Y

T

E

I

C

O

S

L

A

N

O Nr. 70, octombrie 2011* Serie nouă I

T

A

N

R

E

T NICOLAE DENSUŞIANU

N

I

L

A 1846 - 1911

V

I

V

E

R 100100 dede aniani

A

I

C

A dede lala

D

) )

e

d trecerea în nefiinta ă trecerea în nefiinta, t ,

a

t

i

d

e aa initiatinitiatoruluiorului e ,, i

ţ

a

c

i l dacologiei b dacologiei

u

P DACIA MAGAZIN Publicatie lunara de istorie si cultura DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin I. EDITORIAL Centenar Nicolae Densuşianu (1911 -2011)

Dr. Napoleon Săvescu, New York

„A explica adevărul oamenilor care nu sunt structuraţi mental să-l înţeleagă este similar cu a promova incultura.” Anthony Hope

În anul 1865, revista Familia, Foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţii, pre- zintă în paginile ei, alături de personalităţi de talia lui Shakespeare, şi operele unor români demni să figureze în ceea ce Iosif Vulcan numea cu mândrie „Panteonul român”. Ast- fel, îi găsim în paginile ei pe Bogdan Petricei - cu Hasdeu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negri, Anton Pann, Ion Heliade Rădulescu şi Andrei Mureşanu. Apăreau însă, în anii 1866, în revista Familia, şi creaţiile de debut ale lui Mihai Eminescu şi Nicolae Den- suşianu. Proaspătul student al „Academiei săseşti de drepturi”din Sibiu, N. Densuşianu, debutează în nr. 20 din 10/20 iulie 1866 al revistei cu poezia „Zâna mea”, în care poetul exclama: „Doamne, arde necuraţii şi-i trimite în infern A ta ginte-a fi ilustră, dară steaua ei divină Este-n ceaţa primăverii şi încă nu s-a ivit”. Poezia patriotică, pornind de multe ori de la aceeaşi temă - viitorul patriei -, având Iosif Vulcan, înzestrat cu o intuiţie de- ritmuri înălţătoare şi pasiuni clocotitoare i-a osebită în a descoperi valori în tinerii lui co- preocupat în anii 1866 pe Nicolae Den- laboratori, va acorda prima pagină a revistei suşianu şi pe M.Eminescu, cel din urmă pentru „Misterele nopţii” de Mihai Eminescu, reuşind să atingă însă culmile perfecţiunii. Ei în nr. 34 şi, de asemenea, poeziei „Melanco- intrau în competiţie cu poezii de mult con- lia” de Nicolae Densuşianu, în nr. 36. Ca să sacrate, cum ar fi Hora Unirei a lui V. Alec- putem înţelege victoria şi satisfacţia acestor sandri sau Umbra lui Mircea. La Cozia de doi tineri, trebuie să amintim că prima pagină Grigore Alexandrescu, precum şi versuri a nr. 33 al revistei fusese rezervată medi- celebre ca : taţiei lui Dimitrie Bolintineanu prin poezia „Viitor de aur Ţara noastră are „Scopul omului”. Pentru a putea înţelege Şi prevăz prin secoli a ei înălţare” din muzicalitatea care-i apropia aşa de mult pe „Mircea cel Mare şi solii” a lui Bolintineanu. cei doi, iată versuri din poezia lui Nicolae

1 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Densuşianu: Pentru aur şi paftal’.” „Pe punte eternală ce lumile le-mbină, Dar dacă la Eminescu poezia este Mă trece, ca şi-o taină, a ta mână de mult mai complexă şi sofisticată, la Den- crin; suşianu ea este mai simplă, mai săracă: Tu eşti, copilă dalbă, o umbră pere- „Ştefan, Domnul mare grină, Ştia de răzbunare Iar eu al tău suspin!” La leşi şi la tătari.” În toamna anului 1866, Eminescu a În 1877, ambii, Eminescu şi Den- venit la Sibiu să-l întâlnească pe fratele său suşianu, sunt stabiliţi la Bucureşti şi vechea de sânge Nicolae Eminovici, dar nu-l lor amiciţie se reia, cum se poate vedea în găseşte acasă. Va fi însă găzduit de N. Den- poemul lui Eminescu, „Gemenii”. suşianu; el va găsi în gazda sa binevoitoare, Să nu uităm că în 1883, Eminescu va în vârstă de 20 de ani, un frate de spirit, iar declara că: În România totul trebuie da- în preocupările acestuia privind mitologia şi cizat”. Era perioada în care Densuşianu în- istoria veche a poporului nostru o sursă cepuse să lucreze la tratatul „Dacia proaspătă şi continuă de inspiraţie, ce se va preistorică”, lucrare în care, alături de arhe- reflecta în poezia sa, ca, de altfel, în toată ologia materială, disciplină istorică riguroasă, activitatea sa de viitor. Întâlnirea celor doi de va introduce, pentru prima oară, şi arheolo- la Sibiu i-a redeschis lui Densuşianu pofta de gia spirituală din mulţimea de mărturii scrise a culege şi chiar a prelucra versuri populare. ale antichităţii greco-latine, asociind probe De data aceasta, începe să folosească rima găsite la mii de ani sau la mii de kilometri dis- încrucişată, mult mai sofisticată, sugerând tanţă. sonorităţi întâlnite mai târziu la Eminescu. Dacă, din punct de vedere poetic, Câteva dintre poeziile „botanice”ale lui Den- Densuşianu a fost atât calitativ, cât şi canti- suşianu sunt: „Floarea soarelui”- 1867, „Leg- tativ un poet minor, nu acelaşi lucru putem enda lăcrămioarei”-1875 şi „Legenda spune despre el ca istoric. În studiul „Poeţi şi crinului”-1888. critici”(1886), Titu Maiorescu trece în revistă „Printre valuri lin se vede cele mai importante succese ale literaturii Luna-n pâlcuri de fantomi”... române şi, alături de Alecsandri, Eminescu, Unei legende culese, probabil din Vlahuţă, Caragiale, Delavrancea, apar şi „lu- Muntenia, Densuşianu îi localizează acţi- crările ştiinţifice ale d-lor Hasdeu şi Nicolae unea într-o mânăstire de pe malul Dâm- Densuşianu”. boviţei, prelucrând schematic ideea unei Lectura poeziilor publicate de Emi- „promisiuni nerespectate în dragoste”: nescu şi Densuşianu dezvăluie preocupări „Dar copila părăsită, comune, gânduri comune, modele ritmice şi Pre nisipul cel pustiu, motive tematice comune, pe care, însă, Emi - Singur’ geme ofilită nescu le va dezvolta magistral în versuri, iar Ca o faclă pe sicriu.” Densuşianu în scrierile sale istorice. După nouă ani de suspine, apare un Nicolae Densuşianu a fost unul dintre emir care o invită să stea lângă el şi să fie o cei mai serioşi şi meticuloşi arhitecţi ai istoriei „regină dezmierdată de serai”: noastre vechi, iar lucrările sale sunt scrise cu „ Ea surâde şi-apoi plânge pricepere, tenacitate şi cunoştinţe aprofun- Către Febul lucitor...... date, ce dezvăluie un trecut românesc com- Vino! şi cu braţul strânge plex. Vălul moale curgător.” Este suficient să amintim că majori- Însă se va auzi şi vocea plină de re- tatea documentelor privind istoria medievală proş a iubitului uitat: românească au fost adunate şi publicate de „Mi-ai uitat amorul, jună, către Nicolae Densuşianu. Fără aceste do-

2 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

încă doar spaţiul Carpato-Dunărean-Pontic. Densuşianu a trebuit să se folosească de propria sa imaginaţie şi de propriul său dis- cernământ în a umple golurile lăsate de iz- vorul istoric şi arheologic, sărac la acea vreme. Astăzi, putem spune că asistăm la apariţia unei noi ştiinţe care se apleacă cu seriozitate asupra istoriei noastre vechi – da- cologia. Dacologia este ştiinţa pluridiscipli- nară care studiază fenomenul dacic, evoluţia lui de la începuturi şi până în prezent; arheo- logia, istoria, filologia, geografia, chimia, fi- zica, astronomia, biologia şi alte domenii de cercetare au aportul lor specific în studiul acestui complex fenomen. Şi azi, ca şi acum 100 de ani, există un grup substanţial de oameni cu care nu împărtăşim aceleaşi standarde morale şi in- telectuale, când vorbim despre istoria noas- tră veche. Pentru că cine doreşte să se „com- promită” faţă de cultura oficială din România trebuie doar să nu fie de acord cu ce se im- pune de către mediile aşa-zise academice. cumente nu ar fi fost cu putinţă să fie „des- Aşa riscuri mari nu şi le-a asumat intelectu- coperită“ miraculoasa supravieţuire a româ- alul român nici în vremea lui Nicolae Den- nilor transilvăneni şi, mai cu seamă, suşianu şi nici azi. supravieţui rea instituţiilor lor specifice, a Considerând că refuzul de a cunoaşte căror vechime nimeni nu o poate stabili. Istoria ţării, care te-a plămădit pe tine şi pe Ceea ce trebuie subliniat este că, în strămoşii tăi, este un afront adus celor cercetarea istorică, Nicolae Densuşianu a 237.502 kilometri pătraţi, în care trăieşte un fost cel dintâi dintre români care a utilizat popor spre care, cu veacuri în urmă, se uitau metoda „reconstrucţiilor regresive“. Impor - cu respect toate cancelariile Europei, am tan ţa, ca istoric, a lui Nicolae Densuşianu nu scris cartea Noi nu suntem urmaşii Romei, este în primul rând în mulţimea datelor pre- am înfiinţat societatea Dacia Revival/ ReÎn- zentate, ci în modul lui de gândire, în filosofia vierea Daciei, am ridicat pe teritoriul României lui istorică. El sparge sistematic modelele re- trei monumente – Burebista la Orăştie, Prima petitive impuse de istoricii vremii. Consec- apariţie a scrisului în lume la Tărtăria şi Nico- vent şi deliberat, Densuşianu aduce adevărul lae Densuşianu în comuna Densuş –, am or- în modul de gândire asupra istoriei noastre ganizat 12 congrese de dacologie, am vechi şi îndepărtează noţiunile şi modelele înfiinţat revista Dacia magazin ş.a. de logică perimate cu privire la istoria noas- Azi, când se împlinesc 100 de ani de tră veche, care întunecau spiritul critic până la plecarea spre tărâmurile lui Zalmoxis a lui la orbire şi încurajau lenea în gândire. Nicolae Densuşianu, se cuvine să-i mulţu- Dacia Preistorică este, în esenţă, o mim încă o dată pentru drumul deschis spre reconstrucţie a realităţilor istorice de la Du- o cunoaştere corectă a zbuciumatului nostru năre şi Carpaţi într-o vreme când Europa era trecut dacic.

3 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE Nicolae Densuşianu, la un veac de la „chemarea sa la Domnul”

Prof. Dr. Mihai Popescu, Biblioteca Militară Naţională, Bucureşti În acest an, comemorăm împlinirea unui veac de la „chemarea la Domnul”, dar sărbătorim şi 165 de ani de la naşterea lui Nicolae Densuşianu, unul dintre marii deschizători de drumuri în cercetarea rădăcinilor noastre cele mai profunde şi mai trainice. Nicolae Densuşianu s-a născut la 18 aprilie 1846, în comuna rurală Densuş, din comitatul Hune- doarei, în Ţara Haţegului, depresiune intramontană si- tuată între Oltenia (Valahia Mică), Banat şi Transilvania. Era fiul preotului greco-catolic Bizanţiu Pop, din Densuş, şi al Sofiei, fiica unui preot ortodox dintr-un sat din Munţii Apuseni, părinţii având patru băieţi şi trei fete. Educat în şcolile din Haţeg şi Blaj, apoi absolv- ent al „Academiei Săseşti de Drepturi” din Sibiu, tânărul Nicolae s-a implicat, în calitate de notar, avocat şi jurnalist, în luptele juridice, ideologice, politice şi cul- turale ale românilor ardeleni pentru recunoaşterea şi afirmarea drepturilor lor străvechi, îngrădite continuu de autorităţile austro-ungare. Pasionat de literatură, de istorie, de etnografie, el a devenit unul dintre cei mai apreciaţi colaboratori ai revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, debutând cu poezie la începutul anului obţinerea rapidă a dreptului de împământenire, 1866, în aceeaşi perioadă cu Mihai Eminescu. A alegerea sa ca membru corespondent al Academiei adunat o impresionantă colecţie de vechi documente Române şi activitatea de bibliotecar la Academia juridice româneşti din Ţara Făgăraşului, pe care le va Română (1880-1884) şi la Marele Stat Major al Armatei publica mai târziu, pentru a dovedi existenţa unui drept Române (1884-1911), i-au permis să devină o autori- românesc – jus valachorum – mult anterior venirii tate în domeniul cercetării istorice naţionale. Nicolae oricăreia dintre cele trei „naţiuni recunoscute” ale Tran- Densuşianu a redactat şi coordonat primele şase vol- silvaniei: ungurii, secuii şi saşii. ume din monumentala colecţie Hurmuzachi, iniţiată de În ciuda educaţiei sale dominant latiniste, Academia Română şi continuată de Ioan Slavici şi de primită în şcolile din Blaj, cercetările sale privind „re- Nicolae Iorga. Ultimele decenii de viaţă şi le-a dedicat voluţiunea lui Horia” i-au revelat rădăcinile dacice ale scrierii Daciei preistorice, lucrare publicată postum, în românilor, recunoscute şi de cronicarii şi istoricii străini, 1913. care îl numiseră pe Horia „rex Daciae”. Stabilirea în A fost chemat la Domnul, aşa cum se spunea România, în timpul Războiului de Independenţă, în familia sa, la 24 martie 1911, şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

4 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

La câteva luni de la apariţia Daciei preistorice, tăcerii asupra scrierilor lui Nicolae Densuşianu, nici una în 1913, un profesor universitar francez amintea, într- dintre acestea nefiind cuprinsă în bibliografia recoman- o scrisoare către Ovid Densuşianu, interesul său faţă dată studenţilor de la Facultatea de Istorie. de unele aspecte istorice şi lingvistice abordate de Unul dintre discipolii lui Onciul, Vasile Pârvan, Nicolae Densuşianu în lucrarea sa. Este doar unul din într-o comunicare prezentată la Academia Română în ecourile europene ale acestei opere apărute postum. 1925, voind să demonstreze că cercetările istorice şi Ştim că primul exemplar al cărţii a fost înmânat, de arheologice de până la el au fost neînsemnate şi nu editorul Carol Göbl, însuşi Regelui Carol I. merită luate în seamă, afirma că Dacia preistorică este „un roman fantastic, plin de mitologie şi de filologie ab- surdă”, care a stârnit entuziasm numai „printre dile- tanţi”. Afirmaţia a fost apoi reluată în prefaţa la Getica, o preistorie a Daciei. Ca replică la afirmaţiile lui Pârvan, un diletant de geniu, Mircea Eliade, va publica în ziarul Cuvântul, din 11 septembrie 1927, un articol intitulat Către un nou diletantism, susţinând că intuiţia nespecialistului poate fi o virtute, că „diletanţii au simpatizat întotdeauna is- toria şi au înţeles-o, deoarece sensurile profunde şi marea sinteză le sunt mai accesibile decât profesio - nistului.” Aceste idei au fost dezvoltate apoi de Mircea Eliade în introducerea la ediţia de Scrieri literare, morale şi politice de Bogdan Petriceicu Hasdeu, din 1937, şi într-un breviar istoric despre români, publicat la Madrid, în 1943. Ideile lui Nicolae Densuşianu au fost continu- ate şi dezvoltate de numeroşi cercetători ai istoriei noastre străvechi. La loc de cinste, merită să-i amintim pe generalul de cavalerie Nicolae Portocală (1860- 1938), cu lucrarea Din preistoria Daciei şi a vechilor civilizaţiuni (Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Bu- covina”, 1932), pe Marin Bărbulescu-Dacu, autorul studiului Originea dacă-tracă a limbii române (Bu- cureşti, 1926), şi mai ales pe scriitorul şi academicianul Ampla introducere semnată de dr. C. I. Istrati, Ioan Al. Brătescu-Voineşti, cu lucrarea Originea nea- preşedintele Academiei Române, avea cuvinte elo- mului românesc şi a limbii noastre (Bucureşti, Cartea gioase la adresa autorului şi a operei sale. Meritele de românească, 1942). De asemenea, G. Ionescu-Nica a cercetător istoric ale lui Nicolae Densuşianu fuseseră ţinut o serie de conferinţe, pe care le-a publicat apoi în subliniate de Alexandru Lăpedatu, în introducerea la lucrarea Dacia sanscrită. Originea preistorică a Bu- cartea Domnii glorioşi şi căpitanii celebri ai Ţărilor cureştilor. (Bucureşti, Tipografia Carpaţi, 1945). Române. Breviar istoric pentru războaiele mari şi învin- Imediat după începerea ocupaţiei sovietice şi gerile strălucite ale oştilor române, publicată tot pos- instaurarea regimului comunist în România, operele tum, în 1912. tuturor Densuşienilor au fost interzise, prin „listele” pu- În schimb, din motive mai degrabă personale blicate de Ministerul Propagandei, iar majoritatea decât profesionale, profesorul Dimitrie Onciul, titularul exemplarelor aflate în bibliotecile publice au fost „de- catedrei de istorie veche a României de la Universi- clasate şi casate” prin ardere. tatea din Bucureşti, a instituit un adevărat embargo al A fost nevoie să treacă aproape trei decenii

5 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin pentru ca ideile lui Nicolae Densuşianu să poată fi din părut, şi W.Scott-Elliot, cu Legendele Atlantidei şi ale nou discutate într-o scurtă perioadă de dezgheţ politic Lemuriei dispărute. Consultarea acestor lucrări de mici şi cultural. În anii 1970, au fost publicate două volume dimensiuni ne permite să vedem într-o lumină nouă de etnografie şi folclor care valorificau răspunsurile la valoarea operei lui Nicolae Densuşianu, comparativ cu chestionarele lui Nicolae Densuşianu: Este vorba de lucrări contemporane similare, apărute în alte părţi ale Vechi cîntece şi tradiţii populare româneşti, de Ionel lumii. Oprişan (Bucureşti, Minerva, 1975) şi Datini şi eresuri În Oameni cari au fost, Nicolae Iorga aprecia populare de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, de Adrian că Nicolae Densuşianu „a strâns un material istoric Fochi (Bucureşti, Minerva, 1976). preţios. El a închinat lui Horea o monografie extraor- Tot atunci au apărut, în ţară şi în străinătate, dinar de bine informată, care va rămânea şi ar merita lucrările profesorului Iosif Constantin Drăgan, ba chiar, să fie retipărită” , şi evidenţia rolul său în editarea răspunzând unei nevoi de legitimare a regimului politic colecţiei „Hurmuzaki”. De fapt, în primele volume din „naţional-comunist”, s-a reuşit republicarea, după 73 Istoria Românilor, Iorga citează foarte des docu- de ani, a Daciei preistorice. Tot Iosif Constantin Drăgan mentele adunate şi editate de Densuşianu în această promitea, pe la mijlocul anilor 1980, o traducere în colecţie. Tot în acel text scurt, de tip necrolog, Nicolae limba engleză a Daciei preistorice, ideal realizat abia Iorga spune cu amărăciune: „Şi n-a fost decât bibliote- în anul 2007 de o doamnă româncă stabilită în Aus- carul statului-major şi la mormântul lui, de unde lipsea tralia. Academia Română, deşi-i fusese membru corespon- Prăbuşirea regimului comunist, în 1989, a dent, a vorbit doar un ofiţer, coleg de slujbă.” creat premisele unei dezbateri a ideilor lui Nicolae Den- De fapt, bibliotecarul Nicolae Densuşianu, „şef suşianu dincolo de interesele sau de constrângerile de biurou clasa a doua”, în timpul vieţii, a fost avansat politice ale momentului. Activitatea şi personalitatea lui post-mortem la rangul de director, în anul 1995, cu Nicolae Densuşianu sunt prezentate în dicţionare ale ocazia sărbătoririi a 135 de ani de existenţă a Bi- literaturii române, în dicţionare ale folcloriştilor şi et- bliotecii Militare Naţionale. Tot atunci, a fost dezvelit nologilor români (de exemplu, cel elaborat de Iordan primul bust (creat de sculptorul Florin Musta) al lui Datcu), în dicţionarul membrilor Academiei Române, Nicolae Densuşianu, ce veghează „zăbava cetitului alcătuit de Dorina Rusu, şi ocupă un loc de cinste în cărţilor” în principala sală de lectură a bibliotecii, care dicţionarul bibliografilor români, apărut chiar în acest an. îi poartă şi numele. În anul 2002, editura Arhetip a publicat o ediţie De asemenea, după încheierea Congresului fascimilată a primei ediţii a Daciei preistorice. De Internaţional de Dacologie din 2003, consacrat lui asemenea, Ionel Oprişan a adunat în volum scrierile Nicolae Densuşianu, un bust în marmură albă (realizat istorice răspândite în diferite reviste militare, sub titlul de sculptorul Ion Şeu) al istoricului a fost dezvelit în Istoria militară a poporului român. (Bucureşti, Saecu- faţa bisericii din Densuş, prin purtarea de grijă a dom- lum I.O., 2002). A fost reeditată şi ediţia din 1986, cu nului Napoleon Săvescu, preşedintele Fundaţiei „Reîn- vierea Daciei”. ortografia actualizată. La editura Obiectiv din Craiova, Născut într-o familie de intelectuali şi format a apărut, în anul 2003, o ediţie în 6 fascilule a Daciei într-un mediu cultural care afirma şi promova activ la- preistorice. tinitatea noastră ca neam, Nicolae Densuşianu a reuşit Ediţia din 2003 a Congresului internaţional de să adune dovezi şi documente antice, medievale şi dacologie a fost consacrată personalităţii, activităţii şi moderne, cu ajutorul cărora a construit arhitectura influenţei lui Nicolae Densuşianu asupra cercetării is- complexă a Daciei preistorice, arătând lumii vechimea, toriei strămoşilor noştri. trăinicia şi continuitatea existenţei noastre cu mult Tot în această perioadă, au apărut în traduceri înaintea extinderii influenţei romane în bazinul Dunării. româneşti mai multe cărţi ale unor istorici străini, con- Opera lui a devenit astfel punct de plecare şi temporani cu Nicolae Densuşianu, care au studiat is- temelie pentru o nouă viziune şi o nouă interpretare a toria străveche a lumii; amintesc doar pe James istoriei noastre străvechi şi a rolului dacilor, strămoşii Churchward, cu lucrările despre Mu – Continentul dis- noştri, în istoria lumii.

