c y m k

Revistã de culturã ORAª REGAL Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Urmuz, urmuzism, urmuzologie Gheorghe PĂUN apărut de curând, cu numărul 23 în „Biblioteca Revistei Curtea de la Argeş”, la Editura Zodia Fecioarei dinA Piteşti, volumul întâi al cărţii Urmuz sau Despre paradox, a profesorului­scriitor Lucian Costache, bine cunoscut cititorilor revistei. E în plan ca până la finalul anului să apară şi volumul al doilea (pe total, aproape 900 de pagini). Spun în prefaţa cărţii că, după monografia criticului Nicolae Balotă, Urmuz, din 1970 (Editura Dacia, Cluj­Napoca), acesta este un al doilea moment de referinţă în istoria receptării în respectul faţă de text şi faţă de cititor, şi valorificării lui Urmuz în literatura un reformator­revoltat­dezamăgit­înnoitor, noastră. „dinamitând” (citez termenul, e sugestiv, Pentru că Urmuz este cel mai impor­ dar oximoronic când e asociat cu aparent tant scriitor născut la Curtea de Argeş timidul grefier) modul de a se scrie litera­ (17 martie 1883), pentru că noiembrie tură. O cultură imensă, de la mitologie la este luna în care şi­a pus capăt zilelor muzică, de la ezoterism la literatură, de la (23 noiembrie 1923, Bucureşti), pentru că religii la filosofie, şi încă altele, o sensibi­ „urmuzismul”, fie şi cu o definiţie grăbită, litate exacerbată combinată cu un simţ ne bântuie parcă mai abitir ca niciodată, ludic salvator (până la un punct), o putere reiau mai jos mare parte din prefaţa amin­ de sugestie­esenţializare ameţitoare. tită, spre a ni­l apropia şi apropria cât se poate pe trist­genialul „bade Demetru arcurgeţi cartea anunţată mai cratimă Buzău”, cum îl alintă epigramistul devreme şi veţi vedea la ce mă George Corbu într­o delicioasă şi plină de refer. De pildă, fiecare cuvânt din aproapeP folclorica „fabulă” Cronicari trimite miez carte, şi aceasta apărută în Biblioteca revistei, la numărul 22, Urmuzeu poetic. la ceva, are o istorie, o referinţă, incită Epigrame în manieră absurdă, volum la un comentariu – dar nicio „descifrare” bilingv, cu versiunea franceză aparţinân­ nu e ultima. Depinde de cititor, depinde du­i unei alte statornice colaboratoare de „ochelarii” prin care citeşte. a revistei, profesoara­scriitor (iată, repe­ Iar aici stă fascinaţia operei lui Urmuz. tându­se, o combinaţie de mare clasă, de Operă, da, una „rotundă”, pentru că a Vechiul monument al eroilor din Domneşti­Argeş mare eficienţă culturală) Paula Romanescu. scris roman, epopee, povestiri, o fabulă, eseuri, însemnări, ba chiar şi o epigramă – acă „urmuz” înseamnă sau nu toate şlefuite brâncuşian (nu aduc vorba Din sumar: ceva, atunci când e scris cu întâmplător), reduse la minimum ca întin­ iniţială mică, chiar nu ne intere­ dere, dar completându­se unele pe altele, Horia Bădescu: Lupaşcu ­ poetul seazDă aici. De interes este că, scris cu coerent şi definitiv până la a nu mai lăsa Eufrosina Otlăcan: Despre capital majusculă, este numele celui „mai mare loc pentru alte scrieri. Coerentă opera şi dintre scriitorii noştri minori”… Am citit cu existenţa sa, de la atmosfera familială şi avuţie: Sismondi, Haret, Lalescu nu de mult formularea, e sonoră şi căutată, din copilărie la farsele din liceu, la studiile Simion Mehedinţi: Locul Junimii citabilă chiar, dar superficială. de medicină, drept şi muzică, la medio­ Urmuz e, pur şi simplu, unul dintre cei critatea vieţii de grefier – şi până la în istoria neamului românesc mai importanţi scriitori români, „unul din revolverul dus la tâmplă la 40 de ani. premergătorii revoltei literare universale, De acum, având pe masă cartea dlui Florian Copcea: Întemeierea unul din profeţii dislocării formelor sociale, Lucian Costache, nu mai putem spune şi decăderea Mitropoliei Severinului ale gândirii şi ale limbajului din lumea „că nu suntem avertizaţi”, „că nu ştim”: asta”. A spus­o Eugen Ionescu, revendi­ Urmuz este cu adevărat un mare scriitor! Ilie Popa: Regina Maria şi rolul său cându­şi­l ca înaintaş. Şi l­au revendicat Unul care „ţine pe umeri” moduri de a fi în făurirea României Mari şi dadaiştii/suprarealiştii – aşadar, Urmuz (pomenitul urmuzism, care, în vecinătatea este un important scriitor european, absurdului, parcă a cuprins întreaga pla­ Tudor Nedelcea: Theodor Codreanu, 75. implicit, „din lumea asta”. netă…) şi domenii de studiu: urmuzologia. A publicat numai câteva zeci de pagini, Dacă privim puţin „în jur”, numai Un cărturar cu ţinută academică dar paginile scrise despre el, puse împre­ eminescologie s­a impus (până în dicţio­ Raia Rogac: De vorbă cu Galina Vieru ună, pot alcătui un număr de volume tot nar); pare a fi urmată de brâncuşiologie. de ordinul zecilor. Câte diferenţe şi câte asemănări între cei Lucian Costache: Paradoxalul Maximum de conţinut trei! Subiect pentru o posibilă/necesară Urmuz. Parodierea parodiei în minimum de expresie carte, contribuţie la tustrele ştiinţele numite (formulare cu „atingere” în rândurile de mai sus. Nicolae Melinescu: Migraţia, joc matematică, a lui Dan continuu de interese Barbilian/Ion Barbu, refe­ este numai trei ani, se va împlini rindu­se la Gauss). Nu ştiu un secol de la „plecarea” lui Urmuz Dan D. Farcaş: Frumosul uman pe altcineva căruia fraza – unde? „în străinătate”? spre Nirvana?P spre infinitul mic?... să i se potrivească mai Revista apare sub egida Centrului bine. În jargonul para­ Niciunde! Vorba autorului cărţii în dis­ de Cultură şi Arte „George grafului – Urmuz e un cuţie, pusă la vedere pe coperta a patra: punct de singularitate Urmuz nu s­a sinucis. Cineva i­a pus Topîrceanu” din Curtea de Argeş în literatura română. revolverul la tâmplă. (…) Urmuz cel născut şi a Asociaţiei Culturale Un clasic în formă, în la Curtea de Argeş şi rebotezat de Tudor „Curtea de Argeş”. atitudinea scriitoricească, Arghezi e viu. Urmuz trăieşte!... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... n exemplu izbitor de modul cum proprietăţii. A înstrăina un petec de moşie în nu sunt decât rămăşiţele prosperă la noi instituţiunile cele mai vremea veche era o afacere de stat şi avea nevoie invidiei venetice, care folositoare este Şcoala de Belle­Arte. de sancţiunea Domnului şi a sfatului suprem. duşmănea tot în această CreatUă în 1864, această şcoală atât de necesară Astfel istoria s­a însărcinat, prin mersul ei ţară: şi familie, şi bise­ a vegetat în părăsire până astăzi şi ameninţă organic, să dea creştere poporului românesc, rică, şi limbă, şi datină? a se pierde cu totul, din cauză că nu i se dau o creştere ale cărei principii conservatoare Oare noi să nu ştim că mijloacele necesare pentru a trăi şi a da roadele deveniseră atât de abituale, atât de constitutive vrajba socială şi politică ce are drept să aştepte societatea de la o ase­ pentru chipul de a vedea al fiecăruia, încât un n­a avut altă ţintă decât a menea instituţiune. Un guvern serios ar face din om nici nu­şi putea închipui măcar că poate altera caracterul şi inima două lucruri unul: or i­ar da mijloacele necesare, să­şi arunce ochii asupra lucrului altuia. dreaptă pe care părinţii or ar desfiinţa­o cu totul. Guvernul de astăzi, Dar, pe cât educaţia unui popor se câştigă din părinţi au lăsat­o guvern al vorbelor sunătoare şi al frazelor seci, şi se păstrează cu anevoie, tot atât de lesne se moştenire poporului se mulţumeşte a conserva titlul de Şcoala de pierde şi se compromite o asemenea moştenire nostru, pentru a le asi­ Belle­Arte, fără a­i da mijloacele necesare de când se dau de sus exemple de neorânduială, mila instinctelor bastar­ a trăi. De aceea on. d. Aman, iubitul nostru de nedreptate, de incoerenţă. A fost destul ca, de şi veninoase ale pictor, s­a văzut nevoit încă de anul trecut în curs de câteva luni, un demagog cosmopolit rămăşiţelor de venetici? să­şi dea demisiunea ce urmează: (…) să stea ministru, pentru ca conştiinţa de drept Zilnicele atentate ale În urma acelei demisiuni i s­a promis din toate a poporului să înceapă a se întuneca, pentru ca guvernanţilor asupra părţile concursul pentru a aşeza şcoala pe baze să se nască în el dorinţe nelegitime, care înainte principiilor ce asigură serioase şi puternice. Şi d­l Aman a consimţit nici prin vis nu i­ar fi trecut, pentru ca să se dezvoltarea liniştită a a şi­o retrage. Dar speranţele sale au rămas zdruncine în el complexul de idei abituale care, unui popor să nu fie în Monumentul lui Mihai Eminescu zadarnice. Şi, după ce l­au trimis câtăva vreme din neam în neam, constituiseră vederile sale stare a trezi rezistenţa de la C. de Argeş de la comisia bugetară la prim­ministru şi de la juridice şi morale. (…) tuturor elementelor prim­ministru la comisia bugetară, d­l Aman s­a sănătoase din ţară? Coroana poate rămâne îngă­ convins că guvernul nu caută să aibă o instituţie oate acestea nimicesc influenţa educativă duitoare faţă cu tentative capabile a săpa şi dezră­ folositoare, ci numai un titlu frumos, Şcoala pe care statul o exercită în alte ţări, prin dăcina orice societate din lume, necum una şu­ de Belle­Arte, şi şi­a dat din nou demisiunea corectitudinea actelor sale, asupra brezită prin o lungă şi sterilă epocă de tranziţie? ce urmează, de astă dată definitiv. conTştiinţei cetăţenilor. Vechi şi drepte vederi de Astfel prosperă instituţiile cele mai neapărate cuviinţă şi de echitate se descompun în această ată întrebări care se impun de la sine sub guvernul liberal! Astfel se încurajează chiar atmosferă, poporul ­ o fiinţă organizată prin în situaţia grea ce se creează ţării prin oamenii cei mai zeloşi pentru a servi ţara lor. nestrămutate vederi intelectuale şi morale ­ rămânerea la putere a partidului roşu, (Timpul, 20 aprilie 1882) devine o adunătură inorganică de indivizi, pre­ putrezitI moraliceşte de variile afaceri impure. (…) dispusă spre anarhie atât în urma instigaţiunilor Numai un guvern onest şi o administraţie onestă m constatat asemenea că nicicând în vinovate ale agenţilor demagogi ai partidului, sunt în stare a readuce poporul la ideile sale de România n­a existat cestiunea agrară. cât şi prin lipsa de dreptate şi prin pierderea drept, a­i reda creşterea şi maniera de­a vedea De la începuturile acestor ţări şi până la încrederii în stat. pe care i­o dăduse în trecut statornicia datinii împroprietA ărire, regimul moşiilor era proprietatea Oare să fim un popor atât de bătrân încât să fi sale juridice şi simţul său de echitate, nutrit mare şi cea mică, pe de­o parte, posesiunea pierdut memoria trecutului? Să nu ştim că numai de biserică şi de lege. Astfel, din destrăbălare ereditară în anume condiţii, stabilite prin tranzac­ în păstrarea bunurilor morale cu greu câştigate în destrăbălare, am ajunge a se şterge cu totul ţie liberă, pe de alta. Niciodată nu i­a venit româ­ în trecut, în păstrarea elementelor educative ale din conştiinţa publică deosebirea între bine nului în minte de­a pretinde ceea ce nu este al istoriei române e rădăcina spornică a viitorului? şi rău, între drept şi nedrept; anarhia de idei lui, tot precum, pe de altă parte, simţul de drept Să nu vedem limpede că instinctele demagogice ar da naştere anarhiei ordinii materiale. era atât de puternic în el şi iubirea ogorului Dar, în haosul acesta, ce­ar mai fi atât de înrădăcinată încât pentr­un petec statornic, ce­ar mai fi sigur? Dacă am cât de neînsemnat de pământ se judeca trăi încai izolaţi în Peninsula Iberică sau în pân­în pânzele albe. grupul Insulelor Britanice, descompunerea În decursul unei vieţi de sine stătătoare ar fi foarte păgubitoare progresului, dar nu de câteva sute de ani poporul nostru n­a avut ar nimici statul. Dar, încleştaţi între mari şi nevoie nici de Cod civil, nici de Cod penal puternice monarhii, mişcările nesănătoase pentru a avea un adânc sentiment de drept dinlăuntru s­ar preface oricând într­un şi, precum roiul de albine nu are lipsă de legi pericol pentru chiar existenţa statului şi şi regulamente scrise, de recrutări etc., tot aşa haosul stingerii ar ameninţa însăşi indivi­ şi la poporul nostru toate lucrurile mergeau dualitatea etnică şi istorică a poporului strună printr­un înnăscut spirit de echitate şi românesc. Oare roşii să nu înţeleagă că de solidaritate. Fără recrutaţie Mircea şi Ştefan­ acel haos i­ar înghiţi şi pe ei împreună cu Vodă ridicau ţara în picioare, ba adesea nici ţara­ntreagă? Să nu înţeleagă că­n urma nu puteau s­o înfrâne şi s­o domolească când repetatelor greşeli de guvernământ e o era vorba de năvăliri în afară. În tot decursul datorie pentru ei de­a suporta discreditul acestei lungi epopei nu găsim însemnându­se ce şi l­au grămădit asupră­le şi de­a se curăţi de niciunul din cronicarii noştri o mişcare de el? Iată o cestiune pe care n­o punem, agrară; nicicând acest popor îndărătnic şi se­nţelege, masei interesate a partidului, dar viteaz nu atinge nici în clin, nici în mânecă care merită fără îndoială atenţia oamenilor averea sau dreptul altuia; din contra, vedem o lui conducători. energică statornicie în păstrarea şi moştenirea (Timpul, 26 mai 1882) Redactor­şef: Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: Svetlana Cojocaru – membru corespondent Revistă lunară de cultură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Apare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59) Chişinău, Florian Copcea – scriitor, şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş” membru al USR şi USM, Drobeta­ Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Turnu Severin, Ioan Crăciun – Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi director al Editurii Ars Docendi, Bucureşti, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru ISSN: 2068-9489 Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector la Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru Universitatea Piteşti, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricărui de Filosofie al Academiei Române, Eufrosina Otlăcan – profesor universitar, articol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei. Bucureşti, Filofteia Pally – expert naţional etnolog, Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş, Cornel Popescu – director al Muzeului Judeţean E­mail: [email protected] Argeş, Piteşti, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Website: www.curteadelaarges.ro Golescu”, Piteşti, Adrian Sămărescu – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând Ion C. Ştefan – profesor, membru al USR, Bucureşti, Maria Mona Vâlceanu – contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai jos scriitor, Piteşti, Constantin Voiculescu – profesor, Curtea de Argeş şi, prin e­mail, adresa poştală. Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901. 2 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Lupaşcu ­ poetul Horia BĂDESCU hiar dacă nu­mi era Ce a găsit poetul care spera şi continuă să spere fundamentală care defineşte însăşi natura Fiinţei. total necunoscut că poezia nu e doar un mijloc de a­l ajuta pe om Terţul inclus care asociază dialectica cuantică, Cmai înainte, abia în să existe, ci, mai ales, de a­l învăţa să fiinţeze? dialectica „contradicţiei relativ actualizate prin posibilul anul 1992, la Madrid, numele Mai întâi viziunea lupaşciană asupra unităţii ambivalent, prin echivoc”. Iar echivocul este principiul lui Ştefan Lupaşcu a prins indestructibile a lumii, despre care Lupaşcu vorbeşte de existenţă al metaforei, principiul înscris în triada să capete contur în conştiinţa în cea mai celebră dintre cărţile sale, Les Trois ocultare/dezvăluire/ocultare revelatoare, soluţia lui mea. Matières/ Cele trei materii: „...nu există element, a fi asemănător, adică a fi şi a nu fi, ca expresie Mă găseam în casa uneia eveniment, situaţie în lume care să nu fie într­un a unui este în natura sa deopotrivă omenească dintre cele mai cunoscute şi recunoscute personalităţi raport oarecare de legătură sau de ruptură cu un şi cosmică, soluţie prin care se anulează tensiunile ale exilului românesc din Spania, George Uscătescu, alt element sau eveniment sau situaţie din momentul dintre eu şi eu­în­lume. care­mi vorbea despre Ştefan Lupaşcu, filosof al în care există mai mult de un element sau eveniment, Dialectica cuantică, dialectica echivocului este ştiinţei, printre cei mai importanţi ai celui de al XX­lea sau situaţie în univers.(...) Totul este astfel legat cea care dă naştere unei a treia materii, din care veac. Îl ascultam vorbind şi ceea ce m­a frapat atunci în lume.” se vor ivi fenomenele cuantice, estetice şi fizice, a fost faptul că­l definea pe Lupaşcu drept filosof cea de a treia materie în care spaţiul­timp are al ştiinţei. Mă întrebam ce are­a face filosofia, adică um să nu se simtă atras de o asemenea o natură parmenidiană, spaţiul­timp al unui etern iubirea de înţelepciune, cu ştiinţa? Cu ştiinţa care viziune poetul care sunt, când ştiu că prezent, asemănător spaţiului­timp poetic. de veacuri a fost atât de nechibzuită. Ctot ce se află în această lume nu e rodul La vremea aceea eram în curs de elaborare a hazardului şi că fiecare lucru e o oglindă a tuturor ogica terţului inclus este, se ştie, o logică tezei de doctorat pe tema raporturilor dintre poezie celorlalte şi când alţi poeţi ne spun precum Shelley: non­contradictorie în care cei trei termeni, şi sacru. Eram interesat de tot ceea ce proba unitatea „Poetul e părtaş la veşnicie, la infinit şi la Unu” sau LA, non A şi T, coexistă în acelaşi moment şi interdependenţa, sensul universului. N­aş fi putut temporal şi prin aceasta ea este profund poetică. găsi ceva mai potrivit, o gândire mai apropiată de Fiindcă cei doi termeni ai trăirii poetice, unitatea şi viziunea mea decât cea lupaşciană. Dar nu era alteritatea, şi trăirea poetică însăşi, care nu e nimic atunci, la Madrid, nici locul, nici momentul unei altceva decât starea de Fiinţă ca posibilitate, coexistă introduceri aprofundate întru aceasta. în aceeaşi durată, spaţiul­timp al poemului şi eternul Au trebuit să treacă doi ani, să ajung la Paris şi său prezent. Poemul este proiect de fiinţare şi fiinţare să­l cunosc pe Basarab Nicolescu, care avea să­mi împlinită poetic, rămânând totdeauna, şi în acelaşi devină prieten şi cicerone în universul operei atât de timp, el însuşi un drum al Fiinţei către ea­însăşi. fascinante a lui Lupaşcu şi împreună cu care aveam Şi, nu în ultimul rând, afectivitatea lupaşciană să organizăm, la un deceniu după plecarea marelui reverberând în proximitatea acelei zone de rezistenţă logician, în 1988, la Institut de France, cel mai impor­ absolută corespunzând sacrului în viziunea lui tant colocviu dedicat vreodată omului şi filosofului Basarab Nicolescu. M­am bucurat s­o descopăr, Ştefan Lupaşcu şi operei sale. Publicate în Franţa, pentru că sunt convins că sufletul formează un sistem lucrările acelui colocviu, traduse în portugheză, coerent de raporturi cu realitatea. Altfel spus, viaţa aveau să apară şi în Brazilia, ţară cu un apetit evident interioară, afectivitatea e o lectură a realităţii din pentru orizontul transcendenţei şi transdisciplinarităţii. perspectiva unui proiect virtual; proiect care descinde din Fiinţă, din orizontul sacrului şi în care, prin i iată, acum, când se împlinesc 120 de ani intermediul imaginarului poetic, Fiinţa îşi aminteşte de la naşterea sa, îmi îngădui să mă întreb Michel Camus: „Totul se întreţese. Abisurile fără de ea însăşi. Adusă de către Verb în universul Şce va fi găsit acolo, în universul lupaşcian, de capăt de minune se­ating”? imaginarului poetic, dubla criză a Fiinţei, nostalgia poetul care sunt, poetul prea puţin obişnuit cu aven­ A fost apoi acel magnific terţ inclus, acea stare T infinitudinii şi eternităţii, dar şi a finitudinii şi timpului, tura cuantică, dar care era convins că, memorie care se află la baza logicii şi ontologiei lupaşciene şi îşi află aici rezolvarea: să fie trăită! a Fiinţei fiind, poezia nu e nimic altceva decât care rezolvă tensiunile iscate de ecuaţia contradicţiei Şi aş adăuga faptul că iubesc logica lui Ştefan reamintirea Sensului în profuziunea formală a lumii? prin „jocul” potenţializării şi actualizării, prin miracu­ Lupaşcu, logica dinamică a contradictoriului care O acţiune dinamică, prin care devenirea acestuia se losul schimb între virtualitate şi realitate, între A şi se prezintă... drept „însăşi logica experienţei şi, produce prin chiar esenţa sa, creatoare şi deopotrivă non A, care se sprijină unul pe altul pentru a se vădi în acelaşi timp, ca însăşi experienţa logicii”, pentru unificatoare, calitate şi funcţie, prin propria­i creaţie. îmbogăţiţi de Sens. Terţul inclus care funcţionează a­l cita, fiindcă aici îl aud pe Aristotel zicând: „Cel Ca generator al diferitelor niveluri de Realitate, atât de bine şi în poezie. Fiindcă poeticul e lupaşcian care învaţă să cânte din liră, învaţă cântând” sau în care şi prin care Sensul se validează el însuşi prin natura sa. El e starea în care Fiinţa „trăieşte” pe Valery concluzionând: „Poemul este facerea ca realitate şi ca Fiinţă. Ca putere infinită în chiar sfâşietoarea dorinţă de­a fi şi, simultan, de­a nu poemului”. Şi acolo unde se aud poeţii şi poezia, infinitatea realităţii sale. fi, starea care exprimă şi rezolvă „contradicţia” răsună vocea Fiinţei. Despre capital şi avuţie: Sismondi, Haret, Lalescu Eufrosina OLTĂCAN e discută mult ale economiei politice sau despre bogăţie în raportu­ Din primul capitol al volumului menţionat, care se astăzi, în familie, rile ei cu populaţia), volumul II, editat la Paris în anul intitulează Numerarul, indicativ, garanţie şi măsură Sîn medii sociale 1819. Autorul este Jean Charles Léonard Simonde a valorilor, desprindem explicaţii despre rolul banului. şi în cele politice, pe toate de Sismondi (1773­1842), cel care era correspondent Bogăţiile circulă de la producători la consumatori canalele media, despre de l’Institut de France, membru al Academiei Imperiale prin intermediul numerarului în toate cazurile: când bani, de aceea, cred că ar din Sankt Petersburg, al Academiei Regale de Ştiinţe mijloacele de producere a bogăţiilor trec de la un fi potrivit să ne mai amintim ce sfaturi ne­au lăsat din Prusia, membru de onoare al Universităţii din proprietar la altul, când pământul sau capitalul gânditori din vremuri mai mult sau mai puţin înde­ Vilnius, al Academiei şi Societăţii de Arte din Geneva, mobiliar îşi schimbă stăpânii, când se vinde chiar părtate. Dacă revenim când şi când la învăţăturile al Academiilor italiene din Cagliani, Pistoia etc. munca, când obiectul însuşi, care trebuie să fie lui Confucius, trăitor cu jumătate de mileniu înainte Aproape fiecare frază pe care o transcriu aici pare consumat, ajunge la cel care trebuie să­l folosească. de era noastră, de ce să nu aruncăm o privire şi a reflecta situaţia economico­politică de la noi, astăzi. Numerarul este „un lucru pe care­l doresc toţi şi un asupra a ceea ce au scris creatori ai ştiinţei econo­ Am remarcat şi stilul simplu, ideile fiind clare şi uşor mijloc de care fiecare va găsi că are nevoie imediată; mice mondiale de acum 200 de ani sau şi cu 100 de de înţeles chiar pentru oameni de rând, ceea ce un mijloc cu care se pot aprecia toate celelalte valori. ani în urmă, când înţelepţi gânditori români, savanţi este esenţial atunci când se doreşte acest lucru. Numerarul face mai multe servicii în acelaşi timp: patrioţi, au argumentat necesitatea unui anumit este semnul (indicativul) tuturor celorlalte valori; este comportament de natură economico­financiară?! a să fixez în timp lansarea teoriei şi o garanţie şi o măsură. Transmiţându­se din mână în Ceea ce voi prezenta mai departe sunt, fără a cărţii, precizez că avea loc la circa 40 mână, se transmite un drept asupra tuturor celorlalte îndoială, lucruri cunoscute de specialiştii ştiinţelor Cde ani după apariţia cărţii lui Adam Smith valori. Capitalul se fructifică în momentul când nume­ economice din România; ce cred că trebuie făcut Cercetări asupra naturii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor, rarul iese din mâini pentru a fi schimbat pe obiecte...; este educaţia economică a populaţiei care participă la 1776, prima lucrare ştiinţifică de teorie economică zilierul nu are nevoie de numerar în sine, ci de hrană, la crearea capitalului ţării şi a modului în care acest din lume, iar primul volum al cărţii lui Karl Marx, îmbrăcăminte, casă, dar numerarul le reprezintă. capital este folosit. Capitalul, va apărea în 1867, deci după alţi aproape Şi patronul de atelier ar vrea să­şi schimbe produsele Merg înapoi cu 200 de ani, pentru a prezenta 50 de ani în urma cărţii lui Sismondi. Am înşirat nu pe numerar, ci pe materii prime, pentru a­şi relua idei fundamentale conţinute în cartea Nouveaux această ordine, în special pentru a urmări cum munca. Cât timp vânzătorul păstrează numerar, principes d’économie politique ou de la richesse ideea muncii, ca factor esenţial al creării bogăţiei nu are niciun profit; capitalul se fructifică trecând dans ses rapports avec la population (Noi principii şi capitalului, a prins contur în teoria economică. în bunuri reale.” Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 3 Curtea de la Argeş

Homo sapiens rmătorul capitol, intitulat Despre proporţia şi consumabil; generează muncă, este destinat risipa; capitalul adunat fiind risipit, bunurile nu erau care se stabileşte între avere şi numerar, utilizării. Capitalul pe care el trebuie să­l înlocuiască multiplicate, nu era decât o ocazie în plus de a face Uvine cu precizări interesante pentru punctul este, de asemenea, compus din obiecte materiale păcate. Folosindu­se de dobândă, deci un anumit de vedere al autorului. Bogăţia se formează prin destinate consumului şi se înnoieşte neîncetat. preţ perceput celui care ia numerar împrumut, muncă şi economie; destinaţia este întrebuinţarea, Numerarul nu serveşte decât ca să­l reprezinte, creditorul face capitalul să lucreze în întreprinderile folosirea de către om. Abundenţa numerarului într­o nu formează niciodată decât partea cea mai mică productive. Dacă nevoia este mare şi mijloacele ţară nu indică în mod necesar şi bogăţia acestei ţări; a fondurilor fiecărui vânzător (proprietar). de muncă mici, atunci dobânda va fi considerabilă; iar numerar puţin nu indică sărăcie. Creşterea capitalurilor naţionale este cea mai dacă, din contră, este mult capital în circulaţie şi Al treilea capitol se intitulează Diferenţe esenţiale puternică încurajare a muncii; fie pentru că această se foloseşte puţin, dobânda va fi scăzută; aceasta între numerar şi capital. Citez: „Rolul atât de impor­ creştere presupune o creştere a veniturilor, şi în se reglează prin cantitatea ofertei de bani pe piaţă. tant pe care îl joacă numerarul în economia politică consecinţă a mijloacelor de consum, fie că aceste Mai zice Sismondi că se cade într­o eroare şi proprietăţile diverse prin care el animă schimburile, capitaluri, nefiind profitabile proprietarilor lor decât grosieră când se crede că în orice circumstanţă un le garantează şi le serveşte ca măsură, explică iluzia dacă sunt folosite, fiecare se străduieşte mereu import considerabil de numerar va face să scadă rata care a înşelat nu doar populaţia de rând, dar şi cea pentru a crea o producţie nouă care să poată avea dobânzii (preţul curent) sau că exportul o face să mai bună parte a oamenilor de stat, care l­a prezentat debit. Distribuindu­l muncitorilor, el le va constitui un crească. Numerarul este o bogăţie ca oricare dintre drept cauza eficienţei muncii şi creatorul întregii venit care­l pune în starea de a cumpăra şi consuma valorile obţinute prin muncă şi formează, ca şi ele, bogăţii.” producţia anului precedent, el vede renaşterea o parte a capitalului circulant. Autorul semnalează erorile: „Nicio activitate, în capitalurilor sale, creşterea veniturilor pe care le Mă voi opri aici, subliniind aprecierea pe care epoca de civilizaţie în care am ajuns, nu se poate aşteaptă de la acestea în producţia anului următor. Sismondi, acum 200 de ani, o dădea rolului esenţial realiza fără un capital care să o pună în mişcare; Capitalul, ca şi venitul, se află în realitate în produs al muncii în bunul mers al societăţii. dar acest capital, aproape mereu reprezentat de şi nu în bani; rezultatul perpetuu al comerţului este numerar, este totuşi altceva decât el. Creşterea schimbul produsului făcut contra produsului de făcut. upă circa 100 de ani de la apariţia cărţii capitalurilor naţionale încurajează cel mai mult Creşterea numerarului unei ţări, fără ca aceasta Noi principii ale economiei politice sau munca; dar creşterea numerarului nu are un să­şi mărească capitalul, fără să­şi crească venitul Ddespre bogăţie în raporturile ei cu populaţia, asemenea efect. Capitalurile contribuie puternic şi consumul, nu aduce nimic pentru prosperitatea marele nostru matematician şi reformator al învăţă­ la reproducerea anuală a bogăţiei, dau naştere mântului românesc, Spiru Haret (1851­1912), în unui venit anual; iar numerarul rămâne steril şi cartea sa Mécanique sociale [2], exprima şi preo­ nu naşte niciun venit. Capitalurile acumulate pot cupări pentru definirea conceptelor de capital şi să fie împrumutate de guvern în serviciul naţiunii; dobândă, propunând chiar corectarea formulei de dar numerarul care serveşte acestei transmiteri calcul al dobânzii. Citez de pe pagina 175 a cărţii: nu este decât instrumentul acestui contract.” „Capitalul este muncă inteligentă acumulată”, iar pe Nicio muncă nu este posibilă fără un capital pagina următoare găsim: „Singurele două mijloace preexistent în obiectele de consum, care furnizează care permit creşterea foarte rapidă a capitalului sunt materialul şi garanţia acestei munci; şi dacă munci­ speculaţia şi legea dobânzii compuse… Speculaţia torul însuşi avansează (lansează) acestea, este este o operaţie pur intelectuală în care munca pentru că el îndeplineşte în acest obiect o dublă propriu­zisă nu intervine în niciun fel; noi înţelegem capacitate, de capitalist şi de zilier. prin aceasta munca ce dă noi produse sau care Ceea ce lipsea în timpul foametei era un capital face să crească valoarea produselor deja existente. consumabil, care să fi fost transmis pe bani, dar nu Speculaţia nu­şi realizează enormele beneficii decât aceşti bani în sine. Aceştia nu se împuţinaseră în prin jocul pur artificial al legii cererii şi ofertei; nici Europa, în unele locuri chiar se înmulţiseră, acolo calitatea, nici cantitatea grâului, fierului, pielii, nu pot unde nevoile de hrană erau presante, dar ei nu mai varia în interval de 24 de ore în proporţiile în care circulau atât de rapid precum capitalul: fie că acel speculaţia face să oscileze preţurile. Aceasta permite capital fusese distrus de diverse calamităţi, fie că oamenilor abili să­şi multiplice de sute de ori capitalul nu fusese degajat pentru a­şi face datoria. Căci, pe seama celor care sunt în afara combinaţiilor lor.” după ce munca a creat produsul, trebuie aşteptat În privinţa dobânzii compuse (prin dobândă com­ consumatorul, pentru a se schimba cu acesta obiectul sa şi nu încurajează munca. Dacă ar lipsi banii, pusă, la sfârşitul unui an de la momentul împrumu­ produs, contra venit, iar prima funcţie nu poate reîn­ treaba ar putea fi îndeplinită; dacă ar lipsi produsele, tului, suma rezultată prin dobândă se adaugă sumei cepe până când nu s­a încheiat a doua. Aşa cum chiar dacă ar fi bani, administrarea sau apărarea împrumutate la începutul anului), Haret spune că muncitorul are nevoie de capitalist, capitalistul are statului ar fi imposibile. aceasta ar trebui să scadă proporţional cu timpul nevoie de muncitor, căci capitalul lui este neproductiv considerat; la o sumă iniţială A împrumutată cu o rată dacă este inactiv şi nu intră în circulaţie; şi venitul n timpuri normale nu trebuie cheltuită decât a dobânzii r, după un număr de t ani, suma, devenită pe care­l aşteaptă şi cu care el trebuie să trăiască o parte a proviziei naţionale, o parte din venit; B, ar trebui să fie egală cu A multiplicat cu factorul se naşte din munca pe care o fac muncitorii. Îdar în timp de criză, când existenţa este mai (1+r/t) ridicat la puterea t, nu cu formula folosită, Venitul din diverse surse este un lucru material preţioasă decât bogăţia, e necesar să se ia din în care factorul multiplicativ este (1+r) la puterea t. şi consumabil; el generează muncă; este destinat capital sau din bogăţia acumulată de mai multe Haret are următoarele argumente: 1. În cazul for­ utilităţilor; este de aceeaşi natură cu avansurile generaţii. Risipirea de capital se operează prin mulei utilizate, suma B poate creşte la infinit, lucru pe care le­a făcut fabricantul în salarii şi materii împrumuturi, care par a nu fi cerute decât celor care inadmisibil; 2. Cu trecerea timpului, banii îşi scad prime; pentru cei care le primesc, devine un venit. au numerar. Totuşi, nu cei care au numerar sunt valoarea; 3. La suma pe care debitorul o restituie După redarea sensului noţiunii de capital pe cei care­l dau cu împrumut şi nu la ei se înapoiază. după un an, deci suma împrumutată plus dobânda, care o dădea Sismondi acum 200 de ani, am Eroarea celor care consideră pe cei care dau cu pentru această valoare a dobânzii a muncit debitorul căutat definiţii ale acestui concept, propuse astăzi împrumut adevăraţii proprietari ai masei mari de şi nu creditorul, deci i s­ar cuveni cel puţin o parte, în dicţionarele generale: numerar este obişnuită şi are ceva seducător; ca preţ al muncii sale; în consecinţă, această părerea nu este bine fondată în realitate (la baza dobândă ar trebui împărţită între debitor şi creditor. nciclopedia Britanică: Capital: depozit de împrumuturile stau nevoile de obiecte materiale). Spune Spiru Haret: „Dacă se menţine organizarea resurse folosit pentru a produce alte bunuri, „Averi colosale s­au format în zilele noastre în socială actuală, se poate calcula aproape matematic Eîn prezent şi în viitor. Factor de producţie, Europa prin împrumuturi, care au pus stăpânire pe ziua în care tot capitalul Pământului ar fi reunit în alături de muncă şi resurse naturale. Capitalul comerţ. Aceşti bancheri, al căror credit a devenit mâinile câtorva… nimic nu dă o impresie de mizerie reprezintă resursele produse de om, inclusiv clădiri, o putere nouă, sunt intermediarii între guverne şi atât de mare ca existenţa unui mic număr de oameni fabrici şi uzine, echipamente, precum şi inventarul cei care au capital. Ei îl cumpără pentru a­l revinde foarte bogaţi planând deasupra unei mase de săraci.” rezultat din acestea. Capital financiar: stocuri şi înainte de a­l fi plătit şi se angajează să găsească Ştim, aflăm zi de zi, câtă dreptatea avea Haret! creanţe emise cu scopul de a finanţa achiziţia de pe cei care dau cu împrumut şi care au provizii de Adaug şi faptul că marele om al şcolii vedea pros­ bunuri şi de capital (creanţa este dreptul creditorului mărfuri acumulate, sunt dispuşi să le lase la consum peritatea ţării dată de nivelul şi calitatea învăţământului. asupra unei sume de bani). Capital uman: investiţiile guvernului pentru o dobândă anuală, mai degrabă pentru educaţie şi instrucţie. decât să le lase la consum muncitorilor productivi, elebrul matematician român Traian Petit Larousse: Capital: 1. Mulţime de bunuri, care să obţină anul viitor o cantitate mai mare Lalescu (1882­1929), cel care a scris monetare sau de alt fel, aparţinând unei persoane de produse.” Cprima monografie de ecuaţii integrale din sau unei întreprinderi, constituind un patrimoniu şi Capitolul IV al cărţii, Dobânda este fructul capita­ lume, întemeietor al Şcolii Politehnice din Timişoara, aducând un venit; 2. O sumă de bani reprezentând lului, nu al banilor, aduce argumente prin aceea că a fost permanent preocupat şi de viaţa economico­ elementul principal al unei datorii şi producând nicio muncă nu poate fi împlinită fără capital care financiară a poporului român. Aflat la Paris în anii dobândă; 3. Capital social: sume sau bunuri aduse să o pună în mişcare; nicio reproducere a bogăţiei de mare încrâncenare politică a pregătirii şi semnării unei societăţi, incluzând şi creşterea ulterioară şi nu poate avea loc fără materiile prime pentru muncă tratatelor de pace de la Paris, scria în ziarul La figurând în pasivul bilanţurilor. 4. Pentru marxişti, şi fără alimente pentru muncitorul care furnizează Roumanie: „Emiterea exagerată a biletelor de bancă produsul unei munci colective, care nu aparţine aceste materii prime şi aceste alimente – totul ia a depreciat valoarea lor, încât săracii cu salariul fix nu celor care îl produc, ci proprietarului mijloacelor de parte la reproducere; muncitorul este cauza, în mai au din ce trăi. Aceasta este o cauză profundă a producţie, şi care creşte prin plus­valoarea extorcată mare parte, a ceea ce averea are profitabil, şi el răului social care are loc, ca o amară ironie în ajunul producătorilor, adică salariaţilor. are dreptul cel mai evident de a participa la bene­ Conferinţei de pace permanentă, pentru a aminti Nu mai redau şi definiţia, trunchiată şi săracă, ficiu. Munca este prima cauză a reproducerii întregii puterilor responsabile acest adevăr elementar pe care din Dicţionarul limbii române (2011), ci revin la textul bogăţii. Interzicerea de către Biserica Catolică a îl uită cu voie: Suferinţa va rămâne o cauză perma­ lui Sismondi. oricărei dobânzi a avut o influenţă negativă asupra nentă a turburării sociale: suferinţa, împinsă până Venitul din diverse surse este obiect material progresului bogăţiilor în ţările catolice: a încurajat la disperare va naşte totdeauna violenţă.” 4 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Getica ­ o „nouă” filă din dosarul continuităţii Marian NENCESCU n celebrul manuscris un alt text medieval celebru, Cântecul Nibelungilor. dar şi literar, ce indică, mai degrabă, o comunitate 2306, de la Academia „Anonimul, notează Eminescu, n­a minţit în multi­etnică, aflată în componenţa Imperiului Roman ÎRomână, numit, mai însemnările sale. Datele pe care le dă notarul trebuie şi din care făceau parte, alături de dacii „de dincolo şi degrabă, de Perpessicius comparate cu alţi scriitori, iar dacă nu au nici o de dincoace de Dunăre”, pe care o treceau adeseori un „registru comercial”, analogie, să fie lăsate la o parte, ca neîntemeiate... pe pod de gheaţă, ca să jefuiască, şi goţi, vizigoţi deoarece, printre poezii Dacă însă românii erau prezenţi înaintea Anonimului, („Chibzuind ei mult timp, vizigoţii trimiseră, în sfârşit, din care nu lipseşte Rugăciunea unui dac, ori între până la intrarea maghiarilor în Europa, atunci nu este după o hotărâre comună, delegaţi la Împăratul coloane de rime, Mihai Eminescu intercalează şi nevoie de nici o dovadă pentru existenţa românilor în Valens...”), dar şi huni („Mulţi s­au predat în Romania, câteva „note domestice”, respectiv liste cu datorii Dacia Traiană...” (ibidem, p. 119). Tema continuităţii devenind supuşi”). casnice ori evidenţa rufelor date la spălat, editorul romanilor orientali (a românilor) pe teritoriul Daciei Cu menţiunea că termenul de Romania, folosit „manuscriselor germane” ale poetului, profesorul­ a devenit însă „o problemă” abia după promovarea, de Iordanes, este evitat de majoritatea traducerilor academician Alexandru Surdu, identifică un text prioritar în spaţiul austro­ungar, a tezei rösleriene. „oficiale”, folosindu­se, mai degrabă, versiuni „corecte scris cu caractere gotice, „ce aparţine neîndoielnic Pentru contracararea ei, Mihai Eminescu plănuieşte politic”, parafraze prin care populaţia romanizată era lui Eminescu” (Al. Surdu, Eminescu şi filosofia, Tg. o adevărată alternativă românească, o replică ce denumită romană, iar nu română, cum ar fi corect, Mureş, Ed. Ardealul, 2020, p. 117), intitulat Rösler ar fi urmat să fie publicată în spaţiul cultural german. vom menţiona că în vremea Împăratului Justinian şi Justinian, pe care îl reproduce integral, în tradu­ Concluzia lui Eminescu este şi un îndemn la (482 – 565 d.Ch., zis şi „Cel Mare”, născut dintr­o cere românească: „Problema istorică litigioasă, dacă continuarea cercetărilor: „O familie de traco­romani din provincia romanii răsăriteni de astăzi (românii – n.n.) sunt ispitire tulbure... (punctele Iliria, ultimul mare stăpânitor al descendenţi direcţi ai coloniilor traiane din Dacia sau de suspensie aparţin lui M. imperiului întins pe trei continente), emigranţi din Moesia şi Tracia, ne­a provocat mereu Eminescu – n.n.) care este la care face referire şi M. Eminescu discuţii de amploare. În România s­a scris mai înveninată până în zilele în textul său Rösler şi Justinian, mult, dar, mărginindu­se la publicul şcolar, a rămas noastre, prin negarea ade­ termenul de Romania, sau Romania necunoscut în străinătate. Problema i­a preocupat vărului” (ibidem, p. 119). Mare, era folosit în mod oficial, în mod special şi pe puţinii învăţaţi din secolul trecut În spiritul luptei pentru indicând o comunitate distinctă şi s­a găsit într­un fragment de manuscris din anii adevăr, am făcut apel la în cadrul confederaţiei romane. `70 o indicaţie nu lipsită de interes pentru cercetare, scrierile altui „notar” şi pe care încercăm s­o lămurim în cele ce urmează, cronicar timpuriu, născut espre goţi (în gotică, pe baza surselor...” Judecând după conţinut („Textul printre goţii aflaţi în Moesia, „gutans”), Iordanes ne pare scris în mare grabă”, observă editorul, op. cit., ulterior romanizat şi Dspune că sunt un popor p. 119), avem de­a face cu o „ciornă­proiect”, elabo­ latinizat, Iordanes (sec. germanic răsăritean, care au părăsit rată de Eminescu în vederea unei publicări în străi­ VI d.Ch.), autorul Istoriei Scandinavia („Insula Scanza”), nătate a unui eventual „drept la replică” (Al. Surdu Geţilor (De origine anti­ stabilindu­se iniţial la gurile Vistulei menţionează în acest sens şi o colaborare concretă busque Getarum, pe scurt (Polonia de azi), pentru ca, mai a poetului la Enciclopedia Brockhaus Lexicon, v. art. Getica), dar şi al unei târziu (în secolele III – IV d.Ch.), din Luceafărul, XXX, nr. 49, 1987), în sensul susţinerii lucrări mai puţin cunoscute, să emigreze spre sud, poposind în tezei continuităţii romanităţii orientale, fiind şi un ce pledează decisiv pentru Dacia de est, dar şi în teritorii din răspuns la mult discutata, în epocă, „teorie” a lui teza continuităţii, unde Moesia şi Asia Mică. După anul 200 Rösler (Eduard Robert Rösler, 1836­1874, iniţiatorul apare, pentru prima dată d.Ch. s­ar fi împărţit în vizigoţi (goţii „luptei ştiinţifice împotriva dreptului românesc în în istoriografia medievală, de vest) şi ostrogoţi (goţii de est), Transilvania”), care susţinea, fără vreun argument etnonimul Romania, însoţit înfiinţând, mai târziu, state puter­ ştiinţific temeinic, ideea formării poporului român la de termeni, azi comuni, precum Pământul Romanilor, nice în Peninsula Italică şi în cea Iberică. Învinşi la sud de Dunăre şi apoi a „emigrării” spre Transilvania. Ţara Romanilor, intitulată De suma temporum vel Naissus (azi Niš, Serbia, oraşul natal al lui Constantin În epocă, savanţi precum Alexandru D. Xenopol, origine antivusquae gentis Romanorum, pe scurt cel Mare), în 263 d.Ch., goţii au fost „împinşi” spre la care face referire explicit Mihai Eminescu, citând Faptele Romanilor. sud, stabilindu­se, ca triburi independente, pe fostele un articol din Convorbiri Literare, dar şi Dimitrie teritorii ale Daciei. Onciul, iar mai târziu Vasile Pârvan şi Nicolae a mulţi goţi romanizaţi, scrie teologul După ce au învins slavii şi finii (vecini), ostrogoţii Iorga au combătut energic ideile din textul din şi scriitorul Mihai­Andrei Aldea, de la au ocupat aproape toată Rusia meridională, reunind­o 1871 al lui Rösler, publicat la Leipzig, intitulat CMănăstirea Paltinu, judeţul Neamţ, Iordanes într­un imperiu puternic, supus, mai apoi, de huni, Cercetări asupra istoriei mai vechi a românilor. „a încercat să­şi ascundă originea”, revendicându­şi, la 375 d.Ch., după care au cerut Împăratului Valens pentru el şi neamul său, o identitate locală, convins permisiunea de a se aşeza pe malul stâng al Dunării, n esenţă, Mihai Eminescu susţinea, pe că, prin asimilarea la tradiţia romană, goţii se dezli­ traversând, probabil, pe la Durustorum (Silistra de bună dreptate, că românii fuseseră prezenţi peau din grupul migratorilor barbari, civilizându­se. azi, oraş ce a aparţinut, prin tradiţie, Ţării Româneşti Îîn Transilvania „înaintea Anonimului”, respectiv Ca urmare, Iordanes îşi scrie cronicile în calitate de încă din vremea lui Mircea cel Bătrân, returnat a „notarului” Anonymus al regelui maghiar Bella al creştin şi de cetăţean roman, fidel ţării de adopţie, Bulgariei în 1940, prin Tratatul de la Craiova). III­lea, autorul cronicii intitulate Gesta Hungarorum căci ne spune în Faptele Romanilor: „Neamul hunilor, În răstimp, vizigoţii, sub Alaric I, au jefuit Roma, (circa 1170­1190 d.Ch.), ce iscodeşte istoria maghia­ năvălind asupra goţilor, pe o parte îi supune, pe alţii în anul 410 d.Ch., apoi, trecând Pirineii, i­au învins rilor prin exploatarea imaginară a creaţiilor populare îi pune pe fugă. Care (goţii – n.n.) venind în Romania pe vandali pe „Câmpiile Catalunice”, ocupând Spania şi a toponimelor locale, contopind totul într­o veritabilă sunt primiţi fără depunerea armelor...” şi formând acolo un regat, cu capitala la Toledo, „creaţie literară”, comparabilă, afirmă editorul român Sintetizând, Ţara Romanilor, la care face referire până când au fost înfrânţi şi supuşi de arabi al textului, Paul Lazăr Tonciulescu (1921­2003), cu Iordanes, reprezintă, deopotrivă, un termen oficial, (în anul 711 d.Ch.).

