tate satul. Cei ce alergaser[ ]n urma tr[surii soseau =i ei g`f`ind. Pre=edintele se dete jos =i se duse ]n mijlocul \[ranilor cu pasul sigur =i cu capul sus.

194 Via\a la \ar[

— Bun[ vreme, oameni buni. Lumea se dete la o parte, dar nimeni nu r[spunse. Pre=edintele se ]nv`rti ]mprejur, ca un actor, =i se uita spre cei sosi\i. — Ce este? ]ntreb[ el; ori crede\i c[ am venit cu execu\ie la dumneavoastr[?... Lini=ti\i-v[: noi venim numai ca s[ vedem de partea cui este dreptatea. — Dreptatea o s[ hie de partea ciocoilor, zise Lefter, cel cu ura ]mpotriva lui Scatiu. — P[i aia-i =tiut[, ad[ugar[ mai multe glasuri deodat[. — S[ nu-i calce chiciorul pe locurile noastre! strig[ Lefter. — S[ plece de-aici ho\ul! ]nt[rir[ al\ii. Pre=edintele voi s[ mai vorbeasc[, ]ns[ fu repede ]nconjurat de toate p[r\ile. — Domnule judec[tor, s[ pofti\i ]n tr[sur[. }n acela=i timp, mai multe bra\e ]l luar[ pe sus. — S[ nu pune\i m`na pe mine, strig[ pre=edintele. Atunci Scatiu, care sta la o parte, repezi din nou calul ]n \[rani, dar Lefter dete cu b[\ul ]n capul calului, de-l f[cu s[ sar[ ]n dou[ picioare. Lumea se dete la o parte, iar pre=edintele putu s[ se urce ]n tr[sur[ singur. Scatiu r[spunse la lovitura lui Lefter pocnindu-l cu sf`rcul biciului peste ochi, de-i lu[ v[zul. Lefter arunc[ cu ciomagul ]n el, ]njur`nd, dar Scatiu se tupil[ =i b[\ul ]i trecu peste cap. Calul se mi=ca cu o nespus[ ]ndem`nare; se retr[gea cu c`\iva pa=i, s[rea ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, se ]nv`rtea printre oameni a=a de repede ]nc`t nimeni nu putea s[ puie m`na pe el. Iar biciul plesnea ]n dreapta =i ]n st`nga =i pe cine-l ajungea ]i cr[pa pielea. Scatiu sta ghemuit, cu c[ciula ]ndesat[ pe ochi, cu d`rlogii str`n=i ]n m`na st`ng[, ]nfipt ]n =ea ca un drac. Lefter, cu m`na la cap, se \inea dup[ el =i, c`nd ]i veni bine, ]l lovi o dat[ cu b`ta peste \`rloi de-l sec[ la inim[. Toate acestea se petrecur[ ]ntr-o clip[. Cearta devenea revolt[ pe fa\[. Pre=edintele striga din r[sputeri lui Scatiu s[ s-ast`mpere. C`nd lumea se mai dezmetici, puse m`na pe pietre, pe bulg[ri ]nghe\a\i, =i ]ncepu s[ arunce ]n T[nase. O piatr[ ]l ajunse ]n obraz =i-l umplu de s`nge. Numai atunci se

195 Duiliu Zamfirescu hot[r] s-o rup[ la fug[. }ntoarse calul ]mprejur =i-i dete drumul pe c`mp... S[reau bulg[rii de p[m`nt din copite de parc[ la fiecare pas c[deau bombe ca din senin. Un „huideo“ prelung ]l urm[ri p`n[ se f[cu nev[zut. }n vremea asta domnii din tr[sur[ o v`r`ser[ pe m`nec[. Vizitiul voise s[ dea bici cailor =i s-o =tearg[ =i el, dar pre=edintele se ]mpotrivise. Atunci, vizitiul, profit`nd de un moment de ]nv[lm[=eal[, s[ri de pe capr[ =i o rupse la fug[. C`nd se de=teptar[ ceilal\i, el se f[cuse nev[zut. Dup[ ce Scatiu disp[ru, lumea se ]ntoarse c[tre judec[tori, amenin\[toare. — Acuma, domnule judec[tor, s[ v[ mai judec[m =i noi o dat[! zise unul dintre \[rani; a\i m`ncat =i a\i b[ut la ciocoi, ha!... Pre=edintele ]ncerc[ s[ le mai vorbeasc[: — Fra\ilor!... Oameni buni!... noi nu suntem vinova\i... — Jos! Ia-l, m[! Un \[ran se ridic[ pe la spatele tr[surii =i puse m`na ]n p[rul avocatului. Acesta ]ncepu a pl`nge =i a se t`ngui c[ are nevast[ =i copii, s[ le fie mil[... De pe movil[ se auzi un glas: — Sta\i, m[i cre=tini, ce face\i? Era b[tr`nul Stoica, cel ce venise pe var[ cu cita\ia la Scatiu. — Ce v[ lega\i de oameni!... Ce v-a f[cut dumnealor? — Nu, c[ de ce au m`ncat la ho\u! — Fra\ilor, zise pre=edintele, ce era s[ facem? n-am g[sit de m`ncare nic[ieri... — D[-te jos, t`lharule, care vrei s[ ne s[r[ce=ti, zise Lefter avocatului. — M[, Leftere, pesemne \i s-a f[cut de pu=c[rie, mai zise Stoica. G[l[gia se ridic[ p`n[ ]n slava cerului. Nimeni nu b[g[ de seam[ c[ pe drum venea un =ir de vreo trei tr[suri, ce mergeau spre gar[, care era la vreo jum[tate de or[ dep[rtare. Cum era

196 Via\a la \ar[ firesc, cea dint`i tr[sur[ se opri, iar celelalte se oprir[ dup[ d`nsa. Era Matei cu fetele, Tincu\a =i coana Sofi\a. Ei mergeau ]naintea Sa=ei, care tocmai venea din str[in[tate. Matei, care era ]n tr[sura de la Otopeanu, cump[rat[ de la Scatiu, l[s[ h[\urile vizitiului =i se dete jos. Lumea se mai lini=tise. C`\iva \[rani ]l cuno=teau, fiindc[, de c`nd tr[iau r[u cu Scatiu, munceau adesea pe mo=ia lui. — Da’ ce este, oameni buni? ]ntreb[ el mirat. Unii ]=i scoaser[ c[ciulile, al\ii se deter[ la o parte. Matei ]=i arunc[ ochii c[tre nenoroci\ii din tr[sur[. — Cine sunt dumnealor? — Ia, judec[torii sunt, de au venit s[ ne despoaie, zise unul mai h[r\[gos. Matei nu =tia ce s[ cread[. To\i erau ]ncremeni\i — \[ranii cam ru=ina\i, judec[torii mole=i\i de fric[. Avocatul ]=i ]ndrepta p[rul ]n cap =i-=i =tergea ochii. Lui Matei i se f[cu mil[. — Oameni buni, dac[ ]n\eleg bine, dumnealor au venit la vreo constatare. — Au venit cu „izicu\ie“, ]l ]ntrerupse unul din cei mai r[i. — Nu este adev[rat, am venit ]n „descindere la fa\a locului“, zise pre=edintele. — Ei, =i cu ce drept v[ lega\i dumneavoastr[ de ni=te judec[tori, care vin s[-=i ]ndeplineasc[ o datorie?... — P[i a=a spui =i eu, coane, zise b[tr`nul Stoica, ce-s vinova\i dumnealor. Boierul nostru e c`inos, da’ dumnealor... — Cine-i boierul dumneavoastr[? — Alde Scatiu. La numele lui T[nase, Matei r[mase un moment pe g`nduri, fiindc[ i se p[ru c[ trebuie s[ fie vreo pehliv[nie la mijloc. — C[uta\i-v[ de treab[, oameni buni, =i l[sa\i pe dumnealor s[ mearg[ cu Dumnezeu. — Parc[ [sta nu-i tot ciocoi, zise unul care nu cuno=tea pe Matei. El se ]ntoarse ]ncet, =i se uit[ la \[rani lini=tit.

197 Duiliu Zamfirescu

— Eu nu sunt ciocoi, bade, dar v[d c[ dumneata e=ti obraznic. Nu \i-e ru=ine s[ te legi de oameni nevinova\i... — Haidem, m[, zise Stoica. Cei mai mul\i se luar[ dup[ b[tr`n, =i se-ndrumar[ spre sat. Dar Lefter =i cu al\ii mai col\a\i stau pe loc. — Ia ascult[, bade, zise Matei c[tre Lefter, eu te pov[\uiesc prietene=te s[-\i cau\i de treab[ c[ altfel ai s[ putreze=ti ]n pu=c[rie. Dumnealor sunt judec[tori, =i fiindc[ dumneata te-ai sculat cu putere ]n contra judec[\ii, ai s[ vezi m`ine cum o s[ te lege c[l[ra=ii cot la cot... — Apoi, tot at`ta e de mine. Rom`nul era ]nc[p[\`nat. Atunci Matei se duse drept la el. Era cu un cap mai ]nalt dec`t Lefter. — +i ce pofte=ti? |[ranul se muie. — Apoi s[ se duc[ de pe locurile noastre. — Aicea ave\i dreptate: s[ se duc[... dar l[sa\i-i s[ plece. — Nou[ nu ne trebuie judecat[, c[ la judec[\i tot ciocoii c`=tig[. — A=a este: duce\i-v[ la treaba dumneavoastr[, iar dumnealor s[ se ]ntoarc[ de unde au venit. — P[i a=a, cucoane. Iaca, noi ne ducem, da’ s[ nu le mai calce chiciorul pe p[m`nturile noastre, c[ se ]nt`mpl[ lucru mare... +i astfel, =i ace=ti din urm[ pornir[ dup[ ceilal\i. Fetele din tr[sur[ se uitau mirate spre grupul ]n care era Matei, f[r[ s[ priceap[ ce se petrecea acolo. Judec[torii plecau capetele unul pe dup[ altul, s[ vad[ cum se sf`r=ea „revolta“. }ncepuser[ s[ mai prind[ curaj, de c`nd v[zuser[ tr[surile pe drum. Ajutorul de gref[ \inea h[\urile. C`t despre avocat, m`na \[ranului ce i se plimbase prin p[r ]i paralizase orice voin\[: singura lui aspira\ie, pentru moment, era de a r[m`ne pe loc, viu. Situa\ia, din primejdioas[, devenea comic[. Judec[torii nu voiau s[ se ]ntoarc[ acas[ la Scatiu, ca s[ nu mai treac[ prin mijlocul s[tenilor. +i cu toate astea trebuiau s[ se ]ntoarc[, fiindc[ birja lor era acolo. Avocatul se ruga de Matei s[ nu-i lase.

198 Via\a la \ar[

Nehot[r`t, Matei stete un moment la g`nduri: ]i p[rea r[u s[ nu se duc[ ]naintea Sa=ei, dar pe de alt[ parte nu putea s[ p[r[seasc[ ]n voia ]nt`mpl[rilor pe ni=te nenoroci\i. Se duse la m[tu=i-sa =i ]i spuse cum stau lucrurile, rug`nd-o s[ mearg[ cu fetele la gar[, c[ el trebuia s[ se ]ntoarc[ ]napoi. Puse pe pre=edintele =i pe supleant ]n tr[sura lui, iar el se urc[ pe capr[, ]n tr[sura lui Scatiu, ]n care era avocatul =i ajutorul de gref[, =i astfel pornir[ ]napoi, dar nu la Scatiu, ci acas[ la Matei. Pe c`nd ace=tia veneau la Ciulni\ei, T[nase ajungea la tactul subprefecturei, unde starea lui producea cea mai mare impresie. F[r[ a sta mult la ]ndoial[, subprefectul telegrafie la prefectur[ c[ \[ranii din comuna Balta se puseser[ ]n revolt[ ]n contra autorit[\ii judec[tore=ti; el f[g[duia c[ se duce la fa\a locului. +tirea provoc[ ]n capitala jude\ului o vie indignare. La tribunal, mai cu seam[, era fierbere mare, fiindc[ se =tia c[ pre=edintele era dus ]n cercetare, ]n persoan[. Depe=i peste depe=i se urmar[, ]ntre prefect =i procuror pe de o parte =i subprefect pe de alta, asupra soartei magistra\ilor. La ]nceput, subprefectul r[spundea c[ nu =tia ce s-au f[cut. Toate inimile erau pline de groaz[. Procurorul =i judec[torul de instruc\ie hot[r`r[ s[ plece numaidec`t la fa\a locului, inso\i\i de poli\ai =i de vreo 30 de c[l[ra=i. }n vremea asta, judec[torii =i avocatul se ]nc[lzeau la Matei, st`nd t[cu\i la gura sobei. Supleantul ]ncerca s[ mai istoriseasc[ c`te un caraghiosl`c, dar nimenea nu-i r[spundea. Avocatul mai cu seam[ era plouat detot. El se uita melancolic la c[rbuniii aprin=i, urm[rind cr`mpeie de g`nduri. C`nd femeia ]i dete dulcea\[, b[u paharul de ap[ rece cu o nespus[ voluptate, parc[ s-ar fi sim\it fericit de a fi ]nc[ viu, de a putea gusta un lucru bun, de a putea ]nghi\i. Fusese a=a de aproape de moarte, ]nc`t cele mai ne]nsemnate lucruri din via\[ c[p[tau importan\[. Ei pr`nzir[ =i trecur[ noaptea la Matei, iar a doua zi pornir[ la C[l[ra=i cu aceea=i birje cu care veniser[, chemat[ la Ciulni\ei de un v[taf.

199 Duiliu Zamfirescu

}n urma lor, Matei a=tepta cu ner[bdare s[ se poat[ duce la Sa=a. }n vremea asta v[zu tr[sura lui unchiu-s[u intr`nd ]n curte. Conu Dinu ie=i din =ub[ cu oarecare anevoin\[, ajutat de Aglaia, =i urc[ sc[rile ]n grab[. — Ce s-a ]nt`mplat, frate? Ce-i? ]ntreb[ el pe c`nd Matei ]i ie=ea ]nainte. — Nu-i nimic... — Cum nu-i nimic? Unde-s judec[torii? — Au plecat pe la casele lor. — +tii bine? — Cum s[ nu =tiu!... dac[ i-am pus eu ]n tr[sur[... — Atunci nu-i adev[rat c[ i-au b[tut \[ranii de i-au omor`t. Matei explic[ b[tr`nului cum se petrecur[ lucrurile cu o zi ]nainte. Conu Dinu ]l ascult[ pe g`nduri, d`nd din cap cu ]n\elesuri. C`nd nepotu-s[u ispr[vi de istorisit, el r[mase cu m`na la gur[, ne=tiind parc[ ce s[ fac[. — Tot t`lharu [la de Scatiu e pricina r[ut[\ilor! La mine de ce nu se mai r[scoal[ nimeni, m[i fr[\ioare? Matei ]l rug[ s[ intre ]n[untru s[ se mai ]nc[lzeasc[. El nu primi. — Ia ascult[-m[, hai cu mine la Balta. T`n[rul stete un moment la ]ndoial[. — A= fi vrut s[ v[d pe Sa=a... — Ai dreptate... =i eu vreau s[ m[ duc s-o v[d... R[maser[ fa\[ ]n fa\[, uit`ndu-se am`ndoi ]n p[m`nt. —+tii ce? tu du-te la Com[ne=ti, c[ viu =i eu, zise conu Dinu. Deocamdat[ vreau s[ dau o rait[ pe la Balta, c-am auzit c[ se petrec groz[vii mari. — Da? atunci merg =i eu. — Haide. +i s[rir[ am`ndoi ]n tr[sura lui conu Dinu. Pe drum, b[tr`nul ]i explic[ ceea ce auzise vorbindu-se printre \[ranii din sat, c[ veniser[ ni=te zbiri din C[l[ra=i, care puseser[ lumea la chinuri. Drumul desfundat de ploi le p[ru f[r[ sf`r=it. C`nd ajunser[ la Balta traser[ de-a dreptul la prim[rie. Aici nimeni. Un b[tr`n care cuno=tea pe Dinu, ]i ie=i ]nainte =i-l

200 Via\a la \ar[ rug[ s[ le vie ]n ajutor, c[ tot satul era pus la munc[ silnic[, la Scatiu acas[. Conu Dinu porunci vizitiului s[ mearg[ la Scatiu. Por\ile de la ograd[ erau ]nchise, c`nd ajunser[ ei la curtea boiereasc[, =i p[zite de un c[l[ra=. Conu Dinu =i Matei se deter[ jos din tr[sur[ =i voir[ s[ intre, ]ns[ c[l[ra=ul ]i opri. O slug[, care tocmai ie=ea, ]i recunoscu =i zise soldatului s[ le dea drumul ]n[untru. Pe prispa caselor lui Scatiu stau gr[m[di\i vreo 20 de \[rani, unii pu=i ]n fiare, al\ii liberi, p[zi\i de vreo c`\iva c[l[ra=i. Din fundul cur\ii, unde era o f`n[rie ascuns[ ]ntre grajdul de nuiele =i hambar, se auzeau gemete, pocnete, parc[ cine =tie ce s-ar fi petrecut acolo. Conu Dinu se apropie de \[rani; ei se scular[ ]n picioare =i-=i scoaser[ c[ciulile. — Bun[ vreme, oameni buni. Da’ ce-i cu dumneavoastr[? Deocamdat[ nimeni nu r[spunse. Conu Dinu recunoscu pe un b[tr`m. — Ce-i cu tine, Stoico? — Ia, r[u, cocoane. — Ce-a\i f[cut? — P[i ce s[ facem... ia, pustia aia de judecat[. — V-a\i pus ]mportiva st[p`nirii. R[u, f[tul meu. Cu toate c[ =tia de ce fel de judecat[ era vorba, boierul b[tr`n nu putea admite aceast[ r[zvr[tire ]n contra ordinei. Matei, ner[bd[tor, plecase ]nainte c[tre f`n[ria din care veneau gemetele. Unchiu-s[u se lu[ dup[ el. Aci, priveli=tea era =i mai trist[. De trei g`rne\e desfrunzite, erau lega\i trei \[rani, supu=i la tortura „v`rtejului“, ca s[ spuie: pe de o parte unde erau judec[torii, iar pe de alta cine fusese capul revoltei. Fiecare om era legat de bra\e =i lipit cu spatele de trunchiul copacului. Un domn numai ]n c[ma=e, cu ni=te must[\i teribile, cu un chip buhav de be\ie, trecea un restei de corn ]ntre funie =i copac, =i ]ncepea s[ ]nv`rteasc[. Pieptul =i bra\ul nenorocitului chinuit pocneau. El urla de durere, pe c`nd c[l[ul s[u ]njura ca un surugiu, cer`ndu-i s[ m[rturiseasc[

201 Duiliu Zamfirescu adev[rul. }n acela=i timp doi c[l[ra=i ]ntinser[ la p[m`nt pe un alt \[ran =i-l b[teau pe pielea goal[ cu dou[ opritori. Era o scen[ dezgust[toare. Solda\ii, cari n-aveau nici o ur[ personal[ ]mpotriva \[ranilor — din contra — p[reau ni=te c[l[i, at`t erau de aprin=i de b[utur[ =i excita\i de propria lor r[utate. C`nd, osteni\i, ispr[veau de a-l bate, ]i mai dau una cu tocul cizmei ]n coaste ca s[-l ajute s[ se scoale. Matei r[mase ]nm[rmurit. Un sughi\ de indignare i se urc[ ]n g`t. Se rezem[ de un st`lp =i-=i duse m`na la ochi. Unul dintre \[ranii lega\i recunoscu pe conu Dinu =i ]ncepu a striga: — S[i, cucoane, c[ ne-au omor`t t`lharii!... Fie-\i mil[ de zilele noastre =i nu ne l[sa. Ivirea celor dou[ obraze necunoscute p[ru c[ intimideaz[ pe chinuitorul oamenilor; dar impresiunea aceasta nu fu de lung[ durat[; el v[zu ]n cei doi str[ini doi arenda=i, prin urmare doi buni prieteni, =i r[spunse la strig[tul de desperare al \[ranului, d`ndu-i un ghiont ]n f[lci. Acesta, t`n[r =i voinic, ]ncerc[ s[ dea cu piciorul ]n el, dar nu-l ajunse. Atunci b[t[u=ul, furios, se repezi la un g`rbaci. Conu Dinu ]ncerc[ s[-l apuce de o m`nec[: — Domnule, domnule, ia ascult[... }nainte de-a g[si vreme s[-l asculte, el lovi pe \[ran peste obraz de mai multe ori. Fl[c[ul gemea, ]ndes`ndu-=i capul ]n piept. Conu Dinu ]l apuc[ de bra\ =i-l scutur[ bine: — N-auzi ce-\i spui eu?... Nu mai chinui lumea degeaba, c[ judec[torii sunt vii, nev[t[ma\i la C[l[ra=i, ori e=ti surd?... Subcomisarul (fiindc[ zbirul acesta era subcomisar) se uit[ ur`t la conu Dinu: — Da cine e=ti dumneata? — Cine sunt, cine nu sunt, nu e treaba dumitale. At`ta ]\i spun, s[ nu mai chinuie=ti lumea, c[ ai s[ ]nfunzi pu=c[ria. Uite, dumnealui de colo a sc[pat pe d-nii judec[tori. Matei se mi=c[ ]ncet de unde era =i veni p`n[ l`ng[ subcomisar. — }n adev[r, a=a este, zise el domol. D[ drumul oamenilor de unde i-ai legat.

202 Via\a la \ar[

Glasul lui str`ns de emo\iune, figura palid[, statura ]nalt[, avur[ oarecare ]nr`urire asupra subcomisarului. Dar, f[c`ndu-=i curaj singur, be\ivul se ]nd`rji: — Ia sl[be=te-m[, domnule. Eu sunt agent auxiliar al parchetului. F[r[ cea mai mic[ pauz[, o palm[ uria=[ c[zu pe obrazul agentului auxiliar al parchetului. }ncremenit, ridic`nd m`na s[ =i-o duc[ la cap, subcomisarul p[ru c[ se dezmetice=te din buim[ceala furioas[ ]n care se g[sea. — D[ drumul oamenilor =i hai cu mine la procuror. Nimeni nu ]ndr[zni s[ zic[ ceva, nici subcomisarul cel puternic, nici solda\ii ]narma\i — ci cu to\ii se supuser[: at`ta se potrivea de bine actul acesta de autoritate cu propria r[spundere din con=tiin\a lor amor\it[ de vin. Dezlegar[ pe \[rani de la trunchiuri. Bra\ele lor erau ca moarte. La unii degetele ]n\epeniser[. Cel b[tut cu biciul peste obraz avea pielea cr[pat[ =i plin[ de s`nge. Cel b[tut la spete sta gr[mad[ pe un col\ de gunoi ud, f[r[ s[ se poat[ mi=ca. }n culmea indign[rii, Matei, urmat de unchiu-s[u =i de subcomisar, intr[ ]n cas[ la Scatiu. Aici, ]n odaia lui T[nase, sta la o mas[ poli\aiul din C[l[ra=i, cu o coal[ de h`rtie =i o sticl[ de vin dinainte. El lua interogatoriul la trei nenoroci\i, care trecuser[ prin m`inile subcomisarului =i acum gemeau rezema\i de ziduri. Scatiu, cu capul ]mboborojit ]n basma, f[cea pe victima =i totodat[ ajuta pe poli\ai ]n anchet[. C`nd v[zu pe Matei, =i mai cu seam[ pe conu Dinu, r[mase foarte nedumerit. Se scul[ st`ngaci de unde se afla, ]ncurc`ndu-se ]n scaune =i voi s[ pofteasc[ pe noii veni\i ]n odaia de al[turi: — Pofti\i, v[ rog, dincoace, s[ fum[m c`te o \igar[, c[ aici se face ancheta. — Unde-i domnul procuror? ]ntreb[ Matei, f[r[ s[-l asculte. Dumneavoastr[ sunte\i d-l poli\ai? zise el adres`ndu-se domnului de la mas[. — Da, r[spunse acesta.

203 Duiliu Zamfirescu

— Unde-i domnul procuror? — Dumnealui e la tactul subprefectului cu domnul jude- instructor. — +i dumnealor v-au dat ordin s[ chinui\i lumea asta? — Ba nu... Da’ cine chinuie=te lumea? — Cum: cine chinuie=te lumea; da’ [=tia ce sunt? zise el ar[t`nd pe oamenii din[untru; da’ [sta ce e? da’ [sta? da’ [sta? +i pe m[sur[ ce ]ntreba, apuca pe oamenii ce-l urmaser[ p`n[ ]n sal[ =i-i v`ra ]n[untru. — {=tia sunt capii revoltei. — Capii revoltei?! Da’ [=tia ce sunt? dar cei de-afar[? dar satul ]ntreg? Judec`nd dup[ torturi, toat[ lumea e cap. — P[i se ]n\elege: to\i sunt deopotriv[ vinova\i, p`n[ ne-or declara pe adev[ra\ii instigatori... Da’ m[ rog, d-voastr[ cine sunte\i?! Matei se uit[ \int[ ]n ochii lui. Era palid =i de-abia ]=i putea st[p`ni furia. — Eu cine sunt?... Ai dreptate, domnule, s[ m[ ]ntrebi. Sunt un nesocotit care am l[sat lumea civilizat[ =i m-am ]ntors ]n \ara mea, ca s[ v[d asemenea s[lb[ticii... Asta sunt. +i spre deplina d-tale satisfacere, afl[ c[ mai sunt un martor care am s[ strig p`n[ la cer ]mportiva zbirilor ce chinuiesc lumea, =i c[ n-o s[ m-ast`mp[r, p`n[ nu v[ voi vedea, pe dumneata =i pe be\ivul acela de colo, cu lan\urile de g`t, ]n locul lor... Poli\aiul muiase nasul ]n p[m`nt. Matei urma a se uita la el cu sc`rb[. — Asta sunt! — Ia du-te de-\i vezi de treab[, domnule, zise el ]n cele din urm[. C[l[ra=, pentru ce ai l[sat s[ intre lume str[in[ aici? — Porunci\i, d-le poli\ai. — S[ nu mai la=i pe nimeni s[ intre ]n curte. Ai ]n\eles? — Am ]n\eles, s[ tr[i\i... +i pe c`nd Matei =i cu unchiu-s[u se urcau ]n tr[sur[, ca s[ caute pe procuror la tactul subprefecturii, poli\aiul se a=ez[ placid la mas[; aprindea din nou o \igar[ =i-=i mai v[rsa o pic[tur[ de vin, p[r`nd a-=i urma procesul-verbal mai departe.

204 Via\a la \ar[

Dup[ ce Scatiu ]nso\i p`n[ la tr[sur[ pe conu Dinu, se ]ntoarse ]napoi la poli\ai =i ]ncepu s[ ]njure pe Matei =i pe to\i cocona=ii, ca un surugiu. Poli\aiul ]l asculta cam piezi=, l[s`ndu-l s[-=i verse focul ]n pace. C`nd ispr[vi de ]njurat, poli\aiul ]l lu[ de bra\ =i trecur[ ]ntr-o odaie vecin[. — Ia ascult[, nene T[nase, m-ai v`r`t ]n belea... — Ce belea, „domle“!... Te sperii’ mneata de vorba unui nebun? P[i [sta-i nebun; nu-l vezi? — Ei... nebun, nebun; dac[ m-o da la jurnale a=a-i c-am p[\it-o?... — Ce „jornale, domle“!... Parc[ eu nu cunosc „jornali=ti“ c`\i pofte=ti! Ia s[ vezi, c`nd m[ duc la Bucure=ti, c`\i stau ]mprejurul meu... Dac[-i vorba pe aia, s[-l d[m noi pe el. — Ba, m[ rog s[-\i cau\i de treab[. — Atunci ce-\i pas[? — }mi pas[, c[ m[ d[ afar[ din slujb[, =i m[ d[ =i-n judecat[. — R[spund eu, „domle“, pentru ’mneata. Poli\aiul r[mase pe g`nduri. Dup[ aceea ridic[ ochii domol spre el. — Dac[ e a=a, s[-mi dai ]nscris c[ dumneata ai poruncit s[ puie lumea la v`rtej. — }\i dau =i ]nscris =i poli\[ dac[ pofte=ti... Nu fi copil, omule, =i vino-\i ]n fire! +i Scatiu voi s[-l ia de bra\ =i s[-l ]ntoarc[ la lucru. Poli\aiul se desf[cu de el =i lu[ un scaun. — Ei, neic[ T[nase, nu merge a=a. Ce mi-ai f[g[duit?... — Gata... — Scoate. — P[i n-am asupra mea. — Du-te la cas[... — Cum o s[ umblu la cas[ cu oamenii de fa\[? — D-apoi pe oameni ]i d[m noi afar[. T[nase dete din cap: — N-ai ’mneata ]ncredere ]n mine!... — Ba am, da’ v[d c[ umbli cu momeli.

205 Duiliu Zamfirescu

— Z[u, nene Ghi\[, ]\i dau; pre legea mea... — Vorbe, T[nase b[iete... Eu \i-am dovedit dumitale c[-\i sunt prieten; iac[t[ lumea pus[ la regul[. Pe mine poate s[ m[ dea ]n judecat[, poate s[ m[ sp`nzure, — ce-\i pas[; la dumneata oamenii au s[ fie de-acum ca mieii. Dovede=te-mi acuma c[-mi e=ti prieten... Scatiu se sc[rpin[ ]n cap. — Ei, al dracului!... }n acela=i timp scoase din buzunar o pung[ de m[tase cu inele =i, r[sturn`nd partea ]n care era aurul ]ncepu s[ numere ]n g`nd. — N-am de ajuns. — C`t ai? — Ia, vreo doisprezece poli. — Dar ]n partea cealalt[? — Acolo-i argint. Poli\aiul p[ru c[ st[ la g`nduri... — D[ punga-ncoace, =i restul mi l-ai da alt[ dat[. — Apoi cu argint cu tot? — Ei, acuma s[ mai stai s[ numeri argintul... — Ba nu, da’ =tii c[ m[run\elele trebuiesc la mo=ie. S[-\i dau ni=te bum[=ti ]n locul lor. — Bine, neic[, numa scoate mai multi=oare. Parc[ adineao- rea n-aveai?... Scatiu r[sturn[ argintul ]n palm[ =i num[r[, dupc[ cu dupc[, p`n[ la cel din urm[ ban. Se f[cu ]n tot 68 de lei =i ni=te gologani. Scoase din buzunarul unei jiletce cu m`neci, un plic soios, iar din plic trase bini=or trei bilete de c`te 20 de lei =i le dete poli\aiului. — Mi-ai m`ncat =i aici opt lei, neic[ T[nase. — Dumneata s[ fii s[n[tos, nene Ghi\[, c[ auru are ba=.

XXIII

Ie=ind de la Scatiu, conu Dinu =i Matei luar[ drumul subprefecturii, t[cu\i, am[r`\i, parc[ s-ar fi ]ntors de la o ]nmorm`ntare. }ncepuse s[ plou[ cu z[pad[. Vizitiul opri caii

206 Via\a la \ar[ s[ ridice co=ul tr[surii. Un moment, Matei avu percep\iunea limpede a singur[t[\ii =i pustiului f[r[ cap[t, ce se desprindea din ]ntinderea c`mpului. Bulg[ri negri pe ar[tur[; b[l[rii plouate; \elina suhaturilor pe care putrezeau t`rtani r[suci\i de v`nt. El ]=i ]ndes[ p[l[ria pe ochi =i se v`r] mai ad`nc ]n fundul tr[surii. B[tr`nul sim\i ce se petrece ]ntr-]nsul, =i-l atinse cu m`na peste um[r. — Cam u=uric[ p[l[ria ta. Matei se uit[ la unchiu-s[u, preocupat de g`nduri. Conu Dinu ad[ug[: — Ar fi bine s[-\i iei o c[ciul[. Matei dete din cap, z`mbind. — Da, da. Trebuie s[ te faci ca noi, om al nevoii. S[ te ]mbraci de ploaie, s[ te ]mbraci de soare =i s[-\i o\ele=ti sufletul ]n necazuri, ca s[ =tii pune pre\ pe bunurile vie\ii. Sus inima!... c[ e=ti t`n[r =i te a=teapt[ norocul... Ei!... D[-mi anii t[i, =i-\i dau tot... Drumul trecea pe l`ng[ casele lui Matei. Conu Dinu, ]n loc s-o ia spre subprefectur[, zise vizitiului s[ intre ]n curte. — Las[ pe mine, c[ =tiu eu cum s[ le vorbesc. Dumneata s[ mi te g[te=ti ca de ginere — precum =i e=ti — =i s-o porne=ti la Sa=a, c[ nu se cuvine s-o faci s[ a=tepte mai mult. +i fiindc[ Matei vroia s[ protesteze, b[tr`nul se f[cu serios. — Aibi ]ncredere ]n mine. Sunt p`n[ ]n suflet sc`rbit de ceea ce am v[zut. Intr[, b[iete, ]n curte la conu Matei, zise vizitiului. Dup[ ce tr[sura se opri la scar[, b[tr`nul adause: — E=ti cam iute din fire. Palma aceea n[stru=nic[ de pe obrazul be\ivanului, ce e drept, mi-a r[corit sufletul, dar putea s[ aib[ urm[ri displ[cute... Da, da. Trebuie s[ te g`nde=ti, c[ toat[ mul\imea asta de pu=lamale e a=a crescut[. Tu nu vezi, bre, c[ toat[ lumea face politic[ =i to\i [=tia de la noi, care \in politica ]n m`n[, fac ghe=efturi?... O palm[!... Ce-ai ]ndreptat cu o palm[?... Dar du-te c[ te plou[. +i spune Sa=ei c[ viu =i eu... Intreab-o ce mi-a adus de la Paris... Haide, b[iete...

207 Duiliu Zamfirescu

Matei urc[ sc[rile z`mbind. Ce idealist ciudat mai era =i unchiu-s[u ]n felul lui!... Cu ]ncetul, oroarea celor v[zute ]i reveni ]n minte, =i se sim\ea nefericit, mic la suflet, c[ nu f[cuse mai mult pentru bie\ii nenoroci\i. Dezbr[c`ndu-se de blan[, se uita ]n oglind[ =i vedea mi=carea ciudat[ ce o face bra\ul c`nd iese din m`nec[; dar percep\iunea faptului nu ajungea p`n[ la con=tiin\[. Oare la ce lucru pl[cut se g`ndea c`nd era ]n tr[sur[? +i, fiindc[ nu =i-l putea aduce aminte, repet[ ]ntru sine toate cele ce vorbise cu unchiu-s[u, sper`nd s[ poat[ da peste faptul ce-l interesa. Intr[ astfel ]n odaie la d`nsul. Aici ]l a=tepta o surprindere pl[cut[: pe o mas[ din fa\a u=ii, un portret mare al Sa=ei, rezemat de dou[ sfe=nice, p[rea c[ vrea s[-i vorbeasc[. El se apropie de mas[, se plec[ bini=or spre portret =i se uit[ lung la d`nsul... Ce transparen\[ sufleteasc[ ]n ovalul obrazului acela!... Lu[ portretul ]n m`n[ =i veni la fereastr[. I se p[rea c[ niciodat[ nu v[zuse a=a de aproape pe Sa=a. Pentru ]nt`ia=i dat[ b[g[ de seam[ ce p[r minunat avea. Fotografia reproducea toate cutele bogate cum se ]mpleteau unele dup[ altele, ca o coroan[, ]mpodobindu-i capul cu o g[teal[ natural[. Aglaia, care de la un c`rd de vreme se hot[r`se s[ par[ foarte fericit[ de c[s[toria lui Matei, ]ntr[ ]n v`rful picioarelor =i-i spuse c[ Sa=a venise s-o vad[ de diminea\[, c[-i adusese un dar preafrumos, un „necessaire“ de argint, =i c[ tot ea, cu m`na ei, a=ezase portretul pe mas[, pentru el. Matei zise s[-i puie caii, =i porni la Com[ne=ti. De=i ploua c`nd intr[ ]n curte, Victoria =i Mary ]ncepur[ a striga ]n gura mare c[ vine nenea Matei, =i ie=ir[ ]naintea lui ]n cerdac. Sa=a se luase dup[ ele, f[r[ s[-=i dea seama de ce face. Matei se cobor] din tr[sur[, =i urc[ sc[rile repede, duc`ndu-se drept la d`nsa, cu bra\ele ]ntinse. Sa=a ]=i ridicase m`inile p`n[ ]n dreptul gurii =i parc[ =i le \inea str`nse una ]ntr-alta, ca s[ le ]mpiedice de a se duce c[tre el cu prea mare grab[: fetele erau de fa\[. Ro=ie, r`z`nd ]ntr-aiuri, ]l scutur[ de m`n[ cu o nespus[ emo\ie, pe c`nd Mary s[rea voioas[ ]nainte, iar Victoria venea z`mbitoare ]n urm[.

208 Via\a la \ar[

— S[ desh[m[m caii, coane? ]ntreb[ vizitiul. — Ba nu, s[ a=tep\i. — Ba nu, s[-i deshame, zise Victoria: nu dejunezi la noi? — N-am l[sat vorb[ acas[, drag[. — Zi-i s[-i deshame, ]nt[ri Sa=a, d`nd din cap cu autoritate. El ]ncepu a r`de: — Deja?... — Da, deja. Apoi cu un aer comic de sup[rare: — Je voudrais bien voir ça... Sunt aici de ieri, =i dumneata vii de-abia dup[ 24 de ore, =i chiar atunci ai vrea s-o =tergi numaidec`t... El ]ncepu a r`de. Ea p[rea foarte nec[jit[. — De ce r`zi! ]i zise, b[t`nd din picior. Victoria tocmai se ]ntorcea. — Feti\o, fii bun[, =i spune din cap[tul cerdacului, vizitiului meu, s[ nu deshame caii, ci s[ se ]ntoarc[ acas[, c[ eu vin cu nenea Dinu. Fata ie=i, s[rind de bucurie c[ venea la mas[ =i conu Dinu. Mary se lu[ dup[ d`nsa ]n vederea gravului eveniment al dejunului. Ei r[maser[ am`ndoi, unul ]n fa\a altuia. Sa=a plecase ochii ]n p[m`nt. — Deja?... zise el din nou, z`mbind. Ea ridic[ ochii c[tre el, d`nd din cap. — }mi scriai s[ viu mai cur`nd... ca s[ nu love=ti pe la mine dec`t din an ]n Pa=te? — N-am putut, z[u a=a. — +tiu, am auzit c[ s-a ]nt`mplat o revolt[ cu \[ranii — dar, de \ineai la mine c`t de pu\in, ai fi g[sit un minut s[ vii s[ m[ vezi... Dac[ ]n locul meu soseai dumneata, iar ]n locul dumitale a=teptam eu, desigur c[ n-ar fi fost putere ]n lume care s[ m[ ]mpiedice de a veni la gar[... El r[mase uit`ndu-se la d`nsa nedumerit; ]i trecu prin minte, ca un fulger, c[ toate femeile, chiar =i cele mai alese, sunt mici

209 Duiliu Zamfirescu la suflet, c`nd amorul lor propriu este ]n joc. Dar forma =i accentul cu care spusese cum ar fi f[cut totul ca s[-i ias[ ]ntru ]nt`mpinare, dac[ ar fi venit el, i se p[rur[ at`t de sincere =i de duioase, ]nc`t ]i lu[ o m`n[ ]ntr-ale lui =i i-o m`ng`ie, mi=cat p`n[ la suflet. Sa=a p[rea c[ aude tot ce se petrece ]n con=tiin\a lui. Ridi- c[ privirile c[tre d`nsul =i zise z`mbitoare: — Nu-i a=a? — Ba-i a=a. — Atuncea zi-mi pardon =i te iert. }n acela=i timp ridic[ m`na-n dreptul gurii lui. Matei ]i dete m`na u=or la o parte. — Cum!... nu te sim\i fericit de o a=a mare cinste? Vorba ei purta inten\iunea unei mir[ri comice, dar nu ascundea destul de bine umbra unei p[reri de r[u adev[rate. — Ia s[ ne ]n\elegem, m[ rog: au oare eu n-am venit c`ndva din str[in[tate, =i era toat[ lumea la gar[, numai... cineva nu? zise el. Aceast[ aducere aminte pl[cu Sa=ei mai mult dec`t oricare r[spuns. Ea r[mase ]n picioare uit`ndu-se drept ]nainte. — }ntr-adev[r, zise ea. Dar eu nu puteam veni. — Ca s[ nu r[m`ie biata mam[ singur[? — Ca s[ nu r[m`ie singur[, da, =i ca s[ nu afli dumneata prea cur`nd ceea ce vroiam s[ ascund =i ceea ce totu=i ai aflat foarte repede. Zise vorbele acestea ]n fug[, ca cineva care vrea s[ se descarce deodat[ de tot ce are pe suflet. El se uita la ea lung... F[r[ a mai rosti un cuv`nt, ]i lu[ capul ]n m`ini =i o m`ng`ie pe p[r, lipind-o de pieptul lui. Ea se desf[cu ]ncet de el: — Cum ai g[sit portretul? — Minunat... Nici nu \i-am mul\umit... Unde l-ai f[cut? — La Nadar, ]\i place? — Foarte mult. — Da?...