6 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Academicianul NICOLAE DENSUŞIANU – un istoric de excepţie în cercetarea trecutului naţional

Nicolae Grosu, Cluj-Napoca

Nicolae Densuşianu s-a născut la 18 apri- lie 1846, în comuna Densuş, comitatul Hunedoa- rei. Era fiul parohului Densuşului, Bizantius Densuşianu, şi al soţiei sale Sofia. Familia Den- suşianu provenea din vechea familie românească Pop de Haţeg. În august 1867, după ce a absolvit anul II la Drept, s-a adresat Societăţii Literare, Acade- miei, cerând un ajutor pentru a putea studia, da- torită situaţiei sale materiale precare. La 6 septembrie, Preşedintele Academiei, I. Heliade Rădulescu îi trimise răspunsul: „Societatea Aca- demică Română a aflat de bine a te alege pentru a fi beneficiar al sumei de 2000 lei, pe anul şcolar 1867/8, din Fundaţia votată de Municipiul urbei Brăila”. Pe 10 septembrie 1867, Densuşianu a mulţumit şi municipalităţii Brăila. Au urmat ani de studiu asiduu. Nicolae Densuşianu, omul de foarte mare cultură şi ştiinţă, a ajuns să cunoască limbile la- tină şi elenă, germană, franceză, italiană şi maghiară. În activitatea sa ştiinţifică a urmărit un ţel Nicolae Densuşianu – tănâr avocat la Braşov (1876-1878) înalt, acela de a desmormânta trecutul nostru şi a pune în lumină faptele măreţe ale neamului româ- torice. Mă voi sili a corespunde şi de aici înainte nesc. frumoaselor D-Voastre intenţiuni şi votului cu Patria lui Densuşianu era Dacia, Dacia care am fost onorat”. Felix. La 09.10.1880, Academia i-a comunicat La 15/27 aprilie 1880, N. Densuşianu că îl însărcinează să ţină locul de Bibliotecar- primeşte următoare înştiinţare: „Academia arhivar. Aşadar, Academia îl utiliza pentru scopu - Română, apreciind înaltele Dvs. calităţi şi acti- rile sale culturale, cu misiunea de culegere de vitatea ce aţi arătat-o pentru dezvoltarea culturii documente. între români, v-a ales Membru Corespondent al În volumul Cercetări Istorice în arhivele ei, în Secţiunea Istorică”. Proaspătul academi- Ungariei şi ale Transilvaniei, Raportul înaintat cian trimite un răspuns semnificativ: „Distincţia Academiei Române de către Densuşianu în anul arătată o primesc ca o sarcină plăcută pentru a 1880, arată despre cercetările şi descoperirile fă- persevera şi mai departe în cariera studiilor is-

7 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin cute în Bibliotecile şi Arhivele de peste Carpaţi: din secolul al XVII- lea, încheiate între Domnii „În timpul de 15 luni /…/ am cercetat peste tot 12 României şi ai Moldovei cu Principii Transil- Biblioteci şi 16 arhive. Am studiat diferitele vaniei. colecţii de manuscrise şi documente /…/. Am ur- Menţionăm că Generalul Ştefan Făl- mărit mişcările şi actele românilor de la 1690 în- coianu (1835-1905), Şef al Marelui Stat Major, coace. Caracterul celor mai însemnate fapte din l-a numit pe Densuşianu, ca Translator pe lângă epoca aceasta se alterase aproape cu totul, fie Marele Stat Major al Armatei. din lipsa unei cunoaşteri solide a împrejurărilor, În octombrie 1884, el dă la lumină cartea fie că scriitorii străini începuseră a subordona „Revoluţia lui Horia în Transilvania şi Ungaria evenimentele la propriile lor opinii, şi cu modul 1784-1785”, scrisă pe baza documentelor ofi- acesta se depărtaseră de terenul ştiinţific al isto- ciale. Pentru această Istorie, Academia Română riei”. i-a acordat premiul de 5 mii lei, pe care l-a folosit Raportul către Academie se încheie astfel: pentru pregătirea lucrării sale monumentale „Am onoarea a înainta aici întreaga colecţie fă- „Dacia Preistorică” cută în timpul acesta, în număr de 38 volume, Realizarea acestei lucrări este legată de manuscrise, /…/ şi trei copii despre medalia lui concepţia autorului că numai cu ajutorul trecutu- Horia”. Misiunea de 15 luni a costat Academia lui se pot explica ideile şi diferitele fenomene din 3500 lei, adică 7 lei / zi. viaţa unui popor. În ce priveşte Revoluţia lui Horia din anul Despre această carte, N. Iorga a scris, la 1784, a găsit în Biblioteca Academiei şi a Muzeu- 3.04.1911, că este: „O monografie extraordinar lui Naţional din Pesta, ca şi în Bibliotecile din de bine informată, care va rămânea şi ar merita Cluj, Alba-Iulia şi Braşov, „Un număr însemnat să fie retipărită”. de relaţiuni contemporane, ce până astăzi rămă- În anul 1886 a început să publice Docu- seseră necunoscute istoricilor străini”. A des- mente privitoare la Istoria Românilor (1199- coperit mai multe manuscrise: „Aşa am aflat în 1345). Primul volum al acestor Documente, bibliotecile din Pesta, Oradea, Cluj şi Braşov, 20 numit „Fântâni externe”, are o prefaţă în care manuscrise ce conţin diferite cronice de ale Ţării arată că: „Documentele noastre indigene, arhi- Româneşti şi Moldovei, din care unele sunt în vele domestice ale Ţărilor Române, înainte de se- limba română, iar altele traduse în limba latină colul al XIV-lea, au pierit. Cele 6 volume, care şi germană”. În 17 din acestea „/…/ conţinutul conţin 4822 pagini forma mare, au fost publicate lor istoric este mai lung şi mai complet decât în între anii 1887-1897. În scrierea celor 6 volume, cronicele româneşti care s-au publicat până privind anii 1199-1575, s-a condus după princi- astăzi /…/”. piul: „De a nu uita pe nimeni, de a nu sacrifica A studiat şi „manuscrisele nepublicate ale pe nimeni, de a înfăţişa fiecare parte din teritoriul literaţilor români”. locuit de români, precum şi faptele, evenimentele Pentru a înţelege modul său de lucru şi ce le aparţin”. rigoarea ştiinţifică în cercetare, precizăm că Referitor la epoca, pe care şi-a ales-o pen- atunci când a scris „Istoria revoluţiei lui Horia”, tru materialul publicat, el arată: „Timpul de la pu- Densuşianu s-a bazat pe 783 documente. ternica colonizare a Daciei Traiane şi până la În Biblioteca Universităţii din Pesta des - finele secolului al XVI-lea conţine Epoca funda- coperă primul dicţionar românesc cu litere latine: mentală a Istoriei noastre naţionale /…/ de Dicţionarium Valachico – latinum, din 1741-42; aceea documentele istorice, care se referă la găseşte 41 tomuri, manuscrise ale lui G. Şincai în această epocă, ocupă locul cel dintâi între tezau- bibliotecile din Oradea şi Cluj, între care de tot rele noastre istorice /…/ societatea veche, ce e puţin cunoscuta Chronicon Daco-romanorum et drept a dispărut însă ea a lăsat urme adânci în plurium aliorum nationum, de la anii 86-1186. legile, în moravurile şi în ideile societăţii mai noi, În decursul misiunii sale în Ungaria şi şi chiar în principiile vieţii noastre de stat”. Transilvania a găsit şi câteva Tratate originale Densuşianu susţinea că poporul român

8 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin este cel mai vechi popor între naţiunile care lo- ediţie deosebită a „DACIEI PREISTORICE” (cu cuiesc la Carpaţi şi în Nordul Dunării de Jos, prefaţă de Dr. C. I. Istrati) a fost realizată la Bu- având un rol cultural important, şi în ţinuturile cureşti, la Editura Arhetip în 2002, din care am care se intind de la Adriatica şi până la Marea extras o serie de date. Neagră. Menţionăm că Nicolae Iorga scria despre Privind erorile admise ca fapte sigure în Densuşianu: „Poate se va vedea ce ipoteze, de- istorie, afirmă că falsitatea odată introdusă în is- sigur mai mult decât odată curioase, se cuprind torie este foarte greu de a o desrădăcina. în cartea în care pretindea să explice altfel decât Acest om de mare cultură era patriot prin toţi ceilalţi vremile străvechi ale acestor ţări convingerea născută şi bazată pe o mare cultură locuite şi astăzi de români”. Densuşianu nu istorică asimilată în timp printr-o atentă cercetare enunţă doar ipoteze în studiile sale, ci el a trecutului nostru. dovedeşte! Privind Teoria lui Roesler a d-lui Xeno- Cercetătorul a început de la omul preis- pol, el combate părerile istorice ale lui Xenopol toric, considerat în perioada neolitică, şi a ajuns că Bulgarii în vechime ar fi domnit peste Ţara treptat la reconstituirea celui mai mare imperiu, Românească, Moldova şi Transilvania şi că aces- ce a cunoscut lumea, Imperiul Pelasgic. Primul tea s-ar fi numit Bulgaria dincoace de Dunăre. mare fondator al său a fost Uranus. Privind Deosebit de semnificativă este ideea lui limba arăta: „de fapt limba Geţilor şi a Dacilor Densuşianu că „Educaţia naţională la toate po- avea un caracter proto-latin, ea forma numai un poarele o formează istoria /…/”. dialect paricular rustic al limbii pelasge”. În anul 1884, Societatea Istorică din Ber- Notează părerea lui Ovidiu despre limba Geţilor lin a cerut Academiei noastre să-i trimită rapoarte şi Dacilor: „limba geţilor era, după Ovidiu, o anuale despre progresele literaturii istorice la ro- limbă barbară, însă o limbă barbară latină”. mâni, pentru a le publica. Academia l-a rugat pe Privind limba românească a ajuns la concluzia că Densuşianu să facă aceasta, îndatorire pe care o nu există nicio variaţiune pe teritoriul locuit de îndeplineşte între anii 1885-1904. Şi din acest înaintaşii noştri. De asemenea, a descris amă- fapt rezultă înalta apreciere de care se bucura din nunţit tezaurul de la Pietroasa . partea Academiei Române. Nicolae Densuşianu a murit la 24 martie În anul 1885 a început să elaboreze lucra- 1911, ora 1,30 după amiază. rea sa fundamentală, Dacia Preistorică. Faptul că Academia Română apela per- În anul 1893, a publicat studiul: „Inde- manent la serviciile acestui mare istoric şi mare pendenţa bisericească a Mitropoliei de Alba- patriot demonstrează calităţile sale ştiinţifice, cul- Iulia”. turale, istorice excepţionale. Dacia Preistorică A elaborat studiul: „Istoria Militară a este o lucrare care trebuie cunoscută, recunoscută poporului român”, începând din cele mai vechi şi respectată. Opera lui Densuşianu, fiind folosi- timpuri până în secolul al XVIII-lea. Densuşianu toare ştiinţei, adevărului, omenirii, „trebuie să o arată că: „arta militară se considera, în timpurile facem cunoscută tuturor, peste hotarul ţării, în- vechi, că îşi avusese începuturile sale la Carpaţi trucât gloria măreaţă a trecutului a fost scoasă şi la Dunărea de Jos”. din întuneric de către Densuşianu”. În anul 1901 a publicat în România Mili- Scrierile acestui aşa de harnic istoric, con- tară, şi separat, studiul: „Originea şi importanţa cluziile la care a ajuns, o mică parte şi sumar istorică a cavaleriei române”. prezentate aici, dovedesc excepţionala însemnă- Lucrarea sa de căpetenie, Dacia Preis- tate a academicianului Nicolae Densuşianu în torică, i-a luat 40 ani din viaţă. Pentru elaborarea cercetarea trecutului nostru şi, mai ales, a istoriei acesteia, călătorise în Italia, Istria şi Dalmaţia, în noastre străvechi. judeţele de la Buzău şi până în Mehedinţi. Ex- cepţionala lucrare a apărut postum, în 1913. O 05. 10. 2011

9 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin NOI, DACII – partea a IV-a – Dr. Napoleon Săvescu

Războaie uitate (2)

Continuându-ne călătoria prin istoria zbuciumată, Între timp, în anul 339 î.H., sosesc în Dobro- dar plină de fapte de vitejie, a înaintaşilor noştri, aflăm gea sciţii conduşi de Ateas şi care, ajutaţi de regele de la Tucidide că, prin anii 431- 424 î.H., Sitalces, un Filip al II-lea, reuşesc să o cucerească. rege al tracilor odriş, ia în stăpânire teritoriul Dobrogei într-o încercare de unificare a triburilor geto-dacice.

Fig.080 Sitalces, rege al tracilor odriş. Oare cum arăta el?

În anul 341 î.H., regatul Odriş este cucerit de Filip al II-lea al Macedoniei.

Fig.082 Macedonia sub Filip al II-lea, 359 î.H.

Fig.081 Geţii dobrogeni se reorganizează şi, cu aju- Filip al II-lea torul unei armate gete din Muntenia, care-l avea ca rege pe Gudila, reuşesc să învingă trupele mace- donene.

10 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Fig.084

Aşa să fi arătat Gudila/Kothelas? Fig.083 Macedonia sub Filip al II-lea, 348 î.H.

Din scrierile lui Iordanes, aflăm că Filip se Război uitat, război nemenţionat în ma- vede nevoit să ceară pace. El o va lua de soţie pe nualele româneşti de liceu. Medopa (Meda?!), fata regelui Gudila (Kothelas?!). Numai trei ani mai târziu, în 336 î.H., Alexan- dru Macedon îşi încearcă norocul într-un război fratri- cid. La început, el se întâlneşte cu tribalii de la sudul Dunării, al căror rege, Syrmos, se va retrage pe o in- sulă de pe Dunăre, reuşind să împiedice debarcarea trupelor macedonene.

Fig.085 Dar Medopa, fiica regelui Gudila, cum arăta? Fig.086 Cum o fi arătat oare regale Syrmos?

11 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Convins că rezistenţa tribalilor se datorează Prin anul 306 î.H., Lisimah, fost general al lui geţilor nord-dunăreni, Alexandru trece Dunărea în tim- Alexandru Macedon, va fi învins de două ori de regele pul nopţii şi-i atacă pe geţi. Aceştia, mai buni strategi, get Dromichetes. În urma primului război, în jurul anului se retrag în acea câmpie getică, lăsându-l pe Alexan- 300 î.H., fiul lui Lisimah ajunge prizonier pentru 8 ani dru Macedon să „se bucure”‚ singur, de aşa-zisa vic- la Dromichetes, care, însă, îl va elibera prin anul 292 torie. î.H., încărcându-l cu daruri.

Fig.087

Macedoneni, cei mai de sud daci şi.... Alexandru Macedon

Fig.089 Generalul Lisimah Mândru, învingătorul, care nu pierduse în luptă încă niciun soldat, trece înapoi Dunărea, dar va avea surpriza neplăcută de a-i vedea pe câţiva dintre soldaţii Ambiţiosul general Lisimah va conduce el în- lui înecându-se. suşi o a doua expediţie, de pedepsire, împotriva lui Anii trec şi putem spune că nu acelaşi noroc Dromichete. Geţii se retraseră, pustiind totul înaintea l-au avut foştii generali ai lui Alexandru Macedon în invadatorilor astfel că, în curând, armata mace- luptele cu Daco-Geţii. doneană va ajunge să sufere de foame şi de sete. De la istoricul Arrian aflăm despre generalul Pentru a-şi desăvârşi opera tactică, Zopyr-ion, trimis să cucerească oraşul Olbia, de la Dromichete se foloseşte de iscusinţa unui fals dezertor, gurile Bugului. Nu reuşeşte şi, întorcându-se înfrânt cu un căpitan din armata sa, pe nume Seuthes care, după armata-i de 30.000 de oameni, prin Dobrogea, este ce câştigă încrederea lui Lisimah, reuşeşte să-i atacat de geţi. El îşi va pierde nu numai cea mai mare rătăcească pe macedoneni prin locuri greu de umblat, parte a armatei, dar şi propria-i viaţă. Cei câţiva prin Câmpia Bărăganului. Izolaţi şi pierduţi în locuri ne- supravieţuitori, ajunşi în Macedonia, vor povesti despre cunoscute, înfometaţi şi însetaţi, ei vor deveni pradă dezastrul pe care l-au suferit. uşoară pentru geţi.

Fig.088

30.000 de soldaţi macedonieni conduşi de generalul Zopyr-ion vor plăti cu viaţa agresiunea împotriva geţilor.

12 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Dromichete, care, interesat într-o pace de durată, se va înrudi cu regele Lisimach, căruia i-o va da de soţie pe propria lui fiică. Astfel, regele macedonean devine ginerele regelui get.

Fig.090 Dar regele get Dromichete, învingătorul lui Lisimah, cum o fi arătat?