upă Marele Război, în România Mare, deputat în Parlamentul a normalităţii în alcătuirea unui buget, anume „regula treimii bugetare”, care României între anii 1922 şi 1926, Traian Lalescu a întocmit Raportul ar impune ca cele trei părţi constitutive ale bugetului, serviciul datoriei publice, Dgeneral asupra Proiectului de Buget General al veniturilor şi cheltuielilor personalul şi materialele, să aibă ponderi egale, aprecierea pe care o face statului pe anul 1925, raport care a fost „recunoscut de contemporanii săi drept matematicianul este că ponderea de 60% din cheltuielile alocate pentru „mate­ cel mai bun de acest fel din întreaga istorie a parlamentarismului românesc”. riale” în bugetul public pe anul 1925 demonstrează că acel buget este unul Traian Lalescu scrie: „Problema salariaţilor Statului stă de la război încoace constructiv. Este formula prin care se „permit investiţiuni din ce în ce mai mereu la ordinea zilei din cauza nevoii permanente de a adapta salariile funcţio­ importante pentru refacerea şi înzestrarea ţării”. narilor la scumpetea crescândă a traiului. Din nefericire, guvernele care s­au O scurtă concluzie de încheiere: Natura îşi are legile ei, pe care le urmează urmat de la 1919 şi până azi n­au putut până acum să privească drept în faţă cu stricteţe, atunci când nu intervine omul. Societatea omenească are şi ea legi; problema… Rezultatul este că astăzi ne găsim în faţa unei stări nenorocite, pe unele le descoperă oamenii de ştiinţă şi i le recomandă, pentru a­i asigura care nu mai putea dura fără să ameninţe în mod serios întreaga armătură a o dezvoltate armonioasă. Consecinţă a faptului că reguli simple ale unei politici Statului.” În volumul Traian Lalescu. Opere [3], Daniel Dăianu explică: „Raportul economice corecte nu sunt respectate, este lumea pe care o vedem şi o trăim. menţionează că în anii anteriori lui 1922 s­a încercat să se mărească salariile funcţionarilor publici, dar, neexistând resurse publice adecvate, s­a făcut apel Bibliografie la Banca Naţională prin împrumuturi forţate de stat. Efectul a fost că Banca 1. Sismonde de Sismondi, Nouveaux principes d’économie politique ou de Naţională a mărit emisiunea de monedă, ceea ce a alimentat inflaţia. Pentru la richesse dans ses rapports avec la population, Paris, Delaunay, Libraire, Palais soluţia dilemei (echilibru bugetar vs. salarii decente), Traian Lalescu observă că Royal, 1819. soluţionarea înseamnă, fie venituri bugetare mai mari (prin creşteri de impozite), 2. Spiru Haret, Mécanique sociale, Ed. Dunod, Paris et Bucarest, 1910. fie o raţionalizare a administraţiei publice (inclusiv prin reducerea numărului de 3. Daniel Dăianu, Traian Lalescu despre proiectul de Buget Public din anul funcţionari publici).” Şi Daniel Dăianu îl citează din nou pe Lalescu: „Numărul 1925 şi finanţele publice ale României interbelice, în volumul Traian Lalescu. funcţionarilor publici continuă să crească în mod îngrijorător, deşi toată lumea Opere, Editori Solomon Marcus, Smaranda Lalescu, Traian Alexandru Popa, este de acord că trebuie dimpotrivă făcute suprimări”. Vorbind despre o regulă Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 5 Curtea de la Argeş

Homo sapiens n Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin), goţii ce unii istorici locali merg până la identificarea goţilor căruia îi dedicau prăzile luate de la duşmani. s­au stabilit pe teritoriul numit de fostul „caesar” cu geţii. Principala lor armă era arcul, de unde şi expresia Î(locţiitor de împărat) din vremea lui Constantin Aici lucrurile trebuie privite cu precauţie, ne antică „Întindeau arcuri armeneşti cu coarde getice/ cel Mare, Flavius Dalmatius, Ripa Gothica, respectiv avertizează profesorul­academician Ioan­Aurel Pop, Armenios arcus Geticis intendite nervis”, iar, după între Dunăre şi Brazda lui Novac/Traian (limes deoarece în Evul Mediu timpuriu exista obiceiul obiceiul local, getic, au deprins a­şi cânta faptele Moesiae), existând indicii că ar fi ocupat şi castrul ca referinţele istorico­geografice să nu se facă la de vitejie însoţiţi de citere („citheresque canebant”). Pietroasele, azi în judeţul Buzău, abandonat de denumirile recente ale ţinuturilor, ci la cele antice. Acelaşi obicei, de a „bate” citerele, este atribuit romani şi unde nobilii goţi (care, între altele, ne­au În acest sens, termenul de got, mai recent, a fost de Iordanes şi geţilor, semn că, de fapt, avem lăsat şi Tezaurul de la Pietroasa, ne spun unii asimilat celui de get, iar tradiţia datează de la de­a face cu o contaminare, autorul, în graba lui arheologi), ar fi construit villae somptuoase, după începutul veacului al V­lea, când istorici precum de a atribui goţilor ce e mai nobil din obiceiurile loca­ modelul bizantin. Cassiodor, iar mai târziu Iordanes, au apelat frecvent le, transferând de la un popor la altul părţile bune. Această istorie „oficială” a goţilor, bazată în la această confuzie, răspândind teza, măgulitoare Astfel, doar printr­o „scăpare” intenţionată se principal pe lucrarea lui Iordanes – în fapt, nu întru­ pentru ei, anume că goţii ar fi, de fapt, geţi. Autoh­ explică episodul primirii de către geţi a regelui mace­ totul originală, ea fiind, fapt de notorietate, doar o tonii, însă, evitau acest termen, astfel că, generic, donean Filip, tatăl lui Alexandru Macedon, cu un alai prelucrare după o istorie mai veche, azi pierdută, geţii nu reprezentau o naţiune anume, ci un con­ de preoţi „oameni pioşi” („Sacerdotes Gothorum”, în atribuită lui Cassiodoros (cca 485 – ? d.Ch.), scriitor glomerat de popoare, termenul fiind mai degrabă realitate preoţi geţi), ce i­au ieşit în cale îmbrăcaţi în roman ce a slujit la curtea lui Teodoric cel Mare în livresc. De regulă, se foloseau denumirile locale alb şi cântând din citere („Subito patefactis portis cum vremea dominaţiei ostrogote – reprezintă, în lumina ale populaţiilor, precum carpii, carpo­dacii etc. citharis et vestibus candidis obviam egresi...”), episod cercetărilor actuale, cel mult o „operă literară”, o ce i­a surprins pe macedoneni: „Văzându­i cu câtă „confuzie” (apud Gabriel Gheorghe, Studiu introductiv, credinţă îi întâmpină, s­au zăpăcit şi, dacă este Getica, Bucureşti, Fundaţia Gândirea, 2001, p. VI): îngăduit a spune, deşi înarmaţi, s­au speriat de „preluată necritic, fie din interes, fie din comoditate preoţii neînarmaţi” (ibidem, p. 25). de istoriografia modernă şi prelungită până în contemporaneitate”. ceeaşi „confuzie” o întâlnim şi atunci Privit în ansamblu, textul lui Iordanes, restituit când Iordanes ne informează că peste „goţi” pentru prima dată in integrum de Gabriel Gheorghe Adomnea Burebista „în timpul în care puterea (1929­2019, inginer de profesie, cercetător pasionat la romani o avea Sylla”, care, luându­l lângă el pe în varii domenii: istorie, lingvistică, etnologie; a Deceneu, „i­a dat putere aproape regală”, după care, înfiinţat, în 1990, Societatea cultural­ştiinţifică Getica, la sfatul acestuia, goţii „au devastat pământurile dar şi Editura Gândirea, promovând susţinut teza germanilor, pe care le stăpânesc în prezent francii” conform căreia spaţiul carpato­dunărean este (?). Ulterior, goţii devin geţi, iar, în timpul Împăratului leagănul civilizaţiei indo­europene), în traducerea Valens, se aşază în „părţile Moesiei”, creştinându­se clasicistului prof. David Popescu şi cu revizia/„lectura („Astfel vizigoţii au fost făcuţi, de împăratul Valens, de control” a prof. dr. Gheorghe Sterpu, reprezintă, mai degrabă arieni decât creştini” – p. 52), după simultan, un poem liric (organizat clasic, în 60 de ce, anterior, fuseseră refuzaţi de Împăratul Honoriu cânturi şi 316 versete), o operă istorică (parţial) şi o (384 – 423 d.Ch.) a se stabili în Italia „şi să trăiască mărturie personală în favoarea propriului neam: „Tu, împreună cu poporul roman, ambele popoare, ca şi care citeşti acestea, să ştii că eu am urmat scrierilor cum ar fi unul singur”. Temându­se de ei, Honoriu ţinu înaintaşilor, şi din întinsele pajişti ale lor, am cules sfat cu Senatul, apoi îi izgoni din Italia, dar la anul câteva flori. Şi să nu creadă cumva că în favoarea 409 d.Ch., goţii ocupară Roma şi eliberară provinciile neamului mai înainte arătat, pentru că­mi trag de obligaţiile imperiale. Mai târziu, Alaric, cel născut originea din acest neam, am adăugat ceva în plus în Dobrogea (cca 370 – 410 d.Ch.), pe insula/grindul peste cele aflate şi citite” (Getica, op. cit., p. 125). Peuce, din Delta Dunării, invadă Tracia, apoi Grecia, Etimologic, ne atrag atenţia lingviştii, „got” înseamnă şi trecu în Italia cu 10.000 de oşteni „goţi” şi, după Compoziţional, cartea este mai mult decât o „om al râului”, în sensul că, în vechime, aceştia cronică istorică propriu­zisă, este o epopee narativă ce jefui mai multe cetăţi (Aquileia, Cremona), asedie controlau locurile de adăpat. Roma, iar în anul 410 d.Ch. o supuse şi o jefui, apoi, menită să perpetueze, în cânturi şi versete, memoria Dincolo de aspectele mitologice, prezente bărbaţilor şi femeilor neamului got. Este o mărturie ne spune Iordanes, „regele goţilor, cu avuţiile Italiei preponderent în primele cânturi ale Geticii, aflăm obiectivă, dar şi un poem mitologic, compus în întregi, pe care le ridicase ca pradă, voi să treacă, şi informaţii preţioase despre strămoşii sciţi, a căror manieră neo­romană, ce îmbină faptele extraordinare prin Sicilia, în Africa, unde omul e liber să dispună de împărăţie se întindea de la hotarele Germaniei până ale „goţilor” (adesea autorul îi confundă cu „geţii”, ceva fără voia lui Dumnezeu”, dar scufundându­i­se de unde şi ambiguitatea mărturiilor) cu realitatea, la fluviul Tyras (azi, Nistru): „Această patrie, adică corăbiile, „fu răpit pe neaşteptate de o moarte împletind imaginarul colectiv cu fapte atestate istoric. Sciţia, se întinde şi se deschide în lung şi în lat... timpurie şi părăsi cele omeneşti” (ibidem, p. 61). De aici rezultă, poate, şi impresia de nenatural, începând de la ţărmul Mării Caspice, învecinându­se, Date cu totul interesante ne oferă Iordanes amestec de realitate şi imaginaţie, elemente ce la apus, cu germanii şi cu fluviul Vistula, iar spre despre Attila „singur stăpân al tuturor hunilor/ i­au determinat inclusiv pe istoricii scandinavi, altfel ţinutul arctic, adică în partea septentrională, este Hunnorum omnium dominus et paene totius Scythie interesaţi să identifice elemente în favoarea propriei înconjurată de Ocean, iar la sud se găsesc Persia, gentium solus mundo regulator” şi stăpân peste toate „mitologii” istorice, să pună la îndoială afirmaţia Albania, Iberia, Pontul şi albia Istrului, care se neamurile Sciţiei, ce locuiau într­o cetate/„zic sat” că Scandinavia străveche/„Scanza”, zona cea mai numeşte Dunărea, de la gură până la izvor/atque „fortificată cu scânduri lustruite”, localizată azi în zona nordică a Europei, acoperită până acum 12.000 extremo alveo Istri, qui dicitar Danubius, ab ostea Satu Mare: „Scund, cu pieptul lat, cu capul mare, cu de ani de gheţuri veşnice, ar fi putut constitui cu sua usque ad fontem” (ibidem, p. 12). ochii mici, cu barbă rară, cu părul încărunţit, cu nasul adevărat officina gentium, adică „leagănul” neamurilor cârn, cu faţa negricioasă, Attila trăda semnele etniei (v. Christinsen Arne Soby, Cassiodoros, Iordanes espre goţi, aflăm că, iniţial, au poposit sale” (op. cit., p. 71). Despre moartea lui Attila aflăm and the History of Goths. Studies on Migration „în mlaştina Meotidă” (denumirea antică că nu a pierit de sabie şi nici de trădare, ci „teafăr Myth, 2002). Da Mării de Azov, termenul indicând un loc şi bucuros”, în urma unui ospăţ de nuntă. Fu înmor­ mlăştinos), apoi în Misya (Asia Minor, azi coasta mântat într­un sicriu de aur, pus într­unul de argint, ealitatea pare mai degrabă cea „zugrăvită” Turciei, nu departe de vechea Troie) pentru a se apoi într­unul de fier, „iar toţi groparii care l­au pus de Vasile Pârvan în Getica (1926), prima stabili definitiv în Sciţia, la Marea Pontică (Neagră). în mormânt cu arme şi cu bijuterii cu tot fură ucişi Rsinteză arheologică ce a adus în planul „N­am găsit nicăieri poveştile care spun că au fost şi vârâţi în aceeaşi groapă pe care ei au săpat­o” cercetării istorice rolul geto­dacilor. Rămas, din duşi robi în Britania sau în altă insulă, şi că au fost (p. 101). păcate, nefinalizat, Getica fiind primul volum dintr­o scăpaţi de cineva, cu preţul unui cal. Dacă cineva va proiectată trilogie istorico­arheologică dedicată spune altceva despre obârşia lor, la mine nu va găsi n ciuda acestor informaţii stufoase, uneori studierii procesului formării poporului român, al credit, căci eu mă încred mai degrabă în cele citite greu de identificat, alteori de­a dreptul mitice, continuităţii şi al asimilării alogenilor, în contact cu de mine, decât în povestiri băbeşti/nos enim potius Îistoria „goţilor” este departe de a fi elucidată. o romanitate puternică, ce a prins rădăcini la nord lectioni credimus quam fabulis anilibus consentimus” Chiar şi denumirea de got este contestată, neavând şi la sud de Dunăre, studiul/proiectul cultural al lui (op. cit., p. 14). Tot în Sciţia locuiau şi gepizii, la suficiente elemente pentru a identifica o etnie anume. Vasile Pârvan vorbeşte pentru prima dată despre apus, „pe un teritoriu străjuit de două mari fluvii, La fel, variantele denumirilor, respectiv când get, „dacii de la Vistula”, a căror vieţuire în bună vecină­ Tisa, la nord­vest, iar la sud însăşi Dunărea cea când got, creează confuzie. După sfatul lui Mihai tate cu lituanienii, letonii şi vechii prusieni „nu a fost mare”. În acea perioadă (în anul 375 d.Ch. ne spun Eminescu, ar trebui procedat la fel ca în cazul cronicii o excepţie”. Cercetări „recente”, efectuate de Mihai istoricii, sub hanul Balamir, sau Balamber), hunii „Anonimului”. Ce este adevărat, ce se confirmă, Mircea Rădulescu (1889­1946) semnalează aproape trec Volga, apoi distrug formaţiunea statală a regelui merită păstrat, ce nu, şters din memoria colectivă. 70 de asemănări „frapante” de ordin lingvistic şi ostrogot Emanaric, iar în anii următori îi înving şi pe Operă literară, istorie imaginară sau simplă lucrare antroponimic între limbile baltice şi limba română vizigoţii lui Athanaric, ajungând, din Caucaz, până la cu conţinut politic, Getica lui Iordanes poate constitui, actuală. În acest fel, s­a născut legenda, preluată şi Dunărea de Jos, de unde se extind, dincolo de Munţii în sine, o nouă filă din dosarul continuităţii. Mai de unii istorici medievali, după care danaii sau danii Carpaţi, până în Câmpia Panonică. Invazia hunică presus de toate, rămâne însă stilul eroic, exaltarea (strămoşii danezilor de azi) au plecat din Dacia (?) este descrisă de Iordanes astfel: „Un popor foarte acestor luptători, ce ne duce cu gândul la Rugăciu­ (David Fraesdorf, Der barbarische Norden, 2009) şi viteaz care, ca o buruiană, ce se răspândeşte foarte nea unui dac, a lui Mihai Eminescu: „Ce altă deprin­ că, de fapt, „geţii de la Vistula”, identici cu sarmaţii, repede, au pricinuit o dublă urgie altor popoare” dere aveţi decât aceea de a lupta? Sau ce e mai sunt de fapt goţi. „Oare sunt acelaşi popor?” se (ibidem, p. 13). plăcut pentru un bărbat viteaz să se răzbune cu întreba, retoric, la 1688, istoricul prusac Mathäus Iniţial, goţii, ne spune Iordanes, erau luptători, mâna sa? Este un mare dar din partea naturii să Prätorius, în lucrarea Orbis Gothicus (1688), în vreme închinându­se cu precădere lui Marte, zeul războiului, vă alinaţi dorul sufletesc prin răzbunare” (p. 79). 6 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Locul Junimii în istoria neamului românesc Simion MEHEDINŢI imion Mehedinţi s­a născut la subordonării cauzale a învelişurilor planetare, a legii subordonării cauzale 19 octombrie 1868, în Soveja, a zonelor geografice (pe orizontală) şi a categoriilor geografice. În precizarea Sjudeţul Vrancea, şi a murit la obiectului geografiei fizice a pornit de la principiile evoluţionismului, pe care le­a 14 decembrie 1962, în Bucureşti. Membru adaptat creator la explicarea geografică (Eterogenitatea celor patru sfere, 1900). titular al Academiei Române din 19 mai 1915, Autor al unor lucrări de etnografie geografică, de geografie umană, de geografie membru corespondent din 5 aprilie 1908; economică şi de geografie regională: Problemele geografiei contemporane scos din Academie în 1948, repus în drepturi ca ştiinţă despre Cosmos (1900); Die rumanische Steppe (1904); Aplicări pe 3 iulie 1990. Preşedinte al Secţiunii antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei şi a altor ştiinţe (1910); Cadrul istorice (1928­1929). antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul (vol. I, 1918­ Discurs de recepţie: Caracterizarea 1928); Observări asupra Dobrogei (1919); Premise etnografice în istoria românilor etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (6 iunie 1920). (1922); Dacia pontica şi Dacia carpatica (1923; ed. II, 1928); Vechimea poporului Studii liceale la Focşani şi Bucureşti (1880­1888) şi universitare (Facultatea român şi legătura cu elementele alogene (1924); Le pays et le peuple roumain de Litere şi Filosofie, 1888­1892) la Bucureşti. Şi­a continuat specializarea în geo­ (1927); Cadrul antropogeografic al Ardealului (1929); Coordonate etnografice grafie la Paris (1893), Berlin şi Leipzig (1894), unde şi­a susţinut, în 1899, teza (1930); Quelques observations sur l'évolution de la géographie en Roumanie de doctorat Die Kartographische Induktion. A fost profesor la prima catedră uni­ (1937); Geografie şi geografi la începutul sec. XX – Însemnări cu privire la versitară de geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti (1900­1938), director dezvoltarea ştiinţelor şi a învăţământului în România (1938); Deliormanul, o al Anuarului de geografie şi antropogeografie (1910­1914) şi preşedinte al comi­ verigă între Carpaţi şi ţărmul Mării Negre (1938); Legăturile noastre cu Dunărea tetului de redacţie al Buletinului Societăţii Regale Române de Geografie (1921­ şi Marea (1938); Ethnos, o introducere în istoria omenirii (apărută postum, 2008) 1942); ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1918). Creator al şcolii române ş.a. S­a manifestat ca scriitor şi eseist: Ideile lui J.J. Rousseau asupra educaţiei de geografie, a avut un rol deosebit în dezvoltarea gândirii geografice din (1892); Către noua generaţie (1912); Primăvara literară (1914); Legea Eforiilor România, manifestând preocupări pentru stabilirea obiectului geografiei, pentru (1918); Altă creştere: şcoala muncii (1919); Religia ca mijloc de caracterizare precizarea locului ei în sistemul ştiinţelor, pentru determinarea legilor, a catego­ a unui popor (1924); Titu Maiorescu (1925); Şcoala română şi capitalul biologic riilor geografice şi a metodelor de cercetare ale acestei ştiinţe: Locul geografiei al poporului român (1927); Direcţia „Convorbirilor literare” şi îndrumarea poporului între ştiinţe (1894); Obiectul şi definiţiunea geografiei (1901); Introducere în român (1927); Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura (1930); Optimismul studiul geografiei (1904); Terra – introducere în geografie ca ştiinţă (2 vol., 1931). lui Eminescu (1936); Trilogia ştiinţei. Cercetător – erudit – savant (1939); Trilogii: A creat o adevărată filosofie geografică. Pentru învăţământul secundar a ştiinţa – şcoala – viaţa (1940); Creştinismul românesc (1941) ş.a. elaborat „metoda Mehedinţi”, preconizând predarea de la îndepărtat la apropiat. Vicepreşedinte al Societăţii Române de Geografie (1932­1942). Urmând voinţa Consacrarea ca întemeietor şi mentor de şcoală geografică este relevată de soţului său, doamna Maria Mehedinţi a donat, în 1963, locuinţa din Bucureşti sistemul de concepţii şi principii ale teoriei şi metodologiei geografice. Viziunea (str. Dimitrie Racoviţă, nr. 12) Academiei R.P.R., în folosul Institutului de Geografie sa modernă s­a concretizat cu pregnanţă în descoperirea şi formularea legii al Academiei. Afară de literatură şi de artă, ţinta cea mai înaltă a latura criticii, e de prisos să mai stăruim. Junimii a fost să dea poporului nostru câteva modele de Ceea ce se cheamă critică în sensul înaltă rectitudine morală; iată de ce, junimiştii au avut în european al cuvântului, abia cu viaţă atât de puţini partizani, iar după moarte niciun urmaş. Maiorescu a început; şi tot el o onvorbirile Literare au împlinit 70 de ani. cu influenţele străine. reprezintă şi până azi la noi, în ce Ca martor al revistei timp de aproape două „Moş Ion Roată” este priveşte caracterele ei esenţiale: jude­ decenii, mi s­a dat însărcinarea să răspund figura reprezentativă cată impersonală şi deplina închinare C în faţa operei de artă (condiţia indis­ la această întrebare: Care a fost firul conducător în care cititorul vede în cugetarea şi în felul de a lucra al Junimii? mai bine decât pensabilă pentru o dreaptă apreciere). Teama de a nu greşi ne îndeamnă să adăugăm orişiunde fizionomia „Însemnările” de curând apărute ne însă şi o altă întrebare: Sosit­a oare timpul să putem ţăranului român: arată cu de­amănuntul în ce condiţiuni arăta exact locul acelei societăţi în istoria culturii deştept, cuviincios, excepţionale s­a format gustul estetic româneşti, precum şi partea sa de influenţă asupra cu umor şi, în toate şi judecata aceluia care a fost comparat vieţii publice? împrejurările, cu un chiar de străini cu Lessing şi care a Judecăţi despre „valoare” nu­s cu putinţă decât mare simţ al demnităţii ajuns apoi îndreptarul limbii, literaturii în ştiinţele a căror structură este destul de închegată. personale. şi al întregii noastre culturi. Dar nu acesta e cazul ştiinţelor privitoare la om. Eminescu, din Tainică, dar logică îmbinare a Începând cu tehnica materială sau civilizaţia şi contra, este culmi­ împrejurărilor! Cine are pietre scumpe sfârşind cu tehnica sufletească sau cultura (ştiinţă, narea sufletului nostru trebuie să aibă şi o foarte fină balanţă etică şi artă), toate ramurile de cercetare în această etnic după atingerea pentru exacta lor cântărire. Alături de latură sunt încă pe cale de înceată organizare. cu cultura altor arta adevărată trebuia să se ivească Şi fiindcă rolul Junimii a fost îndeosebi cultural, neamuri. Spre şi critica adevărată. greutatea răspunsului iese de la sine la iveală. deosebire de talentele În adevăr, dacă înţelegem prin cultură suma secundare, poetul II. În politică, reprezentantul cel tuturor creaţiunilor sufleteşti ale unui neam şi dacă Satirelor şi al Luceafărului reprezenta atunci mai de seamă al Junimii a fost la început P. Carp. treapta cea mai înaltă a culturii este aceea care şi reprezintă şi până azi cea mai înaltă potenţă După cum cultura românească nu se putea sprijini integrează toate elementele sufletului etnic până a românismului în toată dezvoltarea lui istorică. numai pe împrumut şi imitaţii, tot aşa politica nu se la unitatea de stil, vede orişicine ce grea problemă E semnificativ însă că personificarea vredniciei putea rezema pe abilitate şi cârpeli, ci numai pe o ne stă înainte; e cu atât mai grea, cu cât nici măcar autohtone (Mircea la Rovine) are şi la Eminescu exactă apreciere a împrejurărilor poporului şi statului noţiunile de „civilizaţie” şi „cultură” nu sunt încă tocmai caracterele românului zugrăvit de Creangă: nostru – iată în două cuvinte principiul Junimii expus destul de bine lămurite, cu toată zilnica întrebuinţare adânc la cuget, modest până la smerenie („şi la în Era nouă de P. Carp. a acestor termeni şi enorma îngrămădire de material vorbă, şi la port”), dar plin de interioară demnitate Formele lui sunt de o rectitudine geometrică. în biblioteci şi muzee. şi gata să le dea, cum se zice, toate pe una…, În politica internă, pe lângă un program de De aceea, ne vom mărgini aci la câteva scurte necruţând nicio jertfă când e la adică. Mircea cel guvernare, a mai pus înainte şi axioma: corect caracterizări, mai ales că, nu de mult, tot în paginile Bătrân, Ştefan Vodă şi Matei Basarab sunt marile în viaţa privată şi dezinteresat în viaţa publică. Cu acestei reviste, am mai spus ceva despre bărbaţii modele de umanitate eminesciană, toate desenate acest „fier roşu” el a marcat pentru totdeauna fruntea însemnaţi ai Junimii, iar într­o schiţă intitulată după canonul sufletesc al neamului întreg, aşa cum adversarilor săi, care personificau politica de partid Oamenii mari (volumul în legătură cu sărbătorirea îl cunoscuse Eminescu de la Nistru până la Tisa cu toate compromisurile şi compromiterile ei. Junimii la Iaşi, în mai 1936, e încă sub tipar) şi din zilele noastre până la Dacii lui Zamolxe. În politica externă, rigiditatea sa a ieşit şi mai am atins aceeaşi problemă. Aşadar, cu popularul Creangă şi cu rafinatul artist mult la iveală. Discutând orientarea ţării, în momentul Eminescu, poporul nostru s­a ridicat definitiv peste cel mai critic al războiului mondial, Carp, măcar că I. Junimea s­a manifestat mai ales în două creaţiunea anonimă a folclorului, ca să ia loc în istoria era izolat, a putut înfrunta în plină Cameră pe Take direcţii: întâi în literatură, apoi în politică, şi a avut literaturii, alături de neamurile cu o cultură superioară. Ionescu cu această cumplită apostrofă (rămasă totuşi doi corifei: Maiorescu şi Carp. Din magma nu destul de întărită, atunci s­au desprins fără replică): Talentul nu scuză toate incarnaţiile, În latura culturală, deosebim iarăşi două mari cele dintâi cristale cu forma deplină, pe care să după cum frumuseţea nu scuză prostituţia. manifestări: una literară – Creangă şi Eminescu, le poată măsura şi admira oricine şi oriunde până E drept că în prevederile sale asupra încheierii iar alta critică – Titu Maiorescu. în vecii tuturor vecilor. războiului, intransigentul Carp a greşit. Privind însă Creangă reprezintă culminarea sufletului Junimea a fost, aşadar, mediul de cristalizare cu luare aminte, trebuie să deosebim şi aci două românesc, aşa cum era înainte de atingerea al culturii româneşti în latura artei înalte. Cât despre lucruri: Text reluat din volumul Convorbiri literare 70, coordonat de Al. Tzigara­Samurcaş, Convorbiri Literare, ianuarie­mai 1937. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 7 Curtea de la Argeş

Homo sapiens n ce se atinge de Rusia, vederile sale au cu ameninţarea să fim dezarmaţi! Din contra, la cuvânt, iar din vechea societate a Junimii nu se mai fost clare, ca şi la 1870. S­a dovedit cu vârf şi 1913, România, din proprie iniţiativă, făcuse un gest afla în capitala ocupată de armatele duşmane decât Îîndesat că puterea moscovită, fie ca duşmană, de politică externă, plin de cele mai grave urmări. unul singur, P. Carp. Glaciala sa indiferenţă (n­a venit fie ca aliată, este un pericol de moarte pentru poporul Şi totuşi, izbutise în chip strălucit. Exact la un secol nici măcar să vadă mormântul prietenului său de nostru. Iată de ce, în preziua războiului franco­ după pacea de la Bucureşti (1812), prin care pier­ o viaţă întreagă) îndreptăţeşte ironica, dar şi amara german (5 iulie 1870), ca ministru de Externe, Carp dusem jumătate din Moldova, fără să fim măcar observare a lui La Bruyère: „L’on sait des gens qui a declarat categoric: „Acolo unde sunt ginţile latine, întrebaţi, şi la mai puţin de patruzeci după tratatul de avaient coulé leurs jours dans une union étroite: leurs acolo va fi şi inima Românilor” (răspuns către Ion la Berlin, unde fuseserăm doar auziţi, dar nu ascultaţi biens étaient en commun, ils n’avaient qu’une même Brătianu, momit de pe atunci cu formula dubioasă şi ne aleseserăm cu trei judeţe răpite, iată acuma demeure, ils ne se perdaient pas de vue. Ils se sont „Acolo, unde este Ortodoxia, acolo e şi România”!). o nouă pace, tot la Bucureşti, dar prezidată de un aperçus à plus de quatre­vingts ans qu’ils devaient Dar la 1914, când Franţa se nimerise alături de român şi urmată de întinderea hotarelor, precum şi de se quitter l’un l'autre et finir leur société; ils n’avaient Rusia (balaurul înghiţitor de neamuri), iar noi, de afirmarea primatului României în Sud­Estul Europei. plus qu’un jour à vivre, et ils n’ont osé entreprendre teama aceleiaşi Rusii, ne aflam aliaţi cu Germania Fără nicio exagerare, a fost momentul culminant de le passer ensemble; ils se sont dépêchés de care îşi realizase unitatea naţională şi făgăduia al domniei primului rege, lăudat atunci de toată rompre avant que de mourir, ils n’avaient de fonds s­o respecte şi la alţii, Carp a rămas neclintit în Europa şi răsplătit cu bastonul de mareşal, trimis de pour la complaisance que jusque­là; ils ont trop vécu convingerea sa despre pericolul rusesc. Apa e apă ţarul tuturor Rusiilor, apoi de alt baston de mareşal, pour le bon exemple, un moment plutôt ils mouraient şi focul e foc. La un loc nu se poate… Iar istoria primit din Berlin. sociables, et laissaient après eux un rare modèle i­a dat deplină dreptate. Chiar după răsturnarea regi­ Dar episodul cu pacea de la Bucureşti nu este de la perséverance dans l'amitié.” mului ţarist, în loc de pacea şi dreptatea pe care o cel mai de seamă din cariera sa ca om de stat. Opera Se înţelege, posteritatea îşi păstrează dreptul de aştepta toată lumea, ruşii au declarat din capul locului sa politică cea mai însemnată s­a legat de zilele grele a judeca pe toţi oamenii, cântărind toate faptele lor. „război permanent” tuturor ţărilor care nu vor adopta ale bătăliei de la Mărăşeşti. De nedreptate să nu se teamă nimeni… În ce priveş­ concepţia socială şi politică a comunismului instalat te pe corifeii Junimii, judecata istorică a şi început. la Kremlin. În partea aceasta, deci, îndărătnicia ircumspect ca totdeauna, Maiorescu Lui P. Carp, chiar a doua zi după moarte, i s­a bătrânului de la Ţibăneşti a fost deplin justificată. fusese la începutul războiului pentru recunoscut partea ce i se cuvenea. Însăşi Regina (Aproape octogenar, după ce­şi pierduse fiul pe front, Cneutralitatea armată. În momentul înfrân­ Maria, martora tuturor nenorocirilor războiului, a Carp a apucat zilele amare, când armata rusească gerii însă, când acuzările şi bănuielile plouau din mărturisit (într­o scrisoare ce se află acum sub ochii privea toată Moldova ca o „nouă Rusie”!) toate părţile asupra celor de la cârmă, el a rămas tuturor, vezi C. Gane, P.P. Carp şi locul său în istoria Însă, cu privire la germani, el s­a înşelat. I­a deplin leal faţă de suveran şi n­a primit să aibă nicio politică a ţării, 2 vol. Bucureşti, 1936), că bătrânul de fost dat să vadă odiosul tratat de la Iaşi (semnat atingere cu armata de invazie. Lipsa de orice ambiţie la Ţibăneşti nu măsura cu mai multe măsuri, ci avea la Buftea), prin care România era sfârtecată, jefuită personală ori de partid i­a permis astfel respectatului una singură pentru toţi: deplina sinceritate, chiar când şi înjosită, cum nu fusese nici pe vremea turcilor. bătrân să împiedece agitaţia antidinastică, precum şi urmările acestei sincerităţi nu­i erau spre folos. Din Dar puterea militară a germanilor el o apreciase imensa ruşine a organizării unei armate din prizonieri scrisul memorialistic al Suveranei, pagina despre destul de exact. E destul să amintim că însuşi mare­ aflaţi în Germania, destinată apoi să ajute cucerirea Carp este, de bună seamă, superioară tuturor, nu şalul Foch a avut mari îndoieli până în ultimele luni Moldovei… (Şi faţă de Cuza el fusese leal, neluând numai ca fineţe de cugetare politică, dar şi ca nobleţe ale războiului. Aşadar, Carp nu e singurul care să parte la conspiraţie, împreună cu Carp şi ceilalţi, iar de simţire omenească. poată a fi cenzurat. Ca el crezuse şi scrupulosul rege când separatiştii de la Iaşi au făcut încercarea de Carol I, ba, un moment – când trădarea rusească a rupe Unirea, Maiorescu s­a coborât chiar la lupta n ce­l priveşte pe Maiorescu, el n­a primit pusese în primejdie chiar familia regală, blocată din stradă, ceea ce nu l­a împiedicat totuşi să acorde până azi niciun testimoniu. Întâi, fiindcă nu de bolşevici în Iaşi – putem spune că toţi crezuseră ocrotire nechibzuitului mitropolit care se pusese în Îgreşise cu nimic; apoi şi din lipsa unui judecător la fel, rămânând doar regina Maria cu speranţă în capul răscoalei.) O armată română, lovind în vara cu o agerime de judecată la fel cu a părintelui criticii biruinţa Aliaţilor, atât de izolată în părerea sa, încât lui 1917 frontul de la Galaţi ocupat de ruşi (adică române – Delavrancea îi mai zicea şi „părintele cei dimprejur o şi evitau. („Fu un moment teribil, când neapărat) şi căzând în spatele armatei române de bunului­simţ” – precum şi cu o rectitudine publică îmi dădui seama că rămăsesem singură cu opinia la Mărăşeşti! În adevăr, stă mintea în loc. Ar fi fost o egală cu a lui. Până azi, un astfel de cenzor nu s­a mea … că nimeni nu se mai ralia în jurul meu ... crimă pe care nimeni, niciodată şi cu nicio dialectică ivit, iar dacă se va ivi, figura istorică a lui Maiorescu Lumea începuse să se teamă de a mai veni la n­ar fi putut­o scuza. Neamul românesc ar fi ajuns nu se teme de nicio diminuare în latura politică, mine.” Vezi Convorbiri Literare, 1935, p. 412.) un fel de paria moral pentru întreaga omenire. după cum nimeni nu­i va putea scădea nici rolul Prin urmare, cu intuiţia justă a pericolului rusesc, Dacă această supremă nenorocire, cu toate său în dezvoltarea culturii române. cu frumosul curaj al celui care declarase la 1870 consecinţele ei militare şi politice a putut fi evitată, Ca om, se înţelege, va fi greşit şi el destul, după (deşi ministru al unui Hohenzolern) că inima meritul cel dintâi al lui Titu Maiorescu este. Prin cum greşesc toţi muritorii. „Rătăceşte omul cât Românilor este lângă ţările latine, Carp a rămas şi atitudinea sa, frontul moral fuse întregit înainte trăieşte” (Goethe). Dar în viaţa publică, el nu s­a rămâne în politica externă pe un piedestal de înaltă ca germanii să fi pornit ofensiva de la Mărăşeşti. despărţit niciodată de linia interesului obştesc. Cine rectitudine sufletească, chiar dacă urmaşii nu i­ar Şi, fără biruinţa de la Mărăşeşti, ce s­ar fi ales de l­a văzut mai de aproape, cu ce scrupul cântărea în ridica statui. Iar adversarii, oricâte statui ar dobândi, toate jertfele noastre?! O strivire în 1917 şi cucerirea toate împrejurările ce se cuvine şi ce nu se cuvine, trebuie să le supună cenzurii sale necruţătoare: să Moldovei, după ruşinea de la Turtucaia, ar fi însemnat nu l­ar putea asemăna decât cu bărbaţii din alte răspundă adică, în faţa istoriei, dacă au fost realişti o piatră pe mormântul demnităţii naţionale. (A ne fi timpuri, închinaţi până la smerenie în faţa Dreptului în program, „corecţi în viaţa privată şi dezinteresaţi prezentat după aceea la Versailles, fără victorie, ba şi a Dreptăţii. „Iar eu, ştiind ce ştiu şi câte nu ştiu, în viaţa publică”. Fără această supremă verificare, încă cu doi regi şi două parlamente, ar fi fost o eternă am zis şi lui Bogdan şi Măriei Sale: Asta nu se poate statuile de partid (oricât ar fi de multe şi mari) descalificare pentru tot neamul românesc. Faptele şi nu se cade; asta se cuvine lui Trotuşan... Şi am nu­s decât piatră moartă şi metal mort, fără sunet, au fost povestite într­o şedinţă a Academiei Române, rămas pârcălab şi portar al Sucevei” (Luca Stroici). necum cu răsunet în istoria neamului. îndată după război, când cei vinovaţi de şovăire Maiorescu: „Duceţi­vă şi spuneţi Mareşalului sau de agitaţie erau încă în viaţă, fără ca vreunul că eu sunt o persoană privată... Dacă are ceva III. Poate că nu e lipsită acum de interes să fi dezminţit măcar un cuvânt.) de propus ... s­o spună Regelui. Eu n­am telegrafie şi o altă întrebare: În ce raport stă Carp faţă de Şi tocmai aici iese la iveală tainica împletire a fără fir (bătrânul arăta cu degetul prin aer, ca şi Maiorescu în ce priveşte politica? împrejurărilor pe care le numim de obicei soartă. cum le­ar fi explicat intuitiv ce trebuie să facă)”. În calitate de profesor şi neadormit educator, După cum în copilărie, fiul profesorului Ion Maiorescu Aşa a isprăvit Maiorescu. Maiorescu a servit „Era nouă” în sensul cel mai fusese, de bună seamă, cel dintâi şcolar care, De aceea, el a rămas nu numai întemeietorul nobil al cuvântului: cu vorba şi cu fapta, el a sprijinit despărţindu­se de camarazi, le­a spus „la revedere criticii române, nu numai profesor fără egal, educa­ modernizarea vieţii noastre publice. Politica însă în România unită” (1850), şi după cum, mai târziu, torul tineretului şi istoricul cel mai veridic al epocii nu l­a atras mai deloc pe criticul de la Junimea. De în timpul crizei religioase de la Theresianum, a fost, contemporane, dar şi cel mai pilduitor între toţi aceea, deşi casa din strada Mercur nr. 1 a fost un poate, cel dintâi tânăr român care a căutat să se oamenii noştri de stat, singurul până acuma care fel de mic forum, unde se întâlneau adesea fruntaşii mângâie de pierderea credinţei în dogme, prin poate primi în faţă lumina celei mai amănunţite vieţii politice spre a descurca firele (încurcate uneori încrederea în viitorul naţiunii, tot aşa, la bătrâneţe critici fără să clipească. chiar de „gesturile frumoase”, dar nu totdeauna soarta l­a menit să înlesnească biruinţa finală a Ba i­a fost dat – şi aceasta e şi ultima antinomie prudente ale lui Carp), totuşi Maiorescu, prin firea sa, ţării, prin lealitatea sa neclintită faţă de regimul legal. (vezi, Soveja, Titu Maiorescu, p. 100, şi Primăvara înconjura, pe cât putea, tevaturile politicii, îndrumând Astfel, fără să bănuiască măcar cele ce se petreceau literară, p. 225) a vieţii sale atât de bogată în pe cei care îl consultau să caute răspunsuri şi în dosul frontului, el a putut neutraliza în mare parte, contraste – să ajungă deasupra tuturor până şi în dezlegări la „şef”, adică la Carp. Pe cât de mult chiar de la început, efectele trădării militare, pusă ramura de activitate pe care el o privea peste umăr, îl ademeneau literatura şi arta, pe atât îl plictisea la cale (ba, în parte, şi executată) de un mediocru politica! „bucătăria de partid” şi „clubăria”, cu oamenii ei care judeca evenimentele după îngusta perspectivă de bâlci şi – ceea ce era pentru el şi mai grav – a momentului. e aceea, după „fenomenul Eminescu”, cu idei de bâlci. izvorul de lumină pentru tot tineretul Dar, soarta are ironiile ei. Tocmai din cauza u această istorică împrejurare s­a sănătos de azi, începe să iasă tot mai temperamentului său calm şi a impersonalităţii încheiat cariera politică a lui Maiorescu şi, D clar la iveală şi „fenomenul Maiorescu”, servind sale exemplare, lui Maiorescu i­a fost să ajungă după câteva luni, s­a terminat şi firul vieţii C ca un nou izvor de întremare a spiritului public. şi în politică la rezultate unice. sale, însoţită, cum vedem, până în ceasurile din Pacea de la 1913, punctul culminant al domniei urmă, de conflicte deosebit de grele, sub aparenţa Iar aceasta e dovada cea mai sigură că începe a regelui Carol I, s­a încheiat sub un guvern prezidat unei linişti de nimeni şi de nimic turburată. Dar, după se ridica acuma o generaţie cu adevărat „nouă”, de Titu Maiorescu. Semnificarea ei istorică iese deplin cum o viaţă banală se încheie tot în chip banal, de la nivelul nevoilor Neamului şi Statului român. la iveală, dacă ţinem seamă că la 1877 fuseserăm asemenea, o viaţă puţin obişnuită are parte şi de un În această generaţie, se vor ivi şi destule modele târâţi în vârtej de planurile Rusiei şi ieşiserăm la sfârşit cu împrejurări neaşteptate. La mormântul celui de înaltă rectitudine morală – aşa cum doriseră mal cum ieşiserăm: cu Basarabia pierdută, ba şi mai strălucit orator al românilor nu s­a spus niciun corifeii Junimii. 8 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Întemeierea şi decăderea Mitropoliei Severinului (I) Florian COPCEA eorganizarea de a arăta atât împrejurările în care au apărut aceste el a pus temelia unei mitropolii proprii, aşezând în Mitropoliei „a toată structuri ecleziastice, cât şi pentru a evidenţia impor­ scaunul acesteia pe fiul său, care, ajungând călugăr, RUngrovlahia” prin tanţa lor pentru viaţa bisericească bizantină de pe luase numele de Sava, cunoscut azi sub numele segmentarea în două eparhii teritoriul României de azi. Spiritualitatea religioasă a de Sfântul Sava. În 1219 acesta a înfiinţat Mitropolia cu statut identic, pe de o parte, Mitropolia Ungro­ populaţiei românofone din Peninsula Balcanică este de la Zitscha, organizează în teritoriul ei 12 episcopii, vlahiei (cu jurisdicţie confesională în ţinuturile de demonstrată de existenţa Arhiepiscopiei de Ohrida cele mai apropiate de Dunăre fiind la Belgrad şi la răsărit de Olt) şi, pe de altă parte, Mitropolia care, în perioada anilor 1018–1186, nu numai că Branicevo. Recunoaşterea episcopiei bulgarilor Severinului (cu influenţă canonică la vest de acelaşi asigura înfăptuirea serviciilor bisericeşti, dar şi şi a mitropoliei sârbilor de către Bizanţ a dus la râu), nu a slăbit în Ţara Românească puterea Bisericii îndruma eparhiile ortodoxe ale acesteia. Sub diminuarea jurisdicţiei episcopului de Ohrida, acesta Creştin­ortodoxe aflate sub oblăduirea Patriarhiei împăratul bizantin ajungând să aibă influenţă canonică doar Ecumenice din Constantinopol, autoritate supremă Vasile al II­lea asupra a cinci dintre cele 31 de eparhii, a Ortodoxiei. Raţiunea pentru care s­a recurs la Bulgaroctonul/ câte avea iniţial sub autoritate între anii acest demers de întemeiere, în 1370, a Mitropoliei „omorâtorul de 1019–1020. Severinului este bine reliefată în chiar textul actului bulgari” (n. 958 – său de naştere emis de Patriarhia Bizanţului: d. 1025), cele n veacul XI este documentată, „Cu trecerea timpului, neamul acestui loc (al Ţării din urmă au fost în oraşul greco­roman Axiopolis, Româneşti – n.n.) s­a nimerit să fie numeros şi „încorporate Îfondat de Lisimach, regele Traciei, aproape nemărginit, încât un singur arhiereu nu mai scaunului în secolul al II­lea î.Hr. în Dobrogea, la sud e de ajuns la atâta popor spre a­i putea supraveghea patriarhal din de Cernavodă, existenţa unei episcopii şi pe aceştia în privinţa celor duhovniceşti şi a­i învăţa Constantinopol a ruinelor unor bazilici din secolul IV, toate lucrurile cele folositoare sufletului şi mântuitoare, sau mitropoliţilor atribuite epocii lui Constantin cel Mare. de unde a fost necesar să mai fie hirotonit încă din Tesalonic, O descoperire similară s­a făcut şi la un arhiereu pentru locul acela, lucru pe care Larisa şi Dinogetia, fortăreaţă romană construită, şi de această dată l­au cerut stăpânii de acolo”. Dyrrachion”. La notează Ptolemeu (Geografia, III, 8, 2, Se ştie că în luna octombrie 1370 Sinodul cele de mai sus 10, 1) pe vatra unei aşezări geto­dace Patriarhiei Ecumenice recunoscuse cererile se adaugă faptul pe malul stâng al Dunării, la vărsarea voievodului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru că între comuni­ Siretului. În incinta acestui sit s­au scos Basarab, şi al „păstorului legiuit a toată Ungrovlahia tăţile din stânga la iveală, în urma săpăturilor arheologice, cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecu­ şi din dreapta ruinele unui praetorium, ale unei basilici, vântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnito­ Dunării au conti­ şi ale casei/domus­ul unui aristocrat ş.a., rului, copiilor lui şi a întregii sale domnii”, Iachint, nuat să existe, în toate refăcute în timpul lui Anastasius şi că o singură eparhie nu putea face faţă nevoilor pofida vicisitudi­ Iustinian. Se presupune că în acest ţinut creştine ale românilor. Drept urmare, s­a luat act nilor istorice, ar fi rezidat un ierarh ortodox, anterior de multele lor cereri îndreptate spre capitala bizan­ legături spiritual­ celui de la Vicina. Textele antice ne oferă tină şi s­a hotărât înfiinţarea Mitropoliei Severinului. creştine neîntre­ mărturii şi cu privire la numele a doi mitro­ De fapt, la această decizie sinodală au concurat rupte. Între poliţi dobrogeni din sec. X–XI: Anichit mai mulţi factori: Mitropolia Ungrovlahiei nu mai secolele XI–XIV, confirmă izvoarele, a existat o şi Vasile. Aceştia, poate nu singurii, exercitau o putea ţine piept prozelitismului heterodox, extinderii episcopie a vlahilor, supusă canonic Arhiepiscopiei autoritate canonică şi în stânga Dunării, în întreg catolicismului, încălcarea canoanelor de mitropolitul de Ohrida, al cărei sediu se stabilise la Vreanoti (azi teritoriul românesc unde fiinţau biserici şi mănăstiri Ioanichie al Bisericii Ortodoxe Sârbe, care îşi luase Vranje, Serbia). Dintr­o Notitia Episcopatuum, datând bizantine, consacrând episcopi, horepiscopi sau titlu de patriarh, ridicând arhiepiscopia de Pec la din secolul al XIII­lea, aflăm că episcopul vlahilor se episcopi itineranţi. Dovezi grăitoare care confirmă rang de patriarhie (cu jurisdicţie asupra credincioşilor afla la Vreanoti. Pe un manuscris din secolul al XI­lea, legăturile acestora cu Biserica Răsăriteană avem: ortodocşi din Serbia şi din celelalte ţinuturi slave aflat în biblioteca Bisericii Sfântul Climent din Ohrida, în apropiere de localitatea clujeană Dăbâca, unde din jurul Serbiei) şi nu se identificase o altă soluţie aflăm şi semnătura unui preot: „Ioan preotul prea­ este semnalat un vestigiu chirilo­metodian din anul pentru aplanarea „conflictului” generat de unele sfintei episcopii a vlahilor”. Într­un hrisov din anul 1068, Kyrieleis (de la Kyrie eleison = Doamne delaţiuni la adresa lui Iachint, socotit „un călcător 1019, Vasile al II­lea aminteşte, în perimetrele miluieşte); la Arad, în albia râului Mureş, o cruce şi dispreţuitor” al Bisericii celei Mari. teritoriale Dunăre – Rtanj şi Morava – Cibrice, printre bizantină episcopală (emailată), datând tot din secolul Trei documente cuprinse în Acta Patriarchatus altele, centrele creştine arondate episcopiei vlahe: XI; la Hlincea, judeţul Iaşi, o cruciuliţă de plumb; Constantinopolitani, publicate în 1860 (volumul I) şi în Meridio (Baranica lângă Njaževac), Margi Horreum în aşezarea vasluiană Dodeşti, o psalie de os şi o 1862 (volumul II) de Franz Miklosich şi Joseps Muller, (Cuprija), Ratiaria (Arcari), unele funcţionabile încă mărgică de plumb (ambele ornamentate cu semnul ne oferă valoroase informaţii legate de întemeierea din secolele III–IV în cadrul Episcopiei Aquis. crucii); la Obârşia, judeţul Olt, două pandantive de celei de a doua mitropolii în Ţara Românească. Unul plumb şi un inel de bronz purtând încrustată Sfânta dintre ele (vezi vol. I, pp. 532–533), datat august 1370, nfiinţarea celui de­al doilea imperiu bulgar în Cruce, databile în secolele VIII–IX; la Odorheiul provine chiar de la dikeofilax­ul Daniil Kritopulos, în urma violentei răscoale vlaho­bulgare conduse Secuiesc, o cădelniţă din secolele X–XI. Toate care mărturiseşte că patriarhul ecumenic Philotheos Îde Petru (Teodor) şi Asan a prilejuit întemeierea, acestea ne obligă să acceptăm, fără niciun risc, Kokkinos şi sinodul „l­au înaintat la demnitatea în 1186, a Mitropoliei de Târnovo, de care au depins ipoteza că mai ales în secolul XI fiinţau scaune arhierească”. El recunoaşte că a fost pus în situaţia şi scaunele episcopale din Vidin, Niş şi Branicevo. De episcopale româneşti pe lângă voievodatele ingrată de altfel, lucru ce ar presupune că i­ar fi fost menţionat, cei doi fraţi au solicitat Constantinopolului româneşti din Dăbâca, Bălgrad, Biharea, Morisena/ pusă la îndoială fidelitatea şi buna credinţă, să îşi ia să le acorde în grijă păstorirea neamurilor care li Tibiskos (Timişoara), care au fost înlocuite apoi angajamentul că în nicio împrejurare „nu va lucra în se alăturaseră, între acestea fiind identificate şi cele cu instituţii ecleziastice ce îşi revendicau stăpânirea contra Mitropolitului Ungrovlahiei”, Iachint, şi „nici nu ale românilor şi cumanilor din stânga Dunării. Foarte de la împăraţii Constantinopolului. va aţâţa asupra­i pe Voievodul ţării, ci îi va da toată interesantă este informaţia că Petru, Blachorum cinstea şi respectul cuvenit şi chiar în cazul când dominus, în 1189, voia coroana domnească, tocmai reotul profesor Mircea Păcurariu în s­ar deschide vreodată vreo acţiune în contra Mitro­ în Constantinopol. Cutezanţa lor îi va determina pe Istoria Bisericii Ortodoxe Române (Editura poliei Ungrovlahiei va avea faţă de el […] aceeaşi bizantini să le curme viaţa. Totuşi, ţelul lor de a lărgi PAndreiana, Sibiu, 2007) stabilea că în consideraţiune, ca şi Patriarhul şi sinodul patriarhal…” hotarele ţaratului vlaho­bulgar va fi desăvârşit de secolul al XIV­lea în teritoriile româneşti s­a ajuns la Ioniţă Caloian, şi el asasinat în anul 1207. Ţarul Ioan o organizare ecleziastică centralizată, unitară chiar, storicul Nicolae Dobrescu (n. 1874 – d. 1914) Asan II (n. aprox. 1190 – d. 1241), părăsind unirea cu un singur mitropolit. Bineînţeles că aceasta îşi în Întemeierea Mitropoliilor şi a celor dintâi cu Roma, va reuşi întărirea Ortodoxiei şi va înălţa avea rădăcina plecată de la Vicina, chiar dacă nu se Imănăstiri din ţară (Tipografia cărţilor bisericeşti, la treapta de patriarhat, în 1235, Arhiepiscopia de poate fundamenta cu exactitate data întemeierii arhi­ Bucureşti, 1906) considera că făgăduiala lui Daniil Târnovo, desigur, cu binecuvântarea patriarhilor episcopatului de Vicina. Asupra unui sigiliu de plumb Kritopulos a fost cerută fiindcă, presupunea, sigur orientali. Tot aici se va deschide şi va funcţiona mult aparţinând patriarhului niceean Gherman (1222– exista bănuiala că după hirotonie va pricinui „duş­ timp şi o şcoală teologică unde învăţau tineri bulgari, 1240), artefact valoros, cu o deosebită semnificaţie mănoasă turburare […] în contra mitropolitului vlahi şi sârbi. pentru relaţiile Bisericii dobrogene cu Patriarhia existent sau să uneltească (fiind mitropolitul de faţă Cam în aceeaşi perioadă începe unirea formaţi­ ecumenică, deşi ar forma un indiciu oarecum vag la Constantinopol sau în absenţa sa) la sinodul unilor dispersate ale sârbilor. Ţarul Ştefan Namanja, privind data aproximativă a înfiinţării arhiepiscopiei, patriarhal contra lui…” „Marele Jupân”, va consolida astfel statul sârb şi va nu ne putem pronunţa. Putem însă aprecia că ridi­ Fără îndoială, lucrarea lui Nicolae Dobrescu este, acţiona pentru a avea propria biserică, motiv pentru carea episcopiei Vicinei la rangul de mitropolie ar de departe, una dintre cele mai bogate surse privind care declanşează „lupta cu Bizantinii pentru ca să fi avut loc prin 1259–1260, în felul acesta confirmân­ cele două mitropolii ale Ţării Româneşti: Mitropolia libereze pe Sârbi de sub stăpânirea lor”. du­se părerea lui V. Laurent că Eclesia de Constan­ Ungrovlahiei şi Mitropolia Severinului. Asupra unora În urma victoriei repurtate în faţa acestora şi a tinopol dispunea de o autoritate activă în eparhiile dintre ele ne vom focaliza atenţia în demersul nostru „stăpânitorilor sârbi deposedaţi” de anumite privilegii, dobrogene încă înainte de anul 1204. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 9 Curtea de la Argeş 8 Centenarul Marii Uniri Aradul în avangarda luptei