210 Via\a la \ar[

— Da. — Atunci stai s[-\i mai ar[t unul. Ie=i repede =i se ]ntoarse numaidec`t, cu o cutiu\[ ]n m`n[. — |i-am adus ceva... }n acela=i timp scoase din cutie un lan\ de ceasornic cu dou[ capete. De o parte at`rna un creion =i o boab[ de cristal. Matei se uit[ la el cu mare interes, ]l admir[ c`t putu de mult =i f[g[dui s[-l poarte toat[ via\a. — Va s[ zic[ ]\i place? ]ntreb[ ea. — Foarte mult... Da’ boaba asta de cristal ce e? Sa=a r`dea. Dac[ ajungeai s[ fixezi ]ntr-un anumit mod globu=orul de sticl[, se vedea portretul Sa=ei. De asemenea creionul avea o ferestruie, pe unde se vedea iar[=i portretul ei. — A trebuit s[ m[ duc de trei ori la fotograf, ca s[-\i pot aduce lucrurile astea. E cea din urm[ mod[... pentru logodnici. El se uita la ferestruia creionului, ]nchiz`nd un ochi =i privind cu cel[lalt chipul ]nc`nt[tor al Sa=ei, talia ei elegant[. F[r[ s[-=i dea seama, ]i era mai drag[ acolo, ]n dep[rtarea iluzorie a unei sticle, dec`t ]n realitatea de al[turi, de=i chiar ]n realitate ]i era foarte drag[; a=a cum era acolo, sem[na parc[ mai mult cu acea din mintea lui, senin[ =i nespus de dulce; pe c`t[ vreme cum era aici, era ]n partea ei omeneasc[ =i real[. Sa=a pierdu r[bdarea =i-l atinse bini=or peste bra\. — Ce-ai g[sit acolo a=a de interesant? — Tare mai e=ti frumoas[! zise el f[r[ a o privi. — Da?... +i seam[n?... — Foarte mult... E=ti ]nc`nt[toare!... ]mi pare c[ ai s[ te mi=ti acuma =i ai s[ vii c[tre mine, ca ]ntr-o feerie... cu o fraz[ din Glück =i dou[ versuri din Homer a= crede c[ te v[d sosind din p[m`ntul fericit al c`mpiilor Elysÿe, unde prim[vara etern[ ]ncinge trunchiul copacilor cu ieder[ verde =i... — Vin fetele!... El ]=i l[s[ m`na ]n jos cu ]ncetul: — Ei =i?

211 Duiliu Zamfirescu

— Nu-i nimic, dar... nu mai aiura. Se f[cuse ro=ie de fericire, ]l lu[ de bra\ =i se lipi cu capul de um[rul lui, uit`ndu-se pe fereastr[: — O s[ ning[. — Da, o s[ ning[. — Ce ferici\i o s[ fim dup[... c`nd... m[ vei lua. N-o s[ ne ducem nic[ierea, nu-i a=a? Am s[-\i c`nt c`te ceva, seara, aici ]n casa noastr[, singuri la foc... — Da... — N-are s[ fie tocmai ca ]n c`mpiile Elysÿe, dar o s[ fim ferici\i, nu-i a=a? — Da... — Acum s[ mergem dincolo. Pune lan\ul la ceasornic, =i nu uita c[ m[ ai ]n boaba de cristal, ]n creion =i ]n... realitate. C`nd veni conu Dinu, ]i g[si juc`nd tablele, foarte lini=ti\i. B[tr`nul ]mbr[\i=[ pe Sa=a din toat[ inima; dete m`inile fetelor s[ i le s[rute, ca un mitropolit; b[tu pe Matei pe spate =i se a=ez[ jos. Se vedea bine c[ era preocupat de cele ce auzise de la judec[tori. I se spusese c[ \[ranii se r[sculau sistematic ]n diferite p[r\i ale \[rii, ]ndemna\i de agen\i str[ini, ce cutreierau satele. El zicea c[ nu crede ]n asemenea pove=ti, dar totu=i nu era lini=tit. La mas[, cu ajutorul lui Dumnezeu =i a unui vini=or de Odobe=ti, ]ncepu a i se descre\i fruntea. Miss Sharp (care se ]ntorsese de demult) pl[ti cu amorul s[u propriu buna dispozi\ie a lui conu Dinu: ea f[cea chestiune personal[ din toate sosurile =i conservele engleze=ti ce o ]nconjurau =i de care r`dea b[tr`nul. Pe la sf`r=itul mesei veni coana Sofi\a cu Tincu\a, =i mai ]n acela=i timp cu ele sosi =i T[nase Scatiu, oblogit la cap. Tincu\a intr[ ]n fug[, r`z`nd s[ se topeasc[ de mutra lui Scatiu. Acesta ofta =i ridica ochii ]n podele, parc[ ar fi fost victima cea mai nevinovat[ a nedrept[\ii omene=ti. — Ce mai faci, domnule T[nase? ]l ]ntreb[ Sa=a. — E!... =tie Dumnezeu!... — Da’ ce ai la cap? ce \i s-a ]nt`mplat?

212 Via\a la \ar[

— Suferim... suferim mult... Privirile fulger[toare ale englezoaicei se plimbau de la Mary la Victoria =i ]napoi, fiindc[ erau umflate de r`s la vederea caraghiosului cap al lui Scatiu. Guvernanta avea un dispre\ ascuns pentru Tincu\a, fiindc[ aceasta nu era preg[tit[ la lupta vie\ii dup[ principiile din „Vanity Fair“. Dup[ mas[, conu Dinu chem[ pe Matei =i pe Sa=a ]ntr-o odaie vecin[, unde-i spovedi ca un duhovnic asupra planurilor lor de c[s[torie, =i, fiindc[ am`ndoi erau nestr[muta\i ]n hot[r`rile lor, se ]ntoarse cu ei unde erau ceilal\i =i, serios, zise c[tre cei de fa\[: — Asculta\i la mine: =ti\i c[ Sa=a este fata mea, fiindc[ tat[-s[u, Dumnezeu s[-l ierte, m-a l[sat cu limb[ de moarte p[rintele ei sufletesc. Acuma vine dumnealui, Matei Damian, nepotu-meu, =i mi-o cere de legiuit[ so\ie, — iar eu i-o dau. Sa=a se f[cuse ro=ie ca un m[r. Conu Dinu se apropie de ea =i, lu`ndu-i m`na, o puse ]ntr-a lui Matei. To\i se scular[ ]n picioare. Aceast[ solemnitate improvizat[ f[cu pe conu Dinu s[ nu-=i mai g[seasc[ cuvintele ce preg[tise. }i veni ]n minte un psalm al lui David, din psaltirea pe care de at`tea ori o cetise la biseric[, =i se puse s[ rosteasc[ tinerilor, \in`ndu- le m`inile unite: „Lua\i aminte norodul meu la legea mea, pleca\i urechea voastr[ spre graiurile gurei mele. Deschide-voi ]n pilde gura mea; spune-voi vorbele cele din ]nceput. +i s-au ridicat m[rturii ]ntru Iacov, =i lege au pus ]ntru Israil. C`te au poruncit p[rin\ilor no=tri, ca s[ le arate pe ele fiilor s[i. Ca s[ cunoasc[ alt neam: fiii cei ce se vor na=te, =i se vor scula, =i le vor spune fiilor s[i. Ca s[-=i puie ]ntru Dumnezeu n[dejdea lor, =i s[ nu uite lucrurile lui Dumnezeu =i poruncile lui s[ le caute.“

213 Duiliu Zamfirescu

— Asta este: s[ umbla\i ]n poruncile Domnului =i s[ fi\i noroci\i, voi =i copiii vo=tri!... zise b[tr`nul ca ]ncheiere la cuv`ntarea sa. El s[rut[ pe Sa=a =i pe nepotu-s[u, foarte mi=cat, =i b[t`n- du-l pe um[r ]i mai zise: — Iar dumneata, logofete, s[ nu te mai mi=ti de pe p[m`nturile astea... m-ai ]n\eles? c[ aici ai g[sit fericirea cea adev[rat[!... }mbr[\i=[rile =i s[rut[rile ]mpiedicar[ pe Matei de a r[spunde... * * * Dup[ c`teva luni, o sanie mergea ]n fuga cailor, de la Com[ne=\i la Ciulni\ei, pe p`rtia sclipitoare de z[pad[. Matei =i Sa=a, de c`nd fetele plecaser[ cu conu Dinu la Bucure=ti, ie=eau ]n toate zilele, singuri, b[t`nd c`mpiile ]ntinse, pe luciul c[rora orizontul se f[cuse parc[ mai larg. Am`ndoi se uitau departe, ]n zarea alb[, c[ut`nd un ]n\eles personal firii aceleia m[re\e, =i am`ndoi se ]ntorceau unul c[tre altul, g[sindu-l ]n sufletele lor. Sa=a, ro=ie de frig, cu o dantel[ r[sucit[ deasupra c[ciuli\ei, z`mbea din ochii ei de femeie fericit[, iar el, serios, ]i str`ngea m`na ]ntr-ale sale. Totul p[rea a=ezat pentru o lung[ via\[, calm[, limpede, c[reia naturile lor pu\in expansive ]i dau o u=oar[ umbr[ de ideal. C`nd trecur[ pe l`ng[ armanul de la mo=ia lui, Matei zise vizitiului s[ opreasc[ =i se dete jos s[ aprind[ o \igar[ la Floarea. Ea veni s[ s[rute m`na Sa=ei. — N-ai mai aflat nimic de Micu, Floareo? o ]ntreb[ Matei. — Dar[... Ce s[ afli, boierule... c[ s-a dus ]n lume. — P[cat de el. — Ap[i... cum e scris omului, coane.

214 CUPRINS Via\a la \ar[

T{NASE SCATIU

I

Pe drumul desfundat de ploi, ]nainta o tr[sur[ cu greu. C`mpul era totuna de ap[. Se l[sa noaptea, =i frigul ]ncepea s[ amor\easc[ crestele bulg[rilor de noroi, iar b[l\ile prindeau o pojghi\[ sub\ire de ghea\[ — ceea ce f[cea drumul =i mai anevoios. Caii, asuda\i, mergeau prin =leau, sun`nd din telencele lor monotone: erau patru ]nainta=i, to\i tineri, deprin=i cu vremea rea =i cu noroaiele, fiindc[ erau n[scu\i ]n herghelie, la \ar[. V[zuser[ ei multe, de c`nd erau la grajd: pripoare, z[pezi, ape mari, =i mai cu seam[ \[poiul lui Stoica vizitiul; a=a c[ greut[\ile de acum nu i-ar fi oprit din mers, dac[ nu-i opreau h[\urile. }n adev[r, Stoica, beat mort, ca s[-=i \in[ cump[na pe capr[, se rezema ]n h[\uri. Atunci tr[sura se oprea. La fiecare popas, se auzea st[p`nul ]njur`nd: — M[ be\ivule, m[, nu te-ai mai trezit!?... M[! +i la fiecare „m[“, r[suna c`te un ghiont ]n spinarea vizitiu- lui, dar f[r[ nici un c`=tig: pe dinafar[ cojocul gros, pe din[untru rachiul tare, ]l puneau mai presus de pumnii „boierului“. }n cele din urm[, T[nase Scatiu pierdu r[bdarea. C`nd se mai oprir[ caii ]nc[ o dat[ l`ng[ cr`=ma din drum, el ie=i de sub co=ul tr[surii. Sc[p[rau ]njur[turile de m`nios ce era. — D[-te jos, boule, d[-te jos. Trebuie s[ m[ urc eu pe capr[, c[ de-aia am vizitiu... Stoica se foia s[ se dea jos, bolborosind printre din\i: — D-apoi s[-mi dai simbria, c[ eu m[ duc... — Bat[-te Dumnezeu, nevoia=ule, c[ de dou[zeci de ani te duci =i tot nu mai pleci. M[car de te-ai duce dracului!... — Parc[-c eu de vin[, dac[-s caii st[tu\i de drum...

215 Duiliu Zamfirescu

}n acela=i timp voi s[ sar[ ]n noroi. St[p`nu-s[u ]l apuc[ de ceaf[: — Ce faci, m[!... Vrei s[ sari ]n noroi =i apoi s[ te sui ]n tr[sur[, ca un porc? — Poi ce s[ fac? — S[ te ia dracu, asta s[ faci. Nu po\i s[ te cobori de pe capr[ ]n tr[sur[? Stoica se uit[ cam ur`t la priporul ce se ]ntindea din v`rful caprei. Se sim\ea ]n ce hal era =i nu-i venea deloc la ]ndem`n[ s[ ]ncerce. Pe c`nd el se lupta s[ intre sub co=, caii mi=car[ tr[sura. V[l[tuc, Stoica se rostogoli ]n noroi. — Na!... avu el vreme s[ rosteasc[. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumne- zeii =i to\i sfin\ii p[rin\i ]i trecur[ prin gur[, ca la un surugiu. F[r[ a mai sta mult la g`nduri, dete bici cailor =i plec[, l[s`n- du-=i vizitiul ]n noroi. C`nd ajunse ]n ora=, se ]nnopta de-a binele. Casele lui erau a=ezate ]n mijlocul unei cur\i mari. Le cump[rase, ca pe tot ce cump[ra, de ocazie, de la un boier sc[p[tat, Costache Meri=escu, =i le schimbase, le meremetisise, astfel c[ erau acum cele mai frumoase din t`rg. De ]ndat[ ce se auzir[ clopotele cailor, slugile ie=ir[ toate, ca de obicei, ]ntru ]nt`mpinarea boierului. C`nd ]l v[zur[ singur, f[r[ vizitiu, cu fa\a ]nnorat[, nu ]ndr[znir[ s[-i zic[ nici pis, ci se apucar[ s[ deshame caii ]n t[cere =i s[ ia lucrurile din tr[sur[. El, cu o =ub[ p`n[ ]n p[m`nt, peste care era ]ncins cu cureaua de la revolver, urc[ sc[rile, intr[ ]n sal[, unde ]l a=tepta feti\a cu bona, pe care se f[cu c[ nici nu le vede, apoi trecu ]n ser[, unde r[sturn[ vreo dou[-trei glastre cu flori, dup[ aceea ]n sufragerie, apoi iar ]napoi, p`n[ ce dete cu ochii de nevast[-sa: — Da’ ce, nu-i nimeni ]n casa asta? Tincu\a se gr[bise s[-i ias[ ]nainte, dar nu ajunse la timp. — Ba cum s[ nu fie. Uite, suntem to\i ]n p[r. Da’ ce \i s-a ]nt`mplat?...

216 Via\a la \ar[

— Ia nu m[ mai descoase. Unde-i Costea? Feciorul se \inuse dup[ el de la scar[. — Da’ ce-a=tep\i, m[i b[iete? Te-ai f[cut =i tu boier, ha? Numai boieri ]n casa asta. Toat[ lumea-i boier, numai eu am r[mas mojic. Mojicu s[ care, c[ de aia-i f[cut el. Cum o s[ te dau afar[, p[c[tosule!... Feciorul sta ]naintea lui smirna. — Trage de ici, boule, ce te ui\i la mine, parc[ nu m-ai mai v[zut. Costea ]l desf[cu de catarama revolverului, ]l ajut[ s[-=i scoat[ =uba =i dup[ aceea ]l ]ntreb[: — Pofti\i dulcea\[? — Adu-mi pantofii ]nt`i, prostule: tot nu te-ai mai ]nv[\at cu slujba? Nevast[-sa se apropie de el bini=or: — T[nase, treci la tine c[ \i-am preg[tit tot ce-\i trebuie, nu te desc[l\a aici. — Ia sl[be=te-m[ dumneata cu ]nv[\[turile. S[ ]nve\i pe cine ai mai ]nv[\at, nu pe mine. Feciorul a=tepta. — Adu-mi, b[iete, pantofii. Tincu\a se uit[ la d`nsul, de sus ]n jos, f[r[ s[ zic[ nimic; apoi lu[ fata de m`n[ =i voi s[ treac[ ]ntr-alt[ odaie. El chem[ fata ]napoi: — Zoi\ico, s[ stai aici. Fata nu prea vrea. Mam[-sa o ruga bini=or s[ r[m`n[. Ea r[mase, dar f[r[ voie. — Nu vrei s[ stai cu tata? ]ncerc[ el s[ zic[, cu glas bl`nd. — Nu, r[spunse fata, gata s[ pl`ng[. — Atunci, hai, mar=! Feti\a se ]ntoarse spre u=[, cu m`na la gur[, ne]ndr[znind s[ ias[, dar ]n acela=i timp nevoind s[ r[m`n[. — Mar=! S[ nu te mai v[d ]n ochii mei, ur`to. Fata izbucni ]n pl`ns. Mam[-sa, care o a=tepta la u=[, o lu[ ]n bra\e =i trecur[ dincolo. Bona disp[ruse deja.

217 Duiliu Zamfirescu

— Neam al dracului! zise Scatiu. Dar lacr[mile fetei p[rur[ c[ r[coresc aerul, ca o ploaie binef[c[toare. T[nase se mai lumin[ la chip, ]ntreb[ pe fecior dac[ a venit cineva ]n lipsa lui, apoi, sub cuv`nt c[ acolo nu era destul loc, c[ s[ nu par[ c[ ascult[ de vorba nevestei, se duse la el ]n odaie s[ se schimbe. }n acela=i timp, Tincu\a, m`ng`ind fata, ]=i rev[rsa trebuin\a de a ]nbr[\i=a pe cineva, de a auzi o vorb[ bun[, ea, care avea at`ta nevoie de m`ng`iere. St[teau am`ndou[, una l`ng[ alta, de vreun ceas, c`nd intr[ Scatiu. — M[ rog, m`nc[m ast[zi? Tincu\a urma a spune fetei o istorioar[. Se ]ntrerupse un moment =i-i zise: — Sun[, te rog. Apoi continu[ mai departe vorba cu fata. El sta rezemat de sob[, c[ut`nd un mijloc de a se amesteca ]n vorb[. }=i r[suci o \igar[ =i zise fetei s[-i dea chibriturile. Feti\a ]i dase chibriturile =i veni repede la loc. — Bree!... zise el lung. Tincu\a se uit[ la d`nsul, ca cineva care ]n\elege ce i se cere, dar st[ la ]ndoial[ dac[ trebuie s[ dea sau nu. }n cele din urm[ se hot[r] s[-l ]ntrebe. — Dar ce \i s-a ]nt`mplat? — Ce s[ mi se-nt`mple: ia, vizitiul cel procopsit de la d-voastr[. — De la noi!... Te aud c[-l ai de vreo 20 de ani. — }l am. Dar cine mi l-a col[cit: tat[l dumitale. — Se ]n\elege: tot tat[l meu e de vin[... Ea se scul[ s[ ias[, vr`nd s[ ]nl[ture o nou[ furtun[ ce se preg[tea, c`nd tocmai intr[ feciorul =i-i pofti la mas[. Era ]n postul Cr[ciunului =i din ]nt`mplare se potrivise s[ fie tocmai ]ntr-o miercuri. Aburul de la sup[ se ridica p`n[ la lumina l[mpii, umpl`nd camera de miros de bucate. Fiecare se a=ez[ la locul s[u, madama, feti\a, Tincu\a, T[nase ]n capul

218 Via\a la \ar[ mesei =i la un col\ d-l Nae, care acuma devenise ]ngrijitorul Ciulni\eilor, numai un loc r[mase gol. — Ai chemat pe coana mare? ]ntreb[ Tincu\a pe fecior. — Am chemat-o, cuconi\[. T[nase dete du=c[ pe g`t o sticlu\[ p`ntecoas[ de \uic[, din care ar fi b[ut trei in=i, =i dup[ aceea o puse pe mas[ cu zgomot, pocnind din limb[. Apoi lu[ cu degetele dou[ m[sline, pe care le arunc[ ]n gur[, una dup[ alta. — Da’ nu vine mama, Costeo? — Vine, boierule. Chiar acu=ica am poftit-o. T[nase se scul[ de la mas[ =i vru s[ ias[, dar tocmai atunci intr[ coana Profira. — Haide, b[tr`no, haide, c[ cei tineri nu a=teapt[. Groas[, buhav[, murdar[, coana Profira se mi=ca din greu, cu un testemel ]nnodat sub barb[, cu buzele tremur`nd, cu ochii suri de b[tr`ne\e. Ea veni ]ncet la loc =i c[zu pe scaun ca o mom`ie. — M-a\i hi a=teptat, maic[... Dac[ nu m-a chemat nimeni. Feciorul nu ]ndr[zni s[ zic[ nimic, ci numai dete din cap cu ]n\elesuri. Scena aceasta se repeta ]n toate serile, am[r`nd sufletul Tincu\ei, prin aceea c[ T[nase se scula de c`te dou[ =i trei ori ca s-o aduc[ la mas[. C`nd se scula Tincu\a s-o cheme, era =i mai r[u, fiindc[ b[rbatul s[u devenea ironic, a=a cum =tia el. — Nu v[ deranjarisi\i, v[ rog... s[ nu v[ piar[ pofta de m`ncare. C`nd to\i fur[ la mas[, T[nase se uit[ prin talerele tutu- ror, s[ vad[ cine m[n`nc[ de post =i cine de dulce. Dup[ aceea sorboc[i de c`teva ori din supa lui de linte =i apoi ]ntinse talerul feciorului. — Na, m[!... S[ spui buc[t[resei c[ o s[ i-o torn pe g`t. Asta ciorb[ de linte e? +i, ]ntorc`ndu-se c[tre b[tr`n[: — Dumneata ce m[n`nci, mam[? Baba nu ]n\elegea =i se uita cu ochi stupizi la to\i.

219 Duiliu Zamfirescu

— Ce m[n`nci? Ai ce m`nca? ]ntreb[ el mai tare. Ea ]=i cl[tin[ umerii =i zb`rci gura ca de r`s. — Cum, Doamne iart[-m[, s[ n-am!... C[ doar toate sunt din bel=ug. — +i de post =i de dulce, ca la otel, zise el. C[ de aia nu mai plou[ la vreme. Tincu\a tu=ea din c`nd ]n c`nd, o tuse seac[, ur`t[. La fiecare observa\ie a b[rbatu-s[u, ]=i pleca ochii ]n farfurie: se \inea c`t putea s[ nu r[spund[, ca s[ nu provoace scene de fa\[ cu lumea, =i mai cu seam[ cu slugile. Dar toate erau ]n zadar. — B[iete, d[-mi ni=te oloi de in, s[ pot m`nca maz[rea asta b[tut[, c[-i f[cut[ de-o s[pt[m`n[... — T[nase, nu mai m`nca oloi de in, c[ iar te ]mboln[ve=ti, zise Tincu\a. El se uit[ \int[ la d`nsa, cu o privire rea, gata parc[ s[-i sar[ ]n cap. Ea ad[ug[ lini=tit[: — Degeaba te ui\i la mine a=a: maz[rea e f[cut[ de ast[zi ]ntr-adins pentru dumneata. — Eu nu sunt p[g`n, s[ m[n`nc carne miercurea ]n post. A=a am tr[it toat[ via\a =i mi-a mers bine. N-o s[ m[ ]nve\i ce s[ fac. — Nu te ]nv[\ nimica, te rog numai s[ nu m[n`nci lucruri care-\i fac r[u. — Adu-mi oloi, b[iete. Nu mai zise nimeni nimica. Se auzeau furculi\ele ]n farfurii, glasul feti\ei care vorbea ]ncet cu bona ]n nem\e=te, tusea Tincu\ei =i lingura lui T[nase care b[tea maz[rea. La al doilea fel de bucate, T[nase b[g[ de seam[ c[ =i cucoana Profira m`nca de dulce. — Da’ ce faci, b[tr`no, zise el z`mbind. Baba sc[p[ furculi\a din m`n[, speriat[. — A, bat[-te potca, mai mare spaima ]mi fu... — M[n`nci carne, ha? — Poi de, m[iculi\[, ad[ug[ ea miorl[indu-se din nou, ce s[ fac, dac[ a=a vrea Tincu\a. — De ce nu la=i lumea ]n pace, omule, zise Tincu\a. A=a este, am rugat-o s[ m[n`nce carne, fiindc[ mi-a zis doctorul.

220 Via\a la \ar[

Lucrul p[ru c[ face pl[cere lui T[nase. „Baba era, ca =i mai ]nainte, rea, be\iv[, nevoia=e, dar fiindc[ tot „o mam[ are omul“, ]i ]mplinea toate poftele =i orice aten\iune c[tre d`nsa era bine primit[. Tincu\a suferise mult din pricina b[tr`nei, mai ales ]n primii ani dup[ c[s[torie, dar, de la un c`rd de vreme, i se f[cuse mil[ de ea, fiindc[ era bolnav[. Cu aceast[ lumin[ adus[ ]n convorbire de ]mprejur[ri, frun\ile se mai descre\ir[. T[nase istorisi, ]n fine, ce i se ]nt`mplase pe drum, cum l[sase pe vizitiu ]n noroi, ce nenorocire mai sunt =i slugile astea pe capul st[p`nilor, =i astfel, f[r[ s[ bage de seam[, o dete =i el prin carne. Nimeni nu zise nimic, fiind to\i deprin=i cu firea lui sucit[. Tot ce spusese p`n[ atunci era numai la adresa Tincu\ei, =i cu religia, =i cu economia. Zg`rcit =i fanfaron ]n acela=i timp, ]i pl[cea s[ vad[ casa bine \inut[, ca s[ se =tie c[ era bogat, iar pe de alt[ parte ]l durea inima de banii risipi\i. Fusese deja deputat ]n dou[ legislaturi, cu guvernul c[zut, =i acum era ales pentru a treia oar[, cu noul guvern. De-a pururi ]n majoritate, vorbea de mini=tri parc[ ar fi fost cel mai de aproape prieten al lor; tutuia pe toat[ lumea ]n convorbirea lui imaginar[ cu oamenii de la putere; istorisea cum a ]ndemnat pe „fleacu“ [la de general s[ mute regimentul I-iu de la Slobozia, =i fleacul l-a s[tisf[cut; ]ntrebuin\a cuvinte pe care nu le putea rosti; ]ncurca „bugetul \[rii“ cu „politica vamal[“ =i „milioanele de la fortifica\ii“ =i „socialism de stat“, ]ntr-o frazeologie imposibil[, din care nu se putea ]n\elege dec`t un singur lucru: c[ ]n \ara rom`neasc[ nu mai era de tr[it de c`nd mizerabilii de \[rani se ridicau cu priten\ii ]mpotriva „boierilor“. }n cercul lui de provincie era un tiran ]n politic[, cum era tiran ]n cas[, ]n ale vie\ii zilnice. C`nd vorbea lui Nae Eftimiu, ori vreunui alt ]ngrijitor de la mo=ie, sau vreunui biet datornic, ori postulant, nu se uita niciodat[ ]n fa\a omului, ci tot piezi=, sau se plimba prin cas[ cu m`inile ]n buzunar, repet`nd vorba „m[ ]n\elegi“ de mii de ori =i nespun`nd nimic. De ast[ dat[ era treaba pe greu: ]n vacan\a Cr[ciunului venea ministrul de interne ]n inspec\ie =i trebuia primit ]n gazd[

221 Duiliu Zamfirescu la cineva. To\i deputa\ii =i senatorii districtului fuseser[ unanimi s[ lase o asemenea cinste pe seama lui Scatiu: cu acest chip, fiecare se sc[pa de r[spundere =i de cheltuial[, =i ]n acela=i timp erau siguri c[ ministrul era bine primit. Scatiu se l[sase cam greu de la ]nceput, dar ]n cele din urm[ ]n\elese =i el c[ „nimeni nu era ]n stare s[-l primeasc[ ]n mod convenabil“. Se t`nguia la toat[ lumea de beleaua ce-i venea pe cap, iar acum, la mas[, era r`ndul lui Nae s[-l asculte. — Astea sunt ispr[vile domnilor dipota\i =i senatori ai no=tri. Le-am zis, m[-n\elegi, s[ contribuim fiecare cu partea noastr[, =i s[-i oprim od[i la hotel. Nu, c[ nu se poate la hotel. Ei, atunci s[-l primeasc[ d-l Alexandriu. Ba nu, c[ nu se poate. M[-n\elegi?... Nae Eftimiu da din cap, z`mbind. — O s[ primi\i o decora\ie... — Taman! zise Scatiu, r`z`nd. Da’ prost e=ti, Nae!... Apoi eu, dac[ vream, m[-n\elegi, decora\ii c`t pofte=ti pentru mine... Da’ eu umblu pentru aleg[tori, dac[-i vorba. — Mai vine cineva cu ministrul? ]ntreb[ Tincu\a; fiindc[ =tii bine c[ loc mult nu avem. — Poate s[ vie cu flecu=orul nostru de Mihai. — Da?... — Da’ ce-i domnu Mihai? ]ntreb[ Nae. — L-am numit[r[ noi la ministrul de interne =ef de cabinet... Un fel de scriitora=... Tincu\a ]ncepu a r`de: — Ce mai vorbe=ti degeaba, T[nase: tu nici nu te-ai mi=cat pentru Mihai. — Da, nu m-am mi=cat! Pentru rudele dumitale niciodat[ nu m[ mi=c destul... — Rudele mele!... Slav[ \ie, Doamne, c[ n-am nici o rud[, c[ altfel mi le-ai scoate pe nas de c`te o sut[ de ori pe zi. — Adev[rat. Pu\ine ai, da’ bune. — Se-n\elege. Sper c[ pe nenea Matei nu-l pui ]n slujb[, pe tata de asemeni nu. Astea sunt singurele mele rude adev[rate.

222 Via\a la \ar[

— Da!... Nenea Matei al dumitale e cu stea ]n frunte. N-ai chip, domnule, s[ te mi=ti ]n casa ta de neni-su Matei. Parc-ar fi Poriu ]mp[rat, m[-n\elegi dumneata. Ia, un zevzec, =i nimic mai mult, cum sunt to\i ai dumitale... Tincu\a se uita la el lung. Tot s`ngele i se suise ]n obraz de m`nie. Stete un moment cu gura ]ntredeschis[, gata s[-i spuie c[ e un modoran f[r[ pereche, dar se st[p`ni =i de ast[ dat[. }i d[duser[ lacrimile =i, ]ncet, ]=i scoase batista =i se =terse la ochi.

II

}ntr-o odaie mare, pierdut ]ntr-un jil\ b[tr`nesc, sta conu Dinu Murgule\, cu picioarele acoperite ]ntr-o =ub[. Albise de tot, se mic=orase, ]i crescuse barba ]n neregul[, fiindc[ nu se mai putea rade singur =i nu suferea s[-l rad[ al\ii. Bolnav de reumatism, petrecea ceasuri ]ntregi singur, ]n nemi=care, cu capul rezemat de spatele fotoliului, cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, mistuit de durere, de necazuri =i de ur[. Dup[ ce m[ritaser[ pe Tincu\a, coana Sofi\a murise, l[s`ndu-l numai pe el s[ se bucure de fericirea fetei. St[tuse o bucat[ de vreme la Ciulni\ei. Vara o petrecea mai toat[ la Sa=a; dar iarna, c`nd nepoat[-sa se muta la Bucure=ti, ]nnebunea de ur`t. Cu vremea se boln[vi =i vr`nd-nevrand, trebui s[ vin[ la ginere-s[u. Scatiu p`ndea de mult ocazia s[ pun[ m`na pe mo=ie. De la a=ezarea lui ]n ora=, conu Dinu nu mai avu zi alb[: pe de o parte boala, pe de alta suferin\ele Tincu\ei, care ]n zadar c[uta s[-i ascund[ adev[rul, ]l dobor`ser[. Erau aproape doi ani de c`nd nu vrea s[ mai dea ochii cu ginere-s[u. +i cu toate astea, sim\ea trebuin\a s[-l batjocoreasc[, s[-l insulte, s[-i spuie c[ e mojic =i b[d[ran, oric`t ar fi de deputat. La ideea s[ Scatiu se f[cuse st[p`n pe mo=ia lui, ]i venea s[ strige, s[ dea cu pu=ca. Dar nici nu striga, nici nu ]mpu=ca pe nimeni, ci ]=i rodea z[balele singur, mul\umindu-se a-=i v[rsa focul c[tre Tincu\a. — A venit nebunul?... Trebuie s[ fi venit, c[ am auzit tr`ntind u=ile... Ce \i-a mai f[cut?... Iar \i-a mai zis ceva, iar ne-a oc[r`t...

223 Duiliu Zamfirescu

Spune adev[rul, nu te-ascunde de mine, c[ eu v[d toate, v[d toate, parc[ a= fi de fa\[... Tincu\a se uita la d`nsul cum se rezemase cu capul de scaun =i ]nchisese ochii, ca =i cum ar fi voit s[-i dovedeasc[ ceea ce afirma. }i era mil[ =i c`teodat[ chiar sil[ de neputin\a ]n care se zb[tea... — Ei, =i?... Ce-am c`=tigat dac[ \i-oi spune? B[tr`nul deschidea ochii mari, se muncea s[ se scoale. — }l ]mpu=c!... ]l ]mpu=c... Ho\u!... care mi-a m`ncat averea!... m-a adus ]n halul [sta... Aoleu, aoleu!... }l ]mpu=c... +i iar c[dea ]n fundul fotoliului. Tincu\a c[uta s[-l lini=teasc[, ]ncredin\`ndu-l c[ b[rbatu-s[u nu-i zisese nimic. El se uita lung la d`nsa, cu privirea blajin[, aproape rug[toare. — Doctorul nu mai vine... m-a p[r[sit =i el... — Doamne, tat[, cum po\i s[ zici una ca asta... Doctorul a fost ieri; m`ine vine iar... — De ce \i-s ochii ro=ii? — De nimic. — Iar ai pl`ns. — N-am pl`ns. Poate de fum... Am vrut s-aprind focul la Zoi\ica... Privirea lui se fix[ din nou pe obrazul ei palid — lung, ]ndelung, — ca =i cum ar fi c[utat urmele Tincu\ei de alt[dat[, =i plec`ndu-=i capul pe o parte, ]ntinse m`inile spre ea, o lipi cu fruntea de um[rul lui =i ]i s[rut[ p[rul. Pieptul i se umplea de un nod de durere, ce-l ]neca. El ofta =i se t`nguia: — Ce-am f[cut!... ce-am f[cut!... Cui te-am dat, s[r[cu\o de tine!... At`t copil am avut, =i [sta e nenorocit... Dup[ aceea ]=i ridic[ m`na sus pe frunte =i urm[: — Ia-m[, Domnule!... Str`nge-m[, Domnule... Cheam[-m[ la tine, s[ nu mai v[d!... Tincu\a r[mase un moment cu capul rezemat de um[rul lui, parc[ s-ar fi sim\it bine acolo, ca sub o arip[ cald[. Un moment se l[s[ =i ea prad[ descuraj[rii =i o podidir[ lacr[mile. }=i lipi m`na lui tat[-s[u de obraz =i t[cur[ am`ndoi.

224 Via\a la \ar[

Pe c`nd ei se aflau astfel, u=a se deschise ]ncet. Zoi\ica ]ntreb[ cu sfial[: — Se poate? Pot s[ intru, tat[ mare?... Tincu\a ]=i =terse repede ochii, iar conu Dinu se a=ez[ ]n scaun ca de obicei. Fata r[mase ]n mijlocul od[ii, nedomirit[, uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la altul: sim\ea c[ se petrece ceva, dar nu ]n\elegea ce. — Unde ai fost? o ]ntreb[ Tincu\a. — La madama... — +i ce-ai f[cut? — Nimic. — Cum nimic? Ai ]nv[\at lec\ia de m`ine? — Ba nu, c[ era acolo =i Mari\a... — Ei, =i dac[ era? — S[raca, pl`ngea c[ nu mai vine Stoica... Tincu\a ]n\elese c[ fata era gata s[ istoriseasc[ p[t[rania vizitiului, =i astfel se ]nfurie din nou pe conu Dinu ]mpotriva lui b[rbatu-s[u. — Foarte r[u face madama c[ st[ de vorb[ cu slugile, =i d-ta faci =i mai r[u c[ ascul\i... Stoica e un n[r[va=, =i a=a i se cuvine. — Da’ ce-i? ce s-a ]nt`mplat?... se gr[bi s[ ]ntrebe conu Dinu. — Ni=te prostii... Ia mai bine spune lui tata-mare povestea Cotoiului ]nc[l\at. Fata se sui pe bra\ele b[tr`nului =i ]ncepu s[ istoriseasc[ minunile ce cetise de cur`nd. Tincu\a ]i l[s[ ]mpreun[ =i ie=i. At`ta bucurie avea conu Dinu ]n iernile cele lingi petrecute ]n singur[tate. Zoi\a f[cea din el ce vrea. — A!... tat[-mare, c[ tare e=ti zb`rlit ast[zi! — Dac[ sunt zb`rlit, piapt[n[-m[. — Vrei?... Z[u a=a... Eu am ]nv[\at ]n p[rul lui Mu\ili. — Cine-i Mu\ili? — A=a, c[ parc[ matale nu =tii... — Nu, z[u... Uite pieptenii colo.

225 Duiliu Zamfirescu

— Fata se dete jos s[ ia pieptenii. — P[pu=a mea este Mu\ili. — Taci, frate! +i o smulgi bine? —... Zoi\ica se uit[ la el, indignat[. — O piept[n, nu o smulg. Am ]nv[\at s[-i fac p[rul ]n h`rtie; =tiu s[-i fac conci ca la cucoane; =tiu s[-i cos rochii... — Da?... — O gr[mad[ de lucruri... — Atunci foarte bine. Vino colea =i piapt[n[-m[. Fata se sui din nou pe genunchii lui. — Dac[ vrei, f[-mi =i mie p[ru-n h`rtie. — I... tat[-mare!... matale e=ti domn, doar nu e=ti cucoan[! Stai mai bine s[-\i aleg c[rarea. S[ nu te mi=ti! — Nu m[ mi=c. Ea ]ncepu s[ d[r[ceasc[ prin p[rul lui conu Dinu, parc-ar fi tras dintr-un caier. — Vezi tat[-mare!... ai zis c[ nu te mi=ti. — Bine, feti\o, da’ m[ cam doare... — Ei!... Cum se poate? c[ eu dau ]ncet... M[car de-ar da madama a=a ]n cap la mine! Conu Dinu r`dea pe ]ndesatele, cu p[rul tras pe ochi, aproape ]n[bu=it de greutatea corpului fetei, care acuma se ridicase ]n picioare, c[ s[ potriveasc[ =i mai bine c[rarea. — Dar ce s-a ]nt`mplat, feti\o, cu Stoica?... Zoi\ica se l[s[ pe genunchii b[tr`nului. Era gata s[-i spun[ ce se ]nt`mplase vizitiului, c`nd, deodat[, cu priceperea precoce a copiilor crescu\i ]ntre p[rin\i ce nu se ]n\eleg, fata schimb[ vorba. — Ai m[trea\[, tat[-mare. — Am. Da’ parc[ tu nu ai!... — N-am, z[u. Ia uite-te. +i Zoi\ica se plec[ cu capul sub nasul lui conu Dinu, care se f[cu c[-i r[sfir[ p[rul. B[tr`nul ]ns[ se g`ndea cum s[ descoase pe fat[, ca s[ afle adev[rul. El sim\ea fondul de imoralitate ce se ascundea ]n fapta lui, dar, cu cruzimea b[tr`nilor bolnavi, voia s[-=i ajung[ la scop.