Istovită şi rătăcită, armata macedoneană a sfârşit prin a fi înconjurată şi capturată de geţii lui Fig.091 Fiica regelui get Dromichete, Dromichete. Soldaţii geţi îi duc pe prizonieri la Helis, viitoarea soţie a lui Lisimach? cetatea de scaun a regelui get. Din scrierile lui Plutarch aflăm că Lisimah, sorbind cu nesaţ apa proaspătă ofe- rită de biruitori, după atâtea zile de însetare, ar fi ex- Războaie uitate, războaie nemenţionate în clamat: „pentru cât de mică plăcere am ajuns din rege, manualele româneşti de liceu! rob!“ Lisimach şi luptătorii săi sunt ospătaţi din vase Anul 146 î.H. îi aduce pe romani lângă de aur, în timp ce regele Dromichete şi tovarăşii lui Dunăre, ei reuşind să cucerească teritorii dacice sud- serveau o masă sărăcăcioasă din vase de lut şi cupe dunărene, cum a fost Macedonia. de corn. Acest tratament diferit are un tâlc pe care toţi Anul 106 î.H. îi aduce faţă în faţă pe dacii mesenii l-au înţeles: Lisimach şi-a părăsit traiul bogat nord-dunăreni şi pe cotropitorii romani. Pentru că tru- şi luxos ca să lupte... împotriva cui? A unor oameni pele romane se implicaseră agresiv şi nediplomatic în obişnuiţi. Dar vitejia şi strategia în lupta împotriva unui treburile dacilor, aceştia din urmă pătrund adânc în te- agresor nu au nimic de-a face cu luxul sau cu modes- ritoriul sud-dunărean şi produc pagube mari romanilor. tia. Dromichete îl va elibera în cele din urmă pe Lisi- Minucius Rufus, guvernatorul Macedoniei, reuşeşte cu mach, care îi va da înapoi regelui get cetăţile pierdute. greu să-i înfrângă. Această victorie discutabilă a fost, Pausanias scoate în evidenţă diplomaţia lui însă, serbată ca un eveniment deosebit la Roma!

13 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Burebista reface statul dac, reuşeşte în 10 ani să pună bazele unui regat mare şi puternic, cu centrul în Transilvania şi reuneşte câteva dintre provinciile vechii Dacii: Selidava, Costobocia, Maramabista, Tiras- geţia, Panonia, Crisina, Moldodava, Geţia iar, la sud de Dunăre, recâştigă o parte din Sigynia, Moesia şi Tracia. Anul 44 î.H., în loc să fie anul de confruntare finală dintre Burebista şi Cezar, va fi anul marelui dublu asasinat politic, anul când cei doi vor fi eliminaţi de pro- priii lor oameni „de încredere”, amânându-se astfel confruntrarea celor două mari puteri. Dar coşmarul provocat de cotropitorii romani abia începe.

Fig.094 Fig. 092 În faţa statuii lui Burebista, la Orăştie. Caius Iulius În jurul anului 82 î.H., la conducerea statului Cezar dac se află Burebista, un viteaz fără egal, strateg de mare clasă, iubitor al pământului şi al neamului său. Potrivit informaţiilor pe care le aflăm de la Strabon, Bu- rebista era capabil să mobilizeze o armată de 200.000 de oameni, cifră foarte impresionantă pentru acele vre- muri.

Fig.093

Dacia lui Burebista între 82-44 î.H.

(după Ion Pachia Tatomirescu )

14 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Guvernatorul Macedoniei se implică în lupta Dacii pătrund adânc pe teritoriul Moesiei, de- dintre regii geto-daci Roles, de o parte, şi Dapyx şi cimând armata romană, omorându-l chiar şi pe guver- Zyraxes, de cealaltă parte. nator. Războiul dus de daci şi aliaţii lor a fost scurt, fulgerător şi distrugător. În anul 87 d.H., împăratul Domiţian îl trimite pe generalul Cornelius Fuscus într-o expediţie de pedepsire a dacilor. Marele rege dac Decebal, folosind obiceiurile străbune de luptă, îl va atrage într-un război ingenios, reuşind nu numai să-i înfrângă pe romani, dar să-l omoare pe însuşi Fuscus.

Fig.095 Regii geto-daci: Dapyx şi Zyraxes versus Roles?!

Se vorbeşte de strămutări de populaţii; astfel, în anul 28 î.H., generalul roman Sextus Aelius Catus va muta „sub observaţie” 50.000 de geţi în sudul Dunării, în timp ce Tiberius Silvanus Aelianus, guver- nator al Moesiei, strămută în provincia sa 100.000 de trans-danubieni. Cifrele, dacă sunt adevărate, eviden- ţiază doar bogăţia umană a Daciei nord-dunărene. În anul 69 d.H., daco-geţii, aliaţi cu roxalanii şi iazigii, trec Dunărea, iarna, şi provoacă mari pierderi umane Fig.097 În mod sigur acesta nu poate fi Fuscus. şi materiale invadatorilor romani, aşezaţi acum, ca la ei acasă, pe teritoriul dacic sud-dunărean. În anii 85-86 d.H., asistăm la marele atac al dacilor, în sudul Dunării, conduşi de Duras şi tânărul Decebal, aliaţi cu sarmaţii şi bastarnii.

Un an mai târziu, este trimis Tetius Iulianus, care, în fruntea unei puternice armate romane, îi va în- frânge pe daci la Tapae. Şi totuşi romanii se vor re- trage, încheind cu dacii o pace rapidă, poate şi datorită faptului că în Câmpia Panoniei romanii tocmai au fost învinşi de marcomani şi cuazi (triburi socotite a fi „ger- manice”). Cu vădită admiraţie pentru daci, Dio Cassius subliniază faptul că Dacia, deşi devine un stat clientelar al Imperiului Roman, primeşte de la „stăpâni” mari sume de bani şi meşteri pricepuţi pentru construcţii „de pace şi război”. Decebal devine astfel posesorul unui arsenal performant şi de temut! Fig.096 Decebal la Porţile de Fier, Dar anii trec şi Roma, ajunsă acum un mare aşa cum şi l-a imaginat Iosif Constantin Drăgan imperiu, refuză să mai plătească „tribut” Daciei.

15 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Ba chiar mai mult: doreşte să o jefuiască, ne- realizând că îşi va distruge singurul şi temutul scut ce o proteja de barbarii din răsărit. În anul 106 d.H., după două campanii consec- utive, în fruntea a 150.000 de soldaţi, împăratul Traian intră în Dacia şi începe acel odios război de agresiune, pe care îl câştigă. Dacii au luptat cu îndârjire pentru apărarea ţării. Se cuvine să facem o paranteză, citându-l pe Cassius Dio, care îl descrie pe Traian ca fiind un ho- mosexual. În „Istoria Imperiului Roman” (Cartea LXVIII), Cassius Dio îi schiţează lui Traian un portret negativ: „...ştiu desigur că el iubea băieţii tineri ca, de altfel, şi vinul.” Mulţi tineri din imperiu au căzut victime „marelui împărat”. Deşi Decebal este învins în războiul din 106 d.H., armata de mercenari a romanilor va ocupa doar 14% din teritoriul Daciei şi pentru o perioadă nesem- nificativă de timp, de aproximativ 146 de ani. Această înfrângere a dacilor, deşi foarte limi- tată ca spaţiu şi timp, este prezentată extensiv şi de- format în manualele româneşti de liceu drept actul de naştere al poporului român. Din păcate, enormitatea unei astfel de con- cepţii a otrăvit - şi încă otrăveşte - mintea şi sufletul multor generaţii de elevi din România. Perpetuarea Fig.098 Traian, „ însămânţătorul”……….. neamului românesc - aşa cum le place ideii că noi, românii, suntem rezultatul „combinaţiei”, multor istorici români să îl prezinte -, al „amestecului biologic” dintre femeile dace şi romanii a fost, în realitate, un alcoolic şi un homosexual. cuceritori este nu numai falsă, dar şi periculoasă pentru că incumbă ideea că dacii au fost exterminaţi şi că În anul 252 d.H., Regalian, un strănepot al lui „noul” popor, cu limba şi cu tradiţiile lui milenare, tre- buie să privească mereu cu umilinţă spre ţara din care, Decebal, îi va alunga, prin luptă, pe romani şi va cu aproape două mii de ani în urmă, au venit cotropi- restaura vechiul regat al Daciei, care va include: Seli- torii mercenari conduşi de romani, ne-au anihilat şi dava, Costobocia, Maramabista, Tirasgeţia, Crisia, ne-au făcut alt popor, asemănător cu al lor... Acest Abutela, Moldadava, Sigynia, Geţia, Moesia, Tracia şi lucru nu s-a întâmplat! Macedonia. Timp de zeci de ani de zile s-a încercat să ni se inducă ideea că poporul nostru s-a născut din... doi Regalian va înlocui dinarul roman cu re- bărbaţi şi că suntem orfani de mame... galionul de argint. Va fi urmat la tronul Daciei de soţia Este de datoria noastră ca, pe baza dovezilor lui, Suplycia. Această perioadă a rămas neclară ori ne- pe care le avem la dispoziţie, să repetăm cu fruntea cunoscută pentru unii istorici, care continuă să creadă sus ceea ce susţinem de peste zece ani: NOI NU SUN- că Dacia mai era ocupată şi la acea vreme de romani. TEM URMAŞII ROMEI.

16 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Fig.099 Dacia lui Regalian între 258-270 d.H.

(După prof. Ion Pachia Tatomirescu)

Fig.100 Regalianul de argint, una din cele mai scumpe monede din lume

Fig.101 Monedă cu chipul Suplyciei, soţia lui Regalian

Regalian va fi urmat la tronul Daciei de soţia însă, că ardelenii şi oltenii se înţeleg perfect cu lui, Suplycia, care va bate şi ea o monedă proprie. moldovenii? Răspunsul logic şi de bun simţ a fost dat, Războaie şi fapte uitate! printre alţii, în anul 1839, de către Felix Colson, un cunoscut istoric francez romanofil, care, în lucrarea sa Trebuie făcute câteva precizări, ce vor clarifica despre viitorul Principatelor Moldovei şi Valahiei, îşi ex- confuziile care încă persistă în mintea unor români. primă convingerea că nu dacii au învăţat limba de la De-a lungul a vreo trei secole, s-a perpetuat romani, ci, dimpotrivă, romanii au învăţat-o de la daci. neadevărul potrivit căruia, în scurta perioadă de ocu- Afirmaţia care, de fapt, nu este singulară, este cu atât paţie romană, dacii ar fi învăţat limba de la soldaţii ro- mai importantă cu cât vine din partea unui romanofil. mani şi ar fi uitat-o complet pe a lor... Mai mult decât atât, cercetători ca Bogdan Falsul este cu atât mai evident cu cât ştim că Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densuşianu, Marja Gimbu- trupele romane, cu mercenarii lor, nu au ocupat nicio- tas, Napoleon Săvescu, W.Ryan & W.Pittman şi mulţi dată 86% din teritoriul Daciei! Dacă aserţiunea latinofi - alţii dovedesc că spaţiul de geneză al poporului dac lilor ar fi corectă, atunci ardelenii şi oltenii, de exemplu, este chiar vatra Vechii Europe, locul de unde Europa nu s-ar putea înţelege deloc verbal cu moldovenii, căci a început să existe. romanii nu au pus piciorul în Moldova. Cum se face,

17 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin Dacii din curbura Carpaţilor

Pietroasa Mica - „Gruiu Dării”, jud. Buzău -de la o aşezare (sec. IV-III a.Chr.) la un important centru sacru dacic (sec. I a.Chr. –I p.Chr) Valeriu Sîrbu

Gruiu Dării poate fi consi - de interpretare a vestigiilor? Mai derat un exemplu reprezentativ de întâi, din faptul că era primul sit de sit în care, prin cercetări pluridisci- acest tip indedificat în aria dacică, plinare intense, s-au obţinut rezul- deci nu se puteau face comparaţii, tate deosebite inclusiv în definirea iar complexele descoperite ridicau tipurilor de complexe şi a inter- probleme de interpretare. Apoi, din pretării vestigiilor descoperite. Este colectivul de cercetare n-au făcut de precizat faptul ca în acest sit parte şi specialişti din domenii in- s-au descoperit şi importante ves- terdisciplinare (ex. geologi, arhi- tigii eneolitice – culturile Cucuteni tecţi, antropologi, zooarheologi). B şi Cernavodă I (mileniul I a.Chr. Până în 2001 erau puţine informaţii şi din epoca bronzului – cultura despre acest sit deoarece s-au Monteoru (mileniile III-II a.Chr.). publicat doar câteva articole ge- Între anii 1974-1989, aici nerale sau despre anumite cate- s-au efectuat, în cadrul practicii de gorii de piese (ex. monedele, specialitate, sub conducerea arhe- figurinele, unele importuri elenis- FIBULĂ ologilor Vasile Dupoi şi Florentina tice). Preda, 14 campanii de săpături Din 2001, sub conducerea - Complexul 1A; - Întreagă (lipseşte acul); arheologice cu ajutorul studenţilor mea, s-au reluat săpăturile de către - L = 48 mm; de la Facultatea de Istorie a Uni- o nouă echipă de arheologi (Valeriu - Bronz; turnare; versitaţii Bucureşti. În cursul săpă- Sîrbu, Sebastian Matei, Vasile - Balamaua este formată din două turilor nu s-au descoperit, in situ, Dupoi, Dan Ştefan, Magdalena părţi tubulare; acul este decorat cu bordeie, locuinţe la suprafaţă, ate- Duţescu), plus specialişti din caneluri longitudinale, liere ori alte construcţii, căci vestigi- domenii interdisciplinare. Urgentă terminându-se cu două aripioare ile păstrate se prezentau sub forma şi necesară a fost revalorificarea laterale, piciorul este drept, decorat unor aglomerări de materiale, cel rapidă a săpăturilor anterioare, din cu caneluri; port-agrafa este mai adesea cu ring de piatră la anii 1974-1989, astfel că la sfârsitul triunghiulară, prevăzută cu trei bază, câteodată şi cu vetre în inte- anului 2001 a apărut deja primul orificii; - Sec. I p. Chr.; rior, plus alte vetre izolate. S-a volum al sitului. Intensele săpături - MJBZ – Înv. nr. 48190; secţionat şi fortificaţia, apreciin- din anii 2001-2005, tipurile insolite - Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, p. 32, du-se că este vorba de un val de de complexe, bogăţia şi varietatea fig. 14/2; 49/1. pământ cu miezul de piatră pe care inventarului, necesitatea introdu - s-a ridicat o pasiladă. Pe baza cerii în circuitul ştiinţific a rezul- lui Istriţa, cu pantele abrupte pe trei acestor săpături s-a apreciat că la tatelor, ne-au determinat să laturi şi cu o mare vizibilitate spre Gruiu Dării a existat, în sec. I a. publicăm rapid, în 2005, şi al doilea dealurile şi câmpia dinspre est, sud Chr. - I p. Chr., o aşezare dacică volum despre sit. şi vest. Doar pe laturile dinspre fortificată cu un val de pământ cu Cercetările au dus la iden- vest şi nord se mai păstrează ves- miez din piatră şi palisadă din tificarea de importante vestigii, atât tigiile unui zid, format din două lemn. Totuşi, săpăturile au fost în incinta fortificată, cât şi, în- paramente de calcar şi emplecton, efectuate cu atenţie, iar pe baza deosebi, pe Terasa 1, pe care le cu o lăţime de 2,00 – 2,20 m, în- documentaţiei foto şi a desenelor vom prezenta în continuare. trucât laturile de est şi de sud au s-au putut recupera o serie de in- Incinta, din care se mai fost, ulterior, distruse de carierele formaţii. păstrează circa 3000mp, se află pe de exploatare a calcarului. Atunci, de unde au rezultat un promontoriu de formă aproape Săpăturile au dus la iden- erorile de definire a tipului de sit şi tronconică (cota 534mp) al Masivu

18 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin tificarea a două perioade de uti- privind tipurile de complexe şi des- lizare a platoului, una în sec. IV-III tinaţia sitului. a. Chr. şi alta în sec. I a. Chr – 1 p. Astfel, pentru sec. I a. Chr. Chr. s-au identificat două structuri rec- tangulare, una cu baza din piatră, Sec. IV-III a.Chr. ultima un posibil complex de Din această perioadă s-au locuire; de altfel, prezenţa unor descoperit, în toate zonele cer - spaţii de locuit era de aşteptat, în- cetate, 11 complexe: probabile trucât cei care întreţineau şi apărau structuri de locuire, gropi, alveolări fortificaţia, ca şi cei care efectuau cu depuneri de materiale arheolo- ritualurile, trebuiau să locuiască un- gice, vetre şi cuptoare. Între deva. De asemenea, numărul de piesele caracteristice sec. IV-III gropi din această vreme este mult a.Chr. amintim: o monedă histri- mai mare decât pentru veacul ur- ană, fibule de tip tracic, mărgele din mător. sticlă, din care două cu mască În schimb, din sec. I p. Cr. FIBULĂ umană, vârfuri de săgeţi din bronz nu s-au identificat locuinţe iar cu trei muchii, greutăţi din lut, am- numărul de gropi este mult mai - Complexul 17; fore greceşti din Heracleea Pon- mic; complexele caracteristice - Întreagă (lipseşte acul); tică, Sinope ori Thasos şi, desigur, primului veac al erei creştine sunt - L = 58 mm; numeroase vase getice tipice aces- depunerile de tip moviliţă şi, mai - Bronz; turnare; - Arc curbat, de formă triunghiulară, tei perioade, aşa cum sunt bor- rară, vetrele izolate. ajurat; piciorul se termină la capăt canele şi vasele tronconice din Pentru sec. I a. Cr. – I p. cu un mic buton; port-agrafa plină, argilă comună modelate cu mâna Cr. majoritatea complexelor 69 din de formă dreptunghiulară, sistem de şi ornamentate cu brâuri în relief ori 106) sunt reprezentate de depuneri închidere cu balama; castroanele şi străchinile, modelate de tip moviliţă, marea majoritate cu - Sec. I p. Chr.; cu mâna sau cu roata. ringuri la bază (53 de cazuri), de - MJBZ – Înv. nr. 48299; Aceste descoperiri indică formă circulară ori ovală, uneori cu - Sîrbu Matei, Dupoi 2005, p. 31, fig. existenţa unei aşezări geto-dacice vetre in situ ori depuse în ele, în 14/2; 60/1. aici; rămâne de văzut dacă bogăţia care s-au găsit resturi de pereţi arşi unor depuneri din alveolări nu de locuinţe, oase de animale, plus lipsa ori extrema raritate a unor ca- reprezintă depuneri votive. un inventar bogat şi variat. Diame- tegorii de piese, aşa cum sunt Deoarece, decamdată, nu trele ringurilor au între 0,40 – 1,80 uneltele agricole ori de prelucrare s-au descoperit complexe ori piese m, iar lăţimea păstrată este de 0,20 a lemnului şi a pietrei, materiale care să se dateze, exclusiv, în sec. – 0,50 m. În unele zone au existat abundente în zonă, numărul impre- II a. Chr., deşi s-a cercetat o bună trei-patru nivele cu asemenea sionant de cuţite, de piese legate parte din platou, putem presupune depuneri. Unele depuneri ca, de de tors şi ţesut (fusaiole şi greutăţi că în acest veac zona n-a fost uti- exemplu, C16 şi C19, au aspectul din lut, ace), de podoabe şi acce- lizată de către daci. unor adevărate altare, întrucât sunt sorii vestimentare. Sunt relativ nu- construcţii masive din piatră, se meroase doar râşniţele de tip ridică mult deasupra nivelului de elenistico-roman, întregi ori frag- Sec. I a. Chr. – I p. Chr. calcar iar vetrele arse dovedesc mentare, depuse fie în perimetrul Doar în perioada 2001- efectuarea unor ritualuri pe ele. ringurilor, fie în interiorul acestora, 2008, în circa 5000 mp săpaţi în di- Inventarul descoperit ceea ce ar sugera ritualuri agrare. verse zone, s-au descoperit 106 cuprinde o varietate deosebită de Analizele antropologice complexe: 1) 69 de depuneri de tip piese, unele depuse întregi, altele n-au identificat oase umane inc i - moviliţă, din care 53 aveau ringuri fragmentare, aşa cum sunt vasele nerate în nici o depunere; doar în de pietre, în 9 erau vetre in situ iar ceramice (aproape toată gama de patru complexe s-a găsit câte un în 8 vetre depuse, b) 14 vetre izo- recipiente utilizate atunci de geto- os uman izolat, fără urme de late, c) 15 gropi, d) o posibilă struc- daci), uneltele şi ustensile, podoa- ardere, din diferite părţi ale corpu- tură de locuire şi e) 7 complexe bele şi accesoriile vestimentare, lui, toate de la maturi, astfel că, în greu de definit. armele şi piesele de harnaşament, nici un caz, aceste depuneri nu pot Ultimele săpături par a in- monedele, figurile antropomorfe şi fi considerate morminte. dica şi pentru aceste două veacuri zoomorfe, vasele cu protome Terasa 1 se localizează la o anume dinamică a schimbărilor zoomorfe etc. Este de evidenţiat 100 m est de platou şi 50 m mai

