2018

UNITATE REALITATE PROMISIUNE

ZALĂU SĂLAJ ROMÂNIA

1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ IONIȚĂ SCIPIONE BĂDESCU (Zalău) 2018 : unitate – realitate – promisiune / Biblioteca Județeană I.S. Bădescu Sălaj ; coord.: Florica Pop. – Zalău : Editura Silvania, 2019 Conține bibliografie ISBN 978-606-8182-78-0

I. Pop, Florica (coord.)

027.53

Volum editat cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj www.cjsj.ro www.bjs.ro Tipar: www.colorprint.ro

2

Biblioteca Județeană I. S. Bădescu SĂLAJ Florica Pop - coordonator

2018

UNITATE REALITATE PROMISIUNE

ZALĂU SĂLAJ ROMÂNIA

Editura SILVANIA

3

BIBLIOTECILE UNESC!

Când CARTEA o deschidem peste umăr… Lumina ce ne stăruie-n priviri Este UNIREA-n cuget și-n simțiri Cu cei ce-au fost, ce sunt, ce or să vină. (Petre Ghelmez - Cei de azi)

4 ARGUMENT

Cu gândul și sufletele îndreptate spre cei care au văzut cu ochii lor mărețul ideal împlinit, în urmă cu 100 de ani, acolo, la ALBA IULIA, am simțit că datori suntem să scriem o pagină spre neuitare, recunoștință și îndemn, din nou, la UNITATE! Am fost și noi parte la CENTENARUL MARII UNIRI de la 1 Decembrie 1918! S-a scris și acum ISTORIE, în inimi, în gând, în îmbrățișări, în strângeri de mână şi promisiuni! Ne-am dus pe urmele înaintașilor, reamintindu-ne că frații trebuie să rămână frați, să curețe, cu hotărâre și hărnicie holda de iarba rea, să nu lase ca în țară să se răspândească buruiana dușmăniei, să stea de veghe pentru florile unității și armonia sufletelor noastre. Omagierea marilor evenimente din viața unui neam nu pot fi privite doar așa, ca o obligație față de înaintași, ci, mai ales, ca o datorie pentru cei care ne urmează, ducând, astfel, din generație în generație, flacăra trăiniciei neamului. Trecutul nu îl mai poate influența nimeni, dar, cunoscându-l, dator ești să-ți pui gândul, sufletul, fapta spre SLAVA sa, dăruind viitorului o imagine realistă, în care să ai propria contribuție, măcar aceea de a nu lăsa uitate pagini de aur, în care stă scris despre MARI ROMÂNI FĂURITORI de NEAM și ȚARĂ! Nu suntem noi în măsură să apreciem dacă am fost demni de mărețul eveniment, o vor face cei de mâine, dar, ne-am propus și le-am promis sutelor de români frumoși, pe care i-am întâlnit în drumurile noastre, că vom lăsa mărturii, emoții, amintiri, imagini, întregind, cu umila noastră contribuție, tabloul mărețului an 2018, dovadă că încăpem şi aici, în CARTE, cu toţii! Fiecare român a simțit și a trăit, în felul său propriu, CENTENARUL. În volumul de față vom scrie despre sentimentele pe care ni le-am împărtășit unii altora, atât în județul SĂLAJ, cât și în țară, încercând să realizăm, cu subiectivitatea pe care ne-o asumăm, o radiografie de trăire românească, la cel mai important eveniment de omagiere a IDEALULUI de veacuri, împlinit atunci, într-o zi geroasă de iarnă, când, din toate colțurile acestui străbun pământ, dragostea de FRATE și dorința arzătoare de UNITATE, i-a scos din case și le-a îndemnat pașii spre aceeași destinație comună – ALBA IULIA! O instituție de nivel județean, precum BIBLIOTECA, locul sfânt în care s-au adunat și se păstrează dovezile scrise despre DRUMUL spre UNIREA cea MARE, prin oamenii săi de azi, a încercat să cuprindă în programele sale activități și manifestări pentru toți, de la cei mai mici, la străbunici, trăind astfel o poveste care va rămâne, cu siguranță, în multe suflete. Ca inițiator, organizator și principal personaj în proiectul CARAVANA UNIRII, am avut în gând, înainte de toate, trei aspecte: rememorarea

5 trecutului, surprinderea realității prezentului, proiecția viitorului prin ochii și inima celor care au fost părtași la întâlnirile noastre. Din memorabilele pagini, atât din cele care conţin date despre faptele şi întâmplările petrecute de neamul românesc pe drumul spre UNIRE, cât şi din impresionanta literatură dedicată transpunerii acestora în emoţii, sentimente, gânduri… am încercat să le rostim, în fiecare loc pe unde ne-am oprit, pe cele pe care le-am considerat reprezentative, menirea lor fiind retrezirea stării speciale de dragoste față de frate, în memoria şi spre slava acelor momente înălţătoare: Fiți nobili și iertători ca să înălțați numele și faima neamului nostru. Fiți mari și generoși, după cum vremurile mari sunt. (din ziarul Glasul Vremei) Noi am considerat că și acum este un timp binecuvântat, pe care să-l cinstim așa cum se cuvine, deoarece o întâmplare așa măreață, zbucnește o dată la un veac: Adunarea de la Alba Iulia va rămâne de-a pururea piatra de hotar a istoriei române și va reprezenta, din veci în veci, simbolul biruinței noastre definitive. Ea a fost rezultatul logic al evoluției istorice, fructul luptelor de emancipare a poporului românesc și triumful strălucit al ideilor generoase pentru care s-a vărsat, cu atâta prisosință, sângele scump al fraților noștri. (S. Dragomir - istoric) 2018 a fost anul în care, ascultând ecoul faptelor mărețe, în memoria și amintirea atâtor frați, fără jertfa cărora nu ne-am fi putut bucura de libertate, sau nu am fi avut o țară și o limbă, în care să ne rostim dorul și rugăciunea, să aducem și noi, generația Centenarului Marii Uniri, o altfel de jertfă, prin sentimente de unitate și dragoste față de tot ce-i românesc. Drumul nostru a fost, așadar, gândit într-un mod simplu, astfel încât să ni se poată alătura toți cei care aveau aceeași dorință, de a fi ÎMPREUNĂ! În județul Sălaj sunt, din păcate, multe, mult prea multe locuri de închinare, acest colț al țării, Ardealul, fiind stropit cu râuri de lacrimi, nenumărate jerfe de sânge. În faţa atâtor Monumente dedicate Eroilor neamului, multe dintre acestea situate în apropierea bisericilor, am rostit, cu pioșenie, adânc respect, dar și cu îndemnul spre toți cei prezenți de a încerca să fim demni de sacrificiile aduse pe altarul sfânt al apărării pământului străbun, versuri memorabile, din care, spre neuitare, lăsăm și aici, scris, o parte, menționând că am adaptat textele, realităților din teren și păstrând, sfântă în suflete, emoția specială trăită și lacrimile aducerii-aminte: Să sune iarăşi trâmbiți şi trompete Pentru acei ce-n luptă s-au jertfit! Să se aprindă candele-n perete Căci pentru ţară-n luptă EROII au pierit Şi mii de flori s-aşternem Din cimitir şi până-n monumente,

6 Sfinte, în AN CENTENAR, Fie-ne aceste momente! Ei au murit ca noi să fim români Şi să trăim aici, în ţara noastră, Să nu fim părţi din alte naţiuni, Să ne mândrim cu avuţia noastră! (Text adaptat după versurile Alexandrei Hagima) Pe multe dintre Monumentele dedicate Eroilor în județul Sălaj sunt cuprinse și numele celor care au murit pe front. Sunt însă și locuri unde se găsește întipărit doar un text: Monument dedicat Eroilor căzuți în cele două Războaie Mondiale. Le reamintim, tuturor celor care doresc să cunoască numele eroilor din localitatea lor, că le putem oferi, la cerere, aceste informații. Inițial am dorit să-i cuprindem în această carte, dar volumul este mult prea mare, astfel încât ne-am hotărât să le dedicăm o altă lucrare, cu o tematică aparte, aici vom atașa doar tabelul cu situația preluată de la Fondul ASTRA al Serviciului Arhivelor Naționale - Sibiu, unde sunt cuprinși, numeric și pe localități, toți cei care au participat la luptele din Primul Război Mondial. În volumul de față, cel mai important aspect, pe care l-am avut în vedere, a fost legat de trăirile, amintirile, poveștile și gândurile exprimate și culese în călătoria noastră - CARAVANA UNIRII, precum și la marile evenimente organizate de CENTENAR. Ajungând în fața sfintelor locuri de închinare, rostind cu intensă trăire doar câteva versuri din bogăția dăruită nouă de mari scriitori români, s-a creat peste tot o stare spirituală aparte, fiind prezent, ca o lumină, sentimentul de FRATERNITATE, DRAGOSTE, UNITATE, regăsindu-ne, cu toții, ca-ntr-o taină, în grădina binecuvântată a nepieritorului suflet românesc: Glorioși EROI ai țării, Apărându-vă moșia, Ați nălbit cu-a voastre oase Muntele ca și câmpia.

PE AICEA NU SE TRECE! Ați rostit-o! Și cu pieptul Făurit-ați libertatea Și ne cucerit-ați dreptul Vă aducem azi prinosul Sfânt al Patriei Române! (Antologia Unirii) Am intrat în biserici, cu steaguri, pancarte, dar mai ales cu gândul și convingerea că, atunci când ne rugăm împreună, glasul ridicat spre CER este ascultat. Scurtă, dar profundă a fost și rugăciunea noastră, așa cum ne-am propus să fie tot drumul Caravanei. Pentru iubirea din sufletele românilor

7 ne-am rugat-aceea de frate, de neam, de țară - considerând că de aici pornește, apoi, înfăptuirea: când iubești cu adevărat, vrei să faci totul spre a nu dezamăgi, îți pui gândul, fapta, timpul în slujba iubirii tale. România noastră, la 100 de ani de la ancestralul moment, are nevoie mare de IUBIRE, spre a-și vindeca toți copiii de dezbinare, egoism, nepăsare, lipsă de implicare și a-i putea îmbrățișa ACASĂ! Doamne, dintru înălțime Pleacă-ți ochii-n românime Și ne dă la toți virtute, Care să ne-ajute Să iubim cu înfocare Patria română, care Am numit-o mare. (Ioan Pușcariu)

Ne plecăm şi prin CUVÂNT, în această carte, ce dorim să rămână mărturie peste timp, în fața preoţilor, care, ca atunci în 1918, au fost cu crucea-n frunte, întâmpinându-ne, în majoritatea locurilor pe unde ne-am oprit, cu rugăciune şi, în multe cazuri, scoţând Praporii din biserici, spre primirea TRICOLORULUI şi a pancartei cu Mari Domnitori. Emoțiile trăite, gândurile împărtășite în pelerinajul nostru de suflet românesc, spre a cinsti mărețul ideal împlinit în 1918, au fost posibile printr-o implicare deosebită a tuturor. Cel mai frumos sentiment a fost acela de unitate în simțuri, de vibrație în dragostea sălăjenilor și a tuturor românilor de pe traseul stabilit, pentru ROMÂNIA, dar, mai mult de atât și tot din iubire, cu toții erau mâhniți și îngrijorați de dezbinarea din prezent și ne rugam, împreună, pentru luminarea minții celor care, în loc să se preocupe de soarta țării, aruncă semințe de vrajbă. În țara noastră, frumoasă și bogată, se poate trăi în pace, liniște și bunăstare, dacă, în memoria unui trecut glorios, ne-am strădui, fiecare în parte, apoi toți, împreună, să ne punem gândurile, ideile și faptele în scopul binelui comun, neașteptând de la alții să așeze lucrurile în ordinea lor firească. Ca inițiator și coordonator al activităților prin care să omagiem, prin emoții și trăiri profunde, anul special căruia ne-a fost dat să-i fim contemporani, am ales patru puncte de căpătâi, simbolic numindu-le: Familia, Municipiul reședință de județ, întregul județ SĂLAJ și, bineînțeles, locuri de o mare importanță istorică din ROMÂNIA, astfel încercând să realizăm Unitatea, simțind, direct, starea națiunii la Centenarul Marii Uniri! 2018 - Bibliotecile unesc! Pentru noi, în Sălaj, acesta nu a fost doar un slogan, nici vorbe rostite spre a impresiona. Am considerat că este de datoria noastră, a celor care adunăm, prelucrăm, transmitem şi păstrăm peste timp toate datele şi poveştile celor care au făurit România modernă sau ceea ce s-a

8 scris despre oameni, locuri şi fapte demne de menţionat în CARTE, să aducem în atenţia celor de azi, mult prea preocupaţi de egoiste interese, sentimentul naţional, retrezind ideea că numai în UNIRE e TĂRIA, iar starea de azi a ţării noastre are ca principală cauză lipsa unui ideal comun, salvarea fiind punerea intereselor ţării mai presus decât avantaje personale imediate. Noi ne-am pregătit, astfel, din bună vreme: am gândit proiecte, am selectat lucrări, texte şi mesaje, am realizat machete pentru tipărirea materialelor de promovare, ce urmau să fie distribuite în drumurile noastre prin judeţ şi prin ţară, ne-am ales parteneri şi colaboratori. Un judeţ care a dăruit istoriei pagini de aur prin nume, precum SIMION BĂRNUŢIU, IULIU MANIU, GEORGE POP de BĂSEŞTI, VICTOR DELEU şi mulţi alţii, avea şi datoria morală de a le slăvi, în AN CENTENAR, memoria, readucând faptele în atenţia contemporaneităţii, că doar o dată-n viaţă ne e dat să fim contemporani cu un astfel de moment! Anul 2018 a fost special prin trăirile patriotice multiplicate atât în judeţ, cât şi în peregrinările prin ţară, cu popas la cele mai importante locuri ale istoriei, în drumul spre unitate, cunoscând profunda semnificaţie a celui mai măreț ideal dintotdeauna al acestui neam – UNIREA cea mare, am încercat să transmitem, altfel decât în alţi ani, nevoia de a cunoaşte şi respecta valorile trecutului, a fi responsabili şi implicaţi în prezentul României şi, din dragoste faţă de tot ce-i românesc, să pregătim, cu încredere, dăruire, demnitate şi conştiinţă curată viitorul, nu prin vorbe, ci, ÎMPREUNĂ, prin fapte care să-i convingă pe cei plecaţi în lume, că şi aici, ACASĂ, pot trăi frumos, iar copiii, nepoţii, strănepoţii noştri să fie pregătiţi spre a-şi pune competenţele, ideile, străduinţa în slujba locului unde au văzut lumina, dându-i şi mai multă strălucire. Toate spaţiile în care funcţionează instituţia noastră au fost îmbrăcate în haină de sărbătoare, cu mare atenţie la toate detaliile. Au fost organizate zeci de Expoziţii tematice, am fost prezenţi, printr-o multitudine de forme (lecţii, expuneri, imagini, documente, vizionări, recital, piese de teatru ş.a.) atât în secţiile proprii sau filiale, cât şi în foarte multe alte instituţii şi locuri în care ni s-a solicitat sprijinul. Am oferit bibliografii, materiale pentru programe artistice, documentaţie pentru scrierea unor lucrări, tuturor celor care au apelat, cu încredere, la sprijinul şi competenţa noastră, am fost, astfel, la datorie, măcar aşa exprimând şi noi recunoştinţă şi mulţumire celor care ne-au dăruit şansa de a trăi într-o Românie liberă şi unită! Consemnările în scris despre activitatea Bibliotecii Judeţene I.S. Bădescu Sălaj în anul de omagiere a MARII UNIRI de la 1 Decembrie 1918, la 100 de ani, vor fi şi ele altfel structurate, spre a cuprinde esenţa a ceea ce am trăit şi a lăsa îndemn peste timp, ca toţi cei care vor veni după generaţia Centenarului, să ştie că ne-am străduit să fim la înălţimea timpului prin care

9 am trecut şi că-i rugăm să ducă mai departe sfânta şi nobila iubire faţă de ROMÂNIA, făurită cu multe jertfe, sacrificii, dragoste, păstrată prin punerea laolaltă a preocupărilor, ideilor, gândurilor… tuturor celor care, au în piept o inimă ce bate româneşte! Toţi bibliotecarii din bibliotecile publice ale judeţului Sălaj au fost implicaţi în cel mai amplu, profund şi de impact proiect menit a transmite mesaje de unitate, a aduna gânduri, a scrie pagini care vor rămâne dovadă peste timp - CARAVANA UNIRII! Nimic nu a fost obligatoriu, nici impus, nu a fost nevoie de cheltuirea banilor publici, proiectul nostru a cerut doar participarea, întâlnirea, bucuria de a ne împărtăși respectul, recunoștința, starea actuală, emoția, nădejdea în viitor, într-un mod cât mai simplu și natural cu putință. Nu a fost posibil să ajungem peste tot în zile de sărbătoare, ne pare rău. În judeţul Sălaj am colaborat, astfel, pentru organizarea şi buna desfăşurare a proiectelor dedicate Centenarului Marii Uniri, în primul rând cu Consiliul Judeţean Sălaj, în mod special prin înțelegerea și susținerea acordată de Domnul președinte, Tiberiu Marc, Domnul vicepreședinte, Sergiu Panie, prezenți la multe din evenimente, dar și prin modul în care ne-a sprijinit financiar pentru deplasări, materiale de promovare ş.a., precum şi cu: Instituţia Prefectului Judeţului Sălaj, prin implicarea directă şi cu multă dăruire a Domnului Prefect, Florin Florian, cu toate Primăriile şi Consiliile locale din municipiul Zalău şi din întreg judeţul, cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj, prin colaborarea cu majoritatea instituţiilor de învăţământ din judeţ (grădiniţe, şcoli, licee), cu Episcopia Ortodoxă a Sălajului, mulţumindu- le şi aici, cu recunoştinţă, pentru modul în care au implicat toţi preoţii ortodocşi din judeţ în proiectele noastre, precum şi cu Parohiile Greco-catolice din judeţ, prin participarea preoţilor, de la toate cultele, la întâlnirile locale, la monumente sau cimitire ale Eroilor Neamului, cu toţi locuitorii oraşelor, comunelor şi satelor sălăjene, care şi-au manifestat mulţumirea de a fi părtaşi la astfel de momente înălţătoare şi ne-au rugat să continuăm a promova dragostea faţă de valorile neamului nostru. Amintim şi finanţările acordate în mod special pentru proiecte dedicate omagierii Marii Uniri din partea Consiliului Municipal Zalău şi Direcţiei pentru Tineret şi Sport Sălaj, acestea toate regăsindu-se în următoarele pagini. Un eveniment special de lansare a activităţilor dedicate ANULUI CENTENAR a avut loc în 22 noiembrie 2017, la CATEDRALA EPISCOPALĂ SFÂNTA VINERI din Zalău, în organizarea Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor REGINA MARIA, Filiala Sălaj, având, aşa cum era normal, mulţi colaboratori, parteneri, participanţi, mesaje impresionante. Moderatorul evenimentului a fost Doina Cociş, director, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sălaj, care, chiar de la început, a adresat un îndemn spre UNITATE în toate evenimentele ce se vor desfăşura pe teritoriul judeţului Sălaj.

10 Echipa de la Biblioteca Judeţeană Sălaj care s-a deplasat în judeţ, spre a reuşi să transmită ceea ce şi-a propus, a ales, în funcţie de specificul locului, mai mulţi parteneri şi colaboratori. În marea parte a călătoriei ne-a însoţit dr. în istorie, Marin Pop, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, autor al valoroaselor lucrări dedicate sălăjenilor - făuritori de UNIRE, îi mulțumim doamnei Corina Bejinariu, manager, pentru colaborare. Prin localităţile simbol ale judeţului - BOCŞA, BĂSEŞTI, BOBOTA, BĂDĂCIN, am ales să fie cu noi şi Fanfara Artissima a Liceului de Artă Ioan Sima Zalău, reprezentanţi ai Asociaţiei Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj, preşedinte, col. Gheorghe Muscăliţă, reprezentanţi ai Armatei României, în plan local - U.M. 01483 Zalău, Regimentul 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu - Zalău, Cdt. Lt. Col. Liviu Mihai Şoric, ai Centrului Militar Judeţean Sălaj, prin Dl. Comandant, Lt. Col. Florin Brescanu, ai Asociaţiei Veteranilor de Război - Filiala Sălaj, preşedinte, col. Ioan Chichişan, mari artişti, precum Ileana Domuţa Mastan, Ileana Graţiana Pop, Angela Buciu, Rodica Pop Seling, precum şi multe tinere talente sălăjene. Ne-am propus şi am reuşit, ca un omagiu pentru MAREA UNIRE, să fim împreună la mari evenimente, toţi cei care în judeţul Sălaj slujim în instituţii de cultură. La evenimentele şi manifestările de amploare, am avut bucuria să ni se alăture, încununând activităţile cu programe artistice deosebite: Ansamblul Folcloric Profesionist Meseşul, al Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, Ansamblul Artistic Profesionist Porolissum şi Ansamblul Folcloric Columna, ale Casei Municipale de Cultură din Zalău, Liceul de Artă Ioan Sima din Zalău. Le mulţumim, cu recunoştinţă şi caldă colegialitate, partenerilor pentru disponibilitate şi unitate: Daniel Săuca, manager al Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, Gabriela Hossu, manager Casa Municipală de Cultură, Titus Câmpean, director - Liceul de Artă Ioan Sima, precum şi tuturor artiştilor care au participat, cu dăruire şi profesionalism la evenimente. Am fost, cu toţii, ÎMPREUNĂ, la CENTENAR! Drumul Caravanei Unirii a străbătut şi o parte frumoasă de ţară, în primul rând pe urmele marilor sălăjeni (Sighetu Marmaţiei, Băseşti, Cluj- Napoca), iar apoi, traseul, parcurs în trei zile, fiind astfel ales, încât să ne închinăm la mari monumente, să revedem locuri în care istoria a lăsat urme, dar să ajungem, la finalul călătoriei şi acolo unde, în 1918, s-a scris cea mai înălţătoare pagină de trăire şi suflet românesc – ALBA IULIA! Ne-am întâlnit astfel şi le mulţumim pentru modul în care au răspuns provocării noastre, colegii din Bibliotecile Judeţene: Arad, Timiş, Caraş- Severin, Gorj, Hunedoara, Alba (Bibliotecile Municipale Blaj şi Aiud). Considerăm că pelerinajul nostru și-a atins scopul propus inițial, ne-am dori ca, amintindu-ne de asemenea trăiri, să nu uităm frumusețea și bogăția din sufletele noastre, atunci când suntem UNIȚI și avem ca principal ideal - binele comun.

11 Am adunat emoţii, trăiri, amintiri, poveşti, gânduri exprimate direct şi sincer. Nu avem cum să le cuprindem aici pe toate, dar încercăm să creionăm o imagine reală a faptelor la care am fost părtaşi în anul 2018. Pentru a nu uita niciodată de dragostea de neam şi ţară am luat mărturie şi o parte din mesajele literaturii patriotice, considerând că găsindu-le aici, celor de mâine le va mai fi mai uşor să continue a face educaţie permanentă pentru iubirea de ţară şi valorile ei. Cerem iertare dacă nu toate localităţile sunt prezentate la fel, deşi preţuirea noastră vi se adresează tuturor. Despre toate cele pe care le-am trăit, împreună, cel mai bine vor vorbi imaginile, acestea dorim să aibă menirea de a fi cartea de vizită a modului în care am fost prezenţi în trăiri la Sărbătoarea cea mare, punându-ne sufletele să vibreze, profund şi înalt. Noi am cuprins în planul nostru toate categoriile, iar alegerea, modul de organizare şi participare a aparţinut fiecăruia, în parte. Am fost peste tot şi am răspuns tuturor solicitărilor, în schimb nu am obligat pe nimeni nici să scrie, nici să simtă, dar inimile au fost treze, în Zalău, Sălaj şi România, pe unde am trecut! Le mulțumim, cu recunoștință și dragoste frățească, tuturor celor care au fost parte în CARAVANA UNIRII și la toate evenimentele dedicate OMAGIERII CENTENARULUI MARII UNIRI! Florica Pop, iniţiator şi coordonator

12 SĂLAJUL ANULUI 1918

Comitatul Sălaj s-a format în anul 1876 prin unirea comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc și câteva comune din comitatele Dăbâca și Cojocna. Cele două orașe - Zalău și Șimleu Silvaniei - din componența comitatului, primul va avea statut de reședință, iar cel de-al doilea va deveni centrul vieții culturale românești sălăjene. Dezvoltarea orașului Zalău are strânsă legătură cu drumul sării și Poarta Meseșană - cale de acces pentru circulația mărfurilor și a oamenilor dintre bazinul superior al Tisei și Transilvania, locația legendară pe unde au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii și în același timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu, teritoriu ce cuprindea minele de sare și de aur, care au atras atenția maghiarilor. Prin Poarta Meseșană, trecea și drumul sării ce tranzita acest prețios mineral al Transilvaniei înspre vest, spre centrul Europei. Orașul Zalău crește progresiv din punct de vedere demografic (se constată o creștere continuă a populației românești), dar și economic. Orașul Șimleu Silvaniei va continua să dețină statutul de centru cultural și confesional al românilor din Țara Silvaniei (aici își aveau sediul toate instituțiile românești importante - Vicariatul Silvaniei, reuniunile culturale sau cele de credit). Ca întindere teritorială, comitatul Sălaj avea undeva la 3.818 km2, dar în perioada interbelică, teritoriul și populația cunosc importante modificări. Conform recensământului din 1910, organizat de autoritățile maghiare și austriece, populația Sălajului era de 230.140 de locuitori, pentru ca la următorul recensământ, cel din 1930, numărul acesteia să crească până la 240.778 de locuitori. După unirea Transilvaniei cu România, s-a impus o nouă împărțire administrativă. Astfel, s-a stabilit ca pe teritoriul vechiului comitat al Sălajului să se înființeze județul Sălaj, cu reședința la Zalău. Conform legii de unificare administrativă din anul 1925, județul Sălaj cuprindea trei localități urbane - Zalău, Șimleu Silvaniei și Careii Mari - și 269 de comune grupate în 10 plăși.

Structura populației după etnie AN TOTAL ROMÂNI MAGHIARI GERMANI EVREI ALTE ETNII

1910 230.140 150.202 66.691 1.024 8.460 3.763

1930 240.778 167.936 55.611 204 7.797 9.230

13 Structura populației după confesiune AN TOTAL GRECO- ORTO- ROMANO- REFORMAȚI MOZAICI ALTE CATOLICI DOCȘI CATOLICI CONFE- SIUNI

1910 230.140 136.272 18.205 11.293 47.641 9.100 7.629

1930 240.778 148.966 20.996 11.555 48.674 7.934 2.653

Economic Majoritatea populației Sălajului locuia la sate, principala ocupație a locuitorilor o constituia agricultura. Orașele adăposteau o însemnată populație minoritară, maghiari și evrei, în special, economia fiind, aproape în întregime, în mâinile acestei populații. Ca ramuri economice - industria, mineritul, siderurgia și comerțul – angrenează un număr destul de redus al populației, în consecință, Sălajul interbelic își păstrează statutul de județ preponderent rural. Instituții economico-financiare – bănci, cooperative de credit – au fost înființate la Șimleu Silvaniei (banca Silvania, Institutul de credit și economii), la Jibou (banca Sălăgeana), la Băsești (banca Codreana), Tășnad (banca Vulturul), acestea contribuind la ridicarea economică a românilor sălăjeni, dar și la răspândirea culturii în societatea românească sălăjeană, susținând financiar școli, biblioteci, biserici, societăți culturale.

Cultural Sălajul a fost, înainte de Marea Unire, din punct de vedere cultural, un județ de frunte - ASTRA și reuniunile cultural-naționale și religioase au avut o activitate culturală intensă. Intelectualii sălăjeni au fost participanți activi la adunările generale ale ASTREI, dar și în cadrul despărțământului sălăjean, al cărui principal scop era „de a răspândi cultura în sânul poporului român”, mesajul trebuia să ajungă până în cele mai îndepărtate sate locuite de români. În preajma Unirii din 1918 numărul membrilor sălăjeni a ajuns la 533 din 199 de localități, majoritatea fiind preoți, avocați, funcționari sau proprietari. Fruntașii despărțământului sălăjean, Gheorghe Pop de Băsești, Alimpiu Barbuloviciu, Andrei Cosma, erau nelipsiți de la adunările generale ale ASTREI - care își dorea luminarea poporului prin cultură, cultiva dragostea pentru limba română, tradițiile și istoria acestui popor și formarea unei conștiințe naționale puternice. Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, ale cărei baze a fost pusă de Gheorghe Pop de Băsești, Andrei Cosma, Ioan Nichita în anul 1870, alături de ASTRA sau Reuniunea Femeilor Române Sălăjene, au contribuit esențial la

14 dezvoltarea vieții culturale și spirituale din Sălaj. Pe lângă rolul de a ridica învățământul românesc și a promova limba română în procesul de învățământ, caracteristica esențială a Reuniunii era „mai presus de toate serioasa iubire de patrie și neam”. Învățătorii au deșteptat conștiința națională, au pregătit poporul pentru Unirea cu România, au promovat valorile locale, cultura românească a fost răspândită în cele mai îndepărtate sate, istoria, trecutul trebuiau cunoscute, înțelese. Reuniunea Femeilor Române Sălăjene, o altă asociație reprezentativă pentru viața cultural-națională a românilor sălăjeni, avea ca slogan „Totul pentru Națiune - idealul cinstei, respectul virtuții!” Printre membrii fondatori îi regăsim pe Gheorghe Pop de Băsești, Alimpiu Barbuloviciu, Clara Maniu, aceasta din urmă devenind prima președintă a Reuniunii. Ca o recunoaștere a importanței și efortului susținut pe plan cultural și național, Cornelia Maniu va fi delegata Reuniunii la Alba Iulia, la marele act istoric de unire a Transilvaniei cu România. Biserica „Cea mai puternică cetate a acestui neam a fost dintotdeauna biserica. În ea și prin ea ne-am putut menține ca neam. Această instituție are menirea să ne mențină uniți sufletește”. Biserica românească din Sălaj, fie ea greco- catolică sau ortodoxă, reprezintă un simbol al românismului, legătura cu tradițiile, care probează legitimitatea istorică a națiunii române de a-și manifesta dorința de unire cu frații de peste Carpați. Preoții au fost participanți de onoare în cadrul delegațiilor de români care s-au deplasat la Marea Adunare de la Alba Iulia. De asemenea, preoții au fost îndemnați de superiori să vorbească credincioșilor despre marea însemnătate a zilei de 1 Decembrie 1918. Rolul bisericii în ridicarea culturală a românilor sălăjeni este incontestabil. Sub Alexandru Sterca Șuluțiu, ca vicar al Silvaniei și apoi mitropolit al Blajului, biserica devine „o instituție națională de primă forță pentru apărarea drepturilor naționale și a limbii strămoșești”. Șuluțiu, după Gheorghe Șincai, „este al doilea mentor al școlilor sălăjene, a adus de la Blaj, cu carul cu boi, cărțile atât de necesare școlilor confesionale românești”. Se prăbușea o lume în timp ce alta apărea la orizont! Alexandru Aciu descrie atmosfera „fierbinte” a lunii noiembrie 1918: „În luna noiembrie 1918, valurile revoluției s-au abătut și asupra Sălajului. La îndemnul soldaților, țăranii s-au năpustit și aici asupra asupritorilor.” Au fost alungate autoritățile locale, notarii publici de la sate, au fost jefuite, din cauza foametei, depozitele de cereale, prăvăliile și magazinele, au fost devastate pădurile și moșiile marilor proprietari. În majoritatea satelor aceste revolte au fost legate de lupta pentru pământ, care fusese promis țăranilor în timpul războiului. Fruntașii politici ai românilor, intelectualii și preoții satelor au intervenit pentru a anihila această stare de anarhie - au înființat, în fiecare

15 comună din județul Sălaj, consilii și gărzi naționale românești cu scopul de a restabili ordinea și de a se pune la dispoziția Consiliului Național Român Central. Astfel, în decursul lunii noiembrie 1918, s-au constituit C.N.R.-uri și G.N.R.-uri în toate localitățile județului Sălaj. Starea de insecuritate a fost dublată de așteptarea marilor decizii politice și naționale. Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia și impactul acesteia asupra comunităților locale reprezintă momentul de vârf al lunilor noiembrie - decembrie 1918, de un intens ritm istoric. Drumul către Alba Iulia a început în dimineața zilei de 30 noiembrie. Până la gările din localitățile mai mari, drumul a fost parcurs cu căruța, apoi delegații oficiali și mulțimea de români s-au îmbarcat în Trenul Unirii, așteptat de populație cu tricolorul, cântece patriotice și aclamații de bucurie. Trenurile purtau însemnele fiecărui județ sau ținut: “Țara Oașului”, “Sălaj”, “Marmația”, iar pe parcurs s-au atașat noi vagoane, care cuprindeau delegați din alte județe. Mulțimea delegaților era însoțită de gărzile naționale înarmate, însărcinate cu menținerea ordinii și cu apărarea delegaților. Ziua de 1 Decembrie, atmosfera în care s-a desfășurat adunarea, a impresionat participanții, dar și cei rămași acasă au trăit intens aceste momente, multe fiind inedite în percepția individuală și colectivă a românilor din Transilvania. Mulțimea adunată în preajma Sălii Unirii, epicentrul adunării - “unde se vota și se hotăra destinul politic al românilor transilvăneni”, aștepta cu multă curiozitate să cunoască hotărârile adunării delegaților, asculta cu interes cuvântările personalităților din prezidiul adunării, și mai apoi se comentau și se explicau ideile proclamației de unire și a rezoluțiilor adoptate. Eroul principal al acestei adunări a fost mulțimea, într-o stare de așteptare liniștită și maiestuoasă, sub steaguri tricolore, a hotărârilor deliberate în Sala Unirii. „Oh, acea călătorie minunată în vagoane fără ferestri, fără loc de șezut și totuși atât de fericită - purtând tricolorul la piept și la pălărie!!! Cine ar putea să o descrie acea întâlnire fericită - cu acel entuziasm sfânt și dor împlinit - între prieteni și tovarăși de luptă, ce se despărțiră cu același gând și se întâlniră la aceeași țintă? Uitarăm de foame și de sete, de somn și de oboseală… O îmbrățișare și un înot în unde de fericire fu acea adunare!” Tricolorul, element omniprezent în acest peisaj de sfântă sărbătoare a românimii, față de care lumea satelor adoptă o adevărată stare de venerație, era confecționat de femeile din comunitățile rurale, apoi sfințit în cadrul unui adevărat ritual la care participa întreaga comunitate - „cu solemnitatea posibilă s-a sărbătorit sfințirea steagurilor frumoase românești”. Drapelele aduse de la Alba Iulia au fost purtate din comună în comună, ca într-o procesiune religioasă, sub aceste drapele “poporul întreg depunea jurământ de credință”. Preotul Simion Pop sfințește steagul tricolor în comuna Dragu, la 8 decembrie 1918, „ocazie cu care s-a făcut o minunată serbare națională, la care au luat

16 parte mai multe comune din jur, în frunte cu conducătorii lor. Bucuria că și noi românii de pe această frumoasă vale ne vedem liberi și stăpâni pe legea, limba și moșia noastră, precum și însuflețirea au fost de nedescris”. O mare bucurie a produs în sufletul românilor această hotărâre demnă! La Alba Iulia se bucura cu noi toată istoria noastră! (Paul Gaga - participant la Marea Adunare de la Alba Iulia). Sentimentul acesta de bucurie și împlinire națională răzbate și din mărturisirile celor care au avut privilegiul de a fi prezenți la „marele praznic național” de la Alba Iulia. „Bărbați, femei și bătrâni, tot poporul a început a lăcrima de bucurie, uitând necazurile trecutului”. Vasile Pop - protopop al Almașului, preot în Sângiorgiu de Meseș – mărturisește: „cu dragoste am alergat și eu la Adunarea Națională din 1 Decembrie de la Alba Iulia, împreună cu ginerele meu, Cornel Oțiel din Buciumi, ducând ambii din parohiile noastre mai mulți țărani, spre a se însufleți și ei de impozanta manifestare a unirii românilor; și s-au și reîntors înviorați sufletește, împreună cu noi. Ne-am împăcat cu toate greutățile și primejdiile lungului nostru drum, căci am știut că un popor fără sânge nu-și poate câștiga drepturi și a-și scutura lanțurile iobăgiei seculare”. Deși nu a participat fizic la istorica adunare, având doar vârsta de 16 ani, elev de liceu, Grațian Mărcuș își amintește: „În ziua de 1 decembrie, la orele 12, când profesorul Vasile Goldiș dădea citire Rezoluției de la Alba Iulia, noi, românii din Șimleu Silvaniei, ne aflam adunați în curtea bisericii. Atunci, avocatul Coriolan Meseșan, comandantul Gărzii Naționale, ne-a vorbit despre lucrările Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia și de hotărârea de unire a Transilvaniei cu România. De bucurie, am izbucnit cu toții în urale puternice. Peste strigătele noastre s-a suprapus dangătul metalic, prelung, al bătrânelor clopote din turla bisericii, care purtau până în depărtări știrea măreței înfăptuiri, așteptată de-a lungul veacurilor”. Grațian Mărcuș sublinia faptul că toate aceste evenimente au avut o influență mare asupra sălăjenilor. „Bucuriile mari, suferințele, au fost toate suportate. Sigur că bucuriile au fost fără margini, iar suferințele, și ele, au sfâșiat neamul nostru, care a trebuit să deie jertfe pentru a-și putea împlini marile idealuri naționale, după 10 cente de robie, după cum avea obiceiul să spună marele fiu al Sălajului, Simion Bărnuțiu”. „Cam acestea sunt fugarele mele amintiri din această epocă frământată și care merită ca să fie cunoscută mai ales de tineret, pentru ca ei să nu creadă că dacă astăzi are fericirea să se bucure de condiții excepționale de a putea învăța, să știe că pentru a ajunge aici a fost necesară lupta și sacrificiile multor generații, iar a ultimei generații, care a mai dat pentru aceasta multe și grele jertfe am mai trăit-o și eu”. Dr. Augustin Pintea: „Investit cu mandatul de răspundere istorică, am luat parte la adunarea ținută în Casina militară din cetatea Albei Iulii, la

17 1 decembrie 1918, unde, votând pentru unirea Transilvaniei cu România, am îndeplinit voința celor care m-au ales. În cursul acelei zile de neuitat, am primit o nouă însărcinare, fiind ales între cei 200 de membri ai Marelui Sfat Național, primul parlament al Transilvaniei unite cu Patria-Mamă”. Nicolae Fărcaș: „O delegație de patru persoane a reprezentat comuna Pria la Adunarea Populară de la Alba Iulia. Am plecat cu căruța la Ciucea, de unde am luat trenul spre Alba Iulia. Ajunși acolo împreună cu mulțimea zecilor de mii de români, sosiți din toate satele și orașele, ne-am îndeplinit mandatul, votând din toată inima, unirea Transilvaniei cu România. Am primit tricolorul pe care l-am înfășurat în jurul pieptului, sub cămașă, aducându-l acasă. Pentru a-l vedea toți locuitorii, steagul a fost arborat de turla bisericii. Și prin aceasta voiam să facem cunoscută dorința noastră de a ne uni într-o singură țară cu frații de dincolo de Carpați.”. Cornel Oțiel: „La Alba Iulia am luat parte la Adunarea Națională. Plin de mândrie și încredere în viitor, am votat unirea noastră, a transilvănenilor, cu România”. Iulian Andrei Domșa (comandantul gărzilor naționale românești din județul Sălaj): „1 Decembrie 1918, când am participat la lucrările Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, și, cu inima plină de emoție și bucurie, am votat unirea Transilvaniei cu Țara-Mamă, este și rămâne cea mai înălțătoare zi din viața mea”. Traian Sălăjan: „Ajunși la Alba Iulia, am luat parte la Adunarea Populară a zecilor de mii de români și cu nespusă bucurie am votat unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie, prin măreția actului unirii, mi- a rămas puternic întipărită în memorie pentru vecie”. Francisc Hossu-Longin: „La Băsești, în toamna anului 1918 s-a desfășurat o vie activitate pe linia înfăptuirii idealului național. La primărie și la școală s-a arborat drapelul tricolor, care fâlfâia peste sat, spre bucuria locuitorilor. În ultima decadă a lunii noiembrie, a avut loc adunarea sătenilor, unde s-a semnat actul de adeziune privind unirea Transilvaniei cu România. La 29 noiembrie, împreună cu soția - Elena Pop - și socrul meu - Gheorghe Pop de Băsești - am pornit cu trenul spre Alba Iulia. În același tren se aflau delegații Maramureșului, Țării Oașului, Sătmarului și Sălajului. Prin toate gările am văzut mulțime de lume adunată, care ne întâmpina cu steaguri tricolore și cântece naționale. Bălgradul ne aștepta în haină de sărbătoare. În gară, muzica militară cânta Deșteaptă-te române. Orașul era arhiplin. Ori încotro priveai, se vedea mulțimea delegaților sosiți din toate părțile Transilvaniei și Banatului. Cu multă atenție și satisfacție, am ascultat cuvântările rostite de dr. Ștefan Cicio Pop și profesorul Vasile Goldiș și Rezoluția prezentată de eruditul cărturar și bărbat politic. La întrebarea președintelui: Primește onorata

18 Adunare rezoluția propusă de d-l Goldiș în întregimea ei?, adunarea irupe, delegații se ridică în picioare și minute în șir aclamăm și ovaționăm”. Protopopul de Băsești, Alexandru Achim, nota următoarele despre participarea prietenului și colaboratorului său, Gheorghe Pop de Băsești, la marele praznic național: „Delirul sfânt ce a străbătut sufletele românești în acea zi de veșnică amintire l-a înălțat, electrizat și l-a umplut de o nespusă bucurie. Vesel și stăpânit de o adâncă satisfacție sufletească s-a întors la Băsești”. Vasile Pătcașiu: „La 29 noiembrie 1918, am plecat la Alba Iulia. M-am dus cu căruța până la Tășnad. Acolo, împreună cu ceilalți delegați, am luat trenul spre Zalău. În Jibou m-am întâlnit cu Gheorghe Pop de Băsești și am călătorit împreună cu dânsul până la vechiul Bălgrad. Ajuns la Alba Iulia, am participat la adunarea mulțimii întrunită la marginea cetății și cu toții, din toată inima, am aprobat unirea Transilvaniei cu România”. Petre Cupcea: „Printre cei ce au participat la adunarea cea mare de la 1 decembrie 1918, m-am aflat și eu, spre bucuria-mi nespusă. Reîntors de la Alba Iulia, unde am luat parte la adunarea care a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România, împreună cu câțiva săteni, am ridicat tricolorul pe turla bisericii din Supuru de Jos. În momente de grea suferință m-am gândit la copiii mei - că ei vor putea fi mândri că și sângele tatălui lor s-a vărsat pentru realizarea unui țel nobil - înfăptuirea unității naționale - și că vor trăi ca oameni liberi într-o țară românească unificată”. Coriolan Osian: „Noi am plecat cu o căruță la gara Ciucea, în noaptea de 29/30 noiembrie, de unde am luat trenul. La sosirea în Alba Iulia, am fost întâmpinați cu muzică - cântece patriotice. Într-o atmosferă de mare bucurie și entuziasm, la 1 decembrie 1918 am participat la Adunarea Populară ce s-a ținut pe câmpul de la marginea cetății. Acolo, împreună cu mulțimea nesfârșită a delegaților români veniți din așezările ardelene și bănățene, am aprobat și susținut hotărârea, adoptată de forul oficial, privind unirea Transilvaniei cu România. În felul acesta, mi-am îndeplinit mandatul încredințat de consătenii mei din Cizer”. Conștienți de încărcătura momentului istoric de la 1918, românii, sălăjenii au știut să-și omagieze personalitățile care și-au adus contribuția la realizarea idealului de unire - „o permanență a conștiinței de sine și principala motivație a luptei poporului român de-a lungul istoriei sale.” După 1918, instituțiile culturale sălăjene, inclusiv Vicariatul Silvaniei, își reduc treptat importanța. Astfel, Sălajul devine „o parte de țară unde viața culturală pulsează slab”, datorită confruntărilor politice, luptelor confesionale sau dispariției unor personalități culturale marcante sălăjene. Dalia Mintaş, bibliotecară, istoric

19 BIBLIOGRAFIE 1. Din consemnările participanților la lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918”, Paul Abrudan, în Acta Musei Porolissensis, nr. VII, Zalău, 1983 2. Sălajul și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 în memoriile lui Grațian C. Mărcuș, Marin Pop, în Alma Mater Porolissensis, an IV, nr. 13-14, Zalău, 2003 3. Documente privind activitatea ASTREI în Sălaj, Ioan Muscă, în Acta Musei Porolissensis, nr. 20, Zalău, 1996 4. Cultură și societate în județul Sălaj (1918 – 1940), Dănuț Pop, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2000 5. Documente referitoare la Marea Unire de la 1918 păstrate în fondurile parohiale, Mihaela Sabou, în Acta Musei Porolissensis, nr. XXX, Zalău, 2008 6. 1918/1919. Contribuții sălăjene la Marea Unire, Cornel Grad și Doru E. Goron, Ed. Limes, Zalău, 2000 7. Epopeea Marii Uniri, C. Gh. Marinescu, Ed. Porto-Franco, Galați, 1993 8. Izvoare de demografie istorică, vol. II, ed. D.G.A.S., București, 1987 9. Recensământul din 1930 : Transilvania, coordonator Traian Rotariu, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2011 10. Primul Război Mondial și realitățile demografice din Transilvania - familie, moralitate și raporturi, gen, Ioan Bolovan, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015 11. 1918 în Sătmar, Doru Radosav și Viorel Ciubotă, (Doru Radosav - 1918 și comunitățile locale), Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996 12. Schița monografică a Sălajului, Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016 13. Marea Unire și Sălajul. Contribuții documentare, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2018 14. Două documente din județul Sălaj referitoare la Unirea Transilvaniei cu România, prof. Ioan Pleșa www.daco-ramania-alba.ro/nr15/două_documente.htm

Delegații Sălajului (istoric și actual) la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919) - președintele PNR din Transilvania și al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia; președintele Marelui Sfat Național. Dr. Iuliu Maniu (1873-1953) - delegat Cercul electoral Vințul de Jos, președinte al Consiliului Diligent.

20 Victor Deleu (1876-1940) - unul din conducătorii Corpului de Voluntari Transilvăneni-Bucovineni, unul din cei opt secretari ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, secretar general la Resortul Internelor, în Consiliul Dirigent.

A. Delegații aleși în cercurile electorale

I. COMITATUL SĂLAJ

1. Cercul electoral Zalău Traian Trufașiu (1882-1931), preot Dr. Augustin Pintea (1885-1959), avocat Eugen Boroș (1873-?), contabil Cornel Oțiel (1887-1975), preot Remus Roșca (1882-1950), preot

2. Cercul electoral Șimleu Silvaniei Dr. Alexandru Aciu (1875-1954), avocat Dr. Cassiu Maniu (1867-1949), avocat Dr. Iuliu Coroian (1847-1927), avocat Valentin Copos (1886-1941), preot Ioan Taloș (1874-1944), preot

3. Cercul electoral Cehu Silvaniei Dr. Alexandru Pop (1877-1929), avocat Ioan Coste (1881-1949), preot greco-catolic Alexandru Vaida (1894-1943), notar Vasile Gavriș (1857-1937), preot George Maior (1862-1936), preot Supleanți: Vasile Fălăuș (1886-1971), țăran Simion Mărieș, țăran

4. Cercul electoral Dioșod Dr. Vasile Ghiurco (1867-1930), avocat Dr. Aurel Hetco (1884-1967), avocat George Petruca (1894-1978), profesor Dionisiu Pop Moldovan (1878-?), preot Laurențiu Avram (1872-1935), preot

5. Cercul electoral Tășnad Dr. Coriolan Steer (1879-1924), avocat

21 Domițian Cupșa (1865-1934), preot George Filep (1871-1944), proprietar Teodor Mureșian (1868-1921), învățător Vasile Pustai (1875-1953), proprietar Supleanți: Vasile Mocan (1880-1945), econom Ioan Matei (1888-1935), învățător George Silaghi (1887-1960), econom Ioan Virgiliu Băliban (1899-1974), preot-profesor

II. COMITATUL SOLNOC-DOBÂCA

1. Cercul electoral Ileanda Dr. Victor Pop (1879-1936), avocat Dr. Leonida Domide (1882-1950), medic Valer Cosma (1888-1970), preot Aurel Bilțiu (1865-1959), preot Eugen Lazăr, proprietar Supleanți: Ioan Mihăilă (1876-1950), țăran Vasile Dârjan (1897-1963), țăran Ioan Sălăjan (1867-1938), țăran Dr. Cornel Pop, profesor

III. COMITATUL COJOCNA

1. Cercul electoral Huedin Ioan Boca, econom - Fildu de Sus

B. Delegați reprezentând societățile cultural-naționale

I. Despărțămintele sălăjene ale Astrei:

1. Șimleu: Dr. Iuliu Pop Mureșan, avocat Nicolae Munthiu (1880-1937), funcționar de bancă 2. Buciumi: Ioan Nossa (1880-1922), preot Petru Tulbure (1890-?), învățător 3. Crasna: Ioan Perenyi, preot

II. Societatea pentru fond de teatru român - despărțământul Șimleu Silvaniei: Dr. Pompei Fărcaș, avocat Ioan Deleu (1877-1946), funcționar

22 III. Reuniunea Femeilor Sălăjene: Cornelia Maniu (1876-1956), sora lui Iuliu Maniu, membră marcantă a RFRS Lazăr Maior (1871-1948), inginer agronom Emanoil Stoica

IV. Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni: Ioan Rognean, învățător Daniil Graur (1874-1950), învățător

C. Garda Națională Română a comitatului Sălaj Dr. Iulian Andrei Domșa (1887-1978), avocat

D. Partidul Social-Democrat Român, secțiunea Șimleu Petre Borzescu (1893-1982), muncitor

E. Delegați de drept – reprezentanți ai clerului Dr. Alexandru Gheție (1869-1922) – vicarul Silvaniei Vasile L. Pop (1860-1930) – protopopul gr. cat. al Almașului Mihail Pop – protopopul gr. cat. al Brebiului Petru Petrișor (1858-1930) – protopop gr. cat. al Ciocmaniului Emil Ostate – protopop gr. cat. substitut al Crasnei Iovian Andrei (1868-1920) – protopop gr. cat. al Gârboului Avram Dragoș – protopop gr. cat. substitut al Ipului Teodor Bohățiel – protopop gr. cat. al Năpradiei Gavril Cherebațiu – protopop gr. cat. al Noțigului Leon Maior – protopop gr. cat. al Oarței Grațian Flonta (1859-1946) – protopop gr. cat. al Periceiului Vasile Pop (1854-1923) – protopop gr. cat. al Surducului Augustin Ossian – protopop gr. cat. al Șamșudului Simion Petricea (1843-1930) – protopop gr. cat. al Vadului Alimpiu Costea – protopop gr. cat. substitut al Valcăului Pavel Roșca (1852-1919) – protopop ortodox al Românașiului

(Date preluate din volumul Marea Unire și Sălajul: contribuții documentare - Arhivele Naționale ale României - Serviciul Județean Sălaj - Ediție de documente elaborată de Dănuț Pop, Mihaela Sabou, Daniel-Victor Săbăceag. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018)

23 SĂLAJUL în 2018

În anul 2018, SĂLAJUL actual, nu este același cu ceea ce era în anul 1918, nici ca organizare, nici economic… nici ca stare de spirit! Când citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte ale nației române, Care inimă stă rece? Care suflet nemișcat? Cine n-are dor să vază țara sa în fericire, Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie și-n UNIRE, Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat? (Grigore Alexandrescu)

Aşezat în partea de Nord-Vest a României, Sălajul a fost locuit din vechime. Prima atestare documentară se găseşte în Gesta Hungarorum, unde Anonimus arată că, la venirea ungurilor în Transilvania, au găsit aici o populaţie organizată în trei formaţiuni politice conduse de duci sau voievozi. Este vorba de voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut. După ocuparea Transilvaniei, statul feudal maghiar a organizat acest teritoriu în comitate. În secolul al XII-lea sunt amintite în documente 10 comitate, din care făceau parte Crasna (1162), Szolnok (1166) şi Cluj (1177). Ca judeţ de sine stătător, Sălajul a fost înfiinţat în 1876 din fostele judeţe Crasna, Solnocul de Mijloc şi câteva comune din fostul judeţ Dăbîca. Această împărţire s-a menţinut până în anul 1925, când are loc o nouă împărţire administrativ-teritorială, judeţul Sălaj cuprinzând o comună urbană de reşedinţă: Zalău, 10 plăşi (Bocşa, Buciumi, Cehu Silvaniei, Crasna, Carei, Jibou, Supurul de Jos, Şimleu Silvaniei, Valea lui Mihai şi Tăşnad) şi 267 de comune rurale. După Dictatul de la Viena (1940), s-a revenit la vechea organizare teritorială din 1876, care s-a menţinut până în 1946, când se revine la configuraţia din 1926, având loc o organizare teritorială a judeţului, în urma căreia Sălajul cuprindea un oraş reşedinţă de judeţ: Zalău, 2 oraşe: Carei, Şimleu Silvaniei, 131 comune rurale, compuse din 299 de sate. În 1950 s-a trecut la o altă împărţire administrativă, în raioane şi regiuni, care s-a menţinut până în 1968 când, în urma reformei administrativ-teritoriale, s-a trecut la împărţirea pe judeţe. Judeţul Sălaj se întinde pe o suprafaţă de 3864,38 km2. Are în componenţa lui un municipiu reşedinţă de judeţ (Zalău), trei oraşe (Cehu Silvaniei, Jibou, Şimleu Silvaniei) şi 57 de comune cu 285 de sate. Conform ultimului recensământ al populaţiei, desfăşurat în 2011, populaţia totală a judeţului este de 224.384 locuitori, din care 88.259 în mediul urban şi 136.125 în mediul rural.

24 Avem un potenţial turistic de excepţie: ariile naturale protejate, bisericile de lemn, monumentele care amintesc de trecutul nostru istoric, oameni care au intrat în memoria locului prin fapte şi, nu în ultimul rând, ospitalitatea specifică fac din acest judeţ o atracţie turistică ce merită exploatată la maximum. La fel ca în întreaga țară și în județul Sălaj, în decursul celor 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, au avut loc multe transformări, sub toate aspectele. Să nu uităm că România a trecut printr-un alt război, că o parte din teritorii i-au fost luate forțat, că a venit apoi un regim totalitar, care a schimbat radical și proprietatea, dar și modul de gândire al oamenilor, cu drame greu de imaginat în zilele noastre. Despre toate acestea există consemnări, atât în documente istorice, cât și din toate domeniile, iar literatura, în nenumărate pagini, prezintă viața românilor, trăirile, durerile, împlinirile, dezamăgirile și speranțele acestora. Condițiile de viață sunt altele, mult mai bune: în mediul rural drumurile sunt asfaltate în majoritatea satelor, s-a introdus apa curentă, s-au realizat lucrări de canalizare, copiii nu mai merg pe jos la școală, aceștia beneficiază de mijloace de transport speciale, se acordă multe ajutoare bănești care nu existau înainte (ajutor social, burse, pensii diverse, sprijin pentru agricultură ș.a.), există multe utilaje care ușurează munca pământului, sunt posibilități reale pentru dezvoltare și prin accesarea unor proiecte cu finanțare locală, națională, europeană, comunicarea între oameni, instituții, state... este mult mai facilă, prin intermediul mijloacelor online, telefonia mobilă, internetul, intranetul ş.a. fac ca informația să ajungă imediat în orice colț din lume, acolo unde s-a rezolvat problema semnalului, accesul la studii și formare profesională este deschis pentru orice vârstă, deplasarea dintr-un spațiu în altul este mult mai rapidă și mai simplu de realizat, aproape fiecare familie beneficiind de unul sau mai multe autoturisme. Multe s-au schimbat, iar așa cum mărturisea veteranul sălăjean, din Chendrea, a cărui vârstă a fost egală cu Centenarul: Amu îi cel mai bine, numa că oamenii îs buieci, nu știu să să bucure, nouă ne-o fost greu, da nu ne-am văietat atăta, noi n-am primit nimica de pomană, am trudit pântru tăte și i-am mulțumit Domnului! Nu ne-am propus să prezentăm aici starea națiunii, doar să surprindem câteva aspecte. Cum am perceput noi, în pelerinaj, sălăjenii și românii la întâlnirile din anul 2018?! Dacă ar fi să transmitem cel mai des rostit gând al miilor de români care ne-au întâmpinat atunci, precum şi întrebările acestora, am spune cam aşa: Cum de am ajuns să ne sfâşiem între noi, la nivel înalt?! Nu ar fi oare mai bine fără partide şi fără politică, din moment ce în loc să construiască şi să se lupte în idei pentru prosperitatea poporului şi dezvoltarea ţării, au transformat scena vieţii politice într-un război al intereselor de grup, uitând de ce au primit votul şi încrederea semenilor, când ascultă de străine interese, uitând îndemnul

25 marilor români făuritori de UNIRE?! De ce nu sunt promovaţi şi aleşi în fruntea ţării OAMENI de STAT, iubitori de neam, cu un caracter ales, demni şi responsabili pentru viitorul nostru al tuturor?! Nu ar trebui să mai auzim de minciună, furt, interese străine care să aducă prejudicii dezvoltării sănătoase a ţării, iar cei care, în loc să aibă propriile proiecte viabile pentru România, jignesc şi calomniază să nu uite că atunci când doresc un rău unui frate român, implicit rănesc această ţară. Oamenii simpli, poporul român, prin reprezentanţii pe care i-am întâlnit, îndeamnă la corectitudine, grijă faţă de modul de exprimare, responsabilitate şi, mai mult decât toate, apărarea cu sfinţenie a imaginii României în lume. Ne-am propus să vorbim doar despre ceea ce este frumos în noi, să culegem de pe traseul parcurs emoţii şi sentimente de dragoste faţă de tot ce-i românesc, să îndemnăm spre încredere şi unitate, amintindu-ne de starea aceea care domnea atunci, în prag de 1 Decembrie 1918, când toţi românii, lăsând deoparte neînţelegeri, divergenţe de opinii, interese personale sau de grup, trăiau pentru acelaşi ideal - UNIREA tuturor într-o singură ţară - ROMÂNIA MARE! Le-am reamintit, astfel, tuturor celor cu care ne-am întâlnit că românii, atunci când au fost uniți, au uimit lumea întreagă! Interesant a fost faptul că, deși se spunea că la 100 de ani de la Marea Unire suntem mai dezbinați ca niciodată, sentimentul nostru a fost altul - din Zalău, prin tot județul Sălaj și apoi în multe locuri istorice din țară, bucuria întâlnirii și a comunicării despre UNIRE și importanța acesteia în viața unui popor, a fost imensă, sinceră și profundă! Oamenii răspund la dragoste, cu dragoste, își deschid sufletele, își exprimă păreri și sunt dornici să pună umărul în slujba binelui comun. Ce ne lipsește atunci? Liderii care să ne arate drumul cel drept, așa cum o făcea IULIU MANIU și alți mari oameni ai Sălajului și ai României, dăruirea pentru ceilalți, un exemplu demn fiind GEORGE POP de BĂSEȘTI, cel care și-a pus toată averea în interes național, avem mare nevoie și de inimi înălțate spre neam și țară, precum ne îndemna VICTOR DELEU și, spre a progresa, cu adevărat, bine ar fi mereu să avem în minte cuvintele sfinte rostite de tribunul de la BOCȘA, SIMION BĂRNUȚIU - Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți! Vom mai menționa, totuși, câteva aspecte din Sălajul anului 2018, spre a se cunoaște peste timp și a se urmări schimbările, nădăjduim benefice, care se vor produce în viața locuitorilor acestor plaiuri, mare parte valabile pentru întreg teritoriul României. Din punct de vedere cultural-educativ, sunt foarte multe aspecte care pot să ne bucure şi să ne dea speranţe, iar dacă în aceste domenii cheie pentru emanciparea unui popor nu ar exista alte interese, decât promovarea valorilor reale şi a profesioniştilor competenţi, în activitatea cărora să fie verificate rezultatele reale, traduse în destine împlinite, nu hârtiile perfecte, prinse în

26 dosare stufoase, profunzimea şi atenţia acordată formării şi pregătirii pentru o viaţă demnă şi responsabilă, nu bifarea multitudinii de evenimente/ acţiuni/proiecte/manifestări… am putea spera la normalitate şi civilizaţie. Dacă stăm cu fruntea sus în fața lumii, atunci CULTURA este factorul principal, având multe valori cunoscute și recunoscute pe plan mondial. Privitor la economia ţării, cu toate proiectele și investițiile realizate, mai există numeroase dezamăgiri, de la infrastructură, la industrie şi absenţa unei strategii de ţară, realiste şi viabile. Îngrijorător este faptul că numărul populaţiei este, aparent, în scădere. Un procent ridicat, aproximativ 15 %, din totalul populației județului, lucrează în străinătate, încercând astfel să-și rezolve problemele materiale. Nu aceasta ar fi problema care să ne îngrijoreze. A avea posibilitatea să circuli în lume a fost, de fapt, un mare câștig pentru noi, ca țară, după căderea comunismului, în 1989, încet-încet, oamenii au putut circula liber în lumea întreagă, având posibilitatea să-și croiască drumul pe care-l doresc, în locul cel mai potrivit pentru aceasta. Au acum șansa de a alege, nu mai sunt limitați în spațiu, dar, din păcate, prea puțini sunt cei care pleacă din țară din dorința de a vedea și înțelege alte culturi, a experimenta lucruri inedite, a se realiza profesional… majoritatea sălăjenilor și românilor au fost și sunt împinși să aleagă această cale din lipsuri, nevoi și negăsirea unui loc de muncă din care să se descurce onorabil, mai ales că pretențiile lor și ale familiilor lor sunt din ce în ce mai mari. Mulți pleacă și din neîncrederea în ziua de mâine, nesiguranța și chiar nedreptatea pe care o simt în jurul lor. Este o adevărată dramă națională - să nu ai convingerea că dacă ești corect, bine pregătit, cu idei și intenții nobile, poți reuși! S-a pierdut încrederea în valorile pentru care atât de mulți înaintași s-au jertfit, încât, ne întrebăm și noi, împreună cu miile de oameni pe care i-am întâlnit, ce vină are România de nu o iubim? Mai avem în minte o rugăciune, ce străbate timpurile și, un strigăt răsună spre CER, parafrazându-l pe Gala Galaction: Pune un hotar, STĂPÂNE, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției tale atâta jaf și nedreptate din mana bietei țări și din ROMÂNIA noastră! Este tot mai dificil să găsim scuze la neputință, să privim la dispute interminabile între frați care se rătăcesc în străine interese și să nu ne unim o dată pentru totdeauna în gândul de a ne educa poporul în spiritul interesului comun, al bunei colaborări și respectului pentru o viață demnă, trăită în liniște, bucurie și convingerea că vin după noi alți români care vor cântări fapte, vor judeca, vor condamna și nu vor înțelege de ce nu am vegheat cu toții, o generație după alta, la bunăstarea, demnitatea și oglinda ROMÂNIEI, punându-i pe chip FLORILE RECUNOȘTINȚEI, nu spinii egoismului, ai urii și dezbinării. Nu avem lideri de opinie, în care masele să aibă încredere și să-i urmeze pe calea binelui țării, există, în schimb, alte străine interese, care

27 conving mult prea ușor omul neinformat, needucat, care nu-și pune întrebări, ci urmează gloata ignorantă, se critică fără argumente, se dărâmă fără un plan solid de reconstrucție, iar toate acestea sunt sădite în mințile celor care sunt foarte simplu de manipulat. Pământul județului Sălaj, dar și al țării, este încă destul de pustiu și se vinde mult prea ieftin. Cei plecați la muncă în străinătate se mai întorc, timizi, încercând să aplice aici ceea ce au văzut în alte părți ale lumii. Tot neîncrederea și lipsa unui sprijin consistent în deschiderea unui drum în domeniul agriculturii, îi determină pe mulți să renunțe și să plece, din nou. S-au îmbunătățit condițiile de viață la sate, dar nu mai sunt acasă cei care ar putea să se bucure de acestea. Chiar dacă în județ ar fi o oarecare liniște și încredere în multele realizări și proiecte de viitor, privim și noi, neputincioși, la ora exactă care se dă din… capitală și ceea ce vedem ne tulbură planurile, întrebându-ne cum e posibil? O foarte gravă situaţie este ascensiunea în funcţii cheie, chiar la cel mai înalt nivel în stat, a incompetenţei, devenind tot mai dificil, pentru omul educat, cult şi cu bun-simţ, să asiste la afişarea ignoranţei şi fuduliei prin toate mijloacele posibile. Majoritatea simt aceste aspecte ca pe inadmisibile jigniri naţionale şi se întreabă cine va reuşi să readucă ţara aceasta la o normalitate respirabilă, fiecare să promoveze, în orice loc şi-n fiecare post, prin educaţie, cunoaştere, competenţă, responsabilitate, viziune asupra a ceea ce trebuie împlinit acolo unde îşi doreşte să se… cocoaţe! Veniturile, care din banii țării sunt alocate, ar fi normal să se stabilească în funcție de competență și performanță, justificată prin realizări în slujba poporului, nu personal, sau pentru anumite grupuri. Atenția sporită pentru banul public și distribuirea acestuia cu responsabilitate maximă, este o condiție esențială pentru a stopa risipa și a proteja resursele țării. Trăim, aparent, în democraţie, dar, în realitate, nu se înţelege cea mai importantă regulă a acesteia: Am dreptul să nu fiu de acord cu tine! Părerile contradictorii ar trebui să conducă la progres, la dezvoltare. Votul, drept câştigat prin multe jertfe, este normal să fie respectat, puterea şi opoziţia urmărind, fiecare la locul său, interese naţionale, nu de grup, programe realiste pentru bunăstarea poporului, nu atacuri permanente, jigniri, calomnii, care ocupă scena publică şi au acaparat, într-un procent mult prea ridicat, timpul de difuzare al mijloacelor de comunicare în masă. Pentru toate acestea și multe alte greșeli, imposibil de amintit aici, care s-au făcut în cei 100 de ani în Sălaj și în România să nu mai acuzăm, trecutul nu-l putem schimba, să ne educăm, fiecare în parte și toți, împreună, spre a ne pune gândul, interesele, competențele, atenția în slujba dezvoltării țării. Să ne privim ca frați, să nu criticăm, dacă nu cunoaștem adevărul, să nu jignim,

28 părerile diferite, normale într-o democrație, se pot exprima elegant, gândindu- ne că educația copiilor noștri se realizează prin toate mijloacele pe care li le punem la dispoziție. Cu gândul la educația lor, ar fi bine să nu se permită difuzarea mesajelor nepotrivite, a limbajului vulgar, a incorectitudinii în exprimare. Ce oferim, aceea vom primi, iar atunci să nu ne plângem de tânăra generație, ea este rodul societății în care s-a format. Sunt multe întrebări fără răspuns. Ar putea să ne fie bine, aparent avem toate motivele, numai că… numai că… uităm de interes naţional şi UNITATE! Noi suntem trecători, țara e veșnică!

EVENIMENTUL DE LANSARE A ANULUI CENTENAR în SĂLAJ 22 noiembrie 2017 Un an cu așa profunde semnificații patriotice trebuia pregătit din bună - vreme, în primul rând pentru a înțelege că este momentul să fim, mai mult ca de obicei, ÎMPREUNĂ, autorități de la toate nivelurile, instituții, culte religioase, comunitatea, în ansamblul său. În Sălaj, din respect pentru trecut și EROII care au apărat sfântul pământ, am stabilit ca evenimentul de lansare a activităților dedicate să fie organizat în data de 22 noiembrie, în perioada în care, pe plan național se sărbătorește ziua asociației, având ca poruncă vorbele Reginei Maria, care-i îndemna pe urmași să vorbească viitorimii despre jertfele şi izbânzile noastre, despre frumuseţea virtuţilor şi despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc, unul indivizibil de-a pururi. Deviza Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”: NEAMUL ESTE ETERN PRIN CULTUL EROILOR! Tema reunirii acestei ample manifestări a fost - TRIBUT EROILOR, în SĂLAJ, de CENTENAR. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Naţională Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj- Napoca, prin participarea și cuvântul special rostit de academicianul IOAN AUREL POP, Președintele Academiei Române, Instituţia Prefectului Sălaj, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale prin Direcţia Judeţeană de Cultură Sălaj şi Direcţia Judeţeană de Cultură Vrancea, Biblioteca Judeţeană I.S. Bădescu Sălaj, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Parohia Ortodoxă Sfânta Vineri, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Sălaj şi unităţile militare din Zalău şi Şimleu Silvaniei. Din partea organizatorilor mesajul transmis a fost unul de bună colaborare în activitățile ce vor fi organizate pe tot parcursul anului 2018: Va fi un eveniment emoționant, echilibrat, fără ostentație orgolioasă și fără discreție exagerată, exact așa cum s-a făcut Unirea cea Mare! Ne vom bucura, prin bunăvoința artistului Mihai Toma și a colaboratorilor săi, de Proiectul DACIKA, povestea dedicată renașterii folclorului românesc pe coordonatele

29 muzicii prezentului, un concert de muzică tradițională și patriotică românească orchestrată pentru instrumente de suflat și instrumente electronice, cu participarea corului Catedralei.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de Doina Cociș, director executiv - Direcția Județeană pentru Cultură, Sălaj: Dragi români, cu bucuria de a fi împreună, frații, în aceste vremuri, când patriotismul și iubirea de țară, ar spune unii, sunt desuete… „Iubirea de țară nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.” (M. Sadoveanu) Poate fi dragoste pentru neamul din care am răsărit, față de valorile și tradițiile lui; fidelitate față de credința bimilenară a strămoșilor, dorință de a continua, cu încrâncenare, tradițiile, portul, obiceiurile. Patriotismul nu echivalează, așadar, cu declarațiile neacoperite prin fapte, cu vorbele goale, de care amintea poetul nepereche al românilor, Eminescu; patriotismul presupune lucrare, dăruire, jertfă, recunoștință, într-un cuvânt, iubire față de tot ceea ce este românesc, frumos şi curat. Patriotismul reprezintă, după credință, puterea unui popor. În seara aceasta, pentru sufletul fiecăruia dintre Dumneavoastră cei prezenți aici, lansăm Anul Centenarului Marii Uniri… Prin Unire, milioane de români au făcut cel mai frumos gest din istorie, Unirea fiind actul sublim de voinţă naţională românească, acela care a marcat pentru vecie destinul poporului român. Dacă ne pregătim cum se cuvine de măreția Centenarului, atunci, cu siguranță, vom dobândi nu numai respectul de sine, ci şi respectul lumii întregi. Dacă vom fi demni, vom fi trataţi cu demnitate, iar dacă vom respecta

30 noi înşine ţara aceasta, clădită pe secole de sacrificii şi speranţe, o vor respecta cu siguranţă şi alţii. La 100 de ani de la Marea Unire, avem obligația morală de a avea demnitatea și onoarea celor ce-au înfăptuit-o… Alegerea ne aparține… iar noi am ales să fim împreună, împărtășind emoția, fără discreție exagerată, cu toleranță și fără orgolii…

Binecuvântarea ANULUI CENTENAR și mesaje pentru IUBIRE și UNITATE au fost rostite de Preasfințitul PETRONIU FLOREA, Episcopul Sălajului și de Episcopul greco-catolic de Oradea, VIRGIL BERCEA, care, spre bucuria spirituală a publicului numeros prezent, s-au îmbrățișat, rugându-se, împreună, pentru ROMÂNIA UNITĂ!

➢ Preasfinţitul Părinte Petroniu FLOREA - Episcopul Sălajului: Teritoriul țării noastre a fost locuit din cele mai vechi timpuri... pământul binecuvântat de Dumnezeu în care locuiesc românii, înzestrat cu rare frumuseți naturale și numeroase bogății... l-au făcut să fie mereu râvnit și uneori ocupat, vremelnic, de unele popoare, care și-au lăsat amprenta asupra istoriei și culturii noastre... Cu toate că poporul nostru a fost adeseori umilit și uneori, chiar îngenuncheat, a știut să-și ridice fruntea atunci când a fost cazul. De aceea a existat un Mihai Viteazu, un Avram Iancu, un Alexandru Ioan Cuza și o întreagă nație română în 1918, iar Biserica Română Ortodoxă a fost întotdeauna alături de popor și de conducătorii lui la aceste importante evenimente. Întrucât în 1918, scaunul de mitropolit era vacant, episcopul Miron Cristea al Caransebeșului și Ioan Ignatie Papp al Aradului au fost cei mai de seamă reprezentanți ai bisericii noastre la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Ziua respectivă a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii, atât în biserica ortodoxă cât și în cea greco-catolică. La ora 10, s-au adunat pe câmpia de la Alba Iulia peste 100.000 de români, în frunte cu ierarhii ortodocși și greco-catolici, însoțiți de numeroși protopopi, preoți, profesori de teologie etc. care au hotărât în unanimitate Unirea Transilvaniei cu România. Dacă la 1918 românii din Basarabia, Bucovina și Transilvania, dar și alte minorități etnice și-au exprimat dorința de a se uni cu România și dreptul legitim de a conviețui în libertate și bună înțelegere în aceeași țară. Astăzi, la aproape 100 de ani de la acel eveniment măreț, putem afirma că

31 românii și-au ținut promisiunile făcute la 1918, din moment ce minoritățile de la noi se manifestă liber, au locuri de drept în școli și în Parlament, ocupă funcții importante în toate structurile și funcțiile de conducere din România, în frunte cu președintele statului, ceea ce denotă, fără echivoc, că românii sunt cel mai tolerant popor din Europa. Mă bucur că evenimentul de astăzi are loc în Catedrala Episcopală din Zalău și cu aceasta declar deschise manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri în județul Sălaj.

➢ Preasfințitul Părinte Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea: Vă mulțumesc pentru invitația de a fi astăzi împreună! Vă felicit pentru acest moment de deschidere a Centenarului Marii Uniri. La Alba Iulia, în 1918, episcopul ortodox Miron Cristea și întreaga ”adunare națională” l-au ascultat pe episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu, citind Declarația Unirii, pentru ca mai apoi cei doi ierarhi să se îmbrățișeze. Iuliu Hossu a exclamat: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!” Simbolistica acestei îmbrățișări, peste ani, trebuie să conducă la pacea, armonia și buna înțelegere dintre cele două Biserici, ortodoxă și greco-catolică. Domniile Voastre, sălăjenii, trebuie să fiți mândri că mulți dintre marii bărbați ai neamului, făuritorii Marii Uniri, s-au născut pe aceste plaiuri. Mă gândesc aici la un Simion Bărnuțiu, cu al său Discurs programatic de pe Câmpia Libertății de la Blaj – unde s-a strigat întâia dată – ”vrem să ne unim cu Țara”; mă gândesc la Iuliu Maniu și la George Pop de Băsești, la Victor Deleu, Iuliu Coroianu… mă gândesc la toți preoții noștri sălăjeni, ortodocși sau greco-catolici, care i-au însuflețit pe credincioșii lor, le-au transmis idealul unirii tuturor românilor și au crescut măreața generație a Marii Uniri. Da, prin satele noastre, suflul Unirii a rămas neșters, iar cei de atunci l-au transmis urmașilor: la noi în casă, de 1 Decembrie se cânta Deșteaptă-te române, Pe-al nostru steag, Pui de lei … iar ”tânul”, adică bunicul, ne povestea despre cum a fost atunci. Noi, generația Centenarului Unirii, suntem chemați să îndeplinim ceea ce spunea „patriarhul națiunii”, George Pop de Băsești: ”lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și, în cea mai deplină și frățească armonie, să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare.” Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute să pășim cu demnitate în Centenarul Unirii, împreună, ca frații! Au fost prezenți și, simbolic, au transmis mesaje emoționante, îndemnând la UNITATE, bună colaborare și înțelepciune în toate activitățile care se vor desfășura în ZALĂU, SĂLAJ și întreaga ROMÂNIE: FLORIN FLORIAN - Prefectul județului Sălaj, TIBERIU MARC - Președintele

32 Consiliului Județean Sălaj, care, cu o eleganță și o diplomație aparte, ne-a îndemnat pe toți să demonstrăm, prin fapte, cât de mult ne iubim țara, sprijinind toate activitățile noastre, pe tot parcursul anului 2018, IONEL CIUNT - Primarul Municipiului Zalău, precum și alți reprezentanți ai ARMATEI ROMÂNIEI, ai unor instituții sau organizații.

... Mai e puțin până la marea sărbătoare a poporului nostru, până la aniversarea Centenarului celui mai mare deziderat al poporului nostru, Marea Unire. Dacă vreți, anul 1918, a fost un an al provocărilor, pentru noi ca și popor, culminând cu data de 1 Decembrie. Așa cum spuneau istoricii vremii, împlinindu-se, făurind Marea Unire. Poate, astăzi, mai mult ca niciodată, ar trebui să arătăm reperele noastre solide ca și națiune! Poate, astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să vorbim de identitatea noastră, a românilor, așa cum simplu, dar, elocvent, o spunea profesorul academician Ioan Aurel Pop, într- una din publicațiile recente ale domniei sale: “Identitatea românească este până la urmă, felul de a fi, de a simți al românilor”! Identitatea românească, așa cum sunt și celelalte identități ale națiunilor din spațiul european, s-a cultivat, până la urmă, în secole de evoluție, sigur, cu contribuția tuturor etniilor, care au fost și sunt pe meleagurile noastre, atunci când ne raportăm la felul de a gândi și a vorbi despre țara noastră! Să ne pregătim aşa cum se cuvine pentru acest moment. Faptul că suntem prezenţi astăzi aici denotă angajamentul nostru de a face din sărbătoarea celor 100 de ani de la făurirea statului român modern un moment în care să ne ridicăm la aşteptările înaintaşilor noştri. Florin Florian, Prefectul județului Sălaj

… La fel cum în urmă cu 100 de ani, la Alba Iulia, s-au reunit Biserica, elitele populare, politice și universitare ale vremii, dar și foarte mulți oameni din popor, mă bucur că am reușit să reîntregim acest tablou la evenimentul “Tribut Eroilor, în Sălaj, la Centenar”, organizat la Catedrala “Sfânta Vineri” din Zalău, unde, alături de sute de persoane, am marcat lansarea Anului Centenarului Marii Uniri în Județul Sălaj… Poate că istoria are multe capitole care nu au depins de noi, dar întotdeauna, în momentele cruciale ale neamului nostru, s-au găsit personalităţi marcante care au lăsat o dâră de lumină şi de demnitate în istoria acestui neam. Trecutul nostru glorios şi plin de nenoroc are o memorie vie şi ea se cheamă eroii noştri. Poate că în această lume globalizată în care trăim, cu atât de multe provocări moderne, unora li se pare nepotrivit să vorbim despre eroi. Mai ajută eroii la ceva? Mai este nevoie să vorbim despre ei? Fără îndoială că da, pentru că orice societate, orice neam sănătos are la temelie eroii şi elitele sale morale.

33 Suntem, iată, împreună, în această frumoasă catedrală din Municipiul Zalău și cred că este important acest împreună pentru că așa erau și în urmă cu aproape 100 de ani, împreună, biserica, elitele culturale și politice ale vremii, tinerimea universitară, dar și foarte mulți oameni simpli, oameni din popor. A fost o zi, prima din luna decembrie 1918, când pentru români și, mai cu seamă, pentru românii ardeleni, toate drumurile duceau la Alba Iulia. Da, s-au adunat acolo peste 100.000 de oameni, uniți în cuget și-n simțiri, pentru că doreau să fie martori la actul cel mai măreț din istoria neamului românesc. Generația de atunci și-a făcut datoria, noi, cei de astăzi și generațiile care vor veni după noi, știm oare ce trebuie să facem? E o întrebare la care fiecare dintre noi putem să dăm un răspuns. Există idei care vor să aducă îndoială în sufletele românilor, cum că Unirea n-ar fi rezultatul vredniciei neamului românesc. Sunt eronate, desigur și, privind atent la realitatea în care trăim, cred că se impune să vorbim mai mult și mai răspicat despre sentimentul patriotic, despre faptul că această țară s-a închegat pe martiri, pe voievozi și chiar pe sfinți și că această țară nu este doar o țară a corupților și a scandalurilor politice. Într-o lume în care trebuie să facem față unor imense provocări, unor concepte așa-zis moderne, într-o Europă creștină, din ce în ce mai firavă, cred că se impune să privim cu mai mare atenție la lucruri care pentru unii nu înseamnă aproape nimic, dar care, pentru noi, românii, ele sunt valori și ne definesc ca popor. Și mă gândesc, când spun asta, la spiritualitatea românească, mă gândesc la familia creștină, care trebuie să facă față astăzi unor agresiuni fără precedent. Îmi doresc din suflet ca aceste activități dedicate Centenarului Marii Uniri să fie pentru noi un prilej de unitate și de încredere. Sălăjeanul nostru, Iuliu Maniu, o personalitate istorică marcantă, care a contribuit din plin la Actul Unirii de la Alba Iulia, referindu-se la unitate și la încredere în forțele proprii a spus printre altele, așa: “Istoria ne-a dovedit că nu putem aștepta nimic de la împărații străini și nici de la fiii altor neamuri, bine putem primi doar de la propriile noastre puteri.” Cred că trebuie să avem mereu în vedere acest îndemn și să privim mai mult la rădăcinile noastre, la valorile noastre morale și spirituale, fără de care orice societate este una pe dos, valori care ne-au ajutat de-a lungul vremii să rezistăm în această țară ferecată de istorie și plină de nenoroc. Felicitări organizatorilor și Doamne ajută! Ionel Ciunt, Primarul municipiului Zalău

Mă bucur nespus de mult să fiu aici, în Transilvania, să găsesc această emoție și să vă spun că avem motive de bucurie. Avem motive de bucurie pentru că atunci când ne aplecăm în propria istorie găsim atât de multe argumente și atât de multe exemple, încât trebuie să fim conștienți că, astăzi, înaintașilor noștri le-am datorat și le datorăm totul... Centenarul semnifică

34 mult mai mult decât un moment istoric, semnifică practic acea unitate pe care ar trebui să o împărtășim și pe care ar trebui să o avem.... Secretariatul General al Guvernului – prof. Ionuț Cojocaru

Aici, în Sălaj, este o zonă pe care eu o simt pulsând românește, o zonă cu oameni deosebiți… În perioada acestor evenimente, organizate în mod special în această zonă, vom simți cu toții ceea ce ar trebui să facem, și nu facem, vom simți noi, bucureștenii, că trebuie să fim mult mai aproape de dumneavoastră și mai ales vom simți faptul că fără dumneavoastră noi nu existăm. Și, poate, din aceste motive, noi, românii, în anul 2018 ar trebui să demonstrăm ceea ce s-a demonstrat în urmă cu 100 de ani, că suntem uniți și că ne vrem țara așa cum este ea. Ministerul Culturii și Identității Naționale – prof. Mihail Gorgoi

Dragii mei frați de neam și de credință, sunt bucuros să fim împreună și să vă transmit salutul și mulțumirile conducerii centrale a Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria, urmașă a Societății Mormintelor de Război, înființată de Ministrul Apărării și Mitropolitul primat în 1919, sub patronajul Reginei Maria. Sunt foarte impresionat că această ceremonie are loc în această minunată catedrală. Pentru mine are o simbolistică extraordinară, deoarece, în istorie, unitatea de limbă și cultură a poporului meu s-a bazat pe credința creștină, iar unitatea politică, unirea politică, din 1918, a însemnat pentru biserică aceeași unitate, pe care ați evocat-o prin îmbrățișarea celor doi ierarhi. Sunt bucuros că sunt în acest județ, prin care a trecut și a luptat pentru neamul lui, Mihai Viteazu, primul domn care a încercat să facă unirea, sunt în acest județ care atunci când s-a sfâșiat unirea, două sate au fost martirizate de nebunia extremismului, trebuie să ne gândim și la ei. Au trecut 100 de ani și sigur vom merge la mormintele eroilor, la monumentele eroilor, la monumentele fruntașilor Unirii să punem o floare, să ne gândim cu pioșenie la ei, dar și să mărturisim cât de vrednici am fost în această sută de ani cu moștenirea pe care ei ne-au lăsat-o. Am fost și n-am fost! Ne-au lăsat o țară întreagă și prosperă și n-am putut-o păstra pentru că alții ne-au răpit-o, și am trecut Prutul ca s-o luăm înapoi, și n-am putut s-o luăm înapoi, a rămas acolo, înstrăinată. În Primul Război Mondial dacă socotim toată românimea care a murit pentru țara asta, cifra e îngrozitoare, se ridică la 800.000 de oameni, socotindu-i și pe cei din Transilvania, care au fost nevoiți să lupte în armatele împăratului. Ca să vă dau o comparație, există în apropiere de județul dumneavoastră, o comună, Frata, în Cluj, unde 80 de oameni au murit ca eroi în Primul Război Mondial. Nu a trecut nici măcar o generație și, din aceeași comună, alți 80 de oameni nu s-au mai întors acasă, erau fiii celor dinainte, mulți dintre ei. Aceasta este jertfa de sânge pe care o

35 tot plătim pentru unitate, o unitate pe care nu prea știm să o păstrăm, pe care nu prea știm s-o respectăm. În această perioadă am făcut și multe lucruri bune, dar, Dumnezeu ne-a dat încercări cumplite, cum a fost această perioadă a comunizării, care ne-a afectat profund sentimentele morale și, nici eliberarea de ea nu ne-a adus într-o zonă mai fericită, pentru că nu suntem prea departe cu starea morală și cu încrederea în noi ca națiune și ca mândrie națională. Sigur, pe câmpurile de la Mărășești, unde s-au obținut victorii și a fost atâta sânge vărsat, se plantează stejari, într-o dumbravă sacră e eroilor. E frumos, dar nu-i destul! Anul acesta al Centenarului ar trebui să-l folosim, să sădim câte un stejar al românismului în inima fiecăruia dintre noi, ca să avem o dumbravă națională sacră, să nu ne fie rușine că suntem români, așa cum ne spun mulți. Sigur, avem tot dreptul să ne mândrim cu istoria și cu jertfa pe care am făcut-o de-a lungul ei, mulți ne vor spune că suntem comuniști, că suntem fasciști, că suntem nimic, și că nu merităm nimic! Dar, noi știm ceea ce suntem, pentru că în spatele nostru stă o istorie atestată de mii de ani, în spatele nostru stă această statornicie pe pământul nostru, și noi nu trebuie să uităm că părinții și bunicii noștri, cel puțin în Transilvania, au venit pe lume pe sub brâul tricolor, cu care se încingeau mamele lor. Nu trebuie să ne fie rușine de acest lucru. Desigur, unii, cărora le-a căzut steaua României de pe piept, vor scoate drapele negre în anul Centenarului nostru, e treaba lor! E un steag de jihad, poate ne-om învăța și cu asta, într-o Europă unită, cum se vrea, sau poate, NU, poate vom fi atenți și nu ne vom lăsa seduși de cântecele de sirenă care vin din Barcelona! Suntem datori cu asta față de înaintașii noștri! Aș vrea să închei, discursul meu cu o rugăciune, dacă mi-e îngăduit: “O, Stăpâna noastră!, pururi fecioară, Maică Maria, ai grijă de poporul care trăiește în Grădina Ta și ia-i ceața de pe ochi, să iasă din mărăcinii de pe margine, pe unde rătăcește, și să găsească drumul cel Drept!” Cât despre Centenarul pe care îl organizați în județul dumneavoastră vă urăm mult succes în tot ceea ce vă propuneți și, mai mult decât atât, să vă dea Dumnezeu sănătate și să fim mai uniți, după acest an, în care ne putem bucura că suntem români! Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria, General de brigadă în rezervă - Grigore Buciu

... Suntem deosebit de onoraţi pentru invitația de a participa la această activitate. Dintotdeauna, Biserica ne-a apărat integritatea sufletească și morală a neamului românesc, școala și instituțiile de cultură ne-au apărat limba românească, iar armata a apărat integritatea teritorială. Iată doar câteva lucruri pentru care suntem onorați, determinați și obligați să participăm la activitățile dedicate Centenarului! În ceea ce ne privește, dorim să aducem în atenția dumneavoastră, o serie de activități pe care noi dorim a le derula în Anul Centenarului, desfășurarea unor simpozioane unde dorim să

36 avem ca temă centrală contribuția unor unități militare din Județul Sălaj la campania din Primul Război Mondial și, aș face referire aici la Regimentul 26 Artilerie, a cărui istorie începe în anul 1913, a participat la Primul și Al Doilea Război Mondial. În data de 15 august 1916, primește botezul focului, în culoarul Timiș-Cerna, luptă apoi în Valea Jiului, este retras în Moldova, luptă, de asemenea, la Mărășești, cu două divizioane, execută cea mai lungă pregătire de foc a atacului, de 9 ore. Anul 1918 îl găsește în Basarabia. Regimentul 26 a ființat în Șimleu Silvaniei, între anii 1954-1958. Jertfa de sânge a acestui regiment, 200 de morți, 500 de răniți. Un alt regiment, cu o istorie mai lungă, este vorba despre Regimentul 4 Dorobanți, care a fost înființat în anul 1876 și a luptat în cele două războaie. 15 august 1916 îl găsește trecând Carpații către Transilvania, a luptat la Cincu Mare, a luptat la Făgăraș, a fost retras în Moldova și, de asemenea, a luptat la Mărăști. Anul 1918 îl găsește în Bucovina. Jertfa de sânge a acestui regiment: 10 ofițeri, 1.059 de subofițeri și soldați, care au fost uciși. De asemenea, dorim să refacem drumul fruntașilor sălăjeni către Alba Iulia cu militari din cadrul regimentului cu care vom desfășura o ștafetă de la Șimleu Silvaniei către Zalău, de la Băsești către Zalău și, de acolo mai departe, către Alba Iulia, depunând coroane și jerbe de flori la monumentele de pe acest traseu. Nu în ultimul rând, dorim să sprijinim, la solicitarea administrației organelor centrale, prin ceremonii militare, activitățile care se vor desfășura în acest an. Aș dori să închei spunând: “dacă exiști, mulțumește părinților, dacă respiri, mulțumește unui copac, dacă știi să citești, mulțumește unui învățător și, dacă citești acest lucru în limba română, mulțumește-i și unui soldat.” Cdt. Regimentului 69 Artilerie Mixtă Silvania – Col. Ștefan Toader

Evenimentul de lansare a fost încununat apoi de academician, IOAN AUREL POP, președintele Academiei Române, care, a adus, ca printr-o scrisoare adresată sufletelor ce simt și trăiesc românește, ISTORIA UNIRII, aproape, familiarizând participanții cu sentimentul cel mai important pe care e bine să-l avem în atenție într-un an atât de special: … Țara Românească a avut un sens pe care foarte mulți l-au uitat, iar unii, nu l-au înțeles niciodată! Ea însemna tot pământul locuit etnograficește de români. Țara Românească erau și Muntenia, și Moldova, și Ardealul, pentru toți românii și, toate se pierdeau pentru ei în acest nume mare și copleșitor de frumos, de Țară Românească! Noi, luați cu viața, uităm această lecție și toate celelalte ce ne-au fost transmise din trecut, dar, faptul că autoritățile Județului Sălaj au organizat această ceremonie, arată că suntem un popor civilizat. Spiritul de ceremonie este un atribut al neamurilor civilizate, cu o condiție, să nu ne lăsăm copleșiți de ceremonii, să ne continuăm viața, să ne facem datoria și, mai ales, să muncim pentru noi și pentru roadele pământului nostru, pentru spicele de

37 grâu și cucuruzul sănătos, deci să nu uităm că trebuie să muncim și pentru patrie, căci patria este locul în care s-au născut părinții noștri, bunicii și străbunicii noștri și noi avem obligația s-o iubim așa cum avem obligația să ne iubim mama. Eu nu îmi iubesc patria nici pentru că e mare, nici pentru că e bogată sau frumoasă. O iubesc pentru că e a mea și, iubind-o, iubesc și celelalte patrii, ale altora. Asta au înţeles românii în vremea Marelui Război, unde s-au dus la sacrificii cu sau fără voia lor… În 1914, România avea 137.000 de km2 şi circa 7 milioane de locuitori. În 1918, la sfârşitul anului, prin voinţa naţiunii şi înainte de recunoaşterea Actului Unirii de către Marile Puteri, România avea 296.000 de km2 şi aproape 15 milioane de români… Cu alte cuvinte, în anul 1918, am putea spune că nu provinciile istorice s-au unit cu România, ci România s-a unit cu ele, şi a format Regatul cel mare al României, cel mai mare stat din sud-estul Europei, unul construit prin sacrificii. În anul ce vine, când se împlinesc 100 de ani de la acel moment istoric ne vom bucura pentru că s-a împlinit voinţa neamului şi vom comemora, în acelaşi timp, pentru că ne vom gândi la toţi cei care s-au stins, la cuvintele lor, la speranţele lor şi la voinţa de a înfăptui această ţară. A fost pomenit aici numele sălăjeanului Simion Bărnuțiu, cel pe care Cuza, l-a chemat profesor la Iași, vrednic să pună bazele școlii juridice din capitala Moldovei, unde a înființat prima universitate modernă românească în 1860. Înainte de asta, în 1848, la Marea Adunare Națională de la Blaj, Bărnuțiu a spus: “Împăratul ne-a înșelat, patria (Austria de atunci) ne-a ferecat și ne-am trezit că numai credința în noi înșine și în neamul nostru românesc ne poate mântui.” Iar, Badea Gheorghe, Gheorghe Pop de Băsești, cel care s-a dus la Marea Adunare de la Alba Iulia și a fost întrebat de-un nepot dacă vrea să se ducă și i-a spus: „Nepoate, cum să nu mă duc, am trăit 80 de ani numai pentru asta! Și după ce voi participa acolo și voi vedea înfăptuită voința neamului, am să pot spune și eu ca-n pilda biblică: Slobozește, Doamne, pe robul tău!” Ceea ce s-a și petrecut! Cu asemenea oameni, speranța noastră într-o Românie mai bună nu poate să moară și nu are dreptul să moară! La încheierea evenimentului oficial, Preotul Ioan Ghiurco a binecuvântat desfășurarea manifestărilor ce vor fi organizate, ca OMAGIU pentru drumul parcurs de români spre împlinirea visului de veacuri, amintind de măreția momentului din 1 DECEMBRIE 1918: Nu a fost niciodată și nu va mai fi o zi atât de LUMINOASĂ ca aceea!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre. (Ştefan cel Mare)

38 CARAVANA UNIRII Proiect inițiat și coordonat de Biblioteca Județeană SĂLAJ

Ne-am propus să fim ÎMPREUNĂ, cât mai mulți, să colindăm județul și țara, într-un pelerinaj de suflet românesc, într-un an cu o simbolistică aparte. Am pornit cu gândul de a implica în această poveste toate instituțiile, toate categoriile de vârstă, autoritățile județene și locale, reprezentanții armatei, ai cultelor, locuitorii din orașele, comunele, satele sălăjene, indiferent de limba pe care o vorbesc, am avut dorința de a ne închina la toate monumentele EROILOR, indiferent în care luptă au fost răpuși, importantă fiind jertfa lor pentru o cauză nobilă-datoria sfântă în apărarea unor idealuri, a pământului, a neamului, a țării. Am pregătit, cu mult timp înainte, mici simboluri pe care le-am împărțit, din dragoste, fraților, peste tot pe unde am trecut. Nimic fastuos, nimic formal, nu am fost siliți, nu ni s-a impus, dar am hotărât să fim prezenți, trup și suflet, slăvind, astfel, trecutul glorios al unui neam, care, atunci când a fost cu adevărat unit, a uimit o lume întreagă, schimbând chiar soarta lumii! Să luăm pulsul vremii, ne-am mai promis! Nu prin discursuri citite, că doar datele și informațiile sunt păstrate în cărți și se găsesc în biblioteci, astfel încât cei care doresc să cunoască, au de unde și, în momentele acelea în care timpul personal permite, îndemnul de a deschide pagini spre cunoașterea adevărului istoric, îl putem urma, pur și simplu citind, nici prin obligarea cuiva să facă parte din alaiul ce, cu steaguri, pancarte, coșuri de nuiele, semne și însemne culese în diverse

39 moduri s-a deplasat prin multe locuri, fie soare, fie ploaie sau frig. Nu am ales să stăm în săli festive, nici la mese îmbelșugate, am fost mereu pe DRUM! În inimi am dorit noi să presărăm ceva, mult mai necesar decât toate celelalte bunuri… dacă a fost o rugăminte spre sălăjeni și spre colegii din țară, pe traseul Caravanei, acesta a fost unul simplu: să fie acolo, atâția câți pot, să ne întâlnim, să fim împreună, în semn de recunoștință față de trecut, responsabilitate și trăire în prezent, promisiune de unitate pentru viitor.

40 În UNIRE e TĂRIA!

Ce AN Sfânt de Sărbătoare! Celebrăm UNIREA cea MARE 100 de ani de când la ALBA în CETATE, Inimi române din patru zări strigau: FRATE, vom fi tari, prin UNITATE!

Am îmbrăcat hainele tradiţionale Străbătând, cu sufletele înălțate, ale ţării hotare, Din ZALĂU – SĂLAJ pân’ la Dunărea cea mare Un glas puternic, răsună din nou, îndemnând ROMÂNIA: FRAŢILOR – În UNIRE e TĂRIA!

Ne-am închinat, cu pioşenie, la EROI Neuitând că ei au murit pentru vremuri noi, Dorind să-şi ştie pruncii şi nepoţii În pace împlinindu-şi datul sorţii În ţara lor, cu Demnitate, stăpâni și vrednici luptători.

I-am purtat pe steaguri şi pancarte Pe MARII ROMÂNI, făuritori de NEAM şi LIBERTATE: MIRCEA, VLAD, ŞTEFAN, MIHAI VITEAZU, CUZA, CAROL, FERDINAND şi MARIA, muza Idealurilor împlinite-n ţara cu atâtea locuri sfinte!

În partea stângă, lângă inimă, i-am aşezat Pe SĂLĂJENII‚ care țării viaţa şi-au dedicat: De la BĂRNUŢIU, GEORGE POP cel din Băseşti, La însufleţitorul VICTOR DELEU, încrezător în biruinţă Şi Sfinxul de la Bădăcin – IULIU MANIU, jurând UNIRII credinţă!

CARAVANA UNIRII a legat SĂLAJUL şi ţara, Prin sfinte cuvinte, mesaje, gânduri, ca de la FRATE la FRATE, Îmbrăţişându-ne şi HORA UNIRII jucând Ne-am promis, ÎMPREUNĂ, neobosiţi să fim, până când ROMÂNIA va străluci între țările civilizate Prin LIBERTATE, DEMNITATE, UNITATE!