226 Via\a la \ar[

— Zoi\ico, ia caut[ colo pe fereastr[, sub h`rtii. Fata se dete jos de pe bra\ele lui =i se duse s[ caute pe fereastr[. — Aicea, tat[-mare? — Da. Ai g[sit o cutie? — Da, am g[sit o cutie de rahat. — Ad-o ]ncoace. Zoi\ica o aduse, conu Dinu o deschise cu greutate, f[c`nd s[ ]zbucneasc[ o pulbere fin[ de zah[r =i un miros pl[cut de vanilie. Dup[ aceea scoase o bucat[ de rahat =i o rupse ]n dou[ ]ntinz`nd aluatul ca o beltea legat[. — Casc[ gura. Zoi\ica c[sc[ o gur[ c`t o =ur[. Ochii ei se aprinser[ de pofta lucrului dulce. Conu Dinu se opri. — }mi spui ce s-a ]nt`mplat cu Stoica? Feti\a se uit[ o clip[ ]n ochii b[tr`nului, apoi ]nchise gura ]ncet, muie capul ]n p[m`nt =i se ]nro=i. Dar buc[\ica de rahat, ce at`rna ]n aer, birui instinctul moral al fetei. Ea ridic[ din nou ochii c[tre b[tr`n =i zise ]ncet: — }\i spui. }ns[, ]n clipa aceasta, conu Dinu ]=i reveni ]n fire. El l[s[ rahatul ]n gura fetei, o s[rut[ pe p[r =i ]i zise s[ bea ap[ din paharul de pe mas[. — +terge-te la gur[ frumos, s[ nu te vad[ maic[-ta, =i du-te de te joac[. Mi-i spune alt[ dat[ ce s-a ]nt`mplat, cu Stoica. L-a b[tut tat[-t[u... Fata se =terse bini=or la gur[, =i, fericit[ c[ nu mai era silit[ s[ primeasc[ schimbul ru=inos de dulciuri =i de dest[inuiri, ]nchise din ochi cu tain[ =i dete din cap: — Nu l-a b[tut... L-a l[sat ]n noroi, la c`rcium[. Era beat mort, =i se rezema de h[\uri, c`nd ]nainte, c`nd ]napoi, c`nd ]nainte, c`nd ]napoi. +i, maimu\[rind astfel pe Stoica beat, cum se leg[na pe capr[, se duse s[ se joace.

227 Duiliu Zamfirescu

}n urma ei, conu Dinu se ad`nci din nou ]n g`nduri. Stoica era cam be\iv, dar lui ]i r[s[rea ]n minte cum fusese cu 20 de ani ]nainte: fl[c[u voinic, supus la vorba st[p`nului, harnic la treab[. I se p[rea c[-l vede, pe el, =i pe vataful Taft[, alerg`nd de colo p`n[ colo ]n curtea de la Ciulni\ei, gata s[ sar[ la cel mai mic ordin al lui, al lui conu Dinu, adev[ratul =i singurul proprietar al mo=iei. Cu lipsa de ]nsemn[tate cu care se ]nf[\i=eaz[ prezentul pentru b[tr`ni, lui Dinu Murgule\, toate actele din urm[ ale vie\ii i se p[reau vremelnice =i neserioase: m[riti=ul Tincu\ei, impotran\a ce o luase T[nase ]n lume, venirea sa la ora=, prefacerea caracterului fie-sei, trecerea mo=iei ]n st[p`nirea lui Scatiu, toate acestea ]l nelini=teau =i-l sup[rau. Mai cu seam[ mo=ia. Era cu putin\[ s[-l fi ]n=elat toat[ lumea, c`nd cu facerea foii de zestre? El d[duse Tincu\ei o parte din venit, p[str`ndu-=i pentru el, ]n mod expres =i solemn, proprietatea =i administrarea mo=iei. +i, ca s[ se ]ncredin\eze o dat[ mai mult c[ a=a gr[iau actele, voi s[ reciteasc[ copia contractului dotal, ce era sub perna de la c[p[t`i, cu alte h`rtii vechi. Dete s[ se scoale =i puse un picior ]n p[m`nt, f[r[ s[ se g`ndeasc[, c[ iarna picioarele ]i erau umflate =i nu se putea mi=ca. Durerea ]l \intui pe fotoliu. Atunci uit[ deodat[ h`rtiile =i-=i aduse aminte de boal[. Nimeni nu se ]ngrijea de el. Trase un scaun de paie ce era al[turi, ]=i ]ntinse piciorul cel bolnav pe el =i, cu mare greutate, ]=i scoase pantoful. Dup[ aceea ]ncerc[ s[-=i scoat[ ciorapul, lucru aproape cu neputin\[ pentru d`nsul. Gem`nd, blestem`nd, ]ntinse m`na pe o m[su\[, lu[ o pereche de foarfece =i-l t[ie pe de-antregul. Apoi a=ez[ o lum`nare pe scaun =i ]ncepu s[ se pip[ie. Carnea, alb[ =i moale, p[rea dospit[. El ap[sa cu degetul peste tot, ca s[ g[seasc[ locul unde-l durea. Dar nu-l durea nic[ierea. Atunci de ce era umflat? Poate c[-l str`ngea ciorapul. }ncerc[ astfel s[ puie piciorul pe p[m`nt, =i i se p[ru c[ umbla mai u=or. }=i aduse aminte de h`rtii =i ]ntinse m`na sub pern[ s[ le ia. Pe cand ]ns[ le lua, se g`ndea mereu la ciorapi: desigur,

228 Via\a la \ar[ erau prea str`m\i. Asta era adev[rata cauz[ a durerii. Nici nu putea fi altfel: ]nc[l\[mintea lui de acum, c`nd avea picioarele umflate, era f[cut[ pe m[sura de totdeauna. Negre=it. Fiic[-sa nu se mai ocupa de el: nimeni nu se mai g`ndea la d`nsul, =i el le d[duse tot pe m`n[, averea lui ]ntreag[!... }n momentul acela, conu Dinu ura pe toat[ lumea, pe Tincu\a deopotriv[ cu ceilal\i. Furios, se sprijini de pat, de mas[, =i ajunse p`n[ la scrinul cu rufe, pe care ]l deschise, ]l r[scoli, p`n[ ce dete de teancul de ciorapi, a=eza\i cu ]ngrijire =i lega\i cu o panglic[ de m[tase. El nu v[zu =i nu pricepu nimic din dragostea cu care erau toate a=ezate la locul lor, ci smuci teancul de ciorapi =i se puse s[-i taie cu foarfecele. Dup[ ce st`rpi toat[ ]nc[l\[mintea din scrin, reveni la loc cum putu, ]=i ]ntinse cu mare greutate piciorul din nou pe scaun, ]=i c[ut[ ochelarii, ce-i at`rnau totdeauna peste halat ]n s`n =i se puse s[ r[scoleasc[ actele... C`nd intr[ Tincu\a s[-=i ia noapte bun[ de la el, ]l g[si cu capul ciutur[, c[zut de pe rezem[toarea fotoliului, cu ochelarii intra\i ]n obraz, r[sufl`nd cu greutate =i horc[ind cu zgomot, de p[rea c[ se ]neac[ la fiecare ]nghi\itur[ de aer. De la piciorul gol, la ciorapul c[zut jos =i t[iat, de la actele r[sfoite pe sc`nduri, la scrinul ]ntredeschis, ea ]n\elese ce se petrecuse cu b[tr`nul. O mil[ nespus[ o cuprinse fa\[ de trupul acela dobor`t de suferin\[ =i cu sufletul lui nec[jit. }l acoperi pe picior cu un tartan =i ne]ndr[znind s[-l de=tepte, lu[ =i ea un scaun =i =ezu l`ng[ el. }ns[ gemetele, horc[itul, greutatea cu care dormea, ]i f[ceau r[u. Se hot[r] s[-i ridice capul mai sus =i s[-i ia ochelarii de pe nas. Conu Dinu se de=tept[. — Ce este? zise el sperios, uit`ndu-se roat[ ]mprejur =i ne]n\eleg`nd nimic. — Nu-i nimic, tat[: ai dormit pe scaun cu piciorul gol.M[ tem s[ nu r[ce=ti. — Am adormit. Dorm r[u noaptea.

229 Duiliu Zamfirescu

— Culc[-te de-a binele. Ia s[-\i str`ng h`rtiile astea =i s[-\i ajut s[ te dezbraci. M`ine diminea\[ vine doctorul... — Vine? — Da. |i-am cump[rat =i o duzin[ de ciorapi noi, de l`n[ moale, largi, cum ]\i plac dumitale. La vorba asta, b[tr`nul ]=i aduse aminte de vandalismul din scrin, =i =ez`nd pe marginea patului, ]ncepu s[ pl`ng[. Tincu\a se f[cu c[ nu-l vede. El se uit[ dup[ d`nsa cum se mi=c[ prin odaie, pun`nd cu ]ndem`nare la loc tot ce el r[sturnase ]n drumul lui. — Va s[ zic[ \ie tot \i-e mil[ de mine! — Doamne, tat[, ce vorb[! — Ia vino-ncoa. Ea se apropie de el =i =ezu din nou pe scaun. — +tii ce-am f[cut?... — Ce? — Am t[iat to\i ciorapii din scrin. — Bine-ai f[cut: ]\i erau str`m\i. — Va s[ zic[ nu m[ oc[r[=ti? — Eu s[ te oc[r[sc?!... Da’ cu ce drept?... El se uit[ ]n ochii ei =i deocamdat[ nu zise nimic. Apoi intr[ cu greutate sub plapum[ =i se ]ntoarse cu fa\a spre perete. Fiic[-sa ]l ]nveli bine peste tot =i se a=ez[ pe scaun l`ng[ patul lui. Dup[ c`teva minute se ]ntoarse c[tre d`nsa. — Am c[zut ]n copil[rie, nu-i a=a? Ea se uit[ la d`nsul, z`mbindu-i cu bun[tate. — De ce vorbe=ti a=a, tat[? — Eu ]n\eleg toate, toate le ]n\eleg, parc[ a= fi ]n g`ndul t[u... }n loc s[ m[ \ii de r[u, c[ am f[cut o fapt[ rea, tu g[se=ti c[ am f[cut bine... — Ei, Doamne! Apoi nu =tiu ]ncotro s-o mai dau cu matale. — Vezi, vezi! Asta-i, am c[zut ]n copil[rie. — Nu, tat[ drag[, ai f[cut cu lucrul dumitale ce \i-a pl[cut. — A=a?... De ce nu spui drept ceea ce g`nde=ti?... Nu era mai bine s[ d[ruie=ti ciorapii la un s[rman?

230 Via\a la \ar[

Tincu\ei i se muiar[ m`inile, =i, neput`nd s[ fac[ altceva, ]ncepu s[ r`z[: — Ei, Doamne!... Bine era =i a=a. — Vezi? M[gulit c[ i-a ghicit g`ndurile =i mai ales v[z`nd-o c[ r`de, se ]mbun[ =i el, f[r[ m[car s[-i treac[ prin minte c[ r`sul ei era semn de ad`nc[ descurajare. }nchise ochii, mul\umit, pe c`nd Tincu\a se uita la el, cu obrajii aprin=i, ostenit[ =i singur[.

III

De la patru ceasuri, diminea\a, T[nase se de=tepta =i ]ncepea s[ tu=easc[. R[suna odaia la glasul lui de tr`mbi\[ r[gu=it[, =i toate viet[\ile de primprejur se mi=cau. }l auzea p`n[ =i conu Dinu din partea cealalt[ a caselor, =i-i striga prin zid: „Jaba!... Tignafesu!...“ Dup[ ce boc[ia un ceas, dou[ ]n pat, se scula s[ se ]mbrace, f[r[ nici o grij[ de nevast[-sa, care dormea ]n patul de al[turi. Printre pic[turi se =i ]nchina: f[cea o cruce, tu=ea, ]njura =i iar se ruga, cu „Doamne, iart[-m[“ la fiecare vorb[ ur`t[ cu care cinstea pe Dumnezeu. C`teodat[, opintirile lui seci erau a=a de sup[r[toare c[ Tincu\a s[rea din pat s[ nu-l mai aud[. — Frate, ia ceva, pentru numele cerului, c[-\i pr[p[de=ti pieptul. — Te turbur din somn!... Castelana!... A cetit toat[ noaptea la romane, =i diminea\a ar vrea s[ doarm[... S[ te culci ca mine la 9 ceasuri, =i s[ te scoli la 4, dup[ treab[. A=a am fost eu deprins la mama mea, =i mi-a mers bine. Tincu\a ]=i pierdea r[bdarea: — Se poate, dar eu n-am fost deprins[ a=a, la a mea. — De aia sunte\i plini de br`nz[. — E=ti un mojic, ]i zicea Tincu\a ]ntre din\i =i se ducea ]n odaia feti\ei s[-=i urmeze somnul ]n pace. El trecea ]n cancelarie, unde =i focul =i lampa erau aprinse de cu noapte, =i ]ncepea s[ se plimbe de colo p`n[ colo, p`n[

231 Duiliu Zamfirescu feciorul ]i aducea ceaiul. Atunci, cu un m[nunchi de chei ce at`rna o oc[, deschidea casa de fier =i scotea o sticl[ de rom, o cutie de tutun =i un p[m[tuf de pene. Din sticla cu rom v[rsa ]n paharul cu ceai c`t putea s[ ]ncap[, =i apoi o ducea la gur[, g`lg`ind din fug[, cum f[cea =i coana Profira c`nd gust[rea rachiul oamenilor. Apoi, pocnind din limb[ =i scr`=nind din din\i, ]=i alegea o pan[ s[-=i cure\e \igareta, mi=c`nd din c`nd ]n c`nd linguri\a din pahar. }n cele din urm[ ]ncepea s[ soarb[ cu zgomot din ceai =i-=i aprindea \igara, din care tr[gea fumul cu o poft[ nespus[. De cum se f[cea ziu[, primea lume. Cel d`nt`i ce se ]nf[\i=[ fu domnul B[nic[, sau mai scurt, „don Nic[“, ]ngrijitorul de la vie, care nu ]ndr[znea s[ intre, =i se plimba pe la u=a cu geamuri de la biroul „boierului“. T[nase chem[ pe fecior. — Cine-i afar[, Costeo? — Don Nic[, de la vie, boierule. — S[ intre. To\i ]ngrijitorii s[i de pe la mo=ii erau ale=i pe spr`n- cean[: unul mai pehlivan dec`t altul. B[nic[, ]n ora=, purta c[ciuli\[ pe ochi, =trengar nevoie mare, cu o fi=c[ v`r`t[ ]n car`mbul cizmei din dreapta, cu guler de astrahan la scurt[tur[; aci, ]n fa\a lui T[nase, p[rea umilit =i bleg, st`nd ]n picioare l`ng[ u=[ =i a=tept`nd s[-l ]ntrebe, ca s[ deschid[ gura. Scatiu ]l =tia c[ nu era cel mai din urm[ cu talente de administra\ie; de aceea ciuli urechile. }i dete bun[ diminea\a f[r[ a-l privi, ]ntors pe o parte =i f[c`ndu- se c[ cete=te Monitorul Oficial. Dup[ c`teva minute ]=i ridic[ ochelarii de pe nas =i se uit[ la el. — Ce-i, B[nic[? — Bine, boierule. — Ce te-aduce? — P[i, ce s[ m-aduc[; ia, mai venisem dup[ ni=te parale...

232 Via\a la \ar[

T[nase se scul[ de pe scaun =i ]ncepu s[ se plimbe, ca de obicei, grav =i ]ncruntat, ori de c`te ori era vorba de bani. — Parale! iar parale!... Ai primit cam mult anul [sta, B[nic[. — Am primit, dar ce-am primit e scris. Doar nu le cer pentru mine, c[ eu, cum d[ Dumnezeu. — +tiu, da’ n-am. B[nic[ t[cu =i se uit[ ]n p[m`nt. — C`t m[ cost[ p`rnojia asta de vie, numai s[ fie ]n sufle- tul lui socru-meu, c[ el m-a procopsit cu d`nsa. De la anul o dau dracului, o arendez, ]i fac ce-i fac... — Arenda\i-mi-o mie, domnule T[nase. — Taman! Te-am =i g[sit bun de plat[! B[nic[ r`dea ]ncet, f[r[ s[ se supere, sceptic ]n fond, ca unul care =tia toate cotiturile vorbei lui Scatiu. Dup[ c`teva minute adause: — Veniser[ ni=te oameni de la Gurgue\i s[ ia bani pe munc[. — Mul\i? — P[i g`ndesc c[ tot a= face vro 200 de zile. M[car de-a= g[si cui s[ dau, s[ ]mbrac toat[ via. — Ce le dai pe zi? — De poman[, boierule: unu, unu =i zece, unu =i dou[zeci, c`nd ]n prim[var[ se urc[ la trei =i la patru. Scatiu p[ru c[ se g`nde=te. Dup[ un minut scoase pumnul de chei =i deschise casa de bani. — Doar s[-\i dau din alt[ parte. +i, zic`nd astfel, lu[ cinci fi=icuri de argint dintr-un co= de s`rm[, =i le puse pe mas[. Apoi desf[cu o condic[ lung[ =i ]nsemn[ cu scriitura lui chinezeasc[: „da\i lui B[nic[, itidentul de la vie“. B[nic[ lu[ fi=icurile, se uit[ la ele socotind ]n g`nd, =i apoi r[mase privind spre Scatiu. — C`t ]mi da\i, boierule? — Tu nu vezi: 500 — Ba v[d, da’ sunt cam mul\i. S[ tot dau peste 200 de zile, c[ rom`nul simte el c[-=i vinde mintea pe nimic, dar n-are ce-=i face capului de s[r[cie.

233 Duiliu Zamfirescu

— Da’ =tii tu cum s[-i aduci: vin s[rb[torile Cr[ciunului =i oamenii au trebuin\[ de bani. B[nic[ must[cea, uit`ndu-se pe furi= la st[p`nu-s[u. — +i matale r`m`i f[r’ de parale... T[nase ]ncepu s[ r`d[. — Z[u, m[ B[nic[: am luat banii din alt[ parte. A=tept pe Nichitachi s[ i-i dau. Iac[t[-l c[ vine. }n adev[r, o birje, cu dou[ m`r\oage de cai =i cu un jidan vizitiu, intr[ din noroiul de pe strad[ ]n curtea pavat[ cu pietroaie a lui Scatiu. B[nic[ tot sta la ]ndoial[. St[p`nu-s[u ]i f[cu v`nt: — Hai, car[-te. — M[ rugam s[-mi dai =i mie ni=te parale... — N-am, m[. — C[ vine Cr[ciunul, =i n-am nici de unele.. — Ei, al dracului!... — Z[u, boierule. — M[[[!... +i jum[tate r`z`nd, jum[tate sup[rat, T[nase deschise din nou casa de bani =i scoase un pumn de argint, din care num[r[ 50 de lei, ]nsemn`nd ]n catastif „da\i lui B[nic[ itidentul ]n leafa lui“. — Car[-te odat[! — Cam pu\in, boierule. — Car[-te odat[! B[nic[, ie=ind, se ]nt`lni cu Nichitachi. Acesta ]l cuno=tea, de la alegeri, unde, beat de diminea\[ p`n[ sear[, B[nic[ era ]n elementul lui. — Ce mai faci, B[nic[? — S[rut m`na, coane Iorgule. — Acas[-i T[nase? — Pofti\i c[-i acas[. Pe c`nd Nichitachi intra, T[nase, f[r[ a se uita la el, s[ri de pe scaun ]n urma ]ngrijitorului: — M[! s[ dai banii la oameni din m`na primarului, cu contract, m-ai ]n\eles?

234 Via\a la \ar[

— Da’ las[, boierule, c[ doar n-am ]mb[tr`nit de drumul bisericii... — C[ altfel nu mai vezi nici banii, nici munca, zise T[nase, ]ntorc`ndu-se c[tre Nichitachi. — P[i, dar cum! zise acesta, r`z`nd: ia oaia pielea de pe lup. T[nase r`dea cu hohot, ]n fa\a celuilalt, care =i el r`dea. Se privir[ un moment ca doi buhai. — Lesne \i-e \ie: ai cump[rat case, \i-ai pus banii la dob`nd[ =i chef, neneaco, cu banii b[bachii!... Ia =ezi.Iei un ceai? — P[i s[ iau, dac[-mi dai. Iorgu Nichitachi era ca =i Scatiu, deputat, ]ns[ de opozi\ie. }n parlament p[rea c[ merge cu liberalii, dar bine nu se =tia cum vota. }n jude\ul lui ]=i p[strase oarecare popularitate, prin neoboseala cu care alerga dup[ trebile aleg[torilor. }ntre el =i Scatiu se ]ncheiase un soi de ]n\elegere t[cut[, de a se ajuta unul pe altul spre a se alege sub toate guvernele. Scatiu fiind mai incult, mai bogat =i mai f[los, nu se sfia a se declara pe fa\[ liberal, conservator sau junimist, dup[ cum b[tea v`ntul. Celalt era mai str`ns: ]i jucau ochii ]n cap dup[ toate combina\iile, dup[ toate afacerile, dup[ toate ghe=efturile, dar avea pudoarea de a nu le da pe fa\[. De ast[ dat[ venea la Scatiu pentru a-i recomanda pe un jidan, care voia s[ ia antrepriza zidirii unui spital. Nervos, sp`natec, =iret ca o vulpe, c[uta prilejul s[ intre ]n vorb[ cu ]ndem`nare, f[r[ ca celalt s[ ghiceasc[ interesul ce-l aducea. Se ]nv`rtea prin cas[ de colo p`n[ colo, ]nspect`nd mobilele, pun`nd m`na pe h`rtia de pe ziduri, privind tavanul. — M[ T[nase, bun[ treab[ ai f[cut tu cu casele astea! Om cu noroc. Pe c`nd el vorbea, intr[ femeia cu o cutie de lemne, din care a=ez[ bini=or c`teva pe foc. Nichitachi se ]ntrerupse din vorb[, uit`ndu-se lung la d`nsa, fiindc[ era cur[\ic[ =i frumu=ic[. Pe la spatele ei, f[cea semne de admirare lui Scatiu, ]nv`rtind m`na prin aer.

235 Duiliu Zamfirescu

— Ia mai pune lemne, fetic[... Pune lemne c[ nu-i cald la toat[ lumea ca la st[p`nul dumitale. Lui v[d c[ are cine s[-i \ie de cald. — Ci tac[-\i fleoanca, m[ Iorgule, zise T[nase podidit de r`s, dar vr`nd s[ fac[ pe demnul. Femeia ie=i cu m`na la gur[, ru=inat[ de tot. }n urm[, cei doi boieri f[ceau un haz nespus, uit`ndu-se unul la altul, ur`\i =i libidino=i ca doi satiri. — Bat[-te Dumnezeu de caraghios!... zicea Scatiu m[gulit de o aemenea b[nuial[, nici la b[tr`ne\e nu te mai ast`m- peri, m[? — Mare =iret mai e=ti, m[ T[nase! S[-\i spun drept, bine le alegi. Ce zice cucoana de a=a marf[? — Taci, bre, din gur[, c[ te-o auzi cineva. — Las[ c[ te lucrez eu ]n ochii d-ei... Da’ ]mi dai ceaiul [la, ori ba? Scatiu sun[ ce sun[, apoi se scul[ el ]nsu=i s[ vad[ de ceai. C`nd se ]ntoarse, Nichitachi ]l lu[ de la u=[: — Ia ascult[ T[nase, am venit la tine cu dou[ trebi: una m[ prive=te pe mine, alta te prive=te pe tine. — S-auzim. — Am, bre, pe afurisitul [la de jidan cu spitalu, care mi-a pus ]n spinare toate neamurile... Scatiu se uita ]n jos. El =tia c[ evreul era bogat =i c[ Nichitachi nu umbla degeaba pentru el. — Iese ceva, Iorgule? — Ce s[ ias[, bre?... Alerg[tur[ =i alta nimic. — S[ fii tu al dracului? — Z[u a=a, T[nase! F[-mi treaba asta, =i am =i eu pentru tine... — S[ vedem. — }mi f[g[duie=ti?... N-ai dec`t s[ scrii b[iatului, lui Com[ne=teanu, s-aprobe licita\ia... — Bine, s[ vedem. — Ba nicidecum: trebuie s[-mi f[g[duie=ti.

236 Via\a la \ar[

— Bine, frate... — C`nd scrii? — Nu scriu, vorbesc eu, c`nd m-oi duce la Bucure=ti. — A=a vezi. Acuma pentru tine. Asta-i locmà mare; t`n[rul Com[ne=teanu s-a pus pe trai =i are nevoie de bani. — Mihai? ]ntreb[ T[nase, neput`ndu-=i ascunde mirarea =i bucuria. — Nu =tiu bine de se cheam[ Mihai... Cumnatul lui Damian. — Da, da. — El. A venit ieri la mine Isidor zaraful; are ]n m`n[ o poli\[ isc[lit[ ]n alb. — Taci, frate! — Z[u a=a. Caut[ vreo 15 mii de lei cu dob`nd[ dup[ om. Bufnir[ am`ndoi ]n r`s, uit`ndu-se unul la altul. — Eu i-a= fi dat numaidec`t: vindeam ni=te h`rtii =i f[ceam suma. Da’ m-am g`ndit la tine, zise Nichitachi, clipind din ochii lui =ire\i; tu ai mult interes prin partea locului: ai mo=ia ta, ai luat =i pe-a lui socru-t[u, =i poate intri =i-n a Com[ne=tenilor. T[nase se g`ndea, f[r[ a mai asculta pe cel[lalt. El vedea deodat[ ce c`mp larg de exploatare pentru el =i de umilin\[ pentru nevast[-sa i se deschidea, dac[ ar fi avut ]n m`n[ poli\a lui Mihai. Cu toate astea ]ns[ un rest de inexplicabil[ ru=ine ]l ]mpiedic[ de a primi numaidec`t t`rgul. Chipul senin al Sa=ei, care ]ntotdeauna ]i insuflase respect =i admirare, ]i r[s[rea ]n minte. Un moment avu pornirea de a spune c[ nu prime=te, dar, samsarul biruind ]n el lic[rirea de omenie ce-i insuflase amintirea Sa=ei, zise: — Spune jidanului s[ vie la mine. }n clipa c`nd el se g`ndi, Nichitachi ]l str[b[tea din ochi, neput`nd s[-=i explice ]n\elesul acestei t[ceri. — Credeam c[ ai ]nnebunit, zise el tare. — De ce? — S[ stai tu la-ndoial[ c`nd ]\i cade a=a locmà ]n m`n[! T[nase se scul[ ]n picioare, pocnind m`inile una ]ntr-alta =i ]nv`rtindu-se de colo p`n[ colo.

237 Duiliu Zamfirescu

— Cum se poate, domnule!... Nu-i ajunge c`t are, p[c[tosu! Auzi dumneata, poli\[ la jidani, cu isc[litura ]n alb, un om cu a=a avere!... Ptiu, ru=inea dracului! — Are avere frumoas[? — Cum s[ n-aib[, domnule! Au Com[ne=tii, care-i c`t o \ar[-ntreag[, au case ]n Bucure=ti, au o mo=ie la Teleorman, are Suli\a, la munte, care-i numai a lui, r[mas[ de la unchiul s[u, colonelul. — Cu at`t mai bine, zise Nichitachi: po\i s[-i dai 15 =i s[ pui ]n poli\[ 30. Dar Scatiu nu se lini=tea. Pe l`ng[ instinctele lui negusto- re=ti =i ura omului care a muncit =i a adunat ]mpotriva celui ce risipe=te, un sentiment ciudat de demnitate, ce-=i avea ob`r=ia ]n fa\a lui, ]l f[cea s[-i par[ r[u de-a binelea de ]mprumutul lui Mihai. Leg[tura de rudenie cu conu Dinu =i indirect cu Com[ne=tenii, pe care, ca to\i parveni\ii, o despre\uia fa\[ de nevast[-sa, ]l m[gulea ]n fundul inimii =i o tr`mbi\[ pe toate drumurile: o familie mare, cu nume istoric, f[r[ pat[, impunea fiului de v[taf, =i la umbra ei i se p[rea c[ cre=te propria lui umbr[. Cum risipe=te, domnule, banii? — Ei, asta-i! Tinere\e nu-i? Aud c[ are o fran\uzoaic[ de la Paris care-l toac[. — A=a!... — Da. Scatiu se mai ]nv`rti prin odaie, nelini=tit, =i sf`r=i prin a spune lui Nichitachi s[-i trimit[ a doua zi pe Isidor zaraful. Nichitachi se scul[ s[ plece. — Nu m[ ui\i, T[nase, cu spitalul?... — Bine, frate; o vorb[ are omul.

IV

De ]ndat[ ce ie=i deputatul din opozi\ie, T[nase chem[ pe fecior =i-l ]ntreb[ de B[nic[: — A plecat ori e aici?

238 Via\a la \ar[

— Ba e aici, boierule; ]mbuc[ ceva. — Zi-i s[ vie la mine. Dup[ c`teva minute, ]ngrijitorul era din nou ]naintea st[p`nului s[u. — Ia ascult[, B[nic[, cuno=ti pe Haim, jidanul, din strada mare? — {la de la Cavalerul de mod[? — Ce cavaler de mod[, m[ prostule! — {la de umbl[ dup[ spital, boierule. — {la. Ce are a face cu Cavalerul de mod[? — P[i nu \ine tot el =i pr[v[lia de galanterii!... — A=a?... — P[i dar cum: =i pr[v[lia de galanterii, =i acsizele =i jug[ritu... — S[ te duci numaidec`t la el s[-i spui s[ vie la mine, ast[zi, neap[rat, m-ai ]n\eles? — Prea bine. — S[-i vorbe=ti la o parte, m[... — Da’ las[, boierule... — Haide, pleac[. B[nic[ ie=i. }n urma lui, T[nase prinse a g`ndi din nou la Mihai. Bucuria de a ]mp[rt[=i Tincu\ei, el cel dint`i, ]nt`mpl[ri extraordinare, pe care le istorisea ]n felul lui, cu „m[-n\elegi? aud?“, de ast[ dat[ era f[r[ margini; avea ]n sf`r=it, cu ce s-o umileasc[ =i despre partea lui „neni-su Matei“. S[ri de pe scaun =i se duse la nevast[-sa. Tincu\a se ]mbr[ca cu u=a ]ncuiat[. El dete buzna s[ intre, dar, g[sind u=a ]ncuiat[, se opri. Ori de c`te ori se lovea de c`te un fapt, foarte firesc pentru lumea cealalt[, dar cu care el nu era deprins, devenea b[nuitor. Ce putea s[ fac[ Tincu\a, cu u=a ]ncuiat[? S[ l[c[tuiasc[ u=a numai ca s[ se ]mbrace, nu-i p[rea lucru curat; el se ]mbr[ca parc[ ar fi fost ]n mijlocul c`mpului, cu toate od[ile vrai=te, pun`ndu-=i pantalonii ]n anticamer[, surtucul ]n salon, dup[ cum i se potrivea. B[tu la u=[ tare. Tincu\a se piept[na.

239 Duiliu Zamfirescu

— Cine-i? ]ntreb[ ea, sup[rat[ de modul cum b[tea. — Eu sunt. Nu te sup[ra, domni\o. D`nsa, f[r[ a mai r[spunde, se duse s[-i deschid[. El intr[ ]ncet, deschiz`nd u=a mare, solemn =i prost ca un car gol. — V[ face\i frezurile? — Nu mai vorbi prostii. Ce vrei? C`nd erau ]n patru ochi, Tincu\a i le t[ia scurt. El, v[z`nd c[ nu i se prinde ironia =i nefiind nimeni de fa\[ s[-i asculte spiritul, se domoli. — Ia ascult[, nevast[: nu =tii una, lat[ detot... — Ce este? — E lat[... D`nsa nu mai zise nimica, cunosc`ndu-i firea sucit[, ci-l l[s[ s[ spuie de bun placul lui. — A fost Nichitachi pe la mine... =i mi-a spus una de n-o s-o crezi... D`nsa t[cea. — Ascul\i ori ba? — De cu noapte a luat-o. El se tr`nti pe un scaun sup[rat: — Tai cheful omului, c`nd ]i e lumea mai drag[... — +i ce \i-a spus Nichitachi? — }nchipuie=te-\i, drag[, c[ Mihai e plin de datorii... La numele lui Mihai, Tincu\a se uit[ prin oglind[ la b[rba- tu-s[u. F[r[ voia ei, sim\i c[ i se bate inima, ca unuia ce a=teapt[ o nenorocire =i vede venind ]mp[r\itorul cu depe=a. C[ut[ s[ se st[p`neasc[ =i se ]ntoarse spre el cu mirare: — Mihai!... — Da, Mihai al dumitale. Ea ]ncerc[ s[ z`mbeasc[ d`nd din cap. — Al meu!... — Da, Mihai. E plin de datorii: a luat bani de la to\i jidanii din Bucure=ti, pe ipotec[, pe amanet, cu gir, f[r[ gir, cum a putut. Acum umbl[ pe la ovreia=ii de la noi: Isidor zaraful are o poli\[ a lui, isc[lit[ ]n alb. Caut[ 15 mii de lei =i e gata s[ se oblige pentru 40, ca s[-=i \ie madama de la Paris.

240 Via\a la \ar[

Tincu\a, ascult`ndu-l, se f[cuse alb[ ca h`rtia. Din nenorocire, se ispr[vise de piept[nat. Lu[ cutia cu pudr[ =i se albi =i mai tare. — Zor, zor, d[-i cu f[in[ pe obraz!... Ea se ]ntoarse spre el, bini=or, scoase batista =i se =terse pe ochi. — Ce vrea s[ zic[ „o poli\[ isc[lit[ ]n alb“? — O poli\[ isc[lit[ ]n alb? Nu =tii at`ta lucru? — Nu. — O poli\[ =tii ce ]nseamn[? — Da, cam vag. — M[[[! proast[ femeie am. Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ mor eu, drag[, pe tine te m[n`nc[ to\i din toate p[r\ile. Vino ]ncoace... +i fericit c[-i putea ar[ta superioritatea lui ]n ceva, o lu[ de m`n[ =i o trecu prin mai multe camere p`n[ la birou, unde deschise casa de fier, scoase un portofoliu lung =i ]ngust, cu o mul\ime de desp[r\ituri, =i-i ]ntinse pe mas[ mai multe foi de poli\e, unele isc[lite =i umplute, altele neisc[lite. — Asta se cheam[ poli\[. Cel ce ia bani cu ]mprumut se oblig[ prin foaia asta a-i pl[ti la cutare dat[, =i scrie aici suma primit[ =i aici data sau scaden\a, iar dedesubt isc[le=te, precum vezi ]n astelalte. Tincu\a descoperi spre marea ei uimire, c[ mai toat[ lumea din ora= datora bani lui b[rbatu-s[u. El urm[: — O poli\[ isc[lit[ ]n alb vrea s[ zic[ o foaie de astea, ]n care un g[g[u\[ ca d-l Mihai ]=i isc[le=te numele f[r[ s[ puie suma ce a primit. Cine isc[le=te asemenea poli\e, mai bine s[-=i lege o piatr[ de g`t =i s[ se dea pe g`rl[. Ai priceput? — Da. El ]nchise la loc casa de fier =i trecur[ din nou la Tincu\a. T[nase se a=ez[ pe un scaun, g`ndindu-se. Ea ]l observ[ cu coada ochiului. — Nu =tiu ce dracu s[ fac, zise el nehot[r`t. — Cu ce? — Cu poli\a fleacului [sta de Mihai.

241 Duiliu Zamfirescu

Ea se ]ntoarse repede c[tre d`nsul: — Cu ce? — Cu poli\a lui Mihai. — E ]n m`inile tale? — Ba nu, dar n-am dec`t s[ zic jidanului s[ mi-o aduc[. Tot stau =i m[ g`ndesc ce s[ fac: s-o las, intr[ pe m`na vreunui c[m[tar, care =i d[ 15 mii de lei =i pune ]n poli\[ 40. Da’ tot mai bine s-o iau: ]l scap de cam[t[... =i-l am la m`n[. Tincu\a, ]n vreme c`t el vorbea, se uit[ la d`nsul cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, cu gura pornit[ pe un sur`s amar =i batjocoritor, cu o infinit[ expresie de dispre\, gata s[-i zic[ un cuv`nt teribil. El nu vedea nimic. — Tu ce zici? Ea se st[p`ni c`t ce putu. — Eu zic s[ n-o iai. — Vezi bine: dumitale nu-\i convine s[ =tii c[ am la m`n[ pe unul de-al lui „neni-tu Matei“. — De ce vorbe=ti a=a, T[nase?... Tu singur zici c[ n-ai vrea s[ superi pe Sa=a... — Am zis a=a ca s[ fie vorb[... — Foarte r[u dac[ ai zis numai a=a. — Parc[ am uscat rufele pe o fr`nghie cu dumneaei!... — Ce ur`t vorbe=ti!... — Se poate; a=a =tiu eu s[ vorbesc, =i-mi merge bine. D-voastr[, care vorbi\i frumos, v[ m`nca\i averile ca p[c[to=ii. — Te rog, T[nase: g`nde=te-te c[ =ade ru=ine s[ afle lumea c[ faci cam[t[. — Da’ ce se potrive=te!... Obrazul cel sub\ire al cucoanei se ro=e=te... Ia mai d[-i cu f[in[, c[-\i trece... Ea, ]n adev[r, se f[cuse ro=ie =i se uita la d`nsul cu ochii aprin=i. — Ia ascult[, T[nase, nu mai vorbi a=a, c[ m[ faci s[ te ur[sc... G`nde=te-te ce lucru dezgust[tor e pentru mine s[ afle Sa=a c[ noi am dat bani fratelui ei, bani cu cam[t[! — Am ]n\eles... zise el, vr`nd s[ se scoale =i s[ ias[.

242 Via\a la \ar[

Tincu\a s[ri la u=e =i o ]ncuie. R`dea =i tremura. — Nu te las, p`n[ ce nu-mi vei f[g[dui... El se scutur[ o dat[ =i o azv`rli c`t colo de la u=[. — Ia fugi, femeie, =i nu te amesteca unde nu-\i fierbe oala!... Apoi ie=i repede =i tr`nti u=a cu zgomot. Ea se lovi de scaun =i r[mase al[turi, gr[mad[. — Mizerabil!... Mi-ze-ra-bil! strig[ ea, scr`=nind din din\i =i pl`ng`nd. R[mase acolo c`teva minute, \in`ndu-=i degetul la care se lovise, cu m`na cealalt[. Dup[ aceea se scul[, lu[ o batist[ de pe mas[ =i-=i =terse ochii. Apoi r[mase ]n mijlocul od[ii, g`ndindu-se. Ce era de f[cut? Numele bancherului evreu ]i r[s[ri ]n minte: Isidor! I se p[rea un nume groaznic, de jidan cu m`inile lungi =i hr[pitoare. }l vedea ]n fa\a lui b[rbatu-s[u, t`rguind poli\a lui Mihai. +i ea =tia toate astea, =i nu era ]n stare s[ fac[ nimic. Nimic! Se putea s[ nu fac[ nimic?... ce s[ fac[? }i veni ]n minte s[-i scrie Sa=ei. +i numaidec`t se ]ndrept[ spre salonul ei, c[ caute h`rtie =i cerneal[. }ns[, dup[ c`\iva pa=i, se opri, g`ndindu-se la scandalul ce ar fi produs scrisoarea ei. Cum ar fi judecat-o Mihai? Se ]ntoarse ]napoi =i se v[zu ]n oglind[, cu ochii ro=ii, cu pudra mototolit[ pe obraz: era ur`t[. Ur`t[!... }mb[tr`nea ]nainte de vreme, ]=i rodea sufletul al[turi de mizerabilul ce o chinuia f[r’ de mil[, pe d`nsa =i pe tat[-s[u. }i veni s[ pl`ng[ din nou, =i =ezu pe acela=i scaun pe care o aruncase cu un minut mai ]nainte, duc`ndu-=i batista la ochi, f[r[ nici o putere... Dup[ c`tva timp se scul[. }=i aduse aminte c[ era ur`t[ cu pudra pe obraz, pe care nu o pusese dec`t ca s[-=i ascund[ paliditatea, =i se sp[l[, ]=i muie chipul ]n ap[ =i se r[cori. Dup[ aceasta deschise o fereastr[, ce da spre gr[dina trist[ =i se uit[ pe g`nduri ]n mijlocul z[rii: nimic. Cu toate astea, aerul rece p[ru a-i da oarecare energie. O idee ]ndr[znea\[ ]i trecu prin minte: s[ se duc[ ]n persoan[ la jidan, ]nainte ca acesta s[ dea poli\a lui T[nase. Dar cine era Isidor zaraful? unde =edea? Nu se g`ndea la nimic. Zise s[-i

243 Duiliu Zamfirescu puie caii, se ]mbr[c[ =i peste un sfert de ceas era ]n tr[sur[. Spuse vizitiului s-o duc[ la magazinul obicinuit „s[ cumpere ni=te ciorapi pentru boierul cel „b[tr`n“; sim\ea astfel nevoie s[ explice pentru ce se ducea ]n t`rg. }n poart[ se ]nt`lni cu B[nic[, care aducea pe Haim evreul, ca un jandarm. Mul\umi pentru ]nchin[ciunea lor, f[r[ a-i vedea. }ns[, dup[ un moment, barba evreului ]i r[s[ri ]n minte f[r[ nici o cauz[. }ncepu s[ b[nuiasc[: dar dac[ o fi Isidor zaraful? +i cu c`t se g`ndea, cu at`ta se ]nt[rea mai mult ]n ideea c[ era el. Ba chiar i se p[ru c[ m`na cu care Haim ]=i scoase p[l[ria era lung[ =i hr[pitoare ca m`na ]nchipuit[ a bancherului. Se mi=c[ s[ opreasc[ pe vizitiu, dar se sim\i jenat[ ca =i cum acesta ar fi ]n\eles ce se petrecea ]ntr-]nsa. Totu=i ]l opri: — }ntoarce, am uitat ceva. Al[turi de biroul lui Scatiu era o camer[ goal[ plin[ cu dulapuri. Tincu\a ]=i l[s[ p[l[ria ce avea ]n cap =i, sub cuv`nt de a-=i scoate c[ciuli\a de iarn[ dintr-o cutie, intr[ singur[ ]n odaia de garderob[. }n dreptul u=ii ce da ]n birou, sta un dulap. Ea ]=i lipi urechea de u=[ =i ascult[. Haim de-abia intrase. Vorbeau de lucruri f[r[ ]n\eles, de comer\, de daraveri, pe care Tincu\a le pricepea numai pe jum[tate. }n cele din urm[ auzi pe T[nase zic`nd evreului: — Te-am chemat, domnule Haim, ca s[ te ]ntreb dac[ \ii mult la antrepriza spitalului... fiindc[ au venit mai multe persoane s[ m[ roage s[ st[rui la Bucure=ti pentru publicarea unei noi licita\ii. — Mai multe pursoane!... Ha?... — Da, mai multe persoane. Jidanul bolborosea o limb[ ca vai de ea, cu „iu! vei! pursoane!“; Scatiu urm[ indiferent: — |ineam s[ =tiu dac[ ai vreun interes... — Iu am interes, m[ rog, cum s[ n-am... — Ce sum[ se cheltuie=te cu cl[direa?... — O sut[ zece mii, m[ rog.