19 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin jos, ca diferenţă de nivel, încon- fi asociate cu alte blocuri de piatră jurând spre sud masivul pe o formând, astfel, o structură de mari lungime de circa 300m. Cercetările dimensiuni, construită de bolovani din anii 2006-2008 au pus în evi- de calcar, probabil de formă denţă o dimensiune neaşteptată a aproape circulară, cu diametrul de sitului de la Gruiu Dării, o amploare circa 10 m, desigur, unul dintre nebănuită a prezenţei umane în obiectivele campaniilor următoare epoca bronzului şi dacică clasică; va încerca să lămurească această dată fiind noutatea acestor des - interesantă situaţie. coperiri ne vom referi, succint, la În urma unor astfel de des - trei situaţii. coperiri se poate admite că pe Complexul 201 reprezintă Terasa 1, cel puţin pentru sec. I p. o depunere de formă ovală de vase Chr., au avut loc activităţi umane sparte in situ, acoperite cu pereţi ce au avut ca rezultat structuri şi arşi de lut şi înconjurată la bază de complexe similare celor des- pietre; nu au fost identificate frag- coperite în nivelele superioale de FIBULĂ mente osteologice, cărbuni sau pe Platou. Remarcăm, din nou, că alte urme care să indice o ardere nu putem vorbi de structuri clasice - Complexul 16; pe loc. Vase întregi (vase de de locuire sau asociate activităţilor - Întreagă; provizii, fructiere, castroane, ca- meşteşugăreşti. Deşi similare com- - L = 38 mm; pace, ceşti-opaiţ etc) au fost plexelor de pe Platou, cele de pe - Bronz; turnare; - Resortul este protejat de un tub; aşezate pe pietre, urmărind traseul Terasa 1 îşi păstrează individuali- arcul are o formă discoidală, circular al acestora, şi au fost tatea prin unele particularităţi. iar piciorul este lăţit în forma unei sparte pe loc. Totul a fost acoperit „cozi de păun”; port-agrafa este în cu o cantitate foarte mare de frag- formă de teacă; mente de pereţi arşi de lut şi frag- Consideraţii finale - Sec. I p. Chr.; mente ceramice diverse, de Dacă avem în vedere des - - MJBZ – Înv. nr. 48298; dimensiuni mai mici, rezultând o coperirile de până acum e necesar - Sîrbu Matei, Dupoi 2005, p. 31, moviliţă aplatizată. să privim descoperirile din incintă fig. 14/3; 59/1. Complexul 206 s-a pre - şi de pe Terasa 1 într-o dinamică, zentat ca un pavaj rectangular de care indică utilizări diferite, în timp, podoabe, monede). Există, deci, dale, aranjate regulat ( D = 2,20 m ale spaţiului. dovezi şi argumente serioase pen- x 1,50 m), acoperit cu un strat de Bazându-ne pe observaţi- tru a postula activităţi rituale în in- pietricele, fragmente ceramice şi ile stratigrafice din incintă şi de pe cintă din primele decenii ale sec. I de lipitură arsă, amestecate cu Terasa 1, pe fazele de construcţie a. Chr. până aproape / la pământ, care nu a acoperit complet ale zidului, pe succesiunea com- războaiele daco-romane. dalajul, lăsând pe exterior o bor- plexelor şi datarea inventarului se În primul sfert / prima dură de dale mari. În partea sudică pot jalona principalele etape crono- jumătate a sec. I a. Chr. au avut loc s-a observat că el taie o aglome - logice ale sitului din epoca dacică. ample lucrări de amenajare a in- rare, probabil o prelungire a Com- Astfel, din sec. IV-III a. cintei, suprafaţa utilă fiind mult ex- plexului 201, de pereţi arşi de lut, Chr. cunoaştem vestigii doar din in- tinsă spre nord, se accentuează fragmente ceramice şi vase întregi cintă, iar tipurile de complexe su- panta, se ridică primul zid de in- sparte pe loc (un capac, o ceaşcă- gerează existenţa unei aşezări, cintă şi au loc primele depuneri vo- opaiţ, o strachină, un borcan etc). fără a exclude şi depuneri votive de tive. Ambele complexe au artefacte în alveolări. La pragul dintre cele două rezultat prin săparea unei alveolări Din sec. II a. Chr. nu ere este distrus zidul, fapt dovedit în sol, iar depunerile de materiale cunoaştem, deocamdată, com- şi de incendierea de pe latura de şi inventar, ridicându-se deasupra plexe şi piese care să se dateze, nord, urmează o altă nivelare, ridi- solului, le-au dat aspectul unor exclusiv, în acest veac. carea noului zid, acoperirea cu moviliţe aplatizate. Materialul des- În schimb, s-au descoperit loess a unor zone din incintă, inten- coperit în ele se datează în sec. I numeroase categorii de piese, din sificarea procesului de depuneri p. Chr. care unele cu datări relativ re- votive şi ritualuri în incintă. Din Deşi au fost tratate ca strânse, de la sfârşitul sec. II / în- primul veac al erei creştine structuri distincte, alte complexe ceputul sec. I a. Chr. până spre fenomenul de depuneri votive este (nr. 210, 211, 212, 213 şi 214) pot sfârşitul sec. I p. Chr. (fibule, atestat şi pe Terasa 1.

20 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Spre sfârşitul sec. I p. Chr., ori poate chiar cu ocazia primului război daco-roman din 101/102, in- cinta este părăsită şi nu se mai constată nici o activitate pe platoul de la Gruiu Dării. Nu s-a observat vreo distrugere intenţionată a depunerile votive de tip moviliţă din incintă, acestea neavând urme de bulversare intenţionată. Tipurile de complexe din INEL INEL sec. I a. Chr. – I p. Chr. indică şi că nu poate fi vorba de o aşezare for- - Întreg; - Întreg; tificată. De altfel, din distribuţia - Dmax=24 mm; - Dmax=26 mm; depunerilor, cel puţin pentru sec. I - Argint; turnare; batere; - Argint; turnare; batere; p. Chr., care ocupau toată - Realizat dintr-o bandă cu secţiunea - Realizat dintr-o bandă cu secţiunea suprafaţa, nici nu rămâneau locuri dreptunghiulară, ce se îngustează dreptunghiulară, ce se îngustează libere pentru spaţiile de locuit. spre capete, devenind rotund în spre capete, devenind rotund în Analiza conţinutului depu- secţiune; decor incizat la capete; secţiune; decor incizat la capete; nerilor de tip moviliţă sugerează - Sec. I a. Chr. - I p. Chr.; deformat din vechime; faptul că în ele s-au adus resturi - MJBZ – Înv. nr. 48209; - Sec. I a. Chr. - I p. Chr.; arse ale unor locuinţe, împreună cu - Dupoi, Sîrbu 2001, p. 39, fig. 61/1. - MJBZ – Înv. nr. 48208; o parte din inventarul lor, precedat - Dupoi, Sîrbu 2001, p. 39, fig. 61/2. de o anume selecţie, întrucât, aşa a ritualurilor, referindu-ne la com- cum am afirmat deja, unele cate- plexul cel mai reprezentativ, anume lipitură arsă ori bucăţi de pereţi arşi gorii de piese lipsesc, iar altele sunt depunerile de tip moviliţă cu ring şi pietre. numeroase. În plus, trebuie să re- din pietre şi vatră in situ. Cui îi erau dedicate ritu- marcăm rolul important pe care Mai întâi, s-a curăţat zona alurile de aici? Situarea sanctuaru- focul l-a avut în ritualurile desfăşu- viitoarei amenajări, s-a făcut ringul lui pe un platou şi pe Terasa 1, rate aici, fapt evidenţiat de nu- meroasele vestre descoperite, 9 în din pietre şi vatra, însoţite de di- forma aproape circulară a ma- depuneri de tip moviliţe şi 14 izo- verse ritualuri în prezenţa focului; jorităţii depunerilor şi numărul mare late. existenţa unor vetre izolate printre de vetre ar sugera credinţe legate Depunerea unui bogat şi depunerile de tip moviliţă su- de cultul soarelui ori altele în care variat inventar, format, de regulă, gerează posibilitatea ca unele ritu- acesta avea un rol important, cum din artefacte deja utilizate, deseori aluri să fi avut loc aici, nu numai pe ar fi cultele agrare. Dar pot fi şi piese cu o valoare intrinsecă mare vetrele din interiorul acestor com- credinţe privitoare la cultul cămi- ori de largă utilizare, exprimă o pu- plexe. Resturile focului au fost nului, astfel explicându-se prezenţa ternică motivaţie culturală, astfel adunate cu grijă, atât de pe vetrele în depuneri a fragmentelor de fiind greu de înţeles renunţarea la asemenea bunuri. Trebuie pre- din complexe, cât şi din cele din pereţi de locuinţe şi a unei părţi din cizat, totuşi, că nu s-au descoperit afara lor. În interiorul ringurilor s-au inventarul acestora, la care trebuie tezaure de piese de orfevrărie ori depus bucăţi de pereţi arşi din lut, adăugate ritualurile desfăşurate în de monede şi nici „depozite” de fragmente de vetre, oase de ani- jurul numeroaselor vetre. alte tipuri. Doar ansamblul pieselor male , vase întregi, sparte in situ Dincolo de o serie de depuse aici, prin număr şi valoare, sau doar fragmente de vase, apoi probleme nerezolvate privitoare la poate fi considerat un „tezaur”. alte categorii de piese, întregi ori semnificaţia şi tipurile de ritualuri Apreciem că există dovezi conclu- fragmentare. Totul a fost acoperit, care s-au desfăşurat aici este indu- dente pentru a concluziona că aici mai mult sau mai puţin compact, cu bitabil faptul că prin monumentali- a fost o importantă incintă sacră pietre şi, mai rar, cu lipitură arsă ori tate, bogăţia şi varietatea tipurilor (temenos). Pe baza descoperirilor cu fragmente de vase. Există şi de piese descoperite, Gruiu Dării a arheologice vom încerca să ima- situaţii în care s-au depus, în stra- fost un centru regional de cult al ginăm un scenariu de desfăşurare turi succesive, fragmente de vase, dacilor.

21 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin FENOMENUL VIZIGOT ÎN IMPERIUL ROMAN DE APUS – rezumat –

Profesor de istorie Margareta Cristian, Madrid II Trei, patru secole mai târziu, când fiul lui Carol „Didacus, fiul lui Filip II” şi, completăm noi, Quintul, Filip II, succedă pe tatăl său, construieşte o nepotul după fiu al regelui şi ulterior împăratul mânăstire imensă cu dublu scop: pentru dezvoltarea CAROL QUINTUL. Rezultă: Carlos Quintul a fost culturii şi pentru a păstra memoria regilor spanioli – şi el DAC. ,,El Escorial”. În Mausoleul care se află la subsol, ga- Deasupra inscripţiei apare scutul heraldic, îm- lerii întregi sunt ocupate de mormintele regilor şi ale părţit în cruce şi în care sunt prezentate castelele cu membrilor familiilor lor, care sunt acoperite cu mo - trei turnuri şi în diagonală Leii de pe Stema Daciei. numente de o rară frumuseţe. Fiecare monument are Stema Daciei s-a păstrat în Biblioteca Vaticana şi a fost sculptat numele şi scutul heraldic al familiei. prezentată în al II-lea Congres de Dacologie din 2001. Când am vizitat mausoleul din ,,EL ESCO- RIAL” mi-a atras atenţia un nume: MARGARITA PHILIPPE III- FILIA.

MARGARITA, FIICA LUI PHILIP III

EMBLEMA ,,CAPITANIA GENERAL” – MADRID

Foarte repede am fotografiat inscripţia şi, în Episcopul Rodrigo Jimenez de Rada (1170?- acelaşi timp, ca pe un ax, o putere nevăzută m-a ră- 1247) scria încă din secolul XIII în „Historia Gothica” sucit şi am fotografiat maşinal, involuntar, ca un re- că Goţii erau părinţii glorioşi ai nobilimii hispanice. Mitul dacic, convertit în gotic, rămâne esenţial în toată flex, peretele opus. Iată ce a ieşit: această istorie legendară a Spaniei şi câştigă amploare în cronicile de mai târziu. Un exemplu concludent este DIDACUS, PHILIPPE II -FILIUS emblema Ministerului Apărării din Madrid. Dezvoltat cu elemente noi, ajunge curând la semnificaţii simbo- lice, care rămân înrădăcinate în istoria şi în cultura Spaniei. Note: 1. Al. Busuioceanu, „Zamolxe sau mitul DACIC în istoria şi legendele spaniolilor“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985, p. 25 2. Idem, pp. 25 - 26 3. Idem, pp. 210 - 212 4. Idem, p. 205 4 iulie 2011

22 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin TĂBLIŢELE DE LA SINAIA, SURSA ARGUMENTELOR CĂ LIMBA DACILOR STĂ LA BAZA LIMBILOR EUROPENE ŞI A CELOR ASIATICE

Fragment din lucrarea „ZESTREA ETNOGENETICĂ A OMENIRII” Cartea este dedicată neamului românesc, semenilor mei – NEMURITORII

PARTEA II Prof. Ecaterina Chifu

Prin studierea culturii altor popoare, cum apropiat, la mijlocul lunii martie. (În Coreea putem face comparaţii care ne duc, deseori, la primăvara este mai timpurie). rezultate surprinzătoare. Limba Dacilor poate avea asemănări cu Am observat asemănări între grafia tex- limba coreenilor. Coreenii provin din Sudul telor plăcuţelor dacice de la Sinaia şi grafia lim- Siberiei, poate veniţi aici din stepele scitice, deci bii coreene (alfabetul coreean este pe internet), de pe aici, de pe la noi; poate cunoşteau scrierea aceleaşi linii apărând mereu (ex: trei linii orizon- dacilor, căci doar prin mesaje scrise se putea co- tale sau trei linii pe verticală tăiate de o altă linie); munica în Imperiul Dacic. Ei vorbesc o limbă mai mult, văd multe asemănări lingvistice cu altaică (sursă internet), formată tot prin româna. Ex. expresia „De ce?”, pronunţată „de aglutinare; au în textele vechi, ca şi Dacii, ţe?”, ancora/sedi=şezi, kara=pleacă, oppa= scrierea de la dreapta la stânga, iar citirea se tată, omoni= mamă (oami, în dacă), cuvânt din face de jos în sus. Faptul că ei credeau în pu - care s-au format lexemele om/oameni; prezenţa terea cerului, considerau regele de provenienţă grupurilor ce, ci , ghe, ghi, a sunetelor ţ, ş, ă, î şi divină, vărsau vin pe pământ pentru spiritul multe cuvinte terminate în „a”, mai ales antro- celor morţi, foloseau vase de aur pentru apa ponime feminine, ca şi în română, multe topo- sfinţită şi ofrande, purtau cuşme cu două nime în „o” sau „e” .Limba coreeană, diferită de niveluri ca şi tarabostes, îşi puneau coroanele cea a popoarelor din jur, are expresii ca de aur la ceremonii, toţi demnitarii au haine figées/împietrite, căci fiind o ţară înconjurată de mătase (să fie stimulat poporul să acceadă din trei părţi de apă, nu au avut loc aici prea multe la funcţii, pe merit), dovedeşte asemănări ale interferenţe lingvistice, deşi au fost luate sunete Coreenilor cu Dacii. Să fie vorba de înaintaşii şi litere din chineză, acum vorbindu-se limba noştri comuni – DACII, oameni din civilizaţia hangu, cu o scriere foarte simplă. În istoria fierului (veniţi din nord), ce au lăsat urme în Coreii se menţionează că numele ţării vine de cultura lor? la Dinastia Koryo, care a înfiinţat această ţară. Realizarea acelor harnaşamente şi veste Dar la Daci, Koryo era regele, „cel care striga din piele cu înflorituri, ca şi la dacii descrişi de poruncile”, păstrat în „corifeu”. Strabon, este asemănătoare cu ceea ce vedem noi Se observă că aceste cuvinte apar cu ace- în filmele istorice coreene. Mai mult, toponime laşi sens pe plăcuţe. Pare incredibil să acceptăm ca Joseon, Silla, Gaia, sunt similare cu cele din că limba coreeană are forma arhaică a limbii spaţiul carpato-danubian: din regiunea numită Dacilor, dar sunt prea multe toponime în a, o, e, „Drumului vinului” cuprinsă între Năieni, sau u, ca la noi, şi prea multe asemănări privind Pietroasele, Istriţa, Sărata Monteoru (15 km cultul religios, obiceiurile, portul, disciplina mi- de la Buzău), Joseni (circa 10 km de la Buzău), litară, organizarea statală, religia, cosmografia şi Grâjdana (la 10 km de la Buzău), Tisău, împărţirea timpului. Ex: la coreeni, anul nou în- Buzău, Buda (30 km de la Buzău), Sihlea (35 cepe pe 14 februarie, anul nou la Daci era oare- km de la Buzău). Gaia are similitudini fonetice