pentru unire Olimpia IORGA­POPESCU eea ce voi relata în continuare este tot ce (13 nov. 1918), Wilhelm al II­lea se refugiază în cu cruce­n frunte şi semnat LI, mi­a rămas după o vizită făcută în 1988, în Olanda, trupele sârbeşti şi franceze înaintează în din 13 noiembrie, se elogiază Cbogata bibliotecă a unui mare matematician, Voevodina, Mackensen grăbeşte retragerea trupelor iniţiativa episcopilor români de academicianul Caius Iacob, şi din mărturiile sale ca din România, Clemenceau anunţă victoria trupelor a se alătura la realizarea locuitor cu familia în Arad, în anul 1918. De la început aliate şi încheierea armistiţiului, în Camera Deputaţilor „aspiraţiilor naţionale, a visului am ştiut că nicio clipă vizita nu va fi pentru a­mi a Franţei, unde este aplaudat. La 20 noiembrie 1918, neîmplinit stropit cu lacrimi ale prezenta cărţi de matematică sau mecanică teoretică la Arad apare apelul marelui sfat al naţiunii române, neamului… În aceste zile se (specialitatea noastră), ci numai documente istorice către popoarele lumii, în care se exprimă speranţa scrie pe veacuri cartea neamurilor şi cartea neamului şi fapte pe care, deşi şcolar pe atunci, savantul le că „în năzuinţa ei pentru libertate, o va ajuta întregul românesc. De se va scrie bine, fericiţi vom fi, de memorase şi le analizase cu multă obiectivitate şi neam românesc cu care una voim a fi de aici înainte”. se va scrie rău şi acum, nenorociţi vom rămâne seriozitate. Deci, toate adevărurile pe care le voi În succesiune cronologică, la 21 noiembrie, la în vecii vecilor.” Într­un alt articol semnat tot LI se scrie au aceeaşi puritate şi rigoare ca şi adevărurile Arad se publică, sub semnătura marelui sfat al scrie: „Români din patru unghiuri, bărbaţi, bătrâni şi matematice care i­au adus savantului numeroasele naţiunii române, apelul pentru convocarea Marii tineri, învăţători, preoţi şi ţărani, grăbiţi la Alba Iulia… şi înaltele distincţii şi ele redau faptele aşa cum Adunări Naţionale de la Alba Iulia, în care se spune: unde se pecetluieşte soarta neamului. Vorbiţi cu s­au petrecut ele în acele zile, în Arad. „Istoria ne îndeamnă la fapte. Mersul irezistibil al curaj, căci dacă nu veţi îndrăzni nici acum, pietrele În primul rând, am văzut în colecţia ziarului civilizaţiei omeneşti a scos şi neamul nostru româ­ vor grăi.” Românul numărul 1, din 8 noiembrie 1918 (deci, nesc din întunericul robiei la lumina conştiinţei de înainte de 1 Decembrie 1918), în care era publicat sine… Toate neamurile din preajma noastră şi­au eşi încă din 11 decembrie 1918 se Apelul către naţiunea română, elaborat de Consiliul determinat viitorul prin rezoluţiuni în conformitate adoptaseră la Bucureşti Decretele­lege Naţional Central Român, care indica primele măsuri cu sufletul lor naţional. E rândul nostru acum.” În Dnr. 3631 şi 3632, care recunoşteau Consiliul urgente de organizare a naţiunii române şi de continuare, se arată că la adunare trebuie să parti­ Dirigent de la Sibiu ca for politic conducător în Ardeal, constituire a gărzilor naţionale române. Acest număr, cipe delegaţi din toate cercurile electorale locuite până „la totala organizare a României întregi”, şi după cum mi­a explicat savantul, era primul care de români (câte 5), din partea episcopiilor şi pentru că trupele române, la chemarea Marelui Sfat apărea după ce ziarul fusese interzis timp de doi protopopiatelor române, a societăţilor culturale, Naţional Român, intrau la 14 decembrie în Sibiu, la ani. În acelaşi apel, am citit că soldaţii români a şcolilor medii, pedagogice, teologice, a gărzilor 21 decembrie în Cluj, nedepăşind linia Ciucea­Zam, transilvăneni sunt dezlegaţi de jurământul faţă de naţionale, a reuniunilor de meseriaşi şi a celor în Arad au sosit abia la începutul verii anului 1919. împăratul Austro­Ungariei. Încă din luna octombrie de femei ş.a. În această perioadă (dec. 1918 – iunie 1919), viaţa a anului 1918, la Oradea se difuzase declaraţia românilor din Arad a fost foarte grea, au căzut Partidului Naţional Român, dar care, din cauza inter­ multe victime nevinovate. La solia de pace cu care zicerii ziarului, avea să fie publicată abia acum, la generalul Berthelot intra în Arad, în 2 ianuarie 1919, Arad, şi în care se spune: „Pe temeiul dreptului firesc după ce împreună cu misiunea franceză luptase că fiecare naţiune poate dispune, hotărî singură liber alături de generalul Averescu pe frontul din Moldova, de soarta ei – un drept care este recunoscut acum şi iar arădenii îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, cu şube de către guvernul ungar prin propunerea de armistiţiu albe, fluturau steaguri româneşti, aceştia au fost a monarhiei – naţiunea română din Ardeal şi Ungaria atacaţi de trupe ungureşti. Cum să nu­l aplaude doreşte acum să facă uz de acest drept şi reclamă toată românimea din Arad pe Berthelot la solia lui în consecinţă şi pentru ea dreptul ca liberă de orice de speranţă când le spunea: „V­am văzut în Carpaţi, înrâurire străină, să hotărască singură plasarea ei v­am văzut la Mărăşeşti, v­am văzut flămânzi, v­am printre naţiunile libere”. Recunoaştem în acest text văzut desculţi, v­am văzut bătuţi, dar tot înainte. multe idei şi mulţi termeni din principiile wilsoniene Acum sunteţi liberi – aveţi numai răbdare şi încre­ care au dus la destrămarea centrifugă a Imperiului dere.” Ordinea în Arad nu s­a putut păstra decât prin Habsburgic. Consiliul Naţional Central Român, ocuparea acestuia de către trupe franceze, sosite la cu sediul în Arad şi care luptase pentru reapariţia intervenţia generalului Berthelot. Acţiunile fruntaşilor ziarului, era format din dr. Teodor Mihail, Vasile Consiliului Naţional Central Român, Ştefan Ciceo Goldiş, dr. Al. Vaida Voievod, dr. Stefan Ciceo Pop, Pop, Vasile Goldiş, Gh. Pop de Băseşti, Ioan I. Pap, dr. Aurel Vlad, dr. Aurel Lazăr, oameni cărora episcopul Aradului, Al. Vaida Voievod ş.a. vor posteritatea trebuie să le cinstească numele şi cademicianul Caius Iacob mi­a povestit faptele. Numerele care au urmat după 8 noiembrie cum în familiile româneşti din Arad, copiii continua chiar şi în acea perioadă grea, plină de 1918 ale ziarului Românul şi care au apărut tot la învăţau imnurile Deşteaptă­te române, Trei conflicte, iar N. Iorga, conform principiului său că A „şi cel mai puternic om are nevoie, din când în când, Arad, arătau că în judeţe şi oraşe ca Bihor, Târnava­ culori, Pe­al nostru steag, care le sporeau mândria Mare, Caransebeş, Alba Iulia, Brad, Şiria, Pecica, de a fi români, iar bunicul său matern, învăţătorul de o încurajare”, la 6 noiembrie 1918, de la Iaşi, Hălmagiu, Beiuş, Satu Mare, Şimleul Silvaniei, Iosif Moldovan, nu numai că învăţa cu elevii aceste unde continua să fie alături de trupele din Prahova, Sibiu se constituiseră consilii naţionale române, se cântece la şcoală, ci le şi difuza prin oraş. (Iosif transmite redacţiei ziarului Românul, la Arad, manifesta cu febrilitate dorinţa de unitate a naţiunii Moldovan a fost învăţătorul compozitorului Tiberiu următorul îndemn: „Între alte nerăbdătoare gânduri române, dorinţă cu care România intrase în luptă Brediceanu şi al matematicienilor Tiberiu Popovici bune care zboară astăzi spre voi, primiţi şi rostirea în 1916. şi Caius Iacob.) În ajunul datei de 1 Decembrie 1918, acestui gând al unuia care s­a apropiat de voi, în familia academicianului Caius Iacob, la Arad, a fost cercetând de mult, smerit, urmele trecutului, fără n acelaşi ziar, se informa că regimentele mare sărbătoare, deoarece plecau la Marea Adunare a­şi putea face închipuirea că viitorul va prelungi de infanterie 64 din Viena şi 51 din Praga, Naţională de la Alba Iulia, ca delegaţi cu drept de vot, aşa de repede până la eliberare acest drum compuse din soldaţi români, s­au pus imediat bunicul matern, învăţătorul Iosif Moldovan, unchii săi, de lacrimi şi de sânge.” Î Toată această vastă bibliotecă, bogată în la dispoziţia Consiliului Naţional Central Român din Ioan Iacob şi Iosif Iacob, avocaţi, şi tatăl său, Lazăr Arad. Cu o repeziciune care uimeşte, la dispoziţia Iacob, profesor universitar, doctor în teologie. Din documente istorice, a fost donată, în 1992, după aceluiaşi consiliu se puseseră şi soldaţii români 8 noiembrie 1918 şi apoi în aproape toate numerele decesul academicianului Caius Iacob, Institutului reveniţi de pe fronturile din Italia, Galiţia şi Bosnia ziarului Românul, Lazăr Iacob, tatăl savantului, de Matematică Aplicată „Gh. Mihoc – Caius Iacob” şi Herţegovina, înrolaţi în trupele austro­ungare, iar membru ASTRA, membru al consistoriului eparhial al Academiei Române. marinarii români din Pola, unitate în care îşi făcuse Arad, a scris numeroase articole în care susţinea armata şi Aurel Vlaicu, nu au mai aşteptat instrucţiuni lupta pentru unire, mai ales atunci când linia de Bibliografie din Arad, ci cu mare bucurie au arborat steaguri demarcaţie stabilită de puterile aliate lăsa în afara 1. Florica Banu, Caius Iacob, viaţa şi opera, româneşti pe vasele de război. ei Crişana şi Banatul. Deoarece în acest timp în Arad Editura Crater, 1998. Întreaga populaţie românească din Arad şi din se produceau multe incidente şi ordinea era greu 2. Caius Iacob, Răsfoind paginile ziarului Românul împrejurimi urmărea rapida succesiune de eveni­ de restabilit, din motive de precauţie, Lazăr Iacob din Arad, Editura Institutului Biblic şi de Misiune mente: Carol de Habsburg, regele Ungariei, abdică îşi semna articole cu iniţialele. În articolul Preoţi al BOR, 1979.

ntr­o scrisoare din 1234 a papei Grigore al IX­lea se arată că în Moldova document olograf aparţine mitropolitului Ungrovlahiei, Iachint, şi este adresat de sud localnicii Walati, sau români, ascultă, ceea ce devine revoltător, Patriarhiei Ecumenice, se pare, la hirotonirea lui Daniil. Cuviosul Iachint îşi Îde nişte „pseudo­episcopi” de rit grec, foarte dinamici şi convingători dacă justifică absenţa de la Constantinopol punând­o pe seama „lungimii drumului, şi unii minoritari (secui şi saşi) preferau să devină ortodocşi. Dacă aceştia erau nu mai puţin [pe] slăbiciunea sa, provenită din cauza vârstei şi a boalei”. În rea­ numiţi vlădici­egumeni necanonici, cu apartenenţă la Biserica Bizanţului, sau litate, deducem din cuprinsul scrisorii, Iachint nu a dorit să se supună „poruncii exponenţi ai clerului bulgar, cum opiniază istoricii, un lucru este destul de clar: patriarhului” de a ajunge la Constantinopol datorită „puţinei consideraţiuni” din vlădicii nu puteau fi altceva decât căpetenii ale unei Biserici autohtone rudimen­ partea acestuia, „care îi stă ca o săgeată în inimă”, astfel nu s­ar explica, îşi tare, un fel de horepiscopi călători, întreţinând legături directe cu un anume scaun exprima mitropolitul temerea, de ce dăduse crezare unor prelaţi care l­au aţâţat episcopal din Dobrogea, dacă nu cu însăşi eparhia Vicinei. Unul dintre mitropoliţii împotrivă­i. Scrisoarea nu a rămas, cum bine ştim, fără urmări, benefice pentru Vicinei, Iachint, va ajunge în 1359 primul mitropolit al Ţării Româneşti. bătrânul mitropolit. Patriarhul îşi va da seama de buna sa intenţie şi, fără să­l sa­ Revenind la Acta Patriarchatus Constantinopolitani, vom constata că al doilea crifice, îl va păstra în scaunul „unei jumătăţi” a Mitropoliei Ungrovlahiei. (Va urma) 10 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Centenarul Marii Uniri „Memoriile de război” ale lui Camil Petrescu Constantin C. PETOLESCU, Iulian Stelian BOŢOGHINĂ cu severitatea lui, chiar comandantul Ficţiune scriitoricească? Evident, de 9/22 iulie, ora 12, până în noaptea «cel mare» al regimentului, speriat chiar dacă descrierea campaniei din zilei următoare. În zorii zilei de 11/24 de atâta disciplină, a scris că Transilvania din romanul lui Camil iulie 1917, la ora 4 dimineaţa, s­a socoate că primul glonţ al companiei Petrescu conţine elemente verosimile, dat ordinul de atac. Armata a II­a criitorul Camil Petrescu a II­a va fi pentru comandantul ei. profesia de istorici ne obligă a lua acest declanşează ofensiva pe tot frontul, (1894­1957) a fost un erou al În batalionul nostru de oameni cumse­ fragment de „memorii” (cele de război) de la Oituz la Mărăşeşti, dând peste Marelui Război pentru Între­ cade şi necăjiţi, cum ne erau toţi ofiţerii, ale autorului grano salis. cap Armata 9 Germană. S de păreau mai curând nişte dascăli Şi totuşi… Într­adevăr, Regimentul girea Patriei. După terminarea liceului, în 1913, s­a înscris la Facultatea de provinciali cu ticuri şi nevoi, Corabu 22 Dâmboviţa a purtat lupte grele, în pisodul cel mai important, filosofie din Bucureşti, dar nu a apucat era militar cu studii severe la Viena.” care s­a distins din nou căpitanul Ioan aşa cum a apărut în percepţia să­şi dea licenţa (o va face abia în anul Personajul este real: Ioan (Iancu) Coravu, ceea ce l­a determinat în două Econtemporanilor, a fost bătălia 1919), deoarece, la 1 august 1916, Coravu, născut la 9 ianuarie 1896, în rânduri pe comandantul regimentului de la Mărăşti, desfăşurată între 11/24 a fost mobilizat, în Regimentului 3 satul Dudaşi, comuna Cerneţi, judeţul să propună comandantului Brigăzii II iulie şi 19 iulie/1 august 1917. Satul Dâmboviţa No 22, având gradul de Mehedinţi, fiul învăţătorului Lăpădat Infanterie înaintarea bravului ofiţer la Mărăşti, un sat neînsemnat din comuna sublocotenent în batalionul III. Coravu. A urmat se pare Liceul Militar gradul de maior; iată câteva spicuiri din Răcoasa, judeţul Putna, a avut astfel În ziua de 14 august 1916, când „Mănăstirea Dealu” (dar afirmaţia acest raport păstrat în Arhivele militare „şansa” istorică de a intra în memoria România a declarat război Austro­ scriitorului cum că ar fi fost „ofiţer naţională. În Enciclopedia României Ungariei, Regimentul 22 Infanterie era cu şcoală germană” este doar o figură (vol. I, Bucureşti, 1938), în capitolul dislocat pe frontieră, având batalioane­ de stil); s­ar părea că a fost ridicat la Războiul pentru întregirea neamului, le II şi III la Bran, iar batalionul I la rangul ofiţeresc încă din timpul liceului. Mircea Vulcănescu nu ezită să­l Predeal. Oricum, dintr­unul din dosarele numească pe căpitanul Coravu Consultarea ordinii de bătaie consultate, aflăm că la sfârşitul anului „cuceritorul satului Mărăşti”. a batalionului III de la această dată, 1913 (când încă nu împlinise 18 ani!) Defecţiunea armatei ruse aliate din la Arhivele Militare (U.M. 02405) din era locotenent, având funcţia de Moldova, pătrunsă de spiritul revolu­ Piteşti, ne­a prilejuit două surprize comandant al unui pluton de elevi de ţionar, determină Marele Cartier Gene­ deosebite. În compania I, între cei la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” – ral să ordone generalului Averescu, trei comandanţi de pluton, apare ceea ce întăreşte presupunerea că la 12 iulie, încetarea ofensivei. Dar sublocotenentul (rezervist) Lambrino era un absolvent al acestui liceu. Averescu se opune şi convinge Marele Scarlat (mai târziu profesor de istorie Anii neutralităţii armate favorizează Cartier să împingă înaintarea. antică la Universitatea din Bucureşti avansarea lui rapidă. Într­un alt Totuşi, inamicul mai dispunea de şi director al Muzeului Naţional de document, din 1916, „Ordinea de bătae poziţii puternice pe dealurile Ceardac Antichităţi; ulterior directorul Şcolii a Regimentului 3 Dâmboviţa No 22 şi Teiu, reuşind a opri înaintarea tru­ Române din Roma, iar după război întocmită în ziua de 1 iunie 1916”, pelor române; în faţa acestora erau profesor la Lisabona). De asemenea, apare cu gradul de căpitan, comandant două companii din Regimentul 22. „Dar în compania a 9­a apare, în calitate al companiei 11 din batalionul III. comandantul lor e căpitanul Coravu, de comandant de pluton, sublocote­ În ordinea de bătaie din 14 august cuceritorul satului Mărăşti. El se aşază nentul rezervist Petrescu Camil: 1916 căpitanul Coravu apare la aceeaşi în fruntea celor două companii şi marele scriitor Camil Petrescu, autorul poziţie (batalionul III, comandantul porneşte la asaltul dealului Teiului, romanului Ultima noapte de dragoste. companiei 11). cu cel dintâi val de asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână şi cu Întâia noapte de război, în care îl ar intervenţia trupelor întruchipează pe sublocotenentul buzunarele pline. Soldaţii celor două germane în Transilvania a din Piteşti: „În mod deosebit acest ofiţer companii sunt decimaţi de focurile Ştefan Gheorghidiu şi descrie parti­ schimbat soarta războiului. ciparea la campania din Transilvania. D s­a distins în luptele ce s­au dat la încrucişate ale duşmanului. Coravu Diviziile germane, bine antrenate în pasul Bratocea, pentru cucerirea şi cade ciuruit de gloanţe, lăsând Recitirea romanului, trecând peste cursul celor doi ani de război, pe frontul ficţiunile literare, mai ales din prima recucerirea Muntelui Roşu, unitatea nepieritoare amintirea unui adevărat din Franţa, pun în impas armata română. sa fiind cea dintâi dintre celelalte ale erou, fericită îmbinare de înălţător parte a cărţii (Ultima noapte de dragos­ Sublocotenentul Camil Petrescu (în te), ne­a prilejuit acum compararea cu batalionului III care a pus stăpânire pe idealism, de cultură solidă şi de avânt roman, Ştefan Gheorghidiu) este rănit acest munte, luând prizonieri şi material dispreţuitor de moarte”, relatează datele certe ale izvoarelor arhivistice şi evacuat la un spital militar din ţară. militare la care ne­am referit. de război”. În încheiere, aflăm: „Acest istoricul Constantin Kiriţescu (Istoria Pe patul de spital, sublocotenentul ofiţer a fost propus la înaintare în mod războiului pentru întregirea României. Gheorghidiu, împreună cu un camarad, bservăm astfel că, în roman, excepţional şi în luna octombrie 1916 1916­1919, II, Bucureşti, 1926, p. 481). ascultă cu înfrigurare comunicatele şi nu ştiu cărei împrejurări se datoreşte Alături de comandantul lor, au căzut ordinul de război transmis de militare, aflând că retragerea a fost comandantul batalionului în că nu a fost înaintat. Merită cu priso­ alţi 118 soldaţi români. O dramatică. Iată un nou pasaj din sinţă să fie înaintat la gradul de maior.” ziua de 14 august 1916 lasă impresia romanul istoric al lui Camil Petrescu: Dar şi de astă dată propunerea a atele oferite de documentele unei transcrieri autentice, posibil după „Peste câteva zile, în comunicatul un jurnal ţinut de viitorul scriitor (astfel, rămas neluată în seamă la coman­ păstrate în Arhivele Militare oficial e totuşi o floare de bucurie. damentul brigăzii. din Piteşti au însă valoarea batalionul III apare constituit din com­ Trupele noastre au luat Muntele Roşu, D Între timp, Capitala era pierdută, iar unor documente mai autentice, ieşite paniile 9, 11 şi 12, aşa cum apare făcând prizonieri, capturând mitraliere în documentele de arhivă). armata română se retrage în Moldova. din pana unor participanţi la evenimen­ şi material. Ştim că pe acolo s­a retras te. Astfel, există un amplu Rezumat „Hotarul nedrept” a fost trecut la regimentul nostru. Îi arăt lui Orişan entru Regimentul 22 Rucăr, în seara zilei de 14 august; asupra Dării de seamă a luptelor de bănuiala că nu poate să fie străină de Dâmboviţa a urmat o perioadă la 11 la 18 iulie 1917. De asemenea, primul erou al epopeii a fost chiar Corabu asemenea ispravă. El surâde, lungă şi frământată de refa­ comandantul regimentului, colonelul P într­un istoric al Regimentului 22 Infan­ cu îndoială. Peste alte câteva zile însă, cere. Treptat, golurile au fost umplute terie (manuscris dactilografiat, la ace­ P…B...; personaj real, locotenent­ un rănit, abia sosit, îmi întăreşte presu­ cu soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri, regimen­ colonelul Gheorghe Poenaru­Bordea. leaşi Arhive Militare) întâlnim o amplă punerea. Dorind să se distingă neapă­ tul revenind la organizarea pe trei bata­ prezentare a faptelor de vitejie ale Ar fi poate interesant ca o cercetare rat, dornic de înaintare, cu ambiţie de lioane; cu sprijinul instructorilor misiunii să încerce să decripteze şi numele căpitanului Coravu şi moartea sa eroică general napoleonian, şi simţind mai franceze, pregătirea armatei române se din ziua de 13 iulie 1917. A fost citat altor ofiţeri, unii personaje pitoreşti ales că ar putea muri, inutil, căpitan, ridică la nivelul celorlalte armate (aliate în romanul lui Camil Petrescu. prin ordin de front pe armată şi înaintat, a comunicat diviziei că dacă i se dă sau inamice). Căpitanul Ioan Coravu post­mortem, la gradul de maior. După Unul dintre aceştia a fost căpitanul comanda unui batalion, e gata să este la comanda companiei sale, Corabu, personaj asupra căruia scri­ război, trupul i­a fost adus în Mausoleul cucerească Muntele Roşu. După aşteptând marea confruntare. de la Mărăşti, unde numele său apare itorul se opreşte cu admiraţie în mai oarecare codeală, oferta a fost accep­ De asemenea, Camil Petrescu, multe rânduri în paginile romanului. în fruntea bravilor săi camarazi, care tată şi căpitanul Corabu a izbutit să dea după însănătoşire, a fost mobilizat din s­au jertfit pentru Patrie. În Cartea de Camil Petrescu îl caracterizează acea floare comunicatului nostru. Dar nou. El apare, tot ca sublocotenent, pe Corabu: „Tânăr şi crunt ofiţer, cu Aur a Eroilor Mehedinţeni din Războiul i s­a luat imediat comanda… împrumu­ comandant de pluton, în Regimentul Nostru pentru Întregirea României, şcoală germană, justiţiar neînduple­ tată. A doua zi însă, muntele a fost din 16 Infanterie Suceava. cabil, «spaima regimentului»”; iar în alt prezentată cu ocazia inaugurării Monu­ nou pierdut… Acum căpitanul Corabu Pe frontul din Moldova, ambele mentului Eroilor din Drobeta­Turnu loc, „Căpitanul Corabu, cum am spus, a primit… ordin să­l cucerească iarăşi. regimente au luptat sub ordinele gene­ e spaima regimentului. Are o figură Severin, la 25 octombrie 1933, căpita­ Mă întreb, cu gândul prelungit, melan­ ralului Ion Averescu, comandantul nul Ioan Coravu este pomenit printre de inchizitor tânăr, cu faţa osoasă, colic, ce ar însemna pentru armata Armatei a II­a. cu mustaţa tunsă scurt, neagră. cei peste 12.000 de fii ai judeţului noastră să i se dea acestui ofiţer Bătălia a fost precedată de o amplă Mehedinţi căzuţi pentru Patrie. Şi­a înnebunit oamenii şi ofiţerii o comandă mai importantă.” pregătire de artilerie începând din ziua Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 11 Curtea de la Argeş 8 Centenarul Marii Uniri Regina Maria şi rolul său în făurirea României Mari (III) Ilie POPA a negocieri, I.I.C. Brătianu intră în conflict cu România, la care se adaugă tratatul privitor la A fost o călătorie fascinan­ deschis cu prim­ministrul Franţei, Georges Unirea Basarabiei cu România de la Paris, din 28 tă, aşa cum o caracteriza LClemenceau, datorită resentimentelor octombrie 1920 (doar Rusia Sovietică nu a recu­ însăşi regina, iar Gene Smith, acestuia faţă de acceptarea de către Guvernul noscut niciodată această unire, http://www.istoria.md/ în 1994, făcând o analiză a Român a păcii separate din 1918 şi delegaţia articol/496/Tratatul_de_la_Paris_28_octombrie_1920), vizitei, concluziona: „În nebunia României părăseşte conferinţa. Această atitudine, confirmându­se pentru prima dată, în mod oficial, anilor ’20, Regina Maria a fost, pentru scurtă vreme, care i­a deranjat profund pe delegaţii celor 4 mari graniţele României Mari. cea mai populară femeie din ţară“. puteri (Franţa, Statele Unite, Marea Britanie şi Italia), Regina Maria a continuat să pledeze cauza La 20 iulie 1927, ca urmare a unei boli de cancer i­a determinat pe aceştia să adopte o atitudine dură României şi să promoveze valorile ţării dincolo de depistat la sfârşitul anului 1926, Regele Ferdinand I faţă de România, susţinerea intereselor naţionale ale graniţe, chiar şi după înfăptuirea şi recunoaşterea a decedat. României fiind serios periclitate. Politicienii români României Mari de către marile puteri ale lumii. caută o ieşire din această situaţie şi, la propunerea A urmărit constant întărirea legăturilor dintre upă moartea soţului ei şi până la 8 iunie ministrului Franţei la Bucureşti, contele Saint­Aulaire, România, Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite, 1930, regina nu a primit dreptul de regenţă Regina Maria este trimisă la Paris, într­o ultimă dovedind reale calităţi diplomatice în susţinerea Dcare ar fi urmat să îndeplinească atribuţiile încercare de recăpătare a bunăvoinţei Aliaţilor. şi apărarea intereselor României. unui monarh adult până la majoratul principelui Mihai. Regina este încântată de rolul care i se oferă, La 8 iunie 1930, a urcat pe tronul regatului iar prinţul Barbu Ştirbey îi dă asigurări „să nu României fiul său, Carol al II­lea, care a reuşit obiecteze la cuvântul «neoficial sau incognito» îndepărtarea Reginei Maria din viaţa politică, pentru că, odată ajunsă acolo, totul se va obligând­o, practic, să trăiască într­un soi de transforma într­o primire oficială”. (Ion G. Duca, exil intern la reşedinţele sale de la Balcic şi Amintiri politice, volumul I, Jon Dumitru Verlag, Bran. Dar a rămas permanent o prezenţă München, 1981–1982, p. XXIV) activă în fruntea tuturor societăţilor care aveau La sosirea Reginei Maria la Paris pentru ca obiectiv construirea de monumente închi­ a susţine interesele României, generalul nate eroilor, cum ar fi: crucea de pe Caraiman, Mordacq, şeful Cabinetului Militar al prim­ inaugurată la 14 septembrie 1928; mausoleele ministrului Georges Clemenceau, face de la Mărăşti, inaugurat tot în 1928, şi următoarea prezentare a Reginei României: Mărăşeşti, început în 1924, dar terminat în „Se spunea – şi nu erau departe de adevăr – 1938, după moartea reginei, indiferent de că ea era adevăratul bărbat al familiei regale problemele familiale cu care s­a confruntat. române. În cercurile oficiale se ştia foarte bine În ultimii doi ani de viaţă, bolnavă fiind, s­a că în momentul în care armatele germane tratat la diferite sanatorii din Europa, suferind victorioase, dar puţin numeroase (1917), de hemoragii repetate şi epuizare. În termenii încercau să impună pacea României, doar medicali de astăzi, Regina Maria a suferit ea a declarat că onoarea şi interesul obligau de ciroză hepatică postvirală, agravată de să se lupte până la capăt, că făcuse eforturi o insuficienţă cronică venoasă a membrelor supraomeneşti pentru a împiedica tratativele, dar că ncoronarea, vizita în Statele Unite, boala şi inferioare, care a determinat imobilizarea ei la pat, fusese totuşi nevoită să cedeze în faţa politicienilor decesul. La 15 octombrie 1922, la Catedrala care i­a impus ulterior deplasarea doar în scaunul români. În Franţa au fost întotdeauna apreciaţi ÎReîntregirii din Alba Iulia, a avut loc ceremonia cu rotile. oamenii îndrăzneţi, de orice sex ar fi, ceea ce explică încoronării perechii regale, Ferdinand şi Maria, În vara anului 1938 a revenit în ţară şi, la 18 iulie, popularitatea Reginei Maria încă de la sosirea în ţara fapt ce a reprezentat simbolul actului unirii tuturor ora 5,38 după­amiază, a decedat la reşedinţa sa de noastră.” (Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eliza provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi la Pelişor din Sinaia. Avea 62 de ani. În ultimele ei Campus, Viorica Moisuc, România la Conferinţa de monarh. La ceremonie au participat capete înco­ clipe, alături de Regină s­au aflat fiul ei Carol, fiica ei Pace de la Paris (1918­1920). Triumful principiului ronate şi alţi lideri din Europa, America sau Asia, cea mare Elisabeta şi nepotul ei, viitorul rege Mihai I. naţionalităţilor, Editura Dacia, Cluj­Napoca, 1983, printre care, viitorul rege George al VI­lea al Marii A cerut prin testament ca trupul să­i fie înhumat în pp. 328­336) Britanii, tatăl actualei regine Elisabeta a II­a, şi gene­ Biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima La 6 martie 1919, Regina Maria ajunge la Paris ralul Henri Berthelot. Pentru a relata despre fastuosul să­i fie păstrată într­o raclă la capela Stella Maris şi, a doua zi, la 7 martie, este primită de Georges eveniment, cele mai importante agenţii de presă a reşedinţei din Balcic. După cedarea Cadrilaterului Clemenceau, prim­ministru al Franţei şi, totodată, internaţionale şi­au trimis reporteri la Alba Iulia. în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. preşedintele Conferinţei de Pace de la Paris. Regina Maria a fost aleasă Membru de Onoare La 8 martie 1919, Regina Maria este primită la al Academiei Române la 11 iunie 1925. e 20 iulie corpul neînsufleţit al Reginei Palatul Élysée de preşedintele Franţei, Raymond În perioada 18 octombrie – 24 noiembrie 1926, Maria a fost adus la Bucureşti, unde a fost Poincaré, care îi înmânează Marele Cordon al Regina Maria a României a făcut o vizită în Statele Pexpus pe catafalcul de onoare în salonul alb Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea Unite ale Americii (Adrian­Silvan Ionescu, Regina de la Cotroceni, apoi, peste câteva zile, trupul Mariei şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. Maria şi America, NOI Media Print, 2009), îndepli­ a fost pus într­un vagon deschis pentru călătoria la Stă la Paris o săptămână şi apoi pleacă la Londra, nindu­şi astfel o dorinţă pe care şi­a exprimat­o Curtea de Argeş. „În mod normal, era un drum de unde este primită de Regele George al V­lea şi încă din ultimii ani ai Primului Război Mondial. două ore de la Bucureşti, peste Câmpia Română, Regina Maria, apoi are întrevederi cu Loyd George, La o întrebare pusă în timpul vizitei, Regina Maria până la vechiul oraş de la poalele munţilor, dar trenul prim­ministru al Marii Britanii, lordul Curzon, Winston a răspuns: „De ce am venit aici? Ei bine, am fost a trebuit să oprească de atât de multe ori, încât au Churchill, Waldorf şi Nancy Astor. la Conferinţa de Pace de la Paris după război, şi ei fost necesare şase ore ca să acopere distanţa. Mii de La 10 aprilie 1919, Regina Maria revine la Paris, mi­au pus această întrebare şi le­am spus: «Fiecare ţărani, cu lumânări aprinse în mâini, însoţiţi de preoţii pentru a se întâlni cu preşedintele american Woodrow ţară are nevoie de o faţă. Deci când vă adunaţi cu lor de ţară, îngenuncheau lângă calea ferată ca să­şi Wilson. toţii pentru deliberări, vreau ca România să aibă aducă ultimul omagiu. S­a spus că atât de multe flori o faţă. Sunt aici să fiu acea faţă, să fac România fuseseră aruncate pe sicriul din vagonul deschis, n luna mai 1919, Regele Ferdinand I şi Regina ceva mai personal decât statistici şi hărţi.»” încât soldaţii din garda de onoare care stăteau în Maria, îmbrăcată în costum popular românesc, Însoţită, printre alţii, de doi dintre copiii ei, poziţie de drepţi riscau să fie sufocaţi.” (https://www. Îau făcut o vizită în Transilvania, oprindu­se la Principesa Ileana şi Principele Nicolae, călătoria historia.ro/sectiune/general/articol/ultimul­drum­al­ Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Ţebea, a parcurs Statele Unite de la Est la Vest, chiar marii­regine­imagini­de­la­funeraliile­reginei­maria) Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, şi puţin din Canada. Baia Mare, Oradea. Indienii Sioux din Mandan, Dakota de Nord, (În fotografie: Încoronarea Regelui Ferdinand I La 4 iunie 1920 se semnează, la Versailles, i­au spus suveranei „Winyan Kipanpi Win“ („Femeia si a reginei Maria; Ihttps://www.digi24.ro/ special/ Tratatul de la Trianon, prin care este recunoscută pe care o chemi“) şi i­au făcut onoarea de a­i dărui campanii­digi24/coroana­de­otel/15­octombrie­1922­ oficial unirea Transilvaniei, Bucovinei şi a Banatului o coroană din pene de vultur. ziua­incoronarii­suveranilor­unirii­1013821)