244 Via\a la \ar[

— +i dumneata ce ofert[ ai f[cut? — Iu?... — Da; c`t ai l[sat sub deviz? — Iu ai l[sat 3 la sut[ sub duviz. — Trei la sut[? Minunat[ afacere!... Nu mai erau al\i concuren\i? — Mai erau, m[ rog, da iu am mul\umit pe dumnealor cu dispighibeala. — A=a?... Apoi uite c[ vin al\ii =i cer s[ nu se aprobe oferta dumitale. — Oferta!... — Da, oferta. Evreul p[rea a se g`ndi, fiindc[ Tincu\a nu-l mai auzea. Apoi iar o lu[: — +i iu vii s[ rog pe dumneavoastr[ s[ face\i at`ta bun[tate de st[rui\i s[ se aprobe. — O s[-mi vie cam greu: trebuie alerg[tur[, pierdere de vreme... — Eu ]n\eleg, m[ rog: unu la sut[ pentru cine aduce contractul isc[lit... =i ]nc[ unu pentru cine st[ruie=te s[ se pri- measc[ zidirea c`nd este gata. — Ia ascult[, domnule Haim, dai dou[ mii de lei s[-\i aduc contractul la m`n[?... — Z[u, domnu Sotirescu, este mult... A=a s[ n-am parte eu de cuptii a meu, dac[ nu este prea mult... +i astfel ]i ascult[ c`teva minute ]nc[, ciorov[indu-se ca \iganii, unul mai d`nd o sut[, altul mai l[s`nd una, p`n[ ce c[zur[ la ]nvoial[. Dezgustat[ de b[rbatu-s[u =i mai mult, de era cu putin\[, dar fericit[ c[ evreul acesta se chema Haim iar nu Isidor, Tincu\a ie=i din nou ]n tr[sur[. }n magazinul ]n care intr[ s[ cumpere ciorapi lui conu Dinu se \inu bine, vorbi lini=tit =i, la ie=ire, ]ntreb[ foarte firesc de adresa lui Isidor. Se mira ea ]ns[=i de at`ta ]ndr[zneal[. B[ie\ii din pr[v[lie s[rir[ s-o ]nso\easc[ p`n[ la bancher, fiindc[ era la doi pa=i. Ea mul\umi =i se duse singur[.

245 Duiliu Zamfirescu

Comptuarul d-lui Isidor era instalat ]ntr-o bolt[ veche, desp[r\it cu z[brele de lemn ]n trei p[r\i: ]ntr-una, un jid[na= cu pistrui, cu p[rul ro=cat, cu urechile blegi, murdar, aduna la coloane de cifre; ]ntr-alta un b[tr`n cu barba alb[, cu un cr`mpei de \igar[ de foi, care-i ardea must[\ile, num[ra ni=te gologani =i-i punea ]n fi=icuri; ]n a treia desp[r\itur[ nu era nimeni. Pe jos noroi ca ]n strad[; ]n aer miros r[u. Tincu\a ]ntreb[ de d. Isidor. Jidanul cel mititel chem[ pe cel b[tr`n. — Ce pofti\i, m[ rog? — A= vrea s[ vorbesc cu d-l Isidor bancherul: eu sunt doamna Sotirescu. Evreul se dete numaidec`t la o parte, deschiz`ndu-i porti\a de lemn, =i o rug[ s[ intre ]ntr-o camer[ din fund: — Pofti\i, m[ rog, aista este fiul meu, eu sunt p[rintele lui. Tincu\a se g[si ]n fa\a unui om t`n[r, care, ca =i ceilal\i, f[cea la socoteli. El o rug[ s[ =ad[, =i ie=i s[ vorbeasc[ cu tat[l s[u. Dup[ c`teva minute se ]ntoarse foarte respectuos. Nu sem[na deloc cu cel ]nchipuit, nu avea m`inile lungi, nici aerul hr[pitor, ci p[rea serios, era miop =i st`ngaci. — Cu ce v[ pot servi, m[ rog? Tincu\a se sim\ea cu sufletul la gur[, ca la pension, c`nd venea profesorul de la stat s[ pun[ ]ntreb[ri. Z`mbea =i se uita la bancher f[r[ s[-l vaz[. — A= vrea s[ v[ fac o rug[minte... Eu sunt doamna Sotirescu, rud[ cu d-l Com[ne=teanu... — Da?! — Ave\i o poli\[ a sa neisc[lit[... — Neisc[lit[?... — Nu. Vream s[ zic isc[lit[ ]n alb... Gre=eala aceasta o f[cu s[ se ro=easc[ =i mai tare. — M[ ]ntrebi un lucru la care meseria noastr[ ne ]mpiedic[ a r[spunde. Cu toate astea, fiindc[ sunte\i rud[ cu d-l Com[ne=teanu, socot c[ pot s[ v[ spun c[ a=a este: avem o poli\[ a d-sale, isc[lit[ ]n alb, =i suntem autoriza\i de cores- pondentul nostru din Bucure=ti s-o negociem pentru 15 mii de

246 Via\a la \ar[ lei. Noi n-am voit s-o lu[m pe socoteala noastr[ fiindc[ nu avans[m bani dec`t numai la comercian\i =i pe termen scurt. El p[ru a se g`ndi. Apoi adause: — M[ mir ]ns[ c[ d-l Com[ne=teanu caut[ bani ]n ora=ul nostru, mic =i f[r[ capitaluri, c`nd ar putea s[ g[seasc[ a=a de u=or la Bucure=ti. T[cu =i p[ru a se g`ndi din nou. Tincu\a, ]ncetul cu ]ncetul, se lini=ti. El iar urm[: — Afar[ numai dac[ n-o fi vrut s[ nu-l afle familia... — Da, dar iat[ c[ noi tot am aflat. Bancherul ]n[l\[ din umeri, ca =i cum ar fi avut nevoie s[ se dezvinov[\easc[: — Ce s[ fac!... Eu bani n-am: trebuia s[-i caut la cineva. Aici ]n ora=, afar[ de boierul d-voastre =i al\i doi-trei, to\i sunt datori... — Da? — Da. Averi sunt, dar lumea s-a ]nv[\at r[u: un an face bucate bune, le vinde =i le m[n`nc[; la anul nu se face nimic, sau gr`ul n-are c[utare =i intr[ ]n datorii... Sunt pu\ini boieri la noi cumin\i, cum este al d-voastr[... A=a c[ eu, neput`nd s[ merg la dumnealui dup[ bani, am mers la d-l Nichitachi. — +i la altcineva n-a\i mai fost?... — La nimeni, pe cinste. — Atunci v[ rog s[ trimite\i poli\a ]napoi... Se poate? D`nsul se g`ndea, uit`ndu-se ]n p[m`nt: — Se poate... dar pierdem comisionul. — Eu nu ]n\eleg mult din asemenea afaceri, zise Tincu\a ]nsufle\it[, dar v[ rog, dac[ se poate s[ restitui\i poli\a, resti- tui\i-o, =i m[ ve\i ]ndatora foarte mult... La orice nevoie, voi fi gata s[ v[ servesc pe l`ng[ b[rbatu-meu... Evreul cel t`n[r ie=i s[ se ]n\eleag[ cu cel b[tr`n, =i Tincu\a ]i aizi ]n cealalt[ odaie. Dup[ c`teva minute intrar[ am`ndoi. B`tr`nul, cu un aer mai de c[m[tar =i mai umilit, se ]nduio=[ ]n fa\a Tincu\ei =i-i f[g[dui s[ trimit[ poli\a ]napoi, dar o rug[ numaidec`t s[ st[ruie pe l`ng[ b[rbatu-s[u ca s[ fac[ totul s[

247 Duiliu Zamfirescu nu se aprobe licita\ia spitalului. Intr[ ]n detaliuri de pre\uri, invoc[ interesul ora=ului, pleda ca un avocat, acuz`nd pe Haim c[ era un „jidan impisibil“. Tincu\a se uita la el, g`ndindu-se ]n ce straniu mod se ]ncurc[ i\ele intereselor, cum intr[ cineva din senin ]n intrigi, cum ]ncepe s[ mint[ =i s[ se prefac[, f[r[ nici un g`nd. }i rug[ s-o ierte (aduc`ndu-=i aminte de cele ce auzise din col\ul dulapului) c[ de ast[ singur[ dat[ nu putea s[ le fie de nici un folos, deoarece apucase =i f[g[duise altora... =i astfel avu aerul ]n fa\a lor c[ se amestec[ ]n treburile b[rbatului s[u, ea, care niciodat[ nu se g`ndise la astfel de lucruri. B[tr`nul se uit[ lung la cel[lalt, =i dup[ aceea f[g[dui Tincu\ei c[ ]napoiaz[ poli\a. Ea surprinse cu mirare o expresie de nespus[ tinere\e ]n ochii evreului b[tr`n c`nd privea spre fiu-s[u. — Aista nu cuptiul de jidan, zise el, b[t`ndu-l pe um[r. Dac[ nu ar sem[na la mine, a= zice c[ nu este al meu... Dar are inima de la mam[-sa, Dumnezeu s-o ierte. +i b[tr`nul lu[, cu m`inile lui, galbene de \igar[, m`na Tincu\ei, =i-i istorisi p`n[ la u=[ c`t era de bun[ r[posata „so\ie a meu“; cum trimise pe t`n[r s[ fac[ =coala de comer\ din Bucure=ti, ca s[ devie bun „rumun“, =i a=a mai departe. Tincu\a ie=i mi=cat[ de vorbele evreului, =i se urc[ ]n tr[sur[, u=oar[, fericit[, deplin ]ncredin\at[ c[ sc[pase pe Mihai de la mare pericol.

V

Tincu\a iubea pe Mihai de mult. Dup[ ce el plecase ]n str[in[tate, ea ]i scrisese la ]nceput, cum se ]nvoiser[ la cea din urm[ plimbare ]n luntre, f[r[ team[ =i f[r[ ]nconjur. Dar dup[ prima venire a lui Mihai ]n vacan\e, cei doi copii, ce se desp[r\iser[ jum[tate pl`ng`nd, jum[tate r`z`nd, se reg[sir[ schimba\i. Fiecare se mir[ de prefacerea ce luase cel[lalt: lui ]ncepuse s[-i creasc[ must[\ile, s[ i se accentueze liniile, s[ i se ]ngroa=e vocea; ei i se mic=orase talia, i se umpluse pieptul, ]=i schimbase piept[n[tura. Tincu\a g[sea c[ Mihai ]=i p[strase

248 Via\a la \ar[ prea mult din gra\ia de adolescent crescut ]ntre femei, ce o avea la plecare; el, de asemenea, c[ Tincu\a devenise de o sensibilitate sup[r[toare, era distrat[, plin[ de amor propriu. }n adev[r, fata trecuse prin criza prin care trec toate semenele sale, c`nd, ]ntre 16 =i 20 de ani, ]ncep a fi luate ]n b[gare de seam[, mai cu seam[ dac[ sunt frumoase =i au zestre. I se ]mplineau toate dorin\ele, i se deschideau u=ile, i se ar[ta lumea pe latura petrecerilor. Fusese la Bucure=ti, cu Sa=a, mersese la teatru, la dou[-trei baluri; pl[cuse tinerilor; jucase p`n[ noaptea t`rziu, ]mb[tat[ de farmecul valsurilor; gustase, ]n fine, din am[gitoarea fericire a tuturor fetelor tinere, =i adusese ]n lini=tea ei de acas[ umbra nehot[r`t[ a unei vie\i nou[. Iar acas[ ]nt`lnea acelea=i chipuri: pe subprefect, doi-trei prieteni b[tr`ni, pe T[nase Sotirescu, poreclit Scatiu, =i at`ta tot. Astfel c[, neg[sind ]n nici unul asem[narea cu aceea ce ]ncepuse s[ viseze, ]=i f[urea o lume primejdioas[ de iluzii; citea cu nesa\iu romane fantastice, din care s[rea pagini ]ntregi de descrieri, fiindc[ numai amorul o interesa. O ]nchipuire de sine nes[n[toas[ lua locul naivit[\ii de p`n[ aici, ceea ce f[cea s[ g[seasc[ pe ai s[i =i casa lor plicticoas[. Era via\a, care-=i cerea drepturile sale. Coana Sofi\a, la fiecare nemul\u- mire a fetei, revenea cu aceea=i vorb[: — M[rit[-te. Du-te la casa ta, =i f[ cum ]\i place. Ea \inea mai mult ca oric`nd s[ dea pe fiic[-sa lui Scatiu. Vechea ei team[ de moarte o ]ndemna s[ ]nchid[ ochii asupra cusururilor ginerelui: „e cam b[tr`ior; da’ e om de isprav[, harnic, bogat, — ce mai vrei?“ Conu Dinu ]n[l\a din umeri, dar m[rturisirea ce i-o f[cuse nevast[-sa, c[-i era fric[ de moarte, c[ nu se sim\ea bine, ]l impresionase. Scatiu, scos mereu ]nainte de coana Sofi\a, azi cu daruri, m`ine cu o nou[ cump[r[tur[ de mo=ie, ]ncepuse s[ fie tolerat. }n sufletul fetei, dorin\a de a tr[i de sine, de a fi st[p`n[ ]n casa sa, de a vedea =i primi lume, se amesteca ]n mod nehot[r`t cu chipuri noi din Bucure=ti, cu chipul lui Scatiu, cu via\a la ora=. Calit[\ile solide ale firii sale p[reau deocamdat[ c[ sunt

249 Duiliu Zamfirescu puse deoparte, =i numai frivolitatea v`rstei plutea la suprafa\[. Imaginea lui Mihai ]i turbura c`teodat[ planurile, ]ns[ era imaginea unui copil, pe c`nd ea era acum fat[ de m[ritat. C`nd auzi c[ b[iatul se ]ntoarse din str[in[tate, avu c`teva b[t[i de inim[ =i mai cu seam[ o nespus[ curiozitate de a vedea cum era acum Mihai. Iar c`nd ]l v[zu, devenit aproape om, cu vocea puternic[, cu musta\a ]nfiripat[ de-a binele, =i totu=i zic`nd Sa=ei ca mai-nainte „maman“, cu gra\ie =i m[sur[ ]n toate, d`nsa se sim\i oarecum umilit[. El de asemeni o g[si schimbat[, cam preten\ioas[, gata s[ se supere la fiecare glum[, =i numai dup[ ce Sa=a ]i spuse despre planurile de m[riti= ce se f[ceau pe socoteala Tincu\ei, ]n\elese, ]n parte, noua ei fire =i t[cu. Astfel iarna, dup[ ]nt`ia venire a lui Mihai, fata se m[rita dup[ Scatiu. De la cea dint`i zi p`n[ ]n momentul c`nd o ]nt`lnim ie=ind de la zaraf, via\a Tincu\ei fu o lupt[ ne]ntrerupt[ cu necazurile. La un an dup[ c[s[torie i se n[scu fata, la doi ani muri mam[-sa, mai pe urm[ conu Dinu c[zu la pat, — iar ]n tot lungul vremii acesteia, lupta zilnic[ cu mojiciile lui b[rbatu-s[u =i cu r[utatea soacr[-sei. Negre=it toate iluziile lunatece din ]naintea c[s[toriei se ]mpr[=tiar[ ca norii la v`nt. Le lu[ locul o via\[ de provincie, placid[, monoton[, cu scene dezgus- t[toare de-ale coanei Profire, cu satisfac\ii de amor propriu r[u alese, precum rochii bogate ca s[ n-o mai ]ntreac[ alta, chefuri =i chiolhanuri c`nd venea vremea alegerilor, iar restul timpului economii sup[r[toare.Fal[ ]n toate, cas[ mare, dou[ pianuri, reviste str[ine, ser[ cu flori etc., dar interdic\ie pe toat[ linia de a se folosi cineva de ele. Mai cu seam[ a c`nta la piano =i a ceti, sau a ]nv[\a limbi str[ine =i a le vorbi erau pentru Scatiu lucruri nesuferite. Astfel, de la ]nceput chiar, calit[\ile statornice ale Tincu\ei, care fuseser[ ]ntunecate un moment de nebunia trec[toare a v`rstei, ]i fur[ de mare folos, ca s[ poat[ r[bda via\a mai departe. Dup[ al\i doi ani, rev[zu pe Mihai, jenat[, tremur[toare, vorbind pu\in, de team[ s[ nu-i par[ provincial[. El era

250 Via\a la \ar[ suflete=te acela=i. Sor[-sa ]i spusese de traiul Tincu\ei, =i el c[uta s-o m`ng`ie, tihnit, limpede la minte, f[r[ nici o amintire de alt[dat[, d`nd lui Scatiu o importan\[ serioas[. Trecur[ astfel la \ar[ dou[ luni, care p[rur[ Tincu\ei fermec[toare. Mihai plec[ din nou, pentru a-=i termina ]nv[\[turile. Dup[ a doua lui plecare, Tincu\a r[mase singur[, at`t de singur[ =i de nefericit[ cum nu se sim\ise niciodat[. Via\a ei cu b[rbatu-s[u ]i p[rea o monstruozitate. }l privea dus[ pe g`nduri, ]ncremenit[, cum ai privi o pr[pastie ad`nc[ ]n care a c[zut cineva. Din norocire, Scatiu se alese deputat =i se duse la Bucure=ti, de unde nu venea dec`t la o s[pt[m`n[ ori dou[. }n lipsa lui, d`nsa trecea nop\ile albe, cetind tot ce-i c[dea ]n m`n[, r[m`n`nd ceasuri ]ntregi cu cartea c[zut[ pe pat =i cu ochii \int[ pe un punct din aer. Cel mai mic lucru o f[cea s[ pl`ng[. C`nd adormea, somnul ]i era plin de visuri. Visa totdeauna pe Mihai, ]n fel de fel de ]mprejur[ri, c[ zbura, c[ murea, c[ se plimba cu d`nsa la Paris, cum vorbiser[ ]n luntre, c[-l r[nea cineva — =i se de=tepta tremur`nd, ]nfiorat[ toat[ ca de friguri. Dup[ ce se lini=tea, ]ntorcea perna pe partea cealalt[, ]=i ridica p[rul moale de pe frunte =i se g`ndea la d`nsul. }l iubea? Acesta era amorul? Ea nu =tia. Sim\ea numai c[ ochii ei ]l caut[ prin ]ntuneric, prin lumin[, aproape sau departe, peste tot, =i c[ o ne]nfr`nt[ dorin\[ de a-l str`nge la piept ca pe un copil, de a-l ]nc[lzi, de a-i face bine, ca o r`ndunic[ unui pui, ]i fr[m`nta toat[ firea. Sa=a, care ]i fusese totdeauna simpatic[, ]i era acum drag[. Se uita la d`nsa lung, fiindc[ ]n privirea ei ad`nc[ g[sea aduceri aminte de d`nsul; o oprea c`teodat[ din r`s =i-i zicea ]ncet: „ia mai r`zi, e a=a de frumos!“... ceea ce f[cea pe Sa=a s[ r`z[ =i mai tare. Dar Sa=a se ducea la Bucure=ti, iar ea trebuia s[ vin[ acas[. Petrecu o iarn[ pustie, f[r[ o m`ng`iere de la nimeni. T[nase ]ncepea s[ dea ]n p`rtia politicei, =i o ]nnebunea cu gogom[nii prinse ici =i colo prin coridoarele Camerei. Soacr[-sa o revolta prin simpla ei fiin\[, buhav[ =i trivial[. Nimeni n-o ]n\elegea.

251 Duiliu Zamfirescu

+i era un noroc c[ n-o ]n\elegea nimeni, fiindc[ numaidec`t ar fi ghicit secretul ce cu at`ta dragoste ]l ascundea ]n suflet. Dup[ c`teva luni de la a doua plecare a lui Mihai, se deprinse cu aceast[ nou[ form[ de trai. Nu mai dormea =i sl[bea, dar era mul\umit[: via\a ei avea un \el, inima ei b[tea fiindc[ b[tea inima lui. C`nd ]n toamna anului viitor se ]ntoarse Mihai definitiv, ea ]l a=tepta la \ar[, cu to\i ceilal\i, lini=tit[, dus[ pe g`nduri ]n zarea ]n care c[l[toreau cocorii. Numai Matei p[rea a b[nui ceva, dar cu firea lui bun[ nu ]ndr[znea s[ ridice cap[tul v[lului ce acoperea toate. Odat[, pe c`nd =edeau am`ndoi ]n cerdacul de la Com[ne=ti, Tincu\a, dus[ cu ochii ]n g`nduri, — Matei se uit[ lung la d`nsa, ]i mi=c[ bini=or o vi\[ de p[r de pe t`mple =i, ating`ndu-i fruntea cu degetul, ]i zise: — Ce se petrece aici? Ea ]l privi z`mbind: — Cine =tie!... }n sf`r=it, Mihai sosi. Erau din nou cu to\ii la gar[, ca la ]ntoarcerea din str[in[tate a lui Matei. Dar, desigur, nici atunci =i nici acum nu palpitase o inim[ mai ner[bd[toare ]n pieptul cuiva cum palpita inima Tincu\ei. C`nd ]l v[zu cobor`ndu-se din vagon, se str`nse de bra\ul Victoriei cu putere, iar c`nd fata se repezi s[ ]mbr[\i- =eze pe frate-s[u, ea se retrase cu un pas ]napoi. }ntinse m`na lui Mihai z`mbind, dar cu ochii ]not`nd ]n lacr[mi, pe care ]ns[ ]ntr-o clip[ bucuria =i c[ldura l[untric[ le absorbi. Petrecur[ toamna v[z`ndu-se aproape ]n toate zilele. Tincu\a era fericit[; ]l =tia aproape de d`nsa =i nu dorea mai mult. Nimeni nu ghicea starea sufletului ei. Sa=a cuno=tea nevoile Tincu\ei, ]n via\a cu Scatiu, =i-i respecta t[cerea. O vedea de c`tva timp mai slab[, dar i se p[rea =i mai senin[. Se deprinde omul cu toate ]n lume c`nd are voin\[ =i demnitate, g`ndea Sa=a. O singur[ dat[ se sim\i Tincu\a ]n primejdie. Venise spre sear[ la Com[ne=ti =i nu g[sise pe nimeni: Sa=a =i fetele erau

252 Via\a la \ar[ la plimbare pe jos. Ea sta ]n cerdac, singur[. }=i scoase p[l[ria =i se uita ]n apusul soarelui, c`nd v[zu pe Mihai intr`nd pe poart[, c[lare. El veni drept la d`nsa, mirat de t[cerea ei, =i o rug[ s[ se duc[ ]mpreun[ dup[ fete. Ea nu prea vrea. G[sea c[ era cam t`rziu. Se uit[ la el, z`mbind. Mihai ]i lu[ p[l[ria de pe mas[ =i i-o puse ]n cap, cu grije =i temere s[ nu-i strice piept[n[tura. Ea se scul[ ]ncet, cobor] sc[rile =i porni al[turi de el, t[cut[. D`nsul vorbea repede, istorisea glume, c[uta s-o ]nveseleasc[ =i s[ ]ndep[rteze jena ce o st[p`nea. Turic[ le s[ri ]n drum s[ le spun[ ]ncotro apucase fetele. Vreo c`teva radicale de-ale lui fur[ binevenite. Mihai f[cu haz. — Toate se schimb[ ]n lumea asta, numai Turic[ nu. Dup[ aceea t[cu =i el, merg`nd domol l`ng[ Tincu\a. Se p[ru c[ vremea din urm[ ]l prinde =i pe d`nsul, cu melancolia celor ce au fost =i nu mai sunt. Dar ]=i reveni ]n sine numaidec`t. Se ]ntoarse c[tre d`nsa r`z`nd: — Ce teribili suntem!... Ia s[ gr[bim pasul... +i lu[ m`na Tincu\ei, o trecu sub bra\ul lui =i ]ncepu s[ mearg[ mai repede. — Minunat[ vreme! Dac[ ar \ine a=a mai mult, s[ nu fim sili\i s[ plec[m cur`nd la Bucure=ti! Ea t[cea. Ie=iser[ din sat =i se ]ndreptau spre hele=teu. Mihai se opri deodat[. — D-ta nu zici nici o vorb[. Poate c[ nu voiai s[ vii la plimbare... S[ ne ]ntoarcem. — S[ ne ]ntoarcem, zise ea, ridic`nd ochii spre el. A= fi dorit s[ mergem spre malurile hele=teului, ]ns[ cred c[ e t`rziu. +i, ]nsufle\indu-se, ]l sili s[ se ]ntoarc[, dar se rezem[ cu ]ncredere de el. Soarele apusese detot. Amurgul punea un fond de argint liniilor satului, ce se t[iau cu putere ]n fa\a clarului obscur. — Cum trec toate, nu-i a=a?... zise ea tremur`nd. M[ g`ndesc la drumul dumitale pe lac... de-acum cinci ani. El ]i lu[ m`na =i se plec[ bini=or spre d`nsa, c[ut`nd parc[ s[ nu-i de=tepte amintiri triste. Ea ]i f[g[duise, ]n plimbarea de care vorbea, s[ nu se m[rite.

253 Duiliu Zamfirescu

— +i eu m-am g`ndit adeseori, zise Mihai, =i m[ g`ndesc ]nc[... Ce a fost frumos ]n via\a noastr[ trebuie s[ ne r[m`n[ ]n suflet. Mai mult nu putem cere de la firea omeneasc[, ale c[rei meniri sunt a=a de nesupuse nou[. Tincu\a sim\i un val de c[ldur[ c[ i se urc[ de la inim[ spre t`mpl[. }=i rezem[ capul de um[rul lui =i se opri. — Te rog... Nu pot s[ mai umblu... Las[-m[ pe prispa unui \[ran =i du-te de-mi adu tr[sura. El voi s[ trimeat[ pe cineva ]n locul lui =i el s[ stea l`ng[ d`nsa, ]ns[ ea nu primi. }i str`ngea am`ndou[ m`inile ]n m`inile ei zic`ndu-i mereu: — Du-te!... Te rog!... Te rog s[ te duci, s[ nu ascul\i m`inilor mele!... +i el se duse, ]i aduse tr[sura, o a=ez[ bini=or ]ntr-un col\ =i se desp[r\i de d`nsa. Astfel trecu acest val primejdios. +i trecur[ ]nc[ doi ani. Dar fiecare an s[pa o dung[ mai ad`nc[ ]n inima ei. Vara, c`nd putea tr[i aproape de d`nsul, ]nviora. Restul timpului se nec[jea cu b[rbatu-s[u, pirotea de frig ]n pustiul luxos de acas[, f[r[ nici o speran\[.

VI

Veneau s[rb[torile Cr[ciunului, =i cu ele se apropia sosirea ministrului =i prin urmare a lui Mihai. Tincu\a alerga de colo p`n[ colo, ca toate s[ fie la locul lor, ]ngrijite =i curate. Pref[cu o parte din cas[, g[ti od[ile musafirilor, puse cu m`na ei c`teva lucruri ne]nsemnate ]n camera lui Mihai, ]ntre care un portret al mamei lui, =i a=tepta. C`nd se g`ndea la ce f[cuse, duc`ndu-se la evreul cu poli\a, se ru=ina singur[. Dar pe de alt[ parte era ]nc`ntat[; sc[pase pe Mihai din ghearele lui barbatu-s[u. Scatiu a=teptase pe Isodor a doua zi, ]ns[ ]n locul lui venise Nichitachi s[-i spuie c[ „au pierdut locmaua, deoarece junele g[sise bani la Bucure=ti.“

254 Via\a la \ar[

T[nase nu mai pomeni nimic Tincu\ei. }ns[ din vorba lui cu nevast[-sa, r[m[sese ]n mintea ei expresia brutal[ „s[-=i \ie madama de la Paris“. Va s[ zic[ Mihai avea o amant[. Era oare cu putin\[? Era cu putin\[ ca el, omul cel mai delicat, cel mai fin, ]n jurul c[ruia mintea ei vedea numai senin, s[ se asemene cu Nichitachi sau cu b[rbatu-s[u, care la Bucure=ti f[ceau tot felul de necuviin\e?... Se tot g`ndea mereu. O durea capul g`ndindu-se. Ar fi voit s[ ]ntrebe pe T[nase, ]ns[ se temea s[ nu de=tepte b[nuieli. }ntr-o diminea\[, ]mp[r\itorul aduse o scrisoare, care am[r] inima Tincu\ei. Dup[ ce ea ie=ise de la Isidor zaraful, t`n[rul bancher se \inuse de cuv`nt =i inapoiase numaidec`t poli\a, ]nso\ind-o cu o explica\ie confiden\ial[ c[tre corespondentul lui din Bucure=ti, ]n care ]i povestea cum venise d-na Sotirescu, ce-i zisese =i pentru ce o ascultase. Corespondentul ar[tase lui Mihai cele cuprinse ]n r[spunsul zarafului din provincie. Deocamdat[ Mihai r[mase foarte m`hnit: era ]ncredin\at c[ lucrul pornea de la Sa=a. Negre=it, el se ascunsese de d`nsa, =i ea, la r`ndul ei, se ascundea de el. Atunci firea lui dreapt[ ]l duse ]n fa\a sor[-si, c[reia ]i spuse pentru ce ]i trebuiau banii, l[s`ndu-i s[ ]n\eleag[, cu glume =i vorbe bune, c[ ]=i da bine seama de ce f[cea, =i c[, de=i poli\a era ]n alb, instruc\iunile banchirului erau limpezi, dob`nda fixat[ =i celelalte. Sa=a r`se de d`nsul, ]l ]ncredin\[ c[ nu pricepea o iot[ din toat[ ]ncurc[tura asta =i ]l ajut[ s[ ia banii de la banc[. Mihai nu mai ]n\elegea nimic nici el. Atunci scrise Tincu\ei o scrisoare, jum[tate glumea\[, jum[tate ironic[, care ar fi trecut cum ar fi trecut dac[ n-ar fi curprins sf`r=itul, ]n care zicea c[, pentru cauze neprev[zute, e silit s[ nu mai ]nso\easc[ pe ministru. Tincu\a care era deprins[ de mult cu toate, cu asta nu se putu deprinde. R[spunse lui Mihai cu violen\[, spun`ndu-i adev[rul, scurt, =i rug`ndu-l s[ nu mai adauge la cupa de am[r[ciuni cea din urm[ pic[tur[. }n aceea=i zi se ]mboln[vi.

255 Duiliu Zamfirescu

El, primindu-i r[spunsul, r[mase ]ncremenit. C`t r[u ]i f[cuse f[r[ voie!... Ce pr[pastie era ]n sufletul ei!.. }i era necaz =i ru=ine de cele ]nt`mplate, mai ales de ironia din scrisoare. Umbl[ c`teva zile f[r[ c[p[t`i, trist, c[ut`nd s[ uite. }n vremea asta Scatiu se da de ceasul mor\ii. Se ]ntrunea ]n toate zilele cu deputa\ii =i senatorii din majoritate, la el acas[, unde venea =i prefectul, c`teodat[ =i unul sau doi subprefec\i mai iste\i, spre a pune la cale primirea ministrului. Primarul ora=ului umbla din pr[v[lie ]n pr[v[lie, ca pe vremea alegerilor, rug`nd lumea s[ ias[ la gar[ cu mic cu mare. Negustorii erau invita\i s[ cure\e stradele, fiecare p`n[ la jum[tate ca apoi „serviciul municipalit[\ii“ s[ ridice noroiul. Unii z`mbeau la auzul acestei pompoase calific[ri, deoarece „serviciul“ ]n chestiune se compunea din dou[ c[rucioare desfundate, care mai mult murd[reau dec`t cur[\au uli\ele. Se luar[ m[suri s[ se umple cu pietri= toate gropile =i h`rtoapele din drumul ministrului; se hot[r] tr[sura care va avea s[-l aduc[ de la gar[, =i neap[rat se alese „car`ta d-lui Sotirescu“, o clo=c[rie de c`nd lumea, cump[rat[ la mezat =i dat[ acum, ]n vederea evenimentului, pe m`inile lui Ferenz careta=ul; se ordon[ subprefec\ilor s[ aduc[ de primprejur \[rani chiaburi, =i altele. Mare ne]n\elegere asupra persoanei care trebuia s[ se urce ]n tr[sur[ cu ministru: prefectul ori primarul? Unii ziceau prefectul, al\ii primarul. — M[ rog, pardon, ia s[ ne ]n\elegem, zicea d-l Alexandriu, partizanul prefectului: cine reprezint[ pe onoratul guvern? — Ia sl[be=te-m[, nene cu onoratul guvern! D-l ministru vine aici ]n casa noastr[; or mandatarul este d-l primare. — Ba pardon, s[ m[ ierta\i: d-l ministru vine el oare ]n ora= sau ]n jude\?... Aud? Vine ]n jude\. Atunci cine reprezint[ interesele jude\ului fa\[ cu onoratul guvern? — Consiliul jude\ean, zise unul: s[ se urce ]n tr[sur[ cu to\i consilierii. Un r`s general ]nso\i propunerea. Alexandriu se ]nfurie: — Ia, m[ rog, s[ nu facem comic[rii. Eu nu sunt de ieri, de alalt[ieri scos la lume ca dumnealui; c[ am v[zut c`nd a primit

256 Via\a la \ar[

Napoleon al III-lea pe ]mp[ratul Rusiei, =i pe Vod[ c`nd a primit pe marele duce Nicolae, =i c`nd a strigat Gambetta „Vive la Turquie, monsieur!“ — Floquet, Floquet, coane Tudosie: a strigat „Vive la Pologne“, nu „Vive la Turquie“, zise prefectul. — Floquet, Gambetta, tot un drac. Scatiu r`dea mai tare dec`t to\i ceilal\i de bofonatele b[tr`nului Alexandriu, a=tept`nd ro=u =i enervat, s[ vad[ lui ce rol ]i dau. }n sf`r=it, hot[r`r[ s[-l ]nso\easc[ prefectul, p`n[ la palatul prefectului, iar primarul s[-i \ie un speech la gar[; c`nd o fi s[ mearg[ acas[, s[-l ]nso\easc[ Scatiu. Acesta se ap[ra cu gura jum[tate, ]ncurc`nd fraze f[r[ rost... „c[ mi s-a ]mboln[vit nevasta tocmai acu, m[-n\elegi dumneata, c`nd ]mi ard c[lc`ile de treab[, cu afurisita asta de enfluen\[“. }n adev[r, de c`nd se ]mboln[vi Tincu\a, el umbla forfota de colo p`n[ colo, tr`ntind u=ile, ]njur`nd slugile, d`nd dracu- lui pe toat[ lumea. Alerga de la grajd, unde vizitiii frecau al[murile, p`n[ la sofragerie, unde Costea freca argint[ria, f[c`nd din treac[t observa\iuni caraghioase, cu privire la putinile de la stre=ini sau la curcanii ce umblau prin curte. I se auzea vocea p`n[ ]n vecini, strig`nd argatul: — Ioane! Ioane! da’ n-auzi, m[ afurisitule! Omul s[rea din buc[t[rie, cu c[ciula ]n m`n[: — Porunci\i, coane. — Nu vezi curcanii [ia cum se plimb[ prin curte? — P[i ce s[ le fac? — S[ te ia dracu =i pe tine =i pe ei!... Cotinea\[ n-ai m[, s[- i ]nchizi?... — Ba este, boierule... Iac[ m[ duc s[-i ]nchid. — Da’ putinile alea de ploaie?... Le-a\i ]ntins pe toate acu=i, c`nd vine ministru!... — P[i ce s[ le fac, coane?... doar s[ le ]nchid =i pe ele cu curcanii. — Nu, boule, s[ le pui ]n =ur[ la locul lor...

257 Duiliu Zamfirescu

„Acu=i, c`nd vine ministru“ era lozinca cu care lovea ]n cap pe cine ]nt`lnea. De se ]nt`mpla s[-i cear[ cineva ceva, r[spundea totdeauna cu acelea=i cuvinte: — Acu=i \i-ai g[sit =i tu, c`nd vine ministru? Se chibzuise el c[ un fecoir singur nu ajunge, =i chemase pe teleli\[ s[-i aduc[ ]nc[ unul, vremelnic. Costea se sim\ea insultat de aceast[ lips[ de ]ncredere, =i, de la cea dint`i ]nt`lnire, se ciocni cu adversarul s[u, d`ndu-i o sf`nt[ de b[taie de-l umplu de s`nge. T[nase se ]nfurie ca un balaur, b[tu pe Costea =i-l dete afar[, iar ]n locul lui aduse pe celalt. Feciorul cel nou n-avea haine. Atunci T[nase porunci madamei s[ scoat[ o veche giubea de frac ce-o avea el de c`nd p[m`ntul, =i-l ]mbr[c[. C`nd dete Tincu\a cu ochii de el, v`r`t ]n fracul lui b[rbatu-s[u, ca un c`ine cu valtrap, s[ri din pat, bolnav[ cum era, chem[ pe T[nase =i-l rug[ s[ aduc[ pe Costea ]napoi, c[ altfel se f[ceau de ocar[. D`nsul strig[, ]njur[, blestem[, dar trebui s[ se supun[, fiindc[ n-avea ]ncotro. Porunci din nou madamei s[ ridice fracul din spinarea feciorului, ]i dete 2 franci =i-l trimise s[ se plimbe, aduc`nd iar[=i pe Costea. C`nd venea seara, c[dea de osteneal[ =i se culca de la 8. }ntre o ]njur[tur[ =i o glum[, istorisea Tincu\ei cele petrecute ]n adunarea de cu ziua, ]ncerc`nd s[ repete vorbele lui Alexandriu, pe care nu le brodea deloc. }ncurca pe Gambetta cu ]mp[ratul Rusiei; pe Floquet ]l chema „[la, de, care era la Paris c`nd cu trecerea ru=ilor“. Auzise ceva, dar nu putuse ghici ]n\elesul cuvintelor fran\uze=ti: — {la, cum dracu-i zice... — Cine omule? — Ei, asta-i!... Dac[ nu-\i aduci aminte nici at`ta lucru, la ce-ai mai ]nv[\at fran\uze=te!... Tincu\a, prins[ de friguri, se uita la el cu ochii mari, c[ut`nd s[ p[trund[ ]ncurc[tura din mintea lui sucit[. — Dar cu spiciul!... Auzi spici!... S[-i dai o palm[ grecoteiului boierit, s[ se duc[ de-a v`nd[lacu!