41 CALENDAR 2018 - ACTIVITĂȚILE PRINCIPALE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI - Biblioteca Județeană

● Provocare la lectură - Emisiune săptămânală la Sălăjeanul TV, dedicată, pe tot parcursul anului, marilor personalități sălăjene și momentelor spre realizarea MARII UNIRI ● 8 ianuarie - Omagiu Marelui ROMÂN - Făuritor de istorie - Iuliu Maniu, 145 de ani de la nașterea Artizanului Marii Uniri. Moment artistic: Grupul URMAŞII lui IULIU MANIU, Bădăcin ● 15 ianuarie - Zilele Școlii Gimnaziale Mihai Eminescu Zalău - lansarea CONCURSULUI NAŢIONAL de VIZIUNE: ROMÂNIA la 100 + 100 http://www.bjs.ro/Document_Files/Documente/00000161/v9dx2_Revista%20fi nalpentru%20site.pdf ● 15 ianuarie - Pornind de la LUCEAFĂR, cinstim CULTURA ROMÂNĂ, în ANUL CENTENAR. Prezentarea și discutarea activităților dedicate Centenarului Marii Uniri. Moment artistic - Liceul de Artă Ioan Sima Zalău ● 22 ianuarie - Întâlnire de lucru a Biroului Executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria, Filiala Sălaj ● 23 ianuarie - inițierea Clubului pasionaților de istorie. Proiectul CRESC la Bibliotecă a continuat cu Istoria Unirii de ieri... azi - amintiri, impresii, informații și am dansat Hora Unirii ● 4 februarie - Comemorându-l pe Iuliu Maniu - Bădăcin ● 8 februarie - Clubul de istorie - MIRCEA cel BĂTRÂN, la 600 de ani, imagini, păreri ● 1 martie - Clubul de istorie pentru tineri - Prietenia dintre literatură și istorie – Ion Creangă - momente de POVESTE: Scrieri despre UNIRE ● 25 martie - Caravana Unirii – BOCȘA (Sălăjeni, Cîmpia) ● 27 martie - Clubul de istorie - 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România - am citit pagini emoţionante, transmiţând mesaje colegilor de peste Prut. Parteneriat cu Liceul de Artă Ioan Sima Zalău ● 27 martie - 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România - Caravana Unirii la BĂDĂCIN. Semnarea actului de înfrăţire între cele două localităţi simbol: Bădăcinul lui Iuliu Maniu și Răzeni, comuna în care s-au născut fruntașii unioniști moldoveni Ion Inculeț și Ioan Pelivan. ● 28 martie - Biblioteca Județeană s-a aliniat proiectului de înfrățire a celor două localități: Bădăcin (Sălaj) și Răzeni (Republica Moldova) prin donația de 500 de volume de carte în limba română pentru Biblioteca Comunală Elena Alistar din Răzeni ● 20 aprilie - Adunarea Generală a Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria, filiala Sălaj - dare de seamă asupra activității desfășurate în anul 2017, alegerea de noi membri, programul stabilit pentru anul Centenar, 2018

42 ● 22 aprilie - Caravana Unirii - CREACA (Borza) ● 23 aprilie - Caravana Unirii - Moigrad - POROLISSUM (bibliotecari din 5 județe: Bihor, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj) ● 27 aprilie - Caravana Unirii - Cercul Militar Zalău - TE SALUT, VETERANE ROMÂN! ● 10 mai - Caravana Unirii – CRIȘENI, DOBRIN (Doba - Monumentul Soldatului Necunoscut), SĂLĂȚIG (Deja, Noțig), CEHU SILVANIEI (Motiș, Nadiș) ● 17 mai - Înălțarea Domnului - Caravana Unirii - Cimitirul Eroilor din Zalău Concursul Eroii sălăjeni și faptele lor, ediția a IX-a ● 17 mai - Caravana Unirii - PERICEI ● 18 mai - Caravana Unirii - Universitatea de Vest Vasile Goldiș - Filiala Zalău ● 21 mai - Caravana Unirii - CHIEȘD (Sighetu Silvaniei) ● 29 mai - Caravana Unirii - Fântâna GORGANA și SÎNMIHAIU ALMAȘULUI ● 2 iunie - Caravana Unirii Mineu, Comuna Sălățig (întâlnirea comunităţii din acest sat cu un grup din judeţul Ialomița, în frunte cu Preotul, profesori, reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor de cultură, precum şi copii în costume populare, specifice zonei. Pelerinajul lor s-a realizat în cadrul Proiectului Cinstirea Eroilor Neamului, susţinut de Consiliul Judeţean Ialomiţa şi Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea) ● 6 iunie - Caravana Unirii - AGRIJ, ROMÂNAȘI (Ciumărna - Casa Tradițională a meșterului popular Ileana Grațiana Pop) ● 12 iunie - Caravana Unirii - ȘAMȘUD, SĂRMĂȘAG (Lompirt), MĂERIȘTE (Giurtelecu Șimleului), CARASTELEC, CAMĂR ● 29 iunie - Caravana Unirii - ILEANDA (Răstoci, Dăbâceni), POIANA BLENCHII (Gostila), GÎLGĂU ● 1 iulie - Caravana Unirii - HOROATU CRASNEI ● 1 august - Caravana Unirii - localitatea BĂSEȘTI, județul Maramureș - OMAGIU lui GEORGE POP de BĂSEȘTI, colaborare cu Biblioteca Județeană Petre Dulfu Baia Mare, Biblioteca Județeană Satu Mare, Asociația Civică TEMPORA – Satu Mare ● 5 august - Caravana Unirii - GURUSLĂU, Monumentul lui Mihai Viteazul ● 19 august - Caravana Unirii - BUCIUMI ● 26 august - Caravana Unirii - VALCĂU de JOS ● 8 septembrie - Caravana Unirii - CIZER, BĂNIȘOR (Ban, Peceiu) ● 9 septembrie - Caravana Unirii - TREZNEA, localitate martir ● 14 septembrie - Caravana Unirii - IP, localitate martir (Comemorarea victimelor masacrului din noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940) ● 16 septembrie - Caravana Unirii - BĂBENI, veteran Augustin Dosa

43 (Ciocmani), LOZNA, LETCA ● 20 septembrie - Caravana Unirii - DRAGU, HIDA, BĂLAN (Chendrea, Chechiș, Gîlgău Almașului), ZIMBOR, CUZĂPLAC, ALMAȘU, FILDU de JOS ● 25 septembrie - Caravana Unirii - SURDUC (Tihău), GÎRBOU, CRISTOLȚ, RUS, ȘIMIȘNA (Hășmaș), ZALHA ● 30 septembrie - Caravana Unirii - Recea - Sfințirea Monumentului Eroilor ● 1 octombrie - Caravana Unirii - Centrul Multifuncțional pentru persoane vârstnice Tinereţe fără bătrâneţe Zalău ● 2 octombrie - Caravana Unirii - VÎRȘOLȚ, NUȘFALĂU, BOGHIȘ, PLOPIȘ (Iaz-Muzeul de Artă Populară - Ligia Alexandra Bodea/Pop), HALMĂȘD, MARCA (Porț) ● 5 octombrie - Caravana Unirii - SÎG, CRASNA, MESEȘENII de JOS (Meseșenii de Sus, Fetindia, Aghireș) ● 9 octombrie - Caravana Unirii - JIBOU, NĂPRADEA (Cheud), SOMEȘ- ODORHEI, BENESAT (Aluniș) ● 12 - 14 octombrie - Caravana Unirii - Străbate România: Arad și Monumentul Eroilor de la Păuliș, Timișoara, Reșița, Caransebeș, Băile Herculane, Drobeta-Turnu Severin, Târgu Jiu, Sarmizegetusa, Alba Iulia, Câmpia Libertății Blaj, Aiud - colaborare cu Bibliotecile Județene din țară ● 18 octombrie - Caravana Unirii - Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației ● 25 octombrie - Ziua Armatei Române - Echipa clujeană a predat ștafeta Invictus România Echipei de la Zalău, care va duce drapelul național de la Zalău la Carei, parcurgând ultima etapă a traseului București - Carei. Ceremonial religios și depunere de coroane în Cimitirul Eroilor din Zalău ● 25 octombrie - OMAGIU ARMATEI ROMÂNE o Teatru - RĂSĂRIT de SOARE (personaje marcante ale Marii Uniri, în colaborare cu Trupa de Teatru Mimesis a Colegiului Naţional Silvania) o Spectacol omagial de CENTENAR: Ansamblul Folcloric Columna, Ansamblul Folcloric Profesionist Meseșul, Ansamblul Artistic Profesionist Porolissum, Liceul de Artă Ioan Sima Zalău o Omagiu și recunoștință Eroilor Neamului - Cimitirul Eroilor Zalău ● 25 – 27 octombrie - BIBLIOTECA în sărbătoare de CENTENAR o 100 de griuri colorate - expoziție de pictură a elevilor Liceului de Artă Ioan Sima Zalău oVernisajul EXPOZIȚIEI ITINERANTE COMORILE ROMÂNIEI - Expozant - ILIE TUDOREL o Salon de carte cu vânzare: Caiete Silvane, Casa Cărții de Știință, Ecou Transilvan, Limes, Școala Ardeleană

44 o Lansarea volumului Țigări umede, în prezența autorului Daniel Moșoiu, carte tipărită la Editura Limes, Cluj-Napoca și moment literar-artistic susținut de elevii Colegiului Național Silvania Zalău și elevi ai Liceului Pedagogic Gheorghe Șincai Zalău o Lansări de carte - Editura Școala Ardeleană Cluj-Napoca: Obsedanta absurditate, autor Gheorghe Pop, Iuliu Maniu văzut de românii americani, autor Vasile Pușcaș, Philip E. Mosely despre Transilvania și Basarabia, autor Vasile Pușcaș și Ziuariul meu, autor Dumitru Nistor o Lansări de carte – Editura Ecou Transilvan o 100+… ZĂLĂUANI omagiaţi de CENTENAR! ● 2 noiembrie - Lansare de carte: Cronică în marș. Repere monografice ale Regimentului și Brigăzii 4 Mecanizate „Voievod Gelu” (iunie 1946 - mai 2001), autori: Dl. Gen. Florian Caba și Dl. Gen. Viorel Hexan ● 11 noiembrie - Caravana Unirii - BOBOTA, COȘEIU (Chilioara) ● 12 noiembrie - Caravana Unirii – ȘIMLEU SILVANIEI (Casa natală și Memorialul Iuliu Maniu), BĂDĂCIN (Casa Memorială IULIU MANIU) ● 14 - 17 noiembrie - a XXX-a Conferință Națională ANBPR, Alba Iulia. Tema conferinței a fost: INIȚIATIVE, OPORTUNITĂȚI, OBIECTIVE ale BIBLIOTECILOR PUBLICE din ROMÂNIA - prezentarea proiectul Caravana Unirii și a câștigătorilor Concursului Național pentru tineri şi adulţi ROMÂNIA la 100 + 100, în colaborare cu Bibliotecile Judeţene din ţară ● 22 noiembrie - Spectacol dedicat Centenarului Marii Uniri - Casa de Cultură a Sindicatelor Zalău - Piesa de teatru Răsărit de Soare, în colaborare cu trupa de teatru Mimesis a Colegiului Național Silvania Zalău ● 27 noiembrie - Colegiul Național Silvania Zalău, locul în care a studiat și Iuliu Maniu - recital POEMUL UNIRII şi teatru: RĂSĂRIT de SOARE, trupa Mimesis ● 28 noiembrie - Înfrățirea Comunei Hida, Sălaj cu Mahala, regiunea Cernăuți, Ucraina - recital și prezentări de documente ● 1 decembrie - Ziua Națională a României - expoziții, audiții, vizionări, ateliere de creație - Platoul de Marmură și Sala de lectură ● 31 decembrie - VICTOR DELEU, Cimitirul Central Cluj-Napoca, Comemorare, în colaborare cu Primăria Pericei

EXPOZIŢII permanente: ❖ 24 Ianuarie 2018 – 20 Decembrie 2018 Expoziții și prezentări video: SĂLĂJENII și UNITATEA NAȚIONALĂ În SALA AUTORILOR SĂLĂJENI au fost expuse documente cu referire la implicarea sălăjeană: cărți, ziare, reviste, manuscrise ș.a. reflectând toate momentele importante ce au dus la împlinirea idealului unității naționale,

45 fiind realizat și un documentar video. GALERIA UNIONIȘTILOR ROMÂNI CELEBRI La BiblioDIVERTISMENT și Secția TINERI & ADULȚI - Imagini și documente despre etapele înfăptuirii Unității Naționale - cu referire la întregul teritoriu al României. Centenarul Marii Uniri: Momente ale Unirii; Sălăjeni la Marea Unire, Colțul românesc Expoziții lunare: Generația Marii Uniri. Personalități sălăjene

Modul de prezentare a mesajului Caravanei Unirii:

În fiecare loc stabilit în care ne-am oprit, întâmpinarea fraților români, care ne așteptau, mai ales lângă Monumente ale Eroilor, acolo unde acestea existau, a fost cel mai emoționant moment: în față erau Steagul Sfânt al României, Pancarta cu simbolul Centenarului și chipurile marilor Domnitori Români, aleși simbolic (Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Regele Carol I, Regele Ferdinand I- Întregitorul), precum și pe cei mai importanți sălăjeni, făuritori de Unitate (Simion Bărnuțiu, George Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Victor Deleu), coșul tradițional din care se distribuiau peste tot semne, care să ne amintească de mărețul eveniment al tuturor românilor, jerbe de flori, iar deplasarea se făcea ascultând Imnul Centenarului. Ținuta noastră a fost peste tot una specială, de mare sărbătoare, cu Ii și port popular, purtând în partea stângă, aproape de inimă, insigna cu simbolul: 100 România (1918 – 2018) Sărbătorim împreună! Nu ne-am propus să ținem nici discursuri prea oficiale, nici lecții de istorie, am dorit și considerăm că am reușit să pătrundem în sufletele oamenilor, să ne amintim de drumul spre împlinirea celui mai sfânt ideal, să ne privim în ochi, să ne îmbrățișăm și să încercăm a transmite nevoia de a nu uita trecutul și, în amintirea acestuia, să dăm dovadă de dragoste, respect, prețuire pentru tot ce-i românesc, responsabilitate și promisiune pentru viitor. Acolo unde a fost posibil, am realizat Marșul Unirii, deplasându-ne, pe jos, în alai, prin orașe, comune, sate. Am vorbit noi, echipa Caravanei: FLORICA POP, DALIA MINTAȘ, dr. MARIN POP, apoi am intrat în dialog cu publicul prezent, iar încheierea a fost, în cele mai multe locuri, îmbrățișarea, strângerea de mână în Hora Unirii.

Florica Pop Înainte de fiecare întâlnire locală am avut grija organizării acesteia, a încadrării în timp, astfel încât să reuşim a cuprinde întregul judeţ.

46 Calendarul Caravanei a fost realizat lunar, după discuții prealabile cu bibliotecarii și autoritățile din fiecare oraș, comună, în parte. Am avut onoarea să deschid comunicarea peste tot în pelerinajul nostru. Salutul de întâmpinare, pe tot parcursul nostru prin judeţ şi prin ţară, a fost simplu, profund şi curat: DRAGI FRAŢI ROMÂNI! Primul gest a fost cel de închinare în fața celor care și-au dat viața pentru limbă, neam și țară, depunând, în memoria acestora, florile vii ale recunoștinței și neuitării. Ceea ce am rostit, ar fi foarte greu de redat acum, în scris. Am adaptat cuvântul meu fiecărui loc prin care am trecut, astfel încât, privind sufletele din fața mea, cunoscând specificul fiecărei localități, am încercat să transmit dragoste de frate pentru frate, să rog și să îndemn spre a ne schimba modul de a privi și a vorbi despre noi și țara noastră, să fim mai atenți la tot ce se întâmplă și, informați fiind, să luăm atitudine, spre binele tuturor. Am amintit de Eroi, de jertfe, de sălăjenii noștri și lupta lor pentru libertate, unitate. Am cules povești de la cei care le mai păstrau în gând și-n amintire… am trăit profund fiecare întâlnire, făcând, din dragostea de țară, rugă spre Cerul Preaînalt, având convingerea că ne privesc Îngerii și vor mijloci la Împăratul Cel Mare pentru ca România să redevină o Stea luminoasă. Am colindat drumurile județului și ale țării, zile întregi, indiferent de vremea de afară, fără a simți vreo clipă că ar fi greu… nu, dragi frați români, nimic nu este greu, atunci când înțelegem rostul și suntem acolo, prezenți cu trup, minte și suflet! Înălțătoare momente! Noi, cei care le-am trăit, încercăm să le transmitem peste timp, considerând că România are nevoie, în primul rând, de dragostea și unitatea noastră! Mi-am prezentat echipa, fiecăruia revenindu-i o sarcină bine stabilită, dar fiecare s-a adaptat foarte bine şi spontan la toate situaţiile apărute pe drum. Am deschis dialog cu cei prezenţi, încercând să le cunoaştem bucuriile sau durerile, să înţelegem cât de uniţi mai suntem şi cum am putea fi mai aproape unii de alţii, sprijinind schimbarea în bine a fiecărui loc, a judeţului şi a ţării. Înainte de a pleca dintr-o localitate în alta, nu am uitat de îmbrăţişarea tuturor şi de simbolica Horă a Unirii, mână în mână! Gesturi, aparent simple, dar menite a uni oamenii! Am simțit, cu adevărat, dragostea fraților pentru țara- mamă, ROMÂNIA și puternica dorință de fi uniți, spre mai binele tuturor. Trăiască, UNIREA în gând, în cuget, în fapte! Trăiască, ROMÂNIA!

Dalia Mintaş Frați români! În istoria poporului român ziua de 1 Decembrie va fi pentru toate timpurile viitoare cea mai frumoasă sărbătoare... Țara noastră românească vrem să trăiască în veci și în această țară vrem să trăim în veci ca români împreună. (Cuvânt rostit de VASILE GOLDIȘ la 1 Decembrie 1932 la Arad)

47 Centenarul din 2018 este un prilej cum nu se poate mai bun să ne reîncărcăm cu emoția și cu puterea de sacrificiu a generației Marii Uniri. Cred că suntem privilegiați să fim contemporani cu marcarea a 100 de ani de la împlinirea marelui ideal național. În mod sigur, centenarul este un recurs la memorie, la rememorarea faptelor înaintașilor. Marea Unire a presupus un mare sacrificiu din partea națiunii, prin intrarea, în 1916, în război. România noastră s-a clădit pe jertfa de secole a înaintașilor noștri - din jertfă s-a născut unirea! România nu poate fi mare fără jertfă! Istoria românilor ne arată că Unirea a fost dintotdeauna țelul cel mai dorit al românilor. În istorie, am reușit să depășim încercările atunci când am fost uniți, când am avut conștiința unui ideal național. 1600, 1859 și 1918 constituie cheia de boltă a destinului românesc, momentele astrale din istoria noastră. “Unitatea națională fu visarea iubită a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cei mari. Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră și muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare se luptară toată viața lor cu turcii, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis în Câmpia Turzii, pentru dânsa Șerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horia moarte cumplită pe roată suferi”. (N. Bălcescu) Unirea tuturor românilor într-un singur stat a trebuit să vină! Puterea unei națiuni stă în idealurile care o animă - „adevărata forță a națiunii este idealul său; un popor muncește sute de ani până să-și creeze un ideal și recade în barbarie îndată ce l-a pierdut” afirma Vasile Goldiș. O națiune conștientă de misiunea sa istorică este datoare să lucreze zi de zi pentru idealurile sale naționale. Acum 100 de ani, generația Marii Uniri și-a avut idealul său național și a știut să-l împlinească, mulți români făcând jertfa supremă pe câmpurile de luptă ale Marelui Război. Societatea românească de azi pare că este în derivă și din cauza lipsei unui ideal național, așa cum a avut generația unirii. Este foarte important CUM SPUNEM POVESTEA CENTENARULUI MARII UNIRI TINEREI GENERAȚII! România s-a construit pe valori, principii și mai ales pe credință. O societate care nu-și poate păstra valorile înseamnă că nu poate să se ridice la nivelul lor. Tânăra generație, societatea românească în ansamblu, trebuie să-și însușească valorile, atitudinile și convingerile patriotice și să înțeleagă mesajul și sacrificiul generației Marii Uniri. Tineretul de azi trebuie să poată face comparații între politica din trecut și cea din prezent, să știe că un Iuliu Maniu, Ion I.C. Brătianu sau un Nicolae Titulescu au fost personalități de prim rang în Europa interbelică, apărând cu demnitate și curaj interesele naționale. Generațiile tinere, dar și cele care vor veni, vor învăța de la noi, pe această cale, cum am știut să cinstim memoria înaintașilor și ce realizări

48 durabile am împlinit pentru a aminti de jertfele acestora. În acest fel și ei, la rândul lor, vor duce mai departe năzuințele acestui neam. Avem obligația să facem cuvenita reverență față de înaintașii noștri. „Sunt oameni pe care îi fac evenimentele bieți oameni sub vremi, cum spune cronicarul, dar sunt oameni care hotărăsc mersul vremii”, spunea marele Nicolae Iorga. Astfel, Sălajul a strălucit pe harta României Mari datorită unor oameni care „au hotărât mersul vremurilor”. Simion Bărnuțiu - „deschizător de drumuri și făuritor al viitorului acestei țări, apostol al libertății naționale, care ne-a adus zorile învierii și ne-a trezit din neștiință la cunoștință”. Vasile Goldiș Iuliu Maniu - pentru care „nicio jertfă n-a fost prea mare când a fost vorba despre pentru neam și adevăr”. Victor Deleu - mărturisea - „Mântuirea neamului nostru nu ne va veni de nicăieri dacă noi nu ne vom ști a o afla... În noi zace generația viitorului și numai noi vom fi în stare să ne luptăm pentru drepturile unei vieți corespunzătoare idealurilor noastre”. George Pop de Băsești - simbol al Unirii, a dovedit tocmai prin faptele sale dragostea și interesul pentru poporul de care era strâns legat. „Acest om a dat numai și n-a cerut nimănui nimic”. Octavian Goga Procesul de unificare a început cu Basarabia. Pe fondul destrămării Imperiului Țarist, la sfârșitul anului 1917, Basarabia s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească, apoi și-a proclamat autonomia în cadrul Imperiului, iar după Revoluția bolșevică din octombrie, independența față de Rusia și, după câteva luni, la 27 martie/9 aprilie 1918 unirea cu Regatul României. Congresul General al Bucovinei din 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuți, la propunerea lui Iancu Flondor, a votat „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, cu Regatul României”. După Cernăuți, toate privirile românimii s-au îndreptat către Alba Iulia, unde urma să aibă loc ultimul act din procesul de desăvârșire al României Mari. 1 DECEMBRIE 1918 și Adunarea de la Alba Iulia vor rămâne de-a pururea piatra de temelie a istoriei noastre, reprezentând simbolul biruinței noastre ca neam. Centenarul trebuie să fie un moment de reflecție profundă a societății românești. Trebuie să privim în urmă, la progresele realizate de România în cei 100 de ani scurși de la Marea Unire, dar e obligatoriu să privim spre viitor și să proiectăm următorii 100 de ani. Trebuie să facem un bilanț al ultimei sute de ani la care să ne raportăm noi, ca popor - ce am făcut bine, ce am greșit, ce putem îndrepta, dar mai ales ce vom face pe viitor?! Proiecția viitorului este cea mai importantă - ce fel de țară vrem să lăsăm moștenire urmașilor noștri; cum va fi oare România peste o sută de ani? Sigur, este greu de răspuns! Tot

49 atât de greu ne este să rămânem uniți pe cât ne-a fost să ne unim! Istoricul Dinu C. Giurescu trage un semnal de alarmă - „Suntem sub imperiul prăbușirii noastre ca neam. Românii mai au o singură șansă: să lupte pentru ei înșiși”. Regele Mihai afirma - „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea”.

Dr. Marin Pop Sunt onorat că am făcut parte din echipa Caravanei Unirii, un proiect de suflet și trăire românească sinceră, care a încercat să transmită tuturor sălăjenilor importanța evenimentului pe care l-am aniversat anul trecut – Centenarul Marii Uniri. Suntem generația norocoasă care a avut șansa să aniverseze împlinirea a 100 de ani de la desăvârșirea unității statale a românilor. Față de jertfa înaintașilor noștri, care au realizat România Mare, noi, epigonii, am încercat să le cinstim memoria, de multe ori terfelită în timpul regimului totalitar comunist. Dacă noi sălăjenii (nu vorbim aici de ceea ce s-a întâmplat la nivel național) am reușit sau nu, prin acest proiect deosebit - Caravana Unirii -, care a străbătut întreg județul, și prin alte proiecte, istoria o să ne judece. Încă de la început dorim să subliniem că a fost un proiect inițiat și foarte bine gândit de către doamna Florica Pop, managerul Bibliotecii Județene Ioniță Scipione Bădescu, care și-a pus toată energia, timpul și trăirile sufletești în realizarea lui, alături de distinșii colegi de la bibliotecă. Atunci când nu am fost implicat în alte proiecte derulate de către instituția noastră – Muzeul Județean de Istorie și Artă, Zalău, am luat și eu la pas Sălajul, alături de echipa caravanei, care m-a „adoptat” și m-a făcut să simt, cu adevărat, că fac parte din familia mare și frumoasă a bibliotecii. Astfel, în cadrul a 18 deplasări, am poposit și eu în 50 de localități sălăjene. Unele dintre deplasări au fost adevărate maratoane, însumând 9 sau 10 localități pe zi. Nu a fost ușor, dar trăirea și emoția întâlnirii cu frații noștri sălăjeni, indiferent de naționalitate sau confesiune, cu elevii care ne așteptau în fața școlilor sau la monumentele eroilor, în frunte cu dascălii și primarii comunelor, cu veterani de război ale căror rânduri, din păcate, se subțiază tot mai mult etc., ne-a făcut să nu simțim oboseala și să trăim, alături de ei, momente de neuitat. Nu întâmplător, Caravana Unirii a pornit din localitatea Bocșa, care îl are pe Bărnuț „în leagăn și mormânt”, cum spunea în poezia sa Iosif Vulcan. Importanța istorică a localității este una aparte, deoarece, așa cum spunea și strănepotul său, Iuliu Maniu, ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 a fost, în fapt, punerea în practică a programului Revoluției de la 1848, care l-a avut

50 ca ideolog, în Transilvania, pe Simion Bărnuțiu. Peste tot unde am poposit, alături de colegele Florica Pop și Dalia Mintaș, am încercat să scoatem în evidență importanța evenimentului, precum și contribuția sălăjenilor din localitatea sau zona respectivă la realizarea Marii Uniri. Desigur, cuvântările noastre le-am adaptat în funcție de publicul care a participat la evenimente. Nu am mers pregătiți cu discursuri standardizate, savante, cu cifre plictisitoare, ci am încercat să le spunem peste tot că „istoria este cea mai frumoasă poveste”, după cum afirmă și Adrian Cioroianu, un reprezentant de marcă al generației noastre de istorici. Emoții deosebite le-am trăit în localitățile de origine ale generației de aur a Marii Uniri: Pericei (Victor și Ioan Deleu, cumnații lor Nicolae Munthiu și Lazăr Maior); Băsești (Gheorghe Pop și fiica sa Elena); Bobota (protopopul Valentin Coposu și fiul său Corneliu); Șimleu și Bădăcin (Iuliu Maniu, frații și surorile sale Cassiu, Elena, Cornelia, nepotul Ionel, unchiul Iuliu Coroianu, toți semnatari ai Unirii Transilvaniei cu România) etc. De asemenea, la Gorgana (la ieșirea din localitatea Sânmihaiul Almașului), locul unde a trecut la cele veșnice Simion Bărnuțiu, Guruslău, locul unde Mihai Viteazul a obținut strălucita victorie din 3 august 1601 sau în localitățile martir Ip și Treznea. Așa cum subliniam în mai multe cuvântări din cadrul caravanei, elita locală, preoții și dascălii au avut un rol fundamental în păstrarea identității românești, înainte de 1918, prin școlile confesionale și asociațiile culturale românești. Urmașii lor, actualii preoți și dascăli, ne-au primit cu brațele deschise și s-au implicat exemplar, alături de autoritățile locale, în organizarea evenimentelor. Au reușit să mobilizeze comunitățile locale și să transforme întâlnirile noastre în adevărate sărbători de trăire și simțire românească. Mulți dintre elevi și adulți au venit îmbrăcați în frumoasele costume populare, pe care le poartă cu mândrie, așa cum au făcut-o și înaintașii noștri. Început în mod simbolic la Bocșa, locul nașterii lui Simion Bărnuțiu, traseul caravanei s-a încheiat la Șimleu Silvaniei și Bădăcin, locurile unde s-a născut și a trăit Iuliu Maniu, unul dintre principalii artizani ai Marii Uniri. În toate satele în care ne-am oprit, mesajul nostru a fost unul de unitate în diversitate, principiu de bază al marii familii europene, de respectare a valorilor și demnității umane. De obicei, încheiam printr-un apel, acela ca tinerii noștri, care acum au posibilitatea de a studia și pleca în oricare țară din Uniunea Europeană, să nu uite exemplul generației de tineri de la 1848 sau a celei de la 1918, care s-au școlit în Occident, dar s-au întors acasă și au înfăptuit Unirea Principatelor și apoi România Mare. La fel i-am îndemnat și pe ei, să plece la studii unde vor, dar să se întoarcă acasă și să pună o cărămidă la construirea unei Românii moderne și europene. Să reușim, împreună, să ducem țara acolo unde este locul ei în Europa, după mărime și potențialul imens pe care îl are. De asemenea, am subliniat că România nu este și nu va fi

51 niciodată întreagă fără frații noștri din Basarabia și Bucovina, care ne-au fost răpiți în vara anului 1940 de către sovietici. Dacă noi nu vom reuși, rămâne ca un legat testamentar pentru tânăra generație de a înfăptui acest ideal, acela de a reface ceea ce înaintașii noștri au reușit să realizeze în anul binecuvântat de Dumnezeu – 1918. Acesta am considerat că ar trebui să fie îndemnul și arcul peste timp, la 100 de ani de la evenimentul unic în istoria poporului român – realizarea României Mari.

Din echipa Caravanei Unirii a făcut parte și cea mai tânără bibliotecară, Denisa Petruș - Herle, care, cu o emoție patriotică aparte, fiind și absolventă de Teatru și având ca sat natal Bocșa, unde spiritul lui Bărnuțiu este viu, a dorit să-și exprime părerea despre proiectul nostru:

Cine mai suntem? Anul 2018 ar fi trebuit să fie bogat în trăiri, emoții și sentimente patriotice. Toți românii ar fi trebuit să aducă un omagiu generației de la 1918. O generație care merită amintită, respectată și prețuită pentru sfintele realizări naționale. „Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă, spre țelul dorit.” (Florin Constantiniu) Așadar, datorăm iubire și recunoștință întregii națiuni – de la vlădică și până la opincă, sau altfel spus, de la țăranii simpli și inimoși, până la clasa politică responsabilă, onestă și cu simțul patriotismului în sânge. Acestora, Biblioteca Județeană I.S.Bădescu le-a dedicat timpul, sentimentele deosebit de profunde și toată cinstea, în cadrul proiectului Caravana Unirii. Scopul principal al acestui proiect a fost acela de a-i omagia pe cei care au știut și au dorit cu ardoare să lupte pentru țară cu înțelepciune, demnitate, dăruire, respect, îndatorire sfântă, credință, onoare, culminând cu propria viață. Am vrut prin acest proiect să ne reamintim de trecutul nostru. Am făcut un recurs la memorie. Să vedem cine suntem, ce am făcut bine, ce am făcut rău. Să repetăm doar lucrurile frumoase și mărețe, care să ne reprezinte cu demnitate în lume. Caravana Unirii a ascultat pulsul semenilor și a încercat să pună în inima lor sentimente de bucurie, de speranță și în minte dorința arzătoare de a fi uniți în gânduri și-n simțire. Am dorit să reamintim întregii țări un lucru important: românii, când au fost uniți, și-au schimbat soarta! Și-au atins cel mai arzător țel: Unirea! Chiar în vremuri de restriște.

52 Poate cea mai scumpă avere pe care a avut-o România vreodată a fost satul tradițional. Aici, la sat, s-au pus bazele celor mai sfinte principii de viață. Oamenii știau cine sunt și încotro se îndreaptă. Știau să distingă valorile umane, care îi reprezentau cu adevărat, dar totodată le și respectau. Trăiau într- o comuniune plină de armonie, unde respectul, credința și iubirea erau printre cele mai de seamă calități, pe care le aflai la un om. Țăranul nostru virtuos nu ezita niciodată să împartă o ceapă, o plăcintă caldă, o bucată bună de slană, un pahar de țuică, o pâine proaspăt scoasă din cuptor, o vorbă bună, o bucurie sau o întristare. Era această armonie între oameni, deoarece exista și un triplu echilibru al țăranului: cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu el însuși. Relația omului cu Dumnezeu era una strânsă, deosebit de profundă. Știa omul că Dumnezeu este cel dintâi ajutor și prieten al său, care-i este cel mai aproape și care îl poate sprijini neîncetat și necondiționat în oricare dintre circumstanțele vieții. Biserica nu era doar o instituție, ci un loc sfânt, cald, primitor, de comuniune desăvârșită. Duminica era zi sfântă, respectată, la fel ca sărbătorile creștine din calendarul ortodox. Postul ocupa jumătate de an din viața omului. Așadar, omul trăia profund după rânduiala Bibliei și a bisericii. Raportul omului cu seamănul său se afla într-un echilibru de egalitate, aș îndrăzni să spun chiar de fraternitate. Clăcile, șezătorile, balurile demonstrează faptul că oamenilor le făcea plăcere să stea împreună, să se bucure de viață, dând o mână de ajutor vecinului la construirea casei, a anexelor sau bătând hora în bătătură. Nu ezitau să se ajute, să se sfătuiască, ori să ia de la viață tot ce are ea mai frumos și mai bun. Când părea că norii grijilor și ai necazurilor le dădeau târcoale, închinau un pahar de țuică sau de vin, strângeau în brațe câte o mândruță frumoasă, dansau cu foc o învârtită și furtuna se îndepărta, socotind că era păcat să le alunge entuziasmul și voioșia vieții. Atâta vreme cât relația sa cu Dumnezeu și cu seamănul său se afla într- un frumos echilibru, omul n-avea cum să nu se simtă mulțumitor față de sine însuși. El vedea viața ca pe o binecuvântare. Accepta întristările și se bucura de darurile ce le primea. Știa că va trece oricum peste toate cu ajutorul Celui de sus. Suntem doar niște trecători pe acest pământ și e păcat să ținem, degeaba, umbră pământului. Aceasta era filosofia țăranului. Darul pe care l-am primit de la Dumnezeu este frumos. Depinde de noi cum știm să-l folosim! Caravana Unirii a străbătut satele sălăjene în lung și în lat. Ceea ce am remarcat este că viața satului a suferit o serie de transformări, lucru precizat și de etnologul sălăjean, Camelia Burghele: „Satul tradițional a devenit, rând pe rând, satul cooperativizat, apoi satul socialist, apoi satul comunist, pentru ca mai apoi să fie, pentru o perioadă mult prea lungă de timp, satul în tranziție; în fine, mai recent, a devenit sat emancipat, sat european, sat globalizat și, aproape un sat al imigranților, dar peste toate, a devenit, deseori, satul părăsit,

53 satul depopulat, satul îmbătrânit. În fine, la scara istoriei, satul mileniului trei a devenit, aș zice eu, satul post tradițional, într-una dintre multiplele sale fațete.” În frumoasa noastră călătorie am remarcat câteva frânturi sau cioburi rupte din satul tradițional de altădată. Îmi trec prin minte o serie de secvențe care reflectă lumea autentică românească. Am trăit multe sentimente deosebite. Fiecare îmi stârnea diferite emoții, diferite gânduri. Unul dintre cele mai intense momente pe care le-am trăit a fost acasă la veteranul Augustin Dosa din Băbeni. Când privesc în ochii unui bătrân, văd tot trecutul neamului meu, cu tot amarul, întristările și bucuriile prin care au trecut românii mei, bunii mei străbuni. Cu atât mai mult, cu cât chipul ce-l privesc este cel al unui veteran de război de 99 de ani, peste care au trecut greutățile ambelor războaie. În ciuda acestui lucru, el și-a păstrat limpezimea ochilor, ceea ce relevă faptul că sufletul său este curat, iar caracterul frumos și cinstit. Prea puține ne-a vorbit, dar mie mi-a fost destul să-l privesc și să-mi amintesc de mândria și cinstea de a fi român. Pentru Augustin Dosa și generația sa, să fii român era o mândrie, o cinste, o fală! Să fii fiu al României însemna să-ți iubești țara, să lupți pentru ea și să o cinstești. Să știi cine au fost strămoșii tăi care s-au luptat dintotdeauna pentru sfântul pământ românesc. Augustin Dosa a dovedit că niciodată nu a uitat de aceste lucruri importante. Tremurul trupului său slăbit, picioarele care abia îl susțin, nu l-ar împiedica nici azi să meargă la război, chiar dacă ultimul drum l-ar face pe câmpul de luptă. Inima sa a bătut și va bate mereu pentru România. Azi, nu ne cere să-l prețuim, să-i punem laurii pe frunte, nici măcar să ne amintim de a lui bravură. Nu! Singurul lucru pe care și-l dorește este acela ca românii să trăiască în unire, pace, iubire și credință pe glia strămoșească pentru care străbunii și-au dat cel mai scump dar: propria viață! Acestea sunt emoțiile pe care le-am trăit când l-am întâlnit pe veteranul Augustin Dosa. M-a podidit plânsul și am tremurat de emoție când i-am recitat poezia „Te salut, veterane român!.” Am simțit că recit poezia tuturor eroilor care s-au jertfit pentru mine și pentru toți românii de ieri și de azi. A fost un moment impresionant pe care l-am trăit intens și pe care nu îl voi uita niciodată. Privirea veteranului îmi va rămâne mereu în minte și în suflet. Parcă ar exprima zbuciumul prin care a trecut neamul nostru de-a lungul istoriei. O istorie tumultuoasă care dovedește curajul, răbdarea, credința, demnitatea și identitatea noastră. Am regăsit frânturi din satul de demult în bucuria oamenilor de a purta costumele populare lucrate cu finețe și dragoste deosebită, în graiul dulce sălăjean, în lacrimile de mărgăritar care cădeau pe fețele nostalgice, brăzdate de vreme și necazuri, în voioșia cu care cântau și dansau Hora Unirii, în mândria cu care fluturau sau purtau tricolorul, în momentele artistice dedicate eroilor, în înflăcărarea cu care discutau situația României din trecut și prezent, în privirea senină a bătrânilor și a copiilor, în mușcatele roșii ca sângele din

54 pridvor sau de la fereastră, în casele de chirpici cu acoperiș de paie și cu pridvor. În satul Bădăcin, unde aerul poartă misterul lui Iuliu Maniu, în casa și livada din Dealul Țarinei care tânjesc/suspină după prezența sa. În satul Ciumărna unde meșterul popular Ileana Grațiana Pop vorbește cu patos despre fiecare moment din viața ei, unde muzeul tradițional al Grațianei povestește tradiția și obiceiurile autentice, aproape apuse, unde femeile mai torc lâna și mai țes la război. În satul Bocșa, unde corul bărbătesc coordonat de către preotul Stelian, împreună cu Școala Gimnazială „Simion Bărnuțiu” au pregătit momente remarcabile dedicate lui Simion Bărnuțiu și tuturor eroilor. Sunt câteva momente deosebite, de care am avut parte în călătoria noastră prin județ. În cadrul Proiectului Caravana Unirii, am avut prilejul de a ajunge și la Blaj, pe Câmpia Libertății. Am fost pe urmele marelui cărturar și om politic, Simion Bărnuțiu, cel care a trezit neamul românesc din somnul supunerii, al deznădejdii și al robiei. Am ținut neapărat să am o amintire a acelei zile, fapt pentru care am cules un con de brad și am păstrat tricolorul pe care l-am avut la mine în timp ce recitam poezia „La mormântul lui Simion Bărnuțiu”. De multe ori am recitat această poezie și de fiecare dată am avut emoții intense. Totuși, în acea zi am trăit și am simțit fiecare cuvânt, fiecare virgulă, fiecare punct și fiecare exclamație! Am tremurat toată! Și inima a tremurat în mine! Eu sunt din Bocșa lui Simion Bărnuțiu și era firesc să se întâmple așa... Pentru mine Caravana Unirii a însemnat întâlnirea cu trecutul istoric, cu tradiția, cu sufletul sălăjenilor și al tuturor românilor. Am sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. Au trecut atâția ani de la realizarea celui mai râvnit țel al românilor. Schimbări peste schimbări au avut loc în țară. Bune și rele. Totuși să nu uităm că locuim pe pământul sfânt, strămoșesc, încărcat de osemintele eroilor și udat cu lacrimi și sânge de martiri. Cine mai suntem noi cei de astăzi? Ce am înțeles din istoria poporului român, din faptele lor demne, din iubirea lor de neam? Suntem copiii, nepoții, strănepoții lor. Suntem copiii României. Suntem copiii veteranului cu uniformă și drapelul pe umeri. Suntem ai eroilor care și-au iubit țara din care noi plecăm; țara pe care străinii o etichetează după bunul plac, țara pe care nu mai găsim motiv să o iubim. Atunci ei cum au găsit motive să se arunce în luptă pentru ea? Doar nu era țara perfectă, cum am crede noi. Dimpotrivă, era imperfectă și au luptat să o facă mai bună! „Azi ne este cel mai bine!” a afirmat veteranul sălăjean Solomonean Gheorghe de 100 de ani, când Caravana Unirii a ajuns și la el. Un om de-o vârstă cu unirea. Un om care a simțit cruzimea războiului pe propria piele și pe lângă care fiorul morții a trecut de atâtea ori… unul care are puterea să spună că el ar merge și azi la război, deși puterile i-au slăbit. Aș putea eu sau oricare dintre noi, să contrazică un erou care a apărat viitorul țării cu tot sufletul? Spune-i câte lucruri sunt greșite în țară… poți da vina pe el? Nu! El a făcut tot ce a putut! România ești și tu! El a luptat pentru tine în prima linie, acum e

55 timpul nostru! Astăzi nu ni se cer lupte pe front. Ni se cere să trăim în pace, iubire și credință pe glia apărată de înaintașii noștri. Să ne iubim și să ne iertăm. Niciun dușman din afară nu ne poate face atâta rău cât ne putem face noi unul celuilalt. Istoria a dovedit-o și situația actuală a României o dovedește. Nu știu de câte ori trebuie să se repete faptele pentru a ne învăța cu toții lecția. Încă mai avem o moștenire bogată lăsată de străbunii noștri: o țară bogată și frumoasă, un grai strămoșesc pe care îl cuvântăm, tradiții și obiceiuri deosebite care ne identifică și ne reprezintă ca neam sub soare și, nu în ultimul rând, o mamă ce se roagă pentru copiii ei, care parcă au uitat de Ea și de Bunul Dumnezeu... Din păcate, azi nu primează interesul comun, ci interesul propriu, de la vlădică până la opincă. Problema ține de elite. România are elite destructurate. În 1918 elitele reprezentau interesul național cu îndârjire. Azi aproape că s-a uitat cu desăvârșire de interesul național… Nu mai are loc o selecție a valorilor. Partidele ar trebui să concentreze elitele profesionale. Țara are nevoie de oameni competenți care să știe lucruri concrete în fiecare domeniu. Nu se poate să se lucreze cu amatori, cu așa-zișii „cunoscuți”. Totul se rezumă la folosul material, lucru practicat la toate nivelele. Trăim un proces de dezumanizare, care tinde să zdrobească tot ce este frumos și uman în noi. S-a pus praful pe sufletul și pe mintea românului, un strat gros, care aproape ne îneacă. Am uitat de adevăratul sens al vieții, de moștenirea și de simplitatea înaintașilor noștri. Am uitat de simțul solidarității, poate că nici nu l-am avut cu adevărat înrădăcinat. Unde pot duce astfel de lucruri dacă nu la o sinucidere colectivă? Avem nevoie de o resetare rapidă! Nu putem să ne luptăm unul împotriva celuilalt o veșnicie! Nu! Această încrâncenare nu duce nicăieri! E vremea să începem să iertăm, să iubim și să gândim altfel. Suntem frați cu toții! Eu sunt român, tu ești român, el este român. Eu sunt România. Dacă eu sunt România, atunci eu, Denisa, o fată oarecare din România, dacă vreau o Românie mai frumoasă, atunci eu trebuie să înfrumusețez locul în care trăiesc! Dacă vreau o Românie mai curată, atunci eu trebuie să țin curat locul în care trăiesc! Dacă vreau o Românie mai prosperă, atunci eu să muncesc mult, în fiecare zi! Dacă vreau o Românie mai educată, eu să învăț mereu și de la cei mai buni! Dacă vreau o Românie mai bună, eu să împart binele. Dacă vreau o Românie binecuvântată, atunci eu să am credință puternică. Dacă gândești în acest fel pentru țara ta, atunci e imposibil să nu se facă Românie în suflet. O Românie pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Cu toții suntem copiii României, ai veteranului de război care s-a sacrificat pentru ca nouă să ne fie bine. Să trăim așadar uniți în trăire și simțire! Să vorbim aceeași limbă! Să ne lumineze Dumnezeu mintea și sufletul! Să nu mai judecăm, ci să ajutăm și să iubim. Să ne păstrăm omenia și să ținem cu adevărul!

56 Din Zalău, prin județ și prin țară DESFĂŞURAREA activităților speciale - 2018:

ZALĂU Populaţia: 56.202 locuitori, din care 42.967-români, 8.662-maghiari, 794- romi, 10-ucraineni, 27-germani, 5-ruşi, 23-slovaci, 26-italieni, 11-ceangăi, 27- alte etnii, 3.650-informație nedisponibilă 2018 - aprox. 50.830 locuitori, aprox. 18 % plecaţi la muncă în străinătate În municipiul Zalău am colaborat cu toate categoriile de public, cu autorităţi şi instituţii, nu am omis nicio parte a comunităţii, astfel încât ar fi o listă mult prea lungă dacă am prezenta colaboratorii, partenerii, participanţii, aceştia se vor regăsi, însă, în calendarul desfăşurării evenimentelor dedicate Centenarului Marii Uniri.

Unionişti locali de seamă: Leontin Ghergariu (n. 13 ian. 1897, Arad - m. 11 iun. 1980, Cluj-Napoca) - publicist, istoric, folclorist

· Zălaul. Schiţă monografică - Ghergariu, Leontin, Zalău, 1926; reed. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · A zilahi céhek története - Kovács Géza, Bucureşti, 1958 · Zalău 500 în documente şi imagini, 1973 · Zalăul pe treptele istoriei, 1973 · Inscripţii şi monumente sculpturale în Muzeul de Istorie şi Artă Zalău - Gudea, Nicolae; Lucăcel, Vasile. Zalău, Muzeul de Istorie şi Artă Sălaj, 1975 · Vén Zilahra száll a lelkem. 67 szilágysági nóta - Gáspár Attila, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1998 · Liceul Pedagogic Gheorghe Şincai - Zalău. Monografie 1969-2009 - Suciu, Iuliu; Ciurean, Codin, Zalău, Ed. Silvania, 2009 · Cercetări arheologice preventive pe traseul şoselei ocolitoare a municipiului Zalău - Băcueţ-Crişan, Dan; Băcueţ-Crişan, Sanda; Bejinariu, Ioan; Pop, Horea; Matei, Alexandru V., Cluj-Napoca; Zalău, Ed. Mega; Ed. Porolissum, 2009 · De la Colegiul Reformat - la CNS. Din istoria celui mai vechi liceu din Zalău - László D. László, Zalău, Asociaţia Colegiul Naţional Silvania, 2010 · Zalău - locuri de poveste, Zalău, Ed. Porolissum, 2012 · Zalău, cultură şi spiritualitate. Coordonatori: Lucaciu, Ozana-Maria; Băbănaş, Marcela, Zalău, Ed. Porolissum, 2013 · Ioan Sima - Badiu, Maria Pia; Pop, Marin; Băbănaş, Ioana Marcela; Szabó

57 Attila, Zalău, Ed. Porolissum, 2013 · Lăcaşuri de cult din Municipiul Zalău - Coordonatori: Marin Pop; Monica Druţa; Emanoil Pripon; Szabó Attila, Ed. Mega, 2013 · Zalău - un oraș la frontiera de nord-vest a Transilvaniei - Gudea, Nicolae; Părău, Valer, Zalău, 2013 · A Református Kollégiumtól a Silvania Főgimnáziumig - László László, Zalău, 2014 · Tezaure monetare medievale și premoderne descoperite pe teritoriul orașului Zalău, Vol. I. - Pripon, Emanoil, Cluj Napoca, Ed. Mega, 2018 · Repere privind educaţia reformată din Zalău. Perioada interbelică (1919- 1939) - Balogh, Lucian-Claudiu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2019

● 8 IANUARIE Primul eveniment i-a fost dedicat lui IULIU MANIU (n. 8 ianuarie 1873), artizan al Marii Uniri

Împreună, în Piața IULIU MANIU din Zalău, în fața bustului strălucitului om politic, ca niciodată în anii anteriori, mulțime cu suflete vibrând, am rostit cuvinte de recunoștință, dar am plecat și capul spre a-i cere iertare pentru nedreptatea care i s-a făcut, aici, în țara pentru care și-a dăruit competența, idealul și viața. Ca niciodată, Piața Iuliu Maniu a fost plină, de la autorități, la administrație, armată, public din toate categoriile de vârstă și interese. Neformal, cu multe flori și vizibilă emoție patriotică! Un început plin de încredere!

A fost o zi luminoasă, soarele și el, Sfântul, a făcut o minune în acest an, poate încercând să transmită tuturor, că întunericimea în care a fost silit să-și înece o parte din viață, nu a avut puterea să umbrească adevărul care ne învaţă mereu cât de luminos a fost pentru istoria României, sălăjeanul Iuliu Maniu. Nu întâmplător, așadar, calendarul, conținând date importante spre

58 omagiu, închinare, mulțumire și neuitare s-a deschis la data nașterii Sfinxului. Acest nume merita să fie cel mai rostit de Centenar și l-am purtat peste tot, dându-i slava binemeritată! Au curs florile, cuvintele, mulțumirile, a fost exprimată durerea pentru paginile negre ce i s-au impus marelui român, totul petrecându-se printre cărți, documente, imagini, cu oameni care au dorit să-i aducă un omagiu. Am rostit, împreună, Rugăciunea lui IULIU MANIU și i-am cântat Imnul ce i-a fost dedicat, de Ion Pop, în vremuri tulburi, când pedepsele pentru a-i onora numele erau aspre, astfel încât, cei care-l iubeau și venerau, o făceau în taină. Am încercat, astfel, să-l schimbăm în fiecare dintre noi, luându-l model. În cea mai frumoasă secţie a instituţiei, din Clădirea Transilvania, cu invitaţi de seamă şi un public divers, iubitor de istorie și de valori, ne-am întâlnit apoi la o masă rotundă, personajul principal al discuţiilor fiind, aşa cum se şi cuvenea, astrul zilei - MANIU. Doi dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, prof. dr. Ioan Ciocian şi cercetător ştiinţific dr. Marin Pop, au readus în atenţia celor prezenţi, dar şi a celor care nu au reuşit să ajungă, prin intermediul Sălăjeanul TV, cele mai importante aspecte din viaţa şi activitatea Sfinxului, cu toţii exprimându-ne, la final, îndemnul de a-i cinsti memoria, mai ales la 100 de ani de când a avut un important rol la împlinirea visului de veacuri a românilor - Unirea cea Mare! Prezenţi au fost, cu trăirea şi sufletul şi cei care acolo, la Bădăcin, se străduiau să mai împlinească o datorie sfântă a locului - repunerea în circuit turistic, dar mai ales moral, prin redarea strălucirii de odinioară, a Casei lui Iuliu Maniu, lăsată şi aceasta, ca proprietarul, în uitare, ba chiar, fiindu-i batjocorit pragul, prin tot felul de alte întrebuinţări ce i s-au acordat, nedemne de acest nume. În Anul Centenarului Marii Uniri primul eveniment de omagiere a debutat în Zalău, în P-ța Iuliu Maniu, în data de 8 ianuarie, ziua când s-au împlinit 145 de ani de când, pe cerul românesc a răsărit una din cele mai luminoase stele, a cărei lumină avea să strălucească în cea mai măreață pagină de istorie – împlinirea idealului de veacuri al românilor – 1 Decembrie 1918, Alba Iulia. A fost, în 8 ianuarie 2018, un SOARE cum niciodată nu am mai văzut în plină iarnă! Anunțul nostru, al Bibliotecii Județene Sălaj, a fost unul foarte simplu: să ne întâlnim în fața bustului Sfinxului, în P-ța Iuliu Maniu din Zalău, toți cei care doresc să-i aducă un omagiu celui care a fost printre înfăptuitorii Marii Uniri, cu Flori, fiecare cum simte, dar să fie vii, așa precum ne erau sentimentele, prețuirea și neuitarea! Piața din centrul municipiului de județ a fost plină, iar bustul îmbrățișat de flori multicolore!

59 Ne-am închinat și ne-am promis să-l slăvim, purtându-i cu recunoștință numele prin tot județul și prin țară, pe acolo pe unde va poposi Caravana Unirii. Am invitat publicul să viziteze expozițiile special realizate la început de an, 2018, în care Iuliu Maniu, a ocupat o însemnată parte, așa precum i-a fost și locul de pe pancarta cu mari români făuritori de Unitate! Activitățile au continuat apoi în Clădirea Transilvania, nu întâmplător, locul unde se găsește cea mai mare și frumoasă secție a instituției noastre, Secția TINERI & ADULȚI, acest spațiu fiind pregătit de marea sărbătoare a tuturor celor care simt românește! Transilvania a fost ultima provincie care s-a unit cu ROMÂNIA, iar Clădirea de patrimoniu, monument istoric de o importanță și frumusețe aparte, care păstrează valori spirituale incomensurabile, era cea mai potrivită pentru acest început de drum prin simțiri românești la 100 de ani de când s-a strigat: Trăiască ROMÂNIA MARE! Despre MANIU am vorbit, cu toții, ca despre un MODEL, un caracter extraordinar, drept și demn, cum mult prea rar întâlnim. Nu oricui îi este dat să trăiască un astfel de eveniment! Am fost contemporani cu Centenarul Marii Uniri! Au răspuns chemării noastre, spre a prezenta, așa cum se cuvenea, Omagiu lui Iuliu Maniu, în primul rând autoritățile, începând cu Domnul Prefect, Florin Florian, Domnul Președinte, Tiberiu Marc și mulți alți reprezentanți ai Consiliului Județean Sălaj, Domnul Primar al municipiului Zalău, Ionel Ciunt, directori de instituții, reprezentanți ai Armatei României și mulți sălăjeni, iar pentru a-l aduce mai aproape de inimile tuturor pe cel care a fost atât de nedreptățit în istoria ce a urmat înălțătoarelor momente, au venit cei mai de seamă istorici, Prof. dr. Ioan Ciocian, cercetător științific dr. Marin Pop, Grupul Urmașii lui Maniu din Bădăcin, însoțiți de cel care și-a dedicat slujirea și spre slava mărețului înaintaș, trudind pentru a-i reda satului Bădăcin și lumii întregi, CASA MEMORIALĂ în care a locuit și locul care-i era cel mai drag și sfânt lui Iuliu MANIU și familiei sale, Preot, Cristian Borz, împreună cu soția, prof. Maria Borz. Da, așa ne-am rugat și am nădăjduit că ne vor proteja îngerii în acest an… Aparent Sălajul e un județ mic, dar este mare prin oamenii pe care i-a dat istoriei, exemple de devotament, oameni care nu s-au îndepărtat niciodată de la

60 principiile lor, acceptând chiar moartea pentru sfinte idealuri naționale… de asemenea caractere avem nevoie, de a trasa drumul drept, pentru toți, nu egoist. De ce nu și-a scris memoriile! A fost omul faptei! Iuliu Maniu o lumină care niciodată nu se va stinge, iar pentru a-l face aduce în atenția generației de azi am deschis poarta spre cunoaștere sau recunoaștere, încercând să demonstrăm cât contează în evoluția unui neam valorile care se nasc într-un județ, precum și în întreaga țară. Era doar la început anul 2018, au fost amintite cele mai importante date despre marele nostru înaintaş, noi adunăm documente, tot ce se poate găsi despre Iuliu Maniu şi despre toţi sălăjenii importanţi, bibliografia lui Maniu, prezentată în cărţi şi articole, amintiri, mărturisiri, o întreagă literatură despre drumul spre Marea Unire fiind prezentate tuturor, prin diverse forme, în toate ocaziile sau locurile potrivite. Redăm doar câteva gânduri din multele rostite în această zi, din nou istorică: Prof. dr. IOAN CIOCIAN: Iată-ne uniți sub steaua tutelară a unuia dintre cei mai mari bărbați pe care i-a dat Sălajul și România. Este o mare responsabilitate să vorbim despre Maniu, pentru că el a fost un model de om politic, un mare patriot, un martir al neamului! Mă bucur că ați ales pentru ziua sfântă de azi, organizarea activității sub formă de masă rotundă, acesta fiind un mijloc de comuniune unde fiecare poate să-și spună cuvântul spre a ne aminti de adevărata dimensiune a personalității lui Iuliu Maniu. Aducem prinosul de recunoștință acestui mare bărbat și generației de aur a Marii Uniri, deoarece, nici până atunci și nici după aceea nu am mai avut o astfel de generație, aceasta a pus pe primul plan idealul UNITĂȚII NAȚIONALE, a fost înțeleasă și urmată de popor, a luat hotărâri în condiții foarte grele, cruciale pentru poporul român și a redactat documente ce și azi își păstrează valabilitatea. Ei au înfăptuit România Mare sau România “dodoloață”, iar Iuliu Maniu este un mare ctitor al Marii Uniri, el are o dimensiune locală, este sălăjean, una ardeleană, că este din Ardeal… una națională și una europeană. În cadrul generației Marii Uniri el ocupă un loc aparte... în 1918 și Dumnezeu a fost român! Locul lui Iuliu Maniu între aceștia este de primă mărime, niciunul nu a devenit un om politic cu o personalitate atât de marcantă și cu realizări atât de importante, în istoria noastră națională. Între cei mai proeminenți bărbați ai Sălajului, primul bărbat care a scris o pagină de aur a fost Simion Bărnuțiu, iar Maniu vine să-i continue opera, ducând-o la desăvârșire! …sosit de la Viena la Arad Iuliu Maniu rostește celebrele cuvinte, întrebat fiind ce dorește…“Nem akarok semmit… nimic, decât ruptura definitivă, căci noi ne unim cu România”, exact cum s-a întâmplat în 1848 la

61 Blaj… “veți fi blestemați de neamul neamului vostru, pentru că veți face un mare rău națiunii române”. “Tot ce vrem să întreprindem să meargă pe calea democrației”. A fost ales președinte al Consiliului Dirigent… timp de 20 de ani a condus Transilvania în vremuri foarte grele, după război, a pus administrația în funcțiune, a deschis școlile, a organizat Poliția locală, a ținut legătura cu Bucureștiul pentru integrarea în structurile României Mari, marile realizări ale lui Iuliu Maniu sunt, în primul rând, cele legate de anul 1918, România Mare, dar și de crearea celui mai popular partid din România Interbelică, în 1926, în care au intrat inclusiv țărani, intelectuali și alți oameni… din tot spațiul românesc… în 1938 îl somează pe Regele Carol al II-lea… spunându-i: “ați pus capăt democrației și regimului constituțional din România, aceasta ar putea dărâma tot ce am creat noi”… din păcate așa se va întâmpla în 1940… în 1941 îl atenționează pe Antonescu: „nu treceți cu armatele dincolo de Nistru, pentru că noi nu avem niciun interes, după ce am eliberat Basarabia”… a avut un merit excepțional în actul de la 23 august… cei 3 lideri de partide de atunci, Dinu Brătianu, Iuliu Maniu, Constantin Titel Petrescu, șeful social- democraților, Lucrețiu Pătrășcanu… au avut strânse legături cu regele, cu cercurile palatului, cu ofițeri de rang superior din armată, dar niciunul n-a trădat..., astăzi se spune că tot meritul este numai al Regelui… tehnic, l-a arestat pe Antonescu… a ajuns la putere cu un rezultat în alegerile din 1928, au condus în criză, eveniment nedorit de la Lupeni… militarii au făcut uz de armă… regele Carol i-a promis că va respecta adevărul, constituția… nu a făcut acest lucru… Iuliu Maniu a fost un bărbat demn în toate împrejurările, inclusiv la procesul marii trădări, când este adus în fața completului de judecată, Antonescu… are curajul să dea mâna cu acesta: „-Să trăiți Domnu’ Mareșal”… a crezut sincer în democrație și în Constituție… și a fost ales masiv în 1946, țărăniștii și Iuliu Maniu au câștigat detașat (s-au găsit listele electorale, cu 80 % numai că și comuniștii au folosit formula lui Stalin… fiecare votează cu cine vrea și iese cine trebuie). N-a părăsit țara, deși a fost sfătuit să o părăsească, a spus: „La bine și la rău voi fi alături de poporul meu”… n-au îndrăznit să-l lichideze pentru că s-au temut de marile puteri, dar și el a crezut în ajutor din partea anglo- americanilor, dar nu a venit… au fost înșelați… A fost arestat și a murit în condiții deosebit de grele și inumane în Cimitirul Săracilor, din Sighet…

Cercetător științific dr. MARIN POP: Voi continua cu un posibil răspuns la întrebarea care spuneți că a fost rostită astăzi, în faţa Expoziției dedicate lui Iuliu Maniu, adică de ce nu și-a

62 scris Maniu memoriile? În închisorile comuniste nu se scriau cărți, nu exista nici măcar creion, era un regim de exterminare… nu se scuteau zile de pușcărie ca să scrii, așa zise cărți. Iuliu Maniu spunea:”Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor este fără viitor, pentru că este și fără trecut”, aceleași cuvinte, aproximativ, le-a spus și Regele Mihai în discursul epocal din 2011… anul Centenar 2018 ar trebui să însemne, în primul rând, un altfel de bilanț… în care să ne punem numeroase întrebări… cum cinstim noi memoria unor astfel de înaintași… în anul 1968, când se împlineau 50 de ani, jumătate de veac, de la Marea Unire, Ion Ardeleanu Senior, o altă mare personalitate sălăjeană, îi scria lui Corneliu Coposu: „Cum se poate să aniversăm 50 de ani de la Marea Unire, când nu este pomenit cel care era în capul unghiului?” Nu aveau voie să spună numele lui Iuliu Maniu, nici al mamei sale, nici al surorii, nici al tatălui… 2018 este un an în care să privim în trecut, să ne asumăm istoria… Așa cum spunea Corneliu Coposu, morții nu mai au posibilitatea să se apere, dar credem că în acest an e o şansă imensă de a reabilita memoria lui Iuliu Maniu, mai sunt multe neclarităţi… Iuliu a fost al V - lea copil al familiei Maniu, părinţii săi, Clara şi Ioan, veneau după două momente foarte triste în familie. (A prezentat biografia lui Iuliu Maniu şi a familiei sale, aducând date mai puţin cunoscute, cu multe detalii care exprimă adevărul epocii în care au trăit, ca de exemplu numele pe care le-au dat copiilor, acestea fiind latinizate, spre a fi mai greu de maghiarizat ş.a.) Jurământ- Jur pe Dumnezeu, conştiinţă şi onoare că îmi voi depune toată viaţa în slujba naţiei şi a revoluţiei pe care o pregătim!... Era ceea ce s-a întâmplat la 1918, punerea în practică a programului Revoluţiei paşoptiste, enunţat de Simion Bărnuţiu. Anul 1918 nu a fost un eveniment întâmplător, o conjunctură favorabilă, aşa cum se mai spune şi azi, acest moment a fost pregătit… prin educaţie s-a reuşit ceea ce s-a întâmplat la 1918…. Doar naţiile educate rezistă într-un concern european sau mondial… ...Iuliu Maniu a refuzat de a semna orice act sau document de adeziune, care se cerea de la Viena… “Nu semnez pentru că, direct sau indirect, nu doresc nicio favoare din partea poporului maghiar.” … pe front, avea o tijă în picior… a dezertat de pe front…numele întreg, Iuliu Dimitrie Maniu… Aveau rang nobiliar…blazonul familiei… Simion Bărnuţiu l-a crescut la şcoli mari pe tatăl său... Se vorbeşte de greşeli politice… drept între popoare, a salvat mulţi evrei… 1922 n-a participat la încoronare… 1930 nu avea ce face, Regele Carol a revenit în ţară, s-a autoproclamat rege… Iuliu Maniu dorea să-i împace pe cei doi şi să-l încoroneze la Alba

63 Iulia, moralitatea scăzuse, a fost împotriva regimurilor totalitare… la Bădăcin a bătut ceasul românismului! A ales politica în scop naţional, nu personal. Să ne punem întrebarea: cum s-a ajuns ca această generaţie de aur a Marii Uniri să sfârşească în puşcărie?...

Preot CRISTIAN BORZ: ...Dincolo de a fi evocat personalitatea lui Iuliu Maniu, azi observ că se mai corectează şi erori, în primul rând pentru tinerii care se informează mai ales din ceea ce se transmite pe internet, informaţii și chiar imagini greşit puse… Sf. Pavel ne îndeamnă: “aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, priviţi cum şi-au trăit, cum le-a fost viaţa şi urmaţi-le credinţa”… acest popor a mers de atâtea ori până la sacrificiul suprem… Iuliu Maniu a avut o legătură strânsă cu Zalăul… e prima dată când s-a cântat IMNUL lui Iuliu Maniu în P-ţa IULIU MANIU din Zalău… în 2 februarie Gala Culturii Sălăjene va fi în acest an o gală caritabilă pentru Casa Iuliu Maniu… e şi acum momentul să demostrăm credinţa prin fapte… la 3 februarie la Şimleu… scrisoarea şi afişul electoral în limba ebraică, 4 februarie la Bădăcin, ne vom ruga pentru cei care au contribuit la Marea Unire, vom depune la bust coroane, jerbe… prima iniţiativă de a organiza un muzeu la Bădăcin îi aparţine Dlui Prof. dr. Ioan Ciocian… Să fim uniţi, putem realiza acest lucru dacă fiecare dintre noi reuşim să punem, împreună acel talant pe care Dumnezeu ni l-a dăruit fiecăruia! De la Zalău, la Șimleu Silvaniei și Bădăcin, prin omagiu și cinstirea numelui la ceas aniversar pentru țara căreia i-a slujit, așa au debutat evenimentele anului simbolic 2018. S-au potrivit şi datele esenţiale ale vieţii marelui român, astfel încât din primele zile ale anului i s-a rostit numele, tare şi apăsat, spre a răsuna peste toţi anii în care i se dorea şters numele din inimi, precum şi din memoria neamului românesc. Lumina însă i-a fost prea puternică, iar razele ei vor străluci peste toate veacurile. Iuliu MANIU – făuritor al României Unite! În locul unde s-a născut Iuliu Maniu, consemnările au fost notate de prof. Marin ȘTEFAN, publicist, Șimleu Silvaniei, mereu atent la toate întâmplările mărețe ce se petrec acolo, în spațiul sălăjean cu atâtea istorii. Selectiv, redăm și noi, din cele consemnate, la primul eveniment ce i-a fost dedicat în 2018 în orașul natal: MANIU - unul dintre cei mai prestigioși oameni politici din istoria României. Ilustrul om de stat, Iuliu Maniu, s-a născut în orașul Șimleu Silvaniei, la poalele falnicei Măguri a Țării Silvaniei, pe care se află ruinele Cetății Dacidava, în urmă cu 145 de ani (8 ianuarie 1873). Peste 50 de ani din viața sa, Sfinxul de la Bădăcin, a avut o bogată activitate social-politică,

64 remarcându-se în lupta împotriva asupririi austro-ungare a românilor ardeleni, precum și împotriva stalinizării României. Iuliu Maniu a avut o contribuție majoră la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, iar ca președinte al Consiliului Dirigent, ministru de interne, președinte al Partidului Național Țărănesc (două mandate), președinte al Consiliului de Miniștri (trei mandate) și membru de onoare al Academiei Române s-a implicat activ în integrarea cu promptitudine a administrației din Transilvania în cea a României Mari. Pe drept cuvânt, Iuliu Maniu a fost un făuritor de țară, făuritor al României Unite! În discursul său, ing. Septimiu Cătălin Țurcaș - primarul orașului Șimleu Silvaniei a spus: „(...) Din punctul meu de vedere, Iuliu Maniu a fost omul care m-a inspirat în viața politică pe care am avut-o. (...) În copilărie și în adolescența mea, eu am trăit în Bădăcin, fiind, din acest punct de vedere, oarecum, avantajat, pentru că, în Bădăcin, spiritul lui Iuliu Maniu a fost și a existat totdeauna. (...) Ceea ce a afirmat Iuliu Maniu, faptul că în politică putem fi adversari, dar nu trebuie să fim niciodată dușmani, se adeverește aici, pentru că văd în această sală reprezentanți ai mai multor partide politice și vă mulțumesc pentru aceasta.(...)”. Florica Pop - manager al Bibliotecii Județene Sălaj, spunea: „(...) Aici, la Șimleu, a fost și este o vatră de cultură românească profundă și adevărată.(...) Nu doar anul acesta, ci în permanență, în sufletele copiilor și ale tinerilor, acolo dorim să punem modelul Iuliu Maniu.(...) Să clădim în suflete modele, iar Iuliu Maniu este unul de o rară și inegalabilă profunzime. De aceste modele avem nevoie, nu de cuvinte.(...) La 1 Decembrie 2018 să putem crede că am fost vrednici de măreția Anului 2018.(...)”. Daniel Săuca - managerul Centrului de Cultură și Artă Sălaj, a evidențiat activitățile desfășurate de instituția pe care o conduce, referindu-se și la cele viitoare. Domnia sa a mai spus: „(...) E vremea faptelor, a decenței, a unității, a eliminării, măcar în acest an, a violențelor de tot felul, mai ales a violențelor de limbaj. Dacă vrem unitate, hai să și demonstrăm că putem să fim împreună.(...) Probabil, aceasta va fi una dintre lecțiile minunate, pe care, de pildă, o pot primi și politicienii noștri. Nu toți sunt la fel, nu toți politicienii sunt la fel, dar sunt câțiva care nu înțeleg nicicum că, în acest an, normalitatea înseamnă și decență și implicare în viața tuturor.(...)”. Preotul Cristian Borz - Biserica Greco-Catolică din Bădăcin, s-a referit la „istoria” manifestului (un afiș electoral din anul 1928) despre Iuliu Maniu, oferit, în copie-xerox, participanților la eveniment. Acest document i-a fost adus, acum doi ani, de către redactorul-șef al Ziarului „Crișana” din Oradea, domnul Daniel Man (prezent în sală), fiind scris cu grafie ebraică, dialectul idiș, și tradus, apoi, în limba română prin intermediul lui Daniel Stejeran. Documentul evidențiază faptul că Iuliu Maniu a ajutat evreii, n-a fost un antisemit. Cristian Borz a mai zis: (...) Ne gândim, cu domnul Daniel Stejeran,

65 în perioada următoare, ca Iuliu Maniu să fie declarat „Drept între popoare”, pentru că în 1941, Iuliu Maniu salvează de la moarte un grup de evrei, care a trecut, “fraudulos”, granița. (...) Unirea nu s-a definitivat la 1 Decembrie 1918, ci în tot cursul anilor 1919 și 1920, cu negocierile care au continuat pentru aderarea minorităților din Transilvania la unire.(...). Prof. dr. Ioan Ciocian: (...) Iată-ne uniți sub steaua tutelară a Sfinxului de la Bădăcin, Iuliu Maniu, o personalitate unică în istoria poporului român. El a fost, înainte de toate, un valoros om politic, cel mai mare om politic pe care l-a dat Ardealul vreodată. A fost, apoi, un ardent patriot și un martir al neamului. (...) Iuliu Maniu a iubit foarte mult acest oraș, Șimleu Silvaniei, centrul românismului din epoca modernă, pe care Gheorghe Barițiu îl numea Brașovul Vestului. (...) Sălajul a dat mari personalități dintre români, dintre maghiari și chiar dintre evrei. (...) Iuliu Maniu a fost un om politic de talie europeană. A fost, apoi, un politician de valoare națională. A fost un om al Transilvaniei, prin gândire, cuget și acțiune și, nu în ultimul rând, a fost un sălăjean, pentru că aici s-a format ca om, în climatul de credință al vicariatului. (...) Există aici, în Sălaj, o mare efervescență națională, în acest oraș. Poate că mă-ntrebați de ce. Pentru că aici populația era dispusă proporțional: români, maghiari, evrei. Sigur că au fost și slovaci, au fost și romi, dar toți au trăit în bună înțelegere, au avut o viață spirituală și au gândit în termeni democratici, modern. Cinste, orașului dumneavoastră! (...) Să nu-l uităm niciodată pe Iuliu Maniu. Fie ca această zi închinată Sfinxului de la Bădăcin să aducă în casele noastre bucurii, înțelegere, pace, dorința de prosperitate, indiferent în ce limbă spunem cuvintele mamă sau pâine. Dumnezeu să ne ajute! Prof. Silviu Junjan - Școala Gimnazială Silvania Șimleu Silvaniei, printre altele, a vorbit despre ascensiunea politică a lui Iuliu Maniu, caracterizată de acțiunile sale curajoase: (...) Iuliu Maniu devine, practic, prim- ministru al Transilvaniei în 2 decembrie 1918 și va instaura ordinea în 1919, fiind ajutat și de secretarul de la interne, Victor Deleu, prietenul său din Pericei, care a contribuit, și el, la realizarea unirii, prin acțiunea voluntarilor transilvăneni în 1917-1918. (...) Iuliu Maniu rămâne, așadar, un exemplu de verticalitate, de integritate, de moralitate, un exemplu politic. (...) Dr. Marin Pop - Iuliu Maniu, niciodată n-a fost un om al extremelor. (...) Cred că acest An Centenar, ar trebui să ne aducă, să ne ofere șansa să reabilităm, în primul rând, memoria lui Iuliu Maniu. (...) Iuliu Maniu a avut multe virtuți, dar cea mai caracteristică a fost devotamentul față de România. Nu i-a fost rușine de țara lui, n-a fost slugarnic, a fost un mare patriot, conștient de faptul că „România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie” (Barbu Ștefănescu Delavrancea, 1858-

66 1918, scriitor, academician și om politic român). În acest sens, iată un citat din testamentul lui Iuliu Maniu: „Sufletul îl închin Atotputernicului Dumnezeu – tot devotamentul meu și dincolo de mormânt, mult încercatului meu NEAM ROMÂNESC, iar iubirea mea o leg cu frații și nepoții mei și cu bunii mei prieteni, care nici între cele mai grele persecuții nu m-au părăsit în calea ce mi-a fost hărăzită de soartă” (Ionel Pop, Zaharia Boilă, Matei Boilă, Amintiri despre Iuliu Maniu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, pagina 111). Da, unirea face neamul nostru mai tare. Am mai spus și repet: indiferent unde ne-am afla, trebuie să fim împreună în Anul Centenarului Marii Uniri, precum și de aici încolo, pentru că „dacă lipsește unirea, nici Statul nu poate fi bine cârmuit, nici casa bine gospodărită” (Socrate, 469-399 î.Hr., filozof grec). (din consemnările prof. Marin Ştefan) De la Zalău, la Șimleu Silvaniei și apoi la BĂDĂCIN, ACASĂ la IULIU MANIU, evenimente majore dedicate SFINXULUI, la 100 de ani de când i-a fost dat să strălucească pe chipul ROMÂNIEI, scriind, împreună cu toți marii români care au crezut în mărețul IDEAL - UNIRE, FRAȚILOR! Dedicat și devotat în a reda locului ce l-a format pe acest STÂLP al credinței în DEMNITATE, ADEVĂR, DREPTATE imaginea de odinioară și în a face lumină peste timp, Părintele Cristian Borz, ca un apostol sosit în acest spațiu, spre a resădi speranța, a scris, a adunat, a cerut sprijin, a îndemnat… încercând să-i convingă pe toți de măreția locului în care a trăit un astfel de ROMÂN: Calitatea principală care l-a propulsat pe Iuliu Maniu pe prima scenă politică a fost moralitatea ireproşabilă, a demonstrat că morala creştină poate să meargă mână în mână cu politica, pentru acest fapt istoricul Nicolae Iorga l-a numit “Sfinxul de la Bădăcin”. Bogăția nu l-a isipitit niciodată, a trăit simplu şi modest ca elev şi student sârguincios la Zalău, Cluj sau la Viena, ca avocat strălucit la Blaj, ca deputat în Parlamentul de la Budapesta sau Bucureşti, ca preşedinte al Consiliului Dirigent sau ca prim-ministru al României. A avut foarte bine stabilită ierarhia valorilor în care a crezut: Dumnezeu, dragostea de neam şi familia. Mistic şi moral a înţeles că el înşuşi trebuie să fie pilda de viaţă creştinească. În anii grei de închisoare nu s-a plâns niciodată de nimic, a primit martiriul ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Nicolae Carandino în cartea sa “Nopţi albe, zile negre” scria: “… toţi ceilalţi ne plângeam de condiţiile în care trăiam, de frig, de foame, mai ales de singurătate, ţipam şi ne certam cu gardienii, dar nimeni, niciodată, nu l-a auzit pe Maniu să se plângă de ceva”. Sfânta Scriptură ne învaţă că “nu putem pune lumina sub obroc” sau că “cetatea nu poate să se ascundă, dacă stă pe culmea muntelui”. Pe 5 februarie s-au împlinit 65 de ani, de când directorul închisorii de la Sighet,

67 anunţa codificat la Bucureşti că “în celula 3 s-a stins lumina”. Mai marii vremii încercau să pună “lumina sub obroc”, să ascundă “cetatea când ea sta pe culmea muntelui”. Nu au avut cum să reuşescă deoarece acestă “lumină” luminase deja multe suflete şi devenise pentru mulţi simbolul speranţei şi al dorinţei de libertate. Preot, Cristian Borz

A fost la Bădăcin în AN CENTENAR o adevărată SĂRBĂTOARE de suflet românesc! Iar pe IULIU MANIU l-am purtat cu noi, pe steaguri și pancarte prin tot județul și prin ROMÂNIA care i-a fost atât de dragă! Toate acestea însă nu reușesc să șteargă durerea și nedreptatea ce i-au fost făcute, din simplul motiv că a stat drept în fața nedreptăților ce se abăteau asupra neamului său, iar frații, pentru care și-ar fi dat viața oricând, apărându-i, nu au fost în măsură să-l salveze! Nedrept destin! Noi, cei din lumea în care se păstrează scris drumul neamului românesc, am încercat să ne facem datoria morală de a face cunoscut adevărul despre MANIU și a ruga generațiile viitoare să-i rostească mereu, cu mare respect și sfințenie, numele! IERTARE, SFINXULE! Roagă-te, din STEAUA ta luminoasă, pentru iertarea celor care mai înfăptuiesc și azi nedreptăți și să le trimită ÎNGERII dreptății darul de a înțelege rostul binelui pentru această țară!

CUVINTE MEMORABILE rostite de IULIU MANIU: Noi considerăm realizarea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor.

Lagărele și închisorile pot închide oamenii și-i ucide, dar nu pot închide și nici ucide ideile care circulă oricâte piedici le-ai pune. Teroarea înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea care biruie totdeauna când este sprijinită de lege, de libertate și de morală. Ce înseamnă viața mea sau aceea a 50-60.000 de oameni sacrificați în felul acesta, dacă este vorba că prin jertfele vieților noastre să nască o ROMÂNIE MARE, liberă și neatârnată. Pe mine nu mă îngrozește nici lagărul, nici moartea și am încredere deplină în soarta bună pe viitor a României. Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor, este un popor fără viitor, pentru că este și fără trecut.

Rugăciunea lui Iuliu Maniu: Doamne, Dumnezeule, dă-mi sănătate, putere de muncă, rezistență morală și fizică. Curăță-mi, Doamne, gândurile, îndreaptă-mi judecățile, apără-mă de griji, necazuri și schinjiuiri. Alungă de la mine lenea, neștiința și

68 uitarea, micimea de suflet și nesimțirea împietrită. Doamne, Dumnezeule, îndură-te spre noi, omenirea păcătoasă și iartă- mi, Doamne, păcatele. Ajută-mi, Doamne, să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul pe care mi l-ai dat. Nu mă lăsa, Doamne! Isuse Cristoase, ia-mă sub scutul Tău, Spirit Sfânt, luminează-mi mintea, întărește-mi voința, arată-mi țintele nobile și mijloacele potrivite. Prea Sfântă Maria, roagă-te pentru noi, Arhanghelii Mihail și Gavriil, îngeri păzitori și spiritele bune, rugați-vă pentru mine și pentru ai mei!

GÂNDURI despre IULIU MANIU - FĂURITOR al MARII UNIRI din 1918

Anul 1918 a marcat sfârșitul Primului Război Mondial și victoria principiului naționalităților în Europa. Pe ruinele vechilor imperii s-au creat state naționale, iar altele și-au întregit unitatea teritorială. Între acestea s-a aflat și România. La 27 martie 1918, Basarabia (ocupată de Rusia țaristă în 1812) și la 28 noiembrie același an, Bucovina (desprinsă de Austria din trupul Moldovei în 1775) s-au unit cu România. Mișcarea de eliberare din Transilvania a luat un puternic avânt, Iuliu Maniu legându-și numele de cel mai glorios act din istoria românilor, făurirea Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918. Perseverența cu care Iuliu Maniu a urmărit și criticat greșelile puterii, abaterile de la normele legale și de la morala creștină, intransigența sa au împiedicat sau au limitat tendințele autoritare manifestate în societatea românească. El a ținut sus steagul democrației în anii regimurilor autoritare, dictatoriale și totalitare din anii 1938-1944 și 1944-1947. Nota dominantă a activității lui Iuliu Maniu a fost lupta din opoziție; niciun om politic nu l-a egalat pe acest teren. Era un adevărat maestru, dispunând de calități native, dar și de o artă, bine studiată și însușită. Avea plăcerea luptei de durată, pentru istovirea adversarului, după care îi aplica lovitura decisivă. (Ioan Scurtu)

Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti - o odaie de hotel, la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de “Palace”. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că

69 le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al trenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice. (Constantin Xeni)

Nici moartea nu va îndrăzni să se apropie de el, decât înarmată cu toate autorizațiile și mandatele necesare. Altfel ar risca să fie repezită cu replica dârză: - Nu pot lua în considerare pretenția dumneavoastră întrucât nu e legală, nu e constituțională... (Adversarii politici despre Iuliu Maniu)

E unul dintre aceia pe care-i poți lăuda - ce rar lucru! - nu numai pentru tot ceea ce a făcut, ci pentru tot ce, cu siguranță, va face (...) în Ardeal a știut oricine că, dacă e vorba de a se afla fără greș care e drumul cel drept, n-aveau decât să se uite pe unde merge IULIU MANIU. (Nicolae Iorga)

Iuliu Maniu a luptat o viață întreagă pentru democrația nedenaturată și pentru dreptatea socială în virtutea moralei creștine. (Zaharia Boilă)

Cu siguranță, vremea e aproape ca Iuliu Maniu, destin eroic și tragic într-o istorie prea adesea tragică, să-și ocupe locul de onoare între adevărații părinți fondatori ai patriei, iar Bădăcinul, loc al memoriei, să devină loc obligatoriu în itinerariul unui pelerinaj civic-național, nedisimulat și plin de pioșenie.

…Lider de marcă, de neconfundat, al vieții politice românești, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul excepțional și personalitatea sa puternică, stârnind interesul și admirația contemporanilor săi. (Toader Nicoară)

Ca și în viață, Iuliu Maniu a fost și în închisoare același model de conduită și noblețe morală. Astfel, cât timp s-a aflat în detenție, nimeni nu a încercat să-i schimbe conduita, să-i spele creierul, apreciindu-se că acest efort ar fi fost zadarnic. Momentul 1918 a însemnat un punct culminant al carierei mereu ascendente a lui Iuliu Maniu. De acum începe o nouă etapă, acea a luptelor politice în cadrul României Mari, pentru instaurarea și mai ales menținerea unui regim democratic în perioada interbelică. (Marin Pop)

Iuliu Maniu a jertfit totul pe altarul legalității și pe altarul convingerilor lui nestrămutate. (Cristian Borz)

70 Imnul lui Iuliu Maniu

Îl simt cum mai vine Mai vine pe acasă, Îl văd cum se aşază Cu satul la masă, Şi-şi varsă durerea Sădind-o în noi — Generaţii ca mine, Ca tine, ca voi.

Ref: Să cântăm despre Iuliu Despre Sfinx să cântăm, Toată lacrima noastră Pentru el s-o vărsăm.

Dragii mei prin menire Ne e dat să-l spălăm De minciuni şi de vorbe, În noi să-l schimbăm. Un mormânt să-i găsim — Cum mormânt şi-a dorit! În pământul natal, În pământul iubit. De azi înainte generaţii vin, Pentru tine, Iuliu, Sfinx de Bădăcin, Şi-ţi aduc ofranda Şi respect sincer Ţara românească Îngerii din cer. (Ioan Pop)

Veniți, la Bădăcin Prof. Eugen Pînzar, august 2018

La Bădăcin, Maniu-i sus în cerul sfânt Și ne trimite într-una nouă spre pământ Iubirea lui cea mare pentru plai și neam Din suflet de-ardelean. O țară mare a zidit din temelii Și drept răsplată-a fost ucis în pușcării,

71 Voi, cei ce țara încă vreți să-ncătușați Veniți de vă-nchinați!

Veniți, veniți, la Sfinxul de la Bădăcin Măcar o dată într-un an, Iubirea adormită-n voi să o treziți De țară și de neam! Veniți români, români veniți la Bădăcin, Veniți români să v-adăpați Din suflet mare, mare suflet de român Și să trăim ca frați!

Maniu este pilda Iubirii pân' la jertfă Iubirea pentru țară și neamul ei prea bun Și neamul ei prea bun! Acum, la Centenarul Unirii Mari și Sfinte S-aducem scump omagiu Mărețului străbun, Mărețului străbun! Veniți, la Bădăcin!

72 Traseul Caravanei Unirii - Pelerinaj de suflet românesc

Când ne-am propus această călătorie de suflet nu am stabilit date exacte pentru fiecare oraș, comună, sat, locuri din țară… în parte. Nici nu aveam cum, interesul nostru fiind, în primul rând, acela de a străbate, obligatoriu, locuri, de a ne întâlni cu oameni, lăsând opțiunea de a ne adapta la posibilitățile locale, de a-i implica pe toți cei care doreau să fie parte la singurul proiect care a avut ca scop principal, UNITATEA în trăire într-un an atât de profund, ca semnificație. Pentru fiecare lună am stabilit călătoriile și întâlnirile în bună înțelegere cu localnicii. Am implicat, în primul rând, bibliotecarii sălăjeni, nu întâmplător, ci din dorința de a transmite și în acest mod importanța acestor instituții în care se păstrează memoria neamului și a lumii întregi, precum și pentru a atrage atenția autorităților că avem cu toții nevoie de CARTE, de educație permanentă, spre a nu ne uita rădăcinile, menirea și datoria. Colegii noștri au fost îndrumați spre buna organizare și desfășurare a întâlnirilor. Am încercat și să sprijinim mai buna colaborare între toți cei care fac parte dintr-o comunitate, fie că au anumite sarcini sau responsabilități, fie că sunt parte din acest loc și e bine să vibreze, împreună, mai ales la evenimente majore. În unele localități, precum IP și TREZNEA, unde se cunoaște, anual, data de comemorare a martirilor, am respectat și noi aceste momente, iar în altele, deoarece aveau o tradiție în organizarea întâlnirilor cu FIII SATULUI, sau Sărbătoarea specială dedicată unui eveniment, am participat și noi, dând o altă dimensiune și emoție desfășurării activităților. Am avut, totuși, câteva repere pe care le-am respectat. Primul popas trebuia să fie BOCȘA, locul natal al lui SIMION BĂRNUȚIU, iar data am stabilit-o din bună vreme - 25 martie, zi istorică, menită a schimba soarta românilor din Ardeal și a trezi întreaga națiune, spre a trăi în LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE! Câteva date mai trebuiau respectate cu sfințenie, toate având legătură cu rolul în împlinirea celui mai luminos ideal al românilor. Trebuia să ajungem în jurul datei de 25 mai la PERICEI - VICTOR DELEU, în 1 august la BĂSEȘTI - GEORGE POP de BĂSEȘTI, în 11 noiembrie la BOBOTA și, firesc, traseul CARAVANEI UNIRII, își stabilise ca popas final - ȘIMLEU SILVANIEI și BĂDĂCIN, după ce, la alte date, tot simbolic alese, cu mai multe grupuri de copii, tineri, adulți fusese împlinit gândul de a călători pe urmele lui IULIU MANIU, a altor sălăjeni și români cu rol important în înfăptuirea unității naționale. Prin țară am reușit să ne respectăm promisiunea de a ne închina în locuri sfinte, simbolic alese, cel mai important dintre toate fiind, așa cum era normal pentru acest an, ALBA IULIA.

73 Spre a fi cât mai utilă cartea aceasta peste timp, vom cuprinde, pe lângă emoții, trăiri, mesaje, la fiecare localitate din județul Sălaj, pe unde am trecut, câteva date importante: populația (cifre culese la ultimul recensământ, 2011), actualizarea datelor, acolo unde a fost posibil, cu realitatea anului 2018, nume importante pentru împlinirea visului de UNIRE, dar și CĂRȚI care sunt scrise până în momentul editării prezentului volum, despre fiecare localitate, în parte, sau despre județ, în general, spre o mai bună informare a celor care ar dori să ne cunoască mai bine județul și a-i urmări evoluția. În municipiul reședință de județ, activitățile dedicate Centenarului Marii Uniri s-au desfășurat pe tot parcursul anului 2018, nu ne-am propus să le cuprindem pe toate aici, important fiind să le amintim pe cele inedite și de amploare. La fiecare localitate vom cuprinde mesajele culese, iar amintirile sau memoriile se vor regăsi la capitolul special dedicat acestora.

Am pornit pelerinajul în judeţ din cel mai SFÂNT loc, într-o zi istorică Acasă la TRIBUN - SIMION BĂRNUŢIU

● 25 martie – BOCȘA (Sălăjeni, Cîmpia) Populaţia: 3.206 locuitori/comună, din care 1.572-români, 1.284-maghiari, 281-romi, 69-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.209 locuitori, 20% plecaţi la muncă în străinătate Implicare în Caravană - Primar, Demyen István, viceprimar, Cosma Septimiu, dir. Şcoala Gimnazială Simion Bărnuţiu, prof. Adriana Bârsan, prof. Marinela Roşu, înv. Claudia Ficuţ, prof. Gabriela Morar, înv. Gabriela Ioana Margin, înv. Adriana Remeş, corul de bărbaţi, coordonat de Preotul ortodox, Stelian Gorgan, preot greco-catolic, Nichita Orest, preot ortodox, Florin Adrian Hosu - Sălăjeni, bibliotecara, Florica Popiț

74 De aici am pornit călătoria noastră de suflet, într-un an special pentru toată românimea! O zi de primăvară adevărată, deși zilele de dinainte fuseseră înnourate. Peste BOCȘA a zâmbit Soarele, așa cum merita Tribunul, semn că și natura, cu aștri săi, ia parte mereu la scrierea istoriei. Ne-am oprit la primul bust ridicat în onoarea celui care, simțind durerea neamului său, și-a ridicat vocea, cerând drepturi egale pentru români, alăturându-i-se, mai apoi, 40.000 de români, la Blaj, pe locul numit azi Câmpia Libertății. Cu steaguri, pancarte, jerbe de flori, coșuri pline de simboluri care urmau să fie împărțite celor prezenți, dar, mai mult decât toate acestea, cu o stare cum rar ne e dat să trăim, vibra tot drumul, plin de bocșeni, un alai ce a străbătut comuna, în ritmul cântecelor de Fanfară (Fanfara Artissima a Liceului de Artă Ioan Sima din Zalău), în frunte fiind reprezentanți ai Armatei Române. A fost la Bocșa o unitate desăvârșită în pregătirea acestei prime întâlniri cu Caravana Unirii, implicându-se cu toții: Primăria, preoții, atât ortodox, cât și greco-catolic, Școala care-i poartă numele celui mai măreț dintre locuitorii din toate timpurile. Sunt mândri de numele BĂRNUȚIU, dar simt și responsabilitatea de a fi vrednici în slăvirea eternă a faptelor acestuia. Gânduri de suflet pentru CENTENAR: În numele comunităţii din Bocşa a vorbit Primarul actual, Demyen István, printr-o alocuţiune în care, amintind de cel mai important mesaj din Provocaţiunea scrisă de Simion Bărnuţiu, la 25 martie 1848: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE!, pentru toți locuitorii din Ardeal, a îndemnat la respectul pentru acest crez, la o bună colaborare şi conlucrare între toţi locuitorii comunei, multiplicate apoi la nivelul întregului judeţ şi al ţării. Şi-a exprimat încrederea că vom şti să ne respectăm unii pe alţii, contribuind, împreună, la bunul mers şi dezvoltarea, pe toate planurile, în viitor, a ţării noastre, în care, aşa cum spuneau înaintaşii, să muncim cu drag, având drepturi şi îndatoriri egale. Impresionant a fost şi faptul că domnul primar a dorit să trecem prin toate satele aparţinătoare comunei, ducând peste tot frumoasele mesaje de dragoste frăţească, unitate şi acceptarea diversităţii. În Căminul Cultural din Bocșa a fost toată suflarea satului, de la mic la mare, drumul fiind plin de suflete vibrând, împreună, de la intrarea în localitate,

75 oprindu-ne la primul bust dedicat marelui Tribun, din fața Centrului Cultural Simion Bărnuțiu, alaiul, cu steagul Caravanei Unirii și Tricolorul în frunte, însoțiți de Fanfara Artissima, ce impresiona publicul prin acorduri de muzică patriotică și Imnuri sfinte sufletului românesc, a parcurs, pe jos, calea pe care, își purta pașii cel care avea să rămână pe vecie în pagini de aur ale istoriei naționale. Momentele artistice pregătite, cu o dăruire de excepție, de toate categoriile de public, îndrumați de dascăli și preotul ortodox, au reușit să coboare peste toată suflarea prezentă o stare aparte, ce am dori-o permanentizată! A onorat această sfântă zi și îndrăgita artistă sălăjeană, Ileana Domuța Mastan. Timpul a trecut mult prea repede, astfel încât, după o Horă a Unirii, la care ne-am prins cu toții, în curtea Căminului Cultural, cu greu ne-am despărțit de urmașii lui Bărnuțiu, spre a ne respecta promisiunea de a trece și prin satele aparținătoare acestei comune binecuvântate. La SĂLĂJENI, în fața Bisericii, acolo unde s-a ridicat, spre neuitarea atâtor jerfe, Monumentul Eroilor, mai sus fiind Cimitirul în care și-au găsit locul de veci și o parte dintre cei care și-au pus viața în slujba libertății, s-a îmbrăcat în Tricolor pământul sfânt, iar femeile pricepute au adus spre întâmpinare un tort în forma României, ornat în tricolor. Emoțiile au fost foarte profunde! Împreună cu preotul ortodox, Florin Adrian Hosu, ne-am închinat, am pus jerbe și ne-am rugat și aici pentru ca viitorul să fie pe măsura trecutului glorios!

76 Ne-am oprit și în frumosul sat CÂMPIA, unde am fost copleșiți de

modul sincer în care cei foarte puțini săteni care mai erau pe-acasă, ne-au așteptat, punând, în fața tuturor, copilași cu steaguri tricolor, care cântau… E scris pe Tricolor UNIRE! Noi ne-am oprit peste tot, chiar dacă nu întotdeauna am reușit să ajungem exact la ora programată, nu am dorit nimic special, nici somptuos, ci să îmbrățișăm, cu dragoste frățească sălăjenii, în amintirea și spre slava mărețului an în care ne găseam cu toții.

De-a lungul anilor, istoria a scris cu litere de sânge și sudoare, pagină după pagină, clipele de zbucium, de sacrificiu, de lupte, de speranțe, de eroism…Istoria ne arată în fiecare filă ce o răsfoim că iubirea de neam și țară este o lege sfântă pentru noi românii, deoarece unitatea țării și a neamului a fost dobândită prin eforturi îndelungate, prin sacrificii, prin multă răbdare… Dragostea de neam și țară, o avem deja adânc sădită în suflet, datorită actelor de vitejie ale eroilor neamului, datorită virtuților marilor domnitori ai țării. De CENTENAR, cinstim UNIREA, ne cinstim eroii prin emoții însutite, iar CARAVANA UNIRII a Bibliotecii Județene Sălaj a adus cu ea un plus de valoare, de trăiri profunde, de emoții împletite cu glasuri și voci răsunătoare. Florica POPIȚ, bibliotecară

Avem o țară scumpă și mândră. Te iubim! Pr. ortodox, Stelian GORGAN

La mulți ani români! La mulți ani România! Viceprimar, Septimiu COSMA

100 de trăiri profunde pentru 100 de ani. Cu credință și cu încredere urmați de sfatul marelui Bărnuțiu: „Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți!” Prof. Adriana BÂRSAN, Director Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu

77 Cu multă prețuire pentru inițiatorii Caravanei Unirii. Dumnezeu să binecuvânteze România! Interpret folclor: Ileana Domuța Mastan

În această zi de martie, Caravana Unirii a poposit în satul Sălăjeni, aducând bucurie oamenilor din localitate, bucurie care se citea pe fața și în sufletul lor căci pot fi aproape de înaintași cu sufletul și că pot să le mulțumească pentru jertfa făcută. În anul Centenarului, am fost onorați să primim Caravana Unirii, care a început din localitatea natală a lui Simion Bărnuțiu, iar a doua oprire a fost la Sălăjeni, unde s-au depus coroane la Monumentul Eroilor, în memoria celor care s-au jertfit în Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru a-și apăra hotarul țării și pentru întregirea neamului românesc. Acest moment de istorie a fost așteptat de zeci de localnici, care au desfășurat în Parcul Bisericii din centrul satului, unul dintre cele mai mari drapele din România, de 450 de m.p., în semn de mulțumire pentru cei căzuți în război. Mulțumim organizatorilor: Biblioteca Județeană Sălaj, Instituției Prefectului Sălaj, Primăriei și Consiliului Local Bocșa, Bibliotecii Publice Bocșa, Școlii Gimnaziale „Simion Bărnuțiu” din Bocșa, Bisericilor din Bocșa, Sălăjeni și Câmpia, Liceului de Artă „Ioan Sima” Zalău, Batalionului 317 Sprijin Logistic „Voievod Gelu” Zalău și Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, pentru bucuria oferită și pentru onoarea făcută, în întărirea și perpetuarea spiritului național. Sălăjeni, 25 martie 2018 Daniel Vasile JUCA, Jibou

Mesajul de speranță este chiar mărturia mea... Eu vin dintr-un oraș în care Simion Bărnuțiu și-a petrecut ultimii nouă ani din viață, este vorba despre orașul Iași, unde și-a pus amprenta extraordinar de mult, fiindu-i propus chiar să devină Rectorul primei universități din România. Eu sunt beneficiarul roadelor pe care el le-a produs acolo, pentru că mi-am făcut studiile de liceu, facultate în acest oraș și, prin aceasta, îi sunt recunoscător. De asemenea, îi sunt recunoscător pentru faptul că în ultimii 30 de ani, de când locuiesc în Ardeal, am redescoperit mândria de a fi român. Este extraordinar acest lucru, să-ţi dai seama care este identitatea ta și să nu-ți fie rușine, cum am auzit la mulți care au plecat din țară, pe acest considerent, spunând că nu se mai simt bine în România. Eu nu numai că mă simt bine în România, dar le și spun tuturor să-și mărturisească această mândrie de a fi român, mândrie pe care am învățat-o de la Simion Bărnuțiu și de la înaintașii noștri, cărora trebuie să le mulțumim, că ne-au redeșteptat conștiința națională. Este foarte important

78 acest lucru, dar cel mai important este UNIREA pe care noi o sărbătorim. UNITATEA face UNIREA, asta s-a întâmplat la 1918, asta ne-a învățat Simion Bărnuțiu! Ce ne face să fim uniți? Atunci când nu ne mai legăm de partea politică, de partea confesională, când găsim un motiv care să ne unească. La 100 de ani de la Unire, suntem chemați să redeșteptăm această unitate, între noi, frații! Și, nu întâmplător, Caravana Unirii pleacă de la Bocșa, pentru că Simion Bărnuțiu este un exemplu pentru Unitate! Ceea ce vă îndemn este să fiți mândri că sunteți bocșeni, să fiți mândri că sunteți sălăjeni, pentru că din acest județ s-au născut, poate, cei mai mari oameni ai acestei țări! Preot greco-catolic, Nichita OREST

Gânduri de suflet pentru Marea Unire (mesaj scris la 1 Decembrie 2018) România… ce mândru cuvânt! România… țară de suflet! România… țară sfântă! Oameni iluștri au luptat acum 100 de ani pentru unirea celor trei inimi, Țara Românească, Moldova și Transilvania într-una singură, o inimă, un suflet. În fiecare an, la data de 1 Decembrie, putem spune cu certitudine și emoție: „Sunt mândru că sunt român!” Ziua României are o însemnătate istorică profundă și este un prilej de a ne aduce aminte cine suntem, de unde venim și care ne sunt originile. Anul 2018 reprezintă Anul Centenarului Marii Uniri, iar azi, 1 Decembrie 2018, să ne adunăm cu toți românii, să retrăim, să comemorăm, să simțim românismul în sânge și, cu atingerea de inimă, să intonăm Imnul României „Deșteaptă-te române!” cu gândul la cei care au luptat acum 100 de ani pentru noi, pentru urmași și pentru viitorul prosper al acestei țări. Să aducem un omagiu îngerilor României! LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI! Iulian - Adrian MARGIN, Fiu al lui Bărnuțiu

Merită menționate, câteva din cuvintele rostite în momente istorice grele, când românii, în propria țară, nu erau liberi, fiind siliți să trăiască după legi străine, lipsite de umanitate, respect, dreptate. Tribunul de la BOCȘA și-a ridicat glasul pentru toți românii:

Discursul de la Blaj, rostit de SIMION BĂRNUȚIU Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?… Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici

79 nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate. Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile mării turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte: “Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii.” Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor! Noi încă am fost nu o dată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi; noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răzbel; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră! Dixi et salvavi animam meam.” (Am spus şi mi-am mântuit sufletul!)

Cuvinte și gânduri memorabile rostite de Simion Bărnuțiu

● Unicul scop care vă leagă pe toţi este mântuirea neamului. ● Maiestatea poporului român e însăşi puterea supremă ce i se cuvine lui, şi numai lui, în toată întinderea teritoriului său, a indivizilor săi... ● NAŢIUNEA este o comunitate unită prin origine, limbă, drept, relaţii sociale şi economice. Un rol important având cultivarea limbei şi dezvoltarea unitară a culturii… ● Astăzi răsună cuvântul cel dulce a LIBERTĂŢII în toate cetățile și mâine va răsuna în toate satele. Astăzi este ziua învierii popoarelor moarte... Cine să nu se închine înaintea înălțimii omenești, când se uită la această

80 adunare măreață, care face să salte inima fiecărui român bun. ● Limba și naționalitatea nu pot fi negociate la nivelul: Lasă-ți limba și eu îți dau drepturi. Căci trăieşte încă poporul român și va trăi până va trăi limba română în gura lui și iubirea ei în inima lui... ● Inima românilor a bătut întotdeauna pentru libertate, și cine să nu se miște acum, care popor să nu se aprindă de acest spirit Dumnezeiesc, ce anunță căderea tiraniei și servituții la toate popoarele, renașterea Europei, prin libertate. ● Încă o dată fraților! Fără naționalitate - pentru noi și republica e numai un despotism afurisit... ● Eu zic că Libertatea cea adevărată a vercărei națiuni nu poate fi decât națională. ● Rămâneți credincioși numelui și limbei voastre, apărați-vă ca frați cu puteri unite... vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă şi voi și le apărați ca lumina ochilor voștri. ● Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străini așa de ușor în partea lor... ● Care națiune de pe pământ nu s-ar ridica, de la mic până la mare, când își vede numărate zilele vieții... ● Noi toți gloria noastră într-aceea o punem, că suntem nepoții romanilor. ● Valoarea fără cultură, cultura fără libertate şi libertatea fără existenţă naţională nu e posibilă. ● Omul nu e, nici nu i se cuvine să fie numai naționalist, patriot, dar și cosmopolit. Misiunea voastră e, prin urmare, îndoit legitimă, și pentru voi, și pentru Europa. Unicul scop care vă leagă pe toți este mântuirea patriei. ● Limba națională e cel mai prețios monument istoric și pentru națiunea română ca pentru fiecare altă națiune. ● Libertatea e condiția cea dintâi a oricărei națiuni. ● Cultura fiecărui popor e măsura fericirii și a siguranței lui. ● Cultura e puterea cea mai tare de pe Pământ și e o cetate nouă a unității naționale. ● Dintre spițele averii cele mai felurite numai limba... e o avere dinlăuntrul... limba e averea cea mai scumpă a omului nestricat și a poporului necorupt. Omenirea nu poate răspunde chemării sale fără cultură și cultura e întemeiată pe limbă. ● Să dea fieștecare an și fieștecare veac viitoriului o omenire mai bună și mai înțeleaptă de cum primise de la cel trecut. ● Deșteaptă-te din somn, națiunea mea, iacă, soarele e sus și-ți luminează ca să vezi unde sunt petrile cele mai bune și pinii cei mai

81 drepți în munte. Iacă și petrile înseși te cheamă ca să le dai o formă frumoasă decât aceasta care le-a dat-o oarba întâmplare. ● Natura nu vrea ca un om să fie supus altui om, ci vrea ca fiecare să fie liber toată viața sa: ea vrea ca mai mulți oamenii liberi să facă comunități, sate și state libere. Cu această egalitate a națiunilor e legată strâns și libertatea lor de a se dezvolta fiecare după firea sa în toate părțile vieții statului. O natură le-a făcut pe toate națiunile și un scop le-a prescris tuturor; acest scop nu se poate ajunge dacă ele vor domni una peste alta, ci numai toate unul și același drept.

Poezii dedicate lui Simion Bărnuțiu La mormântul lui Simion Bărnuțiu - Iosif Vulcan

Era 'n ajun de primăvară, Toți așteptau să vină iară, Cel timp senin de mult dorit; Dar' iată 'n loc de vremea bună, De-odată muge, vue, tună Și-un vifor groasnic s-a pornit.

Se 'ntunecă tot firmamentul, Se sguduie din fund pământul Și-un răcnet urlă din apus; Popoarele prind arma 'n mână Și Europa cea bătrână Stă 'n flăcări toată, jos și sus.

Și vijelia sdrobitoare Dărâmă ușa de 'nchisoare, Toți sclavii ies, tiranii pier; Sosit-a ziua judecății Și curcubeul Libertății Se 'nalță mândru sus pe cer.

În lumea ce vioi tresaltă, Românul singur mai stă baltă… Dar' iac' un glas de prin Sălagiu, Din văi, la munți și'n culmi răsună Și patruzeci de mii s'adună Pe câmpul libertății 'n Blaj.