amil Petrescu a luat şi el parte la luptele din Moldova, ca întâlnit, pe frontul din Moldova. Camil Petrescu a aflat, desigur, de sfârşitul eroic sublocotenent în Regimentul Suceava Nr. 16. În Arhivele Militare din al fostului camarad de arme. Apoteoza i­a făcut­o însă un alt scriitor, Constantiu CPiteşti există câteva documente privitoare la această perioadă. A luat Coravu, în romanul Conacul blestemelor (Bucureşti, 1946). parte la luptele de la cota 789; aici a fost rănit în ziua de 26 iulie 1917, căzând * prizonier şi fiind deportat în lagărele de prizonieri din Sapronyek (Ungaria) În antichitatea greco­romană, istoria era considerată operă literară. De altfel, şi Plan (Boemia). S­a întors din prizonierat la 24 martie 1918. observaţia este valabilă şi pentru cronicarii noştri: cele mai gustate pagini sunt A meditat mai bine de un deceniu la vremurile mari prin care a trecut. Abia în anul 1930 apărea romanul Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război, cele de istorie „contemporană”. Prin urmare, credem că nu este exagerat a care l­a consacrat ca scriitor. recunoaşte acestui roman, măcar părţii a doua, caracterul unor măiestrit scrise Nu ştim dacă, după episodul din Transilvania, cei doi ofiţeri români s­au mai „memorii de război”. 12 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 Centenarul Marii Uniri

rebuie precizat că spiritualitatea şi o Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 122) relaţia lor de cuplu s­a consolidat, între ei s­a stabilit neclintită credinţă în Dumnezeu au călăuzit­o Fiind temperamental mult diferiţi, exista percepţia o toleranţă amabilă, un respect şi un devotament Tpe Regină de­a lungul întregii sale vieţi. Dar că, în anumite momente, Ferdinand ar fi fost sub sincer al unuia faţă de celălalt, interesele lor comune ea, pe lângă religia protestantă căreia îi aparţinea, dominaţia energicei sale soţii, ceea ce era de multe fiind cele pentru ţară şi pentru familie. Ea îl respecta a fost şi o adeptă a religiei Bahá’í exprimată deschis ori doar o aparenţă. Chiar dacă regele lua hotărârile ca rege şi bărbat în public, el se pleca în faţa ei în din mai 1926. Credinţa Bahá’í sau religia bahaistă cu greutate şi de multe ori ajutat de alţii, inclusiv viaţa particulară, pentru că ştia că ea înţelegea lumea este o religie monoteistă întemeiată de Mírzá regina, el nu lua decât acele hotărâri la care singur mai bine decât el. (Ion G. Duca, Amintiri politice, Husayn­Alí Núrí, poreclit Bahá'u'lláh (în limba arabă ajunsese la concluzia că sunt cele corecte. Iată volumul I, Jon Dumitru Verlag, München, 1981–1982, „Slava Domnului”), în secolul al XIX­lea (23 mai 1844) ce spunea regina legat de acest aspect: p. 22) în Persia. Credinţa Bahá’í este o religie universală „Din pricină că fusese prea îndelung subjugat dedicată înfăptuirii unităţii între oameni. Scrierile şi apăsat, Regele Ferdinand avea nevoie adesea Distincţii şi operă Bahá’í promovează pacea mondială, unitatea în să fie înviorat şi întărit. Felul meu de a fi îi insufla De­a lungul vieţii sale, Regina Maria a primit diversitate, existenţa unei singure familii umane în curaj şi nădejde. În ceasurile de îndoială, găsea în următoarele 12 ordine naţionale sau ale altor ţări care nu există prejudecăţi legate de rasă, religie, mine o încredere de oţel, pe care singur n­o avea. (Heraldica – British Royalty Cadency): clase sociale, sex. (https://www.historia.ro/sectiune/ Mână în mână, eram mai puternici. Nu era în firea ­ Marea Cruce a Ordinului Coroana României general/articol/regina­maria­si­credinta­baha­i) soţului meu să mă recunoască în văzul tuturor ca (România); Numărul bahaiştilor în lume este de aproximativ pe o colaboratoare. [...] Dar avea încredere în mine, ­ Marea Cruce a Ordinului Carol I (România); 6 milioane, fiind răspândiţi în peste 200 de ţări. ­ Legiunea de Onoare (Franţa; Saint Aullaire În multe dintre oraşele mari ale lumii se află Auguste Felix Charles de Beaupoil, Confession d'un aşezăminte, uneori şi temple bahaiste. În Bucureşti vieux diplomate, Flamarion, Paris, 1953, p. 41); există o casă bahaistă în zona pieţei Romane. ­ Medalia Militară (Franţa); Fiind o iubitoare şi o mare colecţionară de artă, ­ Ordinul Coroana Italiei (Italia; Maria, Regina Regina Maria a susţinut o serie de personalităţi României, Însemnări zilnice, Vol. I­VIII, Editura artistice şi literare cu burse şi bani. De asemenea, Albatros, Bucureşti, 2002­2013, p. 131); este autoarea unor interesante scrieri memoria­ ­ Ordinul Imperial al Coroanei Indiei (Marea listice, precum şi a unor poveşti şi versuri pentru Britanie); copii. ­ Ordinul Crucea Roşie Regală (Marea Britanie); Deşi relaţia cuplului princiar, apoi regal, ­ Ordinul Victoria şi Albert (Marea Britanie); Ferdinand şi Maria, a fost una complexă şi cu ­ Ordinul Sfântului Ioan (Marea Britanie; Saint o evoluţie sinuoasă în timp, atât Ferdinand cât Aullaire Auguste Felix Charles de Beaupoil, Op. cit., şi Maria au făcut permanent disocierea clară p. 59); între viaţa publică şi cea privată, în viaţa publică ­ Ordinul Vulturul Alb (Serbia); dovedind un acord aproape total. Ei nu au lăsat ­ Ordinul Sfântul Sava (Serbia); niciodată ca problemele personale sau de cuplu eram o tovarăşă plină de veselie, uneori cam nesu­ ­ Ordinul Regina María Luisa (Spania). să primeze în detrimentul funcţiunilor publice pe pusă, care însă niciodată nu­l dezamăgea. Afară Regina Maria a scris numeroase cărţi şi articole care le aveau la nivelul societăţii, focalizându­şi de aceasta, menirea şi ţelurile noastre erau aceleaşi despre România, în speranţa înlăturării sentimentelor energiile şi eforturile într­un mod concertat, pentru şi trăiam amândoi pentru acelaşi ideal: binele ţării negative faţă de ţara pentru care ajunsese să îndeplinirea misiunii care le revenea. Iată ce scria noastre. Aceasta ne făcea răbdători unul faţă de altul nutrească o iubire atât de profundă: Maria: „Preocuparea noastră cinstită a avut întot­ şi ne insufla fiecăruia îngăduinţă pentru cusururile Cărţi (Saint Aullaire Auguste Felix Charles de deauna un singur obiect: România. Orice greşeli vom celuilalt.” (Maria, Regina României, Însemnări zilnice Beaupoil, Confession d'un vieux diplomate, fi făcut, pe noi ne­au animat de fiecare dată intenţiile (ianuarie 1921­31 decembrie 1922), Vol. III, Editura Flamarion, Paris, 1953, p. 59): în limba română – 11; cele mai bune şi sunt convinsă că şi poporul ştie Albatros, Bucureşti, 2004, pp. 14­15) în limba engleză – 28; în limba franceză – 3. acest lucru.” (Marie, Queen of Rumania, My Life Articole extrase din scrieri publicate în periodice: as a Crown Princess, part 1, în The Saturday eferitor la tumultoasa lor convieţuire, în limba română – 1; în limba engleză – 12; în limba Evening Post, 14 April 1934, p. 214) Regina Maria îi vorbea, la un moment dat, franceză – 2. „Noi suntem naturi total diferite, nu putem înţelege RRegelui Ferdinand, astfel: „Ce păcat că a Manuscrise nepublicate: în limba română – 6; anumite lucruri pentru că mintea noastră lucrează trebuit să irosim atâţia ani ai tinereţii ca să învăţăm în limba engleză – 29. complet altfel. În tinereţea noastră ne făceam unul cum să convieţuim!” (Marie, Queen of Rumania, My pe altul să suferim, eram ca doi cai rău împerecheaţi, Life as a Crown Princess, part 1, în The Saturday (În fotografie: Una dintre întâlnirile Reginei Maria deşi erau întotdeauna probleme asupra cărora Evening Post, 14 April 1934, p. 214) cu triburi de indieni americani, https://www.historia.ro/ cădeam de acord.” (Eugen Wolbe, Ferdinand I Cu toate deosebirile dintre ei, inclusiv iubirile multimedia/ foto/regina­maria­in­america#3756) Întemeietorul României Mari. O biografie, Editura Regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria, în timp, (Va urma)

Dacă nu li s­ar reedita astăzi operele, dacă nu am scrie despre acestea, ar însemna să participăm, Semn(al) de carte cu bună ştiinţă, la ceea ce Virgil Ierunca numise Tudor Nedelcea, Eminescu, ediţia a doua, Tudor Nedelcea nu este un spirit speculativ, un „pedagogia uitării” şi chiar „voinţa de clasă a uitării”. revăzută şi adăugită, Editura Tracus Arte, teoretician, ci un cercetător aplicat, scotocitor de De aceea, această carte (a doua în colecţia Bucureşti, 2020 (prefaţă de acad. Mihai Cimpoi, arhive şi de bibliografii specializate lăsând imaginea „Cărţile exilului”) îl (re)aduce în atenţie pe unul dintre cuvânt­înainte de Theodor Codreanu, postfaţă unui erudit multi... şi interdisciplinar, abordând cei mai importanţi reprezentanţi ai exilului, scriitorul de Victor Crăciun) domenii dintre cele mai variate: istorie şi critică Virgil Ierunca, perceput însă de marele public mai Tudor Nedelcea s­a angajat, după 1990, într­o literară, istoriografie, eminescologie, istoria religiilor ales ca jurnalist, ca „vocea” de la Europa Liberă. acţiune reparatorie pe care o aşteptam de mult: şi a Bisericii Ortodoxe Române, brâncuşiologie, varii „Eşti un mare scriitor'”, îi scrisese Mircea Eliade detabuizarea unor dimensiuni ale personalităţii lui alte aspecte culturale de interes local sau naţional. lui Ierunca după lectura unor fragmente din Jurnalul Eminescu şi valorificarea integrităţii acesteia. Dând (Theodor Codreanu) dovadă de perseverenţă şi acribie filologico­editorială, Acţiunea sa este de cercetător, îndrumător, dascăl acestuia. de o lucrare serioasă în spiritul dreptei cumpene şi scriitor, laturi care configurează o personalitate Urmând aprecierea lui Eliade, ne­am propus în eminesciene, a procedat la readucerea în actualitate complexă, un vârf de susţinere al edificiului spiritual volumul de faţă ca, pe lângă (re)actualizarea unor a unor texte importante şi la scrierea unor studii contemporan. L­am definit mai întâi în calitate de date asupra vieţii şi activităţii lui Virgil Ierunca, în ample din perspectiva exegetică a zilei de azi. Sub eminescolog, pentru că acesta este domeniul în contextul istoric şi social de după 1944, să atragem semnul zeiţei Isis a adunat într­un întreg aceste care s­a edificat în peste zece volume, în ultimii 25 atenţia (şi) asupra valorii literare a scrisului său. membra disjecta, demonstrând că e vorba de de ani, vreme în care neiubitorii specificului naţional (Autorii, pe coperta a patra) un corpus bine articulat, care nu poate fi supus au încercat să sape la rădăcina columnei neamului, fragmentării, trunchierii şi categorisirii injuste avându­l ca ţintă nu numai pe Eminescu. (Victor Florentin Popescu, Convorbiri cu Theodor în valoros/nevaloros. (Mihai Cimpoi) Crăciun) Damian, Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2020 De îndată ce mi­a venit ideea să adun într­o carte Mihaela Albu, Dan convorbirile cu prietenul meu Theodor Damian, pe Anghelescu, Necunoscutul care de multe ori am impresia că­l cunosc de o viaţă, scriitor Virgil Ierunca, mi s­au înfăţişat o mulţime de posibilităţi. (…) Editura Aius, Craiova, 2020, În final, după îndelungi deliberări cu mine însumi nr. 2 în Colecţia Cărţile am ajuns la concluzia că niciuna din aceste modalităţi exilului n­ar fi fost cea mai potrivită şi nici cea mai exactă, După cum se cunoaşte, în perioada comunistă, nu fiindcă volumul de faţă doreşte a fi – ca şi personajul s­a permis – oficial – să se lui – ceva care iese din tipare. vorbească despre exil sau Dar, la urma urmelor, ce poate fi mai convingător să se scrie despre cărţile ori pentru un cititor decât un dialog viu, spontan şi sincer activitatea scriitorilor plecaţi dintre doi prieteni pe care îi leagă multe fire de gând din ţară. Chiar si numele lor şi de simţire şi care nu au a­şi ascunde nimic? erau interzise. (Autorul, la începutul cărţii) Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 13 Curtea de la Argeş 8 Ştiinţa, parte a culturii Traian Vuia şi cunoştinţele sale în domeniul ştiinţelor exacte Radu HOMESCU uţină lume ştie că marele inventator substanţele radioactive pe care azi le numim şi a indestructibilităţii Traian Vuia făcuse doar un an de studii la combustibili nucleari. O posibilă intuiţie de acest materiei, ar fi cea mai mare PUniversitatea Tehnică din Budapesta, unde gen nu poate fi exclusă. revoluţie, pe care şi­a putut­o taxele de şcolarizare erau foarte mari, el beneficiind Este fascinant interesul lui Traian Vuia pentru cândva închipui omul în doar de 300 de florini, de la Fundaţia Gojdu (în locul studiul profund al fenomenului fizic al radioactivităţii, încălzit, luminat, în produ­ opţiunii sale pentru o bursă de studii în domeniul precum şi propovăduirea în ţară a importantei cerea puterii motrice, scurt, electrotehnicii la München, neaprobată), iar familia descoperiri, în rândul cititorilor ziarului Drapelul în toate condiţiile industriei, dacă acest metal sa nu avea cum să contribuie financiar pentru din Lugoj, difuzat în întregul său Banat, în întinsa nu ar fi atât de scump.” terminarea studiilor inginereşti în capitala Ungariei. Transilvanie, unde publicaţia editorului şi proprie­ Aici studiază, în perioada 1892­1893, disciplinele: tarului acestei gazete, dr. Valeriu Branişte, avea utorul interesantului şi convingătorului analiza matematică, geometria, geometria descriptivă, o sumedenie de abonaţi. Sub semnătura sa pres­ articol, luând în seamă literatura de desenul tehnic, chimia, fizica experimentală, alte curtată, V (care din eroare de zeţărie apare Y, fapt Aspecialitate a vremii, citându­i pe Gustave elemente complementare de matematici cert, rezultat din amintirile Le Bon, Henri Poincaré, William Crookes, Philipp superioare, precum şi estetică. Pe lângă lui V. Branişte strânse Edward Anton Lenard, Lord Kelvin şi alţii, conchide: obligativitatea prezenţei la cursuri, într­un volum de amintiri), „Toate corpurile sunt radio­active în o anumită seminarii şi efectuarea lucrărilor practice în numărul 12 din 27 ianuarie/ măsură. Radio­activitatea e deci o putere «intra­ de laborator, era nevoit să locuiască 9 februarie 1904, Traian atomică», inerentă materiei şi condensată în aceasta, într­un oraş costisitor. După absolvirea Vuia publică la rubrica Foiţa în o măsură atât de mare, că o cantitate de câteva cu brio a singurului an de studii, tânărul Drapelului articolul Radio­ grame dă o cantitate de muncă echivalentă de mai bănăţean este sfătuit să urmeze Facul­ activitatea. Convorbire ştiin­ multe mii de tone de cărbune. Disciplinarea acestei tatea de Drept, la forma de învăţământ ţifică. Articolul, extrem de puteri intraatomice, azi încă miraculoase, va produce cvasi­fără frecvenţă, la care se plăteau bine documentat, aminteşte schimbări în lumea tehnică, pe care nici imagina nu taxe academice modice. Regulile la început despre Wilhelm am cuteza azi. Să nu credem că acestea sunt visuri, universitare, la acea vreme, îi permiteau Conrad Röntgen – desco­ sau utopii! – anticipa Vuia. N­avem decât să ne uităm să lucreze ca student­stagiar, opţiunile peritorul razelor X (1895), în jurul nostru şi să privim la descoperirile lui Volta, sale fiind cabinetul avocatului Coriolan Edouard Branly – fizicianul Ampère şi Faraday. Cine ar fi cugetat pe timpul lor Brediceanu (Lugoj, 1895­1897), al lui francez care a realizat în la revoluţia produsă în urma descoperirii lor?” Vladimir Spătaru (Vârşeţ, 1898­1899) 1890 cunoscutul „cohereur”, Cunoaşterea noutăţilor din domeniul fizicii de şi din nou la Lugoj, în aceeaşi cancelarie dispozitivul de detecţie a către Traian Vuia – să nu uităm anul de referinţă, a lui Coriolan Brediceanu, iar în final undelor electromagnetice, 1904, luna februarie – ne­a determinat a reflecta în cea a avocatului George Dobrin. Se şi Guglielmo Marconi – radio­ asupra condiţiilor avute de inventator în mediul va înscrie în anul universitar 1893­1894 tehnicianul italian, autodi­ parizian al începutului de secol 20, de a se docu­ la Facultatea de Drept a Universităţii de dactul şi marele inventator menta, de a studia cu temeinicie fenomenul radio­ Ştiinţe din Budapesta, pe care o absolvă al telegrafiei fără fir, primul activităţii, proprietăţile radiaţiilor emise de elemen­ în 1901, obţinând titlul de Doctor Iuris şi ultimul dintre cei menţio­ tele şi substanţele radioactive şi aplicaţiile posibile Universi, după cum rezultă din impozanta diplomă naţi fiind laureaţi ai Premiului Nobel. Acestora li se ale acestor proprietăţi, inclusiv în domeniul sensibil scrisă în limba latină şi acordată de Regia Scien­ adaugă descoperitorul radioactivităţii naturale spon­ al medicinii, la vremea la care aceasta se afla la tiarum Universitas Hungarica din Budapesta. Diser­ tane (1896), fizicianul Antoine Henri Becquerel, şi începuturile terapiei eficiente a lupusului eritematos taţia de doctorat a intitulat­o Militarism şi indus­ soţii Pierre şi Marie Curie, care au descoperit în (adică în etapa neoclasică a istoriei maladiei), trialism, regimul de status şi contractus, temă de tandem radiul şi poloniul (1898) şi care au demonstrat folosindu­se chinina descoperită abia în 1894. drept internaţional cu consecinţe economice majore. că şi toriul este radioactiv. În cercetările lor, aceştia În privinţa tratamentului cancerului prin iradiere, Contribuţia marcantă a lui Traian Vuia în domeniul au utilizat, pentru studiul ionizărilor produse de sub­ problema abia se intuia, mai mult, terapia maladiei aeronauticii, prin invenţii şi realizări de pionierat la stanţe radioactive, electroscopul construit, în 1894, era la începuturile chimioterapiei, respectiv la debutul nivel mondial, nu ar fi fost posibilă fără o cunoaştere de Dragomir Hurmuzescu, absolventul Sorbonei. perfecţionării tehnicilor chirurgicale. profundă a ştiinţelor tehnice, a fizicii, matematicii, mecanicii, aerodinamicii, mecanicii fluidelor, termo­ raian Vuia suscită interesul cititorului pentru e­am pus, de asemenea, întrebarea: care dinamicii, termotehnicii şi chimiei combustibililor. seria de impresionante descoperiri care au fost sursele documentare ale pionierului Inventatorul nostru s­a preocupat constant de noută­ Taveau să revoluţioneze fizica modernă, Naviaţiei mondiale pentru scrierea articolului ţile care, la vremea începuturilor construcţiei de aero­ dezvoltând, totodată, aplicaţii de nebănuit la acea publicat la Lugoj în 1904? În acest fel, am parcurs plane, deşi numeroase, erau greu de găsit, din cauza vreme. Animat de o profundă înţelegere, autorul lucrările ştiinţifice ale corifeilor radioactivităţii, circuitului restrâns din lumea universitară al comuni­ explică în articol fenomenul radioactivităţii naturale, constatând următoarele: cărilor, revistelor, tezelor de doctorat, tratatelor etc., arătând că aceşti iluştri savanţi au descoperit că • În privinţa lui Antoine Henri Becquerel, descope­ precum şi din cauza puţinelor institute de cercetare radiaţiile spontane sunt proprii atât toriului şi uraniului, ritorul radioactivităţii spontane (1896), Vuia a studiat: ştiinţifică şi a laboratoarelor uzinale greu de penetrat. cât şi sărurilor de uraniu, respectiv că din sărurile (1) Annales de Physique et de Chimie; (2) Comptes de bismut şi de bariu se pot extrage alte elemente Rendus de l’Académie des Sciences, Paris, 122, u toate greutăţile inerente începutului, radioactive, precum poloniu, actiniu şi radiu, a căror 1086 (1896); (3) lucrarea Sur la radioactivité de Traian Vuia, printr­o perseverenţă demnă radioactivitate este de sute de mii de ori mai mare l’uranium (1901) şi (4) Mem.[oires] Acad. Sci., Paris, Cde admirat, dar şi printr­o curiozitate ştiin­ ca intensitate decât cea a uraniului. 46 (1903), ţifică de nebănuit şi o disciplină de studiu remarca­ Vuia descrie proprietăţile radiaţiilor emise • iar dintre lucrările Mariei Sklodowska Curie, bile, a pătruns în sfera publicaţiilor din specialităţile de aceste substanţe, arătând asemănarea, chiar lucrarea de căpătâi, Recherches sur les Substances menţionate, procurându­şi documentaţia necesară, echivalenţa naturii radiaţiilor gamma cu aceea a Radioactives, Paris, Gauthier–Villars (1904), apărută care a stat la baza invenţiilor sale şi contactând razelor X, ele putând penetra prin folii subţiri de la sfârşitul lunii ianuarie. marile personalităţi ştiinţifice şi tehnice ale vremii, fie plumb sau din alte materiale, impresionând plăcile • Având legături importante în lumea ştiinţifică, ele pariziene sau din alte ţări. Despre documentarea fotografice, putând, de asemenea, decolora corpurile, Traian Vuia a cercetat reviste precum Journal de lui „la vârf” în toate domeniile de interes, inclusiv în precum sticla colorată sau anumite săruri alcaline, Physique, C.R. Acad. Sci. Paris, precum şi alte privinţa realizării bibliotecii sale personale deosebit şi „dezorganizând ţesăturile vii” (ţesuturile – n.n.), publicaţii de specialitate editate de institutele de de bogate, a relatat prietenul său devotat, generosul producând „răni greu de vindecat”. În acest context, cercetare ştiinţifică din Franţa în domeniul fizicii, moldovean Petru Ciolan. Astfel, în biblioteca sa, Vuia el menţionează că s­a „încercat chiar cu succes de inclusiv în termodinamică (studierea ciclului Sadi avea o sumedenie de cărţi de fizică şi de extrase din a le folosi spre vindecarea lupusului şi a cancerului”. Carnot), care i­au folosit la inventarea generatorului importantele reviste editate de Academia Franceză, Continuând descrierea proprietăţilor radiaţiilor radio­ cu aburi de mai târziu, generator de mare randament de Institutul de Radium condus de savanta Marie active, Vuia arată că „radiul emite ... lumină, ba ... şi care îi poartă numele. În plus, dispunea de extrase Sklodowska Curie, Universitatea Sorbona etc. transmite această lumină şi obiectelor puse în sfera ale articolelor de care era interesat din revistele Mai mult decât probabil, cercetarea relaţiilor sale sa de activitate. Radiul emite şi căldură astfel că menţionate, în biblioteca sa din Garches fiind personale în lumea ştiinţifică franceză ne va con­ temperatura lui e întotdeauna cu un grad şi jumătate identificate astfel de tirages à part. duce cândva la conexiuni cu marii fizicieni ai vremii. deasupra temperaturii ambiante. Căldura pe care o • Studiosul Traian Vuia frecventa cursuri univer­ Un domeniu care l­a captivat enorm a fost produce e evaluată la 100 de calorii mici per gram sitare profilate pe domenii de interes ingineresc şi descoperirea radioactivităţii naturale care, după şi pe oră, o bucată deci cât pumnul ar fi suficientă nu numai, ca de pildă la Collège de France în 1903, sosirea sa la Paris, în 1902, a antrenat lumea spre încălzirea unei case întregi, fără foc, fără obţinând şi certificatele de studii. Aceste cursuri ştiinţifică a vremii, inclusiv în sfera aplicaţiilor. Nu fum, fără cenuşă şi, ce e mai mult, fără deperdiţie finalizate cu atestate îi erau necesare la brevetare, trebuie să ne mire această preocupare a lui Vuia (epuizare – n.n.)... Emiterea acestor raze se întâmplă lipsa specializării universitare obstrucţionând înre­ pentru radioactivitate, deoarece motoarele termice, prin o volatilisaţie fără sfârşit.” „Descoperirea radiului gistrarea invenţiei. Aşa erau atunci regulamentele de randament scăzut, îşi puteau procura energia – continuă Vuia – care pare o dezminţire a tot ce şi standardele oficiilor pentru invenţii şi inovaţii termică transformabilă în lucru mecanic din am învăţat până azi asupra conservaţiunii energiei din majoritatea ţărilor. 14 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Supliment bibliografic Declaraţia universală a drepturilor omului De atâtea ori invocată (cu bună­credinţă sau doar ca pretext), dar nu la fel de bine cunoscută, Declaraţia universală a drepturilor omului a fost adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948. „După acest act istoric, Adunarea Generală a recomandat statelor membre să nu precupeţească niciunul din mijloacele care le stau la dispoziţie pentru a publica în mod solemn textul Declaraţiei şi pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învăţământ, indiferent de statutul politic al ţărilor sau teritoriilor.” (http://www.anr.gov.ro/docs/ legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf) Preambul Art. 7 Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nicio deosebire, dreptul la umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva dreptăţii şi păcii în lume, oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte provocări la o asemenea discriminare. de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele Art. 8 umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor, naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale Considerând că este esenţial ca drepturile omului ce­i sunt recunoscute prin constituţie sau lege. să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să Art. 9 nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat împotriva tiraniei şi asupririi, în mod arbitrar. Considerând că este esenţial a se încuraja Art. 10 dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni, Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de Considerând că în Cartă popoarele Organizaţiei a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribu­ Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor nal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva pentru bărbaţi şi femei, şi că au hotărât să favorizeze sa. progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă Art. 11 în cadrul unei libertăţi mai mari, 1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu Considerând că statele membre s­au angajat să caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile cursul unui proces public în care i­au fost asigurate omului şi libertăţile fundamentale, precum şi toate garanţiile necesare apărării sale. respectarea lor universală şi efectivă, 2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau Considerând că o concepţie comună despre omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare comise, un act cu caracter penal conform dreptului importanţă pentru realizarea deplină a acestui internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va angajament, aplica nicio pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul Adunarea Generală cu caracter penal. proclamă prezenta declaraţie universală a Art. 12 drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la organele societăţii să se străduiască, având această declaraţie permanent în atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, Art. 13 recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor 1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a­şi alege statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor. reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat. 2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de Art. 1 a reveni în ţara sa. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Art. 14 Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele 1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de faţă de altele în spiritul fraternităţii. a beneficia de azil în alte ţări. Art. 2 2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate dintr­o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor în prezenta declaraţie, fără niciun fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de Organizaţiei Naţiunilor Unite. rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine Art. 15 naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de 1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie. aceasta, nu se va face nicio deosebire după statutul politic, juridic sau interna­ 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul ţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau de a­şi schimba cetăţenia. teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte Art. 16 limitări de suveranitate. 1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nicio Art. 3 restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, sale. în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. Art. 4 2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute: sclavajul şi comerţul cu sclavi al viitorilor soţi. sunt interzise sub toate formele lor. 3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul Art. 5 la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane Art. 17 sau degradante. 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie Art. 6 cu alţii. Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

ersonalitate multilaterală, cu vaste cunoştinţe în arii diverse ale consideraţie adus poziţiei sale de pionier al aviaţiei mondiale şi de mare patriot, ştiinţelor exacte, tehnicii, economiei, ştiinţelor juridice, filosofiei, istoriei, implicat în demersurile recunoaşterii internaţionale a Marii Uniri din 1918 şi Ppoliticii şi diplomaţiei, Traian Vuia se înscrie în galeria erudiţilor pe care consfinţirii acestui măreţ act istoric prin Tratatele de la Versailles şi Trianon, România a avut şansa să­i aibă, dar pentru care, până azi, recunoaşterea acestor din perioada 1919­1920. extraordinare calităţi intelectuale ale sale este doar parţială şi, nu în ultimul rând, din păcate, ignorată. În Timişoara, Traian Vuia nu are un bust lângă ceilalţi mari (Comunicare la Sesiunea Aniversări aeronautice 2017: 145 de ani de la bărbaţi ai neamului, pe aleea personalităţilor Banatului dintr­un parc circulat, naşterea lui Traian Vuia; 135 de ani de la naşterea lui Aurel Vlaicu şi George darmite o statuie sau un monument într­un loc public, de mare vizibilitate, de Bothezat; 45 de ani de la moartea lui Henri Coandă; 95 de ani de la moartea în mijlocul Cetăţii. O astfel de statuie­monument ar constitui un semn de lui Alexandru Ciurcu, CRIFST, Academia Română, 20 iulie 2017) Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 15 Curtea de la Argeş 8 Supliment bibliografic

Art. 18 şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la include libertatea de a­şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte a­şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. independente de voinţa sa. Art. 19 2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include sunt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, protecţie socială. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent Art. 26 de frontierele de stat. 1. Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, Art. 20 cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi general. Învăţământul 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior 2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr­o asociaţie. trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit. Art. 21 2. Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii 1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi. El trebuie sa promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi 2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa. toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei 3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic 3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură copiii lor minori. echivalentă care să asigure libertatea votului. Art. 27 Art. 22 1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul şi la binefacerile lui. naţional şi colaborarea internaţională, ţinându­se seama 2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale literară sau artistică al cărei autor este. indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare Art. 28 a personalităţii sale. Orice persoană are dreptul la o orânduire socială Art. 23 şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse 1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera în prezenta declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite. alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcă­ Art. 29 toare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva 1. Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, şomajului. deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă 2. Toţi oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale. la salariu egal pentru muncă egală. 2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare 3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, echitabilă şi satisfăcătoare care să­i asigure atât lui, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice de protecţie socială. şi bunăstării generale într­o societate democratică. 4. Orice persoană are dreptul de a întemeia 3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în niciun sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei intereselor sale. Naţiunilor Unite. Art. 24 Art. 30 Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare şi la concedii periodice plătite. sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun Art. 25 act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta 1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să­i asigure sănătatea declaraţie. Poezie fără frontiere Traduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Oameni Heralzii negri Maria Zagarella (Sicilia) Cesar Vallejo (Peru) Marea cea resemnată Învolburare Suntem supuşi în viaţă la biruinţi atât de dureroase... Nu ştiu eu! ne înapoiază morţii: surplus de paie inutile Angela Valle (Honduras) Cu ură prăvălite, cad peste noi lovituri de la însuşi Dumnezeu, pe acest pământ. iar tulburarea se adună în lacul fără fund al sufletului... Nu ştiu eu! Vezi cum, odată cu venirea ta, Smintiţi şi rătăciţi mi se agită păsările în suflet... Puţine sunt, dar sunt... Întunecate brazde sapă­n obrazul cel mai diafan, se duc adulţii disperaţi, Privirea ta le face să tresalte, în umărul cel mai puternic. În chip de bidivii sălbatici, de cruzi năvălitori, neîntinaţi copiii înaripate făpturi îndoliate... de heralzi negri, ne taie calea, prezicând sfârşitul. rămân neputincioşi, Insolitele zbateri din aripă cu mânuţele reci... se aud numai în prezenţa ta. în gerul nopţii Înfrigurate îşi caută cuibul, Prăbuşit în abis, Hristosul sufletului cată zadarnic după a sa blândă aducător de moarte. ţipând când nu dau peste tine. menire, curmată de­un destin necruţător. Pocnind aidoma cojilor crăpate, Să ştii că duse sunt, pe fugă, de pâine arsă, uitată în cuptor, plesnesc pedepse sângeroase Hain e omul trecând prin aspre vijelii neauzite, deasupra tuturor. cu propria­i carne, privighetori din visurile mele, distante hain cu pământul din naştere alăptat. de când tu ai apărut. Iar omul... biet... sărman! Privirea şi­o întoarce şi speriat tresare, simţind Vino să legi, rând după rând, o nevăzută palmă pe umăr; tot ce­a trăit până acum se­adună în I s­au isprăvit mării cu tandre mâini aceste stoluri căutătura lui smintită, alimentând un heleşteu plin­ochi de vini neispăşite. panerele de adunat ce zboară aşa de învolburate, Suntem supuşi în viaţă la biruinţi atât de dureroase... Nu ştiu eu! strop după strop făcându­şi cuib în după­amiaza vieţii amarul şi necazul sub streaşina ta, dragoste eternă. acestor trupuri înecate. 16 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii Theodor Codreanu, 75. Un cărturar cu ţinută academică Tudor NEDELCEA 020 nu liderii de la Kremlin cu homo sovieticus. („Personajele O notă aparte comportă este sunt «oglindiri» prin simetrii şi identităţi”, scrie Marian lucrarea Istoria „canonică” 2numai Popa, în monumentala Istoria literaturii române de azi a literaturii române (2009). anul pandemiei pe mâine.) Plecând de la apariţia Istoriei covidiene; este Theodor Codreanu colaborează şi este solicitat critice a literaturii române („o şi/mai ales anul să colaboreze la cele mai importante reviste din ţară reuşită personală a autorului”) aniversării sau şi din străinătate: România literară, Convorbiri literare, de N. Manolescu (2008), Th. comemorării unor Cronica, Ateneu, Tribuna, Steaua, Luceafărul, Viaţa Codreanu invită la o dezbatere personalităţi ale românească, Adevărul literar şi artistic, Contempo­ publică privind fundamentele culturii umaniste: ranul, Bucovina literară, Pro Saeculum, Curtea de unei astfel de istorii a literaturii centenarul naşterii la Argeş, Literatura şi arta, Viaţa Basarabiei, Origini, naţionale, el însuşi ajungând la lui Geo Dumitrescu Portal Măiastra, Limba română (Chişinău), Lumină concluzia că reputatul critic, (17 mai 1920), lină, Noua revistă română, Vremea, Flacăra lui Adrian şeful obştii scriitoriceşti din al Zoei Dumitrescu­Buşulenga (20 august 1920), Păunescu, Literatorul, Hyperion, Express cultural etc., România „s­a lăsat sedus, ideologic, de mentalitatea al Papei Ioan Paul al II­lea (cu origini româneşti), etc. Face parte din conducerea unor reviste. postmodernistă a distrugerii canonului occidental devenit Sfântul Ioan Paul cel Mare (18 mai 1920), Cu aforismele, scrise în tinereţe (Fragmentele şi, implicit, românesc, atacând chiar «centralitatea», al lui Dimitrie Vatamaniuc (25 septembrie 1920), lui Lamparia, 2002, şi Numere în labirint, 4 vol., eminesciană, sub pretextul că sintagma «poet centenarul morţii lui Al. Macedonski (24 noiembrie 2007­2014), a avut din nou probleme de cenzură, naţional» este o «aberaţie» culturală”! 1920) şi a lui A.D. Xenopol (27 februarie 1920). deşi au fost apreciate de Edgar Papu, comparându­le Dar, este şi anul în care personalităţi contemporane cu fragmentele lui Novalis. flat în vecinătatea Basarabiei şi în împlinesc trei sferturi de veac: Theodor Codreanu În critica literară românească contemporană, plinătatea spiritualităţii ei, Th. Codreanu (1 aprilie 1945), Tudor Gheorghe (1 august 1945), Theodor Codreanu se remarcă printr­o voce distinctă, Ascrie cu sinceritate, deci cu durere, despre Vasile Tărâţeanu (27 septembrie marile ei personalităţi (M. Cimpoi, 1945) [n. red. – se adaugă listei N. Dabija, Gr. Vieru, Victor Teleucă, însuşi autorul acestui articol, I. Druţă, E. Coşeriu etc.), despre născut la 23 martie 1945]. drama ei istorică şi sufletească Theodor Codreanu este, („o sfâşiere existenţială, cu o faţă neîndoielnic, aşa cum am către patria­mamă şi alta către mai scris, una dintre marile Moscova”), maladiile ei sufleteşti, personalităţi ale vieţii culturale mai ales în cartea, ajunsă la trei contemporane, cu înaltă ţinută ediţii, Basarabia sau drama sfâşierii academică şi cu un pertinent (2003, 2004, cu o prefaţă a lui M. spirit, critic şi civic, de apărător Cimpoi). îndreptăţit al valorilor naţionale. Cumpănit, statornic apărător al Critic şi istoric literar, prozator, valorilor culturii naţionale şi de aici filosof al culturii şi civilizaţiei, vehemenţa sa critică, Th. Codreanu Theodor Codreanu s­a născut în apelează la argumente istorice, localitatea vasluiană Sârbi, de pe filosofice, sociologice, teologice malul râului Bârlad, azi comuna spre a demonta teoria corectitudinii Banca, în familia Tincăi (n. politice („political correctness”), Gheorghiu) şi a lui Iordachi care ameninţă funda­ Codreanu, ţăran fierar. Încorporat în trupele mentul civilizaţiei şi de geniu în timpul celui de Al Doilea Război culturii europene, ca Mondial, tatăl moare la o deminare, în reminiscenţă a marxismu­ Dobrogea, chiar în anul naşterii fiului său. lui cultural şi marxologiei Este căsătorit cu profesoara Lina Codreanu, contemporane reînviate. o apreciată prozatoare, critic şi istoric literar Judecarea valorilor care i­a elaborat şi o excelentă bibliografie culturii naţionale, parte critică (în 2013). Au doi copii realizaţi, Teolin integrantă şi integratoare şi Dragoş (din prima căsnicie, eşuată, îl are a culturii universale, pe Theodor). adică a lui Eminescu, Iorga, Blaga, Noica, opilăria şi­o petrece în satul natal, Cioran, Eliade, Brâncuşi, unde frecventează clasele primare Vintilă Horia, C.V. (1952­1956), cele gimnaziale Gheorghiu etc., după C teoria „corectitudinii urmându­le în localitatea vasluiană Unţeşti (1956­1959), studiile liceale la Complexul politice”, aşa cum îşi Şcolar din Bârlad (1959­1963), actualmente doresc noii ideologi Liceul „M. Eminescu”. Este student la Iaşi, la planetari şi cozile lor Universitatea „Al.I. Cuza”, Facultatea de Filologie având o personalitate aparte, pronunţată; este un din Ţară este extrem de periculoasă. „Cum ar putea (1964­1970), pe care o absolvă cu teza de licenţă „ideocritic” (Adrian Dinu Rachieru), adică creatorul fi premiată Nobel o naţiune care­şi refuză valorile Critica eseistică a lui Mihai Ralea. În 2001 îşi susţine unei forme de critică totală, o critică de „frontieră” spre a fi, chipurile, pe placul «corecţilor»”, se întreabă doctoratul, cu teza Complexul Bacovia şi bacovia­ (Mihai Cimpoi), diferită de cea a lui Adrian Marino, retoric, dar cu mânie îndreptăţită Th. Codreanu. La nismul. Urmează o lungă carieră didactică, de utilizând mai multe metode de analiză critică, astfel de întrebări răspunde cu „seninătatea minţii” profesor de limba şi literatura română la şcolile concepând o „poetică a oglinzii pluriperspectivistă Th. Codreanu în A doua schimbare la faţă (2008, generale din comunele vasluiene Orgoeşti (1970­ şi transdisciplinară”, transmodernismul fiind abordat 2013), Polemici incorecte politic (2010), Eminescu 1972), Dodeşti (1973­1975), apoi la Liceul agro­ printr­o nouă paradigmă. Astfel, a scris: Eseu despre „incorect politic” (2014). industrial din Huşi (1975­1978) şi, în final, la Liceul Cezar Ivănescu (1997), Complexul Bacovia (2002, Dar, domeniul în care Th. Codreanu dă întreaga Teoretic „Cuza Vodă” din Huşi, liceu devenit, între 2003), Caragiale – abisal (2003), Duminica Mare măsură a vocaţiei sale critice este eminescologia, timp, colegiu naţional. a lui Grigore Vieru (2004, 2010, cu postfaţa lui M. el alăturându­se marilor specialişti întru Eminescu Vocaţia scriitoricească datează din şcoala ele­ Cimpoi), Transmodernismul (2005, 2011), A doua ai vremurilor noastre (C. Noica, S. Paleologu­Matta, mentară, dar adevăratul debut în critica literară schimbare la faţă. O cercetare transdisciplinară a Rosa del Conte, Zoe Dumitrescu­Buşulenga, D. se va produce în 1969, în revista România literară civilizaţiei române moderne (2008, 2014), Polemici Vatamaniuc, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae (nr. 21/1969), cu articolul polemic Moştenire culturală incorecte politic (2010), Ion Barbu şi spiritualitatea Georgescu etc.). Apreciat dintru început şi recomandat sau... dezmoştenire?, iar ca prozator cu un fragment românească modernă. Ermetismul canonic (2011), de Edgar Papu şi G. Munteanu, Theodor Codreanu din romanul Marele zid, în noua serie a revistei În oglinzile lui Victor Teleucă (2012), Valori din două publică, în 1984, prima sa carte despre „omul deplin Convorbiri literare, 1970, cu acelaşi roman debutând veacuri (2012), Cezar Ivănescu – transmodernul al culturii româneşti” (C. Noica), intitulată Eminescu – editorial, în 1981, la Editura „Junimea”. Este istoria (2012), Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica Dialectica stilului, în care îmbină armonios polemica unui profesor nonconformist. În 1980, câştigase, de ontologică (2012), Lumea românească în zece şi erudiţia, ca şi în cărţile care au urmat. Astfel, în fapt, concursul editurii ieşene cu romanul Varvarienii, prozatori (2017), Anamorfoze (2017), Revizuiri critice Modelul ontologic eminescian (1992), se amplifică dar este oprit de cenzură, fiind publicat abia în 1998. (2019), Scriitori basarabeni (2019), ultimele două la ideea arheităţii, considerând „gândul ontologic izvorul Malefica putere a Marelui Duh vrea să transforme Editura Academiei Române, Scriitori vasluieni (2019), întregii creaţii eminesciene şi chintesenţa modelului locuitorii satului Varvara în homo varvarus, precum Dumitru Radu Popescu – Istoria absurdoidă (2020). cultural naţional”. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 17 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii Octav Calleya u ştiu câţi oameni de Octave Calleya, prin decret regal, şi poetă, sora protagonistului nostru. cultură români, trăitori pe devine cetăţean român. Pentru „afacerea Tămaş” se poate Nalte meleaguri, sunt, în acest consulta monografia Comuna Cică­ moment, atât de bine cunoscuţi în lume a câţiva ani după aceea, neşti, judeţul Argeş. File de istorie de şi, într­o firească balanţă parcă, atât cumpără pădurea Tămaşului, Spiridon Cristocea şi Marius Păduraru, de legaţi de pământurile natale şi ale Ldin comuna Cicăneşti­Argeş, Editura Ordessos, Piteşti, 2009. copilăriei. vreo mie de hectare. Construieşte Oamenii mari au suflete mari, acolo o fabrică de cherestea, e aici înainte, voi folosi aceasta este, desigur, o „explicaţie”, construieşte o cale ferată din Tămaş volumul lui Ion Munteanu dar, în cazul dirijorului Octav Calleya până în Albeştii de Argeş, pentru a D(scriitor, doctor în filosofie, mai găsim una, legată de istoria remar­ transporta cheresteaua la Curtea de profesor la Universitatea din Craiova) cabilă a familiei, cu origini ducând de Argeş. Dispar amândouă, fabrica şi La pupitrul vieţii… Octav Calleya. Ghid la cavaleri de Malta, cetăţeni englezi calea ferată, după vreo două decenii. de sociologia muzicii, Editura Sim Art, de stirpe spaniolă, până la boieri Octave Calleya moare în 1927, este Craiova, 2009 (apărut şi în spaniolă, argeşeano­musceleni şi oameni de înmormântat în cavoul pe care el însuşi în traducerea lui Geo Constantinescu, rând de pe aceleaşi meleaguri, ba îl proiectase, la Pietroşani. Vine Al sub titlul En el atril de la vida… Octav chiar cu o plauzibilă descendenţă Doilea Război Mondial, vin comuniştii Calleya, Fundacion Malaga, 2013). dintr­un vicerege al Mexicului. la putere, vin şi la Pietroşani, o alungă Cartea este un amplu interviu, „de tip O veritabilă epopee, reiau foarte pe pe Zoe Baldovin Calleya, după ce povestea vieţii” (nota de la pag. 19), scurt, dar plecând de departe, pentru o forţează să le doneze averea, ard demarat pe 26 decembrie 2008, cu carte care se poate că, oarecum circular, „totul se leagă”. conacul… patru texte de introducere, semnate parcurge ca un roman, Pe la jumătatea secolului al XIX­lea, Se întâmpla în 1947. Octav Calleya de Antonie Solomon, primarul Craiovei chiar dacă are şi „aparat italianca Maria Parisi se căsătoreşte, se născuse („Octav Calleya, autentic fiu O critic”, ample note de subsol, referinţe. la Istanbul, cu maltezul Xaverio/Xavier deja, în 1942, al Craiovei”), Doru Popovici, Un roman cu un „personaj central” Calleya, cetăţean englez (pe atunci, pe 28 noiem­ compozitor şi muzicolog pregnant conturat, cu personalitate Malta era parte a Regatului Unit) brie, la Chişinău, („Un narcotizant şef de puternică, reflexiv şi tenace, conştient cu origini spaniole, dintr­o familie unde tatăl său, orchestră”), Teodor Costin, de menire („La 14 ani mi s­a aprins de cavaleri de Malta. Au patru copii. Mihai Calleya, dirijor, fost director al flacăra vocaţiei pentru dirijat, deşi, până Al treilea dintre ei, Octave (la pagina fusese trimis, Filarmonicii „Oltenia” („Un în momentul acela, cântasem la pian, următoare, la maturitate), născut în ca inginer de artist implicat…”), respectiv, cântasem în cor, deci cu vocea, dar 1869, urmează profesiunea tatălui, poduri şi şosele Gheorghe Fabian, critic şi la vioară, în orchestră sau ca solist, arhitectura, şi face studii la Istanbul ce era. Vremuri muzical, fost secretar artistic făcusem balet… – pag. 45), privind şi apoi la Paris. Spre finalul secolului, „roşii”, vremuri şi director al Filarmonicii lumea cu înţelegere seniorială, dar cu tânărul arhitect ajunge în România, la grele pentru „Oltenia” („Nobleţe şi exigenţă, exigent totdeauna cu sine Câmpulung, adus de colegi de facultate românii cu eleganţă…”). Am reluat („Nu am fost niciodată mulţumit cu ceea de prin partea locului. Printre ei, Traian „origini burghe­ titlurile pentru că sunt ce realizasem până atunci, dorindu­mi Săvulescu, prin intermediul căruia zo­moşiereşti”. ilustrative pentru imaginea/ de fiecare dată mai mult, mai mult, primeşte o comandă, pentru proiec­ Fraţii Calleya prestigiul în „cetate” şi în întotdeauna ţintind precum săgeata… tarea unui cavou de familie, în au de suferit, breaslă ale intervievatului, Săgetătorului, cât se poate de sus: Per Pietroşani, pe Râul Doamnei. Coman­ cu excepţia cu acelaşi motiv reiau aspera ad astra…” – pag. 54, „adică pe ditar, Zoe Andreescu Baldovin, o tânără inginerului Mihai titlurile celor opt capitole căi anevoioase se ajunge la stele, care musceleancă născută într­o familie Calleya, toţi ale cărţii: Începuturile craio­ este de fapt reflexul vieţii, acesta fiind modestă, dar născută „cu stea în ajungând în vene ale unui destin muzical dictonul meu preferat, scris pe toate frunte” – povestea e de tot interesul, închisori, unii exemplar; De la plecarea caietele mele, din acea perioadă, pe spun doar că, într­o întâmplare cu pleacă ulterior din ţară. În 1955 moare din Craiova la plecarea din ţară, via prima pagină.” – pag. 25), cu umor „haiduci” cu pistoale în mâini, îi sal­ şi răzbătătoarea Zoe, este înmormân­ Viena; Rătăcirea în neant, primele şi afecţiune, mai ales pentru colegi, vează viaţa boierului Baldovin, în casa tată la Bucureşti. incertitudini; Spania, ţara adoptivă; prieteni, contemporani de mai demult, căruia trăia împreună cu mama ei, este La opt luni de la naştere, deci în Călător cu bagheta, pe meridianele fără a omite micimile şi răutăţile celor adoptată de boier şi îi moşteneşte 1943, familia Mihai şi Angela Calleya lumii; Despre arta dirijorală. De la cu care a avut de a face, de la activiştii averea. Consecinţa se întrevede deja: (tot „regăţeancă” ajunsă la Chişinău „a învăţa” până la „a­i învăţa pe alţii”; de partid la colegii de profesie, instru­ cei doi, exoticul arhitect şi bogata alături de părinţi) se refugiază la Muzica este o magie care ne apropie mentişti, dirijori, impresari, chiar până româncuţă se căsătoresc. O căsnicie Craiova (se pare că aici au primit pe unii de alţii şi pe toţi de Dumnezeu; la… Sergiu Celibidache, geniul „rău de de succes, curând averea creşte, „repartizare”, posibil chiar de la Viaţa, ca o sală de concerte. (O arhitectul construieşte case la mareşalul Antonescu), de teama Addenda, cu numeroase imagini de gură”, al cărui elev informal a fost, după Câmpulung şi Bucureşti (câteva încă sovieticilor, care se apropiau. afişe, extrase din ziare, extrase din absolvirea Conservatorului bucureştean mai sunt în picioare), au opt copii dintre Datele de până acum şi, desigur, corespondenţă, autografe şi diverse (1961­1966, plus doi ani, aproape care vor trăi şase. Unul dintre aceştia multe alte amănunte pot fi găsite în documente completează cartea, exmatriculat în primul an din cauza este Mihai, tatăl maestrului Octav cartea Al vostru, tata, scrisă de Mihai alături de multe fotografii de familie „originii nesănătoase”, salvat de relativa Calleya – care moşteneşte, aşadar, Calleya între 1974­1986, apărută la şi profesionale, precum şi o bogată deschidere ideologică din 1962), urmat numele bunicului. Dar, până atunci, Editura Aritmos, Bucureşti (fără an), bibliografie.) Toate citatele care de o bursă la Academia de Muzică din alte detalii (unele argeşene!): în 1906, sub îngrijirea Mariei Calleya, pianistă urmează sunt din această carte. Viena.