258 Via\a la \ar[

B[nuia el c[ speech ]nseamn[ discurs sau a=a ceva, dar vorba i se p[rea at`t de caraghioas[, ]nc`t chiar a doua zi, c`nd se ]mbr[ca, o m`r`ia mereu printre din\i: — Spici!... Auzi dumneata, spici!... }ntre dou[ accese de tuse, mai f[cea c`te o cruce, mai tr[gea o cizm[, =i iar se lega de Alexandriu =i de Floquet: „cum dracu-i zice, frate!“ }n sf`r=it, ziua cea mult dorit[ sosi. Scatiu se scul[ de diminea\[, dete o rait[ pe la grajd s[ cerceteze starea sufleteasc[ a cailor celor mari, din care unul era cam n[r[va=; scul[ pe vizitiul de ora=, precum =i pe Stoi- ca, care se puser[ numaidec`t s[ se rad[ unul pe altul; inspect[ „car`ta“ mi=c`ndu-i roatele; inspect[ cerul. Toate p[reau ]n bun[ stare, afar[ de aceasta din urm[, care amenin\a cu ploaie. Se duse sus =i se puse s[ se ]mbrace. Ministrul sosea la 1 dup[ 12. Scatiu ]ncerc[ redingota cea nou[, a=tept`nd ora cuvenit[ spre a ]mbr[ca fracul. Dejun[ la 10 jum[tate, ca s[ r[m`n[ vreme pentru slugi a se g[ti. La 12, se urc[ ]n „car`t[„ cu Costea pe capr[. Vizitiul era ]mbr[cat ]n haine negre, cu leg[tur[ alb[, de var[, ale c[rei capete f`lf`iau pe umeri, cu un joben de al lui T[nase pe cap, ce-i c[dea pe urechi. Frigul ]l str`ngea ]ntre umeri, dar trebuia s[ rabde. C`nd s-o ia de la scar[, Forga=, harm[sarul din st`nga, ]ncepu s[ sar[ ]n dou[ picioare. Gur[, bici, nimic nu se prinse. T[nase se dete jos, ]ncepu s[ ]njure, lovi cu piciorul ]n burta calului, dar totul fu zadarnic. Atunci veni Stoica, care cu o fluier[tur[, ]l f[cu s[ o ia din loc. St[p`nu-s[u se arunc[ din fug[ ]n tr[sur[, iar vizitiul de ora=, g[tit pentru ministru, r[mase s[ vin[ cu „dro=ca“. La gar[ erau to\i ]n p[r: Alexandriu, Panaitopolu, Vasilic[ Sobor, Iancu M`nzu, Bote=teanu, precum =i senatorii Vispescu, Cralea, =i polcovnicul Stamate; apoi directorul prefecturii cu to\i subprefec\ii, primarul, consilierii jude\ului =i ai comunei, poli\aiul ]n mare \inut[, comisarii =i subcomisarii, directorul arestului, =eful garnizoanei; apoi cet[\enii aleg[tori, devota\ii

259 Duiliu Zamfirescu partidului, negustori de toat[ m`na, cu decora\iile at`rnate pe piept; protopopul, chemat de c`nd cu reforma bisericeasc[, „domnul protoereu“; directorul liceului, profesori, institutori, \[rani — ]n fine, tot aparatul administrativ. Judec[tori nu prea erau mul\i, ceea ce f[cea pe unii s[ cread[ c[ a intrat „ceva bizbiu“ ]ntre ministrul de interne =i ministrul de justi\ie. Afar[ din gar[, ipocomisarii c[l[ri stau pe la r[sp`ntii, a\in`nd drumul oamenilor ce veneau cu carele la ]nc[rcat; c[l[torii de la tren erau du=i la hambarul de m[rfuri, ]n jurul protestan\ilor celor mai \an\o=i; c`\iva gur[-casc[ priveau la m[tur[torii prim[riei, care preg[teau o manifesta\ie impun[toare, dar p`n[ una-alta se inglindiseau la c`rciuma de la col\. La ceasul hot[r`t, trenul intr[ ]n gar[, domol, solemn, parc[ ar fi =tiut ce ]nalt[ chemare avea el pe lume. La o fereastr[ sta prefectul, care se dusese ]ntru ]nt`mpinarea ministrului, rotind ni=te ochi teribili =i f[c`nd semn deputa- \ilor s[ se urce ]n vagon. Ace=tia se urcar[, sur`z[tori, ]mbul- zindu-se care s[ ajung[ mai ]nt`i. C`nd se cobor] ministrul din tren, to\i cei de fa\[ se ali- niar[ de-a lungul zidului, str`n=i de comisari, iar prefectul f[cu semn ministrului s[ se opreasc[. Atunci primarul se apropie de el, scoase dintr-un buzunar o h`rtie =i ]ncepu: „Domnule ministru!“, apoi se opri c[ut`ndu-=i ochelarii, pe care =i-i a=ez[ ]n a=a chip, ]nc`t ]l str`ngeau de n[ri, f[c`ndu-i s[ vorbeasc[ pe nas. +i iar ]ncepu: „Domnule ministru!“ V`ntul ]ndoia foile pe care era scris discursul; ochelarii alunecau; c`teva pic[turi de ploaie ]ntindeau cerneala, sp[l`nd vorbele; afar[ din gar[ era un chiloman de nu se mai auzea nici ]n cer nici ]n p[m`nt. Cu chiu, cu vai, logosul se sf`r=i. Prefectul prezent[ ]n fug[ c`\iva cet[\eni marcan\i =i trecu ]nainte, pe covorul ce era ]ntins de la clasa I-a p`n[ la ie=ire. Aci, zarva era la culme. Pietri=ul aruncat de cur`nd f[cea s[ h`r=ie roatele tr[surilor, ipocomisarii c[l[ri pe bidivii plini de noroi strigau la birjari s[ \ie r`ndul, feciorii chemau pe vizitii, c[l[ra=ii dau cu pumnul ]n capul cailor.

260 Via\a la \ar[

C`nd se ivir[ prefectul =i ministrul, tr[sura lui Scatiu era la scar[, cu caii neast`mp[ra\i, ce o smuceau din loc la fiecare moment. Costea \inea u=a cupeului deschis[, dar ministrul nu brodea clipa c`nd s[ intre f[r[ a se lovi. Dup[ oarecare chibzuial[, marele demnitar al statului se arunc[ deodat[ la voia ]nt`mpl[rii =i c[zu pe perne. Prefectul f[cu =i el tot astfel, iar Costea se urc[ pe capr[. C`nd ]ns[ s-o ia din loc, pace. Forga= s[rea ]n dou[ picioare ca la circ, sfor[ia, mu=ca z[balele, p`n[ ce prefectul, pierz`nd r[bdarea se dete jos. Scatiu turba de m`nie: ar fi dat cu cu\itul ]n cal, de nu i-ar fi fost ru=ine. Atunci, furios, strig[ la Stoica s[ vie numaidec`t. Vizitiul de ora= trebui s[ renun\e la gloria de a purta pe ministru, iar cravata lui de m[tase trecu din nou ]n slujba dro=cei de toate zilele. Stoica, lini=tit, cu vorba lui l[t[rea\[, pofti pe prefect s[ se urce f[r[ team[, c[, „a=a se joac[ b[iatul: m[ rog, cal t`n[r nu-i?“ +i astfel se ]n=irar[ tr[surile una dup[ alta, ]n goana cea mare, c[tre palatul prefectului. La aripa din dreapta a tr[surii ministrului, venea poli\aiul ora=ului, c[lare, de-abia \in`ndu-se pe cal, zguduit =i fr[m`ntat ca vai de el, c[ci, de=i era aprig la chip, ]n fond era un biet cre=tin, care nu avea alte aptitudini spre a deveni, „prefect de poli\ie“, cum ]=i zicea el, dec`t nevoia de slujb[. Pe drum, T[nase, ]n tr[sur[ cu Panaitopolu, ]=i v[rsa focul pe socru-s[u, care-l pricopsise cu Stoica: — Mi-a ]nv[\at caii cu n[rav, domnule!... Cine crezi c[ mi l-a col[cit? Tot socru-meu. Apoi se mira c[ nu v[zuse pe Mihai. — Nu ]n\eleg de ce n-a venit v[ru-meu... Panaitopolu se uita la el cu coada ochiului, gata s[-l umfle r`sul de rudenia cu Com[ne=teanu, dar Scatiu s[ri iar la Stoica. — Al dracului \igan, domnule: vezi dumneata cum a ]nv[\at el calul s[ sar[ ]n dou[ picioare c`nd m`n[ altul, =i s[ fie bl`nd ca un miel c`nd ia el h[\urile! — Pui de ho\ de pe B[r[gan, m[i T[nase!... +tii tu ce alegi. Panaitopolu era un grecotei, ]mbog[\it ca =i Scatiu, =i mofturile la el nu se treceau. R`deau am`ndoi, uit`ndu-se unul la altul.

261 Duiliu Zamfirescu

De la prefectur[, ministrul trecu la prim[rie; de la prim[rie, la spital; de la spital la arest. }n vremea asta, regula hot[r`t[ mai dinainte, cu ]nso\itorii, r[mase balt[, de vreme ce minis- trul ceruse s[-l urmeze prefectul peste tot. T[nase venise acas[ =i a=tepta. Tincu\a, r[mas[ singur[, dup[ plecarea b[rbatului s[u la gar[, se sculase bini=or din pat, se g[tise cum putuse, uit`ndu-se, trist[, la umerii transparen\i de sl[biciune =i se a=ezase pe o canapea. Ea spera s[ vad[ ]n cur`nd pe Mihai. C`nd dete cu ochii de b[rbatu-s[u, ]ncruntat =i solemn, ]n\elese numaidec`t ce se petrecuse. D`nsul povesti ispr[vile cailor, fr`ng`ndu-=i m`inile c[ l-au f[cut de r`s: ]njur[ pe Stoica =i pe cine i l-a d[ruit; b[tu din picior la d`nsa c[ =i-a g[sit s[ fie bolnav[ tocmai ]n a=a momente grele; batjocori pe Mihai c[ nu venise. Ea ]l privea lung, cu lacr[mile ]n ochi; i se p[rea un nebun, sc[pat de la balamuc. Nu zise nimic, ca de obicei, l[s`ndu-l s[ se potoleasc[ singur. Din nenorocire, tocmai atunci intr[ pe poart[ cupeaua, f[r[ ministru. Acesta se s[turase de s[riturile harm[sarilor, =i rugase s[ i se dea o birj[. C`nd v[zu Scatiu c[ i se ]ntoarce tr[sura goal[, pricepu dintr-o clip[ ceea ce se ]nt`mplase. Atunci, ]n adev[r, p[ru c[ ]nnebune=te. Galben ca un mort, f[r[ a rosti un cuv`nt, se repezi la revolver, ie=i afar[ =i ]mpu=c[ pe Forga=, ]nh[mat cum se afla, desc[rc`nd c`te =ase focuri ]n el. — Na, na, na, s[ te ]nve\i s[ mai sari alt[ dat[! Dup[ aceea arunc[ revolverul =i se n[pusti asupra lui Stoica. Acesta crezuse c[-l omoar[ =i pe el, =i de fric[ o luase la goan[ spre fundul cur\ii, sper`nd s[ poat[ ]nc[leca peste zid =i s[ fug[. Dar Scatiu ]l ajunse din urm[, ]l ]nh[\[ de chic[ =i-l duse t`r`= p`n[ ]n curte, unde ]l b[tu ho\e=te. Dup[ ce r[sufl[ bine, ]i l[s[ pe to\i gr[mad[ =i se urc[ sus. Stoica se scul[ din noroi, f[r[ a zice un cuv`nt; ]=i ]ndrept[ p[rul ]n cap, din care scotea vi\e ]ntregi smulse de st[- p`nu-s[u, =i se apropie de cal. Acesta c[zuse din ham ]ntr-un lac de s`nge, ]=i ]ntinse capul pe p[m`nt =i tr[gea de moarte.

262 Via\a la \ar[

Ochii lui limpezi se uitau la Stoica, f[r[ via\[. Gemea c`teodat[ din fundul pl[m`nilor, ca un om. Carnea tremura pe el, ca ]nfiorat[ de durere. La vederea calului murind, Stoica se arunc[ la p[m`nt, l`ng[ botul lui, =i ]ncepu s[ se boceasc[ \ig[ne=te: — Calule, s[rmanule, te-a m`ncat fript st[p`nu-tu, dar-ar Dumnezeu s[ i se usuce m`nu=i\a cu care te-a ]mpu=cat!... S[rir[ slugile celelalte s[ ridice le=ul, s[ deshame calul r[mas =i s[ pun[ tr[sura la loc, dar nu fu cu putin\[ s[ scoale pe Stoica de pe botul lui Forga=. Atunci B[nic[ =i cu arga\ii ]l luar[ pe sus; aduser[ o droag[ ]n care puser[ calul ]mpu=cat, ]l acoperir[ cu paie =i-l duser[ la c`mp; sp[lar[ petele de s`nge de pe jos =i astfel totul p[ru reintrat ]n ordinea de mai-nainte. De la o fereastr[, Tincu\a v[zuse ]nceputul scenei cu revolverul, =i le=inase. +ezu c[zut[ jos mai bine de un sfert de ceas, =i se de=teptase singur[, fiindc[ nu venise nimeni. Se scul[ bini=or de pe covor =i se apropie de canapea. O durea capul grozav. Ceea ce v[zuse era oribil. B[rbatu-s[u nu-i mai ap[rea, ca p`n[ acum, numai mojic, ci nebun furios. Pentru ]nt`ia=i dat[ ]i fu fric[ de d`nsul. Dar ]ncetul cu ]ncetul, se lini=ti: ]n\elegea c[ amorul propriu al omului ridicol din n[scare, care pricepe c`teodat[ c[ e ridicol, e mai teribil dec`t al altuia. Tot g`ndindu-se, ]=i aduse aminte de tat[-s[u: o fi auzit focurile de revolver sau nu? Poate c[ nu, fiindc[ odaia lui era de cealalt[ parte a caselor. Se scul[ cum putu =i se duse p`n[ la u=a lui, pe care o deschise cu grije; conu Dinu dormea ]n fotoliu. Se retrase ]ncet, aproape fericit[; el cel pu\in nu =tia nimic din mizeriile ce d`nsa ]ndura. }n vremea asta, Scatiu sta singur ]n birou, aprinz`nd \igar[ dup[ \igar[; ac\iunea lui de nebun ]i desc[rcase sufletul de nelini=tea pe care o gr[m[dise cu ]ncetul toate faptele neobi=nuite din urm[ =i din ziua aceea. Acum se sim\ea bine, parc[ =i-ar fi dezbr[cat o hain[ care-l str`ngea. }=i arunc[ ochii pe fereastr[, tocmai c`nd ridicau calul s[-l duc[ la c`mp =i, instinctiv, voi s[ se repead[ la u=[ spre a porunci arga\ilor s[-i

263 Duiliu Zamfirescu ia pielea. Dar un sentiment grosolan de ru=ine ]l opri pe loc. Se a=ez[ din nou pe scaun =i se puse s[ se g`ndeasc[: pierduse o mie de franci, pre\ul calului! Dac[ ]n loc s[-l ]mpu=te l-ar fi v`ndut, se sc[pa de el =i nu p[gubea nimic. F[cuse o prostie. +i cu c`t se g`ndea mai mult, cu at`t ]i p[rea mai r[u; o mie de franci!... Auzi, de aia e bine s[ nu se pripeasc[ omul. +i cel pu\in, dac[ l-ar fi ]mpu=cat dintr-o dat[, numai cu un glon\! Dar nu, ]l ciuruise cu =ase gloan\e. Cu toate astea, dup[ un sfert de ceas, chem[ pe B[nic[ =i ]i zise s[ trimit[ pe cineva la c`mp numaidec`t s[ ia pielea de pe cal. Pe c`nd acestea se petreceau la Scatiu, ministrul ]=i ispr[vise inspec\iile =i venea spre cas[ cu prefectul. }naintea tr[surii alerga un gardist c[lare, iar pe capr[ era un doroban\. C`nd s[ ias[ tr[sura pe uli\a armeneasc[, gar- distul fu oprit de un p`lc de oameni =i ]n urma lui trebui s[ se opreasc[ =i birja ministrului. Se munceau agen\ii puterii publice s[ fac[ drum tr[surii printre mul\ime, dar far[ folos: erau vreo sut[ de \[rani ce se gr[m[deau spre ministru, cu o h`rtie ]n m`n[. Acesta f[cu semn birjarului s[ se opreasc[, ]nteb`nd pe oameni ce voiau; ei, cu c[ciulile ]n m`n[, vorbeau to\i deodat[, a=a c[ nu se ]n\elegea nimic. Prefectul le lu[ h`rtia =i le f[g[dui s[ le dea dreptate — dar c[ut[ s[ pun[ jalba ]n buzunar. Ministrul ]ns[, care nu pricepea nimic, voi s-o ceteasc[... Era o reclama\ie a \[ranilor de la Ciulni\ei. S[tui de angarele, de nelegiuiri, de dob`nzi, oamenii veniser[, dispera\i, s[ se pl`ng[ ministrului. Nu mai cereau nimic dec`t s[ le dea ]napoi pe boier, pe conu Dinu, care din mo=i-str[mo=i st[p`nise pe la vetrele lor. Se formase cu ]ncetul legenda c[ ginerele secfestrase pe socru. Ministrul se sim\i pentru moment umilit c[ trebuie s[ mearg[ tocmai ]n casa lui Scatiu, =i, cu toate l[muririle prefectului c[ \[ranii erau pu=i la cale de un avoc[\el din opozi\ie, se g`ndi s[ telegrafieze numaidec`t la Com[ne=teanu, care, fiind rud[ cu Dini Murgule\, putea s[-l lumineze. Ceea ce =i f[cu.

264 Via\a la \ar[

VII

La Scatiu acas[ erau preg[tite dou[ mese: una pentru ministru =i lumea aleas[ ]n sofrajeria cea mare; alta pentru „ciurucuri“, ]ntr-o odaie de jos. Planurile lui T[nase erau m[re\e detot: el voia s[ dea ministrului un banchet de 50 de persoane, cu vinuri ravac, trase =i gust[rite de B[nic[ ]n persoan[, dar se lovise de Tincu\a, care, din camera ei, \inea toate din scurt. Ea =tia c[ cea mai mic[ petrecere din casa lor se sf`r=ea cu be\ie, cu l[utari =i chiloman, =i socotea c[ ar fi mai cuminte s[ nu dea ministrului priveli=tea acestor scene. El url[, blestem[, se t`ngui c[ d`nsa nu se g`nde=te dec`t la ale ei, f[r[ a \ine seama de aleg[tori, de popularitatea lui. Sim\ea c[ ea avea dreptate, dar, ca s[ nu aib[ aerul c[ se conduce de un cap de femeie el, dipotatul enfluent, hot[r] s[ ]mpart[ invita\ii ]n dou[ tabere. Ideea era necuviincioas[ pentru cei ce intrau ]ntre ciurucuri, dar era practic[. De altfel, subcomisarii, agen\ii electorali, unii negustora=i chiar erau mul\umi\i s[ m[n`nce departe, ]n tihn[, cu „sf`nta agheasm[„ la-ndem`n[, dec`t s[ se pi\ig[iasc[ la masa ministrului. O baratc[ de sc`nduri lega sufrageria de sus cu cea de jos, iar muzica militar[ era a=ezat[ tocmai la mijloc ca s[ se poat[ auzi din toate p[r\ile. Ministrul intr[ ]n sala de m`ncare cam ]nnorat. Scatiu nu =tia nimic de ce i se ]nt`mplase pe drum, =i socotea c[ a=a se cade s[ fie un om mare. Pr`nzul merse bine, — ce-i drept, cu diferite soiuri de ]njur[turi la adresa lui Costea, m`r`ite printre din\i. Muzica militar[ c`nta corect, cu d-l capelmaistru ]n mare \inut[, ]ntors cu spatele spre muzican\i =i cu fa\a spre banchet, uit`ndu-se \int[ ]n ochii colonelului. C`nd veni vremea toasturilor, se mai ]ncurc[ treaba — ]ns[ to\i se \ineau la locul lor. Unii r`vneau la masa de dincolo, unde limbile se amestecaser[ chiar de la al doilea fel de bucate. De-ndat[ ce se sf`r=i pr`nzul ministrului, unii dintre cei mai ner[bt[tori se repezir[ la ceilal\i. Colonelul, care nu prea

265 Duiliu Zamfirescu b[tea cu apa f[cu st`nga-mprejur =i se rezem[ l`ng[ un =ip cu ni=te „pustiu de profir“ (cum zicea domnul protoereu) de s-arunci culionul ]n c`ini =i mai multe nu. Mai ]ntru t`rziu deter[ solda\ilor s[ m[n`nce, ]nchiser[ u=ile b[r[tcii ce dau spre casele de sus, =i astfel zgomotul p[ru a se lini=ti. Pe la miezul nop\ii, ministrul, ostenit de drum, se retrase. To\i r[suflar[. C`nd ]ns[ s-adoarm[, muzica militar[ ]ncepu din nou. Chip era ea ascuns[ ]ntr-o odaie de jos, dar te joci cu tromboanele =i cu piculina!... Mai ales era un afurisit de solist cu cornul, care pusese m`na pe o doin[; =i \i-o freca, =i \i-o ]nv`rtea, de g`ndeai c[-=i d[ duhul ]n tr`mbi\[. O lua de jos, lung, t[r[g[nat, =i se urca la deal ca un hain, =i iar o mai \inea, =i iar se urca, p`n[ prindea dou[ note ascu\ite, pe care le sfrichidea un ceas. Bietul ministru se foia ]n pat, ]=i tr[gea plapoma pe ochi, ]=i ]nfunda capul ]n perne, n[d[jduind c[ doar l-o ierta Dumnezeu s[ adoarm[. C`nd ]ns[ s[-l fure somnul, cornistul se ]ntorcea cu tr`mbi\a tocmai ]n partea aceea, iar cele dou[ note de sus str[b[teau v[zduhul ca dou[ s[ge\i nev[zute, =i se ]nfigeau ]n urechile ministrului. El se scula pe marginea patului, uit`ndu-se jos f[r[ nici o n[dejde: — Ei, bat[-te de om!... zicea el. }n vremea asta, boierii de sus se duser[ la cei de jos =i be\ia se ]ntinsese ]n toat[ str[lucirea ei. }ncredin\a\i c[ nimic nu ajungea p`n[ la ministru, urlau =i schel[l[iau ca ]ntr-o menajerie. Fiecare d[duse drumul firii sale. Revizorul =colar se dezbr[case de hain[ =i, bot ]n bot cu protopopul, c`ntau biserice=te, d`nd cu pumnul ]n mas[ ca s[ \ie m[sura. — Pe glasul al 7-lea, popo!... R[gu=it de at`ta zbierat, protopopul de-abia mai c`r`ia, sco\`nd c`te o not[ de coco= cu \`fn[, cu capul plecat spre izvor =i cu degetul l`ng[ nas, b[t`nd tactul. — N-auzi, popo: pe glasul al 7-lea!... — Am r[gu=it detot, m[i frate. — Bea agheasm[, afurisitule!...

266 Via\a la \ar[

Popa mai turna ]n el c`te un pahar, =i iar se v`ra ]n sufletul celuilalt, cu degetul la nas. Fiecare ]=i avea ticul s[u. L`ng[ popa cu degetul, venea colonelul. Descheiat la tunic[ p`n[ jos, el se uita posomor`t la muzican\i, cu ochii ]mp[ienjeni\i, cu m`inile am`ndou[ ]ntinse ]n v[zduh, parc[ s[ se apere de un du=man nev[zut. La fiecare ]ntors[tur[ a doinei, scr`=nea din din\i =i gemea de \i s-ar fi p[rut c[ i se rupe inima de jale; ]n fond ]ns[ era numai beat, dar beat cri\[. C`nd venea treaba la schimbat c`ntecul, era vai de lume; nu se potriveau doi la gust. Primarul, care r`dea mereu, c[lare pe un scaun, ]ncerca s[ fie dulce la vorb[: — M[ rog matale, puiule, dom’le capelmaistru, s[ ne c`n\i „frunz[ verde, b`r, oi\[“. Alexandriu vrea Mascota. Se ducea ]n fa\a =efului muzicii, m[t[h[ind: — Mon cher, te rog, partea aia din Mascota, =tii, unde c`nt[ curcanii, golu, golu, golu... Panaitopolu ]i f[cea v`nt din drum: — Ia sl[be=te-m[ cu golu-ul dumitale, amice. M[, dom’le capelmaistru, s[-mi zici valsul lui Ivanovici, ti-ra-ra-ri... +i, ca s[ spuie ce vals voia, da drumul unui glas arg[sit de spirturi, care h[m[ia f[r[ nici un rost. Capelmaistrul nu pricepea. Atunci Panaitopolu chema pe poli\ai, care ]n tinere\ile dumisale c`ntase din flaut. — Nic[! Nic[!... +i fiindc[ celalt n-auzea, ]ncepea s[-l porecleasc[: — M[ \op`rlane! M[ =urupelni\[! M[ bocciule, da’ n-auzi!... Poli\aiul, ciupit de v[rsat, cu ni=te favorite serbezi, slab =i costeliv ca vai de el, era nebiruit la chef: ar fi fost ]n stare s[ bea o vie ]ntreag[ f[r[ s[ se cunoasc[. S[ri de unde se afla =i veni l`ng[ Panaitopolu. — Porunci\i, m[ rog. — Ia un flaut, =i zi valsul lui Ivanovici.

267 Duiliu Zamfirescu

El puse m`na pe un flaut de la un soldat, ]=i titiri gura pe ]mbuc[tur[ =i ]ncepu s[ \`fneasc[, chisc, chisc, p`n[ o prinse din loc. Atunci dete drumul la ni=te tereremuri stra=nice, pe cari Panaitopolu le ]nso\ea cu glasul lui spart, ti-ra-ra-ri, ]nv`rtind m`na prin aer =i l[s`ndu-se pe spate. Dar ]n mijlocul lor s[ri deodat[ T[nase Scatiu. El p`n[ atunci stase de o parte, fluier`nd o chindie pe care vrea s[ =i-o aduc[ aminte. Puse m`na pe =eful muzicii =i-i zise: — Asta!... Apoi ]=i ]ntinse buzele s[ spuie ce voia, dar nu ]nnemeri. — Ptiu, bat-o Dumnezeu, c[ p`n[ acuma o c`ntai!... Capelmaistrul, ca s[-i fac[ pl[cere, puse pe solda\i s[ ]ncerce toate chindiile pe cari le =tiau. Era o tic[lo=ie, o z[p[ceal[, de nu se mai auzea nici ]n cer, nici ]n p[m`nt. — Nu-i asta, nici asta. }n sf`r=it, la a patra, p[rur[ c[-i dau ]n p`rtie: — A ha, ha, zise Scatiu, asta! Atunci se dezbr[c[ de frac, scoase cizmele, ]=i puse m`inile ]n =olduri, =i ]ncepu... Ceilal\i se f[cur[ roat[ ]n jurul lui, privindu-l cum pis[gea p[m`ntul ]n v`rful picioarelor, d`nd cu c[lc`iul ]n sc`nduri, str`mb`ndu-=i gleznele, c`nd afar[, c`nd ]n[untru, l[s`ndu-se pe genunchi, s[rind ]n sus, de parc[ intrase aghiu\[ ]n el. Dup[ ce se munci a=a vreun sfert de ceas, c[zu pe un scaun: — Vezi, domnule!... Astea sunt ale noastre, nu val\uri =i d[n[n[i de-alea de-ale d-lui Alexandriu... Auzi „golu, golu“, parc[ ia hapuri!... }n vremea asta, polcovnicul Stamate, care sta ]ntins pe jos ca un tumurug, puse m`na pe pantofii lui T[nase, =i, foarte lini=tit, ]i umplu cu mezeluri de pe mas[. Al\ii jucau prin col\uri, fiecare pe seama lui. Unii dormeau pe sub scaune. Doi-trei negustora=i, sim\ind c[ se apropie vremea de duc[, puneau c`te o mandarin[ ]n buzunar. Spre zori, ]ncepur[ s[-i care tr[surile pe la casele lor, ca pe ni=te saci, =i astfel s[rb[toarea se sf`r=i, spre deplina

268 Via\a la \ar[ mul\umire a lui Scatiu, care socotea c[ e o necinste s[ ias[ lumea treaz[ din casa lui. C`t despre ministru, zgomotul roatelor pe caldar`mul col\uros ]l f[cu s[ sar[ din somn, buimac, ]ntreb`ndu-se ]n g`nd de se cutremura p[m`ntul ori sosise sf`r=itul lumii...

VIII

A doua zi, pe c`nd Scatiu, informat de B[nic[, plecase la Ciulni\ei s[ reguleze pe \[rani, Mihai sosea de la Bucure=ti. Tincu\a, care toat[ noaptea nu ]nchisese ochii, dormea c`nd veni el. Mihai fu introdus numaidec`t la ministru. Acesta ]i istorisi ]nt`mplarea cu jalba oamenilor, rug`ndu-l s[-i spuie ce se petrecea ]ntre Scatiu =i socru-s[u. El nu =tia nimic. Auzise ceva despre ne]n\elegerile dintre socru =i ginere, dar nu le dase importan\[. F[g[dui s[ cerceteze lucrurile mai de aproape =i s[-l informeze. Ministrul plec[ din nou cu prefectul ]n inspec\ie. Mihai ceru s[ vad[ pe Tincu\a, dar ea dormea. Atunci se g`ndi s[ se duc[ de-a dreptul la conu Dinu. B[tr`nul, a=ezat ca de obicei ]n fotoliul lui, cetea. C`nd intr[ Mihai, el se uit[ lung la d`nsul, peste ochelari. }l recunoscu, dar parc[ f[r[ grab[, =i plec[ ochii ]n jos. — S[rut m`na, nene Dinule. Ce mai faci? — Bine... Mihai, crez`nd c[ nu prea aude, ridic[ glasul: — Uite, am venit s[ te v[d... E=ti s[n[tos? — M[ bucur c[-\i mai aduci aminte de mine. Eu sunt s[n[tos... Tincu\a nu prea e bine. — Da’ ce are? El ridic[ m`inile ]n sus =i ]n[l\[ din umeri: — Cine poate s[ =tie!... Dup[ aceea se uit[ la d`nsul lung. — Semeni cu tat[-t[u... S[-i semeni c[ era om de isprav[. — }\i mai aduci aminte, nene Dinule? }\i aduci aminte c`nd am mers la gar[ cu to\ii, s[ primim pe nenea Matei?...

269 Duiliu Zamfirescu

El plec[ ochii ]n p[m`nt =i nu r[spunse... Mihai se uita la el, mirat de ad`nca schimbare ce o luase. C[ut[ s[-l ]nsufle\eas- c[ cu ceva, =i ]=i aduse aminte c[ Sa=a ]i dase o pereche de pantofi pentru d`nsul. — Nene Dinule, maman ]\i trimite ni=te pantofi... M[ duc s[ \i-i aduc. +i ie=i s[-=i caute valiza. C`nd s[ ajung[ ]n cap[tul coridorului, cam ]ntunecos, i se p[ru c[ o u=[ de la o odaie l[turalnic[ era ]ntredeschis[. Voi s[ treac[ mai departe, dar cineva ]l chema. Se opri s[ asculte. — Mihai, bun[ diminea\a. El nu pricepea bine cine-i vorbea. — Bonjour... Cine m[ cheam[... Prin cr[p[tura u=ii se strecur[ m`na Tincu\ei. El o recunoscu =i se apropie de d`nsa, s[rut`nd-o. — Ce va s[ zic[ asta? c`nd ai venit? — Acuma. Ce faci?... Am auzit c[ nu prea e=ti bine... — N-am prea fost bine... Dar c`nd ai venit? — E un ceas de c`nd am venit... Am fost la nenea Dinu...M[ duceam s[-i caut ni=te pantofi, de la maman... — Ce ciudat lucru!... Eu =tiam c[ ai venit, f[r[ s[ =tiu... Ce face Sa=a? — E bine. — Dar fetele? — Bine, toat[ lumea. Da’ de ce nu ie=i la lumin[? Ea r`dea, ascuns[ dup[ u=[. — Nu se poate... Tot ce pot s[ fac este s[-\i dau m`na din nou, dac[ te mul\ume=ti... +i-i ]ntinse iar[=i m`na, prin deschiz[tura u=ii, cu bra\ul p`n[ la cot. El ]=i lipi gura de pielea neted[, s[rut`nd-o pe tot lungul, de jos p`n[ sus. — E=ti sup[rat[ pe mine, Tincu\o, =i ai cuv`nt s[ fii sup[rat[... — Destul... fii cuminte... nu sunt sup[rat[. Se z[rea, ]n ]ntunericul od[ii, obrazul cu ochii str[lucitori. — }nchipuie=te-\i c[ =tiam c[ ai venit, =i nu-mi spusese nimeni... Du-te la tata... destul. Am s[ trimit s[ te cheme...

270 Via\a la \ar[

}=i retrase bini=or m`na =i str`nse u=a: — S[ vii numaidec`t. — Viu. Fericit c[ o vedea vesel[ =i c[ nu era sup[rat[ pe el, Mihai alerg[ ]n odaia lui, scoase pachetul din geamantan =i se ]ntoarse la conu Dinu. — Uite, nene Dinule, maman ]\i trimite pantofii [=tia de iarn[... Dore=te s[ te vad[... Nu vii la Bucure=ti?... — Nu pot s[ viu... Spune Sa=ii c[ o doresc mult. N-am v[zut-o de doi ani. — Nu te mai duci la mo=ie? El ]nv`rtea pantofii ]n m`n[. }ntoarse ochii lung =i se uita la Mihai. — La care mo=ie? — La Ciulni\ei. B[tr`nul ridic[ din umeri. — Ce copil e=ti!... Tu nu =tii c[ eu nu mai am mo=ie... Conu Dinu se plec[ spre el, cu privirea ]ncruntat[, ]l apuc[ de bra\ =i-l zgudui cu putere. — Eu nu mai am mo=ie!... Mo=ia mi-a luat-o t`lharul... T`lharul, banditul care ]mi omoar[ fata!... +i Cel-de-sus ]i cunoa=te nelegiuirile, ]i ]n\elege g`ndurile, =i nu-l tr[sne=te!... =i nici nu m[ cheam[ pe mine la d`nsul, ca s[ nu mai v[d!... Dup[ aceea, muie vocea, =i cu mare triste\e zise: — }mi pare r[u c[ o s[ mor blestem`nd: nu mai este dreptate omeneasc[, iar Dumnezeu =i-a ]ntors fa\a de la mine... I se str`mbaser[ toate liniile obrazului, vorbind astfel. O descurajare ad`nc[ se ]ntip[rise pe chipul lui, descurajarea omului revoltat, care nu sper[ ]n nimic. Lui Mihai i se f[cu mil[. — Nene Dinule, ne te turbura a=a, c[ tot mai e dreptate ]n lume; uite, \[ranii vor s[ te aib[ din nou. El dete din cap. — Ce s[-\i fac[ \[ranii, ]mpotriva c`inelui [stuia!... — Cine =tie!... poate s[-\i fac[ ceva: au reclamat prefectului.

271 Duiliu Zamfirescu

Conu Dinu se ridic[ pe bra\ele fotoliului. — Au reclamat prefectului!... Se vede c[ i-a schingiuit detot... — M[ rog, dumneata ai dat toat[ mo=ia de zestre? — N-am dat nimic! El a luat... A pus m`na pe tot, f[r[ s[ m[ ]ntrebe: zice c[ eu sunt b[tr`n =i neputincios, c[ m[ fur[ to\i din toate p[r\ile... Vezi bine; a=a, m[ fur[ numai el, m[ fur[ =i m[ v`r[ ]n p[m`nt, =i pe mine =i pe Tincu\a... +i ce vor \[ranii? — Vor s[ te ]ntorci dumneata la ei. Conu Dinu se uit[ la Mihai lung. — S[rmanii oameni! Dar crezi c[-i las[ el s[ fac[ ce vor? M[ prind c[ acuma, c`nd noi vorbim despre asta, nebunul e la mo=ie. Ia sun[, numai a minune s[ vezi... Mihai sun[. Dup[ c`teva minute veni o slug[ cu ochii umfla\i, cu p[rul v`lvoi. Conu Dinu o ]ntreb[ bini=or: — Acas[-i domnul? — Nu-i acas[, cucoane: a plecat la mo=ie... B[tr`nul dete din cap c[tre Mihai, iar sluga ie=i. — Vezi? s-a dus, a l[sat pe ministru =i tot, numai ca s[-=i r[zbune pe lume... Auzi, el, om s[ primeasc[ un ministru!... Cine =i-a f[cut p[cat s[-l trimeat[ ]n casa asta? M[ crezi c`nd \i-oi spune c[ toat[ noaptea au b[ut ca ni=te n[uci? Ai v[zut ]n ce hal sunt slugile... Asta e via\a noastr[: c`nd e treaz, e biciul lui Dumnezeu; c`nd e beat, ]l legi... Un asemenea om duce interesele jude\ului =i ale \[rii, — vai de ea, de \ar[!... Dup[ aceea t[cu, cl[tin`nd trist din cap. Apoi rug[ pe Mihai s[-i dea h`rtiile de sub pern[, ca s[-i arate foaia de zestre. Incepu citania din fir ]n p[r a tuturor actelor. B[tr`nul se oprea la fiecare fraz[, la fiecare vorb[, cer`nd explicarea cuvintelor noi, ]ntreb`ndu-l de nu era dreptatea de partea lui. Ar fi urmat astfel toat[ ziua, de nu venea femeia din cas[ s[ spun[ lui Mihai c[ ]l cheam[ Tincu\a. Mihai ie=i, iar conu Dinu r[mase cu h`rtiile ]n bra\e. Tot interesul documentelor disp[ru deodat[, =i ]n mintea lui se ivi o idee nou[, ]ntoarcerea la \ar[. Cum avea s[ se duc[, cine era

272 Via\a la \ar[ s[-l ]ngrijeasc[ pu\in ]i p[sa. S[ plece cu tr[sura lui Scatiu nu se mai putea, fiindc[ singura slug[ credincioas[, Stoica vizitiul, se dusese ]n lume. Atunci ]i veni ]n g`nd altceva: s[ fug[... Pe c`nd planurile acestea munceau pe conu Dinu, Mihai intra la Tincu\a. }ntins[ pe canapea, cu o rochie de cas[ pe d`nsa, ale c[rei cute, de m[tase aurie, c[deau bogate pe covor, cu o blan[ alb[ pe picioare, Tincu\a mi=ca u=or degetele pe o carte. }n fa\a ei era un fotoliu, al[turi de o m[su\[, cu un vas sub\iratec, elegant, din care se l[sa spre d`nsa o roz[ ]nflorit[ ]n grab[ =i sfioas[; ]n atmosfera salonului, o c[ldur[ binef[c[toare ]n care sur`dea o minunat[ fotografie a d-nei Vigée Le Brun, ce-i sem[na. C`nd intr[ Mihai, ea z`mbea. P[rea c[ simte toate mi=c[rile lui, chiar c`nd nu-l vede, c[ =tie c`nd vine, ce dore=te, ce are s[ zic[. — A!... domnule Mihai, iat[-ne ]n sf`r=it! El d[du din cap, mul\umit =i cam st`ngaci, lu]ndu-i m`na. — A= fi venit de ieri, dar mi-era ru=ine... dup[ o scrisoare a=a de proast[... — +ezi. Uite, vezi? asta este... +i zic`nd astfel, scoase din carte scrisoarea lui. — D[-mi-o, te rog, s-o arunc ]n foc... — |i-o dau, ]ns[ cu condi\ie: s[ nu mai scrii asemenea lucruri. — Nu mai scriu niciodat[. — +i s[ aibi ]ncredere ]n mine, fiindc[ ]\i vreau binele. — Da. Ea ]i dete scrisoarea, pe care el o arunc[ ]n sob[. Am`ndoi se uitau la h`rtia ce ardea, ]ndoindu-se =i l[s`nd s[ se vad[ literele negre pe fondul cenu=iu. Tincu\a dete din cap. — {sta-i drumul pe care-l iau toate cele omene=ti. El nu zise nimic, ci numai se uit[ la d`nsa lung. Era alb[ ca h`rtia pe care o \inuse ]n m`n[, diafan[, de o tinere\e candid[. Numai ochii p[reau c[ ard, cu o via\[ proprie, ca diamantele.