23 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin cu GAIA=TERRA. Mai mult, Coreeni folosesc migraţia spre sud a celor din jurul Mării Baltice, sistemul dacic de încălzire a locuinţelor pe sub celţii, finicii? Doar un studiu computerizat al fac- pământ, dus de Dacii constructori la Roma. torilor climatici din mileniul II- I î.e.n şi mileniul Multe descoperiri s-au făcut în aceste teritorii I.e.n ne poate ajuta să înţelegem clar expansi- din jurul Buzăului, dar din cauza prostiei unea/migrarea Dacilor între Urali şi Pirinei, în omeneşti de a persevera în greşeală sau in- peninsulele din sudul Dunării şi în Asia Mică. tenţionat s-au considerat unele din ele Eu susţin că au fugit de sinistrele inun- romane. daţii şi au format enclave în locuri aflate în toate Consider că acest spaţiu a fost ade- punctele cardinale, unde s-au înmulţit de- vărata vatră de civilizaţie geto-dacică, aici tre- mografic. De aceea, avem cuvinte româneşti în buie să se facă multe cercetări, iar locul occitană, în Monaco, Normandia, Occitania, Sarmizegetusei a fost ales mai târziu, din mo- Catalonia, în Galiţia (la izvoarele Nistrului), tive strategice. Burebista îşi avea originea la Galezia (Spania) GA(L)IA (Coreea, aci L a de- Vaslui; şi în Muntenia şi Moldova a desfăşurat venit mai muiat şi s-a eliminat, să avem doar două mai mult activitatea de conducător. silabe). BUREBISTA, Buero Bisto/Visto/Viz- Voi reveni la lexemul „ez”, văzut pe ica, citit de noi legat în manuale, a fost despărţit plăcuţe cu sensul de ţinut, zeitate, grupare iniţial în BU REX BI ISTRA/=REGELE BU umană=locuitori/de obiecte, ţară, idom. Ze şi DE PE AMBELE LATURI ALE ISTRULUI ez fac cu certitudine referire la ţară, ca în Moe- (numele vechi al Dunării) „bi”, fiind un pre- sia, cuvânt găsit pe plăcuţele de la Sinaia. Mo ez fixoid, însemnând „doi/dublu” sau poate ia = Ţara locuitorilor dintre ape/din mijlocul „bine/mare”. Prin analogie cu engleza apelor. Terminaţia verbală ez, specific big=mare, deci putem extinde sensul, Bure- românească, porneşte de la acest lexem ca în lu- bista era un mare conducător/ rege de pe Istru, crez, păstrez, ez marcând de fapt locul. Ez s-a aceasta este cea mai apropiată traducere a sin- păstrat în cnezat, cneaz, orezărie, zestre, Zeno- tagmei originale, susţin eu. Ce interferenţă bia, cu sensul evident de „loc=pământ”, căci în lingvistică poate fi între engleză şi da- memoria lingvistică a neamului, sensurile se coromână, dacă nu una datorată legăturilor de transmit din generaţie în generaţie. Apare „rez” sânge între popoarele vorbitoare ale acestor şi în franceză în expresia rez-de - idomuri? chaussee=parter, considerată un arhaism, deci Dar de ce acest împărat/rege şi-a extins provenit din limba galilor. imperiul între Urali şi Pirinei? Erau Dacii un Susţin că ez se menţine în cuvântul popor războinic, dacă aveau cultul seninătăţii, al Buzău, considerat că provine „probabil de la cu- liniştii şi nu al violenţei, pierderii de vieţi vântul buză, cuvânt autohton”, după părerea lui omeneşti ce o provoacă războiul? Extinderea s-a Vasile Pârvan şi NODEX (Wikipedia). Despărţit făcut din raţiuni militare: armata lui Burebista a în silabe Bu ze( u/), după teoria mea, semnifică devenit mai numeroasă, din nevoia de apărare a locul unde sunt bucate/cereale. Bu este radical acelor timpuri, presiunea migratorilor din nord şi pentru bunătate, bun/bună. Este evident că atacurile Imperiului Roman din sud. Pentru a în- „bu” este legat de gură, hrănire, iar „u” este de treţine acea armată numeroasă, care se instruia fapt adverb de loc, ca în cuvântul Tisău= locul permanent (circa 40 000 de oameni, după cum unde sunt tise. afirmă Strabon – sursă internet Dacoromania, „Ze”, cu sensul de zeu, apare şi la greci, autor dr. Mircea Dogaru), aveau nevoie de cât ca în Zeus, sau la popoarele asiatice în „Tablele mai multe dări. Mulţi plăteau tribut, ca să fie lui Zen (Buda)”, cunoscute ca „Manuscrisele apăraţi, fie în alimente, fie în bani. Se forma astfel de la Marea Moartă”. Prin urmare, Dacii porniţi bugetul (bu get u= unde e averea/bogăţia, bu- spre est au dus cu ei cultura lor, în special, religia. catele geţilor). De ce se apărau aşa de organizat, Antroponimul Ion, observat pe tăbliţele de la numai pentru că erau hărţuiţi de Imperiul Roman Sinaia, despărţit I-on, înseamnă „om înalt” şi sau pentru că schimbările climatice au provocat este des folosit în coreeană ca şi Alcheon=om

24 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin puternic, nume văzut pe plăcuţe şi care a stat la (Reghin – Bistriţa), la 20 km sud de Bistriţa, pe baza antroponimelor: Achile/Acheon. „On” are râul Dipşa, la poalele Dealului Pădurea Murii sens de bărbat, parte bărbătească, formă (pan- (Dealurile Şieului), în Galiţia, (la izvoarele talon, salon, spion) păstrat în franceză în cuvân- Nistrului. lângă Pocuţia), în vestul Europei: tul „etalon=cal”, devenit „an”în română (sufix Galenzia/Galitia (Spania), în Galia, vechea indicând agentul, originea) prin deschiderea vo- Franţă, în Ţara Galilor, în Irlanda, în Galileea calei şi diminuarea efortului aparatului fonator, şi biblică, în Galatia (Turcia), Asia Mică, în An- ien/ienne în franceză(Capitien). glia, care este o anagramare sau o permutare Observ pe plăcuţe şi radicalul „str”, cu consonantică a cuvântului Galia, sau, poate, o sensul de a face, a construi, a curge, prezent în anagramare a toponimului Mangalia? Cei ple- toponime ca Istru=râul/fluviul care curge, caţi de lângă Istru şi Marea Neagră au format Bistriţa=râu foarte repede, Histria /Hi str acolo enclave şi au păstrat etnicitatea, prin to- ia=Ţara/ţinutul acesta /cetatea aceasta con- ponime, cum s-a întâmplat şi în America. Sunt struită, din vechiul hic, pronume demonstrativ, prea multe cuvinte cu „rezonanţă romanică” devenit adjectiv demonstrativ. Istriţa=Con- duse în Anglia de NORMANZI. Ei nu veneau strucţia de sus, „i” fiind un prefix cu valoare ad- din Nordul Europei, nu erau neam finic, ci verbială ce indică locul, înălţimea. Despre etrusci chiar din Vechea Dacie, termenul de Normanzi voi trata tema într-un capitol separat. Cum în fiind un nume generic= oamenii de la nori, dat franceză Histoire înseamnă istorie, cred că His- tuturor locuitorilor din Hiperboreia, ţinuturi tria poate fi considerat un centru istoric im- unde 8 luni pe an nu sunt decât nori şi iar nori. portant al antichităţii. Deci Dacii, cunoscuţi ca Normanzi, au plecat din Dacia şi au făcut cetăţi întărite, după mo - * delul Sarmizegetuza Regia în Europa şi Asia, Mulţi caută locul muntelui Kagaion/Ko- chiar temple în Egipt. Am întâlnit construcţii goion/Co che on Prin analiza modului de alcă- normande pe ţărmul Mării Egee, căci Nor- tuire (prin aglutinare), vom avea K o/Ka ga(l)i manzii, din nordul Dunării îi hărţuiau pe on. Sunt două versiuni: Ko poate fi un prefixoid, greci, au ajuns pe coasta dalmată, în sudul şi însemnând împreună, sau poate fi lexemul sud-estul Italiei, unde au durat catedrale, cum Ka(Ra)=soare, pentru care optez eu. „A” a de- este cea din portul Trani, nume sugestiv, deci venit „o” prin iradierea finalului acestui cu- acolo aveau capitala statală poate un regat de vânt. L a devenit muiat, fiind o consoană lichidă tip dacic (tron=scaun regesc). Nu cu corăbiile şi în fluxul vorbirii a căzut. Kagaion este locul au plecat din Atlantic prin Mediterana, din unde bărbaţii gali se închinau lui Ra, este tra- Normandia actuală (regiune în Vestul Franţei, ducerea mea. loc unde se mai găsesc cuvinte româneşti), ci Culmea este că şi coreeni au un munte veneau chiar de la nordul Dunării, de teama sacru unde se închină, Chemoga (după tran- altor inundaţii, fie în căruţe acoperite cu co- scriere la televizor) şi un loc sacru unde îşi în- viltir, fie pe calea apei. gropau regii, ca egiptenii şi Dacii. Deci Ko ga Ce ştim noi însă despre zestrea etno- ionul trebuie să fie situat în jurul Mării Negre şi genetică a omenirii, când istoria ne-au scris-o al Dunării (Galaţi/Galatzi) şi presupun că se alţii? află în munţii Dobrogei. Mai sunt şi azi mulţi Termenul ZE, ca radical pentru turişti care fac turism cultural, de fapt caută zeu/Dumnezeu s-a extins şi în estul Asiei, unde tezaurul dacic, al lui Za mol Ze prin Bucegi. erau ceremonii dedicate lui ZEN, adică BUD- Dacă presupunerea mea că Kagaionul este în DHA, care înseamnă TREZIRE, ELIBERARE Munţii Hercinici (ai Dobrogei) se adevereşte, (deşi susţin că acest radical a fost un lexem atunci să ne ferim de turiştii ce fac aici aşa-zis polisemantic). EZ este un lexem ce indica la în- „turism cultural” ceput numele de ZEU/DUMNEZEU, apoi sen- Ne întrebăm de ce găsim Galii în Nord: sul s-a extins şi a căpătat înţelesul de grup etnic, Galaţii Bistriţei, drumul naţional DN15A idom, ţinut, regiune, ţară, ca în Indonezia,

25 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Malaezia, Polinezia (ia este sufixul semnificând bajul actual în spaţiul anglofon. ţară ca în ROMÂNIA, provenind din adverbul Concluzionăm că, după studierea „I” =”acolo” sau prepoziţia (l)a/at, „i” având val- plăcuţelor de la Sinaia, observăm multe cu- oare verbală. De ce au toate acest lexem sudat în vinte, sau rădăcini de cuvinte ce stau la baza cuvinte oare? Forma scrisă este uşor de descifrat neologismelor actuale, ca „er” din eradica, în plan semantic. emergent, „ir” din irumpe, iradia, iriga etc. Eu cred că termenul „ZE” este legat de Traseul cuvintelor nu s-a făcut pe cale latină, ci ZEN, adică ZEUS, la greci/ DZEUS, la romani, pe cale autohtonă, fiind duse pe alte meridiane de DUM-NE-ZEU(Domnul zeu al nostru) la noi, Dacii călători. Dar trebuie să aprofundăm studiile că noi suntem şi mai respectuoşi. Acum, prin ar- de istorie a popoarelor, aşa cum a fost ea, să gumente de ordin semantic, se poate explica înţelegem evenimentele din trecut prin studii geneza acelor toponime astfel: Mal-a-EZ- pluridisciplinare. ia=Ţara a bărbaţilor (credincioşi) lui Zen, mal Propun ca FUNDAŢIA „DACIA RE- s-a păstrat în franceză cu sensul de bărbat/băr- VIVAL” să facă demersuri pe cale oficială ca bătesc. Ce caută acest cuvânt din est în vest oare? „TĂBLIŢELE DE LA SINAIA” să intre în Pa- Este clar că a fost dus acolo din Europa unde trimoniul UNESCO şi să fie cercetate doar de erau Dacii. In-do-Ne-ZE-ia (Ţara indienilor lui specialişti patrioţi, cu calificare în mai multe Zen/Buddha, Dumnezeu) şi Po-li-ne-ZE-ia = domenii. Ţara cu cei mai mulţi adoratori al lui ZEN şi Dacă se va face lumină în lingvistica is- dus la AZETECI, căci ei provin din Eurasia, torică, prin analiza ariei de răspândire a unor călătorind de-a lungul coastelor spre America, cuvinte, se pot reconstitui fragmente din isto- cum a descoperit un cercetător american. ria popoarelor şi alcătui un întreg, istoria După mine, Machu Pichu se traduce=Acei omenirii. locuitori care îşi au matca pe acele pietre, făcând apel la lexemele de origine dacă. SITOGRAFIE: Poate că ZE provine de la GEA, numele 1. Tabliţele de la Sinaia-Wikipedia-Google dac pentru pământ, împrumutat de greci de la 2. Adrian Bucurescu- „Tăbliţele de la Sinaia” „Dacia Se- băştinaşii găsiţi pe cele două laturi ale Istrului în cretă” www.scribd.com › Research › History 3. www.Armindia.com peninsula balcanică, adică DACII, căci grecii au 4. Dacia Revival www.dacia.org/dacia-rev venit pe la 1400 î.H., după cum a descoperit dom- 5. Napoleon Săvescu-„Noi nu suntem urmaşii Romei” nul dr. Napoleon Săvescu. GEA a dat poate nu- www.scribd.com/.../Noi-Nu-Suntem-Urmasii-Romei- mele de get, adică om statornicit, pământean, Napoleon-Savescu 6. Congresele de dacologie(I-XII)-dacia.org legat de pământul său, aşadar geto-dacii nu erau 7. Constantin Olariu Armindeni-„Dicţionar de cuvinte nomazi, expresia se traduce dacii pământeni/ dacice” www.scribd.com › Research › History sedentari. „Dacii” era un supranume, susţin 8. Dan Romalo www.scribd.com/.../Dan-Romalo- Cronica-Geta-Apocrifa-Pe-Placi-de-Plumb eu, după felul cum spuneau „da”, pentru a 9. Mircea Dogaru - „O istorie care doare” face o afirmaţie, ca şi „oc”, din occitana, pen- www.dacia.org/daciarevival/.../242-o-istorie-care-doare- tru langue d’oc. Mă frapează cuvântul daim si-mircea-dogaru (cerb), păstrat cu aceeaşi grafie în franceză şi cu- 10. Revista „Dacia magazin” dacia.org/daciamag.php 11. M. Eminescu-Opera publicistică (vol. IVX) vântul bad, (pat), întâlnite pe plăcuţe şi în lim- ANUNŢ

Numărul din ianuarie 2012 al revistei va fi dedicat POETULUI NOSTRU NAŢIONAL, MIHAI EMINESCU.

Aşteptăm materialele dumneavoastră pe această temă până pe data de 5 decembrie 2011.

26 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin O IPOTEZĂ PRIVIND ORIGINEA DENUMIRII DE ARDEAL

Eugeniu Lăzărescu

Considerente generale -Memoria Colectivă reţine Mitul legendar al Ar- Diverşi cercetători au atribuit denumirii de Ar- dealului, în structura sa epică, mit care, în esenţa sa, deal diverse originii, funcţie de sursele documentare se referă la cele cele trei provincii, Muntenia, Moldova avute la dispoziţie, la momentele istorice respective. şi Ardealul, care formau o unitate şi care au fost su- Astfel: puse, vremelnic, a fi despărţite de forţe din afară, ca -„Este fiul lui Vulcan (Hephaistos), cunoscut în final să fie iar reunite, într-un permanent periplu is- ca Ardalos (Ardalus), ca un mitonim de origine pe - toric. (15-pag.272). lasgă. Termenul de Ardalus, Densuşeanu nu l-a folosit Elemente lingvistice în accepţia latină lui Pausanias (8-pC CX-pag.596). Conform opinilor cercetătorilor şi elementelor -„Este fiul lui Hephaistos, cunoscut ca Ardelis”, ce emană din tradiţia populară a românilor, acestea ca accepţie latină a lui Pausanias. (13–Cart.II, 31.3) conduc la un consens semantic al termenului, consens -Termenul Ardeal este daco-celtic însemnând extins geografic în TOT AREALUL EUROPEAN. „munte acoperit cu brazi” (15-pag.271) Epopeea vedică Mahabharata, însă, menţio- -Toponimul Ardeal îşi găseşte echivalentele nează că Imperiul Aryan, vedic, imperiu care avea în toponimiile următoare (14- pag.88): galică-Ar- drept limbă, limba sanskrită, acesta era cuprins, ca arie duenna, însemnând “pădure”; vechea irlandeză-ard, geografică, din vestul Europei, jumătatea sudică Asiei însemnând “înălţime”; irlandeză-aird, însemnând “ţinut, şi până în Noua Zeelandă şi asta începând din pe- regiune”; airde, însemnând “înălţime”; cimeriană- rioada din jurul lui 7000 î.H., imperiu situat la limita in- hardd, însemnând “frumos”; albaneză- rid, însemnând ferioară geografică a ultimei glaciaţiuni europene, “a se ridica”. Wurm. (22) -Termenul de Arduum, semnificând “înălţime”, Conform opiniilor lingviştilor, în special a celor “ridicătură”. “munte”. Este menţionat de cătreTacit, Ho- vestici, din cele menţionate mai sus rezultă că toate raţiu, Vergiliu.(11) denumirile au o origine „indoeuropeană”, prin rădăcina - Toponimul Ardeal este de origine tracică (fi- de cuvânt comună. In realitate, originea este euroin- lologul rus Toporev) (15-pag.272) diană, întrucât migraţia aryenă plecată din Europa a -Există toponime care încep cu rădăcina ard ajuns în arealul indian, înainte de 2000 î.H.(12-pag.14), (N.Drăganul) iar Rama, iniţiatorul migraţiei aryene, s-a născut la -Termenul airtha este de origine getică însem- 5114 î.H., în arealul carpato-dunărean (20) nând „pământ” (6-pag.120) Ca o confirmare de continuitate etnică a civili- - Erdély este traducerea maghiară a topo- zaţiei aryene, vedice în arealele Asiei Mici şi est-me- nimului Ardeal sau Ardel, érdo fiind o „calchiere “ a diteraniene, lingviştii au dovedit existenţa continuităţii toponimului Ardeal (1 –pag.27-37). acesteia de asemenea pe latura lingvistică (5-pag.53). -„Există o convergenţă de conţinut tematic, Astfel, se constată existenţa în aceste areale în aceste sintactic, etimologia denumirii de Ardeal semnifică limbi din aceste areale, a rădăcinilor (morfemelor-stem) “înalt”, “înpădurit cu brad” sau “codru de brad”(2- “ar*”, “ard*”. pag.21-22) (15-pag.272). Astfel, se dovedeşte succesiunea lingvistică -Existenţa a cel puţin 35 de toponime şi a limbii sanskrite, începând cu limba hitită, adusă de hidronime din tot spaţiul românesc, care provin de la hitiţii veniţi din sud-estul Europei în Asia Mică în mil.III acelaşi radical (14- pag.88,144). î.H. (Vladimir Gheorghiev, S. Bugge) (18) şi de des- -Existenţa, în toponimia actuală europeană de cendentele ei, hurită (mil.III î.H.-mil.I î.H.), asiriană (mil. denumiri care pleacă de la aceeaşi rădăcină de cuvânt, III î.H.-sec.VI î.H.) (21), urartu, (huro-uratiană) (19) cu aceeaşi semantică (ex. Ardeni, N. Miulescu) (sec. IX î.H.-sec VI î.H.), armeană (din sec.VI î.H.) (23), -Termenul ardha înseamnă “în cealaltă parte” aramaică (din sec.V î.H.). Limba aramaică a acoperit (A.Berinde-Lugojanu). arealele anatolian, mediu-oriental şi mesopotanian, din