ubla sacrificare a lui Eminescu, apărută în mai multe ediţii succesive în Eminescu „incorect politic” (2014). Idei pertinente găsim şi în alte cărţi pe (1997, 1999, 2000, cu prefaţa Zoei Dumitrescu­Buşulenga şi cu aceeaşi temă: Controverse eminesciene (2000), Eminesciene (2012), Basarabia Do scrisoare­postfaţă a lui G. Munteanu), pune în discuţie drama eminesciană (2013, 2018), Fragmente despre Eminescu (2017), Hyperionice eminesciană a ultimilor ani de viaţă. „28 iunie 1883 – afirmă Th. Codreanu în (2019), îndreptăţind afirmaţia lui Mihai Cimpoi despre Th. Codreanu: „Un consens cu Ovidiu Vuia şi N. Georgescu – este cheia hermeneutică pentru istoria hermeneut modern, dotat cu un instrumentar nou, pe potriva textului descifrat. românească modernă şi ea marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea Spiritul polemic se aprinde cu o forţă nimicitoare când e vorba de apărarea destinului românesc.” Considerat „coloana de susţinere a culturii naţionale”, Th. adevărului şi punerea Poetului în lumina adevărată a documentului şi interpretării Codreanu are un adevărat şi meritat cult pentru „românul absolut” (Petre Ţuţea). etice şi valorii juste.” Apelând la opiniile unor psihiatri contemporani privind noua concepţie despre Aprecieri similare au mai exprimat: Adrian Marino, E. Todoran, Ioana Em. nebunie, Th. Codreanu nuanţează ideea „dublei sacrificări”, aducând în discuţie Petrescu, Al. Piru, Solomon Marcus, Constantin Cubleşan, Val. Condurache, drama existenţială a Poetului, ca a oricărui mare creator, dar şi dramatismul Al. Dobrescu, I. Filipciuc, acad. Petru Soltan, Cezar Ivănescu, Dan Mănucă, conjunctural al celor din jurul său, lansând „metoda dublului referenţial” în Mitul Nicolae Rusu, Gr. Vieru, Nicolae Dabija, Adrian Dinu Rachieru, Ion Rotaru, Eminescu (2004), Eminescu în captivitatea „nebuniei” (2011, 2013), Eminesciene Viorel Dinescu, M.R. Iacoban, Marian Popa, Ion Beldeanu, Nicolae Mecu, (2012), Hyperionice (2019). Ana Bantoş etc. Deranjat de afirmaţiile lui H.­.R. Patapievici privitoare la Eminescu („ca poet naţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi ieşim din zodia ste, cred, inutil, să enumerăm premiile şi distincţiile primite de naţionalului”, şi, ca atare, „cadavrul din debara” trebuie aruncat la coşul de gunoi Theodor Codreanu; ele sunt numeroase şi sunt emanate de reviste, al istoriei), sau ale celor de la Dilema, nr. 265/27 feb.­5 mart. 1998 (Cezar Paul Einstituţii sau organisme naţionale şi internaţionale de prestigiu. Voi men­ Bădescu, T.O. Bobe, Cristian Preda, Z. Ornea, Moses Rosen, I.B. Lefter, Mircea ţiona, totuşi, Premiul „Titu Maiorescu” pentru Istorie şi Critică Literară al Academiei Cărtărescu, Radu Pavel Gheo etc.), Theodor Codreanu foloseşte benefic erudiţia Române, pentru cartea Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă. Ermetis­ şi spiritul polemic, devine imbatabil în combaterea „noii sperietori ideologice mul canonic (2011, acordat în 2013), dar şi două premii ale Uniunii Scriitorilor, numită political correctness”, care, neacceptând dialogul, „sfârşesc triumfători Filiala Iaşi. Îi lipseşte, în opinia noastră, doar un titlu academic, binemeritat pentru prin a pune etichete”, în ultimele decenii Eminescu fiind „supus unui veritabil întreaga sa operă literară, numeroasă, cu reale şi pertinente contribuţii întru apă­ bombardament de către cei atinşi de sminteala beţiei de cuvinte”; în zadar rarea neamului şi al valorilor culturii autohtone, cu spirit critic şi obiectiv, uneori însă, căci „Eminescu este peste mode şi timp”, concluzionează Th. Codreanu chiar polemic când e cazul. 18 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii e fapt, s­a „ţinut după Celibidache, ca din Malaga. Continui să dirijez, ca dirijor invitat, Ar fi suficient să spun Luceafărul sau Mioriţa ... student la Viena, dar şi mai târziu, prin toată în multe oraşe ale lumii şi, totodată, să fac cursuri Mioriţa este şi numele casei mele din Spania, este DEuropa, patru ani de zile” (pag. 128), apoi de dirijat de orchestră, în afara celor prevăzute în clar de ce; dar şi pentru că, în pribegia aventurii a mers în Italia, la Franco Ferrara: „În toată perioada programele de învăţământ universitare, în alte ţări mele muzicale, de foarte multe ori am fost ciobanul aceea de pregătire a generaţiei mele, toţi cei cu decât Spania. Particip şi la conferinţe internaţionale urmărit pentru oile mele mândre şi cornute. Din adevărat interesaţi de a aprofunda această artă, pe teme de specialitate, în jurii, la concursuri de dirijat Spania apreciez cel mai mult naturaleţea umană dintre tinerii dirijori de oriunde, ştiau că există trei şi la alte multe activităţi. Preocuparea mea actuală, şi firescul relaţiilor dintre oameni şi, de ce nu, şcoli importante: cea a lui Hans Swarowsky de la cea mai importantă, este aceea de a crea o asociaţie surprinzătoarea lor mentalitate şi formă de a înţelege Viena, cea a lui Sergiu Celibidache de peste tot în muzicală cu caracter internaţional, cu sedii la Malaga, şi a trăi viaţa.” Europa, şi cea a lui Franco Ferrara, din Italia, şi, cel Craiova şi Chişinău, care să urmărească formarea puţin din punct de vedere strict pedagogic, trebuiau şi susţinerea tinerilor dirijori în demersul lor de artea este, spuneam, ca un roman toate frecventate.” (pag. 231) afirmare.” (pag. 21) autobiografic, provocat de „domnul Profesorul de psihologie Ion Munteanu îşi explică Malaga, Craiova, Chişinău! Semnificativ pod Cîntrebător”, dezvăluind complexitatea unei într­o întrebare­comentariu (pag. 49, 50) aspiraţiile muzical/cultural, semnificativă acoladă biografică. personalităţi împovărate de darurile genetice ale şi realizările tânărului care avea să ajungă maestrul Prilej pentru a sublinia permanenta promovare „părinţilor din părinţi”, combinaţie de neamuri, omagiat de astăzi: „Vocaţia dumneavoastră nu putea în lume a muzicii româneşti, începând cu George combinaţie de ranguri, deloc palidă în această să apară din senin, la întâmplare, ci ea are legătură Enescu. „Am multe motive pentru care mă simt bine alchimie fiind ţărăncuţa dintre muscele, bunica Zoe. cu tot ceea ce înseamnă istoria familiei dumnea­ în muzica acestui mare compozitor român. (…) Cartea mai este şi o splendidă pledoarie pentru voastră, cu normele, valorile şi principiile acesteia, Operele târzii ale muzică, pentru autenticitatea de sine, pentru rezultate din poziţia socială şi preocupările lui George Enescu tenacitate şi respect faţă de rădăcini. intelectuale, artistice, ale bunicilor, străbunicilor, sunt foarte comple­ Dar, celebru, aplaudat, cu flori în braţe, cu reflec­ părinţilor şi fraţilor părinţilor dumneavoastră. Astfel, xe. Capodopera lui, toarele aţintindu­l, maestrul pare, totuşi, singur şi trist. chemarea spre artă, în general, spre muzică aţi opera Oedip, dar Oamenii mari au sufletele (aripi de albatros?) prea avut­o dintotdeauna în dumneavoastră, ea fiindu­vă încăpătoare pentru a nu fi trişti… transmisă din generaţie în generaţie, în familia O mărturiseşte, la pagina 273: dumneavoastră care include spanioli rătăcitori şi „Este un alt aspect, acela al cetăţeni englezi – cavaleri de Malta, viceregi ai singurătăţii interioare a artistului, Mexicului, arhitecţi renumiţi la Istanbul şi Bucureşti, de care trebuie să ţinem cont. moşieri români cu simţul onoarei şi al datoriei, Acest sentiment al artistului nu secretari literari la teatru, magistraţi, ingineri. (…) poate fi înlocuit, este un gol pe Eraţi programat, prin toate aceste determinări care nimeni şi nimic nu­l poate istorice şi biografice, prin educaţie şi instrucţie, umple. Un artist, fie el din lumea pentru a vă situa în vârful ierarhiei în orice dome­ teatrului, a operei, a muzicii de niu v­aţi fi gândit să activaţi. Aprioric, aţi fost orice fel, imediat după ce şi­a condamnat la un destin de excepţie şi nu v­aţi terminat de interpretat actul artistic fi putut sustrage acestor habitusuri…” pe scenă, la care participă cu toată După bursa la Viena, revine în ţară, în 1971, fiinţa sa interioară, rămâne singur. are dificultăţi supărătoare în a­şi găsi un loc potrivit Absolut singur! pregătirii şi aspiraţiilor sale în Bucureşti, încearcă şi Bunicul, Octave Calleya [Ion Munteanu] Cu toate la Târgovişte, iar în 1973 pleacă spre Malaga, oraşul şi alte lucrări de maturitate, aplauzele din public, maestre? Cu destinului său, unde primise o invitaţie, pentru a dirija reprezintă valori incontestabile. tot pelerinajul de la cabine, imediat un concert. În 2003, la Malaga i „s­a organizat o (…) Enescu era un compozitor care scria greu, după spectacol? Cu toate solicitările de autografe? manifestare omagială, sub semnul cifrelor 60­30­20: analiza foarte mult fiecare notă pe care o punea Cu tot, cu tot... Toate acestea nu ajung să umple (…) 60 de ani de viaţă, 30 de ani de la primul concert pe portativ, o cântărea cu atenţie. Genial şi absolut acest sentiment de însingurare al artistului. Este dirijat aici şi 20 de ani de când a fost numit profesor original este al său Preludiu la unison, din prima Suită ca şi cum s­ar fi stins pe scenă, cu ultimele acorduri universitar.” (pag. 118) pentru orchestră. Gândiţi­vă că numai la opera Oedip ale orchestrei. Deşi participă la tot ceea ce se desfă­ a lucrat douăzeci şi cinci de ani.” (pag. 266) De fapt, şoară după concert, felicitări pe care le primeşte de almaresul muzicianului este impresionant. chiar dacă, pentru a se căsători în Spania, maestrul la public, de la membrii orchestrei etc., el este de A dirijat în multe dintre ţările Europei, în a trebuit să renunţe la cetăţenia română, el a rămas fapt absent, se află în cu totul altă parte. Este singur, PAmerici, Africa de Sud, Asia. A şi compus. mereu român. „Am fost întrebat deseori: ce am luat singur, cu toată mulţimea care îl înconjoară.” A primit premii, onoruri. (În particular, Primăria cu mine după ce am plecat din ţară? Şi am răspuns, O singurătate­tristeţe atenuată însă de iubirea faţă Craiova, la 28 octombrie 2008, i­a acordat o diplomă generic, că, la orice plecare, luăm cu noi acele de semeni, pentru că „omul nu este ceea ce crede pentru „Talentul de excepţie prin care daţi viaţă rădăcini spirituale bazate pe muzică, poezie şi mit. că este, ci se defineşte prin ceea ce face”, iar „tot valorilor universale ale muzicii clasice şi pentru faptul Or, spiritualitatea noastră românească este bazată ce întreprinde cineva din iubire faţă de semeni este că purtaţi spiritul Craiovei în lume, pe aripile muzicii”.) pe folclor, genul cel mai reprezentativ fiind doina. definitoriu pentru condiţia umană.” (pag. 325) Are discipoli în multe ţări. Săgetătorul ţintind mereu Am văzut spanioli cu lacrimi în ochi ascultând doinele Un om adevărat este maestrul Octav Calleya! mai sus are motive temeinice de a privi înapoi cu româneşti pe care eu le puneam la conferinţe sau seninătate şi cu justificată mândrie: „Statusul meu la serate muzicale, interpretate la nai de fostul meu actual este de interpret dirijor, cuprinzând toată aria coleg de facultate, prietenul Gheorghe Zamfir, sau Post scriptum: Pentru că totul se leagă, aceste dirijorală: de orchestră, de operă, de cor. Le­am făcut Balada lui Ciprian Porumbescu, interpretată la vioară rânduri sunt semnate de un cicăneştean care ştie pe toate, la care se adaugă componenta pedagogică, de Ion Voicu.” (pag. 267) Şi, mai spre finalul cărţii pe unde încă se mai văd fundaţia fabricii de acum eu funcţionând de peste douăzeci şi cinci de ani (pag. 326), conclusiv: „Referitor la România, iubesc 100 de ani şi picioarele podurilor pe care trecea pe ca profesor universitar în Spania, în prezent fiind valorile noastre spirituale exprimate în forme diferite atunci trenul spre Tămaş… Sper să le pot arăta şef de catedră la Conservatorul Superior de Muzică de marii noştri oameni de cultură, din toate domeniile. cândva şi nepotului proprietarului lor. (Gh. PĂUN)

documente ce prezintă o legătură între Ordinul Templier şi înfiinţarea Ţării Româneşti, iar că Negru Vodă nu a fost un simplu conducător şi că a fost un mare iniţiat. De fapt, s­a făcut cea mai completă şi complexă analiză a simbolisticii Semn(al) de carte mormântului lui Negru Vodă, prezentând aspecte inedite. (…) Petre Buneci, Bogdan Gâlculescu, Ştefan Dumitrache, Cristian Am considerat necesar ca această lucrare să apară şi în limba engleză, pentru Moşneanu, Ordinul Cavalerilor Basarabi/Order of the Bessarabian Chivalry, a fi cunoscute publicului larg, nu numai din România, ci şi din străinătate, multe Editura Neverland, Bucureşti, 2020 lucruri necunoscute până în prezent. (Autorii, în Cuvânt­înainte) În lucrare se face o analiză interdisciplinară ce are la bază mai multe paradigme conexe ale cunoaşterii, astfel încât Ordinul Cavalerilor Basarabi Acad. Victor Voicu, Costin Cernescu, Irinel Popescu, coordonatori, reprezintă o pecete sau o mantie care învăluie trecerea prin veacuri a ordinelor Pandemia Covid­19 în România. Aspecte clinice şi epidemiologice, Editura iniţiatico­cavalereşti şi secrete ce­şi au originea în spaţiul carpato­danubiano­ Academiei Române, Bucureşti, 2020 pontic. (…) O carte cuprinzătoare (446 de pagini), tehnică, scrisă de 45 de profesionişti, Lucrarea are un caracter „o sinteză a modului în care s­a desfăşurat pandemia Covid­19 pe teritoriul istoric, dar vine şi cu expuneri României, pe baza datelor de care dispunem până la această oră [la jumătatea de simbolistică şi ezoterism, iar lunii iulie 2020]. din interpretarea descoperirilor (…) Sperăm că lucrarea de faţă să fie de folos în primul rând factorilor politici, arheologice privind cultele care, de multe ori, puşi în faţa unor decizii dificile, resimt lipsa unui suport ştiinţific iniţiatice dacice găsim adecvat. În egală măsură, însă, punem aceste date la dispoziţia tuturor celor similitudini între simbolistica interesaţi, specialişti în domeniul epidemiologiei şi bolilor infecţioase, medici acestora şi cea templieră. Este şi asistenţi de toate specialităţile, studenţi la medicină şi chiar a publicului larg, prima lucrare care vorbeşte care vrea să cunoască mai multe despre fenomenul Covid­19. despre acest spaţiu ca unul (…) Metodele de prevenţie care şi­au dovedit eficienţa, precum şi metodele de început al cavalerismului, de tratament care au fost validate de studii ştiinţifice vor fi regăsite în capitolele cât şi despre participarea cărţii. românilor la prima cruciadă. De asemenea, cititorii vor găsi o analiză privind eficacitatea unor vaccinuri Am considerat că există care, cu siguranţă, vor apărea în curând pe piaţă.” (Coordonatorii, în Prefaţă) Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 19 Curtea de la Argeş

Podul de reviste De vorbă cu pictoriţa Galina Vieru Raia ROGAC Motto: Casele îmbrăcate în ii albastre, albe, cu margini de cer, sunt slăbiciunea şi dragostea mea. (Galina Vieru) Raia ROGAC: Dragă Galina, sunt încântată să satului matematica şi arta de a simţi linia, culoarea, am simţit că ceea ce văd, de realizăm această convorbire de suflet, chiar şi de la forma. Fratele tatălui şi fratele bunicului au fost fapt, îmi curge prin sânge, că distanţă, din cauza condiţiilor impuse de pandemie. pictori. Copiii lor au devenit artişti. Mulţi verişori, ceea ce simt e bucuria de a Am vizionat recent online o bună parte din lucrările unchi, au moştenit acest dar, precum şi noi, cele trei reveni Acasă, în România tale şi m­au impresionat tematica, paleta bogată surori din Puţintei. Deoarece vremurile au fost şi din mea. a culorilor, de asemenea, genurile şi tehnicile de cele vitrege, unii fraţi ai străbunilor, ai buneilor au R.R.: Când ai avut primul vernisaj, după masterat? realizare a acestora. Vieru e o viţă de neam româ­ plecat prin lume, în diferite părţi, unii dintre ei şi­au G.V.: După masterat am expus în multe expoziţii nesc care, de o parte şi alta a Prutului, a lansat găsit rostul şi fericirea în România. Sub teiul din de grup, uneori cu selecţii de lucrări destul de personalităţi notorii pe arena culturală. Să vedem ogradă, mama scria poezii şi citea, citea, citea. Mi­o bunicele, adică mari. Primul vernisaj personal, doar cum şi când l­ai cunoscut pe marele Igor amintesc mereu al meu, a fost în 2012, cu genericul Sonata luminii, la Vieru, care are descendenţi în arta plastică cu cartea în un an după ce tatăl şi mentorul meu s­a transformat în trei generaţii. Mi­ai spus la telefon că erai mână, cu oche­ în stea. Tare mi­am dorit să­l am alături, să­l bucur, elevă pe­atunci, când ai auzit de creaţia lui, larii pe năsuc dar nu am reuşit... Întotdeauna a fost mândru de mine dar aplecarea către pictură deja se contu­ şi cu munţi şi acum îi sunt foarte recunoscătoare, pentru că asta rase. Rămâne a fi un model pentru Galina de caiete de m­a ajutat, m­a încurajat, m­a ridicat când am căzut, Vieru? Îmi amintesc că acum vreo doi ani, controlat. A m­a adus aici, azi, în faţa dumneavoastră. fiind în troleibuzul nr. 24, în apropiere de predat în aceeaşi R.R.: Câte expoziţii personale ai reuşit să strada care poartă numele remarcabilului şcoală cu tata organizezi? plastician, am auzit cum discutau aprins limba şi literatura G.V.: Treisprezece. De 13 ori mi­am deschis un grup de tineri, iar la un moment dat unul română. Era fereastra pieptului pentru iubitorii de artă, m­am întreabă cine­i Igor Vieru, iar un altul, cu aer foarte talentată! destăinuit şi am povestit prin pictură dragostea şi de mare cunoscător, îi răspunde: Cum nu Recita frumos, trăirile mele, de 13 ori m­am văzut fără oglindă, dar ştiţi? E fiul lui Grigore Vieru. Apropo, vreau cânta la acor­ mult mai profund. Acum coc a 14­a pâinică de suflet. să amintesc aici despre câteva cărţi pentru deon, dansa În 2014 am vernisat expoziţia Cerul casei mele, copii care îi familiarizau pe micuţi cu poezia minunat, scria, la Bucureşti. Îmi place acest joc de cifre. şi ilustraţiile lui Grigore şi Igor Vieru. Pentru desena foarte R.R.: Nu sunt sigură, dar îmi pare că ai expus la preşcolari, cea mai îndrăgită carte a fost şi frumos, broda început la Biblioteca „Onisifor Ghibu” sau la Biblioteca este Duminica cuvintelor, apărută în 1969 la mereu flori pe Municipală „B.P. Hasdeu”? Editura „Lumina”, la care au colaborat cei doi albul pânzei, ba G.V.: Ah! bibliotecile, sunt locurile unde pictura maeştri. În 1970, acestor doi mari coloşi li s­a chiar şi portretul e cuprinsă de/şi în cărţi, iar liniştea vieţilor scrise trece prin lucrări, făcându­le şi mai frumoase. Prima Nota red.: reamintim cititorului că numărul anterior al revistei a fost ilustrat cu lucrări ale Galinei Vieru. expoziţie personală a fost la Biblioteca Naţională alăturat un al treilea – Spiridon Vangheli, pentru lui Eminescu l­a brodat şi sădea în inimile elevilor a Moldovei, apoi au urmat altele la Biblioteca a scoate la lumina tiparului la aceeaşi editură şi a seminţele limbii române. Ograda noastră cu leagăn, Municipală „B.P. Hasdeu”, la Biblioteca „Alba Iulia” le pune în braţe micuţilor din clasa întâi Abecedarul. tei, iasomie, casa cu maci, lacul din grădină, au fost din sectorul Buiucani al Capitalei, apoi iar la Ai văzut, ai învăţat din aceste cărţi? Eu cred că după Raiul meu, care m­a învăţat să iubesc frumosul Biblioteca Naţională etc. apariţia lor (au cunoscut numeroase ediţii) aproape oriunde şi oricând. R.R.: Adori să participi, după cum am observat nu există copil în R. Moldova care să nu le fi cu­ R.R.: Eşti absolventa Universităţii Pedagogice de din CV, la taberele de creaţie de acasă, dar şi din noscut. Păcat că unii tineri au memorie scurtă. Stat „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design, afară. Care a fost cel mai impresionant periplu, poate Galina VIERU: Pretutindeni am fost întrebată specialitatea Arta Decorativă. Aici cine te­a ghidat nu chiar pe mări şi oceane, dar în mediul pur natural de mulţi dacă sunt rudă cu marele artist plastic Igor în miracolul şi splendorile artei? Până la renaşterea cu subiecte atractive? Vieru sau cu poetul Grigore Vieru. Regret că nu l­am naţională, doritorii de a însuşi arta plastică făceau G.V.: Taberele unesc, ca­ntr­o paletă culorile, cunoscut personal pe primul, dar port o admiraţie studii în Uniunea Sovietică, în diferite oraşe. Chiar mai mulţi artişti. Lucrând cot la cot cu pictori care vin aparte pentru creaţia lui. Lucrările sale au o încăr­ nu ştiu dacă în programele de studii erau incluşi de pe alte continente, din alte culturi şi religii, încerci cătură aparte, iar grafica de carte e plină de şi marii pictori din România, acum cred că aţi avut lumea la gust, o simţi mergând lângă tine, o cuprinzi, seninătate şi frumos, de simboluri, de metafore, posibilitatea să­i cunoaşteţi pe N. Grigorescu, o vezi cum gândeşte aici, acum, sub acelaşi cer şi de acorduri cromatice deosebit de fine. Ş. Luchian, N. Tonitza şi alţii. acoperiş. E un schimb de bucăţi de pită, coapte din Am avut norocul să­l cunosc pe marele poet G.V.: Am urmat studii în domeniul artei decorative, boabe diferite, dar la acelaşi foc. Precum cele mai Grigore Vieru la una din primele expoziţii de grup, deoarece la admitere, mie, absolventei fără studii la mari culturi din lume au elemente împrumutate, sau pe care am vernisat­o împreună cu câteva colege, vreun liceu de arte, mi s­a spus că nu am şanse de preluate, sau moştenite de la altele, poate cu totul în 2007, la Casa Limbii Române. S­a bucurat pentru a reuşi la buget, la pictură. Nimeni nu ştia că şcoala diferite, astfel şi noi la tabere ne completăm reciproc, noi, ne­a lăudat ca pe nişte copii care aveau mare mea de arte a fost familia care m­a învăţat mult mai ne facem mai bogaţi prin noi experienţe şi trăiri nevoie de curaj şi apreciere. Îmi amintesc de privirea mult. Atelierul unchiului Evgraf, care era pictor, îmi de înaltă intensitate. Prima tabără de creaţie din lui nostalgică de poet care întreaga viaţă a visat la stătea la dispoziţie, în plus, făceam cu tata exerciţii România, cred, a fost cea mai frumoasă! Pe lângă Unire, la o Românie Mare, la reîntregirea neamului zilnice la desen, de asemenea, modelam, însuşeam locurile atât de pitoreşti pe care le­am cunoscut, mi­a românesc. Încet, timid, aproape la ureche, i­am şoptit culorile, genurile, admiram cu drag şi mândrie dăruit adevăraţi prieteni, cu care ne întâlnim aproape că mai scriu şi poezii, şi luminiţa din ochii poetului lucrările fratelui bunicului, Gavril Vieru, şi a fiicei an de an, în acelaşi minunat Câmpulung Muscel, la s­a aprins. Acea întâlnire mi­a dat aripi şi m­a făcut sale, din albumele lor de artă. Ei au fost artişti foarte aceeaşi cafenea cu dulciuri, „Iepuraşul”. Acest orăşel mai încrezătoare, mai sigură, mai hotărâtă, deoarece cunoscuţi în Belarus. Acest anturaj de oameni ţine în palme o arhitectură deosebit de fină, case de oamenii mari te fac să te ridici spre culmile înţelep­ care purtau în sine un fir de har ce cobora de la patrimoniu, adevărate bijuterii arhitecturale. Le pictez ciunii mai uşor. Dumnezeu, m­a făcut să iubesc atât de mult pictura, periodic, le scriu, le duc în mine ca pe nişte cuiburi de Creaţia mea poartă acelaşi mesaj de identitate încât studiile de licenţă în artă decorativă doar au Soare. Iar Culoarul Rucăr – Bran, drumul spre prima naţională, de suflu românesc, de oameni care trăiesc, accentuat tendinţa mea de a îmbrăţişa un destin mea tabără peste Prut, îmi fură ochii în orice anotimp creează şi se roagă, în speranţa că ne vom reuni. plin de culoare. Masteratul l­am făcut în pictură. şi mă convinge iar şi iar că Raiul e în preajma noastră. Despre cele două cărţi… Sigur că le­am citit cu mare De atunci, fiecare zi din viaţa mea mă îndeamnă R.R.: Se vede în picturi o inspiraţie multiaspec­ plăcere. În genere, am îndrăgit cărţile ca pe nişte să pictez. tuală din creaţia populară. Cât de greu e să mai buni prieteni de mică, pentru că ele îţi umplu sufletul Marii pictori români au fost în programul meu găseşti astăzi pe viu aceste case modeste în albastru de bucurie. Citindu­le, înveţi să zbori spre alte lumi, de studii şi am avut noroc de profesori foarte buni de Voroneţ, pe care le pictezi – aprecierea este a cunoşti noi trăiri, iar ilustraţiile te poartă de mână prin la Universitate, dintre cei care şi­au făcut studiile la acad. Nicolae Dabija – cu prispe şi pridvor, cu liliac lumi paralele, fiind aproape de sufletul şi fantezia Moscova, Leningrad, Tbilisi, dar purtau o dragoste în prag şi nuc la poartă? În satul Puţintei sunt puţine artistului care le­a creat. Tocmai de aceea am ajuns aparte pentru arta românească. Când am ajuns sau mai multe ca în alte localităţi? De fapt, acest stil să ilustrez cărţi, să dau aripi textelor, să pot dărui pentru prima dată la Bucureşti, în 2014, venită după arhitectural e caracteristic pentru zona de centru. copiilor plăcerea de a lectura şi prin căldura şi lumina un premiu important pentru poezie, primii paşi i­am Ştiu că ai mare dragoste pentru satul natal, exprimate culorilor. făcut spre Muzeul de Artă şi spre Muzeul Satului. în picturi, dar şi în versuri, adică Dumnezeu de două R.R.: Am înţeles că din familie ai avut îndrumători Când am rămas faţă în faţă cu picturile lui Luchian, ori ţi­a pus mâna pe cap… pictori. Evident că aceştia te­au încurajat. Dar unul din artiştii mei preferaţi, Tonitza, Grigorescu, G.V.: ...şi încă de două, căci mi­a dăruit doi copii părinţii? Ţuculescu, Petraşcu..., fiind singură în muzeu, minunaţi! Pe Flavius Corneliu şi Stelian Florentin. G.V.: Port cu mândrie numele Vieru, deoarece am savurat acea muzică din liniştea culorilor, acea R.R.: Sunt frumoase aceste nume, constituind vin dintr­o viţă de artişti. Tatăl meu desena, picta cu armonie de nedescris, acel colorit care tămăduieşte un dublu botez, ceea ce presupune un dublu noroc multă măiestrie, scria cu peniţa foarte frumos toate sufletul... Apoi o zi întreagă mi­am plimbat paşii în viaţă pentru cei care le poartă, în realizările caracterele de litere şi o viaţă întreagă a învăţat copiii şi ochii prin cel mai frumos sat din Bucureşti. Acolo profesionale pe viitor. 20 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 Podul de reviste