273 Duiliu Zamfirescu

Mihai se sim\i mi=cat ca de o poezie, ]n care durerea porne=te din straturile cele mai ad`nci ale sufletului r[nit, dar cuvintele r[m`n simple. Ea de asemenea ]l privea =i p[rea c[ ]n\elege ce se petrece ]ntr-]nsul. Plec[ ochii ]n jos =i nu zise nimic. Dup[ aceea, uit`ndu-se iar[=i la cenu=a scrisorii, ]l ]ntreb[: — S-a stins? — Da. — Apropie-\i scaunul de mine =i =ezi. El mi=c[ fotoliul spre d`nsa. — Te rog, ]nt`i ]nchide u=a c[ vine frig. El o ]nchise. Umbla ]ncet, ca ]ntr-o odaie ]n care s-ar ruga cineva. Veni iar l`ng[ d`nsa, privind-o cu sfial[. — +ezi, te rog... +tii c[ azi-diminea\[ m-am de=teptat din somn, cu credin\a nestr[mutat[ c[ ai venit. De ce ai venit? — Fiindc[ m-a chemat ministrul. — Altfel nu veneai? — Ba a= fi venit, dar mai t`rziu. Ea ]l privi ]n t[cere, dup[ aceea ]ncerc[ s[ z`mbeasc[. — De c`t[va vreme a ]nceput s[-mi fie fric[ de ceva necunoscut; m[ tem s[ nu mor. E drept c[ nu prea am cuv`nt s[ m[ ]ngrozesc de moarte, fiindc[ nu sunt fericit[. }ns[ de c`\iva ani m[ lega de via\[ o sim\ire nou[ =i puternic[. S[ \i-o spun?... El se apropiase =i mai mult, =i-i luase m`na ]ntr-ale lui. — Dac[ nu e prea greu, spune-mi-o. Tincu\a se rezemase cu obrazul de spatele ]nalt al canapelei =i-l privi cu ochii g`nditori: — }mi era drag cineva, at`t de drag, at`t de scump, ]nc`t credeam c[ o s[ pot tr[i =i s[ m[ pot bucura de sim\irea mea nou[. Dar se vede c[ nu se poate... Mihai, mi=cat p`n[ la lacrimi, ]ncerc[ s-o opreasc[. — Te rog, Tincu\o, de ce vorbe=ti a=a?... — Vino mai aproape. |i-aduci aminte de copil[ria de pe lac? Copil[rie, ce dulce copil[rie!... Ascult[-m[: a= vrea s[-\i

274 Via\a la \ar[ dau ceva. M-am preg[tit s[-\i dau un inel. Vrei s[-l prime=ti? De ce s[ nu-l prime=ti? Sau dac[ vrei s[-\i dau altceva... Se uit[ la el z`mbind =i-i atinse fruntea cu degetul. — M[ ]n\elegi? — Te ]n\eleg de mult... Ea ]i acoperi gura cu m`na. — +tiu... — +i dac[ vrei s[-mi dai ceva, primesc; ]ns[ nu poate s[ fie nimic mai frumos dec`t asta. +i, vorbind astfel, scoase ceasornicul din buzunar. Tincu\a se uita la el nedomirit[. — De la cine ]l ai? ]ntreb[ cu temere. — De la sor[-mea. Ia deschide-l. Ea deschise un capac, dar nu g[si nimic extraordinar. — Deschide =i dincolo, sau s[ \i-l deschid eu... Pe sticla alb[ era o vi\[ de p[r, legat[ cu o panglicu\[ ro=ie. — O cuno=ti? ]ntreb[ Mihai. Obrazul ei se color[ de s`nge, un val de c[ldur[ ]i umplu ochii de lacr[mi =i f[r[ =tire ]=i arunc[ bra\ele de g`tul lui. I se umplea pieptul de aer, de prea mult aer; se ]neca de emo\iune. }ncet, pe nesim\ite, i se l[sar[ bra\ele grele, capul ei c[zu pe spate, =i r[mase galben[, ca moart[. El voi s[ se scoale de pe covor, speriat de paliditatea ei, dar o u=oar[ mi=care a bra\elor, ce se rezemau ]nc[ de d`nsul ]l f[cu s[ se opreasc[. Ea ]=i duse m`na bini=or la frunte, mi=c[ bra\ele ]n sus =i deschise ochii. — Mi-a trecut. Nu te speria. Nu sunt mai ur`t[... E o impresie fugar[, pe care nu =tiu de o ]n\elegi: vi\a asta de p[r a p[strat un parfum, pe care-l reg[sesc ]n toate lucrurile mele vechi. C`nd ]l simt, ]mi pare c[ vremea n-a trecut, sau c[ a trecut at`ta vreme, ]nc`t eu, cea de atunci, am murit, iar eu, cea de acum, sunt alta. +i ]mi pare a=a de r[u c[ nu mai sunt cea de atunci! Poate, poate ar fi altfel... Dup[ aceea ]ntinse m`na ]n aer, cu o mi=care at`t de u=oar[, dar at`t de f[r[ speran\[, ]nc`t spuse o lume de durere.

275 Duiliu Zamfirescu

Se uit[ un moment ]nainte-i, apoi se ridic[ ceva mai sus pe canapea, =i iar z`mbi. — +ezi pe scaun... Te visez aproape ]n toate nop\ile. Te v[d aievea cum te mi=ti, cum prive=ti c`teodat[ cu ochii ]n g`nduri, =i puterea visului e a=a de mare, c[ a doua zi ]mi aduc aminte c[ priveam =i eu tot acolo. +tiu tot ce faci, unde te duci, la ce te g`nde=ti. +tiu c`nd e=ti trist, c`nd ]\i aduci aminte de mine. E o nebunie care m[ ]nc[lze=te, ]mi odihne=te spiritul. Doctorii socot c[ sunt bolnav[ de nervi. La ]nceput le spuneam c[ visez toat[ noaptea. Mi-au dat fel de fel de doctorii, care m[ f[ceau s[ dorm ca o piatr[. Le-am l[sat la o parte =i m-am ]ntors la visurile mele. }=i plec[ fruntea pe o lature =i se uit[ la el. — Dac[ nu te-a= mai visa, a= muri. Mihai o asculta, cu inima sf`=iat[. }i era fric[ s[ se mai apropie de d`nsa, ca nu care cumva suflarea lui s-o ]nece. P[rea c[ nu mai \ine de p[m`nt prin nici o leg[tur[. Se ]ntinse pe covor =i-=i rezem[ capul de blana alb[ de pe picioarele ei, pe care o s[rut[ ]n ascuns. Ea p[ru c[ se g`nde=te... — Ce stranii lucruri ]\i spun!... +ezi bine. Reaz[m[-\i capul de picioarele mele. Vino mai aproape dac[ vrei. El veni l`ng[ d`nsa, aproape detot. Tincu\a ]i puse m`na pe frunte, m`ng`indu-l. Voi s[ urmeze, dar s`ngele i se urc[ din nou ]n obraz. — E=ti prea aproape, zise ea, ]ncurcat[, r`z`nd, cu o tremu- rare o glasului ce o ]mpiedic[ s[ vorbeasc[. El nu zicea nimic, ci se uita la d`nsa, r[t[cit ca ]ntr-un vis. — A= vrea s[ te \iu aproape de mine, dar mi-e fric[... }mi bate inima a=a de tare! +ezi colo. Mihai se supuse. — }\i spun lucruri ciudate. Dar e adev[rat. Tr[iesc numai fiindc[ tr[ie=ti dumneata... A= vrea s[ te ]ntreb ceva: dac[ s-ar ]nt`mpla s[-\i fie drag[ o alt[ femeie, c`t a= mai fi eu ]n lumea asta, mi-ai spune-o?... Nu, nu, nu vreau protest[ri zadarnice.

276 Via\a la \ar[

— |i-a= spune. — Crezi c[ s-ar putea? — Nu cred. Ea z`mbi, trist. }l privi cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, cer`ndu-i parc[ socoteala ]n t[cere de ce spuse. Dar se ]mbl`nzi repede. Dup[ aceea, ceru lui Mihai s[-i istoriseasc[ despre via\a lui de toate zilele, ce lucra, ce planuri avea pentru viitor, de-l interesa politica. }i f[g[dui s[ vin[ la Bucure=ti, la Sa=a, ca s[ fie aproape de el. Voia s[-i vad[ camera de studiu, s[-i ating[ lucrurile de pe mas[. }nchidea ochii cu o pl[cere copil[reasc[, g`ndindu-se la cele ce spunea. Petrecur[ astfel mai toat[ ziua ]mpreun[. C`nd se ]ntoarse ministrul acas[, Tincu\a dori s[-l vad[. }l primi cu o gra\ie at`t de m[surat[, cu at`t tact ]i vorbi, ]nc`t omul, cople=it de preocup[ri prozaice, se sim\i ridicat deodat[ ]ntr-o atmosfer[ senin[, simpatic[. Ie=ind de la d`nsa, se mir[ cu Mihai de nepotriveala dintre b[rbat =i femeie. — Cum se poate s[ se piard[ o asemenea fiin\[ ]n mijlocul lumii acesteia, plin[ de zizanii =i de meschin[rii?... Sunte\i rud[, da? — Da. — Ar trebui s-o ]ngriji\i. E p[cat: ]mi pare bolnav[. Mihai se opri, uit`ndu-se la =eful lui cum se plimba preocupat. Vederea Tincu\ei l[sase ]n spiritul omului rece, melancolia faptelor nobile, uitate sau neuitate. P[rea cu dinadinsul zdruncinat de vedenia c[l[toare ce-i trecuse pe dinaintea ochilor. Surprinse ]ntr-o clip[ ad`ncul lucrurilor =i p[rea c[ le leag[ cu cine =tie ce umbr[ din propria lui via\[. Se opri ]n fa\a lui Mihai, vorbind ]ncet, cu vocea grav[: — Natura e c`teodat[ de o nedreptate revolt[toare. Fa\[ cu no\iunile noastre morale, e imoral[, oarb[. Cu drept cuv`nt au f[cut grecii, din destinul lor, un fiu al Chaosului =i al Nop\ii. Graiul lui str[b[tu departe ]n sufletul t`n[rului. El r[mase pe loc, uit`ndu-se ]n p[m`nt.

277 Duiliu Zamfirescu

Nici nu mai avur[ nevoie s[ vorbeasc[ despre conu Dinu =i despre ginere-s[u. Ministrul pricepuse, din tot ce-l ]nconjura, drama ce se petrecea sub aparen\e ridicole. }i fusese destul s[ vad[ c`teva minute pe Tincu\a, ca s[ i se lumineze =i mai bine \es[tura ascuns[ a aparen\elor.

IX

Dar Tincu\a era fericit[. Seara, dup[ ce to\i se duser[ s[ se culce, ea r[mase singur[. }n odaia ei ardea focul. Puse lum`narea pe scrin =i f[cu doi pa=i spre oglinda cea mare. }n lumina ]ncruci=at[ a focului =i a lum`n[rii se v[zu ]n mijlocul camerei, cu haina de m[tase lungindu-se ]n penumbr[, ca o fantezie u=oar[. M`necile ]i c[deau bogate de pe umeri, cu capete negre de dantel[. Se mi=ca ]n dreapta. Nevinovata ]nchipuire de sine o f[cea s[ se cread[ de partea aceea ]nalt[. Cine =tie de ce. Era ostenit[. Pianul era deschis. +ezu pe scaunul lui =i-=i arunc[ ochii pe note. Erau ni=te litere mari, albe, cu un pervaz negru. Lu[ caietul ]n m`n[ =i-l ]ntoarse spre lumin[: Sonate Op. 27, nr. 2. Der Grä fin Julie Guicciardi gewidmet. I se p[ru c[ aude pentru ]nt`ia=i dat[ numele acesta. Julie suna a=a de frumos! Cine o fi fost?... Se scul[ din nou =i se apropie de oglind[; apoi se dep[rt[ c`t putu =i se uit[ numai la rochie. Era alta, ]ntr-o alt[ lume, ]ntr-o lume cald[ de poe\i =i de muzican\i, ]n azurul c[reia se vedeau ramuri ]nflorite. }=i aduse aminte de lucruri vechi, de un brocart r[mas de la maic[-sa, cu flori de crin. Se aplec[ pe covor =i ridic[ o batist[. Apoi veni l`ng[ scrin. Se rezem[ cu coatele de marmor[ =i se uit[ la portretul lui Mihai. Era un portret vechi. }l privi lung, at`t de lung, c[ i se p[rea c`teodat[ c[ nu-l mai cunoa=te. }i trecu prin minte ]nceputul unui vals de Chopin =i mi=c[ degetele pe piatra rece, ca pe piano. Se dezbr[c[ ]ncet, r[m`n`nd mititic[. Intr[ ]n pat bini=or, ]=i rezem[ capul pe pern[ =i se uit[ la flac[ra ce de-abia mai p`lp`ia pe v`rful c[rbunilor. G`ndurile ei se prindeau ]n mreaja somnului.

278 Via\a la \ar[

Din c`nd ]n c`nd i se p[rea c[ pune m`na pe momentul precis ]n care adormea! „Acuma, acuma“, =i dormi, ]n adev[r, cu cuno=tin\a limpede despre trecerea de la o stare la alta. }ntru t`rziu se de=tept[. Focul se stinse cu des[v`r=ire. }n odaie era frig, dar ea asuda. Scoase batista de sub pern[ =i =i-o trecu pe frunte. Sim\i c[-i tremur[ m`na =i c[ tremur[ toat[. Visase, ca ]ntotdeauna, pe Mihai, — ]l visase c[ pleac[ f[r[ s-o vad[, pe ascuns, ca s[ n-o turbure. }=i l[s[ m`na ]n jos =i ascult[. Un huruit de tr[sur[ ce se pierdea pe uli\[ o f[cu s[ ridice capul de pe pern[ =i s[ asculte. I se p[rea acum c[-=i aduce aminte exact de momentul c`nd ie=ise din curte — momentul c`nd ea se de=teptase. Tocmai de aceea se de=teptase, de zgomotul roatelor. Atunci se scul[ pe un cot ca s[ asculte mai bine: nici o mi=care. Plecase. Palid[, cu inima b[t`nd s[-i rup[ vinele, s[ri jos din pat, aprinse lum`narea, ]=i ]mbr[c[ ]n fug[ rochia, ]ncheind-o ici =i colo =i ie=i. Trecu prin coridorul cel lung =i prin salona=, =i se duse drept la camera lui Mihai, pe care o deschise, tr`ntind u=a de perete. Era cuprins[ de o dorin\[ ne]nfr`nt[ de a =ti adev[rul, de a-l constata ]n partea lui material[, d`nd de patul nedesf[cut =i de camera goal[. C`nd colo, Mihai dormea la locul lui, somnul omului t`n[r, care a trecut o noapte ]n drumul de fier — iar odaia era plin[ de lucruri aruncate peste tot. Tincu\a r[mase ]ncremenit[, =i tocmai atunci i se p[ru c[ se de=teapt[ din halucina\ia ce o st[p`nise cu at`ta putere. Era s[ scape sfe=nicul din m`n[. Dete ]napoi, retr[g`ndu-se cu grij[, fericit[ c[ nu o sim\ise nimeni, nimeni =i intr[ la ea, se dezbr[c[ repede =i se culc[ din nou. C`nd ]=i reg[si c[p[t`iul cald =i ]nchise ochii, i se p[ru c[ o cereasc[ m`n[ se coboar[ din aer =i ]i ridic[ de pe frunte p`cla visurilor rele, limpez`ndu-i g`ndurile. Mihai era acolo, sub acela=i acoper[m`nt cu d`nsa. Ce mai putea dori? A doua zi diminea\a, pe c`nd ea se ]mbr[ca, femeia din cas[ ]i spuse c[ Mihai vrea s-o vad[.

279 Duiliu Zamfirescu

Se g[ti numaidec`t =i se duse drept la el. B[tu la u=e. — Intr[, ]i r[spunse vocea lui din[untru. Ea intr[, ]ncet, r`z`nd, pe c`nd el o privea cum inainta cu pa=i m[sura\i, ca ]ntr-un menuet. Mihai ]=i str`nse lucrurile =i sta ]ntr-un col\ pe canapea, cetind. Felul vioi cum se ]nf[\i=a Tincu\a ]i p[ru at`t de ]mbucur[tor, ]nc`t nu se scul[ =i nu o ]ntrerupse. D`nsa veni p`n[ l`ng[ el, =ezu =i, lu`ndu-i m`na, ]i zise lung, cu ochii ]n ochii lui. — Bun[ diminea\a. Cum ai dormit ast[-noapte? — Am dormit foarte bine, r[spunse el, s[rut`ndu-i m`na. — Cu visuri, f[r[ visuri? — F[r[. De ce? — N-ai sim\it nimic? n-a venit nimeni la dumneata? — Nu. — Da’ bine dormi! Vrei s[-\i ar[t cum dormi? Uite a=a. +i-=i str`mb[ capul pe o pern[, rezem`ndu-=i capul ]n piept, ca cineva care cade de somn. Mihai r`dea: — Da, da; a=a dorm. De unde =tii? — Asta-i treaba mea. Apoi se uit[ ]mprejur. — Dar prin cas[, ce neor`nduial[ p[g`neasc[!... Una aruncat[ ]ntr-o parte, alta ]ntr-alta, de \i se p[rea c[-s hainele a patru persoane, nu ale uneia singure. El era din ce ]n ce mai mirat: — De unde =tii toate astea? Ea se sculase =i se uita la lucrurile lui de pe mas[, sco\`ndu-le de prin tocuri, d`nd sticlu\ele pe la nas, ]nv`rtind foarfecele ]n m`n[. — Ce-i asta? — {sta este un cu\it =i o furculi\[, care se ]mbuc[ una ]ntr-alta, ca s[ nu rugineasc[. — Dar asta? A!... un puf! Dai cu pudr[? — Nu dau. Dup[ cum vezi, este o colec\ie de tot felul de instrumente de ras, ]ntre care =i puful pentru cine pune pudr[. — Ce fel de ras. Cu\it =i furculi\[...

280 Via\a la \ar[

— Nu... Astea sunt aruncate ]n valiz[ de slugi, din alt[ parte. Dar spune-mi, z[u, cum de cuno=ti modul meu de a dormi! Ea se uit[ lung, cu privirea bun[. — S[-\i spun: ast[-noapte am visat c[ plecai, f[r[ s[-\i iei r[mas bun de la mine. M-am de=teptat. Tocmai atunci trecea o tr[sur[ pe strad[. V[zusem lucrurile cu at`ta luciditate, ]nc`t nimeni din lume n-ar fi putut s[ m[ ]ncredin\eze c[ nu era a=a. M-am sculat, m-am ]mbr[cat ]n grab[ =i am venit s[ v[d camera goal[. }\i spun: eram at`t de sigur[ c[ ai plecat, ]nc`t am intrat de-a dreptul f[r[ s[ mai bat la u=[. C`nd colo... nu plecasei. — Se putea s[ plec f[r[ s[ te v[d! — +tiu, — dar e a=a. Povestind cele ]nt`mplate, se sculase ]n picioare. Obrajii, de regul[ palizi, erau colora\i; ochii, care totdeauna ardeau, de ast[ dat[ aveau privirea senin[. Mihai o lu[ de m`n[ =i o apropie de fereastr[. — Ce este? ]ntreb[ ea mirat[. — Nimic: te g[sesc ast[zi foarte bine. Ea plec[ ochii ]n jos, apoi ]i ridic[ spre el, zic`nd ]ncet: — E=ti aici. Sunt fericit[... Nu pleci ]nc[. — M[ duc cu ministrul la Slobozia =i ne ]ntoarcem desear[. Tocmai de asta voiam s[ te v[d. Tr[sura e gata. Ea ]l privi ]n ochi: — Da?... Apoi ]l lu[ de m`n[ =i-l trecu repede ]n salona=ul ei. — A=teapt[-m[ aici. Dup[ c`teva minute Mihai v[zu u=a deschiz`ndu-se, iar Tincu\a venind la bra\ul ministrului. Ea se mi=ca ]ncet, leg[- n`ndu-se, venind ca o umbr[ ]n urma lui. Se uita la Mihai r`z`nd. Ministrul p[rea ceva cam ]ncurcat, dar se reculese repede. — Uite, Mihai, doamna dore=te s[ r[m`i aici; eu doresc s[ vii cu mine... Ce alegi? Tincu\a se ]ntoarse repede spre el: — Dac[ dori\i dumneavoastr[, eu nu mai doresc nimic.

281 Duiliu Zamfirescu

— Ve\i vedea: nu-i a=a c[ alegi s[ r[m`i? iar pe mine m[ la=i s[ m[ duc singur? Mihai se uita la am`ndoi, nedumerit. Ministrul ]l b[tu pe umeri, prietene=te: — R[m`i, r[m`i. Noi ne vedem la Bucure=ti ]n toate zilele. Apoi ie=i, ]nso\it de Mihai p`n[ la tr[sur[. C`nd se ]ntoarse ]n[untru, Tincu\a ]l a=tepta ]n mijlocul salonului, vesel[. }i f[cu o reveren\[ ad`nc[, trimi\`ndu-i o s[rutare pe v`rful degetelor. — Nu-i pentru cine se g[te=te, ci pentru cine se nemere=te. — }\i sunt foarte recunosc[tor; dar... ce a zis ministru? — Recunosc[tor... =tii, cam a=a. — Te mai po\i ]ndoi? — Da? — Desigur c[ da. Nimai s[ nu i se par[ ciudat... — De ce? Eu te v[d a=a de rar... El te vede ]n toate zilele, cum prea bine a zis. Ajut[-m[ s[ =ed. D[-mi blana. Pune-mi-o pe picioare =i stai l`ng[ mine. Mihai se supuse, o ajut[ s[ se rezeme bine de bra\ele canapelei =i se ]ntinse =i el pe covor. Dar n-apucase s[ s-a=eze bine, c`nd v[zu pe Tincu\a pri- vind cu luare-aminte ]n aer, parc[ ar fi ascultat ceva. }n adev[r, se auzeau clopotele unui po=talion: T[nase Scatiu se ]ntorcea. Ea ridic[ ochii =i m`inile spre cer, ca o mut[ protestare ]mpotriva soartei. Mihai pricepu ce se petrece ]ntr-]nsa, cu at`t mai mult c[ tr[sura intra ]n curte. Se scul[ =i f[cu semn Tincu\ei c[ se duce ]n odaia lui. Ea ]=i str`nse lucrurile ]mprejur =i a=tept[. Dup[ pu\in timp, u=a se deschise, lovindu-se de perete, =i T[nase intr[, ]mbr[cat ]n =ub[, cu revolverul la br`u, ca de obicei. — A! v-a\i sculat[r[!... M[ bucur. Apoi se cotrob[i prin =ub[, rupse un nasture, ]njur`nd, =i scoase o h`rtie din buzunar, pe care o arunc[ Tincu\ei: — S[ dai asta lui tat-tu s-o isc[leasc[. Tincu\a, mai ner[bd[toare dec`t alt[ dat[, se uit[ la el piezi=:

282 Via\a la \ar[

— Dac[ intri plin de noroi ]n cas[, ]nchide cel pu\in u=a. — Ia sl[be=te-m[, c[ n-am poft[ de vorb[. +i ie=i. D`nsa deschise foaia de h`rtie =i prinse c[ ceteasc[. Era slova lui Nae de la Ciulni\ei. P[rea un fel de declara\ie din partea lui conu Dinu, c[tre ministru, c[ nu vrea =i nu poate s[ se duc[ la mo=ie, c[ nu ]ncuviin\eaz[ cererile \[ranilor, c[ are toat[ ]ncrederea ]n ginere-s[u, etc. Tincu\a se trudea s[ prind[ ]n\elesul acestui act, dar nu izbutea. }l ceti =i-l receti f[r[ s[-l priceap[. Atunci sun[ =i zise feciorului s[ pofteasc[ pe boier. Dup[ c`teva minute, T[nase se ivi ]n u=[, numai ]n pantaloni =i-n jiletc[. — Ce este? — Vino-ncoace. De ce umbli numai ]n vest[: te-o ]nt`lni cineva. +tii c[-i Mihai aici. — Ei, =i! Sunt ]n casa mea. — Tocmai de aia... Ce este h`rtia asta? — D[-o s-o isc[leasc[ =i nu m[ mai descoase. — O dau, dar explic[-mi, s[ =tiu ce spun... El se lep=i pe un scaun =i lovi cu pumnul ]n mas[. — Bine, nenorocito, nu sim\i cum m[ str`ng du=manii din toate p[r\ile! N-ai auzit cum m[ reclam[ \[ranii dumneavoastr[, de la scofala de mo=ie ce am luat de zestre!... Tincu\a se mi=c[ pe canapea =i ridic[ glasul. — Nu =tiu nimic. — Nu =tii nimic, ha? Da’ pe ce lume tr[ie=ti? B[tu-o-ar Dumnezeu de zestre s-o bat[, c[ mai bine ]mi rupeam g`tul dec`t m[ ]nsuram! Ea se uit[ la d`nsul, lovind nervos cu v`rful degetelor pe h`rtie. — Vorbe=te ]ncet, c[ e lume al[turi. El se smuci furios c[tre d`nsa: — Vrei, se vede, s[ zic ceva lumii de al[turi... D`nsa, ]n\eleg`nd c[ nu-i de scos la cale cu el, f[g[dui s[ vorbeasc[ lui conu Dinu.

283 Duiliu Zamfirescu

— S[ te duci numaidec`t la el, m-ai ]n\eles? Ea dete s[ se scoale. — Iac[ m[ duc. Scatiu ie=i. }n urma lui, Tincu\a r[mase pe marginea cana- pelei, g`ndindu-se. Ce era de f[cut? S[ se duc[ la tat[-s[u, =tia mai dinainte ce ur[ groaznic[ avea b[tr`nul ]mpotriva lui Scatiu, din pricina mo=iei. S[ nu se duc[, ar fi ]nnebunit-o b[rbatu-s[u. }ntre ei doi, nu g[sea nici o sc[pare. Se uita ]n p[m`nt, cl[tin`nd din cap. — De ce nu m[ ia Dumnezeu?... Se sim\i p[r[sit[ de toat[ lumea, f[r[ putere, f[r[ speran\[ c`nd deodat[, ]i r[s[ri ]n minte imaginea lui Mihai. Da, asta ]i era singura m`ng`iere. Avu pornirea de a se duce spre el, ]ns[, ca oprit[ de voluptatea de a spera, r[mase locului; apoi se ]ndrept[ c[tre tat[-s[u. Spre marea ei mirare, conu Dinu f[cea exerci\ii de mers ]n picioare, se \inea cop[cel, trecea de la pat la mas[, ca un copil. — Da’ ce faci, tat[? El se uita la d`nsa, placid, cu o spr`ncean[ ridicat[ ]n sus, de parc[ era pus[ ]n cui, =i urm[ s[-=i caute echilibru. Dup[ c`teva momente de t[cere, se ]ntoarse spre d`nsa: — Merge, merge. Trebuie s[ m[ mai mi=c, c[ altfel ]mi amor\esc picioarele. Mult[ vreme el fusese de alt[ p[rere; nu atinsese p[m`ntul luni ]ntregi, ca s[ nu se osteneasc[. Acum era de p[rere contrarie. Se uit[ iar la Tincu\a. — Tu e=ti mai bine? Ce ai acolo? — Am o h`rtie... pe care te rog s-o cite=ti =i s-o isc[le=ti. Conu Dinu se rezem[ de mas[, ]=i puse ochelarii =i ceti ]n fug[ cuprinsul actului lui Scatiu. Apoi plec[ ochii ]n jos, piezi=, =i se uit[ la fiic[-sa peste ochelari: — Ce face!?

284 Via\a la \ar[

Tincu\a luase un scaun =i =edea, cu m`inile pe genunchi. El urm[ a o privi. — +i tu ai vrea s[ m[ vezi isc[lind un asemenea act? — Eu nu vreau nimic. — Atunci pentru ce mi l-ai adus? — Fiindc[ mi l-a dat s[ \i-l aduc. — A!... \i l-a dat s[ mi-l aduci!... De ce nu vine dumnea- lui?... S[ pofteasc[ aici la mine, s[ i-l arunc ]n obraz, neru=inatu! Vrea s[-l isc[lesc?... Poftim isc[litur[. +i zic`nd astfel, rupse h`rtia cu furie ]n buc[\i. Tincu\a s[ri de pe scaun. — Tat[, ce faci! B[tr`nul boloc[nea ochii furios, vorbind ]ndesat cu dege- tul ]n aer. — S[ pofteasc[ aici la mine!... S[ vie la mine, nebunu, s[-i dau eu isc[litur[ de act!... Vrea act, ha? ca s[ m[ pun[ sub epitropie de toat[ isprava?... +i tu ]ndr[zne=ti s[-mi ie=i cu asemenea p[c[to=ii, tu, fata mea, pe care te-am crescut ca pe o floare, s[ nu te bat[ v`ntul, s[ nu te arz[ soarele, ha?... Tincu\a se uit[ la el ]nlemnit[. — Ce s[ fac? — S[ nu prime=ti asemenea lucruri pentru mine, pentru tat[l t[u... +i s[ m[ aperi, nu s[ m[ pui s[ isc[lesc pentru el! — Bine, tat[, ce s[ fac? Dumneata ]mi e=ti p[rinte, el ]mi este b[rbat... — Vezi bine. +i dumneata te duci dup[ b[rbat... — Da’ ce s[ fac? Conu Dinu se uita la ea =i da din cap. Tincu\a urm[, ]ncet: — Au venit s[tenii no=tri s[-l reclame la prefect. — La ministru, nu la prefect. S[-l reclame la ministru, =i la vod[, =i la Dumnezeu, c[ i-a jupuit ca un t`lhar. Pe mine de ce nu m-au reclamat la nimeni? — Dumneata erai din cale afar[ bun cu d`n=ii... — A=a?! — Cum a venit un om cu voin\[ s-au sup[rat.

285 Duiliu Zamfirescu

— Va s[ zic[, eu n-aveam voin\[? Frumos. Tincu\a se duse la el s[-l m`ng`ie. — Nu, tat[, nu te sup[ra. El o ]ndep[rt[ de la d`nsul. — Fugi, fugi, c[ m[ m`hne=ti. — Te rog, tat[... Ce s[ fac?... El m[ gone=te, dumneata m[ gone=ti... Sunt a=a de nenorocit[! — El te gone=te!?... Te gone=te!... +i zic`nd astfel, voi s[ se repeaz[ spre u=[, cu ochii injecta\i de s`nge, dar se ]ncurc[, se ]mpletici =i c[zu. Tincu\a s[ri s[-l ajute, ]ns[ de-abia se \inea ea ]ns[=i pe picioare. Chem[ slugile, ]l ridicar[ de jos =i voir[ s[-l pun[ pe pat. Se zd[tea s[ se scoale =i s[ plece. Cu mare greutate ]l lini=tir[ =i-l f[cur[ s[-=i ia locul ]n fotoliu. Tincu\a, ie=ind de la el, era cu des[v`r=ire nimicit[. Stete un moment ]n coridor =i se g`ndi. Ce s[ fac[? Nu mai avea nici cel pu\in h`rtia neisc[lit[. Atunci, prins[ de un fel de curaj, p[ru c[-=i reg[se=te calmul obi=nuit: ]nt`mple-se ce se ]nt`mpl[. Astfel, reintr[ ]n salona= =i a=tept[. Dup[ pu\in timp, veni Scatiu. El aflase de la slugi despre starea lui socru-s[u, =i clocotea de m`nie. Se plimba de colo p`n[ colo, ca o hien[, f[r[ a zice o vorb[. Deocamdat[ se opri ]n fa\a Tincu\ei. — N-a vrut s[ isc[leasc[, a=a-i? Tincu\a ]n[l\[ din umeri. — N-a vrut. Las[ c[-i ar[t eu!... Apoi se ]nv`rti prin cas[, =i iar veni ]n fa\a ei. — S[ =tii c[ m`ine cer de la tribunal s[-l puie sub epitropie. Dac[ e nebun, nebun s[ fie... — De ce vorbe=ti a=a? E tat[-meu. — N-ai mai fi avut parte de el! +i zic`nd astfel, se apropie de d`nsa ]n ]ncepu s[ strige: — Nu-l vezi c[-i nebun!... E nebun de legat!... Sunte\i cu to\ii o cas[ de nebuni, =i el, =i tu, =i tot neamul vostru!

286 Via\a la \ar[

Tincu\a se scul[ bini=or =i voi s[ ias[. El ]i t[ie drumul. — Unde pleci? Ai s[ stai aici s[ m-ascul\i. Ea se opri ]n loc =i se uit[ la d`nsul: — Vrei s[-mi scurtezi via\a detot. — Da’ las[ c[ e=ti neam al dracului, nu pieri cu una cu dou[. Am s[ m[ duc la tribunal... Pe c`nd el ]ncepea din nou, se deschise o u=e, =i Mihai intr[. T[nase, care uitase cele ce-i spusese Tincu\a, r[mase cu gura c[scat[. — Bin[ ziua, domnule T[nase. El ]=i muie glasul detot: — Da’ de unde ie=i=i, m[i neni=orule? — Eram aici. Te rog s[ m[ ier\i c-am auzit f[r[ voia mea cele ce spuneai Tincu\ei... Ministrul mi-a vorbit de ]nt`mplarea asta, ]ns[ f[r[ s[-i dea importan\[. Dac[ vrei, vino la mine s[-\i explic... +i trecur[ am`ndoi ]n camera lui Mihai.

X

Dup[ ce T[nase ie=i, Tincu\a r[sufl[. Se duse ]n odaia ei, =i r[mase la geam, uit`ndu-se ]n gr[dina desfrunzit[. O asemenea via\[ era cu neputin\[ de suportat. }ncotro se ]ntorcea cu mintea, vedea numai pr[pastie: b[rbatu-s[u ]i era odios, se revolta ]mpotriva societ[\ii care-l tolera, ]mpotriva lui Dumnezeu care-l \inea pe picioare; tat[-s[u devenise egoist, copil[ros, st[p`nit numai de g`ndul mo=iei. }i trecuse prin cap ideea desp[r\eniei, ]ns[ groaza de scandal o f[cuse s[ dea ]napoi ]nfrico=at[. Ce era de f[cut? O lega de lume fata =i, cu un sim\[m`nt mai personal, Mihai. }ns[ am`ndoi stau oarecum ]n partea nestatornic[ a vie\ii. Acolea, l`ng[ d`nsa, nu era dec`t necaz =i chin. Ideea mor\ii ]i ]ncol\ise ]n minte de mult. Se sim\ea bolnav[ =i n[d[jduia c[ poate s[ moar[ cur`nd. Dar, tinere\ea lupta, =i moartea venea ]ncet.

287 Duiliu Zamfirescu

Scena din urm[ cu b[rbatu-s[u o revolta, o exaspera. Mihai auzise cum era tratat[ ]n casa ei, =i ]n loc s[-i fie recunosc[toare c[ pusese cap[t injuriilor, se sim\ea umilit[, ]njosit[; c`t putuse s[ sufere ea singur[, f[r[ ca al\ii s[ =tie, suferise; dar s[ fie batjocorit[ aproape ]n fa\a lui Mihai, ]n auzul lui, i se p[rea cu neputin\[ de r[bdat. Deschise geamurile =i respir[ cu putere. }i era cald. Se desf[cu la g`t =i-=i puse coatele pe marginea ferestrei, g`ndindu-se. Ce f[r[ de =art mai era =i lumea asta! Cine e fericit ]ntr-]nsa? Violen\ii =i apoplecticii. Cei bl`nzi =i f[r[ voin\[ sunt victime. Dar, fiindc[ ]n\elegea c[ e a=a, de ce nu-=i schimba =i ea firea? }ns[ po\i s[-\i schimbi firea? Ce-ar fi fost oare, dac[ s-ar fi desp[r\it de b[rbatu-s[u? Scandal. Ei, =i? Se cuvine s[ pui ]n cump[n[ fericirea ta cu opinia lumii? +i prinse a g`ndi cum s-ar fi dus la Sa=a, cum ar fi tr[it aproape de Mihai, c`t i-ar fi fost de devotat[. Dar conu Dinu? cui s[-l lase? Era h[r\[gos, crud, copil[ros, dar ]i era tat[. De c`te ori lua lucrurile mai aproape, i se f[cea mil[ de el. +i pe d`nsul ]mprejur[rile ]l aduser[ ]n halul ]n care era, ]mprejur[rile =i lipsa de voin\[. Lipsa de voin\[. Ce vorb[ =i asta! Cine era vinovat de lipsa lui de voin\[? Natura, Dumnezeu. Dar nu Dumnezeu care face asemenea lucruri nedrepte e o fiin\[ imoral[. Atunci la cine s[-\i mai ]ntorci ochii? La nimeni. La p[m`nt. La nefiin\[. Logic, a=a p[rea. }ns[ ]i era drag Mihai. Ce drag ]i era! Se sim\i cuprins[ de frig, dar urm[ cu ]nc[p[\`nare s[ se g`ndeasc[ la Mihai. Pe al doilea plan al con=tiin\ei se ivea umbra mor\ii. O dedublare a personalit[\ii sale morale o f[cea s[ aspire cu o parte c[tre fericire, iar cu alta c[tre moarte. Pe c`nd se g`ndea la Mihai, ideea c[ ar putea s[ r[ceasc[ desf[cu r`ndurile planului ]nt`i al con=tiin\ei =i r[s[ri luminoas[ ]naintea tuturor. Ce bine ar fi fost! S[ moar[ de moarte bun[, dar repede; s[ ]nceteze de a mai suferi. U=a se deschise ]ncet =i Zoi\ica intr[. Ea r[mase ]n mijlocul od[ii, str`ng`nd din umeri. Tincu\a ]nchise geamurile cu grab[

288 Via\a la \ar[

=i chem[ pe fat[ la d`nsa. Se uit[ la ea lung, g`ndindu-se ]ntr-o clip[ la o infinitate de lucruri. Cu cine seam[n[? Ar fi putut s[ semene cu tat[-s[u. O mi=care nervoas[ o f[cu s[ dea pe Zoi\ica la o parte =i repede, iar s-o apropie de d`nsa. Fata sim\i obrazul mame-sei rece, m`inile reci. — E=ti ]nghe\at[ de frig, mam[. Ai fost afar[? — Nu, drag[; am deschis fereastra s[ mai schimb aerul. Feti\a se duse la sob[, lu[ cu m`inile ei micu\e un lemn =i-l puse pe foc, mai puse unul =i ]nc[ unul; apoi str`nse porti\a =i se strecur[ pe v`rful degetelor, cu gravitate. Tincu\a o privea dus[ pe g`nduri. Ochii ei p[reau a zice copilei: „care va fi =i soarta ta! pe ce m`ini vei ]nc[pea!“ Atunci ideea mor\ii o ]nfior[. Chem[ fata, o lu[ ]n bra\e =i o s[rut[, str`ng`nd-o la piept cu o nespus[ mil[. C`nd re]nt`lni pe Mihai, se sim\i st`ngace, ]ncurcat[. Nu ]ndr[znea s[-l priveasc[ ca s[ nu vad[ ochii lui comp[timitori. Ideea umilin\ei se ]mpletea ]n mintea ei, ca o ma=in[rie complicat[, cu at`tea roate =i roticele suflete=ti, ce o f[ceau s[ sufere. Ceea ce p[rea amor propriu r[nit era numai o bl`nd[ ]nchipuire de sine; voia s[ se p[streze, ]n imaginile lui, curat[, desf[cut[ de orice leg[tur[ trivial[. +i cuvintele lui b[rba- tu-s[u, zise ]n auzul lui Mihai, o p[taser[. A doua zi, ministrul =i Mihai plecar[. Tincu\a, de la geam, se uit[ lung ]n urma lor. C`nd ei pierir[ ]n zare, ea r[mase ]n col\ul ferestrei, pri- vind departe ]n v[zduhul fumuriu, f[r[ nici o leg[tur[ ]ntre ea =i lume. }i r[s[ri ]n minte o imagine bizar[: Julie Guicciardi, =i o cut[ misterioas[ de rochie: rochia ei din oglind[...

XI

La o lun[ dup[ cele ]nt`mplate p`n[ aici, Mihai cu sor[-sa =i cumnatu-s[u c[l[toreau din nou spre Tincu\a, de ast[ dat[ ]ns[ ca s-o duc[ la groap[.