82 Ce mândră zi de veselie! Un neam strivit acum învie Și-și cere dreptul, locul său! Bărnuț se urcă la tribună, Vorbește, fulgeră și tună, Ca și-un profet și semizeu.

Cum Moise scoase prin minune Sigiliul legilor, el spune Credeul pentru neamul său, Și-l face steag și ni-l împlântă Să-ș știe toți că legea-i sfântă, Să-l vadă lumea, Dumnezeu.

Pe steag a scris cuvinte sfinte: Că nu mai vrem de-acum 'nainte Să fim tot sclavi p'acest pământ: Deci facă-se 'n sfârșit dreptate, S'avem și noi din libertate, Că ne-a creat tot Domnul sfânt.

Și vorbele-i izbesc și taie Fac sângele prin vani văpaie, Din minți gândiri înalte scot; Pe toți un foc ceresc ridică, Devin tirani ce nu știu frică Și vreu să ia pământul tot.

De-atunci începe lupta mare, Ce vrea lumină, deșteptare Și-un loc mai ‘nalt și mai cinstit; Iar steagul cel cu vorbe sfinte Ne fâlfâie pe drum ‘nainte Și noi urcăm necontenit.

Stegarul cel de-odinioară Un dor mai are, ca să moară În satul de-unde s'a ivit; Și pleacă frânt și 'n drum zărește Sătuțul, casa și sosește Sărută pragul și-a murit…

83 Ești mică Bocșă, dar la tine Românii vin să se 'nchine Căci ai un farmec ‘nalt și sfânt; O stea conduse regii-odată, Pe tine două ni te-arată: Bărnuț în leagăn și 'n mormânt.

Mormânt! Tu Meccă românească, Isvor cu darul să 'ntărească, Altar cu farmecul ceresc; Să fie binecuvântate: Movilă, iarbă, flori uscate Și toate cari din tine cresc! Tu vânt duios, ce plângi pe cruce, Să iai din glie când te-i duce Și-o 'mprăștie nouă tuturor; Fă foc tot firul de țărână, S'aprindă minți și braț și vână, Credințe tari în viitor! (Poezia lui Iosif Vulcan - publicată în revista Familia la 25 de ani de la moarte)

Bărnuț e-n noi – George Stanca

Ne trage timpul înapoi. Cu tricolorul drag în tindă noi ne privim ca-ntr-o oglindă cătând spre vremuri la eroi Bărnuțiu Simion e-n noi!

Cu lupta și cu jertfa lui iubirea-i de norod ne-o spune că-n Țară nu îs toate bune și-acuma, azi la sărbătoare tot ne apasă o-ntrebare: feciorii noștri unde-s, oare? Căci, cu amar sunt sălăjenii li se duc fiii în bejenii își lasă pruncii singurei și parcă-i și Bărnuț cu ei…

84 O ține Domnul și cu noi să ne adune iar la vatră? Să batem clopote de piatră și să strigăm cu glas vioi: Bărnuțiu este iar cu noi!...

Bărnuț e-n noi, și noi într-însul e neamul, sângele, e plânsul din mică Bocșă ce se-aud … trece Istoria plângând… Trece Istoria de sânge Bărnuț este cu ea… și plânge!

La Bocșa - Cornelia Violeta Popescu (la 209 ani de la nașterea lui Simion Bărnuțiu)

La Bocșa îl zăresc pe Dumnezeu Și-atuncea toate negurile-mi pier. Precum odinioară tatăl meu, Privesc la țuguiate turle-n cer.

La Bocșa ne veghează cei străbuni, De dincolo de zarea de cristal, Se roagă ne-ncetat să fim mai buni Cu darul din pământul lor natal.

La Bocșa, în secret, cântă un dor De tata și de dragii mei bunici, De tot ce a-nsemnat povestea lor Ce știe ea tot farmecul de-aici.

La Bocșa înfloresc roze corai În parcul vechi, ce chiar bunica mea L-a dăruit, ca pe un colț din rai, Să străjuie, în neam, biserica.

La Bocșa e altarul ardelean De Simion Bărnuțiu luminat, Ca visul de unire sălăjean Rămână pe vecie semănat.

85 La Bocșa a rămas un testament Ce-n sufletul lui tata s-a născut: “Când Pacea-ntrece orice sentiment Nici teama și nici ura nu sunt scut!”.

Izvoarele Bocșei

Mă-ntorc ades la tine, Bocșă, Cu gând târziu, din viitor, M-aplec smerit, stăruitor, La vechea-ți vatră neaoșă.

La sfinte cruci, în țintirim, Revin mereu cu drag, cu dor, Să mă închin bunicilor Mai înainte să pierim.

Când rodul viu al viței tale, Bărnuțiu și alți mulți fii Vor hotărî ca tu să-nvii, Va răsări din cer o cale.

Născut în România Mare, Știu că atunci, iubite tată, Te vei trezi cu ei odată Să strângeți hora la hotare.

Mă-ntorc ades la tine, Bocșă, Cu ochii țintiți spre viitor, Căci tu mereu vei fi izvor Speranței noastre, platoșă! Cornelia Violeta Popescu, 25 iulie 2018

Gânduri apreciative despre BĂRNUȚIU

Un bărbat în adevăr superior: la cuvintele de patrie, națiune, românism, el se entuziasma ca un poet; figura lui lua un aer de om inspirat, de profet; vorba lui, un accent simpatic și dureros; căutătura sa zvârlea scântei de curaj. (George Sion)

86 Sunt oameni pe care îi fac evenimentele bieți oameni sub vremuri, cum ar spune cronicarul, dar sunt oameni care hotărăsc mersul vremii. (Nicolae Iorga)

Bărnuțiu a fost un fanatic al latinității noastre de drept, după cum Petru Maior și ceilalți au fost apostoli ai latinității noastre istorice și lingvistice. (Ovidiu Papadima)

Direcția școlii latiniste în care se înglobează Simion Bărnuțiu reprezintă fanatismul național, solemnitatea sacerdotală împodobită cu laurii erudiției și ai retoricei academizante. E un gen ce trăiește până în zilele noastre, dând culturii românești un aspect inedit. (Ovidiu Papadima)

Bărnuțiu reprezintă una din ultimele - și din cele mai disperate - zvâcniri de viață ale instinctului de conservare al României patriarhale, al României care se ducea față de cea nouă, capitalistă, care se năștea, haotică și adesea absurdă, dintre ruine. (Ovidiu Papadima)

A fost un bloc de gândire românească... A fost un om în care au căpătat glas de trâmbiță aproape toate dezideratele sfinte ale nației noastre. (Ovidiu Papadima)

Chip statuar cu două fețe... Bărnuț reprezintă în adevăr, într-o înmănunchiere care te miri cum a fost cu putință, tristețea sălbatică a trecutei Românii care murea și voința dârză, înfruntătoare de oameni și veacuri, a noii Românii de a se clădi ea însăși. (Ovidiu Papadima)

Omul acesta, îmbătrânit înainte de vreme, de trudă și necazuri - atât de sfios în pelerina lui sură de cărturar singuratic și bolnav, dar atât de răspicat și profetic în convingeri, putea în adevăr să cuprindă în sufletul și gândul lui toată această frământare nelămurită a vremii și a noastră. (Al. Marcu)

Referitor la problema țărănească Simion Bărnuțiu arăta... când e bărbatul la cărat de grâu, de fân, de vin domnesc sau cu aratul în alodiul domnesc, atunci femeia e în curte la cernut, la dires, la scos de cânepă, la tors. Casa colonului e rămasă numai în grija pruncului din leagăn. (Al. Marcu)

Dacă în viaţa lui Bărnuțiu, ca de altfel în a oricărui om pământean, vei afla pe lângă virtuți sublime și unele opinii eronate, însă de bună credinţă, în schimb puritatea caracterului său va ieși curată ca diamantul, iubirea sa către

87 naţiune şi patrie va semăna cu a martirilor care au căzut victime credinţei lor. (Radu Pantazi)

Simion Bărnuțiu este unul dintre numeroșii gânditori români de la jumătatea veacului trecut care au militat consecvent pentru eliberarea națională a poporului român și s-au pronunțat totodată împotriva asupririi naționale, sub orice formă. (Radu Pantazi)

“Istoria filosofiei” lui Simion Bărnuțiu e prima încercare românească de sistematizare a istoriei filosofiei universale, Bărnuțiu realizând... cea mai completă expunere de până atunci a filosofiei antice și medievale. (Ionuț Isac)

În istoria filosofiei românești, Bărnuțiu reprezintă o etapă superioară celei ilustrate, bunăoară, de Samuil Micu, Eufrosin Poteca sau Eftimie Murgu; dă dovezi elocvente de erudiție deosebit de amplă, cunoaște toate sursele bibliografice modeme majore ale istoriei filosofiei antice şi medievale (Bayle, Schleiermacher, Ast, Kruj, Bekker, Didot ş.a.), chiar şi comentatorii secundari.

Tot ceea ce Simion Bărnuțiu a propovăduit ca formă de manifestare națională pentru fiii națiunii sale, virtuțile neamului românesc și binecuvântarea atotputernicului ne-a dat să înfăptuim. Avem libertate națională, avem împărăția noastră proprie, în ea avem votul universal și avem dezrobirea iobagilor și exproprierea. Dar să nu uităm că toate acestea le-am realizat pentru că poporul românesc de dincoace de Carpați și-a ținut jurământul sfânt dat acum 82 de ani pe Câmpia Blajului în fața lui Dumnezeu, de 40 000 de români adunați, de a nu-și părăsi credința și nădejdea în Dumnezeu, de a nu-și părăsi limba și datinile și și-a dat viața pentru drepturile națiunii care sunt mai scumpe decât oricare alte bunătăți. Fără aceste trei calități mari: geniul, munca și spiritul de jertfă, nimeni nu se poate ridica la rolul de a întemeia ori de a organiza o viață națională și o viață de stat. Simion Bărnuțiu le-a avut pe toate trei în măsură deplină - a muncit mult, a studiat la carte zi și noapte, a învățat pe alții, prin frig și flămând a bătut drumurile, cu toate că era bolnav, agitând și făcând propagandă pentru a lumina întreg neamul românesc și a-1 pune, în serviciul ideii naționale... Învățătura lui a fost nouă, a stabilit principii noi, a propovăduit idei noi și a descoperit mijloace noi... El a stabilit marele principiu că libertatea nu poate fi numai națională, care singura poate fi izvorul de fericire al națiunilor și al fiilor ei. (Iuliu Maniu)

88 A fost un scump fiu al neamului nostru... Luptător pentru drepturile poporului său, apărător al legii şi pământului, Simion Bărnuţiu a fost deschizător de drumuri noi și făuritor al viitorului acestei țări. (Traian Frențiu - episcop unit de Oradea)

Mândria neamului nostru... apostolul libertății naționale... părintele adevărat al neamului nostru care ne-a adus zorile învierii și ne-a trezit din neștiință la cunoștință. (Vasile Goldiș)

Aveam un fel de respect religios noi, elevii cei mici, pentru dânsul, respect pe care desigur îl căpătasem prin tot felul de istorisiri extraordinare ce ajunseseră până la noi despre acest mare învățat, atât din Transilvania, cât și de la noi din țară. (G. Panu)

Acum o sută de ani, inteligența și sufletul lui Bărnuțiu au fost ochii cei mai departe și mai limpede-văzători pe care neamul nostru îi deschisese spre Europa: prin oratorul doctrinar din Catedrala Blajului, Europa îmbia poporului român de pretutindeni rațiuni universale omenești în sprijinul unor drepturi și realități naționale. (D.D. Roșca)

Unionişti locali de seamă: Simion Bărnuţiu (n. 2 aug. 1808 - m. 28 mai 1864) - filosof, om politic

· Neuitarea lumii: însemnări - Lăpușanu-Transilvan, Grigore, București, Ed. Mayon, 2007 · Bocşa la 806 ani. File de istorie - Margin, Ioan, 2011 · Monografia Parohiei Ortodoxe Câmpia Sălaj - Toma, Ovidiu-Cristian, Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credinţă şi viaţă în Hristos, 2015 · Bocșa - satul meu între document și poveste - Ciobanca Opriș Elena, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2018 · Satul Sălăjeni - case, oameni și tradiții - Hosu, Adrian-Florin; Bârsan, Ioan; Ardelean, Daniel; Meseșan, Nicolae, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2018

● 27 Martie - BĂDĂCIN, înfrățirea cu RĂZENI - BASARABIA

Dacă în urmă cu 100 de ani Basarabia a fost prima provincie care a avut curajul de a semna Unirea cu România, un eveniment emoţionant s-a produs în judeţul Sălaj, exact la această dată, iniţiativa aparţinând jurnalului Graiul Sălajului şi domnului economist dr. Vasile Pădurean. Astfel, prin discuţii, întâlniri şi dorinţă reciprocă, s-a organizat un eveniment special la Biserica

89 greco-catolică din Bădăcin, unde s-a semnat şi Actul înfrăţirii celor două comune cu rezonanţă istorică în drumul spre Marea Unire. A fost o participare impresionantă, chiar dacă vremea era neprielnică.

În numele Primăriei din Răzeni, deoarece primarul, Ion Creţu, participa la o altă manifestare de asemănătoare emoție, a vorbit şi a semnat Actul înfrăţirii Valentin Preda, consilier local, emoţionat profund, la fel cu toată adunarea din faţa bisericii greco-catolice din Bădăcin. Lacrimile erau greu de stăpânit, îşi cereau dreptul la exprimare, după ce de atâta timp durerea mocneşte în sufletele tuturor, fiind siliţi, fraţi de aceeaşi limbă, să privească neputincioşi graniţa pusă forţat între ei. S-au rostit cuvinte înălţătoare, iar la final, în mod simbolic, Preotul Cristian Borz, în calitate de gazdă, le-a oferit fraţilor din Moldova Tricolorul şi o batistă cu monograma familiei MANIU, realizată de femeile din sat. Sărbătorim, chiar astăzi, 100 de ani din momentul în care Basarabia s-a unit cu România. Reedităm, la altă scară, bineînțeles, acest moment Centenar, prin înfrățirea comunei Răzeni, din Republica Moldova, cu Bădăcin... De ce Bădăcin? Pentru că aici a crescut, a copilărit și și-a desfășurat o parte din activitate, Iuliu Maniu, cel care a fost unul din promotorii de bază ai Unirii Transilvaniei cu România. De ce Răzeni? Pentru că acolo s-a născut Ion Inculeț, fruntaș de seamă al Unirii Basarabiei cu România. De ce aici, în fața unei biserici? Pentru că aici, pe acest platou, Iuliu Maniu a dorit să construiască o biserică. Din motive independente de el, nu a reușit. Aici avem o biserică greco-catolică, dincolo, în spatele nostru, pe un deal semeț, stă de strajă biserica ortodoxă, o filă din istoria României, acolo, pe fundal este pictat chipul lui Iuliu Maniu și harta României Mari. Toate motivele pentru ca noi, astăzi, să suportăm micile capricii ale vremii, în raport

90 cu sacrificiile de sânge, poate, și de viață a acelora care s-au sacrificat pentru ca România, astăzi, să poată fi între aceste granițe. Suntem aici pentru ca să putem vorbi liber, am reușit ca să aducem la un loc cele două comunități... juridic, reprezentanții celor două primării vor semna un acord de înfrățire și colaborare... astfel încât să dăm un semnal celor care încă nu cred în înfrățirea noastră, a tuturor, că se poate! Dovada este acest eveniment… Astăzi nu există discursuri politice, suntem la un loc, toți, partide politice, bisericile, prin reprezentanții lor, cetățeni ai României, indiferent ce limbă vorbesc, indiferent ce confesiune au, aceasta este dovada faptului că noi nu suntem în locul Basarabiei. S-ar fi putut întâmpla foarte ușor, să fim! Dumnezeu, probabil, prin cei de atunci, prin înalții demnitari ai Statului român, ai provinciilor de atunci, a făcut posibil ca noi astăzi să putem fi liberi, aici. Dr. ec. Vasile Pădurean, inițiator

… Dragi frați, suntem pe treptele bisericii din Bădăcin, îl avem ca martor și pe Sfântul Dumnezeu, fiind în fața Casei Domnului... avem de unde să ne inspirăm și să ne luăm forță! Încep cu un verset din Biblie: Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Întrebarea este de foarte mare actualitate și în ziua de azi, de multe ori am pus și punem întrebarea: “Suntem noi păzitorii fraților noștri?” În acest moment trebuie să dăm o socoteală, DA, într-adevăr, trebuie să fim păzitorii fraților noștri! Aș continua cu un dialog, între copii. Un copil, înainte de începerea anului școlar, îl întreabă pe celălalt: “Tu ai frați?”, și, răspunde copilul fericit: “DA, am!” “- E mai mare sau mai mic decât tine?”, :- E mai mare!”, răspunsul: “Ce bine îți e! Ai frate!” Celălalt copil, cu amar în suflet, cu capul aplecat, zice: “- Eu nu am! Mama mi-a spus că mă crește și așa foarte greu.” Ceilalți copii i-au spus: “Nu, nu! Musai să avem! Tu trebuie să te joci singur!” Și ce mesaj transmite amarul din sufletul copilului? Da, deja am cunoscut singurătatea, cunosc singurătatea! Astăzi așezăm pilonul unui pod, al unui pod simbolic, al unui pod ale cărui piloane sunt foarte bine înfipte în pământul istoriei. Două piloane care s-au înfipt la Bădăcin și la Răzeni, nu cunoaștem adâncimea fundației, putem doar să apreciem, nu cunoaștem jalea și dorința, mai vedem... De rezistența acestor piloane depinde legătura și viitorul nostru, dacă piloanele sunt bine înfipte, oricât de lung ar fi podul, simbolic, de peste 500 de km, va rezista în timp. Și dorim să construim un pod, simbolic, decât să construim pontoane peste râul Prut. Podurile din pontoane sunt luate de către valurile vieții, sunt luate de către greutățile vieții, dar podurile foarte bine înfipte în istorie, în cuget, în viitor sunt mai rezistente. De pe acest pod am dori ca tânăra generație să privească spre viitor. Eu cred că viitorul va fi mai

91 bucuros, viitorul va fi mai bogat, iar viitorul trebuie să îl construim cu toții și, în această muncă, ne-am oferit să fim frați. În această muncă și în idealuri ne-am oferit să lucrăm împreună. Acum satul Bădăcin, din comuna Pericei poate să spună: Mai avem frați! Suntem înfrățiți și noi dorim să avem frați în Domnul și frați ca să ne îmbrățișăm pe teritoriul Europei, pe teritoriul României Mari. Dumnezeu să ne ajute! Primar Pericei, Boncidai Csaba - Bădăcin

Înfrățirea dintre cele două localități va avea doar efecte pozitive asupra viitorului nostru, sub aspect social, economic și cultural. În aceste momente, la Răzeni, are loc un eveniment de marcare a Centenarului, între reprezentanții acestei comune și reprezentanții comunei Măgurele din județul Ilfov. Din acest motiv nu se află prezent primarul comunei Răzeni. Vă mulțumim pentru această mare bucurie adusă! Valentin Preda, reprezentant Răzeni, consilier local

Frați români din comuna Răzeni, vă rog să primiți din partea noastră mici simboluri ale acestei zile istorice, care să ne aducă aminte de Anul Centenarului Unirii și de acest moment în care s-a semnat acest document de înfrățire. Este vorba despre Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu, de unde o să ne cunoașteți mai bine, blazonul localității Bădăcin, ca simbol al faptului că pe aceste plaiuri dintotdeauna au fost oameni vrednici, o batistă cusută de femeile din sat, după modelul celor cusute de Clara Maniu, cu monograma lui Iuliu Maniu pe ea și, nu în ultimul rând, tricolorul, cu speranța că într-o bună zi, să sperăm cât de curând, să ne putem regăsi într-o Românie mare și reîntregită, așa cum înaintașii noștri și-au dorit: Iuliu Maniu, Ion Inculeț, Ioan Pelivan, Elena Alistar. Preot, Cristian Borz

… Când mă gândesc la românii de peste Prut îmi vine în minte un slogan, o propoziție, care în ultimii ani o vedem destul de des în România și are tot felul de forme și anume „Basarabia e România!” Poate mai mult ca oricând, astăzi, sau în anul Centenar, cel puțin pentru mine, personal, are o anumită semnificație și niște valențe mult mai bogate în semnificații. Chiar dacă, din păcate, contextul nefavorabil al anului 1940, vara, face ca Basarabia să se desprindă din corpul țării noastre, totuși, noi credem și spunem: cei din Basarabia sunt români de-ai noștri, pentru toți cei care cred și simt românește. Cred că podul de flori făcut între cele două state la începutul anilor ʼ90 trebuie să fie astăzi o speranță pentru toți românii de pe cele două maluri ale Prutului. Dacă astăzi, 27 martie, sunt 100 de ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României, uite cum, la o inițiativă lăudabilă, Iuliu Maniu și Ion Inculeț fac un

92 pod peste timp și se unesc printr-o unire simbolică. Cred, în primul și primul rând, în acțiuni concrete pe care guvernul și țara noastră trebuie să le facă, aș aminti doar două lucruri: politica externă astăzi a României este de a ajuta statul vecin, Republica Moldova, într-un proces de integrare europeană, iar guvernul României îmbrățișează proiecte punctuale, chiar și cel de astăzi, de aici, astfel încât aceste proiecte să se finalizeze, până la urmă, cu colaborări în plan economic, social, cultural, al energiei chiar, dezvoltare durabilă.(…) Prefect, Florin Florian

… Aici este pământul sfânt al Bădăcinului, aici este pământul sfânt al Sălajului, care a dat poporului român, națiunii române personalități extraordinare. Aici, astăzi, este și pământul sfânt al Basarabiei, pentru că suntem împreună cu toții, în numele Domnului adunați. Priviți la înaintașii voștri, aduceți-vă aminte și nu-i uitați. Uitarea este cea care ucide, aducerea aminte este cea care ne dă sensul: de unde venim, cine suntem, ce înaintași am avut, ce trebuie să facem și încotro trebuie să mergem. Bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor! Să nu uităm de Domnul, să nu uităm de credință, să nu uităm de frații noștri niciodată! Episcopul greco - catolic de Oradea, Virgil Bercea

Bine ați venit, urmașii răzeșilor lui Ștefan cel Mare! Vă așteptăm de 78 de ani. (…) Răzeșii erau acea parte a populației moldave, care participa la războaie fără a fi susținuți sau instruiți pe cheltuială publică. Unirea, înfrățirea a fost un of al tuturor voievozilor și conducătorilor din cele trei țări românești pentru a propaga și apăra neamul și credința. Ștefan cel Mare a dat exemplul cel mai elocvent pentru că a înființat o episcopie ortodoxă, aici, în inima Ardealului, la Vad și a rămas această biserică română până în zilele noastre. Basarabia și Ardealul au fost cele mai asuprite, ceea ce este de apreciat, că au rămas încă păstrătoare a credinței și a neamului. Tot basarabenii, după cum am auzit, au fost primii care au semnat unirea cu România, la 27 martie 1918, dar, din păcate, pentru prea puțin timp, adică numai 22 de ani, până în anul 1940. Cele două personalități ale localităților noastre, Ion Inculeț și Iuliu Maniu, au făcut, cu 100 de ani în urmă, prin semnarea unirii cu România a Basarabiei și Ardealului, ca noi azi să fim aici martori la semnarea înfrățirii între cele două state.(…) Frați suntem și niciodată/ Nimeni n-o să ne despartă/ Nici Prutul cu valuri grele/ Nici dușmani cu vorbe rele. La mulți ani înfrățirii noastre! Parohul ortodox din Bădăcin, Dumitru Blaga

Mulțumim fraților din Sălaj pentru ajutor și bunăvoință. Valentin Preda, Răzeni, Republica Moldova

93 Mulțumim poporului român! Unire, fraților! (Răzeni, Republica Moldova)

Fiind și noi parte la acest simbolic și profund eveniment istoric, înfrățire de fapt, între frați, am rostit, prin vocea și emoția colegei noastre, Natalia Timuș, basarabeancă la origine, câteva versuri din POEMUL UNIRII, pus în scenă și prezentat în mai multe locuri și cu diverse ocazii dedicate omagierii Marii Uniri: Basarabia: De când nu ne-am mai văzut Mult amar a curs pe Prut, De pe Prut pe Dunăre De-i e apa tulbure Și din Dunăre în Mare... Numai lacrime amare!... Numai jale și suspin În coliba de creștin... Numai șoapte... lunga noapte... Doruri sugrumate-n șoapte... Prutul ni le înghițea, Cerul nu le auzea!...

Îți aduc un dar... să vezi De pe mândrele livezi... L-am ascuns, să nu mi-l fure, Prin desișuri de pădure, Prin ceasloavele străvechi, Prin bisericile vechi Și l-am tăinuit pe pietre... Prin cenușa de pe vetre!... Nu-i argint... sclipiri de rouă,

94 Da-i mai scump ca amândouă!... Nu e aur... soare... stele... Da-i mai scump ca toate trele: - Graiul sfânt al mamei mele!

La acestea, Natalia, mai adaugă aici, gândul și dorul ei, care este, așa cum mărturisește, al tuturor basarabenilor, siliți să trăiască durerea de a simți granița dintre frați:

Dorul Basarabiei Așa cum o mamă își iubește copiii în egală măsură și îi vrea aproape de ea, așa cum soarele ne încălzește pe toți cu căldura sa, veghind deasupra noastră, România poate fi completă doar dacă ar avea vechile provincii împreună. E un vis pentru care unii și-au jertfit viața, un vis care îi macină în continuare pe mulți. În pofida intereselor și orgoliilor, pământul dintre Prut și Nistru și-a păstrat graiul românesc, chiar dacă unii se încăpățânează să-l numească moldovenesc; și-a păstrat frumoasele tradiții și obiceiuri și, numai cel care nu are ochi să vadă și urechi să audă, susține că, cei care trăiesc dincolo de Prut, nu sunt români. Nimic mai greșit, dovadă sunt miile, probabil sutele de mii de basarabeni, care s-au stabilit dincoace de Prut. Eu sunt unul dintre ei, româncă până în măduva oaselor, și mărturisesc cu mâna pe inimă, că m-am simțit acasă în oricare oraș din România. Recunosc, atunci când eram întrebată dacă m-am obișnuit în România, eram contrariată, și nu vedeam rostul întrebării, din moment ce consideram că am venit ACASĂ.

95 Integrarea basarabenilor în oricare dintre provinciile românești, fie că vorbim de Bucovina, Ardeal, Maramureș sau oricare altă regiune, nu ar fi fost la fel de ușoară dacă nu ar fi existat acel numitor comun pe care îl avem cu toții, e scris în ADN-ul nostru de zeci de generații, care au trăit în spațiul carpato- danubiano-pontic. Împreună ne-am apărat de invazii, împreună ne-am jelit morții și tot împreună am jucat la nunți. Melodiile populare românești au transmis, prin aceleași vorbe, emoțiile trăite atât pe malul Dunării, cât și pe malul Prutului. În ambele cazuri, dorul este cântat în dulcele grai românesc, care a fost și va fi înțeles, cu ușurință, de oricine simte și trăiește românește, indiferent în care colț al lumii îl va purta destinul. La 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, îmi doresc, mai presus de orice, să trăim în pace și bună înțelegere unii cu ceilalți, să ne iubim ca frații și, poate, cel mai important, să fim uniți, așa cum spunea Vasile Goldiș: “Unirea tuturor românilor întru-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației.” Natalia Timuş, bibliotecară, româncă din Basarabia

● 22 aprilie – CREACA (Borza) Populaţia: 2.803 locuitori/comună, din care 2.635-români, 17-maghiari, 60- romi, 91-informaţie nedisponibilă Primar - Ioan Eugen Terec Propunere eveniment - Iulian Duma

O zi superbă de duminică, așa a fost când, gătiți tradițional, ne-am oprit în fața Monumentului Eroilor din Creaca, spre închinare, iar pentru că acesta

96 era situat lângă biserică, ne-am rugat pentru iertarea noastră, a celor de azi, că uităm prea des de jerfe, sacrificii, dăruire spre binele neamului întreg! La Centrul de Informare Turistică am vorbit, împreună, despre simboluri, despre oameni și împliniri, despre drepturile câștigate de înaintașii noștri, amintind și de nume din zonă, cu rol în istoria unirii neamului. Un moment special a fost pregătit apoi într-un sat din această frumoasă comună, astfel încât Caravana Unirii a poposit și la BORZA, un loc în care istoria este prezentă: sfințirea Troiței-în memoria Eroilor, purtând simboluri sacre, vizită la Muzeul din sat, realizat prin donaţii, la iniţiativa, grija deosebită şi dăruirea domnului învăţător, Traian Ience. Alături de noi a fost și pictorul Ioan Cozma, cel care a donat Muzeului peste 300 de icoane pe sticlă. Români frumoşi, la gând şi suflet, care înnobilează locul în care au văzut Lumina sau unde le este dat să slujească.

Mulțumim, cu respect și prețuire, Familiei Iulian și Camelia DUMA pentru invitaţie şi pentru DARUL de suflet oferit în acest an măreț satului Borza. Cei de mâine vor poposi o clipă, înainte de a intra în sat, să spună o rugăciune spre veșnicia Neamului ROMÂNESC! Vă invităm şi noi, cei din lumea Cărţilor, să intraţi în Borza, să vă reculegeţi şi să admiraţi podoabele nestemate din Muzeul de aici.

Troița românească, o biserică în miniatură și principalul semn al creștinismului

„Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până şi bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci [troiţa] se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic.” (Nicolae Iorga)

Prin Sfânta Cruce ne-a venit izbăvirea şi ea trebuie să ne călăuzească viaţa până la mormânt. Numărul foarte mare de cruci şi troiţe de pe drumurile satelor noastre vădesc cinstirea deosebită pe care a acordat-o mereu ţăranul român principalului semn creştin - crucea.

97 Troița de la Borza - o adevărată operă de artă făurită din lemn și piatră - poate unicat în România, a fost construită pe un teren proprietate privată în anul 2017, ca un semn de hotar și pentru ca drumeţul, sau toți cei care vin în sat, să se oprească o clipă, să se închine şi să rostească o rugăciune în faţa ei, să apuce pe drumul cel bun, sub călăuzirea Domnului. Troiţa din satul Borza, comuna Creaca, a fost construită pe partea dinspre răsărit a drumului, cu spatele la soare, pentru ca oamenii, care se închină, să fie mereu cu faţa către răsărit, iar la realizarea și ridicarea ei au contribuit mai mulți credincioși, fie material sau financiar. Am ales să sfințim troiţa în ANUL CENTENAR ca un gest de recunoștință și pentru înaintașii noștri, pentru a marca cum se cuvine marea unire a tuturor românilor. În urmă cu 100 de ani, generația Marii Uniri, în frunte cu sălăjeanul Iuliu Maniu, și-a avut idealul său național și a știut să-l împlinească, mulți români făcând jertfa supremă pe câmpurile de luptă ale Marelui Război. Centenarul înseamnă principii, credințe și valori. România s-a construit pe valori, principii și mai ales pe credință. Iulian Duma

Credință, demnitate, iubire în Unitate. Cu Dumnezeu înainte! Pr. Blaj Daniel - Creaca

Această zi era prima din săptămână, era într-o zi de duminică și, ca toate lucrările din acea zi de 1 Decembrie, au început cu o liturghie. Ca un gând frumos, atunci când am venit aici, am înțeles că pentru oamenii din sat Liturghia nu era liturghie, era slujbă, ei înțelegeau că lucrarea aceasta e o lucrare pentru Dumnezeu și mă gândeam cât de frumos a fost încheiată slujba din biserică cu o altfel de slujbă, ca o misiune a neamului încheiată sau împlinită atunci când s-a înfăptuit Marea Unire. Astăzi parcă nu găsesc bucuria în ochii celor cu care vorbesc despre Marea Unire, bucurie pe care o vedeam, bunăoară, la bunicii mei când vorbeau despre acest moment. Și, pentru că vorbeați și dumneavoastră despre perioada aceasta deosebită, mă gândeam care e diferența între femeile mironosițe și ucenici - dragoste, care

98 este diferența dintre noi, care suntem puțin mai reci și ceilalți, ne lipsește ceva, poate același lucru - dragoste. Cred că dragostea e un sentiment care nu se învață, dar care se poate întări odată ce se experimentează în fiecare zi. Și dacă azi, spre exemplu, mai avem prescură coaptă în biserică e mulțumirea femeilor care și-au știut crește frumos copiii. Dacă, de asemenea, avem straie bisericești, lucrurile care sunt în biserică așa cum sunt, dacă pruncii își mai aduc mâinile împreună și mai zic o rugăciune, e datorită dumneavoastră, femeilor, pentru că astăzi e ziua femeilor mironosițe. Dacă sunt copii în biserică, sunt pentru că îi aduc părinții și dacă sunt copii, care iubesc țara aceasta e pentru că ai lor părinți îi implică în astfel de activități. Și țineam tare mult să-i felicit pe toți părinții care au venit aici cu copiii la un astfel de moment. Preot Borza, Cristian Oancea

Moment înălțător, de mare patriotism, de la cei mai tineri la cei mai înțelepți! Să ne amintim, azi, în vâltoarea modernității, ceea ce înseamnă ROMÂNIA și actul ei de naștere! În unire stă tăria! Să nu fim dezbinați, să fim împreună, pentru că doar așa vom reuși! Puțini, la început… mai mulți pe viitor! Mulțumim celor care ne-au adus aceste momente minunate și ne-au făcut părtași la „Caravana Unirii”. Caravana Unirii este o lecție de istorie adevărată, care a transmis multă emoție, demnitate, patriotism de neam și țară. Vă felicit pentru munca dumneavoastră și așa cum spune cântecul „Unde-i unul nu-i putere, Unde-s doi puterea crește”. Trăiască România, țara mea dragă! Cu respect - Prof. Camelia DUMA

Mândri că suntem români. Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne simțim cel puțin la fel de români ca și astăzi când comemorăm 100 de azi de la MAREA UNIRE! Raluca ARDELEAN

Românie frumoasă, nu-i lăsa pe alții să te pângărească! A fost un moment înălțător, un moment în care ne-am simțit mândri că suntem români. s.i.

Felicit pe toți cei care prin „Caravana Unirii” fac cunoscut mesajul că poporul român este viu. Hristos a Înviat! Pr. Claudiu NECHITA

La mulți ani, România! Îți doresc prosperitate, un viitor luminos și o conducere spre binele poporului român. Pe când o nouă Unire pentru o Românie cu adevărat mare? Să ai un viitor luminos! Lucreția COSMA, Borza

99

· Monografia comunei Creaca, judeţul Sălaj - Căminul Cultural Creaca, 1974 (dact.) · Monografia comunei Creaca - Ardelean, Maria, 2000 (dact.) · Monografia comunei Creaca - Taloş, Susana; Ilieş, Ludovica, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2007 · Relatări despre un sat din Sălaj, Brusturi - Fărcaş-Brustureanu, Iosif, Cluj- Napoca, Ed. Napoca Star, 2013 · Satul Jac: privire spre trecut - Taloş, Daniel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · Monografia satului Borza - Nechita, Traian Claudiu; Nechita, Ștefania; Duma, Iulian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014 · Monografia şcolilor din comuna Creaca - Ience, Traian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Familia Cioban din Jac (1912-2017): o monografie sentimentală - Terec- Cioban, Crina Ana, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2017 · Monografia satului Prodănești - Daróczi, Iosif (coordonator); Daróczi, Viorica; Daróczi, Mihai Iosif, Zalău, Ed. Școala Noastră, 2018

● 23 aprilie – MIRȘID (Moigrad – POROLISSUM) (bibliotecari din 5 județe: Bihor, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj) Populaţia: 2.159 locuitori/comună, din care 1.581-români, 88-maghiari, 417- romi, 73-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.395 locuitori, 10% plecați în străinătate Primar - Călin Augustin Bereschi, Director Școala Gimnazială, Marius Pașca, Preot, Ciprian Porumb, prof. înv. Agnes Nora Pop și bibliotecară, Loredana Herţe, bibliotecară - Malica Mezei În această comună, pe unde trec mereu turiști de peste tot, din țară și din lumea întreagă, pentru a saluta istoria în CETATE, pe urmele întemeietorilor acestui sfânt popor, am ales să slăvim, simbolic, CARTEA veacurilor, avându-i în prim plan pe cei care sunt paznici la tezaur, bibliotecarii. Ne-am oprit și aici, în primul rând, la

100 Monumentul Eroilor, cu autoritățile comunei, cu mulți copii îmbrăcați în port popular, iar apoi drumul din Moigrad a fost neîncăpător pentru alaiul de bibliotecari, localnici și autocarele ce soseau din județele Transilvaniei, spre a fi, ÎMPREUNĂ, într-o zi cu atât de multe semnificații, dintr-un an cum nu ne-a mai fost dat să întâmpinăm! Primirea colegilor din țară am făcut-o tradițional, cu mălai, pancove, ciurighei, cozonaci și alte bunătăți de pe la noi, iar la amiază, după lecția de istorie prezentată de specialiști ai Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, ne-am amintit care erau bucatele alese ale romanilor și dacilor liberi. Și aici au fost pregătite mai multe momente: am intrat în biserica din sat cu steaguri și pancarte, apoi am vorbit despre oameni importanți, l-am omagiat acasă, în satul natal, pe TEODOR ARDELEAN, colegul nostru, sosit acum cu întregul colectiv al Bibliotecii Județene Petre Dulfu Maramureș, pe care îl conduce de multă vreme, scriind, prin fapte remarcabile, pagini de aur în istoria culturală a zonei și a țării. Emoționant moment, nu se poate descrie în cuvinte, l-au simțit cei prezenți și, avem convingerea că nu-l vor uita. O zi cu profunde şi sfinte semnificaţii, printre acestea şi Ziua Bibliotecarilor din România. Într-un an atât de special, noi, cei care adunăm şi păstrăm zestrea culturală a naţiunii, am ales să ne întâlnim, colegi din Transilvania, într-un loc de la Poarta intrării în istorie, Cetatea Romană Porolissum. Au răspuns invitaţiei noastre Bibliotecile Judeţene: Bihor - manager Ligia Mirișan, Cluj – manager Sorina Stanca, Maramureș – manager Teodor Ardelean şi Satu Mare – manager Lacrima Istrăuan. Astfel, 250 de bibliotecari din 5 judeţe ne-am dat întâlnire la Moigrad, într-un loc ales cu mare atenţie, spre a-l omagia pe cel care, fiindu-i dat să vadă lumina zilei aici, la poale de istorie, a dăruit profesiei noastre atât de mult, încât este o binecuvântare să-l asculţi împărtăşind din impresionanta cultură şi experienţă. În Filiala Bibliotecii de aici, i-am realizat o Expoziție omagială. 250 de bibliotecari din TRANSILVANIA: BH, CJ, MM, SM și SJ au purtat brățara - BIBLIOTECAR CENTENAR. A fost o zi luminoasă, așa cum este, de fapt, CULTURA unui popor, adunată, păstrată și transmisă peste toate timpurile de biblioteci și bibliotecari devotați profesiei! În calitate de Primar al Comunei Mirșid vă adresez un sincer “Bun venit!” la noi, tuturor celor care sunteți prezenți astăzi, aici, și celor care doresc să ne cunoască. 23 aprilie este Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de

101 Autor, este și Ziua Națională a Bibliotecarilor și a Bibliotecilor Publice din România. Un proverb ne spune: Cine are carte, are parte!, și e mare dreptate în acesta, de aceea dumneavoastră sunteți deosebit de importanți, fiecare în unitatea administrativ teritorială în care activați. Rolul dumneavoastră este unul deosebit de mare și eu cred că putem face, împreună cu noi, cu școala, cu biserica, cu cei care răspund, cu Bibliotecile Județene, putem face mai mult în acest sens. Moigradul, după cum o să-l și cunoașteți, după ce o să mergeți sus la Castru, este o zonă care de fapt se confundă cu Comuna Mirșid, o zonă cu o istorie bogată, unde s-au întâmplat multe evenimente și în care acum, punem toți, umăr de la umăr, mână de mână ca s-o putem ridica și ca s-o putem face un punct tot mai interesant pe harta turistică a țării. În 1996, când am ajuns primar, l-am cunoscut pentru prima dată pe domnul Ardelean Teodor, care s-a născut aici, la Moigrad, apoi s-a mutat și la Mirșid. Eu m-aș fi bucurat foarte mult ca astăzi, între noi, să-i fie și fratele, dar, din păcate, Dumnezeu a vrut altceva, asta este viața. De fiecare dată când a venit la mine, la primărie, eu am simțit din partea acestuia o prietenie și o liniște extraordinară. De fiecare dată și-a făcut timp să stăm, să discutăm... au fost și sunt niște întâlniri foarte interesante. Doamna director v-a spus mai multe, într-adevăr domnul Teodor a venit cu o idee, noi am îmbrățișat-o, a donat multe cărți la această filială a bibliotecii din Comuna Mirșid. Domnule Ardelean, eu mă bucur foarte mult că v-am revăzut, aș dori să ne vedem mulți ani de acum înainte, sănătoși, să stăm, să depănăm amintiri. Mă bucur de fiecare dată când aud despre dumneavoastră și asta se întâmplă nu de puține ori. Bine ați revenit pe meleagurile natale! Vă dorim mult succes activităților programate aici! Călin-Augustin Bereschi - primar Mirșid

“Bine este să fim noi aici!”, spuneau apostolii care s-au împărtășit de lumina taborică, atunci când Mântuitorul s-a schimbat la față pe Muntele Tabor. Același lucru îl spunem și noi astăzi, în această zi de sărbătoare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, zi dedicată și bibliotecii. În acest An Centenar ne bucurăm că ați putut veni să fiți în mijlocul nostru, că ați călcat și călcați pe acest tărâm presărat cu istorie... La Castru veți vedea zonele importante istorice. Să știți că există o Bazilică extraordinar de importantă pentru nord-vestul României, nu doar pentru Dacia Porolissensis. De acolo noi spunem că ne tragem rădăcinile noastre creștine, aduse prin coloniștii romani, prin comercianții care au existat în secolele II și III. A fost inițial o Bazilică dedicată zeului, atât de îndrăgit de ostași, Liber Pater, apoi, transformată într-o Bazilică a zeului Bel. La sfârșitul secolului al II-lea,

102 începutul secolului al III-lea bazilica posibil să fi fost creștină și spre sfârșitul secolului al III-lea această bazilică creștină, avea altar, cum se făceau bazilicile în perioada respectivă. Noi, putem spune că avem creștinismul de aici, de mult, deodată cu celelalte popoare latine. Pentru noi toți și istoria noastră este extrem de importantul punct turistic de aici. Preot Moigrad, Ciprian Porumb

“Hristos a Înviat”! Bine ați venit pe meleagurile mele natale. M-am născut la câteva sute de metri de locul acesta și de când mă știu, eu am fost un copil și un om dedicat cunoașterii, iar de vreo 15 ani sădesc în România, în rândul bibliotecarilor, ideea că bibliotecile sunt instituții de cunoaștere, nu simple instituții de cultură, ci să-i ajute pe oameni în a-și deschide mintea. Fără minte deschisă suntem niște nenorociți pe lumea aceasta. Vedeți un sat frumos, nu vreau să vă stric imaginea, iată o biserică minunată, aici, unde este poarta, era biserica veche de la 1730 din lemn, considerată în Eparhia Oradiei ca cea mai frumoasă. Mă plimbam pe lângă ea și nu înțelegeam de unde au adus stejarii aceia uriași, căci nici în Maramureș nu sunt prea multe biserici cu grinzi și bârne așa de mari cum erau aici la Moigrad. Ce știm noi când ne naștem? Știm foarte puțin, suntem sub influența familiei, eu am amintirea în care pe toate ulițele era numai noroi și noi umblam desculți, dar aveam dragoste. Aici, în satul acesta, de la 3 ani și jumătate eu am învățat, cu ajutorul fratelui meu, să scriu și să citesc. Erau mulți oameni săraci, oameni bogați pe-aici nu prea am avut. Eu am crescut în sărăcie și aici, și la Mirșid. Dar probabil că sărăcia are și ea virtuțile ei și, probabil că, îmbuibarea are și ea păcatele ei. Mi-e foarte drag satul meu cum vă e drag fiecăruia satul sau orașul natal, mi-e și mai drag pentru că el mi-a slujit. … În urmă cu vreo 1800 de ani din satul meu pleca un drum până la Roma, pe Via Appia, cu dale care erau perfect șlefuite, și unde se mergea cu o viteză colosală pe vremea aceea. … Dumnezeul care m-a călăuzit în copilăria mea, m-a călăuzit toată viața mea, să am echilibru în toate tropismele mele și să-mi fie drag acest sat. Dr. Teodor Ardelean, fiu al satului Moigrad, Manager Biblioteca Județeană Petre Dulfu Maramureș

După popasul de suflet de la Moigrad, am urcat la Porolissum, unde ne aștepta toată conducerea județului Sălaj: prefectul județului, Florin Florian, președintele Consiliului Județean Sălaj, Tiberiu Marc, vicepreședintele, Sergiu Panie, directori și reprezentanți ai unor instituții, însoțiți fiind și de administrația locală a comunei Mirșid, primar, Călin Augustin Bereschi, directorul Școlii Gimnaziale, Marius Pașca, dascăli și copii frumoși, pregătiți să le prezinte oaspeților un impresionant moment artistic autentic.

103

Mesaje istorice, patriotice emoționante au fost rostite aici, la poarta cetății, pornind de la înțelepciunea romană, considerându-se că aceasta ar trebui să fie setea ardentă a poporului român - de CARTE, de EDUCAȚIE, CUNOAȘTERE, deoarece numai așa putem sta DREPT în fața lumii întregi, știind cine suntem și unde avem înfipte, adânc, rădăcinile. Cuvinte impresionante articulate apăsat, atât din partea organizatorilor, a autorităților, cât și a invitaților. Pe toate le păstrăm în suflete, ca îndemn și promisiune peste timp:

Bine ați venit la Porolissum! Hristos a Înviat! În urmă cu aproape 2.000 de ani aici era civilizație. Doresc să vă spun ceea ce Consiliul Județean Sălaj dorește să mai facă aici. Sunt 200 de hectare de teren și intenționăm să facem un parc arheologic. Evident că doar o mică parte din ceea ce însemnă istorie a fost descoperită de-a lungul timpului pentru că săpăturile au început relativ recent, după 1970. Planul nostru este să construim în afara sitului un muzeu unde să dăm posibilitatea reconstituirii a ceea ce arheologii vor descoperi aici. Există un sistem de pilotaj care poate fi urmărit de pe telefoane, așa încât descoperirile să fie accesibile în format virtual, în format 3 D. Consiliul Județean finanțează anual lucrări de cercetare arheologică, există un proiect coordonat de profesorul Coriolan Oprean, încercând să ne focusăm în principal pe zona civilă. Zona militară a fost prima cercetată, se știu foarte multe despre ea. De fapt, castrele romane erau tipice, având aproape același gen de structuri pe tot Imperiul Roman. Partea civilă este cea care ne interesează și încercăm să identificăm elementele de unicitate. Tiberiu Marc - președinte Consiliul Județean Sălaj

Dacă Președintele Consiliului Județean Sălaj a făcut o scurtă prezentare a castrului roman, eu aș dori să aduc în prim plan evenimentele din săptămâna aceasta, Săptămâna Națională a Bibliotecilor și în special a semnificației zilei de astăzi, Ziua Națională a Bibliotecarilor și Ziua Cărții. Atât bibliotecile, cât și cartea, ocupă un loc important, central în evenimentele zilei de astăzi. Ca și sens,

104 sunt două cuvinte care se întrepătrund și se completează. Nu există, prin definiție o bibliotecă dacă nu sunt cărți, iar cărțile își cunosc consacrarea într-o bibliotecă. Printr-un efort susținut, Biblioteca Județeană Sălaj, prin managerul Florica Pop și colectivul acesteia, fac activități diverse și prolifice pentru că pe zi ce trece câștigă un public foarte divers și tot mai numeros. Dacă acest public este și tânăr, succesul este cu atât mai mare. Atât bibliotecile, cât și dumneavoastră, bibliotecarii, aveți un rol esențial și anume acela de a încerca, de a păstra, cartea în sensul ei clasic. În ziua de astăzi este o provocare, într-adevăr, când suntem atât de tehnologizați, e o misiune importantă și sacră, de a păstra cartea ca și izvor de cunoaștere și cultură. Florin Florian - Prefectul Județului Sălaj

“Homo doctus in se semper divitias habet!” Numai omul cunoscător are averile la el, ceilalți își caută averi degeaba și le pierd pe traseul vieții sau după ce se săvârșesc din viață. (…) E nevoie de oameni cu suflet, e nevoie de o anumită nebunie, așa cum vorbește Apostolul Pavel „fiți nebuni întru Hristos” și noi trebuie să fim nebuni întru cauze sfinte pentru neamul acesta, că dincolo de ce înseamnă mântuirea prin credință, care se poate înfăptui direct, fiecare către Dumnezeu sau prin intermediul unor biserici, există și o mântuire prin limbă și o mântuire prin neam și o mântuire prin informație, prin cultură, ca să știm cine suntem în această lume (…) Trebuie să mai nască și la Sălaj oameni, cum se zicea pe vremuri, să nască la Moldova oameni pentru că, după Alesandru Papiu-Ilarian din Bezded, după Simion Bărnuțiu din Bocșa, despre care cei mai mari istorici spun că este „Moise al românilor”, după Iuliu Maniu, despre care toată lumea știe ce și cum, după Corneliu Coposu, trebuie să mai fie și în contemporaneitate oameni care să țină, așa cum zicea Bărnuțiu: „Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți!” Dr. Teodor Ardelean - Manager Biblioteca Județeană MM

105

· Porolissum - Gudea, Nicolae, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1986 · Porolissum. Vama romană. Monografie arheologică - Gudea, Nicolae, Cluj-Napoca, 1996 · Castrul roman de pe vârful dealului Pomet - Moigrad. Porolissum 1 - Gudea, Nicolae, Zalău, 1997 · Porolissum. Un oraş de la marginea Imperiului Roman - Tamba, Dumitru Gheorghe, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012 · A Roman Frontier Marketplace at Porolissum in the light of numismatic evidence: contribution to the knowledge of the Roman Limes economy - Opreanu, Coriolan Horațiu; Lăzărescu, Vlad-Andrei. Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Editura Mega, 2015

· Porolissum. Un focar al creștinismului timpuriu în provincia Porolissensis (secolele II-III p. Chr.) și în epoca post aureliană (secolele IV-VI p. Chr) - Porolissum. Ein Zentrum des frühen Christentums in der Provinz Dacia Porolissensis (2.-3. Jahrhundert n.Chr.) und in der nachaurelianischen Zeit (4.-6. Jahrhundert n.Chr.) - Gudea, Nicolae, Cluj- Napoca, Ed. Mega, 2016

● 27 aprilie - Cercul Militar Zalău

Am ales locurile în care să ne întâlnim cu publicul, în funcție de simbolistica pe care ne-o amintește, an de an, calendarul nostru special. Astfel, la final de aprilie, sunt două date importante pentru Armata României: Ziua Forțelor Terestre, 23 aprilie și Ziua Veteranilor de Război, 29 aprilie. La ei acasă, într-un loc în care, an de an mergem să omagiem trecutul și faptele eroice ale celor care, fiind mereu la datorie, veghează asupra liniștii noastre și apără granițele țării. În sala mare, în care uniforma militară a avut prioritate, am ales să-i îmbrățișăm, înconjurându-i de copii și tineri, cărora le-am vorbit, prin cuvinte alese și imagini simbolice, despre rolul Armatei în făurirea Marii Uniri, avându-i aproape și privindu-i ca pe niște icoane vii, pe cei care au avut

106 norocul să se întoarcă vii de pe front, veteranii de război, mult timp uitați și ei, precum și faptele atâtor români care ar trebui să constituie modele în transmiterea prin timp a dragostei de țară. Au fost cu noi și Generalii de brigadă Viorel Hexan și Florian Caba, exprimându-și mulțumirea de a vedea că nu lăsăm în uitare istoria și faptele înaintașilor. Venit special la Zalău pentru acest eveniment, domnul general Hexan a transmis un mesaj de suflet: ... Ca fiu al Sălajului mă simt deosebit de onorat de faptul că sunt prezent cu dumneavoastră, astăzi, aici, oameni ai culturii din Sălaj. Aș vrea să readuc în memorie un eveniment care este trecut oarecum sub tăcere. Desăvârșirea Unirii Transilvaniei cu România a făcut-o tot Armata Română, începând cu noaptea de 16/17 aprilie 1919. În partea aceasta de Sălaj nu era realizată încă unirea. În acest spațiu s-au petrecut fapte foarte neplăcute, tragedii cu adevărat. Sunt deosebit de mândru că societatea civilă își aduce aminte de cei care au realizat în fapt Măreața Unire, sau au desăvârșit-o, neuitând, bineînțeles, pe marii oameni organizatori ai evenimentului. Din păcate, uneori, uităm acest lucru. Dar tot atât de adevărat este faptul că, oamenii de cultură ai neamului românesc, mereu au adresat poporului cuvinte și gânduri de unitate, amintesc acum doar de marele nostru geniu, Eminescu, care spunea: „Viitorul oricărei națiuni se sprijină pe umerii epocilor trecute”. Este bine să ținem minte acest mesaj transmis peste veacuri. Trăiască ROMÂNIA și ARMATA ei! Glorie eternă Eroilor neamului românesc! General de brigadă în retragere - Viorel Hexan

În An Centenar tineri și profesori de la școli și licee, având ca patroni spirituali mari nume de români făuritori de istorie, au fost cu noi spre a aduce omagiu, recunoştinţă și adâncă plecăciune celor care au prețuit acest pământ mai mult decât propria lor viață și am făcut, împreună, promisiuni pentru transmiterea, din generație în generație, a sacrificiilor înaintașilor. Biblioteca Județeană Sălaj, sub egida Consiliului Judeţean Sălaj, în colaborare cu Instituția Prefectului - județul Sălaj, U. M. 01483, ANCERM - Sălaj, Asociația Veteranilor de Război-Sălaj, având ca parteneri: Colegiul Tehnic Alesandru Papiu Ilarian, Liceul Tehnologic Mihai Viteazul, Liceul Tehnologic Voievodul Gelu, Școala Gimnazială Iuliu Maniu, precum și Grupul Folcloric Barcăul, al Clubului Copiilor din Șimleu Silvaniei, coordonat de director, Cornelia Neaga și prof. Gavril Neaga, au omagiat şi comemorat Eroii într-un loc special, dedicat ARMATEI ROMÂNE! Au fost momente la Centenar în care, simțind profunzimea trăirilor reale, am prins mai multă încredere că, oricine și oricând, dacă ar dori să ne știrbească limba, teritoriul, demnitatea… se vor ridica mereu români vrednici, care vor găsi armele cele mai potrivite, spre veșnica apărare, în memoria străbunilor și datoria pentru urmași. Acesta a fost și principalul scop al tuturor

107 acțiunilor noastre, retrezirea și cultivarea sentimentului patriotic, în mod special în sufletele celor tineri. Nu avem cum să cuprindem toate emoțiile și mesajele rostite, dar, în memoria marelui domnitor, făuritor de Unire, care, trecând prin Sălaj, pe la Guruslău, a purtat biruință, cuprindem aici gândul unei tinere de la liceul care-i poartă numele - MIHAI VITEAZUL:

Scrisoare deschisă Din Ţara Silvaniei, de aici, din ținutul istoric străvechi, răsfoim cu pioșenie amintiri despre strămoșii noștri, daci și romani, despre descălecători şi întemeietori, despre faptele memorabile ale eroilor din luptele pentru libertate și unitate națională. În acest moment de sărbătoare a românismului, a rememorării paginilor de istorie națională, ne dezvelim sufletul, noi, elevii Liceului Tehnologic Mihai Viteazul Zalău, pentru a-i îmbrățișa, cu emoția trăirii, pe toți eroii, ce s-au jertfit pentru țara și poporul lor, pe toți oamenii măreți, care ne onorează azi cu prezența, pentru a ne certifica un adevăr de netăgăduit: suntem români și suntem mândri că aparținem acestui pământ care ne ține uniți, indiferent de etnie, religie sau idealuri. A trăi sentimentul mândriei patriotice e un privilegiu mai ales atunci când aparții unui loc ce poartă efigia unei personalități istorice. Așa ne simțim noi, elevii Liceului Mihai Viteazul, atunci când faptele noastre sunt apreciate, atunci când avem ca model personalitatea puternică a celui care a fost voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei de la 1600. Niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie, scria Nicolae Iorga. Această imagine impunătoare o purtăm ca un stindard în sufletele noastre cu emoție vie și recunoștință. Suntem tineri, încrezători, curioși, entuziaști, în permanentă căutare de Adevăr, de Iubire, de Libertate, de Bine și de modele, care să ne deschidă ferestrele sufletului și ale minții, să ne facă mai înțelepți și să ne amintească: copacul cu rădăcini adânc înfipte în pământ nu se teme de vânt și furtună. Voi, cei care aveți puterea și menirea de a ne învăța zborul, de a ne reaminti, prin exemple vii, de patriotism, de iubirea de semeni și de glie, de ceea ce înseamnă să simți și să trăiești românește; voi cei care readuceți

108 trecutul în prezent cu demnitate și respect pentru valorile lui, voi și numai voi puteți să ne înălțați zborul. Cu recunoștință, o generație ce prețuiește clipa de înălțare, care înnobilează trecutul și ne înflăcărează inimile! Adria Puşcaş, Liceul Tehnologic Mihai Viteazul Zalău

Se sting VETERANII…

Priveşte, copile, cum trec veteranii În şiruri tăcute, bătrâni luptători Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii Dispar în neant, anonimi călători. Se sting veteranii, lăsaţi în uitare, Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting. Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng! De-ai fost general sau simplu soldat Pe front nu contează! Nu este o lege Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat În lupta cu moartea.Şi moartea n-alege! Din est până-n vest, întregul pământ Cu sângele lor în război l-au udat. Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt Tot drumul Golgotei a fost jalonat! Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern La matcă întorşi au fost aşteptaţi Potrivit obiceiului nostru etern La Aiud, La Sighet, La Piteşti, La Galaţi. De-aceea, copile, când trec veteranii Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini! Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti! Şi-acuma priveşte cum trec veteranii În şiruri tăcute, eroi cerşetori! Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii Dispar în neant... inutili trecători! (Col. (r) Gh. Lăcătuşu, Veteran)

109 ● 10 mai – CRIȘENI Populaţia: 2.641 locuitori/comună, din care 1.731-români, 754-maghiari, 112- romi, 44-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.198 locuitori, din care aprox. 15% plecați la muncă în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial: Primar Călin Morar, director Şcoala Gimnazială, prof. Florica Orţan, bibliotecară Lenuţa Filip

La ieșirea din municipiul Zalău, spre Cehu Silvaniei, în prima comună, Crișeni, un impunător Monument dedicat Eroilor îndeamnă trecătorii să facă popas, spre aducere-aminte, închinare și omagiu! Aici ne-au așteptat și pe noi, pregătiți tradițional, autoritățile comunei, bibliotecara noastră, dascăli și elevi, însoțiți de doamna directoare a Școlii Gimnaziale. A fost un moment de profundă trăire patriotică, de provocare și îndemn spre cunoașterea și prețuirea istoriei naționale, a drumului spre împlinirea idealurilor sfinte și a respectului pentru cei care le-au înfăptuit. Mulțumim mult pentru implicare și participare - Primăriei și Consiliului Local, Bibliotecii Publice și Școlii Gimnaziale! Trăiască UNIREA în tot ce-i frumos, bun și de folos!

Mesajul înaintașilor către contemporani: După nori veni însă senin. Revoluția rupse și ultima stavilă care ne întârzia realizarea idealului. Formarea gărzilor naționale ne dădea o bucuroasă ocupație și apoi pregătirea la Alba Iulia. Oh, acea călătorie minunată în vagoane fără ferestre, fără loc de șezut și, totuși, atât de fericită, purtând tricolorul la piept și la pălărie! Cine ar putea să descrie acea întâlnire fericită cu acel entuziasm sfânt și dor împlinit, între frați, prieteni și tovarăși de luptă, ce se despărțiră cu același gând și se întâlniră la aceeași țintă? Uitarăm de foame și de sete, somn, oboseală. O îmbrățișare și un înot în unde de fericire fu acea adunare. (Ioan Deleu în Gazeta de Duminecă)

110 Să fim mândri că suntem români! Primar, Călin Morar

România este țara în care m-am născut și sunt mândră că trăiesc în ea. Director, prof. Florica Orțan

● DOBRIN (Doba - Monumentul Soldatului Necunoscut) Populaţia: 1.660 locuitori/comună, din care 292-români, 1.295-maghiari, 40- romi, 33-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.643 de locuitori, 5 % plecaţi în străinătate Colaboratori pentru organizarea evenimentului: primar, Bogdán Ferenc István, prof. pens. Ion Tămârş, director, prof. Delia Petran, Doina Pop, bibliotecară - Simona Puşcaş Eroul necunoscut este un simbol al luptei pentru neatârnare, al nenumăratelor jertfe pe altarul sfânt al apărării pământului străbun. Multe morminte sunt pe tot teritoriul României, pe piatra cărora nu sunt scrise nume, se știe doar că acolo își au locul de veci cei care au murit, departe de casă și familie, iar flori și lumânări mai aprind doar, din când în când, trecătorii. Un astfel de mormânt este și în cimitirul din satul Doba, comuna Dobrin, iar noi, ne-am oprit și aici, considerând că într-un astfel de an, trebuie să ne amintim de toți, cu atât mai mult de cei pe lângă care nu prea trece nimeni. Un gest nobil au făcut aici, în așteptarea Caravanei Unirii, reprezentanți ai instituțiilor din centrul de comună, în mod special, Simona Pușcaș, bibliotecară și Ion Tămârș, profesor pensionar, cu mare experiență și în administrația publică. Prin dăruirea lor, a fost curățat acest loc, care amintește de atâtea vieți stinse în luptele pentru țară. Nu-l uitaţi pe cel căzut în război, Lăsaţi-i, din când în când, un loc liber la masă, Ca şi cum ar fi viu între noi, Ca şi cum s-ar fi întors acasă. Nu-l uitaţi pe cel căzut în război, Strigaţi-l din când în când pe nume, Ca şi cum ar fi viu printre noi Şi atunci el va surâde în lume. (N. Stănescu)

111 Emoționantă primire! Mulțumim Domnului Primar pentru mesajul de unitate, de bună-colaborare și înțelegere între toți cetățenii comunei, județului și țării! Doamna Director, Delia Petran a pregătit, cu mult profesionalism și dăruire momentul din curtea Școlii... mână în mână cu Bibliotecara noastră dedicată. Elevii, profesorii, foști dascăli, reprezentanți din satele aparținătoare comunei au fost cu noi, ÎMPREUNĂ, pentru un moment de înălţare spirituală în An Centenar! CINSTE și PREȚUIRE, tuturor! În UNIRE e TĂRIA!

Purtăm sentimente de prețuire și de stimă pentru istoria noastră națională. Îmi exprim dorința de a avea o colaborare armonioasă și înțelegere reciprocă cu toți cetățenii comunei Dobrin, indiferent de religie, naționalitate sau proveniență. Doresc ca această zi să aducă un plus de valoare în viețile noastre. Vă doresc tuturor bună înțelegere! Primar, Bogdán Ferenc István

Mulțumim Caravanei Unirii că a poposit în comuna Dobrin. S. S.

România va fi mereu țara care va triumfa peste veacuri, căci oamenii care o locuiesc se vor strădui mereu să țină steagul sus. Mulțumim Caravanei Unirii! Școala Gimnazială nr. 1 Dobrin

· Straiţa cu merinde - Amintiri săţioase din satul meu - Pop, Florica, Cluj- Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2013 · Nagydoba és Kisdoba a változó időben - alcătuit și redactat de Dr. Nagydobai Kiss Sándor, Zalău, 2017

● SĂLĂȚIG (Deja, Noțig - Monumentele Eroilor) Populaţia: 2.913 locuitori/comună, din care 1.253-români, 1.601-maghiari, 59- informaţie nedisponibilă 2018 - 2.879 locuitori, 8 % plecaţi în străinătate Colaborare Caravana Unirii local: personalul Primăriei, Primar, Petkes Andrei, secretara comunei, Mate Angela, Şcolile din comună şi comunitatea, bibliotecar, Ionel Peter

112 În anul 2018 noi am considerat că este momentul să înțelegem cu toții, că, indiferent ce limbă maternă avem, ce credințe sau convingeri împărtășim, suntem cu toții români și trebuie să sărbătorim, împreună, bucuria nefiindu-ne deplină dacă nu reușim să ne îmbrățișăm, să ne strângem mâinile și să vorbim, deschis despre adevărul istoric, despre iertarea nedreptăților trecutului, responsabilitatea și unitatea în gând și fapte în prezent, grija și preocuparea pentru viitorul tuturor locuitorilor de pe acest pământ.

Mesajul și îndemnul nostru a fost înțeles și bine primit de majoritatea celor cărora le-a fost adresat. În comuna Sălățig, unde trăiesc și conviețuiesc împreună români și maghiari, pregătirea pentru evenimentul omagial, precum și primirea Caravanei Unirii au fost de apreciat. I-am rugat pe toți să îmbrace portul specific, să se exprime fiecare după datini și tradiții autentice, astfel încât am privit, cu admirație, atât ținuta, cât și discursul și programul pregătit, iar în satele aparținătoare comunei, ne-am închinat, împreună și am depus jerbe la Monumentele Eroilor, considerând că toți s-au stins pentru o cauză, pe care au fost trimiși să o apere. Satele au fost pline de oameni, care se închinau cu pioșenie, spre iertarea trecutului și dorința de pace și unitate în prezent și viitor. Felicităm, în mod special, Primăria, Consiliul Local, Biblioteca, Centrul de Informare Turistică, Școlile Gimnaziale (Sălățig, Deja, Noțig) pentru modul impresionant în care au popularizat evenimentul și pentru participarea, împreună, în toate locațiile stabilite! Mulțumiri și respect pentru UNITATE! Mesajul înaintașilor către contemporani: Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge, Virtuți mari de altădată; astăzi ținta vom ajunge Prin credința în unire, prin unire în dorințe. (Gr. Alexandrescu)

Comuna Sălățig este formată din cinci sate: Sălățig, Noțig, Mineu, Bulgari și Deja. Are o populație de 2.879 de locuitori, formată din români și maghiari, care trăiesc în armonie, păstrându-și fiecare datinile și obiceiurile strămoșești. (…) Obiectivele turistice principale sunt bisericile de lemn din satele Bulgari, Mineu și Noțig și monumentele eroilor din satele Noțig, Mineu

113 și Deja. Suntem deosebit de onorați de inițiativa de a depune coroane de flori la monumentele eroilor pe raza comunei, cinstim în acest fel memoria celor care și-au jertfit bunul cel mai de preț - viața - și care prin jertfa lor au făcut posibilă înfăptuirea Marii Unirii de la 1918. Un omagiu eroilor care și-au jertfit viața pentru Marea Unire de la 1918. Primar, Petkes Andrei

· BULGARI - o istorie sentimentală, Zalău, 2017, Ionel Hudin (n. 22 aug. 1963 - Bulgari) - administrator firmă, inițiator și finanțator al lucrării omagiale. Coord. lucrare - Florica Pop, prof., scriitor (n. 16 apr. 1965 - Deleni); coautori Aurel Lung, prof. (n. 14 aug. 1954 - Bulgari); Augustin Mocanu, prof. (n. 12 sept. 1932 - Boju, jud. Cluj), volum colectiv aniversar

● CEHU SILVANIEI (Motiș, Nadiș) Populaţia: 7.214 locuitori, din care 3.136-români, 3.564-maghiari, 343-romi, 7-germani, 164 - informaţie nedisponibilă 2018 - 7.152 locuitori, 15% plecați la muncă în străinătate Implicare în primirea Caravanei - Primar, Ioan Cheregi, dir. Luminița Mureșan, prof. Fica Geta Epan - Școala Gimnazială Andrei Mureșanu; dir. prof. Horațiu Năprădean - Liceul Tehnologic Gheorghe Pop de Băsești; dir. Augustin Gavra, prof. Ștefan Samel - Clubul Copiilor, Bibliotecari - Bálint Julianna și Firicel Gheorghe Vaida În această zonă, de graniță cu județul Maramureș, se rostește cu sfințenie numele celui care, în perioada înfăptuirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, aparținea județului Sălaj - George Pop de Băsești, instituții, busturi, străzi purtându-i, cu onoare, numele. Ne-am oprit în centrul orașului, în parc, lângă Monument și acolo am adus mesajele noastre de frăție, dragoste de neam și țară, unitate pentru a trăi în pace și armonie. CARAVANA UNIRII a trecut apoi din Cehu Silvaniei și pe la Monumentele EROILOR din satele aparținătoare, Motiș și Nadiș, unde am fost impresionați de modul în care sunt respectați Eroii locali și îngrijite locurile de aducere-aminte.

114 Respect, considerație și mulțumiri: Primăriei și Consiliului Local, Bibliotecii Orășenești, Școlii Gimnaziale Andrei Mureșanu, Liceului Tehnologic George Pop de Băsești, Clubului Copiilor și publicului. Mesajul înaintașilor către contemporani: Suntem una, un singur trup revărsat de amândouă părțile munților, Carpații ne sunt șira spinării… (B. Șt. Delavrancea)

Prietenie, înțelegere și armonie pentru un viitor trainic. Primar, Cheregi Ioan

România, o țară a tuturor românilor, o țară de care trebuie să fim mândri! Director, Năprădean Horațiu-Traian

Trăiască pe vecie România Mare! Prof. Lung Aurel

· Cartea școlii 1956-2006 - coord. Aurel Lung și Maria Cordea - Zalău, Ed. Silvania, 2006 · Cehu Silvaniei străveche cetate voievodală românească - Vădeanu, Ştefan I., Baia Mare, Ed. Gutinul, 2007 · Nadiş - 620 de ani (1387-2007) - Mocanu, Augustin, Baia Mare, 2007 · Szilágycseh kismonográfiája - Szabó P. Árpád, Ungur Gabriella, 2011 · Istoria parohiei Motiş - Gavra, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · Participarea locuitorilor din plasa Cehu Silvaniei la Marele Război și la realizarea Marii Uniri - coordonatori: Gavra, Augustin-Leontin; Năprădean, Horațiu-Traian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2018

● 17 mai - ZIUA EROILOR

O, tu, Triumf măreț ș-atât de brav, în faptă! Spre tine, Românie Mare, tot sacrificiul lor se-ndreaptă, ca o deplină și magnifică-nchinare! Nepoate, tu cugetă spre fiecare erou căzut atunci la datorie! Eternă glorie și pacea Domnului le fie, Iertare, Doamne, marelui Erou Necunoscut! Tu, țara întregită ne-ai făcut! (Antologia Unirii)

De Ziua Națională a Eroilor, în toate localitățile județului Sălaj, în mod special acolo unde există și Monumente ce le sunt dedicate, s-au organizat

115 slujbe de comemorare și manifestări culturale de amploare, în care, s-au rostit tulburătoare mesaje culese din literatura patriotică, s-au reamintit fapte istorice remarcabile în drumul spre UNIREA cea MARE, iar la Zalău, pe lângă acestea, s-a desfășurat și Concursul Eroii sălăjeni și faptele lor, ediția a IX-a, dedicat în mod special marilor sălăjeni care au avut un important rol în făurirea României Mari. Emoționante gânduri au fost exprimate de copiii și tinerii noștri în această zi, în AN CENTENAR, dându-ne tuturor nădejdea și încrederea că vom reuși să fim UNIȚI, responsabili și demni! CINSTE, vouă, dragi vlăstare de români, precum și îndrumătorilor voștri! De Înălțarea Domnului, Caravana Unirii a poposit la Cimitirul Eroilor din Zalău, punând flori și aprinzând lumânări la toate mormintele. Parteneri: Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria Filiala Sălaj, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu, Școala Gimnazială Gheorghe Lazăr, Școala Gimnazială Porolissum Zalău.

GLORIE ETERNĂ EROILOR!

Un mesaj din lucrarea lui Iulian-Adrian Margin, de la Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu - Bocșa: Unitatea reprezintă curgerea lină a libertății, a egalității, a fraternității într-un râu al patriotismului, izvorât din iubirea față de țară! Uniți suntem mai puternici, în gând și suflet. A fi unit nu se referă doar la formarea unor noi granițe și poziții geografice, ci la curgerea aceluiași sânge în vene, la aceleași sentimente sublime, trăite de oameni, pentru aproapele, pentru neam și țară... Românul a luptat, a trăit, a respirat pentru UNIRE, pentru un suflet nou, pentru o bătaie mai alertă și mai plină de viață, acompaniată de IMNUL NAȚIONAL al ROMÂNIEI, cântat de românii care, cu atingerea de inimă, s-au jertfit pentru acea zi glorioasă de la ALBA IULIA. Adevărați EROI!... UNIREA este virtutea care învinge ura, lupta, viclenia, egoismul, dorința de a fi cel mai bun, cel mai înalt, când, de fapt, trebuie să luptăm pentru egalitate, fraternitate, posibile doar prin UNIRE!

116 ● 17 mai – PERICEI Populaţia: 3.768 locuitori/comună, din care 1.314-români, 2.129-maghiari, 240-romi, 85-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.723 de locuitori, 5 % plecaţi în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial şi de comemorare: Primar, Boncidai Csaba, bibliotecară/secretar Primărie, Doina Dănilă, prof.: Loredana Cadar, Gyöngyi-Ana Filip, Maria Borz, Jozsa Marcela, Anca Sabău, Teodora- Crina Sfăt, Liana Man

Cu toate că a fost o zi foarte bogată în evenimente, iar invitațiile din județ au fost numeroase, singura comună pe care nu o puteam refuza, din respect pentru valorile umane pe care ni le-a dăruit tuturor, a fost Periceiul, aici unde numele lui IULIU MANIU și VICTOR DELEU, precum și al altor reprezentanți se seamă ai nobilei familii Deleu, se rostesc cu o mândrie locală aparte.

Am ales să fim și aici, de Ziua Eroilor, pentru că era o dată apropiată de cea în care se năștea Victor, al treilea din cei șase copii ai familiei Daniel, fiul revoluționarului pașoptist Iacob Deleu și Iuliana Cosma. Loc binecuvântat, care a dăruit atât de mult Sălajului și țării, a fost, prin comunitatea de acum, în frunte cu domnul Primar, la înălțimea vremii!!! Familia MANIU și Familia DELEU au avut un important rol în educarea spiritului patriotic, al nevoii de cunoaștere și respect pentru valori.

117 Pelerinajul nostru a pornit din fața Primăriei, spre Monumente, Biserică și apoi la Muzeu, unde am desfășurat și lecția de istorie locală, în memoria vrednicilor înaintași. Mulțumim Primăriei, Consiliului Local, bibliotecii, Școlii Gimnaziale și Grădiniței, precum și publicului - au fost la înălțimea vrednicilor înaintași! Cinste, vouă! Glorie și recunoștință eternă marilor români - Făuritori de neam și țară unită! Mesajul înaintașilor către contemporani: Vom birui, pentru că nu sunt așa de înalți Carpații cât ne sunt inimile de înălțate! (Victor Deleu)

Cuvinte memorabile rostite de Victor Deleu: Mântuirea neamului nostru nu ne va veni de nicăieri dacă noi nu ne vom ști-o afla… În noi zace generația viitorului și numai noi vom fi în stare să ne luptăm pentru drepturile unei vieți corespunzătoare idealurilor noastre.

Din MANIFESTUL DE LA DARNIȚA – 26 aprilie 1917

Noi, corpul voluntarilor armatei române, foști prizonieri, cu jertfa vieții noastre, suntem gata să intrăm în luptă pentru împlinirea idealului nostru de a uni tot poporul, tot teritoriul românesc în una și nedespărțita Românie liberă și independentă. Noi, care în limbă, în cultură, în structura socială și în întreaga ființă a noastră etnică și politică, formăm un trup unic și nedespărțit, cerem cu voință nestrămutată incorporarea noastră la România liberă, pentru a forma împreună un singur Stat Național Românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înaintate democrații.

Pentru acest ideal, ne punem în cumpănă, tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri. Și nu ne vom opri până nu vom învinge ori vom muri. Sângele nostru nu se va vărsa în zadar. Credem ferm, că, între viitoarele state fericite naționale și democratice va fi și România tuturor Românilor.

Victor Deleu, născut în 1876, în satul Pericei, importantă personalitate a comunei Pericei, implicat în Marea Unire, a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai Sălajului, care a rămas în istorie, în primul rând, prin contribuţia adusă la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Dr. Marin Pop despre Victor Deleu: Întors la Şimleu, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor naţionale devine tot mai important. Generaţia sa îl

118 recunoaşte ca lider, iar fruntaşii politici cu state vechi în cadrul Partidului Naţional Român îl pregătesc pentru a deveni un lider de marcă al românilor din zona Şimleului. … A fost, însă, învins, datorită violenţelor autorităţilor austro-ungare şi a falsificării alegerilor în favoarea candidatului guvernamental, la fel s-a întâmplat şi cu George Pop de Băseşti în circumscripţia electorală Cehu Silvaniei, la alegerile parlamentare din 1905 şi 1906. Din declaraţia unuia dintre voluntarii ardeleni, descoperită de către istoricul din Zalău în Arhivele judeţului: Că domnul Deleu, prin atitudinea sa, prin faptele sale, prin iniţiativele sale, prin înţelepciunea sa, s-a ridicat în ochii noştri cu mult mai presus decât dacă ar fi avut un grad de mareşal, aceasta se datoreşte firei sale niciodată grăbite, felului cum a privit la modul înfăptuirii idealului nostru comun. Astfel fiind, domnul Victor Deleu a avut din partea noastră nu numai respectul datorat şi pe care l-a avut de la început, ci a avut şi tot ce putea avea un om de la alţi oameni, dragostea noastră. Declaraţia de la Darniţa a avut un larg ecou în rândurile voluntarilor români aflaţi în Rusia şi a dus la intensificarea acţiunii de organizare pentru reîntoarcerea în ţară şi participarea în luptă alături de armata română. … În fruntea delegaţiei de voluntari ardeleni, Victor Deleu pornea spre Alba Iulia, unde se hotărâse deja organizarea Marii Adunări Naţionale a românilor transilvăneni. Au ajuns în 30 noiembrie, iar a doua zi, la măreaţa Adunare, a fost ales printre cei opt secretari. În Consiliul Dirigent a fost desemnat secretar general al resortului de interne.

Victor Deleu rostește însuflețitoarele cuvinte: Eram datori să venim noi la voi, spune el, azi, când voi trăiţi zile atât de grele. Noi am pornit din ţară străină, dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Şi mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate! În perioada interbelică a reprezentat Sălajul ca deputat în Parlamentul României, fiind ales de către sălăjeni de opt ori, adică de fiecare dată când a candidat. În această calitate a contribuit la elaborarea unor legi importante precum cea a organizării jandarmeriei şi poliţiei. Pentru merite deosebite în activitatea parlamentară a fost decorat cu ordinul Vulturul României în grad de comandor, iar pentru alcătuirea proiectului de lege a jandarmeriei şi a poliţiei române a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de ofițer. Între 1932 şi 1933 a fost primar al oraşului Cluj, în 1934, a fost ales preşedinte al P.N.Ţ. Sălaj, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1938, când regele Carol al II-lea a desfiinţat formaţiunile politice. Mari sălăjeni au participat la momentul înălţător de la Alba Iulia, iar dacă bătrânul naţiei, George Pop de Băseşti a fost ales preşedinte de onoare,

119 Victor Deleu a fost desemnat secretarul Marii Adunări Naţionale. A trecut în veşnicie la 31 decembrie 1939, în urma unei grele suferinţe. Numele lui Deleu a fost nedespărţit legat de Sălaj şi Sălajul a fost şi va fi mândru de acest nume, care a însemnat, în primul rând, tărie de caracter. Încă din prima tinereţe, Victor Deleu s-a legat să servească o credinţă şi un ideal. Anii au trecut peste el şi l-au lăsat tot lângă credinţa lui, robit aceluiaşi ideal. De la drumul apucat, nimeni nu l-a putut abate. A trăit şi a murit mărturisind, fără şovăire, acelaşi crez politic, crezul lui Iuliu Maniu. A trăit şi a murit la datorie, pildă vie, de neuitat, pentru câţi vor veni pe urmă, scria Corneliu Coposu, la scurt timp după moartea omului politic. Mormântul său, uitat de oameni și de timp, în Cimitirul Central din Cluj Napoca, așteaptă atenția noastră, spre a nu i se șterge de tot numele. Am fost, l-am găsit, am constatat starea de degradare în care se găsea la 100 de ani de la Marea Unire, ideal în slujba căruia și-a dăruit gândul, credința și inițiativele, am obținut promisiuni de la cei care sunt în măsură să intervină la recondiționarea acestuia. Să fim mai atenți cu aceste locuri, care ar trebui să ne fie sfinte!

Unionişti locali de seamă: Iacob Deleu (n. 1804, Vîrşolţ - m. 1880) - învăţător, participant la Revoluţia de la 1848 în armata lui Avram Iancu. S-a stabilit ulterior la Pericei Daniel Deleu (n. 1844, Vîrşolţ - m. 1896) - notar, implicat în mişcarea memorandistă. S-a stabilit ulterior la Pericei Ioan Deleu (n. 21 aug. 1877 - m. 1946) - redactor la Gazeta de Duminecă şi corespondent pentru judeţul Sălaj la Tribuna de Arad VICTOR DELEU (n. 25 mai 1876 - m. 31 dec. 1939) - jurist Ioan Hendea (n. 22 oct. 1845 - m. 15 apr. 1913, Vîrşolţ) - învăţător

· 800 éves Szilágyperecsen - Gáspár Attila, Zalău, Color Print, 2005 · Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu - Borz, Cristian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012; ediția a II-a, revizuită și adăugită, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016; ediția a III-a, revizuită și adăugită, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2018 · Monografia satului Bădăcin - Blaga, Dumitru, 2013 · Monografia Parohiei Ortodoxe Pericei - Moca, Silviu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Bădăcin, satul memoriei culturale. Demersuri antropologice de Centenar - coord. Camelia Burghele, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Ethnos, 2019 · Monografia satului Pericei - Dănilă, Doina (need.)

120 · Personalităţi de seamă ale satului Pericei. Deleii - o familie de luptători - Dănilă, Doina (need.)

● 18 mai - Universitatea de Vest Vasile Goldiș - Filiala Zalău

Caravana Unirii a poposit la Universitatea de Vest Vasile Goldiș - Filiala Zalău exact în ziua în care absolvenţii aveau Cursul Festiv, luându-şi rămas-bun de la anii studenţiei şi pornind încrezători în cariera profesională. Invitația și evenimentul au fost lansate și pregătite, cu mult profesionalism, dragoste și dăruire de doamna prof. univ. dr. ing. Aurica Grec, director de studii. A fost un moment special, în care le-am împărtăşit tinerilor importanţa Unităţii, a apărării interesului naţional, a dragostei de familie, neam şi ţară, având ca modele credibile marii români, luptători pentru Unire, unul dintre aceştia fiind şi patronul spiritual al instituţiei de învăţământ superior pe care o absolveau. Simbolic, au primit cu toţii brăţara pe care scria: DRUM BUN în VIAȚĂ - ABSOLVENȚI de CENTENAR! Mesajul înaintașilor către contemporani: UNIREA tuturor românilor într-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației. (VASILE GOLDIȘ) Ca răspuns la gestul nostru, studenţii i-au adresat marelui român, o scrisoare simbolică, mulţumindu-i astfel pentru că a fost acolo, prezent şi şi-a dăruit viaţa pentru ROMÂNIA MARE!

Scrisoare, către Vasile Goldiș Zalău, 18 mai 2018 Stimate domnule Vasile Goldiș, Oricine conștientizează însemnătatea Marii Uniri este copleșit de măreția evenimentului. Și eu, român între români, adun acum în suflet dragostea față de țară și dragostea față de neam, privind spre cei 100 de ani care au trecut de la Marea

121 Unire ca spre un destin împletit deopotrivă din valori, încercări, sentimente rostite și nerostite. Câți români au viețuit de atunci pe acest plai? Câți și-au îndreptat gândurile spre Marea Unire? Câți și-au iubit țara, fie și-ntr-un gând, o decizie, o faptă, o rugăciune, o naștere sau o re-naștere? Există un punct de convergență al tuturor acestor gânduri și sentimente, un punct istoric, concret și viu, etern: Marea Unire la care domnia voastră nu numai că ați participat, ci pe care ați creat-o, împreună cu alți făuritori de neam. Alba Iulia transcende unirea geografică, mărturisind, mai ales, despre unirea spirituală a românilor, din toate timpurile. Ea adună visurile, speranțele, nădejdile și rugăciunile românilor pentru soarta națiunii, cele de dinainte de 1918, dar și pe cele de după acest memorabil și monumental moment istoric. Ca studentă la Universitatea ce vă poartă numele, mă întorc spre acest spațiu spiritual cu recunoștința celui care simte că atunci, la 1918, ați recapitulat în sentimentele domniei voastre toate sentimentele românilor din trecut și din viitor și repet și eu odată cu toți românii: Trăiască România Mare! Ați fost artizanul Marii Uniri, domnule Vasile Goldiș. Peste 100 de ani, de la Universitatea ce, din respect vă poartă numele, Vasile Goldiș, un student la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, se pregătește de un alt artizanat: cel al făuririi conștiinței și personalității preșcolarilor și micilor școlari pe care îi va ajuta să crească. Două artizanate, o singură plămadă... Peste aproximativ doi ani, prima generație de absolvenți de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar de la Universitatea Vasile Goldiș va putea semăna în sufletele micuților mândria de a fi român, adeziunea față de idealul de neatârnare și de unitate al românilor și credința în valorile sacre fundamentale ale neamului nostru. Crezul domniei voastre, crezul meu, crezul românilor se va auzi mereu și va avea aceeași consistență eternă și pe buzele copiilor: Trăiască România Mare! Cu adâncă recunoștință, Cristina Cherecheș, în numele studenților de la Universitatea Vasile Goldiș, PIPP, anul I, 18 mai 2018 „Centenarul”

Învățătura este arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.

Șef promoție 2018, Ioana Andreica, UVVG Arad, Filiala Zalău

122 ● 21 mai – CHIEȘD (Sighetu Silvaniei) Populaţia: 2.420 locuitori/comună, din care 1.996-români, 120-maghiari, 243- romi, 61-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.403 locuitori, 10% plecaţi la muncă în străinătate Implicați în organizarea evenimentului omagial - Primar, Leontin Chiș, bibliotecar, Ciprian Ardelean, dir. prof. Claudiu Anton, colectivul Şcolii Gimnaziale Chieşd, preot Ovidiu Supuran, Chieşd şi Cosmin Naghi, Sighetu Silvaniei Aici, la Chieșd, cu asemenea OAMENI frumoși, cu o organizare demnă de România Unită Centenară, am avut cu toții sentimentul că există nădejde, că tinerii noștri, educați cu atâta dăruire în peisajul sănătos al naturii sălăjene, vor ridica faima țării la vrednicia de odinioară... Mulțumim, în mod cu totul special, domnului primar, colegului nostru care s-a ocupat de detaliile organizatorice și coordonarea activităților, precum și preoților, care au slujit împreună, în semn de respect pentru Eroii Neamului și pentru țara noastră minunată, Școlilor din comună cu dascălii dedicați și iubitori de neam, care au pregătit cu multă dăruire copiii, îmbrăcându-i în costume populare autentice... emoții patriotice profunde la Chieșd, promisiuni de a demonstra, zi de zi, prin fapte că suntem demni de trecut și responsabili pentru viitor! Mesajul înaintașilor către contemporani: Tot românul cu al său nume S-a mândrit și s-a mândri, Căci strămoși mai cu renume Nici n-au fost și nici n-or fi. (Iulian Grozescu)

SIGHETU SILVANIEI, Comuna CHIEȘD Felicităm autoritățile, preoții și locuitorii pentru unitatea pe care au exprimat-o! Am văzut și aici chipul luminos și imaginea cea mai frumoasă a ROMÂNIEI. Să ne molipsim cu toții de UNIRE în fapte demne la CENTENAR! Era sărbătoare religioasă, astfel încât, la ieșirea de la biserica din sat,

123 toți s-au oprit, împreună cu noi, în fața Monumentului Eroilor din sat, spre închinare, mulțumire pentru jertfa lor, în numele țării, pentru libertatea pe care nu știm să o prețuim întotdeauna.

Portul popular înfrumuseța chipurile celor prezenți, iar vechimea acestuia vorbea de la sine despre dragostea pentru tradiții, obiceiuri și respectul față de truda îndemânatecelor femei ale locului. Totul a fost tradițional, de la cămeși, la poale și… plăcinte! Mesajul înaintașilor către contemporani: Să ne dăm, împreună, frățeasca, ajutătoarea mână de Unire și să zicem cu toții: Trăiască Moldova! Trăiască Valahia! Dar învrednicească-ne Dumnezeu să putem striga într-o zi: Trăiască România unită! Atunci, fraților, soarele luminei va pătrunde și va împrăștia adâncul întuneric pe care zacem; atunci, numai, vom fi ceea ce trebuie să fim, adică fiii unei singure și puternice moșii! În visurile mele înflorit se arată viitorul României… Ce ne lipsește ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai unirea!... Să trăiască, dar, Unirea românilor! (Costache Negri)

Mulțumim din inimă pentru frumosul mesaj adus în comuna noastră în cinstea Centenarului. …Există în Sighetu Silvaniei un cimitir al Eroilor, în mare majoritate necunoscuți. Aș vrea să vă spun că în Sighetu Silvaniei, spre surprinderea noastră, au existat și niște eroi cunoscuți. Merită să ne aducem aminte că și-au dat viața pentru noi. Comuna noastră, Chieșd, este o comună foarte frumoasă, dacă n-ați știut până acum, vă spun eu. Pe lângă toate acestea și țara noastră este o țară foarte frumoasă și merită să ducem vestea aceasta peste tot. Într-o călătorie pe care am avut-o în Spania, două zile am stat cu o cetățeană româncă să-i explic eu cât e țara noastră de frumoasă și ea să-mi explice cât e Europa de frumoasă. Nu am contenit să-i explic ce munți avem, ce peisaje avem și la urmă, când m-am despărțit de ea, a zis: să știi că sunt de 10 ani aici, de la vârsta de 18 ani. Când voi veni acasă mă duc cu întreaga familie să-mi vizitez țara. Copiii dumneavoastră se duc după ce termină școala, se duc

124 dincolo și nu reușesc să cuprindă cu ochii, cu inima, cu mintea frumusețile pe care le avem în țară, astfel încât, de aici trebuie să pornim cu dragostea de țară, să apreciem comunitatea în care trăim… Primar, Leontin Chiș

Unionişti locali de seamă: Ioan Galu (n. 14 nov. 1829, Poceiu - m. 1894) - preot

· Monografia comunei Chieşd - Ardelean, Ciprian Adrian (need.)

● 29 mai -Fântâna GORGANA SÎNMIHAIU ALMAȘULUI Populaţia: 1.617 locuitori/comună, din care 1.238-români, 14-maghiari, 316- romi, 49-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.640 de locuitori, 8% plecați la muncă în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului comemorativ şi omagial: Primar, Cornel Lung, viceprimar, Călin Cozma, angajaţi ai Primăriei, dascăli şi elevi ai Şcolii Gimnaziale, bibliotecar, Octavian Kiss În 28 mai 1864, SIMION BĂRNUȚIU făcea un popas în comuna Sînmihaiu Almaşului, pentru a bea o picătură de apă vie, cu nădejdea că va reuși să ajungă, încă o dată, în BOCȘA natală... aici s-a stins, iar din LUMINA lui, în acel loc, a izvorât o fântână... Într-un an atât de special, în memoria TRIBUNULUI, am invitat sălăjenii în pelerinaj (29 mai), am sădit FLORILE RECUNOȘTINȚEI, împreună - Bocşa, Zalău, Sînmihaiu Almaşului, tot Sălajul pentru întreaga ROMÂNIE - Unitate spre slava înaintaşilor! Simion Bărnuţiu și-a dorit să ajungă la Bocşa natală, spre a-și găsi aici, odihna veșnică. Domnitorul ALEXANDRU IOAN CUZA i-a oferit căruța pentru a străbate drumul de la Iași, la Bocșa. Starea de sănătate se agravase, a poposit o clipă într-un peisaj de o frumusețe aparte, în comuna Sînmihaiu Almaşului, încercând să mai adune putere pentru puținul drum rămas până ACASĂ… inima Marelui Român – Făuritor de istorie s-a oprit, faptele și ideile sale săltând în eternitate! Centenarul Marii Uniri este, în primul rând, un moment de meditație,

125 recunoștință și promisiune de neuitare și transmitere a nobilelor idei de libertate, egalitate, fraternitate… unitate, din generație în generație! 29 mai 2018 – Emoții profunde la întâlnirea de la Fântâna GORGANA: primirea au făcut-o gazdele/proprietarii locului: Primăria și Consiliul Local, Biserica Ortodoxă, Biblioteca Publică, Școala Gimnazială și comunitatea - Sînmihaiu Almașului. Au participat cu respect și trăiri patriotice: Primăria și Consiliul Local, Biblioteca Publică și Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu – BOCȘA – aducând şi plantând 100 de FLORI vii în memoria marelui înaintaș. Împreună am vorbit despre pagini nemuritoare ale istoriei, despre Bărnuțiu și ideile sale, care au adus lumină neamului său, despre nevoia de… UNITATE! S-au recitat nemuritoarele versuri ce i-au fost dedicate! S-au cântat cântece patriotice, iar la final Imnul Centenarului, îmbrățișând Fântâna nemuririi Bărnuțiene, prinşi în… Hai, să dăm mână cu mână! Ne-am promis că ne vom întâlni, an după an, la 28 mai, spre a stropi cu dragoste și prețuire Florile din locul acesta ce i-a deschis drum spre lumina veșniciei! Cinste și prețuire tuturor pentru că ați răspuns invitației Caravanei Unirii de a ne întâlni acolo!!! Rugăm și îndemnăm trecătorii să facă popas, să ude florile, să spună o rugăciune, încărcându-se de dragoste unii față de alții, așa cum s-a întâmplat azi… neuitând îndemnul: Unde Bărnuţ se stingea, O fântână se făcea, Fântână netulburată Ca inima lui curată. Şi-a rămas poruncă vie Dată pentru veşnicie: Cine vine la fântână Vine cu o floare-n mână. (Ștefan Goanță, Memoria Sălajului)

Mulțumim din suflet Caravanei Unirii, care a poposit la monumentul Simion Bărnuțiu din Sînmihaiu Almașului. Primarul comunei Sînmihaiu Almașului, Cornel Lung

126 … E o zi specială pentru noi toți. Ați spus că Bărnuțiu a luptat pentru toți oamenii de aici de pe meleagurile noastre. Într-adevăr, idealurile pentru care a luptat Simion Bărnuțiu: egalitate, fraternitate și libertate au fost pentru toată lumea. Deci, Bărnuțiu e al tuturor oamenilor pentru că, prin lupta pe care a dus-o de atâția ani el a luptat pentru aceste idealuri mărețe. Poate că ar trebui și noi să ne oprim câteodată și să ne gândim la aceste idealuri. Totdeauna spun că doar noi, împreună: români, maghiari, romi, germani, sași, șvabi, numai noi, împreună, cu toții putem clădi un viitor frumos. Un viitor pe care noi toți ni-l dorim. Într-adevăr, de-a lungul istoriei, au fost momente foarte rele, foarte neprielnice, nu trebuie să uităm niciodată aceste momente, că ne aparțin, e istoria noastră, dar eu zic că în an Centenar trebuie să și clădim, să clădim un viitor noi cu toții împreună, un viitor pe care ni-l dorim cu toții. Haideți, să clădim, împreună, un viitor! Primar, Demyen István, Comuna Bocșa

„Bat clopote sunând reîntregirea…” este versul unui cântec al sufletului românilor. Să bată și azi și să ne unească în simțiri, în cuget și în suflet! Centenar 100 România. Director prof. Lavinia Gorgan, Școala Gimnazială Sînmihaiu Almașului

· Monografia comunei Sînmihaiu Almaşului, jud. Sălaj - Sînmihaiu Almaşului, Căminul Cultural, Şcoala Generală, 1973 (dact.)

● 1 Iunie - Ziua Internațională a Copilului Cei mai frumoşi şi sinceri românaşi şi-au dăruit iubirea şi frumuseţea pentru ţara care le leagănă copilăria, aducând omagiu unirii prin creaţiile lor. Povești și versuri scrise de copii, dedicate istoriei naționale, au fost prezentate în semn de dragoste patriotică, de Ziua lor în An Centenar! La Bibliotecă, în mărețul an, 2018, au curs mereu, mai mult ca în alți ani, rânduri de copii, cei mai frumoși, voioși, voinici și isteți... românași!

127 Aprecieri deosebite dascălilor care i-au îndrumat și i-au adus în locul unde se păstrează povestea neamului românesc, cu toate personajele care au demonstrat, prin fapte, că își merită locul în pagini nemuritoare!

● 2 iunie - Mineu, Comuna SĂLĂȚIG (întâlnirea comunităţii din acest sat cu un grup din judeţul Ialomița, în frunte cu preotul, profesori, reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor de cultură, precum şi copii în costume populare, specifice zonei. Pelerinajul lor s-a realizat în cadrul Proiectului Cinstirea Eroilor Neamului, susţinut de Consiliul Judeţean Ialomiţa şi Centrul Cultural UNESCO, Ionel Perlea)

O, voi, eroii fără nume! Ați fost atât de mulți! V-ați stins, ca florile, prin văi și munți! E plin pământul cu a voastre oseminte! Perit-ați mulți fără morminte. Vă știe Bunul Dumnezeu pe unde ați perit în focul greu! (Antologia Unirii)

Emoţionantă întâlnirea comunităţii din acest sat, unde istoria nu se uită, cu grupul din judeţul Ialomița, însoțit de preot, profesori, reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor de cultură, precum şi urmași ai eroilor, în straie tradiționale. Pelerinajul lor s-a realizat în cadrul Proiectului "Cinstirea Eroilor Neamului", susţinut de Consiliul Judeţean Ialomiţa şi Centrul Cultural Unesco, "Ionel Perlea". Un gând ne-a unit pe toţi, în An Centenar - Slava şi Cinstirea Eroilor care, dându-şi viaţa pentru apărarea pământului românesc, s-au oprit aici, spre odihna cea veşnică! Prețuire şi recunoștință sălăjenilor din Mineu, care, deşi Eroii pentru care au ridicat un Monument - prin implicarea, în mod special, a celui care a fost Colonel Emil Gherman, o vreme Comandant al Centrului Militar Judeţean Sălaj - nu erau din locurile lor, au grijă în permanenţă de întreţinerea acestuia şi

128 stropesc cu lacrimile neuitării Florile dragostei faţă de jertfa înaintaşilor! Mineuanii nu pot uita că satul lor a fost salvat de dușmani și prin jertfa acestor ostași, care nu s-au mai întors în locurile lor natale, niciodată. Admirație şi respect fraţilor noştri din Grivița, judeţul Ialomița, care, cunoscând identitatea Eroilor din Mineu, prin bună-voința unui dascăl al locului, care a trimis o scrisoare de informare, au venit în pelerinaj, oferind, astfel, prinosul lor de recunoştinţă celor care nu au lăsat în uitare sufletele ce nu au mai reuşit să-şi găsească pacea eternă în pământurile natale! Slujba de pomenire şi parastasul au fost oficiate, împreună, de preoţii din Mineu, Bulgari şi Grivița, respectându-se tradiţiile religioase ale ambelor ţinuturi româneşti și fiind prezenți, în port popular tradițional și unii și ceilalți. Pentru organizare s-a mobilizat întreaga comunitate din Mineu, coordonaţi de Biserica ortodoxă, precum şi de Şcoala Gimnazială Sălățig (prin implicarea deosebită a doamnei Florica Gherman, director). Din respect pentru Eroii Neamului şi în întâmpinarea grupului din Ialomița au fost prezenţi şi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene Sălaj, prin domnul vicepreşedinte al Consiliul Judeţean Sălaj, Sergiu Panie, iar în mod special, din partea instituţiilor judeţene de cultură, Caravana Unirii a fost acolo, împreună cu bibliotecarul din Sălăţig, Ionel Peter, oferind celor prezenți simboluri dedicate Centenarului Marii Uniri! După plecare, doamna profesoară, cu generozitate, a răspuns invitației noastre de a ne trimite câteva gânduri pe care să le cuprindem în cartea ce dorim să rămână dovadă peste timp despre trăirile speciale ale sălăjenilor în 2018:

129 Un vis împlinit! Venim, din istorie, aparținem istoriei acestui neam, dovada sunt fagmentele de ceramică ce aparțin culturii coslogeni, secolul al -VII-lea e.n., secolul în care se va încheia procesul de formare a limbii și a poporului român. Câmpia Bărăganului, este așezată la răscruce de vânturi, suntem acea ”OAZĂ de latinitate, în lumea slavă”, am rămas aici trecând peste noi milenii de istorie. Cum am ajuns la împlinirea acestui vis!? Am să vă spun o poveste, dar una adevărată.... cu “a fost odată...” Sfârșit de august 2008, când poștașul mi-a adus acasă un plic, din partea profesorului SFÂRLE VASILE, sat Mineu, comuna Sălățig, județul Sălaj. Din curiozitate, am deschis plicul: SURPRIZA! Vă redau, pe scurt conținutul acestei scrisori: ”Domnule/doamnă profesoară de istorie de la Școala Grivița, jud. Ialomița, vă aduc la cunoștință că în satul Mineu, jud. Sălaj, în curtea Bisericii, se află mormântul a trei soldați din localitatea dumneavoastră, care au căzut la datorie pentru o cauză națională în ziua de 25.10.1945: ANTON SCARLAT, CRISTODOR CONSTANTIN și GHEORGHE TRANDAFIR.” Au trecut 10 ani până am pus în aplicare ideea de a merge la Mineu cu un grup de elevi, lucrul acesta avea să se realizeze în Anul Centenarului, 2018. Mi-am propus să refac drumul parcurs de Mihai Viteazul, 1955-1601, primul domnitor român de origine ialomițeană, care a încercat să-i unească pe români. În dimineața zilei de 01.06.2018, cu un grup de elevi am pornit la drum pe traseul Buzău – Întorsura Buzăului – Sibiu – Alba Iulia (în fața statuii lui Mihai Viteazul, omagiindu-l ). Plecăm apoi mai departe, emoțiile erau din ce în ce mai profunde, ne era teamă, eram în același timp și curioși de ce vom găsi. La orele 22.00, la intrarea în orașul Zalău, am fost așteptați de domnul ADRIAN LUNGU, reporter Radio România Actualități, un jurnalist cu experiență și suflet mare, care ne-a oferit tot sprijinul. Orele au trecut foarte repede... nu știam ce va fi a doua zi! La orele 07.00 ne-am îndreptat spre Mineu, un sat mic, curat, cu oameni harnici, respectuoși, cu frică de Dumnezeu. La Biserica din sat a fost oficiată o slujbă de pomenire a Eroilor ialomițeni (în stil ialomițean), căzuți la datorie pentru eliberarea ultimului petic de pământ românesc, la care au participat Dna. Manager al Bibliotecii Județene Sălaj, Florica Pop, Dna. Director al Școlii Gimnaziale Sălățig, Florica Gherman, Dl. Prof. de istorie al Școlii Sălățig, reprezentanți ai Consiliului Județean Sălaj, Dl. vicepreședinte, Sergiu Panie, ai Primăriei Sălățig și enoriașii satului. O zi frumoasă, de neuitat, o zi care va rămâne pentru mulți ani în

130 memoria noastră și care sperăm că o vom mai repeta, cât de curând! A venit ora despărțirii! Plecăm! Traversăm Carpații Orientali, vizităm Mausoleul Mărășești și cu gândul la Mineu, ne îndreptăm triști spre casă. Eroii pot fi cunoscuți, mai mult sau mai puțin. Numai faptele lor rămân pentru posteritate, chiar dacă sunt știute sau nu. Pentru toți Eroii, martiri ai neamului românesc, merită să facem o PIOASĂ PLECĂCIUNE. ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE! MULȚUMIM SĂLĂJENILOR! Prof. Grd. I, Cornelia DAMIAN

Mesajul înaintaşilor către contemporani: Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neîmpărtăşit! Un glonţ pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit...

Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm Şi din pământul ce ne arde Nicio fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie! Pentru dreptate noi pierim; Copiii noştri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie! Adună tot ce-i bun sub soare; Ne cheamă şi pe noi la praznic, Când România va fi Mare! (Scrisoare găsită în raniţa unui Soldat necunoscut)

Cinste lor, eroilor! Ajută Doamne neputințelor noastre! Jurnalist Clementina Tudor - manager Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomița

Un gând de bucurie și aleasă prețuire pentru momentul „Cinstirii Eroilor Grivițeni” - Parohia Grivița, jud. Ialomița, 2 iun. 2018

Mulțumim „sfinți” eroi pentru sfânta voastră jertfă! Pr. Nechita Emil (Bulgari) - 2 iunie 2018, Mineu

131 ● 6 iunie – AGRIJ Populaţia: 1.370 locuitori/comună, din care 953-români, 3-maghiari, 377- romi, 37-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.386 locuitori, plecați în străinătate aprox. 3% Implicați în organizarea evenimentului și primirea CARAVANEI: primar Pamfil Berar, director Școala Gimnazială prof. Claudia Mariana Cristea, preot,Vasile Man, înv. Aurelia Pop, Goia Maria - recitator, prof. de istorie Pamfil Pop, bibliotecară, Mariana Longodor

AGRIJ - Fumoși oameni are Sălajul și ROMÂNIA!

Au demonstrat acest adevăr, azi, 6 iunie 2018, autoritățile, Școala Gimnazială, Biserica ortodoxă, întreaga comunitate din comuna care deschide, alfabetic, Sălajul! Azi au demonstrat că și faptele, comunicarea, colaborarea... Unitatea în acțiune le este tot la loc de cinste, în frunte!!!

Pelerinajul nostru prin comunele și satele sălăjene ne ajută să scriem pagini de aur în volumul 2018, având încredere că emoțiile patriotice împărtășite, gândurile transmise, îmbrățișările și mesajele de unitate vor fi transmise tuturor, celor de azi, iar apoi, mai departe... în infinit! Impresionată a fost primirea din curtea Școlii Gimnaziale, reîntâlnind aici oameni luminoși, precum doamna Claudia Cristea, director, om frumos la chip și, mai ales, în fapte, care, împreună cu echipa, au fost la înălțimea momentului, prin deosebitul respect acordat și modul tradițional de a primi Caravana Unirii! Înălțătoare clipe! Prezent a fost și domnul profesor de istorie, Daniel Taloș,

132 împărtășind, împreună, sentimente de unitate și dragoste față de valorile neamului românesc. Cinste și prețuire Primăriei Agrij, domnului Primar, Pamfil BERAR, pentru organizarea și implicarea întregii comunități! Îi mulțumim și bibliotecarei noastre, Mariana Longodor, pentru informarea și comunicarea în comunitate a trecerii Caravanei prin comuna lor.

Lumină prin cuvânt și prezență a transmis tuturor și Preotul, Vasile MAN, emoționându-ne prin bogatele cunoștințe despre localnicii care au participat la evenimentele istoriei noastre și la înfăptuirea Marii Uniri! Centenarul înseamnă trăire, emoție patriotică, implicare și participare la momente de cinstire a trecutului, respect și responsabilitate în prezent, promisiuni ferme, duse spre împlinire în viitor! Felicităm toată suflarea din comuna AGRIJ! Cinste, vouă, ROMÂNI VREDNICI! Am trecut prin toate localităţile, atât cât am reuşit, considerând că astfel, întâlnindu-ne, cât mai mulți și tot mai mulți, vom reuși să ne încărcăm de dragoste de ROMÂNIA, să punem împreună gânduri, idei, dar mai ales fapte spre slava, demnitatea și eternitatea țării și a poporului român! Mesajul înaintașilor către contemporani: Trăiască, frați, UNIREA! Unirea e puterea; Puterea e mărirea; Mărirea, propășirea. Unirea e viața, lumina și averea; UNIREA e FERICIREA! (C.D. Aricescu) Anul 2018 înseamnă, în primul rând, întâlniri cu cât mai mulți români frumoși, îmbrățișări, emoții și vibrații patriotice, închinare și omagiu adus înaintașilor, precum și promisiuni solemne de a avea grijă de ROMÂNIA noastră minunată!!!

133 Vreau să mulțumesc acestei Caravane, care ne-a adus în suflet un moment de trăire, de simț românesc, de faptul că trebuie să ne amintim de strămoși, de cei care s-au jertfit pentru pământurile noastre dragi. Primar, Pamfil Berar

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, mulțumesc întregului colectiv pentru susținere, vă mulțumim vouă, celor care ne amintiți că dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta. Prețuire și respect BJ SJ prețuire și respect Caravanei Unirii, prețuire și respect Ambasadorilor Unirii! Cei mai frumoși oameni sunt cei care au trecut prin înfrângeri, suferințe, lupte, pierderi și care au găsit calea de a le depăși cu succes! Aceștia au dobândit o sensibilitate și o înțelegere care îi umple de compasiune, blândețe și o grijă plină de iubire față de ceilalți! Mulțumim, Biblioteca Județeană Sălaj! Prof., Claudia Cristea

Felicitări organizatorilor și tuturor participanților, o activitate deosebită închinată celor care au înfăptuit MAREA UNIRE, MAREA ROMÂNIE! Activitate care ar trebuie să fie prezentă în toate școlile și comunitățile din România! Delia Codre

… Să lăsăm deoparte frământările cotidiene pentru a ne aduce aminte de cei care și-au pus viața pentru apărarea, pentru întregirea și pentru dăinuirea neamului românesc. Am pomenit aici numele celor care au rămas în diferite locuri, pe unde frontul i-a purtat și poate nu au mai ajuns niciodată pe meleagurile natale, dar pentru noi atât a mai rămas, să-i păstrăm în amintire, să mijlocim înaintea Lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor și să le mulțumim pentru jertfa pe care au depus-o, pentru că ei și-au dat viața pentru o Românie mai bună și mai frumoasă. I-am pomenit aici și pe cei care au fost prezenți, în urmă cu 100 de ani, la Marea Unire de la Alba Iulia, reprezentanții comunei, ai satului Agrij… preot Matei Moldovan, care a condus delegația, Văsălica lui Turdai, străbunicul lui Nicu Mocan, Gherasimu Goiescului. Ei trei au fost reprezentanții aleși, probabil alături de ei au mai fost și alții, au dus acolo dorința pe care o manifestau agrijenii, această dorință de unire cu țara. Dacă ar fi să pătrundem în momentul acela al Unirii, unii văd în acel moment o minune. (…) O felicit pe doamna director pentru această inițiativă. Cândva s-au dus pe jos, sau în căruțe până la Alba Iulia, timp de o săptămână, o săptămână și jumătate. Au mers cu crucea în frunte și au mers cei mai destoinici și mai reprezentativi oameni din comunele românești. Iată că dumneavoastră, după

134 100 de ani, ați început acest pelerinaj, putem să-i spunem, Caravană a Unirii, frumos intitulată, și oarecum reînviorați acest pelerinaj al unirii, un pelerinaj care să ne facă mai buni, să ne aducă un suflet mai împăcat, să ne facă mai iertători și atunci, cu siguranță, ne vom putea bucura de o Românie frumoasă, așa cum și-au dorit-o cei care au întemeiat-o, în urmă cu 100 de ani. Dumnezeu să îi ierte, Dumnezeu să îi odihnească pe toți cei care și-au dăruit viața pentru acest act suprem, iar noi să nu le lăsăm așteptările zadarnice și să facem ceea ce ne stă în putință pentru ca România să dăinuiască și să înflorească. Preot, Vasile Man

La 1918, din Agrij, unde s-a format Garda Națională Română, condusă de Goia Vasile, iar în Pustă de preotul Achim Gheorghe, preot paroh în Răstolțu Deșert. Vreau să se cunoască faptul că și noi, agrijenii, am dat personalități care și-au adus contribuția la apărarea intereselor neamului românesc. Preotul Matei Moldovan a participat la Viena, în delegația vieneză, la procesul memorandiștilor (…). Prof. pens. Pamfil Pop

Noi vă mulţumim, români frumoși! A fost o mare bucurie întâlnirea cu voi! Cele mai importante sunt trăirile din acest an măreț, iar voi aţi simţit acest adevăr! Să adunăm, în cupa sufletelor noastre, tot mai multe asemenea momente, pregătind astfel viitorul României Unite!

· Răstolţu Deşert. Satul dintre dealuri - Vlaicu, Gavril, Zalău, Ed. Silvania, 2005 · Rămâi sănătos Agriju: folclor muzical de pe Valea Agrijului - Jecan, Viorel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Satul Răstolţu-Deşert - Metafora unei iubiri: monografie - Bodea Sălăjan, Silvia, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2010

● ROMÂNAȘI (Ciumărna - Casa Tradițională a meșterului popular Ileana Grațiana Pop) Populaţia: 2.894 locuitori/comună, din care 2.248-români, 9-maghiari, 417- romi, 220-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.190 locuitori, 10 % plecaţi la muncă în străinătate Persoane implicate in CARAVANA UNIRII: Primar, Ioan Buda, viceprimar, Dan Ţiriac, adm. Primărie, Cristian Andrei, Dir. Şcoala Gimnazială, Florentina

135 Carmen Ciupe, ghid turism, Alina Joldoş, asistent social, Adriana Mariana Moroti, bibliotecară, Ludovica Zorica Suciu

ROMÂNAȘI - O comună cu un nume, parcă, predestinat spre a trăi bucuria de a fi liberi și demni în această țară atât de frumoasă!Aici, schimbarea denumirii satului, este, în sine, istorie!

Tineri și copii talentați, coordonați de domnul prof. de religie, au cântat, cu emoții înălțătoare, Imnul de Stat al României, dar și Imnul Centenarului, primind, cu speranță, îmbrățișarea noastră și cu dorința de împărtășire a cunoștințelor ce ne-am dorit să fie o altfel de Lecție de istorie - aceea de a fi împreună, ca într-o frumoasă Horă a UNIRII! Vă mulțumim, dragi dascăli și copii pentru răbdare și trăirile transmise! Să nu uitați îndemnul Caravanei Unirii - În UNIRE e TĂRIA! ROMÂNIA va fi mai frumoasă şi îşi va putea primi şi ţine copiii ACASĂ, doar dacă fiecare dintre noi, toţi ROMÂNAŞII, vom fi responsabili, harnici, demni, educaţi, iar faptele noastre, de fiecare zi, vor slăvi înaintaşii, pe cei care ne-au dăruit Libertatea. Egalitatea. Fraternitatea și, bineînțeles UNIREA! Mesajul înaintașilor către contemporani: … politicește putem fi despărțiți, dar unitatea noastră de rasă și de limbă e o realitate atât de mare și de energică, încât nici ignoranța, nici sila n-o pot tăgădui… Azi limba este una, azi datina e una, rasa e una și etnologic e unul și același popor, care nu mai doarme somnul pământului și al veacurilor. (Mihai Eminescu)

136 CIUMĂRNA - Sunt OAMENI care SFINȚESC, cu adevărat, locul! ILEANA GRAȚIANA POP este o astfel de ROMÂNCĂ, prin tot ceea ce a realizat în frumosul sat din comuna Românași, precum şi peste tot pe unde îşi poartă nestematele podoabe! Caravana Unirii s-a oprit să-i mulțumească pentru modul în care face cunoscut satul natal, Sălajul și țara, prin port, prin îngrijirea zestrei strămoșești, prin cântecul tradițional, prin datini, obiceiuri, tradiții păstrate și transmise tuturor celor care au binecuvântarea să o întâlnească aici, ACASĂ, sau la nenumăratele evenimente și târguri la care, neobosită, participă! A fost și azi, 6 iunie 2018, la Casa Tradițională de la Ciumărna, un moment de mare încărcătură patriotică, totul fiind gătat ca la CARTE! I-au fost aproape nanele din sat, care o ajută să nu lase în uitare nici țesutul, nici munca câmpului, gătitul tradițional, dar nici cântatul sau educația copiilor spre a duce mai departe valorile tradiționale românești și frumusețea satului nostru sălăjean! Da, SĂLĂJENI care fac CINSTE ROMÂNIEI!

Mesajul înaintașilor către contemporani: UNIRE prin sute de ani, Nădejde a celor sărmani, Pe-atuncea visată cu dor, Azi dată pe veci tuturor. Fii veșnic slăvită! (Mihai Beniuc-Unirea)

Eu, Ileana Grațiana Pop, din satul Ciumărna, împreună cu toți sătenii mei, promovăm Centenarul la casele tradiționale. La mulți ani România!

Un omagiu adus Eroilor. Datorită lor putem sărbători Centenarul Marii Uniri! La mulți ani România! s.i.

137

· Castrul roman de la Românaşi - Largiana - Tamba, Dan, Zalău, 1997 · Castrul roman de la Romita - Certie - Matei, Alexandru V., Zalău, 1997 · Românaşi. Un sat din ţara de sub munte - Negoescu, Bebe, Bucureşti, Ed. Newa, 2001 · Biserică şi societate în Sălaj. Protopopiatul Ortodox Românaşi - Pop, Dănuţ, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2002 · Monografia satului Păuşa - Bârjac, Dumitru; Zaha, Camelia, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012 · Ciumărna - satul meu cu vorbe dulci - Pop, Ileana Grațiana, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016

● 12 iunie – ȘAMȘUD Populaţia: 1.723 locuitori/comună, din care 27-români, 1.580-maghiari, 84- romi, 32-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.811 locuitori, 20 % plecați la muncă în străinătate Implicați în organizarea evenimentului omagial: Primar - Bántó Zoltán, prof. Lavinia Amalia Marian, Palkó Anna Viola, bibliotecară, Püsök Erika

ȘAMȘUD - Toți locuitorii județului și ai țării, numai uniți în gând bun și-n fapte demne de jertfele înaintașilor, vom reuși să dăruim ROMÂNIEI un viitor de încredere, în care copiii să își trăiască frumos viața, să nu mai fie nevoiți să plece de-acasă! Lângă Monument, împreună cu domnul Primar, bibliotecara din comună, dascăli și elevi în port popular, am trăit un moment frumos, sincer și în unitate, înțelegând cu toții, că avem datoria de a ne respecta, a ne sprijini și a ne dărui competențele spre a trăi în pace, împlinindu-ne visurile, în această țară, care ne îmbrățișează, ca o mamă iubitoare, pe toți cei care locuim în ea. Îmbrățișarea comună ne-a adus multă bucurie în suflete, am simțit căldura și prietenia, valori care ne îndeamnă spre dragoste și prețuire reciprocă. Mulțumim pentru primire și respectul acordat inițiativei noastre! Apreciem buna informare și colaborare a colegei noastre, Püsök

138 Erika, bibliotecară în comună. Îl felicităm pe domnul Primar, Bántó Zoltán, pentru frumoasele gânduri, pentru participare și colaborarea în toate activitățile și evenimentele comunei! Împreună cu noi a fost și domnul Sergiu Panie, vicepreședintele Consiliului Județean Sălaj - susținător al tuturor proiectelor noastre. PREȚUIRE! Comuna Șamșud, alături de Dvs. și de gânduri și de oameni buni. Să fim uniți, să iubim, indiferent ce limbă vorbim. s.i.

· Monografia comunei Şamşud (dact.)

● ȘĂRMĂȘAG (Lompirt) Populaţia: 6.092 locuitori/comună, din care 870-români, 4.568-maghiari, 483- romi, 165-informaţie nedisponibilă SĂRMĂȘAG - PRO LIBERTATE - așa stă scris pe Monumentul ridicat în această mare, rodnică și frumoasă comună sălăjeană, unde inițiativele și proiectele sunt susținute de întreaga comunitate, de la autorități, la oameni de cultură, Școală și populație, convinși fiind că numai buna comunicare și participarea activă la viața reală, în beneficiul tuturor, este aducătoare de prosperitate. Vă mulțumim și respectăm atitudinea și implicarea Dumneavoastră: Primăria și Consiliul Local, prin domnul viceprimar, Kovács Tiberiu, bibliotecara noastră, Bóné Ildikó Gréta, Centrul Cultural, Școala și Liceul din localitate.

139 LOMPIRT - În cinstea Eroilor, dar și spre omagierea marelui poet, ADY ENDRE, am poposit într-un loc de o frumusețe aparte, acolo unde, profesori și elevi, slăvesc valorile autentice și au grijă să transmită vizitatorilor informații despre cei care au făcut ca acest sat să fie cuprins în circuitul cultural județean, național... Mulțumim doamnei directoare de la Școala Gimnazială, precum și domnului viceprimar al comunei Sărmășag, Kovács Tiberiu, pentru implicare și participare. Un gând de bună colaborare a rostit și aici și domnul vicepreședinte al Consiliul Judeţean Sălaj, Sergiu Panie. Iuliu Maniu spunea, urmând ideile nobile: Libertate. Egalitate. Fraternitate!, susținute de Simion Bărnuțiu: Nu vrem ca din oprimaţi şi asupriţi să devenim oprimatori şi asupritori. Nu răpim individualitatea etnică a neamurilor conlocuitoare, ci fiecare om este liber să-şi aleagă limba şi credinţa în care să trăiască, atât în viaţa sa particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Din respect pentru aceste idealuri ale înaintașilor, Caravana Unirii poposește în toate comunele județului SĂLAJ, cu gând de bună colaborare, pace și unirea faptelor spre binele tuturor!

Un gând bun, omagiu, respect și recunoștință față de eroii neamului care au avut un rol hotărâtor în realizarea Unirii. La mulți ani România! (s.i.)

Sărmășagul este un model de conviețuire pașnică de-a lungul istoriei. Sărmășagul datează încă din anul 1355, dar, încă din epoca fierului, în Sărmășag au existat urme ale unei comunități umane și rămășițele, relicvele sunt păstrate în mare parte la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca. La aniversarea a 650 de ani de la atestarea documentară scrisă a localității, comunitatea locală a crezut de cuviință să ridicăm un monument dedicat ideii eterne de libertate, pentru eroii care și-au vărsat sângele pentru păstrarea acestor meleaguri, sub ideea libertății. Statuia este opera sculptorului sălăjean, Sepsi Iosif, din Zalău, care a făcut și statuia principelui Kemény János, contemporan cu Vasile Lupu și Matei Basarab din Țara Românească și Moldova. Dacă ne uităm cu atenție la acest monument este parcursă aici, simbolic, toată istoria, începând cu Răscoala de la Bobâlna, Răscoala condusă

140 de Gheorghe Doja, războiul anti Habsburgic, războiul curuților, al lui Rákóczi al II-lea, care a avut foarte mulți ostași și din zonă, nu doar din Sărmășag și din Sighet, din Chieșd, din câte știu; este Zeița Libertății, care încearcă să închege Evul mediu cu Epoca modernă, anul revoluționar 1848 și ultima imagine cu acel tanc, acolo în spate, face referire și la Revoluția din 1989. Deci, este o sinteză a istoriei, dar și a conviețuirii pașnice. Marele om politic român, transilvănean, Iuliu Maniu din Bădăcin, a fost întotdeauna bine primit în Sărmășag. Din câte știu, deoarece mă ocup de istoria locală, într-o vreme a fost și avocatul familiei Fröhlich, proprietarul pământurilor, în mare majoritate, din Sărmășag. Iuliu Maniu nu era numai un om politic deosebit, ci și un mare specialist. Avea mulți prieteni, mulți cunoscuți. Era prieten apropiat inclusiv cu preotul reformat și venea de multe ori aici în Sărmășag, în castel, și admira herghelia. Aici era o crescătorie de cai de rasă și întotdeauna a vizitat și acest spațiu. Sărmășagul mai are încă un rol important: în preajma sau chiar în data de 1 decembrie, garnitura pentru Alba Iulia aici s-a format, în mare parte. Localnicii din zonă aici s-au urcat în trenul care îi ducea la Alba Iulia, cei din Bobota, inclusiv bunicul reputatului meu coleg, Nicolae Ciocian, care este la Liceul Mihai Viteazul, a fost printre participanți. Privind în urmă, suntem mândri de strămoșii noștri, de opera lor, de lupta lor pentru libertate, pentru unire și sunt convins că putem să fim încrezători, să privim înainte, să rămânem aici, să ne păstrăm tradițiile și să avem, în continuare, o conviețuire pașnică, indiferent de etnia pe care o avem. Prof. de istorie, Horváth Iosif

· Sarmaság, Partiumi Füzetek 6. - Bessenyei István, 1998 · Szilágylompért, ed. Szőnyi Levente, Zalău, 2009

● MĂERIȘTE (Giurtelecu Șimleului) Populaţia: 3.081 locuitori/comună, din care 2.541-români, 323-maghiari, 81- romi, 3-slovaci, 133- informaţie nedisponibilă

MĂERIȘTE - În UNIRE e TĂRIA! Trăiască Unirea, Trăiască ROMÂNIA! Așa au spus, în cor, toți cei prezenți la întâlnirea cu momentul primirii mesajului pe care organizatorii acestui proiect, ce are ca scop principal trăirea, împreună, a emoțiilor patriotice, l-au transmis, în acest an de o însemnătate istorică aparte. În frunte cu domnul Primar, Vasile Lazar, reprezentanți ai Primăriei și Consiliului local, profesori și elevi ai Școlii Gimnaziale Măeriște și Giurtelec, si-au exprimat bucuria de a trăi în această ţară, pe care o iubesc şi doresc să facă tot ce ţine de ei pentru bunăstarea şi demnitatea României noastre dragi!

141 Ne-am închinat, împreună, în drumul spre Giurtelec, la Monumentul Eroilor situat la cruce de drumuri, cu siguranţă pentru a aminti tuturor trecătorilor că şi de aici s-au jertfit multe vieţi pentru ca noi, azi, să fim liberi şi să avem o ţară pe care să o omagiem. Cu un entuziasm deosebit am vorbit despre semnificațiile anului special, cântând, cu mare convingere, împreună: Hai, să dăm mână cu mână! Să fim uniți în gând și faptă pentru a-i șterge României toate lacrimile și a-i face numele respectat în întreaga lume! Mulțumim, oameni frumoși! Curtea Şcolii din comună a fost plină de suflete, care au vibrat împreună, de glasuri care cântau, cu o iubire de ţară ce invadase toate chipurile: Noi suntem aici Şi-am rămas stăpâni, Ţara ne e dragă: Noi suntem ROMÂNI!

… Dragi copii, stimați dascăli, trăim pe aceste locuri binecuvântate și raportat la teritoriul județului Sălaj, să ne uităm care au fost marii bărbați ce au contribuit la Marea Unire – Simion Bărnuțiu, peste deal, de la Bocșa, Iuliu Maniu, peste alt deal, de la Bădăcin, patru personalități din comuna Măeriște, care și-au pus semnătura pe actul Unirii. Șimleu, aici aproape – o vatră de românism, o vatră de cultură, toate aceste lucruri ne transmit și responsabilități. Să fim oameni demni, să fim oameni curați, oameni cu principii, oameni sinceri așa cum au fost și înaintașii noștri. Un omagiu tuturor înaintașilor care au contribuit la întregirea neamului românesc! La mulți ani România! Primar, Vasile Lazar

● CARASTELEC Populaţia: 1.089 locuitori/comună, din care 67-români, 964-maghiari, 35- romi, 23-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.076 locuitori, 10 % plecați la muncă în străinătate Implicare în primirea Caravanei Unirii: Primar, Faluvégi Francisc-Ştefan, viceprimar, Szabó Ferenc, bibliotecară, Szabó Csilla

142 CARASTELEC - Am făcut un popas și la Monumentul Eroilor, împreună cu domnul Primar, Faluvégi Francisc, domnul viceprimar, Szabó Ferenc, bibliotecara, Szabó Csilla. EROII sunt ai tuturor, în amintirea jertfei lor, ne închinăm, ne promitem că vom fi mai UNIȚI toți locuitorii de pe acest pământ românesc, trăind în pace, bună înțelegere, spre a transmite lumii întregi că am învățat din lecțiile istoriei cât de important este să trăim ca frații, cu drepturi egale și depline, sprijinindu-ne în toate momentele! Dacă atunci când am vorbit la Primăria Carastelec, exprimându-ne dorinţa de a ne opri şi aici în pelerinajul nostru, a pune o floare la Monument şi a ne îmbrăţişa, a existat o oarecare stare de reţinere şi nedumerire, bucuria a fost mare atunci când, în ziua şi la ora stabilită, domnul primar ne-a sunat, spunându-ne că ne aşteaptă şi ne roagă să ne oprim şi la ei! Acestea sunt, dragi fraţi de ţară, poveştile frumoase pe care noi ne-am propus să le trăim la Centenarul Marii Uniri! Să lăsăm deoparte durerile şi nedreptăţile istoriei, de care noi cei de azi nu suntem vinovaţi, să ne plângem, împreună EROII, pe toţi cei care au căzut la datorie pe acest pământ, fiecare luptând pentru o cauză şi să ne gândim, cu toţii, la binele comun. Mulţumim pentru o astfel de atitudine! Domnul primar a mărturisit că este impresionat de gestul nostru sincer şi că niciodată până acum, niciun român nu a fost să depună flori la Monumentul Eroilor din comuna lor. Iertare pentru trecut, înţelepciune şi responsabilitate în prezent, spre a trăi în pace şi armonie viitorul!

Mulțumim echipei din Caravana Unirii pentru coroana depusă la Monumentul Eroilor căzuți din Carastelec. Să fim uniți cu toții, indiferent de naționalitate! Primar, Faluvégi Francisc-Ştefan

● CAMĂR Populaţia: 1.741 locuitori/comună, din care 107 români, 1.509-maghiari, 107- romi, 18-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.723 de locuitori

143 Implicați în organizarea evenimentului de primire a Caravanei Unirii: Primar Szabó Levente György, viceprimar, Szabó Lehel László, prof., Mihai Opoliciuc, Dir. Școală, Birta-Szabó Mónika, prof. Birta-Szabó Tamás, angajați ai Centrului de Informare Turistică, Mădălina Jula și Gabriel Pușcaș, preot reformat, Kánya Zsolt Attila, bibliotecară, Szekrényes Andrea CAMĂR - Trecând, rând pe rând, prin comunele sălăjene, trăim emoții deosebite, reîntâlnindu-ne cu oameni buni, harnici, frumoși la gând și UNIȚI în fapte demne de prețuire, așa cum se întâmplă mereu și în comuna Camăr, situată într-un peisaj minunat, care îndeamnă, parcă, la liniște, sănătate, drag față de natură! Toți cei care trec și poposesc aici vor fi întâmpinați cu multă căldură și ospitalitatea deosebită a locuitorilor care, având în frunte un administrator competent, domnul Primar, Szabó Levente, știu să se bucure și să trăiască în bună comuniune cu toți cei care locuiesc acolo sau sunt simpli trecători... Cinste, vouă, OAMENI vrednici, pentru modul în care știți să colaborați, să lucrați, ÎMPREUNĂ și să-i primiți pe cei care, tot cu gânduri de bine și frățietate, vin să vă viziteze! Au fost prezenți și profesori, însoțiți de directorul Școlii din comună, reprezentanți ai Primăriei și Consiliului Local, copii și tineri care, atât în limba română, cât și în limba lor maternă, au demonstrat că iubesc învățătura cea de folos și că sunt mândri de locul natal, nedorindu-și să-l părăsească, ci să contribuie și ei, la prosperitatea acestuia. Mulțumim, Szekrényes Andrea, bibliotecară, pentru colaborarea cu autoritățile și cu membrii comunității! FELICITĂRI tuturor! UNIȚI să rămânem, în tot ce ne este de folos!

Mă simt încântat pentru faptul că într-un an ca acesta – Anul Centenarului – putem sărbători și putem sărbători împreună. Foarte frumos v-ați exprimat aici legat de prietenie, de conviețuire, de ceea ce înseamnă să învățăm din trecutul nostru și să ducem mai departe ce-i bun și ce-i rău să lăsăm la o parte. Eu sunt mândru de comunitatea din Camăr. Sincer să fiu, niciodată, cel puțin din ce știu eu, în perioada post-Unire, nu am avut probleme legate de naționalități, etnii – în Camăr există șapte religii, care conviețuiesc foarte bine și nu există niciun fel de divergență, atunci puteți trage concluzia că într-adevăr așa este.

144 Mă bucur că am fost alături și am înțeles esența conviețuirii comune. Eu, fiind un patriot local, sper ca și peste 100 de ani să se întâlnească urmașii noștri în același respect reciproc. Cu stimă, Szabó Levente – György, primar

Ne bucurăm că ați trecut și pe la noi, prin Camăr. Dorim în continuare libertate, înțelegere și frăție între popoare! Birta-Szabó T.

· Muzsikánál nincs jobb barát… Kémeren és a Berettyó mentén énekelt legszebb magyar nóták, csárdások és dalok gyűjteménye, Camăr, Fundaţia Pro Camăr, 2004 · Régi nóta, híres nóta… Kémeren és a Berettyó mentén énekelt legszebb magyar nóták, csárdások és dalok gyűjteménye, II. kötet, Camăr, Fundaţia Pro Camăr, 2008 · Kémeri falukönyv 2009-ből, Camăr, Fundaţia Pro Camăr, 2009 · Monografia comunei Camăr (need.)

● 24 Iunie - ZIUA IEI Am îmbrăcat, cu mare drag și mândrie, peste tot, în județ și în țară, nestematele noastre haine, țesute sau cusute, cu o minuțiozitate și îndemânare aparte de către româncele care, deși tot mai puține, lucrează încă pentru a dărui ochiului adevărate bijuterii de artă populară. Idei au fost multe, pentru port și promovarea acestuia, precum multe au fost și solicitările. Toată lumea căuta IA românească, fie pentru a o îmbrăca, fie pentru a face cel mai potrivit cadou. O sărbătoare deosebită și cu un nume foarte inspirat s-a organizat, însă, la poale de Măgură. În AN CENTENAR, românii îmbracă IA, iar printre cele mai frumoase și inspirate ii este și va rămâne... SilvanIA! Felicităm colegii de la Biblioteca Orașenească Șimleu Silvaniei și partenerii lor pentru inițiativă, dăruire și organizare! Să purtăm, cu drag și sentimente de UNITATE, în RomânIA - SilvanIA!

● Ii și costume populare autentice din Colecția rapsodului și meșterului popular ILEANA GRAȚIANA POP - CIUMĂRNA, purtate la Parada

145 portului popular, organizată de meşterul priceput, care şi-a scos, cu mândrie, impresionanta colecţie care a fost îmbrăcată şi purtată de frumoase sălăjence, printre care şi bibliotecarele noastre, ca dar Sălajului și României de CENTENAR. Foaie verde colo-n sus Fete ca su' MESEȘ nu-s! De frumoase, de gătate, De să miră ș-alte sate, Că să-mbracă tăt cu mâna Nu c-altele, cu mașina!

Cu opinci sau desculţe, pe iarba din grădina de acasă, a Ilenei Graţiana Pop, am trăit o zi specială, în care portul popular autentic a fost considerat zestrea de preţ a românilor, vorbind, prin modele diverse şi coloristică, de bogăţia imagistică şi de creativitatea ţărăncilor noastre. În acest an special, nu doar sufletul, mintea şi inima românilor trebuiau să scoată la lumină frumosul, ci şi portul era nevoie să se asorteze acestor trăiri. Împreună, am fost mândri de ceea ce a creat şi a simţit acest popor, când a fost lăsat să-şi pună în valoare aptitudinile, imaginația, harul şi dragostea de ceea ce-i apaţine.

● 26 IUNIE - ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL

Să priveşti cum se înalţă TRICOLORUL, simbolul sfânt al României, într-un an în care ne-am amintit mai mult ca altădată de luptă, izbândă… Eroi! Veşnică va fi recunoştinţa pentru toţi cei care l-au apărat, iar noi, cei de azi şi voi, cei de mâine, să-l ţinem la piept, oriunde am fi, să ne dea putere, încredere, dragoste faţă de tot ce-i al nostru. Se scriu şi se vor mai scrie multe gânduri, adevărate imnuri dedicate Drapelului românesc:

146 E scris pe Tricolor UNIRE La cea mai mare înălţime. O fată curajoasă l-a purtat, Un român, patriot adevărat. Din nou, Tricolorul românesc E ridicat la înălţime, Iar patriotismul strămoşesc, În sufletul nostru revine. "Pe Tricolor e scris UNIRE" Când toţi românii îl purtăm, În lunga noastră devenire Şi-n faţa lui ne înclinăm. În lupta noastră cu duşmanul A fluturat pe front, în luptă. Cu el am învins iataganul Şi ţara nu ne-a fost răpită. Drapel încărcat de glorie Ca şi ostaşii ce-au căzut. Împreună-au scris istorie Şi vremuri grele am trecut. În genunchi, la steagul ţării, Români, să depunem jurământ, Că tot mai sus, în largul zării, Vom ridica DRAPELUL sfânt. (Dumitru Delcă)

● 29 iunie – ILEANDA (Răstoci, Dăbîceni) Populaţia: 2.256 locuitori/comună, din care 1.857-români, 5-maghiari, 244- romi, 3-ucraineni, 147-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.397 locuitori, 1,7% lucrează în străinătate

147 Implicați în organizarea evenimentelor omagiale și comemorative: Primar, Cornel Dorel Lar, bibliotecar, Vasile Petruș, dascăli de la toate școlile din comună, preoți, comunitatea din toate satele comunei. Felicităm Primăria și Consiliul Local - Ileanda pentru frumoasa și emoționanta organizare a evenimentelor dedicate Omagierii României la 100 de ani de unire! Cinste Domnului Primar, Cornel Lar, care a fost sufletul tuturor manifestărilor, cuprinzând aici nu doar centrul de comună, ci și satele aparținătoare. Mulțumim, de asemenea, bibliotecarului nostru, Vasile Petruș, precum și dascălilor și comunității, care au înțeles că la marile sărbători ale neamului, numai împreună reușim să simțim importanța și semnificația acestora. Mesajul de unitate, fraternitate a fost primit cu mari emoții de toți cei prezenți, OAMENI FRUMOȘI la gând și faptă, purtând cu toții dorința și rugăciunea, rostită împreună cu Preoții, de a nu uita DRUMUL și jertfele spre MAREA UNIRE și de a încerca să fim, fiecare, în parte și toți, ÎMPREUNĂ, mai buni, mai drepți, uniţi și demni fii ai României! Mesajul înaintașilor către contemporani: Istoria românilor ne arată că UNIREA a fost totdeauna țelul cel mai dorit al lor; de la descălecătoare și până astăzi ea a germinat nu numai în spiritul bărbaților acelora care au îndrăznit a cugeta glorie și mărire pentru poporul român, dar chiar în spiritele acelora care nu s-au suit cu gândul decât până la conservarea gintei. Ori de câte ori viitorul a surâs României, fiii ei nu au lipsit a aspira către unire… Unirea este efectul luptei seculare în contra cotropitorilor, luptă prin care ne-am putut conserva naționalitatea; ea este simbolul luptei de a fi, garanția cea mai puternică și mai temeinică în contra tendințelor și ambițiunilor dinafară. (Ion Ghica în Convorbiri Economice, 1865)

DĂBÎCENI - Satul vibrează, împreună, cu ţara, de atâtea veacuri! Aici, în liniștea naturii și sfințenia locului, oamenii, câți mai sunt pe-acasă, se bucură că nu au fost uitați și că, autoritățile și reprezentanți ai instituțiilor de cultură județene, au poposit și la ei, spre slava României și chemarea în inimile tuturor a sentimentelor de iubire, unitate și statornicie! Ne rugăm peste tot, împreună, pentru România noastră frumoasă! Mesajul înaintașilor către contemporani: Să ne dăm mâna ca niște frați și să ne ajutăm unii pe alții. Uniți, vom fi

148 tari; uniți vom sta împotriva oricărui vrăjmaș al libertății noastre… Vă dăm sărutare de frate. Trăiască libertatea! Trăiască România! (C.A. Rosetti)

RĂSTOCI - De Centenar în satele noastre, cu lacrimi de iubire pentru România și dorința de a fi mai uniţi, este întâmpinată, cu drag, Caravana Unirii, care și-a propus să adune cât mai multe inimi care vibrează, împreună! Mulțumim, oameni dragi, pentru gândurile și sinceritatea voastră! Dacă vom încerca să vorbim frumos și cu respect unii de alții și toți, împreună, despre România, vom reuși să redevenim o țară demnă de sacrificiile atâtor generații, care au avut un ideal și au pus mai presus de interesele proprii, destinul neamului românesc! Multe emoţii au fost împărtăşite şi aici, de oameni simpli, cu lacrimi în ochi şi multe doruri în suflete, pe care cu greu le puteau stăpâni, mai ales că mulţi erau la vârsta când apăsarea anilor ar fi fost alinată dacă le-ar fi rămas copiii în ţară. Au pus întrebări despre nedreptăţile acestor vremuri, ne-au rugat să transmitem celor de sus, celor mari, să mai privească şi spre poporul neputincios şi să încerce să ţină acasă românii! Ne-au mai rugat să trecem mai des şi prin sate, măcar să-i ascultăm, deoarece tot mai pustii sunt aceste sfinte locuri, presărate cu mult prea multe Monumente! Văzându-le, să ne închinăm şi să avem mai multă grijă de ţară! Mesajul înaintașilor către contemporani: Ținta noastră, domnilor, socotesc că nu poate fi alta decât unitatea națională a românilor. Unitatea mai întâi în idei și în sentimente, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică…, să facă un trup politic, o nație românească, un stat de șapte milioane de români. La crearea acestei naționalități, la o reformare socială a românilor, bazată pe sfintele principii ale dreptății și ale egalității, trebuie să țintească toate silințele noastre. Românismul, dar, e steagul nostru, supt dânsul trebuie să chemăm pe toți românii. (Nicolae Iorga - 1846, Paris)

Am încercat și încercăm să cinstim eroii neamului, eroii satului dumneavoastră. Dorim să facem o tradiție din aceasta, nu doar de dragul de a ne prezenta în fața dumneavoastră, ci pur și simplu pentru că ei merită această onoare, pe care au câștigat-o cu prețul vieții lor, pentru întregirea neamului și

149 pentru a se crea un stat numit România. Sărbătorește România 100 de ani, consider și cred că e normal să-i spunem: La mulți ani, România! Trăiască România! Răstoci, comuna Ileanda - Primar, Cornel Dorel Lar

Îmbrățișările să vină de sus, de acolo radiază spre noi binele și răutatea, sau nu știu ce-i de ne-ați văzut frumoși, dar triști. De sus în jos, începând și poate dumneavoastră aveți altă putere față de noi, de aceea vă rugăm să transmiteți mai marilor noștri să aibă grijă de noi și să ne facă să zâmbim și să muncim cu drag. Localnic - Răstoci

Mă bucur nespus de mult să fie pentru eroi o sărbătoare amplă, ca cea de astăzi, care să se alinieze celorlalte sărbători, la umbra acestui mic, dar măreț monument al Dăbîceniului, sărbătoare pe care noi o facem cu sufletul și în permanență, întotdeauna la Înălțare. Mă bucur, o dată în plus, că ați ales, astăzi, de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, să mai omagiem o dată eroii, în An Centenar și mă gândeam, în timp ce părintele, Ioan Dănilă, spunea predica, la o paralelă între noi, cei care astăzi sărbătorim și viața Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Petru, în viața lui, a înfruntat multe încercări, multe lucruri pe care apoi le-a regretat, dar le-a recunoscut cu inima, cu fapta și cu gândul și cu toată viața lui, iar Pavel, vas ales de Dumnezeu, fie, dar, spre noi românii, din sat și de pretutindeni, să devenim, dacă nu am fost până acum, vas ales de prețul măririi sale, iar eroii noștri să-i stimăm și să-i serbăm și să-i chemăm acasă, cum dumneavoastră frumos ați spus, ca un vas ales al neamului nostru românesc. (…) Dacă în ziua de astăzi se spune că a fi patriot e o banalitate, ce-i asta trei culori… nu este așa. Nu este așa, dragii mei. Trepidez de câte ori se înalță Drapelul și se intonează Imnul României și mai trepidez de câte ori fapte de istorie ne definesc pe noi. Așadar, să facem ca istoria neamului, aceea pe care o știm, sau unii am trăit-o chiar să se asemene sau noi să ne asemănăm cu ea, să fim demni de a rosti cuvântul adevărului din istoria neamului. Trăiască România! Trăiască Unirea! Trăiască biserica în mijlocul românilor! În Unire stă tăria: „Unde-i unul nu-i putere Unde-s mulți, puterea crește!” Uniți ne-am câștigat dreptul de a ne evoca eroii și România! Un pios omagiu pentru Eroii Neamului Românesc! Voichița Mureșan - învățătoare Dăbîceni, 29 iunie 2018

150 … Eroii ne-au arătat ce înseamnă patriotism, plătind pentru asta cu prețul vieții lor. Nouă ne rămâne să arătăm că suntem patrioți, iar a-ți iubi patria nu ține de bogăția ei, de sărăcia ei, de frumusețea ei, de problemele ei, ci pur și simplu pentru că e țara ta. Știu că în opinia unora, precum și în a mea este că noi, comuna Ileanda, avem foarte multe lipsuri și foarte puține motive de sărbătoare. Cred însă că sărbătoarea de azi depășește ca însemnătate spiritul local și trebuie să se înscrie în conștiința noastră ca o sărbătoare precum îi spune deviza – Împreună cu țara – sărăcia și lipsurile trebuie să ne unească, precum pe înaintașii noștri și nu să dezbine. Personal, îmi doresc perpetuarea acestei sărbători în anii ce vin, într-o sărbătoare a comunei Ileanda și care să ne ofere adevărate motive de sărbătoare, cu realizări și obiective duse la finalitate. Rolul acestor evenimente este ca noi, cei de azi, să înțelegem măreția evenimentelor petrecute în istoria neamului nostru, de a înfăptui, constituirea unui stat în care să trăiască toți cei care vorbesc limba română, care au obiceiuri comune, pentru care strămoșii noștri și-au jertfit viața. Tocmai de aceea am omagiat și astăzi eroii neamului, prin ceremoniile de la Monumentul Eroilor din Ileanda, Răstoci și Dăbîceni. Și prin jertfa lor s-au putut îndeplini dorințele tuturor românilor de unire, unire în cuget și simțiri. (…) Din delegația de la Alba Iulia au făcut parte sălăjeni, printre ei și ilendeni. Amintim, între alții: Traian Trufașiu, Augustin Pintea, Remus Roșca, din cadrul cercului electoral Zalău, Cassiu Maniu, Iuliu Coroianu, Alexandru Aciu, George Maior, cercul electoral Cehu Silvaniei, Vasile Ghiurco, Aurel Hetco, George Petruca și Laurențiu Avram din cadrul cercului electoral Dioșod, Victor Pop, Leontin Domide și Valer Cosma, cercul electoral Ileanda, Nicolae Onțiu și Ioan Nosa, departamentul sălăjean al Astrei, Lazăr Maior, Cornelia Maniu, Emanoil Stoica, Reuniunea Femeilor Române Sălăjene, Ioan Rognean și Daniel Graur, Reuniunea învățătorilor români sălăjeni, Pompei Fărcaș și Ioan Deleu, Societatea pentru fond de teatru român, departamentul Șimleu Silvaniei, Iulian Andrei Domșa, Petre Borzescu, Partidul Social Democrat, secția Șimleu, Alexandru Gheție și Vasile Pop, reprezentanți ai clerului, pe lângă cei care au contribuit semnificativ la Marea Unire și se cuvine să îi amintim aici pe Iuliu Maniu, George Pop de Băsești și Victor Deleu. Acelora care încă, dintre noi, mai au rezerve privind sărbătoarea de azi, iată încă un motiv pentru care merită să facem acest mic efort. Ileanda a fost reprezentată la Alba Iulia de trei dintre ai noștri și le repet numele: Victor Pop, Leontin Domide și Valer Cosma - Cercul Electoral Ileanda. Nu știm foarte multe despre acești bravi ilendeni, care prin participarea lor au scris istorie și ne oferă nouă motiv de mândrie, dar solicit tuturor acelora care au documente, poze ale vremii, mărturii scrise sau nescrise despre aceștia, să ni le ofere, pentru a putea fi puse într-un album dedicat istoriei comunei Ileanda. (…) La mulți ani, România! Să trăiască România! Adâncă recunoștință eroilor patriei! Mulțumiri Caravanei Unirii! Primar comuna Ileanda, Cornel Dorel Lar

151

· Monografia comunei Ileanda - Popovici, Doina (dact.)

● POIANA BLENCHII (Gostila) Populaţia: 1.221 locuitori, din care 1.058-români, 121-romi, 42-informaţie nedisponibilă Implicaţi în organizarea evenimentului omagial şi comemorativ: secretar, Natalia Coste, bibliotecar, Mihai Varga, preoți: Andrei Constantin Coste - Poiana Blenchii, Marius Tiberiu Sabău - Gostila, dascăli, copii, locuitori

POIANA BLENCHII - În fața Bisericii care poartă Hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, am fost impresionați de emoția patriotică, trăită împreună, de autorități, dascăli, Preotul din localitate, însoțit de enoriași, bibliotecarul nostru, Mihai Varga și atât de frumoși copii, în costum tradițional. Vă mulțumim, tuturor, pentru promisiunea pe care ne-am făcut-o și pentru sentimentele de unitate și dăruire spre binele comun!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Unirea este o voință națională, un adevăr scris cu litere neșterse în istoria noastră și care va ținea în inimile românilor cât va ținea și existența lor ca națiune! Unirea este credința noastră nestrămutată, ea este stindardul nostru politic! (Mihail Kogălniceanu)

Momente emoționante într-o zi specială pentru parohia și comunitatea noastră! Ne exprimăm recunoștința pentru Proiectul inițiat și organizat cu succes - CARAVANA UNIRII SĂLAJ! Preot, Andrei Constantin Coste

152 GOSTILA Un sat frumos, cu un peisaj de basm, o liniște pentru care locuitorii orașelor aglomerate ar fi invidioși... oameni care știu ce înseamnă respectul, dragostea de neam și țară, unitatea pentru binele comun! Mare păcat că satele noastre sunt tot mai pustii, când, dacă am privi cu sinceritate adevărul vieții, am înțelege că aici, la țară, nu s-a născut doar veşnicia, ci și tihna, buna rânduială... sănătatea fizică și cea spirituală! Ne-au primit cu suflete luminoase, pe o ploaie torențială, Fam. preot Marius Sabău și soția, prof., Viorica Sabău, împreună cu localnici bucuroși de trecerea Caravanei prin satul lor. În anul sărbătorii Marii Uniri - Părinţii ne îndeamnă spre obârşie, spre izvorul vindecării neamului! Vă mulțumim, cu prețuire! Mesajul înaintașilor către contemporani: Tăria și puterea unui popor, vaza sa, politica sa cumpănită, nădejdile sale, prezentul și viitorul său zac în unirea națională… Iubiți-vă și apărați-vă unul pe altul, cunoașteți că sunteți frați și aceasta e naționalitatea. (George Bariț)

„Pe-al nostru steag e scris: unire Unire-n cuget și simțiri Și sub măreața lui umbrire Vom înfrunta orice loviri”. Cu recunoștință, secretarul comunei Poiana Blenchii, Natalia Coste

· Gostila 603. Monografie - Tudor, Augustin; Tudor, Viorica, Dej, Ed. Astra, 2007 · Monografia satului Poiana Blenchii Sălaj - Munteanu, Gheorghe, ed. a 2- a, Cluj-Napoca, Ed. Societăţii Culturale Pro Maramureş Dragoş Vodă, 2012 · Școala Gimnazială Gheorghe Munteanu Poiana Blenchii. Studiu monografic - Conțiș, Maria; Conțiș, Petru; Mihuț, Liviu-Andrei, Cluj- Napoca, Ed. Risoprint, 2012 · Elemente de etnografie şi folclorul obiceiurilor din satul Gostila - Sălaj (studiu monografic) - Tudor, Victoria; Tudor, Augustin; Engheş, Maria- Gabriela, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2014

153 · Monografia satului Poiana Blenchii, judeţul Sălaj - Sturz, Amalia-Silvia, 2000 (need.) · Monografia satului Fălcușa (broșură, 2012) - Pr. iconom Gheorghe Munteanu · Monografia satului Măgura (broșură, 2012) - Pr. iconom Gheorghe Munteanu

● GÎLGĂU Populaţia: 2.456 locuitori/comună, din care 2.264-români, 17-maghiari, 90- romi, 85-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.416, 8% plecați în străinătate GÎLGĂU - Pe Valea Someșului, sub influența benefică a darurilor naturii, am întâlnit oameni speciali, de o frumusețe aparte, uniți și foarte bine organizați, cu bucuria primirii Caravanei Unirii, aproape fiind toți - autorități locale, în frunte cu domnul Primar, Cristian Ungur, viceprimar, consilieri, dascăli, grupul folcloric, pregătit cu dragoste și profesionalism de doamna Susana Șomcutean și prof. Augustin Șomcutean, Centrul de Informare Turistică, prin inimoasa Simona Birtaș, precum și harnica noastră bibliotecară, Adriana Farcaș, au creat o adevărată Sărbătoare tradițională românească. Cinste, vouă și aprecieri deosebite pentru buna și rodnica voastră colaborare! Aici, la Gîlgău, pe lângă Unitatea în pregătirea momentelor dedicate Omagierii României, s-a organizat și un inedit Concurs de Plăcinte Tradiţionale, dorind să demonstreze, prin inspirație, bun-gust și hărnicie, că în Sălaj, în satul românesc, ospitalitatea este cartea de vizită, având prezenți și oaspeți tineri din Scoția, care au cântat, împreună cu noi - Trăiască UNIREA! Trăiască ROMÂNIA! Mesajul înaintașilor către contemporani: Regească cetate de veci a Unirii, Pecetie pusă pe-Ardealul hrisov, Tu, matcă a jertfei, stindard dezrobirii, Ești scaun dreptății, cea făr’ de istov. În tine rodește de-a pururi un sânge, Ce-n cazne vărsară Hristoșii iobagi. Năpraznică roată destinul nu-l frânge,

154 O, Iulie - Albă, odraslele-ți strânge: Zbucni-va-nvierea hotarelor dragi. (V. Voiculescu)

La mulți ani România! Cinste eroilor căzuți care s-au jertfit pentru binele urmașilor, pentru noi, dragi români! Primar, Cristian Ungur

Să știți că nu dinadins ați sosit astăzi aici, ci providența v-a purtat pașii, când veți trece acea graniță, acel limes, acea intersecție, care leagă Someșul de Lăpuș, să știți că în urmă cu 99 de ani și 6 luni cei din țara Lăpușului cu cei de pe Valea Chioarului și-au dat întâlnire chiar aici în intersecție și trebuie să ne amintim cu drag de ei, deși ei nu mai sunt. Valorile comune poate sunt altele decât acum 100 de ani, totuși trebuie notat că dacă valoarea comună pentru ei atunci a fost UNIREA, noi trebuie să o transformăm astăzi în UNITATE. (…) Prof. Augustin Șomcutean

· Glodul Someşului: vatră de convieţuire milenară - Buhăţel, Teodor, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2006 · Povestea satului Gâlgău. Studiu monografic - Lar, Vasile, Baia Mare, Ed. Eurotip, 2008 · Satul din pădure. Monografia localităţii Căpâlnea pe Someş - Văleanu, Ion, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Biserica din Glod printre însemnări şi consemnări istorice - Buhăţel, Teodor, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013

● 1 iulie – HOROATU CRASNEI Populaţia: 2.485 locuitori/comună, din care 1.856-români, 339-maghiari, 186- romi, 104-informaţie nedisponibilă Implicaţi în organizarea evenimentelor omagiale şi comemorative: Primar, Florian Sur, bibliotecară, Delia Pop, preoţii de toate confesiunile din comună, dascăli şi mulţi invitaţi

HOROATU CRASNEI - Primăria și Consiliul Local au organizat, de ziua comunei, un eveniment special

155 dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Au slujit, pe rând, Preoții de la toate cultele din localitate, transmițând mesaje de Unitate, Pace, bună înțelegere și toleranță, oficiind și rugăciuni, slujbe în Memoria Eroilor Neamului. Au fost împreună, cu toții: autorități, în frunte cu domnul Primar, Florian Sur, invitații de seamă ai Primăriei și Consiliului Local, comunitatea, de la mic, la mare, precum și cei care, așa cum amintea în mesajul său domnul primar: “simt ceva pentru acest loc”. FELICITĂRI pentru frumoasa organizare tuturor celor care s-au implicat cu munca, ideile și sufletul, printre aceștia o amintim, cu prețuire, pe bibliotecara noastră, Delia Pop, care, împreună cu dascăli, reprezentanți ai autorităților, ai Asociației Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj, au demonstrat și aici că în ROMÂNIA - În UNIRE e TĂRIA! Anul 2018 este, așa cum s-a afirmat, prin mesajul transmis de Doina Cociș (Director D.J.C. - SJ) la evenimentul de lansare a Anului Centenar în județul Sălaj, simbolul și îndemnul de a fi împreună! Ne bucurăm cu toții când acest lucru se întâmplă și ne dorim să fim uniţi, mereu, în frumos, bine, de folos României! Mesajul înaintașilor către contemporani: N-aveți teamă, frații mei, n-aveți teamă fecioarelor care în brâul vostru purtați și azi cea mai fermecătoare floare: busuiocul, n-aveți teamă bunici dulci și moșnegi șugubeți care în pâinea straiței voastre aveți dospită și azi credința din trecutul trecuturilor neînvinse: neamul nostru n-a murit niciodată și nu se vor răsturna în spaimă turlele, căci noi ardelenii suntem români, am fost și rămânem români, căci ne-au născut părinții noștri ca pe buzele noastre să nu înghețe niciodată cântecul, orice furtuni cu grindină ne-ar răsturna zăplazurile înflorite, oricât ne-ar călca în grădinile noastre laba fiarelor sălbatice; noi nu putem fi decât ceea ce suntem: români! (Emil Isac)

Fie cinstită Caravana Unirii precum au cinstit românii Unirea! Cinste și laudă lor, tuturor! (Grigore S.)

… Înaintașii noștri, necontenit și necondiționat, au arătat ce înseamnă dragostea de țară și, pentru că mă aflu în mijlocul acestor minunați tineri, mesajul meu și cred că și al dumneavoastră pentru ei, exponenții generației tinere, este că niciodată nu trebuie să uităm că suntem români și pentru acest

156 lucru, dragii mei, trebuie să fim mândri! Deoarece tradiția face parte din zestrea noastră națională, cred că manifestarea de zilele comunei este un bun prilej de a arăta acest lucru, de a evidenția frumusețea și bogăția tradițiilor locale. Acum câteva zile am participat la un eveniment al unei mari organizații, Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, iar în schimbul scurt de cuvinte, pe care l-am avut cu președintele Casei Naționale de Ajutor Reciproc „Omenia”, acesta își exprima o supărare legată de faptul că nu cu mult timp în urmă a fost Ziua Iei, iar în București, nu numai în cadru oficial, ci în general, nu se purta ie. Vreau încă o dată să subliniez, am spus-o și atunci, constat și rămâne chezășie faptul că noi, sud-ardelenii, o purtăm și nu tot spunem, ci facem. Cred că, până la urmă, e o modalitate potrivită a promovării tradiției populare și a portului popular.(…) Dragi tineri, prin aceste evenimente, în voi dorim înfiriparea cuvintelor simple, până la urmă, mândria aceea de a fi român, să aibă și în viitor valențe semnificative. Prefect, Florin Florian

… Într-o Românie în care, cel puțin, la nivelul clasei politice, la nivel național, mesajul transmis nu este unul care să ne conducă la gândul că România evoluează economic și spiritual, iată că, sunt comunități adevărate, sunt comunități care găsesc potrivit să-și cinstească eroii, sunt comunități care găsesc potrivit să marcheze așa cum se cuvine Marea Unire a românilor de la 1 Decembrie 1918, sunt comunități care știu să se bucure de ce-i frumos, să-și facă un bilanț de la ultima aniversare, să marcheze așa cum se cuvine tot ce au realizat pentru această comunitate și să se bucure, în fond și la urma urmei, de revedere, pentru că, ce este mai frumos, decât să îți revezi locurile natale, să-ți revezi prietenii, să-ți revezi școala în care ai călcat pentru prima dată, biserica în care te-ai botezat. (…) Lucian Bode, deputat

Românii și maghiarii sărbătoresc Marea Unire. s. i.

· Credinţă, cultură şi istorie la Stârciu, judeţul Sălaj - Onica, Florian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012 · Monografia satului Ponița - Pavel, Maria, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Ponița - vatră străveche - Pavel, Iosif, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015

● 23 IULIE / 2 AUGUST 1808 - la BOCȘA, în SĂLAJ, loc binecuvântat, a răsărit o STEA care va lumina veșnic NEAMUL și ROMÂNIA!

157 În fiecare an, a devenit deja tradiţie, ca în jurul datei de naştere a marelui Tribun, la Bocșa să se organizeze un eveniment de amploare, în memoria și spre slava acestuia. Vin românii, din tot Sălajul, din multe alte locuri ale țării, să se închine, să pună flori și să-i mulțumească pentru marea dreptate dăruită poporului român, prin vocea puternică ce s-a ridicat în 1848, cerând drepturi și libertăți pentru toți frații. Să dea fieștecare an și fieștecare veac viitoriului o omenire mai bună și mai înțeleaptă de cum primise de la cel trecut. (Simion Bărnuţiu)

● ZILELE ZALĂULUI Zalăul văzut de copii și tineri - expoziția lucrărilor copiilor și tinerilor care au participat la atelierele creative desfășurate în BiblioVacanță, în cadrul proiectului Arborele cu 100 de IDEI, proiect finanțat nerambursabil din bugetul local al municipiului Zalău, prin Asociația Prietenii Bibliotecii Zalău. În municipiul reşedinţă de judeţ, am desfăşurat o multitudine şi diversitate de activităţi, dar o parte dintre acestea au beneficiat de finanţare

specială pentru Centenar, cel menţionat aici fiind de o mare importanţă şi o amploare demnă de măreţul eveniment, mai ales prin educaţia patriotică şi mesajele adunate.

158 ● 1 august - localitatea BĂSEȘTI, județul Maramureș - OMAGIU lui GEORGE POP de BĂSEȘTI, colaborare cu Biblioteca Județeană Petre Dulfu Maramureș, Biblioteca Județeană Satu Mare, Asociația Civică Tempora - Satu Mare Miercuri, 1 August, începând cu ora 11.00, am fost, împreună, la Băseşti (MM): autorități, oficialități, reprezentanți ai instituțiilor de cultură, iubitori ai istoriei naționale, locuitori ai comunei, reprezentanți media ș.a. din județele Sălaj, Satu Mare și Maramureş, spre a aduce omagiu la 100 de ani de la măreaţa înfăptuire naţională, lui GEORGE POP de BĂSEȘTI, “bătrânul nației”, cel care a prezidat Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 - ALBA IULIA. Sălajul, prin marii săi OAMENI, este amintit mereu prin cei patru făuritori de istorie din locurile sfinte, care încep cu litera B: BOCȘA - SIMION BĂRNUȚIU BĂSEȘTI - GEORGE POP de BĂSEȘTI (născut în comitatul SĂLAJ) BĂDĂCIN (Com. PERICEI) - IULIU MANIU BOBOTA - CORNELIU COPOSU

Am invitat, aşadar, la BĂSEȘTI şi au fost prezenţi, cu responsabilitate şi dorinţă de unitate, reprezentanți ai Primăriilor și Consiliilor Locale - BOCȘA, PERICEI, precum și dr. în istorie MARIN POP, fiu al comunei BOBOTA. Primirea a fost făcută de Domnul Primar al Comunei BĂSEȘTI, Ioan Călăuz:

„E un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele mergeți la ea să învățați dragostea de neam”.

Casa aceasta nu este o simplă casă memorială, George Pop de Băsești a trăit, a locuit, și-a desfășurat activitatea, aici, în această casă... El a fost

159 președintele Partidului Național Român, timp de 16 ani, tocmai în perioada premergătoare Unirii..., în casa de la Băsești s-a purtat diplomația Ardealului, aici a fost Brătianu în calitate de prim ministru, Nicolae Titulescu, ministru de externe, a fost ministrul de interne din acea perioadă, a fost primarul Bucureștiului, deci este un obiectiv extrem de important, sau oamenii din Ardeal, care veneau regulat la Băsești (Iuliu Maniu). În perioada comunistă, după 1948, casa a avut cel mai mult de suferit. George Pop a fost bogat (casa a fost un mic conac), dar el și-a folosit averea în scopuri naționale. Casa trebuia să fie demolată de către regimul comunist, dar s-a reușit salvarea ei și aici a funcționat pentru o vreme Muzeul Etnografic al zonei Codrului. A avut diverse întrebuințări - primul sediu al CAP-ului, depozit de îngrășăminte chimice și alte asemenea. Iuliu Maniu mărturisea că merge la Băsești ca la Mecca Română. Maniu îl întâmpină pe George Pop la Alba Iulia cu cuvintele: “Bine că ai venit, Bade George, că numai dumneata ne mai poți salva”. Linia pe care a mers România timp de 100 de ani a fost trasată de George Pop de Băsești… Bella Kun și-a trimis trupele și în timpul înmormântării lui George Pop s-au tras focuri de armă asupra cortegiului funerar de pe colina unde se află biserica greco-catolică… Teiul Unirii de la Băsești are o dublă valoare, atât biologică – e pe lista monumentelor istorice, are 275 de ani, cât și din punct de vedere istoric – foarte mulți demnitari, care au fost la Băsești. Aici, sub Teiul Unirii, s-au luat cele mai importante decizii privind Unirea Ardealului cu România. Teiul de la Băsești nu este cu nimic mai prejos decât gorunul lui Horea de la Țebea, unde s-a ținut o cuvântare, când Horea a pornit la luptă, numai că teiul de la Băsești nu a fost promovat. Băseștiul a avut trei mari sărbători naționale, ultima a avut loc în 1923, unde a fost și Octavian Goga, și aici, la mormântului lui George Pop de Băsești el spunea că este un capitol de istorie națională întâlnirea de la Băsești. Primar, Ioan Călăuz

… Noi, astăzi, privim cu prea multă exigență lucrurile de atunci, și uneori ne întrebăm de ce nu a făcut așa, unii sunt mirați și când aud expresia înmormântare sub șuierul gloanțelor. Așa a fost, așa era vremea, fiind încă război. Noi suntem tentați să judecăm lucrurile de atunci după posibilitățile de acum, foarte greu putem înțelege ce erau acelea școli poporale, ce erau bibliotecile poporale. Aceasta era starea neamului nostru. Teiul Unirii - Acest copac este cel mai important copac când se vorbește de dendrologie în istoria poporului român, este pe locul I, datorită faptului că, cel mai mare eveniment din istoria României, a fost Marea Unire și că aici s-au țesut

160 toate strategiile pentru Marea Unire. Altă minune cu teiul - el este în zonele noastre singurul care își poate procrea dăinuirea - când se pregătește de moarte, încă își mai poate prelungi viața - din interiorul său s-a salvat. Prof. dr. Teodor Ardelean

… Când am intrat în această clădire, mi-am reamintit de cuvintele profesorului meu de fizică, “fiecare corp, precum și stabilitatea fiecărui corp, depinde de centrul de greutate”. Aș dori să facem, astfel, o simbioză, o comparație cu situația unui popor, a unei națiuni, centrul de greutate îi determină starea corpului respectiv... Personalitatea lui George Pop de Băsești, fiul națiunii, înțeleptul națiunii o putem compara cu un centru de greutate. Și dacă acest centru de greutate era deplasat, nu era în centru, corpul întreg se clătina și nu avea stabilitate. Nouă, urmașilor, tinerilor ne revine această datorie de a regăsi, de a redescoperi adevărul despre personalitățile de la 1918... Trebuie să discutăm și despre perioada în care aceste personalități au fost renegate... Discutând cu un alt primar, acesta îmi spunea că despre Iuliu Maniu, despre George Pop de Băsești, la școală, numai de bine nu a auzit. Ne revine astfel această datorie de a scurtcircuita, de a elimina acele tendințe negative în care au fost crescute mai multe generații, de a repune lucrurile la punct, de a repune oamenii care au avut un rol important în istorie și care au determinat istoria, la locul bine determinat și, să avem grijă de acest centru de greutate, să nu se mai deplaseze, ca în perioada renegării lor, pentru că nu este folositor nimănui. Tineretul trebuie educat în spiritul cunoașterii trecutului, să învețe din trecut toate părțile pozitive și toate părțile constructive. Boncidai Csaba - Primar Pericei

… Foarte mulți mă întreabă de ce particip la astfel de evenimente, nu mă pot ascunde, nici nu vreau să mă ascund, eu sunt maghiar, aceasta este realitatea... răspunsul este, particip la acest fel de evenimente deoarece cheia viitorului, așa cred eu, este respectul. Dacă ne putem respecta sentimentele, ne putem respecta istoria, atunci avem un viitor, o să avem un viitor mai frumos, să sperăm. Din respect pentru acei oameni mari, anul acesta am făcut, și noi, trei sau patru evenimente dedicate lui Simion Bărnuțiu. Eu sunt de acord cu valorile pentru care a luptat Simion Bărnuțiu: libertate, egalitate și fraternitate. Și, totdeauna spun că libertatea o avem, egalitatea o avem, mai rămâne de lucrat la fraternitate. Sper că acest an va fi un început pentru dialog, un început pentru a ne cunoaște, români, maghiari, sași, șvabi, rromi etc. și un an în care să ne respectăm unii pe ceilalți, un an de pornire pentru alți 100 de ani. Demyen István - Primar Bocșa

161 GEORGE POP de BĂSEŞTI - cuvinte memorabile Duşmanii seculari, care ne-au ţinut veacuri de-a rândul în lanţuri fizice…, înăbuşind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate şi cultură naţională. Lanţurile acestei robiri suntem chemaţi, fraţilor, să le dezrobim astăzi, în această Mare Adunare Naţională a tuturor românilor. Lăsaţi-vă cuprinşi, fraţilor, de fiorii sfinţi ai acestui strălucit praznic naţional şi, în cea mai deplină armonie, să clădim temeliile fericirii noastre naţionale viitoare. Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci ochii lui văzut-au mântuirea. De acum pot muri fericit, căci am văzut marele ideal împlinit. (La Adunarea Națională de la Alba Iulia, la 83 de ani, numit președinte)

Gânduri ce i-au fost dedicate: Câte clipe fericite am petrecut în casa ospitalieră a lui George Pop de Băsești! Câte sfaturi mari și luminate, câte porunci răsunătoare, câte fapte mari realizate s-au împlinit aici! Veneam ca la Mecca română, veneam emoționat, căci aici era comandamentul suprem al neamului asuprit. Vorba lui era pământeană, dar poruncitoare, iar atitudinea lui hotărâtă, fără ezitare. Dacă neamul românesc a fost civilizat și disciplinat, se datorește norocului că a avut un comandant care întrecea neamul. Nu putea vorbi de națiune, fără lacrimi. Era un om hotărât, nu numai de a concepe idei, dar și de a le pune în aplicare. (Iuliu Maniu)

Imn

Dedicație lui George Pop de Băsești de Alexandru Ceușianu

1. Din zări mohorâte țâșnește cuvântul: “Ridică-te neam vitregit de destin În tine-i puterea, al tău e pământul Și-i vremea să scapi de sub jugul strein.”

2. Prooroc al dreptății, străjer fără teamă, Povața ta dârză - lumină de far; Iar inima-ți caldă și fără prihană Ne-a fost vin și pâine din chivot de-altar.

3. Și sfânt ți-a fost gândul, când după potopul De sânge, urmase triumful deplin: “Acuma sloboade, Părinte, pe robul, Căci ochii-mi văzură minunea, Amin!”

162 La mormântul lui George Pop de Băsești 6 mai 1923

Ca un stejar ce veacuri cu vifore-a luptat Pe-o culme sus... și-odată, de-un vifor, e culcat: În țărnă zaci azi și tu, culcat de-a morții coasă, Dup-o viață lungă și-atât de viforoasă!... O! scumpe “BADE GEORGE”!... o muncă ne-ntreruptă Ţi-a fost pe lume viaţa! și-o necurmată luptă!

Lucrai cu hărnicie a ta moşie-ntinsă, Scoţând din bulgări aur... Nu pentru tine însă! Ci ca să ai de unde să faci la alţii bine, S-alini – măcar în parte – a Neamului suspine... Durerea celor care în lanţ păreau că mor, Era şi-a ta durere ... mai mult decât a lor!

Urmaşii mândrei Rome... încununaţi cu spini?... Încătuşaţi să fie de-o mână de străini?... Şi-n loc ţinuţi din drumul spre culmile visate? ... Tu nu puteai să suferi această nedreptate! Un vis hrăniai doar: lanţul, să vezi cum se destramă; Să-ţi vezi unită ţara, pe veci, cu “ŢARA” mamă!...

Şi visu-acesta falnic te stăpânia mereu, Pe câmp la lucru, ziua ... şi noaptea-n cuibul tău!... Ori când suna chemarea, căminul îţi lăsai; Şi, pentru Neam, la luptă înflăcărat porniai. Erai mereu în fruntea falangei ce lupta Şi da la toţi tărie înflăcărarea ta!

Tu n-ai gustat odihnă şi pace-o zi, sub soare! Tu n-ai vrut, pentru tine, măriri amăgitoare! Doar pentru Neam trăit-ai... Şi chiar când presimţişi, Că ai să-ţi dai suflarea: la Neam doar te gândişi! Voind să-i fii un sprijin puternic, în vecie, Lui, danie făcut-ai întreaga-ţi avuţie!

Acum, al tău trup doarme, jos, somnul veşniciei, Şi sufletul, la Domnul, ţi-e în culmea bucuriei! Că n-ai luptat zadarnic, atâta, pe pământ,

163 Şi nu-n zadar hrănit-ai un vis așa de sfânt! Norocul cel mai mare ţi-a fost pe lume scris: Să-ţi vezi, în clipa morţii, cu ochii scumpul vis!...

Te-ai dus!... dar amintirea-ţi, cât lumea va trăi! Românii, toţi, cu cinste, în veci te-or pomeni!... Şi-n veci din slăvi albastre, vedea-vei fericit: Cum Neamul – pentru care atât te-ai străduit - Mereu nainte merge, de steaua lui condus, - Se-nalţă, printre neamuri mai sus! ... şi tot mai sus! Petre Dulfu

Închinare

Umbrei lui Badea George Pop de Băsești I. Ostaș credinței sacre, În turma cu-n păstor, De trei ori închinare Îți aduce azi al tău popor.

Pe cele patru vânturi solii morții Peirea cătră noi au îndreptat, Tu, stâlp de foc, ne-ai luminat cărarea Te-ai mistuit, iar noi am triumfat.

Și unde ne-au căzut eroii Sub roata fără de-ndurare, Sorbiră ochii tăi de vultur Măreața noastră sărbătoare!

II. Ostaș credinței sacre, În turma cu-n păstor, De trei ori închinare Îți aduce azi al tău popor...

Din slava ta, vârtutea vechei Rome Coboar-o luminoasă printre noi, Țărâna strămoșească să tresară Sub pas de creator și de eroi.

164 Ca să strigăm și noi: Părinte, Din greul lumii ne desleagă, Căci suflet românesc împarte Lumină peste lumea-ntreagă!... I. U. Soricu

Cântec popular

Din Șișești pân-la Băsești, Numai cete voinicești: Lucăcești și Popenești, Fala Țării Românești; Să te-nchini, să-i pomenești!

Cine-i George Pop de Băsești?

Cine nu cunoaște pe acest bătrân: Tatăl națiunii, suflet de român, Ocârmuitorul nației românești, Numit badea, George Pop de la Băsești.

Cel ce pentru neam mult a suferit Dar, ca Sfântul Gheorghe, n’a fost biruit. Suferit’a hula, ba chiar lovituri Din partea contrară ș’a ei uscături.

Dar pe badea George nu l’or putea’nfrânge Că’n a sale vine curge-același sânge, Ce curgea odată-n alor voștri străbuni Cari prin vitejii făceau chiar minuni!

Ci cu sfat, cu fapta și cu a sa purtare Va lucra, oriunde trebuința cere Căci e cald la suflet, la inimă mare Și jertfește totul pentru’naintare.

Deci priviți portretu-i, fața îngerească Și-i doriți cu toții: Mulți ani să trăiască, Căci e badea George Pop de la Băsești Binefăcătorul nației românești! (Veronica din Sălaj, în Gazeta de Duminică, 4 august 1907)

165 ● 5 august – GURUSLĂU, Monumentul lui Mihai Viteazul HERECLEAN - Populaţia: 3.575 locuitori/comună, din care 1.315-români, 2.084-maghiari, 81-romi, 95-informaţie nedisponibilă

Pe aici, prin Sălaj, în apropiere de municipiul Zalău, pe un deal strategic, aşezat în peisajul natural silvan, a trecut, în drumul său istoric, marele Domnitor care a realizat, chiar dacă pentru o scurtă perioadă - UNIREA, purtând, la Guruslău, o redutabilă victorie, ce a rămas în sufletul şi visul tuturor românilor ca imbold şi încrederea că trebuie dus la împlinire măreţul ideal! De la 1600 până la strălucitul moment de la Alba Iulia, 1918, toate ideile despre nevoia unificării tuturor provinciilor române într-un singur stat, au avut ca sfătuitor curajosul Domn, MIHAI VITEAZUL! El le-a deschis drum, le-a dat nădejde şi i-a îndemnat să se ridice, să-şi cucerească şi apere drepturile, să nu stea în genunchi! În comuna Hereclean este tradiţie, ca în fiecare an, în jurul datei de 3 august, să se organizeze o amplă manifestare dedicată acestei pagini glorioase din istoria neamului nostru. Am respectat şi noi sărbătoarea, am făcut pelerinajul de preţuire, urcând, pe jos, Dealul lui Mihai, până la Monument, cu steaguri, pancarte, împărţind semne şi simboluri care îndemnau la frăţie şi unitate, iar alaiul a fost impresionant! Cântam, împreună, Cântecul lui Mihai Viteazul, însufleţind participanţii, prin cuvintele nemuritoare ale acestuia:

Cuvinte rostite de MIHAI VITEAZU: Despre starea de spirit a oștii ardelene: Ascultați voinicii mei și voi vitejilor: astăzi avem prilejul să ieșim cinstiți (învingători n.n.), cei de dincolo sunt numeroși, dar sunt înfricoșați. Așa cum îi văd venind ei sunt învinși. Nu vă speriați de ei că sunt mulți, puțini sunt îndrăzneți. Iar astăzi se va cunoaște cine este voinic. (17 iulie 1601)

Eu cu domnul Basta, după puteri, vom face totul ca din acest prilej dorit (victoria de la Guruslău-n.n.) să putem sluji cu credință și siguranță Majestății Sale împărătești și regești și întregii creștinătăți.

166 Eu pentru a treia oară mi-am vărsat sângele pentru redobândirea Transilvaniei și că am pierdut toate bunurile mele numai pentru a putea fi folositor slujitor Majestății Voastre preavenerate și al întregii creștinătăți. (din scrisoarea adresată împăratului Rudolf)

Poetul grec, Stavrinos, descrie astfel Bătălia crâncenă de la Guruslău: Ca lupii când sunt nemâncați și intră în turmă, așa s-au băgat printre ei, și-i taie câte trei… Mihai înșfacă și el o sabie, luă și o suliță, printre dușmani pătrunse ca un leu. Nici de sulițele lor nu ține seama, nici de armele lor; ci se bagă printre ei, în taberele lor. Și a tăiat câți a găsit, nimeni nu-i scapă… Acolo să fi văzut cum se luptă cei care sunt viteji… mare groază se face în oastea dușmană… toți fură înfrânți… Nu puteau să rămână pe loc… și începură să fugă… Dușmanii își spuneau: degrabă să fugim de aici… că e foarte grea mâna lui Mihai!

Mihai Viteazu

Cânt armele române și căpitanul mare Ce-mpinseră păgânii și liberară țara, Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru, Peste Carpați trecură de glorie încinse Și toți românii-ntr-una supt un sceptru. O acvilă, o lege, cum are ca să fie. Spune-mi, o muză, toate eroicele fapte Profunda-nțelepciune bărbatului cel mare Ce singur întreprinse și fapta-ndependinței Și fapta de unire, cel cuget salutar. (I.H.Rădulescu)

Închinare lui Mihai Viteazu

Acum când stăm cucernici Pe-aceste locuri sfinte Cu gândul peste veacuri Călcând peste morminte Acum când toți ca unul Trăim același vis Acum când e descins Trecutul de mărire al Marelui Mihai

167 Când iar vedem eliberat Străbunul nostru plai. Să ne închinăm cu toții Acum și apoi cu umilire Să închinăm curată A noastră amintire A celui ce în lupte Pe mulți a biruit Acelui ce o clipă Românii a unit. Mihai, minunea vremii În care ai trăit Ai fost tu om sau fost-ai Un Marte travestit. Giurgiul să o spună Căci dânsul te-a văzut Si Dunărea vorbească Și ea te-a cunoscut De nu Călugărenii Și vadu-i din bătrâni Să spună ce-s în luptă Șoimanii de români Dac’astea nu vor spune Tot ce-a fost adevăr Va spune toată glia Din lunca Șelimbăr. Va spune tot Ardealul Și Valea lui Mihai Va spune Guruslăul Va spune și acest plai. Ei martorii de veacuri Ai vechilor eroi I-avură strămoșii I-avem astăzi și noi. Mărire azi dar ție Eroule martir Herald al vitejiei Străbune Leader Părinte al Unirii Dintâi ce ai făcut A cărui jertfă însuți

168 Ai fost când ai căzut. Un neam întreg te-adoră Un neam te proslăvește Prin slava vitejiei Ascultă-l și-l păzește!

Poezia a fost preluată de la Gâlgău Gheorghe - Guruslău, de învățător Orgaș Gheorghe - Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu Bocșa.

La Centenarul Marii Uniri, i-am adus, cu toţii, OMAGIU Principelui demn de glorie - MIHAI VITEAZUL, transmiţând cel mai profund mesaj patriotic, rostit de acesta: O viaţă avem, români şi-o cinste! Deşteptaţi-vă, că am dormit destul! (mesaj din film) Momentul omagial a fost încununat cu o impresionantă prestaţie artistică, pregătită de Părintele Adrian Onica și grupul de copii din Badon, precum și de doamna Piroska Marincaș de la Centrul de Informare Turistică Hereclean.

· Mihai Viteazul şi Sălajul. Guruslău 375 - Zalău, 1976 · Bătălia de la Guruslău - 3 august 1601 - Dărăban, Valentin, Arad, Ed. Vasile Goldiş - University Press, 2001 · Comuna Hereclean: societate şi identitate - Boha, Silviu, Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credinţă şi viaţă în Hristos, 2010 · Hereclean, 1415-2010 - Boha, Silviu; Boha, Claudia, Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credinţă şi viaţă în Hristos, 2010 · Goroszlói Hepehupa - Futó István, Guruslău; Oradea, 2014 · Comuna Hereclean. O pagină din istorie - Biblioteca Comunală Hereclean, Anton, Diana-Ioana, 2013 (need.)

● La BĂDĂCIN, tabăra de vară, la Casa MANIU - august Ca o frumoasă continuare a înfrățirii celor două localități-simbol pentru Marea Unire, în grădina casei lui IULIU MANIU, copiii din RĂZENI - Republica Moldova, comunică, lucrează, împărtășesc emoții și experiențe, exersează cântecul și dansul lor tradițional (au participat și la Festivalul de folclor de la BĂNIȘOR, în 15 august, de Sfânta Maria mare și au urcat pe podium, fiind foarte talentați), iar în curte și la casă lucrau, inspirându-se de la priceputele urmașe ale familiei Maniu... prezenți mereu acolo, cu tot sufletul și toți membri - familia Preot Cristian și prof. Maria BORZ, ajutați de tinerii și inimoșii voluntari!

169 Admirație pentru colaborarea frumoasă, încărcată de dragoste frățească!

O donație de CARTE valoroasă, în limba română, le-a fost dăruită, fraților noștri de peste Prut, din partea Bibliotecii Județene Sălaj. Cu tot dragul vom continua această activitate, deoarece în MOLDOVA este încă mare nevoie de CARTE în limba română! Vă mulțumim pentru oportunitatea de a dărui! Proiectul de înfrățire a celor două localități simbol: Bădăcinul lui Iuliu Maniu și Răzeni (Republica Moldova), comuna în care s-au născut fruntașii unioniști moldoveni Ion Inculeț și Ioan Pelivan a continuat şi nădăjduim să nu cunoască încheiere, să urmeze acest exemplu multe alte localităţi surori din România, Prutul nefiindu-ne graniţă, ci punte. Ne-am implicat şi noi, atât cât s-a putut, mai ales prin dar de CARTE românească şi bucuria de a primi copiii din Răzeni, care au fost în vizită la Bibliotecă!

● 17 august - 1.000 de tineri credincioşi din judeţele Ardealului, veniţi la Zalău, printr-un proiect spiritual, au ales să vizitez Biblioteca noastră. Mulţumim Episcopiei Ortodoxe a Sălajului, prin inspector cultural, preot, Silviu Boha, pentru că, de la Biserică, Templul Lui Dumnezeu, a organizat, pentru cei 1.000 de tineri din Mitropolia Ardealului, o vizită la Bibliotecă, Templul Spiritualităţii Umane, Templul Învăţăturii!

170 Frumoşi tineri, de folos proiect! Comunicarea despre importanţa cunoaşterii reale în dezvoltarea armonioasă, sănătoasă şi spirituală, precum şi despre alegeri, respingeri, negări, acceptarea adevărului, s-a defăşurat interactiv, printre cărţile alese şi aşezate în întâmpinarea lor. CREDINŢA şi CULTURA sunt pilonii identităţii şi trăiniciei neamului! Biblioteca Județeană Sălaj este aproape mereu de formarea şi educaţia tinerilor în adevăr, demnitate, înţelepciune, dragoste de familie, neam şi ţară! Mesajul pentru toţi a fost unul simplu şi cuprinzător: Rugați-vă, învățați, munciți, iubiți în UNITATE!

● 19 august - BUCIUMI Populaţia: 2.586 locuitori/comună, 2.086-români, 412-romi, 88-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.549 locuitori, 20 % plecați la muncă în străinătate Implicați în organizarea evenimentului omagial: Primar - Ioan Eugen Lazăr, secretar, Holhoș Ioan Aurel, viceprimar, Pavel Dan, contabil, Pavel Iulia Maria, consilieri, Liviu Știrb, Gavril Bănuț, Aurelia Bănuț, Marian Puie, Preoții: Parohia Ortodoxă Buciumi, Boboș Liviu Anton, Parohia Ortodoxă Sîngeorgiu de Meseș, Țăndărică Marius Constantin, Parohia Ortodoxă Răstolț, Sergiu Marius Stan, Parohia Ortodoxă Bodia, Bucșe Ovidiu, Parohia Ortodoxă Bogdana, Spancioc Vasile, Parohia Ortodoxă Huta, Crișan Dan, Școala Gimnaziala Buciumi, Director, Lucia Știrb, bibliotecară, Aurora Ciupe O comună în care istoria se îmbină armonios cu tradiția, frumusețea peisajului, bogăția culturală aparte, prin nume de răsunet atât în plan județean, cât și național, ecourile străbătând lumea întreagă, acolo unde sunt suflete care vibrează românește! Aici este deja tradiţie ca în prima duminică, după Sfântă Măria Mare (15 august), să se organizeze Sărbătoarea de la Castru, asimilată şi ca o întâlnire a Fiilor Satului, un eveniment de amploare, care cuprinde mai multe activităţi. În anul 2018, în mod cu totul aparte, toată manifestarea din 19 august a fost gândită sub egida omagierii Marii Uniri. Am fost şi noi parte la marea sărbătoare a acestei comune deosebite, începând cu momentul comemorativ dedicat Eroilor, continuând cu deplasarea în alai, cu steaguri, pancarte şi cântând, împreună, Imnul Centenar, iar apoi intervenind cu mesajele specifice Caravanei Uniri la activitatea oficială, aici

171 fiind prezenţi reprezentanţi ai Guvernului României, senatori şi deputaţi, autorităţi judeţene şi locale. Sărbătoarea comunei a avut şi o parte artistică demnă de acest moment, prin participarea cunoscutei şi apreciatei artiste populare, fiică a satului, Sava Negrean Brudaşcu.

Felicităm Primăria și Consiliul Local Buciumi, precum și comunitatea pentru evenimentul de excepție dăruit spre UNITATEA locuitorilor, invitaților și României, în An CENTENAR!

În anul 2018 îi omagiem pe cei care, acum 100 ani, au reușit să realizeze un vis aparent imposibil: unirea tuturor românilor. La 100 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, când se realiza unirea Transilvaniei cu România, putem afirma că procesul de înfăptuire a Marii Uniri din anul 1918 a fost şi va rămâne pagina cea mai frumoasă a istoriei româneşti, măreţia ei constând în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale a fost fapta istorică a întregii naţiuni române. Primar, Ioan-Eugen Lazăr

Am fost onorat să fiu astăzi alături de comunitatea din Buciumi la ceas de sărbătoare! Sărbătorile Castrului Roman sunt organizate de această dată sub egida Anului Centenar cu sprijinul Instituției Prefectului Județului Sălaj, al Consiliului Județean Sălaj și al Bibliotecii Judeţene “I. S. Bădescu”. Un moment deosebit în cadrul evenimentelor a fost cel în care întreaga comunitate, ortodocși și catolici, s-a rugat laolaltă și au adus un pios omagiu celor peste 70 de suflete din comună dispărute în cele două Războaie Mondiale. Dumnezeu să-i odihnească pe Eroi! Gheorghe Pop, senator

172

· Buciumi. Un sat din ţara de sub munte - Bădina, Ovidiu; Dumitru, Dumitru; Neamţu, Octavian, Bucureşti, 1970 · Castrul roman de la Buciumi. Contribuţii la cercetarea Limesului Daciei Porolissensis, 1972 · Das Römerlager von Buciumi, 1972 · Castrul roman de la Buciumi - Gudea, Nicolae, Zalău, 1997 · Comuna Buciumi. Vatră de istorie românească - Ştirb, Nicolae, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Sângeorgiu de Meseş - schiţă monografică - Ştirb, Nicolae, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · Monografia comunei Buciumi - județul Sălaj - Loșonți, Aurel, Cluj- Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2016 · Monografia comunei Buciumi, judeţul Sălaj - Ştirb, Nicolae (dact., Lucrare ştiinţifico-metodică pentru obţinerea gradului didactic I) · Comuna Buciumi, vatră străveche de istorie, cultură şi civilizaţie - Ciupe, Aurora, 2005 (need.)

● 26 august – VALCĂU de JOS Populaţia: 2.851 locuitori/comună, din care 2.281-români, 82-maghiari, 419- romi, 66-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.202, 15 % plecaţi la muncă în străinătate Implicaţi, în mod special, în organizarea evenimentului omagial: Primar, Ioan Roşan, preoţii din comună: pr. ortodox Lucian Dinu Cristea-Subcetate, pr. ortodox Radu Ember-Valcău de Sus, pr. ortodox Claudiu Dan Popiț-Lazuri, pr. ortodox Lucian Blaga-Preoteasa, pr. ortodox Adrian Costea și pr. greco- catolic Nicolae George Chiș-Valcău de Jos, şcolile, bibliotecara, Gina Puşcaş În an Centenar felicităm, cu preţuire, Primăria şi Consiliul Local, pe domnul Primar, Ioan Roşan, precum şi pe toţi cei care au pus gândul și fapta la realizarea frumosului proiect de renovare şi modernizare a unei clădiri dedicate CULTURII! Este un gest nobil de înţelegere a faptului că în istoria neamului românesc un mare rol au avut mereu credința şi cultura! Au slujit, împreună, la Valcău de Jos, toţi reprezentanţii cultelor din

173 comună, în unitate, aşa cum ne îndemnau vrednicii înaintaşi care au înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Un sentiment patriotic înălţător, trăit de autorităţi judeţene, locale, reprezentanţi ai administraţiei centrale, oameni de cultură, dar, mai mult decât toţi, prin impresionanta prezenţă a atâtor locuitori ai comunei - sufletul comunităţii a vibrat, de la mic la mare! Să fim uniți în gând şi fapte demne!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un şir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute. (Ion Luca Caragiale)

Ziua de 1 Decembrie, sărbătoare de suflet a tuturor celor care simt și trăiesc românește, îmi oferă prilejul de a adresa cele mai frumoase gânduri românilor de pretutindeni. De când se știe, românul trăiește cu credința în suflet. Să respectăm Patria și pe toți înaintașii noștri, care s-au jertfit pentru neam și țară. LA MULȚI ANI, ROMÂNE! Fii mândru de țara ta! Primar, Ioan Roșan

A fost un sfârșit de săptămână festiv pentru comuna noastră, vineri a fost Teatrul, ieri s-a sărbătorit Ziua Comunei Valcău, la care am participat cu drag. Un moment încărcat de semnificații a fost inaugurarea oficială a noului Cămin Cultural din Valcău de Jos. Am fost împreună vălcăuani, indiferent de orientarea politică, religioasă sau apartenența etnică. Așa ar trebui să fim mereu în momentele importante, în spiritul anului Centenar. prof. Monica Dorina Ember

· Monografia comunei Valcău de Jos - Butcovan, Ana, 1999 (dact.)

174 ● 8 septembrie – CIZER Populaţia: 2.196 locuitori/comună din care 1.905-români, 252-romi, 39- informaţie nedisponibilă 2018 - 2.331 locuitori, 15% plecați la muncă în străinătate Implicare - viceprimar, cu atribuții de primar, Ioan Pătcaș, prof. înv. Florica Țurcaș, preot, Ananie Pojar, bibliotecară, Maria Pojar

Felicităm Primăria și Consiliul Local - CIZER pentru modul de organizare a evenimentului special din data de 8 septembrie 2018, care a îmbinat, frumos, elegant și profund credința, tradițiile, patrimoniul local cu întâlnirea de suflet a fiilor satului Cizer, în an Centenar! Laude se cuvin preoților care au slujit aici, împreună, de Hramul Bisericii din localitate, aducând și o rugăciune pentru Eroii Neamului Românesc și sfințind Casa Tradițională, renovată și dăruită celor care iubesc valorile patrimoniale românești în Anul EUROPEAN al PATRIMONIULUI! A fost o amplă și emoționantă manifestare cu o participare impresionantă atât din partea autorităților centrale, județene, locale, cât și a locuitorilor din comună și din zonă, care au venit să se bucure de redarea acestei bijuterii de artă populară circuitului turistic. O îmbinare inspirată de evenimente, pornind de la comemorarea Eroilor locali, marșul Centenar, tăierea panglicii și

175 sfințirea Gospodăriei tradiționale - Casa Lupuț, cu multe și profunde mesaje rostite aici, de la povestea acestui loc de legendă, la cuvinte și gânduri înălțătoare dedicate Centenarului Marii Uniri. Trăiri intense, unitate în suflete și promisiuni, cu un public numeros, purtând la piept tricolorul! Din păcate unii, la nivel național, au înțeles prin această sărbătoare o mare cântare a României cu mici, bere și manele. În anul Centenar trebuie să vorbim despre unire, unitate, români, România. Faptul că în județul Sălaj se vorbește despre acest eveniment și despre aceste valori se datorează Bibliotecii Județene Sălaj și vreau să le mulțumesc și să-i felicit public. Lucian Bode - deputat

Mulțumim Caravanei Unirii că a poposit și în comuna noastră. Ioan Pătcaș, viceprimar cu atribuții de primar

· Şcoală veche-n sat străvechi. 140 de ani de la atestarea documentară a învăţământului cizerean - Galiş, Petru; Galiş, Zoia, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2007 · Cizer - 790: (1219-2009) - Galiş, Petru, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2009 · Cizer: sat cu vârstă venerabilă (790 de ani) - Breje, Nicolae, Satu Mare, Ed. Eco Print, 2009 · Veronica din Sălaj - o poetă uitată - Perneşiu, Gheorghe; Galiş, Petru, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2001 · Veronica din Sălaj. 80 de ani de la moartea poetei (1857-1932). Ediţia a II-a, adăugită şi revizuită - Perneşiu, Gheorghe; Galiş, Petru, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012 · Jubileu la Măgura Priei: Măsuriș - 50 - Galiș, Petru, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Cizerul eroic - Galiș, Petru, Zalău, Ed. Caiete Silvane. Colecția Memoria, 2019 · Monografia comunei Cizer - Abrudan, Paul, 1963 (dact.)

● BĂNIȘOR (Ban, Peceiu) Populaţia: 2.022 locuitori/comună, din care 1.962-români, 9-maghiari, 23- romi, 28-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.980 locuitori, 10% plecați la muncă în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial: Primar - Eugen Sorin Maxim, viceprimar - Livia Pop, Preot - Augustin Câmpean, bibliotecară, Florica Iepure Sunt locuri şi oameni unde te duci cu mare drag şi multă deschidere, fără reţineri sau teama de a nu fi primit pe măsura gândului ce-l porţi, sau că

176 vei fi privit cu ochi critici dacă, din motive bine întemeiate, independente de voinţa ta, nu ajungi în timpul stabilit iniţial.

Un astfel de loc este şi Bănişorul, iar noi le mulţumim şi acum pentru frumuseţea lor aparte, ca oameni uniţi în bine! În aşteptarea Simbolurilor Unirii şi-au împărtăşit amintirile legate de eroi, trecut, probleme ale prezentului şi rugă, împreună cu părintele, pentru a nu mai fi ură şi dezbinare între români. Caravana Unirii a poposit într-o comună al cărei suflet vibrează profund, adunând, an după an, fapte și gânduri ce nu trebuie să fie uitate. Mulțumim Primăriei și Consiliului Local, Bisericii, Bibliotecii publice și comunității, care, atât în centrul de comună, precum și în satele aparținătoare (Ban și Peceiu) au fost dovadă vie că românii își iubesc locul, neamul, țara și doresc cu toții fericirea și eternitatea României! Am ascultat şi aici, în sate, îndemnul şi rugămintea sătenilor de a ne întâlni mai des la astfel de momente înălţătoare, care au menirea de a bucura şi uni suflete, gânduri, idei şi, bineînţeles, de a ne ajuta să fim mai buni patrioți.

Cinste martirilor români! Felicitări B.J. Sălaj pentru inițiativă! Primar, Eugen Sorin Maxim

Doresc României să privească înainte cu speranță, în trecut cu recunoștință și iubire, în sus cu nădejde! Trăiască România Mare! Preot, Augustin Câmpean

Vom fi iarăși ce am fost, și mai mult decât atât! s.i.

177

· Bănişor. Monografie - amintiri - Violin, Sterian; Vanca, Artemiu, Cluj- Napoca, Ed. Supergraph, 2005 · Bănişorul mitic - Vanca, Tiberiu, Deva, Ed. Călăuza, 2007 · Comoara din Dealul Magiarului - Vanca, Artemiu, Bucureşti, Ed. Contrast, 2009 · Secretul comorii - Vanca, Artemiu, Bucureşti, Ed. Contrast, 2010 · Comorile de sub Meseş - Vanca, Artemiu, Bucureşti, Ed. Contrast, 2011 · Iubirile băieţilor din Valea Banului - Vanca, Artemiu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012 · Zori întunecate - Vanca, Artemiu, Bucureşti, Ed. Arefeana, 2013 · Dor de Peceiu - But, Sofia, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014 · Peceiu (1214-2014). Schiţă monografică - Onica, Florian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014 · Povestea unui sat sălăjean, între document și oralitate: Peceiu - Iepure, Ioan Viorel (coordonator), Zalău, Ed. Porolissum; Ed. Caiete Silvane, 2014 · Comuna Bănişor până în zilele noastre - Maioş, Floare, Biblioteca Comunală Bănişor, 2000 (dact.) · Bănişor - Anuarul Asociaţiei Fiii Satului Bănişor (din 2004)

● 9 septembrie – TREZNEA, localitate martir Populaţia: 947 locuitori/comună, din care 835-români, 80-romi, 32-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.000 locuitori, 4% plecați în străinătate Primar - Cristian Oros

Acest loc aminteşte mereu trecătorilor care pot fi urmările urii dintre oameni, atunci când nu se acceptă diferenţele, indiferent de ce natură ar fi acestea. Aici plânge încă iarba ce creşte peste mormintele celor ucişi din vina de a se fi născut români, în propria ţară, într-o perioadă când istoria îşi purta uraganele, iar mintea bolnavă de putere a celor care au pus stăpânire pe Ardeal o perioadă, nu a avut limite sau oprelişti în încercarea de revenire la nedreapta și cruda stăpânire.

178 Apreciabil este şi faptul că la Treznea, în anul 2018, sătenii au mai ridicat un Monument, dedicat Eroilor locali, căzuţi în cele două războaie mondiale, situându-l într-un loc foarte potrivit, pe drumul spre Cimitir, între cele două monumente ridicate în memoria martirilor din acest sat.

Flori, lacrimi, neuitare! Mulțumim Caravanei Unirii pentru popasul istoric oferit cu însuflețire comunității în care istoria s-a scris cu lacrimi de sânge. Reprezentanţi ai comunei Treznea

Dumnezeu la Treznea

Un monument, la margini de șosea, La TREZNEA, pe-un izvor curat de sânge! Oricâte-n viață se vor întâmpla, O să se-audă TREZNEA care plânge.

Și va veni, din când în când, pe-aici, Un DUMNEZEU istoric, să ne ierte, Că uneori suntem atât de mici Și robi ispititoarelor oferte. ... Septembrie! Un gest monumental Repune-n piatră tandrele oferte Și DUMNEZEU, la TREZNEA, în ARDEAL, Învață să IUBEASCĂ și să IERTE." (Dr. Ioan Puşcaş, 14 septembrie 1996)

· Treznea, localitate martir a neamului românesc: monografie - Petrean- Păuşan, Ileana, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014

● 14 septembrie – IP, localitate martir Populaţia: 3.648 locuitori/comună, din care 1.348-români, 1.716-maghiari, 417-romi, 91-slovaci, 76- informaţie nedisponibilă 2018 - 3.450 locuitori, 15 % plecaţi la muncă în străinătate Implicare eveniment comemorativ și omagial: Primar, Márkus László, viceprimar, Liviu Hopide, prof. Moldovan Sorin, preot ortodox, Ioan Marian, preot greco-catolic, Vasile Oltean, bibliotecară, Florica Sîrbu Am ales să fim prezenți și aici la evenimentul de comemorare a

179 victimelor masacrului din noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, când 157 de localnici au fost ucişi de trupele horthyste, aducând, împreună cu sutele de participanți, lacrimi, flori, rugăciuni de iertare, dar și neuitare a acestei inumane drame, căreia i-au căzut victime vieți nevinovate din satele sălăjene, precum și din întreg Ardealul. La 100 de ani de la luminosul 1 Decembrie, datori suntem să ne reamintim că istoria românilor nu s-a scris doar cu pagini de pace, așa cum ar fi fost în logica evoluției națiunii, au venit ani, zile și nopți de panică, ura semănând victime, multe fiind aici, în Cimitirul și Monumentul din centrul comunei Ip, unde, deși se organizează în fiecare an, de Ziua Crucii, slujbe de pomenire, în 2018, amploarea evenimentului a fost impresionantă! România de azi trebuie să-și amintească toate aceste momente întunecate, să fie atentă și mereu de veghe, spre a nu mai lăsa cale liberă urii, dezbinării, revoltelor ce pot duce la violențe inimaginabile. Iertăm, dar nu avem dreptul să uităm nimic! Toți cei care trăiesc în această țară, în memoria jertfelor și martirilor, chemați sunt la bună colaborare, dragoste și unitate, în numele binelui comun. S-au adunat aici sute de oameni, spre aducere- aminte, lacrimi, rugă de iertare pentru ceea ce au făcut oamenii împotriva oamenilor, lăsând ura să le stăpânească toate pornirile, transformându-i în fiare, fără suflet. În numele trecutului toţi cei prezenţi am cerut Cerului să ne trimită Iubire, Pace, toleranţă şi bună-colaborare!

La Treznea și la Ip, Ardealul

Nu-i omul numai firul de nisip, Ce se desprinde, tot mai mult, de vatră, Cei omorâți la Treznea și la Ip

180 Ne-au dovedit că omul e de piatră, Chiar dacă piatră de mormânt, de-ar fi, dar piatră.

Și, dacă mai vorbim de caracter, Și-un argument istoric ni se cere, Din Treznea și din Ip au mers la cer, Martirizate, niște caractere ...

Să nu lucrăm, acum, în cicatrici, Ca să trezim Ardealul tot la rană, Dar să venim, din când în când, aici, La Treznea și la Ip, ca-ntr-o icoană, Ce poartă-n ea condiția umană.

Și nici nu e nevoie să urâm Pe nimeni, din această omenire, Noi suntem dacii copleșiți de Râm, Și-avem un legământ și o menire: Prin plânsul nostru, morții să respire.

Și cu iubire-n suflet și pe chip, Ne-aducem, în septembrie, aminte De cei uciși la Treznea și la Ip, Că-i răstignit acest popor cuminte, De-a pururi, între lacrimi și morminte. … Adrian Păunescu (14 septembrie 1996, Ip-Treznea)

· O pagină de istorie scrisă cu sânge. Mărturiile unui supravieţuitor al masacrului de la Ip - Butcovan, Gavril, Zalău, Ed. Silvania, 2006 · Monografie - comuna Ip - Porţan, G., 1988 (dact.)