G.V.: Mă bucur de aprecierea uşi de patrimoniu, stâlpi de piatră, mai mulţi iubitori de artă. Eu pictez aşa Locuieşte în Cehia şi ajută acolo dumneavoastră şi sper să devină praguri şi prispe din lemn dantelat... şi cum simt, starea lăuntrică îmi dictează oamenii să înlăture problemele legate realitate acest pronostic. De când am le înlocuiesc cu plastic. Dacă aş putea, gama cromatică, subiectul, compoziţia, de sistemul osos. Ea, de asemenea, devenit artist, mă duc acasă, în satul aş introduce în şcoli o materie nouă, glasul interior mă duce de mână în tot în timpul liber picta şi scria versuri, natal, cu mai mult dor şi nostalgie, cu care să înveţe copilul să iubească şi să ceea ce fac şi mă bucur pentru că pot fiind inspirată mereu de natura ţinutului un sentiment pe care nu prea pot să­l aprecieze autenticul, să facă diferenţa să fiu sinceră în creaţia mea, să scriu, nostru. După cum am menţionat mai definesc, probabil culoarea face asta. între frumuseţile moştenite şi noul steril, să pictez fără măşti, să modelez din sus, tatăl, Gavril Vieru, era un om Am descoperit noi case vechi în sătucul să opteze pentru lucruri şi valori care aluatul cugetului meu lucrări care pot deosebit de talentat, un matematician meu, spun aşa, deoarece nu le ştiam duc în sine istoria neamului nostru, să dărui bucurie. Să rămân aceeaşi eu, şi un profesor foarte bun, un părinte pe când eram copil, mi­au ieşit în fie patrioţi ai culturii, fideli frumuseţii căci Dumnezeu m­a trimis în lume exemplu, îl ducea capul la toate, drum acum. Fiind mică, tare mai eram locurilor în care s­au născut şi trăiesc. pentru asta. fiind foarte priceput. El mi­a insuflat zbânţuită, mă urcam şi pe biserică Casele îmbrăcate în ii albastre, albe, R.R.: Acum o întrebare mai com­ dragostea pentru artele plastice. dacă nu mă vedea mama, dar nu prea cu margini de cer, sunt slăbiciunea şi plexă: cum, când şi cu ajutorul cui Îl priveam cu atâta drag când crea, hoinăream prin toate colţurile satului. dragostea mea. Am crescut într­o casă reuşeşte Galina Vieru să îmbine atâtea încât, pentru mine, mâinile lui cu ade­ Oamenii ce treceau pe la noi la poartă, mai nouă, dar aceste mici giuvaiere activităţi majore – pictura, creaţia lirică, vărat erau de aur. Mămica Maria, la întotdeauna, mai toţi priveau în ograda din lut şi paie, acoperite cu stuf, şindrilă revenită la Alma Mater să ocupe postul lecţiile de limba română, ne povestea noastră, căci era cu adevărat frumos, sau oale, îmi povestesc atât de mult, de şef de secţie şi, cea mai sfântă atât de interesant şi frumos despre iar noi nu prea aveam curajul de a sunt ca nişte portaluri în timp care mă vocaţie, cea de mamă a doi minunaţi marii clasici, despre regulile de scotoci cu ochii prin alte gospodării, duc acasă la străbunei, care mă umplu copii, care, bănuiesc, reuşesc timid respectat în gramatică, despre dulcele sau unele garduri erau prea înalte. cu acea căldură pe care o emană lutul să­i păşească pe urme… grai românesc, încât ni se părea că Acum, după ani de căutări, fiecare încălzit de soare, cu acea lumină din G.V.: Sunt un om care are norocul timpul se suspendă. Acasă ne ţinea element ce poartă în sine frumosul, Casa mare a lui Ion Druţă, cu şoaptele de a întâlni în cale oameni–îngeri. în curăţenie şi întotdeauna amenaja zărit de după pomi sau ziduri, îl focului din sobe, cu adierea vântului Dragul şi scumpul meu soţ Ruslan casa cu mult gust, ne hrănea gustos, pescuiesc şi uneori îl pictez. Fiecare de după draperii brodate, cu florile ce m­a încurajat întotdeauna, m­a susţinut sănătos şi făcea cele mai minunate casă care povesteşte despre cine au rămas a trăi pe pereţi, în covoare, şi a admirat ceea ce fac, dăruindu­mi dulceţuri de pe plaiurile orheiene. suntem noi de fapt îşi găseşte viaţă sau în buchete legate la grinzi. Pande­ libertatea de a crea, de a călători şi, ce Ne cosea hăinuţe, broda, cânta, scria, nouă în pânzele mele. Azi am curajul mia mi­a dat timp pentru a merge prin e mai de preţ – timp liber. El se trezea dansa, citea, muncea şi ne iubea până să privesc printre gard, să mă urc, satele Moldovei mele după aur pentru odată cu mine în nopţile când copiii la stele şi pân­dincolo de ele. Părinţii dacă trebuie, să întreb, să culeg aceste suflet. Aici, în fiecare duminică, găsesc plângeau, îi schimba, îi hrănea, mă ne­au crescut în dragoste şi armonie, bijuterii de humă, de peste tot, căci mai acel albastru de Voroneţ, acele prispe ajuta în toate şi mereu, mereu mi­a fost în creaţie, iar acum, la rândul meu, mă au puţin să ne încânte ochiul, se prea şi pridvoare, acele geamuri şi uşi croite alături, la bucurii şi lacrimi pe vremuri străduiesc să dăruiesc aceleaşi calităţi poate ca în viitorul apropiat să nu mai din poveşti de lemn, care mă hrănesc greu de parcurs. De multe ori, am copiilor mei. Soţul meu, Ruslan, e un fie. cu istorie, cu poezia vieţii de la sat, cu dedicat nopţile picturii sau poeziei, foarte bun inginer, are şi el mânuţe de R.R.: În legătură cu aceasta, îmi simboluri pe care încerc să le descifrez, pentru a vedea, în primul rând copiii aur cum avea tata, e priceput în toate, amintesc un episod din biografia lui pictându­le. mei, că arta contează cu adevărat, că e un foarte bun familist şi un om minu­ Igor Vieru, când a găsit un minunat R.R.: Lucrările consacrate caselor arta cere muncă şi sacrificiu, că arta nat. Întotdeauna iubeşte să înveţe ceva covor naţional vechi, dar imposibil de vechi, probabil, alcătuiesc o colecţie poate fi combinată armonios cu viaţa nou, iar uneori ne bucură cu mâncărică restaurat. Atunci a căutat un iscusit întreagă. de familie. Băieţii noştri au crescut gătită după reţete proprii. Acum, când meşter popular de covoare care a G.V.: Tema arhitecturii tradiţionale printre palete, pânze, tuburi, foi, alcătuiesc răspunsurile la întrebări, alcătuit floarea covorului, aşa se numea este dominantă în creaţia mea de şevalete etc. Ei îmi respectă liniştea el ne­a delectat cu primele lui clătite, modelul în miniatură după care lucrau acum. Visez la o expoziţie personală când scriu sau pictez, găsesc singurei aşa, un fel de premieră culinară. ţesătoarele la război. După aceea, în care casele mele dragi se vor întâlni drumul spre cratiţă dacă le e foame, R.R.: În ce aforisme îţi regăseşti a dat viaţă acelui covor vechi, acum alături, într­un sat mutat la oraş, dar ştiu a mă încuraja şi a mă critica, dacă munca, pasiunea şi dragostea? el se află la loc de cinste în muzeul unul care va rămâne să trăiască în e nevoie. Aceşti trei bărbăţei îmi sunt G.V.: Mă regăsesc în mii şi mii de care­i poartă numele din satul natal conştiinţa copiilor noştri prin poezie cei mai buni prieteni. Ei mă comple­ aforisme, gânduri înaripate, deoarece Cernoleuca. şi pictură. Aş vrea să merg cu acest tează, îmi citesc versurile, îmi anali­ ele sunt nişte segmente scrise din G.V.: Unii gospodari nici nu ştiu proiect peste tot în lume, să arăt cât zează picturile, îmi arată uneori minu­ viaţa mea, a ta, a tuturor. Aceste scurte ce comori ascund după poartă, ce de frumoasă e Moldova mea, să ne surile, îmi scot în evidenţă plusurile, rânduri în care încape o veşnicie, de simboluri au casele lor, cât sunt de cunoască lumea şi din alt punct de mă ajută şi mă înţeleg. Ambii copii multe ori te ajută să creşti, să luminezi frumoase şi scumpe, din punct de vedere, căci până acum doar sărăcia, desenează şi pictează foarte frumos, şi chiar să zbori. Iată doar câteva din vedere artistic. Mulţi, foarte mulţi îşi corupţia, chiar şi covidul ne­au făcut au maniere diferite de lucru şi un spirit ele. Am descoperit că dacă iubeşti viaţa urâţesc locuinţele cu „euroreparaţii”, „renumiţi”. de observaţie foarte dezvoltat. De când şi viaţa te va iubi pe tine, consideră aruncând geamuri sculptate în lemn, R.R.: Concret, ce stiluri, genuri erau micuţi, micuţi, le spuneam poveşti Arthur Rubinstein, iar Nichita Stănescu şi tehnici foloseşti? pe care le compuneam alături de ei, în susţine că oamenii sunt păsări cu Mai orfană ca oricând G.V.: Iubesc profund abstracţia, pat, acum ambii vorbesc şi povestesc aripile crescute înăuntru. Deosebit de Galina Vieru dar nu oricare încercare de a mâzgăli pe măsură. Sunt mândră de puişorii concis este Octavian Paler când afirmă o pânză. Iubesc arta ce dăruieşte mei şi de iubitul meu soţ! Cu ei cutre­ că ceea ce nu trăim la timp, nu mai De când Ei au plecat, adâncime, bucurie ochilor, întrebări, ierăm Moldova şi România şi alte ţări trăim niciodată, astfel ne îndeamnă La alt capăt de sat trăiri, iluzii. Poate cândva mă voi dedica minunate, în căutare de frumos. să cugetăm bine şi să nu pierdem Coborând mai uşor acestui gen de creaţie, dar până atunci, R.R.: Te rog să ne vorbeşti succint clipa minunată. Şi, desigur, simt că În cenuşi lutul lor, vreau să ajung la sufletul privitorului şi despre familie: despre părinţi, fraţi „Frumuseţea va salva lumea”. Ultimul Împletit din dureri, printr­o pictură uşor stilizată, unde şi surori… mă poartă prin viaţă ca un far, sfidând realismul coboară din pânze îmbrăcat fricile, îmi urmez visurile mele, scriind Din zăpezi, primăveri, G.V.: Suntem trei surori la părinţii în propriul meu stil. La expoziţii, verni­ ceea ce simt şi pictând ceea ce iubesc. Din buchete de tei care nu mai sunt... Am fost patru, dar saje, am observat că totuşi pictura viaţa uneori muşcă amar, şi mămica cu R.R.: Şi, ultima întrebare: nu am Şi din basme cu zmei... text pentru ea, dar sper să ai un ruptă din natură, din jur, din vieţile tăticu, căci aşa le­am spus întotdeauna, Simt cum firul de dor răspuns. noastre, figurativă sau nu, tablourile au pierdut al doilea copil la doar un an Mă destramă uşor, G.V.: Când noaptea se aşterne care vorbesc despre ceva anume, de la naştere. Eu sunt mezina, surorile Lacrimi cad şi topesc peste lume, merg la lacul de lângă care cuprind o poveste, care reflectă mele mai mari aveau cândva grijă de Tot ce mi­e pământesc. casă, sting luminile din oraş, dau dru­ un loc, un om, o istorie, atrage cei mine să mă hrănească, Rugăciuni şi scrisori mul liniştii, întreruptă doar de cântecul să mă îngrijească, să mă Le trimit printre flori M­am înrudit cu tine greierilor, şi vorbesc cu Dumnezeu. pescuiască de prin toată Sub puzderia de stele mă întreb cum Şi îi rog, de­or putea Galina Vieru grădina şi să mă oprească Să­mi mai ierte ceva, poate exista atâta frumuseţe în jur, să nu desenez chiar toţi atâta dragoste, atâta cer necunoscut! Timpul meu rătăcit M­am înrudit cu tine, bătrânule amurg, pereţii casei, căci, de când Aş vrea să călătoresc în Cosmos, La străini dăruit, În seri cu multă linişte, la poarta dumitale eram doar un pui de om, întotdeauna am iubit în taină astrono­ Paşii mei ce­au trecut Prin satul meu de ceară se­aud cum ape curg... desenam nu doar pe foi. mia. Aş vrea să văd planeta albastră Fără ca să­i sărut, Miroase a duminică, miroase­a Casa Mare Viorica, sora mai mare din depărtări, să trec printr­o altă Dulci cuvinte de dor profesează la şcoala din dimensiune de timp, să simt viaţa Care tac pân­ei mor... Şi cerul parcă­i pâinea ce­i scoasă din cuptor, satul natal, predând limba altfel şi, revenind aici, Acasă, să aduc Ţinem post de părinţi, Şi orizontul parcă­i o margine de pâine, şi literatura română şi, răspunsuri la vechi întrebări şi întrebări Ei fiind mai cuminţi, În serile de ceară prin sat izvoare curg, mai nou, având clase şi la noi la vechile răspunsuri. Nopţi la Deseori, fără noi M­am înrudit cu tine amurgule, bătrâne. ciclul primar. Şi ea iubeşte rând, pe pragul de acasă, priveam Curg în râuri de ploi. arta, fiind în suflet artist. bolta cerească, sub aripa lui tata, Case­n care­am crescut Şi când în clopot sună un fir de sărbătoare, Îi place să confecţioneze doream să ştiu tot... şi iată că de acolo, păpuşi din stofe, pictează din trecutul meu de copil fericit, curios Tot coboară mai mult Punând în casa mea pe masă vin şi flori, şi cântă cu voce şi la şi neliniştit, am adus cu mine prin În genunchi, peste Ei, Să ştii, pe prag, la poartă, aştept ca dumitale acordeon foarte frumos. poeme şi pictură Cerul casei mele Sub picioare de miei. Să intri în ogradă, te­aştept de­atâtea ori... Lilia a devenit medic. şi îl port prin lume, oriunde aş fi. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 21 Curtea de la Argeş 8 Urmuziana Paradoxalul Urmuz. Parodierea parodiei (IV) Lucian COSTACHE tiinţă şi/sau credinţă. Instinctul libertăţii. îl atrăgea îndeosebi”; protagonistul din După furtună, crescută”. Ironia funcţionează Există şi un instinct de cercetare şi unul de despre care „se crede că a apucat drumul spre oraşul şi în finalul scenei „istorice” Şcreativitate. Stamate îşi doreşte să ajungă natal”; şi nu mai puţin Stamate, care „taie, în fiecare din Emil Gayk, când, după la esenţa „lucrului în sine”, „să satisfacă cerinţele noapte, cu foarfeca, legăturile ce îl ţineau ataşat la „războiul” dintre nepoată superioare ale ştiinţei”, să pătrundă în „infinitul mic”. ţăruş şi spre a da frâu liber dragostei sale neţărmurite şi unchi, fiecare primeşte În Plecarea în străinătate, protagonistul e dornic de [...], cu scopul de a putea odată pătrunde şi dispărea „dreptul să­şi poată ridica pe cunoaştere a altei lumi. Turnavitu călătoreşte sau cel în infinitul mic”). De aici, şi neaşteptat, copleşind un viitor cât va putea mai sus moralul”. Final moral are puţin are intenţia de a călători în „îndepărtatele insule alt instinct, cel de apărare, de supravieţuire, energia şi confruntarea dintre Cotadi şi Dragomir, pentru Majorca şi Minorca”. Fuchs vrea să experimenteze, vitală, se instalează gândul eliberării totale, al morţii, că face referire la „obiceiul creştinesc” de a ţine să capete experienţă, fie în cartier, fie într­o aventură al sinuciderii, aşa cum Turnavitu „îşi pune în aplicare „o candelă veşnic aprinsă” în memoria repauzaţilor epopeică, în Olymp, din impulsul spre creativitate. funestul plan al sinuciderii”, ori cum Ismaïl „abia mai sau cuminţirea eroului din După furtună după ce Puţină metafizică şi astronomie atinge direct are puterea de a se târî până la marginea pepinierei intrase cu spada, „năvălind în curtea mânăstirii, dar problema cunoaşterii: prin ştiinţă şi/sau prin credinţă. de viezuri, unde cade în stare de decrepitudine...”; cuprins aici de fiorii pocăinţei”, ori cel din Plecarea în Curiozitatea, dorinţa de a ajunge la „cauza cauzelor”, Algazy şi Grummer se eliberează reciproc; Cotadi străinătate, care se converteşte, „trece la religiunea o tendinţă spre creativitate, se remarcă la oameni „lasă prin testament să fie îngropat în aceeaşi groapă mozaică”. Maniera amuzantă, persiflarea, parodierea, de acest tip încă din copilăria timpurie: Fuchs trece cu Dragomir”, moştenindu­i astfel „sursa eternă ironia sunt forme de apărare şi ţin de fondul stilistic prin etape, prin vârste succesive până la a bogăţiilor din cap”, iar „livezile al autorului, care se amuză, aşa cum făcea şi în maturizare. La început, aceşti oameni sunt întregi de măslini ce vor răsări din adolescenţă, de ceea ce trece, din altă perspectivă, interesaţi de tot, dar apoi captează din ce în câte două picături de undelemn cu altă viziune, drept foarte serios. ce mai mult o unică pasiune. Pentru Fuchs, franţuzesc” din părul prietenului său Pe fond, Urmuz făcea însă parte din acea „divina muzică”. Inventatorii, aventurierii, vor deveni „proprietatea familiei”, categorie de oameni cu demnitate şi corectitudine călătorii, oamenii de ştiinţă reprezintă acest un fel de libertate moştenită, asi­ exemplare. În faţa unei societăţi „decadente”, tip. Ei cred, înainte de toate, în creativitate gurată urmaşilor dincolo de moarte. „burgheze” (Nicolae Balotă), singura armă redutabilă şi progres. Sunt oameni ai oportunităţilor Eroii dovedesc şi o anumită nu poate fi decât ironia! Corinticul critic (Nicolae imediate. Negustorii, comercianţii, în general predispoziţie la risc, un fel de Manolescu) se manifestă şi aici. E acea dorinţă de a cei care se ocupă de afaceri fac parte din a se arunca cu capul înainte: sacrifica bunăstarea şi statutul social în numele stimei aceeaşi categorie, numiţi astăzi „oameni încăpăţânare, negativitate, biro­ de sine, susţinerea unor relaţii fără compromisuri, cu iniţiativă”, exprimându­se în varii domenii craţie. Principiul unor astfel de neacceptarea niciunei forme de abuz sau agresivitate economice, de afaceri. oameni este „Libertatea este mai (caracteristici atât de abundente în proza lui Urmuz, Coasociaţii din prozele lui Urmuz sunt presus de toate!” Eroii lui Urmuz, pe care le vom privi separat). Ţinând cont însă de astfel de personalităţi: au aptitudini pentru fără excepţie, prelungind un model numeroasele reflexe pur mecanice ale personajelor, cercetare, tendinţa de a căuta soluţii noi, auctorial, fac parte din această decelarea nuanţelor trebuie făcută cu maximă atenţie inovatoare în ştiinţă, artă, afaceri; capaci­ categorie care are setea libertăţii. şi numai un psihanalist rafinat şi cu experienţă în tatea de a părăsi fără ezitare un loc „locuibil”, Acest tip se caracterizează prin analiza formelor de sublimare culturală, artistică, o afacere bine stabilită, atunci când apar tendinţa de a protesta, de rebe­ estetică a realităţilor psihice şi de manifestare a riscuri, dar cazuri şi sarcini interesante. liune, predispoziţia de a schimba talentului ar putea evidenţia aspecte mai profunde Toate acestea însă sunt privite de către locurile (negarea cotidianului, a ale sufletului (psihicului), Urmuz oferind un material Urmuz asemenea unor capcane ale prezentului, a tradiţiei, a obişnuinţei ideal, prin textele sale şi prin/pentru „citirea” vieţii lui. personalităţii, pentru că devin prea capti­ şi automatismelor sociale), prin vante, acaparatoare, o formă de agresivitate dorinţa de independenţă, de refor­ nstinctul este definit şi ca „totalitatea nevoilor instinctuală îndreptată împotriva sinelui; mism, de transformări revoluţiona­ înnăscute şi programelor înnăscute ale satis­ individul nu mai e stăpânul, ci devine sclavul re, prin intoleranţă faţă de orice Ifacerii lor, constând într­un semnal de declan­ propriei pasiuni din care se naşte celălalt formă de restricţie, cenzură, şare şi un program de acţiune”. Esenţializat: Instinct instinct, cel al libertăţii şi demnităţii, al supravieţuirii, de suprimare a „eu”­lui. = Nevoi congenitale + Program congenital de acţiune ieşirea din acest abis, din această „fundătură” a sau Instinct = Necesităţi congenitale + Stimul­cheie + aspiraţiilor creative. Din copilăria timpurie, există estin şi stimuli. Tot un model auctorial Set fix de acţiuni. Stimulul­cheie este un declanşator şi un instinct de dominare, dorinţa de a conduce, este referirea, în fiecare text, la grija pentru cu adevărat înnăscut şi oferă legătura unui act de a organiza un joc, de a stabili un scop, de a avea Dasigurarea hranei, care poate veni şi din instinctiv specific cu o situaţie de stimulare strict o dorinţă şi de a o realiza, de a forma o personalitate, preocuparea grefierului Demetru Dem. Demetrescu­ specifică. Acest mecanism se datorează faptului de a şti ce vrea şi de a atinge dorinţa, persistentă Buzău de a asigura traiul propriei familii, după că un comportament particular trebuie implementat în atingerea unui scop personal. Nietzsche vorbea moartea tatălui în 1907, sau preocuparea pentru într­o situaţie adecvată din punct de vedere biologic. despre un automatism inconştient, unde „ultimul literatură şi muzică, unde vocaţia a fost reprimată Stimulul este esenţial numai dacă se manifestă prin cuvânt nu înseamnă absenţa unei activităţi rezo­ tocmai din pricini familiale. Din adolescenţă vine şi toate mijloacele în toţi reprezentanţii speciei, chiar nabile”. Pentru tipul dominant sunt caracteristice capacitatea de a privi lumea cu ironie, ca formă de dacă ei au crescut în mod izolat faţă de colegii lor tendinţa de a conduce, de a fi la putere, predispoziţia eliberare de sub autoritatea paternă şi de sub orice de colectivitate/comunitate şi conspecific, adică de a rezolva probleme organizatorice complexe, formă de autoritarism. Ceea ce s­a numit instinctul tipic. Stimulul­cheie poate fi o varietate de semnale. prioritatea perspectivelor de carieră asupra stimu­ de întreţinere a avantajelor, instalat deja în copilărie. E de urmărit în enumerarea de stimuli propusă ce lentelor materiale: asociaţii din prozele lui Urmuz Un astfel de individ este capabil să surprindă ironia, sugerează textele lui Urmuz. Stimulii chimici, de urmează acest model; unul dintre ei este liderul şi ridiculizarea şi intoleranţa la orice formă de umilinţă. exemplu (cum ar fi efectul feromonilor – agenţi de deţine iniţiativa; celălalt execută, dar are permanent Personajele lui Urmuz cunosc această formă de atracţie sexuală, care acţionează prin căile olfactive; tendinţa de a­i lua locul celuilalt, ca un dat natural, demnitate. Atunci când sunt „perfide”, asemenea fără a ne referi, în bizarele urmuziene, la hormonii instinctual; modelul slugii perfecte, din convingere, lui Turnavitu, Cotadi sau Grummer, ele sunt imediat insectelor, ci la efectul de atracţie al unor substanţe, nu aparţine spaţiului „autohton”, unde există amendate prin ironie şi contrapuse partenerilor. De mirosuri, arome etc.): Stamate vede „în aerul cald o permanentă intenţie de rebeliune, de protest, aici, o indignare activă, parcă supraindividuală, etică, şi îmbălsămat al serii o sirenă cu gesturi şi voce fie şi exprimat exclusiv verbal ori „rămas” secret! şi disponibilitatea de a sacrifica totul în afirmarea seducătoare”; în Fuchsiada, epopee erotică, stimulii drepturilor lor; acea poziţie intolerantă faţă de orice olfactivi sunt prezenţi şi în casa „slujitoarelor plăcerii” n instinct esenţial în adâncul personajelor fel de îngrădire care umileşte fiinţa umană, născută din „cartier”: „interesante ibrice şi lighene antice de lui Urmuz este instinctul libertăţii, pe care liberă. „Onoare mai presus de toate!” este şi principiul bronz pline cu apă aromatizată”, dar şi în alcovul Uîl considerăm un adevărat centru al în care crede Stamate, erou de roman, dar şi Fuchs, Zeiţei amorului – Aphroditei: „În aer, căldură şi arome personalităţii eroilor scriitorului. Toate personajele erou de epopee, care prin definiţie trebuie să aibă aţâţătoare”; degetele ei „sunt de trandafiri parfumaţi” au această tendinţă de a protesta împotriva oricărei un protagonist de absolută moralitate şi demnitate, etc.; stimuli acustici (strigăte strict fixate sau „cân­ restricţii a libertăţii. Oamenii de acest tip se carac­ pentru a se împlini şi dezideratul milei şi fricii tragice tece”: sirena din Pâlnia şi Stamate are nu numai terizează printr­o dorinţă de independenţă, negare în faţa „cuvântului Destinului recunoscător”, a armo­ „gesturi perverse”, dar îl urmăreşte pe aventurier cu a autorităţii (familie, instituţii, statul, tradiţii), tendinţă niei absolute dintre Bine, Adevăr şi Frumos, a per­ „cântări”, după ce îl ameţise cu „voce seducătoare”; de a părăsi locuinţa, „casa”, casta, ocupaţia, locul fecţiunii şi Katharsisului – „purificării”. Ataşamentul în Fuchsiada, epopee şi muzicală, referirile acustice naşterii sau cel dobândit şi plecarea spre adevărata faţă de familie este exprimat prin atitudinea, dorinţa nu numai că sunt abundente, dar exprimă esenţa casă („nepoata” din Emil Gayk îi cere unchiului „să o de a păstra onoarea familiei: Stamate „îi dă soţiei în muzicală a textului: vestalele cântă şi strigă, amoraşii libereze din pension şi să fie acasă la câmp...”; eroul degrabă o vopsea, o coase într­un sac impermeabil, cântă, zeii au reacţii sonore; „o ploaie de strigăte din Plecarea în străinătate, care „suit în prima căruţă în scopul de a păstra mai departe, intactă, tradiţiunea şi ameninţări” etc.); stimuli tactili (atingeri specifice cu arcuri ce îi iese în cale ajunge, în goana cailor, culturală a familiei”, aşa cum şi „bătrâna soţie” anumitor părţi ale corpului; erogene). în oraşul cel mai mare din apropiere”; Fuchs, care din Plecarea în străinătate, deşi „netrebnică”, vrea voiajează în Olymp, se întoarce, „cade tot în acel să păstreze în public aparenţele, „conştientă de (În imagine, macheta unui posibil monument cartier, puţin cam suspect, de unde plecase şi care îndatoririle ei de soţie şi pentru a nu se arăta prost Urmuz, operă a sculptorului Radu Adrian.) 22 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Urmuziana Casa în care s­a născut Urmuz Tănase DIMA rofesorul Tănase DIMA, sportiv de perfor­ la secţia de învăţământ a Regiunii Argeş (1962­1968), după care a revenit manţă (fotbal), s­a născut la 12 ianuarie la Colegiul „Vlaicu Vodă” ca profesor şi director adjunct (1968­1970). 1936 în localitatea Calipetrova, aflată acum Între anii 1970 şi 1998 a desfăşurat alternativ activitate de antrenor de în BulgariaP ; în 1940 familia s­a refugiat în România. fotbal (rezultate excepţionale, inclusiv de campion al României, obţinute cu Este un nume proeminent al sportului argeşean, echipele F.C. Argeş, Dinamo Bucureşti, Sportul Studenţesc, Flacăra Moreni) al sportului românesc în general. şi activitate didactică la Colegiul „Vlaicu Vodă” (profesor, director adjunct, A absolvit liceul la Curtea de Argeş, după care director) şi la facultatea de Educaţie Fizică din Piteşti (lector). a urmat Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti, Este membru fondator al organizaţiei „Sporting Piteşti” (1996). specializarea fotbal, pe care l­a absolvit în anul 1958. După anul 1998 a activat ca antrenor şi antrenor emerit, ca director Între anii 1958 şi 1961 a fost profesor titular la Colegiul „Vlaicu Vodă”, şi preşedinte al organizaţiei „Sporting Piteşti”, ca lector la Şcoala federală Curtea de Argeş, unde a înregistrat rezultate remarcabile cu echipele de antrenori ş.a. A publicat materiale de specialitate în revista Antrenorul. liceului (fotbal, volei băieţi şi fete, baschet şi atletism etc.). Ca antrenor I s­au acordat numeroase medalii, distincţii şi diplome naţionale şi al echipei „Dinamo Piteşti” – Divizia A (1961­1962), a obţinut locul II şi titlul internaţionale, printre care cele de fiu al Argeşului (2007) şi de cetăţean de vicecampioni cu echipa de tineret. A activat apoi ca inspector metodist de onoare al judeţului Argeş (2011). mpunătoare, fără etaj, clădită din cărămidă De menţionat că toate cele şase camere aveau Ionescu­Buzău, medic la spitalul orăşenesc din şi acoperită cu tablă, casa în care s­a născut sobe mari, unele făcute din olane, iar altele decembrie 1880 până la 1 octombrie 1889, tatăl celui IUrmuz a fost construită în anul 1879, era situată din teracotă (ceramică de diferite culori). ce avea să devină celebrul Urmuz, născut aici, la 17 pe bulevardul Carol I, nr. 15 (ulterior, bulevardul A existat şi un proiect martie 1883. Din octombrie 1889 a venit ca medic Republicii, nr. 90, astăzi bulevardul Basarabilor) de conservare şi reno­ al oraşului Petru Stoenescu, care a locuit tot aici, şi avea suprafaţa totală de 354 de metri pătraţi. vare, întocmit de bine­ de aceea imobilul era cunoscut şi sub numele Corpul de casă era compus din şase camere mari cunoscutul arhitect Ernst de „Casa Stoenescu”. şi spaţioase, două bucătării, un hol, o marchiză, două cămări, două grupuri sanitare, o magazie reme de 45 de zile, în perioada 3 şi o pivniţă. octombrie­16 noiembrie 1916, în timpul Din anul 1935, imobilul a aparţinut doamnei VPrimului Război Mondial, s­au dat lupte Elena Ştefănescu­Galaţi, iar după decesul aprige la nord de Câmpulung Muscel, iar grupul acesteia (1967) a trecut în proprietatea fiului, comandat de generalul Krafft von Dellmensingen Teodor Ştefănescu­Galaţi. Din anul 1948, înainta spre sud­est de Curtea de Argeş. Trupele familia noastră – Mihai Dima – a locuit aici germane de ocupaţie din acea vreme şi­au stabilit cu chirie, iar din 29 februarie 1972, fratele comandamentul garnizoanei în Casa Stoenescu. meu, Mircea Dima, a intrat în posesia locuinţei, Interesant de menţionat este în acest sens faptul printr­un contract de vânzare­cumpărare. că, la intrarea principală, în verandă, pe tavan era Camerele erau adecvat mobilate, cu piese pictat vulturul german. Din documentele vremii, din lemn de nuc, stejar, brad (pat dublu, şifonier am aflat că în anul 1917, la parastasul de trei cu oglindă, noptiere cu marmură, mese mari, ani al regelui Carol I, a participat şi feldmareşalul bufet mare cu două părţi, fotolii cu pluş, etajeră Mackensen, cu suita sa, iar pentru cărţi, oglindă cu ramă de nuc, etajeră după ceremonia de la Mănăstire sculptată etc.). a revenit în această casă, unde Curtea generoasă, de 1.300 de metri pătraţi, a servit masa. era pavată cu pietre de râu şi includea şi o Din anul 1948 şi până la grădină cu flori. Intrarea principală era străjuită demolarea decisă prin decretul de doi brazi falnici, iar în partea spre de expropriere nr. 341/19.04. bulevard se găseau alţi trei brazi, 1984, în această casă, „la la fel de mari; în mijlocul curţii trona Castel”, cum îi spuneam noi, un pin uriaş, unde veveriţele îşi am convieţuit în armonie, cu făcuseră loc de joacă. Nu lipseau, rudele noastre de aromâni, desigur, o grădină de legume şi am sărbătorit, conform tradiţiilor pomii fructiferi (moşmon, nuc, prun, şi obiceiurilor noastre, toate măr etc.). Ca anexe la clădire, exista nunţile şi botezurile, patronate un coteţ pentru păsări, unul pentru Nicolae, dar, din cauza de părintele Gheorghe, un apropiat al familiei, porci şi o magazie. demolării, nu a mai putut precum şi alte evenimente din viaţa neamului nostru. De­a lungul anilor, clădirii i s­au fi îndeplinit. [În fotografiile alăturate apar detalii ale Casei adus numeroase şi semnificative Printre primii locatari ai Urmuz, surprinse cu ocazia unor evenimente din îmbunătăţiri (apă, canalizare etc.). imobilului a fost doctorul familia prof. Tănase Dina – Nota. red.] e asemenea, stimuli vizuali (elemente specifice de culoare: Zeiţa are tată al lui Ismaïl are „nasul tras la presă şi împrejmuit cu un gard de nuiele...”] obrajii „de culoarea macului”, părul „de aur”, degetele „trandafirii”, pielea şi purtând două smocuri fine de păr, lustruite şi negre ca pana corbului, care­i D„albă”; în alcov se face „o semiobscuritate albăstruie”; în aproape toate atârnă ca un decimetru pe ceafa­i rotunjită şi lăsând să se scurgă din ele textele, întâmplările se petrec seara sau noaptea; părul unor personaje masculine la vârfuri câte două picături limpezi de untdelemn franţuzesc”. e de culoare neagră, „ca pana corbului”: Cotadi, Dragomir); stimuli morfologici specifici: toate personajele lui Urmuz au particularităţi fizice bizare, dar cu posibile rotagonistul din După furtună „are părul în dezordine”; Fuchs e descifrări alegorico­simbolice, de care ne ocupăm separat: smocuri, crestături, compus din „sunete”, „ochelari şi mustăţi”. În fine, gesturi şi poziţii contururi şi dimensiuni ale corpului în general, compoziţie, adaosuri, amplificări Pspecifice altor specii sau altor regnuri – postura de atac, de reţinere, sau deformări ale membrelor sau altor organe anatomice („urechea”, „pâlnia”, de agresivitate, de protest, intimidare, supunere, ritualuri de salut şi curtenire, „ciocul”, „barba”, colorarea şi aromatizarea ciocului): Stamate e „unsuros şi de de exprimare a demnităţii, gesturi ceremoniale (Turnavitu, „prefăcându­se că formă aproape eliptică”; „se aruncă cu faţa la pământ şi rămâne astfel în nesimţire nu­l observă, calcă viezurele pe coadă spre a­i cere apoi mii de scuze pentru timp de opt zile”; fiul, Bufty, are „patru ani, e gras şi blazat”; sirenele „îşi întind neatenţie, iar pe Ismaïl să­l măgulească pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de corpul lasciv”; pâlnia e „ruginită”; Ismaïl „este compus din ochi, favoriţi şi rochie”; rapiţă, urându­i prosperitate şi fericire...”; Emil Gayk „nu poate fi multă vreme ostil Turnavitu, „o dată pe an, ia formă de bidon”; Ismaïl „cade în stare de decrepi­ cuiva”, dar „îţi face impresia că este în tot momentul gata să sară pe tine pentru tudine”; Emil Gayk „are gâtlejul întotdeauna supt”, este „aproape în permanenţă a te ciuguli”, din pricina înfăţişării: „e ascuţit bine la ambele capete şi încovoiat ca ciupit de vărsat şi cu unghiile netăiate”; „ciocul mătăsos” al eroului din Plecarea un arc, stă totdeauna puţin aplecat înainte, astfel că poate domina împrejurimile”; în străinătate „putea să atârne, plutind liber, şi nesupărat de nimeni pe apa Cotadi „nu are niciodată poziţiunea verticală, o particularitate a lui este că, fără rece...”, „se dezbracă în pielea goală şi rămâne încins numai cu o funie de tei”; să vrea, devine de două ori mai lat şi cu totul străveziu”; dacă îi spui „«Bună ziua, Cotadi e personajul care, fizic, mai complex, ne trimite la anatomia unor insecte Algazy!», acesta îţi zâmbeşte, iar spre a­şi manifesta gratitudinea, bagă mâna sau reptile, amestecată cu caracteristici umanoide: „este scurt şi pântecos, cu în buzunar şi trage de capătul unei sfori, făcând să­i tresalte de bucurie barba un musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară şi o dată sfert de oră...”; Grummer „stă şi pândeşte... Perfid, cu privirea piezişă, scoţând înăuntru şi veşnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreaţă şi mai întâi numai ciocul, pe care ostentativ îl prelinge în sus şi în jos pe un jgheab încărcat cu sclipiri şi scumpi piepţeni de bagà.”; guşa lui are „pieliţa fină şi anume făcut la muchea tejghelei, apare la urmă în întregime...”; Grummer „iese catifelată” pe care „îşi lipeşte cu gumă­arabică diferiţi nasturi şi insecte moarte”, în goană după tine”; eroul din După furtună „scoate spada, năvăleşte în curtea „în spate are înşurupat un capac de pian, deasupra feselor”; Dragomir e perechea mânăstirii, e înduioşat de privirea blândă a unei găini ce îi ieşise în întâmpinare, lui Cotadi, la fel de bine „compus”, privit tot „pe orizontală”, pentru că e lung, cu un gest timid, dar plin de caritate creştină, îl pofti să aştepte câteva momente nu înalt, dar un contrast, în acest sens, faţă de Cotadi, care e „scurt şi pântecos”, în cancelarie...”; „cei trei drumeţi încearcă prin tot felul de mijloace piezişe să îl e posibil: „este foarte lung, cârn, cu ochi rotunzi şi foarte mobili, având gâtul silească a părăsi copacul...” Fuchsiada abundă în astfel de gesturi şi poziţii privite subţire de culoarea cafelei cu lapte şi fasonat ca la strung [Bătrânul şi simpaticul ca stimuli. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 23 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori Cine sunt?, se întreabă marele