289 Duiliu Zamfirescu

O depe=[ a lui Scatiu, cu dou[ zile ]nainte, ]i chema =i-i ruga s[ aduc[ doi doctori, cei mai mari din Bucure=ti, „f[r[ a se uita la pre\“; o alt[ depe=[, isc[lit[ „cel mai nenorocit om“, ]i vestea c[ „totul s-a sf`r=it“. Era prin luna lui ianuarie. Gerul ]nlemnise toat[ calea. Uli\ele pustii sc`r\`iau sub picioarele rarilor trec[tori. C`te o sanie goal[, cu doi bouleni pipernici\i, mergea spre barier[. Niciodat[ nu v[zuse Mihai firea trist[ a lucrurilor ]ntr-o lumin[ mai potrivit[. Gr[m[di\i c`te trei ]n sania lui Scatiu, t[ceau. Fiecare se sim\ea ap[sat de apropiata ]nf[\i=are a mor\ii. }n adev[r, se vedea de departe poarta lui Scatiu ]mbr[cat[ ]ntr-o ]nvelitoare neagr[ monumental[. C`teva birji intrau =i ie=eau f[r[ rost, goale sau cu lume necunoscut[. Cea dint`i persoan[ de care deter[ fu coana Profira. La sunetul clopo\eilor, ea ie=i din odaia ei de jos =i ]ncepu s[ se boceasc[. }i s[rut[ pe c`tetrei pe am`ndoi obrajii, c`nt`nd aceea=i melopee caden\at[: „Tincu\o, mam[! — Tincu\o, mam[!“ C`nd d`n=ii se duser[ sus, ea chem[ pe Costea la d`nsa, puse m`inile ]n =olduri =i ]ncepu s[-l judece: — Da’ [=tia ce mai caut[? — Or fi venit pentru moartea cuconi\ei. — Pentru moartea cuconi\ei, ha? da’ locant[ nu e ]n t`rg — duc[-se la locant[! Ce caut[ pe urechile lui fii-meu? Tot el, sireacu! Slugile fiind ocupate, iar Tincu\a moart[, coana Profira pusese m`na pe chei; astfel toat[ ziua era beat[. Pe c`nd Mihai =i Sa=a se urcau sus, Scatiu le ie=i ]nainte. Ro=u, cu genele umflate, cu gulerul c[m[=ii ]n negru, p[rea mai hidos dec`t de obicei. Se arunc[ de g`tul lui Matei, =i, c`t era de lung =i de bleg, ]ncepu s[ se boceasc[ =i el, ca mam[-sa, cu glas mare =i cu radicale: — Am pierdut-o, vere Matei, am pierdut-o! S-a dus de la noi, veri=oar[ Sa=a! M-a l[sat singur, m-a abandonat, nenorocitul de mine!

290 Via\a la \ar[

+i cu ochii ]nchi=i, cu pumnul la frunte, scr`=nind din din\i, merse ]naintea lor, duc`ndu-i spre salonul ]n care era moarta. La vederea chipului Tincu\ei, ridicat sus pe pern[, alb, senin, cu majestatea mor\ii ]ntip[rit[ ]n toate liniile, Mihai sim\i un val de durere c[ i se urc[ ]n piept =i c[-l podide=te pl`nsul, cu hohot. R[mase l`ng[ u=[, cu ochii ]n batist[, pl`ng`nd f[r[ s[ se mai poat[ st[p`ni. Sa=a luase un scaun =i se a=ezase ]n fa\a r[posatei, pe c`nd Matei se uita la d`nsa. Intrat[ ]n st[p`nirea lini=tei de veci, s-ar fi zis c[ Tincu\a nu murise, ci numai trecuse ]n lumea ei cea dreapt[. Cu m`inile str`nse pe piept =i cu flori ]n jurul capului, p[rea c[ adormise g[tindu-se. F[cliile ce ardeau =i v`rful pantofilor noi, ce ie=eau de sub rochie; mirosul de t[m`ie; batiste ]nmuiate ]n ap[ de colonie; aerul de groaz[ al celor dimprejur, ]njosorau oarecum recea frumuse\e a mor\ii. Via\a ei chinuit[ se stinsese ]ncet, prelung, f[r[ s[ lase ]n formele de acum dec`t ]ntip[rirea celui din urm[ moment al con=tiin\ei, c[ ]nceteaz[ de a suferi. D`nsa murise cu no\iunea clar[ a fericirii de a nu mai fi. +i c`nd acestea se citeau pe chipul ei, T[nase se credea dator s-o c[ineze c[ a murit. Dup[ ce mai da o rait[ pe la cump[r[turi, unde num[ra lum`n[rile aduse din t`rg, intra ]n salon =i ]ncepea s[ geam[: — Ah, nevast[, de ce m-ai l[sat tu pe mine! Apoi v[z`nd pe Zoi\ica cu ochii plini de lacr[mi al[turi de Sa=a, ]ndemna s[ pl`ng[: — Pl`ngi, pl`ngi, nenorocit[ orfan[! Mam[ ca a ta, pu\ini au avut ]n lumea asta... +i acolea pe loc, se ]ntoarse c[tre femeia de la capul moartei =i-i zicea, lung =i t[r[g[nat: — Mario, rupe fe=tila de la f[clia aia, c[ p[teaz[ covoru. Cei doi-trei oameni cu sufletul la locul lor, ce erau de fa\[, se sim\eau dezgusta\i de at`ta nesim\ire =i pref[c[torie. El ie=ea lini=tit, se ducea ]n birou, unde deschidea casa de bani, scotea sticla cu rom =i bea din plin, ca s[-i treac[ de inim[ rea.

291 Duiliu Zamfirescu

}n mijlocul celei mai mari t[ceri se auzi deodat[ glasul lui Scatiu strig`nd: — Fugi! S[ nu te v[d ]naintea ochilor, cobe! Lua\i-l! da\i-l afar[! Matei ie=i ]n v`rful degetelor s[ vad[ ce se petrecea. }n fa\a lui Scatiu, care urla furios, un om b[tr`n, c[zut ]n genunchi, se ruga de el s[-l lase s[ intre. Matei recunoscu pe Stoica \iganul, fostul vizitiu al lui conu Dinu. Se duse la Scatiu =i-l lu[ de bra\, trec`nd cu el ]ntr-o odaie vecin[. Stoica intr[ plin de z[pad[, ]=i l[s[ c[ciula la u=[, se apropie de moart[ sughi\`nd, =i-i s[rut[ m`na. Apoi se uit[ la d`nsa, cl[tin`nd din cap. I se ]nnodau lacrimile ]n barb[. El nu putea rosti dec`t un singur cuv`nt: „St[p`nic[, st[p`nic[“. Se retrase =i se f[cu nev[zut. C`t despre conu Dinu, nimeni nu se ]ngrijea de el. P[r[sit ]n voia slugilor, singur, neputincios, pirotea ]n scaunul lui, str[in parc[ de cele ce se petreceau ]mprejur. Numai c`nd v[zu pe Sa=a, ie=i din nesim\irea lui aparent[ =i ]ncepu s[ pl`ng[ ca un copil. Se ]ncle=tase de m`inile ei, rug`nd-o s[-l ia d`nsa: — S[ nu m[ la=i, feti\o, s[ nu m[ la=i, c[ m[ omoar[ =i pe mine. O adev[rat[ teroare ]l cuprinsese, din ceasul c`nd v[zuse pe T[nase intr`nd la d`nsul cu vestea c[ Tincu\a murise. Gemetele, urletele, blestemele lui ]nfrico=ar[ pe conu Dinu mai mult dec`t =tirea ce-i aducea. Sa=a c[uta s[-l lini=teasc[, f[g[duindu-i c[ se va ]ntoarce peste pu\ine zile =i-l va lua cu d`nsa la Bucure=ti. B[tr`nul o privi disperat: — Va s[ zic[ m[ la=i... Ea ]ncerc[ s[-i dovedeasc[ c[ nu era cu putin\[ s[-l ridice numaidec`t din casa lui Scatiu, f[r[ s[-i dea b[nuieli. Conu Dinu nu mai r[spunse nimic, ci r[mase cu ochii ]n p[m`nt. Nepoat[-sa ]l privea ]n t[cere, g`ndindu-se ce era de f[cut. Se vedea bine c[ b[tr`nul ]nv`rtea ceva prin minte. Ea se temea s[ nu-=i pun[ =i el cap[t zilelor. C[ut[ din nou

292 Via\a la \ar[ s[-l ]ncredin\eze c[ nu se duce la Bucure=ti dec`t ca s[-i preg[teasc[ odaia. El t[cu. }nmorm`ntarea Tincu\ei se petrecu ]n acelea=i condi\iuni de solemnitate =i declamare. Totul era bogat, dar totul \inea de reclam[ =i de fal[. }n urma carului funebru mergea T[nase, ]ntre Matei =i Mihai. La fiecare r[sp`ntie, Scatiu se credea dator s[ sperie lumea cu gemetele. }=i pusese ]n minte, fiindc[ a=a ]i convenea, s[ fac[ r[spunz[tor de moartea Tincu\ei pe un biet doctor jidan. }=i c`nta vorbele pe nas, ca un \`rcovnic: — Unde o duce\i!... S[ nu o trece\i pe sub ferestrele mi=elului!... B[nic[! Nae! Vasile! Numele ]ngrijitorilor de pe la mo=ii erau astfel invocate la fiecare col\ de uli\[, ca m[rturie a durerii ce-l cople=ea, ]n fond ]ns[ pentru ca s[ se vad[ puterea =i bog[\ia lui. La cobor`rea sicriului ]n morm`nt, Scatiu p[ru c[ ]nnebu- ne=te. }n fantezia lui, excitat[ de alcool =i de pl`nsetele sincere ale celorlal\i, acest act al punerii ]n p[m`nt, ]n adev[r cel mai mi=c[tor din toate, i se ]nf[\i=a ]ntr-un mod at`t de ciudat, ]nc`t nu-=i mai putea st[p`ni urletele. Era con=tiin\a soartei noastre comune, care revolta via\a v`njoas[ =i violen\a din el. Matei enervat ]l str`nse de bra\: — Nu mai striga a=a! Glasul lui poruncitor p[ru c[ sugestioneaz[ pe Scatiu. El t[cu deodat[: lu[ o m`n[ de p[m`nt ]nghe\at =i o arunc[ ]n groap[. C`nd totul se sf`r=i, plec[ repede spre sanie, ]ncovoiat =i t[cut. Se ]nveli cu tartanul pe picioare, d`nd din cap: —S-o ia dracu via\[!... Apoi, adres`ndu-se vizitiului: — Haide, b[iete.

XII

De la vestea ce i-o adusese Mihai, c[ \[ranii lui reclamaser[ ministrului, conu Dinu nu mai avea pace. Era pe jum[tate olog, astfel c[ nu putea s[ ias[ ]n t`rg =i s[ plece de acolo drept la mo=ie.

293 Duiliu Zamfirescu

}n luna din urm[, pe c`nd Tincu\a era bolnav[, conu Dinu trimisese ]ntr-o zi s[-i cheme un birjar. }l tocmise cu 30 de lei s[-l duc[ la Ciulni\ei. F[cu aceast[ ]ncercare pe fa\[, sper`nd c[ Scatiu nu va ]ndr[zni s[-l opreasc[. Dar se ]n=el[: Scatiu ]ndr[zni, ba dete =i o pereche de palme birjarului. De atunci b[tr`nul se concentr[ ]n sine =i deveni mai bl`nd. Dup[ moartea Tincu\ei, ceru s[ vad[ pe ginere-s[u. }l rug[ bini=or s[-i trimit[ un croitor ca s[-=i fac[ haine negre. Dup[ c`teva zile, iar voi s[-l vad[. }i vorbi despre feti\[, rug`ndu-l s-o trimit[ la Bucure=ti, la Sa=a. Scatiu ]i ]mplini toate gusturile, sau ]i f[g[dui s[ i le ]mplineasc[, dar totdeauna cu aceea=i condi\ie: s[ nu mai ]ncerce s[ plece. }ntr-o diminea\[, conu Dinu ]i ceru sania s[ se duc[ la baie. — Bucuros.Vrei s[-\i dau =i pe Costea s[ te ajute? — Cum vrei. — Ba nu: cum vrei dumneata. B[tr`nul se g`ndi. N-avea nici o nevoie de Costea, dar \inea s[ nu de=tepte b[nuieli. — Doar s[ m[ ajute s[ m[ urc ]n sanie. La baie m-o da jos un om. — Va s[ zic[ nu-\i trebuie. — Nu. T[nase porunci s[ ]nhame caii. Conu Dinu ]=i puse o pereche de pantofi gro=i, ]=i lu[ =uba =i c[ciula, dete femeii s[-i a=eze ]n sanie peria de cap =i prosoapele, =i astfel, ajutat de fecior, plec[. De mult[ vreme nu ie=ise el din cas[. Aerul rece ]l ]nsufle\i. Vorbi vizitiului cu interes de tot ce ]nt`lnea ]n cale, dar vizitiul r[spundea numai cu gura jum[tate: era d[sc[lit de Scatiu. La poarta b[ilor stau c`teva birji. Sania lui conu Dinu intr[ ]n ograd[, el se dete jos cu mare grij[, =i intr[ ]n[untru. Sania ]ntoarse =i se puse s[-l a=tepte. Dar peste pu\in timp b[tr`nul deschise u=a =i chem[ pe vizitiu.

294 Via\a la \ar[

— Ia ascult[, f[ bun[tate, te rog, d[ o fug[ p`n[ acas[ =i adu-mi briciurile: cere-le de la Maria =i, aici d[-le ]ngrijitorului, pentru mine. Vizitiul porni numaidec`t. El ]l p`ndi p`n[ ce se dep[rt[; apoi spuse b[ia=ului c[ are pu\in[ treab[ ]n t`rg, ]l rug[ s[-l urce ]ntr-o sanie de birje =i s[ primeasc[ briciurile ]n numele lui, c[ se ]ntoarce. De ]ndat[ ce fu singur cu birjarul, ]i zise: Mai b[iete, tu e=ti st[p]nul saniei? — Eu, cucoane. — Ai cai buni? — Buni detot. — Po\i s[ ]nhami numaidec`t =i pe ceilal\i doi =i s[ m[ duci la Ciulni\ei? — Numai c`t te-i =terge la ochi cucoane. — C`te parale vrei? Birjarul se g`ndi. — E cam departe… sunt dou[ po=ti bune… vreme de iarn[… — Scurt, scurt, c`t vrei? — S[-mi dai doi poli, boierule. — Bine. Mi=c[-te. Bidiviii o rupser[ la fug[. Dup[ cinci minute intrau ]ntr-o curte jidoveasc[, plin[ de z[pad[ b[t[torit[. Birjarul scoase al\i doi c[lu=ei, ]i ]nh[m[ ]naintea celorlal\i =i pornir[. Conu Dinu ]=i ridicase gulerul de la blan[ peste cap, ascunz]ndu-se de team[ s[ nu-l cunoasc[ cineva. C`nd fur[ afar[ din ora= =i dete cu ochii de ]ntinderea lucie a c`mpului, i se p[ru c[ ]ntinere=te. De doi ani ]l \ineau ]nchis! De doi ani nu mai r[suflase la lumina larg[ a =esului! Drumul pe unde mergeau ]l cuno=tea din copil[rie; =tia numele tuturor satelor, al tuturor popasurilor; copacii erau desfrunzi\i =i tri=ti — =i totu=i lui ]i p[rur[ toate noi, toate frumoase. — Ia ascult[, birjar: =tii s[ m`i? — +tiu, cucuoane. — Dac[ =tii, s[ te v[d. Am zis 40 de lei: ]\i dau 50.

295 Duiliu Zamfirescu

La a=a vorb[ duioas[, biciul ]nv[luia dintr-o dat[ pe rota=i pe ]nainta=i, iar sania zbura pe p`rtia drumului. Cu c`t mergeau mai repede, cu at`t emo\iunea lui conu Dinu cre=tea. I se p[rea c[-l ajunge Scatiu de pe urm[. La fiecare minut se uita ]nd[r[t. +i avea dreptate s[ se team[. Vizitiul, venind s[ cear[ bricile, d[duse oarecari b[nuieli lui Scatiu, fiindc[ el =tia c[ socru-s[u nu se mai r[dea de mult =i ]=i t[ia barba cu foarfecele; cu toate astea nu zise nimic. Se mul\umi s[ ]ntrebe pe vizitiu dac[ ]n adev[r ]l l[sase la baie. Acesta, sigur de sine, se ]ntoarse dup[ vorba lui conu Dinu =i dase pachetul ]n m`na ]ngrijitorului; apoi se pusese s[ a=tepte. }ns[, dup[ vreun ceas, r[zbit de frig, se cobor`se din sanie =i se preumbla de colo p`n[ colo izbindu-=i m`inile de umeri. C`teodat[ ]=i arunca ochii ]n[untru, doar l-o vedea cineva. +i ]n adev[r, intendentul b[ilor, =tiind c[ nu e nimeni ]n[untru, ie=i la el =i-l ]ntreb[ pe cine a=teapt[. C`nd ]n\elese el c[ conu Dinu fugise, s[ri pe capr[ =i plec[ ]n goana cailor. — Tiii! e r[u de mine! Intr[ pe poart[ ca un n[uc, l[s[ h[\urile =i se duse la st[- p`nu-s[u ]ntr-un suflet: — Cucoane, boierul cel b[tr`n a fugit!... Scatiu s[ri ]n sus. — Unde a fugit? Cum a fugit? — Nu =tiu, vai de maica mea! L-am l[sat la baie... =i am venit dup[ brice. C`nd m-am ]ntors ]napoi, eu \ineam c[-i ]n[untru... De unde s[ =tiu eu? Scatiu ]l privi o clip[ chior`=, apoi se repezi la el =i-l lu[ la b[taie: — Te-ai v`ndut lui, mi=elule!... Stai c[ te ]nv[\ eu minte. St[p`nul da ca un orb, iar sluga se ap[ra cu am`ndou[ m`inile duse la cap. — Iart[-m[, boierule, c-am gre=it... nu-s vinovat. — S[ ]nhami caii numaidect, tic[losule! Pe c`tepatru, m-ai ]n\eles?

296 Via\a la \ar[

Vizitiul se repezi la grajd, iar Scatiu se duse s[-=i ia blana, parc[ nimic nu se ]nt`mplase ]ntre ei. Dup[ zece minute ie=eau pe poart[ ca o vijelie. }n goana lor nebun[ peste c`mp, treceau v[i, dealuri, g`rle ]nghe\ate, alerg`nd dup[ sania lui conu Dinu. La fiecare cinci minute, Scatiu se ridica ]n picioare sau ]=i ]ntindea g`tul ]n v`nt, ca un copoi, s[ prind[ urma fugarilor. Lumea de pe la c`rciumi, care v[zuse trec`nd cele dou[ s[nii, ca dou[ v`rtejuri, se uita mirat[ dup[ ele. }nainte de a ajunge la Ciulni\ei, conu Dinu se opri o clip[ ]n satul Balta, cu ai c[rui locuitori avusese T[nase alt[dat[ proces =i cu care nici acum nu tr[ia bine, =i le spuse ]n fug[ s[ vie la curte. Prin satul lui de asemenea se opri la dou[-trei case =i chem[ pe oameni. }n vreme de iarn[, \[ranii robotesc primprejurul casei, mai dreg c`te ceva, mai stau la c`rcium[, dup[ cum se ]nt`mpl[. Vestea se r[sp`ndi prin sat ca fulgerul. Nae Eftimiu =i Aglaia r[maser[ ]ncremeni\i c`nd deter[ cu ochii de conu Dinu. Alergar[ s[-l coboare din sanie, uit`ndu-se unul la altul. — Da’ ce-i asta, unchiule? B[tr`nul le arunc[ o privire ]ncruntat[. — Ce s[ fie nepoate: ia am venit la mine acas[. }l urcar[ sus, ]l duser[ ]n vechea lui odaie, care acum devenise odaia lui Scatiu, ]i aprinser[ foc. Aglaia ]i dete dulcea\[, ca =i cum ar fi fost cei mai supu=i ai lui slijitori. Conu Dinu z[ri pantofii lui Scatiu, de marginea patului. F[r[ a zice o vorb[, ]i ridic[ de jos cu bastonul =i-i arunc[ ]n foc. Aglaia ]l privea cu ochii holba\i: — Da’ ce faci, unchiule? — Asta-i treaba mea. F[ bun[tate =i schimb[ patul, scoate plapuma, =i salteaua, =i mindirul, s[ ias[ mirosul de mitocan, m-ai ]n\eles? Aglaia ]n\elesese c[ n-avea ]ncotro. Se supuse, dar cu m`nie. Aglaia era st[p`na de curte. Vechea prietenie cu T[nase

297 Duiliu Zamfirescu se urma =i acum sub ochiul binevoitor al d-lui Eftimiu, =i ]n virtutea acestei prietenii d`nsa f[cea ce vrea. B[tr`nul ceru s[-i aduc[ un fotoliu, se dezbr[c[ de =ub[ =i =ezu la o mas[, g`ndindu-se. — A=a!... zise el cu mul\umire. Odat[ ajuns la mo=ie i se p[ru c[ a intrat ]n ]mp[r[\ia lui: aici nu se mai temea de Scatiu. }n vremea asta, toat[ lumea din curte era ]n mi=care. Nimeni nu ]n\elegea ce se petrecea, dar fiecare se sim\ea ]n nelini=te. V[tafii vechi fuseser[ ]nlocui\i cu al\ii, oameni de ]ncredere de-ai lui T[nase, care aduseser[ pe s[teni la disperare. Le=ile erau pref[cute, dup[ ideile noului st[p`n; hambarele mutate din loc; p`n[ =i arga\ii nu mai erau aceia=i. Pe c`nd slugile lui T[nase se adunau s[ vad[ ce se petrece, \[ranii intrau p`lcuri, p`lcuri ]n curte, vorbind ]ntre d`n=ii: — A venit boierul, m[? — A venit, m[. — Mare scofal[!... — Da’ nu Scatiu, m[. — D-apoi cine? — Boierul nostru. — Conu Dinu? — P[i cum. Vezi r[cl[ma\ia noastr[? — Da de unde =tii tu, m[i Tudosi? — D-apoi c[ l-am v[zut, m[i b[iete. Oamenii nu prea vreau s[ cread[, fiindc[ =tiau c[-l \ine z[log Scatiu la ora=. Pe c`nd ei vorbeau astfel ]ntre d`n=ii, se auzir[ clopo\eii de la o sanie de pe drum: ajungea T[nase ]n goana cailor. De ]ndat[ ce intr[ ]n curte, el ]n\elese cum stau lucrurile. Era galben-verde de m`nie. Se ridic[ ]n picioare =i se uit[ la s[teni. — Ce vre\i dumneavoastr[, oameni buni? Ei ]=i scoaser[ c[ciulele =i se apropiar[ domol de d`nsul. — Bun[ vremea, coane. — Ei, ce-i?

298 Via\a la \ar[

— P[i ce s[ hie... Ia, mai veniser[m pe la curte =i noi... c-am auzit c-a sosit boierul cel b[tr`n. — A sosit, da-i cam bolnav. Veni\i mai spre sear[. +i s[ri din sanie duc`ndu-se sus. Cum intr[ ]n cas[, ]=i dezbr[c[ blana =i dete n[val[ la socru-s[u. — Cu mult[ plec[ciune, boierule. Conu Dinu sta tot la mas[. Cum ]l v[zu ]=i ]ntoarse privirile ]n alt[ parte =i r[spunse pe acela=i ton: — Mul\umim dumitale. T[nase ]ncuia u=a. B[tr`nul ]ncepu s[ strige: — Nu-ncuia u=a! nu-ncuia u=a! — Nu urla a=a, c-avem de furc[ am`ndoi. — Nu-ncuia u=a! — Mi-ai fugit de-acas[, ha? — Nu-ncuia u=a! Ochii b[tr`nului stau s[-i ias[ din cap. El striga c`t ]l lua gura, repet`nd acelea=i cuvinte: „Nu-ncuia u=a“. Scatiu fu silit s[ descuie u=a. — Pentru ce mi-ai plecat de-acas[, boierule? Conu Dinu p[ru c[ se lini=tise. — Pentru c[ a=a am vrut. — A=a ai vrut? — Da. — A=a? Stai c[ te-nv[\ eu minte. +i zic`nd astfel, se scul[ =i chem[ pe Nae. — Spune lui Chiru s[ vie-ncoace cu Ilie — =i s[ schimbe caii. Nae ]l lu[ la o parte =i-i =opti ceva la ureche. T[nase se repezi afar[, la oameni, furios. — M[i fra\ilor, vre\i, se vede, s[ m-aduce\i la disperare. Ce c[uta\i ]n curtea mea!... Duce\i-v[ la ministru! Unii dintre s[teni plecar[; al\ii nu. — Pe noi ne-a chemat boierul nostru. Scatiu ]ncepu s[ zbiere. — Boierul vostru!... Chivule, Ilie, da\i-i afar[! afar[!

299 Duiliu Zamfirescu

V[t[=eii luar[ lumea mai cu bine, mai cu r[u =i o scoaser[ afar[ din curte, ]nchiz`nd por\ile. Scatiu se ]ntoarse la socru- s[u, urmat de cei doi in=i. — Acuma, tat[ socrule, s[ ne r[fuim am`ndoi. Pune\i m`na pe el, m[. B[tr`nul v[zuse de pe fereastr[ cum ]l p[r[siser[ \[ranii, =i, neav`nd nici o putere, ]=i plecase capul pe mas[ =i pl`ngea. Cei doi v[tafi puser[ m`na pe el. Scatiu poruncea: — Da\i-i =uba =i aduce\i un curmei. V[tafii aduser[ blana =i fr`nghiu\a. — Lega\i-l! Chiru ]l ]nf[=ur[ ]n blan[ =i-l leg[ cu fr`nghia pe deasupra. Apoi ]l luar[ pe sus s[-l puie ]n sanie. Caii ]ns[ nu erau gata. A=tept`nd, ei putur[ vedea, cu to\ii, peste gard, c[ s[tenii nu se risipiser[, ci a=teptau. Atunci T[nase porunci celor dou[ slugi s[-=i aduc[ pu=tile. C`nd sania fu gata, a=ezar[ pe b[tr`n, ca pe un sac, ]ntr-un col\. Scatiu se sui al[turi. Chiru pe capr[, l`ng[ vizitiu, iar Ilie ]n coad[. Astfel, pornir[. }ns[ ]n loc s[ ias[ pe poarta cea mare, sania trecu pe sub le=i, ]n fuga cailor, =i se ]ndrept[ spre poarta de la arman. S[tenii, care a\ineau drumul, ]n\eleser[ g`ndul lui Scatiu =i o pornir[ ]n goan[ ]n partea aceea. Cei mai sprinteni ajunser[ la timp =i deter[ s[ apuce caii ]nainta=i de d`rlogi, dar caii, tineri, se ferir[, speria\i, =i se strecurar[ printre lume. Oamenii blestemau =i mai alergau ]n urma s[niii, doar s[-=i verse focul — c`nd, de departe v[zur[ venind ]naintea fugarilor al\i oameni, din alt sat: erau \[ranii din Balta. Scatiu, care ]n\elese primejdia, zise lui Chiru s[ trag[ un foc ]n v`nt, iar vizitiului s[ dea gur[ cailor. }ns[ sperietura pu=tii, ]n loc s[ le fie de-a bun[, mai r[u le stric[. B[ltenii a\inur[ drumul cailor, strig`nd. Scatiu apuc[ h[\urile din m`na vizitiului =i voi s-o ia peste c`mp — dar unul din ]nainta=i, d`nd ]n =an\ul =oselei, c[zu. At`ta fu destul ca s[ pun[ m`na oamenii pe el. Calul se scul[, t`r] pe un fl[c[u

300 Via\a la \ar[ prin z[pad[, ]ns[ f[r[ spor. Repede, sania fu ]nconjurat[ din toate p[r\ile. Scatiu s[ri jos, lu[ pu=ca din m`na lui Chiru =i dete s[ se apere. O lovitur[ de ciomag peste bra\, venit[ ca din cer, ]l f[cu s[ scape pu=ca =i s-o rup[ la fug[. Lumea dup[ el. Fu ajuns =i culcat la p[m`nt, f[r[ s[ se =tie de c[zu singur sau ]l r[sturnar[ ceilal\i. Ce se petrecu atunci nimeni nu-=i putea da seama. }ntr-o clip[, ]l f[cur[ f[r`mele, f[r[ zgomot, f[r[ vaiete. Ancheta judec[toreasc[ g[si ]n creierii lui turti\i, pietre, cuie, o basma rupt[, pe care furia poporului le adusese ca o ap[ mare. Pe c`nd oamenii se ]ntorceau s[ judece pe v[t[=ei, doi dintre d`n=ii reveneau la cadavrul lui Scatiu, aprin=i de ur[, =i-i dau cu tocul cizmei ]n cap. Unul era Lefter, din procesul b[ltenilor, altul Stoica, \iganul din Ciulni\ei. Unul avea de r[zbunat bicele de pe obraz; altul moartea lui Forga=. Iar conu Dinu r[mase s[ tr[iasc[ mai departe, olog =i singur, ]ns[ st[p`n ca mai ]nainte pe p[m`nt, pe p[m`ntul care-i fusese at`t de drag, ]n care se n[scuse, pe care tr[ise =i ]n care avea s[ se odihneasc[ pe veci, cu credin\[ c[ acolo ]i va fi bine, c[ ]n aceast[ gÖ-mÒthr1 va g[si, ca cei vechi, nemurire, r[splat[ =i pedeaps[.

1 Ghe-meter (gr.) — p[m`nt-mam[.

301 CUPRINS Duiliu Zamfirescu

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Cl[dit[ pe ]ncetul, dar p[truns[ de o unitate de concep\ie, opera lui Duiliu Zamfirescu merit[ o cercetare de totalitate =i o situare cu at`t mai necesar[ cu c`t scriitorul a suferit nedreptatea soartei. [...] De=i face parte din genera\ia urm[toare lui Eminescu, adic[ din genera\ia lui Caragiale, Delavrancea, Vlahu\[ =i Co=buc, intra\i ]n plin[ lumin[, Duiliu Zamfirescu e ]nc[ ]n umbr[ =i ]n indiferen\a publicului (]n 1911 — n. e.) mai ]nt`i din faptul c[ scriitorul nu =i-a dat m[sura talentului dintr-o dat[, ci a debutat prin ]nceputuri nesigure =i f[r[ o originalitate precis[. Nimic nu fixeaz[ mai repede dec`t originalitatea, chiar c`nd nu se sprijin[ pe un suport sufletesc mai mare =i pe un talent mai robust; accentul personal impresioneaz[ chiar de r[m`ne numai un simplu accent. Captiv ]ns[ al unor influen\e str[ine =i, ]nainte de a-=i fi limpezit personalitatea, Duiliu Zamfirescu a fost ]nt`mpinat apoi de pana incisiv[ a lui C. Dobrogeanu-Gherea care, presim\ind ]ntr-]nsul un temperament =i o ideologie diferite de ale lui =i un artist mai fin dec`t scriitorii din =coala Contimporanului s[u, era firesc s[ ]ncerce s[-l doboare c`t se putea ]nc[. }n spiritele multora o umbr[ de nesiguran\[ s-a ridicat, a=adar, peste cele dint`i lucr[ri, de altfel =ov[itoare, ale „pesimistului de la Soleni“. Duiliu Zamfirescu =i-a continuat totu=i activitatea mai departe, ad[ug`nd oper[ l`ng[ oper[, dar ]n[bu=it, f[r[ r[sunet, deoarece =i mi=carea de la S[m[n[torul a trecut peste d`nsul f[r[ cru\are, ca =i peste d. I. Al. Br[tescu-Voine=ti sau D. Anghel. Mai rafinat dec`t to\i „s[m[n[tori=tii“, mai complex, mai cult, f[uritor mai discret al limbii, muncitor literar mai con=tient ]n dragostea lui pentru tot ce e rom`nesc, Duiliu Zamfirescu a fost totu=i ]nl[turat din circula\ia public[. Literatur[ de armonizare social[ =i deci nu numai icoana unei singure p[ture, ci icoana ]ntregului neam rom`nesc, =i poporani=tii au opus aceea=i du=m[nie operei lui, deoarece scriitorul ne-a zugr[vit =i alte elemente, =i ]n mijlocul demagogiei socialiste sau na\ionaliste a continuat s[ cread[ c[ mai e o p[tur[ 302 Via\a la \ar[ conduc[toare cinstit[, cult[, dotat[ suflete=te; c[ mai exist[ boieri cu dragoste de p[m`ntul str[mo=esc, omeno=i fa\[ de \[ran, =i cu un ]nsemnat rost ]n evolu\ia noastr[ istoric[, ]n relolu\ia de la 1848, ca =i ]n Unire, ]n alegerea lui vod[ Carol ca =i ]n r[zboiul de la 1877... [...] De voie=te s[ ne cunoasc[ ]n p[r\ile noastre s[n[toase, Ardealul e dator s[ se ]ndrepte spre opera lui Duiliu Zamfirescu; de voie=te s[ se vad[ ]ntr-o icoan[ idealizat[, s[ se ]ndrepte iar[=i spre opera aceluia=i scriitor, care ]ntr-un roman a c`ntat vigoarea =i puritatea rasei ardelene. Via\a la \ar[ e un poem al vie\ii c`mpene=ti [...] C`nd o oper[ literar[ dovede=te o dragoste at`t de real[ pentru via\a de \ar[, pentru p[m`ntul tutelar, c`nd ne zugr[ve=te at`tea suflete cinstite, idealiste, cum poate s[ nu fie privit[ ca o oper[ nu numai estetic[, ci =i s[n[toas[ =i ]n[l\[toare? C`nd un scriitor arat[ iubire pentru \[ran, cum poate fi privit ca un du=man al \[r[nimii? [...] +i c`nd o oper[ risipe=te at`ta poezie simpl[, un optimism at`t de s[n[tos, at`ta dragoste pentru orice valoare etic[, scris[ fiind cu o art[ discret[; cu sim\ul m[surii =i al limbii — cum poate s[ nu fie privit[ ca o oper[ clasic[ =i na\ional[? [...] Duiliu Zamfirescu s-a f[cut istoriograful urma=ilor acestei boierimi mijlocii cu dragoste de neam, de p[m`nt =i de \[rani, a p[strat totu=i ]nsu=irile distinctive ale clasei lor. [...] Duiliu Zamfirescu a fost ]nainte de toate un artist =i, poate, unul din cei mai mari stili=ti din c`\i a cunoscut literatura rom`n[. Elegan\[, sobrietate, noutate ]n expresie, amestec ponderat de arhaisme =i de neologisme — sunt notele esen\iale ale acestui stil ce =i-a desf[=urat volutele armonioase ]ntr-o serie de romane de valoare inegal[, din care va r[m`ne, probabil, Via\a la \ar[, prin echilibrul de realism =i de idea- lism, prin poezia p[m`ntului =i a vechii noastre boierimi iubitoare de p[m`nt, =i, mai ales, prin neuitata crea\iune a Sa=ei. Acest stilist armonios, care =i trupe=te avea linia apolinic[, prezint[ ]ns[, prin cine =tie ce fatalitate, defectul ]ntrist[tor al unei dezarmonii suflete=ti [...] Eugen LOVINESCU

Era ]n acest om, sangvin, voluntar, d`rz, m`ndru, nu numai de scrisul s[u =i de talentul s[u, dar de puterea sa fizic[ =i de elegan\a c[utat[ a ]mbr[c[min\ii sale materiale cu care s-o duc[ ]nainte m[car dou[zeci de ani (e vorba de anul 1922, anul mor\ii scriitorului — n. e.) 303 Duiliu Zamfirescu

}n ultimile zile l-am v[zut la Academie, cu tot p[rul lui alb, era gata s[ poarte r[zboi oric`nd, cu oricine, pentru convingerile sau numai pentru fanteziile sale, care-i erau mai presus de orice. Dac[ l-a r[pus ceva, a fost desigur osteneala z[d[rniciilor politice la care l-au supus ]n ultimii ani anume prietenii. C[ci ]n politica rom`neasc[ nu l-a adus pe d`nsul o aplecare deosebit[, o chemare net[g[duit[, nici o credin\[ c[reia s[ fi fost ]n stare a-i sacrifica totul. Nu, s-a dus unde nu-l reclama nimic =i unde n-avea nimic de ]ndepli- nit. Cu exagerata lui sim\ire de poet, cu u=oara poz[ a romanticului din genera\ia lui s-a fr[m`ntat cu toat[ lumea, =i-a ]nstr[inat prietenii, nu =i-a c`=tigat du=manii =i a otr[vit un organism oxtraordinar de puternic, care n-a putut rezista. Acei care la morm`ntul lui au aflat laude pentru d`nsul, puteau g[si motive de mustrare pentru d`n=ii. „Partidul“1 se putea completa =i f[r[ s[ ruineze pe acest om distins. Nicolae IORGA

Ceea ce uime=te totu=i la Duiliu Zamfirescu e p[strarea [...] a=a de credincioas[ =i de vie a amintirilor =i impresiilor vie\ii tr[ite la \ar[, de unde-l va dep[rta, ]ndat[ dup[ ]ncercarea de profesorat, cariera diplomatic[ (1888). }n primul s[u mare roman, Via\a la \ar[ (1894), anume scene de v`n[toare pe lac, cu nevinov[\ia copilei care iube=te pe b[iatul de l`ng[ d`nsa =i dezmiard[ miloas[ pas[rea pe care el a r[nit-o, anume convorbiri \[r[ne=ti, scena de ]nalt[ noble\e sufleteasc[ ]n care t`n[rul venit din str[in[tate ]nfrunt[ bestiile poli\iene=ti care chinuiesc pe \[ranii ridica\i contra nedrept[\ii, zguduitoarea scen[ din al doilea roman, T[nase Scatiu, ]n care fostul denun\[tor al cons[tenilor s[i, ajuns st[p`n de mo=ii =i domn de oameni, ucide calul care s-a proptit pe drum =i zdrumic[ ]n b[taie pe vizitiul \igan care pl`nge animalul =i blesteam[ pe acela care e, totu=i, un uciga=, arat[ aceast[ indestructibil[ leg[tur[ a celui ]nstr[inat cu brazda na=terii lui [...] Indispunea ce-i drept, ]ntr-o epoc[ de socialism rural la tineret, nota pe care o d[ el unor \[rani de un spirit inferior =i cu=u\i la gur[, totu=i mai de treab[ dec`t ]nv[\[torii =i preo\ii lor, =i, cu mult mai mult, dec`t o societate de sus, ]n care abia de se g[se=te vreun tip simpatic, ca =i prin prea multe discu\ii de un caracter mai mult vulgar =i adesea inutil. Nicolae IORGA

1 A=a-numitul „partid al poporului“ condus de generalul Averescu. 304 Via\a la \ar[

[...] Via\a la \ar[! [...] Mai ]nt`i, acest roman e lipsit aproape cu totul de acea filozofie, care face pete dizgra\ioase ]n alte opere ale acestui scriitor. }n al doilea r`nd, satira e serioas[ =i justificat[ pe deplin. T[nase Scatiu =i neamul lui e r[u =i primejdios. E ]nc[ goril[. }n Via\a la \ar[ sunt multe lucruri. E cucoana Diamandula, mama duioas[, e Tinca, „fata“, e Micu, „poetul“, de care ]ns[ s-a f[cut prea mare caz, dar mai cu seam[ e Sa=a Com[ne=teanu, unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile. [...] Sa=a e creat[ cu mijloacele cele mai mari ale artei. +i mai ]nt`i cu zg`rcenie. Romanul este ea, =i cu toate acestea, dac[ adun[m toate pasagiile ]n care e vorba de d`nsa, nu ob\inem prea multe pagini. [...] Pu\in ne spune scriitorul despre d`nsa. El o ]nf[\i=eaz[ tr[ind. E procedeul lui Tolstoi.[...] Este Duiliu Zamfirescu un imitator, ori cel pu\in un elev al lui Tolstoi — pe care-l admira? E posibil ca scriitorul nostru s[ fi ]nv[\at =i la =coala lui Tolstoi. Un scriitor e ucenicul literaturii ]ntregi =i ]n special al scriitorilor cu care are o ]nrudire sufleteasc[ =i deci ]i plac, ]i convin, ]i frecventeaz[ =i de la care nu poate s[ nu ]nve\e. Dar scriitorul original at`t datore=te mae=trilor. Iar Sa=a nu are nimic rusesc.[...] Dar aceast[ lume de obicei e lumea Sa=ei, e clasa boierna=ilor. Hot[r`t, ceea ce este mai distins ]n literatura noastr[ se datore=te boierimii mici — Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, d. Br[tescu-Voine=ti sunt martori.[...] D. Br[tescu-Voine=ti ne-a dat mai ales b[rbatul ideal din aceast[ clas[ — cu tonul d-sale liric; Duiliu Zamfirescu ne-a dat mai ales femeia din aceast[ clas[ — cu tonul lui lini=tit, mai realist. Dar aceast[ clas[ a fost. Acum Pan[ Tr[snea Sf`ntul, Neamul Udre=tilor =i Via\a la \ar[ sunt pagini de istorie, care ]nchid suprema distinc\ie atins[ c`ndva de sufletul rom`nesc, dezvoltat ]n condi\ii prielnice sub\ierii intelectuale =i morale a rasei. Garabet IBR{ILEANU