● 16 septembrie – BĂBENI, veteran Augustin Dosa (Ciocmani) Populaţia: 1.742 locuitori/comună, din care 1.645-români, 11-maghiari, 32- romi, 54-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.611 locuitori, 3% plecați la muncă în străinătate

181 Implicare în organizare: din cadrul Primăriei: Primar, Dorel Vancea, viceprimar, Trăian Dosa, angajați ai Primăriei, Mariana Dosa, Camelia Vancea, Ioan Iacob, Radu Dosa; Preoți: Nicolae Chira (Băbeni), Teodor Iacob (Ciocmani), Virgil Brete (Poenița), înv. Vasile Opriș (Ciocmani), Lavinia Lupșe și Liliana Voichița Iacob (Băbeni), artistă locală, Denisa Mirișan (Ciocmani), bibliotecară, Monica Dale Ne-am oprit în fața Primăriei Băbeni, unde am fost întâmpinați tradițional, cu un frumos colac, așezat pe un ștergar popular. Marșul Unirii l-am făcut deplasându-ne, împreună, spre casa în care, exact în acea zi era omagiat Veteranul de război, Dosa Augustin, la onorabila vârstă de 99 de ani, în 2019 va împlini 100 de ani. Emoționantă a fost întâlnirea cu această pagină vie de istorie! Familia l-a îmbrăcat în port popular, iar pe chip i se citea sfânta dragoste de neam și țara pentru care a luptat, privindu-și, cu neputință, camarazii ce cădeau la datorie, stropind sfântul pământ cu sânge de Eroi. El a fost norocos, s-a întors sănătos acasă, a avut copii, nepoți, strănepoți… majoritatea umplând acum curtea casei și îmbrățișându-l, ca pe o icoană de mare preț. A fost cea mai emoționantă și profundă întâlnire din anul 2018! Aici cuvintele rostite au avut o altă încărcătură, iar ochii tuturor erau umezi, semn al prețuirii, respectului și dragostei pentru VETERAN! De câte ori i se rostea numele, domnul Dosa se ridica și saluta Drapelul! O carte vie, despre care am putea scrie multe pagini… l-am îmbrățișat cu toții și i-am promis că ne vom reîntoarce pentru a-i omagia propriul centenar!

182 Te salut, VETERANE ROMÂN!

Bătrânul lung privește în zarea nesfârșită Scrutând în amintire și-n mintea-i obosită Revede câmp și gloanțe și bravii camarazi, Ce și-au păstrat sub glie simbolul de viteaz.

Fusese lung războiul, cu crâncena-nvrăjbire Și-un lung ecou de plânset îi răsună-n simțire Se întorcea acasă, era învingător, Biruitor în luptă, dar n-avea un picior…

În marea-i dăruire, cu suflet pentru țară Și-ncrezător în jertfă, uitase să-l mai doară; Și-ar fi lăsat chiar viața în lupta lui tenace, Ca, cel puțin nepoții, să-și crească-n timp de pace.

Așa gândea oșteanul ce-acasă se-ntorcea Deși, sleit de forțe, nimic nu mai simțea. Știa doar că-și făcuse o sfântă datorie, Pentru popor și vremuri care aveau să vie... Trecut-au ani și zile cu alte suferințe Cu neîmpliniri, cu lacrimi și-amare umilințe Căci peste-a lui mândrie și-orgoliu de oștean S-a aștenut credința că totu-a fost în van.

Puțini sunt cei ce-n suflet păstrează-o amintire Despre oștenii noștri și despre-a lor jertfire... Sunt toți grăbiți s-ajungă la țel, la ideal, Dar au uitat de bravul, românul veteran.

El nu mai vrea ca lumea acum să-și amintească De pacea ce domnește prin jertfa strămoșească. Ci-n taină-și mai dorește ca fiii lui să știe C-a fi român înseamnă să nu-ți calci pe mândrie! (Tina Avramescu – Dedicație tatălui meu)

183 Am fost aici, din profund respect pentru istoria ce a lăsat urme adânci în multe familii, împreună cu preoţii, reprezentanții Primăriei și Consiliului Local, bibliotecara, Monica Dale, Comandantul Centrului Militar Județean Sălaj, Lt. Col. Florin Brescanu, Președintele Asociației Veteranilor de Război, Sălaj - Col. Ioan Chichișan, reprezentanți ai Asociației Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj. Multe amintiri și povestiri adevărate, trăite de oameni am cules din comuna Băbeni. Marșul și trăirile au fost de o profunzime aparte, de la omagierea veteranului de război, la neîmpăcarea simțită în fața bisericii, unde se sfințea locul în așteptarea ridicării unui Monument dedicat Eroilor locali, drumul, deplasarea și momentul special în care ne-am închinat la Monumentul

Eroilor din CIOCMANI, binecuvântatul sat, cu oameni frumoși, la gând și suflet, amintindu-ne, împreună, de drumul spre Marea Unire, de sălăjenii făuritori de istorie, de sentimentele care trebuie să ne anime pe toți, într-un an al omagierii realizării unităţii naţionale. Timpul nu ne-a permis să ascultăm șoaptele celor care aveau multe de spus despre cei ce au plecat și de aici pe front, înscriind victoria neamului, prin jertfe nenumărate, dar cu ajutorul inimoasei noastre colege, am reușit să adunăm întâmplări adevărate, pe care le regăsiți în această carte, la capitolul Memorii. Amintiri. Cinste, vouă pentru organizare și nădăjduim ca în curând să ne putem închina, împreună, la Monumentul Eroilor din centrul de comună, așa după cum doresc cei mulți!

O, voi, eroii fără nume! Ați fost atât de mulți! V-ați stins ca florile prin văi și munți! E plin pământul cu a voastre oseminte! Perit-ați mulți fără morminte. Vă știe Bunul Dumnezeu pe unde ați perit în focul greu! (Anonimilor EROI)

Centenar, 100 de ani de Unitate! La mulți ani, România! Vancea Dorel, primar

184 Bisericile creștine au datoria mai ales acum, în anul Centenarului, de a-și purifica memoria, de a-și aminti și cinsti înaintașii, de a căuta, împreună, sursele creștinătății și ale unității. Drumul libertății este cel al adevărului. Preot greco-catolic – Băbeni, Nicolae Chira

● LOZNA Populaţia: 1.072 locuitori/comună, din care 1.026-români, 7-maghiari, 3-romi, 36-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.072 locuitori, aprox. 5 % plecați la muncă în străinătate Implicare - Primar, Alin Gabriel Pocol, viceprimar, Radu Pocol, bibliotecară, Voichița Valeria Farcaș, prof. înv. Aurica Tamasi și Margareta Andreica prof. Alina Țolaș, preoți ortodocși: Lozna, Vasile Avram, Valea Loznei, Ciprian Ionuţ Daniliuc, Cormeniș, Andrei Ionuț Muntean

Emoționantă primire și în această frumoasă comună sălăjeană. De la început am simțit UNITATEA care domnește peste oameni: în frunte cu domnul Primar, Preoții din comună, reprezentanți ai Consiliului Local, ai Școlii Gimnaziale, ai Bibliotecii Publice, precum și toată suflarea, de la cei mici, la bunici, ninși de anii frumoși, trăiți aici, la vatra noastră străbună - Satul Românesc... OAMENI FAINI, vibrând, ÎMPREUNĂ, cu gânduri luminoase de dragoste față de neam și țară, cu promisiunea de a fi uniţi în fapte, spre veşnicia și fericirea României! Spre a le onora comuna au fost prezenți la Lozna, însoțind organizatorii Caravanei Unirii, Comandantul Centrului Militar Județean Sălaj, Lt. Col. Florin Brescanu, reprezentanți ai Asociației Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj. Am îmbrățișat Monumentul Eroilor cu mâini unite, tremurând de emoție și recunoștință, cu o stare atât de specială, încât doar ceasul, care nu se oprește la aceste CLIPE sublime, ne-a îndemnat să continuăm pelerinajul spre o altă locație sălăjeană. Ne-am dori să ducem peste timp, în gânduri și suflete, aceste binecuvântări ale întâlnirilor noastre de Centenar și amintirea lor să ne

185 ajute a înfăptui totul cu ROMÂNIA în inimi! Iubire și Unitate peste toți anii noștri, spre sporirea binelui națiunii! Mesajul înaintaşilor către contemporani: Să mergem să-i fim amintirii Aproape, veghind legământul, Dorința părinților veșnic Ținând cald pe suflet pământul, Căci secole vrură-n unire Să-și bucure lamura frunții, Căci secole lungi se mișcară-n Durerile ruperii munții, Să mergem cu toții acolo Cuvinte și trupuri curate UNIREA s-o spunem spre slava Gândirii lor înflăcărate, Căci secole, iar, de nădejde-n Aceleași cuvinte din limbă Păstrează ființa UNIRII În fapte ce nu se mai schimbă. (Constanța Buzea)

Noi, urmașii „unioniștilor” participanți la Alba Iulia în 1918: preot Pahomiu Pop (care în anul 1905 l-a primit la Lozna în casa sa pe Nicolae Iorga) cu fiii săi, Cornel Pop primar și apoi prefect de Dej și Dionisie Pop, viceprimar la Cluj, Ioan Jurj, Gheorghe Andreica, Dumitru Pocol și Aurel Borgovan-primar de Brașov și coleg cu Nicolae Iorga, nu putem decât să felicităm înițiativa și proiectul CARAVANA UNIRII, care sub oblăduirea și grija d-nei Florica Pop, manager al Bibliotecii Județene Sălaj și a dr. în istorie Marin Pop a ajuns și la Lozna. Cuvântările și filmul au retrezit în noi sentimentul că nu i-am uitat pe participanții și făuritorii UNIRII și că dorim să fim buni urmași, dar și călăuzitori pentru cei care ne urmează , mai ales că tot un loznean, Alexiu Pocol, proprietar al minelor de aur din Maramureș, a donat Coroana regală pentru regina Maria. Vă mulțumim pentru inițiativă și vă mai așteptăm la Lozna și cu prilejul altor evenimente. Cu respect preot, Vasile Avram

186 Acum, la CENTENARUL UNIRII, aducem un gând de recunoștință celor ce au făcut posibil ca poporul român să fie astăzi împreună. Să le mulțumim și să ne amintim că suntem datori să păstrăm unitatea și înțelegerea pe pământurile noastre. Să fim uniți, să fim buni, să fim drepți, să fim curajoși… să fim români! La Mulți Ani, ROMÂNIA! La Mulți Ani, Români! Voichița-Valeria Farcaș, bibliotecară

· Amintiri din şi despre Lozna - Marian Victor, Ed. Progresul Românesc, f.a.

● LETCA (Lemniu) Populaţia: 1.846 locuitori/comună, din care 1.736-români, 8-maghiari, 36- romi, 66-informaţie nedisponibilă Primar, Dorel Liviu Man, preot, Gheorghe Stanciu LETCA - Unitate în sentimente patriotice alese au fost trăite și în această comună, unde, pe lângă autoritățile locale, avându-l ca principal organizator pe domnul Primar, au participat: Preotul din localitate, pregătind un frumos moment artistic, în colaborare cu Școala Gimnazială, oamenii din localitate, însuflețiți de momentul dedicat Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, bucurându-se, împreună, cu inițiatorii proiectului, care și-a propus să unească inimi și gânduri sălăjene, în An Centenar, fiindu-le aproape și Comandantul Centrului Militar Județean Sălaj, Lt. Col. Florin Brescanu, reprezentanți ai Asociației Cultul Eroilor Regina Maria - Filiala Sălaj. Un emoționant cuvânt dedicat României și românilor în acest an special a rostit actorul Paul Antoniu (n. 2.02.1937, Letca) - Fiu al comunei, reamintindu-ne, tuturor, urarea pe care tatăl său, Pr. Augustin Paul, a adresat-o, fraților săi, români: Să TRĂIȚI cât TRICOLORUL!

La mulți ani, România!!! Primar Dorel Liviu Man

187 La mulți ani în sufletele noastre, României noastre dragi! Paul Antoniu și Paula, Letca, 16 sept. 2018

Trăiască România și să știm să prețuim memoria înaintașilor noștri! Pr. Vasile Mureșan, Lemniu

Iubitul actor, Paul Antoniu, a recitat și o poezie despre Basarabia pe care dorim să o lăsăm scrisă și aici, cu durere pentru îndepărtarea de sora noastră, dar cu nădejdea revenirii ei acasă, pentru totdeauna:

Mamei Lucia Stegărescu (Basarabia)

Sunt un cuvânt rănit de soare Cu dorul răstignit în mare Mă descompun în două șoapte; Sunt ca o ziuă fără noapte.

Și lacrimile mă apasă… Te rog măicuță, ia-mă acasă! Mi-e inima însângerată Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.

De-ai ști de câte ori am vrut S-alerg spre tine peste Prut Dar pusu-m-au s-aștept la vamă Căci ei nu cred că tu-mi ești mamă.

Mi-a ars și dragostea în foc De când lui Dumnezeu mă rog… Când vin la tine, nu suport Să mi se ceară pașaport

Și sufletul, mamă, îmi plânge Că-s sânge din al tău sânge… Când tu ești tristă, eu suspin Când sufăr eu, tu zaci în chin.

Adesea lumea mă întreabă: Tu ești orfană basarabă, Cea despărțită pe nedrept De la al mamei sale piept?

188

Și le răspund cu jale grea Că România-i mama mea Că tată-mi este Tricolorul Iar frați mi-s muntele cu dorul.

· Purcăreţ - o vatră a spiritualităţii româneşti din Chioar în mijlocul Ardealului străbun - Musca, Elena; Lazăr-Mureşan, Ioan, Zalău, Ed. Silvania, 2011

● 20 septembrie – DRAGU Populaţia: 1.427 locuitori/comună, din care 873-români, 11-maghiari, 423- romi, 120-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.354 locuitori, 6 % plecaţi la muncă în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial: Primar, Angelica Lazăr, dir. Şcoala Gimnazială, prof. Bianca Noje, prof., Ionela Dobocan, preot, Vasile Mărcean, bibliotecară, Doina Marinela Savu DRAGU - Drag de UNITATE, drag de frumos și nevinovăție am trăit, în comuna sălăjeană cu un nume predestinat, parcă, spre bucurie... În frunte cu doamna Primar, consilieri, copii mulți, însoțiți de dascăli dedicați, localnici zâmbind și salutând Steagul Unirii în Sălaj... ne-am prins în Horă, ținând cu emoție de mânuțe pruncii cărora doream să le transmitem încredere în România de mâine! Pentru ei să fim uniţi în gând, cuget, simţiri și fapte, dragi sălăjeni, dragi frați români de pretutindeni... este șansa noastră în An Centenar! Să gândim și să vorbim frumos și cu respect despre noi și frumoasa noastră țară!

Mulțumim mesagerilor Marii Uniri că au poposit în comuna Dragu. Le dorim succes în tot ceea ce fac! Primar, Angelica Lazăr

189 Mesajul înaintașilor către contemporani: A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Țară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu)

· Monografia localităţii Ugruţiu - judeţul Sălaj - Jombori, Victor, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Voivodeni - o poveste de suflet și dor. 2 vol. - Pădurean-Pop, Maria. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018. · Doi la jug prin Casa Voivodului sau Mărturii etno-folclorice din Voivodeni Sălaj. 2 vol. - Ielciu-Sălicuț, Ioan; Pădurean-Pop, Maria. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018 · Monografia comunei Dragu, judeţul Sălaj, 1973-1974 (dact.)

● HIDA Populaţia: 2.787 locuitori/comună, 2.589-români, 34-maghiari, 75-romi, 89- informaţie nedisponibilă 2018 - 2.690 de locuitori, 5 % plecați în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial și comemorativ: Primar, Dumitru Petruş, personalul din Primăria Hida, dir. Călin Mateiu, înv. Ioan Chende, bibliotecară, Rada Baltan Petruș, elevi ai Liceului Tehnologic Liviu Rebreanu, preot ortodox, Ovidiu Gorcea

HIDA - Frumoase locuri, impresionante momente, organizate prin colaborare, unitate, dragoste între toți cei care dau viată comunității din acest frumos spaţiu! Cinste și închinare în fața voastră, Domnule Primar, iubiți Preoți, Dascăli, copii, tineri, dragi români, pentru modul în care ați trăit, împreună, clipa ce se va așterne, în cartea de aur dedicată Centenarului în Sălaj - ROMÂNIA! De aici, spre toată țara, transmitem, într-un singur glas: unitate în fapte demne de trecutul măreţelor înfăptuiri! Hida a scris istorie la Centenar, fiind la înălțimea istoricului moment! Alaiul, cu Steaguri, pancarte şi multe alte simboluri, s-a deplasat, în marş, pe ritmurile Imnului Centenar, de la Primărie, la Biserica în faţa căreia stă mărturie despre jertfe şi sacrificii pentru credinţă şi sfântul pământ românesc, Monumentul Eroilor. Aici ne-am închinat şi am ţinut lecţia vie de neuitare a istoriei. Aici i-am rugat pe cei tineri să ţină aprinsă flacăra dragostei de ţară, fiind mândri de istoria lor!

190

Mesajul înaintașilor către contemporani: Moldova, Transilvania şi Muntenia nu există pe faţa pământului. Există o singură Românie: există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul. (B. P. Hașdeu)

Felicităm Caravana Unirii pentru mesaje și emoționanta întâlnire de la Hida! Primar, Dumitru Petruș

Cartea Unirii

Cartea vieții românești, Este o carte groasă, mare, Scrisă în douăzeci de secoli Între-a Daciei hotare

Unde spune de Traian E-o scrisoare aurie! Și-i așa de tare scrisă C-a trecut și prin hârtie.

Vin apoi foi sfărmate File rupte, multe, multe, Spun strămoșii că atuncia S-ascunsese toți la munte.

Și barbarii ne mânjiră Sfânta carte cu mult sânge Neavând cine s-o șteargă, Neavând cine ne plânge.

191

De la Negru Vodă-ncoace De la Dragoș din Moldova, Iar se luminează cartea, Iar se lămurește slova.

Sunt și pagini aurite! Mircea, Ștefan și Mihai Cel ce a unit românii Și sărea pe șapte cai.

Dar nici el n-avu’ norocul Să păstreze ce scrisese, Și-apoi vin iar file rupte Pagini negre, pagini șterse.

Până când sub Vodă Cuza Mâini curate și creștine Au înscris sfânta unire Toată-n litere latine.

Căci latină sau romană Este cartea începută Și romană sau română S-a tot scris ș-a fost cusută.

Mai erau însă furate De vecini, câte-o bucată De la cartea noastră mare Ș-or fi vrut s-o ardă toată.

Tocmai când se aprinsese Lumea dintr-o nebunie Dar nu e cum vreau nebunii Ci-i așa cum cartea scrie.

Cine rabdă și se roagă Și muncește cu credință, Nu se poate să n-ajungă Sfânta zi de biruință.

192 Tot așa a fost și-acum Soarta vieții românești Suferințe fără număr Zvârcoliri suprafirești.

Pagini roșii numa-n sânge Dungi de aur pe sub ele Fapte vitejești grămadă Câte-n lună, câte-n stele.

Toate-s scrise și rescrise Și așa de adâncite, Încât mii de ani de-or trece Ele tot vor fi citite!

Nu se poate să se uite Ce s-a petrecut la Jii, Mărășeștii și Oituzul Cât vor fi Românii vii.

Și cât timp trăi-vor cripte Și schelete în mormane Se va ști unde perit-o Fala oștilor germane.

Azi deschisă este cartea La o pagină a iubirii Cel ce va-nțelege vremea Va juca Hora Unirii!

Căci Unirea mult visată Iat-o, astăzi întrupată Sub un rege preaslăvit! Toți românii pot să vină Și să strige fiecare: Vivat, România Mare! Rus Iuliana (găsită în manuscris, la Ileana Grațiana Pop) Comuna Hida, Baica nr. 62 Născută în anul 1925, 26 ianuarie

193 Unionişti locali de seamă (Miluani): Iulian Andrei Domşa (n. 20 mart. 1887 - m. 15 febr. 1978) - jurist

· Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Strâmba - Pădurean, Augustin, Zalău, [2003] · Monografia satului Sânpetru Almaşului, comuna Hida, judeţul Sălaj - Groza, Teodor, Cluj-Napoca, Ed. Fundaţiei Alfa, 2011 · Mănăstirea Strâmba, loc sfânt de îndreptare a sufletului - Oțelea, Grighenthie, arhimandrit. Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credință și viață în Hristos, 2012 · Monografia satului Gâlgău Almașului din comuna Bălan - Ortelecan, Doina, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2019 · Comuna Hida. Studiu monografic - Pintilie, Dorin; Pintilie, Mariana, Cluj- Napoca, 1999 (need.)

● BĂLAN (Chendrea, Chechiș, Gîlgău Almașului) Populaţia: 3.722 locuitori/comună, din care 3.530-români, 11-maghiari, 101- romi, 80-informaţie nedisponibilă 2018 - 4.320 locuitori, 15% plecați în străinătate Au colaborat la organizarea evenimentului: Primar, Isaia Maghiar, viceprimar, Gheorghe Gabriel Damșa; Preoți: Vasile Trifan, Dan Uță, Petru Lucăcel; director școală, Marinela Rusta, prof., Raluca Rus, prof., Ioana Ianchiș, înv., Claudia Danciu, înv.,Vasile Burian, veteranul de război, Grigore Solomonean, bibliotecară, Ana Damșa.

Implicarea la organizarea evenimentului omagial și de comemorare a Eroilor locali și ai neamului românesc a fost impresionantă, participând aici cu toții, de la autorități, la preoți, școlile din toate satele comunei, inspirați cu toții și îndemnați la unitate de bibliotecara noastră devotată și harnică, Ana Damșa.

194 Cu toate că am alocat aici mai mult timp pentru întâlnirile de suflet la Centenar decât în alte comune, modul în care au fost organizate opririle, însuflețirea localnicilor, programele artistice, pregătite cu multă dragoste, emoția întâlnirii cu Domnul Colonel, Grigore Solomonean, la 100 de ani de viață și ascultarea poveștilor despre viața sa, trăită cu înțelepciune, sfaturile pentru cei de azi care nu știu prețui libertatea… ne-ar fi îndemnat să mai rămânem multe ore, chiar zile, spre a scrie lucruri, fapte, cuvinte ce merită să rămână ca îndemn pentru UNITATE! BĂLAN - Într-un loc de poveste adevărată românească, oameni frumoși la chip, la gând, la suflet, au primit Caravana Unirii ca pe o Sărbătoare specială în An Centenar, aproape fiind, în toate satele comunei, reprezentanții Primăriei și Consiliului Local, ai Bisericilor din comună, dascăli și elevi, îmbrăcați tradițional, de la toate Școlile din comună... Imn de Slavă au adus, împreună, Creatorului și tuturor celor care au făcut posibilă Marea Unire! Cinste, prețuire, recunoștință, dragi români! Molipsiți lumea cu frumosul din sufletele voastre, vă rugăm! Mesajul înaintașilor către contemporani: UNIREA românilor trebuie înfăţişată totdeauna - potrivit adevărului - ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă "sărăcia şi nevoile şi neamul", rămânând împotriva, tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie. (Nicolae Iorga)

CHENDREA - Prima oprire în comuna Bălan a fost într-un sat de o frumusețe aparte, aici, unde viața OMULUI care a trăit sănătos și curat, atinge CENTENARUL! De la Monumentul Eroilor, unde ne-am rugat, ÎMPREUNĂ, cu reprezentanții autorităților locale, am poposit la casa unui ROMÂN care a fost pe front, GRIGORE SOLOMONEAN. Ce LECȚII am ascultat!!! Doamneeee, câtă înțelepciune!!! ONOR! PREȚUIRE! RECUNOȘTINȚĂ!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Jur în fața lui Dumnezeu, pe conștiință și onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei comune românești… ! Iuliu Maniu

195 CHECHIȘ - Emoționant moment, iar copiii din toate satele comunei Bălan au fost mulți și tare faini!!! Am cules de aici nădejdea că satele noastre sălăjene/românești vor dăinui cât veacul, că vom înțelege, din nou, că aici este viața cea adevărată, trăită în credință, în UNIRE și frăție, sănătate dăruită de natura noastră minunată! FELICITĂRI, tuturor! Iertare, timpul nu ne-a permis să vă îmbrățișăm pe toți și să poposim mai mult la voi! Am luat chipul vostru luminos în sufletele noastre şi lăsăm dovadă peste timp despre frumuseţea voastră, dragi fraţi! Mesajul înaintașilor către contemporani: Naționalitatea și limba sunt mai scumpe decât libertatea, căci libertatea pierdută se poate recâștiga, dar naționalitatea niciodată. (George Barițiu)

GÎLGĂU ALMAȘULUI - Privind imaginile, o exclamație de bucurie simte fiecare suflet de român, ce se rostește, tare și cu încredere! Cât de frumoși oameni are Sălajul și România!!! Impresionantă pregătire, emoționante mesaje... timpul fiindu-ne singura piedică în trăirea CLIPELOR ce doreau să fie eternizate!

Ne-am rugat și am cântat, împreună, pentru ROMÂNIA noastră frumoasă! FELICITĂRI, dragi frați români, așa să fim mereu, uniți în cuvânt, gând și fapte! Mesajul înaintașilor către contemporani: UNIREA e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi

196 să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp. (Alexandru Ioan Cuza)

Chendrea – Acasă la Colonelul Solomonean (100 de ani) Glonțu o trecut ia p-aici la o palmă pă lângă mine numai l-am auzit țiuind. O vrut D-zeu să mă păzească. Bine cum îi astăzi n-o fost niciodată. Nu-i nime la care să nu-i intre banu-n casă, dar ai și ce cumpăra.

Noi nu cinstim azi doar țărâna eroilor ci opera lor și sufletul lor nemuritor care este la D-zeu. Eroii neamului au murit cu gândul la țara lor, la familiile lor, dar au avut un ideal pe care l-au îndeplinit chiar cu prețul vieții lor. s.i.

· Chendrea. Trecut şi prezent - Popescu, Ilie; Socaci, Amalia-Elena; Rusta, Marinela-Elena, Zalău, Ed. Silvania, 2008

● ZIMBOR Populaţia: 1.081 locuitori/comună, din care 970-români, 23-maghiari, 53- romi, 35-informaţie nedisponibilă 2018 - Populaţia 1.076 locuitori, 3% plecaţi în străinătate. Veteran de război - Tăut Samoil, n. 3.04.1922 Implicați în organizarea evenimentului: primar, Gabriel Mureșan, viceprimar, Adrian Ioan Florea, momentul artistic: Ionela Viorela Simea, Raluca Mocan, elevi ai Școlii Gimnaziale Zimbor, coordonați de dir. prof. Olimpia Durnea, prof. pens. Trandafira Dan, preot Rusalim Durnea, bibliotecară, Ioana Corina Cozea

Pe chipul sălăjenilor din ZIMBOR am citit, ca într-o frumoasă pagină de istorie, DRAGOSTEA nemăsurată pentru neam și țară, dorința de a pune tot ce avem mai sfânt în slujba binelui comun! Frumoase clipe, trăite, ÎMPREUNĂ, de CENTENAR! Mulțumim și vă FELICITĂM, pe toți cei implicați! Să nu obosim în a transmite aceste stări și gânduri peste oameni, locuri, vremuri…

197 Mesajul înaintașilor către contemporani: Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară. (Mihai Eminescu)

La mulți ani, România! Viceprimar, Adrian Florea

Libertate! Egalitate! Fraternitate! Unitate între toți locuitorii României! Ne cinstim eroii! Ne plângem martirii! s.i.

· Astra în satul meu: de la Comuna Viitorul la Satul-model: Sâncraiu Almaşului - Nemeș-Vintilă, Onuc, Sibiu, Ed. Astra Museum, 2015 · Carte de suflet pentru Zimbor şi zimboreni - Abrudan, Ioan, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2015

● CUZĂPLAC Populaţia: 1.864 locuitori/comună, din care 1.346-români, 325-maghiari, 156- romi, 37-informaţie nedisponibilă

Caravana Unirii a trecut peste tot, anunţându-şi intenţiile, prezenţa şi programul stabilit şi respectat. Nu a fost nimic impus, astfel încât noi am înţeles şi nu am judecat nicio atitudine, lăsându-i să hotărască modul de omagiere pe cei care conduc destinele localităţilor. Ne-am oprit la Primăria din comună şi am lăsat aici câteva simboluri. Au fost mari diferenţe în reacţia comunităţilor în care nu există bibliotecar. Este nevoie oare de aceștia?! Orice am spune, educația și cultura fac diferența între oameni, locuri, neamuri, țări!

La mulți ani, România! Primar, Mircea Pop

● ALMAȘU Populaţia: 2.237 locuitori/comună, din care 1.233-români, 725-maghiari, 218- romi, 61-informaţie nedisponibilă

198 Două Monumente dedicate Eroilor şi aici, în comuna Almaşu. Ne-am oprit la Primărie, unde, deşi foarte ocupat cu alte şedinţe, Domnul primar, Dănuţ Emil Turuca, ne-a întâmpinat, fiind aproape şi un grup de copii, în costume populare, pregătiţi şi ei să îmbrăţişeze Steagul Caravanei. Ne-am închinat şi am pus jerbe la ambele monumente, îmbrăţişându-i pe copii şi rugându-i să nu uite de cei care au numele scris pe plăcile comemorative.

· Monografia satului Cutiș - Sabău, Liviu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Parohia Greco-Catolică Cutiș în documente - Sabău, Liviu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2017

● FILDU de JOS Populaţia: 1.441 locuitori/comună, din care 782-români, 299-maghiari, 329- romi, 31-informaţie nedisponibilă

O comună frumoasă, la graniţă de judeţ, cu obiective turistice importante, în care ni se propusese să poposim în toate satele comunei, dar organizatorul principal nu a fost la datorie în ziua şi la ora stabilită. Noi am trecut prin sate, am privit realitatea, oprindu-ne doar la bibliotecă! Poate peste timp şi aici promisiunile vor fi respectate, mai ales atunci când, cei care vin în comună poartă mesaje atât de importante, de UNITATE, dăruind, fără a cere nimic, decât o clipă din timp, spre a simţi, împreună, care-i starea de spirit şi cum se poate să fim mai uniţi în fapte menite să schimbe în bine viitorul comun.

199

· Fildurile. Frumuseţe, istorie şi artă populară - Şteiu, Nicolae; Bara, Ştefan, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007

● 25 septembrie – SURDUC (Tihău) Populaţia: 3.461 locuitori/comună, din care 3.164-români, 10-maghiari, 211- romi, 76-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.615 locuitori, 25% plecați în străinătate Implicați în organizarea primirii Caravanei: Primar, Alin Cristian Băbănaș, Preoți: Tihău-Tinu Sălăjan, Surduc-Alin Butaș, Cristolțel-Ionuț Papiță, Solona- Grigore Vid, Școala Gimnazială, prof. Valentina Papița, Dir. Adrian Gionea Cuvânt - prof. pensionar - Ioan Petrean, bibliotecară, Georgeta Brie SURDUC - Sălăjenii noștri dragi trăiesc sentimente patriotice intense, așa cum ni se cere în acest an măreț, au demonstrat aceasta, prin UNITATE, participare a tuturor categoriilor de vârstă, funcții, responsabilități, credințe... Domnul Primar, Preacucernicii Părinți din toate satele comunei, domnul Director al Școlii Gimnaziale, bibliotecara noastră, dascăli, elevi, localnici din frumoasa comună someșană. CINSTE, vouă!

Mesajul înaintașilor către contemporani: O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul! Pentru a trăi viața care ți-a fost dată, ești dator să o meriți, atât ca om, cât și ca neam, în fiecare clipă. Mihai Viteazul (mesaj din film) TIHĂU - Oameni speciali, cu suflet mare, curat, închinându-se și aducând slavă și recunoștință Eroilor Neamului, care și-au dăruit viața pentru apărarea patriei! Un moment de o încărcătură spirituală aparte, împreună cu Domnul Primar al comunei, cu Preoții și localnicii din acest frumos sat sălăjean, unde tihna și dragostea se citesc pe chipuri... Ce frumoși sunt locuitorii satelor noastre, ne închinăm, cu respect, pentru acest gest de frumusețe spirituală și unitate!

200 Mesajul înaintașilor către contemporani: Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre. (Ştefan cel Mare)

Actul unirii de la 1918 a fot chintesența luptelor de veacuri pe care poporul român le-a dus pentru unitate și independență. A crea o singură națiune, o singură limbă, a crea un stat care peste veacuri va dăinui. Pentru Biblioteca Sălaj și Caravana Unirii Mari, multă dragoste de la Liga Scriitorilor din România, prin gândul poetului Irimuș Vasile. Cu drag

Un omagiu eroilor care și-au jertfit viața pentru Marea Unire! Primar, Băbănaș Alin–Cristian

Trăiască România! Pr. Butaș Alin, Surduc

Doamne, ocrotește-i pe români! Pr. Popiță Ionuț, Cristolțel

La mulți ani, România! Pr. Florin Pop, Brîglez

· Depozitul de bronzuri de la Brâglez (comuna Surduc, judeţul Sălaj) - Bejinariu, Ioan, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2007 ·File din istoria satului Solona - Vid, Florian-Grigore; Rus, Mădălina-Ioana; Burghele, Camelia; Mureșan, Olimpia; Zalău, Ed. Porolissum, 2018 · Monografia satului Brîglez - Prodan, Aurel; Popoviciu, Gabriel, 1967 (dact.)

201 ● GÎRBOU Populaţia: 2.044 locuitori/comună, din care 1.763-români, 8-maghiari, 186- romi, 87-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.035 locuitori, 3% plecați la muncă în străinătate Implicați în primirea Caravanei Unirii - Primar, Alexandru Spătar, înv. Ana Magdaș, prof. Ioan Cernucan, bibliotecară, Elena Ardelean GÎRBOU - Sălăjenii au fost uniţi de Centenar și dornici să-și dăruiască gândul, fapta, priceperea pentru ca România să fie o țară demnă pe harta lumii! La Gîrbou nici frigul toamnei, sosit, parcă, prea devreme, nu a împiedicat momentul trăirii intense a UNITĂȚII la CENTENAR! Ne-am îmbrățișat, iar astfel ne-am încălzit, am vorbit despre istoria locului, am fost martori aici, prin atenția deosebită acordată de domnul Primar istoriei locale, la documente semnate de însuși Regele FERDINAND I - Întregitorul!

Mulțumiri tuturor: Primăriei și Consiliului Local, Preacucernicilor Părinți, reuniți, din toate parohiile comunei, Bibliotecii Publice, Școlii Gimnaziale, cu dascăli dedicați, copiilor care, purtând straie tradiționale au transmis dragostea și căldura sufletelor lor curate, tuturor locuitorilor comunei. Trăiască ROMÂNIA noastră frumoasă! Mesajul înaintașilor către contemporani: Ultima mea dorință, unicul dor al vieţii mele e să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma. (Avram Iancu) Unionişti locali de seamă - (Bezded) Alesandru Papiu Ilarian (n.27 sept.1827-m. 23 oct.1877, Sibiu)-jurist, om politic

202 Dumnezeu să binecuvânteze România! Trăiască România! Primar, Spătar Alexandru

· Comuna Gîrbou, judeţul Sălaj. Natura, om, economie. Sinteză monografică - Borcean, Nicolae, Caransebeş, 1976 (dact.)

● CRISTOLȚ Populaţia: 1.235 locuitori/comună, din care 1.201-români, 34 informaţie nedisponibilă 2018 - 1.150 locuitori, 10,60% plecați în străinătate Organizatori: Primar, Ioan Cheșeli, dir. Școală și bibliotecară, Livia Cheșeli. Români frumoși, iubitori de neam și țară și la CRISTOLȚ, cu glasuri ce îndeamnă la unitate, frăţie, gând bun, pus în slujba tuturor! Au întâmpinat CARAVANA ce poartă mesaje sfinte la ceas de sărbătoare a ţării, toți cei care trăiesc și au grijă de zestrea minunată din locul sfânt unde le este dat să-și împlinească viața: domnul Primar, Părintele, Lucian Chiș, dascăli, elevi, reprezentanți ai tuturor categoriilor de vârstă, cu emoții, strigând, împreună: Trăiască UNIREA în gând, cuget, fapte între toți locuitorii ROMÂNIEI! Mesajul înaintașilor către contemporani: Unirea este actul energic al întregii naţiuni române. Unirea, Naţiunea a făcut-o! (Mihail Kogălniceanu)

Fie ca în sufletul românilor să fie sădită din nou unitatea, credința și patriotismul. Felicitări inițiatorilor acestei frumoase acțiuni! Primar, ing. Ioan Cheșeli

· Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din comuna Cristolţ, judeţul Sălaj (1947-1949) - Cheșeli, Livia, Editura Caiete Silvane, Colecția „Memoria”, Zalău, 2019

203 ● RUS Populaţia: 1.071 locuitori/comună, din care 1.025-români, 12-romi, 34- informaţie nedisponibilă Implicaţi: Primar, Alexandru Pintea, bibliotecară, Nicoleta Micle, preot, Alexandru Bande, dascăli, elevi, locuitori La Primăria din RUS, domnul Primar, cu TRICOLORUL și emoția patriotică vizibilă, aproape având tineri în costume tradiționale, a îmbrățișat CARAVANA UNIRII, transmițând, spre tot neamul românesc, împreună cu Părintele, dascălii, oamenii locului, îndemnul de a fi UNIȚI în tot ce ne este de folos, amintindu-ne mereu de cei care au făcut posibilă MAREA UNIRE de la 1918! Mesajul înaintașilor către contemporani: România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie. (B. Șt. Delavrancea)

Mulțumim Caravanei Unirii pentru că au trecut pe la Rus. Primar, Pintea Alexandru

Dumnezeu să binecuvânteze România! Trăiască România, trăiască Unirea cea mare! Doamne ajută! Pr. Alexandru Bande

· Localitatea Rus. File de istorie - Mureşan, Onorica; Mureşan, Ana-Maria, Zalău, Ed. Porolissum, 2008

● ȘIMIȘNA (Hășmaș) Populaţia: 1.103 locuitori/comună, din care 972-români, 88-romi, 43- informaţie nedisponibilă 2018 – 1.108 de locuitori, 20% plecați în străinătate Implicaţi - Primar, Cristian Prodan, director Şcoala Gimnazială, Olimpia Pocol, prof. pens. Viorica Pop, bibliotecară, Anamaria Cristina Suaraşan

204 ȘIMIȘNA - În Drumul nostru prin județul Sălaj, ne convingem mereu, de câtă frumuseţe și unitate avem, în toate comunitățile!!! Aici s-au transmis spre toți mesaje care, atunci când sunt ascultate, schimbă inimi, dăruind încredere și dorința de a face totul spre a ne aduce ACASĂ copiii! Cei din această frumoasă comună sălăjeană, având încă vii în memorie faptele trecutului, știu cum să prețuiască prezentul. Datori suntem, împreună, să pregătim viitorul. Merită aceasta copiii frumoși, talentați și dornici să-și împlinească visurile acasă! Prea mulți localnici sunt plecați și de aici în țări străine, iar cei dragi le poartă dorul. Cinste, domnule primar, pentru modul în care ați organizat evenimentul din comuna Șimişna, împreună cu dascăli devotați, dedicați educației de calitate, copii foarte talentați, bibliotecara din comună, localnicii emoționați și mândri de primirea Tricolorului și a mesajelor Caravanei! Nu vom uita niciodată îmbrățișarea și hora din comuna dumneavoastră, dar nici emoția momentului artistic și popasul de la Hășmaș. Mesajul înaintașilor către contemporani: Avem o mândră ţară / Prin timpi de jale-amară/ Strămoşii se luptară/ S-o scape de stăpâni./ Azi singur noi, românii/ Suntem în ea stăpânii,/ Sus inima, români! (George Coşbuc)

HĂȘMAȘ - popas la Monument - GLORIE, RECUNOȘTINȚĂ, NEUITARE tuturor EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC! Mesajul înaintașilor către contemporani: Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. (...) Și acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare. Regina MARIA a României

205 Noi, cei de la Șimișna, suntem mândri că printre cei 1.228 de delegați la Alba Iulia, l-am avut și noi pe preotul Ion Petrice, care a semnat pe actul Unirii și acest lucru a fost posibil și datorită lui. Una din nerealizările acestor 100 de ani – în 1940 prin Pactul Ribbentrop-Molotov, o parte din țară a fost smulsă din trupul României, Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Deci, dacă ne uităm azi pe hartă, nu vedem harta de la 1918. Cred că una din datoriile noastre și ale generației viitoare ar fi să refacem harta de la 1918. Dumnezeu sunt convins că ne va ajuta!

Dumnezeu să ocrotească România! Până peste 100 de ani să fie realizată, din nou, „România Mare”! Primar, Cristian Prodan

· Șimișna - 700 : istorie, tradiții, destine - Penea, Ionel; Pop, Ioan; Pop, Viorica, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015

● ZALHA Populaţia: 864 locuitori/comună, din care 833-români, 5-romi, 3-alte etnii, 23- informaţie nedisponibilă 2018 - 878 locuitori, 5% plecați la muncă în străinătate Implicare: Primar, Simion Rogoz, secretară, Flavia Mirela Ceaca, Traian Ciurean, profesori, elevi, locuitori Aici, la ZALHA, comună sălăjeană cu un nume unic în țară, sunt recunoscători cu toții că pot aduce slavă, recunoștință, lacrimi și flori pentru numărul mare de EROI ai locului, care, prin jertfa lor, au clădit viitorul celor de azi... emoții puternice, trăite, împreună, de la domnul Primar, la dascăli, copii... până la cei ninși de ani, care, cu mare drag, spun celor de azi povești ale trecutului glorios, îndemnându-i la iubire, dragoste, unitate! O lecție de istorie locală, transmisă de la o generație la alta, de la autorități, dascăli, la generația tânără, spre amintire și neuitare!

206 Mesajul înaintașilor către contemporani: Cine nu și-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora. Grigore Vieru

Nimic pe lume nu-i mai sfânt și mai frumos pe-acest pământ/ Decât să mori ca luptător, înfășurat în tricolor – versuri aparținând unui poet din localitate, sunt scrise pe crucea/monumentul eroilor din sat. Cuvântul TRICOLOR a fost șters de pe monument de către autoritățile hortyste.

Dumnezeu să binecuvânteze România! Trăiască România! Primar, Simion Rogoz

· Zalha - o comună fără pereche (file de monografie) - coord. Irimuș, Vasile. Cluj-Napoca, Ed. Napoca Nova, 2018

● 30 septembrie – Recea – Sfințirea Monumentului Eroilor

CARAVANA UNIRII – RECEA Cu mari emoții spirituale, în AN CENTENAR, la RECEA, comuna VÎRȘOLȚ, s-a sfințit MONUMENTUL EROILOR. LAUDĂ și PREȚUIRE Preacucernicului Părinte, MIHAI DOBOCAN, precum și tuturor celor care au sprijinit acest demers, spre neuitarea celor ce s-au jertfit pentru neam și țară! Din acest sat au plecat pe front, pentru apărarea pământului străbun, 111 bărbați în floarea vârstei. Dintre aceștia: 22 au murit, 4 s-au întors invalizi, iar 3 au fost răniți. Au rămas 15 femei văduve și 39 de copii orfani. GLORIE ETERNĂ! Mesajul înaintașilor către contemporani: Eroii n-au mai apucat să plângă, /S-au închinat cu mâna stângă În dreapta îşi ţineau dragostea de ţară/Au apucat doar să se-nchine şi să moară. Azi trupul lor ascuns pe sub pământ/Este-n istorie Cuvânt De rugăciune şi iubire pentru ţară/Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară. (Eroii - Aurel Anghel)

207 Dumnezeu să binecuvânteze poporul roman, în acest an de Centenar. Veșnică pomenire eroilor neamului românesc. s.i. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe români și să ierte sufletele eroilor căzuți pe câmpurile de luptă. s.i.

● 1 octombrie - Ziua persoanelor vârstnice

Aproape mereu, prin diverse activități, întâlniri de suflet, evenimente în acest loc special, Centrul Multifuncţional pentru persoane vârstnice Tinerețe fără Bătrânețe… cum să nu fim aici de Ziua lor, într-un an atât de important pentru toți cei care iubesc și trăiesc românește?! Să îmbrățișezi povești pline de înțelepciune de la cei care au în gând și suflet amintiri despre Făuritorii Marii Uniri, este o stare aparte... SĂ TRĂIȚI, cu SĂNĂTATE, DRAGII NOȘTRI, împărtășind frumoasele Dumneavoastră sfaturi și îndemnuri de VIAȚĂ trăită cu ROST!

Ai şi venit la mine toamnă Adresa mea de unde-o ai? Octombrie la poartă bate Deşi în suflet e tot Mai. Desigur, anii tăi înseamnă Şi bucurii, şi mângâieri Dar cât de greu îmi vine, toamnă, Să mă despart de primăveri!

Am cântat, împreună cu Seniorii noștri, ne-am îmbrățișat și le-am promis că le vom fi aproape, culegând toată înțelepciunea pe care au cules-o pe drumul vieții, îndemnurile lor fiind atât de necesare în aceste vremuri: dragoste, credință, unitate! Ei, dragii noştri ninşi de ani şi amintiri, ştiau toate cântecele patriotice pe care îi îndemnam să le cânte, împreună cu noi, ascultându-le şi poveştile trăite.

Trăiască România! s.i.

208 ● 2 octombrie - VÎRȘOLȚ Populaţia: 2.209 locuitori/comună, din care 616-români, 1458-maghiari, 92- romi, 43-informaţie nedisponibilă 2018 – 2.187 locuitori, 10% plecați în străinătate Implicare în organizarea evenimentului omagial şi comemorativ: Primar, Bréda Lajos, prof. Mirela Deac, preot ortodox, Florin Moşincat, bibliotecară, László Csilla-Júlia VÎRȘOLȚ - Dacă ar fi să oferim un exemplu de bună conviețuire între locuitorii unei comunități, cu mai multe confesiuni, oameni frumoşi, care se exprimă în mai multe limbi, care poartă și ei credințe și idei diferite, atunci comuna Vîrșolț poate fi considerată un model. Așa cum spunea domnul Primar, aici, s-a anulat gardul dintre cele două biserici, s-a ridicat Monumentul Eroilor între acestea, pe o parte regăsindu-se Eroi Români, iar pe cealaltă Eroi Maghiari! Se închină, ÎMPREUNĂ, se roagă, ÎMPREUNĂ, muncesc și clădesc - ÎMPREUNĂ! CINSTE, vouă, tuturor! Mesajul înaintașilor către contemporani: Am semnat cu sânge actul libertății și unirii La Oituz și Mărășești Ne-a văzut și Europa sfânta candelă-a iubirii De moșie și de neam răpunând oștiri crăiești. Nu e palmă de câmpie să nu poarte-n brazdă oase Nu e plai și vârf de munte să nu fie un mormânt Și de pluguri mai sunt scoase Să arate cu ce jertfă am plătit acest pământ. (Vasile Andronache)

Vreau să scot în relief Monumentul Eroilor. După cum se vede, a fost construit în anul 2000, printr-o înțelegere comună între Biserica Ortodoxă și Biserica Reformată și este unicul monument, cred, din țară care este construit,

209 cum se vede, în granița celor două biserici. Asta demonstrează că există o bună înțelegere între cele două biserici, există o bună înțelegere între membrii comunității, indiferent de limba pe care o vorbim sau biserica la care ne rugăm. Sigur că acești viteji eroi sunt părinții, bunicii și străbunicii noștri care, la un ordin, au plecat pe câmpul de luptă, au lăsat copiii, familia, prietenii și nu s-au mai întors înapoi în satul lor natal. Noi suntem datori și datoria noastră și a copiilor noștri este să nu uităm de ei, să căutăm, chiar dacă au murit departe de țară sau de satul lor natal, să păstrăm amintirea în inimile și sufletele noastre și mai suntem datori, de câte ori avem prilejul, să depunem o coroană sau un buchet de flori în amintirea lor. Primar, Bréda Lajos

Unionişti locali de seamă: Iacob Deleu (n. 1804 - m. 1880) - învăţător, participant la Revoluţia de la 1848 în armata lui Avram Iancu. S-a stabilit ulterior la Pericei Daniel Deleu (n. 1844 - m. 1896) - notar, implicat în mişcarea memorandistă. S-a stabilit ulterior la Pericei

· Monografia comunei Vîrşolţ - Căminul Cultural Vîrşolţ, 1973 (dact.) · Comuna Vîrşolţ. Studiu de geografia turismului - Moisi, Tania Celestina, Zalău, 2009 (Lucrare de licenţă, need.) · Monografia comunei Vîrşolţ (need.)

● NUȘFALĂU Populaţia: 3.600 locuitori/comună, din care 442-români, 2.494-maghiari, 596- romi, 4-germani, 13-slovaci, 51-informaţie nedisponibilă 2018 – 3.934 locuitori, 5% plecați în străinătate Implicați în organizarea evenimentului: prof. Nicoleta Maria Opriș, prof. Diana Florina Vălcăuan, bibliotecară, Somogyi Vengli Judith O bucurie aparte am trăit la Nușfalău, la aceasta adăugându-se încrederea că satele noastre sunt vii, că avem mulți copii, frumoși, voioși, talentați, care ne privesc și ne roagă să avem grijă de țara în care s-au născut și în care

210 doresc să-și împlinească visurile, idealurile, viața! Să fim UNIȚI, dragi frați, spre a dărui nu doar speranțe, ci, mai ales, o realitate în care acești ochi limpezi de copil să-și privească și mâine cu încredere proprii copii, crescând în ROMÂNIA! FELICITĂRI tuturor pentru frumoasa organizare: reprezentanți ai Primăriei și Consiliului Local, Preacucernicul părinte, bibliotecara noastră devotată, dascăli, copii, tineri, locuitori ai comunei. Mulțumim mult pentru lecția de UNITATE! Au fost foarte frumoși toți, dascăli, copii, tineri, comunitatea prezentă, fiecare purtându-și portul popular, recitând și cântând atât în limba română, cât și în limba maghiară. Ne-am prins, apoi, împreună, în Hora Unirii, spre pacea, liniștea și buna colaborare pe care o dorim cu toții și în viitor! Mesajul înaintașilor către contemporani: Tăria și puterea unui popor, vaza sa, politica sa cumpănită, nădejdile sale, prezentul și viitorul său zac în unirea națională… Iubiți-vă și apărați-vă unul pe altul, cunoașteți că sunteți frați și aceasta e naționalitatea. (George Bariț)

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze România! Preot, Daniel Ghiran

· Szilágynagyfalu - Major Miklós, 2000 · Négyszáz éves Szilágynagyfalu közoktatása - Srankó Ferenc, Oradea, Ed. Cogito, 2001 · Szilágynagyfalu - Major Miklós, Budapesta, 2002 · Szilágynagyfalu vallásfelekezeteinek története - Srankó Ferenc, Oradea, Ed. Cogito, 2009

● BOGHIȘ Populaţia: 1.858 locuitori/comună, din care 129- români, 1.282-maghiari, 427- romi, 18-informaţie nedisponibilă 2018 - 1.922 locuitori Implicaţi în organizarea evenimentului omagial şi comemorativ: Primar, Marina Ida Magdolna, viceprimar, Bernáth István, preot reformat, Nagy Tibor, dir. Şcoala Gimnazială, Bacsadi-Diószegi Piroska, bibliotecară, Bogár Irma BOGHIȘ - De aici, din SĂLAJ, cu drag și încredere, trimitem spre toată țara imaginea frumoasei și trainicei colaborări dintre toți locuitorii, indiferent ce idei poartă, ce credințe sau convingeri îmbrățișează, ce limbă maternă vorbesc. Mulțumim doamnei Primar, Părinte, dragi dascăli, draga noastră bibliotecară, copii și tineri minunați, care știți că numai ÎMPREUNĂ ne poate fi bine tuturor! Asta doreau și marii noștri sălăjeni, artizani ai UNIRII: 211 Libertate, Egalitate, Unitate, Frăție! Vă îmbrățișăm și vă iubim! Am fost și aici în cimitir, am pus flori pe mormintele eroilor, amintindu-ne că fiecare viață jertfită a fost pentru o cauză, că oameni nevinovați au căzut la datorie, trimiși fiind la luptă de cei care-i conduceau. Privind monumentele suntem chemați la înțelegere, bună - conviețuire, respect al fiecăruia pentru semeni, astfel încât pe acest pământ să domnească pacea și înțelegerea, manifestând, cu toții, toleranță față de diferențele de opinii, de credințe, convingeri. Mesajul înaintașilor către contemporani: Când mângâiem un spic din line grâne, Sunt mii de mâini cu noi, care-l mângâie, Că tremură și bobul lui rotund De răsuflarea celor ce răspund Din rădăcini, din pietre și din lut, Care l-au vrut și nu l-au mai avut, Când cartea o deschidem peste umăr… Lumina ce ne stăruie-n priviri Este UNIREA-n cuget și-n simțiri Cu cei ce-au fost, ce sunt, ce or să vină. (Petre Ghelmez - Cei de azi)

Dumnezeu să binecuvânteze patria noastră! s.i.

· Szilágybagos község és egyház 750 éves történelme - Szabó Miklós; Boér Júlia, Zalău, Ed. Marysan, 1999

● PLOPIȘ (Iaz-Muzeul de Artă Populară - Ligia Alexandra Bodea/Pop) Populaţia: 2.405 locuitori/comună, din care 1.417-români, 770-slovaci, 159- romi, 57-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.375 de locuitori, plecați în străinătate 6% Colaboratori la activitatea Caravanei Unirii: Primar Nicolae Criste, dir. prof. 212 Victor Criste, prof. Rozalia Borz, preot paroh, Nicolae Bodea, bibliotecară, Lucia Lupou PLOPIȘ - Un alt loc de poveste românească, cu OAMENI vrednici, iubitori de toate valorile autentice, primind cu drag mesagerii unității, frăției, dragostei de țară!

Mulțumim Domnule Primar, Părintelui protopop, Nicolae Bodea, bibliotecarei noastre, dascălilor, copiilor, tinerilor și plopișenilor dragi! Așa suntem mult mai frumoși, ÎMPREUNĂ, bucurându-ne și promițându-ne să fim la înălțimea înaintașilor care au făurit Marea Unire! Căminul Cultural şi curtea au fost pline de plopişeni, veniţi cu mare drag la întâlnirea cu istoria vie, într-un an atât de aparte. S-au îmbrăcat în straie populare, amintind tuturor că aici se păstrează şi respectă tradiţiile, că de aici au pornit şi răsună peste judeţ, ţară şi lumea întreagă voci puternice, în care este prezentă dragostea de locurile natale, de neam şi ţară, spunând, prin cânt, lumii întregi că nu este mândrie mai mare decât aceea de a fi fată de sălăjeană, nu frunză de buruiană! Le amintim aici doar pe Anuţa Gale şi Alexandra Chira. Mesajul înaintașilor către contemporani: Uniți-vă cu noi, frați de dincolo de Milcov, peste undele lui vă întindem brațele, dorind cu înfocare a vă da sărutarea frăției și a libertății. Munteanul și moldoveanul sunt toți români, sunt frați, o singură nație; uniți-vă cu noi… Să ne dăm mâna ca niște frați și să ne ajutăm unii pe alții. Uniți, vom fi tari; uniți vom sta împotriva oricărui vrăjmaș al libertății noastre… Vă dăm sărutare de frate. Trăiască libertatea! Trăiască România! (C.A. Rosetti)

IAZ - Drumul spre PLOPIȘ, nu poate fi complet, fără a face un popas de prețuire și admirație la Muzeul de Artă Populară - Ligia Alexandra Bodea/Pop. Este un loc în care putem cuprinde în ochi și suflet viața românească autentică, apreciind creativitatea, bunul gust și armonia interioară a vrednicilor și harnicilor noștri țărani, toate acestea adunate cu o dragoste aparte, de ZESTREA pe care Familia Bodea ne-a dăruit-o, tuturor, numele ei este LIGIA ALEXANDRA! FELICITĂRI și DRUM BUN pe aceleași cărări ale frumosului românesc!

213 Mesajul înaintaşilor către contemporani: Și dacă ar fi să mă mai nasc cândva, doar din pământul tău aș vrea să fie, nu pot trăi cu-adevărat în lume decât prin tine, mamă Românie! (N. Tăutu)

Onorați să fiți, oaspeții noștri! Multă putere de muncă în toate activitățile! Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea, Iaz

· Schiţa monografică a comunei Plopiş - Criste, Victor, 1974 (dact.)

● HALMĂȘD Populaţia: 2.393 locuitori/comună, din care 1.904-români, 7-maghiari, 361- romi, 30-slovaci, 91- informaţie nedisponibilă

Bucurii sincere și în frumoasa comună Halmășd, unde, am cules și gânduri scrise într-o antologie dedicată Centenarului. Se întâmplă lucruri frumoase, vom încerca să culegem aurul din acest an, spre a rămâne dovadă peste timp că am fost prezenți, trup și suflet, la marele eveniment al neamului românesc! Mulțumim pentru implicare și frumoasa organizare doamnei preotese, Maria Ardelean, precum și Școlii Gimnaziale din localitate, doamnei director, Livia Gligor. Frumos și emoționant moment! CINSTE, vouă, tuturor celor prezenți, precum și celorlalți, având încredere că mesajul nostru va fi transmis spre cât mai multe inimi! Mesajul înaintașilor către contemporani: „...toată România să fie liberă, toată nația română să alcătuiască un singur stat, un singur popor de frați… Nu uitați că numai când vom fi un singur trup, precum suntem și un singur suflet, vom fi liberi. Brațele noastre vă sunt deschise, deschideți-ne și pe ale voastre, veniți spre noi, precum venim spre

214 voi, veniți să formăm o singura nație, o singură Românie, care va fi atât de tânără, mare și puternică, încât Europa toată va recunoaște.” (D. Bolintineanu)

Bucuria Unirii să dăinuiască în sufletele noastre în veci! Trăiască România unită! Director, Livia Gligor

· Monografia satului Halmăşd, până la sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, judeţul Sălaj - Haiduc, Dumitru, Bucureşti, 1997 (Lucrare de licenţă, dact.)

● MARCA (Porț) Populaţia: 2.542 locuitori/comună, din care 1.925-români, 350-maghiari, 167- romi, 49-slovaci, 51- informaţie nedisponibilă 2018 - 2.650 locuitori Implicare în organizarea evenimentului omagial: Primar, Ioan Șumălan, dir. Școală, Aurelian Ghilea, bibliotecară, Emilia Pop

MARCA - Cu fiecare întâlnire de suflet din SĂLAJ, simțim tot mai mult și înțelegem, cât este de important să ne întâlnim, să fim împreună, să ne îmbrățișăm, să ne ținem de mână, privindu-ne și promițând credință, iubire și devotament României! Au fost atât de frumoși, cu toții, de la domnul Primar, la dascăli, bibliotecara noastră, copii și tineri, oameni ai satului care vibrează profund pentru neamul și țara lor, bucuroși că ne-am propus să ne vedem de CENTENAR, ducând peste timp starea aceasta specială! Emoționante momente, care am dori să ne lumineze tuturor gândurile, să ne îndrume faptele spre a fi de folos ROMÂNIEI! Mesajul înaintașilor către contemporani: N-aveți teamă, frații mei, n-aveți teamă fecioarelor care în brâul vostru purtați și azi cea mai fermecătoare floare: busuiocul, n-aveți teamă bunici dulci și moșnegi șugubeți care în pâinea straiței voastre aveți dospită și azi

215 credința din trecutul trecuturilor neînvinse: neamul nostru n-a murit niciodată și nu se vor răsturna în spaimă turlele, căci noi ardelenii suntem români, am fost și rămânem români, căci ne-au născut părinții noștri ca pe buzele noastre să nu înghețe niciodată cântecul, orice furtuni cu grindină ne-ar răsturna zăplazurile înflorite, oricât ne-ar călca în grădinile noastre laba fiarelor sălbatice; noi nu putem fi decât ceea ce suntem: români! (Emil Isac)

…Aș vrea să rezumăm în câteva cuvinte ce sărbătorim noi la acest Centenar, în afară de datele istorice, care ne-au fost prezentate. Credința românilor care au făcut unirea că toată suflarea românească trebuie să trăiască împreună într-un singur stat: România. Sărbătorim efortul susținut al românilor de-a lungul timpului de a nu uita că sunt români. Sărbătorim năzuința românilor de a înfăptui Marea Unire avută de-a lungul secolelor indiferent de vicisitudinile istoriei. Sărbătorim tenacitatea liderilor și a liderilor români, care au întreprins toate cele necesare ca Unirea să devină realitate. Sărbătorim eroismul și jertfa celor fără de care visul românilor de veacuri, Marea Unire, nu ar fi fost posibil. Sărbătorim nesupunerea românilor în fața imperiilor vremelnice, care au afectat interesele și neașezarea unei sorți potrivnice. Sărbătorim ambiția românilor de a rămâne împreună după 100 de ani de la Marea Unire. Sărbătorim rațiunea românilor de a căuta în permanență cele mai bune împrejurări pentru concretizarea aspirațiilor legitime și valorificarea acestor ocazii… Trăiască România Mare! Mulțumim Caravanei Centenarului pentru includerea comunei Marca în circuitul sălăjean al acesteia! Primarul comunei Marca, Șumălan Ioan

· Cetatea dacică de la Marca, Dumitraşcu, S.; Lucăcel, V., editat de Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, 1974 · Monografia comunei Marca (dact.)

● 5 octombrie - SÎG Populaţia: 3.276 locuitori/comună, din care 2.411-români, 679-romi, 98- slovaci, 88-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.332, 5% plecați în străinătate Implicați în organizarea evenimentului omagial: Viceprimar, Victor Molnar Sabău, administrator, Gheorghe Pop, dir. Școala Gimnazială, prof. Margareta Vereș Pop, prof. Mariana Peștean, bibliotecară, Valera Martin

216 SÎG - Adunăm trăiri din inimi care vibrează, împreună, la Centenar, cu bucuria că satele noastre au încă multe suflete curate de copii, care ne cer SĂ FIM UNIȚI, spre a le oferi șanse de a-și împlini idealurile în țara lor!

Mulțumim Primăriei și Consiliului Local, reprezentanților Bisericii, Școlii Gimnaziale și localnicilor, pentru organizare, participare și emoția profundă a momentului! Mesajul înaintașilor către contemporani: Unire prin sute de ani, Nădejde a celor sărmani, Pe-atuncea visată cu dor, Azi dată pe veci tuturor. Fii veșnic slăvită! (Mihai Beniuc)

…Am ascultat cu mare atenție vorbele frumoase pe care ni le-ați adresat nouă tuturor. Sincer, mărturisesc, mă încearcă un profund sentiment patriotic. Promitem să acordăm şi mai departe foarte multă atenție și cu multă răbdare o să-i îndrumăm pe dragii noștri elevi spre culegerea înțelepciunii despre care dumneavoastră vorbeați, din cărți. Cu multă mândrie o să-i îndemnăm să învețe cât mai mult din istoria, din trecutul acestui popor român greu încercat în decursul timpului. O să încercăm, cu orice ocazie, cu orice prilej o să ni se ivească, să stârnim în sufletul lor sentimentul patriotic, să-i facem și să-i determinăm să crească copii frumoși, demni și să fie mândri de trecutul înaintașilor. Și de câte ori vom avea ocazia o să ridicăm cu demnitate și cu respect drapelul și o să ne închinăm în cinstea eroilor, a multor eroi căzuți pe câmpurile de bătălie pentru apărarea țării, să-i pomenim în rugăciunile noastre și întotdeauna să ne amintim cu respect de ei. … Dir. Școala Gimnazială Sîg, Margareta Vereș-Pop

217

Trăiască România Unită! Mulțumim tuturor celor implicați în realizarea Caravanei Marii Uniri! Viceprimarul comunei Sîg, Molnar Sabău Victor

· Monografia satului Sâg - Lazăr, Flavius-Ioan; Lazăr, Loredana, Brăila, Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, 2014 · Monografia comunei Sîg (dact.) · Monografia geografică a comunei Sîg (need.)

● CRASNA Populaţia: 6.485 locuitori/comună, din care 1.602-români, 4.103-maghiari, 561-romi, 4-ucraineni, 215- informaţie nedisponibilă 2018 – 6.615 locuitori, 15% plecați în străinătate Implicați în organizarea evenimentului omagial și comemorativ: Primar, Bogya Miklós, viceprimar, Toma Alexandru, dir. Anderlik István, preoți: pr. ortodocși, Nicolae Chiș și Sorin Șandor, pr. reformat, Kovács István, profesori: Maria Flonta, Emilia Cadar, Ramona Matiș, Simona Morar, Sütő Szilárd, bibliotecara, Nagy Klára CRASNA - Suntem frumoși și în sărbătoare numai ÎMPREUNĂ, cu toții, indiferent de limba pe care o vorbim, de portul lăsat moștenire de la înaintași, de idei sau credințe: Unitate în diversitate! Așa să și gândim, la 100 de ani de la Marea Unire - Să ne îmbrățișăm, ca frații, toți câți respirăm pe acest pământ, punându-ne gândul și faptele în interesul tuturor!

FELICITĂRI pentru impresionanta organizare! Mulțumim, cu respect, Primăriei și Consiliului Local, reprezentanților cultelor, Școlii Gimnaziale și Liceului "Cserey-Goga", bibliotecarei noastre, precum și publicului prezent, pentru lecția de Unitate la Centenar!

218 Mesajul înaintașilor către contemporani: Unirea, zic, cea spre fericirea obștii. Căci după aceasta vin toate fericirile; iar făr’ de aceasta niciun bine în lume nu să întemeiază; și că în obșteasca fericire va găsi fieșcare și pe a sa, iar în parte străduindu-se, avem destule pilde: că ne-am pierdut slava, starea și cinstea, ajungând și în hula lumii. Unirea spre folosul obștii ne fericește, unirea slăvește, unirea întemeiază tot binele. După aceasta alergând, fraților, să o îmbrățișăm, ca prin fapte să ne cunoaștem că am vrut să slăvim patria. (Dinicu Golescu)

La mulți ani România! Multe mulțumiri Caravanei la aniversarea Centenarului României. Toma Alexandru, viceprimar

La mulți ani! Dumnezeu să ne ajute! Anderlik István, director Crasna

· Kraszna - helyismereti tanulmányok - Major Miklós; Mitruly Miklós; Nagy Károly, Oláh Miklós; Pákai Ferenc; Sipos Gábor; Takács Felícia, Crasna, Asociaţia Cserey Farkas, 2005 · Marinul - vatră românească a Sălajului - Maxim, Aurel; Maxim, Petru; Şandor, Teodor, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012

● MESEȘENII de JOS (Meseșenii de Sus, Fetindia, Aghireș) Populaţia: 3.117 locuitori/comună, din care 1.929-români, 954-maghiari, 170- romi, 64-informaţie nedisponibilă 2018 - 3.188 total locuitori în comună, plecați la muncă în străinătate-aprox. 15%

219 Implicați în organizarea evenimentului omagial: Primar - Bogdan Alexandru Bercean, bibliotecară - Valeria Mureșan, Preoți: Meseşenii de Jos - Florin Malița, Meseşenii de Sus - Sorin Gordan, Fetindia - Adrian Crăciunaș, Aghireş - Ioan Ștefan Multe locuri frumoase am vizitat, numeroși sălăjeni vrednici am întâlnit, am ascultat mii de glasuri cântând cu drag și dăruire pentru neam și țară, dar aici, la Meseșeni, parcă s-au adunat, într-un singur grup, cele mai profunde voci, cele mai minunate costume tradiționale, care, reunite, au coborât peste pământ sfințenia ce ar trebui să inunde toate sufletele de român, la CENTENAR! Am cântat pentru EROI, dar am şi rostit, ÎMPREUNĂ, rugă pentru prezentul și viitorul ROMÂNIEI! Lacrimi de recunoștință și încredere! A ajuns la acest moment unic și draga noastră interpretă de muzică populară, Angela Buciu, chiar în ziua în care, în județul Sălaj (Cheud, comuna Năpradea) i se punea o stea pe Cerul Folclorului Românesc, iar apoi alegându-și, ca loc de UNIRE spre desăvârșire, comuna Meseșenii de Jos. Felicitări Primăriei și Consiliului Local, Domnului Primar, Preacucernicului Părinte, bibliotecarei noastre speciale, precum și minunaților români, cu atâta drag de tot ce-i sfânt pentru acest popor: portul, cântul, glia, UNITATEA pentru ROMÂNIA! Mesajul înaintașilor către contemporani: Unitatea națională fu visarea iubită a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cei mari, care întrupară în sine individualitatea și cugetarea poporului spre a o manifesta lumei. Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră și muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare se luptară toată viața lor îndelungată și traseră asupră-le năvălirea îngrozitoare a turcilor, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis în Câmpia Turzii, pentru dânsa Șerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horia moarte cumplită pe roată suferi. (N. Bălcescu) Am cântat, în acest loc, binecunoscutul cântec patriotic, împreună cu draga noastră artistă, cu o voce profundă, inconfundabilă, cu un patriotism curat în gând, suflet şi vorbire despre ţara noastră frumoasă şi oamenii ei vrednici: Nu uita că eşti român, Că sus în deal la tine-n sat Popa Ioan te-a botezat Şi Lelea Stanca te-a ţinut un an la sân!

Nu uita că eşti român, Că tatăl tău şi mama ta Bunicul şi bunica ta

220 Te-au învăţat dintotdeauna să fii bun! Nu uita că eşti român, Că tatăl tău a fost cioban Bunicul tău a fost Traian Şi-n ţara asta te-ai născut să fii stăpân!

Nu uita că eşti român, Că rădăcina ta de veacuri Stă înfiptă în ogor Şi nu o poate smulge-un viscol trecător!

Pe la noi au viscolit mii de păgâni, Dar am rămas, totuşi, aici în veci stăpâni. A mai venit o vreme grea, Nu e nimic, vom aştepta, Că vine soare după ea! Nu uita că eşti ROMÂN!

MESEȘENII de SUS - Istoria vorbește pentru noi Ne este plin pământul de EROI În An Centenar, avem datoria să ne închinăm în aceste locuri sfinte, de unde atâtea vieți au fost jertfite pentru ca noi să fim liberi și să avem o țară! Multe nume sunt înscrise și pe Monumentul Eroilor din Meseșenii de Sus... GLORIE ETERNĂ! Ne-am închinat, ÎMPREUNĂ, cu pioșenie și recunoștință, privind CERUL promisiunilor pentru viitorul țării noastre! Prețuire pentru implicare, Domnule Primar, Preacucernice Părinte, draga noastră colegă și vrednici săteni, care, cu strădanie și dăruire, ați adunat în CARTE nume și fapte petrecute în acest sat sălăjean! Mesajul înaintașilor către contemporani: Unirea trebuie să înflorească totdeauna între români și ca mijlocul cel dintâi al revendicării și conservării libertății naționale, a cărei lipsă nu o poate împlini niciun alt mijloc, fără de unire. De aici se cunoaște necesitatea ca adunarea să se lege solemn cu jurământ în numele întregii națiuni că, precum e unită astăzi pentru un scop în această adunare, așa va rămânea unită în etern; va apăra existența și libertatea și va lucra pentru cultura și fericirea națiunii întregi cu puteri unite. Uniunea, întărită în acest chip, va forma o putere națională, care va câștiga respectul națiunii române chiar în fața altora, care până acum n-au recunoscut nicio obligațiune către români. (Simion Bărnuțiu - Discurs ținut la Blaj, 16 mai 1848)

221

AGHIREȘ - Români vrednici, cărora le sunt sfinte valorile neamului! Cu chipurile transmițând dragoste de semeni, cu glasuri preaslăvind CLIPA de UNIRE și rugându-se pentru eternitatea trăirii frățești pe acest pământ străbun, au întâmpinat Caravana ce poartă peste tot mesaje înălțătoare la Sărbătoarea României noastre frumoase!

Ne bucurăm că ne-a însoțit în toate satele comunei primarul, cel mai tânăr din județul Sălaj! Cinste și prețuire pentru acest gest nobil! Cu sufletul vibrând de alese sentimente patriotice, într-un costum popular deosebit, bibliotecara noastră, Valeria Mureșan, a fost cea care i-a însuflețit pe toți, ca într-o Horă a Unirii locale! Felicitări! Impresionant tablou în acest loc în care sunt purtate cu sfințenie peste timp datinile și tradițiile românești! Mulțumim, preacucernice Părinte, pentru CUVÂNT, pentru gândurile transmise, precum și pentru minunatul grup de oameni frumoși, coordonat de Dumneavoastră, îmbrăcați tradițional, care au încununat întâlnirea noastră cu o emoție spirituală aparte!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Fraților! Gemând sub aceeași crudă soartă, suferind aceleași chinuri, simțind aceleași trebuințe, românii din toate părțile României se sculară într- acest an strigând înaintea lumei: “Libertate vrem!” Era însă o strigare care ar fi trebuit a o arunca mai înainte de orice alta, aceasta era: “unitatea noastră națională vrem”. Nu poate fi fericire, fără libertate, nu poate fi libertate, fără putere, și noi, românii, nu vom putea fi puternici până nu ne vom uni cu toții într-unul și același corp politic. Uniunea națională, dar, e singurul principiu de viață, singurul principiu de mântuire pentru noi… (Nicolae Iorga)

Timpul a fost mult prea scurt pentru a împărtăși gânduri înalte cu cei

222 care, cu atâta drag, ne așteptau și în binecuvântatul sat FETINDIA. Considerăm foarte importante aceste clipe, în care, suntem împreună, amintindu-ne de trecut, cinstindu-ne EROII și promițându-ne să fim mai uniți, spre fericirea și eternitatea României! Vă mulțumim, fraților, preacucernice Părinte și cerem iertare pentru prea scurtul popas! Ceea ce purtăm în inimi dă valoare clipelor!

În această comună frumoasă şi recunoscută prin multitudinea de evenimente culturale, prin tradiţiile păstrate cu sfinţenie, prin numele special, caracteristic acestei zone meseşene, organizarea a fost una de excepţie, prin grija deosebită a administraţiei locale, a preoţilor şi a bibliotecarei noastre, Valeria Mureşan, pasionată de ce-i autentic, punând mult suflet în toate activităţile de promovare a comunei, a judeţului şi, bineînţeles, cinstind profesia. Au ales să facă părtaşi toţi locuitorii comunei la întâlnirea Caravanei Unirii, chiar dacă timpul a fost mult prea scurt. În fiecare sat al comunei, preoţi cu crucea-n frunte, înconjuraţi de credincioşi, în frumoase costume populare, specifice zonei, au aşteptat, emoţionaţi, Steagul Unirii, cu alte drapele Tricolor, cu trăiri româneşti şi lacrimi în ochi, semn de dragoste şi neuitare pentru cei care şi de pe aceste locuri, s-au jertfit pentru UNITATE. Emoţiile au fost multe şi speciale peste tot, de la Meseşenii de Jos, unde, cu puţină întârziere, dar cu mult drag, flori şi lacrimi pentru Eroi, a sosit artista Angela Buciu, care consideră acest loc ca al doilea sat natal, soţul, Valeriu Buciu, fiind născut aici. În toate satele, în curtea Bisericilor, acolo unde sunt aşezate şi Monumente dedicate celor plecaţi din dragoste de libertate, ne-am îmbrățișat, frățește, am împărtășit dragostea pentru trecut, promițându-ne să încercăm a fi mai uniți în prezent, spre siguranța și liniștea viitorului. Am întârziat câte puţin, dar nu părea nimeni supărat, cu toţii amintindu-şi de jertfe cu adevărat grele pentru ca noi, azi, să ne putem întâlni spre omagiu şi închinare.

223 Momentele dedicate trăirii sentimentului de unitate, au fost încununate peste tot cu frumoase cântece patriotice româneşti, pregătite şi prezentate de corurile din sate. Frumoşi români, CINSTE vouă!

… Că nu este mai mare dragoste decât să-ți pui sufletul și viața pentru prietenii tăi. Eroii țării noastre și-au dat viața și sufletul pentru noi toți, de aceea se cuvine să-i cinstim. Eroii nu plâng niciodată, dar mai cu seamă, în drumul lor spre veșnicie, s-au vărsat lacrimi. Lacrimi ale mamelor care nu au mai apucat să-și strângă copiii în brațe, lacrimi ale copiilor care nu și-au mai strigat tatăl, lacrimi ale camarazilor de război sub ochii cărora au căzut camarazii noștri. De aceea, când vorbim despre eroi nu se poate să vorbim decât cu dragoste și cu cinste. Toate țările își cinstesc eroii, de ce să nu o facem și noi. A cinsti și a-ți pomeni eroii nu este un act de slăbiciune sau de rușine, ci este un act de maturitate românească. Sfinții părinți ne îndeamnă spre desăvârșire, eroii au știut că drumul spre desăvârșire înseamnă o luptă și rămân pentru noi adevărate exemple. Se cuvine să-i cinstim, ei nu mor niciodată, ei rămân în sufletele noastre. Toate țările lumii, iată, îi cinstesc, se cuvine să-i cinstim, aşadar, și noi. Pentru că, iată, ei sunt drapelul vieții noastre, sunt cei care ne călăuzesc pașii în drumul vieții și au nevoie de la noi de fapte și nu de cuvinte pompoase, de fapte de dragoste, de unitate creștină și națională pentru a ne apăra țara, pentru a ne apăra credința, datinile și obiceiurile noastre frumoase. Aș dori să-i aduc mulțumiri doamnei director, Florica Pop, pentru această frumoasă inițiativă, acest frumos proiect „Caravana Unirii”, această inițiativă de a umbla din sat în sat, din comună în comună pentru a trezi sentimentul frumos românesc, naționalismul nostru românesc și mai cu seamă de a ne aduce aminte de trecut. Istoria trebuie cunoscută și, într-adevăr, asumată, cu bunele, cu relele ei, dar mai cu seamă trebuie transmisă mai departe și generațiilor care vin după noi. Nicolae Iorga spunea: „Un popor care nu-și cunoaşte istoria, este asemenea unui copil care nu-și cunoaşte părinții.” Trăiască România Mare! Cinste Eroilor români! Preot, Florin Malița, Meseșenii de Jos

Bucuria unirii să ne găsească mai buni și cu frică de Dumnezeu! … Să-i pomenim pe cei care s-au jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire. Noi ne-am adunat ca să spunem că nu am uitat și că nu vom uita. Noi ne-am adunat astăzi ca să le spunem celor mai tineri să nu uite și pururi să le facem veșnica pomenire. Un gând plin de recunoștință și mulțumire vă transmit din partea bunilor credincioși pe care îi păstoresc. Dumnezeu să vă răsplătească efortul

224 de a spune tuturor de jertfa străbunilor noștri, eroii datorită cărora în țara noastră încă vorbim și simțim românește. Pr. Paroh, Adrian Crăciunaș, Fetindia

… Pentru iertarea păcatelor celor mai înainte plecați dintre noi, cu atât mai mult în cazul de față, iată, când pomenim cu ajutorul lui Dumnezeu și cu această rânduială statornicită de a ne ruga și pentru sufletele eroilor noștri mutați dintre noi, care și-au dat viața pentru pământul acesta, pentru credință, pentru neam, pentru țară și pentru Dumnezeu și pentru tot ceea ce este mai sfânt, mai curat și mai înălțător pentru neamul românesc. De aceea, numele lor se înșiruie pe o perioadă lungă de vreme, poate 2000 de ani sau mai bine, au sfințit pământul acesta pentru a-l apăra și pentru aceasta avem datoria să ne rugăm pentru ei, pentru că, în speță și aproape întotdeauna, și-au dat viața cei tineri, floarea României sau a vremurilor trecute, pentru că ei erau cei dintâi chemați în luptă. Frumos este momentul acesta și înălțător și felicităm pe cei care, iată, Dumnezeu le-a dat gândul cel bun de a face acest început și de a merge în fiecare localitate, în fiecare parohie, pentru că, vedeți, dacă de la noi, dintr-un sătuc mic, în cele două războaie mondiale au pierit pentru țară, și-au dat viața pentru țară, 40 de tineri ce înseamnă oare într-un județ, ori într-o țară. Vorbeam cu slujitorii, împreună slujitorii mei de la Sfânta Biserică, coratori și cântărețele care au venit să ne ajute, să ne dea o mână de ajutor, să înalțe momentul acesta și spuneam că, din păcate, pe lângă cei care îi avem pe cruci, pe monumente sau cum este cazul nostru, în acest tablou făcut de un învățător dinaintea noastră, din vremurile trecute, pe lângă ei, în fiecare loc și în fiecare localitate mai sunt încă alții care nu sunt trecuți pe listele acestea, dar care tot așa au murit, și-au dat viața pentru neam, pentru țară și pentru credință. Minunat spunea Eminescu în scrierile sale și cred că mai mult pentru aceia a fost urât de către unii, decât pentru poeziile sale minunate. El spunea, printre altele, că patriotismul, de fapt, înseamnă nu numai iubirea pământului acestuia care ne-a plămădit pe noi, ci și iubirea trecutului nostru, care ne reprezintă pe noi ca țară și credem că așa este. De aceea, spunem că binecuvântăm această minunată inițiativă pe care ați ales-o și ne alăturăm și noi. Mulțumim tuturor celor cărora le-ați făcut ori le veți face bucuria de a vă întâmpina, de a le face onoarea de a vă primi cu dragoste, cu tricolorul și cu inima deschisă. Rugăm pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea noastră, a dumneavoastră pentru că este un lucru firesc, este un lucru deosebit, este ceva înălțător. Petre Țuțea spunea: „mă mișc între Dumnezeu și neamul meu” și n-am găsit nimic altceva mai important la care să fac referire decât aceste două lucruri, păi dacă acestea ne reprezintă pe noi, haideți să fim ancorați pe pământ, dar și în cer, lăudându-L pe Dumnezeu, cinstindu-ne înaintașii și tot ceea ce au făcut ei pentru noi. Preot, Ioan Ștefan, Aghireș

225

De-ți veni pe aici vreodată Veți vedea c-avem o țară Ca un fagure de miere Strâns din flori de primăvară. Pr. Ioan Ștefan Epitrop, Ioan Prodan Trăiască Unirea!

· Căţălul Românesc - 800, Asociaţia Fiii satului Meseşenii de Sus, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Căţălul Românesc - 800, Asociaţia Fiii satului Meseşenii de Sus, Meseşenii de Sus, 2010 · Căţălul Românesc - 800, Asociaţia Fiii satului Meseşenii de Sus, Meseşenii de Sus, 2011 · Memorialulu Besericescu. Căţălul Românesc: 1875-1974. Asociaţia Fiii satului Meseşenii de Sus, editat la Meseşenii de Sus, 2011 · Casa părintească. Volumul 1 (nr. 1-100); Volumul 2 (nr. 101-200); Volumul 3 (nr. 201-300) - Asociația Fiii Satului, Meseșenii de Sus, 2014, 2015, 2016

● 9 octombrie - JIBOU Populaţia: 10.407 locuitori, din care 8.210-români, 1.192-maghiari, 584-romi, 5-ucraineni, 3-slovaci, 7-alte etnii, 406-informaţie nedisponibilă 2018 - 11.989 locuitori (cu satele aparținătoate: Rona, Husia, Var), 10% plecați la muncă în străinătate Implicați în organizarea evenimentelor omagiale și comemorative: Primar, Dan Ghiurco, personalul din Primăria Jibou, instituțiile de învățământ, preoții: Dan Dregan-protopop, Gheorghe Longodor, Dorin Moldovan, Daniel Baboș, bibliotecarii, Györfi-Deák György și Iulia Longodor, comunitatea prezentă JIBOU – Un oraș care trăiește și inspiră unitate, frăție, respect pentru valorile autentice, pentru trecutul care se poate citi și prin Cruci, Statui, Monumente (ex. Monumentul dedicat Voievodului GELU, Monumentul

226 Memorandiștilor, precum și Monumentul Unității Naționale), dar și prin prezentul ce va imortaliza pentru viitor Mari Sălăjeni Făuritori de istorie (în parcul din apropierea Primăriei, în zona centrală a orașului, au fost amplasate, în An Centenar, semețe, busturile iluștrilor Simion Bărnuțiu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu). Tradiții, datini, evenimente și activități culturale de amploare, cunoscute în întreaga țară, festivaluri internaționale, români frumoși, cu toții primindu-și oaspeții într-un fel aparte, cu diplomație, eleganță, reprezentare din partea tuturor categoriilor de vârstă, interese, credințe, idealuri…

FELICITĂRI: Primăriei și Consiliului Local, în mod special domnului Primar, Dan Ghiurco, Preacucernicilor Părinți, împreună cu Părintele Protopop, Dan Dregan, colegilor noștri bibliotecari, Gyorfi-Deak Gyorgy și Iulia Longodor, Casei de Cultură, Școlilor și Liceului din oraș, profesorilor pensionari, celor care s-au implicat în ridicarea monumentelor, cu toții au salutat, împreună, Caravana Unirii, trăind alese sentimente și emoții patriotice, în momente speciale pentru întregul neam românesc! Frumoasă organizare la Jibou, sufletul oraşului a fost viu, de CENTENAR! În frunte cu Primarul, care, vizibil emoţionat şi cu profunde trăiri patriotice, ne-a întâmpinat la sosire, prima oprire fiind chiar în faţa Primăriei, toți cei prezenți, ne-am deplasat apoi spre cel mai special loc, acolo unde, peste toate timpurile, istoria îşi plânge EROII, încrestându-le numele în nemurire! Împreună cu un alai de preoţi, copii, tineri, dascăli ne-am amintit şi aici cât de mult le datorăm celor al căror nume stă scris pe Cruci şi Monumente, spre veșnica aducere-aminte! Ne-am rugat ca din Cerul sfânt aceştia să vegheze asupra neamului românesc şi să ne ajute să-i mângâiem neputinţele, spre găsirea căii celei drepte, a liniştii şi demnităţii. Impresionante cuvinte şi trăiri! Să le păstrăm şi să le transmitem peste alte sute şi mii de ani!

227 Mesajul înaintașilor către contemporani: Mântuirea neamului nostru nu ne va veni de nicăieri dacă noi nu ne vom ști-o afla… În noi zace generația viitorului și numai noi vom fi în stare să ne luptăm pentru drepturile unei vieți corespunzătoare idealurilor noastre. (Victor Deleu)

…Caravana Unirii este o caravană a sentimentelor de recunoștință, de aducere aminte și de prețuire față de înaintașii noștri, care au contribuit la făurirea României mari. Acest drum parcurs de națiunea română din Transilvania de aproape 2000 de ani este un drum lung, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga „este un drum de lacrimi și de sânge”. Toți cei care au venit la Alba Iulia au venit ca la un mare praznic, convinși fiind că au pus piatra unghiulară de la temelia statului național român, iar unul dintre momentele de maximă emoție a fost când președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, octogenarul sălăjean Gheorghe Pop de Băsești l-a parafrazat pe dreptul Simeon spunând: „acum slobozește Doamne pe robul tău că văzură ochii mei mântuirea neamului românesc”. Așadar în unire stă puterea și demnitatea, binecuvântarea și bucuria unui popor. Avem datoria să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca un simbol al demnității poporului român. Primar, Dan Ghiurco

“Preoți cu crucea-n frunte…” Ne bucurăm din suflet că în această binecuvântată zi, Caravana Unirii a poposit și în orașul Jibou și în cadrul activităților am săvârșit o slujbă de pomenire pentru eroii neamului românesc. Să ne ajute Dumnezeu! Protopop, Dan Dregan

Unionişti locali de seamă: Laurenţiu Bran (n. 1865 - m. 1942) - preot

· Jibou, monografie - Daróczi Iosif; Daróczi Viorica; Coste, Gheorghe; Coste, Daniela, 2002 · Zsibó képekben 1205-2005 - Boda Zoltán Dániel, Csatlós Sándor, Sárközi Pál, Zalău, 2006 · Liceul Teoretic Ioan Agârbiceanu Jibou - 50 (Vârsta Şcolii, 1957-2007) - Tăutan, Viorel, Baia Mare, Ed. Bibliotecii Petre Dulfu, 2007 · Centrul de Cercetări Biologice Grădina Botanică Vasile Fati - Jibou, Judeţul Sălaj - România - Zalău, Color Print (mapă de prezentare), 2013 · Simpozionul de Arte Vizuale Arta în grădină. Grădina Botanică Jibou - Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013

228 · Monografia satului Var - Daróczi Iosif; Daróczi Viorica; Daróczi Mihai Iosif, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2014 · Monografia oraşului Jibou, judeţul Sălaj - Iacob Ianchiş, Eva, 1974 (dact.)

● NĂPRADEA (Cheud) Populaţia: 2.652 locuitori/comună, din care 2.131-români, 6-maghiari, 448- romi, 67-informaţie nedisponibilă Implicați în evenimentul omagial și comemorativ: Primar, Vasile Fodor, personalul Primăriei, Școala Gimnazială, director Luminița Cordea, bibliotecar, Vasile Pop La NĂPRADEA istoria este prezentă prin EROII al căror nume stă scris pentru veșnicie pe Monument, amintind de jertfe aduse pentru libertatea și unitatea neamului românesc. În fața lor, închinându-ne, împreună, la Sărbătoarea țării: reprezentanți ai Primăriei și Consiliului Local, în frunte cu Domnul Primar, Vasile Fodor, Preacucernicul părinte, Viorel Porumb, Directoarea Școlii Gimnaziale, Luminița Cordea, însoțită de dascăli și elevi, îmbrăcați tradițional, ca omagiu pentru România la Centenar, oameni de cultură din comună, colegul nostru, bibliotecar, Vasile Pop, precum și cunoscuta interpretă de muzică populară, Angela Buciu, al cărei sat natal este Cheudul din Comuna Năpradea, cu toții ne-am exprimat, cu încredere, respectul și neuitarea pentru trecut, angajamentul de a fi mai uniți și responsabili în prezent, spre a fi vrednici de un viitor demn al României!

Mulțumiri, tuturor și iertare dacă timpul mult prea scurt nu ne-a permis să împărtășim toate gândurile purtate în inimi! Întâlnirea va rămâne peste timp, ca dovadă a unității în acest an special pentru toți! Mesajul înaintașilor către contemporani: Noi, care în limbă, în cultură, în structura socială și în întreaga ființă a noastră etnică și politică, formăm un trup unic și nedespărțit, cerem cu voință nestrămutată încorporarea noastră la România liberă, pentru a forma

229 împreună un singur Stat Național Românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înaintate democrații. Pentru acest ideal, ne punem în cumpănă, tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri. Și nu ne vom opri până nu vom învinge ori vom muri. Sângele nostru nu se va vărsa în zadar. Credem ferm, că, între viitoarele state fericite naționale și democratice va fi și România tuturor românilor. (Victor Deleu)

Felicitări inițiatorilor proiectului „Caravana Unirii” de a aduce mesajul Unirii în an Centenar pe meleagurile comunei noastre. Trăiască în veci Marea Unire! La mulți ani, România! Primar, Vasile Fodor

Vivat România! Vivat unirea dintre români! Luminiţa Cordea, Director Șc. Gimnazială Traian Crețu

… Să dăm slavă lui Dumnezeu că iată astăzi, împreună, ne-am putut ruga Părintelui Ceresc, se cuvenea ca prin rugăciune să întâmpinăm această acțiune, Caravana Unirii, care ne aduce în inimile și sufletele noastre sentimentul național, de iubire de țară, de neam și de popor. Ne găsim într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde credincioșii năprădeni, an de an, împreună cu celelalte instituții se adună și înalță rugăciuni prin slujba parastasului, înainte lui Dumnezeu, pentru odihna veșnică a celor care s-au jertfit pentru țara noastră. Dumnezeu să binecuvânteze țara noastră românească și poporul român. Preot, Viorel Porumb

… În cărțile pe care le-am scris am evidențiat faptele eroice ale țăranilor, ale preoților, ale intelectualilor din această zonă. Sigur că, dascălii, preoții satelor au fost cei care au însuflețit masele și i-au călăuzit pe drumul istoriei… Prof. Aurel Medve

… Pe parcursul celor aproape 90 de ani de viață trăită aci, în localitate, pe aceste meleaguri am fost martor și participant activ la dezvoltarea acestei localități începând cu școala generală, cu dispensarul uman, cu podul de peste Someș care este mărețul obiectiv al comunei noastre, fără de care noi nu aveam asfaltul pe drumul județean și acum se desfășoară asfaltările pe drumurile din comună. Ce să spun acum? Spun doar atât că mă gândesc la cei care sunt menționați aici pe acest soclu, eroi ai neamului nostru

230 românesc. Soclu care prin bunăvoința preotului nostru, Porumb Viorel, a fost zidit, fapt pentru care îi mulțumim. La dezvoltarea în continuare a comunei noastre au participat pe parcurs alți primari ai acestei comune. În prezent sunt niște obiective foarte mari în agenda actualului primar și sunt convins că toate acestea se vor realiza pentru că este un om destoinic și gospodar. Veteran, Ștefan Pop, 90 de ani

Ca fiică a acestor meleaguri m-am întors spunându-vă că eu locuiesc la marginea unui cântec, în mijlocul lui este credința mea, locuiesc la marginea unei iubiri, în mijlocul ei este speranța mea, locuiesc la marginea unei pâini, în mijlocul ei este dragostea mea pentru voi și eroii noștri. Angela Buciu - artist popular

· Năpradea. Locuri, oameni şi fapte - Medve, Aurel, Zalău, Ed. Silvania, 2002 · Cheud. Un sat din Ţara Silvaniei. Monografie istorică - David V., Aurel, Bucureşti, 2004 · Năpradea din sufletul meu (Contribuţii la monografia satului) - Medve, Aurel (coord.), Zalău, Ed. Silvania, 2006 · Comori ale naturii în orizontul local al comunei Năpradea - Medve, Aurel; Goja, Lucian Petru, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2012 · Cheud. Un sat din Ţara Silvaniei. Monografie istorică - David V., Aurel, Bucureşti, Ed. Dacoromână Tempus DacoRomânia Comterra, 2012 · Monografia comunei Năpradea - Medve, Aurel, 1982 (dact.)

● SOMEȘ-ODORHEI Populaţia: 2.671 locuitori/comună, din care 2.328-români, 40-maghiari, 169- romi, 134-informaţie nedisponibilă 2018 - 2.831 locuitori, 7% plecați la muncă în străinătate

Dacă ar fi să transmitem tuturor românilor la Centenarul Unirii un chip luminos, atunci acesta are și numele SOMEȘ-ODORHEI, SĂLAJ, ROMÂNIA! O stare aparte, un sentiment că se poate trăi atât de frumos, CURAT (așa spunea domnul Primar de aici, că interesul lor a fost mereu să îngrijească și locuri sfinte, dar și suflete, să fie CURATE la CENTENAR), printr-o colaborare specială, fără alt sentiment decât acela că aparțin cu toții unui pământ străbun, pe care trebuie să-l facă mereu roditor, prin fapte, prin dovezi, prin modul în care-și cinstesc EROII, dar și prin deosebita ospitalitate demonstrată față de toți invitaţii sau trecătorii de o clipă prin comuna lor! Ne-am încărcat sufletele, oameni DRAGI și FAINI, VREDNICI și

231 LUMINOȘI, considerând că voi ați făcut să strălucească Soarele într-o zi de toamnă românească perfectă! Aşa ar trebui să fie mereu chipul ROMÂNIEI, cum a stat scris în ochii şi sufletele voastre!

CINSTE, VOUĂ! FELICITĂRI și MULȚUMIRI: Primăriei și Consiliului Local, Dlui Primar, Grigore Berinde, bibliotecarei noastre luminoase și devotate, Livia Solomonean, directorului Școlii Gimnaziale, Marius Sergiu Ghiurco, care a vorbit cu pasiune şi profunzime de istoria locală, împreună cu dascălii și copiii minunați și talentați, Preacucernicului Părinte, precum și vouă, ROMÂNI VOIOȘI, încrezători în România noastră frumoasă!!! Să transmitem, împreună, peste județ și țară, această stare aparte pe care o trăim întotdeauna la voi! RESPECT, RECUNOȘTINȚĂ, PREȚUIRE! Mesajul înaintașilor către contemporani: Jurăm că vom da mâna să fim pururea frați! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! (Vasile Alecsandri)

Trăiască România Mare! Primar, Grigore Berinde

Iată că astăzi, Caravana Unirii, care poate simboliza acel tren al unirii, a revenit la Someș-Odorhei. Suntem într-un loc în care s-a scris istorie, într-un loc în care oamenii nu au fost indiferenți la păstrarea identității naționale a românilor în vremuri de restriște, în vremuri grele. Țin să vă spun că din punct de vedere religios, în secolul al XVIII-lea, pe actualul teritoriu al județului Sălaj existau două protopopiate: unul cu sediul în Șimleu Silvaniei, iar celălalt cu sediul în Someș-Odorhei. Aici a existat un domeniu înființat de vicarul Alexandru Şterca-Șuluțiu, din ale cărui venituri erau susținuți la școală tinerii din familii românești, care nu aveau posibilitatea să-și finanțeze studiile. După Sinodul Vicarial din 1850, când s-a hotărât ca în tot comitatul să se înființeze școli confesionale românești, în nici 10 ani în toate satele comunei de astăzi, mă refer, învățământul era pe rol. Existau școli confesionale cu învățământ în

232 limba română, coordonate de preoți, învățători, susținuți de comunitate. Unul dintre cei mai aprigi susținători ai românilor, protopopul Gavril Cherebețiu sau Gabriel Cherebețiu a participat inclusiv la Marea Adunare de la Alba Iulia. Protopopiatul, care își avea sediul în Someș-Odorhei, era protopopiatul Noțigului. Acest protopop a avut grijă peste 30 de ani ca școlile confesionale să funcționeze. La Memorandumul trimis la Viena în 1892 s-a auzit ecoul și în Someș-Odorhei și în satele aparținătoare. Unul dintre cei 300 de memorandiști a fost avocatul Florian Cocea, care locuia în Domnin. De-a lungul secolului al XIX-lea românii au avut mai multe asociații, dintre care cele mai importante au fost: Asociația Transilvană pentru Cultura și Literatura Poporului Român, cunoscută drept ASTRA, Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, care de mai multe ori și-au ținut adunările generale în satele comunei. Cea mai importantă a fost cea din 1910, când Reuniunea învățătorilor sălăjeni și-a sărbătorit 40 de ani de activitate în Someș-Odorhei. La marele război din 1914, comuna Someș-Odorhei a trimis peste 600 de soldați, dintre care mai mult de 100 nu s-au mai reîntors. Drept recunoștință autoritățile au ridicat acest frumos monument al eroilor. Vreau să vă spun că avocatul Vasile Ghiurco, despre care s-a vorbit mai devreme, era din comuna noastră, respectiv din Domnin. Nepotul lui George Pop de Băsești, Mihai Pop, pe care îl găsim și în testamentul lui George Pop de Băsești, a fost locuitor al satului Someș- Odorhei – tatăl Căpităniței, mai exact. Gărzile Naționale Române, care au fost înființate în 1918 în tot Ardealul, au fost înființate și în Someș-Odorhei și de multe ori au fost solicitate să mențină ordinea în localitățile din jur. Chiar Aurel Heţco îi menționează în mai multe rânduri în memoriile sale pe cei din satele comunei noastre că l-au sprijinit. Și după Marea Unire locuitorii comunei au participat la instalarea autorităților române. Astfel, avocatul Vasile Ghiurco este primul președinte al Tribunalului Sălaj și va funcționa până în anul 1927, iar Mihai Pop de Băsești a fost senator. Deci, să știți, comuna noastră a avut oameni importanți, iar noi trebuie să ne ridicăm la nivelul lor și în această societate cuprinsă de globalizare să încercăm să luptăm pentru păstrarea identității naționale, astfel încât să facem cinste celor care au murit pentru ca noi să ne putem numi astăzi români. Trăiască România Mare! Dumnezeu să ne dea generații care să ducă mai departe, cu cinste, jertfa înaintașilor! Dir. prof., Marius Sergiu Ghiurco

● BENESAT (Aluniș) Populaţia: 1.536 locuitori/comună, din care 1.099-români, 423-maghiari, 14- informaţie nedisponibilă 2018 - 1.460 locuitori, 6% plecați în străinătate Implicaţi în organizarea evenimentului omagial şi comemorativ:

233 Primar, Sorin Alexandru Romocea, director Şcoala Gimnazială, Ioana Larisa Tuns, prof. istorie, Traian Năprădean, director Clubul Copiilor Cehu Silvaniei, prof. Augustin Gavra, preot Benesat, Ioan Rus, preot Aluniş, Andrei Horea Mureşan, preot Biuşa, Vasiliu Gurzou, bibliotecară, Aurica Borbei

Măreție, vrednicie, valoare, unitate... promisiune solemnă la Sărbătoarea ROMÂNIEI! Aceste stări și sentimente le-am trăit și în binecuvântata comună BENESAT, unde, ne-au întâmpinat, uniți, sălăjeni frumoși, așa cum se face la noi, cu un colac de grâu ales, cu tricolorul purtat de domnul Primar, Sorin - Alexandru Romocea, cu Preacucericii Părinți din toate satele comunei, cu minunatul Grup Folcloric care a dus numele comunei și al județului în toată țara și mult mai departe..., cu cinste, cu bibliotecara noastră, Aurica Borbei, directoarea Școlii Gimnaziale, profesori, educatori, copii și tineri talentați, toată suflarea satelor... Se citește și aici, pe chipuri și în suflete, starea de bună-colaborare, de înțelegere și unitate! Vrednicia se observă peste tot, prin importantele realizări în folosul oamenilor locului. Aici, poate și din aceste motive, scriitorii CROITORU, Maria și Grigorie, au dăruit atât de multe gânduri și cuvinte alese, în numeroase CĂRȚI dedicate frumuseții locului! FELICITĂRI, tuturor, dar, în mod cu totul deosebit, domnului Primar, care este cu adevărat... în slujba comunității! Prețuire și respect! Mesajul înaintașilor către contemporani: Pentru noi Transilvania nu poate exista decât întreagă, trup din trupul nostru. Pentru alții ea reprezintă doar ambiții istorice sau castele feudale zidite din truda generațiilor de robi români. Pentru noi înseamnă tot: trecut,

234 prezent, viitor sau neființa. Noi n-am venit de nicăieri: ne-am plămădit, ne-am născut și am crescut din pământul ardelean. De mii de ani milioane și milioane de români au asudat muncind, au sângerat luptând și au murit amestecându-și țărâna pretutindeni în pământul străvechi, încât toate văile și dealurile și toți munții sunt îmbibați cu sânge românesc, iar pașii trecătorului calcă numai pe pământ amestecat cu pulbere de trupuri românești… (Liviu Rebreanu, Revista Familia, 1 mai 1941)

Trăiască România Mare! Primar, Sorin Romocea

Ne cinstim trecutul și părinții… Au știut să ne învețe cum să ne iubim țara, adică nu să povestim de dragoste de țară, ci să muncim și să păstrăm tradițiile și mai ales să muncim în serviciile pe care toți cei patru frați le-am avut. Prof. Maria Croitoru, Aluniș - Benesat

România-i Țara mea

România-i Țara mea, Drag mi-i să trăiesc în ea, Să-i calc pământul și glia – Țara mea e România.

Românie, Țară dragă, Nu-ți lăsa fiii să meargă, Că rămâi a nimărui Ca pasărea fără pui.

Românașu-i om frumos Și harnic și omenos; Cine vine-n România Îi cunoaște omenia.