27 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin ea descedând scrierile ebraică, persano-arabă, siriacă. seamnă “Pământ”, limbă care este aceeaşi ca limbă (17). cu cea gotică (6-pag.120). După 1500 î.H., s-a dezvoltat scrierea fonetică In cultul vedic, termenul “Laṁ” defineşte Pă- din cea silabică. Ea a fost preluată de către fenicieni mântul, în sensul său sacru, al Mamei-Pământ, Bhumi- care, prin intermediul lui Cadmus, a fost transmisă gre- Devi, Gaya. cilor. Conform opiniilor unor lingvişti (M.Crişan), pe In concluzie, denumirea de Ardeal îşi are o baza scrierilor lui Cato Major, scrierea fonetică a fost obârşie aryană, vedică, termen care, prin rădăcina sa opera geţilor, localizaţi în tot arealul euro-asiatic, de cuvânt, are o răspândire în tot fostul areal al impe- scriere transpusă în diferite semne grafice, tip runice, riului aryan, morfem-stem care este cuprins în însăşi cuneiforme (5-pag.53). denumirea de aryan. Scrierea sanskrită a fost creată în India, după NOTĂ. Lucrarea se bazează pe 23 surse do- 800 î.H., dar aceasta nu a exclus existenţa transpune- cumentare. rilor scriptice ale limbii sanskrite şi a urmaşelor ei, în celelealte areale. O aceeaşi continuitate etnică, confirmată pe BIBLIOGRAFIE latura tot lingvistică, este regăsirea termenului “a(i)rtha” în arealul sud-european, în limba etruscă. 1. ***Ardealul (VIII), Dr. A. Riza, Transilvania XII., Sibiu, 1983 (1-pag.120) 2. ***Sensul istoric al denumirii de Ardeal, V. Ştefănescu– În sensul celor de mai sus, rezultă că termenul Drăgăneşti, „Steaua” XXXV, Cluj-Napoca, 1948 ”Ardeal”, a cărui rădăcină de cuvânt are o asemenea 3. . Alecu–Căluşiţa M.-Probleme, Ed.Orfeu 2000 Buc., 2006 răspândire, are o obârşie sanskrită. In acest sens, 4. Burnouf E,& L. Leupol-Dictionnaire Sanskrit-Francaise, bazat pe Principiul lui Panini (sec.II), privind caracteris- Maisonneuve. libreur-éditeur, Paris, France, 1865 tica limbii sanskrite la care „consoanele sunt temelia 5. Crişan M.-Concordanţe istorice între traco-geto-daci , hitiţi, etr- iar vocalele sunt doar tencuiala” (9), precum şi pe con- usci pe baza de lexic şi alfabet, Ed. Arvin Press, Buc., 2005 ceptul morfemelor-stem ale unei limbi, prin care con- 6. Crişan M.- Probleme de etimologie, Ed.Paco, Buc. 2010 soanele constituie elementele principale ale unei 7. Cueşdean Dr L. I.-Suntem români de 2000 de ani, Ed.Solif, rădăcini de cuvânt (7-pag.37), în urma analizei ling- vistice, s-au obţinut următoarele: Buc., 2010 -Conform Dicţionarului etimologic al limbii ro- 8. Densuşeanu N.-Dacia Preistorică, Ed.Arhetip, Buc., 2002 mâne ( 14-pag.88), denumirea de Ardeal are o pro- 9. George S, A-Limbă şi gândire în cultura indiană, Ed. Stiinţifică venienţă indoeuropeană (P.I.E.) “*erd” care înseamnă şi enciclopedică 1976 “înalt”, “a se ridica” (16-pag.339). 10. Mac Donell A. A.-A Practical Sanskrit Dictionary, Master Pub- -Conform dicţionarului Sanskrit-Englez (10): lishers, New Delhi, 1924 termenul āra are înţelesul de “lăudat” (10-pag.41); ter- 11. Nădejde I. şi A. Nădejde de Gesticone-Dicţionar Latin-Român-Buc. menul ard provine din verbul “rid” (10-pag.28) (10- 12. Okada Amina & Therry Zephir-India Clasică, Ed.Decouvertes pag.57) cu înţelesul de “întins”, “agitat”; termenul ardh, & Univers, Buc, 2008 are înţelesul de “prosper” (10-pag.28), provenind din 13. Pausanias-Description Of Greece –(Tr. W Hutton), London, verbul “ridh IV .P.”-“a prospera” (10-pag.57); termenul Cambridge, G. Britain-2005 în forma ardh-a are înţelesul de “ţinutul din mijloc”(10- 14. Vinereanu Dr.Mihai-Dicţionar etimologic al limbii române pe pag.28); termenul sufix “-l(a)”, este definit ca un termen baza cercetărilor de indo-europenistică, Ed. Alcor, Buc., 2008 tehnic de întărire a termenului de bază (10-pag.25). 15. Vulcănescu Romulus-Mitologia română, Ed. Academiei Re- -Conform dicţionarului Sanskrit –Francez ( ) : publicii Socialiste România, Bucureşti, 1987 termenul ard semnifică “a se mişca” , “a merge” (4- 16. Walde A, .J. Pokorny-Indogermanische Etymologische Wört- pag.49) ; termenul arda semnifică “la jumătate” (4- buch, Bern, München, 1959 pag.49); termenul “l(a)” semnifică «a lui Indra”, (în 17. http://en.wikipedia.org/wiki/Aramaica Vede), “o acţiune de despărţire de ceva” (4-pag.548). 18. http://en.wikipedia .org/wiki/Hititi -Conform opiniei d-nei Alecu Căluşiţa, sunetul 19. http://en.wikipedia.org/wiki/Urartu «l» este asociat în limba sankrită cu stările de ate- 20 http://hixp.wordpress.com/2007/08/16/birth-day/of/ rama nuare, cu formele ondulate, de accentuare a acestei 21. http://ro.wikipedia.org/wiki/Asiria atenuări ale acţiunilor exercitate de termenului căruia 22. http://www.bvashram.org/articoles/105/1/Mahabharata/ The îi este sufix (AC-Probl-pag.173) Great-War-And-World-History -Conform d-nei M.Crişan, termenul Ardeal 23. http://www.infoplease.com/tpa/A0107292.html provine din “airtha”, din limba getă, termen care în -

28 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin Mihai Viteazul – cantacuzin pe linie paternă

Marin A. Cristian

Motto: „Mihai e în primul rând fiul faptelor sale.” C.C. Giurescu IV După cucerirea Ardealului Sigismund al III-lea îi trimite lui au existat diverse schimburi de Mihai o scrisoare în care îi explica păreri între Mihai şi comisarii îm- faptul că ţara Moldovei se află „sub păratului Rudolf al II-lea privitoare scutul şi apărarea noastră”. Regele la statutul pe care trebuia să-l aibă polon continuă: „am aflat că Dom- acest principat în viitor. Se invocau nia Ta, după ce ai ocupat nu de condiţii din ambele părţi1. Era clar mult Ţara Transilvaniei, ai vrea să că voievodul nostru voia să-şi pună năvăleşti şi pe acest pământ al în aplicare deviza pentru care s-a Moldovei şi să-l ocupi”. Expeditorul sacrificat: „Şi hotaru Ardealului scrisorii dorea „să cunoaştem des- pohta ce-am puhtit, Moldova Ţara chis gândul Domniei Tale în Românească”. La 11 februarie această privinţă…”5. Mihai răspun- 1600, trimişii imperiali David Ung- de la scrisoarea regelui Sigismund nad şi Mihail Szekely transmiteau al III-lea Vasa la 11 martie 1600, de informaţii despre audienţa lor la la Braşov, arătând că trimisul marele domn: „Nouă ni s-a părut regelui, Scrzniecki şi mai recent cam îndoielnic faptul că voievodul Andrei Taranowski, „ne-au amintit jura pe cruce că el nu are nimic îm- în numele Mariei Tale să nu ne potriva Moldovei, când el de-abia atingem de Moldova. Dar numai aşteaptă clipa de a intra în Dumnezeu cunoaşte inima şi Moldova, dacă Majestatea Voastră tainele fiecăruia şi el să ne ar aproba; deci Măria Sa mai pedepsească dacă am avut vreo- spune uneori vorbe frumoase, dar dată în gând să ne atingem de făptuieşte ceea ce hotărăşte de Moldova care se află sub puternica unul singur”2. Aceiaşi comisari ocrotire a Măriei Tale regeşti. Iar scriau un alt raport la 12 februarie dacă va dovedi aceasta, 1600 după ce au avut o audienţă atunci să ne ruşinăm în faţa întregii secretă cu Mihai: „El ar fi luat de creştinătăţi, iar această ruşine să mult Moldova, dacă ar fi avut bani, nu se şteargă de pe obrazul nos- armament şi puşti”3. La jumătatea tru”6. lunii februarie comisarii imperiali Cei doi comisari ai „Casei David Ungnad şi Mihail Szekely de Austria” amintiţi mai sus expli- notau într-un alt raport: „În fine, Moldova. Voievodul a mărturisit cau în raportul lor din 16 aprilie Korniş ne-a spus în taină că dom- acest lucru lui Korniş, confidenţial, 1600 starea de spirit pe care o nul voievod intenţionează să plece pe când nouă el nu ne-a comunicat avea Mihai înainte de a porni cu la 21 ale acestei luni la Făgăraş, iar nimic”4. oştile spre ţara de la răsărit de apoi să-şi încerce norocul în Îngrijorat, regele Poloniei Carpaţi: „Noi l-am întrebat încotro

29 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin vrea să pornească. La care domnul aşa cum s-a arătat mai sus. Pentru dorit foarte mult moartea lui Petru voievod a răspuns cu o neobişnuită a întări ideea că descinde din Pă- Cercel ceea ce a şi înfăptuit. bucurie: „spre Moldova, spre traşcu cel Bun, Mihai a luat unele Partizanii domnului, în Moldova”; apoi a adăugat: “atunci măsuri care trebuiau să autentifice special boierii Buzeşti, au încercat când vom avea Moldova, vom apartenenţa la familia voievodală. să întărească aserţiunea că Mihai avea nevoie de încă mai mulţi bani A adăugat la numele de Nicolae al a fost fiul lui Pătraşcu cel Bun. Am şi mai mulţi oşteni; de unde oare îi fiului sau – nume dat de naşul de văzut, mai sus, că loialii fraţi Bu- vom lua?” Maiestatea voastră nu botez Nicolae Hrisoverghi9, un prie- zeşti au pus pe Mina zugrav, să vă puteţi închipui cât de zelos, cu- ten apropiat al lui Iane Cantacuzino picteze în ctitoria lor de la Căluiu rajos şi fericit s-a arătat domnul – pe cel de Pătraşcu. Istoricul Şte- chipurile lui Petru Cercel şi Mihai voievod, parcă abia mai poate fan Andreescu s-a ocupat şi a cer- Viteazul ca fiind descendenţi ai aştepta momentul pentru a porni cetat cu multă meticulozitate acest domnitorului Pătraşcu Vodă şi că împotriva duşmanului în expediţia aspect şi concluzionează: „Nicoale tentativa lor s-a dovedit forţată. De împotriva Moldovei”7. Pătraşcu, ca domn al Ţării Româ- asemenea, în anul 1601, după uci- Nu încape nicio îndoială neşti, 1599-1600, nu s-a intitulat în derea mişelească a lui Mihai Vitea- că Mihai a consimţit să-şi actele oficiale decât „…Io Nicolae zul pe Câmpia Turzii – 9 august – făurească o nouă identitate din do - voievod”; lăsând la o parte numele clucerul Radu Buzescu a mers cu rinţa lui arzătoare de a prelua dom- “domnesc” Pătraşcu, semnătura lui un sobor de preoţi, cu boieri, cu nia Valahiei. După cum s-a mai fiind „Io Nicolae voievod”, „Io Nicula toată ţara şi a depus capul marelui spus, aceasta s-a întâmplat la voievod” sau „Io Necula Veoievod”, voievod adus din Ardeal de pahar- sfârşitul anului 1592 când încă mai iar pe pecetea lui a figurat acelaşi nicul Turturea din Glina13, la Mă- trăia tatăl său Iane Cantacuzino. nume “Io Nicola voievod”10. năstirea Dealul de lângă Un rol important în răspândirea Mama domnului voievod, Târgovişte. Acest lăcaş sfânt a fost acestei descendenţe adoptată de călugăriţa Teofana, în actul de necropola domnească a familiei Mihai cum că era feciorul lui Pă- danie din 8 noiembrie 1602 către domnitorului Radu cel Mare. Tot traşcu cel Bun, l-a avut cronica mănăstirea Cozia a celor două aici se află înmormântat şi Pă- publicată în 1599 la Görlitz de Bal- moşii din judeţul Romanaţi, Frăsi- traşcu cel Bun. Pe lespedea de tasar Walther după un „izvod” al lui netul şi Studeniţa, îşi exprimă tris- piatră de la Mănăstirea Dealul Teodosie Rudeanu avizat de teţea şi jalea pentru „fiul său Mihai există inscripţia: „Aici zace cinstitul privirea atentă a domnului vod<ă> şi pentru patima lor ce-au şi răposatul capul creştinului Mihail, Valahiei8. S-a stabilit, fără nici un păţit în ţările striine doamna Stanca Marele voievod ce au fost domn al dubiu, că „izvodul” logofătului dom- şi fiul său Io Nicolae vod<ă> şi fie- Ţării Romăneşti, Ardealului şi Mol- nesc a fost tradus din româneşte în sa doamna Florica”11. În acest caz dovei”. După cum se poate ob- limba polonă de Andrei Tara- deducem că dacă Nicolae ar fi pur- serva clucerul Radu Buzescu nu a nowski. Această versiune slavă a tat oficial şi numele de Pătraşcu insistat să se menţioneze pe piatra cronicii oficiale a domniei lui Mihai era imposibil ca bunica lui să nu-i funerară faptul, deloc de neglijat, Vodă a fost folosită de Baltasar pomenească şi acest nume. că Mihai Viteazul a fost fiul lui Pă- Walther. Cronicile scrise de oame- O altă iniţiativă a lui Mihai traşcu cel Bun14. Se înţelege, desi- nii din apropierea voievodului – în vederea întăririi ideii de aparte- gur, ce i-a determinat pe cei care Teodosie Rudeanu, Petru Armea- nenţă la Familia lui Pătraşcu cel s-au ocupat de această sfântă şi nul, Baltasar Walther, cea a Buzeş- Bun a fost atragerea pe lângă el a creştinească ceremonie religioasă tilor etc. – sunt laconice în ceea ce lui Marcu, urmaş legitim al lui Petru să fie atât de laconici. Considerăm priveşte copilăria şi tinereţea lui Cercel, pe care îl considera „ca pe că principalul motiv a fost faptul că Mihai. Desigur diplomaţii străini şi fiul lui”12. Ori, analizând mai sus, re- Mihai nu era fiul lui Pătraşcu. Sau marii boieri ai ţării cunoşteau bine laţiile dintre Mihai şi Petru Cercel poate că aşa era uzanţa. Dar când „amănuntul” că Mihai nu a fost fiul am văzut că au fost deosebit de a trebuit, Mihai, după uzanţă şi-a lui Pătraşcu cel Bun, după cum a reci având în vedere că între ei nu zis „…fiul marelui şi preabunului ră- susţinut Voievodul în toate actele a existat nici un grad de rudenie. posatului Io Pătraşcu voievod”. emise de cancelaria domnească, Mai ales că Iane Cantacuzino i-a În favoarea acestei reali-

30 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin tăţi pledează următoarele amă- sari, ambasadori străini de faptul NOTE nunte: Mihai nu a fost găsit că este că Mihai era fiul lui Iane Cantacu- 1 M.V.C.E., vol. I, p. 442 2 Ibidem, p. 409. fiu de domn la judecata din Divan; zino. 3 Ibidem. inadvertenţa dintre vârsta domnito- Având în vedere cele de 4i Ibidem, p. 425. 5 Ibidem, p. 440. rului, dată de pictorul imperial Ae- mai sus, conchidem că Mihai Vitea- 6 Ibidem, p. 442. gidius Sadeler şi alte surse şi data zul nu a fost fiul lui Pătraşcu cel 7 Ibidem, p. 472. 8 morţii lui Pătraşcu cel Bun15; zugră- Bun, ci a fost fructul unei idile de Istoricul polonez Stanislas Łukasik susţi- nea că Baltasar Walther a primit în 1597 virea intenţionată a portretelor lui dragoste între Teodora şi Iane Can- o cronică în limba polonă, după ce Andrei Mihai Viteazul şi Petru Cercel la tacuzino Epirotul. De altfel, Iane Taranowski o tradusese din româneşte. Walther a publicat-o – după ce a mai com- Mănăstirea Căluiu; pripăşirea lui Cantacuzino se trăgea din dinastia pletat-o cu alte ştiri – în anul 1599, în Mihai de către Mihnea Turcitul împăraţilor bizantini. Faptul că limba latină, la Görlitz, în Silezia, în tipo- urmaş al duşmanilor lui Pătraşcu Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pă- grafia lui Ioan Rhamba. (Stanislas Łuka- sik, Pologne et Roumanie, Paris, Librairie cel Bun; mama voievodului, Teo- traşcu cel Bun şi că este descen- Polonaise, 1936, p. 12. Vezi şi Ion Sîrbu, dora, nu apare în genealogia Can- dent al familiei Cantacuzino nu op. cit., p. 27, nota 2). 9 George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit, tacuzinilor şi deci nu era sora lui impietează cu nimic meritele incon- loc. cit., p. 138, 154. Iane; apariţia numelui de Mihai la testabile ale marelui Voievod şi 10 Ştefan Andreescu, Familia…, loc. cit., mai mulţi descendenţi din familia ataşamentul lui total la ideea de p. 232. 11 D.I.R., XVII, B, vol. I, p. 65. Cantacuzino; ajutorul în bani dat de unitate şi independenţă a Ţărilor 12 N. Iorga, Istoria…, p. 11. Iane Cantacuzino lui Mihai pentru Dacice, precum şi de apărare a 13 Revista „Mihai Viteazul Călugăreni”, anul 7, nr. 9, 2001, p. 25. Vezi şi “Magazin cumpărarea unui număr nemaiîn- creştinătăţii. Mihai, după cum scriu Istoric”, 1969, nr. 6 (27), p. 57. tâlnit de mare de moşii; prezenţa şi duşmanii lui „nu avea pereche” 14 George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit., mai multor membri ai familiei Can- în cele trei Valahii şi îi punea „în loc. cit., p. 140. 15 Este dificil de acceptat dacă nu de ne- tacuzino în Divanul din Valahia în umbră” pe toţi generalii timpului în conceput, ideea că Pătraşcu cel Bun a timpul domniei lui Mihai Viteazul; care a trăit. Apoi, este cunoscut că avut relaţii extraconjugale şi a fost capabil să procreeze cu aproximativ o lună înainte ajutorul dat de Andronic Cantacu- adevărul a fost întodeauna mai de a muri, 26 decembrie 1557. Aceasta zino lui Mihai în preluarea domniei; preţuit decât derizoriul legendei mai ales că a suferit de o boală care l-a convingerea unor cronicari, comi- bine ticluite. ţintuit la pat încă din luna mai 1557. MIHAI VITEAZUL ŞI BRAŞOVUL

Domniţa Raţiu În secolul al XVI-lea, Braşovul era un burg să- baştină al voievodului. Înţelegem astfel că acesta a fost sesc cu denumirea de Kronstadt, o cetate fortificată, trimis să ia cunoaştinţă de realităţile din Ardeal. „Omul bine apărată, important centru comercial al Transil- lui Mihai” rămâne în Braşov până în 1602, când sem- vaniei, aşezat în centrul arealului locuit de români; nează alături de protopopul Mihai actele de danie ale Românii locuiau însă în afara cetăţii, în zone com- familiei domnitorului către biserica Sf. Nicolae. În 1606, pacte. O aşezare bine organizată era şi cea din Şchei. mai marii oraşului îi poruncesc preotului Neagoslav „să Românii din Şcheii Braşovului aveau relaţii vechi plece de unde a venit”. şi puternice cu Ţara Românească. Erau relaţii culturale În documente săseşti sunt consemnate legă- şi spirituale ce nu ţineau seama de graniţe. turile saşilor braşoveni şi ajutorul pe care l-au dat În scrierile vremii, este amintit protopopul Mihai voievodului Mihai Viteazul: de la biserica din Şchei, care fusese de multe ori de- - În anul 1595, oraşul Braşov trimite un contin- legatul şcheienilor la curtea lui Nicolae Pătraşcu, tatăl gent săsesc la campania antiotomană. La bătălia de lui Mihai Viteazul, pentru a cere sprijin spre terminarea la Călugăreni, ia parte şi Michael Weiss, cel care mai lucrărilor bisericii Sf. Nicolae. El obţine importante danii târziu va fi judele Braşovului. de la Nicolae Pătraşcu ca şi de la Petru Cercel, din tim- - În 1597, senatorul Marcus Schunckbaunck în- pul lor datând pictura exterioară a bisericii. treprinde din însărcinarea lui Mihai două misiuni diplo- Acelaşi protopop Mihai, îl aduce în Şchei în anul matice la curtea împăratului Rudolf al II-lea. 1595 pe popa Neagoslav, ce provenea din locul de - În 1598, oraşul Braşov trimite la curtea lui Mihai