Cu poezii byroniene debut[ =i Duiliu Zamfirescu [...] Apoi se ]ndreapt[ spre un „clasicism“ care e ]n fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate vaporoas[ =i dulceag[, un hora\ianism prin pana lui Naum =i a lui Oll[nescu. }n Italia poetul r[sfoi mult pe Carducci, =i ale sale Imnuri p[g`ne imit[ ]n titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele,

305 Duiliu Zamfirescu e rud[ cu solemnul bove carduccian, ]ns[ melancolic, ]n stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, f[r[ m[car s`ngele de rodie al lui D’Annunzio, ]mpreun[ cu care ]ncearc[ acorduri amintind elegiile romane ale lui Goethe. Pu\inele poezii ce r[m`n, foarte gra\ioase, sunt dintre acelea ]n care u=oara preocupare de moarte ia corp, f[r[ mitologie, ]n fumul alb al prafului de B[r[gan, pastelurile de c`mp ]n tradi\ia Eliade =i Alecsandri [...]. Ca teoretician al romanului, Duiliu Zamfirescu ia pozi\ie antinatu- ralist[. El ]n\elege s[ fie un realist, s[ respecte autenticul semnificativ, ]n fapte =i ]n limb[. Comb[t`nd flaubertianismul, el se face ap[r[tor al procesului-verbal, cu at`tea decenii ]naintea lui André Gide, ]n\eleg`nd a cita textual, spre indignarea lui Maiorescu, care e pentru refacerea artistic[, un ordin de zi al generalului Cernat, ca fiind mai plin de dramatism prin naiva lui am[nun\ime. }n practic[ scriitorul nu merge a=a de departe cu reforma, =i ciclul Romanul Com[ne=tenilor e curat zolist. Obiectul observat nu e individul ci familia =i prin ea na\iunea. Ca =i ]n seria Les Rougon-Macquart, indivizii sunt aparen\ele unor agen\i din afara spiritului, morbiditatea atavic[, alcoolul, mizeria, ]n cazul nostru mai ales surparea unei clase prin adulterarea s`ngelui. Pozitivismul ]n roman duce ]n mod fatal la idealism. C`nd cuno=ti cauzele r[ului, po\i s[-l evi\i, =i a ar[ta omenirii buna cauz[ final[ este a o determina spre bine ]n marginile =tiin\ei. }n Via\a la \ar[ ne este ]nf[\i=at[ clasa boiereasc[ prin c`teva familii „care s-au strecurat prin negura fanariot[“; ]n T[nase Scatiu constat[m strecurarea ]n mijlocul ei a arenda=ului mojic, brutal, r[u; ]n }n r[zboi boierimea e sl[bit[ din cauza ]mperecherii cu elemente impure, frivol[, dezaxat[, de=i ]nc[ ]n posesia virtu\ilor str[mo=e=ti. }ndrept[ri e un roman finalist. Urma=ul Com[ne=tilor, al boierimii din \ara liber[, se c[s[tore=te cu fata unui preot ardelean, chip de a spune c[ rom`nimea degenerat[ de dincoace nu se va regenera dec`t ]mprosp[t`ndu-se cu s`nge curat transilvan. Ca scriitor propriu-zis, Duiliu Zamfirescu e onorabil, de=i ]mpins s[ pun[ ]n postur[ dezagreabil[ personagiile care-i sunt antipatice. Astfel ]n Via\a la \ar[ Com[ne=tenii sunt prea boieri, prea de\in[tori ai tuturor ]nsu=irilor umane, fa\[ de o clas[ nou[ simbolizat[ ]n be\iva coan[ Profir[. |[ranii, care sunt ]mbr[\i=a\i cu ochi bun, vorbesc ]ns[ ]ntotdeauna autentic. Latura cea mai original[ a romanelor este inten\ia de a nota intimitatea dintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Apare pentru ]nt`ia oar[ pagina analitic[, oric`t de exterioar[, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o

306 Via\a la \ar[ stare ]n sine, studiat[ monografic. Scriitorul surprinde indiferen\a conversa\iei ]ntre ]ndr[gosti\i, atmosfera de frivolitate distins[ =i delicat[, contradic\iile suflete=ti ale femeii, triste\ile nemotivate, euforia premerg[toare m[rturisirilor. Se memorizeaz[ mai bine T[nase Scatiu, de=i, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu P[turic[, inferior suflete=te, parvenit obscur ajuns mo=ier, deputat, ]n fine so\ul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, ]nnegrit cu ur[, totu=i nu f[r[ via\[. E o imagine fugitiv[ =i autentic[, ]n baza c[reia cititorul poate construi mental un erou. Romanul con\ine pagini subtile ori viguroase: scenele demostr`nd imbecilitatea senil[ a lui Dinu Murgule\, deznod[m`ntul cu uciderea de c[tre \[rani a lui Scatiu. }n r[zboi intereseaz[ mai ales la ]nceput cu str`ngerea tuturor eroilor, cu dibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vine pu\in =i de la Tolstoi, ]ntruc`t avem de-a face cu o societate de oameni boga\i, cu profesii mai mult decorative, plictisi\i, cultiva\i, maniera\i, ]n=el`ndu-se cordial =i intr`nd ]n dram[ cu \inut[ distins[. }n }ndrept[ri, latura cea mai nimerit[ este studierea acelui fel de sfial[ care la ardeleanca Mia se socote=te a veni dintr-o educa\ie s[n[toas[ =i necomplicat[. F[r[ a fi un mare romancier, Duiliu Zamfirescu merit[ elogii pentru fine\ea unor analize, pentru crearea atmosferei mondene, ]n fine, pentru sobrietatea stilistic[ =i intui\iile lui ]n leg[tur[ cu tehnica romanului. George C{LINESCU

}n =irul romanelor de mai t`rziu, dar mai cu seam[ ]n Via\a la \ar[ [...], ]n care temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasici=m plin de m[sur[ =i claritate, Duiliu Zamfirescu renun\[ ]n cea mai mare parte la manierismul trecutului. Analistul naturalist al st[rilor suflete=ti st[ruie, ba chiar se dezvolt[ ]n el, f[r[ s[ mai simt[ nevoia apelului la nomenclatura =i dialectica =tiin\ei. Lirismul cap[t[ o pedal[ grav[ =i simpl[, =i reflec\ia general[ ader[ parc[ mai ad`nc la impresia direct[. [...] Numeroase sunt pasagiile Vie\ii la \ar[ ]n care am[nuntul realist, umoristic sau gra\ios, d[ via\[ =i adev[r tablourilor.[...] }ntocmai ca mai to\i scriitorii reali=ti rom`ni, p`n[ c`nd un Alexan- dru Macedonski cucere=te sectoare noi ale artei descriptive, Duiliu Zamfirescu este mai ales un pictor al omului =i al peisagiului, mai mult

307 Duiliu Zamfirescu dec`t al lucrurilor =i al interioarelor, care apar totu=i uneori ]n paginile lui. Remarcabil[ este apoi sub pana autorului Vie\ii la \ar[ sau T[nase Scatiu pictura st[rilor de mul\ime, cu at`ta vreme ]nainte ca L. Rebreanu s[ dezvolte larg posibilit[\ile acestui motiv. Vrednic[ de aten\ie este =i evocarea vie\ii interioare, cu afund[ri ]ntr-o lume de imagini construite dup[ alte legi dec`t acele ale aten\iei voluntare [...]. Caracterul at`t de modern al procedeului nu poate sc[pa nim[nui =i el alc[tuie=te punctul cel mai ]naintat al artei de analist a lui Duiliu Zamfirescu, atent[ la enigmele vie\ii suflete=ti. Tudor VIANU

[...] Meritele lui cele mai trainice sunt de prozator. Un loc comun al criticii =i istoriei literare l-a fixat ]n continuitatea lui Nicolae Filimon. [...] Dar Filimon e un ochi ce vede pitorescul unei epoci, cu mult[ culoare =i veracitate, ]n zugr[virea moravurilor =i a atmosferei timpului; romanul lui e un document artistic de frunte =i precedeaz[, ]mpreun[ cu Ion Ghica (de fapt, un romancier care-a preferat forma fragmentar[ a memoriilor unei construc\ii romane=ti), proza de pitoresc balcanic a lui I. L. Caragiale din Kir Ianulea, =i acea str[lucit[ fresc[ de desfr`u =i poezie a lui Mateiu Caragiale, din Craii de Curtea-Veche. Filimon e ]ns[ un psiholog conven\ional =i un foiletonist care nu se sfie=te s[ foloseasc[ mijloacele tehnice =i stilistice ale romanului popular. Duiliu Zamfirescu e total lipsit de pitoresc; spirit echilibrat, armonios, stilist sobru =i f[r[ culoare, ambi\ia lui a fost s[ creeze romanul psihologic al unei familii, a Com[ne=tilor, =i s[ fixeze etapele evolutive ale unei clase sociale, a boierimii, ]n reprezentan\ii ei cei mai reliefa\i. [...] }nsu=i procedeul de contrast psihologic e de alt[ natur[ la Filimon =i la Duiliu Zamfirescu[...]. [...] Superior ]n construc\ia epic[ lui Filimon =i chiar lui M. Sadoveanu (pentru epoca ]n care au tr[it paralel), Duiliu Zamfirescu a avut o alt[ deficien\[, p[gubitoare creatorului romanesc: lipsa de via\[ ad`nc[ =i complex[ a personagiilor. Afar[ de Via\a la \ar[, care e un tot armonios =i care este r[sfr`ngerea luminoas[ a unui mod de a sim\i via\a ]ns[=i, toate celelalte romane, din ciclul Com[ne=tilor n-au viabilitate, fiindc[ nu fixeaz[ precis nici chiar siluetele tipurilor. Diuliu Zamfirescu nu dep[=e=te portretul epic, ]n mi=care, ]n cel mai bun din romanele lui. [...] Romanul Via\a la \ar[ se valorific[ ]n totalitatea lui, prin fine\ea am[nuntului, prin atmosfera sentimental[, prin arta

308 Via\a la \ar[ alc[tuirii =i a expresiei, prin ]nse=i suprafe\ele lui limpezi =i netede, prin toat[ acea fericit[ ]mpletire de daruri, care poart[ pecetea sensibilit[\ii unui scriitor ce nu se poate confunda cu altul. Aci se aude rezonan\a timbrului s[u sufletesc, aci se cristalizeaz[ limitele =i posibilit[\ile creatorului epic. Pompiliu CONSTANTINESCU

P[str`nd propor\iile =i referindu-ne mai ales la optica social[, Duiliu Zamfirescu este, cu riscul unei compara\ii hazardate, un Balzac al Restaura\iei noastre, al epocii postrevolu\ionare, din p[cate f[r[ for\a epic[ a scriitorului francez, arunc`ndu-=i toat[ ura =i dispre\ul asupra noii clase, ]n spe\[ ar[nd[=imea, =i lu`nd partea boierimii ]n al c[rei destin istoric se ]ncumet[ a mai crede. Conflictul dominant ]n Via\a la \ar[ antreneaz[ nu at`t dou[ for\e sociale antagoniste, c`t dou[ realit[\i.[...] Poet liric prin structur[, Duiliu Zamfirescu nu reu=e=te s[ se obiectiveze =i nici s[ coboare prea ad`nc ]n sufletul eroilor s[i. Mai ales b[rba\ii ni se ]nf[\iseaz[ ca ni=te formule ]nchise, f[r[ posibilitatea unei evolu\ii, a unei minime transform[ri. Tiparele acestui clasicism ]ngust contrazic, de altfel, ideea de roman ciclu, care nu prime=te p`n[ la urm[ dec`t o acoperire formal[. Spre deosebire de Dinu P[turic[, pe care-l vedem cum se ridic[ de la cea mai umil[ treapt[ de slujba= p`n[ la rangul cel mai ]nalt, T[nase Scatiu se g[se=te la cap[tul procesului s[u de parvenire. El nu mai suport[ nici o modificare de ordin moral, fiind, cum s-a spus despre personajele lui Racine, o axiom[ care p[=e=te. Nu prea diferi\i din acest punct de vedere sunt =i ceilal\i eroi ai romanului. Astfel, Matei Damian, variant[ mai nou[ a lui Dinu Murgule\, se define=te ca un t`n[r cu aspira\ii democratice, prea repede uitate, cu sim\ul drept[\ii =i respectul b[tr`nilor, cu o fire contemplativ[, dispus[ la efuziuni lirice. El va fi egal cu sine de la ]nceput p`n[ la sf`r=it, contactul cu realit[\ile satului sold`ndu-se cu o comod[ resemnare, iar dragostea pentru Sa=a cu o instalare la fel de comod[ ]ntr-o c[snicie de nimic tulburat[.[...] Intui\iile scriitoruui se dovedesc mai sigure atunci c`nd e vorba de sufletul feminin, descifrat cu o fine\e =i cu o receptivitate a nuan\elor care-l pune pe Duiliu Zamfirescu ]ntr-o vizibil[ descenden\[ tolstoian[. [...] Sa=a este personajul cel mai complex din Via\a la \ar[, ]n structura c[ruia distingem un ]nceput de modernitate. Dragostea ei se confund[ cu

309 Duiliu Zamfirescu vibra\ia pur[ =i generoas[ a sufletului, cu o bun[tate nespus[ =i o abia perceptibil[ dulce melancolie. Cumulul acesta de tr[s[turi aparent contradictorii, amestecul de poezie =i proz[, de ideal =i real indic[ o evident[ maturizare de concep\ie asupra personajului de roman. Sa=a are ceva din ging[=ia =i profunzimea, din suavitatea =i farmecul eroinelor lui Tolstoi =i Turgheniev. De altfel ]ntreaga atmosfer[ a romanului aminte=te pe autorul Annei Karenina, pentru care Duiliu Zamfirescu a manifestat o admira\ie declarat[, =i pe care si-l ia, de=i n-o va mai recunoa=te, ca model, G. Ibr[ileanu, care se ]ndr[gostise de Sa=a, ca =i de Nata=a Rostova, nu se va putea desp[r\i de umbra ei, atunci c`nd va scrie romanul Adela. Vom reg[si aici delicate\ea sufleteasc[ =i lirismul substan\ial ce caracterizeaz[ pe eroina Vie\ii la \ar[. Echilibrul interior al Sa=ei r[spunde cel mai bine ideii de armonie clasic[ a scriitorului, de fericire calm[ =i senin[. Va trebui s[ observ[m totu=i c[, absorbit de idealul s[u de frumuse\e, Duiliu Zamfirescu e tentat s[ simplifice lucrurile, s[ le dea pe alocuri o tent[ idilic[.[...] Duiliu Zamfirescu intuie=te ]naintea lui Ionel Teodoreanu atmosfera medelenist[ a conacului =i a vacan\ei, a mersului ]n tr[sur[ =i a cavalcadei, simptomele v`rstei de transfuzie, c`nd un z`mbet sau o str`ngere de m`n[ pot s[ mute fulger[tor existen\a ]n lumea astrelor. Mihai =i Tincu\a sunt D[nu\ =i Monica, mai discre\i =i mai pudici, mai t[cu\i =i mai roman\io=i, citindu-l pe Lamartine =i pe Musset, iar nu pe Verlaine =i pe Samain. Curgerea anilor nu-i va transforma, ei vor muri am`ndoi tineri, f[r[ s[ mai adauge sentimentului lor ini\ial dec`t suferin\a.[...] Con\in`nd scene de un romantism idilic =i vaporos, care nu trebuie ]ntotdeauna respinse ca inconsistente, Via\a la \ar[ se impune totu=i ca unul dintre primele noastre romane realiste, de un realism clasic, asupra c[ruia se opre=te ]n at`tea r`nduri epistolierul. Spiritul s[u de observa\ie probat ]nc[ din [...] nuvele =i ]nsemn[ri memorialistice, ]=i d[ acum adev[rata sa m[sur[. Scriitorul =tie s[ vad[ semnifica\ia momentelor =i ]mprejur[rilor, s[-=i situeze personajele ]n spa\iu, s[ surprind[ atmosfera moral[, s[ noteze cu mare fine\e limbajul.[...] Via\a la \ar[ nu e at`t un roman de caractere — pe care autorul le concepe, a=a cum am v[zut, ]ntr-un mod nuvelistic, adic[ f[r[ posibilita- tea unei evolu\ii — c`t un roman de atmosfer[, de atitudini suflete=ti. Dinu Murgule\ =i Matei se pierd repede ]n fumul timpului; ceea ce rezult[ e aerul pe care-l respir[ personajele, adesea mai autentic dec`t ele ]nsele;

310 Via\a la \ar[ e fluidul acela de lirism adolescent =i calm[ poezie c`mpeneasc[, de ata=ament fa\[ de p[m`nt =i de iminen\a ruinei economice, de suav[ idil[ =i dureroas[ realitate. Aici st[ valoarea Vie\ii la \ar[ care dup[ moartea autorului va fi tradus ]n englez[, italian[ =i francez[, versiunea parizian[ deschiz`ndu-se cu o prefa\[ de Paul Valéry. Alexandru S{NDULESCU

[...] Lui Duiliu Zamfirescu i-a pl[cut s[ surprind[ „fondul de poe- zie“ al sufletului omenesc, „natura sa cald[“, puterea „ne\[rmurit[ de simpatie, de iubire de lumea ]ntreag[“ pe care o poate manifesta, acea „puternic[ not[ de idealitate“ ce ]l poate caracteriza, mila care ]l ]nc[lze=te, capacitatea lui de a fi senin, de a sim\i fericirea: „Erau at`t de ferici\i am`ndoi“... — spune ]ntr-o pagin[ din Via\a la \ar[ despre Sa=a =i Matei, scriitorul, =i propozi\ia care luat[ ]n sine poate p[rea desprins[ dintr-un text de muzic[ u=oar[ simbolizeaz[ ]n realitate bog[\ia =i intensitatea vie\ii suflete=ti a personajelor lui Duiliu Zamfirescu. Eleva\ia =i frumuse\ea tr[irilor se cristalizeaz[, obiectiv`ndu-se parc[ ]n peisaje [...]. Lui G. C[linescu tocmai aceast[ plenitudine interioar[ i se p[rea excesiv[ [...], dar dac[ ne g`ndim la marile crea\ii ale romanului =i nuvelei rom`ne=ti, la Alexandru L[pu=neanu, la Dinu P[turic[, la Lic[ S[m[d[u, la Leiba Zibal =i la Gheorghe, la Ion, la personajele Hortensiei Papadat-Bengescu sau ale lui Zaharia Stancu vom constata c[ „sentimentele ]nalte“ erau =i mai sunt necesare eroului prozei noastre. D[ruindu-i-le, din rezervorul propriei lui experien\e l[untrice, a c[rei complexitate =i bog[\ie publicarea coresponden\ei le-a confirmat ]n chip definitiv, d[ruindu-i-le ]ns[ ]ntr-un mod mai pu\in conven\ional =i idilic dec`t s-a crezut, c[ci plin[tatea sufleteasc[ alterneaz[ firesc cu sentimentul at`t de modern al vidului, al estomp[rii sensului existen\ial, Duiliu Zamfirescu, reac\ion`nd deopotriv[ ]n replic[ =i anticipat, ]l ]nal\[ peste nivelul cruzimii, al dorin\ei de parvenire, al setei de p[m`nt sau al snobismului steril. „Aceast[ cam neroad[ ]nchipuire de mine — m[rturise=te scriitorul ]n scrisoarea din 30 octombrie/ 11 noiembrie 1897 c[tre Titu Maiorescu —, mi-o d[ nu con=tiin\a valorii lucr[rilor proprii, ci con=tiin\a valorii mele suflete=ti (s. n.)“. Aceast[ valoare sufleteasc[ pe care a reprezentat-o Duiliu Zamfirescu =i care, de=i poate superioar[ operei, s-a exprimat totu=i (]n parte) =i ]n ea, a stat la baza n[zuin\ei de ]nf[ptuire a romanului total,

311 Duiliu Zamfirescu care s[ reflecte plenar, armonios lumea =i omul. Cel pu\in odat[ Duiliu Zamfirescu a reu=it s[ creeze, ]n lumina talentului s[u, un asemenea roman: Via\a la \ar[. „Intelectualitatea rom`neasc[ — scria Camil Petrescu — cucerit[ de armonia eminescian[ nu ]nregistreaz[ ]nc[ armonia structural[ a Vie\ii la \ar[, tot at`t de real[ =i de aceea=i calitate.“ [...]. Direc\ia inaugurat[ de Duiliu Zamfirescu, fundamental[ pentru o literatur[, nu a r[mas steril[. Ea a f[cut posibil[ apari\ia, la peste o jum[tate de veac dup[ publicarea ]n revist[ a Vie\ii la \ar[, a unui alt roman total, realizat cu o mai mare for\[ epic[ =i analitic[ =i ]ncununat de o izb`nd[ deplin[, dar fiind, ]n felul lui, tot o „via\[ la \ar[“: Morome\ii. Valeriu CRISTEA

Confuzia lui Duiliu Zamfirescu este aceea dintre estetic =i moral. Nu eticul ori aptitudinea pentru tragedie le lipsea eroilor lui Slavici, ci spoiala, snobismul, „frumuse\ea“. Iar Duiliu Zamfirescu tocmai de acest lustru superfical are nevoie, c[ci el e un idealist. O spune singur, mai t`rziu, ]n articolul despre Tolstoi: „Propriamente vorbind, lucruri morale sau imorale nici nu exist[ ]n natur[; exist[ numai lucruri frumoase =i ur`te. De aceea =i trebuie s[ ne preocup[m ]n art[, de a l[sa morala imediat[ a lumii la o parte, =i a da numai frumosul imediat, spre a ajunge la sentimentele estetice complete, care ne ridic[ spre sfere ideale.“ Cum s[ zugr[ve=ti, cu o astfel de concep\ie, pe adev[ra\ii urma=i ai lui Dinu P[turic[ sau Chera Duduca: Scatiu reprezint[ excep\ia de la o regul[ care impunea romancierului s[ se ocupe de urma=ii, frumo=i la suflet =i la chip, ai banului C., ai lui Gheorghe =i ai Mariei. Pe ace=tia, printr-o viclenie, Filimon i-a pus ]n st[p`nirea unei lumi ce nu le apar\inea. Iat[-l pe Duiliu Zamfirescu urm`ndu-l pe autorul Ciocoilor din punctul unde acesta ]=i l[sase personajele. E la mijloc o reac\ie estetic[ la literatura instinctelor brutale, a prozaismului luptei pentru existen\[, a arivismului =i grosol[niei. Duiliu Zamfirescu face din idilic o pav[z[ contra agresiunii realului: ]n fond, contra ur`tului [...] }nclin s[ cred c[ estetismul lui Duiliu Zamfirescu, exploat`nd un univers sufletesc neinvestigat dec`t rareori (chiar de Slavici, pe care nu-l putea suferi, ale c[rui personaje nu sunt lipsite de farmecul purit[\ii interioare), =i-a ]nchis cu bun[ =tiin\[ accesul ]n zonele dramaticului =i moralului. Lumea lui se compune din copii, femei =i b[tr`ni: o lume ]n absen\a st[p`nilor. Tipologia care domin[ proza noastr[ ]n

312 Via\a la \ar[ secolul XX este aceea b[rb[teasc[, de lupt[tori, parveni\i =i biruitori. La Duiliu Zamfirescu triumf[, din contra, o tipologie feminin[.[...] Pu\ini p`n[ la Duiliu Zamfirescu au pictat psihologia feminin[ ]n specificul ei. [...] Exist[ ]n nuvelele lui Slavici sau chiar ]n Mara (Persida, bun[oar[) ]ncerc[ri de a trata pe femeie ca simpl[ ]ndr[gostit[, p[r[sit[ ori sinuciga=e, de=i niciodat[ cu totul ]n opera condi\iei sociale, exist[ Elena lui Bolintineanu, dar cel dint`i care face din acest domeniu obiect precedent de studiu este Duiliu Zamfirescu. +i e vorba mai cur`nd de o tipologie artistic[ dec`t de una moral[. Femeia tr[ie=te mai mult ]n imagina\ie dec`t ]n realitate. Dac[ femeia nu ocole=te lupta, piedicile vie\ii, este pentru a fi fericit[ al[turi de b[rbatul iubit. Cu excep\ia Miei din }ndrept[ri =i Anna, care prelunge=te tipul slavician, celelalte eroine ale lui Duiliu Zamfirescu sunt dotate aproape exclusiv pentru iubire. [...] Oroarea de pragmatici creeaz[ ]n romanele lui Duiliu Zamfirescu o abunden\[ de ideali=ti.[...] Toate calit[\ile =i toate defectele romanelor lui Duiliu Zamfirescu decurg din aceast[ concep\ie. El e creatorul la noi al poeziei care analizea- z[ intimitatea. Ceea ce r[m`ne remarcabil ]n Via\a la \ar[ sunt paginile consacrate sentimentului erotic =i domesticit[\ii pa=nice. [...] Romancierul e ]n elementul lui ori de c`te ori zugr[ve=te intimitatea.[...] Nicolae MANOLESCU

[...] Coexist[, ]n acest prim roman rom`nesc modern, nucleele a dou[ romane virtuale: unul (av`ndu-l ]n centru pe Matei Damian) al „piet[\ii filiale“ minate de reflexivitate, ceea ce provoac[ mai ]nt`i o dram[ moral[ deviat[ ulterior ]n drama metafizic[, cel[lalt o tentativ[ de fresc[ a satului rom`nesc. Fire=te, natura individual[ =i cea social[ a insului nu sunt izolate, ci corelative. Conduita individului este consecin\a dialecticii lor. Cu instinctul sigur al prozatorului autentic, autorul Vie\ii la \ar[ ghice=te aceasta. Nu are ]ns[ for\a necesar[ pentru a aprofunda ]n ambele registre aceast[ unitate a contrariilor. Lucreaz[ c`nd ]ntr-un plan, c`nd ]n cel[lalt. Nu radicalizeaz[ realismul analitic pentru care are afinit[\i, n-are nici imagina\ie epic[ cu care s[ impun[ o viziune coerent[, sistematic[ asupra societ[\ii rom`ne=ti. Pentru a suplini caren\a de profunzime, se recurge la facila solu\ie a echilibrului. Cum se ]nt`mpl[ ades, sacrificat[ este ad`ncimea. }n teorema epic[ zamfirescian[ enun\ul primeaz[ asupra

313 Duiliu Zamfirescu demonstra\iei. Scriitorul va fi fost el ]nsu=i con=tient de aceasta, fiindc[ reface mereu acela=i silogism. Via\a la \ar[ are de aceea o alur[ demonstrativ[. Romanul reia ]n textur[ modern[ parabola fiului risipitor, re]ntors dup[ ]ndelungate peregrin[ri la spa\iul matrice. }n istoria lui Matei Damian poate fi citit[ drama secret[ a creatorului. Ceea ce nu s[v`r=e=te el ]nsu=i: revenirea la vatr[, o face personajul. Eroul este expresia unui eu subiacent al creatorului, expresia literar[ a patriotismului acestuia. Drama epic[ este u=or de reconstituit. Zamfirescu imagineaz[ un sat, Ciulni\ei, pierdut ]n imensitatea vegetal[ a B[r[ganului, pe care ]l picteaz[ de sus, cu un penel mai informat dec`t al lui Odobescu.[...] [...] Matei Damian este o con=tiin\[ filozofic[, nu om al ac\iunii. Dimensiunea utilitarist[ lipse=te personalit[\ii sale. Singura fapt[ a protagonistului este luarea ]n posesie a eului. Evolu\ia lui este ]n ad`ncime nu ]n suprafa\[.[...] Paradoxal, Via\a la \ar[ e mai memorabil[ estetice=te dec`t T[nase Scatiu, saturat, acesta, de epoc[. De ce? Ceea ce impune romanul este reconstituirea cinematografic[ a procesului sufletesc. Dac[ Flaubert spunea c[ ]n Doamna Bovary „ideile“ sunt „fapte“, p[str`nd propor\iile, romancierul nostru ar fi putut sus\ine c[ st[rile de suflet sugerate prin descrip\ie sunt fapte. Via\a la \ar[ este un roman al privirii care descoper[ mereu un dincolo. Tumultul subteran, mi=carea de falii l[untrice sunt tr[date de u=oara unduire a suprafe\elor, de gesturi p[relnic insignifiante, ]n realitate autentice detalii particularizante. Duiliu Zamfirescu contureaz[ o mul\ime de schi\e, desene, tablouri cvasiimperceptibile, care, derulate rapid, printr-o „cinematic[ abstract[“ [...], refac procesualitatea sentimentului. Cronicarul Com[ne=tilor este un scriitor c`nd uit[ de sine, c`nd d[ impresia c[-=i urm[re=te eroii cu ochiul glacial al aparatului imaginat de Lumière.[...] Precipitarea, ritmul g`f`it din al doilea roman al ciclului contrapuncteaz[ energic bucolica desf[=urare din Via\a la \ar[. Lumea satului r[m`ne doar un element de fundal.[...] Ioan ADAM

314 Via\a la \ar[

Cel mai tipic reprezentant al celei de-a doua genera\ii junimiste este diplomatul Duiliu Zamfirescu [...] care debuteaz[ cu un prim volum de poezii =i nuvele, F[r[ titlu, exact ]n momentul c`nd Eminescu =i Creang[ las[ condeiul, ]n 1883.[...] ... Zamfirescu era de p[rere c[ un romancier nu poate r[m`ne indiferent fa\[ de elementele timpului s[u, c[ el trebuie s[ le zugr[veasc[ obiectiv, „]n toat[ goliciunea =i cu toate infamiile lor“. Scopul romancie- rului, ]i scria el lui Maiorescu ]n 1889, este „de a-\i da iluzia cea mai intensiv[ despre realitatea vie\ii“. „A avea imagina\ie ca A. Dumas =i stil ca Flaubert nu e destul pentru a scrie un adev[rat roman modern, ci pentru aceasta se cere arta de a =ti s[ spui lucruri posibile“, ad[uga el c[tre acela=i ]n 1890. Prin urmare, dup[ Zamfirescu arta nu reproduce realul, d[ numai iluzia lui, cre`nd ceva asem[n[tor cu realul sau care nu-l contrazice, posibil. Este idealul clasic al imita\iei naturii, imita\ie presupun`nd un ideal, un etos. „A idealiza ]n lumea real[, cre`nd tipuri vii =i posibile, va zice Zamfirescu ]n 1905, mi se pare scopul cel mai ]nalt al artei“. A crea tipuri vii ]n roman fusese ]ntreprinderea lui Balzac ]n Comedia uman[. Balzac scotea din individual generalul, Zola =i =coala sa ]nlocuiesc individualul cu cazul — r[m`n`nd ]n sfera particularului =i substituind crea\iei explica\ia. Naturalistul nu observ[ natura, ci cauzalitatea ei, nu face caracterologie, ci genealogie. Clasicul e de mai ]nainte edificat asupra naturii umane, natu- ralistul urmeaz[ s-o cerceteze =i s-o explice, explica\ia privind individul c`t =i grupul. Factorul ereditar, mediul, maladiile, relele deprinderi intereseaz[ ]ndeosebi pe naturali=ti care trebuie s[ arate nu cum este eroul, ci de ce e a=a. Clasicii sunt morali=ti fiindc[ observ[ impersonal umanitatea pe latura moral[, naturali=tii ]=i propun, prin eviden\ierea r[ului, remedierea lui. Romanul naturalist e determinist =i finalist. Clasicismul temperamental al lui Zamfirescu, sim\ul s[u pentru echilibru, armonie =i propor\ie vor ceda foarte pu\in metodei naturali=- tilor de la care va lua totu=i ideea de a scrie romanul unei familii, de-a lungul a m[car dou[ genera\ii. De fapt nu avem a face cu o singur[ familie, ci cu trei, nu ]nrudite, ci doar vecine. [...] Chiar nefiind de acord cu ideologia romancierului, cu idealizarea boierimii =i a \[r[nimii ]n persoana baciului Micu, trebuie s[ recunoa=tem c[ eroii s[i tr[iesc =i c[ scriitorul izbute=te mai ales s[ p[trund[ ]n intimitatea lor sufleteasc[. Tot ce prive=te cele dou[ cupluri erotice, Matei — Sa=a =i Mihai — Tincu\a, este fin =i de bun gust, de=i s-a repro=at autorului aerul prea „distins“ al 315 Duiliu Zamfirescu eroilor, stilul Feuillet, considerat campionul romanului idealist romantic, „Le Musset de familles“. Tot ce prive=te modul de a vorbi al \[ranilor este de asemenea autentic. }n T[nase Scatiu antipatia pentru arenda= revine pe primul plan. Miezul romanului ]l constituie vizita ministrului ]n ora=ul de provincie. C[s[torit cu Tincu\a Murgule\, T[nase Scatiu s-a mutat ]n ora= =i a fost ales pentru a treia oar[ deputat, fiind „liberal, conservator sau junimist, dup[ cum b[tea v`ntul“. [...] Coresponden\a lui Duiliu Zamfirescu, mai ales cu Titu Maiorescu, e a unui spirit elevat, preocupat de progresul ideilor literare. Alexandru PIRU

Dac[ estetica lui Zamfirescu m[rturise=te o constant[ voin\[ de clasicitate (motivat[, ]n concep\ia scriitorului, =i etnic, prin caracterul „tipului latin“), opera sa, ]n special nuvelele =i poezia — ]n care se recunosc ecouri din Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, Macedonski sau coinciden\e de ton cu Top`rceanu, Co=buc =i Goga — pare a tr[da mai degrab[ gustul experien\elor literare, inevitabil eterogene, dec`t prezen\a unui univers unic =i ireductibil. Dar dac[ vrem s[ vedem ]n Zamfirescu numai un scriitor de factur[ livresc[ =i un scriitor de tranzi\ie va fi foarte greu s[ explic[m apari\ia Vie\ii la \ar[, care nu e numai capodopera sa, ci =i una din marile reu=ite ale romanului rom`nesc. Dac[ nu accept[m ideea c[ Via\a la \ar[ e rodul unei fericite ]nt`mpl[ri, va trebui s[ descoperim ]n crea\ia lui Zamfirescu invarianta care define=te universul s[u fic\ional ca autentic. Dincolo de ideologia politic[ naiv[ din ciclul Com[ne=tilor (salvarea neamului prin vechea ras[ a boierilor p[m`nteni), dincolo de teoretiz[rile estetice =i etice, dincolo de tematica divergent[ sau de formulele literare eteroclite ale operei sale, va trebui s[ c[ut[m aceast[ invariant[ ]n sfera intui\iilor originale, care modeleaz[ chiar lucr[rile n[scute prin contamin[ri livre=ti. Lectura poeziilor =i a nuvelelor lui Zamfirescu dezv[luie, ca o constant[ a universului s[u imagistic, prezen\a elementului artistic sau iradierea unor sugestii acvatice asupra unei ]ntregi serii de alte imagini, aparent divergente, pe care le contamineaz[ =i le remodeleaz[. Pentru cel care se manifesta, ]n coresponden\a cu Maiorescu, sensibil la „farmecele fluide“ ale lui Botticelli sau la „fluiditatea privirilor“ unei tinere rusoaice, curgerea apelor ]ng`n`nd „=oapte misterioase“ =i oglindind „ad`ncimile“ astrale, melancolica vastitate a m[rii sau c`ntecul etern al

316 Via\a la \ar[ f`nt`nilor romane constituie semne tainice dintr-un limbaj criptic al universului, care deschide doar ]n\elegerii poetice (Preludiu). }n poeziile de tinere\e imagistica acvatic[ nu dep[=e=te limitele unei conven\ii poetice: Djali, legend[ liricizant[ ]n gustul lui Alecsandri sau Bolintineanu, trateaz[ r`ul =i marea ca sublimare =i simbol al suferin\elor metafizice de care eroina se simte atins[, instituind ]ntre p[m`nt =i morm`ntul acvatic tradi\ionalul raport de opozi\ie a elementelor. }n variantele poemei apare ]ns[ un element care anticipeaz[ viziunile acvatice de mai t`rziu: „ginga=ul izvor“ dezv[luie aici sensul existen\ei sale — acela de a fi o lacrim[ a p[m`ntului. Lirica lui Zamfirescu mo=tene=te din poezia lui Eminescu, remodel`ndu-le, at`t obsesia acvaticului, c`t =i pe cea a pl`nsului fundamental al lumilor. Cele dou[ motive apar la Zamfirescu contopite =i apele devin astfel, ]n una din semnifica\iile lor fundamentale, imensa lacrim[ a p[m`ntului, lacrim[ care d[ruie=te p[durii „vocea ei ad`nc[„ (Preludiu), care „c`nt[“ sau ad[poste=te statuia lui Orfeu „c`nt`nd din lir[“ (La Villa Aldobrandini). [...] De aceea, ]n imagistica acvatic[ a lui Zamfirescu, al[turi de semnifica\ia de lacrim[ a lumii (corelat[ durerii de a fi) sau de oglind[ a ad`ncului ceresc (corelat[ naturii astrale a sufletului), apele o au =i pe aceea de spa\iu infinit, de orizont dep[rtat, reverber`nd melancolia fundamental[ a sufletelor pentru care categoria definitorie e „departele“, sentimentul caracteristic e nostalgia =i actul fundamental e transcenderea sinelui. Tipologic sufletul care se define=te prin metafore acvatice e feminin sau abulic; ]n aceast[ categorie intr[ toate personajele memorabile din opera lui Zamfirescu.[...] Istorice=te, cultul apei este o component[ a spiritualit[\ii dacice, crede scriitorul, care a=az[ ]n panteonul dac „pe zei\a bl`nd[ =i fecund[ Apa sau ~pa“ (Str[bunii no=tri); marca\i de zei\a Apa, dacii s[i ascund sub ]nf[\i=area eroic[ sufletul unor „str[ini“ ]n lume =i sunt, ]n istorie, condamna\i pieirii. +i totu=i, tocmai imagistica acvatic[ este abandonat[ de Zamfirescu ]n romane. Cu excep\ia c`torva scene [...] imaginile acvatice sunt accidentale ]n ciclul Com[ne=tenilor, conceput ca literatur[ cu „tez[“ patriotic[ =i constructiv[. Teza devine, ]n ultimele romane, demonstra\ie facil[, dar ea se grefeaz[, ]n Via\a la \ar[, pe o intuire fundamental[ a sensului peisajului rom`nesc — „farmecul trist al singur[t[\ii rom`ne=ti“, ]nrudit cu farmecul „departelui“ marin, pe care-l descoperea eroul copil din Spre Cote=ti ]n cursul unei sadoveniene „ini\ieri“ cinegetice. Peisajul din Via\a la \ar[ e rezultatul unui transfer sau al unei

317 Duiliu Zamfirescu contamin[ri de imagini. Orizontul infinit, singur[tatea generatoare de farmec melancolic, sentimentul dep[rt[rilor (atribute ale acvaticului ]n liric[ =i nuvelistic[) devin ]nsemne ale B[r[ganului, ale solului natal, d`nd peisajului rezonan\e de o infinit[ profunzime. }ntr-o tremur[toare pustietate =i ]ntr-o „nespus[ lini=te de var[“, ]ntinderea c`mpului se desf[=oar[ cu „orizontul s[u ]n=el[tor, a c[rui dung[ ]nchipuit[ juca ]n ar=i\a soarelui ca oglinda unei ape“. Culcat ]n c`mpie, Matei Damian descifreaz[ zodiile =i sufletul s[u tr[ie=te nostalgii astrale. }ntinderea c`mpiilor o str[bate cu Sa=a, =i goana tr[surii reediteaz[ drumul navei din Spre mare, iar =esul ]nz[pezit apare ca o imens[ oglind[ acvatic[ ]nghe\at[. B[r[ganul e o mare ]mpietrit[, care =i-a p[strat orizontul dep[rtat =i tainica leg[tur[ cu lumea astral[. „Sufletele de toamn[„ pot ancora aici =i pot descoperi miracolul „de a vedea schimb`ndu-se o dorin\[ puternic[ ]n realitate“, trec`nd din lumea ideal[ ]n cea fenomenal[„ f[r[ s[-=i piard[ farmecul. Adic[ ]=i pot descoperi aici, ca ]nstr[inatul Matei Damian, Patria. Ioana Em. PETRESCU

318