Și în zi de sărbătoare România-i mândră floare, Anul Centenarului – Mândria românului. Grupul folcloric Săplăcancele, Aluniș Instructor: Maria Croitoru, etnolog Versuri: Maria Boda, rapsod popular

235

· Pe unde umblă doru - folclor literar din satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004 · Nume de oameni, nume de animale, nume de locuri în satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2005 · Obiceiul de a chiui şi chiuiturile din satul Aluniş, judeţul Sălaj - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007 · Din folclorul copiilor şi tinerilor din Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2008 · Meşteşugul şi arta populară în satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2008 · Din datinile, eresurile şi practicile magice ale alunişenilor la începutul mileniului al treilea - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010 · Glosar de cuvinte regionale aparţinând graiului vorbit în satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011 · Obiceiul de a colinda şi colindele din satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013 · Istoria comunei Benesat - Gavra, Augustin Leontin, Tîrgu Mureș, Ed. Edu, 2014 · Cealăii lumii - basme/povești, snoave, legende, bancuri (culese din Aluniș de-a lungul anilor) - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Monografia comunei Benesat. Lucrare de licenţă - Muntean, Cristina, 2004 (need.)

● 12-14 octombrie - Caravana Unirii - Străbate ROMÂNIA: Arad și Monumentul Eroilor Păuliș, Timișoara, Reșița, Caransebeș, Băile Herculane, Drobeta-Turnu Severin, Târgu Jiu, Sarmizegetusa, Câmpia Libertății Blaj, Aiud… ALBA IULIA! colaborare cu Bibliotecile Județene din țară

Nu e palmă de câmpie să nu poarte-n brazdă oase Nu e plai și vârf de munte să nu fie un mormânt Și de pluguri mai sunt scoase Să arate cu ce jertfă am plătit acest pământ. (Ziua sfântă a Unirii – Vasile Andronache)

236 Pelerinajul nostru a fost gândit în așa fel, încât să cuprindem, pe lângă întreg județul Sălaj, locurile care au legătură cu nume mari din județul nostru, dar și importante obiective istorice din România, legând astfel trecutul, prin simbolurile sale sfinte, de unitatea prezentului și sentimentul fraternității românești. Călătoria prin țară s-a desfășurat la final de săptămână, fără a întrerupe activitatea instituției. Am pornit cu un grup de 55 de sălăjeni, majoritatea bibliotecari la Biblioteca Județeană sau în biblioteci publice din județ. Am ales să luăm cu noi toate categoriile de vârstă, nu întâmplător, ci din dorința de a transmite copiilor și tinerilor dragostea profundă de neam și țară, de a vedea locuri memorabile și de a-i învăța să ducă mai departe istoria națională. Noi am considerat că, pe lângă lecții, prezentări, vizionări filme istorice, ceea ce nu vor uita, cu siguranță, sunt cele văzute și trăite la fața locului, întâlnirea cu istoria vie, prin memorabilele semne presărate peste tot, prin țară. Pe tot traseul, înainte de opriri în locuri importante, am prezentat semnificațiile, în mare parte prezentate de doctor în istorie, cercetător științific, Marin Pop, am cântat, împreună, cântece patriotice, astfel încât emoția era sădită în minți și suflete. Am apreciat, în mod deosebit, participarea colegilor din țară la întâlnirea Caravanei Unirii SJ. Erau zile libere, nu reușeam să le transmitem ora exactă la care vom sosi în locurile stabilite, doar cu aproximaţie, dar toți au fost foarte înțelegători și, cu mari emoții, ne-au întâmpinat peste tot. Nu vom uita niciodată întâlnirile de la Arad, apoi lacrimile din suflete la Monumentul de la Păuliș, întâlnirea cu colegii din Timiș, în PIAȚA LIBERTĂȚII din Timișoara, primirea călduroasă de la Reșița, impresionantele momente de pe traseul spre Herculane și întâlnirea cu istoria la Dunăre… memorabile vor rămâne plimbarea prin Parcul C. Brâncuși din Târgu Jiu, cu popas la toate marile opere ale maestrului român, încununate cu îmbrățișarea Coloanei Infinitului, într-o simbolică Horă a Unirii la Centenar! Pe Bărnuțiu l-am salutat apoi la Blaj, pe Câmpia Libertății, așteptați și aici de colegi și reprezentanți ai autorităților locale. Ne-am prins și acolo în Horă, i-am recitat versuri ce-i sunt dedicate, am privit galeria de iluștri români, făuritori și salvatori de neam și țară, ne-am promis să transmitem mai departe, prin copii, nevoia respectului pentru valorile românești. Pe urmele istoriei triste, în memoria atâtor români nevinovați care au fost umiliți și distruși în cea mai crâncenă, poate, închisoare, plătind doar pentru că doreau să-și salveze neamul de teroarea comunistă, glasuri stinse pentru că s-au ridicat împotriva nedreptăților, am trecut și prin Aiud, iar colegele noastre, bibliotecarele, chiar dacă era duminica după amiază, ne-au primit cu multă dragoste și profunde sentimente patriotice. Mâini strânse, îmbrățișări și priviri sincere, prin care, fără prea multe cuvinte, ne promiteam

237 să avem grijă de patrimoniul național scris, să-l transmitem spre un viitor cât mai îndepărtat, în veșnicie, împreună cu faptele și numele ce merită rostite întotdeauna cu respect, prețuire și recunoștință. Timp prea scurt, trăiri şi sentimente de neuitat... Am fost și noi la ALBA IULIA de CENTENAR! Am ales să ajungem în CETATE înainte de 1 decembrie, să avem răgazul de a mângâia acest altar românesc, să ascultăm șoaptele cerului, ale zidurilor cetății, ale ierbii ce ascunde la rădăcină urmele atâtor pași ce au călcat pe aici, împlinind mărețul ideal! Duminică, o superbă zi de toamnă, grăbim șoferul, renunțăm la alte popasuri, de la Sarmizegetusa direcția era una singură și ora trebuia respectată, nu puteam pierde o asemenea ocazie, mai ales că mulți dintre cei din autocarul Caravanei Unirii nu se mai întâlniseră cu un astfel de moment… schimbarea gărzii la Cetatea Alba Carolina! Am ajuns la timp, am reușit să trăim toate emoțiile. Am avut cu toții inimile înălțate la cele mai înalte cote, am vizitat apoi locurile sfinte unde s-a înfăptuit UNIREA cea MARE! Vin românii, vin la ALBA iar!!!

MULȚUMIM, cu respect și dragoste profesională, tuturor colegilor care ne-au întâmpinat pe traseul nostru istoric! Felicitări pentru emoția pe care am trăit-o, ÎMPREUNĂ!

Mesajul înaintașilor către contemporani: Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor, este un popor fără viitor, pentru că este și fără trecut. (Iuliu Maniu) Sufletul ardelenesc e al tuturor românilor și la Alba Iulia a tresărit în el sufletul neamului întreg românesc. (Alexandru Aciu)

Arad (Păuliș) Prima oprire emoţionantă a fost în capitala politică a Marii Uniri, pe urmele lui VASILE GOLDIŞ, aici unde şi mari nume de sălăjeni au scris istorie! O primire poetică, de bibliotecar ce-și respectă menirea, aşa precum este chipul şi sufletul ardelencei cu mare drag de Sălaj - Lucia Bibarț, o bibliotecară dedicată cuvântului scris cu profunzime în propriile-i cărţi, dar şi rostit, clar, curat, cu ochii ce transmit dragoste faţă de valorile neamului românesc. Ne-a primit

238 cum nu se poate mai simbolic şi frumos, cu un coş cu cărți, despre Arad, Unire, România... cu o pâine proaspătă... aşezate toate într-un coş, tradiţional, cu multe elemente - mesaj! Ne-a vorbit despre oameni şi locuri sfinte, însoţindu-ne şi la Păuliș! Mulțumim, cu recunoştinţă, draga noastră! Să transmiţi mai departe frumuseţea şi bogăţia interiorului tău!

Sunt aici cu toți soldații lui Septembrie 1941, care au luptat pentru dezrobirea neamului cu armatele hortyste. Sunt aici cu sălăjenii mei, într-o Caravană a Unirii, pentru veșnica aducere aminte a sacrificiului celor ce-au clădit România Întreagă! Cu bucurie, Lucia Bibarţ, 12 oct. 2018

Timișoara

O zi de toamnă minunată, o sâmbătă care te îmbia să rămâi în Parcul central al Timișoarei, meditând la tinerii care au iubit LIBERTATEA mai mult decât propria-și viață! Lacrimi și recunoștință, dar și nevoia de a fi mai uniți, în memoria lor și a tuturor celor care și-au ridicat glasul, ideile și acțiunile spre binele comun! Colegele noastre speciale, au renunțat și ele la o zi liberă, ne-au întâmpinat acolo, în acel loc plin de istorie - PIAȚA UNIRII, spre neuitare și angajamentul de a transmite celor de azi și mâine, din cărți și povestiri adevărate, cum ne-am câștigat dreptul de a fi liberi! Mulțumim, Nicoleta Vasi, care a dăruit o parte a zilei sale de naştere întâlnirii cu Caravana Unirii și colege dragi! Să fim mereu așa, buni, uniți, dornici să răspândim peste timp înțelepciunea acumulată în paginile de aur ale neamului!

Îmbrățișăm Sălajul! Echipa Bibliotecii Județene „Sorin Titel”, Nicoleta Vasi

239 Reșița, Caraș-Severin (Bocșa)

Înainte de Reșița, deoarece cunoșteam că în Bocșa de Caraș este o bibliotecară cu adevărat devotată profesiei, Gabriela Șerban, am făcut un scurt popas în fața Bibliotecii Orășenești Tata Oancea. Simbolic a fost momentul acestei întâlniri, și noi având o bibliotecară din Bocșa lui Simion Bărnuțiu. Întâlnire de suflet între localități românești, cu amprente istorice deosebite. Ne-am amintit, de asemenea, că aici s-a născut și scriitorul nostru, Viorel Gheorghe Tăutan. S-a înserat până când autocarul nostru s-a oprit la Reșița, dar, cu o ospitalitate aparte și multă dragoste față de noi, frații din Ardeal, colegii din Banat ne-au așteptat la intrarea în municipiu, conducându-ne spre locul de întâlnire, unde, alți colegi frumoși, în port tradițional, ținând, cu emoții patriotice alese, un colac împletit, pe un ștergar cusut cu ațe trainice, ne-au invitat să îmbucăm din pâinea locului, știind că drumul a fost lung… am gustat, în primul rând, bucuria de pe chipurile lor, apoi frățeasca îmbrățișare, iar colacul a fost rupt în 55 de bucăți, aşa, frăţeşte, cum se face pe la noi, când gândim în Unitate! În CARAȘ-SEVERIN colegi emoționați, frumoși la chip, la gând și suflet, însuflețiți de draga noastră colegă, Clara-Maria Constantin, manager tânăr, dar implicat în toate evenimentele mărețe! Cinste, vouă! Mulțumiri pentru călduroasa întâmpinare și ospitalitatea caracteristică! Cu greu, în noapte, după calde îmbrăţişări, lacrimi de dragoste colegială şi strângeri de mâini, ne-am despărţit de colegi ca să ne îndreptăm spre locul de cazare. Urma o nouă zi, cu alte şi frumoase întâlniri... Caravana Unirii Sălaj a poposit și la Reșița. Felicitări, Florica Pop și Biblioteca Județeană Sălaj și mulțumim că ne-ați oferit prilejul de a fi parte a acestui proiect de suflet! Unitate, frăție, în Reșița și toată România! Echipa BJS „Paul Iorgovici”, Clara - Maria Constantin, manager

240 13 octombrie 2018, Târgu Jiu - GORJ

TÂRGU JIU - Un moment de o încărcătură spirituală aparte, o promisiune, mână-n mână cu dragii noștri colegi speciali de la Biblioteca Județeană GORJ, în frunte cu Olimpia Bratu, manager, lângă COLOANA INFINITULUI, opera de căpătâi a Marelui artist român, CONSTANTIN BRÂNCUȘI! Eternitate și înălțare continuă pentru ROMÂNIA!!! Am mers în marş aici, aşa cum ne-am propus, împreună cu colegii din Gorj, care aveau pe chip o bucurie aparte, am străbătut parcul în care sunt aşezate, ca pe o linie simbolică a vieţii, Marile Opere ale maestrului artist român, i-am salutat şi omagiat geniul, împreună, într-un an atât de special pentru toţi cei care au pus pe chipul României - valoare! Trecând, simbolic, prin Poarta Sărutului, am poposit o clipă lângă Masa Tăcerii unde, ne-am prezentat, pe rând, gândurile, amintindu-ne de mari nume şi momente ale istoriei Gorjului şi Sălajului. Ne-am închinat şi Ecaterinei Teodoroiu şi lui Iuliu Maniu… Alaiul nostru a continuat drumul spre a transmite mesajul de Unitate în veşnicie a românilor şi României până la simbolul eternităţii - Coloana fără sfârşit! Aici, înconjurând marea operă a artistului gorjean, ne-am întins mâinile, ne-am înaripat gândurile şi am îmbrăţişat nemurirea! Simbolic şi neîntâmplător s-au prins în Hora Unirii cu noi, o pereche de miri frumoşi, semn al perpetuării neamului românesc, prin Iubire şi Prunci sănătoşi! Mulţumim, dragi colegi, pentru impresionantul moment şi aşteptarea voastră, într-o după-amiază de sâmbătă însorită! Alese şi profunde trăiri şi aici, vor rămâne întipărite în mintea, gândul şi sufletele noastre, iar copilaşii prezenţi la această întâlnire centenară vor reveni în locuri sfinte, cu copiii şi nepoţii lor, transmiţând, astfel, peste secole, dragostea şi preţuirea pentru valorile româneşti!

Patriotismul este o virtute, iar fără trecut nu ne putem construi viitorul. Mulțumim că ne-ați făcut să fim în starea de a face lucruri pentru cel puțin următorii 100 de ani ai României Mari! Echipa Bibliotecii Județene „Christian Tell”, Gorj

241 14 octombrie 2018, Aiud Trăiască România! Biblioteca Municipală „Liviu Rebreanu”

Cu o stare de tristețe am intrat în frumosul oraș, care, prin aspectul reînnoit, oameni, coloristică, verdeață și multe flori încearcă să șteargă, parcă, urmele durerii trăite aici, de români nevinovați, pedepsiți de un regim inuman, pentru simplul motiv de a-și apăra adevărul și libertatea. Am privit, cu ochii umezi, locurile, semnele durerii, povestindu-le, mai ales celor mici și tinerilor, ce s-a întâmplat aici și în multe alte locuri, atunci când neatenția, lipsa unirii a lăsat să stăpânească peste țară dictatura. Duminica spre seară, în oraș era liniște, dar, cu lacrimile istoriei în bagaj, auzeam șoaptele trecutului care ne îndemnau să fim atenți și, prin dragostea noastră să răzbunăm atâta nedreptate, semănând prin toate grădinile țării florile adevărului, dreptății, libertății, păcii! Le mulțumim domnului director, Bogdan Alin Florea și colegelor bibliotecare, apreciind modul în care ne-au așteptat, sacrificându-și o zi de duminică, pentru o îmbrățișare colegială într-un an în care și Alba și Sălajul, împreună cu întreaga Românie își plâng paginile triste ale istoriei și cântă mărețele idealuri împlinite, prin Unire!

14 octombrie 2018, Blaj CARAVANA UNIRII - CÂMPIA LIBERTĂȚII, BLAJ

Am salutat, mica Romă, într-o zi de sărbătoare, dintr-un an măreț! Aici este un loc - minune, în care, toți românii ar fi bine să ajungă, în drum spre Cetatea Unirii! Simion Bărnuțiu a îndemnat românii din Ardeal să creadă, să lupte și să ceară, într-un singur glas: Libertate. Egalitate. Fraternitate!

242 Vocea tribunului din Bocșa a fost ascultată și… 40.000 se-adună, pe Câmpul Libertății-n Blaj! De o astfel de voce și hotărâre ar fi nevoie și azi, când, uitând mult prea des care ne sunt idealurile comune, ne privim fără dragoste, de parcă nu am avea aceeași mamă. Nu vom uita niciodată profunzimea trăirilor, mai ales la momentul în care, sălăjeanca noastră, Denisa Petruş-Herle, născută în Bocşa lui Bărnuţiu, a recitat, cu lacrimi şi o dăruire aparte, poezia lui Iosif Vulcan, dedicată Tribunului român! Respect, recunoștință și felicitări autorităților locale pentru întâmpinarea sălăjenilor în acest loc sfânt al istoriei noastre, împreună cu dragele noastre colege, bibliotecarele de la BLAJ! Vă îndemnăm pe toţi, dragi fraţi români, să mergeţi pe Câmpia Libertăţii, să îmbrăţişaţi istoria adevărată şi să salutaţi marii români, care au deschis drumul spre Marea Unire! Mulțumim, Simona Frâncu!

Libertate, unitate, fraternitate! Simona Frâncu, BLAJ, jud. ALBA

ALBA IULIA

Capitala spirituală a renașterii neamului românesc, așa am privit noi acest loc, încărcat de istorie măreață! Poate, dacă aceia care sunt aleși să hotărască asupra sorții și mersului vremii acestei nații, ar trece mai des pe aici, cu responsabilitate și cunoscând semnificațiile, precum și sacrificiile făcute de atâtea generații în drumul spre UNIRE, ar gândi cu adevărat, de multe ori, înainte de a denigra, de a vinde atât de ușor pământ și alte avuții, văzute sau nevăzute, ar asculta glasul DEMNITĂȚII punându-și toate interesele și competența în slujba binelui comun, a bunăstării ROMÂNIEI! I-am salutat, cu onoare, respect, recunoștință şi pe cei care erau atunci la cârma țării, în momente istorice cruciale: Regele - FERDINAND I, ÎNTREGITORUL, cu REGINA sa - MARIA! Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. (Regina Maria)

243 Mesaj la finalul traseului prin ţară de la un participant extern:

Popasurile “Caravanei” au însemnat tricolor, emoție, pâine caldă, zâmbete și îmbrățișări. Felicitări pentru un demers unic! Fapta rămâne cel mai talentat orator! Prof. Elena Meleg, Şcoala Gimnazială Iuliu Maniu, Zalău

Tribuni vestesc prin grai poporul, Că-i fapt îndeplinit unirea; Și stropi de lacrimi, de sub gene, La toți, le stoarce fericirea! Și până sus în cer la Domnul Se nalță veselă strigare Din mii de piepturi scoasă: “Trăiască România Mare!” E sărbătoare azi la frați. În joc, cei tineri, bat pământul, Plângând spre cer bătrânii cată Și mulțumiri aduc, din suflet, Atotputernicului Tată: Că li s-a dat și lor s-ajungă Această zi de praznic sfânt, Când nu mai e român în lanțuri, Când liberi toți… și una sunt! (În Alba Iulia – Petre Dulfu)

● 18 octombrie - Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației

Să ne cunoaștem EROII - un alt proiect dedicat, de această dată, tinerilor, prin care am încercat să le cultivăm acestora sentimentul patriotic, nu doar prin informații, prezentări, vizionări care ne sunt mereu în atenție, ci, mai ales, prin pelerinaj în locuri care vorbesc despre cei care s-au jertfit pe altarul UNITĂȚII, al dăruirii spre binele neamului românesc. Excursia organizată în acest loc, unde atâtea destine au fost umilite, frânte și aruncate într-o groapă spre a li se șterge și numele, ca și cum nu ar fi existat, a avut un impact emoțional deosebit asupra tinerilor participanți. Întrebarea pe care o rosteau, unii cu glas ridicat, alții în gând, lacrimile neputând fi oprite, era una simplă: Cum a fost posibil?! Această întrebare, fără un răspuns logic, va persista peste toate timpurile, generațiile… doar neuitarea, recunoștința, faptele noastre prezente și viitoare mai pot atenua, puțin, durerea, trecutul nemaiputând fi schimbat, dragostea și mulțumirile noastre, florile

244 depuse, din respect, în aceste locuri, precum și clădirea sentimentelor de prețuire a acestor prea multe sacrificii, sădite în minți și suflete, din generație în generație, mai pot să aducă o anumită liniște. Iertarea nu va putea fi, însă, niciodată deplină! Prima oprire în Sighet a fost la Cimitirul Săracilor, loc trist, de închinare și reculegere în fața nedreptăților istoriei! Cine încă nu înțelege prețul libertății, să meargă să vadă semnele, de la morminte la monumente, să citească nenumărate nume de frați români care și-au sacrificat propriile vieți și nenăscuții copii, spre eliberarea și unitatea neamului românesc. Acolo, la SIGHET, nu mai poți să fii de piatră, strigă de sub glii, glasuri înăbușite, trăiri legate-n lanțuri, speranțe împușcate. Proiectul prin care am reușit să purtăm tinerii prin aceste locuri, în care istoria a scris pagini triste, dar deschizând și o pagină de frumusețe și dăruire față de tradițional, a fost simbolic denumit Să ne cunoaștem Eroii - proiect pentru tineri, finanțat de Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Sălaj, prin Asociația Prietenii Bibliotecii Zalău. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației, un loc de unde toți cei care-l vizitează, pleacă transformați interior, promițându-și să fie mai buni, mai umani, să se opună oricărei forme de asuprire, umilință, nedreptate, dictatură. Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1994, în vederea transformării ei în Memorial. Fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care, urmând acum o ordine cronologică, au fost amplasate obiecte, fotografii, documente, creându-se ambianța și documentația unei săli de muzeu. Am intrat, pe rând, în celula unde a fost umilit, chinuit și s-a stins IULIU MANIU, pentru simplul fapt că a fost atât de MARE, încât era o piedică împotriva instalării celui mai crud, nedrept și inuman regim ce se dorea în România pe care și el a ajutat-o să devină MARE! O jerbă cu flori în culorile tricolorului, stegulețe și alte semne ce purtau simbolul Centenarului, lumânări… lacrimi spre neuitare și nemurirea ideilor în care a crezut

245 SFINXUL, părându-i-se mai ușor de acceptat moartea, decât pierderea demnității și a libertății! Câți mai sunt acum, la 100 de ani de UNIRE, capabili de un astfel de sacrificiu?! Unde ar fi fost țara noastră dacă ar fi avut atunci mai multe glasuri și brațe tari care să se opună nedreptății?! Împreună cu elevi ai Școlilor Gimnaziale Simion Bărnuțiu și Iuliu Maniu din Zalău am colindat Maramureșul, vizitând Cimitirul Vesel de la Săpânța, Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației și am încheiat cu vizita la Casa Olarului, Daniel Leș, din Baia Sprie, care ne-a întâmpinat cu multă căldură și ne-a spus povești… nemuritoare despre lut, iarbă, vatră… rădăcini! A învins IDEEA celor care au crezut în ea!? Cert este doar faptul că îi privim ca pe niște zei, supra-oameni, că ni-i dăm unii altora ca modele, le rostim numele, unii cu respect, recunoștință, alții cu teama de a nu fi pedepsiți pentru țara pe care nu au apărat-o și nu știu să-i respecte trecutul, iar alții, mult prea mulți, din păcate, se ascund după josnice fapte, fiind în stare să vândă ce avem mai scump, doar pentru a-și apăra interesele personale sau de grup… Unde ești, tu MANIU, oare?! Trimite, din CERUL demnității tale, o picătură de liniște peste acest popor și roagă îngerii să ne ocrotească, spre a avea puterea de a ridica, din nou, ROMÂNIA, la rangul de odinioară, la UNITATEA pe altarul căreia V-ați jertfit, Sfinți Eroi! RECUNOȘTINȚĂ și PREȚUIRE ETERNĂ!

Din versurile scrise în celulă - autori necunoscuți, am selectat:

Întrebat-am vântul, zburătorul Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie

246 Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele neprinse de cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnița: Când va cădea Marele-ntuneric, vei vedea.

...... Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube Încovoiați de boală roși de bube Și zilnic scurmă în acest gunoi Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Iar când groparii vin în țintirim Noi din morminte le strigăm: “Trăim!” Fiind aici nu ne hrănim cu pâine, Ci cu nădejdea zilelor de mâine...... Din cuvânt am făcut armă Din credință-am făcut scut, Care spulberă și sfarmă Lanțuri, gratii, ziduri, cnut.

Fără să avem hârtie Ori cerneală sau condei Am făcut din poezie Univers de epopei.

Înfruntând teroarea cruntă Ne-a unit, ne-a-mbărbătat Cuminecătura sfântă Dintr-un univers întemnițat.

247 Din celule în cetate Au zburat ca un lăstun Versurile zgâriate Pe o coajă de săpun...... Sărmana gloată, în genunchi mereu, Se bălăcește-n mlaștina-ndoielii, Nepricepând că scrânciobul durerii Te-aruncă-n brațele lui Dumnezeu

Și-n fiecare clipă câte-o stea Se stinge-n locul ei precum o pipă Și trebuie ca-n fiecare clipă Altcineva să moară pentru ea.

O! suflete al meu, fii tu urcior, Fii amforă durerii, veșnic plină Și, sângerând celor din jur lumină, Învață blând să mori în locul lor...... M-am întrebat, o Doamne, de ce sub grea tăcere Strivești nădejdea celui ce-n sprijin te-a chemat? Cunună slavei Tale făcând a mea durere, Din somnul neființei de ce m-ai deșteptat?

Ajută-m-a-nțelege, puternice Stăpâne, De ce făcut-ai lupii, ca să-i hrănești cu miei, De ce dreptatea pradă nedrepților rămâne, Iar adevărul-ntr-una hulit e de mișei? ...... Iar noaptea se face mai neagră, mai rece. Ca doina, din lună păstoru-i petrece. Și doina se stinse și tot se pierdu, Acolo, de unde, veghezi, Doamne, Tu, Mai sus decât sfera slăvitelor astre În locuri oprite privirilor noastre, Alaiul pieri și s-au dus, l-au tot dus Să-l vadă la față pe Domnul Iisus...... Venise moartea-n seara de Crăciun Și se-așezase într-un colț cu umbră,

248 Șoptind cu voce sigură și sumbră: “Sunt darul tău, sunt îngerul cel bun.

Să nu mai ceri zăvoarelor să ardă, nici drugilor de fier să nu le ceri să se prefacă-n fum de ienuperi, ca-n somn adânc străjerii or să cadă.

Eu sunt aici, că-i timpul să te dai în mâna Celui Care zămislește și zodia din stele ți-o citește, câți ani de silnicie să mai ai.

Venit-a timpul, iată, ca să pleci din vastitatea liniștei totale și din osândă în vecii să treci, așa cum spune planul minții Sale.

Fii gata, deci, că vom pleca curând! Mai fă o rugăciune pământeană, Că vom ieși curând din subterană, Ca pasărea din jarul ei zburând.” ...... Opriți-vă din hohote, nebuni!!! În râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni.

Pe cine-ați răstignit din nou nebuni?! Ce cântec sfânt în crâșnet greu se frânge O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate.

Cer negru Negru clopot Ce-ntunecat se bate și Bate... bate... bate...

249 Morți vii, Stafii, și câte un înger mat Ce a-nghețat Plecat în veșnicii Morți vii Stafii și urlete surpate de nebuni

O, Doamne, unde ești? De ce n-aprinzi minuni, Minuni cerești? Pe unde ești, o, Doamne, unde ești? ... Din nepătruns Niciun răspuns … Pitești, Pitești, Pitești. Trecând pe aici, privind imaginile afișate pe pereții celulelor în care s-au stins români vrednici, multe minți luminate ale acestui popor, chinuiți și distruși de proprii lor frați, te întrebi, împreună cu tinerii și copiii care nu au cunoscut, direct, comunismul: Cum a fost posibil?! Nimeni nu are nicio scuză, dintre cei care au devenit călăi, oricine are dreptul să nu răspundă, să nu participe la facerea răului și nedreptății. Cea mai dureroasă carte a istoriei noastre a fost aceasta, frate ucis de frate! Iartă-ne, Doamne, în numele celor răpuși în lupta pentru adevăr, dar, de va mai fi cineva în stare de astfel de cruzimi, nu-i ierta, nu-i lăsa, trimite-le în gând și-n minte imboldul de a se opune, de a nu răspunde urii și distrugerii nimănui! Dă-ne, Doamne, puterea de a răscumpăra, prin fapte, memoria celor al căror glas nu a fost auzit, al căror cuvânt și nume s-a dorit șters!

● 25-27 octombrie - BIBLIOTECA în SĂRBĂTOARE la CENTENAR

Am ales, tot simbolic, perioada cea mai potrivită pentru OMAGIU, adus tuturor celor care, prin dăruire în CUVÂNT, ne-au lăsat, prin timp, CĂRȚI, multe, multe şi importante… în paginile lor fiind scrisă istoria și trăirea UNIRII! Ce ar fi lumea fără BIBLIOTECI, fără… memorie?! Am cinstit și slăvit ARMATA ROMÂNIEI, de ZIUA ei, am preamărit OAMENI și OPERE prin prezentări, Salon de CARTE, întâlniri cu nume sonore din lumea culturală națională, dar, o atenție deosebită am acordat celor care, în plan local, s-au remarcat, în diverse domenii de activitate, colaborând fructuos cu instituția noastră. Am selectat și Edituri cu nume simbolic, am încercat să cuprindem în programul special, activități care să li se adreseze tuturor

250 categoriilor, într-o formă festivă și de sărbătoare, așa cum cerea momentul. Câteva imagini și mesaje vor aminti, peste timp, dragostea noastră și respectul pentru trecut, omagiat în prezent, spre a-i deschide cale către viitor. Să fim împreună, în AN CENTENAR, spre slava municipiului Zalău, a Județului Sălaj - a României noastre frumoase și dornice de unitate! Omagiu Armatei Române - Într-un an special, după ce ne-am închinat la Monumentele Eroilor de pe întreg teritoriul județului Sălaj, colindând apoi, cu steaguri, pancarte și mii de trăiri profunde, țara, oprind în locuri sfinte ale istoriei naționale, i-am ales pentru prima zi de sărbătoare pe reprezentanții din prezent, ai celor care au purtat steagul românesc prin multe și groaznice lupte, spre biruință. În Sala Transilvania uniforma militară a intrat cu prioritate, fiindu-le aproape și cei din Ministerul de Interne, Jandarmeria, Crucea Roșie și, simbolic, din toate categoriile de public, în mod special fiind aleși tinerii. În ajunul acestei importante zile din calendarul Centenar, am fost prezenți la momentul cel mai emoționant pregătit de Armata României, în plan național. Echipa clujeană a predat ștafeta veteranilor, INVICTUS ROMÂNIA, echipei de la Zalău, care a dus drapelul național de la Zalău la Carei, parcurgând ultima etapă a traseului București - Carei. Au fost aproape copiii, să învețe simbolurile și să le ducă mai departe...

Cu această ocazie a fost arborat Drapelul naţional la sediile instituţiilor militare, s-a ridicat Marele Pavoaz la bordul navelor militare maritime şi fluviale şi au fost organizate ceremonii militare şi activităţi comemorative în garnizoanele din ţară, în teatrele de operaţii şi în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai Apărării. La înălțime a fost ARMATA și în 2018! După ceremonialul militar și religios, desfășurat în Cimitirul Eroilor din

251 municipiul Zalău, Biblioteca Județeană a pregătit o manifestare de amploare în Sala TRANSILVANIA pentru a sărbători, împreună, Ziua Armatei României. Ne-am bucurat de succesul punerii în scenă a piesei de teatru - RĂSĂRIT de SOARE (personaje marcante ale Marii Uniri, în colaborare cu Trupa de Teatru Mimesis, a Colegiului Naţional Silvania), urmată de spectacolul omagial special, dedicat CENTENARULUI MARII UNIRI. Am dorit ca la acest eveniment să fie, ÎMPREUNĂ pe scenă, toți cei care prin dăruire și profesionalism, promovează folclorul sălăjean și, cu entuziasm au fost prezenți, spre a onora Armata țării: Ansamblul Folcloric Columna, Ansamblul Folcloric Profesionist Meseșul, Ansamblul Artistic Profesionist Porolissum, Liceul de Artă Ioan Sima Zalău.

Zile bogate, organizate cu multă atenție, spre a lega, ca-ntr-un buchet aniversar de flori alese, momente și activități menite să cuprindă toate inimile ce simt frumos, profund, românește: Salon de carte cu vânzare - Au expus Editurile: Caiete Silvane, Casa Cărții de Știință, Ecou Transilvan, Limes, Școala Ardeleană; Expoziții speciale care au impresionat prin alegerea lucrărilor prezentate - Comorile României (expozant Ilie Tudorel, MM), precum și talente locale, 100 de griuri colorate - Expoziție de pictură a elevilor Liceului de Artă Ioan Sima Zalău. Nume sonore, sălăjeni valoroși, au venit să vorbească despre sentimente românești, despre trecut și responsabilitate pentru viitor. Mulțumim partenerilor special aleși: Casa Municipală de Cultură Zalău, Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, Colegiul Național Silvania, Liceul de Artă Ioan Sima, Liceul Pedagogic Gheorghe Șincai, Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu și Școala Gimnazială Iuliu Maniu – Zalău, pentru implicare. Mulțumiri tinerilor talentați și profesorilor îndrumători că au ales să împărtășească frumusețea lucrărilor cu utilizatorii bibliotecii noastre.

252 100 +... Zălăuani omagiați de CENTENAR

Proiectele noastre în AN CENTENAR au fost astfel gândite, încât să cuprindem în OMAGIU cât mai mult, în cât mai diverse domenii și la toate nivelurile. Am ales să le oferim și zălăuanilor un moment special, în care să simtă că, înainte de toate, oamenii sunt importanți, ei făurind și împlinind tot ce există și dăinuie peste timp. Cu responsabilitate am ales fapte, locuri, cărți vii!

Având experiența celor X ediții ale manifestării de suflet SĂLĂJENI la ei ACASĂ, foarte apreciată de toți invitații noștri, am ales în anul 2018 să ne oprim doar la cei care au o legătură cu municipiul reședință de județ, din simplul motiv că am obținut o finanțare nerambursabilă din bugetul local/2018, dar și pentru că ar fi fost destul de dificil de estimat posibilitatea reală și costurile pentru deplasarea/cazarea sălăjenilor noștri merituoși, care sunt plecați în multe locuri din țară și din lumea întreagă, iar anul a fost mult prea aglomerat în evenimente. Nu este o misiune ușoară aceea de a selecta nume care, și-au înscris numele în cartea nepieritoare a unui loc! Am ales din Dicționarul editat de noi, dar am considerat, apoi, firesc, să ne orientăm și spre cei mai fideli și serioși parteneri, colaboratori din ultimii ani. Întâlnirea a fost specială, cei prezenți, unii reîntâlnindu-se după foarte mulți ani, împărtășind bucuria și recunoștința de a fi omagiați, ACASĂ, într-un an atât de măreț! Mulți din cei invitați nu au reușit să ajungă la momentul festiv, dar au trecut pe la noi, emoționați și apreciind grija Bibliotecii Județene Sălaj pentru

253 neuitarea celor care au dăruit ceva locului în care s-au născut, unde au locuit o anumită perioadă sau de care și-au legat numele, prin opere sau fapte. Lăsăm și aici aceste nume, selectate de noi, în ordine alfabetică: Ioan Abrudan, Adorján Ilona, Carmen Georgeta Ardelean, Daniel Ardelean, Teodor Ardelean, Maria Pia Badiu, Bajusz István, Gheorghe Bancea, Balajti Károly László, Avram-Dan Băcueț-Crișan, Sanda-Otilia Băcueț-Crișan, Ioan Bejinariu, Corina Bejinariu, Silvia Bodea Sălăjan, Silviu-Ioan Boha, Liviu Bordaș, Cristian Borz, Ludovica Breban, Camelia Corina Burghele, Roxana Câmpean, Titus Gabriel Câmpean, Ioan Chezan, Imelda Chința, Alexandra Chira, Sergiu Chirilă, Ioan Ciocian, Vasile Coca, Doina Cociș, Dumitru Costălaş, Dorica Dan, Vasile Daraban, Ileana Domuţa Mastan, Fejér László, Daniela Firicel, P.S. Petroniu Florea, Gáspár Attila, Gabriel-Viorel Gârdan, Alice Ghile, Ioan Ghiurco, Cornel Grad, Aurica Grec, Grigore Grigoruț, Mircea Groza, Nicolae Gudea, Radu Călin Hîrza, Daniel-Augustin Hoblea, Dina Iuliana Horvath, Florin Horvath, Gabriela Hossu, Marin Hossu, Dinu Iancu Sălăjanu, Gheorghe Ilea, Józsa László, Kovács Irina-Elisabeta, Kovács Kuruc János, Lakó Éva, László D. László, Ioana Maria Lăncrăjan, Ioan Longodor, Vasile-Marcel Lucaciu, Flavius Lucăcel, Adrian Lungu, Dan Magdaș, Călin Marincaș, Ligia Marincaș, Marius Mirel Matyas, Matyi István, Ancuța Ioana Mărieș, Claudiu Marius Mesaroș, Mirela Mihalcea, Aurora Moga-Popovici, Daniel Mureșan, Elena Musca, Sava Negrean-Brudașcu, Onuc Nemeș-Vintilă, Sebastian Olaru, Ioan Oros, Alin Panc, Papp Lajos Sándor, Călin-Mihai Pavăl, Vasile Pădurean, Valer Părău, Pavel Păușan, Corin Penciuc, Ileana Petrean Păușan, Ioan Pintea, Ion Pițoiu-Dragomir, Rodica Magdalena Pojar, Ana Pop, Bianca Pop, Călin Cornel Pop, Dănuț Pop, Dionisiu Horia Pop, Gheorghe Pop, Florica Pop, Ileana Grațiana Pop, Vasile-Marinel Pop, Maria Porumb, Emanoil Pripon, Alin Prunean, Vasile Pușcaș, Sălăjeanul TV, Teodor Sărăcuț-Comănescu, Vasile Daniel Săuca, Cosmin Ovidiu Seleși, Ioan Seleși, Rodica Seling Pop, Sepsi Iosif, Daniel Stejeran, Szabó Attila, Szőke Ana, Gheorghe Tadici, Daniel Taloș, Alexandru Tamba, Dumitru Gheorghe Tamba, Ioana Tuduce, Cosmin-Radu Vlaicu, Pamfil Vlaicu, Alina Zară-Prunean, Ansamblul Folcloric Columna, Ansamblul Folcloric Profesionist Meseșul (Dorel Ciobanu), Ansamblul Artistic Profesionist Porolissum (Ionuţ Dârjan), Fanfara Artissima a Liceului de Artă Ioan Sima Zalău (Paul Câmpean), Fanfara Promenada (Lucian Pop), S.C. Hudin Anda S.R.L.

Multe gânduri, cuvinte memorabile și emoții au fost împărtășite… le-am cules pe cele care ni s-au părut nouă mai profunde și care merită să fie citite, recitite, peste timp, spuse sau scrise de cei care au dorit să se exprime:

254 Mesaje scrise la momentul omagial:

A fost o întâlnire extrem de emoționantă, o sărbătoare a cărții, în spirit românesc, ardelenesc și sălăjean! Sunt onorat că am avut șansa să mă aflu aici și îi felicit din suflet pe organizatori. Calde mulțumiri Bibliotecii Județene Sălaj! s.i.

Născut și crescut în Sălajul marilor făuritori de Unire, pentru urmașii noștri de peste 100 de ani, cu mândrie românească! s.i.

Căci dintre toate, dragostea de neam și țară proiectează omul în eternitate. Vă iubesc, sălăjenii mei! Silvia Bodea Sălăjean

Cu multă dragoste și prețuire pentru toți fii Sălajului care prețuiesc vechile tradiții românești și efortul înaintașilor pentru unitate națională. Dr. Penciuc Corin

Centenarul Marii Uniri este sărbătoarea speranței că într-o zi, vom fi toți românii uniți într-un stat. s.i.

Oamenii frumoși nu apar pur și simplu. La mulți ani România! Trăiască Unirea! s.i.

Gânduri bune pentru Sălaj și sălăjeni! C. Burghele

Iubesc România, iubesc eroii, iubesc pe cei ce ne mențin treji! Cu respect pentru inițiatori, Ioan Seleși

Cu dragoste de țară și neam, un gând de unitate și înțelegere!!! Din Țara Silvaniei, Daniel Stejeran

Mesaje-Tricolor (menţionăm că am distribuit un număr de peste 100 de cartoane, mărginite cu tricolor, spre a se scrie mesaje de unitate, la Centenar. Aşa după cum am procedat în toate evenimentele şi activităţile noastre speciale, am îndemnat, am rugat, am oferit ocazia de exprimare multor sălăjeni, dar noi îi cuprindem aici doar pe cei care au răspuns provocării, dorind să fie parte în CARTE):

255 Conjunctura istorică din perioada anilor 1914-1918 a creat miracolul “autodeterminării naționale”, prin care s-a format ulterior “Statul Român, național, independent, unitar și indivizibil” în sud-estul Europei, într-un spațiu geografic de influență și interes major al marilor puteri. Jertfa și sacrificiul generațiilor de români, care au contribuit la Marea Unirea, au dat posibilitatea și bucuria sălăjenilor să sărbătorească în anul 2018 Centenarul Marii Uniri. Generațiile viitoare au datoria, responsabilitatea și obligația să păstreze și să transmită mai departe idealurile obținute și să sărbătorească peste 100 de ani Bicentenarul Marii Uniri. Cu respect pentru binecuvântata noastră țară, ROMÂNIA, Sergiu Panie, vicepreședinte Consiliul Județean Sălaj

Înainte de fiecare spectacol vă spun din tot sufletul meu - Iubească-vă Dumnezeu! Onorată asistenţă, emotionantă şi impresionantă această adunare, făcută pentru sufletele noastre. Mulţumim din toată inima, sunteţi extraordinari, dumneavoastră, sălăjenii, dar şi noi, ăştia plecaţi departe, facem câte ceva. Vreau să vă spun că… întreba cineva, adineaori, ce-am făcut noi, cei care ne-am adunat aici, în viaţa noastră? Eu, vă spun, cu sinceritate, că dacă mă compar cu cei doi bunici ai mei, care şi-au dat viaţa pentru ţară şi-au murit fără mormânt şi lumânare, dacă mă gândesc la tatăl meu, veteran de război, care s-a întors acasă cu picioarele îngheţate şi cu tifos… eu n-am făcut nimic, dar aceşti bărbaţi şi alţii, care şi-au dat viaţa pentru România noastră, mi-au lăsat esenţialul, credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru pământul care se cheamă România cea sfântă, că eu aşa o consider, atât! Iar dacă noi trăim acest sentiment, credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru pământ şi pentru oameni, eu cred că facem foarte mult prin această transmitere. Vă mai spun ceva, cu toată dragostea şi emoţia momentului:

De eşti bogat sau eşti sărac, de-ţi e uşor sau îţi e greu, Să nu uiţi în veci, române, să crezi mereu în Dumnezeu! Când spui român, spui credincios şi ţara mea-i a lui Hristos Şi-l rog pe bunul Dumnezeu, să apere poporul meu Căci Dumnezeu, cel bun şi sfânt, ne-a dăruit acest pământ, România-i ţara mea, Doamne, ai grijă de ea! Trăiască ROMÂNIA! Trăiască SĂLAJUL! Sava Negrean Brudaşcu

256 Poporul român “își are (origini) rădăcini de patru ori milenare”, afirmă Nicolae Iorga, dar, dacă gândul ne poartă în timpuri despre care nu vorbesc nici pietrele dacilor, originile lui se pierd în adâncuri adânci, într-o țară fermecătoare ca un basm cu Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși, cu păduri și codri împărătești, cu plaiuri mioritice și câmpii brăzdate de râuri legendare străjuite de crestele Carpaților, jinduiți de toți dușmanii, de toți tiranii. Trecutul lui “e întunecat și vitreg, fiind nevoit să înfrunte năvăliri din toate punctele cardinale și să-și păstreze ființa în formațiuni sociale ancestrale, medievale, în cnezate și voievodate, în țări separate prin frontiere nefirești și perfide, până când un domnitor cu nume de arhanghel, Mihai, le-a unit, pentru o clipă, sub sceptrul său și până când, după secole de umilințe, instinctul neamului, prin aleșii lui, a vorbit la Timp” și prin jertfă de sânge, sub Ferdinand Întregitorul și Regina Maria, a înfăptuit Marea Unire în anul providențial 1918. Cu toate vicisitudinile istorice, poporul nostru și-a păstrat conștiința de neam, refugiindu-se în suferință, păstrându-și limba, religia, având o cultură și o civilizație proprie, cuprinzând aspirații spre înalt, dar și suflet românesc. N-am avut și nu avem, nimic mai de preț și sfânt sub soare după Dumnezeu, decât Unirea și, numai prin ea ne vom îndeplini destinul istoric. Gheorghe Pop

Când suntem strigați pe nume, fiecare, în felul nostru, mai eruptiv sau mai smerit, răspundem prezent. Acest fel de apel este foarte important pentru fiecare. Dar pentru toți laolaltă este foarte important să răspundem prezent atunci când se spune “România” sau când chiar România ne cheamă. Scriitorul sas, EGINALD SCHLATTNER, întrebat fiind de ce n-a plecat din România a răspuns atât de sincer și atât de simplu, încât fiecare îi putem prelua această formulă de răspuns: “Țin la această țară și știu că Dumnezeu mă vrea aici. Aici mă cunoaște Dumnezeu după nume”. Iar pentru japonezul Miya Kosei, România înseamnă raiul pe pământ. Cu gândul la Rai, al părinților mei, am venit și eu pe lume în Moigradul cel Porolissean. Și n-am de gând să nu servesc această patrie din prea-plinul inimii mele pentru că toată viața mi-am dorit să pot deveni cu adevărat un bărbat binemeritat al Neamului meu românesc. Dr. Teodor Ardelean

Suntem ceea ce iubim În Confesiunile sale, Fericitul Augustin ne cere să împlinim cea mai simplă poruncă din lume: “Iubiti-L pe Dumnezeu și faceți ce vreți”. Oricât de neîngrădită ar părea această libertate, constrângerile și autoconstrângerile care decurg de aici sunt infinite. Pentru că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu și

257 să faci rău, așa cum nu poți să faci rău și să te împăunezi că-L iubești pe Dumnezeu. Acum, aici în Sălaj, la Zalău, când sărbătorim o sută de ani de Românie reîntregită, cred că am putea extinde morala acestei axiome la Patrie: Iubește-ți Patria și fă ce vrei. Oricum am lua-o, un om are o singură Patrie, restul sunt țări. Iar în această Patrie suntem ceea ce iubim. Restul e… neiubire. Ion Onuc Nemeș

1 Decembrie 1918 este ziua astrală a românilor în care s-a scris cea mai luminoasă pagină din întreaga istorie a poporului nostru. Totul a fost posibil pentru că atunci până și Dumnezeu a fost român. În toate provinciile românești a existat o elită politică și culturală nepereche și o majoritate socială formată din țărani și meseriași dedicată trup și suflet idealului național. Alături de majoritatea covârșitoare a românilor au fost și minoritățile naționale conștiente de importanța și complexitatea momentului istoric pe care-l parcurg. Uniți în cuget, simțiri și mod unitar de acțiune pe toate planurile, românii de pretutindeni au pus piatra unghiulară pe care se va fundamenta România Mare, împlinind visul secular al marilor noștri voievozi. A fost un drum eroic presărat cu jertfe și sacrificii din partea unui popor demn pătruns de fiorul idealului național. Ne plecăm fruntea cu respect deplin și adâncă recunoștință în fața Generației Marii Uniri pe care o numim, în fibra cea mai nobilă a cuvântului, Generația de Aur a neamului nostru românesc. Fraților români, să simțim cu întreaga noastră ființă nimbul mirific al Unității într-o țară dăruită de Dumnezeu cu bogății, frumuseți și oameni minunați, iar anul Centenarului Marii Uniri să însemne pentru noi un moment al unei renașteri naționale printr-o emulație spirituală axată pe vechile noastre valori identitare: dragostea de neam și țară, religia, școala, familia, munca, marile personalități, obiceiurile și tradițiile străbune, dulcea limbă românească și pilonii de granit ai democrației moderne. La început de mileniu trei, am intrat în NATO și Uniunea Europeană, am realizat parteneriate strategice cu cele mai mari puteri ale lumii, devenind o importantă țară a Comunității Europene. Avem deschise toate căile spre: progres, civilizație și bunăstare. Pășim într-un nou centenar pe care-l dorim unul înfloritor și încununat de realizări în toate structurile societății românești. Totul o să fie posibil dacă vom încerca să ne plasăm la înălțimea Generației Marii Uniri, avându-i modele pe: Regele Ferdinand, Regina Maria, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ionel Brătianu, Ion Inculeț, Iancu Flondor și ceilalți ctitori ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ce ne-au lăsat o Țară Unită, un

258 bun renume și o Poartă deschisă spre valorile Europei Moderne. Trăiască Poporul Român! Trăiască România! Prof. Dr. Ioan Ciocian

La 100 de ani de la Marea Unire, cea mai mare faptă din toată istoria noastră, putem zice și noi, la fel ca Iuliu Maniu, la Alba Iulia: “nu știm cu ce să mulțumim noi, generația de azi, că suntem îndreptățiți de soartă să ajungem tocmai noi ziua sfântă de azi”. Unirea a fost obținută cu jertfe umane și materiale uriașe, cu sute de mii de români care și-au dat viața pentru ea. Să rămânem uniți, viața mai departe poate fi închipuită doar împreună, cu întreg neamul românesc. La mulți ani, România! Dănuț Pop

În Anul Centenarului am recurs la memorie și am făcut examinarea conștiinței naționale. Generația Unirii ne-a lăsat un proiect de țară, desăvârșirea statului național român, iar acum, la 100 de ani, ne întrebăm dacă mai facem parte din acest proiect? Suntem oare vrednici urmași ai acelora care s-au jertfit veacuri de-a rândul pentru acest neam? Iuliu Maniu, în discursul ținut pe Câmpul lui Horea, la 1 decembrie 1918, spunea: „Vrednicia neamurilor, prin urmare şi a noastră, se judecă după temeinicia hotărârilor ce le iau, după măsura de înălţare sufletească cu care se alătură la aceste hotărâri şi după stăruinţa, cu care se silesc a înfăptui hotărârile luate. Vrednicia noastră o vom dovedi.” Examinarea conștiinței presupune și propuneri, iar în Anul Centenarului, pornind de la realizările înaintașilor noștri, ne-am propus ce este mai firesc, să batem calea străbătută deja de ei, în împlinirea idealului de „unitate în diversitate” a Europei. Așa să ne ajute Dumnezeu! Preot, Cristian Borz

Țara Mea

Avem o țară cum nu-i alta-n lume E glia noastră sfântă și curată Pentru care-au luptat strămoșii noștri Și a vărsat mult sânge armata Română.

259 Cu greu au apărat-o de dușmanii răi Care doreau cu orice preț s-o asuprească Să șteargă de pe fața acestui sfânt pământ Ardealul și Țara Românească.

Iar noi, urmașii acestor bravi eroi Care s-au jertfit în crâncenele lupte Să ne-angajăm s-o apărăm și noi Să fie liberă cum a fost înainte.

Urmașii noștri ne vor plânge Morții noștri se vor răsuci în mormânt Că n-am luptat până la sânge Să ne apărăm hotarul sfânt.

Ileana Grațiana Pop

Gânduri la Centenar? Nu pot fi altele, decât o RUGĂCIUNE: Doamne, dă-ne putere și înțelepciune, pentru a umple timpul nostru pe acest pământ cu duh de pace, rațiune și sens. Să nu ne pierdem orientarea, în multitudinea de probleme, să avem conștiința propriei valori, pentru a crește în ochii noștri și ai celorlalți, atât ca indivizi, cât și ca națiune. Din noțiunea de armonie, pace, bucurie, bună-voire, nu poate lipsi cuvântul DUMNEZEU. Să credem și să ne încredem în EL și nu ne vom clătina deloc! “Ora et labora”- roagă-te și muncește. Este creștin și patriot, cel care muncește cinstit, pentru sine și pentru țara sa. Doamne, ajută-ne! Prof. Maria Porumb

Să ne rugăm împreună Bunului Dumnezeu să ocrotească România! Doamne ajută! La mulți ani, România! Prof. Daniela Firicel

Aceste locuri minunate, Zalăul și Țara Silvaniei, oamenii și experiențele de viață m-au inspirat mereu și au contribuit din plin la formarea și dezvoltarea mea ca om, dascăl și pictor. Nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit și dobândit: viața, puterea de muncă, inspirația și talentul. Rodica Magdalena Pojar

260 Dascălul… prin timp și crez! Îmi place să cred că un dascăl/un apostol adevărat nu e numai cel ce demonstrează că deține o față “demiurgică” de exprimare artistică, civică, pedagogică, incalculabilă în creionarea eternului uman, ci și acela care are capacitatea de a reflecta asupra condiției umane cu o “maximă pregnanță expresivă”, fie și prin concentrarea asupra expresivității truisticului sau aforisticului generic – APOSTOLUL. Testamentul cel mai prețios, pe care poți să-l lași urmașilor, e propria ta făclie în ardere continuă. Viața dascălului poate fi comparată cu un jurnal permanent deschis spre societate și spre individ, dar și suprapusă peste cea a unui “memorial” rațional-afectiv, în care biograful este nesemnificativ. Lucrarea divină, numită apostol sau dascăl, fie el și de țară, de patrie, sfidează canoanele conformismului, urmând un drum asiduu al unei conștiințe narativ-creatoare, fără impuneri și imputări ale unui posibil patriot critic subversiv. Istoria și conștiința spiritului apostolic pot primi o valoare intrinsecă, nu numai prin cufundarea într-o lume a datoriei sociale, cât mai degrabă prin racordarea propriei ținute la valorile general-umane. Prof. dr. Sărăcuț-Comănescu Teodor

La 1 Decembrie s-a înfăptuit întregirea neamului românesc, eveniment fundamental al istoriei noastre naționale. Împins de puterea legilor eterne, Ardealul s-a aruncat în brațele patriei mame. Voința unanimă care a biruit la Alba Iulia, a dărâmat nedreapta graniță care spinteca de veacuri ființa neamului românesc. Acum, la un veac depărtare de realizarea actului Marii Uniri, adevărul ce ne călăuzește e că putem avea un viitor doar în unitate. Trăiască neamul românesc întreg în țara lui! Cu recunoștință, Daniel Taloș

România de azi este zestrea lăsată de înaintașii noștri. Pentru România de azi s-au sacrificat generații la rând, marii oameni, promotori ai românismului și ai limbii române și-au sacrificat libertatea și chiar viața pentru aceste deziderate. În an Centenar, 2018, în semn de OMAGIU și cu o datorie față de generațiile trecute, celor de azi, precum și celor de mâine le revine obligația de a ține România... UNITĂ și românii... UNIŢI. Dr. economist Vasile Pădurean

România de azi are nevoie de unitate, de armonie, de cunoașterea și recunoașterea valorilor naționale din toate domeniile culturii.

261 Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să cinstim LIMBA ROMÂNĂ, să o păzim și să o apărăm, cu strășnicie, de hoardele stricătorilor de limbă, pentru că: “Noi, de fapt, avem două patrii coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă o dată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea.” (Nichita Stănescu) Îmi doresc ca, în România de mâine, acea metaforică sintagmă (“învățământul prioritate națională”) să devină, în sfârșit, realitate. Îmi doresc ca românii să nu mai aleagă drumul străinătății negre, iar cei plecați dincolo de granițele țării să se întoarcă acasă pentru totdeauna. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca România de mâine să fie, mereu, cu zâmbetul pe buze, frumoasă, mândră și puternică, așa cum o visase Eminescu… Tocmai de aceea, adresez României cunoscutul îndemn eminescian: “La trecutu-ți mare, mare viitor!” Marcel Lucaciu

Mă simt privilegiată la această centenară aniversare, onorată de gestul făcut de Biblioteca Județeană, dar și umilită că am făcut atât de puțin pentru ca să binemerit această distincție… Și, totuși, fericită. Fericită că pot transmite aceste puține și neînsemnate rânduri, celor ce le vor citi cândva… Cu nețărmurită iubire pentru tine Românie… iată: Nu e zadarnică nicio amintire a trecutului nostru comun. Cine are urechi de auzit foșnetul mileniilor, acela - cred - este un om privilegiat! Sunt fericită să pot transmite celor ce vin din viitor că au o casă ca o Grădină a Maicii Domnului, care-i iubește și cheamă la piept pe toți, necondiționat. Cine nu are o Țară este mereu însetat și flămând, întristat și trudit. Bucurați-vă! Avem România noastră Mare, pe care vă rog să nu o renegați nicicând, pe care iubiți-o cu toată puterea ființei voastre. Iar ție, România mea, îți spun: La multe milenii și fii binecuvântată în veci! Dina Horvath

În mijlocul Taborului, un dangăt de clopot vestește lumii, an de an, schimbarea la Față a Fiului Omului, în vreme ce la noi, abia după un veac de neîncetat zbucium, Clopotul Catedralei Neamului, vestește renașterea României. Acesta să fie sensul Centenarului?... Eu simt că uriașul clopot bate în poarta inimii fiecărui român, amintind tuturor că a sosit ceasul să învățăm RIDICAREA DIN GENUNCHI! Asta poate mărturisi ideea de Centenar… Renașterea neamului românesc în toată noblețea staturii sale, cea de la

262 începuturi, aceea în care l-a lăsat creatorul să veșnicească acest pământ, de El binecuvântat. Așa Doamne, veșnicește-i pe români! La mulți ani, România! Florin Horvath

Motto: “Cinste fie părinților noștri, care s-au luptat vitejește și ne-au lăsat de moștenire moșie și slobozenie” (Alecu Russo, Cântarea României) Marea Unire de la 1918 este meritul de necontestat al poporului român și a fost trăită și înfăptuită, prin truda și lupta românilor, cel mai vechi și statornic popor din această regiune a Europei. În aceste zile și în toate zilele din acest an sărbătorim și e dreptul nostru să fim mândri, să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru ceea ce au izbândit prin jertfă înaintașii noștri și totodată avem datoria de a îngriji pe mai departe moștenirea pe care ne-au lăsat-o, pe un cămin mândru și frumos. La mulți ani, zălăuani! La mulți ani, dragi români! La mulți ani, România! Dr. Ec. Ludovica Breban

100 de ani de Unitate a Poporului Român! Stabilimentul solid al unui popor, având identitate proprie, cunoscând o anumită dezvoltare de-a lungul timpului se construiește întotdeauna pe ideea de UNITATE. De aici și proverbul românesc: “Unde-s mulți, puterea crește!” - ne duce cu gândul la strămoșii noștri care s-au unit în gând și în simțire pentru a înfăptui Marea Unire a României, în momentul atât de glorios, de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Cinste și admirație deplină celor care au sacrificat totul pentru idealul României Mari, o țară modernă, cu aspirații europene, un stat protector pentru toți cetățenii patriei și cu o istorie seculară. La mulți ani, România!, La mulți ani, Români!, pentru cei 100 de ani de Unitate Statală. Daniel Stejeran

Privim cu mândrie în urmă, scrutând zările prin negura vremurilor celor 100 de ani. Și răzbate prin timp ecoul vocilor încrezătoare ale “Sfinților Ardealului” șoptindu-ne să iubim acest pământ, să fim mândri că țărâna pe care călcăm ne va fi mereu sevă pentru trăinicie. Căci ea, țărâna, este trupul și spiritul străbunilor noștri în care ne vom contopi noi și urmașii noștri și vom înainta prin timpi și vremi lansând un dulce apel spre viitor: “Nimic, ce-i românesc, nu piere!” Dr. Inginer, Aurica Grec

263 În acest an sărbătorim Centenarul, 100 de ani de când înaintașii noștri ne-au lăsat o Românie Mare. Noi suntem obligați să o menținem mare și să predăm urmașilor noștri o Românie Prosperă. Dr. economist, Alexandru Tamba

Fiecare haos are o ordine a sa. Societatea haotică ce nu și-a descoperit ordinea se găsește în afara echilibrului ratând esența intimă a tuturor lucrurilor. Ratarea ordinii e forma modernă a interpretării păcatului. Salvarea unei societăți aflate în declin spiritual impune o veșnică rectificare și restaurare! Radu Călin Hîrza

Tot aud în zilele noastre că patriotismul e desuet, că universalitatea e acum cel mai tare trend. Ei, da: patriotismul nu se predă în școli, nu se cumpără și nu se moștenește. Ci simplu, se trăiește. Se simte în toți porii ființei, în fiecare zi banală, în zvâcnirea tâmplei, în lacrima din colțul ochiului, în tremurul inimii… Și se revarsă în tăcere și cel mai mult în fapte, în pumnul strâns, dar și în rugăciunea înălțată lui Dumnezeu, care e român și el, un pic, în cântecul de leagăn al mamei, în ochii deschiși spre lume în fiecare dimineață. E în mormintele bunicilor și în toate ițele puternice care nu te lasă să pleci în bejenie și e în jalea doinelor și în dorul celor plecați. Și dacă mi-e dor ca nouă, românilor, să ne fie bine, știu și cred cu putere că asta se va întâmpla. Binele vine din noi, din fiecare, și din felul în care îl putem da și altora. La mulți ani, patria mea, România! Mirela Mihalcea

Sfânta sărbătoare a Primului Centenar de la Marea Unire din 1918 ne-a marcat hotărâtor. Bucuria imensă încă vibrează în inimile noastre, încă își luminează ecourile, încă… încă… De acum vom privi către ce-va-fi în celălalt mâine, în celălalt Gând, în cealaltă împlinire! Poate că războiul pe care îl traversăm/care ne traversează va fi și ultimul, fie și pentru că armele viitorului vor fi avertisment descurajator al Neamului Veșnic… Oamenii “vor fișa” deșertul de pe gadgeturi ori nu vor fi deloc!... Nici umbre!... Nici amintiri!... Pentru că învățăm, “lecția” furnicilor totdeauna dureros ori prea târziu, mai avem șansa de a primi notă cel-puțin-de-trecere la o altfel de hermeneutică a pericopei cu bobul de muștar…

264 În deceniile viitoare (și...) unii vor locui în case inteligente (zgârie-nori sau construcții modulare, pe pământ ori sub apă), unii, ajunși acasă pe scări rulante ori cu mijloace proprii de zbor, vor folosi hrană de sinteză, unii-încă! - preparate naturale, unii se vor îmbrăca… Așa este: pentru unii tehnica 3D (sau...) va fi “mamă și tată”, iar pentru ceilalți… Și unii și ceilalți, însă, vor trece prin ani, dacă vor avea motive (vor avea și vor fi!) să înțeleagă luminos cuvintele Mântuitorului: “Bucurați-vă și vă veseliți!” Ion Pițoiu-Dragomir

A fi părtaș la acest eveniment unic și irepetabil “România 100”, pentru mine este un moment foarte emoționant. Pentru noi, românii adevărați, “vorbele, laudele zboară… faptele rămân”. România, să rămâi tot România și peste milenii! La mulți ani! Ioan Pintea

În cei 100 de ani de la Marea Unire, Țara a cunoscut demnitate, bucurie și speranță, pentru că România s-a construit pe valori, principii și credință, dar și prin afirmarea românilor ca națiune dinamică și creatoare. Nu ne-am uitat istoria pentru că seva noastră pulsează de la strămoșii noștri - dacii și romanii. … Astfel, cu multă creativitate, muzica, cântecul și dansurile populare sălăjene și nu numai, au servit drept mijloc de comunicare a spiritului românesc, contribuind în menținerea vie a flăcării spirituale a acestui neam, a unității noastre naționale. Izvorâtă din sufletul poporului român hărțuit de asupritori, muzica sa e dureroasă și nobilă chiar și în ritmurile jucăușe ale vioaielor dansuri. Așa cum e aceasta, muzica, este una din comorile cu care România se poate mândri. Pamfil Vlaicu

“Sus ridică fruntea, vrednice popor! Câți vorbim o limbă și purtăm un nume, Toți s-avem o țintă și un singur dor Mândru să se-nalțe peste tot în lume Steagul tricolor!” (George Coșbuc - Cântec) În vremea aceea se numea “Dacia Felix”, în traducere “Dacia fericită” sau “Dacia norocoasă”, iar pentru locuitorii ei era un RAI, era TOTUL, era pământul stropit cu mult sânge de eroii neamului.

265 Dacă acum 2000 de ani, Decebal n-a pierdut dragostea de țară, jertfindu-se pentru ea, nici urmașii lui n-au închinat țara atâtor dușmani, care au râvnit la moștenirea lăsată, cu datoria sacră de a o spori și a o urca pe piedestalul demnității. Astfel, după aproape 2000 de ani, Papa Ioan Paul al II-lea, în 1999, vizitând România, a rostit formula “România este Grădina Maicii Domnului”. În an Centenar, ca român, aș îndemna pe cei plecați să caute libertatea și civilizația, prin alte țări străine, să se întoarcă ACASĂ. “Români din lumea largă, Dacă vi-i țara dragă Veniți n-o lăsați pradă Străinilor să cadă! Acasă-i România, acasă-i tricolorul Suntem una cu țara, că noi suntem poporul.” Prof. Ioan Petre Blaga

* Unul dintre invitaţii noştri a rostit un cuvânt care a stârnit controverse. Lăsăm aici, mărturie, mesajul profesorului de istorie, la Centenarul Marii Uniri, menţionând că noi îi respectăm fiecăruia dreptul la opinie, dar suntem datori să răspundem, având prieten de nădejde adevărul istoric:

Onorat public! Doamnelor şi Domnilor! Să nu aşteptaţi să mint frumos. Nu o s-o fac. Nu sunt politician… Ca maghiar şi urmaş al perdanţilor de la 1918, nu este uşor să găsesc cuvinte adecvate. Cum nu e simplu, să fii minoritar. Şi, apropo, de minorităţi: ca ţară model al tratamentului minorităţilor, este invocată adesea Finlanda. Acolo limba minorităţii suedeze este limbă oficială. (Sunt 3 universităţi de stat cu limbă de predare suedeză. Dacă minoritatea atinge 8% într-o localitate, ea este socotită bilingvă. Dacă sunt 13 copii vorbitori ai limbii, atunci se înfiinţează şcoală generală cu limba de predare suedeză. Fain şi frumos!) Cu toate acestea, în doar un secol, procentul suedezilor a scăzut la sub jumătate: de la 12,9% în 1900, la 5,4 în 2010. Deci nici acolo nu e uşor să fii minoritar! Dar, să ne întoarcem la ale noastre. Poate, am perspectiva şi inspiraţia necesară să-mi dau seama la ce s-au putut gândi românii ardeleni, principalii actori ai Unirii Transilvaniei cu România, în frunte cu Iuliu Maniu: Hai să ne unim cu România şi să tragem această ţară mărită şi demnă de o soartă mai fericită spre Europa. De la porţile Orientului - la porţile Occidentului. Că nu a fost să fie chiar aşa? Că generaţia unionistă a fost dată pieirii? Asta-i ironia istoriei. Revoluţia îşi devorează pruncii. Pe noi, românii şi maghiarii, pe lângă istorie şi religie, ne desparte şi o

266 barieră lingvistică. Să fiţi absolut sinceri şi să spuneţi dacă în oraş, din peste 40.000 de români nativi, sunt 10 români care să vorbească fluent (să citească, să scrie) în limba maghiară? Să cunoască istoria şi cultura maghiară? Înţelegeţi la ce barieră m-am referit? Personal încerc să compensez ceva din acest blocaj. Doar sunt unul singur, cu timpul şi capacitatea limitată. (Ars longa, vita brevis…). Dar rămân deschis spre comunicare, atât către comunitatea românească, cât şi spre comunitatea maghiară. Înţeleg, înţelegem, că, pentru România şi români, 1 Decembrie este o mare sărbătoare. Pentru maghiarii din România, sau de oriunde din lume, nu este. Nu putem aplauda, cânta şi dansa. Dar acceptăm verdictul Istoriei. Vă admirăm, vă respectăm şi ne reculegem. Atât putem. Cine spune mai mult, e ipocrit. Cine doreşte sau pretinde mai mult exagerează, ori abuzează. Că, fără voinţa sau dorinţa noastră, România a devenit şi patria noastră. Această Românie, unde dorim să trăim în pace, împreună cu voi. Dorim ca România, ţara noastră comună, să rămână o ţară europeană. Şi nu în ultimul rând, că cele două state vecine - România şi Ungaria - să urmeze odată modelul franco-german. Comunitatea maghiară din România poate fi puntea, pe care cele două ţări şi naţiuni se pot apropia, se pot întâlni. În încheiere, să reţinem cu toţii, ce ne propune poetul József Attila: A rezolva, în sfârşit, treburile noastre comune. Vă mulţumesc pentru atenţie! László László

Ciudată și neașteptată intervenție! La un eveniment omagial special, dedicat unui număr, simbolic ales, au fost invitați 100 dintre zălăuanii care prin dăruire, profesionalism, operă ce dăinuie peste timp au făcut cinste municipiului, județului și țării. Biblioteca Județeană, având şi rol de depozit legal local, a ales cu responsabilitate și fără nicio discriminare, oameni cunoscuți prin realizări sau implicare, din toate domeniile, precum şi de toate naţionalităţile. Ne-am dorit să ne bucurăm, ÎMPREUNĂ, la sărbătoarea ţării! Să respectăm și să ne respectăm, cu toții! Frumoase amintiri, gânduri şi emoţii exprimate… Printre acestea, surprinzător, profesorul de istorie, László László, căruia i se spusese de către organizatori, ca şi tuturor celorlalţi, să transmită, dacă dorește, un mesaj de unitate pentru românii cei de azi şi de mâine, a venit pregătit, citindu-şi mesajul, care a trezit multe nedumeriri, supărări, întrebări. Din eleganţă şi diplomaţie nu i s-a răspuns atunci, demonstrând, încă o dată, că românii nu sunt răzbunători, că au înţeles ce înseamnă IERTAREA, dar, acestea nu se pot confunda cu teama de a spune, răspicat, adevărul istoric. Prin urmare, domnule profesor, vă răspundem aici, scris, în CARTEA

267 ce adună emoţiile trăite de toţi cei ce simt româneşte, la 100 de ani de când, Dumnezeu i-a zâmbit acestui popor, care, din păcate, de multe ori, având doar intenţia de a trăi în pace cu toţi cei care locuiesc şi îşi împlinesc visurile în ROMÂNIA, aleg tăcerea, nu războirea, privind, cu lacrimi amare în gânduri şi suflete, la perioada întunecată din istoria neamului, când, fraţii lor trăitori pe pământul românesc, sub stăpânire și dominație străină, au îndurat un infern, iar localităţile martir, IP şi TREZNEA, ne reamintesc, an după an, să fim atenţi, cu toată iertarea ce o exprimăm mereu, să nu mai lăsăm să se întâmple asemenea atrocităţi! Noi am dorit să vă omagiem, iar dumneavoastră ne-ați reamintit nedreptăți și dureri trăite de frații noștri. Nu aceasta era tema întâlnirii noastre. Multe povestiri și întâmplări adevărate despre dramele trăite în perioada stăpânirii maghiare am auzit de la bunica și mulți alți români care au fost martori. Amintesc aici doar umilința la care erau supuși copilași nevinovați care, neputându-și exprima în limba impusă, maghiară, nevoile omenești, ajungeau să facă pe ei! Cumplit este și gândul acestor amintiri, cele mai puțin dureroase, dintre câte au fost, iar acum, la marea sărbătoare a țării, veniți să ne întrebați dacă noi cunoaștem limba dumneavoastră? Mulți o cunoaștem pentru că am dorit să ne putem înțelege, dar învățăm din respect, nu prin impunere. Da, cunoaştem şi apreciem adevărata cultura maghiară, realizăm evenimente, expoziţii dedicate şi creatorilor din această cultură, avem colegi, avem prieteni şi pe toţi îi tratăm în mod egal, ba cu şi mai mare atenţie, de multe ori, exact spre a nu simţi nicio diferenţă. Cunoașteți oare faptul că în colecțiile bibliotecilor achiziția de documente respectă nevoile publicului din comunitățile în care funcționează aceste instituții?! Cumpărăm carte și alte documente, în permanență, în limba maghiară, exact în procentul pe care această minoritate îl reprezintă. În Calendarul anual de activități, cuprindem evenimente ce le sunt dedicate tuturor, avem în fiecare secție a instituției, personal vorbitor nativ de limba maghiară, iar exemplele pot continua… Aţi mai fost şi dumneavoastră invitat la mari evenimente, v-am omagiat, v-am felicitat pentru operă. Ne-am propus să fim mai atenți, să traducem cele scrise de dumneavoastră, cine știe ce mai descoperim, istoria scrisă altfel! Nu ar fi prima dată când se întâmplă ca adevărul să fie adaptat la interesele altor națiuni, existând istorici maghiari care au denaturat întreaga situație a județului Sălaj și a altor județe din Ardeal, maghiarizând până și numele locuitorilor! DA, domnule profesor, nu uităm şi de aceea nu v-am înţeles mesajul într-o zi în care, noi v-am acordat respect şi v-am considerat frate! Ne întrebăm oare ce istorie le-aţi predat atât de mulţi ani elevilor pe care i-aţi avut în faţă? Cuvântul este cu atât mai de neînțeles cu cât prezența nu era obligatorie, exista varianta, pentru cei care nu aveau starea necesară de a fi parte la un astfel de moment, să nu participe sau să nu se exprime. Ați fi fost de apreciat.

268 Multe evenimente am organizat, prin care să fim împreună, toți cei care locuim și ne împlinim idealurile în România, printre acestea chiar și cu dedicație specială. Minunaţii tineri de la instituţia de prestigiu în care sunteți profesor, ne-au ajutat să transmitem şi altfel, prin punerea în scenă a marilor personalităţi care au înfăptuit UNIREA, că SOARELE ne iubeşte, ne încălzeşte pe toţi la fel, dar este mereu de partea celor care sunt aducători de pace în jurul lor. Noi asta ne dorim, să trăim pașnic, respectându-ne reciproc. Suntem convinși și ne-am bucura dacă, într-o zi, tehnica ne va ajuta ca oriunde ne vom afla, fie în România, fie în orice țară din această lume, fiecare să se poată exprima în limba maternă, iar toți ceilalți să-l înțeleagă… ar fi frumos și de folos! Până atunci însă cei care merg într-o țară străină, încearcă să învețe ei câte ceva din limba acelei țări, spre a reuși să se descurce. Călătorim cu toții și știm că așa este. Minuni multe s-au întâmplat în evoluția omenirii, așa că, de ce să nu rămânem încrezători că în viitor nu vor mai exista bariere lingvistice. Aici, însă, era o altă… poveste! Nu, nu aţi reuşit să ne stricaţi bucuria, oricât v-aţi pregătit pentru asta, aţi reuşit să ne reamintiţi că, în loc să vă plecaţi capul în faţa celor care au iertat nedreptăţile făcute de cei pe care-i reprezentaţi, nu aţi avut nici măcar atitudinea firească să nu participaţi, dacă nu vă simţiţi parte din această ţară, care vă tratează în mod egal, considerându-vă român, de naţionalitate maghiară. Vă rugăm să recitiţi istoria cea adevărată a ARDEALULUI, paginile în care aceasta plânge pentru atâtea vieţi curmate, fără nicio vină, decât aceea de a se fi născut români în România, stăpânită nedrept o perioadă de prea cruzi asupritori! Noi cei de azi nu avem nicio vină, nici unii, nici alții. Iertare doar… Suntem cu toții parte acum dintr-o mare familie, europeană, astfel încât, respectându-ne, ne putem simți, peste tot, acasă, manifestându-ne ca oameni responsabili, care înțeleg și trecutul, îi iartă greșelile, fac tot ce ține de ei pentru a trăi pașnic prezentul și construiesc, împreună, viitorul. Noi, în proiectul de suflet CARAVANA UNIRII, am călătorit prin toate localităţile judeţului Sălaj, indiferent de limba care se vorbea, i-am îmbrăţişat pe toţi şi ne-am spus că trebuie să fim uniţi, că noi, cei de azi nu avem vreo vină pentru trecut, dar, prezentul şi viitorul depind de fiecare, în parte şi de toţi, împreună. Ei, toţi, de la primari la simpli locuitori au înţeles şi ne-au mulţumit pentru acest pelerinaj, pentru dorinţa de a sărbători cu toţii, ca români şi europeni. Reamintim şi aici ideile nobile exprimate de marii noştri luptători pentru dreptate, Simion Bărnuţiu şi Iuliu Maniu care cereau libertate, egalitate, fraternitate pentru toţi locuitorii de pe aceste plaiuri şi, oricât de mult au suferit românii în perioada ocupaţiei austro-ungare, îndemnau la a nu deveni din asupriţi, asupritori, luptând chiar atunci când s-a înfăptuit Unirea cea Mare pentru întronarea pe aceste plaiuri a libertăţii tuturor neamurilor şi cetăţenilor.

269 Fiecare popor, chiar şi al nostru, are, aşa cum spuneţi, păcatele sale în istorie. Ne-am făcut mult rău şi singuri, dar, privind greşelile, datori suntem să le îndreptăm, să avem grijă ca acestea să nu se repete, iar pentru trecutul care nu ne aparţine, să nu fim părtinitori, indiferent cine a greşit, să fim de partea victimelor fără vină, refuzând asuprirea și oprimarea, de orice fel și indiferent din partea cui. Așa cum se spune, nimic nu este întâmplător, astfel încât noi vă mulțumim pentru că v-aţi mărturisit sincer opinia şi ne-ați atras atenția, reamintindu-ne să fim atenți, să stăm de veghe. România v-a dăruit posibilitatea de a vă trăi viaţa în demnitate, împlinindu-vă idealurile, chiar dacă spuneţi că nu aţi dorit să vă fie patrie! Noi, organizatorii, le cerem iertare celor cărora, pentru o clipă, firesc și normal, bucuria momentului omagial le-a fost umbrită prin această intervenție, rămasă, din păcate, fără urmări, din partea celor care erau în măsură să răspundă. Nu folosește nimănui o astfel de reacție, într-un astfel de moment. Noi v-am respectat și am dorit să fim ÎMPREUNĂ!

270 ● 11 noiembrie - BOBOTA Populaţia: 3.766 locuitori/comună, din care 2.987 români, 38-maghiari, 592- romi, 149-informaţie nedisponibilă 2018 - 3958 locuitori, din care aprox. 12% sunt plecați la muncă în străinătate Implicare în organizarea evenimentului omagial: Primar - Mugurel Moraviț, echipa Primăriei Bobota, colectivul Școlii Gimnaziale din localitate, Dir. Livia Fer, preoții din Bobota și Derșida, bibliotecara - Anca Fanca

Am continuat călătoria, cu gânduri de UNITATE, poposind în locul unde i-a fost dat să vadă lumina vieții - CORNELIU COPOSU - REPER şi SIMBOL pentru valorile NEAMULUI ROMÂNESC. BOBOTA, comună sălăjeană al cărui nume l-au scris cu litere de aur cei care, pornind de aici, au scris ISTORIE pentru întreg neamul românesc! 11 noiembrie, ziua în care, în anul 1995, SENIORUL CORNELIU COPOSU se muta într-o STEA, spre a veghea de sus asupra neamului său pentru care și-a dăruit ideile în care a crezut până la capăt, a fost acum, în AN CENTENAR, sărbătoare de suflet, recunoștință și neuitare la Bobota. Primăria și Consiliul Local, împreună cu locuitorii comunei au ales să dezvelească și sfințească, într-o zi simbolică, Monumentul dedicat Eroilor locului, căzuți în cele două războaie mondiale, trecându-i pe piatră și pe cei care au participat, ca delegați, la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 - Alba Iulia, sfințind Placa Comemorativă, pe care sunt scrise numele eroilor martiri din localitate.

În același context omagial, în cadrul Muzeului Șincai – Coposu, s-a mai amenajat o sală, care cuprinde obiecte vechi, specifice acestor locuri. Această sală s-a deschis vizitatorilor tot în data de 11 noiembrie 2018. La acest eveniment au fost prezenți reprezentanți ai Parlamentului României, ai Prefecturii Sălaj, Consiliului Județean Sălaj, echipa Primăriei Bobota, dascăli și elevi ai Școlii Gimnaziale Gheorghe Șincai Bobota, reprezentanți ai Cultelor religioase, reprezentanți ai partidelor politice și cetățeni ai comunei Bobota.

271 FELICITĂRI pentru acest gest nobil! Am poposit și noi la Bobota, continuând drumul Caravanei Unirii, respectând alegerea inspirată a momentului potrivit. Toate aceste evenimente au avut loc cu sprijinul și cu implicarea directă a Primarului, Moraviț Mugurel, împreună cu angajații primăriei, ai Școlii Gimnaziale Bobota, a doamnei directoare, Fer Livia și a preoților din localitățile Bobota și Derșida. Onorant și apreciabil gest de ridicare în AN CENTENAR a Monumentului dedicat celor care s-au jertfit pentru ROMÂNIA, precum și trecerea pe această placă a numelor delegaților la Alba Iulia, din această comună. Astfel, din 2018, vizitatorii și iubitorii de oameni și locuri sfinte, vor găsi aici, în parcul din fața Centrului Cultural Șincai - Coposu și simbolul neuitării jertfelor pe altarul apărării pământului străbun. RESPECT și PREȚUIRE celor implicați!

Cuvinte memorabile rostite de SENIOR: ➢ Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta. ➢ În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu mai este semnificativă. ➢ N-am tranzacţionat niciodată cu principiile, n-am renunţat niciodată la obiectivele care privesc independenţa naţională, suveranitatea naţională, integritatea ţării şi la principiile democratice. Am fost în stare să fac, aş spune cu seninătate, 17 ani de cruntă puşcărie comunistă pentru aceste principii. Sper că generaţia următoare, care va prelua ştafeta, se va achita de răspunderea care va apăsa pe umerii ei şi va duce la îndeplinire obiectivele pe care le-am ţintit noi. (Corneliu COPOSU)

Unionişti locali de seamă: Corneliu Coposu (n. 20 mai 1914 - m. 11 nov. 1995, Bucureşti) - jurist, om politic Demetriu Coroianu (n. 26 oct. 1814, Aşchileu Mare - m. 29 dec. 1891) - preot

272 Cu mult respect pentru acest An Centenar și mult respect pentru înaintașii noștri! Primar comuna Bobota, Mugurel Moraviţ

· Monografia localităţii Bobota: între istorie şi memorie. Coordonator Marin Pop, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013 · Monografia familiei Coposu: între istorie și memorie - Pop, Marin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014

● COȘEIU (Chilioara) Populaţia: 1.198 locuitori/comună, din care 553-români, 611-maghiari, 24- romi, 10-informație nedisponibilă 2018 - 1.126 locuitori, 30 % plecați la muncă în străinătate Implicare în organizarea evenimentului omagial: Primar - Ioan MESEȘAN, director Școala Gimnazială, Carolina Sabou, Preot Coșeiu, Vasile Pop, Preot Chilioara, Valentin Ioan Ciorlăuș, bibliotecară, Edit Estera Marton Gergely

Urme de viață (autor veteran Gheorghe Pop), urme de istorie într-o comună în care trăiesc, ÎMPREUNĂ, în pace și bună colaborare români vorbitori ai mai multor limbi, având idei și credințe diverse, înțelegând că binele tuturor depinde de UNITATEA în fapte! Prima oprire am făcut-o la Căminul Cultural din comună, unde Domnul Primar pregătise încă o emoție specială, omagiind localnici care au ajuns la nunta de argint, exact în anul când România Unită împlinea Centenarul! Ne-am deplasat apoi, în alai, la Cimitirul din sat, depunând flori și exprimându-ne recunoștința față de Eroii locului, moment încununat de valori artistice locale. Nici la CHILIOARA timpul nu a stat în loc, dar OAMENII FRUMOȘI ai satului trăiesc cu nostalgie, durere, dar și bucurie întâlnirea cu ISTORIA. Ei știu că UNIREA nu ne-a fost făcută cadou, aceasta fiind împlinită prin multe jertfe, dar nici după 1918 nu s-a așternut pacea peste aceste plaiuri, au venit alți

273 nori negri, sătenii neuitând că aici, așa cum spun cei ninși de ani, crâncen război o fost, mulți dintre aceștia rămânând în viață doar prin grija deosebită și disperată a părinților de a-i ascunde în pivnițele de sub pământ…

Emoții patriotice intense și pentru trecut, dar și pentru prezent, când, la Chilioara, precum și în multe alte sate românești, DORUL de copiii plecați în Italia sau în alte părți ale lumii nu e ușor de purtat de bătrânii rămași singuri. Mulțumim pentru organizarea deosebită și participarea comunităților din comuna COȘEIU: domnului Primar, Ioan Meseșan, bibliotecarei noastre inimoase, Edit Estera Marton Gergely, doamnei directoare a Școlii Gimnaziale, Carolina Sabou, preacucernicilor părinți și tuturor celor care au fost ÎMPREUNĂ pentru o clipă de UNITATE în AN CENTENAR! Cu ocazia Centenarului, în ziua când s-a semnat armistițiul, a fost un eveniment deosebit atât la Coșeiu, cât și la Monumentul Eroilor de la Chilioara. Cu mult respect, primar comuna Coșeiu, Ioan Meseșan din Chilioara.

Din volumul scris de Veteranul de război din Coşeiu, stins, din păcate, puţin înainte de Centenarul Marii Uniri, am selectat câteva gânduri, emoţionante: Dumnezeu să-i ocrotească, să le fie ţărâna uşoară. Când scriu aceste rânduri trupurile lor sunt contopite cu pământul din care noi, muritorii, suntem plămădiţi. Mormântul lor este acolo, departe de cei dragi. Nu sunt singuri în acel infinit, sunt alături de alţi eroi ce îşi dorm somnul adânc al nemuririi în gropi comune la umbra falnicilor copaci. Mormintele lor sunt acoperite de pătura frunzelor căzute, de iarba şi florile pădurii. Poate din ceea ce a fost cândva o groapă comună, acum nimic nu aduce aminte. Din când în când, ca semn de ofrandă, florile lasă să cadă petale ruginite de trecerea timpului. Tineri copaci se hrănesc din trupul celor îngropaţi. Frunzele, prin foşnetul duios, mai plâng în şoaptă, dar numai în amurg, pentru a nu-i trezi din somnul cel de veci, iar roua dimineţilor ţine loc lacrimilor, din ochii celor dragi.

274 Despre unii să fi aflat rudele că sunt aici pentru totdeauna, dar ceilalţi, cu miile, rămân necunoscuţi. Cu adâncă pioşenie mă rog pentru toţi, indiferent de neam, pentru că şi eu puteam fi unul dintre cei acolo adormiţi. (Gheorghe Pop - Urme de viață)

Chilioara - povesteşte Pop (Câmpeanu) Eugenia, 82 de ani (căsătorită în Deleni, comuna Dobrin, mama autoarei cărţii)… aveam 7 ani, în 1944 când, într-o seară, eram afară şi, deodată vine un bătrân şi ne spune să avem grijă, că vine armata, că e plin de militari pe păşune. Ne-a îndemnat să ne astupăm geamurile, să nu se vadă lumină, că se îndreaptă spre sat. Aşa a şi fost, au venit şi s-au aşezat pe un deal, unde erau viile satului, aveau mitraliere şi tunuri şi de acolo trăgeau peste sat. Doamne, mare bătaie o fost atunci! Cum au auzit vestea asta, părinţii ne-au dus la un vecin şi ne-au ascuns într-o pivniţă, unde am stat toată noaptea. Dimineaţa ne-au pus într-o căruţă cu cai şi ne-au dus în satul vecin, Bocşiţa, acolo se auzea că s-au instalat românii. Mama mea, Maria, fiind din acest sat, aveam neamuri, aşa că am stat la o mătuşă două zile, apoi, ne-am întors acasă. Românii au pornit spre Chilioara, călare pe cai, iar nemţii, de pe deal, i-au observat şi au tras în ei, omorând 18 dintre ei. Au fost înmormântaţi la biserica din sat, iar noi, în anii care au urmat, duceam flori pe morminte. Ai noştri, românii, s-au aliat apoi cu ruşii şi i-au învins pe nemţi. Au părăsit satul nostru, s-au dus spre Maramureş. Din fericire la noi în sat nu au fost mari nenorociri. După război, cei mai mari din sat şi de la primărie au spart casele jidanilor şi au luat bunurile acestora, s-au dus şi la un baron, care avea oi şi vaci şi şi-au luat fiecare după puterea lui. Mama, femeie fiind, nu a reuşit să ia decât un mieluşel. Îmi amintesc şi acum de el, mai ales cum, toamna, cum aveam vin în cămară, a băut cam mult mielu’ nostru şi a început să joace, iar noi râdeam de el. Multe răutăţi au fost pe ţara asta, le ştiţi voi din istorie. Bucuraţi-vă că aveţi de toate şi sunteţi liberi. Io şi mulţi alţi copii de atunci nu ne-am cunoscut taţii, aceştia fiind luaţi prizonieri, sau şi-au pierdut viaţa pentru pământul aista. Vă doresc la toţi numai bine şi pace, să nu mai fie niciodată război. Eugenia Pop (Câmpeanu)

Unionişti locali de seamă - (Chilioara): Alimpiu Barbulovici (n. 6 aug. 1834 - m. 10 dec. 1914) - vicar

· CHILIOARA. Satul timpului, timpul satului - Burghele, Camelia, Cluj- Napoca, Ed. Mega; Zalău, Ed. Porolissum, 2010 · Urme de viață - Pop, Gheorghe, Zalău, 2014

275 ● 12 noiembrie ȘIMLEU SILVANIEI (Casa natală și Memorialul dedicat lui Iuliu Maniu) Populaţia: 14.436 locuitori, din care 8.730-români, 3.000-maghiari, 1.291- romi, 8-germani, 27-slovaci, 4-italieni, 4-alte etnii, 1.372-informaţie nedisponibilă 2018 - 17.353 locuitori Colaboratori: Primar, Septimiu Cătălin Ţurcaş, viceprimar, Radu Ioan Lazăr, director, Daniel Stejeran, Elena Cocoru-Trif, CNIPT, prof. Traian Albu - Şcoala Horea, înv. Cristina Teieru şi înv. Angelica Şumălan - Şcoala Silvania, bibliotecari: Paraschiva Pascu, Mihaela Pop, Alin Costălaș…

În 25 martie 2018 Caravana Unirii pornea din BOCȘA lui SIMION BĂRNUȚIU... pelerinaj de UNITATE și FRĂȚIE în AN CENTENAR prin întreg județul SĂLAJ. În 12 noiembrie acest Proiect de suflet românesc s-a încheiat, poposind, simbolic, la ȘIMLEU SILVANIEI și BĂDĂCIN, acolo de unde IULIU MANIU, alimentându-și idealurile din izvorul VIEȚII VEȘNICE, a devenit FAR și CĂLĂUZĂ spre UNIREA cea MARE!

RECUNOȘTINȚĂ în eternitate SFINXULUI, ARTIZANULUI, FĂURITORULUI de UNITATE! Momentul pregătit de organizatori a fost, într-adevăr, la înălţimea locului care a dăruit Sălajului şi României un nume şi un OM atât de dedicat cauzei naţionale. Ne-am oprit, în faţa casei în care s-a născut Iuliu Maniu. Ni s-au alăturat aici, curgând din toate părţile oraşului, zeci, sute… de şimleuani, de la cei mai mici, la dascăli, părinţi, bunici, majoritatea în port popular, cu steaguri şi cântece patriotice, întâmpinând astfel, sărbătoreşte, STEAGUL CARAVANEI UNIRII şi pancarta pe care purtam şi chipul Marelui Român.

276 Ne-am deplasat în marş, tot alaiul, în acord patriotic de Fanfară, spre Memorialul dedicat lui IULIU MANIU din centrul oraşului Şimleu Silvaniei, unde, o mare senină de oameni frumoşi, înconjuraseră monumentul şi salutau sosirea noastră. Doamne, ce trăiri, reînnoite mereu, aici, la poale de Măgură! Un alai de preoţi, de toate confesiunile, ortodocşi, greco-catolici, măicuţe de la Mânăstirea Bic, însoţite de Maica Stareţă, reprezentanţi ai tuturor instituţiilor, vârste şi interese diverse, ca într-un cor reunit, priveau, ascultau, simţeau româneşte şi ridicam, cu toţii, împreună, spre Cerul Preaînalt, o rugăciune sfântă… Doamne, ocroteşte-i pe români!

Numărul participanţilor a fost impresionant, ne-am dat seama de asta mai ales prin faptul că simbolurile pe care le-am pregătit spre a fi împărţite aici, în jur de 1.000, din fiecare (steguleţe, semne de carte, insigne, mesaje tricolor ş.a.) nu au fost de ajuns, ni se cereau, în mod special, steguleţe cu simbolul Centenarului Unirii! Locuri şi oameni de excepţie! Să ne păstrăm în gând şi suflet aceste trăiri! Cuvântul nostru aici, acasă la MANIU, a răsunat, parcă mai înflăcărat ca oriunde, iar mesajul de final a fost îndemnul de a se continua ceea ce noi am dorit să transmitem în CARAVANA UNIRII, predând astfel ştafeta celor mai tineri, spre neuitare, preţuire şi purtare în eternitate a sălăjenilor vrednici, a românilor făuritori de neam şi unitate, a ideilor de dragoste şi fraternitate! Mesajul înaintaşilor către contemporani: Mișcarea de eliberare din Transilvania a luat un puternic avânt, Iuliu Maniu legându-și numele de cel mai glorios act din istoria românilor, făurirea Marii Uniri la 1 Decembrie 1918. (Ioan Scurtu)

Lagărele și închisorile pot închide oamenii și-i ucide, dar nu pot închide și nici ucide ideile care circulă oricâte piedici le-ai pune. Teroarea înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea care biruie totdeauna când este sprijinită de lege, de libertate și de morală. Ce înseamnă viața mea sau aceea

277 a 50-60.000 de oameni sacrificați în felul acesta, dacă este vorba că prin jertfele vieților noastre să nască o ROMÂNIE MARE, liberă și neatârnată. Pe mine nu mă îngrozește nici lagărul, nici moartea și am încredere deplină în soarta bună pe viitor a României. (Iuliu Maniu)

MULŢUMIM, cu respect şi recunoştinţă tuturor participanţilor, care au ales să trăiască, ÎMPREUNĂ cu noi, un moment de suflet în AN CENTENAR, în mod special la MARŞUL pentru IULIU MANIU: Primăriei şi Consiliului Local Şimleu Silvaniei, Bibliotecii Orășenești Al. Sterca Șuluțiu, Centrului de Informare Turistică Şimleu, domnului Daniel Stejeran, Instituţiilor de învăţământ din oraş, Preacucernicilor părinţi, atât ortodocşi, cât şi greco-catolici, Maicii Stareţe, Marina, de la Mănăstirea BIC, vouă tuturor, şimleuani cu suflet mare, din locul care a fost şi este o puternică vatră de cultură şi spiritualitate românească!

Preţuire şi mulţumiri şi partenerilor noştri din Zalău, care au ales, în acea zi simbolică să poposească o clipă la Şimleu şi Bădăcin, în memoria Marelui Român făuritor de UNIRE - IULIU MANIU: Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Dlui Marin Pop, Colegiului Naţional SILVANIA-Trupa de Teatru, Mimesis, Dnei prof. Ioana Tuduce, Dlui Director, Vasile Bulgărean, Şcolii Gimnaziale IULIU MANIU - Zalău, Dnei Director, Camelia Duma, Dlui Paul Câmpean și Fanfarei Artissima a Liceului de Artă Ioan Sima, Dlui Director Titus Câmpean, precum şi prietenului nostru de suflet, vrednic român, care a dus şi duce pe cele mai înalte culmi STEAGUL ROMÂNIEI, Dan Magdaș. Vă mulţumim, tuturor, iar mesajul pe care l-am purtat cu responsabilitate prin Sălaj şi România - În UNIRE e TĂRIA, să ne fie îndemn şi călăuză spre a scrie pagini luminoase în Cartea Eternității Naționale!

278 Un moment emoționant în orașul Șimleu Silvaniei, în orașul în care s-a născut Iuliu Maniu. Respect pentru făuritorii Marii Uniri din 1918! s.i.

Unionişti locali de seamă: Elena Aciu (n. 1874 - m. 1937, Cluj) - scriitoare Emil Bran (n. 11 febr. 1864 - m. 1941) - preot, lingvist Demetriu Coroianu (n. 26 oct. 1814 - m. 29 dec. 1891) - vicar al Silvaniei Petre/Petru Cupcea (n. 21 mai 1875 - m. 17 iul. 1940) - preot Ioan Ossian (n. 27 mart. 1885, Homorodu de Mijloc, jud. Satu Mare - m. 4 ian. 1953) - profesor George Pop de Băseşti (n. 1 aug. 1835, Băseşti, jud. Maramureş - m. 23 febr. 1919) - jurist, om politic Alexandru Şterca Şuluţiu (n. 15 febr. 1794, Abrud - m. 7 sept. 1867) - vicar Gavril Trif (n. 1845, Săcălăşeni, jud. Maramureş - m. 1912) - profesor

· Contribuţii la monografia Liceului Simion Bărnuţiu din Şimleu Silvaniei - Anton, C.; Căbuz, I.; Crişmaru, I.; Papp B.; Pîrvu, Gh., Oradea, 1970 · Cartea Şimleului - Vetişanu-Mocanu, Vasile, Bucureşti, Ed. Litera, 1985 · Szilágysomlyó. A Báthory vár, Cluj-Napoca, 1993 · A 750 éves Szilágysomlyó 1251-2001 - Hajdu Attila (redactor), Cluj-Napoca, Ed. Művelődés, 2001 · A szilágysomlyói református egyház története - Fodor László, Zalău, Ed. Hepe Arthupa, 2005 · Şimleu Silvaniei - Monografie arheologică - Pop, Horea; Bejinariu, I.; Bejinariu, C.; Sana, Daniel; Băcueţ-Crişan, Sanda; Băcueţ-Crişan, Dan; Csók Zsolt, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2006 · Viitorul trecutului - Corbeanu, Dumitru, Şimleu Silvaniei, Ed. Tipovid, 2011 · Adevăr şi mit despre tezaurele şimleuane - Corbeanu, Dumitru, Şimleu Silvaniei, Ed. Tipovid, 2013 · Retrospectiva sportului şimleuan. Rezumat 1935-2013 - Ştefan, Marin, Zalău, Ed. Silvania, 2013

● BĂDĂCIN (Casa Memorială IULIU MANIU) Acasă la artizanul Marii Unirii, în Dealul Țarinei 12 noiembrie 2018 - Locul sfânt în care CARAVANA UNIRII și-a încheiat pelerinajul realizat pe tot parcursul anului dedicat Centenarului Marii Uniri Aici, în dealul ce i-a fost atât de drag şi unde ar fi dorit să-şi îmbrăţişeze veşnicia, locul căruia IULIU MANIU îi spunea ACASĂ, ne aşteptau, aşa cum o fac mereu, cu dragoste, neoboseală şi dorinţa de a face tot mai mult spre a

279 împlini un alt măreţ vis - Familia Preot Cristian şi Maria Borz, împreună cu Urmaşii lui MANIU... jertfa şi dăruirea lor fie primită acolo în CERUL Preaînalt, de unde să li se răspundă cu FRUMUSEŢE, BINECUVÂNTARE peste VIAŢA lor, a copiilor, nepoţilor... Cuvinte nu trebuie să rostim prea multe, ar fi, cu siguranță, mai folositor să sprijinim cu toţii, cei de azi, de mâine, drumul dificil străbătut spre a dărui strălucire CASEI din DEALUL ŢARINEI acum, la 100 de ani de când gazda acestui loc, scria pe STEAGUL ROMÂNIEI - UNIRE! Am adus tineri, urmând, măcar simbolic, rugămintea ce ne-a lăsat-o tuturor, ca testament moral, de a face din acest loc, spaţiu pentru educaţia tinerilor, pentru a le insufla dragostea de neam şi ţară, de a-i forma în adevăr, dăruire pentru binele poporului. Veniţi, români, la Bădăcin! Veţi culege de aici, mereu, dragoste şi îndemn spre adevărul şi demnitatea în care să trăiţi, urmând ideile şi faptele marelui MANIU! E un loc de reculegere, de meditaţie, de înţelegere a faptului că Istoria naţională s-a scris şi se scrie prin mari caractere, care şi-au pus viaţa în slujba neamului… Simion Bărnuţiu… George Pop de Băseşti… Victor Deleu… IULIU MANIU… Corneliu Coposu… ?! Pe umerii unor astfel de ROMÂNI stă veşnicia, ne rugăm să trimită iar, prin ruga şi credinţa lor, de acolo, din Dreapta Tatălui Ceresc, pentru vremurile de azi, de mâine… alţi vrednici urmaşi, care să creadă, să le continue ideile, drumul şi să nu îngenuncheze în faţa intereselor străine de ROMÂNIA noastră sfântă! Să mergem cu toţii, cât mai des, la BĂDĂCIN, să reînvăţăm a crede că LUMINA adevărată nu se stinge, niciodată, oricâte umbre ar încerca timpuri neprielnice să abată asupra ei.

280 S-a ridicat spre SLAVA marelui român, CASA IULIU MANIU, din Dealul Ţarinei, stăruinţa şi dăruirea au învins prea multa uitare şi lăsare în paragină, prin ideile şi munca sisifică a Părintelui Borz, îngerul trimis special aici, aşa cum îi mai spuneam, în alte ocazii, avându-i aproape şi pe inimoşii români ce au răspuns chemării acestuia de a nu lăsa ruina să ia semnele locului în care a răsărit Steaua strălucitoare pe Cerul Unităţii României. Voi dragi tineri, ascultaţi îndemnul, veniţi aici, spre cunoaştere, educaţie, ducere mai departe a Idealului naţional! Aveţi grijă de această jertfă şi nu mai lăsaţi indiferenţa să o ducă, din nou, la degradare! Să le urmăm exemplul de dăruire pentru neam şi țară! CARAVANA UNIRII nu s-a oprit aici, a lăsat doar îndemn spre cei de azi, de mâine… de a transmite mesajele în ETERNITATE!