31 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Viteazul doi medici, pentru a-i acorda îngrijiri în urma Mihai Viteazul, împreună cu 4.000 de călăreţi, a ieşit unui accident petrecut la o vânătoare. în întâmpinarea soliei turceşti până aproape de Ghim- Primul popas al Voievodului Mihai Viteazul în ţ- bav. Citez: „Când s-au întâlnit, domnul şi trimisul, inutul Bârsei are loc la 20 oct. 1599. Venea dinspre amândoi au sărit de pe cal şi s-au întâmpinat cu plecă- Valea Buzăului, dar pentru că nu este primit în Braşov ciuni adânci”. Au făcut apoi schimb de săbii, Mihai îşi organizează tabăra la Prejmer. Aici i-a primit pe Viteazul primind o sabie preţioasă, aurită şi bătută cu reprezentanţii oraşului. Menţionăm că judele în funcţi- pietre scumpe. A mai primit un penaj din pene negre une, Valentin Hirscher, speriat de renumele voievodului de egretă şi pene albe de cocor, două steaguri roşii ca muntean, „plecase” la Sibiu, înlocuit pentru acest simbol al domniei, mai mulţi cai de rasă şi şoimi de eveniment de fostul jude Greising Kirilus, precum şi de vânătoare. protopopul Mihai din Şchei. A doua zi, în drumul spre La ora 13, Mihai Viteazul, împreună cu Huraim Şelimbăr face tabăra la Codlea. Aga, trimisul otoman, aşezat în stânga sa – loc de În noiembrie 1599, are loc la Alba Iulia Dieta onoare la turci –, intră în Braşov pe poarta străzii Transilvaniei, la care participă şi delegaţi braşoveni. Vămii. De la poarta oraşului până la reşedinţa lui Mihai În 10 ianuarie 1600, domnitorul acordă braşove- Viteazul, soldaţii săi, îmbrăcaţi în uniforme roşii şi albe, nilor dreptul de a percepe taxa vamală la târgurile anu - au prezentat onorul. În onoarea oaspeţilor s-au tras ale din Braşov, Mediaş, Sighişoara, Aiud, Biertan, 12 salve de tun. Rupea. Delegaţii la Dietă au sosit pe rând. Dieta a avut În 21 februarie pleacă din Alba Iulia, cu popasuri loc în Casa Sfatului, iar dezbaterile au început în ziua la Agnita şi Făgăraş. de 14 şi s-au încheiat a doua zi. În ziua de 1 martie 1600, îşi face intrarea trium- În ziua de 16 martie, la ora 8 dimineaţa, Mihai fală în Braşov, însoţit de 600 de ostaşi, călăreţi şi in- Viteazul şi trimisul turc părăsesc Braşovul. Fanfara mi- fanterişti, primit de data asta cu mare cinste de litară turcă a dat onorul, iar judele braşovean l-a con- oficialităţi. Domnitorul este găzduit de judele Braşovului dus pe domnitor până la hotarul oraşului. Valentin Hirscher, chiar în casa lui aflată în Târgul În drumul spre Alba Iulia, domnitorul face un Cailor, azi Gh. Bariţiu nr.6. ( casa există şi astăzi ). Vi- popas la Codlea, de unde trimite iscoade în Moldova. zitând Braşovul alături de jude, observă că bisericile În ziua de 1 mai, revine în Ţara Bârsei şi în dru- săseşti nu au cruce. Pentru că întreabă: „Ce fel de mul său spre Moldova se opreşte din nou la Codlea, creştini sunteţi?”, judele porunceşte să se pună cruci iar în 2 mai face tabără la Prejmer, dar nu mai intră în pe toate bisericile din Braşov. De atunci a rămas Braşov. crucea pe Biserica Neagră. Din Moldova, anunţă tuturor oraşelor din Tran- Armata lui Mihai are tabăra aşezată la Pietrele silvania victoria sa. În cinstea acestei victorii, în ziua lui Solomon. A doua zi sosesc şi trimişii imperiali, care de 26 mai, sunt trase salve de tun. sunt încartiruiţi în afara zidurilor cetăţii. La 27 mai, Mihai Viteazul intră în Braşov victo- În ziua de 3 martie, sosesc cancelarul Transil- rios ca domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi „a vaniei şi trimisul Poloniei. Domnul îi primeşte în audi- toată Ţara Moldovei”, fiind foarte bine primit. Rămâne enţă, trimiţând după fiecare trăsura personală. încă 5 zile în oraşul de la poalele Tâmpei, iar la 1 iulie Oraşul devine în această perioadă centrul ţării, pleacă spre Alba Iulia. domnul guvernând de aici şi ducând tratative. În ziua de 4 martie, convoacă la Braşov Dieta Transilvaniei, singura Dietă ţinută la Braşov în toată is- toria Transilvaniei. La 7 martie, confirmă vechile libertăţi pentru se- cuii din scaunele Ciuc, Gheorghieni şi Caşin, care se alăturaseră domnului la intrarea acestuia în Transilva- nia. Punctul culminant al prezenţei lui Mihai Viteazul la Braşov l-a constituit ziua de 9 martie, când a sosit în oraş, venind dinspre Sibiu, solia turcească ce aducea domnitorului şi fiului acestuia însemnele dom- neşti trimise de sultan. Într-o relatare din epocă, se menţionează că

32 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Oraşele săseşti, nemulţumite de birurile la care Turzii la 19. aug. 1601. au fost supuse, au fost primele care l-au trădat. Atât de mult a însemnat pentru românii din Şchei Senatorul Sebastian Block, ştiind că Mihai Mihai Viteazul, încât şi astăzi este omagiat de tradiţia Viteazul plecase spre Mirăslău, păzea trecătorile pen- Junilor braşoveni. tru a împiedica sosirea ajutoarelor din partea munte- Astfel: - Junii poartă chipul voievodului pe nilor şi moldovenilor. I-a arestat pe toţi muntenii din steagurile lor; Braşov şi din împrejmuiri, majoritatea fiind ucişi. Câţiva - 4 dintre cetele de juni poartă de atunci modelul boieri munteni care porniseră spre Rucăr, unde erau căciulii lui Mihai Viteazul; cantonate trupele, au fost prinşi de saşii din Râşnov, - Din ritualul lor ce are loc în duminica Tomei, duşi la Kronstadt şi ucişi. face parte asaltul asupra porţilor cetăţii ca atunci când În 13 septembrie, trupele săseşti, însoţite de 150 au vrut să-şi apere domnitorul. Este interesant de de puşcaşi unguri, îi atacă pe moldoveni la trecătoarea menţionat că junii nu erau lăsaţi să intre în cetate, pen- Oituz, dar moldovenii, înţelegând trădarea, sub con- tru că circula o legendă în care se spunea că, dacă ducerea lui Sava Armaşul, alungă trupele săseşti, care junii reuşesc să ajungă în Piaţa Sfatului şi înconjoară la 15 septembrie se închid în cetate. Sava Armaşul cu clădirea de 3 ori, cetatea va rămâne pe veci a cei 1500 de soldaţi, pe care îi duce în ajutorul voievo- românilor şi, de atunci, junii călări, după ce fac încer- dului Mihai, ameninţă cetatea, dar presat de timp, la carea de asalt, merg până în Piaţa Sfatului şi încon- 17 septembrie, trece pe lângă Braşov, arzând satele. joară clădirea cu amintirea voievodului Mihai în suflete. Dar, după înfrângerea suferită în 18 septembrie În Şcheii Braşovului, veche vatră de cultură şi 1600, când încearcă să se refugieze în Ţara Bârsei simţire românească, se înalţă spre păstorirea creş- pentru a-şi reface oştile cu muntenii lui Sava şi Radu tinilor de aici biserica Sf. Nicolae, ce păstrează şi astăzi Buzescu şi cu sârbii lui Deli-Marcu şi Baba Novac, nu amintirea eroului primei uniri – Mihai Viteazul. În se mai întâmplă acelaşi lucru, patricienii saşi, care pronaos, pe peretele din stânga, se află o frescă ce-l între timp trecuseră de partea lui Başta, nu-i mai des- reprezintă pe voievod intrând în Braşov, pictată de chid porţile oraşului. Ei prinseseră vreo 600 dintre soţi- Costin Petrescu în 1946, în locul celei dispărute, pic- ile ostaşilor lui Mihai rămase în Braşov pentru a le tată de Nicolae Cretanul, pictorul grec, care l-a însoţit aşeza pe ziduri în cazul unui atac. Vestea se răspân- pe voievod în Ardeal şi care a realizat portrete ale lui deşte şi soldaţii în retragere pradă şi incendiază satele: Mihai Viteazul la Alba Iulia, Râmeţ, Ocna Sibiului, Prejmer, Hărman, Bod, Sânpetru, Hălchiu, Satu Nou, Târgu Mureş etc. Feldioara, Rotbav şi Măieruş. În Catastiful – protocol al bisericii, rescris la La 23 septembrie, Mihai Viteazul ajunge din nou 1665, este înscris în limba slavonă pomelnicul: în Ţara Bârsei, cu un popas la Codlea în drumul spre „Pomeneşte Doamne pe Io Mihail Voievod şi doamna Teleajen. Sava Armaşul şi mercenarii sârbi obţin soţiile sa Stanca, Io Nicolae Voievod şi sora sa Florica”. soldaţilor, sechestrate în cetate. Acesta este înscris pe dosul filei cu pomelnicul Voievo- La 1 octombrie, Mihai Viteazul trece pe la Timiş, dului Nicolae Pătraşcu, tatăl lui Mihai, preoţii bisericii îşi stabileşte tabăra pentru cei 16.000 de ostaşi la Prej- pomenindu-i şi azi după obicei pe voievozii ctitori. Nu- mer, încercuieşte şi atacă Braşovul. În această acţiune mele Doamnei Stanca apare şi în catastiful de danii. este ajutat şi de românii din Şchei. Moartea pe neaşteptate a voievodului nu i-a per- (Nemulţumit de comportamentul şcheienilor, mis să se revanşeze faţă de cei care i-au arătat cre- judele Braşovului porunceşte ca pe „Poarta Valahă”, dinţă – românii din Şchei. De aceea, urmaşii săi fac un cunoscută ca poarta Ecaterina, să se aşeze inscripţia gest demn de apreciat, când, la 28 septembrie1602, ruşinoasă: „Barbara progenies dum nos vicina dăruiesc bisericii din Şchei moşia Micşuneşti din Ţinu- Valachus”). tul Ilfovului. Documentul, scris în chirilică, se păstrează. Saşii au avut noroc, pentru că în ajutorul lor au Aşadar, legăturile lui Mihai Viteazul cu Braşovul venit polonezii, conduşi de hatmanul Zamoiski şi tru- sunt multiple şi complexe, ele având, însă, în centrul pele lui Sigismund Bathory, iar românii au fost nevoiţi lor o acţiune de o desebită impornanţă şi de adâncă să se retragă. După relatările lui Petru Armeanul, Mihai semificaţie naţională– prima unire politică a fostelor Viteazul, nemulţumit de atitudinea saşilor, ar fi avut de provincii dacice. gând să ocupe cetatea, să-i omoare pe toţi fruntaşii şi Bibliografie: să predea administrarea oraşului unor boieri români. * Pr. Vasile Olteanu, Documente aflate la muzeul Primei Şcoli Urmează însă evenimentele istorice cunos- româneşti din Braşov cute ce au culminat cu moartea voievodului pe Câmpia * Gernot Nussbächer, Din cronici şi hrisoave * Acad. Alexandru Surdu, Şcheii Braşovului

33 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

III. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI

ISTORIE STRĂVECHE ŞI ACTUALITATE LA ROŞIA MONTANĂ Michaela Al. Orescu

Numele de Roşia (azi Roşia Mon- tană) a străbătut preistoria şi istoria, el fiind legat de centrul străvechi de civilizaţie reli- gioasă, dominat de Mama Mare (Cybele), marea zeiţă-mamă a zeilor, sora şi soţia lui Saturn, al doilea mare civilizator, în Neolitic, după Uran. Numele Mamei Mari este păstrat până astăzi de Vârful montan Moma (Mama) din Munţii Codrului, ea fiind venerată ca născătoare a neamurilor pelasgo-latine. O întinsă literatură antică s-a ocupat de numele Mamei Mari şi de cel al Sybilei Erithrea – o „hodişană”, cum se considera ea, locul de origine fiind „Roşia”, loc sfânt şi al Mamei Mari, aflat în apropierea râului Iad nificare a Daciei. (Ida). Pe o monedă a împăratului Traian Figura acestei „Mater Montium”, cum (anul 112 d.H.), Mama Mare-Terra Dacia o numea Diodor Sicilianul, era sculptată pe este reprezentată cu căciulă dacică, stând piscurile munţilor. pe un scaun de stâncă, în mâna dreaptă Prin roirea unor triburi pelasgo-dace, ţinând un spic de grâu, iar în mâna stângă Mama Mare era venerată în Asia Mică un sceptru imperial decorat în vârf cu o („Mater Idaea”, Mama de la Muntele Ida de acvilă. (Juvenalis, „Sat.”, X.43). Alături de ea, lângă Troia). (Cicero, „De legibus”, Cart. II, doi copii, unul oferindu-i spice de grâu, c.9). celălalt, un strugure, simboluri atribuite Locul de obârşie al Mamei Mari era Mamei Mari, ca zeiţă protectoare a agricul- ţinutul moţilor (urmaşi), respectiv Ţara turii şi viticulturii. Zarandului, cu aşezarea Roşia, lângă Abrud, Nicolae Densuşianu, în opera sa unde până astăzi găsim în Munţii Codrului – „Dacia Preistorică”, spune, printre multe al- Moma (Mama), în apropierea Muntelui tele, că „întreaga catenă a Carpaţilor a fost Găina, a Băii de Criş, Lunca Moţilor şi, mai odată un domeniu sacru al marilor divinităţi la nord, localitatea Hălmagiu. Numele Mamei pelasgo-dace. Mai ales în Munţii Apuseni – Mari – Rhea a fost păstrat în nume de sate, auriferi –, ai arimespilor şi agathyrşilor s-au în regiunile muntoase ale Daciei vechi: în găsit urmele unei prosperităţi materiale şi ale Valea Haţegului sunt sate numite „Reea”, ca unei civilizaţii morale înaintate, din timpurile şi pe teritoriul vechii Sarmizegetuse. cele mai vechi”. Rhea a fost venerată şi în nordul Cărţile sibiline păstrau o tradiţie Dunării de Jos, sub numele de „Dacia” şi arhaică privind statuia Mamei Mari, ca făcă- „Terra Dacia”, divinitate naţională, ca perso - toare de minuni, statuie care a intrat în

34 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin posesia frigienilor de la Muntele Ida, pelasgo-thraco-euroindoeu - ropeni, ca şi fraţii lor, lydienii şi missii din Asia Mică. Ovidiu scrie în opera sa „Fastele” că Mama Mare – Cybele iubea cetatea Troia. În nordul Istrului (Dunărea) şi al Mării Negre, cultul divinităţii telurice a Mamei Mari a fost foarte important, din cele mai îndepărtate timpuri. La sciţi, Mama Mare se numea Apia, la suevi – Hertha, şi ei pelasgo-thraco-euroindoeuropeni, iar la „estii” de lângă Marea Baltică, zeiţa se numea „Mater Deum” (Mama zeului) (Tacit, „Germania”, ele conţinând preziceri, terapeutică şi cân- c.40.45). În nord-estul Galiei, exista cultul ei tece eroice, o parte dintre ele fiind achiziţio - din timpuri îndepărtate. Fiind divinitate de nate de împăratul roman Tarquinius prim rang, altarele Mamei Mari se numeau Superbus (etrusc). în antichitatea romană „Matroum” (loc sfânt), O întreagă literatură antică vorbeşte considerate de ei „arhaice”. (Pausanias Cart. despre Sibyla Erithrea-Aurina, menţio - V.20.9). nând-o la Delphi (Grecia), în Laţium (Italia), Hidronimul „motru” păstrează numele dar şi în ţinuturile pelasge ale Germaniei acestei divinităţi, astăzi în jud. Gorj, Mânăs - vechi. (Tacitus „Germania”, c.8.). tirea Motru, lângă râul Motru şi M-rea Gura În tradiţiile ebraice, Sibyla Erithrea a Motrului, pe colină, la confluenţa Motrului cu fost considerată „Regina din Saba”, care l-a Jiul, această din urmă mânăstire, celebră, se întâlnit pe Regele Solomon. (Cartea Regilor, află pe locul unui templu închinat Mamei I.10.). Chipul Sibylei Erithrea a fost pictat pe Mari. (N. Densuşianu). Bolta Capelei Sixtine de la Vatican, de către În districtul Zarand, com. Roşia Mon- Michelangelo. tană poartă unul din numeroasele nume ale Preistoria şi istoria localităţii Roşia Sibylei Erithrea-Sardana, preoteasă şi pro- (Montană), prezentată aici foarte pe scurt, în- fetesă a Mamei Mari şi a lui Apollon. Ea avea scriu zona între deosebitele valori de patri- sanctuare pentru oracole şi în nordul Tran- moniu naţional. silvaniei (de azi), între Maramureş şi Împortanta ei avuţie subterană, aur în Năsăud, Munţii Ţibleş derivându-şi numele special, este râvnită de străini, care, în de la Sibyla. Unul dintre multele ei nume, „Al- prezent, pentru a o obţine, cheltuiesc, de bunea”, a dat numele localităţii Alburnus câţiva ani, mari sume pentru propagandă, Major – com. Roşia de lângă Abrud, astăzi reclamă şi manipulare a opiniei publice prin Roşia Montană. mass-media, iar urmaşi nedemni nu sunt în În Munţii Căliman se află Vârful stare să o apere şi să o păstreze. Sibylei şi Valea Sibilei. Pe Valea Oltului, în Cerem ca Roşia Montană să rămână apropiere de Mânăstirea Cozia, este com. Ji- în patrimoniul României, neprivatizată! blea (Siblea), care mai păstra ruinele unei Nu este momentul exploatării! vechi cetăţi şi movile. (Lahovari, „Dicţionar geografic al jud. Argeş”). Considerăm că Roşia Montană ar Profeţiile Sibylei şi „cărţile” scrise de trebui să fie ocrotită de UNESCO. ea au avut un mare ecou în Imperiul Roman,

35 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin IV. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI

PLĂCUŢELE DE LA SINAIA-PELEŞ, CRONICI COMEMORATIVE

Cercet şt. ing. chim. Lucreţia Eugenia BREZEANU Cu ajutorul unor programe speciale pentru în timp se autosudează. Potenţialul de electrod al prelucrări fotografice, am reconstituit în pozitiv plă- plumbului (- 0,126V) îl apropie de metalele nobile, deci cuţele de la SINAIA, fotografiate după cele din plumb, nu este corodabil; plumbul pur, adică “plumbul moale”, pentru a le vedea aşa cum au fost iniţial din foaie / este rezistent la agenţi chimici, de aceea a mai fost fo- tablă de aur, ceea ce a permis copierea lor în plumb. losit şi la ornamente. Proprietăţile fizice şi chimice ale aurului au fost şi -Plumbul se găseşte în aprox. 170 de minerale şi se sunt definitorii în alegerea acestui material abundent obţine prin procedee metalurgice! Nu este în stare în DACIA, în special în zona BRAD: AURUL a fost în- nativă! Duritatea, pe scara Mohs, este de 1,5 unităţi, trebuinţat din cele mai vechi timpuri la confecţio- deci nu zgârie aurul, ci este zgâriat de aur; greutatea narea bijuteriilor şi a altor obiecte de podoabă de specifica este de 11,34 g/cm3 (kg/l); temperatura de to- lux, dar şi obiecte de cult, care s-au păstrat neal- pire a plumbului este de 3280 C, topirea lui fiind insoţită terate în decursul mileniilor. Vechile popoare atri- de o creştere de volum. buiau AURULUI puteri tămăduitoare, de divinaţie -Are o bună însuşire (caracteristică) de a se deforma şi eternizare, memorare – comemorare! La români plastic şi de a curge, ceea ce îl face foarte bun ca ma- este expresia „ai gura aurită”, adică se realizează tot terial pentru amprente; de aceea, a fost utilizat la con- ce spui! fecţionarea literelor pentru tipar. Plumbul este un AURUL, găsindu-se liber în natură, a fost cu- material uşor de prelucrat, maleabil, dar nu şi ductil. noscut din cele mai vechi timpuri, fiind cel dintâi metal Din reconstituirea fotografică efectuată se prelucrat de mâna omului! Aurul (Au) a rămas sub evidenţiază faptul că aparţin aceleiaşi tipologii de forma nativă, cristalizat cubic, datorită caracterului de realizare, stil artistic şi tehnică de lucru cu cele- metal nobil, adică inert chimic! Potenţialul de electrod brele coifuri dacice, cu alte artefacte din aur, găsite este foarte mare (de - 1,70V). Este un metal moale, în diverse locuri, ca şi în mormintele regilor traci. având duritatea 2,5 ( pe scara lui Mohs, de la 1-10) şi Descoperite în Bulgaria, sub conducerea este cel mai maleabil şi ductil metal dar şi element arheologului Kitov, „mormintele tracilor sunt construcţii chimic în stare solidă! Reacţia de formare a purpurei impresionante, cu încăperi boltite şi coridoare, cu uşi lui Cassius este foarte sensibilă şi poate servi la iden- de marmură străjuite de capete de zei; sistemele de tificare: o parte Au la 108 părţi în greutate apă; tempe- închidere ale acestor uşi funcţionează şi astăzi! „Sunt ratura de topire a AURULUI este de 10630 C; are lumi în sine la scară mai mică, în care s-au petrecut greutatea specifică de 19,23 g/cm3 ( kg/l). lucruri tainice, la hotarul dintre viaţă şi moarte, lucruri Actual, plăcuţele sunt de plumb, şi nu întâm- care pentru universul profan în care trăim nu mai au plător, pentru că cine a făcut această regretabilă sub- nici înţeles, nici importanţă!” stituţie a mizat pe faptul că: În urma unor asidui săpături, a apărut aurul: -PLUMBUL, cunoscut şi el încă din antichitate, era uti- pacea celui adormit fiindu-i tulburată, ploi teribile şi lizat cu aprox. 3000 de ani î.e.n. Se exploata în Asia vânturi puternice s-au stârnit dintr-o dată, spulberând Mică, între Marea Roşie şi Nil, în Spania, Italia, Mace- tabăra arheologilor. donia şi Tracia. (La noi se găseşte în zona Oraviţa şi În anii 1970 s-au descoperit comori fabu- Bihor). In epoca romană, plumbul (Pb) se utiliza la ca- loase, construcţii funerare incredibile, picturi murale nalizări, pentru că formează o peliculă insolubilă la su- impresionante, simboluri şi taine de nedescifrat, o prafaţă; dar, depozitat în plăci de plumb suprapuse, lume întreagă ce părea să fi fost pierdută pentru