gazetar Ilie Purcaru Ion ANDREIŢĂ trecut neobservată o carte de mare subsemnatului, prin ineditul şi valoarea mărturisirilor – este nevoie să citez, mai valoare pentru istoria publicisticii şi literaturii se numeşte Laudationes („evocări, gânduri, aprecieri, întâi, din însăşi mărturisirea Aromâne: Ilie Purcaru, Cine sunt, Editura amintiri, zâmbete, mărturii ale trecerii sale prin lui Purcaru către fiica sa. Antim Ivireanul, 2014. Carte cu destin sincopat. Iniţial această lume”) şi cuprinde, la solicitarea editorului, Se hotărâse (acolo sus, – şi firesc – se dorea (din partea autorului) o biografie semnăturile mai multor contemporani – colegi, în sferele CC­iste, chiar la mai largă şi exactă (un fel de memorii fără metafore), prieteni, apropiaţi, colaboratori; gazetari, scriitori, vârful piramidei) ca marele scrisă, cum precizează în dedicaţia cu care se deschi­ oameni obişnuiţi – ai lui Ilie Purcaru. Neputând gazetar să fie trimis (împreună cu familia) în postul de volumul, la îndemnul „Fiicei mele ANDA, doritoare cita din toţi, le voi cita, totuşi, palidă compensaţie, de corespondent Agerpres (şi Scânteia) în India – să­mi cunoască viaţa, neamurile şi strămoşii” şi numele, în ordinea prezentării în carte: Ion Andreiţă, drept pentru care fusese transferat la Scânteia, repetată pe prima pagină a textului: „Acest text este Mihai Bandac, Alice Diana Boboc, Şerban Cionoff, să se familiarizeze cu problemele internaţionale. un curriculum vitae scris la rugămintea fiicei mele”. Puşi Dinulescu, Nicolae Dragoş, George Filip, Nicolae Se familiariza şi aştepta; tot aştepta: o lună, alta… Autorul a încheiat redactarea acestei cărţi auto­ Dan Fruntelată, Nicolae Georgescu, Ilarie Hinoveanu, Până când – citez din confesiunea lui Ilie: „I­am biografice în anul 2001 (iunie, Bucureşti) şi ar fi dorit­o Tudor Nedelcea, Corneliu Ostahie, Valentin Piţigoi, cerut şefului Scânteii, Alexandru Ionescu, să­mi publicată în 2008, când urma să împlinească vârsta Grigore Traian Pop, Florentin Popescu, Ion desluşească pricinile. Atunci s­a petrecut una din cele de 75 de ani. Ultimii ani de boală, însă, nu i­au mai Predoşanu, Vasile Răvescu, Felix Sima, Mihai Vişoiu. mai odioase întâmplări din viaţa mea. Şeful ziarului îngăduit demersurile editoriale – şi chiar în anul când m­a înştiinţat că partidul, recte Secţia de Presă a împlinea vârsta de 75 de ani a trecut la cele veşnice um precizam, voi cita, mai mult ca o CC, se află în posesia unor dovezi nimicitoare privind (10 octombrie 2008; n. 5 noiembrie 1933). Cartea a incitare la lectură, din câţiva preopinenţi, «naţionalismul» meu «de tip fascist», «legionar», apărut patru ani mai târziu (2014), datorită iniţiativei Ccâteva fraze. Şerban Cionoff: „În realitate, dezvăluit cu un an în urmă (erau aproape doi – n.n.), scriitorului­gazetar­editor Ioan Barbu din Rm. Vâlcea Ilie Purcaru reprezintă şi va continua să reprezinte o când, redactor­şef adjunct la Scânteia tineretului, şi bunăvoinţei fiicei, Anda, care i­a oferit manuscrisul. prezenţă inconfundabilă în hronicul presei româneşti. cântasem într­o seară, împreună cu câţiva prieteni Editată pro honorem, cartea a cunoscut/cunoaşte o (…) Iar capodopera vieţii sale rămâne seria nouă, (Mihai Pelin, Vartan Arachelian, Ion Andreiţă) cântece înfăţişare schimbată: un cuprins îmbunătăţit – oportun de la jumătatea anilor ‘60, a revistei craiovene legionare în Restaurantul Union. Ceva era adevărat, – cu adaosuri semnificative şi necesare întru reliefa­ Ramuri. Al cărei suflet a fost.” Puşi Dinulescu: „Parcă ne amuzasem să­i speriem pe prietenii cârciumii rea mai pregnantă a personalităţii marelui plecat. emitea o energie benefică şi o purta cu el peste tot, intonând câteva versuri (mai multe nu ştiam) din Partea I cuprinde, de­a lungul a 75 de pagini, cum pe unde­l întâlneam, în vreo redacţie sau în vreun Garda, căpitanul. Dar episodul trecuse fără urmări, spuneam, o sinceră mărturisire de viaţă şi credinţă, a restaurant – şi zâmbetul acela al lui şi al unei supreme funcţionasem mai departe, bine mersi, ca prim unui om care a ars pentru viaţă şi cuvânt cu o flacără modestii.” Nicolae Dragoş: „Peste o jumătate de veac, redactor­şef adjunct al ziarului tineretului, fusesem şi mistuitoare. N­ar fi greu de comentat, dar nu acesta reportajele sale, prezentând realităţi, evenimente de vreo două­trei ori în străinătate. De ce abia acum e scopul rândurilor de faţă. Biografia gazetarului şi, mai cu seamă, oameni de pe întreg cuprinsul se scotea asul din mânecă? N­am înţeles. Am înţeles (şi scriitorului!) Ilie Purcaru este o secţiune verticală românesc şi din diverse ţări ale lumii, ştiind să des­ doar că voiajul meu în India se dusese pe copcă.” în însăşi biografia presei româneşti (în parte, şi a cifreze cu discernământ, cu luciditate ce era esenţial literaturii), cu toate avatarurile ei, poticneli, urcuşuri şi demn de a fi cunoscut, anchetele publicistice cu n mod normal, puteam/trebuia să fim daţi afară neaşteptate, povârnişuri bruşte, înfloriri şi ofiliri, subiecte de major interes, interviurile cu personalităţi din presă şi arestaţi (toţi cei patru „corifei”). Dar amorţeli ale stării pe loc, flanări printre ispite şi slalom reprezentative, cu deosebire pentru viaţa culturală, Înu se urmărea asta. Am primit, toţi, cea mai printre jaloane impuse de puternicii zilei. O secţiune dar nu numai, fac parte din vasta cronică la zi a celor înaltă sancţiune politică (ultima din statutul partidului: cu un capăt prin anii 1946­1947, când debutează în 50 de ani din veacul trecut şi a primilor ani din cel vot de blam cu avertisment) şi interzicerea dreptului presă (în 1950, la vârsta de 17 ani, era deja membru de­al treilea mileniu, câţi i­au mai fost daţi să trăias­ de semnătură un an de zile. La mijloc era o răzbu­ al Uniunii Scriitorilor din România) şi celălalt capăt că.” Nicolae Dan Fruntelată: „Ilie Purcaru a umblat nare cu adresă exactă: pe Ilie Purcaru – şi, prin temporal în (parcă) ziua de ieri (2008). Toate ziarele şi a observat această ţară pe care a fixat­o în cărţi ricoşeu, pe ceilalţi (pierderi colaterale). Citez, acum, importante ale ţării (plus renumitele reviste Ramuri, trepidante, cum este acel poem în proză despre Ţara din textul meu: „Cu mai mulţi ani în urmă, Ilie Purcaru Contemporanul, Argeş, Tribuna României, Flacăra) Loviştei. (…) După ani şi ani, venind eu în redacţia dăduse un interviu lui Adrian Păunescu, care ţinea o l­au avut redactor ori redactor­şef; de colaborări Scânteii tineretului, am auzit legendele despre Ilie astfel de rubrică – Sub semnul întrebării – la revista nu mai vorbim. Purcaru, gazetarul care putea să scrie singur un ziar România literară. La întrebarea «Cum apreciaţi într­o jumătate de zi. Omul care se mişca într­un actuala gazetărie românească, scrisul publicistic?» artea a II­a a cărţii cuprinde, şi ea, două orizont populat de Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Nicolae (citat din memorie) Ilie Purcaru a răspuns – citez, în secţiuni. În prima secţiune sunt reluate Velea, Radu Cosaşu, apoi de alţii mai tineri, Mihai rezumat, tot din memorie, concluzia: «Atâta timp cât Pfragmente din volumul de interviuri al lui Ilie Ungheanu, Costel Stănescu, Ion Andreiţă.” Nicolae la cârma presei române se află şi se va afla Bujor Purcaru, Literatură şi Naţiune (Editura Eminescu, Georgescu: „În acest volum de versuri (Bunica Beps Sion, presa românească nu va progresa». / S­a făcut 1986), după cum precizează editorul Ioan Barbu: – n.n.) Ilie Purcaru extrage ce este poezie pură din luntre şi punte Păunescu, ca să publice interviul, dar „Am selectat doar câteva întrebări şi răspunsurile imensele desfăşurări de reportaje risipite de­o viaţă până la urmă i s­a dat câştig de cauză activistului înregistrate. Ne­am propus să ilustrăm, succint, întreagă peste oameni şi locuri – şi iată ce iese: de la CC, şeful Secţiei de Presă; despre care unii care era climatul în peisajul cultural românesc, cum o muzică nesfârşită a cuvântului trasă din propensi­ spuneau c­ar fi evreu, alţii ţigan­evreu, dar se da ca era văzut la acea vreme raportul culturii naţionale cu unea spre înalturi de grele tristeţi ale sufletului sfâşiat sigură căsătoria c­o evreică, sora ziaristului de poli­ cea universală, urmărind să păstrăm ceva din tem­ în întrebări.” Tudor Nedelcea: „Curajul de a spune tică externă de la România liberă. Şpaltul cu interviul peratura dezbaterilor sale cu cei 30 de interlocutori, adevărul este o altă latură a personalităţii sale, respectiv a făcut turul redacţiilor, devenind, pentru cuprinse în peste 350 de pagini.” Dintre aceştia, adevăr pentru care a avut de suferit chiar cu desfa­ mult timp, subiect de discuţie profesională şi sămânţă confirmând scopul urmărit, sunt reluaţi câţiva scriitori cerea contractului de muncă.” Grigore Traian Pop: de gâlceavă politică. / Cu siguranţă că Bujor Sion şi gazetari cu valoarea recunoscută nu doar în epocă: „Ce s­a întâmplat cu Ilie Purcaru după 1989 este, a aflat de a doua zi ce se petrecuse la cârciumă. Paul Anghel – „În istorie nu­i de ajuns să proclami cu adevărat, tragic. Nu atât prin boala care, din când A stat însă la cotitură, aşteptând momentul favorabil ceva”; Mihai Bandac – „Cu sublimul ne întâlnim de în când, îl ţinea ostatic sufleteşte, cât prin speranţele să lovească. Şi, peste doi ani, momentul a venit. Ilie multe ori”; Eugen Barbu – „Diversitatea de preocupări înşelate. Se războia, în tranşeele lui Bachus, cu Purcaru, de­acum la Scânteia, fusese numit deja mă odihneşte”; Nicolae Dragoş – „Ceasul marilor confraţii mai tineri: Da, noi am fost dulăii stânei corespondent de presă pentru India. Se viraseră şi întrebări este pentru poet întreaga sa viaţă”; Nicolae comunismului, dar voi sunteţi hienele pustiei capita­ banii pentru deschiderea biroului. În două­trei zile Manolescu – „Meseria mea e patriotismul”; Fănuş lismului.” Vasile Răvescu: „Scria cu uşurinţă, pentru urma să plece, aştepta doar să­i iasă paşaportul. Neagu – „Sunt pur şi simplu un povestitor. Dar unul că nimic nu părea a­i fi necunoscut. Relua fără Care n­a mai ieşit. Pentru că exact în acel moment a care ştie să povestească”; Al. Oprea – „Am avut dificultate firul întrerupt, concentrându­se, aplecat lovit Bujor Sion. A pus chestiunea în discuţie, scoţând totdeauna nostalgia pământului ferm sub picioare”; peste maşina de scris, care ţăcănea ca o mitralieră din sertar documentul incriminator: nota informativă a Marin Sorescu – „Mi­am dat seama încă o dată că şi de care nu se despărţea niciodată.” Felix Sima: ospătarului.” (Despre soarta lui Bujor Sion – din păca­ veşnicia s­a născut la sat”; Nichita Stănescu – „Nu „M­am întâlnit, apoi, din an în an cu Ilie Purcaru, te, cu final tragic – nu e cazul de vorbit acum; ea este mai pot evada decât în politic. Restul e literatură”; întâlniri de mare seriozitate şi de plăcute jubilaţii, relatată, totuşi, în textul meu, ca şi în Mătura de pelin.) Mihai Ungheanu – „E captivant să urmărim literatura în care ne mărturiseam stăruinţele, putinţele şi română în faza ei de proiect”; Malvina Urşianu – neputinţele… tributul pe care îl plătim cu toţii vieţii, onstituie, tot ceea ce am spus până aici, „Nimeni nu ne cere să ne sacrificăm arta, devenind tribut pe care îl plătim cărţilor care sunt, după spusele un argument puternic pentru reeditarea pedagogi”. Tot aici sunt publicate fragmente dintr­o unui critic literar, copiii tăcerii şi ai singurătăţii.” Cîntr­un tiraj mai larg (eventual o ediţie convorbire inedită între Ilie Purcaru şi Nichita revăzută şi adăugită; mă refer şi la mulţi alţi oameni Stănescu („Ultimul dialog purtat între aceştia, în ziua n ceea ce mă priveşte, am publicat în această credibili, care l­au cunoscut pe Ilie Purcaru şi pot de 25 iunie 1983, în pregătirea unui nou interviu ce cărticică pro honorem un text mai larg (apărut depune mărturie), precum şi o difuzare pe măsură urma să apară în revista Flacăra, la doi ani după cel Îşi în volumul meu, Mătura de pelin, Editura (măcar în toate bibliotecile de nivel naţional şi jude­ din 1981, legat în principal de Premiul de la Struga”), eLiteratura, 2015) – „Destine deraiate” – în care ţean, dacă librăriile fac mofturi). Iar dacă se oferă o convorbire păstrată în „arhiva doamnei profesoare am explicat, spre mai bună ştiinţă (atât cât am ştiut şi altă editură cu zestre materială mai bună, capabilă Mariana Stănescu, sora poetului”. cât m­a dus capul), un episod dramatic din existenţa pentru un astfel de prestigios demers publicistico­ În sfârşit, secţiunea a doua din această a II­a gazetărească (şi nu doar) a lui Ilie Purcaru şi a altor literar (poate, Humanitas?) mă angajez să mijlocesc parte a cărţii – cea mai importantă, după părerea câţiva condeieri din apropierea lui. Pentru aceasta, cedarea dreptului de autor din partea editurii iniţiale. 24 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori O carte altfel gândită Ion C. ŞTEFAN orin Lavric pare întrepătrunse într­o construcţie demonstrativă, pentru lui, dispăruse” (p. 155). Şi morala fabulei: „Rezultatul un caz aparte în a ne lămuri în continuare că nu­i vorba de o credinţă, va fi ivirea unui alt fel de om, a unui om pentru care Scultura noastră: ca religie, ci de­o anumită forţă de generalizare cuvântul e simplu mijloc tehnic de comunicare un doctor devenit redactor a unor fantasme, până la esenţa lor pură, fiindcă şi nimic mai mult” (p. 157). la cea mai renumită revistă „filosofia îşi trage farmecul din mister, putere şi A discuta astfel cu tine, în cadrul unui eseu, pentru literară din ţară. Un erudit seducţie” (p. 28). Oare câţi dintre oameni mai folosul cititorilor tăi; a te întreba şi a­ţi răspunde: iată care uimeşte prin bogăţia reflectează în aceşti termeni?! o cale socratică de a ne convinge. informaţiilor sale şi care Astfel de comentarii problematizante pot fi făcute a preferat un venit modest orin Lavric încearcă să­şi deschidă un pe marginea oricărui eseu din acest volum. Dar cred obţinut din scrierile literare, în locul salariului generos drum propriu, prin câmpia aşa de înţelenită că v­am convins că Sorin Lavric este un autor cu al unui medic, la care se tot adaugă un plus de Sa gândirii umane, anterioare – încât pot un program anticipativ, cu un anumit fel de alcătuire recunoştinţă. Dar el a ales nu renumele profesional susţine deschis: este un spirit cu totul deosebit! narativă a fiecărei construcţii, cu un limbaj direct, ştiinţific, ci să urmeze calea descoperirii de sine; În eseul Scrisul de mână, el construieşte o fabulă adecvat la ideea abordată; că nu frumuseţea în sine a optat, în locul unui prezent comod, un viitor (în proză), cu morala la sfârşit: evoluţia scrisului a scriiturii contează mai mult, ci forţa expresivă a spiritual posibil glorios, statornic şi convingător. depindea de mijloacele tehnice, de­a lungul istoriei fiecărei sintagme, atrăgându­şi cititorul coparticipativ, Mă tem că Sorin Lavric nu­şi va găsi prea mulţi civilizaţiei, însă, la început, creatorul şi­a format convingându­l să­i parcurgă orice carte. cititori la nivelul elevat de gândire şi creaţie la care anumite tabieturi şi ritualuri scriind de mână, prin care a ajuns, oameni de bună­credinţă care să­l înţeleagă se putea exprima sincer: „Dar frumuseţea ritualului ă voi mai opri doar asupra lecturii Defa­ şi să­l lectureze cu mare interes, aşa cum merită pe e nu numai aceea că îţi înlesneşte depăşirea unor zarea sufletească, aleasă şi ca titlu al deplin acest altfel de autor: „Un text se deosebeşte limite, ci, pe deasupra, te face să le îndrăgeşti” Mîntregului volum. Pentru început, partici­ prin dispoziţia pe care ai avut­o scriindu­l, adică prin (p. 152), pe când scrisul pe monitor, deşi îţi oferă păm la o evocare lirică a unei iubiri, în armonie cu emoţia iniţială care te­a împins să­l pui pe hârtie” – avantaje multiple, „Parcă lucram într­un laborator mediul înconjurător, când cei doi tineri vibrează pe ne mărturiseşte el în Nota explicativă de la începutul perfect aseptic în care, oricâtă murdărie aş fi făcut, aceeaşi lungime de undă. acestei cărţi, Defazarea sufletească şi alte eseuri totuşi lucea de curăţenie” (p. 154). Dar atunci când această armonie începe să se (Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2020). Iar implicarea psihică a autorului nu mai rămânea destrame, iar sentimentele celor doi, după un anumit Apoi, în primul eseu, despre Funcţia peltastică aceeaşi: „Pus în faţa ecranului, nu aveam emoţii, timp, intră pe o altă lungime de undă, îndepărtându­ a limbii, după ce ne lămureşte asupra diferitelor panica şi încordarea pe care le trăisem odată scriind se unul de altul, prin individualizare, începe defazarea moduri de a scrie, încearcă să ne convingă de faptul de mână ţineau de trecut. Eram dezinvolt, degajat, sufletească „Dacă dăm la o parte nuanţa uşor argo­ că numai creatorii providenţiali, adică de excepţie, sigur pe mine, şi asta pentru că şi cea mai mare tică şi, implicit, peiorativă, pe care expresia aceasta – contează în cultura omenirii, adăugând: „Pe insul piedică a scrisului de mână, şi anume ireversibilitatea a fi pe aceeaşi lungime de undă – a căpătat­o în providenţial îl recunoşti prin aruncarea în aer a ultima vreme, şi păstrăm doar sugestia ei de bază, paradigmei de până la el. După Eminescu, Călinescu, aceea că cei doi vibrează în acelaşi ritm, atunci Arghezi, Nichita sau Ion Barbu nu s­a mai putut scrie vom avea, prin contrast, cheia înţelegerii defazării ca înainte” (p. 17). afective: aşa cum fiecare om are un set inerent Într­adevăr, autorul nu ne sugerează că s­ar de bioritmuri ce­i definesc identitatea psihosomatică, afla printre aceste excepţii (cel puţin nu deocamdată, tot aşa, în cadrul nenumăratelor variabile ce dau fiind într­o continuă evoluţie, dar părerea mea, ca substanţa legăturii dintre oameni, există un set de un cititor de cursă lungă ce sunt, este că el deja tabieturi al căror ritm trece în mod obligatoriu prin a aruncat în aer paradigma de literat, creându­şi un schimbări de dinamică umorală. Cu alte cuvinte, drum propriu, pe care încerc să­l desluşesc, dar nu­l nu doar că simţim altfel, dar pe deasupra mai simţim pot încă numi, deoarece „Un cuvânt ne spune însutit şi la momente diferite de timp” (p. 72). Probabil că mai puţin decât poate el să ne sugereze”, afirmă este ecoul unei iubiri pierdute, pe care autorul însă autorul în Filosofia ca act de credinţă (p. 19). nu o mărturiseşte direct. Adică ceea ce el susţinea Deodată, descopăr două căi specifice lui de­a mai înainte despre trecerea unor senzaţii, fantasme ne capta atenţia şi bunăvoinţa: emiterea unei judecăţi şi proiecte, de la faza literaturizantă la cea filosofică. (despre filosofie), care ar putea fi contestată, şi Sorin Lavric nu doar că afirmă idei determinant­ susţinerea forţei multiple de comunicare a unor semnificative uman, ci le şi demonstrează modul de cuvinte. E vorba de domenii multifuncţionale, a exista în viaţa noastră şi puterea lor de influenţare. Grădinar de idei şi cifre Viorel DINESCU udecând după Astfel fiinţele privite în sine sunt un râu curgător pe este minimalizat, materia este studiată cu seriozitate, numeroasele surfaţa căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre întâlnim chiar o serie de exerciţii mai mult sau mai Jîncercări privitoare stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei fiinţe sub puţin minuţioase, aria tematică este mult mai largă la ştiinţele exacte, cu precă­ care undele râului etern altele formează o bătătură, decât ar fi necesar pentru un amator. dere la matematică, făcute singura ce dă consistenţă acestor umbre şi totuşi Sunt secvenţe în Fragmentarium în care se vor­ de Eminescu în manuscri­ ea însăşi într­o eternă tranziţie, într­un pelerinaj din beşte despre „adaptabilitatea şi corelaţiunea creşterii sele cuprinse sub titlul fiinţă­n fiinţă, un Ahasver a formelor lumei. Moartea în matematică”, sau altele în afara Compendiului Fragmentarium (Editura este stingerea conştiinţei identităţii numerice. Dar în care Eminescu recenza diverse volume de mate­ Ştiinţifică şi Enciclopedică, identitatea numerică a unui individ nu este decât o matică (D.A. Serret, D. Petrescu, I.P. Eliad etc.), Bucureşti, 1981; realizator, frunză în miile de frunze­n generaţii, pe care arborele fapt care dovedeşte că preocupările sale în acest Magdalena D. Vatamaniuc), putem afirma că pentru lumei le produce cu fiecare primăvară... domeniu erau cât se poate de constante (pag. 313). marele nostru Poet Naţional, matematica nu era Enigmatică pentru unii această „identitate un obiect de studiu, ci, mai curând, un demers numerică” şi, de fapt, întregul paragraf aduce o serie n capitolele rezervate extragerii rădăcinii epistemologic destinat unei mai precise înţelegeri de aluzii privind unicitatea geniului, dar şi referitor la pătrate, remarcăm chiar o deosebită grijă şi a tainelor Universului. De aceea, nu vom putea vorbi cunoscuta formulă goetheeană: „Uscată­i orice teorie, Îpricepere în organizarea materialului. Diferite de un Eminescu matematician, ci de un Eminescu numai pomul de aur al vieţii e veşnic verde”. Totul stadii ale demonstraţiei sunt evidenţiate cu cerneluri enciclopedist, de un mare gânditor şi mare creator într­o aură de scepticism foarte la modă în epoca de culori diferite: roşu, verde, albastru, negru, ceea care nu neglijează niciuna din căile de investigare respectivă. ce face ca lectura argumentaţiei să fie uşor de a domeniului principal, dominant filosofic. Aşa se urmărit. După cum era şi de aşteptat, pe parcursul pot explica şi aparentele deosebiri între punctele şadar, fără un studiu specific aplicat, investigaţiilor sale matematico­filosofice, Eminescu de vedere exprimate. Student sârguincios şi aplicat, Eminescu îşi permite totuşi o incursiune nu poate face abstracţie de implicaţiile artistice şi ba chiar extrem de meticulos, Eminescu nu se poate Aonorabilă în matematică, deşi nu intenţiona gnoseologice ale informaţiilor agonisite. El se referă debarasa de vocaţia sa înnăscută de cugetător şi să se specializeze în această disciplină. El trece în şi la artă, chiar la arta militară şi la teoriile strategico­ poet, în primul rând, în care analizele sale, evident revistă numerele zecimale, rădăcina cubică, ridicarea politice enunţate de Machiavelli în cartea sa Il tributare nivelului la care ştiinţele exacte se aflau la putere, „denumirea mărimilor prin litere” (pag. 297), principe (pag. 101 şi 135). Poate nu e de prisos să în vremea sa, îmbracă mai totdeauna haina unor mărimi concrete, mărimi abstracte..., teme cât se citim aici două dintre paragrafele semnificative, deşi imagini şi comparaţii mai curând literare decât poate de abstracte pentru un student la altă facultate. sunt mai depărtate de matematică: „Când un om vrea ştiinţifice. Astfel, deşi într­un loc el afirma că mate­ Nu îi sunt necunoscute nici studiile de specialitate ale să bată pe adversarul său, trebuie să afirme că el matica este o abstracţiune a mecanicii (secvenţa unor savanţi ai timpului: Helvetius, Mark, Descartes, vrea ceea ce vrea adversarul său. Când un om batjo­ 2258, pag. 285), în secvenţa 2287 limbajul capătă Machiavelli. Aria e mult mai largă şi evidenţiază coreşte pe altul, trebuie să înceapă prin a­l lăuda, aripi, iar prezentarea ia un aer chiar poematic: preferinţele poetului pentru latura filosofică a proble­ dacă el este puternic. Pentru ca un grec să răstoarne Schema cursului naturii este un cerc de forme, prin melor studiate. Evident, interesul lui Eminescu pentru pe un român, trebuie să afirme că e mai român decât care materia trece ca prin puncte de tranziţiune. matematică, deşi subordonat cercetării filosofice, nu românul” (pag. 333). Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 25 Curtea de la Argeş 8 Vecina mea, Africa Migraţia, joc continuu de interese Nicolae MELINESCU ortina virusului chinezesc care a cufundat dur Italia să descurajeze tentativele de relocare franceze de luptă Mirage 2000, Europa în confuzia populaţiei şi bâjbâiala a africanilor. Presiunile interne provocate de groaza pornite de la baza de lângă Cpoliticienilor a reuşit să izoleze un fenomen contagiunii în zone întinse ale regiunii sub­sahariene capitală, au lovit un convoi mai ameninţător în actualele condiţii: migraţia ilegală. se află la originea noilor mişcări de populaţie spre de 40 de vehicule militare ale Încurajaţi de eforturile Naţiunilor Unite de a impune malul sudic al Mediteranei. Dacă ţări cu un sistem de rebelilor, venite din Libia cu migraţia (nedefinită clar ca legală sau ilegală) între sănătate robust şi bine organizat cum sunt Germania, muniţie, armament şi insurgenţi drepturile fundamentale ale omului, peste un milion Franţa sau Marea Britanie au făcut faţă cu greu, ai forţelor anti­guvernamentale. de africani nu au fost impresionaţi de spectrul covid cu disperare chiar, momentelor de apogeu ale Din 2003, Ciadul a devenit producător şi exporta­ şi au pornit să traverseze Mediterana dinspre Tunisia contaminării, pentru multe ţări africane virusul este tor de petrol – 130 de mii de barili pe zi, cu posibilita­ (din Libia mai puţin, din cauza luptei pentru putere o ameninţare catastrofală care poate să şteargă de tea creşterii la 250 de mii de barili. Cu trei ani înainte, dintre triburile post­gaddhafiste) către cel mai pe faţa pământului populaţii întregi în numai câteva un consorţiu american dominat de Exxon şi Chevron apropiat port al speranţei – Italia. Oficialii de la Roma zile. Lipsa medicilor, a clinicilor, a echipamentelor a promis o investiţie de aproape patru miliarde de au comunicat că în ultimul an numărul migranţilor şi a medicamentelor s­a resimţit şi până acum în dolari ca să modernizeze echipamentul de extracţie africani în peninsulă a crescut cu 150 la sută şi cazul epidemiilor de SIDA, ebola, ciumă sau malarie instalat în 1990, să construiască o conductă până în 21.618 ambiţioşi au reuşit să încheie cu succes şi adevărate miracole au limitat răspândirea lor pe portul camerunez Kribi, să contribuie la combaterea aventura. Ministrul de Externe şi cel de Interne l­au arii mult mai mari şi trecerea lor spre Europa. Acum sărăciei prin programe de dezvoltare socială. 12,5 contactat pe preşedintele tunisian Kais Saied, de a apărut un alt gen de provocare, alimentată de la sută din profitul exporturilor urmau să ajungă în la care au primit angajamente, voinţa de colaborare viteza de răspândire a virusului, mult mai mare decât asistenţa umanitară şi în programe de alimentaţie. pentru un plan consistent de stăvilire a migraţilor. capacitatea de reacţie a africanilor. În Republica În 2016 tribunalul suprem ciadian a condamnat firma Şi cam atât! Italienii au avertizat: nu mai primim Africa Centrală există un singur sistem de ventilaţie Exxon la o amendă de 74 de miliarde dolari – de niciun migrant! Italia s­a obişnuit să fie cam singură şi monitorizare respiratorie, rezervat pentru şeful şapte ori mai mare decât veniturile economiei naţio­ în condiţii de criză şi să nu beneficieze de sprijinul statului, în caz de urgenţă. În zona Sahelului nici nale, în ansamblu – pentru că nu­şi achitase taxa solidar (atât de vehement clamat de către Olanda, măcar un singur medic nu revine pentru o mie pentru licenţa de exploatare. Un an mai târziu, aranja­ Austria sau Germania) şi continuă să ţină cârma de locuitori (statistic, 0,23 la sută, ridicol!), ca să mente confidenţiale şi discrete au rezolvat ceea ce între ameninţarea migraţiei ilegale masive şi ghilotina nu vorbim de epidemiologi, radiologi sau servicii americanii au numit „o mică neînţelegere”. E posibil virusului chinezesc, două cazne cumplite pe care medicale de urgenţă. Africa, în ansamblu, poartă ca rezolvarea ei să fi fost condiţionată de apariţia le­ar putea suporta ceva mai uşor cu sprijinul 22 la sută din povara bolilor omenirii, dar are acces Chinei, în 2006, ca investitor şi dezvoltator al produc­ partenerilor comunitari. la doar 3 la sută din cadrele medicale şi la mai ţiei petroliere ciadiene. China National Petroleum Uniunea Europeană s­a grăbit să­i trântească puţin de un procent din resursele mondiale pentru Company a construit o rafinărie la nord de capitală, uşa în nas Turciei când a cerut intrarea în Uniune sănătate. Sunt consecinţele unui adevărat dezastru a înfiinţat un colegiu de studii petroliere pentru tehni­ şi a fost la fel de grăbită să­i ofere câteva miliarde politic regional, tolerat şi, uneori, prelungit de unele cienii locali şi a deschis exploatarea unor noi câmpuri de euro (nu este încă clar dacă au fost trei, zece foste metropole coloniale. în 2009. Cinci ani mai târziu, compania a fost amen­ sau şaisprezece) ca să păzească Europa de refugiaţii dată cu un miliard şi jumătate de dolari pentru sirieni, kurzi, irakieni, afgani sau pakistanezi. Italienii el mai elocvent exemplu îl oferă Ciadul, nerespectarea măsurilor de protecţie ecologică. au fost lăsaţi să­şi exerseze calităţile diplomatice în ţară continentală din vestul Saharei, de fostul şi efemerul lor imperiu colonial din nordul Africii. Cpatru ori mai întinsă decât România (dra­ ntre timp, petrodolarii au început să curgă şi Ministrul de Interne a încheiat anul trecut un fel de pelul naţional este identic cu al ţării noastre), cu o ciadienii de rând aşteptau să simtă că ţara lor înţelegeri cu şefii de trib liberieni ca să oprească populaţie de aproximativ 14 milioane de locuitori Îşi­a găsit o nouă comoară pe lângă rezervele tranzitul peste Mediterana şi încearcă un demers (locul 168 în lume după venitul per capita, a treia de aur şi de uraniu. Ca şi în cazul altor dictaturi, similar cu tunisienii anul acesta. Luciana Lamorgese, cea mai săracă ţară a lumii), împărţită în 19 grupuri miracolul nu s­a arătat şi, în 2006, Banca Mondială ministrul de Interne, şi colegii ei din guvern rămân etnice, dominate de cel mai numeros, sara (peste a îngheţat contul veniturilor din exportul de petrol singuri în timp ce cursa trans­mediteraneană capătă un sfert din populaţie). Situat pe malul estic al lacului ciadian pentru că guvernul nu a alocat sumele dimensiuni olimpice. Ciad, fostă colonie franceză din 1920 până la inde­ promise pentru dezvoltare. În replică, preşedintele pendenţa din 1960, poate fi citat drept ţara lui Déby, Idriss Déby a declarat: „Vom cumpăra armament. entru europeni, povara nou­sosiţilor din după numele fostului general care îi este preşedinte O să o facem deschis, la vedere.” (Chad needs Africa a devenit o ameninţare greu de din 1990, ajuns la putere după un război intern money for arms, news.bbc.co.uk/2hi/africa/4923254, Pignorat într­o perioadă în care majoritatea sângeros purtat împotriva susţinătorilor fostului şef accesat 16 august 2020) Era răspunsul său la ceea statelor­naţiuni (devenite relevante în actuala criză al statului, mentorul său politic. De atunci, Idriss Déby ce a considerat un atac al forţelor rebele din Frontul sanitară) se închid în carapace înaintea noului asalt a modificat Constituţia, a eliminat pragul de maximum Unit pentru Schimbare, susţinut de vecinul belicos de iarnă al virusului chinezesc. Serviciile publice se două mandate prezidenţiale pentru acelaşi individ, de la răsărit, Sudanul. Preşedintele ciadian nu a află sub povara propriilor populaţii, asistenţa socială a „câştigat” cinci alegeri prezidenţiale şi a devenit, ezitat să afirme că singurul răspunzător pentru difi­ gâfâie din lipsă de fonduri din cauza recesiunii practic, preşedinte etern. Două tentative ale rebelilor cultăţile economice ale ţării sale era Banca Mondială instalate sau grăbită să ajungă pe drum de seară, susţinuţi de Sudan de cucerire a capitalei N’Djamena (condusă la acea vreme de americanul Paul vocile naţionaliste sau suveraniste – cum ar fi Alianţa şi a conducerii ţării au eşuat, tot aşa cum a eşuat Wolfowitz), care a provocat o criză financiară. Inves­ Patriotică din Marea Britanie – acoperă scandările de tentativa de lovitură de stat din 2013, tensiuni de titorii şi marile corporaţii au folosit presiunea Băncii la Minsk cu chemări la supremaţia albilor. Şi atunci, a căror rezolvare în favoarea preşedintelui nu au ca să­l disciplineze pe preşedintele etern. Acesta de unde fonduri pentru acţiuni umanitariste pentru fost străini prietenii francezi. În 1986, Franţa a orga­ nu a întârziat să dea o fugă până la Paris, unde migranţii economici? Nici ONG­rile samaritene nu nizat şi a pus în mişcare operaţiunea Épervier ca să a devenit un oaspete aşteptat cu braţele deschise mai sunt atât de avântat dedicate, pentru că donatorii stăvilească expansiunea libiană spre sud. De atunci, de însuşi preşedintele francez. Macron l­a felicitat pe au sărăcit, încearcă să­şi salveze propriile afaceri prezenţa militară franceză a rămas o constantă în Déby pentru activitatea dinamică din cadrul grupului şi zeiţa carităţii trece la o dietă severă. contextul tribal ciadian. În februarie 2019, la solicita­ Sahel 5 – orchestrat de Franţa – în susţinerea luptei Normal ar fi ca pandemia care a lovit cel mai rea guvernului (a preşedintelui Idriss Déby), avioane împotriva islamismului terorist.

nteresante şi cinice principii ale lui Machiavelli, din păcate valabile şi convingătoare. în zilele noastre. Nu lipsesc din paginile Fragmentariumului nici însemnări În Fragmentarium există, desigur, şi afirmaţii pe care ulterior ştim că le­a Idespre principiul independenţei şi începutul calculului infinitezimal [2275 B]. amendat sau altele mai puţin convingătoare, dar este evident că Eminescu a Desigur, toate aceste acumulări sunt făcute în beneficiul unor interpretări apelat la sursele cele mai autorizate de pe vremea sa. Multe din criticile ulterioare ultracantitative, cum ar fi cele care ţin de filosofie sau de metafizică. Acest punct nu au ţinut seama de distanţa dintre epoci sau, în critica respectivă, au dat glas de vedere e destul de clar exprimat în citatul 357 (pag. 340): „O singură mişcare năravului de a pune la punct pe toată lumea. În legătură cu însemnările referitoare există în Univers. Viaţa individuală nu este decât o fracţiune a acelei unităţi. Dar la teoria cinetică asupra expansiunii gazelor, Călinescu apreciază (incorect!) că dacă într­o serie de necunoscute, o fracţiune ne e cunoscută, atunci şi restul teoriile fizice asupra Universului, chiar când suntem siguri că ar aparţine epocii de termeni se rezolvă. E evident dar, că cel întâi lucru al omenirii s­a concentrat de boală, au bizareria diletantismului” (pag. 427). Dar, în acest domeniu, asupra acestei fracţiuni. Că legile înnăscute ale matematicei şi logicei, legile Călinescu însuşi era un diletant, notaţiile lui Eminescu fiind rezumate de poet raportului fracţiunii către întreg au fost cele de­ntâi cercetate cu multă exactitate. după R. Clausius, citat fiind şi Boyle­Mariotte şi Charles. Şi fiindcă luând această fracţiune ca unitate, s­au ajuns a se confirma prin experienţă tot ce ea calculase apriori – de aceea Pythagora şi egiptenii erau ncercând să aducem în prim­plan legătura dintre creaţia lui Eminescu smeriţi şi atribuiau numărului o putere divină.” şi ştiinţele exacte, în speţă matematica, descoperim o uriaşă muncă de În încheiere, pentru a ieşi puţin din cadrul denotativ şi solemn al temei Îcercetare în beneficiul filosofiei şi creaţiei artistice în care poetul, de fapt, propriu­zise, ne vom îndrepta un pic atenţia spre acele însemnări care se referă un geniu enciclopedist, nu omite niciun domeniu care să­i permită descoperirea la cuadratura cercului, problema imposibilă care viza construirea doar cu rigla adevărului. Această uriaşă muncă de documentare desfăşurată fără răgaz pe şi compasul a unui pătrat de aceeaşi suprafaţă cu a unui cerc dat. Soluţia este durata a mai bine de două decenii, a stat, fără îndoială, la temelia minunatelor imposibilă, dar a generat discuţii interesante. Eminescu: „Raportul între finit sale intuiţii artistice şi a inegalabilului său talent. Eminescu şi­a dat seama de şi infinit e raportul dintre pătrat şi cerc!... Este: nu o mărime concretă, ci tânăr că metodele gândirii matematice nu sunt un joc gratuit de cifre şi raporturi proporţională între un maxim şi un minim...” „Originea tuturor mărimilor iraţionale cantitative, ci o veritabilă tehnică de analiză a tuturor principiilor care guvernează este cercul (π). [377 v]. Urmează două comparaţii în concret cu încolăcirea gândirea contemporană. Eminescu a fost, în egală măsură, un grădinar al ideilor unui şarpe ori cu îndoirea unei verigi de metal, mai curând amuzante decât şi al cuvintelor, dar şi al cifrelor care luminează drumul spre progres al societăţii. 26 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 Cherchez la femme Mais où sont les neiges d’antan? Paula ROMANESCU e lume fascinantă Care, ’ntr­un sac, a ordonat de ani, dar nu toţi aşa de frumos cum vor fi făcut­o ai adunat, meştere Ca Buridan fie­aruncat Lucretius şi, mai cu seamă, Publius Ovidius Naso, CVillon, în a ta În Sena cu apele­i profunde? marele maestru în Arta de a iubi – Ars amandi, Ballade des dames du temps Dar unde­i neaua d’antan, unde? arzătoarea artă din a cărei pricină avea să fie exilat jadis / Balada Doamnelor de Augustus Împărat la Tomis, unde şi­a plâns el de altădată, ca într­un salon Regina Blanche precum un crin, în Tristia întreaga tristeţe, şi­a zvântat lacrima în princiar de dincolo de loc Cântând cu glasu­i de sirenă, Pontica, spre a se adăuga, la ceasul sorocit, lutului şi timp, dovedind astfel că Lăboasa Berta, Beatice, de la Pontul Euxin. acest mare mincinos, timpul, „hoţomanul de soi”, Alice, Aremburgis din Maine, cum l­a numit în veacul de curând apus Radu Stanca, Biata Ioana din Loren’ stăzi, de pe soclul impunătoarei lui statui, nu va putea nicicând a şterge din memoria omenirii De englezi arsă la Rouen, operă a sculptorului Ettore Ferrie, ridicată acele alcătuiri omeneşti prinse într­un nume rămas Sfântă Fecioară, ştii răspunde? Aîn anul 1887 prin osârdia mai marilor urbei doar al lor şi însemnate cu o lumină pe care inima Dar unde­i neaua d’antan, unde? Tomis – Constanţa de la ţărmul Mării Negre din o asociază de regulă cu iubirea, iar raţiunea – cu România, poetul continuă să privească trist şi gân­ iraţiunea, deşi s­a dovedit de­atâtea ori că inima Dedicaţie ditor la valurile de trecători de sub soarele tuturor se­nşeală, inocenta, iar mintea minte… Prinţe, nu­ţi pierde săptămâna anotimpurilor şi, să le amintească: Intrăm şi noi, poete, în salonul tău rămas deschis, Cercând cumva de a răspunde primitor, cu, drept permis de liberă trecere şi, deo­ Unde­s? Refrenul să­ţi rămână: Sub astă piatră zace Ovidiu cântăreţul potrivă, invitaţie, Balada pe care ne­ai lăsat­o, Dar unde­i neaua d’antan, unde? Iubirilor gingaşe răpus de al său talent. numindu­ne, în Testament chiar, frères humains O, tu ce treci pe aicea şi dacă ai iubit vreodată qui après moi vivrez…/ fraţi oameni care după mine (*Prea frumosul Alcibiade trecea drept femeie – Te roagă pentru dânsul să­i fie somnul lin. veţi trăi. Să ne­o reamintim: Socrate ştia de ce; aici poetul îl aseamănă cu Thaïs, iubita Am trecut şi noi şi, deşi mai iubisem Balada doamnelor de altădată lui Alexandru cel Mare.) odată, ne­am rugat ca iubirea să nu (Ballade des dames du temps jadis) Tu, poete, ne (te) întrebi ne uite­n veci de veci. doar, ca şi cum n­ai şti că Dar câte ar mai fi de spus despre În care ţară, spuneţi unde multe zăpezi ale uitării se Flora din celebrul tablou Primăvara al lui Sandro Botticelli (1445­1510), aflat E mândra romaniţă, Flora; vor fi aşternut în lume de la în prezent la Galeria Uffizi din Florenţa, Alcibiade – ori Thaïs* plecarea celor evocate! Să doar ochii fiecărui privitor o pot face! Cu care ai fi zis că­i soră; ni le reamintim şi noi, deşi, Dacă nu aţi văzut niciodată această Echo ce ştia să grăiască în vremea asta grăbită foarte, capodoperă a picturii italiene, orice La fel pe ţărmuri şi pe unde, abia dacă putem pricepe zicere rămâne incompletă. Vedeţi­o Cu­o graţie dumnezeiască? de existăm cu­adevărat! şi îmi veţi da dreptate. Doar suntem Dar unde­i neaua d’antan, unde? Iat­o pe frumoasa romană liberi acum să ne luăm lumea­n cap. Flora, mai mult zeiţă decât Cu siguranţă Botticelli italianul pictor, Unde­i cumintea Helois’ femeie, fără de atingerea contemporan cu francezul François Pentru care a fost castrat căreia florile n­ar şti cum Villon omul, dispărut în umbra spânzu­ Pierre Abelard din Saint­Denis, să înflorească la sosirea rătorii din anul 1463 ca să nu se mai Între călugări aruncat primăverii. Au cântat­o poeţii ştie nimic de el, trebuie să fi cunoscut Iubirea lui fiindu­i vină? trăitori prin Imperiul Roman Balada poetului nemuritor. Apoi unde­i acea regină de acum mai bine de 2000

vident, o asemenea luptă nu putea fi purtată fără arme (de producţie president­deby­chad­greatest­threat­to­stability, accesat 17 august 2020) franceză) şi de o armată (instruită de consilieri francezi). În rest, Déby Fără toleranţa occidentală, parlamentul ciadian nu ar fi revizuit/mutilat Epoate să domnească liniştit, are toată viaţa înainte (are 68 de ani Constituţia ca să­i permită lui Idriss Déby să rămână în funcţie până în 2033, şi „doar” 30 de ani de preşedinţie). La fiecare cinci ani, el regizează şi inter­ la vârsta de 81 de ani, mai bine de patru decenii, şi nici să se declare mareşal pretează rolul principal în sceneta „Alegeri prezidenţiale, libere şi corecte” la sărbătorirea a 60 de ani de independenţă. pe care o încheie în ropotele de aplauze ale corporatiştilor de la Exxon şi ale sponsorilor de la Palatul Élysée. Puterea­i rămâne absolută şi nu tolerează niciun ară continentală presată şi de tulburările din Libia, Republica Africa fel de provocare din partea publicului, a partidelor de opoziţie sau a grupurilor Centrală, Sudanul de Sud sau Camerun, Ciadul adăposteşte aproape de activişti sociali. În cele trei decenii de regim Déby, justiţia, media şi societatea Ţo jumătate de milion de refugiaţi cărora li se adaugă aproape o sută civilă au fost spulberate sub lozinca luptei împotriva invadatorilor libieni şi cincizeci de mii de dislocaţi intern, victimele rebelilor. Acum doi ani, Macron sudanezi. Când aceasta a început să­şi piardă forţa mobilizatoare, preşedintele a găsit soluţia. El a planificat centre de azilanţi în Ciad şi în statul vecin, Niger a găsit un nou balaur cu şapte capete căruia trebuie să i se opună: gruparea pentru înregistrarea şi procesarea anuală a datelor a trei mii de cereri pentru islamistă nigeriană Boko Haram. Pentru Ciad, ameninţarea este reală după ce migraţia legală către Europa. Valul de migranţi, estimat anul acesta la peste un a fost construită conducta de petrol din sudul ţării spre portul camerunez Kribi milion de africani, va inunda masiv asemenea proiect. Dar argumentul oferit de (peste o mie de kilometri lungime), pentru că militanţii Boko Haram au echipament Ibrahim Diane, purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi, şi „specialişti” în furtul de petrol şi raidurile lor în nordul Camerunului au devenit a fost că „aceste centre înseamnă o mai bună protecţie pentru refugiaţi”, ceea obişnuite şi greu de combătut, pentru că armata preşedintelui Paul Byia (aflat la ce ar fi trebuit să aducă linişte şi pace în cugetul iniţiatorului proiectului. Ideea putere din 1982) este mobilizată în războiul cu separatiştii anglofoni. Comando­ nu a fost împărtăşită de oamenii de rând şi nici de reprezentanţii lor. Mişcarea urile nigeriene sunt greu de combătut, indiferent de câţi bani ar investi Ciadul, Patrioţilor Ciadienei pentru Republică consideră că asemenea centre vor atrage atâta timp cât armata federală nigeriană, mult mai mare, mai bine echipată şi mai şi mai mulţi migranţi, care vor exercita o presiune socială şi demografică greu bine instruită nu a reuşit după două decenii să ţină sub control teroriştii islamişti în de suportat pentru o ţară atât de săracă. Transformarea ei într­o staţie de tranzit propria ţară şi să pună capăt furtului de petrol pentru achiziţionarea de armament poate să alimenteze şi insurecţiile anti­guvernamentale sau grupările teroriste. performant de pe piaţa neagră. Pentru preşedintele ciadian, atacurile rămân un Cineva cultivă cu insistenţă dezvoltarea centrelor pentru azilanţi. pretext pentru deturnarea de fonduri şi sifonarea unor sume preferenţiale către În 2017, după o reuniune la Paris, Déby a anunţat că a primit promisiunea protejaţii din propriul trib zaghawa (aproximativ 2,4 la sută din totalul populaţiei). colectării a nu mai puţin de 15 miliarde de euro (o dată şi jumătate mai mult decât În timp ce petrolul pompat de Exxon curge spre piaţa internaţională (ameri­ produsul intern brut al ţării sale) ca să amelioreze situaţia socială şi să reducă cană), Ciadul înregistrează cote alarmante de sărăcie. Déby domină şi controlea­ numărul săracilor cronici. Promisiuni generoase nu au lipsit pentru rezolvarea ză accesul la veniturile din exporturile de petrol, dintre care 80 la sută ar trebui crizelor din Africa. Împlinirea lor a devenit o istorie fără sfârşit, cu deznodăminte alocate agriculturii, sănătăţii şi educaţiei, ceea ce nu se întâmplă. Ca dovadă, dezamăgitoare. Odată fondurile constituite, fie doar pe jumătate sau pe sfert, 8 la sută dintre nou­născuţi nu ajung la un an şi 20 la rută nu împlinesc cinci ani. este greu de crezut că ele îşi vor găsi drumul spre cei care suferă cel mai mult, 70 la sută din populaţie sunt analfabeţi, 80 la sută trăiesc cu mai puţin de un dolar pentru că s­a dezvoltat tradiţia păcătoasă a Africii dominate de „conducători pe zi şi 90 la sută din forţa de muncă sunt şomeri. „Franţa, principalul susţinător eterni” cu putere absolută, tradiţie care a prelungit dictaturile din Zair/Congo, al lui Déby, tace în faţa abuzurilor acestuia şi se pune întrebarea: când va proceda din Uganda, din Sudan, din Zimbabwe, din Camerun sau din Ciad. Franţa la decolonizare şi va înceta să sprijine conducători brutali precum Déby, Mecanismul intern al dominaţiei autocratice este fragil fără sprijinul din exterior, Ali Bongo în Gabon, Alassane Outtara în Coasta de Fildeş sau Faure Ghassingbe fie el corporatist sau militar şi politic, şi el animă reţeaua migraţiei ilegale, care a în Togo – menţinând populaţiile respective într­un trecut economic şi politic întu­ pus în mişcare în ultimul deceniu fonduri ilicite mult mai mari decât cele obţinute necat.” (https://www. theguardian.com/ global­development/ 2020/aug/14/ prin traficul de droguri şi de persoane sau prin pirateria maritimă Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 27 Curtea de la Argeş