Centenarul Marii Uniri a fost marcat ȋn judeţul Sălaj prin momente artistice, depuneri de flori, jerbe și coroane, ceremonii religioase şi militare, lansări de carte, concursuri, ȋnsă cea mai amplă manifestare a fost “Caravana Unirii” iniţiată, coordonată şi derulată de Biblioteca Judeţeană “I. S. Bădescu” Sălaj. “Caravana Unirii” a colindat toate comunele şi satele judeţului Sălaj din respect pentru idealurile ȋnaintaşilor, reamintind momentul crucial al reîntregirii naţionale de la 1 Decembrie 1918. Au fost precum solii care vestesc pacea, aduc liniştea şi propun buna ȋnţelegere ȋntre semeni şi-i determină să privească cu ȋncredere spre viitor. Ultima oprire a avut loc ȋn data de 12 noiembrie 2018, la Bădăcin, localitatea natală a artizanului Marii Uniri, Iuliu Maniu. Grupul “Urmaşii lui Iuliu Maniu” format din copii şi tineri, adulţi şi bătrâni au intonat cu mândrie “Imnul lui Iuliu Maniu”. Imnul Naţional “Deşteaptă-te, române!” a răsunat la Dealul Ţarinei din Bădăcin, iar emoţia a fost puternică la gândul că, acesta este locul ȋn care

281 mai marii neamului românesc, se adunau, se sfătuiau şi luau hotărâri importante pentru ţară şi popor. Dragostea de neam şi ţară i-a determinat pe cei implicaţi ȋn derularea acestui amplu proiect să-l ducă până la capăt ca pe o jertfă. Efortul lor a fost răsplătit de lacrimile şi emoţiile trăite de cei ce-i ȋntâmpinau şi suspinau la auzul cântecelor patriotice intonate de zeci de tineri care ţineau ȋn mâinile lor, cu respect, drapelul ţării. Jertfa a fost primită. Ideea de unitate naţională a fost răspândită ȋn tot judeţul şi a avut ecou ȋn toată ţara. Să ne amintim mereu, cu vrednicie, de cuvintele rostite de Iuliu Maniu: “Nicio jertfă nu-i prea mare când e pentru neam şi adevăr”. Prof. Maria Borz

Unionişti locali de seamă: Iuliu Maniu (n. 8 ian. 1873, Şimleu Silvaniei - m. 5 febr. 1963, Sighet, jud. Maramureş) - jurist, om politic

· Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu - Borz, Cristian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012; ediția a II-a, revizuită și adăugită, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016; ediția a III-a, revizuită și adăugită, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2018 · Monografia satului Bădăcin - Blaga, Dumitru, 2013 · Bădăcin, satul memoriei culturale. Demersuri antropologice de Centenar - coord. Camelia Burghele, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Ethnos, 2019

● 14-17 noiembrie - a XXX-a Conferință Națională ANBPR

Întâlnirea profesională naţională, Alba Iulia, a fost un prilej de sinteză, analiză şi promovare a celor mai importante activităţi dedicate de noi, bibliotecarii sălăjeni şi din întreaga ţară, măreţului moment de omagiere a celor 100 de ani, de când, la Alba Iulia se scria cea mai luminoasă pagină de istorie naţională. Conducerea Bibliotecii Județene I.S. Bădescu SĂLAJ - a adresat mulțumiri, cu respect, prețuire și dragoste tuturor celor care au trăit, ÎMPREUNĂ, întâlnirile de suflet în AN CENTENAR: biblioteci

282 și bibliotecari din SĂLAJ și din toată ROMÂNIA, autorități de nivel național, județean, local, instituții de învățământ, culte, parteneri din toate domeniile, OAMENI FRUMOȘI care s-au prins în HORA UNIRII pentru a promite ROMÂNIEI - UNITATE, FRĂȚIE la ceas aniversar!!! Ne reîntâlnim, cu toții, aici, în CARTE! A XXX-a Conferință Națională ANBPR s-a desfășurat, în perioada 14- 17 noiembrie 2018, la Alba-Iulia. Tema conferinței a fost Iniţiative, Oportunităţi, Obiective ale Bibliotecilor Publice din ROMÂNIA. Am fost la ALBA, iar, cu sufletele vibrând de DRAGOSTE pentru ROMÂNIA! Am adunat în pelerinajul nostru sălăjean și național un buchet din cele mai sfinte gânduri, cuvinte, sentimente, trăiri ÎMPREUNĂ! Am prezentat, în 15 noiembrie, filmul CARAVANEI UNIRII, precum și premiile pentru Concursul NAȚIONAL - ROMÂNIA la 100 + 100! Ne-am întâlnit la ALBA IULIA! 2018 - UNITATE, ÎMPREUNĂ, cu toată țara! Biblioteca Județeană Sălaj a prezentat proiectul Caravana Unirii, precum și câștigătorii Concursului Național pentru tineri şi adulţi ROMÂNIA la 100 + 100, în colaborare cu Bibliotecile Judeţene din ţară. Nu a mai fost în România un proiect de o asemenea profunzime şi amploare! Noi am propus şi ne-am fi bucurat ca această frumoasă lecţie de unitate să se fi multiplicat în toate judeţele, dar fiecare şi-a organizat, în felul său, calendarul evenimentelor. Văzând prezentarea noastră, mulţi colegi şi-au exprimat regretul că nu au reuşit să ne urmeze îndemnul.

FILMUL CARAVANEI UNIRII, pe scurt: https://www.youtube.com/watch?v=c7SlLLNKZcg&feature=youtu.be&fbclid= IwAR0b- h_uE2JxigPBUQzY1PwMOkcPuSZl2jpuyo3NGEH1392xpJ9N4q3VfbI

● 27 noiembrie – Unitate și patriotism de CENTENAR

Emoții profunde trăite azi, împreună cu profesori, elevi, artiști... la Colegiul Național SILVANIA - Zalău, locul în care a studiat și SFINXUL de la BĂDĂCIN - IULIU MANIU!

283 CINSTE, tuturor! Mulțumiri speciale, Doamnelor profesoare, IOANA TUDUCE și IMELDA CHINȚA, precum și minunaților elevi! Poemul UNIRII şi RĂSĂRIT de SOARE, piese alese special pentru însufleţirea sufletelor noastre şi readucerea în atenţie a Marilor Momente şi Oameni - Făuritori ai Unirii! Să încercăm a fi, cu toţii, la înălţimea şi măreţia acestor momente încărcate de istorie! Am încercat să transmitem şi aici mesajele speciale ale anului, nevoia de unitate în memoria străbunilor. Intenţia noastră a mai fost şi aceea de a îndemna românii să-şi cunoască şi să respecte adevărul istoric, având curajul să răspundă ferm şi răspicat, atunci când cei care nu iubesc această ţară, blochează iniţiative patriotice sau, mult mai grav, predau în şcoli o istorie denaturată.

Iuliu Maniu, fost elev al acestei prestigioase instituţii de învăţământ sălăjean, îi îndruma pe români pe drumul cel drept! Atenţie, aşadar, fraţilor, cunoaşteţi adevărul, singurul care vă poate face liberi şi fiţi atenţi, să nu rătăciţi! Toţi cei din învăţământ trebuie să urmărească modul în care sunt informaţi şi educaţi tinerii, viitorul acestei ţări. Cu istoria nu se glumeşte, iar dacă adevărul doare, putem să ne vindecăm numai prin înțelepciune și fapte demne de oameni care înțeleg că greșelile trecutului nu se pot repara prin ură sau răzbunare, ci prin iertare și fapte nobile, așa cum ne îndeamnă românii noștri vrednici!

Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr. (Iuliu Maniu)

284 ● 28 noiembrie - Înfrăţirea comunei HIDA din judeţul Sălaj cu MAHALA, din BUCOVINA, la 100 de ani de când această regiune s-a unit cu România. Evenimentul a fost iniţiat şi organizat de cotidianul Graiul Sălajului, cu implicarea directă a Dlui ec. dr. Vasile Pădurean.

Comuna Mahala, azi în Ucraina, a făcut parte din regiunea Bucovina, având în anul 2018 aprox. 11.000 de locuitori, din care 7.000 sunt români. Cei doi primari, Elena Nandriş - Mahala şi Dumitru Petruş - Hida, cu lacrimi în suflete şi în ochi, au semnat Actul înfrăţirii, iar mesajele adresate în această zi istorică au înflăcărat inimile celor prezenţi. Vrem să vă spunem la toţi: noi suntem români. Am fost, suntem, vom fi. (...) Ziua Bucovinei e sărbătorită aici, la Hida, în judeţul Sălaj. (...) Astăzi este făcut un prim pas, un pas de înfrăţire. Dacă am făcut primul pas, alţii urmează. E greu de făcut unul. Al doilea vine numaidecât. La mulţi ani Bucovina! La mulţi ani România! Am trecut prin foc și chin, dar tot am rămas român! La mulți ani, România! Elena Nandriș, primar Mahala, Bucovina

Astăzi, 28 noiembrie 2018, trăim o poveste frumoasă a Centenarului, ca un arc peste timp, prin înfrăţirea a două localităţi: Hida, din România şi Mahala, astăzi în Ucraina. Până la urmă, cred că e important să reţinem un singur lucru: a fi român nu ţine de coordonatele geografice ale locului în care te afli. Români sunt toţi cei care vorbesc şi gândesc româneşte. Românii sunt acei oameni care poartă în suflet România… Florin Florian, prefectul judeţului Sălaj

285 Și a venit la MAMĂ și ea... Bucovina: Și-am rămas, apoi Jale și nevoi!... Dar durerea mea Cine mi-o știa?... ………………… Astăzi, ca-ntr-un vis Groapa s-a deschis Și din noaptea ei Au țâșnit scântei Soarele apus S-a-nălțat în sus!... Și-am pornit furtună Pe noapte cu lună Să-ți aduc cu drag Din păduri de fag Luminișuri albe Să le leg în salbe, Să le prind în flori Ca de sărbători Și să te-ncunun…

● 1 DECEMBRIE 2018

Încununarea tuturor activităților, manifestărilor, evenimentelor, trăirilor, emoțiilor și promisiunilor s-a finalizat, în mare parte, în ZIUA cea MARE, când, toate inimile băteau în același ritm, cântând şi preamărind UNIREA! Din multele mesaje culese din literatura dedicată drumului spre împlinirea mărețului ideal, prezentate în recital sau piese de teatru puse în scenă, lăsăm și aici, pentru cei de mâine, POEMUL UNIRII, deoarece acest text nu se va găsi în această formă, el reprezentând o combinație din mai multe opere, cuprinzând personajele-simbol spre Marea Unire:

286 Patria: Suferința-mi sparge pieptul și de-aceea plâng mereu, Trei copile, trup din trupu-mi, suflet din sufletul meu, Trei Domnițe minunate, de cumpliții zmei răpite Îndurând robia neagră, plâng departe părăsite: Basarabia iubită, Bucovina, colț de rai, Transilvania bogată, toate zac în lanțuri, vai! Că n-au Dunăre de lacrimi ca să plâng - a lor sclavie... Iar acum, o plagă nouă, se abate pe moșie!

Neamul: Nu mai plânge! Lacrimi grele cad zadarnice-n țărână. Vremuri crunte viscoliră peste fruntea mea bătrână Și-n furtuna pieritoare stat-am, veșnic, neclintit! Mari năpaste se loviră de statura-mi de granit: Vifor, năvăliri barbare, vrăjmășie, lungi războaie Cu acești vecini hrăpăreți, cu spurcatele puhoaie De Vandali, de Huni, de Unguri, scorpii negre, Zmei păgâni, Ce trecut-au în talazuri pe sub codrii mei bătrâni, Dar zdrobit-am năvălirea și nebunele avânturi, Valuri prefăcute-n spumă, colb zvârlit în patru vânturi Și la porțile Europei, de când ochii mi-am deschis, Am crezut în biruință și în marele meu vis.

Zâna Carpaților: Dar mai crud ca orice-n lume, mai hidos și mai tiran, Fu grozava sfâșiere săvârșită de-un dușman. Pe ascuns și tâlhărește, prin răpirea făr' de veste A iubitei surioare, Cea mai blândă din fecioare, Mândra, dulcea Bucovină, ca o zână din poveste, Smulsă din sânul Moldovei, în chip mișelesc, hain, De Nemți, înțeleși cu turcii, - neamuri pline de venin, Ne-a smuls de la sânul mamei, draga noastră Bucovină, Fără drept și fără vină, Necinstită de străini... Ca lui Crist pe cap punându-i cunună de aspri spini!

Geniul Daciei: De-atunci purta mâhnirea-n suflet Moldova noastră prea slăvită

287 Și plânse-n ani lungi de robie Pe fiica ei nenorocită; Și ale ei crunte dureri N-avură ecou nicăieri...... Soarta bietei Bucovine și dânsa o îndură. Basarabia mănoasă, cu holde strălucitoare, Cu ogoare-mbelșugate, cu orașe-nfloritoare, Din Hotin și pân la Mare... Basarabia iubită, al cărui har pământesc Fost-a apărat cu sânge și suflet moldovenesc, Căzu pradă fără veste, - Parcă-s lucruri de poveste! – Rusului hrăpăreț, care, fără niciun drept de samă, Răpi ast' a doua fiică de la sânul ei de mamă! Și astfel, Moldova noastră, cea bogată și întinsă, Se văzu trunchiată iarăș', și mândria-i veche stinsă.

Basarabia: De când nu ne-am mai văzut Mult amar a curs pe Prut, De pe Prut pe Dunăre De-i e apa tulbure Și din Dunăre în Mare... Numai lacrime amare!... Numai jale și suspin În coliba de creștin... Numai șoapte... lunga noapte... Doruri sugrumate-n șoapte... Prutul ni le înghițea, Cerul nu le auzea!...

Îți aduc un dar... să vezi De pe mândrele livezi... L-am ascuns, să nu mi-l fure, Prin desișuri de pădure, Prin ceasloavele străvechi, Prin bisericile vechi Și l-am tăinuit pe pietre... Prin cenușa de pe vetre!... Nu-i argint... sclipiri de rouă,

288 Da-i mai scump ca amândouă!... Nu e aur... soare... stele... Da-i mai scump ca toate trele: - Graiul sfânt al mamei mele!....

Bucovina: Și-am rămas, apoi Jale și nevoi!... Dar durerea mea Cine mi-o știa?... ………………… Astăzi, ca-ntr-un vis Groapa s-a deschis Și din noaptea ei Au țâșnit scântei Soarele apus S-a-nălțat în sus!... Și-am pornit furtună Pe noapte cu lună Să-ți aduc cu drag Din păduri de fag Luminișuri albe Să le leg în salbe, Să le prind în flori Ca de sărbători Și să te-ncunun…

Transilvania: Mă-nchin smerită-n fața ta de sfântă Și poala hainei tale ți-o sărut... Toți munții noștri fermecați te cântă Și îți închină-ntregul lor avut! ... De veacuri noi luptăm acolo-n noapte Și nu cu frică – nu!... și nici cu șoapte, Cu glas deschis ne-am spus al nostru drept!... Și l-am țipat din adâncuri de piept De veacuri!... și ne-am spus credința toată!... Un Horia, Cloșca ne-au murit pe roată, Crișan s-a omorât bătându-și joc De toți asupritorii la un loc!

289 Iar Iancu și-a doinit prin munți amarul Nebun, când bietul și-a văzut altarul Credințelor... făcut deodat' pământ!... S-a sfărâmat și sufletul lui sfânt!...

Știam că va să vie ziua mare Să ne vedem cu toți la sânul tău, Știam că munții vor pieri în zare Când ne-o privi din ceruri Dumnezeu! O munților cu înzăpezite steme Știam eu că sunteți din cei ce pier, Căci astfel Dumnezeu de multă vreme V-ar fi zidit cu frunțile de cer!

România: Bucuria din durere-i cea mai sfântă bucurie Numai cei curați la suflet pot în inimă s-o ție Și s-o verse din durere peste cei ce-s fericiți... Fericirea noastră astăzi cui aveți s-o mulțumiți? Cine-a-mpins arătătoarea de-am trecut de ceasul greu? Cine a făcut minunea asta mare, sfântă?

Dorobanțul: Eu!... O spadă... eu... și Dumnezeu! Dumnezeu cel drept și mare... Cum să-ți mulțumim, o, soare... Doamne, noi nu suntem vrednici. Prea e mult ce tu ne-ai dat... Visul nostru pentru care ne-a murit atâta floare Azi ne-ai ajutat, o! Doamne, să-l vedem întruchipat!... Ne plecăm, smeriți, genunchii și te prea slăvim, Stăpâne! Osanale îți aducem toți cei vii și toți cei morți... Tu ai desfăcut din neguri zorii zilelor de mâine Și ne-ai spus, pe-un val de raze, că de grijă-ai să ne porți. Spada a ieșit din teacă și pe lama-i sclipitoare Ne-am pus sufletele noastre... le-ai învăluit în soare De s-a luminat deodată noaptea neamului întreg!... O! minuni de vitejie... dac-aș sta să le culeg -, Ne-am vădit în fața lumii și ne-au cumpănit onoarea Și din vorba ta, Stăpâne, nimeni nu s-a abătut!... Ca să bată mai degrabă ceasul nostru...

290 România: Și-a bătut!

Patria: Alba-Iulie! Înalță-ți mândra poartă-ți triumfală Ca să intre cu mărire oastea de străjeri: Negre ziduri de cetate deschideți-vă cu fală, Clopote! cântați vestirea Marii Învieri!

Nu-s morți cei ce căzut-au pe câmpul de onoare!... S-au dus numai pe drumul aprins de ideal...... Noi n-avem morți în țară și nimenea nu plânge Și niciun suflet încă de jale nu s-a stins! Pe cei ce-s duși... cu fală noi îi purtăm în sânge, Credința lor e farul ce-n veci nu se va stinge!... De-ar fi să cadă cerul, noi n-avem morți de plâns!... Zadarnică, o, jale, ai vrea să rupi cununa!... De cei plecați ne leagă același fir de tort... Credința lor, a noastră-i acum și-ntotdeauna!... A lor fuse credința să fim cu toții una!... Zadarnic bați la poartă... noi n-avem niciun mort!

1 DECEMBRIE 2018 - mesaje - Platoul de marmură Zalău

Prezenţi, o mare echipă, cu steaguri, pancarte, expoziţii, simboluri distribuite participanţilor pe tot parcursul ceremonialului festiv, am încercat şi aici, în sfânta zi, să le oferim zălăuanilor şi tuturor celor prezenţi, ocazia de a se exprima, de a adresa un gând, o emoţie ROMÂNIEI şi fraţilor români, spre a rămâne peste timp, ca un impuls şi un îndemn spre urmaşi, să iubească această minunată ţară, dăruindu-i Florile nemuririi. O parte din aceste cuvinte, scrise sau rostite, le scriem şi aici, pentru voi, dragi români care veţi fi părtaşi la alte asemenea mari evenimente omagiale ale ţării noastre:

291 ★ Iubesc ce-i drept Iubesc ce-i sfânt Iubesc ogoru’ și câmpia Și neamul meu cel bun și drag Și scumpa-mi țară, România. La mulți ani, România! La mulți ani, români! Ileana Grațiana Pop - Ciumărna

★ Ne bucurăm că am ajuns ziua de astăzi. Și dorim La mulți ani, tuturor românilor și o Românie mai mare decât asta. f.n.

★ Doresc României tot ce îi mai bun în lumea asta și sunt mândră de înaintașii mei, pentru că am avut în familie o grămadă de unchi și inclusiv tatăl meu, care au luptat pentru țara asta, într-adevăr așa cum ar trebui să facă orice român. Am avut un tată care a plecat dintre noi, dar a fost un exemplu pentru mine, pentru că a vrut să învăț ce înseamnă să poți, să poți oricând și să nu te lași înfrânt. El a plecat, în momentul ocupației maghiare el a trecut Carpații, înainte de ocupația maghiară, împreună cu o soră de-a lui, dar lucrurile s-au întors și el a ajuns pe front. La 19 ani era pe front. A ajuns în munții Tatrei, în Cehoslovacia și acolo, în februarie ’45, a fost rănit. A stat două zile pe front acolo în munți. Era un ger cumplit și mâinile i-au degerat. Când Crucea Roșie a reușit să ajungă la ei singura soluție a fost, în spitalul acela de front, să-i amputeze brațele, palmele practic. S-a întors de pe front, s-a recuperat undeva prin zona… el era înrolat de la unitatea militară Deva, nu mai știu exact regimentul… era vânător de munte. Am încercat când eram mică și ulterior să îl mai întreb cum a fost acolo pe front. Nu îi plăcea, îi era greu să-și reamintească tot ce s-a întâmplat acolo, dar avea în el o dorință de viață, avea o credință în neamul acesta, în bunul Dumnezeu (…) Tatăl meu după ce a revenit în țară, după doi ani s-a căsătorit cu mama, așa cum era, fără mâini. Au fost niște oameni luptători. Aș vrea ca toți copiii să aibă așa un exemplu de viață, cum au fost părinții mei. Nu ne-a lipsit nimic, dar au știut să lupte, au fost modești, au fost cu credință în bunul Dumnezeu, în patria aceasta. A fost un om care a știut să lupte în viață, niciodată nu s-a plâns, niciodată nu l-am văzut necăjit. Avea zâmbetul acela larg de om bucuros de viață. Deși, la momentul în care a venit în țară cineva, chiar din familie, i-a spus că mai bine rămânea acolo decât să vină așa. A fost o lovitură pentru el, asta mi-a spus, că momentul cel mai greu pentru el ca să îl depășească a fost acesta. Pur și simplu a

292 fost un moment greu, de cumpănă pentru el. Iubea țara asta și întotdeauna despre înaintași vorbea numai la superlativ. Chiar și de rege să știți că niciodată nu am auzit un cuvânt rău, deci întotdeauna a vorbit cu respect și despre perioada respectivă și ca urmare și eu simt același lucru pentru toți înaintașii. Eu mi-l aduc aminte aici, pe platoul acesta, cum în momentul în care îl chema, pentru că era veteran de război, venea de fiecare dată cu plăcere, aștepta cu drag momentul acesta și când se ridica steagul acesta de aicea era cu mâna pe piept, era trup și suflet (…). Îl chema Costruț Florian, din Ip. Era de fapt din Marca de loc, ambii părinți, dar au locuit în Ip, după război le-au dat acolo loc de casă, unde au construit casa. Noi am fost trei surori, deci nu cred că le-a fost ușor, dar amândoi erau harnici… pe tatăl meu l-am văzut scriind, tata scria ca orice om, fără ajutor, nici nu vă pot spune ce frumos scria, sau lucra cu roaba, săpa cu cazmaua, deci nu știam că avem un om cu handicap. Pentru mine tata a fost ca o icoană și ambii părinți de altfel. La un moment dat cineva a venit să îi ia un interviu, cu câțiva ani înainte de a pleca dintre noi, chiar am articolul și de multe ori îl citesc și ultimele cuvinte din acel articol erau “Trăiască Armata României”, ”Trăiască România”. Dar totuși era oarecum dezamăgit, dezamăgit de vremurile în care trăim. Ar fi vrut mai mult, ținând cont că alții s-au jertfit pentru pământul ăsta și doresc ca urmașii să regăsească sentimentul de drag de țară, acel patriotism real, nu fals și așa îmi educ și nepoțeii. (…) Tatăl meu a mai avut încă doi frați care au murit pe front. Când au fost înrolați s-au dus, așa a fost istoria, s-au dus spre ruși, de fapt, s-au dus până în Rusia și au murit la Cotul Donului, doi frați mai mari, în Al Doilea Război Mondial. Mama a avut și ea un frate, care tot așa a fost înrolat și nici el nu a mai venit acasă. În memoria acestor înaintași ai mei și ai noștri, în general, oricare ar fi ei, am un deosebit respect și aș vrea ca în toți românii să renască acel sentiment de respect și să ne mobilizeze sentimentul acesta de patriotism, să facem ceva din țara asta, pământul ăsta. Credeţi-mă, îmi pare rău că nu avem grijă de țara asta, așa frumoasă și nu avem putere, cel puțin generația noastră nu prea mai putem face, dar am speranța că nepoții, copiii vor face ceea ce noi nu mai putem, cu ajutorul bunului Dumnezeu. Asta aș vrea să transmit celor care vin după noi. f.n.

★ Sunt Andreea și am 9 ani. Mesajul meu pentru România este că ea e țara mea iubită și o am mereu în inima mea. La mulți ani, România!

293 ★ Nu poți să transmiți decât un gând de satisfacție și de mare emoție, la 100 de ani de la Marea Unire. Trebuie să ne bucurăm de ea și să o ducem mai departe ca și însemn de omagiu pentru cei care ne-au lăsat-o. Avem obligația, noi și cei care vin după noi, să o păstrăm și să o dezvoltăm așa cum este ea acum. La mulți ani, România! La mulți ani, românilor! f.n.

★ Sunt fericită pentru că am ajuns zilele de astăzi, mulțumesc la Dumnezeu și doresc tuturor românilor, de pretutindeni, sănătate, bucurie și să se întoarcă cu drag acasă. Să fie liniște și pace în România. La mulți ani, români! La mulți ani, România! f.n.

★ Mă numesc Ardelean Cornel și am 68 de ani. Doresc României Mari “La mulți ani!” Doresc să trăiesc până în momentul când la Zalău se va sărbători unirea cea mare cu Moldova, Basarabia și Bucovina.

★ Îmi iubesc țara! La mulți ani, România! #100 ani de la Marea Unire! f.n.

★ La mulți ani, România! Trăiască ROMÂNIA MARE! La mulți ani românilor de pretutindeni! s.i.

★ La mulți ani, România! Cinste celor care au înfăptuit România Mare! s.i.

★ Mă bucur din suflet că am ajuns să trăiesc ziua de azi - 100 de ani de la Marea Unire. La mulți ani România Mare, să rămână în veci așa, dar să fim mai uniți, să învățăm să ne iubim țara valorile noastre și tradițiile, să învățăm să le prețuim, să le păstrăm și să le lăsăm cu drag urmașilor noștri, La mulți ani, ROMÂNIA! Neaga

★ La mulți ani, România, pentru un viitor mai bun. s.i.

★ La mulți ani, ROMÂNIA. Trăiască România mare! La mulți ani, românilor mei! s.i.

★ Dragi Români, La mulți ani! Iubiți-vă, respectați-vă, lăsați ura, ca să ne fie mai bine nouă și copiilor noștri. s.i.

★ La mulți ani, SFÂNTĂ ROMÂNIE! A. Giurgiu

294 ★ La mulți ani, Românie! Să trăiești și să-nflorești! s.i.

★ Fie ca România viitoare să fie mai prosperă, iar cetățenii ei mai în bunăstare și mai uniți. La mulți ani, România!!! s.i.

★ Sperăm să ne găsim liniștea și fericirea încă 100 de ani, în tine, draga mea țară, România! La mulți ani, români! La mulți ani, România! Ionuț Topan

★ Îmi doresc din toată inima ca românii să fie uniți, în adevăratul sens al cuvântului. România, TE IUBESC!!! s.i.

★ Un gând adresat tinerilor care sunt viitorul țării. Învățați să vă iubiți patria și neamul așa cum strămoșii noștri au iubit-o. Să nu vă fie rușine că sunteți români. Apărați valorile, tradiția, cultura și, nu în ultimul rând, ORTODOXIA. Asta ne definește ca neam. s.i.

★ Un gând bun pentru ROMÂNIA. La mulți ani și multă sănătate pentru toți românii! s.i.

★ Un gând frumos și bun pentru România. Și pentru toți românii din țară și multă sănătate. s.i.

★ Te iubim România!!! s.i.

★ Multă sănătate și mult bine pentru toți românii de pretutindeni. La mulți ani! s.i.

★ Doamne ocrotește România, țara mea iubită! s.i.

★ Ne bucurăm de ziua României și doresc multă sănătate tuturor românilor, pace și prosperitate între cetățeni și să nu uităm că trebuie să ne iubim unii pe alții. La mulți ani, România! s.i.

★ La mulți ani și la mai mare! Îți doresc să fii puternică, răbdătoare, mândră și liberă, întotdeauna liberă chiar dacă va fi greu… să fii liberă. s.i.

★ La mulți ani, România de anul Centenar! La mulți ani, români! Să fim mai buni și să nu ne uităm niciodată strămoșii și tradițiile noastre românești. s.i.

295 ★ Sunt mândru că sunt român și mă bucur de reușita înaintașilor noștri. La mulți ani, România! La mulți ani, români! s.i.

★ Azi se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire! La mulți ani, România! 100 de ani cu războaie, răscoale, revoluții, pace, înțelegere…100 de ani. Mulți pentru unii, dar puțini pentru alții. Mulți ani de acum încolo cu pace, înțelegere între toți românii, pace și bunăvoie și înțelegere de 100 de ori. 100 de ani de acum încolo. Să fie doar pace și bună- înțelegere între toți românii și toate popoarele. s.i.

★ Să ne iubim, să promovăm valorile, să credem în valorile și tinerii noștri, să fie mai bine pentru toți. s.i.

★ La 100 de ani de la Marea Unire doresc României și românilor prosperitate, toleranță față de celelalte etnii și să trăiască stăpâni pe ținuturile lor până-n veșnicie. La mulți ani, români! La mulți ani, România! Rodica Nagy

★ Vă felicităm, dragi bibliotecari, sunteți singurii care azi, în Sfânta Zi de 1 Decembrie 2018, la 100 de ani de la acel moment luminos, ne oferiți ocazia de a rosti, din tot sufletul: TRĂIASCĂ, ROMÂNIA! f.n.

★ La mulți ani, România și multă, multă sănătate la toată lumea! Să vă împăcați toți unul cu altul! Fiți la modă! Iubiți-vă țara! (mama lui Ștefan și a Irinei)

★ Suntem mândri români! Să ne purtăm cu cinste și să fim demni de istoria noastră! (Dan)

★ Să dea Dumnezeu să rămânem uniți pe vecie! Prof. Tuns Ioana

● 31 decembrie - VICTOR DELEU, Cimitirul Central Cluj-Napoca, Comemorare, în colaborare cu Primăria Pericei La final de AN - CENTENAR al MARII UNIRI de la 1 Decembrie 1918 - Sălăjenii şi ROMÂNIA se închină, cu FLORI şi NEUITARE memoriei celui care a fost VICTOR DELEU. La locul unde-şi duce somnul de veci, Cimitirul Central din Cluj-Napoca, timpul nemilos şterge din culoarea lucrurilor, atrăgând atenţia asupra indiferenţei noastre... din SĂLAJ,

296 CARAVANA UNIRII, a găsit PIATRA, a pus semne de RECUNOŞTINŢĂ, a făcut promisiunea REVENIRII şi purtării de grijă! Mulţumiri Primăriei PERICEI pentru că a fost şi aici prezentă, respect Domnule Primar, Boncidai Csaba! Să nu lăsați nefinalizată și această promisiune, de a-i reface locul de veci, celui care s-a remarcat printre SĂLĂJENII - Făuritori de istorie, VICTOR DELEU (n. 28 mai 1876 – Pericei; d. 31 decembrie 1940 - Cluj-Napoca).

Mântuirea neamului nostru nu ne va veni de nicăieri dacă noi nu ne vom ști-o afla… În noi zace generația viitorului și numai noi vom fi în stare să ne luptăm pentru drepturile unei vieți corespunzătoare idealurilor noastre. (Victor Deleu)

* Mesaje de la oaspeți, scrise în alte situaţii:

22 mai 2018 Ca fiu al Sălajului, constat cu mare satisfacție, în acest an Centenar al Marii Uniri a tuturor provinciilor locuite de Români, că Marii Fii ai Sălajului au avut un rol primordial în realizarea acestui Act, cel mai măreț Monument edificat de Români în întreaga lor istorie. A fi sălăjean e un titlu de mare onoare. Precum am mai afirmat de curând aici la Zalău, după sublimul gând al Cronicarului: „NASC și la SILVANIA OAMENI! Viorel HODIȘ Prof. dr. Floarea FILDAN, UMF Cluj Ioan COSMUȚA, Canada Cornel COSMUȚA, prof. Șomcuta Mare Nadia FĂRCAȘ, Editura Ecou Transilvan

26 septembrie 2018 Reprezentanții Asociației Naționale a Veteranilor de Război s-au bucurat de ospitalitatea acestei instituții de cultură deosebite și a unor „vestale” ale cărții foarte documentate și îndatoritoare, care ne-au făcut să străbatem drumul de glorie al Centenarului MARII UNIRI. Cu deosebită considerație, Secretarul general al ANVR - Gr. de brigadă (r) Dănilă ION

297 26 septembrie 2018 Cu multă plăcere am intrat în localul cunoscut pentru alte activități și am constatat că este o minunată bibliotecă județeană. Cu plăcere am constatat că este o preocupare deosebită ca această importantă instituție de cultură să fie cunoscută și folosită ca atare. Sincere felicitări pentru întregul personal. General major (r) Gheorghe POPA

CENTENARUL este foarte bine reliefat în activitatea Bibliotecii. De remarcat profesionalismul și dedicația conducerii și a personalului acestei unități de cultură. Cu deosebită apreciere, Col. (r) Ioan DAVID

27 decembrie 2018 A sosit momentul să luăm o pauză de la ritmul fără frână al vieții de azi, să stăm să medităm la simplitatea cu care se înconjurau străbunii noștri, să înțelegem trăinicia lucrurilor pe care ei înșiși și le confecționau și, poate așa, ne oprim și noi din alergarea aceasta nebună… după vânt. (Asociația OM – Orașul Mariei, Bistrița)

Dragă, România! În acest an 2018, în care îți sărbătorim Centenarul, îți doresc din inimă să înflorești, să fii iubită și să fii apreciată la adevărata ta valoare. Îmi doresc din suflet să fim mai uniți pentru că doar împreună o să creăm o Românie mai frumoasă și mai puternică. Cu drag, Ionuț Pop - Asociaţia Orașul Mariei, BN

Notă - Cu sprijinul Asociaţiei OM, Bistriţa, am reuşit să oferim 100 + 50 cadouri unor copii din familii fără posibilităţi materiale din judeţul Sălaj. Un gest nobil, adăugat multor altora, făcut de aceşti voluntari inimoşi, fiecare având cariere impresionante! Bravo, vrednici românaşi, continuaţi să dăruiţi bucurie, speranţă! Menționăm și aici că prin frumoasa colaborare și dăruire a reprezentanților Asociației Orașul Mariei, o echipă de OAMENI frumoși, care, dăruind din timpul lor valoros, ajută mulți

298 români, găsiți în situații dificile, împreună am reușit să aducem zâmbete, la final de an 2018, speranțe de mai bine și mai multă încredere în oameni și pe chipul multor copii din mediul rural, de ajutor în selecția lor fiindu-ne bibliotecarii din Bibliotecile publice ale județului Sălaj. Acestea au fost, cu adevărat, gesturi nobile de CENTENAR, să fim frați uniți, prin FAPTE!

* Echipa Bibliotecii Județene Sălaj care a călătorit prin județ și țară, în CARAVANA UNIRII, fiecare având bine stabilit rolul și implicarea:

Mesaje, cuvântări, intervenții în toate locațiile: Florica Pop - inițiator, coordonator proiect Dalia Mintaș - bibliotecar, istoric Marin Pop - colaborator fidel, cercetător științific, doctor în istorie, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

Sprijin în organizare și desfășurare: Denisa Herle - bibliotecar, actor Mariana Lucia Marian - bibliotecar, promovare ș.a. Vasile Duca - conducător auto, purtător materiale Au mai participat, sporadic: Doina Maniura, Silvia Prodan, Sanda Cherecheș, Szőllösi Ingrid, Simona Hosu, Mihai Petrean, Mircea Crișan Adina Lăcrimioara Lazar - realizare materiale promovare Bodis Ottilia - realizare materiale promovare

Mesaje ale membrilor echipei din CARAVANA UNIRII:

Am simțit o profundă datorie, în suflet, în gând și am încercat să ascult șoaptele interioare, prin care-mi vorbeau bunicii mei, precum și atât de mulți români ce au considerat că înainte de toate este pământul, neamul, țara care le-a dăruit un nume și un loc sub soare! E dificil să simţi bucuria pură, atunci când nu ţi s-a cerut niciun sacrificiu pentru producerea acesteia… la 100 de ani de la acea întâmplare măreaţă, care a adus frate lângă frate, după îndelungi şi grele aşteptări, lupte, străduinţe, mi-am luat ca mărturie povestea sfântă a neamului românesc şi, colindând prin gânduri şi suflete, am încercat să-i cânt ROMÂNIEI, spre a-i retrezi simţirea, m-am închinat în locuri memorabile, ca să vadă Eroii că nu au murit în zadar, am îmbrăţişat şi ţinut de mână, cu toată dragostea şi încrederea, sute de fraţi români, încercând să le şoptesc că e atât de simplu să privim ziua de mâine cu încredere, dacă înţelegem esenţa şi faptele cu adevărat importante! Să mergem ÎMPREUNĂ prin istorie, scriind, clipă de clipă, împliniri responsabile cu gândul la cei care

299 ne-au croit drum şi ne privesc dintre stele! Pe ei nu avem voie să-i dezamăgim, precum nici pe cei care peste alte sute de ani vor privi la paginile scrise de noi, acum şi aici! Să dăm socoteală de gândurile şi faptele noastre, în numele trecutului, pentru eternitatea acestui popor şi a ROMÂNIEI noastre frumoase! Am trăit intens în 2018! CARAVANA UNIRII a fost ideea mea de suflet, iar bogăţia de trăiri, emoţii, sentimente şi gânduri împărtăşite în pelerinajul prin judeţ şi prin ţară, mi-au demonstrat că a meritat să ne dăruim dragostea, timpul… românii sunt oameni frumoşi, cu mare dragoste de ţara lor! Noi, echipa Bibliotecii Județene Sălaj asta am constatat la Centenar şi tare ne-am bucura ca peste altă sută de ani, alţi bibliotecari să reia drumul străbătut de noi. Lăsăm, simbolic, materialele pregătite şi vă vom privi, cu iubire şi încredere, dintr-o STEA! Vă rog să continuați să iubiți tot ce-i românesc și să aveți grijă de țară! Trăiască UNIREA în gând, în cuget, în fapte! TRĂIASCĂ, ROMÂNIA! Florica Pop, iniţiator proiect

ROMÂNIA MEA… îmi este rușine să recunosc că am trădat memoria înaintașilor mei. România e la un moment de cumpănă azi! Suntem în războiul cel dintre noi! Înaintașii noștri au luptat cu arma în mână să aducă acasă teritorii românești stăpânite sau râvnite de puteri străine. Noi, cei de azi, ne înstrăinăm cu prea multă ușurință pământul îmbibat de sângele strămoșilor care l-au iubit atât! E imperios nevoie azi de un nou 1918! De unire, de reunire! România, românilor – să ne deșteptăm! Azi, permitem unei mâini de oameni să ne îngroape credința, să ne exileze valorile umane, să ne anihileze sentimentul național-patriotic, pentru a-și satisface interese personale meschine. Azi, nedreptatea, furtul, minciuna, lipsa de educație și de bun simț, mediocritatea sunt ridicate la nivel de artă! De neiubire moare Țara asta! Să ne aducem acasă copiii, mințile luminate care pribegesc prin lume și ridică alte țări prin puterea minții lor, să ne reunim familiile, să avem încrederea și curajul să luptăm pentru noi. România va renaște, ca Pasărea Phoenix, din propria cenuşă, numai prin oamenii ei, prin elitele intelectuale și principiile morale sănătoase. ROMÂNIE FRUMOASĂ, ÎȚI DORESC SĂ-ȚI ADUCI TOȚI COPIII ACASĂ! Dalia Mintaș, bibliotecar, istoric

Ceea ce generația de aur a Marii Uniri a reușit să realizeze în acel an binecuvântat de Dumnezeu, ar trebui să fie o lecție de istorie pentru noi și un exemplu demn de urmat. Miracolul Marii Uniri nu s-a făcut în condiții ușoare. România era vlăguită de război și epidemii, mare parte din țară, inclusiv Capitala, ocupată de germani, iar guvernul și Familia Regală erau exilați la Iași. Privind retrospectiv, cred că toate nemulțumirile și dezbinările cu care

300 se confruntă astăzi societatea românească, par neînsemnate față de ceea ce au avut de înfruntat înaintașii noștri. Și totuși, ne întrebăm cum a fost posibil acel miracol. Să fi avut o clasă politică mai responsabilă, care a ținut cont de principiul enunțat recent și de către Papa Francisc, și anume că politica este o formă înaltă de iubire a aproapelui ? Că ei reprezintă națiunea română, nu interesul personal? Cu siguranță că da. Idealurile poporului român au corespuns atunci cu cele ale clasei politice, care s-a ridicat la înălțimea misiunii sale. Să ne aducem aminte doar de marii oameni de stat Ionel Brătianu sau Iuliu Maniu. De George Pop de Băsești, care și-a pus întreaga avere în slujba nației sale, construind școli și biserici, înființând bănci românești și premiind dascălii care se remarcau prin activitatea lor. Și lista ar putea continua. Acum, la Centenar, ne găsim dezbinați și ne gândim serios ce se va întâmpla cu țara noastră în următorii 100 de ani. Speranța noastră este că poporul român se va trezi odată și își va da seama că fără credință și educație suntem sortiți pieirii. După cum spunea marele Spiru Haret, întemeietorul învățământului românesc modern, așa cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara. Ne pleacă în lumea largă tineretul și elita bine pregătită, medicii, profesorii, economiștii și riscăm să ajugem un popor bolnav și incult. Țara riscă să se pustiască, iar în locul celor plecați vor veni alte seminții, care au început deja să apară. Trebuie să fim conștienți că pericolul cel mai mare nu vine dinafară, ci dinăuntru, de la ura dintre oameni. Așa s-au autodistrus și au dispărut chiar și marile imperii. Pe lângă o reprivire în trecut, Anul Centenar a oferit posibilitatea unei radiografii a societății românești, a discutării unui Proiect de Țară pentru următorii 100 de ani, dar, din păcate, nu s-a întâmplat așa, tocmai din cauza dezbinării și intereselor mărunte. Poate că Țara Silvaniei, locul unde au văzut lumina zilei Simion Bărnuțiu, George Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Victor Deleu și alte personalități marcante din generația Marii Uniri, a făcut notă aparte, prin proiecte bine gândite și realizate, precum a fost și Caravana Unirii. Poate… Să sperăm că generațiile care vor veni după noi vor fi mai responsabile și se vor achita mai bine decât noi în a cinsti așa cum se cuvine memoria marilor noștri înaintași, care, la 1918, au înfăptuit România Mare. Vorba neaoșă românească: noi atâta am putut, atâta am făcut. Recunoștință veșnică tuturor înaintașilor care și-au sacrificat viața pentru țară și libertate! Trăiască Unirea! Trăiască România! dr. Marin Pop, cercetător științific, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

301 De ce am participat la Caravana Unirii? Răspunsurile îmi vin diferit, de la o situație la alta. Inițial am început ca o sarcina de serviciu, apoi a început să îmi placă să colind prin județ, să întâlnesc oameni simpli, iubitori de țară și neam. Pentru mine Anul Centenar a însemnat mult, iar sentimentul patriotic a fost pe măsură. Dacă la început am fost sceptică în organizarea activităților, am realizat că sunt sălăjeni (români sau de alte naționalități) care își iubesc țara, care apreciază evenimentul național și ceea ce am reușit noi să aducem în comunitățile lor. De aceea, la unele evenimente au participat și copiii mei, încercând să le arăt o altă parte a vieții de la țară, cu oameni simpli și mândri de țara lor. Pe de altă parte, am vrut să le rămână o amintire plăcută și curată, că se poate și altfel să ne manifestăm patriotismul, cu curaj și optimism, cu implicare și dăruire. Rolul meu în Caravana Unirii a fost acela de a surprinde, prin fotografii sau înregistrări audio-video, evenimentele la care am participat și de a le promova. Nu a fost întotdeauna ușor de făcut acest lucru, pentru că trebuie să te miști printre oameni, să „deranjezi”, să prinzi cel mai de efect moment și nu este simplu să transmiți prin fotografii acele sentimente. Ideea de a și înregistra mi-a venit în momentul în care am văzut implicarea cultural- artistică a organizatorilor. Înregistrările surprind mai bine acel moment și fiecare participant își dorește să se vadă după eveniment, să vadă cum a fost, cum a ieșit. Impresionant a fost faptul că în fiecare comunitate în care am participat cu Caravana Unirii, oamenii locului s-au implicat și au organizat un eveniment frumos. Cunoșteau dacă au avut persoane implicate în Primul sau Al Doilea Război Mondial, au știut și de-al cui era, câți copii au avut, dacă mai existau rudenii, moștenitori. Am întâlnit și veterani de război în peregrinările noastre și nu ai cum să nu te implici sentimental când asculți poveștile despre realitatea pe care au trăit-o în acele vremuri, când nu știai ce îți aduce ziua de mâine, dacă te întorci acasă la cei dragi sau nu. La un moment dat, mi s-a părut că exista o competiție între comune, dat fiind faptul că urmăreau activitățile organizate de noi. Un bonus în această activitate a fost și implicarea colegilor istorici, ai Bibliotecii Județene și ai Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, care erau pregătiți cu informații despre martirii și istoria locului, un lucru nu ușor de cercetat, dar de mare impact. Aceste informații uneori te duceau cu sentimentele până la lacrimi și, nu de puține ori, am văzut oameni lăcrimând de durere sau de bucurie. Împletind activitatea noastră cu manifestările culturale am dat un plus de vigoare în acele comunități, noi nu știam efectiv ce o să găsim în comune, bibliotecarii au avut rolul de a se organiza pe plan local și de a fi mândri de

302 activitatea lor. Rezultatele au fost pe măsură, iar activitățile organizate au avut un mare impact, atât la nivel local, județean, cât și național. Caravana Unirii a fost pentru mine, în An Centenar, un plus de valoare, de sentimente intense, și m-am bucurat să fiu parte în acest proiect. Mariana Lucia Marian, bibliotecar, marketing-promovare

Parte din inimă către mine, către tine și către cel de mâine… “Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior.” (Grigore Vieru) Istoria ne dezvăluie că în vremurile cele mai vitregi, inimile românilor au bătut la unison. Gândurile cele mai profunde i-au ținut mereu aproape, mână în mână, reușind să realizeze cele mai mari idealuri. Noi, cei de astăzi și cei de mâine, trebuie să facem tot ce ne stă în putință, pentru a trece examenul credinței, al demnității, al răbdării, al dragostei și al respectului față de țară și față de noi înșine. Abia atunci, vom simți că trăim frumos într-o Românie unită în gândire și în simțire. Denisa Petruș – Herle, bibliotecar, actor

Cinʼ te-a blestemat, Măicuță, de-au ajuns fiii să te lase flămândă și însetată? Ți-s pruncii împrăștiați, cei rămași sunt dezbinați! Fraților! Mamei noastre îi curg lacrimi amare pe obraji! Ne iartă, Măicuță, că grea CRUCE ți-am pus pe umeri! Și prea puțini mai suntem vrednici să-ți oblojim rănile! Îți aud oftatul și plânsul înăbușit! Căci, ce fel de mamă e aceea orfană de prunci! DOAMNE, întoarce-ți fața către Roaba Ta și fă-i parte, DIN NOU, de prunci vrednici și iubitori! ROMÂNIA mea, fii binecuvântată! Adina Lazar, referent, promovare

Anul 2018 a fost unul special pentru România. Un an în care i-am omagiat pe cei care, acum 100 de ani, au reușit să înfăptuiască un vis aparent imposibil: unirea tuturor românilor. Am omagiat personalități locale și naționale, gânditori, oameni politici, militari sau oameni simpli, care, într-un fel sau altul, au contribuit la realizarea acestui vis măreț al românilor. Am omagiat eroii, fără jertfa și eroismul cărora, Marea Unire, nu ar fi fost posibilă. Iar dacă azi, în societatea românească se remarcă o criză de modele, o răsturnare a adevăratelor valori, dacă privim în trecut le putem găsi și urma. Neamul românesc a dat personalități care au trăit și și-au canalizat toate eforturile pentru libertatea, demnitatea, prosperitatea și unitatea poporului

303 român. Românii s-au remarcat și se remarcă în toate domeniile de activitate prin inteligență, putere creatoare, prin hărnicie și dărnicie. Ospitalitatea românească este apreciată de toți cei care ne vizitează țara. Avem o țară minunată, de un pitoresc aparte, un loc în care tradițiile încă mai există și se păstrează. Iar atâta timp, cât cei trei piloni pe care se sprijină satul și neamul românesc: familia, școala și biserica, încă mai există, nădejdea de a renaște din propria cenușă nu este pierdută. Am văzut și am simțit aceasta în satele noastre sălăjene, unde, școala și biserica s-au implicat în toate evenimentele, unde bunici, părinți, copii și nepoți au fost prezenți la acestea. La ceas aniversar, este necesar să privim fiecare înspre noi, și să ne întrebăm cu ce am contribuit sau putem contribui pentru ca România să devină o țară prosperă. Avem nevoie de optimism, de încredere și nădejde, de dragoste față de semeni, de a privi mai des Cerul, singurul loc de unde ne poate veni inspirația și ajutorul. La mulți ani, România! La mulți ani, frați români de pretutindeni! Doina Maniura, șef serviciu Relații cu publicul

Anul 1918 reprezintă un punct de cotitură în istoria Ardealului. Niciun alt eveniment din istoria secolului XX n-a avut un impact așa de puternic, precum evenimentele din acest an. Schimbările care au avut loc în anul 1918 sunt fundamentele lumii actuale și, totodată, ne definesc. Au trecut o sută de ani de la unirea Transilvaniei cu România, fiind poate cea mai remarcabilă perioadă din istoria omenirii, dar a fost și secolul extremelor. A fost un secol de eroism, cu momente și oameni extraordinari, care au marcat mersul istoriei, au luptat pentru idealurile lor. În județul Sălaj fiecare localitate, sat, comună își are eroii, oamenii, tații, frați, soții... care au luptat și și-au dat viața pentru libertate, pentru un viitor mai bun. În perioada 1914-1918 în Sălaj au fost mobilizați în jur de 35.000 de bărbați, cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani. Dintre aceștia 5-6.000 au avut parte de o moarte eroică. Foarte mulți au dispărut pe front ori s-au întors din război marcați pe viață fizic și psihic. Faptele, memoria acestor oameni n-a fost uitată. În An Centenar, Biblioteca Județeană Sălaj onorează memoria sălăjenilor și nu numai, prin Caravana Unirii, aducând omagiu eroilor care au avut un ideal și au avut curajul de a lupta pentru el. Cu această ocazie, Caravana Unirii a trecut și prin satele, comunele maghiare ale județului Sălaj. În anul 2018 nu putem să ne marginalizăm în interpretarea trecutului, nu putem să nu fim prezenți în trăirea prezentului. Diferența dintre noi nu este un motiv de dezbinare, fiecare a contribuit la dezvoltarea materială și spirituală a țării. Primirea călduroasă, cuvintele înălțătoare, momentele artistice, portul popular specific fiecărei zone

304 dau dovadă de oameni cu suflete luminoase, de o diversitate care ne îmbogățește țara. Indiferent de tot ce ne deosebește, ne iubim județul, țara și e datoria noastră pentru următorii o sută de ani să contribuim prin fapte simple, dar în același timp mărețe în fiecare zi pentru o țară demnă de moștenit. Szöllősi Ingrid, bibliotecar

Centenarul Marii Uniri ne-a adus aminte nouă, românilor, de importanța valorilor naționale. A fost un moment de introspecție și de căutare a specificului românesc în fiecare dintre noi. Este important, pentru fiecare, să ne aducem aminte că suntem români și că acest lucru ne face speciali. Centenarul ne-a ajutat să regăsim în noi bucuria de a fi român și ne-a făcut, măcar pentru o clipă, să fim mai uniți, mai buni, mai toleranți. La mulți ani, România! Silvia Prodan, bibliotecar

Am pășit împreună într-un an pe care istoria a ales să îl numere o dată la 100 de ani, cu dorința de fapte, cu trăiri românești concrete care s-au vrut a fi martorele trecerii prin timp a celor care am simțit chemarea imperativă a responsabilității de a lega zalele trecutului de prezent într-un lanț ce se vrea purtat în piept cu decență și mândrie, în același timp, într-un medalion de trăiri curate. Sub steagul Anului Centenar ne-am unit într-o horă a puterii cuvântului diseminat fiecărui sălăjean, și nu numai, care a fost chemat să cunoască momentele și evenimentele importante ale Bibliotecii Județene Sălaj (și) prin intermediul televiziunii. Buna colaborare s-a materializat ulterior într-o și mai profundă dorință de cunoaștere, astfel că fostul reporter și realizator TV a devenit un umil bibliotecar, deloc întâmplător, ci ca o consecință a chemării și interiorizării rolului formator al cuvântului scris. Să fim (în continuare) verbe în acțiune, epitete în trăire și metafore pentru generațiile ce vin! Jurnalist în suflet și bibliotecar BJ SJ, Ioana Gale

305 MEMORII. AMINTIRI

La 100 de ani de la marea înfăptuire a românilor, am încercat în pelerinajul nostru să mai adunăm povestiri adevărate, nescrise încă, de la cei care păstrează în suflete și-n amintiri gânduri, trăiri mărturisite de înaintași, scrise cu durere, jertfe și vieți dăruite pe altarul Libertății și Unității. Le mulțumim tuturor celor care au găsit răgazul de a povesti, iar colegilor noștri, bibliotecarii din județ, le suntem recunoscători pentru dăruirea și strădania lor, atât în organizarea evenimentelor, cât și în culegerea și trimiterea datelor solicitate. Dacă unii nu au reușit sau nu au fost preocupați, nu ne asumăm anumite lipsuri, gândul nostru a fost acela de a nu obliga pe nimeni, a lăsa liberă alegerea celor care au dorit să fie reprezentată localitatea lor într-un anumit fel. Nădăjduim și astfel, ca generațiile de azi, de mâine, care nu știu cum s-a păstrat și apărat sfântul pământ românesc, răsfoind curgerea de trăiri reale cuprinse și în această Carte, să apere și să ducă mai departe, ceea ce s-a clădit, punând și ei o piatră la păstrarea și reînnoirea permanentă a construcției numite, atât de frumos și curat - ROMÂNIA!

Scrisoarea unui orfan de război (primită la Agrij, în Caravana Unirii, de la o româncă de 86 de ani)

Tăticule dragă, dus așa departe!... Îți trimit acuma mititica-mi carte Să te 'ntreb pe tine, tăticule dragă De ce plânge mama ziulica 'ntreagă? Ea nu vrea să-mi spuie... stă pe gânduri mută Și de-o 'ntreb, în brațe mă ia, mă sărută Și-o înneacă plânsul... plânge tot mereu Și c'o văd pe mama, plâng așa și eu. Mama poartă-acuma straiele cernite Și se stinge biata, așa, pe nesimțite, Și-a slăbit atâta... milă mi-i de ea! Și mi-e dor de tine... Vezi tu, mintea mea Nu poate să-mi spună... nu pot să pricep De ce plâng și-acuma, când să-ți scriu încep Tăticule dragă, nu mai e război Și-au venit acasă mulți de pe la noi, Numai tu, văd bine, vrei să întârzii Tăticule dragă, când o să ne vii?

306 Ți-aduci tu aminte? Știi, când ai plecat, Că m'ai luat în brațe și m'ai sărutat Cu'n sărut ce nu-l uit viața mea întreagă, Că plângeai atuncea, tăticule dragă! De doi ani de zile, de când ai plecat, Ne-ai scris doar o dată, că ești decorat, Că ai răni în frunte, la piept și picior, Dar că nu-s răni grele și că nu te dor. Dup-o săptămână un soldat veni Și 'ntrebă de mama... nu era aci Și-am stat eu de vorbă cu acel soldat, El m'a luat în brațe și m'a mângâiat Și mi-a spus de tine că ești sănătos Că ești iară'n luptă, tare și voios. Apoi veni mama, când văzu soldatul Se opri speriată, își ținu oftatul Mă luă de mână și mă duse afară!... Când intrai în casă, vremea da în seară... Soldatul plecase!... Și de-atuncea, mama Nu-și mai svântă ochii și nu-mi pot da seama De ce ea de-atuncea mai mult mă sărută Și se 'mbracă'n negru și rămâne mută Când o întreb, soldatul, oare ce i-a spus?... Tăticule dragă... Dumnezeu de sus Să-ți ajute ție să vii mai curând Să nu-mi mai văd mama tristă și plângând. Eu ți-am scris scrisoare strâmb, așa cum pot, Dar am pus în vorbe sufletul meu tot. Eu și cu mămica te așteptăm să vii Tăticule dragă, cât mai întârzii? * „Am 75 de ani. M-am născut la Turda. Părinții mei au fost de aici din Sălaj și s-o refugiat în Turda că aici erau ungurii și o trecut în România, că aici erau foarte răi. Noapte o trecut și mama mea, acolo m-o născut pe mine, pe front, că în ’43 o fost cel mai groaznic, s-o bătut pe Turda. Mama s-o adăpostit în beciuri și nu aprindea nicio lumânare pentru că bombardau dacă vedeau lumină. Așa că vă rog din suflet ca toți românii să fie buni și uniți, că Doamne mult o tras părinții noștri pentru țara asta să fie bine și liberi. Doamne, ajută-ne și fii cu noi! La bunica mea i-o murit soțul, înecat în apă, și o rămas cu trei copii. Mama s-o căsătorit foarte de tânără, să fie un bărbat la casă și o început

307 războiul. Mama o rămas cu doi copii acasă, nu putea să steie aice, să nu margă unde era tata și s-o dus, că acolo o fost România. Prin câte peripeții o trecut, vai de sufletul ei, că atunce nu era cu ce să te duci. Să tăt duce cu câte o căruță de ice până cole. Când o ajuns în Dealul Fileacului o zis acela care i-o dus cu căruța: uite aice te pun jos, când ajungi acolo pe dealul acela zice ai trecut în România, dar nu era așe. Pentru că nu i-o spus adevărul și o ajuns mama și bunică-me și copiii s-o așezat jos și în momentu’ ăla o venit o patrulă și zâce: ce sânteți? Români sau maghiari sau din localitate de aici. „O țucu-te, zâce bunica, sântem refugiați, fugim de acolo. No, haidaț, repede că sânteți exact pă linie de frontieră, acole v-ați așezat”. No, și atunce s-o apucat mama de plâns. Bunica zâce: „nu plânjeți! Și ei o luat copiii în spate, o luat bagajele și s-o dus cu ei. Și i-o dus”. O trecut săracii foarte prin multe, foarte prin multe o trecut. Ne poveste mama mea, „Doamne iart-o și hodinește-o!”: ia așe vă strânjem în brațe și stătem acolo aplecată păstă voi că dacă bombardează să murim tăți odată. Două femei amărâte cu doi copii și cu mine în brață, nu avem numai două săptămâni, așe eram de mică. Nu ave ce face săraca mamă, tăt așe gândea că de îi bombardează să moră tăți odată. f.n.

* Bunicii mei, EROI necunoscuți Anul 2018 a marcat CENTENARUL MARII UNIRI și va rămâne adânc întipărit în memoria contemporanilor noștri prin împlinirea visului de aur al românilor de a trăi uniți în aceeași țară. Granițele dintre cele trei țări române - Transilvania, Moldova, Țara Românească – au fost artificial constituite, iar românii, frați de sânge și de limbă, au fost obligați să trăiască despărțiți, din interese străine, pentru a fi mai ușor de stăpânit. Scriitorii noștri și-au pus mintea și condeiul în împlinirea destinului de UNIRE, menținând trează conștiința națională. Evenimentele și activitățile dedicate CENTENARULUI au avut și mai au încă o puternică rezonanță în sufletul tuturor urmașilor acelor eroi, care s-au jertfit pentru pământul acesta scump, prin faptele înălțătoare care s-au petrecut pe el ca să avem o țară, o limbă și un popor unit. L-aș cita pe Vlahuță, care scria atât de frumos în opera sa România Pitorească, referindu-se la istoria atât de frământată a poporului nostru: Multe vijelii au trecut peste noi, dar nu ne-am dat și-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt, murind în șes și renăscând în munți am învățat să ne apărăm “sărăcia și nevoile și neamul” și să rămânem mândri și demni, fără să năzuim la ce nu ne aparține. Toamna anului 1914 a adus vuietul războiului în toate satele Ardealului, război care le era străin și în care au fost împinși românii, floarea feciorimii fiind răpită, lăsând în urmă văduve, orfani și bătrâni fără sprijin.

308 Printre miile de români ardeleni care au murit pe fronturile Primului Război Mondial, fără să se știe pe unde, fără vreo veste despre locul unde au murit, au fost și bunicii mei, Demian Iosif și Demian Ioan din satul Ciureni (atunci), azi Podișu, comuna Ileanda. În urma lor au rămas cinci orfani, printre care părinții mei, Avel și Lucreția. Mama îmi povestea de nenumărate ori, mai ales în ultimii ani de viață, despre tatăl dumneaei un bărbat înalt ca un brad, blond și cu ochii verzi. Într-o dimineață, își amintea mama, și-a îmbrățișat copiii plângând, cuvintele bunicii reflectând îngrijorarea față de soarta copiilor: Ce m-oi face cu trei copii? (ca și cum ar fi intuit că va rămâne singură, în acele vremuri grele și tulburi), să le asigur existența. Jale și lacrimi erau în toate satele de unde plecau bărbați pe front. Bunicul, Iosif, a plecat împreună cu un cumnat, fratele bunicii, amândoi purtând același nume, DEMIAN IOSIF. Dintre ei, doar unul s-a întors, dar nu bunicul a fost acela. Unchiul Iosif, de la biserică (i se spunea așa pentru că locuia lângă biserică) povestea despre ce s-a petrecut în gara Dej, unde se adunaseră sute de soldați purtând în ochi și în suflet îngrijorarea față de soarta lor, dar mai ales a celor rămași acasă. Fanfara intona muzică militară, care sporea durerea despărțirii, pentru că în gară, soldații au fost despărțiți și trimiși pe fronturi diferite: frontal de EST în Galiția, aflat probabil în nordul Italiei, în Tirol sau pe frontal din Sud – Est împotriva Serbiei. Bieții români, neștiutori de carte, obișnuiți să mânuiască doar coarnele plugului, au fost împinși într-o luptă, fără să știe de la început, că acest război va favoriza UNIREA din 1918. Bunicul a fost parte dintr-un regiment care trebuia să lupte în linia întâi știind că soarta îi era pecetluită, că de acolo nu prea mai era cale de supraviețuire. Cei doi cumnați s-au îmbrățișat pentru ultima oară, bunicul meu rugându-l pe unchiul să aibă grijă de copiii săi, fiind sigur că n-o să se reîntoarcă niciodată. Gestul comandantului a fost incalificabil: văzând scena dintre ei, o palmă grea a căzut pe obrazul bunicului, însoțită de cuvinte dure și grele: Ce plângeți ca niște muieri? Și dus a fost… Cert este că din acel regiment de linia-ntâi n-au rămas supraviețuitori, dar nici vreo veste, vreo informație n-a fost posibil să găsim. Despre bunicul Ioan, din partea tatălui, nu știm nici atât, deoarece la scurtă vreme după plecarea pe front, a murit și bunica, tatăl meu rămânând orfan de ambii părinți. Zgârcit la vorbă, tata nu voia să vorbească despre acele zile grele, reușind să supraviețuiască slugărind pe la neamuri sau pe la alți săteni. Asta l-a călit, a făcut din dumnealui un om harnic, destoinic, cinstit, încropindu-și, mai târziu, o gospodărie de invidiat în satul nostru și ajungând în fruntea sătenilor, ca primar, în acele vremuri.

309 În drumul meu spre București, privesc de fiecare dată sutele de cruci ridicate în memoria celor care și-au jertfit viața pe altarul sfânt al patriei, purtând în sufletul meu durerea că n-am reușit să aflu unde și-au lăsat bunicii mei osemintele. Despre acei Eroi scrie atât de frumos, simplu și duios, consăteanul meu, IOAN OROS – PODIȘAN în una din poeziile sale, din care redau aici o strofă: Nu s-au întors din bătălie, Au stat cu pieptul lor drept scut, Iar crucea lor stă mărturie Cu un înscris: EROU NECUNOSCUT!

În memoria bunicilor mei și a tuturor eroilor necunoscuți aș mai aminti câteva versuri populare: - Hei, soldat necunoscut/Unde ți-ai găsit culcuș? - În câmpie, într-o noapte/ M-o chemat urâta moarte - Lumânare, ai avut? - Luna și cu stelele/Mi-o fost luminelele - De spălat, cin’te-o spălat? - Ploile, când o plouat! - De jelit, cin’ te-a jelit? - Nevasta și copiii, Plânge-m-a toată iarba, Frații, tata și mama Copilașii mei micuți Necăjiți, flămânzi, desculți

Acum, părinții și bunicii mei sunt împreună în lumea de dincolo și, sigur, își povestesc fiecare odiseea vieții lor. În fața atâtor jertfe și suferințe, care n-au fost zadarnice, se cuvine să ne plecăm capetele, să ne respectăm înaintașii, să cinstim acest pământ scăldat în sânge, să-l păstrăm pentru viitorime. Dacă din ochii noștri va cădea o lacrimă, să fie spre mângâierea acelor suflete curate întru odihna lor veșnică. Fie ca amintirea lor să rămână mereu vie în inimile noastre! Profesor, Viorica Pop, născută DEMIAN Loc PODIȘU, comuna Ileanda (povestire culeasă și trimisă de colega noastră, Anamaria Cristina Suarașan, bibliotecară - ȘIMIȘNA)

310 POVESTIRI ADEVĂRATE, culese și prelucrate de Monica Dale (fostă Groza) - bibliotecară BĂBENI

Povestea Mariei Mureșan din Băbeni

Lelea Mărie sau „Măria li Măzăran”, cum o știe lumea în Băbeni, are frumoasa vârstă de 85 de ani și o straiță de amintiri. Multe despre viața frumoasă de familie, dar, nu în ultimul rând și despre ceea ce a trăit în timpul războiului. Evenimentele petrecute atunci, pe când cu frontul, îi sunt vii în amintire și acum. Nu poate să uite și nici nu vrea. Toate fac parte din viața omului și cât trăiește le poartă cu el. „O poveste de suflet”. Așa pot să-i spun acestei istorii văzute prin ochii lelii Mărie. De ce „Măria li Măzăran”? De fapt o cheamă Mureșan Maria, dar fiind căsătorită cu nepotul lui Măzăran din Băbeni, așa i-a rămas numele. Sau renumele. Povestea ei reprezintă simbolul destinului unei femei trecute printr-o viață plină de greutăți, bucurii, necazuri, întâmplări. Iar cea care a străbătut prin toate acestea e o figură emblematică. Trebuie să o cunoști ca să-nțelegi de ce. Când povestește fapte și întâmplări trăite, îi vezi sufletul. Seninătatea cu care spune tot ce a trăit, prin câte a trecut, te fac să te întrebi cum de a rămas așa. Cum de nu e furioasă deloc pe viață? S-a născut în anul 1933, în Băbeni. Aici s-a născut și aici a trăit toată viața. Mama Anișca a mai avut un fiu înaintea ei, pe Ionucu și încă doi după ea, pe Gusti și pe Victor. Era singura fată a familiei. Când l-au dus pe front pe bărbatul ei, pe Niculae Jugrestan, Anișca a rămas cu patru copii și cu o casă plină de griji. Măria avea pe atunci 8 ani. Era doar o copilă, dar împrejurările au făcut să fie nevoită să se poarte ca un om mare. Au maturizat-o înainte de vreme. Era război, era neliniște, era neprevăzut. O dată cu plecarea tatălui, toată responsabilitatea era pe umerii mamei care trebuia ajutată. Copiii simt asta. Și vor să ajute de cele mai multe ori în astfel de împrejurări. Așa s-a întâmplat și cu Măria. Era în plin război. Trupele armatei ungare urmau să treacă și prin Băbeni. Se auzise de treaba asta așa că oamenii, alertați, făceau care ce puteau pentru a se pune la adăpost pe ei și pe familiile lor, dar și bunurile materiale ce le aveau. Sau mai bine zis hrana. Că asta era cea mai importantă în acele vremuri. Era puțină și era vitală. Anișca, mama Măriei, rămasă singură cu patru copii de crescut, s-a gândit cum ar putea să-și pună la adăpost puținul ce-l avea. Cum să facă să rămână cu ceva de mâncare pentru copilași, după ce avea să treacă oastea care, ca pe oriunde trecea, lăsa pustiu. Trupele de soldați trebuiau hrănite, așa că nimic nu garanta că va mai rămâne ceva după trecerea lor.

311 Și gândindu-se, sfătuindu-se poate și cu alții, a făurit un plan. A tăiat singurul porc pe care-l avea și l-a pus la sare. A mai făcut un cuptor de mălai. Și toate le-a încărcat în car. În car a pus-o și pe Măria. Iar carul cu toate cele l-a dus la Someș. Acolo, sub țărmurea Someșului, la adăpost, avea s-o lase pe Măria să păzească toate bunurile lor. Împreună cu ea mai era și „nănașu Gusti”. Și acesta păzea aceleași bunuri. Și își țineau de urât unul altuia. Patru zile a stat Măria acolo. Cu bombardamente în apropiere, peste sat, fără mama aproape, fără frați, numai sufletul ei știe ce-o fi trăit acolo. Dar trebuia să stea. Trebuia să aibă grijă de hrana familiei. În aceste patru zile satul a fost victimă colaterală. Vrând să bombardeze armata care trecea pe acolo, inamicii n-au ales. Nici nu aveau cum. Așa că au căzut mulți soldați, dar și mulți săteni. Printre aceștia, lelea Mărie și-i amintește pe: „Aurelia Diaculi, Ileana li Ghezăș, Văsălica Diuțuli, Victoru Venuli, Sandu li Pihu, unu a li Ionucu Fătuli”. Tatăl Măriei, Niculae Jugrestan, nu s-a mai întors de pe front. A mărit și el numărul vitejilor căzuți pentru patrie. Eroi neamintiți, eroi ai neamului scăldând cu sângele lor pământul acestei biete țări. Împreună cu el și alții din sat dintre care Măria li Măzăran și-i amintește pe: „Florea li Duruș, Văsălica Babii, Ionucu li Cornilie, Niculaia Gâdulii, doi feciori a li Raus, un fecior a Drăganuli,unu a Flischi, Valeru li Laslu și unu a li Ulica Vălichi.” Dar, viața merge înainte și o dată cu ea și noi. Astfel că, Măria a crescut și s-a făcut o fată de toată mândrețea. Greutățile acelor vremuri nu și-au lăsat urme pe chipul ei frumos. Fiind o fire senină și pașnică a luat lucrurile așa cum sunt și a lăsat viața să-și spună vrerea ei. Așa se face că, abia împlinise 15 ani când, Evuca, o femeie din sat cu ea, a văzut-o și i-a plăcut. Era tânără și foarte frumoasă, așa că s-a gândit că ar fi numai bună de noră pentru ea. Avea un fecior, pe Ioan, întors și el de pe front. A fost, după cum spune lelea Mărie: „în armată și la unguri și la ruși” și de aceea știa foarte bine să vorbească și graiul ungurilor și pe cel al rușilor. Și acum era numai bun de însurat. Sau mai bine spus era grabnic de însurat pentru că în acea vreme feciorii nu fecioreau atât de mult. Avea aproape 28 de ani. Dar au fost vremuri grele și el nu și-a găsit până atunci perechea. Măria nu-l cunoștea bine, că nu avea cum. Deși erau din același sat nu se știau, ea fiind prea mică atunci când el a fost dus la oaste. S-au cunoscut abia după întoarcerea lui, dar s-au plăcut repede unul pe altul. Ea era frumoasă foc și liniștită, el era un bărbat în toată puterea cuvântului, plin de umor și cu o veșnică bună dispoziție. A cerut-o de nevastă, iar în ziua nunții a mers cu muzică și mare fală după mireasă. Astfel că peste ani, când avea chef de glume, zicea că: „o-am adus cu lăutarii, n-o poci scoate cu jendarii”. Dar Măria nu se supăra. Nu era în firea ei. Și știa de glumă. Diferența mare de ani dintre ei nu a fost niciodată o problemă. S-au respectat și s-au iubit, clădindu-și astfel o viață frumoasă împreună.

312 Iar la un an de la nuntă li s-a născut primul lor copil, Nicolae. Apoi Dumnezeu i-a binecuvântat cu alți și alți copii. Zece la număr. Toți frumoși și sănătoși. Pe toți i-au primit cu mare bucurie și i-au crescut împreună frumos. Pe primii copii, cei mai mari dintre ei, au apucat să-i așeze la casele lor. Apoi Dumnezeu a rânduit ca Ioan să se îmbolnăvească și la scurt timp să treacă la cele veșnice. 29 de ani au apucat să trăiască împreună Măria și Ioan într-o armonie deplină. Fără certuri și fără multe supărări. Că nici nu aveau cum altfel, lelea Mărie fiind cunoscută și astăzi pentru calmul și blândețea de care a dat dovadă mereu. Își mai amintește lelea Mărie cum Ioan cânta adesea cântecul „De ce m-ați dat de lângă voi?”. Era o aducere aminte a vremurilor trăite departe de sat și de familie. Apoi, rămasă singură, aceasta și-a văzut în continuare de viața ce i-a fost dată de la Dumnezeu să o trăiască. Cel mai mic copil al ei, o fiică, era de 10 ani la moartea tatălui. Și mai avea încă mulți de așezat. Unde mai pui că începuseră să i se nască nepoți, dintre care mulți au crescut în casa ei până la vârsta de mers la școală. Părinții acestora aveau locuri de muncă așa că trebuiau ajutați cu crescutul copiilor. Din cei 17 nepoți care i s-au născut, de 12 a avut grijă când erau mici. Și nu i s-a părut greu, iubindu-i pe toți la fel de mult ca pe copiii ei. Nepoții au crescut și ei și sunt astăzi mândria bunicii Măria. “Mama Mărie”, cum îi spun cu toții. Iar iubirea lor pentru ea s-a întors la fel de mare precum au și primit. Și se mai bucură încă și de 7 strănepoți și așteaptă cu nerăbdare să i se mai nască încă 2 în curând. E mândră când e înconjurată de ei. Nu de multă vreme, în spital fiind, într-o duminică i-au venit în vizită vreo 20 dintre urmași. Asistentele s-au mirat și au întrebat-o: „Bunică, dar toți copiii ți-au venit?” Iar lelea Mărie le spune cu mândrie: „Nici jumătate!” Și avea dreptate. Cu gineri, nurori, soți și soții ale nepoților, strănepoți, nu erau nici jumătate. Suflet blând de mamă eroină! Iubire ai dat, iubire primești! Dacă e s-o întrebi cum i se pare viața ce a dus-o, ți-ar spune că e plină de bucurii. O singură urmă de tristețe poartă acum în suflet. O rană ce nu va dispărea niciodată, dar pe care o poartă cu demnitate și împăcare. Sunt șapte ani trecuți de când l-a pierdut pe Gheorghe, unul din cei trei feciori ai ei, răpus de o boală necruțătoare la doar 50 de ani. Acest fiu iubit al ei avea firea veselă a tatălui. Era o bucurie pentru oricine să fie în prejma lui. Mereu pus pe glume, descrețea frunțile tuturor. Era mereu înconjurat de prieteni. Iar sufletul lui mare îi cuprindea pe toți cei din familie. Și toți din familie îl iubeau nespus pe el. Și poate că de aceea l-a chemat și Dumnezeu la el prea devreme. Că îl iubea mult. După cum spune lelea Mărie, Gheorghe a venit pe lume exact în timpul în care îl duceau înspre groapă pe socrul ei. Tot Gheorghe îl chema și pe el, așa că i s-a părut firesc acesteia ca nou născutului să-i spună Gheorghe, după numele bunicului dinspre tată. Pleca un Gheorghe, se năștea altul.

313 Cât a zăcut Gheorghe bolnav la pat, mama Mărie nu s-a dezlipit de el. Ziua îl îngrijea cum putea ea mai bine, iar noaptea nu dormea decât la picioarele lui. O clipă n-ar fi vrut să piardă din puținul cât i-a mai rămas acestuia de trăit. Avea cine s-o înlocuiască la îngrijitul lui, că doar toată familia era dornică să-l ajute pe cel în suferință, dar nu se lăsa înduplecată. Nu voia și pace. Era copilul ei, sânge din sângele ei, suflet din sufletul ei, durere din durerea ei. Și așa l-a petrecut până la sfârșit. Iar acum timpul care trece cerne împăcare în inima bietei mame. Viața i-a dat și bune și rele, dar pentru că e o fire bună și blândă, vede mai mult binele, privește cu bucurie orice început de zi și se roagă mereu Celui de Sus pentru copiii ei. Orice bucurie a lor e și bucuria ei, orice necaz al lor e și necazul ei. Nu știe altfel.

Povestea lui Iacob Gheorghe (sau Gheorghe a lui Achim) din Ciocmani

Când l-am ascultat prima dată pe unchiul Gheorghe (unchi după soț) povestind despre viața lui în lagărul de muncă de la ruși, am rămas surprinsă de seninătatea cu care îmi spunea, cu lux de amănunte, tot ce a trăit în acei ani. Și nu erau lucruri plăcute. Dar firea lui blajină nu-l lăsa să aibă nicio urmă de supărare privind în urmă spre acei ani petrecuți în prizonierat. Așa a fost, așa s- au întâmplat lucrurile și nu îi era ciudă pe nimeni și nimic. Viața ne dă și bune și rele, iar noi trebuie să le luăm așa cum ne sunt date. Gheorghe a văzut lumina zilei în anul 1921 (“ca regele Mihai”, zicea adeseori), în Ciocmani. Mama Crișca și tatăl Achim mai aveau o fiică, pe Victoria. Erau o familie înstărită, de oameni harnici. Pe Victoria au măritat-o în sat după Todor, un om nespus de blând. Era știută vorba Victoriei despre bărbatul ei: „Numai patrafiru îi lipsește și poate fi vlădică”. Așa de bun și blând era. Gheorghe s-a însurat în casa părintească, în 1941, cu Măria Iagărului. Și ea tot ciocmăreancă. Până să fie dus pe front a apucat să trăiască cu Măria vreo două săptămâni. De avut nu au avut copii. Nu apucaseră. A început războiul, a fost încorporat la unguri și el ca mulți alții din sat și dus la comandamentul din Miskolc. Acolo au fost pregătiți pentru front. De acolo a povestit o întâmplare, care l-a impresionat mult. Erau scoși la instrucție în fiecare zi. Într-una din dimineți au trecut pe lângă un câmp unde un țăran era la coasă. Când au ajuns în dreptul lui, comandantul i-a pus să bată pas de defilare și să-l salute pe țăran. În acest fel, zicea el, pot aduce onoare celui care muncește pentru ca ei să aibă ce mânca pe front. Era un gest simplu, dar plin de semnificație, care a ajuns la inima lui Gheorghe și a altor soldați. O altă întâmplare avea să arate modul în care erau soluționate pe atunci,

314 de acel regim, furturile de orice natură. Tot în acea tabără de pregătire s-a întâmplat că, într-o zi a dispărut o centură militară. Erau făcute din piele și aveau tot felul de accesorii plăcute la vedere. Soldații au fost somați să iasă în față, cel ce a furat centura. Bieții români se rugau să nu fie de-al lor cel ce a furat, că nu le-ar fi fost bine niciunuia dintre ei. De ieșit în față nu a ieșit nimeni așa că s-au făcut controale în cuferele fiecăruia. Nu a fost român hoțul ci ungur dar asta nu i-a oprit să-i aplice o pedeapsă exemplară, așa încât să nu se mai întâmple așa ceva. L-au legat cu mâinile la spate și l-au ridicat pe un stâlp. Când nu mai putea de durere și îl lua cu leșin era coborât și se arunca o găleată de apă pe el. Apoi totul se relua de la capăt. Și nici că au mai fost furturi. Era o vorbă care umbla pe atunci: „poți să lași o cană de aur la izvor, că nu o ia nimeni”. Apoi, după o perioadă bună de pregătire, compania lui a fost urcată în tren și dusă spre front. Odată cu el a fost urcat în același tren și un frate mai mic al soției. Cumnatul său Costica Iagărului. Când au ajuns la Tornyosnemeti, trenul a fost bombardat. Au sărit din tren și s-au adăpostit care pe unde au apucat. Mulți dintre ei n-au supraviețuit. Printre aceștia din urmă și Costica Iagărului. În timpul unei explozii i-a fost retezat capul. Din spusele ciocmărenilor, care mai erau cu el și care au supraviețuit, în timp ce capul îi zbura de la trunchi el a mai apucat să strige: „Mamăăă, de ce m-ai făcut?” Nu știu dacă e adevăr sau închipuire, nu știu dacă e posibil așa ceva, dar eu nu pot să nu spun și acest lucru, deoarece l-am auzit de prea multe ori din gura mamei soacre (Evuca Iagărului), care, copil fiind pe atunci, l-a auzit și ea povestit familiei de cei întorși de pe front. Abia la sfârșitul războiului au aflat cei de acasă despre moartea lui. De suferit a suferit toată familia pentru pierderea unui om care le era la toți foarte drag. Era răzvrătitul familiei, dar toți îl iubeau pentru felul lui de a fi și pentru inima lui mare. Toți aveau câte o întâmplare cu el din care să reiasă marea-i bunătate. Dar și mai mult a suferit biata mamă, care avea și regretul că nu-i dăduse binecuvântarea atunci când acesta s-a hotărât să-și unească destinul cu cel al Victoriei. Victoria Negri era o fată din sat cu care se iubea mult și cu care voia să se însoare Costica. Și neavând consimțământul părinților, a fugit cu fata necăsătoriți. Nu au apucat să stea mult împreună că a venit războiul. Nici copii nu au apucat să aibă. Iar acum, el era mort, Victoria singură și pustiită, iar mama neîmpăcată pe viață.

*

Când au aflat de moartea lui, cei de acasă i-au făcut prohod, așa cum se cuvine unui creștin. În sălaș au pus haine de-ale mortului, iar lângă sălaș a stat

315 întreaga familie și Victoria Negri. A fost chemată de familia care și-a cerut astfel iertare pentru încăpățânarea lor. Victoria l-a plâns și atunci și apoi multă vreme. Mult i-a trebuit până s-a împăcat cu gândul că cel mai drag nu mai e. Abia după multă vreme s-a măritat. Un episod de luptă la granița cu Cehoslovacia îl povestea Gheorghe a lui Achim mereu. Ei, soldații români din acea companie, erau toți tineri. Deja trecuseră prin multă instrucție și prin câteva lupte, așa încât erau deprinși cu frontul. Dar, de acasă, fuseseră concentrați și trimiși pe front, în compania lor militară, bărbați mai în vârstă, de la 30 de ani în sus. Când au sosit acolo și i-au văzut cât sunt de tineri, proaspeților sosiți li s-a făcut milă de ei și de osteneala lor de până atunci. Poate să fi fost și un sentiment de superioritate, ei fiind mai vârstnici. Așa că în prima noapte de la sosire le-au spus celor tineri să meargă să se odihnească liniștiți că acum sunt ei acolo și le vin ei de hac dușmanilor: „Măi feciori, dați-vă la o parte că ne descurcăm noi cu ei”. Dar, lipsa practicii s-a văzut. Nefiind deprinși cu frontul și cu armele au fost repede învinși. Iar dimineața, când s-au trezit tinerii, erau aproape cuceriți de tot. Așa că, spunea unchiul Gheorghe cu mândrie: „am pus noi tinerii mâna pă arme și i-am trimăs pă ei la hodină. Și în curând le-am venit de hac rușilor”. Căci, mai spunea unchiul: și de ne prindeau nu-mi era moale. Că eu eram la G pușcă (mitralieră) și pă mulți de-ai lor i-am doborât”. Iar Gheorghe a lui Achim a umblat în continuare cu frontul din loc în loc. Asta până ce a ajuns prizonier la ruși. Patru ani și jumătate a petrecut în Siberia. O viață de câine atât pentru el cât și pentru camarazii lui. Povestea adesea despre frigul, foametea și muncile la care erau supuși. Cel mai mult au stat în lagărul de muncă de lângă Vladivostok. Din 6000 de prizonieri câți au fost la început, au mai rămas circa 1000. Pe restul i-a biruit frigul năpraznic și foamea, dar mai ales frigul. Despre acesta din urmă vorbea cel mai mult. Era așa de mare gerul uneori, încât atunci când ieșeau afară să urineze noaptea, până să ajungă pe pământ, jetul ud îngheța. De necrezut și totuși… Când murea câte un prizonier, era dezbrăcat mai întâi de ceilalți și apoi scos afară. Hainele mortului erau date la schimb pe mâncare rușilor. Cadavrul scos afară îngheța bocnă peste noapte. Nu era loc de prea multă sensibilitate sau durere. Putea fi oricare dintre ei următorul cadavru. Lupta pentru supraviețuire era mai importantă. Aceste povestiri mi-au fost relatate de fiul lui Gheorghe a lui Achim, Ștefan. Dar, din această perioadă a vieții lui, mi-a povestit și mie întâmplări. Mi-a schițat în povești o arie largă a bolșevismului, a primitivismului și a durerii acelui popor în mijlocul căruia a fost silit de împrejurări să-și petreacă patru ani din viață: „Și ei (rușii) sunt oameni ca noi”, spunea unchiul Gheorghe. Trăind printre ei atâta vreme, le-a văzut durerea, le-a văzut sărăcia

316 în care trăiau și le-a văzut ignoranța. Bietul unchi nu și-a putut închipui că oamenii ăștia nici măcar nu au auzit de un trai mai bun, majoritatea dintre ei. Erau atât de oprimați încât nu vedeau cum ar putea fi mai bine de atâta. Și mi-a povestit o întâmplare care mi s-a părut ireală, deși credeam pe cuvânt tot ce îmi spunea. Lucra împreună cu alți prizonieri la o fabrică de cărămidă. Erau harnici și pricepuți așa că inginerul care îi avea în subordine i-a luat într-o zi la el acasă, pe el și pe un ungur, să îi „aranjeze” puțin gospodăria. Când au ajuns, au încremenit. Într-o casă formată dintr-o singură încăpere trăiau: inginerul cu soția lui, încă doi frați, părinții acestuia și… scroafa cu purceii. Amândoi proveneau din familii de la țară, dar niciunul nu și-a putut crede ochilor. Cum să dormi cu scroafa cu purcei în casă?! Și unde mai pui că era vorba și de familia unui inginer. Greu de crezut! Nu au pus multe întrebări, dar au făcut un plan prin care să-i mărească casa inginerului. Voiau să-i mai adauge o cameră cel puțin și mai voiau să o renoveze pe cea existentă. Așa s-au gândit ei să răsplătească bunătatea omului care îi supraveghea în prizonieratul lor. Că era un om cu suflet mare și nu își bătea joc de ei niciodată. Așa că l-au chemat deoparte și i-au spus ce planuri aveau. Doar de materiale aveau nevoie, iar de acestea erau destule la fabrica unde lucra inginerul. Toate erau pe mâna lui așa că nu erau greu de procurat. Și mare le-a fost mirarea când, inginerul, speriat, le-a spus să nu le treacă prin minte așa ceva. Că, dacă el ar avea condiții mai bune de trai, ar fi considerat dușman al poporului și mai mult ca sigur ar fi trimis la sute de kilometri de casă cu serviciul. ... Asta era gândirea celor ce cârmuiau țara. Și asta era piatra de moară ce stătea la gâtul acestui popor. Nu li se dădea voie să știe mai mult, iar cei care știau nu aveau voie să facă mai mult. Asta i-a îndurerat mult pe cei doi. Au simțit durerea acestui popor! De mărit nu i-au mai mărit casa, dar tot nu s-au lăsat până nu i-au renovat camera în așa fel, încât toți ai casei au rămas cu gura căscată. Au tencuit din nou pereții, au făcut diferite forme ieșite în relief pe tavan, au zugrăvit și, unul dintre ei, fiind sobar de meserie, i-a făcut o sobă din cărămidă. De toate s-au mirat și s-au bucurat, dar cel mai tare i-a bucurat soba cea frumoasă, ornamentată care avea și un cuptor de gătit în ea. Mare le-a fost mirarea și bucuria. Nu mai văzuseră în viața lor așa ceva. Era mai cald în casă și găteau mai ușor. Au prins drag de cei doi. Și aveau de acum multă încredere în ei. Mergeau des la casa inginerului și acum nu îi mai supraveghea nimeni. De multe ori nu era nimeni acasă când mergeau, dar în cuptor îi aștepta întotdeauna mâncare caldă și bună. Erau de-ai casei!

317 Același inginer, care îi ocrotea atât cât se putea, i-a scos o dată în sat. Un grup de români în care avea încredere după atâta vreme trăită alături de ei. Era duminică, lumea sărbătorea, iar inginerul voia să-i lase să se bucure și ei, cât se putea, de atmosfera de sărbătoare. În sat, plin de lume, veselie, râsete. Asta până au venit ei. Apoi s-a așternut liniștea iar oamenii se trăgeau care mai de care, ferindu-se de cei apăruți în mijlocul lor. Se uitau la ei ca la minune. Iar românii noștri se mirau. S-au așteptat ei să fie priviți cu curiozitate de săteni dar nu cu frică. Oare ce o fi pricinuit această teamă? Doar copiii, mai curioși și mai curajoși, se amestecau printre ei, privindu-i cu mirare. L-au întrebat pe inginer ce se întâmplă cu oamenii ăștia, iar acesta i-a lămurit. Le-a spus că acești nevinovați oameni de rând erau prost informați despre prizonieri, cum că ar mânca oameni. Că ar fi canibali. Și, ca să le exemplifice, i-a pus să latre precum câinii. În glumă. Doar ce au început ei să se amuze lătrând, că bieții copii au fugit, mâncând pământul. Asta era propaganda stalinistă, comunistă sau cum vreți să-i spuneți. De îndoctrinare cu mituri și minciună. De distorsionare a adevărului până la incredibil și irațional. Așa era ținut în lesă un popor mare și puternic. Prin menținerea în ignoranță. Altă dată mi-a povestit o altă întâmplare. Unul dintre prizonierii români avea la el o fotografie. În aceasta era el și alți prieteni de-ai lui, petrecând la o masă de restaurant, undeva în București. În poză apăreau ei, dar mai apărea și masa îmbelșugată. Erau de toate: băuturi fine, fripturi, deserturi. Unul dintre inginerii de acolo a văzut poza și în scurt timp s-au adunat în jurul lui toți mai marii fabricii. Toți se minunau de ce vedeau. Nu se mai săturau de văzut… minunea! S-a mirat românul nostru. Nu știa cu ce a greșit și nu știa ce o să i se întâmple din cauză că i-au găsit fotografia. Dar în scurt timp temerile lui s-au spulberat. Au venit cu toții să îl întrebe dacă e reală imaginea. Dacă ce era pe masă era aievea. Ei nu puteau pricepe că un om de rând poate să își permită așa ceva și nu puteau înțelege cum de există asemenea restaurante. Era ca-n basmele cu regi, regine și cornul abundenței. Era o imagine din România noastră interbelică, prosperă și promițătoare. Bieți oameni! Biet popor! Cum să nu-ți fie milă de o nație așa de mare și așa de oropsită?! Tot acolo, la fabrica de cărămidă, s-a mai întâmplat ceva ce trebuie menționat. În fabrică munceau împărțiți pe echipe, pentru a fi mai bine urmăriți care cum muncește. Să nu cumva să lenevească vreunul. Echipa lui Gheorghe avea, din întâmplare, mai mulți bucureșteni. Și într-o zi îi vine unuia dintre aceștia o idee mai năstrușnică. Și anume, să-l mituiască pe normatorul lor, așa încât să nu trebuiască să care atâtea roabe de cărămidă. Aveau ceva brumă de bănuți, că erau remunerați simbolic, și s-au gândit că mai bine rămân fără ei

318 decât să se spetească până la epuizare. Unul dintre bucureșteni, mai îndrăzneț, s-a dus la normator și i-a propus târgul. Cum și acesta era vai de mama lui, ca toți oamenii de rând de acolo, deși nu era prizonier, s-a lăsat ispitit și au făcut târgul. Așa că acum duceau mai puține roabe de cărămidă, erau mai odihniți, iar norma le era cea mai mare din fabrică. Nimeni n-a bănuit ce s-a întâmplat. Dar… mai marii fabricii, văzând ce performanță uriașă a făcut această echipă, s-au gândit să-i răsplătească cumva. Nu pentru că le păsa de ei, ci pentru a-i da ca exemplu celorlalți. ... Așa că, într-una din zile, pe când mergeau la masă, la intrarea în cantină era așezată o masă îmbelșugată. Cu de toate: mâncare bună, băutură, chiar și flori pe masă și… lăutari. Iar deasupra atârnată pancarta cu lozinca: Cine va lucra ca ei, ca ei să trăiască! Toată echipa a fost așezată la masă, iar ceilalți prizonieri erau nevoiți să treacă pe lângă masa îmbelșugată pentru a-și lua bruma de porție de mâncare zilnică. Cum or fi rezistat poftei provocate de mâncarea bună numai ei au știut, dar nici cei de la masa regească n-au înghițit mai bine. Cum să mănânci cu poftă când mulți alții amărâți ca tine se uită la fiecare înghițitură a ta?! Și nici normatorul cu pricina n-o fi fost în apele lui. Ce-o fi fost în sufletul și mintea lui numai el știa. Că prizonierilor, dacă erau prinși, nu li s-ar fi întâmplat mare lucru. Cel mult o bătaie zdravănă. Dar lui, nefiind prizonier… Ideologic vorbind, de acolo, de la comunismul sovietic s-au adoptat și la noi în țară, mai târziu, formele de răsplată de tip gazeta de perete, pentru creșterea planului de muncă. Muncă multă. Nu contează dacă e de calitate ori nu. Altă dată, lucra la o fabrică de ulei. Și acolo avea un inginer care îi supraveghea și răspundea de ei. La început, până i-a cunoscut, neavând încredere în ei, i-a supravegheat strict. Apoi lucrurile s-au schimbat. Pentru că omul bun repede se cunoaște din mulțime. Era aici el și încă câțiva români în care avea încredere inginerul. Și având încredere, i-a rugat într-o zi să ascundă sub haine, când ies din fabrică, câte o sticlă de ulei fiecare. Pentru el și familia lui. Le-a spus că, și dacă o să fie prinși nu o să pățească nimic, decât cel mult un picior în dos. Dar că, dacă ar lua el, inginerul, o sticlă de ulei și ar fi prins, nu și-ar mai vedea în veci familia. A fost cinstit inginerul și le-a spus adevărul. Iar lor li s-a făcut milă de el. Și în mai multe zile au sustras sticle de ulei. Câteodată erau prinși, iar inginerul era cel care făcea gălăgie mai mare și le dădea piciorul în dos. Dar nu-i lovea rău. Se prefăcea numai, ca să nu îi lovească alții mai rău. Așa mergeau treburile acolo. Era sărăcie lucie la toate nivelurile sociale. Muncitori și intelectuali, sufereau toți opresiunile unui regim bolnav. Și s-a întors din lagăr Gheorghe a lui Achim. Patru ani și jumătate a petrecut acolo fără să știe nimeni nimic despre el. Când au fost eliberați li s-a

319 dat drumul să meargă fiecare la casa lui, în țara lui, dar fără a le asigura mâncare, transport sau orice alt fel de ajutor. Fiecare să-și găsească drumul spre casă cum o putea. Și au venit fiecare cum a putut. Un singur lucru le-a fost de ajutor și anume faptul că pe orice tren se urcau, nimeni nu îi întreba de bilet sau ce caută pe acel tren. Probabil era o înțelegere tacită a mai marilor de la conducere din acea vreme prin care erau lăsați în pace. Poate era chiar un acord între țări, dar de care ei nu știau. Acasă familia îl aștepta, spera și se ruga mereu pentru ca Dumnezeu să-l țină în viață și să-i arate calea spre casă. Multă bucurie, multe lacrimi și multe povești de ascultat de la cel întors. Bucuria familiei, bucuria neamurilor, dar și bucuria sătenilor care îl vizitau zilnic. În fiecare zi lăsată de Dumnezeu veneau săteni în vizită, să-l vadă și să îi audă poveștile. Unii, care aveau bărbați din casă duși la război și care nu s-au mai întors și nici nu au primit vreo veste de la ei, vedeau în el speranța lor. Nădejdea că cel dispărut ar putea să apară și în familiile lor. Într-o astfel de întâlnire cu sătenii era prins Gheorghe a lui Achim într-o zi. Stătea pe lădoiul de după masă, la povești. Măria lui era lângă el. Nu se mai dezlipeau unul de altul de când a venit. Îl așteptase cu credință și mult dor atâția ani! Gheorghe o ținea pe după umeri aproape de el. Când deodată, a intrat în casă Grozlăuana. Îi ziceau așa pentru că era de noră în Ciocmani și era venită din Grozlău (Someș Guruslău). Era o femeie foarte glumeață și pusă mereu pe șotii. Când a intrat în casă avea în brațe o copilă bălaie și frumoasă, cam de doi, trei anișori. S-a uitat fix la Măria și cu o față serioasă i-a zis: „Tu Mărie, vină și îți ie fata că nu măi tace din gură! Io nu măi poci cota de ie”. „Așe mi-am lăsat mâna di după umerii li Măria!!!”. Astea erau vorbele lui Gheorghe a lui Achim de câte ori povestea întâmplarea. Bietul unchi Gheorghe! Toată bucuria lui s-a năruit într-o clipă. Și-a lăsat mâna în jos de după umerii Măriei lui și-a amuțit. Câte gânduri nu i-or fi trecut prin minte în câteva secunde!? Măria lui?! Să-i fie necredincioasă?! Să fi avut un copil cât el era prizonier?! ... Și părinții lui? Cum de i-au ascuns asta? Noroc cu cei din casă veniți în vizită și care nu s-au putut abține și au început să râdă. Era o glumă de-a Grozlăuancei. Fata era a ei. De multe ori a povestit întâmplarea asta și mi-a povestit-o și mie o dată. Și cu timpul toate s-au aranjat la locul lor. El și-a reluat locul în familie și în societate. Dar nu ușor și nu fără urmări a ceea ce a trăit vreme de șapte ani departe de casă. Una dintre traume era foamea. Prea multă foame răbdată acolo l-a făcut ca, atunci când s-a întors acasă, să vrea să schimbe oalele de la bucătărie. Cu unele mai mari. Mult mai mari. De la 10 litri în sus. Și cei ai casei l-au înțeles. Și au mers la Jibou și au cumpărat oale mari.

320 În 1948 s-a întors acasă Gheorghe a lui Achim, iar în 1949 s-a născut Ștefan, primul lui copil. Bucurie mare pentru toată familia. În 1951 i s-a născut al doilea fiu, Costica, numit după unchiul căzut în război, care din nefericire nu a trăit decât 9 luni. S-a îmbolnăvit de pneumonie, boală fatală încă pentru acele vremuri. L-au petrecut la cele veșnice cu multă tristețe, iar locul de veci i l-au ales lângă mormântul simbolic al lui Costica Iagărului, la Huci, în grădina Iagărului, bunicul copilului. Apoi, la multă vreme după această nenorocire, în anul 1959, i s-a născut și o fiică, Aurica. O frumusețe de fată cu păr bălai și numai inele tot. A fost bucuria și mândria familiei multă vreme. Dar din păcate nu destul de multă. Povestea ei s-a terminat trist, murind la o lună după nuntă de o boală necruțătoare. Un sfârșit tragic și neașteptat care a lăsat urme adânci în sufletele celor doi părinți și a întregii familii. Au mai trăit încă după această nenorocire și s-au mângâiat unul pe altul. Dar sufletele le erau pe veci rănite și ochii lor nu mai aveau lacrimi. Acum, Gheorghe a lui Achim din Ciocmani, își duce odihna cea de veci alături de soție, micuțul Costica, frumoasa lui Aurica și toți moșii și strămoșii neamului, după o viață trăită din plin, cu bucurii și necazuri, așa cum i-a fost scris de sus.

Povestea celor trei bărbați plecați la război

Când treci prin Cliț și ajungi la Stanii Clițuli, chiar sub stâncile înalte începe a doua parte a satului. Prima casă ce-ți iese în cale e parcă atârnată de o buză de deal. O casă micuță și cochetă, cu prispă, renovată de noii locatari cu mare grijă, ca nu cumva să-i strice farmecul și istoria. Nepoții au avut grijă să respecte o ultimă dorință a bunicii lor Victoria, aceea de a nu ,,strâca’’ această căsuță a ei și de a nu îi schimba culoarea. Culoarea e tot albastră și acum ca mai demult, așa cum erau toate casele în acea vreme. Și nu se zicea albastru ci mnieriu. Înainte de a începe războiul, în căsuța asta mică trăiau șase suflete: mama - Maria, tata-Gheorghe, doi băieți - Demian Ioan, născut în 1918 și Demian Gavril, născut în 1920, și o soră - Ludovica, mai mare ca băieții, căsătorită cu Clițan Gavril, născut în anul 1917. Ludovica a mai fost măritată o dată în Preluci, un sat din apropiere. Bărbatul ei a fost un om bun. Dar n-a avut noroc de el. Au trăit împreună doar un an de zile, timp în care n-au avut copii. Într-o zi, mergând în pădure la tăiat de lemne, acesta a murit strivit de un lemn. Și s-a întors Ludovica acasă la părinții ei și la frați. Și după ceva timp s-a căsătorit din nou, cu Gavril. Era însărcinată cu primul copil când toți cei trei tineri din casă au fost duși la război. Au plecat deodată, doi frați și un cumnat, dar au fost împrăștiați

321 pe fronturi diferite. S-au întâlnit o singură dată, în Debrecin. De atunci nu s-au mai văzut și nu au mai auzit unul de altul. Ioan, fiul cel mare, a trimis de pe front o scrisoare acasă. După război doar cartea asta scrisă de băiatul lor le-a mai alinat dorul și suferința părinților. A fost udată cu multe lacrimi. De plecat au plecat toți trei, dar de întors s-a întors doar Gavril, fiul cel mic. Fiul Ioan și ginerele Gavril nu s-au mai întors și nici nu au mai auzit nimic despre ei niciodată. Fiica lor, Ludovica, a născut între timp un băiat, pe Gavril (numit după tatăl pe care nu l-a cunoscut). După război, multă vreme a sperat că tatăl copilului ei se va întoarce. Căci s-au mai auzit zvonuri despre unul sau altul, care s-au întors după mulți ani de stat prin țări străine, prin lagăre. A sperat și ea că Dumnezeu va face minuni și cu bărbatul ei și se va întoarce. Cât de târziu! Abia după zece ani, când suferința ei nu mai era așa de mare, s-a hotărât să-și refacă viața. Atunci și-a acceptat destinul și s-a măritat din nou. Iulian, noul ei bărbat, era un om bun și înțelegător. Împreună și-au făcut o casă și au avut un băiat, pe Ioan (numit după unchiul acestuia, căzut în război). Doi feciori avea acum, purtând numele a doi eroi. Dar se pare că necazul când vine, nu vine o singură dată. Când încă era mic băiatul lor, Iulian s-a îmbolnăvit de o boală fără leac. A zăcut cât a zăcut și în cele din urmă a trecut și el la cele veșnice. Și iar a rămas Ludovica văduvă. De astă dată cu doi copii: “Trei bărbați buni am avut și de nici unul n-am avut noroc”, zicea Ludovica. Pe cel mare dintre feciori l-a însurat cu o fată din sat - cu Roza. Trăiesc și acum și au o viață frumoasă împreună. Cel mic, Ioan, a crescut și el și s-a însurat în casă. Și-a adus nevastă din alt sat și au avut și ei copii și nepoți. Și a trăit mult Ludovica. A fost o adevărată colecție vie de folclor. Mulți culegători de tradiții, obiceiuri și cântece din zona noastră i-au trecut pragul. Și cânta atât de frumos! La puțin timp după moartea ei, s-a stins și băiatul mai mic. Dumnezeu să-i odihnească! Ioan Demian, fiul cel mare căzut în război, avea o fată în sat cu care se iubea. Avea drăguță. O chema Năstăsâia și era foarte frumoasă. L-a așteptat o vreme să se întoarcă, că-i era drag. Apoi s-a măritat. Că viața merge înainte. De măritat s-a măritat cu Alexandru (Șandoru Moșuli). Acesta a fost și el pe front și, din întâmplare, a fost în același loc cu Ioan când acesta a căzut la datorie. Iar când s-a întors acasă a vrut să povestească cuiva cum a murit Ioan. Dar nu știa cui pentru că nu se îndura să amărască sufletele celor doi părinți îndurerați oricum de dispariția fiului lor. Apoi, într-o vreme, și-a luat inima în dinți și i-a povestit Ludovicăi, sora dispărutului. I-a spus că Ioan era căruțaș pe front. Ducea hrană soldaților cu căruța. Iar într-o zi, pe când se aflau la Cotul Donului, într-o explozie, i-a fost retezat capul. Șandor era în apropiere și a văzut tot. Iar soarta a făcut ca cea care trebuia să-i fie soție lui Ioan, să devină

322 după un timp nevasta lui alături de care a trăit mulți ani până la adânci bătrânețe. Bieților părinți ai lui Ioan nu li s-a spus niciodată despre crunta moarte a fiului lor. Au fost lăsați să creadă că o fi murit și el ca mulți alții, străpuns de gloanțe. S-a întors din război doar Gavril. Și s-a însurat cu Victoria, o fată din Preluci, un sat învecinat. Au avut împreună trei fete: Silvia, Anuța și Onorica și mulți nepoți de care s-au bucurat. Iar una dintre fete, Silvia, a dus mai departe dragostea de folclor a mătușii Ludovica. A cântat pe scene din țară și din străinătate și mai încântă și astăzi uneori publicul cu cântecul nostru din Sălaj. Numele ei e Silvia Tămășan și e cea care a ținut cu ardoare să ne povestească trecutul familiei Demian, așa cum a fost, cu necazuri, greutăți și bucurii. E trecutul unei familii ca multe altele de pe la noi, greu încercată de războiul nemilos și de vremurile grele de mai demult. E tributul adus vremurilor de noi, muritorii. Și e totodată și exemplul viu al speranței, curajului și încrederii că Dumnezeu ne încearcă prin necazuri, dar nu ne uită niciodată, ajutându-ne să renaștem de fiecare dată din propria cenușă.