36 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin totdeauna. Aşa a ieşit la lumină Valea Regilor Traci. lizaţii ale antichităţii erau într-o oarecare comunicare, Uimitor de mare este şi asemănarea cu relaţionare culturală, posibil prin intermediul comerţului obiectele din aur, lemn aurit şi din piatră ale sau direct prin investigaţii de cunoaştere a lumii pentru Vechiu lui Regat Egiptean! Acestea au fost găsite interese de stat. în special în mormintele din VALEA REGILOR aces- Au fost date publicităţii recent – în 2002 – tra- tui regat; actual, obiecte egiptene din aur sunt în ducerile unor părţi din arhivele dinastiilor chineze, care muzeele din Egipt, dar şi din întreaga lume! aveau ca suport plăci de aur, PLĂCI COMEMORA- Conform cronicilor Vechiului Regat egiptean, TIVE ALE MONARHILOR de MARE AJUTOR pentru „după cel din urmă rege de neam zeiesc, HORUS, PACE şi ÎNDESTULARE! fiul lui ISIS, Egiptul a fost condus doar de regi ce se Toate artefactele menţionate ca plăci erau trăgeau din neamul omenesc. Iar puterea regală în / sunt din aur şi nu din plumb! acele vremuri nu trecea asupra copiilor de regi, ci Ar mai putea fi o motivaţie deloc fantezistă: asupra oamenilor care înfăptuiseră cel mai mare toate marile civilizaţii au ca iniţiator un ZEU şi o bine poporului, pentru că aşa statorniciseră zeii prin „curte zeiască” sau intră in conflicte cu alţi ZEI, dar cărţile sfinte”! (Diodor din Sicilia, ISTORIA UNIVER- toţi lasă anumite informaţii, dar şi ordine - legi SALĂ) privind evoluţia respectivelor societăţi statale, pe Preoţii, deţinători ai acelor cărţi sfinte, explicau baza datelor tehnico-ştiinţifice comunicate. Iar în- această cerinţă ca un îndemn şi o garanţie a bunelor scrierea acestor date şi informaţii trebuiau să fie înfăptuiri în folosul poporului. De aceea, în Egipt, con- într-un anumit tip de cronici şi pe un anumit material, ducătorii, după moarte, erau judecaţi şi declaraţi sau care să se fi păstrat nealterate în decursul mileniilor. nu zei şi îngropaţi în propriile morminte. Cronicile erau executate la comandă şi au fost Din aceleaşi scrieri aflăm că ştiinţele şi păstrate în temple de către preoţi, testamentarii zeilor, meşteşugurile, „artele” trebuincioase vieţii, con- acestea fiind un fel de odoare, „sfinte daruri”, care strucţiile, agricultura şi medicina au fost predate de au fost preluate şi le regăsim până astăzi în cultul zei, oamenilor. Şi aşa se explică expresiiile om- creştin ortodox, plăci-coperţi ale cărţilor sfinte. niprezente la diversele civilizaţii, dar şi la români, „aşa Domnii VOEVODATELOR noastre, adică s-a pomenit”, „aşa am pomenit”, numai „aşa se VOUA VA E DAT (de cine!?!), erau unşi de preot ca face”, „obiceiul pământului” ! domni şi după moarte înmormântaţi în biserici ctitorite Zeul egiptean Theuth, considerat în mitologia de ei; despre Ştefan cel Mare de ex. se ştie că, înainte egipteană inventatorul alfabetului, încearcă să-l de înmormântare, chiar a fost călugărit! O proiecţie a convingă pe Regele Egiptului, Thamus, să răspân- foartei vechi tradiţii de a supune unei anumite judecăţi dească arta scrisului printre egipteni. Argumentând în conducătorii, după moarte, şi de a fi îngropaţi în pro- favoarea acestei noi tehnologii, Theuth susţine că „şti- priile morminte. inţa aceasta îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi Locul unde au fost găsite tăbliţele în discuţie mai cu ţinere de minte; a fost găsit leacul uitării şi, – PELEŞ, adică PE LEŞ – arată că ele erau alături de deopotrivă, al neştiinţei”. Regele Thamus contestă un cadavru – un leş, al celui sau celei care le păzea însă beneficiile pe care Theuth le pretinde: „scrisul la propriu (dar se constituiau şi ca „învăţătură”), le avea va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l în grijă într-o locaţie / mormânt sau templu, secretă; vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; ar mai fi varianta că le ascundea, le sustrăgea sau le punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti deplasa, de la un templu la altul! din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu din- Aşa cum Munţii BUCEGI ascund anumite ves- lăuntru, prin cauză proprie. Leacul pe care l-ai găsit tigii misterioase a căror istorie ne rămâne necunos- tu nu e făcut să învârtoşeze ţinerea de minte, ci cută, este posibil ca aceste artefacte să fi fost doar readucerea aminte”. valoroasa cronică păstrată tocmai în această zonă, în Aceeaşi tipologie a cronicilor scrise şi dese- care se fixaseră anumite întâlniri cu „superiorii” de nate – gravate pe foaie de aur se regăseşte şi în neam zeiesc. China Antică, Persia şi în civilizaţia precolumbiană; Să nu uităm că mare parte a religiilor ce au acestea din urmă fiind în număr mare în colecţii par- ajuns până la noi, s-au fundamentat pe legi – ticulare. Ca şi în alte domenii culturale regăsim şi la PORUNCI – din „cărţi sfinte”, primite şi propovăduite daci aceleaşi caracteristici, ca dovadă că marile civi- de personaje cu origini stranii.

37 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Date elocvente despre cum au fost găsite Oricum, memoria lor este prezentă în basmele şi în ce suport iniţial tăbliţele din aur de la Sinaia populare româneşti, bineînţeles metaforic, ca existenţă nu am găsit. Din 40 de copii foto ale tabliţelor de a unor dovezi ale unor fapte de demult! plumb, pe care le-am avut şi văzut, reiese că unele Acest inestimabil tezaur al umanităţii, erau legate de altele printr-un sistem de prindere TĂBLIŢELE de la SINAIA, precursoarele codexurilor de margine-lăţime, altele erau suprapuse într-un şi letopiseţelor, un sistem de probare şi aprobare, prin cadru, având o alezare pe margine; unele fiind înlocuirea lor cu unele de plumb s-a depreciat valoarea dreptunghiulare, dar de mai multe dimensiuni, al- lor informaţională şi documentară. Informaţiile tele rotunde-discoidale şi conţin mai multe feluri preţioase sunt astfel peiorate. de scris; este evident că a fost vorba de mai multe Din documente incluse în enciclopedia en- colecţii /„cărţi”sau mai mulţi autori! gleză, citate de Herbert SPENCER în lucrarea INDI- Fiind o cronică, aceste tăbliţe erau într-o VIDUL ÎMPOTRIVA STATULUI, aflăm că statul este formă completă, adică toate sau mai multe la un loc, instituţia cea mai dăinuitoare şi ea a fost înfiinţată un sistem logic şi constituiau o evidenţă a unor legi când regele era un zeu, lăsată apoi regelui care era aplicate, fapte în spiritul acestor legi, genealogii ale urmaşul său biologic şi apoi transmisă regelui, unor comandanţi de oşti, ZEI, SEMIZEI, poate chiar care a fost desemnat de către un zeu. Cu toate din neamul CAVALERILOR TRACI, inclusiv al unor acestea, statul, ca instituţie, a fost şi este în continuă proprietăţi statale şi tribale, care este posibil să fi fost perfecţionare şi îndoctrinare, iar, adesea, în perioad- folosite în situaţii de înrudire, moşteniri de teritorii şi ele regale cu pretenţie nejustificată de „neţăr- tronuri, de conflict, război, alianţe, condiţii de pace sau murire” la doctrine părăsite, li se reţine substanţa MIGRAŢII / COLONIZĂRI, care să reziste chiar şi în după ce s-a abandonat forma. condiţii de cataclism planetar. Această alchimie inversă adică TRAN- Ar putea descrie tehnologii, adică „artele” SCRIEREA / “transformarea” aurului în plumb arată trebuincioase vieţii, predate de zei oamenilor şi de- ce a ajuns umanitatea, ce respect avem pentru legile venite „obiceiurile pământului”(!), pentru o civilizaţie ancestrale ale statului şi ale ordinei de stat, ca şi pentru rurală şi cu anumite condiţii geoclimatice, atât de cele actuale şi, în consecinţă, ce soartă ne-am atras diferite de cele din Egipt sau Orientul apropiat şi înde- astfel. părtat. Deşi aceste fapte de transcriere şi dispariţie a Este posibil ca, de această cronică comemo- multor ORIGINALE şi a „transcrierilor” acestora s-au rativă / colecţie, să se fi ştiut în epoca preromană şi să petrecut recent, nimeni, chiar nimeni, nu se simte, nu fie menţionată „undeva” în scrierile unor biblioteci se- este vinovat sau, cel puţin, responsabil? cretizate.

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fisier word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct; l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact; l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate; l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive; l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul, data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii; l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România. l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail: [email protected]; [email protected]

38 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin

V. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR „DACIA REVIVAL” DIN NEW YORK – octombrie 2011 – Prof. Mariana Terra, New York

Într-o atmosferă prietenească şi entuziastă, care marchează toate întâlnirile lunare ale societăţii „Dacia Re- vival” (Reînvierea Daciei) din New York, peste 50 de membri şi simpatizanţi s-au întrunit, în seara zilei de 5 octombrie a.c., în sala de festivităţi a restaurantului românesc „Bucharest” din Sunnyside, Queens, pentru a dezbate noi aspecte ale istoriei noastre străvechi. Domnul preşedinte dr. Napoleon Săvescu a infor- mat audienţa despre proiectele pe care societatea şi revista „Dacia Magazin” le au în vedere pentru următoarele luni. Apoi s-a trecut la prezentarea propriu-zisă a tematicii care este sintetizată sub genericul „Cercetări şi ipoteze referi- toare la daci şi nu numai”. Subiectele discutate au fost variate şi atrăgătoare. -Centenarul Nicolae Densuşianu. La o sută de ani de la trecerea în lumea drepţilor, în lumea lui Zalmoxis, tului ţării sale. a marelui nostru istoric, autor al tratatului „Dacia preistorică”, -Noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943. O gândul nostru de apreciere şi recunoştinţă îi aduce un pios noapte care a schimbat cursul istoriei neamului nostru. omagiu. Intuiţia genială şi argumentele de bun simţ ale lui Atitudinea regelui Mihai a fost prezentată în mod critic. Densuşianu au făcut posibilă redeşteptarea spiritului -Marea enciclopedie a geto-dacilor. O trecere în naţional prin recunoaşterea rolului primordial şi esenţial al revistă a vieţii şi luptei de secole a strămoşilor noştri a căror dacilor în istoria noastră trecută şi în cea prezentă. Un film vitejie şi al căror spirit de sacrificiu i-a făcut temuţi şi admiraţi documentar a ilustrat momente din viaţa şi activitatea şti- în întreaga lume antică. inţifică a acestui mare cărturar român. -Regatul DACIA. O incursiune de substanţă în -Structuri vechi de 12.000 de ani care schimbă istoria zbuciumată a regatului dacic. S-a subliniat ideea că istoria lumii. Prin intermediul unui bogat material ilustrativ, dacii nu aveau o societate sclavagistă şi că ei au fost sin- au fost prezentate aspecte mai puţin cunoscute despre is- gurul popor care nu a venit din altă parte (cum veniseră mai toria lumii de acum peste 12.000 de ani. Talentul autorilor târziu slavii, hunii etc.). Dacii au fost autohtoni, nu au venit este remarcabil şi aduce în dezbatere idei şi ipoteze noi de nicăieri, ci au fost pe pământul lor dintotdeauna. Şi-au despre evoluţia omenirii. ales conducătorii - regii - şi şi-au apărat cu eroism glia stră- -Adamclisi, o provocare a istoriei. Ideea răspân- moşească. dită de-a lungul secolelor, potrivit căreia monumentul de la -Revista „Dacia Magazin”. O prezentare a Adamclisi ar fi fost ridicat de romani pentru a le omagia vic- numărului din luna septembrie al revistei societăţii, in- toria împotriva dacilor, a fost combătută cu noi şi convingă- cluzând cuvântul de încheiere al dr. Napoleon Săvescu la toare argumente. cel de-al XII-lea Congres de Dacologie care a avut loc la -Cum arătau strămoşii noştri cu milioane de ani Bucureşti în luna august a.c., capitole din tratatul „Noi, în urmă. dacii”, semnate de preşedintele societăţii, gânduri despre Pe baza unor schelete faciale descoperite de-a congres, prezentarea vieţii şi activităţii lui Mihai Viteazul, lungul timpului, au fost reconstituite feţe ale oamenilor care aspecte inedite din istoria şi evoluţia lingvistică a limbii au trăit pe pământ în urmă cu milioane de ani. române, adrese ale filialelor societăţii şi multe altele. -A întemeiat Burebista primul stat dacic? O în- trebare la care s-a căutat un răspuns prin informaţiile is- *** torice care au ajuns până la noi. A fost scoasă în evidenţă După încheierea dezbaterilor, mulţi dintre par- personalitatea marelui conducător al dacilor, vitejia lui şi ero- ticipanţi au rămas în restaurant şi s-au delectat cu pastrama ismul de care a dat dovadă în lupta pentru apărarea pămân- tradiţională şi cu mustul dulce pe care ni l-a adus toamna.

39 DACIA Nr. 70, octombrie 2011 magazin Adresele Fundaţiei, filialelor şi ale asociaţiilor dacologice

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY 7. Rodica Florea Dr. Napoleon Săvescu str. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5 21-26 Broadway, New York 11106 USA Deva, jud. Hunedoara Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 e-mail: [email protected] 8. Mihăilescu Gheorghe str. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12, 2. Filiala Getia Minor – Tulcea, cod. 900538 Preşedinte Nicolae Nicolae Constanţa, jud. Constanţa Str. Florilor Nr.37 , Tulcea , Cod 820035, Jud. Tulcea Tel. 0729011003 , 0752104184 9. Domniţa Raţiu e-mail: [email protected] str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 Braşov, jud. Braşov 3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, Prof. Aurel Manole 10. M. Alexandru Stan, Str. Domneasca Nr.22 , Galaţi , Jud. Galaţi Tel. 004021 944 93 36 ; Tel. 0754022616 E-mail : [email protected] 4. Clinica de Medicină Integrată, Association «Dacia-Helvetia» Case postale 78, Dr. Corneliu Băbuţ CH-1800 Vevey 1. Compte UBS-Vevey, Comuna Maşloc, Jud. Timiş numéro : 0255-101181.M1D 5. Ing. Ciobanu Eugen 11. Vladimir Brilinsky B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 Filiala Transilvania, Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11 Deva, jud.. Hunedoara 6. Asociaţia Culturală Craidava, Telefon: 0254 223 853 Prof. Dr. Danciu Elena Tereza e-mail: malus_dacus @yahoo.com Str. Sergent Constantin Popescu Nr.15, Bl.42A, Sc.A, Et.3 , Ap.8 12. Eugenia Seminciuc Craiova, Jud. Dolj Madrid, Spania Tel. 0765211880 Telefon: 00346 440 65 372

I. EDITORIAL - Dr. Napoleon Săvescu: 1 8. M.Cristian: Mihai Viteazul – cantacuzin pe linie 29 Centenar Nicolae Densuşianu paternă, IV 9. Domniţa Raţiu : Mihai Viteazul şi Braşovul 31 S II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE 1. Mihai Popescu: Nicolae Densuşianu, la un III. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI 4 veac de la „chemarea sa la Domnul” 1. Michaela Orescu: Istorie străveche şi 34 U 2. Nicolae Grosu: Academicianul N. Densuşianu, actualitate la Roşia Montană 7 un istoric de excepţie în cercetarea trecutului naţional IV. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI 36 M 3. Dr. N. Săvescu: Noi, Dacii, partea a IV-a, 10 1. Lucreţia Brezeanu: Plăcuţele de la Războaie uitate (2) Sinaia-Peleş 4. Valentin Sârbu: Dacii din curbura Carpaţilor 18 A 5. Margareta Cristian: Fenomenul vizigot în V. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A Împeriul Roman de Apus, II 22 FILIALELOR 6. Ecaterina Chifu: Tăbliţele de la Sinaia, surse 1. M. Terra: „Dacia Revival” din New York – R de argumentare, II 23 octombrie 2011 39 7. Eugeniu Lăzărescu: O ipoteză privind originea 2. Adresele Fundaţiei, filialelor şi ale asociaţiilor 40 denumirii de Ardeal 27 dacologice

40 PENSIUNEAPENSIUNEA 3 STELE- partener Lyoness STR. FETIŢELOR NR.1, TULCEA TEL. 0744624153, FAX. 0240535104, ADELADELAA E-mail: [email protected]

Vă oferim o oază de căldură, relaxantă, în care vă veţi simţi ca acasă: 6 camere cu paturi duble, cu băi proprii, spaţioase, confortabile şi modern mobilate, cablu şi internet, încălzire centrală, bucătărie utilată, sală de mese, 3 terase generoase, curte interioară şi locuri de parcare. Preţuri începând cu 80 lei/camera.

Vă oferim, în funcţie de cerinţe, plimbări în Delta Dunării, la cetăţile şi mănăstirile din judeţul Tulcea, precum şi mese tradiţionale.

Vă aşteptăm cu multă căldură!

SERVICII OFERITE DE EDITURA e d i t u r a - Consilierea editoriala - Corectura manuscrise - Revizuiri - Tehnoredactare - Prepress - Proiectare coperta, pregatire grafica Www.karograf.ro - Publicare (ISBN, CIP, tiparire) Tulcea, - Promovarea cartii online Str. Slt. Gavrilov Corneliu, nr. 302, et. 1 - Sprijin pentru autorii incepatori telefon: 0240 526046 , 0741436128

Dan NINOIU * Povestea lui Maximillien şi alte povestiri

Seria FANTASTIC

1

Editura Karograf 2010