Cherchez la femme ltă prezenţă graţioasă din „salonul” lui O, dar iat­o şi pe Echo! Nimfeta aceea din nu dorise să ajungă tenor precum renumitul Farinelli Villon este mult lăudatul Alcibiade, irezis­ mitologia greacă, foarte vorbăreaţă şi un pic codoaşă, în veacul al XVIII­lea, poate doar din pricină că opera Atibilul general atenian un pic prea impetuos, care o ţinea la voroave pe Hera, soaţa marelui zeu nu atinsese înălţimile la care avea să ajungă aceasta de o frumuseţe răvăşitoare, care, între două bătălii, Zeus când o tulea el în expediţii amoroase foarte mai târziu, prin muzica unor Mozart, Verdi, Puccini, se amuza mutilând statuile lui Hermes, de era s­o pământeşti după nimfe… Dar, când Hera a înţeles Bizet, Rossini… păţească dacă n­ar fi avut protectori puternici. Era matrapazlâcul, pedeapsa ei a fost cumplită. Nu, lui mare expert în iubirea care se înscrie astăzi (atât Zeus al ei, un fel de Don Juan din vremi mai dinspre cum îi întâlnim aici, dar altfel, dorm unul de târziu?!) în cea mai pură corectitudine politică, noi, nu i­a clintit nici măcar un firişor de foc din lângă altul în Cimitirul Père Lachaise, şi se pricepea ca nimeni altul la potrivirea cuvintelor pârjolitoarea lui meteahnă de a se hârjoni cu regine, încremeniţi cu mâinile împreunate ca pentru de amor, susurate la urechea oricui ar fi vrut să le ciobăniţe, gâsculiţe, văcuţe. Întreaga ei mânie s­a A rugă, aşteptând de la cerul mut răspuns la întrebarea asculte. Despre el ne­au lăsat mărturie Aristofan, revărsat asupra prostuţei Echo, pedepsită să nu mai „De ce, Doamne al Iubirii, ai îngăduit această nele­ Plutarh şi, nu în ultimul rând, Platon în Dialogurile poată scoate în veci o vorbă, ci doar să repete mereu giuire?” Dar Cerul tace. În tăcere e cel mai tare. cu Socrate, marele înţelept atenian care îşi pierduse ca o năvleagă ultima parte de cuvânt rostit ce cei A, dar iată­l şi pe rectorul universitar Buridan, (şi el?!) capul de dragul adoratului său discipol. cu care se va întâlni. Dar cum era şi frumuşică (tot Acuzat de tiranii cetăţii – Meletos, Anytos şi Lycon, aşa a rămas până astăzi, fiindcă şi prostia tot prostie savantul. Nu, măgarul lui, nu!, fiindcă a crăpat de de coruperea tinerilor pe care­i învăţa (printre altele) rămâne în veci de veci!), într­o zi, Narcis, frumosul curând de foame de nehotărât ce era, între două să şi gândească logic, şi de alte imaginare rele care­l acela care nu contenea să se privească fermecat urne de secţie electorală, cu o promisiune de prisos făceau foarte incomod pentru mai marii cu minte în oglinda oricărui lac (alt prost!), şi­a ridicat mânios de lucernă, primită din partea unui verde fluieră­ puţină din sferele puterii, Socrate a fost condamnat privirile către nimfa care venise cu ulciorul să ia vânt democrat şi o mai mult ca sigură restitutio la moarte după un proces de pomină în care el le­a apă tocmai din… oglinda lui, spărgându­i­o în mii de in integrum de pădure proaspăt defrişată, plină de răsturnat acuzatorilor toate argumentele, de s­au vălurele. Şi a observat atunci că şi ea era frumoasă, ciuperci tot una şi una, din cele care se mănâncă văzut justiţiarii nevoiţi să­i lase „inculpatului” dreptul ba chiar i­a şi spus­o clar, bărbăteşte, fiindcă era doar o dată în viaţă, promisiune foarte tentantă făcută să hotărască el ce pedeapsă i se cuvine. Şi Socrate gata s­o ceară de… inimă: lui de un recent liberal cu sloganul mai avan, numai a ales să respecte, democratic, dreptul celorlalţi de – Eşti foarte frumoasă! Atunci i­a auzit şi el bun pentr­un măgar… a avea dreptate şi a închinat senin în numele zeilor frumoasei Echo glasul: Că bietul Buridan sta cam plouat, adică ud ocrotitori ai cetăţii, la care ei, „ceilalţii”, se închinau – Moasă… moasă… moasă… Crezând că se leoarcă, fiindcă fusese aruncat din porunca reginei şi pe care el îi ignora, o cupă de cucută, înconjurat/ alintă, a trecut la propunere mai explicită: Margareta (nu, nu aceasta, cea de Burgundia!) în asistat de ai săi discipoli năuciţi de durere şi, deopo­ – Vino cu mine! Sena, ca să nu se mai bârfească despre legătura trivă, uluiţi de seninătatea cu care filosoful se pre­ Şi ea: – ine… ine… ine… lor pe care încoronata nu o vrea ştiută de tot vulgul gătea de întâlnirea cu temuta meşteră la coasă. (ca să nu se vulgarizeze!), este de înţeles. Dar de Filosoful ne­a lăsat la plecare pilula de înţelepciune de care ştiu şi cei ce nu ştiu de unde li se trage: ce l­o fi invitat Villon între ceilalţi oaspeţi, este de Ştiu că nu ştiu nimic! neînţeles pentru mine! Sau, asta e! Scuze! M­am Deşi poetul, discret, nu o spune, Alcibiade grăbit eu cu prezentările. Nu Buridan era acolo, trebuie să fi venit împreună cu Socrate, de lângă ci acea regină doar, o margaretă din vasta pajişte care era nelipsit (şi în bătălii, şi la agape). El, cu flori şi buruieni a regatului francez de prin veacul tânăr, frumos, pomădat, elegant, precum fru­ al XIII­lea. moasa curtezană ateniană Thaïs care­i fusese Albă ca un crin şi mândră arz­o focul, iat­o lui Alexandru cel Mare „sfetnic de dulce taină”; şi pe regina Blanche (de Castilia; 1188­1252), filosoful, desculţ, bărbos, burtos, cu nasul turtit, din ramura Plantageneţilor, iubitoarea şi mult iubita dar sclipitor de înţelepciune, mereu gata să pună de regele său Ludovic al VIII­lea, supranumit Leul cu botul pe labe pe orice împleticit în gândire, după victoria obţinută în luptă dreaptă (!) cu regele bătrân dar vânjos – avea 70 de ani în 399 înainte englez Ioan fără Ţară, care voia să aibă şi el o ţară de Cristos, când cu cupa de cucută. mai întinsă… Blanche i­a dăruit bărbatului iubit Dar mai era desigur şi umbra lui Thaïs, fără nu mai puţin de unsprezece progenituri (anul şi Alexandru cel Mare cel mereu călare pe Bucefal – cârlanul!) şi, poate că numărul acestora ar fi crescut tot înainte!, fiindcă tocmai voia el să realizeze dacă „leul” n­ar fi murit în luptă cu eternul duşman imperiul mondial (dacă nu l­ar fi răpus ciuma), de dincolo de Mânecă, pe când n­aveau, şi el şi ea, întreprindere de mare anvergură, cu oarece şanse decât treizeci şi cinci de ani… Dar cum Le roi est să se împlinească în zilele noastre (dacă vom mort, vive le roi! / Regele a murit, trăiască regele!, mai avea zile). pe tronul Franţei s­a căţărat Ludovic al IX­lea care, bisericos (sau aventurier!) a plecat în Cruciadă şi ar trebui să lăsăm – Măi, femeie, tu eşti proastă? entru frumoasa Thaïs n­a mai venit, lăsându­i mamei sale grijile conducerii ochilor sufletului răgaz să se desfete. A – Oastă… oastă… oastă… oastă… regatului. De asta o fi atât de palidă precum crinul, făcut­o şi pictorul spaniol José de Ribera S­a uitat lung la cer bietul Narcis, ca să vadă P biata Blanche… prin veacul al XVII­lea, şi scriitorul Gustave Flaubert dacă e tot acolo sau i­a căzut lui pe cap, a fluierat în veacul lui de tot romantic, şi Anatole France a pagubă şi dus a fost, hotărât să nu mai caşte gura care l­a inspirat la rândul său pe Jules Massenet la alte frumuseţi în afară de a lui. Aşa că să nu vă e picior mare, iat­o pe „lăboasa” Berthe să compună o operă (cum care? Thaïs!), şi balerina miraţi când veţi vedea narcişi pe malul lacurilor: sunt (726­783), cea cu piciorul supradimensionat rusă Ana Pavlova în felul ei, alături de balerinul Mihail răsfrângerile chipului aceluia care s­a îndrăgostit P(numai unul, celălalt – în limite normale!), Mordkin, şi sculptorul Dumitru Chipăruş (1886­1947), numai de el… Cât despre Echo, ascultaţi ecoul dar frumoasă şi deşteaptă fără pereche, de care plecat de la noi din Dorohoi la începutul veacului glasului vostru când plecaţi voioşi în vreo drumeţie s­a amorezat Pepin cel Scurt (contrariile se atrag!), al XX­lea la studii de sculptură în Italia, apoi la prin munţi sau când vă năpădeşte jalea într­o casă şi­a făcut­o nevastă, iar ea a dat naştere unuia dintre Académie de Beaux­Arts din Paris şi, stabilit pentru pustie, cu pereţii goi. cei mai străluciţi împăraţi care va fi existat vreodată – toată viaţa în Franţa, unde a devenit sculptorul Carol cel Mare! E adevărat că de mare ce­a ajuns, Demètre Chiparus (aproape şi nu tocmai de n salonul lui Villon, Echo nu vorbeşte. Sunt Charlemagne­ul, când a mai şi crescut, n­a mai avut Brâncuşi!), mare creator în stilul Art­Deco. Modelele prea multe glasuri. Surâde doar visătoare loc de mama sa şi a trimis­o să­şi sfârşească zilele sale preferate erau mai toate din lumea baletului rus ascultându­i pe ceilalţi. I­ar plăcea Alcibiade, la mănăstire. Nu se putea ca ea să nu răspundă – Nijinski, Ida Rubinstein, ceea ce ar explica faptul Î de data aceasta invitaţiei lui Villon, cred că sunteţi dar cum să­i abată privirea de la el bătrânului acela că majoritatea lucrărilor sale au ajuns în muzee din grosolan, cu ochii mici şi­adânci de ironie… de acord! Din mănăstirea în care sălăşluieşte de­a Rusia. La Dorohoi, nu! Ar fi fost şi cam greu după Iată­i, în sfârşit, nepăsători la ce cred ceilalţi pururi, nu se prea iese decât numai dacă un Villon „eliberarea” ţării de către marea Uniune Sovietică despre iubirea lor, pe Heloisa, fiica luminată la minte tratează cu Sfântul cu Cheile… şi instaurarea regimului acela care nu se sinchisea a canonicului Fulbert de la Notre­Dame şi, profesorul Buongiorno, frumoasă Beatrice Portinari! Cum, de artă, ci de ascuţirea luptei de clasă până la singurică, singurică? Nici de astă dată nu te însoţeşte a nu mai rămâne pe pământ decât proletarii ei, filosoful Abelard, călugăr la Saint­Denis, care a învăţat­o tot ce ştia şi el mai bine, dar mai cu seamă soţul tău Simone dei Bardi, de toţi ignoratul, bietul din toate ţările, fericiţi nevoie mare, uniţi la rău de el, doar pentru că Dante Alighieri şi­a legat pe şi la mai rău până când moartea… cum să devină, din omenească sfântă iubire, femeie vecie numele de al tău într­o prea înaltă Vita Nuova Thaïs aceea frumoasă foc, inimă mult zburdal­ şi mamă. Fiul lor (fiindcă au avut şi un fiu!) a primit ca o Divină Comedie de care să tot plângă râzând nică, a fost adusă pe calea cea dreaptă din rătăcirile numele Astrolab. Cu aparatul astrolab de mai târziu, ei pe cărări de­amoruri pline şi convertită de ermitul au măsurat astronomii nemăsurata distanţă de şi Infern, şi Purgatoriu, şi Paradis? egiptean Pafnutie (în opera lui Massenet, Athanael) la pământ până la stele, cum nemăsurată trebuie O, cât eşti de frumoasă, frumoaso! Cum este să la credinţa şi morala creştină. Abia după ce şi­a să fi fost iubirea dintre Heloisa şi Abelard. pleci în moarte la douăzeci şi cinci de ani şi să intri încheiat sfânta misiune (grea din cale­afară şi cumplit Se întâmpla aceasta prin veacul al XII­lea. în ne­moarte pe uşa poeziei, această mult ignorată de dulce!), ermitul şi­a luat pustiul în cap şi a plecat în Furia clerului, care s­a abătut asupra îndrăgostiţilor, de mulţi vorbitori comoară făcută din simple cuvinte deşert, să n­o mai vadă niciodată pe mult adorata lui a fost cumplită. Heloisa a fost închisă între zidurile de fiecare zi, turnate de poet în aurul pur al cântului păcătoasă. Zadarnică i­a fost fuga. Iubirea i­a pârjolit mănăstirii şi obligată să devină mireasă castă lui spre a nu se mai pierde niciodată! Carmina morte nefericitului pustnic inima şi a trebuit să se întoarcă Cristos. Cristos n­a obiectat. Îi era indiferent. De când carent/ Poezia nu are moarte. Parcă aşa spunea în genunchi lângă femeia dragă. Vai, aceasta era s­a suit la ceruri, El şade liniştit de­a dreapta Tatălui şi Ovidiu în a lui Ars Amandi, frumoasă florentină! de­acum sfântă. Graţie lui! Putea fi fericit… (Pe ermit şi ne aşteaptă… Abelard a fost prins de mai marii Nu, nu­mi răspunde, sigur voi afla şi eu cândva! nu l­am zărit printre invitaţi!) Bisericii înveşmântaţi în negru­corb şi operat, deşi 28 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Orizont SF Frumosul uman Dan D. FARCAŞ n episoadele anterioare animalicul din noi este ţinut în frâu în mod eficient frumuseţea vieţii: a unei flori, a unui salt de gazelă am dezvoltat ipoteza că de cultură şi de civilizaţie. Într­adevăr, ca o dovadă, sau a perfecţiunii unui corp uman. Aceasta este Îo „conştiinţă superioară” în jurul nostru vedem suficient de multe acţiuni de frumuseţea sănătăţii, vigoarea, armonia biologică, – poate o hipercivilizaţie, binefacere faţă de semeni; dar dacă le examinăm eleganţa mişcărilor şi funcţionalitatea optimă. poate altceva – ne monitori­ în profunzime, nici ele nu par a fi complet separate Dar splendorile de pe aceste prime două trepte zează, aşteptând să ne de animalitate, având doar un înveliş umanizat. nu pot fi comparate cu cele de pe nivelul următor maturizăm. Una dintre formele Mulţi oameni fac binele sau se abţin de la a face în care găsim frumosul uman – frumuseţea unor sale de manifestare ar putea rău, fiindu­le frică de pedeapsa lui Dumnezeu sau acte specific umane. Nu vorbim de frumuseţea fi „fenomenele aerospaţiale din speranţa unei recompense în viaţa aceasta sau musculaturii unui atlet sau de forma perfectă a unei neidentificate” numite şi OZN­uri. Observaţiile asupra în cea de apoi. O recompensă oarecum negociată, tinere, care ţin de nivelul precedent, ci de frumuseţea lor, inclusiv cele recent recunoscute de Pentagon ca prin smerenie şi facere de bine, pentru un loc cu o spiritului uman, în primul rând a manifestărilor sale, autentice şi inexplicabile, demonstrează o cunoaştere treaptă mai sus, pe o scară închipuită, după moarte. ca şi a armoniei în societate care derivă din ea. şi o tehnologie dincolo de tot ce ne putem imagina. Or, teama, ca şi dorinţa de recompensă, sunt tot Drama universală a lui Hamlet sau a lui Faust, Explicaţiile avansate, ca şi mitologia SF creată motivaţii primitive, comune cu animalele. sculpturile lui Praxiteles sau Rodin, picturile lui în jurul acestor apariţii, presupune că între noi şi „ei” Michelangelo sau Rembrandt, muzica lui Bach sau ar exista o diferenţă, în evoluţia materială, de o mie drept, mai sunt şi gesturi frumoase a lui Beethoven, împreună cu toată arta autentică, sau două de ani, cam ca între conchistadori şi azteci nenegociate, care se datorează unei nu sunt altceva decât expresia frumuseţii sufleteşti ori incaşi. Iar din punct de vedere moral, n­ar exista educaţii stricte, din copilărie, care au învăţat a artistului, care ne permite înţelegerea şi redarea nicio diferenţă. Ar fi la fel de buni sau răi şi la fel E mai generală a frumuseţii umane, precum şi, uneori, omul să se comporte astfel. În acest caz, el este de puşi pe războaie şi cuceriri. Se pare că suntem condus de nişte conexiuni reflexe extrem de puter­ prin antiteză, a urâtului uman. incapabili să vedem mai departe. Am mai evocat nice care îl obligă să acţioneze într­un anume mod această prejudecată. Cititorul care a parcurs atent, şi nu altfel, fără să mai gândească de ce, fără onceptul de „frumos uman” consider că mai ales prima parte a acestui serial, a înţeles, sper, intervenţia liberului­arbitru, deci într­un mod prea este unul foarte important, inclusiv pentru că dacă hipercivilizaţiile există, diferenţa în evoluţie apropiat de reflexele condiţionate, studiate de I.P. Csubiectele expuse în acest serial. Este, în între noi şi ei – pe plan ştiinţific, tehnologic, ori moral Pavlov, care se regăsesc şi la un câine bine dresat. mod surprinzător, şi un concept foarte rar folosit; de – nu este de câteva milenii (ca în viziunile SF sau aceea cer permisiunea cititorului să îl conturez puţin SETI), ci de milioane, poate chiar miliarde de ani. mai detaliat. Frumosul de acest tip se regăseşte nu Acceptând aceasta, înţelegem că nu suntem, doar în artă, ci în toate lucrurile purtătoare de valori nicidecum, încununarea supremă a Creaţiei din cu adevărat umane, în descoperiri, dar şi în acte Univers, ci doar o plăpândă mlădiţă, aflată undeva morale sau în anumite gesturi pe care, în primul între biologic şi conştiinţele antemergătoare care moment, le­am considera de mică valoare. Frumosul ne urmăresc cu grijă, o mlădiţă care se confruntă uman include – desigur la niveluri diferite – atât cu două destine posibile: fie se va împlini întru priceperea de a face o lipie, cât şi pe cea de a splendoarea şi complexitatea hipercivilizaţiilor, construi o navă cosmică, de a înfrumuseţa cu flori intrând în rândul acestora, fie se va autodistruge. o alee, sau de a compune o simfonie. O fiinţă umană este frumoasă dacă face acte caritabile anonime bordarea naivă, a producţiilor SF de sau orice altceva util pentru semenii săi sau când duzină, ar spune: dar de ce nu ne­ar ajuta apreciază, protejează şi cultivă frumosul pe care­l conştiinţele superioare, de ce nu ne­ar întâlneşte, indiferent cine l­a produs, şi, în acelaşi A timp, respinge urâtul şi ruinarea. O persoană posedă grăbi evoluţia către nivelul lor? Iată doar un motiv: în stadiul actual, acţiunile oamenilor sunt puse în frumuseţe umană dacă se bucură de frumosul mişcare, înainte de toate, de forme evoluate, sofisti­ celorlalţi şi nu poate să stea deoparte dacă acest cate, ale unor instincte animalice, între care setea de frumos este ameninţat. posesie, de cucerire, de putere, de plăceri materiale, Dar un om este frumos nu numai prin faptele xenofobie, teritorialitate, dorinţa de a umili adversarii sale, ci şi în potenţialul său. Distrugerea fizică, şi aşa mai departe. Dacă omenirea, păstrând aceste psihică, morală sau profesională a unei fiinţe umane obiceiuri, ar obţine controlul asupra tehnologiilor înseamnă distrugerea întregului şir de nenumărate pe care le­ar putea avea hipercivilizaţiile, incluzând Aşadar, nu ne­am desprins în întregime de ipostaze de frumuseţe umană care compun viaţa sa, desigur stăpânirea spaţiului, a timpului şi a călătoriilor animalitate. Dar cred că posedăm totuşi şi o motivaţie atât a celor din trecut, cât şi a celor aşteptate în viitor. îndepărtate, ea ar deveni un imens pericol pentru specific umană, care poartă în ea premisele unei Desigur, o fiinţă umană este frumoasă numai dacă toate făpturile paşnice din Univers. Deşi probabil autentice desprinderi, anume frumosul. Aşa cum au este întru totul altruistă. Aşa cum au remarcat mulţi starea de hipercivilizaţie înseamnă mult mai mult remarcat chiar şi anticii, frumosul are multe niveluri gânditori, printre care Kant, dragostea pentru frumos de atât. Deci, destinul nostru, strălucitor sau tragic, şi forme. Cea mai simplă este frumuseţea lumii (şi, cu atât mai mult, pentru cel uman) este foarte trebuie să ni­l asumăm singuri, fără sprijin din afară. neînsufleţite: un cristal, un vârf de munte, mişcarea diferită de motivaţiile pe care le­am moştenit de la Unii vor spune că omenirea nu merită o carac­ astrelor, un apus de soare, dar, într­un fel, şi frumu­ animale, tocmai pentru că nu este asociată cu niciun terizare atât de aspră. Ei vor argumenta că majori­ seţea rigorii matematice, a simetriei, a proporţiilor interes, personal ori de grup, şi, mai ales, cu posesia tatea oamenilor se află pe partea „binelui” şi că şi a perfecţiunii abstracte. La un nivel mai înalt, avem de obiecte, privilegii, poziţii şi aşa mai departe.

lecăciune, Aremburgis, contesă du Maine, castelană du Loir, frumuşică ceasta­i lumea doamnelor pe care ne­a adus­o prin cântul său poetul şi tu, dar nu atât cât să ţi se pună numelui adaosul La Belle, pe când François Villon ca pentru a ne aminti că nimeni nu­i etern pe pământ. soţului tău, contele de Anjou – Foulque V, i s­a spus şi Le Bel/ Cel AA rămas celebru versul său din finalul fiecărei strofe a baladei, cam P cât o catedrală de cuvinte: Mais où sont les neiges d’antan?/ Dar unde­i neaua Frumos. Pentru că i­ai adus o dotă substanţială – tot comitatul du Maine şi castelul, nu făcea să se mai formalizeze el că n­ai fi cine ştie cât de subţirică la d’antan, unde? Traduceri sunt mai multe, dar ca originalul de frumoasă, niciuna! mijloc. I­ai dăruit­o însă pe frumoasa Alice aici de faţă care, deşi nu era din Ţara Şi, cum astăzi nu mai sunt nici prinţi, nici regi, cu, la curtea lor, poeţi care să Minunilor, avea să se mărite cu Guillaume Adelin, viitorul rege Henric I din Anglia. le dedice stihuri, fie ca dedicaţia din finalul baladei doamnelor de altădată, uşor Să fi fost doar din raţiuni politice? De ce pleci capul şi roşeşti, Alice? Nu cumva schimbată cât să se potrivească sufletului tău de om simplu, să­ţi fie făcută ţie, nu ţi­o fi plăcut ţara de brume! Cât despre Foulque al tău, Aremburgis du Maine, cititorule de­acum: să ştii (dar ştii, desigur!) că a plecat în Ţara Sfântă după plecarea ta (1126) Nu căta morţii înţelesul, la ceruri, s­a recăsătorit cu Melisanda (nu, nu cea a lui Pelleas!) şi, a devenit Omule! Nimeni nu­ţi răspunde regele Ierusalimului. Acum Ierusalimul nu mai are regi. A intrat din anul 1981 Unde­s cei duşi. Reţine versul: în patrimoniul universal al omenirii. Dar unde­i neaua d’antan, unde? Vai, şi tu aici, minunată Ioana, ciobăniţă din Lorena, fecioară din Orleans, care l­ai „sacrat” în catedrala din Reims, în 1429, şi i­ai pus coroană neisprăvitului rege Şi să mai avem şi pentru bătrânele de­acum un gând cald şi învăluitor, Carol al VII­lea, punându­i pe fugă pe englezii care­ţi cotropiseră dulcea ta Franţă ca de zăpadă proaspăt căzută peste urâtul lumii: ca, în final, regele „tău” să nu mişte un deget ca să te salveze de la moartea la Sărmane femeiuşti bătrâne care te condamnase (pentru erezie!?) Biserica, dându­te pe mâna duşmanilor Deja fără să ştie cum Franţei ca să împlinească ei cumplita ceremonie a arderii tale de vie (!!!) pe rug, Li s­a întâmplat aceasta când fiindcă Ea – „Sfânta Inchiziţie” Catolică, nu ucidea cu mâna Ei, condamna doar Le văd pe noile cadâne la moarte! Aceleaşi trucuri repetând. Eşti tot în platoşă încinsă, tot în straie bărbăteşti de luptător, tot cu încălţări cu Întreabă ’Naltul de ce oare pinteni, tot cu mâna pe lance. Târziu, abia prin veacul al XX­lea, Biserica Catolică S­au născut prea curând când drept e te­a declarat Sfântă, recunoscând că în privinţa ta a greşit „puţin”, că, de! errare C­ar fi putut să mai aştepte... humanum est / a greşi este omeneşte… Dar ce, călăii morali sunt şi ei oameni?! Înaltul tace, în tăcere e cel mai tare. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 29 Curtea de la Argeş

Ars longa... Festivalul internaţional „Ionel Perlea” Claudia VOICULESCU rganizat de Consiliul Judeţean Ialomiţa kynegetikos), unde românul „poate visa în voie“ târziu, celebritatea ca dirijor şi Centrul Cultural „Ionel Perlea“, sub (Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului). Gazdele au şi compozitor pe marile scene Opatronajul Comisiei Naţionale a României oferit fiecărui solist cât şi dirijorului minunate buchete muzicale ale lumii şi căruia pentru UNESCO, prestigiosul festival s­a desfăşurat de flori şi câte un exemplar din albumul Castele celebrul Arturo Toscanini în perioada 29­31 iulie 2020, în aer liber, pe espla­ şi conace din Ialomiţa. i­a dăruit propria baghetă nada din faţa Centrului Cultural „Ionel Perlea“ din A doua zi, tot „căldură mare, mon cher“, vorba lui dirijorală numindu­l urmaşul său, s­a păstrat până Slobozia (din pricina condiţiilor create de corona­ nenea Iancu. În sala de expoziţii a Centrului Cultural azi. După vizita lui Ionel Perlea în 1969, comuniştii virusul pandemic), cât şi la Ograda, judeţul Ialomiţa, „Ionel Perlea“, o nouă lansare de carte: Dincolo de instalează în ea sediul CAP­ului, apoi o transformă fiind la cea de­a XXIX­a ediţie. Este un an jubiliar: tăcere, sunet şi gând. Integrala haikui de Theodor în depozit de îngrăşăminte chimice şi, într­un târziu, 120 de ani de la naştere şi 50 de ani de la moartea Grigoriu (Ed. ARTES, 2019) a pianistei Cezara în oficiu poştal. Acum, recondiţionată, are menirea lui Ionel Perlea, cel care a văzut lumina zilei nu Petrescu, „validată de activitatea didactică univer­ firească şi de drept a fi Casa memorială „Ionel departe de Slobozia, în comuna Ograda. Concursurile Perlea“ în care se pot admira câteva obiecte care internaţionale de interpretare vocală şi dirijat s­au i­au aparţinut acestui fiu al Ialomiţei: vechiul pian amânat tot din cauza molimei. Sufletul organizatoric din copilărie şi cu Simfonia nr. 1 în Do opus 17, un al festivalului a fost doamna Clementina Tudor, tablou cu părinţii săi, Margareta şi Voicu, un tablou managerul Centrului Cultural „Ionel Perlea“, domnul ce­l înfăţişează pe dirijor pictat de fratele său, Victor Moraru, preşedintele Consiliului Judeţean Alexandru, un dulap cu partituri muzicale, un tablou Ialomiţa, şi domnul consilier Ilie Cioacă. De 5 ani, cu familia Perlea în apartamentul din New York, un dirijorul şi compozitorul Sabin Pautza este directorul tablou cu Margareta Perlea cu cei patru copii (Ionel, artistic al festivalului. Alexandru, Victor şi Ana) la München în 1906, un În prima zi a Festivalului, 29 iulie, am asistat la tablou cu Victor, alt frate al lui Ionel, pe o comodă premierea celor care au participat cu lucrări la prima este aşezată Simfonia concertantă pentru vioară ediţie a Concursului internaţional de Arte plastice şi orchestră, 1974; în altă cameră se află pianina „Ionel Perlea“ organizat de Asociaţia Pro Valores lui Perlea adusă din casa de la New York, arborele în parteneriat cu Centrul Cultural UNESCO „Ionel genealogic al familiei Perlea, un serviciu de tort, un Perlea“. La acest concurs s­au înscris peste 50 de portmoneu şi carnete de cont în bancă ale dirijorului, concurenţi cu vârste între 10 şi 25 ani din Republica foaia matricolă nr. 86 din anul 1909 a „elevului Perlea Moldova şi România. Au fost premiaţi 6 (şase) elevi V. Ionel născut la 30 noiembrie 1900 în comuna din Republica Moldova. Premiul I a fost obţinut Ograda, plasa Ţăndărei, judeţul Ialomiţa“ cu „ordinea de Daria Sirotiuc, în vârstă de 17 ani, din Chişinău. de clasificare al II­lea“, vreo 4 machete de gips ale Lucrările de Artă plastică premiate au fost donate lui Ionel Perlea executate de sculptorul Ioan Bolborea Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea“. În aceeaşi (autorul grupului statuar Caragialiana din faţa Tea­ zi, a fost lansat volumul sopranei Florenţa Nicoleta sitară de aproape 30 de ani şi de colaborarea cu trului Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti), un Marinescu, intitulat Canto, apărut la Editura Muzicală, Opera Naţională Română din Iaşi şi Opera Braşov“ patefon marca Odeon şi altele. O altă cameră mai Bucureşti, 2020. În prezent, soprana, după cum (citat de pe manşeta copertei IV a cărţii). Din Prefaţă mare a casei este destinată a fi sală de conferinţe. singură se recomandă în prima filă a cărţii, este aflăm că „volumul propune o abordare subiectivă şi În copilăria lui Ionel Perlea, această cameră era „profesor formator“, „interpret de performanţă“, lucidă în acelaşi timp, familiară şi necesară în acest folosită de familie pentru diverse activităţi culturale, „student permanent şi căutător de adevăruri pe moment, a celor trei cicluri de lieduri compuse de cât şi pentru teatru de păpuşi (unde aveau acces tot parcursul vieţii“ la Constanţa. Într­un discurs Theodor Grigoriu pe versuri haiku şi tanka de Şerban numai copiii, cei din familie, cât şi cei din comună). elevat, a vorbit despre misiunea artei cântului, Codrin. (...) Este o încercare de a crea accesibilitate Ea şi­a păstrat destinaţia şi în perioada comunistă despre vocaţia artistului, despre tradiţie şi tradiţional. către cunoaştere, selectând şi comprimând informaţii fiind folosită pentru proiecţii de film şi petreceri de O artistă excepţională. Cei prezenţi au aplaudat­o din surse bibliografice recente şi de incontestabilă Revelion. şi i­au transmis, din spatele măştilor purtate, admi­ autoritate, relatând situaţii, întâmplări despre raţie şi respect. Buchetul de flori şi superbul album compozitor şi despre poet.“ r mai fi fost de văzut şi de menţionat aici Castele şi conace din Ialomiţa – istorie – memorie – multe, dar... timpul scurt nu ne­a mai dat poveste (Ed. Metamorfosi, Slobozia, 2020), au fost eara, concert cu Orchestra simfonică răgaz. Trebuia să luăm parte, în mica curte ARGESIS din Piteşti, la pupitrul căreia A înmânate artistei de către domnul consilier Ilie interioară, la programul ce urma să aibă loc aici. Cioacă. Seara, la ora 20, pe scena în aer liber Sa fost dirijorul Tiberiu Oprea. Solişti: Mădălin Lume puţină, aşezată pe scaunele distanţate, puse instalată în faţa Centrului Cultural „Ionel Perlea“, Sandu (vioară), Costinel Mirea (vioară), Raymond la umbra unor pomi. Au conferenţiat: poeta Claudia au evoluat soprana Rodica Ştefan (de la Teatrul Cinpoeşu (oboi) şi Mihai Dima (trompetă). Scaunele Voiculescu, prof. univ. Florenţa Nicoleta Marinescu, Naţional de Operetă şi Muzical „Ion Dacian“), albe din faţa orchestrei, toate ocupate. Dincolo maestrul Sabin Pautza, poetul Şerban Codrin. Sub o soprana de coloratură Oana Şerban şi tenorul Andrei de gard, oameni care voiau să asculte concertul salcie cu frunzele rărite de arşiţa soarelui cotropitor, Mihalcea (amândoi de la Opera Comică pentru Copii, cu muzică din Strauss, Lehar, Bizet, Morricone, un pian. Soprana Mihaela Stanciu, acompaniată la Bucureşti), acompaniaţi de Vibe Orchestra şi dirijorul Ceaikovski, Kalman, Ponchielli, L. Mclean, V. Monti, pian de Andra Demidov, a interpretat liedurile Un ei, Alexandru Ilie (de la Opera Comică pentru Copii), Gioachino Rossini. Frenezie, bucurie, aplauze... singur suflet verde în stepa fierbinte, Salcia, Am totul în faţa unui auditoriu dornic de muzică bună. Gazdele, au onorat soliştii şi pe dirijor cu flori şi pe masa goală, versuri de poetul şi dramaturgul cu câte un album Castele şi conace din Ialomiţa. Şerban Codrin, muzica, Theodor Grigoriu; Totenwacht rogramul a cuprins unele din cele mai Ziua de 31 iulie, a III­a din cadrul festivalului, – versuri de Hans Benzmann şi Sehnsucht – versuri frumoase şi atractive lucrări de G. Rossini, a fost cea mai emoţionantă. Dimineaţa, un autocar de Siegfried Trebitsch, muzica Ionel Perlea, orches­ PG. Puccini, Johann Strauss­fiul, E. Kalman, ne­a purtat, trecând mai întâi prin comuna Bucu, în traţie Sabin Pautza; Cu miresme­ameţitoare şi G. Verdi, W.A. Mozart, E. Doga, Frederick Loewe, comuna Ograda, locul de baştină al lui Ionel Perlea. Iconostas, rondeluri de Claudia Voiculescu, muzica C. Gounod, F. Lehar, G. Grigoriu, Francis López, Comună în care bunicii săi au înălţat o şcoală de Sabin Pautza. Programul a fost prezentat de Johann Strauss­tatăl. Cei prezenţi la concert, de 4 ani şi o biserică (funcţionale şi azi şi în plină Sebastian Crăciun, jurnalist, realizator muzical la îmbrăcaţi ca pentru sărbătoare, au apreciat la maxi­ reabilitare). Casa în care s­a născut şi a trăit până la Radio România, organizator de concerte şi preşedinte mum prestaţia celor care şi­au dat toată măsura 12 ani (până­n 1912, an în care, rămas orfan de tată, al Asociaţiei Pro Valores. De altfel, dumnealui a fost talentului lor aplaudându­i cu frenezie. A fost o seară pleacă cu cei doi fraţi şi o soră, împreună cu mama prezentatorul întregului program al Festivalului „Ionel senină şi liniştită din inima Ialomiţei, cea din „pustiile lor, de origine germană, în Germania, unde învaţă Perlea“ desfăşurat timp de trei zile. Bărăganului“ (apud Alexandru Odobescu în Pseudo­ compoziţia şi dirijatul) cel ce avea să cunoască, mai

e drumul dintre animalitate şi spiritualitatea hipercivilizaţiilor, fiecare pare a fi, aşadar, criteriul cheie pentru calitatea de om – potenţial demiurg – şi individ uman este mai aproape de un capăt sau de celălalt. Există unii o busolă care arată direcţia corectă, pentru ridicarea lui deasupra animalităţii. Pcare plantează şi protejează anonim florile, spre bucuria semenilor lor, Oamenii care iubesc frumosul îl creează spre bucuria celor din jurul lor şi sunt există şi alţii care calcă peste ele, fără niciun fel de disconfort, doar pentru că gata să facă sacrificii pentru a­l apăra oriunde ar fi el ameninţat. Ei nu fac aceasta drumul este mai scurt pe acolo. Există oameni care se bucură dacă văd că dintr­un instinct ancestral, nici din reflex, nici de frică, nici pentru că ar aştepta semenii lor creează frumosul sau devin mai frumoşi, la fel cum există şi alţii care o răsplată sau o recunoaştere în această lume sau în cea de dincolo. Ei acţio­ încearcă să saboteze creativitatea lor, din cauza invidiei sau pentru plăcerea de nează astfel pentru că frumosul, chiar dacă nu le aparţine, este ceva extrem a arăta cine este mai puternic. Există unii înrolaţi în apărarea unicităţii frumuseţii de important pentru ei, uneori mai important decât posesia, ori puterea. Iar creatorului uman şi alţii care ţintesc înregimentarea sa în mari ierarhii, unde distrugerea frumosului – o floare călcată de bocancul unui trecător, o faţadă individul devine doar o piesă standardizată, interşanjabilă. Există unii care înţeleg de clădire valoroasă stricată pentru a fi înlocuită cu una fără gust, o nedreptate frumuseţea răzvrătirii împotriva convenţiilor, pentru a deschide noi orizonturi, făcută unei fiinţe umane şi aşa mai departe – le provoacă o durere insuportabilă. şi există şi alţii care preamăresc supunerea smerită şi înfricoşată, faţă de nişte Aceştia sunt şi oamenii care fac fapte bune, deasupra oricărui interes egoist. adevăruri considerate definitive. Şi comparaţiile pot continua. Ei sunt cei care nu vor putea niciodată să lezeze frumosul altor oameni, nici Surclasând motivaţiile primitive, comune cu cele ale animalelor, frumosul uman tezaurul de frumuseţe creat de omenire în timp. (Va urma) 30 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 Curtea de la Argeş

Ars longa... Fundaţia Culturală Ilfoveanu & Badea din Piteşti Cristina ŞERBĂNICĂ „Ilfo e un încăpăţânat, dar totuşi domesticibil. E un băiat admirabil.” Joi, 24 septembrie 1969 Extras din Corneliu Baba, Confesiuni şi Jurnale, 1965–1977, Volumul II Un artist desăvârşit: Grupul Industrial Componente, Fundaţia prinde aripi Traian Boldea, Marcel Bunea, Petru Lucaci, George Sorin Ilfoveanu în anul 2016, îmbogăţind Piteştiul cu o galerie de artă Mircea, George Moscal, Alexandru Rădvan, Mihai Format la clasa Corneliu Baba, în anii ’70, pictorul multifuncţională de valoare europeană. Gheorghe Sârbulescu, Andrei Tudoran, sau expoziţiile periodice şi desenatorul Sorin Ilfoveanu este astăzi unul dintre Badea, colecţionarul, îşi vede astfel împlinit visul de de pictură, gravură, sculptură, grafică ale profesorilor cei mai recunoscuţi ambasadori ai artei româneşti a­l aduce mai aproape de Piteşti pe Sorin Ilfoveanu, şi studenţilor din cadrul UNARTE. La acestea se în ţară şi peste hotare. Corneliu Baba îl portretizează artistul, şi de a crea un muzeu viu, care să atragă adaugă zeci de seri de folk, poezie şi colinde, pe Sorin Ilfoveanu ca fiind „un băiat admirabil” şi copiii şi tinerii spre artă şi educaţie prin artă şi să proiecţii de film, concerte inedite, spectacole de posterioritatea îi dă pe deplin dreptate. La rândul creeze efervescenţă în spirit. muzică, umor şi caricatură, piese de teatru contem­ său, Sorin Ilfoveanu îl evocă pe „meşterul” Corneliu poran, lansări de carte, programe de creaţie artistică Baba ca fiind cel de la care a învăţat „a trăi pictura” ale elevilor argeşeni. mai degrabă decât a picta: „Meşterul avea un fel aparte de a crea o atmosferă a atelierului, de a te Ilfoveanu 2020: eveniment­expoziţie pune în starea de a lucra… Ne­a învăţat ce e pictura, la Zilele Europene ale Patrimoniului nu cum să pictăm.” Cu această veritabilă lecţie de În 2020, Fundaţia Culturală Ilfoveanu & Badea viaţă şi creaţie a pornit la drum maestrul Ilfoveanu, a avut onoarea şi bucuria de a anunţa că maestrul cel despre care prof. univ. Cătălin Bălescu, Rectorul Sorin Ilfoveanu este ambasador al culturii şi artei Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti la Zilele Europene ale Patrimoniului. 45 de lucrări, (UNARTE), afirmă că „tinde să devină o instituţie, culoare şi desen, în mare parte neexpuse public, atât prin felul în care îşi organizează opera şi lucrul compun expoziţia Ilfoveanu 2020, un proiect­ în atelier, cât şi printr­un mod ritmic de expunere”. eveniment al Casei Vikart (casă de licitaţii specia­ Descoperindu­şi, aşadar, originalitatea stilului sub lizată în artă contemporană), organizat în parteneriat îndrumarea lui Corneliu Baba, Sorin Ilfoveanu începe cu Uniunea Artiştilor Plastici din România şi găzduit transformarea într­un artist deplin şi desăvârşit. Din de trei dintre cele mai mari muzee de artă din 1971, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici România: Muzeul de Artă Cluj­Napoca, Complexul din România, are zeci de expoziţii personale şi de Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi şi Muzeul grup pe toate continentele, este invitat permanent Naţional Brukenthal. al festivalurilor de artă de pe tot mapamondul. În În fiecare an, în luna septembrie, milioane de perioada 1992–1996 a fost şeful Catedrei de pictură, cetăţeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice apoi decan (1996–2009) al Facultăţii de Arte Plastice sau să ia parte la evenimente prin care să cunoască din cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti. Între 2004 şi 2006 este rector al UNARTE. Este premiat patrimoniul cultural din întreaga Europă cu ocazia şi onorat cu zeci de distincţii, printre care Premiul Zilelor Europene ale Patrimoniului, organizate la Academiei Române pentru Pictură, Marele Premiu al iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Uniunii Uniunii Artiştilor Plastici, Premiul Prometheus pentru Europene. Peste 70.000 de evenimente, cu partici­ Opera Omnia, Ordinul Naţional – Serviciul Credincios parea a peste 20 de milioane de vizitatori, sunt în Grad de Mare Ofiţer. organizate în fiecare an pentru a contribui la sensi­ bilizarea opiniei publice privind patrimoniul paneuro­ pean şi pentru a încuraja cetăţenii să se implice Un tribut adus artei şi culturii: Fundaţia şi­a propus, ca misiune, să fie un spaţiu activ în protejarea şi consolidarea patrimoniului Fundaţia Culturală Ilfoveanu & Badea al dezbaterii şi al dialogului artistic şi să sensibilizeze cultural pentru generaţiile actuale şi viitoare. Sorin Ilfoveanu este legat indestructibil de Argeş comunitatea faţă de actul cultural şi a reuşit să şi de oamenii lui. Absolvent al Liceului „I.C. Brătianu” demonstreze, prin fapte, că parteneriatul în domeniul În 2020, maestrul Sorin Ilfoveanu, fiu al Argeşului din Piteşti, Sorin Ilfoveanu a organizat în 1970, artei, la confluenţa dintre experienţa businessului şi şi exponent al curentului cultural Rădeşti, este astfel împreună cu Virgil Poleac, Muzeul de Artă din Piteşti, pasiunea pentru frumos, poate fi un model de bună cel mai autentic şi profund ambasador al spiritua­ iar în 1974, alături de Dan Broscăuţeanu şi Ştefan practică. Fundaţia Ilfoveanu & Badea găzduieşte lităţii noastre în Europa şi în lume. Maestrul Sorin Câlţia, a pictat frescele Teatrului „Al Davila” din astăzi expoziţia permanentă a familiei Ilfoveanu, cu Ilfoveanu şi Fundaţia Ilfoveanu & Badea duc valorile Piteşti. În 1975 a fondat Filiala Piteşti a Uniunii lucrări unice de pictură, desen, sculptură, fotografie locale acolo unde le este locul, în patrimoniul cultural Artiştilor Plastici şi a organizat anual, pentru tinerii semnate de maestrul Sorin Ilfoveanu, soţia sa, Ana universal, fiind îndreptăţiţi să primească întreaga pictori români, tabăra de pictură de la Vila „Florica” Ruxandra Ilfoveanu şi fiii – Nicu Ilfoveanu şi Adrian noastră consideraţie. din Ştefăneşti, Argeş. După anii ’80, în casa Ilfoveanu. personală achiziţionată la Rădeşti – Argeş, a Pe lângă expoziţia permanentă, galeria găzdu­ În loc de concluzii dat naştere curentului cultural Rădeşti, fenomen ieşte expoziţii temporare de artă şi organizează Prevestind ce va să urmeze, marele iubitor de artă ce adună în Argeş, în seri de creaţie şi cultură, evenimente culturale diverse, concerte, ateliere Simion Săpunaru, în Cronica de la Rădeşti (2014), pictori, sculptori, scriitori români de elită. îşi pune pe hârtie simţirile pe care i le trezeşte opera De Piteşti şi Argeş îl leagă pe Sorin Ilfoveanu de lucru, lansări de carte şi altele. Amintim, cu titlu lui Sorin Ilfoveanu: „Staţi aşa,/ încă puţin,/ încă puţin,/ şi prietenia de­o viaţă cu fostul coleg de liceu, omul de exemplu, vernisajul de sculptură Mircea Roman, de afaceri şi colecţionarul de artă Gheorghe Badea, expoziţia Manierismul ca stare, semnată de artistul gata!/ Sărut mâna,/ DOAMNĂ NEMURIRE!” împreună cu care pune bazele Fundaţiei Culturale Cătălin Bălescu, expoziţia Lumi posibile, care a Un lucru e cert: pentru artistul Sorin Ilfoveanu şi Ilfoveanu & Badea. Cu sprijinul celor două familii, găzduit 11 artişti profesori desăvârşiţi în arta lor – Fundaţia Ilfoveanu & Badea aşteptarea a luat sfârşit. precum şi cu suportul financiar al companiilor din Ion Anghel, Cezar Atodiresei, Cătălin Bălescu, DOAMNA NEMURIRE a coborât printre noi! eara, la Slobozia, tot pe esplanada din faţa Centrului Cultural „Ionel orchestrale (Music from movies, Oldies and goodies, Russian Medley şi Perlea“ s­a desfăşurat cea de­a doua parte a programului din ultima zi a Romanian Medley) ale maestrului Sabin Pautza, tot cu Orchestra Simfonica SFestivalului. Mai întâi a fost lansată cartea de bancuri scornite de dirijorul Acord dirijată de acesta. şi compozitorul Sabin Pautza intitulată Carnaval fără măşti sau Hai să (ne) râdem, Ed. Palimsest, Bucureşti, 2020. Cartea a fost prezentată de Şerban Codrin şi, e poate afirma, pe drept cuvânt, că tot ceea ce s­a întâmplat în oraşul cu mult haz, de însuşi autorul ei, care este, de vreo cinci ani, directorul artistic Slobozia şi în comuna Ograda a întrecut orice aşteptări. A fost un al prestigiosului festival. A urmat apoi recitalul tenorului Mădălin Băldău, format adevărat regal. Ialomiţa se poate mândri că din pământul ei a răsărit la Constanţa, la clasa profesoarei Florenţa Marinescu. Acompaniat la pian de S Ionel Perlea (1900, Ograda, Ialomiţa, România – 1970, New York, SUA) cunoscut Andrada Ştefan, a interpretat din compoziţiile de cameră ale lui Vicenzo Bellini şi apreciat din România până în oraşele mari ale Europei şi Americii. A fost un şi din Gaetano Donizetti. A urmat recitalul sopranei Mirela Bunoaică, pregătită adevărat ambasador al ţării noastre, ca şi cumnatul său, Mircea Eliade, care de celebra soprană Maria Slătinaru­Nistor. A interpretat Qui la voce din I Puritani a dat culturii lumii covârşitoarea lucrare Istoria credinţelor şi ideilor religioase, de Vincenzo Bellini, două compoziţii muzicale de Oana Vardianu pe poeziile Ghimpi şi Eva de Lucian Blaga, la pian Valentin Vardianu. Acompaniată de cât şi altele tot atât de importante. S­ar cuveni ca înregistrările lui Ionel Perlea Andra Demidov, soprana Mirela Bunoaică a mai interpretat o arie din Lucia de la marile case de discuri să fie mai des mediatizate, spre o mai bună cunoaş­ di Lammermoor de Gaetano Donizetti şi o alta din opera Romeo şi Julieta de tere a sa de către noi, românii, care am fost văduviţi amar de vreme de ceea ce Charles Gounod. Orchestra Simfonica Acord dirijată de Eduard Dabrowski Boboia a realizat Ionel Perlea pe plan dirijoral, cât şi pe plan componistic. În acest sens, a interpretat Litle Bossa de dirijorul şi compozitorul Eduard Dabrowski Boboia. este nu numai lăudabil, dar şi cât se poate de onorabil că Slobozia organizează În continuare, orchestra a cântat valsurile Frumoasa Dunăre albastră şi Voci de ani buni acest prestigios festival. Fie ca minunata iniţiativă să aibă ani mulţi de primăvară de Johann Strauss­fiul. Programul s­a încheiat apoteotic cu lucrări şi rodnici şi de aici înainte. Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 31 c Curtea de la Argeş y m k Ars longa... Dumitru Bolboceanu Raia ROGAC rtistul plastic s­a născut la 8 iulie 1960 în satul Colicăuţi, raionul completată cu cea de preşedinte Briceni, într­o zonă pitorească din nordul R. Moldova, care i­a al Uniunii Artiştilor Plastici din R. stimulat dragostea faţă de pictură. În prima etapă de şcolire în Moldova. artaA plastică a studiat la Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” (1979) din riticul de artă Constantin Chişinău, la clasa profesorilor Valeriu Puşcaş şi Igor Vieru, ultimul înscriind Spânu remarca, între pagini de aur în tezaurul artelor plastice, care, alături de marii pictori Mihai altele, următoarele: „În Ccontextul evoluţiei picturii Grecu şi Valentina Rusu–Ciobanu, au stat la baza şcolii naţionale de pictură. După absolvirea Colegiului, tânărul Dumitru Bolboceanu urmează cursu­ de şevalet din Republica Moldova rile Facultăţii Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic de Stat „Ion din ultimele două decenii, creaţia Creangă”, astăzi Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” (1986), plasticianului Dumitru Bolboceanu de asemenea, din capitală. se evidenţiază prin originalitatea La începutul carierei, în paralel cu de valorificare a unor lumi activitatea de creaţie, un an a muncit şi pe ascunse, aşezându­le în post de lector la Catedra de Arte Plastice la construcţii distinctive. Picturile lui Dumitru Bolboceanu, simboluri încifrate pe suprafaţa planimetrică a pânzei, reprezintă universurile ce îi bântuie conştiinţa într­un timp al creşterii sale spirituale. Imaginile acestuia reprezintă realităţi în care actualitatea şi istoria conlucrează activ în vederea coagulării unui model semiotic, în care reperele avangardiste şi postavangardiste sunt reforjate şi contopite în paradigme post­ moderne, ce structurează plastic un nou model, încifrând existenţa valorilor nealterate, rămase în afara temporalului distructiv, în opera artistului sensibilitatea, cunoaşterea, germinaţia estetică a formelor generează nouatea suprafeţelor. În construcţia formală, dar şi cognitivă, artistul îşi îndreaptă atenţia în mod special spre o gramatică a limbajului plastic, spre raţiunea structuralistă, spre manierismul stilistic şi jocul cu semnul şi semnificaţia acestuia. Imaginea terestrului şi a cosmicului, elementele mitice şi fantastice în aceeaşi măsură iau parte la constituirea unei lumi picturale Alma mater, apoi aproape zece ani pornind de la realitate, dar nu neapărat corespunzătoare realităţii.” profesor la Şcoala de Pictură pentru Cu o notă de încheiere, criticul de artă subliniază că, „privită în ansamblu, Copii „A. Şciusev” (1988­1997). creaţia pictorului D. Bolboceanu reprezintă realizările unui spirit în luxu­ Debutul expoziţional se produce rianta zbatere între realitatea tangibilă, imaginaţia propriei făpturi umane în 1986 în cadrul expoziţiei „Tineri şi tendinţa de zămislire a unor suprarealităţi plastice, mai armonioase plasticieni din Moldova”, care s­a şi, valoric, mai bogate”. desfăşurat atât la Chişinău, cât Anul acesta, Dumitru Bolboceanu a rotunjit un frumos jubileu tocmai şi la Moscova. Din 1993 Dumitru în luna lui cuptor când, cu regret, pălălaia pandemică a cuprins mai Bolboceanu devine membru titular mult teren, văduvind omenirea de liberă mişcare, obligând la restricţii al Uniunii Artiştilor Plastici din şi sacrificii. Republica Moldova (UAP). În peri­ Într­un număr viitor, vom afla cum şi­a sărbătorit artistul ziua de oada de debut, artistul plastic preferă naştere, ce daruri şi­a pregătit şi cum reuşeşte uniunea profesionistă mai mult peisajul, apoi îşi extinde să facă faţă acestor cumplite provocări ale prezentului. preferinţele de la naturi şi compoziţii statice până la tablouri figurative. Reprezentative în acest sens sunt lucrări precum Mirişte, Câmpie în toamnă, Noiembrie, Margine de sat, Lac, Trec norii, Curte, Natură statică, Spaţiu aerian, Planare, Zbor planar, Intrare, Deşteptare, Lumini în adâncime, Ascendenţă, Reflexe, Umbre, Baladă, Sărbătoare ş.a.

ână în prezent, artistul plastic a organizat şi desfăşurat multe expoziţii personale, de altfel, este o prezenţă permanentă şi la expoziţiile de grup din Moldova, Italia, România, Grecia, Germania şi FederaP ţia Rusă. Lucrările sale îmbogăţesc colecţii de stat şi particulare din R. Moldova, România, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, SUA ş.a. Pe parcursul prodigioasei activităţi de creaţie s­a bucurat de mai multe premii, între care Premiul Ministerului Tineretului şi Sportului (Chişinău,1995), Premiul „Biconex” (Bacău, Expoziţia „Saloanele Moldovei”, ediţia a VII­a, 1997), Premiul Ministerului Culturii al R. Moldova şi Diploma de Excelenţă a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova (Chişinău, 2007), Premiul Muzeului de Artă „Iulian Antonescu” (Bacău, 2008) ş.a. Calitatea de membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova este Număr ilustrat cu lucrări de Dumitru Bolboceanu. Semnează în acest număr  Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca  Raia ROGAC – scriitor, Chişinău  Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti  Lucian COSTACHE – scriitor, Piteşti  Marian NENCESCU – scriitor, Bucureşti  Tănase DIMA – profesor, Curtea de Argeş  Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin  Ion ANDREIŢĂ– scriitor, Bucureşti  Olimpia IORGA­POPESCU – profesor, Ploieşti  Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti  Constantin C. PETOLESCU – istoric,  Viorel DINESCU – scriitor, Galaţi MC al Academiei Române, Bucureşti  Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti  Iulian Stelian BOŢOGHINĂ– istoric, Piteşti  Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti  Ilie POPA – prof. univ., Piteşti  Dan D. FARCAŞ– scriitor, Bucureşti  Radu HOMESCU – prof. univ., Bucureşti  Claudia VOICULESCU – scriitor, Bucureşti  Tudor NEDELCEA – scriitor, Craiova  Cristina ŞERBĂNICĂ– conf. univ., Piteşti 32 Anul XI  Nr. 11 (120)  Noiembrie 2020 32 pag. - 5 lei