Povestea tatălui meu

Născut fiind în anul 1927, pe tatăl meu (Groza Gheorghe) nu l-au putut duce pe front. Era prea tânăr. Dar soarta a făcut să nu treacă războiul fără să-și lase urme și asupra lui. Avea doar 16 ani când în satul nostru, în Cliț, s-a dat sfoară-n țară că feciorii peste 16 ani și care sunt încă prea tineri de dus pe front, o să fie duși la munci forțate. Mai bine zis la săpat de tranșee. Dar nu toți. Acolo unde într-o casă era doar un fecior care se încadra în această categorie, era lăsat în pace. Tata era singurul băiat din casă. Trăia împreună cu „baba” Ileana (bunica lui) și cu bătrânul Todor („moșu”) cu care baba își unise mai spre bătrânețe destinul, după ce ani buni fusese văduvă. Aceasta l-a crescut și a avut grijă de el ca de ochii din cap, de când, singurul ei băiat, Ioan, a murit lăsând în urmă patru copii mici. Nora acesteia, Maria (bunica mea), era venită din Surduc. Iar după moartea soțului și-a luat cele trei fete și s-a întors în satul natal, lăsându-l pe singurul ei băiat cu mama-soacră. Trebuia să îi aline și ei cineva bătrânețile. Și a avut grijă mare de el. L-a crescut cum a putut ea mai bine și s-au sprijinit mult unul pe altul. Și ar fi trebuit să nu-l ducă la munci forțate, fiind singurul băiat și ajutor în casă. Dar, neavând cine să-i apere drepturile, a fost dus în locul altui băiat. Acesta avea tată și deci, avea cine să-l ocrotească. Bătrânul Todor a încercat să-l ascundă ceva vreme. L-a dus în pădurea de peste drum de casă și l-a ascuns într-o scorbură mare, găsită de el poate când umbla după vreascuri pentru sobă. Acolo stătea toată ziua, iar noaptea moșu mergea să

323 stea cu el, ca să nu-i fie frică și să îl apere de sălbăticiuni. Îi ducea și mâncare tot noaptea ca să nu îl vadă nimeni. Dar, când credea că totul a trecut și poate veni acasă, a fost ridicat. A plecat. A fost dus în multe locuri. Erau mereu în preajma frontului, la săpat de tranșee. Împreună cu el și alți tineri. Dar de nimerit a nimerit într-un loc cu unul singur de la noi din sat. Cu Aurel. Amândoi și-au trăit necazurile și dorul de casă. Au muncit prin multe locuri din Cehoslovacia și prin munții Caucaz. Și au fost batjocoriți în multe feluri. Înjurături, foamete, bătăi, toate i-au însoțit în fiecare zi. Despre un astfel de episod din viața lui povestea mereu tatăl meu. Ne spunea că, în fiecare zi, înainte să-și primească porția de mâncare (care oricum era puțină), fiecăruia i se administra o bătaie. De obicei picioare în dos, date cu atâta sete, încât bietul tata nu a mai suportat. Așa că a hotărât să renunțe la porția de mâncare. Mai bine să moară de foame decât să mai fie bătut. Câteva zile nu a mâncat nimic. Norocul lui a fost Găvrila Crâșmăriții din Cliț. Consătean cu el, dar mai mare cu mulți ani, acesta lucra la împărțitul hranei. „Badea Găvrilă”, cum îi zicea tata, l-a văzut că stă de câteva zile nemâncat. Așa că, pe ascuns, să nu fie văzut de ceilalți, îi oprea mâncare, pe care i-o arunca în fiecare zi atunci când nu vedea nimeni. Și așa a supraviețuit. Dar nu a răbdat mai mult de câteva luni. Într-o zi, fiind trimis după apă, apă s-a făcut! S-a hotărât să dezerteze. A fugit mâncând pământul până a socotit că e destul de departe pentru a mai fi căutat. Apoi, copil fiind încă, și-a căutat cu greu drumul spre casă. Multe zile a petrecut cu frica de a nu fi prins, cu grija de a nu rătăci drumul și cu grija de a-și căuta în fiecare zi ceva de mâncare pentru a rezista tot drumul. Și într-o bună zi a ajuns în țară. A auzit grai românesc și s-a bucurat. Dar de umblat a umblat tot cu grijă, că doar era fugar. Iar într-o zi a ajuns și acasă. Bucuria era și a lui și a bunicii și a moșului. I-a fost frică o perioadă, dar apoi a observat că nimeni nu-i are treaba. Războiul era deja pe sfârșit. Din pribegia lui a adus acasă o perie de curățat haine. Pesemne că îi plăcuse tare mult, așa încât și-a cheltuit banii pe ea și nu pe mâncare. Era o perie ovală din lemn, cu păr natural, fin și subțire. Și acum o țin minte. Că ne spunea mereu de unde a cumpărat-o. Din Cehoslovacia. Era o fărâmă din timpul necazului lui. Și el nu voia să uite. Și nu-l uita nici pe binefăcătorul lui, pe badea Găvrilă a Crâșmăriții. Omul venise la sfârșitul războiului acasă la familie. Și de-a lungul vremii, în nenumărate rânduri venea la tata să-l tundă. Și niciodată tata nu lua bani. Și îi spunea de fiecare dată că de nu era el, nu ar mai fi în viață. Îi purta mult respect. Apoi, după terminarea războiului, s-au întors bărbații din Cliț acasă. Câți au mai rămas. Odată cu ei s-a întors și Lupșa Gheorghe. Era mai mare ca

324 tata așa că el participase efectiv la război. Fusese pe multe fronturi, iar după întoarcerea lui acasă venea adesea la tatăl meu în vizită. „Să stea la povești” despre front. Aveau ce povesti. Iar frații mei mai mari, mici fiind atunci, stăteau pe lângă ei să asculte. Erau cuprinși de curiozitate și mirare întotdeauna. Poveștile astea erau rupte de realitatea pe care o trăiseră ei. De la ei am aflat și eu mai târziu o întâmplare povestită de Lupșa Gheorghe. Era din zilele de dinaintea venirii lor acasă. Era despre războiul care se terminase oficial, dar care continua încă. Pe Lupșa l-a prins sfârșitul războiului în Rusia. Deși era declarată oficial pacea între marile puteri, acolo pe front încă se mai omorau între ei. Poate frica unora de alții, poate furia pentru camarazii căzuți, poate toate astea la un loc și multe altele i-au făcut să nu se poată bucura de pace. Așa că, Lupșa, împreună cu alți camarazi de arme, s-au ascuns în pivnița unei case. O familie binevoitoare de ruși a fost de acord să-i adăpostească până ce trece pericolul. Au stat acolo câteva zile, dar în cele din urmă, descoperiți fiind, au fost capturați, scoși afară și aliniați pentru execuție. Se așteptau să moară din momentul în care au fost prinși pentru că nu exista milă. Aliniați fiind, Lupșa a fost capăt de rând. Deci, el trebuia să fie ucis ultimul. Li s-a pus pe rând pistolul în ceafă și au fost împușcați. Când au ajuns la el, s-au terminat gloanțele. Cât suspans, câtă frică, câte gânduri nu l-or fi învăluit pe bietul de el?! Cât s-o fi dilatat timpul în aceste câteva minute petrecute în așteptare, până să-și încarce ucigașul din nou arma?! Dar, Dumnezeu are un plan cu fiecare. În acest scurt timp, armata română, venită pentru recuperarea celor rămași, a ajuns și în acel loc, iar ucigașii au fost puși pe fugă. “Omul nu moare numai când i să gată zâlele”, zicea bietul Lupșa. A fost dus într-un loc în siguranță unde mai erau și alți români ce așteptau de câteva zile să vină un avion și să-i ducă în țară. A stat câteva zile acolo. În acest timp, umblând prin apropierea adăpostului, a găsit într-o casă distrusă de bombardamente și părăsită o mașină de cusut. S-a gândit pe loc că, dacă o să fie loc în avion, o să pună și mașina asta și o să o aducă în țară. Ar fi fost de mare folos acasă. Așa că, peste câteva zile, avionul salvator a sosit, toți s-au urcat în el, dar Lupșa a cerut permisiunea să urce și mașina de cusut. I s-a dat voie, așa că a alergat după ea. Dar, în acest scurt timp, inamicii au reperat avionul și au început bombardamentul. Avionul a plecat în grabă, iar Lupșa a rămas singur. „Singur cu mașina de cusut”, cum zicea el. „Și tot fără ea am venit acasă, că doar nu era s-o aduc în spate.”, că de venit a venit și el, dar mult mai târziu. Singur, cu multă frică, cu multă foame răbdată, pe ascuns tot timpul. Așa a povestit Lupșa Gheorghe. Crâmpeie de amintiri spuse de suflete încercate…

325 Pandurul din Ciocmani Înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Flore Lupșe din Ciocmani a fost dus în armată. Atunci avea doar o fiică, pe Sâia. A venit numai o dată acasă la familie, într-o scurtă ședere. Apoi a plecat din nou și la scurt timp a fost dus pe front. În acest timp soția lui, Ana, a mai născut o fată, pe Anuca, care la plecarea tatălui pe front avea doar șase săptămâni. Era anul 1942. De luptat a luptat în mai multe locuri. Când au ajuns la Debrețin, a căzut la datorie și un bun prieten al său, Gheorghe Câmpean (Văleanu). Erau amândoi dintr-un sat, luptau împreună, așa că atunci când Gheorghe a fost împușcat, Florea nu s-a mișcat de lângă el. A stat să-i ușureze trecerea în neființă, iar după aceea l-a îngropat. N-a vrut să-și lase prietenul neîngropat, ca mulți alții căzuți acolo. Măcar atât să facă pentru el. Mulți ani după acest eveniment, întors fiind din lagăr, a mers să povestească familiei lui Gheorghe despre sfârșitul acestuia. Soția lui Gheorghe, împreună cu care avea doar un copil, pe Ioan, îl aștepta încă și acum după atâția ani. Spera, poate, la o minune. Spera că e prin careva din multele lagăre de la ruși și că o să se întoarcă. Și nici acum, după ce Florea i-a povestit cum a sfârșit în brațele lui, nu putea crede. Așa că l-a pus pe acesta să jure că e așa. Și a jurat Florea. Și abia apoi s-a liniștit văduva. Și abia apoi s-a gândit să-și refacă viața, măritându-se iar, după un timp. Tot la Debrețin, Florea a fost prins împreună cu alți șase camarazi. Povestea asta o spunea adesea familiei. Au fost prinși de ruși și băgați într-o încăpere a unei case de unguri. Își așteptau moartea pentru că rușii aveau o plăcere în a chinui și abia apoi a-și omorî prizonierii. Au stat acolo câteva zile, timp în care s-au hrănit doar cu coji de cartofi. Din când în când erau chinuiți, iar gazdei din acea casă i s-a făcut milă de ei. Într-una din acele zile, fiind singuri înăuntru, a intrat la ei și le-a zis: “dacă ați avea ceva băutură, le-aș da de băut să-i îmbăt și voi ați putea fugi. Că altfel vă împușcă și pe voi ca pe mulți alții”. Florea știa foarte bine ungurește, așa că a înțeles ce zice. Iar noaptea următoare a riscat, ieșind fără să fie văzut din casă, a adus de undeva o damigeană de vin și a dat-o gazdei. S-a întors de dragul camarazilor. Iar la ziuă gazda le-a dat rușilor de băut. Erau, după cum spunea Florea „lacomi pe băutură”. Nu s-au lăsat până nu au golit damigeana și apoi au adormit. Atunci a fost momentul în care cei șase au fugit și duși au fost. Apoi… a fost prins iar de ruși și dus prizonier în Siberia. Împreună cu el mulți alții. Țărani și intelectuali, soldați și ofițeri, toți laolaltă. Nu era deosebire. Același chin, aceeași foame, același frig răbdau cu toții. Pe toți îi mâncau la fel păduchii și mizeria. Și mulți mureau. Cei mai mulți de tifos și de frig, după cum își amintea Florea. Acolo oamenii erau tare amărâți. Și multe case erau făcute în gheață. Și povestea că, frigul era așa de mare, încât urina îngheța în aer noaptea, când ieșeau afară.

326 Iar după un timp unora dintre ei li s-a dat ocazia să aleagă. Moartea aproape sigură datorită condițiilor de acolo sau trecerea voluntară în divizia „Pandurii”. Era o divizie așa zis românească, pentru că era formată numai din români, dar era condusă de ruși. Aveau ei, rușii, un plan. Unii ofițeri au privit-o ca pe o trădare, iar alții ca pe o șansă la supraviețuire. Cei mai neinstruiți nu au realizat bine ce se întâmplă. Și nici nu au analizat prea mult. Lupta pentru viață era principalul lor obiectiv. Și mulți „s-au dat voluntari”. Printre ei și Florea. Dar și mulți ofițeri. Și de acolo i-a venit porecla pe care a dus-o până la moarte, „Panduru”. Aproape 8 ani a stat Panduru la ruși. Și a făcut de toate. Era tâmplar de meserie, așa că l-au pus la treabă dându-i pe mână mulți prizonieri. Printre ei, mulți români. Printre români, mulți ofițeri. Apoi, o perioadă l-au pus administrator la popota ofițerilor. Era un om ager la minte. Se „descurca” în orice împrejurări. Avea o dibăcie a vorbelor și le plăcea rușilor de el. Știa să vorbească foarte bine rusește și ungurește. Și de acest dar, al vorbelor, s-a folosit mult el. Nu numai pentru el, ci și pentru ceilalți. Sucea situațiile pe toate fețele până când ieșea cum voia el. Îl iubeau mult prizonierii pentru asta. De multe necazuri i-a scăpat și pe mulți i-a salvat de la moarte. Mâncarea fiind pe mâna lui, îi hrănea pe ascuns. Un trup hrănit bine rezistă mai mult. Și mulți au rezistat datorită lui. Acestea și multe altele povestite de Panduru, dar uitate de urmașii lui, sunt faptele care l-au urmărit pe el. Un binefăcător ce nu aștepta recunoștință. Doar de la Dumnezeu. Și Dumnezeu nu lasă nicio faptă bună nerăsplătită. Așa încât, la întoarcerea lui acasă, viața a început să-l răsplătească. Că nu s-a întors singur. Cu el împreună au venit și mulți alți prizonieri rămași în viață. Mulți rămași în viață datorită lui. Printre aceștia și mulți ofițeri. Multă recunoștință aveau pentru Florea! Iar aceștia, ajunși în țară, și-au reluat locurile în societate. Așa se face că, Panduru din Ciocmani a început să fie căutat de mulți oameni cu înalte funcții. Generali, procurori etc., toți voiau să-l răsplătească pe cel ce le-a salvat viața: „O vrut generalul Burcă să mă ducă la București”, spunea Panduru, „da’ nu m-am dus. Că n-am măi vrut să pui în veci mâna pă armă”. Voise Burcă să-l încadreze în rândul armatei. Să-l mute cu toată familia acolo. Să aibă grijă de binefăcătorul lui și de urmașii pe care-i avea. Dar n-a mers, că n-a vrut nici el și nici soția lui, Ana. Aceasta zicea că: „ce să cot io la București în optinci?”. Un altul dintre cei plini de recunoștință a vrut să-l facă pădurar. Nici asta n-a vrut tot din cauza armei ce ar fi trebuit să o poarte. Și un cuvânt de spus a avut, ca întotdeauna și Ana, care zicea că: „doar nu ti face pădurar, ca să te blastăme tăți oaminii că nu le dai lemne destule!”. Aveau amândoi mult bun simț și știau unde le e locul. Iar de oportunitățile pe care le avea datorită acelor „oameni mari” ce îl

327 protejau acum, se folosea mai mult pentru cei din jurul lui, ajunși la nevoi. Așa își amintesc urmașii acestuia de „Câmpeanu din Surduc”, care, greșind cu ceva partidului, urma să fie dus la muncă silnică la canal. Poate nu mare lucru greșise omul, dar vremurile fiind așa cum au fost nici nu trebuia. Așa că, acesta știindu-l pe Panduru cu mare trecere la oameni cu funcții, l-a rugat să intervină pentru el. Și a intervenit. Și l-a scăpat. Și pe mulți alții ca el de câte ori i se cerea. Iar vechii lui camarazi de lagăr abia așteptau să-l servească. Niciodată nu l-au refuzat. „Avea un cuvânt cu greutate”, după cum spune unul dintre ginerii lui Panduru. Mai povestesc urmașii de o întâmplare. Având drum prin București, s-a gândit Panduru să-și viziteze și vechiul prieten, pe generalul Burcă. S-a dus la poarta unității militare și le-a spus celor de acolo că vrea să meargă la general. Îmbrăcat fiind în straie țărănești, cu optinci în picioare, cei de la poartă nu l-au băgat în seamă. I-au spus să-și vadă de treabă că la generalul Burcă nu intră oricine. A mai stat el încă la poartă și a mai insistat să-l lase. După un timp, generalul a fost informat că un țăran din Ardeal insistă mult să-l vadă. Ca vântul a alergat acesta la poartă. L-a luat în brațe pe Panduru și l-a învârtit de câteva ori. L-a strâns și l-a sărutat ca pe cel mai scump prieten al lui: „Măi, puiul lui Horthy Miklós, măi boanghina lui Horhy, ai venit să mă vezi?!” Așa îl alinta generalul. Așa cum își spuneau ei acolo, departe de țară. Ardelenii erau pui de Horthy, iar cei din regat erau reghețăni. „Au înlemnit bieții soldați”, zicea Panduru. Le-a fost teamă pentru că l-au ținut prea mult la poartă pe cel ce avea cea mai mare trecere înaintea generalului. „Și le-o zâs Burcă soldațâlor că și la miez de noapte dăcă viu să mă lesă să intru”. Era tare fericit când povestea. Un alt prieten din acele vremuri amare era procurorul Câmpeanu de la Cluj. Și acesta îl vizita și îl ajuta de câte ori cerea vreun serviciu pentru el și pentru cei din jurul lui. Și nu puțini erau cei oropsiți pe nedrept în acele vremuri. Pentru el cerea puțin. Dar când cerea era fericit procurorul, că poate să-l ajute. Așa s-a întâmplat și atunci când a făcut un car de lemne și a vrut să-l aducă acasă. „Era rău de rândul lemnelor”. Nu pentru că nu erau lemne ci pentru că nu se dădeau acte pe ele. Așa era politica atunci. Mai bine să putrezească în pădure decât să-și ducă omul acasă. L-a oprit un milițian pe drum și i-a spus să ducă lemnele la postul de miliție și să le descarce. S-a enervat rău Panduru. Și-a ieșit din fire și i-a zis: „Lemnele le duc acasă și tu să-ți faci bagaju’ că nu măi stai mult în comuna asta!”. Și nici nu a mai stat. Într-o săptămână era mutat în altă parte. Nu abuza de legăturile lui cu cei mari, dar când trebuia o făcea și era mândru tare că e ascultat. Și a mai avut încă trei fiice după ce s-a întors: Ileana, Mărioara și Evuca. Acum avea cinci fete, frumoase foc și istețe pe măsura lui. Dintre ele s-au și măritat, dar le-a purtat și la școli pe cele care au vrut să facă școală. De

328 silit nu le-a silit în niciun fel. A făcut fiecare cum a vrut. Important era să fie fericite. Că el trecuse și prin nefericire și știa cum e. Și a trăit frumos, și a trăit mult, și a fost mulțumit că-și vede nepoții și strănepoții. Și a fost împăcat cu viața pe care a dus-o știind că a făcut binele de câte ori a putut.

Amintirile lui Niculaia Moraruli

Când treci pragul casei sale, Feder Nicolae, te întâmpină cu o bucurie ce-i luminează toată ființa. Fața-i zâmbitoare tot timpul, arată fericirea ce i-o provoacă conversația. Îi place să vorbească despre tot și toate. E un om al vorbelor! „Urâtu’ din ce-i făcut?/ Din omu’ care-i tăcut.” Iar el… nu tace. În Băbeni e știut ca Niculaia Moraruli. De ce? Pentru că s-a născut la moara pe Someș de la Cuciulat. În anul 1934. Tatăl lui, Ioan Feder, era morar angajat acolo. Avea nevastă pe Eva și 6 copii. Niculaie era al cincilea copil al familiei. Erau vremuri frumoase atunci pentru el. Fiind mai mic avea și responsabilități mai puține. Și timp mai mult. Iar timpul și-l petrecea ascultând poveștile celor veniți la moară. Încă de pe atunci îi plăcea să asculte și să povestească. Cum spuneam, e un om al vorbelor! Are o minte ageră. Povestește și acum, la 85 de ani, cu aceeași acuratețe ca altădată. Cu amănunte. Îi plac amănuntele! Din ele reiese farmecul poveștilor. În acea vreme, în Băbeni erau 10 familii de evrei. Toți „cu stare”. Toți erau mari întreprinzători. Toți dețineau câte o afacere bănoasă: moară, cazan de țuică, prăvălie etc. Orice, numai bani să iasă. Iar banii îi investeau în lucruri de valoare pentru acea vreme. Pământurile cele mai bune erau ale lor. Nu cumpărau orice. Îmi spune Niculaia Moraruli că și casa lui e făcută pe pământul unui evreu. Și multe altele din sat. Nu știe cum făceau de reușeau întotdeauna să ia tot ce-i mai bun. Așa și moara de la Cuciulat. Avea 24 de coproprietari. Proprietarul principal al morii era Mandel Laizer. Un evreu cu stare. Un evreu tânăr și plin de ambiții. Avea 11 frați. Cu el 12. Doar că, tânăr fiind, începutul războiului a însemnat pentru el ruperea de familie și de afaceri. A fost dus la oaste și apoi pe front. Asta a fost, poate, și norocul lui. Pe front fiind, a scăpat de ridicarea în masă a evreilor și ducerea lor înspre lagărele morții. El și încă alți câțiva tineri evrei. Ceilalți, rămași acasă, au fost ridicați cu forța de la casele lor și puși în căruțe. Au fost lăsați să ia cu ei doar strictul necesar. Foarte puține bagaje. Iar cu căruțele au fost duși spre Jibou. Acolo urmau să fie urcați în tren. Mult amar și multă frică le-a cuprins inima! Povestește Niculaie cum că, între Băbeni și Ciocmani, un băiat de evreu, Mandel Bella (zis Bența), văr dinspre tată cu Mandel Laizer, într-o clipă

329 de neatenție a celor ce-i păzeau, a sărit din căruță. A intrat repede într-un lan de porumb și s-a făcut nevăzut. Abia mai târziu au văzut că lipsește. Și nu mai aveau ce face. A fugit bietul Bența mâncând pământul. Cine știe ce se discuta în casele evreilor despre această plecare a lor, de l-a făcut să se rupă de restul familiei și să aibă curajul să încerce să scape singur?! Că era doar un copil. Iar familia nu l-a oprit în niciun fel. Poate-și știau sfârșitul aproape. Poate se bucura că măcar unul are șansa să scape cu viață. De ascuns, s-a ascuns la o familie din satul Piroșa. Un sat de pe deal, deasupra Băbeniului. Familia lui Porumb Augustin (Gusti Sfâruli), l-a ținut în podul șurii, sub fân, multă vreme. Doi ani a stat ascuns aici. După cum spune Niculaia Moraruli: „oaminii pă vremea aia nu erau urâcioși și nu să pârău între ei”. Așa că nici de Bența nu a aflat nimeni din cei ce-i puteau face rău. Chiar dacă mulți știau de el, nu spuneau nimic. Ba mai mult, au încercat să-l ajute tacit. În Băbeni, pământurile familiei lui rămăseseră nerecoltate. Așa că, s-au sfătuit între ei și s-au dus și le-au recoltat. În vremurile ălea tulburi nimeni nu i-a întrebat de ce culeg ce nu-i al lor. Și-au dus și lor acasă din roadele pământului, dar i-au făcut parte și lui Bența. I-au dus bucatele acasă, la Băbeni. Iar dacă îi întreba cineva de ce le pun acolo, că nu mai e nimeni, ziceau că: „poate se întorc și… să aibă ce mânca”. N-a suflat unul o vorbă despre băiat. Era copilul lor de suflet. Era o faptă bună în mijlocul unui noian de nenorociri. Și cât riscau! Dar cât risca familia care-l adăpostea?! Oare ce s-ar fi ales de ei dacă s-ar fi aflat că ascund un evreu fugar? Dar nu s-a aflat. Iar faptele bune sunt scrise acolo sus. Și a trecut războiul. Și s-au întors acasă de pe front evreii din Băbeni. Câți au mai rămas. Printre ei și Mandel Laizer. După câțiva ani de stat în prizonierat la ruși, s-a întors acasă în Băbeni. Muncise acolo într-o mină de sare. Abia când li s-a dat drumul li s-a spus și că războiul s-a terminat. Înainte de asta prizonierii din mina de sare credeau că încă e război. Iar de ce s-a întâmplat acasă cu familiile lor nu aveau cum să știe. Și s-au trezit că au rămas singuri, fără familii. Li s-au dat pământurile înapoi. Lui Mandel Laizer și moara. Partea lui din moară. Și s-au adunat într-o zi la moară toți cei 24 de proprietari. Să discute de-ale lor. Printre altele, evreii vorbesc și de Bența. Anii trecuseră și el era de însurat. Se știa deja că urmează să își ia de nevastă o româncă, pe Maria, o fată din Solona. Și urma să-și lepede credința, botezându-se după cea a nevestei sale. Altădată ar fi fost de neînchipuit așa ceva. Dar acum, lucrurile s-au schimbat mult. Realitatea era alta. Nu mai erau fete de evrei nici în sat și nici în împrejurimi. Toate pieiseră în lagăre. Și apoi mai era și frica. Frica de a fi evreu. Dacă nu s-a terminat

330 încercarea de a-i extermina pe toți? Așa că bietul om a ales cum a putut. „Cum e cu treaba asta? Ce spuneți voi?”, zise Mandel Laizer. „Nici Moise n-a pierde, nici Hristos n-a câștiga!”, a răspuns Pal Lumi, alt evreu. Nu le plăcea, dar n-aveau ce face și se resemnau. Viața nu e întotdeauna cum vrem noi. Iar Mandel Laizer s-a însurat și el. Cu o fată evreică ce scăpase cu viață de la Auschwitz. Nu era tocmai de prin părțile astea. Era din Ileanda. Evreii, rămași în viață după război și Holocaust, încercau să se adune. Să se regrupeze, fiind puțini. Așa o cunoscuse și el pe nevasta lui. Și a adus-o în Băbeni, crezând că o să poată lua viața de la capăt. Dar n-a fost așa. Începutul colectivismului în România a însemnat pentru Mandel Laizer deposedarea de pământuri, de moară și de tot ce avea el mai valoros. S-a dus împreună cu alți evrei la raionul Jibou, să-și ceară drepturile. Să-și ceară funcții, dacă pământ nu mai aveau, mori nu, cazane nu, prăvălii nici atât. Să aibă cum să-și ducă traiul. Și li s-au propus funcții: de brigadiri, de revizori, de președinți de C.A.P., dar le-au refuzat. A rămas de pomină vorba lor: „dorim funcții unde să lucrăm cu bani, metru și cântar”. Spiritul lor de negustori nu-i lăsa să facă altceva decât afaceri. Și dacă nu li s-a dat ce au cerut, au plecat. Și au plecat și din țară. Care pe unde a putut. Mandel Laizer și Pal Lumi au plecat în Palestina. Nu s-au mai întors niciodată în Băbeni. Iar Mandel Bella, zis Bența, a trecut și cu numele după cel al nevestei sale. Îl chema Câmpean Nicolae. A vrut să-și șteargă de tot trecutul. Să-l uite. Și a avut doi băieți cu Maria. Și a trăit până la moarte în Băbeni. A fost și președinte de C.A.P. vreo 3-4 ani. Un văr de-al său din Jibou, Hirș îl chema, era activist de partid și l-a promovat și pe el. Se ajutau evreii rămași între ei. Și trăiau care cum puteau. Îmi mai povestește Niculaia Moraruli despre colectivizare: „în Băbeni înscrierea în colectiv o decurs bine. N-o fost probleme. Da’ în Ciocmani o fost care nu o vrut să să înscrie în colectiv. Și nu le-o fost moale. Că i-o presat să să înscrie. Că nu le-o dat pământ și-apoi n-o avut ce face. Și-o fost pă care i-o și bătut”. Așa este. Am aflat și eu. Au fost țărani în Ciocmani care au opus rezistență. Dar presiunea era prea mare și în cele din urmă au cedat. Unii au cedat cu totul. Așa se face că Dale Gheorghe, după o bătaie cruntă primită pentru că nu a vrut să se înscrie în colectiv, și-a pus capăt zilelor, spânzurându-se în nucul din grădina casei. Apoi au venit anii în care s-a muncit și s-a trăit în colectiv. Și nu ar fi fost rău, dacă ar fi beneficiat ei de munca lor. Dar roadele muncii lor erau în mare parte luate, iar ei rămâneau cu truda și sudoarea. Și din puținul ce le rămânea, tot mai trebuiau să dea o parte „la stat”. „Că dăcă avei o vacă cu

331 lapte, avei cotă de lapte de dat la stat. Dăcă avei oi, trăbuie să dai miei la stat”. Așa povestește Niculaia Moraruli. Și îmi mai spune întâmplări cu activiști de partid zeloși, care-ar fi vrut „să-l belească pă om de tăt ce are”. Așa se face că o familie avea două oi. Iar activistul le cerea să dea câte un miel la stat în fiecare an. S-a plâns familia că, lor ce le mai rămâne? Și atunci, să nu se lase păgubaș, a asociat două familii care aveau câte două oi fiecare și le-a spus că, în fiecare an să dea împreună un miel la stat. De n-ar fi de plâns, am râde! Iar Niculaia Moraruli a fost într-o vreme președinte de revizori. O funcție în cadrul C.A.P.-ului. „Da’ io m-am purtat bine cu tătă lumea. N-am pârât pă nime și nici nu i-am dat pă oamini în cleștile lor (a conducerii). Dăcă o furat omu’ di l-a colectiv, m-am făcut că nu văd. Și n-am lăsat nici pă alțîî să pârască. Io mi-am lăsat loc de bună zuua”. Și-mi mai spune că a ținut într-o vreme iepuri. Dar nu i-a declarat. Iar doctorul veterinar, care avea evidența animalelor, i-a spus să scape de ei, că dacă nu, trebuie să-i declare și să dea parte la stat. Iar el i-a urcat în podul casei. Acolo i-a ținut, acolo i-a hrănit. Noroc că iepurii nu fac zgomot. Așa a putut să se folosească el și familia lui de ei. Că altfel muncea aproape degeaba. Iar moara de la Cuciulat, de unde i se trage și numele: „o fost dată di la unu’ la altu’. Și dăcă nu s-o priceput la ie, s-o strâcat. Iar în anii ’70, la inundații, o luat-o apa”.

Iacob Flore sau Florea Gruii

O figură atipică a țăranului român. Asta mi-a venit în minte prima dată după ce am ascultat întâmplări și evenimente din care a făcut și el parte. Întâmplări povestite de fiica lui mai mare, Livia. Florea Gruii era născut în anul 1920 și era un tânăr special. Plin de idei și de speranțe. Avea o gândire creativă și o dorință uriașă de a schimba ceva, trecând prin viață. De a contribui cu ceva la clădirea unei vieți mai bune pentru el și semenii lui. Era un visător. Iar viața reală nu permite de cele mai multe ori prea multă visare, fără să-ți dea în schimb și durere. Când a venit războiul, a fost ridicat la oaste ca mulți alți tineri din sat. Numai el știe ce sentimente l-or fi încercat atunci. Poate curiozitate, poate nerăbdare, poate patriotism sincer, poate multe altele, însă frică nu. Era un curajos din fire și dornic de schimbare. Și chiar credea că se va schimba ceva în bine în urma războiului. Că această biată țară va avea o soartă mai bună. Povestea tuturor întâmplări de pe front. Povestea cum mureau camarazi, răpuși de gloanțe și obuze la tot pasul. Acum o clipă vorbea cu ei, iar apoi nu mai erau. În condiții normale aceste lucruri i-ar fi tulburat profund pe cei rămași în viață. Dar nu și acolo. Nu și atunci. Nu era loc de milă. Împinși de

332 instinctul de conservare, fiecare se îngrijea să rămână în viață mai tare ca orice altceva. În grija lor de a nu fi uciși, călcau pe cadavre la propriu. Atunci i s-a părut normal. Apoi, în timp, când povestea despre asta, își căuta parcă o scuză pentru această insensibilitate de atunci. Era poate o ușoară mustrare de conștiință, deși era conștient și acum ca atunci, că nu era altă cale. Războiul e crunt, nedrept și fără multe posibilități. Iar tu, biet suflet împins fără de voie în el, alegi întotdeauna viața. Războiul era pe sfârșite, iar armata în retragere. Așa se face că prin Ciocmani trecea un pluton al armatei române. Se retrăgea. Erau obosiți și sleiți de puteri în urma atâtor bătălii duse. Abia se târau, iar inamicul era în apropiere. Florea Gruii, care era proaspăt întors de pe front, a văzut asta și a simțit milă pentru acești bravi soldați greu încercați. Le simțea sfârșitul aproape, dacă nu intervenea. Așa că s-a oferit voluntar să-i călăuzească prin locuri lipsite de pericole. Și i-a condus cu multă iscusință în așa fel, încât inamicul n-a bănuit nimic, iar plutonul n-a pierdut niciun om. Multe binecuvântări o fi simțit atunci de la bietele suflete și de la familiile acestora! Apoi, războiul s-a sfârșit. Sătenii lui, ca toți românii din acele vremuri, își dregeau viețile sfâșiate de nenorociri și necazuri. Nu se așteptau la altă nenorocire, care pândea în apropiere. Era începutul comunismului. Oamenii erau îndoctrinați. False idealuri erau prezentate bieților țărani. Iar ei credeau, sau se îndoiau de acestea, fiecare după cât putea să gândească. Florea Gruii analiza. Analiza situația, analiza promisiunile și posibilitatea ca ele să se și adeverească. Și s-a gândit că ar fi bine să încerce să ajute această nouă orânduire socială, care se instala, în așa fel încât ceea ce era scris pe hârtie să se transpună și în realitate. După cum era scris, viața țăranilor avea să se îmbunătățească, iar el voia să se asigure de asta. Așa se face că a fost printre primii din comună care s-au înscris în partidul comunist. A fost un membru foarte activ și tot ce întreprindea era pentru o viață mai bună a semenilor. Asta însă nu a ținut prea mult. Comuniștii nu asta voiau de la el. La început l-au lăsat în pace, crezând că o să-l poată corupe, dar văzând că nu se poate așa ceva au început să-i obstrucționeze toate intervențiile și demersurile. Iar el nu se putea lăsa păcălit. Și nici nu era firea care să înghită multe fără să riposteze. Și asta l-a costat mult. Astfel că, într-una dintre multele ședințe de partid la care lua parte, și-a scos carnetul roșu de comunist, l-a rupt în două și l-a aruncat în față celor ce prezidau ședința, spunându-le: “E prea mare deosebirea dintre vorbe și fapte așa că să vă f….i carnetul că eu nu mai vreau să fac parte dintre voi”. Mult l-a costat asta. Aproape viața. Unul dintre cei de față l-a pârât la mai marii partidului. Tatăl lui Florea, Ioanul Gruii, era acasă într-o zi, când la poarta lui au bătut doi indivizi care l-au întrebat: „Acasă ți-i feciorul mai mare?” „Acasă”. Bietul tată! Nu știa el pe mâna cui își dă feciorul.

333 De cum a ieșit afară Florea, a fost întâmpinat cu o lovitură așa de puternică în cap încât l-a năpădit sângele. „Baltă de sânge o rămas în locul unde o căzut”, zicea bietul tată, plângând. A povestit de multe ori scena asta. Poate era cea mai mare durere a lui. Durere că nu și-a putut apăra copilul. A fost ridicat și dus într-o pivniță a unui sătean, Ionel Dale. Acolo a fost ținut trei zile și trei nopți, timp în care a fost bătut în continuu. Doar când mergeau la o țigară sau la mâncare sau la toaletă îl lăsau singur. În aceste scurte momente, Ionel Dale, gazda casei în care era ținut prizonier, intra la el pe furiș și îi dădea repede ceva să mănânce și apă să bea. Îi dădea în gură ca unui copil mic pentru că nu putea singur, fiind legat, dar și prea slăbit de bătăi și chinuri. După trei zile, l-au scos din pivniță și l-au dus „din post în post” până a ajuns la Cluj. În fiecare post de miliție pe unde mergea era bătut crunt și interogat. Odată ajuns la Cluj a început alt interogatoriu și alte bătăi. Acolo era pe mâna procurorilor. Trei luni a ținut-o așa și poate că acolo i-ar fi fost sfârșitul, dacă nu i s-ar fi făcut milă unui procuror de el. A văzut că e foarte deștept și poate de asta a încercat să-l ajute. S-o fi gândit că nu o să-l trădeze dacă îi spune ce să facă. Și i-a zis așa: ,,Măi băiete, ești tânăr și te văd că ești inteligent. Nu-ți curma singur zilele! Dă-ne un motiv să te scăpăm! Spune și tu că nu i-ai înjurat pe comuniști ci pe uneltitorii infiltrați în rândurile lor.” Și așa a făcut Florea Gruii. Iar la scurt timp a fost eliberat. Veșnice gânduri de recunoștință pentru salvatorul lui! De căsătorit s-a căsătorit destul de târziu. În anul 1950. Iuliana, soția lui, a venit de noră în Ciocmani din Turbuța. Iar la un an de căsătorie s-a născut primul lor copil, o fiică pe care au numit-o Livia. Apoi s-a născut, la scurt timp, Vasile, băiatul lor. Și mai spre bătrânețe Dumnezeu i-a mai fericit cu o fiică, Dana, care le-a adus multă bucurie celor doi. O minune de fată! Și frumoasă și deșteaptă. Mângâierea bătrâneților lor. Dar… orice lucru frumos trece repede. Studentă fiind, această bucurie a apusului lor a trecut la cele veșnice. Ce vorbe pot să te mângâie, suflete de părinte?! Ce ți-ar mai putea însenina ție viața de acum încolo?! Doar să aștepți ca zilele să ți se depene mai repede. Și mai aveau nepoții din partea copiilor mai mari. Toți frumoși și deștepți. Toți cu realizări deosebite în viață. Asta mai era o brumă de mângâiere.

Frânturi de povești

Niculaia li Zurman (Hosu Niculae), Gusti li Vosi (Iacob Augustin) și Gălanu au fost trei tineri duși în armată înainte de începerea războiului. Au făcut armata în județul Bălți, din Basarabia. Acolo i-a prins vremea în care Basarabia a fost ruptă de țara noastră și dată „peste noapte” rușilor. Povesteau cu tristețe de multe ori acest crunt episod.

334 Peste noapte au venit rușii să preia unitatea militară. „Niște barbari”. „Ne-au dezbrăcat pe toți de hainele care le trebuiau și de bocanci”. Apoi s-au pus pe băut. Și după spusele lui Niculaia li Zurman, i-ar fi putut împușca pe toți rușii după ce aceștia s-au îmbătat, dar un ofițer român le-a spus că ar veni alții în loc și ar fi apoi măcel în rândul românilor. Aveau un căpitan, comandant de companie, (învățător de meserie), la care i-au luat bocancii din picioare. „Strânjea din dinți și mușca din diplee” ca să nu-l împuște pe rus. Numai gândul la ce li s-ar putea întâmpla apoi tuturor l-a ținut să nu săvârșească omorul. „Că de viața lui nu i-ar fi păsat”. Apoi a venit timpul să părăsească unitatea militară. Treceau prin satele Basarabiei, iar oamenii ieșeau pe uliți plângând și rugându-i să nu-i părăsească. „Nu ne lăsați pă mâna rușilor!”. Plângeau oamenii, plângeau și sufletele soldaților. Cu mare tristețe au părăsit Basarabia. Nu s-au gândit ei nicio clipă, că partea asta de țară, ruptă cu atâta iuțeală de patria mamă, nu se va mai lipi degrabă de unde a fost smulsă. * Mai povesteau cei ce au fost pe front o întâmplare din acea perioadă. Erau în plină bătălie cu rușii. La una dintre mitraliere era pus Popicu. Tot ciocmărean și el. Rușii înaintau puternic, iar compania lor a bătut în retragere. Dar nu și Popicu. Nu se știe ce l-o fi determinat atât de tare să nu-și părăsească postul. Se știe doar că a fost singurul care a rămas să țină piept rușilor. Singur în fața unei companii întregi. Și nu se mai oprea din tras cu mitraliera. Toți au rămas năuciți, dar și mai năuciți au fost când, la sfârșit, au văzut că nu a mai rămas niciun rus în viață. Omorâse toată compania de unul singur. Poate curaj, poate frică, poate gând de la Dumnezeu! Și a rămas de pomină în satul lui. Toți știau de isprava asta. * Ioan Iacob (Ioanu li Puja), era copil mic când a început războiul. Povestește cu respect de armată germană. „Nemții care treceau prin Ciocmani erau foarte civilizați. N-ai auzit spunându-se ceva rău despre ei. Eu eram mic. Se jucau cu mine. Mă puneau pe picior și mă dădeau huța”. Așa vorbesc despre ei toți cei care i-au întâlnit. Alții povestesc că aveau la rația de mâncare și ciocolată din care nu se îndurau să mănânce până nu dădeau și copiilor. Alții spun că, dacă veneau în curtea cuiva să ceară ceva de mâncare, o găină, o bucată de mălai sau lapte, niciodată nu mergeau fără să plătească. Așa se face că, intrând în curtea unui ciocmărean, au luat două găini. De cerut nu le-au cerut că nu aveau cui, gazda nefiind acasă. Dar… s-au dus la vecinul care era acasă și i-au dat bani pe găini, rugându-l să îi dea gazdei când se întoarce. Mult s-a mirat vecinul! Când au intrat prima dată în sat, soldații nemți erau priviți cu teamă.

335 Oamenii se ascundeau de ei. Dar apoi le-au văzut bunele purtări și s-au împrietenit cu ei. Aproape că le-a părut rău după ei când au plecat. Și mai mult au regretat oamenii plecarea nemților atunci când au venit în sat rușii. Multă frică, multă durere și multă pagubă au pricinuit pe unde au trecut. Erau de o sălbăticie rară. E greu de înțeles de ce au fost atât de barbari. Unde or fi crescut și cine i-o fi educat în halul acesta? De cum au intrat în sat au avut un singur gând: băutură, mâncare și femei. Bieții oameni își ascundeau bunurile de ei ca de bombardament. Aveau făcute în pământ „decunguri” (gropi ascunse să nu se vadă) în care își puneau la adăpost bunurile din casă. Că erau lacomi pe orice. Luau haine, luau vase, luau mâncare, tot, tot, tot… Și la nevoie își ascundeau și fetele. Că rușii n-aveau milă. Și râdeau sătenii de ignoranța lor. Se zice că unul dintre ofițeri avea pe o mână puse unul lângă altul mai multe ceasuri luate de pe unde au trecut și prădat. Iar la gât avea atârnat un ceas mare deșteptător. L-a întrebat careva ce vrea să facă cu ceasul cel mare de la gât, că doar era greu de dus. Și rusul i-a spus că, atunci când va ajunge acasă, o să facă mai multe ceasuri mici din el. Câtă ignoranță! Câtă prostie! Și era ofițer. Cine știe prin ce împrejurări o fi ajuns ofițer, că nu prin școală. Se pare că, oamenii educați nu erau la mare trecere în rândul armatei ruse. În curtea părinților lui Ioanu Pujii au intrat într-o zi doi ruși. Au văzut rațe și au împușcat două. Dar nu le-a fost de ajuns. Au mers înspre poiata de vite. Acolo era Crișca, mama lui Ioan. Mulgea o junincă. Rușilor le-a plăcut juninca și au vrut să o împuște. Femeia a început să plângă. N-au ținut cont de rugămințile ei. Erau îndreptați cu pușca înspre bietul animal, când în poiată a apărut tatăl lui Ioan, Florea. Când l-au văzut, rușii l-au întrebat de ce nu e la oaste? Florea le-a arătat mâna stângă. Era infirm. Îi lipseau trei degete pierdute într-un accident de muncă, înainte de începerea războiului. Fără să mai zică absolut nimic, rușii s-au întors și au plecat brusc din curtea omului, fără să ia nimic. Erau foarte superstițioși. Iar vederea infirmului le-a trezit frică.

* Nu pot să nu zic și povestea spusă de un surducan. Era mic băiat în casa părinților atunci când în satul Surduc au sosit rușii. Iar oamenii își ascundeau fetele de ei. Tot așa și în familia lui. Avea surori mai mari, pe care părinții le-au ascuns. Iar într-o seară, în casa lor a intrat un soldat rus însoțit de un sergent român. Românul era de prin Bistrița. Rusul a început să dea cu pumnul în masă și să ceară băutură și femei. L-a calmat sergentul român și i-a spus gazdei să scoată degrabă ce are de băut prin casă. Și a scos omul. Rusul o ținea pe-a lui: băutură și femei. Că dacă nu… le arăta pușca. Îl

336 credeau în stare de așa ceva. Și atunci românul i-a mai zis gazdei să aducă de unde știe mai multă băutură că apoi are el grijă de rus. Și a adus omul. Și l-au îmbătat pe rus. Românul doar ce se făcea că bea. Iar când a adormit rusul, a cerut gazdei o funie și un butuc de lemn. Și l-a pus pe rus în carul omului alături de butuc și de funie. Era noapte, așa că, fără să-l vadă cineva, a mers aproape de podul de la Ciocmani, l-a legat pe rus cu funia, iar celălalt capăt de funie l-a legat de butucul de lemn. Și l-a rostogolit de pe pod în apă, unde era Someșul mai mare. Apoi s-a întors cu carul omului acasă. „Unde l-ai dus?”, l-a întrebat omul. „I-am dat io băutură și femei!”, a zis sergentul. În veci i-a gândit numai de bine toată familia, bistrițeanului îndrăzneț.

Mulțumiri Bibliotecarei devotate din comuna BĂBENI, MONICA DALE, care a cules aceste întâmplări adevărate, nelăsând astfel să fie uitate oameni, fapte și adevărate drame, trăite de săteni - EROI, pagini, de fapt, din istoria ROMÂNIEI. * Povestiri, triste amintiri de demult - BOBOTA: Anul 2018 a fost un an cu mare încărcătură istorică, un an în care am fost cu toţii mândri că suntem români şi ne-am amintit datorită cui trăim noi în această ţară, numită România. Am făcut ceea ce s-a cuvenit în An Centenar şi am mai stat de vorbă cu cei ce au făcut şi trăit istoria. Oameni trecuţi de 90 de ani, care mai pot povesti ce s-a întâmplat atunci, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Am stat de vorbă cu baciul Filip Traian, din Bobota, care de curând a împlinit vârsta de 99 ani şi care ne povesteşte cum a trăit şi văzut el războiul. Avea 21 ani, era căsătorit și avea un copil, a fost trimis în armată şi de acolo în război. A luptat în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi zice că treceau dintr-o ţară în alta împinși de gloanțe, nu se mai cunoşteau graniţele, își aminteşte cu groază de acele vremuri, de ororile războiului, dar cel mai greu de suportat zice că era dorul de casă. La fel, baciul Zaharia din Derșida, ne povesteşte cum a fost luat de acasă şi dus în lagăr la Tăşnad pentru a fi pregătit şi trimis pe front. Norocul lui a fost că în timp ce pleca pe front alți români se întorceau şi le-a dat vestea că războiul s-a terminat. A stat prin păduri de frică să nu fie luaţi prizonieri şi s-a întors acasă când au fost siguri că războiul s-a terminat. Îşi mai aminteşte de ororile de la Ip şi Treznea. Au fost vremuri grele după război, au venit cotele și toată agoniseala le era luată. Au muncit în mină şi în agricultură, dar cu multă muncă şi cu credinţă în Dumnezeu au ajuns la această frumoasă vârstă. Ne dau și un sfat bunicii noștri: Să fim buni, ca să trăim într-o lume bună!

337 Le dorim sănătate şi ne dorim ca şi noi şi urmaşii noștri să avem grijă de această ţară, aşa cum au avut şi înaintașii noștri. (a cules, Anca Fanca, bibliotecară)

* Amintiri despre război - NUȘFALĂU

La Nușfalău avem un veteran de război. S-a născut la data de 28 februarie 1922 la Nușfalău. Au fost 12 frați, dintre care, după război au mai rămas în viață doar 5. A fost luat prizonier la Budapesta, la data de 1 aprilie 1945. Principalele stații spre Rusia: Budapesta, Brașov, Focșani. La Lisintstro a trăit într-un lagăr, împreună cu 350 de soldați maghiari și câteva sute germani. A lucrat ca zidar, dulgher, tăietor de lemne și bucătar la cantina lagărului. Aici au pregătit și dieta pentru spital, unde zilnic erau 100-150 bolnavi. A trecut prin toate greutățile vieții în lagăr, boli, dorul de casă și de familie, cu ajutorul unor prieteni și având mare încredere în Dumnezeu. A sosit acasă în data de 4 noiembrie 1948. S-a căsătorit, a avut 4 copii, dintre care 2 au murit la o vârstă foarte fragedă. Cu multă credință se pregătește să împlinească 100 de ani. Trăiește alături de soție și de familia celui mai mic fiu. Își petrece timpul citind cărți religioase, nu lipsește de la biserică, învață și recită poezii. Se gândește cu nostalgie la vremurile când, harnic fiind, muncea cu drag și cu multă pricepere. Este un om respectat de întreaga comunitate. Am mai stat de vorbă cu veteranul nostru, Zsiga Bácsi. Mi-a povestit câteva lucruri. Dimineața au fost treziți la ora 6, alinierea, prezența a fost făcută. Au primit un mic dejun, foarte sărac, după care au fost duși pe jos, circa 2-3 km la o fabrică de cărămidă sau în pădure, de unde purtau buștenii pe umeri și îi duceau în lagăr. Permanent au fost păziți de oameni înarmați. Un ofițer rus i-a luat cizmele și a primit pantofii lui în schimb. Nu au fost bătuți. Cei care au încercat să fugă, au fost prinși într-un timp foarte scurt și pedepsiți. Clădirile au fost construite din cherestea. Din cărămizile fabricate și purtate câte 5 de la fabrica în lagăr, au separat interiorul în săli mai mici. Iernile au fost reci, greu de suportat. Din cauza alimentației sărăcăcioase toți au fost slăbiți și bolnavi. Mulți au murit căzând în veceul din curte. În timpul nopții au fost atacați de ploșnițe. După terminarea muncii zilnice s-a făcut din nou alinierea și prezența și s-au întors în lagăr istoviți și flămânzi. Prizonierii germani au sosit în lagăr cu un an înaintea celorlalți. 13 oameni, printre care și el, au fost duși la o cooperativă la cules de morcovi. Au umplut un vagon de 50 de tone, cu care s-au întors în lagăr, exact după o săptămână de drum. Vagonul era legat imediat după locomotivă, care funcționa cu cărbuni și i-a umplut cu funingine. Abia puteau să respire. La moară trebuia să umple niște saci de bună calitate cu faină. Ei au furat și au vândut la piața locală. De la civilii din piață au aflat că

338 vor veni acasă. Prizonierii maghiari au fost adunați la un loc. De acolo, în fiecare miercuri au pornit 50 de oameni spre casă. Au fost dezbrăcați și verificați dacă nu au semne, inscripții pe piele, care să le dezvăluie apartenența de SS. Au fost duși în lagărul internațional de la Sighetul Marmației. Au primit o conservă de fasole și un sfert de pâine. Au fost verificate datele personale, zonele de proveniență, timpul petrecut în lagăr și au primit biletele de călătorie. Au trecut prin gara Carei, Sărmășag și trenul mergea mai departe spre Zalău. El, cu încă doi consăteni, au venit pe jos spre Nușfalău. În drum spre casă a aflat de moartea mamei. Triste amintiri, culese de bibliotecara Somogyi Vengli Judit

EROII DE LA MĂRĂȘEȘTI (Informații adunate de fiul unui luptător la Mărășești)

Eroii nu se nasc. Oamenii devin eroi când sunt față în față cu încercările grele, cum sunt cele prin care trebuie să treacă în timpul războiului. Istoria neamului nostru oferă nenumărate momente eroice. Însă, eroi devin doar cei curajoși, lașii niciodată… Bătălia de la Mărășești, împreună cu cele de la Mărăști și Oituz, au rămas în istoria României drept unele dintre cele mai sângeroase, însă cu un răsunător ecou peste veacuri. În aproape o lună cât au durat bătăliile din vara anului 1917 de la Mărășești, Armata Română a pierdut aproximativ 27.000 de oameni, însă eroismul lor a rămas emblematic, iar jertfa lor alături de celelalte câmpuri de luptă au stat la temelia Marii Unirii de la 1918. În Ordinul de zi al comandantului Armatei 1 Române de la 20 august se arată: „La Mărășești și la Cosmești s-a dezlănțuit cea mai măreață și groaznică bătălie ce a purtat vreodată Țara Românească. În luptele crâncene și vijelioase, inamicul s-a izbit de vitejia noastră ca de o stâncă neclintită, dovedind lumii, o dată mai mult, că nici pe-aici nu se trece.” Armata 1 Română a pierdut 27.410 oameni, ceea ce reprezenta 16% din efectivul avut la începutul bătăliei. Între aceștia, 5.125 de morți, 9.818 dispăruți și 12.467 de răniți. Între cei răniți s-a numărat și tatăl meu, soldatul infanterist Marin Gh. Croitoru. Tot timpul am fost mândru de el, iar acum îi scriu aici numele cu același sentiment, deși a părăsit această lume de 61 de ani! Eroi au fost fără îndoială toți, însă în memoria colectivă au rămas câteva nume care au devenit legendă în urma luptelor de la Mărășești. Ne facem o datorie de onoare să-i amintim: - luptătorii Regimentului 32 infanterie „Mircea” au atacat liniile dușmane în cămăși, obținând o victorie răsunătoare;

339 - militarii Companiei 1 Mitraliere din Regimentul 51 Infanterie, comandată de căpitanul Grigore Ignat, au fost găsiți toți morți cu mâinile încleștate pe mitraliere. Evocăm momentul, folosind informații transmise de Bogdan Condurățeanu, citând și el altă sursă: “Pe 19 august 2017, se împlinesc 100 de ani de la moartea căpitanului Ignat și a celor 150 de subordonați ai săi din Compania 1 Mitraliere. În acea zi ei au fost aceia care, apărând cu înverșunare cota 100, așezându-și camarazii în picioare, în poziție de tragere și executând foc din pozițiile acestora, au ținut în loc suficient timp elementele avansate ale Diviziei 115 Germană, încât un contraatac românesc cu rezervele să-i arunce pe nemți și pe austro-ungari dincolo de pozițiile de unde plecaseră în atac. Sublocotenentul german care comanda operațiunile din zonă era stupefiat: – Ce oameni! Dumnezeule! Tragem în ei de o zi întreagă și nu se mișcă de pe poziție!” Rezervele românești ajunseseră în zona Mărășești și așteptau ordinul de luptă. Generalul Prezan își cheamă curierul: - Te duci la Ignat și-i spui să se retragă! Ordin! Curierul plecă. Ajunse în tranșeea românească. - Nu trageți, fraților! Sunt ofițer român! Tăcerea morții era înstăpânită peste tot. Niciun răspuns. Curierul șopti pentru sine după ce trecu pe lângă un grup de soldați inerți: „ăștia-s morți!” Un nod i se puse în gât și începu să alerge prin tranșee: „și ăștia-s morți! Toți sunt morți!” Se repezi la Ignat; când îl atinse, ultima rafală de gloanțe se slobozi. Parcă spunea: „Pricepeți! Nu puteți trece pe aici.” Scurtei rafale nemții i-au răspuns cu foc intens. Curierul adăpostindu-se din calea gloanțelor și a exploziilor, înecându-se de plâns ajunse la Comandamentul de operațiuni. Printre lacrimi raportă: - Domnule general, toți, toți sunt morți! Toți! - Bine, zise Prezan, dar acolo încă e luptă… Luă binoclul să privească. Cu ochiul liber se vedeau luminile exploziilor, apoi zise aproape convins: - Acolo e luptă încă… - Nu, domnule general, acolo sunt 150 de oameni morți… asta sunt…! 150 de oameni morți în câteva ceasuri… Morți cu toții! îi strigă curierul. Generalul era consternat.” Prin Înaltul Ordin de zi nr. 41, semnat de regele Ferdinand și de generalul de Corp de armată Constantin Prezan, se scria: „Căpitanul Ignat Grigore, din Regimentul 51/52 infanterie, a fost găsit mort în tranșee, cu mitraliera în brațe, înconjurat de oamenii săi și de mormane de cadavre

340 inamice. A luptat ca un brav și tot astfel a și murit. Și-a plătit prea scump viața, înconjurat de dragostea și devotamentul subalternilor săi care, făcând cu piepturile lor zid de apărare în juru-i, i-au dat putința să-și mânuiască mitraliera lui dragă până la cel din urmă cartuș. Acest sfârșit ostășesc îi va cinsti pururea memoria și-l aduc la cunoștința ostașilor țării drept pildă de înălțător avânt patriotic și sublim sacrificiu al vieții”(Oltea Rășcanu Gramaticu, BÂRLĂDENI ÎN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE A NEAMULUI, 1916-1919, în Acta Musei Tutorensis IX-X, 2014, p. 272). - nume devenite legendă: sergentul Ignat Iliescu, generalul Constantin Christescu, generalul Eremia Grigorescu, autorul devizei „Pe aici nu se trece” de la Oituz și „Nici pe aici nu se trece” de la Mărășești, de numele căruia se leagă victoria răsunătoare a românilor de la Mărășești și faptele lor de eroism; - la Mărășești a devenit un erou național datorită faptelor sale de vitejie sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu din Târgu-Jiu. Ea a căzut în luptă în sectorul Muncelu, în ordinul de zi menționându-se că “a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai patriei sale, pe care i-a întrecut cu puterea cu care își înfrângea slăbiciunea femeiască, știind să dovedească rigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositor cu orice preț.” - un alt erou de la Mărășești este Măriuca Zaharia, copila de 12 ani care a murit eroic pentru țara ei și pentru credința strămoșească. “A vrut să facă ceva pentru țară” și și-a dat viața! Trupul său a fost depus ulterior în Mausoleul de la Mărășești, în Culoarul „Cavalerilor”, alături de bravii soldați căzuți pe aceste locuri. (Silvia Dascălu, Lupta de la Mărășești și eroii ei, În ziarul Lumina, 6 august 2017). Despre Primul Război Mondial s-au scris câteva opere literare de mare valoare, prețioase capodopere ale prozei noastre având ca temă războiul. Avem în vedere romanele: „Pădurea spânzuraților (1922), scris după nuvele ca „Ițic Ștrul dezertor”, „Catastrofa”, „Hora morții”, de Liviu Rebreanu, „Întunecare” (1927-1928), de Cezar Petrescu și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război„ (1930), de Camil Petrescu. De asemenea, cu aceeași temă, mai amintim: „Fata moartă” (1937), de Ioan Missir (1890-1945), „Cronică de familie” (1957), de Petru Dumitriu; poeziile de război ale lui Camil Petrescu: „Versuri. Idee. Ciclul morții” (1923), povestirile lui Gheorghe Brăescu (1871-1949) și memoriile poetului George Topârceanu „Amintiri din luptele de la Turtucaia” (1918) și „Pirin-Planina” (1936), memoriile de prizonier. Despre Primul Război Mondial s-au realizat mai multe filme românești. Consemnăm întâi ecranizările a trei romane celebre: „Pădurea spânzuraților”(1965), regizor Liviu Ciulei, cu Liviu Ciulei, Ștefan Ciubotărașu, Victor Rebengiuc, în roluri principale; „Ultima noapte de

341 dragoste” (1979) în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu Vladimir Găitan, Joanna Paula, Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, în roluri principale; „Întunecare” (1985), în regia lui Alexandru Tatos, cu Ion Caramitru, George Constantin, Dan Condurache, Florin Zamfirescu, în roluri principale. Despre Ecaterina Teodoroiu s-au făcut mai multe filme: „Ecaterina Teodoroiu” (1921), regizori Nicolae Barbelian și Ludovic Ressel, cu Marietta Rareș în rolul Ecaterinei; „Ecaterina Teodoroiu” (1930), regizat de Ion Niculescu Bruna, cu Felicia Frunza în rolul Ecaterinei; „Ecaterina Teodoroiu” (1978), regia Dinu Cocea, cu Stela Furcovici, Ion Lupu, Mihai Mereuță, Ion Caramitru, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu în roluri principale. Alte filme: „Vitejii neamului” (1926, regizori Ghiță Popescu, Eftimie Vasilescu), „Nepoții gornistului” (1953, regizor Dinu Negreanu), „Baladă pentru Măriuca” (1969, regizori Constantin Neagu, Titel Constantinescu), „Prin cenușa imperiului” (1975), „Capcana mercenarilor” (1980, Sergiu Nicolaescu), „Lumina palidă a durerii” (1981, Iulian Mihu), „Triunghiul morții” (1999, Sergiu Nicolaescu). * Ca un corolar al tuturor dovezilor de prețuire a eroilor căzuți în Primul Război Mondial este Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși din Târgu-Jiu, cunoscut sub numele Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu. Este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele patru monumente sculpturale – Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit – sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. În vara anului 1973, în vacanța mare, am pornit într-o excursie cu elevii Școlii Gimnaziale Aluniș, cu autocarul. La Târgu-Jiu am stat o zi, aici având stabilită și cazarea la un internat din oraș. Atunci, am vizitat renumitul ansamblu cu sculpturile lui Constantin Brâncuși. Consiliul Județean Gorj al Organizației Pionierilor ne-a pus la dispoziție un ghid care ne-a însoțit peste tot, în oraș. Ghidul ne-a dus pe la toate componentele ansamblului și ne-a furnizat o sumedenie de informații. Astfel, Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătaia la care urmează să participe combatanții. În jurul mesei sunt 12 scaune-clepsidre. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere. Simbolic, această masă, pentru mulți combatanți, poate fi ultima! Aleea scaunelor, compusă din două bănci de piatră și 30 de scaune din piatră pătrate (în formă de clepsidră) dispuse de o parte și de alta a aleii în grupuri de câte trei, fac legătura în grupul Mesei Tăcerii și Poarta Sărutului, situată spre est, la intrarea în parc. Realizată între 1937 – 1938.

342 Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior. Coloana fără sfârșit sau a sacrificiului infinit, considerată punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m este construită din 16 module – 15 module întregi și încă unul amplasat jumătate jos și jumătate sus – romboidale din fontă. Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. Doctorul Traian Stoicoiu spune că adevăratele nume ale operelor brâncușiene sunt: - Coloana sacrificiului infinit, dat de eroii români pentru reîntregirea neamului; - Masa apostolilor neamului, compusă din 12 scaune (reprezentând apostolii), în mijloc aflându-se Iisus Hristos; - Monumentul Întregirii Neamului, compus din doi stâlpi, fiecare stâlp alcătuit din alți 4 stâlpi uniți la partea de sus cu o grindă. Sărutul înseamnă Unirea. Cei 8 stâlpi reprezintă cele 8 regiuni care se alipiseră patriei mamă, România. În 1935, Constantin Brâncuși a primit comanda din partea Ligii Femeilor Gorjene de a ridica un monument dedicat eroilor care au căzut în Primul Război Mondial, în special eroilor gorjeni care au apărat orașul Târgu-Jiu. Așa a început, iar inaugurarea ansamblului a avut loc peste numai trei ani. Grigorie M. Croitoru, scriitor

UNITATEA începe din FAMILIE

De ce o întâlnire de familie în AN CENTENAR?! Motivele sunt multe, dar, dacă privim în sufletele noastre, nu ar fi nevoie de niciun motiv aparte spre a ne dori, din când în când, să ne adunăm, măcar spre a împărtăși amintiri. Emoția anului 2018 a fost, cu siguranță, mai vie, sau chiar înecată în lacrimile neuitării și aducerii-aminte, pentru cei care mai sunt purtători ai nespuselor povești, din simplul motiv că nu au avut privilegiul de a fi îmbrățișați de bunici. La 100 de ani de la înălțătorul moment al MARII UNIRI, au mai fost suflete umbrite de durerea pierderii unor ființe dragi, dar, împăcați și mândri de faptele de vitejie ale bunilor și străbunilor. Printre aceștia am fost și noi, urmașii lui Trăianu’ lui Toderaș dintr-un sat sălăjean, mare cândva, tot mai mic, de la un an la altul. Sătenii se cam duc, rămân însă foarte multe amintiri, pe care, datori suntem să le ducem cât mai departe… Personal, am purtat mereu durerea de a nu fi avut parte de niciun bunic. Pe cel din partea mamei, Ioan Aciu, nu l-am cunoscut niciodată, din cauza

343 războiului, bineînțeles și a dramelor produse de acesta. Nici mama nu s-a putut bucura de grija paternă, deoarece, avea puțin peste un an când tăticul ei a fost luat pe front. L-am putea considera norocos, într-un fel, nu l-au ucis dușmanii, dar a fost luat prizonier în Rusia, întorcându-se după foarte mulți ani, nemaiavând posibilitatea să-și ia viața de acolo, de unde a lăsat-o. De durere a plecat departe, la Bucureşti și, din diverse motive, nu ne-a fost dat să îl îmbrățișăm niciodată! A slujit însă, toată viața, în Armata Română! Ne-am fi dorit să fie EROUL din poveștile noastre, a rămas, din păcate, doar în imaginar. Bunicul din partea tatălui, Trăianu’ lui Toderaș, lăsându-și acasă nevasta și pe cei șase prunci, mititei pe atunci, a fost și el mobilizat pe front, dar şi el a avut noroc, căci s-a întors viu acasă! Urmele participării în luptele pentru apărarea sfântului pământ românesc i-au schimbat, însă, total mersul vieții, atât a sa, cât și a întregii familii. Orb de ambii ochi și șchiop de un picior, nu mai putea fi de mare ajutor, de multe ori considerându-se o piedică pentru cei cărora le dăduse viață și regretând că nu s-a pierdut și el pe sub glie. Bunicii mei au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Un drum lung, presărat cu multe jertfe umane, materiale, spirituale a fost cel spre Unire, dar, multă vreme după acel luminos 1 Decembrie 1918, România nu a trăit în tihnă, teritoriul fiindu-i, în multe rânduri, atacat și chiar ciopârțit. În cei 100 de ani scurși datori suntem să ne amintim, să slăvim și să împărtășim toate dramele unui popor care, nedorindu-și să ia de la nimeni nimic, a fost nevoit să se apere de prea mulții și hrăpăreții dușmani ai neamului. În memoria lor și a tuturor celor care mai poartă astfel de amintiri, precum și din sincera dorință de a fi părtași, toți cei care s-au desprins din același arbore, întinzându-și mai apoi ramurile prin țară și prin lume, am organizat o caldă și emoționantă întrunire, la casa care mai rezistă și păstrează urme de pași, ce acolo au prins a merge în picioare, ecou de glasuri, care și-au legat cuvintele, stâlcite la început, accentuate și curajoase mai apoi, aici, în cel mai frumos loc din lume, așa cum ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi, satul natal și casa părintească. Mărturisesc că nu îmi propusesem să cuprind în această carte emoţia întâlnirii familiei mele, din partea tatălui, totul fiind de o simplitate și intimitate ce caracteriza viața omului de la sat, dar, frumuseţea şi profunzimea momentului, precum şi gândurile transmise de toţi cei prezenţi, de mulţi alţii, care au auzit sau au văzut imagini, precum şi toate întâmplările minunate care au urmat, mă determină să îi îndemn pe cei care mai au o CASĂ PĂRINTEASCĂ, acolo în satul aproape pustiu, să îşi propună şi să cheme vlăstarele, spre a reîntregi arborele. Clipe magice care, veți constata și voi, cei care poate mai aveți unele rețineri, o să vă umple straița cu merinde și, chiar dacă au mai existat sau există divergenţe între unii membri ai familiei, toate se

344 uită, de dragul atâtor amintiri! Avem, cu toţii nevoie de dragostea familiei şi nu e greu să provocăm MINUNI! Pământul, unde avem înfipte rădăcinile, ne rămâne izvorul din care să ne adăpăm, pe drumuri de arşiţă sau rătăcire, setea şi ne păstrează peste timp cărarea de întoarcere, spre regăsirea adevăratei identități. Aici știm cine suntem! Contemporani cu un moment atât de înălţător, noi cei care am mai ascultat poveşti de la oameni ce le-au trăit, am simţit ritmul alert al inimii şi îndemnul sufletului spre trăire, ÎMPREUNĂ! Creionând, aşadar, planul de împlinit, obligatoriu şi cu onoare, în anul 2018, pe un loc fruntaş am aşezat nevoia de a ne întâlni, ACASĂ, la vatră, cu cei care, pornind din aceeaşi bătătură, au crescut, ducând, prin copii, nepoţi, strănepoţi… seva ARBORELUI cu numele TODERAŞ. Nu voi prezenta toată istoria şi emoţia specială a acestei întâlniri, dar, cu toată dragostea îi îndemnăm pe toţi românii să încerce astfel de momente, deoarece îşi vor încărca bagajul cu amintiri de neuitat pentru toţi cei prezenţi sau cei ce le vor urma. Am alcătuit, în prima etapă, arborele genealogic al familiei noastre, pornind de la cel al cărui nume s-a păstrat, prin generaţii, străbunicul nostru, Pop Teodor, zis Toderaş. Legătura noastră pentru această întâlnire de suflet în An Centenar, a fost, de fapt, POP TRAIAN, unul din cei patru copii ai străbunicului Toderaș, bunicul şi EROUL nostru. Mărturisesc că am numit iniţiativa aceasta întâlnirea verilor, deoarece părinţii s-au cam mutat în deal, sub nişte cruci, mai fiind în viaţă, acolo, la casa bătrânească, doar mama, Jenica lui Trăianu’ lui Toderaş, la 82 de ani, iar o altă mătuşă, Măria, la 83 de ani, locuind în Baia Mare, acolo unde s-au aşezat mulţi din neamul nostru, găsindu-şi locuri de muncă, spre a trăi mai bine şi a-şi ajuta pruncii să se rostuiască și ei. Dintr-un neam mare şi găzdag (cu mult pământ, bogat), apreciat în sat pentru hărnicie, pricepere şi ajutor acordat celorlalţi, acum mai sunt doar casele, majoritatea părăsite, iar biata mama nu mai are cu cine povesti, astfel încât, stă la poartă şi se mai uită peste grădinile celor duşi, de parcă a făcut legământ că va sta de strajă, amintindu-şi ce frumos a fost când satul era plin! Familia lui Toderaş era numeroasă, copiii fiind cea mai mare avere şi ajutor la muncile câmpului (după cum ne-a povestit bunica, erau cea mai mare familie din Cioara, azi Deleni). Mama, nora cea mai mică din casă, venită din Chilioara, căreia i-au plăcut întotdeauna poeziile şi cânta foarte frumos, ştiind pe de rost foarte multe poezii şi cântece, populare sau romanţe, trăind puternic emoţia la care am făcut-o părtaşă, ne-a cerut microfonul, ca să o audă toate neamurile, rostind apoi o poezie care se potrivea de minune momentului:

345 Acolo-n colţ, în margine de sat La roata care-a prins să se-nvârtească Zăreşti o colibioară prin copaci, Acolo-i casa mea cea părintească.

Acolo două inimi preacurate Bat pentru mine că le sunt prea drag, Sunt două inimi calde: mama, tata Ce-adesea vin de mă aşteaptă-n prag.

Acolo-mi este leagănul prunciei Şi locul rugii mele către Domnul. Acolo am simţit plăcerea dulce Şi visul dulce, cum era şi somnul.

Şi dacă nu dau astăzi casa aceasta Să-mi dea castelul cel mai cu renume N-o dau, căci casa părintească E numai una singură pe lume!

Lacrimi sincere de dor şi aduceri-aminte s-au ivit din toţi ochii ce priveau uimiţi. Câtă bucurie, aici, pe iarba verde de ACASĂ! M-am ocupat de toate aspectele legate de buna organizare cu vărul meu primar, Ionel Hudin, iar ceea ce am trăit şi noi, dar mai ales cei care nu au ştiut cum va decurge totul, a fost de o încărcătură emoţională şi spirituală, cum rar ne e dat să trăim! Din acest motiv, nu cu vreun gând de mărire, doresc să las şi aici câteva mărturii. Poate mai găsesc şi alte familii timp de o astfel de bucurie! Merită! Am fost pentru câteva clipe, cu toții, simpli copii ai aceleiași familii, egali și frați. Satul întreg, atât cât mai este acum, a vibrat, minunându-se, chiar dacă unii săteni nu se mai puteau deplasa, nu mai auzeau bine, de mândra adunare de la casa lui Trăianu’ lui Toderaş! Într-un fel sau altul au fost părtași la bucuria noastră. A sunat cornul (acum tulnicele), ca pe vremuri când se anunţa ceva important, iar rând pe rând, la data şi ora anunţată (sâmbătă, 11 august, ora 12.00), soseau maşinile, ce erau dirijate prin curţile vecinilor, că nu mai încăpeau pe drum… toată curtea, casa, şura, grădina erau pregătite de marea sărbătoare! În poartă, îmbrăcaţi tradiţional, tinerii noştri îi întâmpinau pe cei sosiţi cu colac împletit, pălincă, dar le împărţeau şi semne pregătite de noi pentru această zi atât de specială (medalii, steguleţe, arborele nostru legat cu tricolor, baladele scrise cu dedicaţie, insigne inscripţionate cu numele familiei şi data evenimentului, precum şi alte simboluri, printre acestea și câteva exemplare din Straița cu merinde, cartea în care am pus o parte de suflet din

346 satul meu)! Am scos din lădoi şi din coastin, obiectele vechi de mobilier, de pe vremea străbunicilor, tot ce era mai de valoare, tradiţional, din pânză de casă: şterguri, ţoale, straiţe, lipideauă alese în coşte, feţe de masă cu cipcă şi alesătură, am căutat apoi prin poduri şi cămară alte piese vechi pe care le-am pus prin curte, din dorinţa de a trăi un moment autentic, de ţară! La ora 13.00 a fost cea mai mare emoţie a întâlnirii noastre: am invitat preotul din sat, Ioan Gaga, vecini, săteni, ne-am amintit şi ne-am rugat, împreună, pentru toţi ai noştri, plecaţi în veşnicie, am ridicat paus, masa fiind pregătită cu mare atenţie, astfel încât, să-i simţim aproape pe toţi. Lacrimi, dor, amintiri… neuitare! Apoi, aşa cum se face la noi, am împărţit, la fiecare casă din sat, pachete, pregătite spre a li-i aduce şi lor în amintire pe cei care, înainte vreme, făceau parte din comunitate. Tot satul a fost, aşadar, parte la bucuria întâlnirii unui neam! De ce uităm, oare, exact aceste minuni care au o putere extraordinară asupra sănătăţii noastre?! Pentru întâmpinarea verilor, cu familiile lor, am lăsat să curgă, fără niciun efort, ci cu tot sufletul îmbrăcat în dragoste şi dor, un fel de baladă, un Bun venit, ACASĂ, scris într-o seară, cu gândul la îmbrățișarea verilor și fără să mai revin, spre a perfecta textul!Am considerat că prima emoție este cea autentică:

CHEMAREA LA VATRĂ, URMAŞII lui TRĂIANU’ lui TODERAŞ

Pe aripa unui DOR V-am chemat azi la IZVOR La casa din Cioara Mare Ce lungă istorie are! Din pământ bine frământat TODERAŞ o ridicat! Trecut-au ani, mai mult de 100 Vatra sfântă nu se uită! De CENTENARUL ROMÂNIEI Ne-a adunat strigătul gliei, Să nu uităm că în RĂZBOI Avut-am EROI şi noi! TRĂIANU’ lui Toderaş Ce-avea 6 copilaşi La război o fost luat Patria şi-o apărat, Să le poată da la prunci Pământ mult, car cu boi, junci…

347 În vremurile de ieri Aieste erau averi! Gloanţele nu l-o ocolit De-amândoi ochii o orbit, S-o oprit şi-ntr-un picior Rănindu-l, dar mai uşor. Multe vieţi au fost jertfite Pentru idealuri sfinte! Tata nost’ s-o-ntors acasă, Lângă copii şi nevastă, Amărât că nu mai putea Să fie stâlpu’-n casa sa, Dar cu inima-mpăcată Că n-o lăsat neamu’ baltă! Mama Anica o fost tare Le-o dus tăte în spinare. Din pământ şi-o crescut pruncii Învăţându-i sudoarea muncii Pă Iuăn şi pă Florica, Gafia, Mitru şi Văsălica, Trăian, cel mai mic din fraţi, După datina din casă S-o legat s-o-ngrijească, Vatra să n-o părăsească. Mama noastră cea bătrână O fost şi ea EROINĂ, Pruncii şi i-o apărat Pământu’ nu l-o lăsat! Când comuniştii-o venit, Ea pe jos s-o azvârlit, Astfel din tot satu’ nost Greu de crezut ar fi fost C-Anica lui TODERAŞ I-o învins pe tovarăşi! Grădinile cele bune Le-o ţinut, ca să adune An de an, bucate multe Copilaşii să-şi ajute, Să nu simtă lipsurile, care, Fără tată, o familie le are! Mai tare ca şi-un bărbat

348 La nimeni nu s-o lăsat Stând dovadă peste ani, Ca şi ROMÂNII cei mari, C-atunci când e hotărât Omu’ nu e doborât! De-ar fi fost mulţi ca bunica, România-nvingea frica Celui mai crunt genocid Comunismul cel perfid Ce-o făcut din stăpâni, sclavi, Din oameni demni, umili sărmani. De când le-o luat tăt ce-o avut, Românii s-o cam pierdut Tot îşi caută cărarea Şi nu găsesc alinarea! Ce noroc, ce bucurie C-a noastă copilărie S-o petrecut aici, la sat Şi bunica ne-o-ndemnat Să fim oameni de ispravă, Oriunde viaţa o să ni se cearnă! Şi din ăst’ neam de EROI Am pornit în lume noi, Din cei 6 prunci din Cioara S-o umplut satu’ şi ţara, Şi-n Bulgaru’ din vecini, A noşti o fost oameni buni, Îi cinstea lumea din sat, Faini români, de lăudat! Maramureşu’ cel vestit Cu-a nost’ neam s-o-mbogăţit! La Zalău şi Baia Mare S-o aşezat a noşti, mai tare, Să fie-aproape de casă, Părinţii să-şi îngrijească. Apoi o împânzit ţara, Oradea, Cluj, Timişoara… Ba-n aieste vremuri noi, S-o dus p’în lume vo doi Cotându-şi în ţări străine Binele ce se cuvine

349 Unor români de viţă aleasă Cum o învăţat ii de-acasă! Ne-am împrăştiat, ca lumea toată Uitând cum era odată! Dintr-un porc, ori o găină Ne-adunam cu tăţi la cină, Apoi spune tu, măi vere, Nu era asta avere?! De dragul zilei de ieri, V-am chemat acum, măi veri Cu copii şi cu nepoţi Că-ncăpem aici cu toţi, Pentru o zi de bucurie V-am adunat la moşie! Viaţa şi-o urmat al ei rost, Ne-o mărs bine, ori mai prost, Nu-i nimenea vinovat De ceasu’ ce l-o căpătat, Dar din toate-i important Ce-am înţeles şi-nvăţat! Să iubim şi să iertăm, Şi să nu ne judecăm Nici pe noi şi nici pe alţii Să trăim uniţi, ca fraţii! Să mai venim pă aici, Gândind la părinţi, bunici, Să nu uităm că am fost Un neam vrednic şi frumos! Pruncii noşti pă mai departe Să scrie pagini în Carte Tot aşa ca-naintaşii Ce în sat o fost fruntaşii! Cât ne ţine pe el pământu’ Să-l rugăm noi toţi pe Sfântu’ Neamul să ni-l ocrotească Şi în veci să ne trăiască!

Cu drag pentru NEAMUL meu, ICA lui TRĂIANU’ lui TODERAȘ şi a Jenichii (născută în Chilioara) din CIOARA (DELENI) (Florica Pop)

350 Apoi alte emoţii le-a transmis vărul meu, Ionel, tot prin versuri, scrise fără să se gândească, înainte vreme, că ar putea să o facă… dragostea şi dorul de neamuri i-au dictat și lui cuvintele...

LOR, NOUĂ, VOUĂ… Doamne, cu a Ta putere Te coboară pe pământ, Să ne vezi, cu mic, cu mare Sărutând pământul sfânt! E pământul cel pe care Dragii noştri l-au călcat, Bunici, mame, taţi, unchiaş Pân’ la – ntâiul TODERAŞ!

Aprindem o lumânare Şi în suflet şi-n colac, Să-i strigăm în gura mare, Pe cei ce-n braţe ne-au purtat!

Să-i rugăm ca să ne ierte, Prea puţin îi mai chemăm, Ceea ce suntem acuma Numai lor le-o datorăm.

Cuprinşi mereu de treburi multe N-avem timp să-i pomenim, Alergăm după himere: Bunuri, bani să dobândim.

Dragii, duşi în nemurire Ne privesc din cerul ‘nalt, Râd de noi, sau plâng, se pare… Cu mori de vânt ne batem şi-i păcat!

Lacrimi mari, ca stropi de ploaie Vărsăm pentru-naintaşi! Cupe şi pahare pline Ciocnim pentru TODERAŞI!

Şi, cu lumânarea-n suflet, Când spre casă noi plecăm

351 Să fim optimişti, că, mâine, Noi suntem cei ce urmăm! ***

Nimic nu-i mai frumos şi mai de seamă Decât să spui cuvântul - TATĂ, să spui MAMĂ. Tu ştii că a mea MAMĂ şi-al tău TATĂ Văzut-au soarele pe - această vatră?

Aici, în ăst locaş, această bătătură, În seculara casă şi frumoasa şură, Au deschis ochii mari şi frumuşei, Acei ce-au fost părinţii mei, părinţii tăi.

Au dus-o greu şi au trăit cu trudă, Căci soarta era grea şi era crudă, Războiul ce zdrobea o lume întreagă La tatăl dârz i-a luat lumina dragă!

Cei şase copilaşi şi a lor mamă Avut-au zile bune şi zile grele, de bună seamă! Anica, cea harnică, hotărâtă şi optimistă A fost un ghimpe în coasta comunistă.

Dar Domnul s-a îndurat de toţi şi toate Şi au ajuns chiar foarte bine aici şi… mai departe În alte sate, chiar şi la oraş Şi - au făcut renume din bunul TODERAŞ.

Noi cei de azi, voi cei de mâine Ori cei veniţi târziu sau chiar poimâine, Ce rezemăm această casă şi stăm la umbra de poiată Să nu uităm nicicând pe cei ce ne-au fost MAMĂ, TATĂ... Acei ce-şi uită bunii şi străbunii Îndemn să fie socotiţi totuna cu nebunii, Căci totu-n viaţă îi permis, dar nu şi de folos! Nu-i nici frumos, nici drept să îi uităm pe cei ce sunt, pe cei ce-au fost!

Din suflet, pentru toate neamurile mele dragi, IONELU’, lui GUSTINU’, Victoru’, Gligoru’ Pintii din Bulgari şi al GAFII lui Trăianu’ şi Anichii lui TODERAŞ din Cioara (Ionel Hudin) CIOARA/DELENI, 11 AUGUST 2018

352 Am fost peste 100… cei mai tineri, mulţi dintre ei, nepoţi şi strănepoţi de veri primari, nu mai fuseseră niciodată în satul bunicilor, străbunicilor… nu au avut timp să-i aducă, suntem mult prea prinşi cu toţii cu lucruri mult mai importante decât… vatra străbună, dar, culmea a fost că le-a plăcut, unii căutau un Moll, alţii se minunau de toaleta… ecologică, de multe alte obiecte, ciudate pentru ei, li se păreau… jucării stricate, iar după o vreme, Tina, nepoata lui Nelu, vărul nostru, a ocupat locul I la un concurs în care se punea accent pe trăiri… tradiţionale autentice! Fata noastră a impresionat publicul şi juriul cu povestea Toderaşilor! După plecare, imediat, cu emoţia întâlnirii încă vie, am mai primit un gând, tot în versuri exprimat:

Cea dintâi născută dintre verișorii primari, prima nepoată a lui TRĂIANU’ lui TODERAȘ, VALERICA, profesoară de română, acum pensionară, a scris:

NE CHEAMĂ RĂDĂCINILE ACASĂ - 11 august 2018

Cu luni în urmă, Ica, și-a lansat chemarea: Să ne-adunăm cu toți acasă! Și am răspuns cu bucurie, căci glasul sângelui nu lasă. Căsuța veche, dragă nouă, ne cheamă-acum, din nou, la ea. Când am plecat, cu zeci de ani în urmă, doream cu toți a ne afirma.

În cuibul din casa măicuței crescut-au șase păsărele, Căci trei plecaseră la Domnul, când fost-au nu prea măricele. Cei ce-au rămas s-au dus pe rând, făcându-și fiecare rostul Aproape sau departe de măicuța, îi vizitam din când în când căsuța.

În căsuța de la vale, cum lor le plăcea să spună Am văzut și eu lumina într-o casă: plină-plină. Viețuiau atunci, în pace, nouă suflete în ea Dară casa bunei noastre tuturor ne ajungea.

353

În cuprinsul umbrei sale, câți nepoți au încăput? Câți ne-om fi jucat noi oare, sus, pe prispa ei de lut? Dar grădina ei cu pomii, câte-o fi văzut atunci!? Pe toți ne-a purtat tătuca, pe sub meri și pe sub nuci.

Pe cărarea din grădină am urcat de-atâtea ori Moșul ne lua de mână duminica și-n sărbători. Ne ducea la rugăciune, fiindcă așa ni se cădea Să fim copilași cuminți, să urmăm biserica.

Dar păsărelele-au prins aripi și au început să zboare Primul ce și-a luat zborul a fost feciorul mai mare. Și-a luat pruncii și traista și-a plecat spre zări străine Muncind să-și crească copiii, să le fie lor mai bine.

Îi speriase colectivul ce le luase pământul Și vedeau atunci scăpare doar la Dumnezeu cel Sfântul. Căci tot ce le-au dat bătrânii pentru viață spre păstrare Fusese luat cu forța, nu existase - ndurare.

Au plecat apoi cu toții, fiecare-n drumul lui, Fiecare având în minte vorbele părintelui: Să fiți oameni de-omenie, să vă iubiți între voi, Ajutați-vă cu toții și să nu deveniți răi.

Până au trăit bunicii veneam să îi vizităm, Dar vacanțele sunt scurte, uneori nu ajungeam. A venit în schimb măicuța la cununie la toți Era mândră, sărăcuța, când vorbea despre nepoți.

A plecat întâi tătuca peste ani s-a dus măicuța S-a golit curtea, s-a golit satul, a rămas pustie ulița. Doar cel mai mic, cum era rânduiala, A rămas pe vatra veche să nu - mprăștie agoniseala.

După ce-au plecat bătrânii, casa a rămas mai goală, Ne primea acum uncheșu, Dumnezeu să-l aibă-n pază! Dar s-a dus și el și-n casa care mereu era plină Arde-acum din când în când, doar o singură lumină.

354 Ramurile - nmugurite, pe copacii cei târzii Nu mai cunoșteau căsuța mult iubită de părinți. Nepoți și strănepoți, departe, auzeau, doar din povești Ce secrete minunate ascundeau a ei pereți.

Azi, cu sufletele strânse și cu părul grizonat Ne - ndreptăm, din nou, spre locul din care noi am plecat. Ne-au primit, în curtea mare, cum e datul din străbuni Azi cu pâine și cu sare, cei ce nu ne sunt străini.

Toți, cu glasuri sugrumate, de emoții și alean Cu obrajii umezi, poate, de-amintiri de neuitat Am intrat în bătătură și cu toți am prezentat: Copii, nepoți și unii strănepoți, ce-am adunat în viață toți.

Curtea maicii noastre bune care ne-a primit pe toți Este iarăși astăzi plină, de nepoți și strănepoți. Ce potop de amintiri, câte lacrimi, pe ascuns, Să fi stat aici o lună, cred că n-ar fi fost deajuns.

Cei mai mici se joacă-n voie prin grădină, pe sub meri Unii, poate, sunt aceeași ce erau mai până ieri. Se cunosc și schimb-adrese, pentru că nu s-au văzut, Iară noi oftăm cu jale după timpul ce-a trecut.

Am plecat apoi, în noapte, către alte zări târzii... Am lăsat în urmă satul, cu ulițele pustii. Dar mă doare iarăși gândul, izvorât în zori de zi: Azi, pe talpa casei bunei, nu mai e joc de copii!

Da, ne-am întâlnit de CENTENAR, am dat viaţă satului şi locului care ne-a legănat cei mai frumoşi ani, într-o copilărie pe care, privind-o cu maturitate, ştim că a fost cea mai potrivită pentru educaţia unui copil şi pregătirea acestuia pentru viaţă. Toate lecţiile ni le dă natura, dacă ştim să-i prindem şi înţelegem tainele! Ne-am amintit de dramele acestui neam, de bunicul nostru și de alți eroi, au curs lacrimi, de iubire, de dor, de aducere- aminte… timpul nu ne-a ajuns, dimineața a sosit prea devreme, chiar dacă la casa noastră nu mai cânta cocoșul! Noi ne-am promis să revenim, din când în când cu toţii, să ne alimentăm dorurile, să prindem curajul de a purta lupta cu tot ce viaţa ne pune

355 în cale, să ne însănătoşim mintea, sufletul şi trupul, călcând desculţi pe iarba cu stropi de rouă, îmbrăţişând pomii rodniciei din grădina casei părinteşti. Am dorit să împărtăşim un moment de o profundă încărcătură emoţională, într-un an special pentru tot neamul românesc! Să nu uităm, dragi fraţi, că satul natal şi casa părintească duc dorul celor plecaţi în lume şi, din când în când măcar, să ne întoarcem la obârşie, la izvor. Totul pleacă de la dor, dragoste, dorinţa de a fi împreună! FAMILIA, NEAMUL şi ŢARA sfinte să ne fie!

356

357 GÂNDURI pentru viitor

Țară-avem și noi sub soare, Și-o râvnesc dușmani destui, Dar prin vremi asupritoare N-am lăsat-o nimănui. E bogată, zici! Vezi bine, E bogată, căci în ea Multe inimi sunt, străine, Și-i frumoasă, că-i a mea. Dacă-i mică, nu-i de-ocară, Căci în ea viteji mai sunt, Și-apoi și la noi în țară Crește fierul din pământ: Când voim, îl știm culege, Știm cum să izbim cu el Când dușmani lipsiți de lege Vin spre noi cu gând mișel. Știm și noi o lege sfântă, Și de mii de ani acum Stăm cu ochii tot spre țintă, Mergem tot pe-același drum. Pentru sfânta lege-a crucii, Pentru limba ce-o vorbim: Ce de-oțel pe lucii săbii Pus-am noi de când trăim! Pentru lege, pentru limbă, Noi cu gura prindem foc: Numai vântul se tot schimbă, Însă munții stau pe loc. (Cântec - George Coșbuc) După o călătorie atât de emoţionantă prin gânduri şi suflete, la cea mai mare sărbătoare de suflet românesc - 100 de ani după luminosul 1 Decembrie 1918, având încă aproape îmbrăţişări, strângeri de mână, lacrimi, povestiri împărtășite, multe amintiri care mai dor, păstrate în lada de zestre a istoriei locurilor pe unde am trecut, vom încerca, din buchetul ales, legat cu fir de încredere şi nădejde, să formulăm, măcar în imaginar, cuvânt peste timp... Prin toate locurile pe unde am trecut, fraţii noştri dragi, ne rugau să transmitem într-o CARTE, spre a rămâne dovadă, ceea ce cred ei că i-ar trebui ROMÂNIEI spre a fi FERICITĂ, UNITĂ, RESPECTATĂ, DEMNĂ… ETERNĂ, dar, în primul rând, avându-și COPIII - ACASĂ!

358 Mai putem înțelege, oare, imensa bucurie a celui mai dorit ideal împlinit, atunci când nouă, celor de azi, nu ni s-a cerut niciun sacrificiu pentru acesta… la 100 de ani de la acea întâmplare măreaţă, care a adus frate lângă frate, după îndelungi şi grele aşteptări, lupte, străduinţe, ne-am luat ca mărturie povestea sfântă a neamului românesc şi, colindând prin gânduri şi suflete, am încercat să-i cântăm ROMÂNIEI, spre a-i retrezi simţirea, ne-am închinat în locuri memorabile, ca să vadă Eroii că nu au murit în zadar, am îmbrăţişat şi ţinut de mână, cu toată dragostea şi încrederea, sute de fraţi români, încercând să le şoptim că e atât de simplu să privim ziua de mâine cu încredere, dacă înţelegem esenţa şi faptele cu adevărat importante! Să mergem ÎMPREUNĂ prin istorie, scriind, clipă de clipă, împliniri responsabile cu gândul la cei care ne-au croit drum şi ne privesc dintre stele! Pe ei nu avem voie să-i dezamăgim, precum nici pe cei care peste alte sute de ani vor privi la paginile scrise de noi, acum şi aici! Să dăm socoteală de gândurile şi faptele noastre, în numele trecutului, pentru eternitatea acestui popor şi a ROMÂNIEI noastre frumoase! Întâlnirile stabilite nu au fost întâmplătoare şi nici doar aşa, de dragul de a număra cât mai multe evenimente. Nu, noi am pus mult suflet, multă dragoste de fraţi şi ţară, dorind să cunoaştem, ca lucrători în lumea cărţilor, adevărul şi realitatea trăirilor la acest moment de o semnificaţie majoră pentru tot românismul. Ce-şi doresc sălăjenii şi românii pe care i-am întâlnit pentru ţara lor?! În primul rând-dragoste, respect, liniște, înfăptuiri reale! Totul ar porni de la întoarcerea şi respectarea lucrurilor sfinte, de la care, sunt convinşi sălăjenii noştri, pleacă toate apoi: luând ca modele FĂURITORII ROMÂNIEI MARI, toți cei de azi, care își doresc să ocupe funcții de conducere, în care să hotărască asupra destinului unor grupuri, mai mici sau mai mari, să-și pună semnătura pe viitorul României, ar trebui trecuţi prin şcoala dragostei de ţară, a respectului pentru popor, a competenţei în conducerea unui popor, a unei ţări. Cine ajunge în funcţii înalte să dea dovadă, în primul rând, de caracter înalt, de educaţie şi cultură aleasă, de eleganţă, diplomaţie şi multă dragoste faţă de cei care i-au acordat votul lor. IULIU MANIU şi-a jertfit viaţa pe altarul ţării, GEORGE POP de BĂSEŞTI şi-a dăruit averea materială neamului, spre a-i fi de folos… aceasta este iubirea de neam, nu interesele personale şi acceptarea unor foloase în interes personal, în detrimentul celui de grup. Când omul greșește în propriul său plan, este responsabil doar pentru sine, dar când greșesc cei care conduc destinele unui neam, al unei țări, suferă cu toții, fiind nevoie de mulți ani pentru recuperarea și redirecționarea drumului. Puțini sunt cei care au rămas în istorie ca opozanți, dezidenți, ca OAMENI care au înțeles pericolele ce se abăteau asupra țării lor și s-au opus, cu toată puterea, înfruntând pedepse inumane și inexplicabile pentru o minte

359 limpede, dar IDEILE lor au învins în timp, demonstrându-se, de atâtea ori în istorie, că ADEVĂRUL este unul singur, chiar dacă nu este înțeles decât de cei aleși! De asemenea caractere este acută nevoie, care, văzând nedreptăţi şi interese străine de bunul mers al ţării, să se opună, să-şi ridice vocea în apărarea neamului. Educația serioasă, pregătirea pentru o viață demnă, în care să se aprecieze valorile cu adevărat importante, aceasta îi lipsește acestui popor! La 100 de ani de la MAREA UNIRE suntem parcă mai dezbinaţi ca niciodată. Nu oamenii simpli, poporul, nu, aceştia ne-au uimit prin dragostea lor pentru ţară, dezbinarea porneşte de sus, iar poporul priveşte neputincios. Ura îmbolnăvește minți, punând ceață peste gândirea celor neinformați, iar prin labirintul minciunilor și a manipulării, se rătăcesc mulți frați de-ai noștri. Cum va fi oare România noastră peste timp, cum îi va găsi, peste încă 100 de ani, pe strănepoţii noştri SĂRBĂTOAREA UNIRII?! Sunt mai multe aspecte la care ar trebui să medităm şi, mai mult decât atât, să luăm atitudine, responsabili fiind cu toţii de viitorul țării. De unde și cum să începem? Pur şi simplu să ne vorbim de bine familia, neamul şi ţara, să nu mai criticăm, fără a face ceva, fără a avea idei, proiecte viabile și realiste, iar pentru punerea acestora în aplicare se pot forma grupuri de acţiune, oameni uniți în bine, dacă… dacă mai stă în puterea noastră şi nu ni s-au vândut până şi cuvântul sau nădejdea! Să ne imaginăm, să visăm la țara aceea în care am dori să respirăm un aer proaspăt, reconfortant și benefic pentru plămânii nației! Să punem umărul spre a ridica vălul de ceață, făcând loc… împlinirii! Visul este permis… * Închid pleoapele şi, cu un exerciţiu de imaginaţie, mă trezesc primăvara târziu, în 2118! Cucuriguuuuuuuu!!! Ies afară, parcă după un somn de 100 de ani şi, frecându-mi bine ochii, ca să fiu convinsă că nu visez, miresmele florilor din livadă îmi dau o stare pe care nu credeam că o voi mai întâlni vreodată! În curte mă împiedic în tot soiul de orătănii: puişorii de găină se învârt în jurul cloştei, boboci de raţă, de gâscă… dau spectacol prin iarba proaspăt cosită, din coteţul, care a stat pustiu atâta amar de vreme, se aud purceluşii, cerând şi ei parcă dreptul la o tură în grădină, iar mai încolo, în poiata, ce de multe ori era gata să fie dărâmată, se aud vocile celor mai vârstnici, care mulg vacile, apoi alăptează viţeii şi, cu restul de lapte rămas în şuştar, se grăbesc să umple cănile nepoţilor, care s-au trezit şi se pregătesc de şcoală… ce tărăboi e pe drum! De pe toate uliţele satului coboară, gălăgioşi, pruncii îmbujoraţi, merg singuri, nu-i duce nimeni cu maşina, nici de mânuţă, aici nu sunt pericole, poate doar câte un căţeluş mai neastâmpărat care îi salută, sărindu-le în braţe şi mai punând câte un semn de… dragoste pe hăinuţele lor, ce miros a proaspăt!

360 Satele sunt pline, pământul cântă, fiind din nou, după atâta vreme de uitare şi pustiu, cea mai sfântă avere a poporului român! Sunt case mari acum, câte trei-patru într-o curte, bătrânii nu mai rămân singuri, neajutoraţi şi ai nimănui, s-au aşezat aproape copiii, nepoţii, trăind cu toţii în armonie, că doar… în UNIRE e tăria, iar acest gând e bine să plece din familie, spre neam şi ţară! Foarte important: fiecare familie are câte o casă numai pentru oaspeţii străini, care se-nghesuie să vină în România, deoarece numai aici mai găsesc tihna dată de natură şi simplitate! Banii adunaţi din acest turism rural, tot mai prosper, îi folosesc în formarea şi educarea copiilor, care să continue investiţia, acolo, unde sunt stăpâni! ...Toată ziua e forfotă mare, iar seara… offfff! De-ai auzi şi tu cât de frumos răsună horile românești, de la toate casele, aşa ca un IMN adus zilei ce le-a fost bucurie şi binecuvântare, ÎMPREUNĂ, iar târziu, în noapte, vecinii se duc pe la casele lor, râzând cu poftă de cele ce auziseră, că doar aici, la tâmpla veacului, s-au născut cele mai pline de haz poveşti! Acestea, poveştile, mai ales cele despre înţelepciunea neamului nostru, se citesc acum, în fiecare sat existând câte o bibliotecă, mare, frumoasă, unde, an după an, se adaugă volume, scrise din sfatul celor care se adună aici, duminică de duminică, spre a… pune ţara la cale! A reînviat ASTRA, spre a lumina poporul şi a nu-l mai lăsa să fie o gloată purtată spre hău, de străine şi meschine interese! … - Hei, îmi strigă cineva, convins că am încurcat secolele şi că, de fapt, m-am trezit în urmă cu 100 de ani, nu, aşa cum era programat, înainte… - Cum crezi tu că oamenii se vor reîntoarce la munca grea a câmpului?! De ce atunci atâta investiţie în dezvoltare, modernizare, tehnologizare?! - Că bine zici, prietene! Am fugit cu toţii de la ţară, ne-am luat apartamente la bloc, ne-am crescut copiii între betoane, tablete şi alte beneficii născocite de mintea umană… cât suntem de sănătoşi, după toate acestea, cât de mult ne pasă unora de alţii, cât din timpul care ar trebui să fie numai al nostru ne mai aparţine, cât de des ne îmbrăţişăm părinţii, copiii, nepoţii, prietenii??? Ascultă ce s-a întâmplat din 2018, ştii tu, anul în care toată România îşi omagia Eroii şi făcea promisiuni la Centenarul MARII UNIRI: câţiva, puţini, dar foarte hotărâţi, convinşi că dacă vor continua aşa, cum era pe-atunci, vor ajunge cu toţii într-o mare prăpastie, s-au ridicat în picioare, au luat frâiele-n mâini şi au pus ţara pe roate… primul lor gând a fost acela de a stopa vânzarea pământului românesc şi a-i da, din nou, viaţă, întorcând brazdă cu brazdă… - Ce s-a întâmplat cu oraşele şi marea aglomerare de maşini? - Din grupul despre care-ţi spuneam că s-a ridicat spre a pune piedici căderii ţării în prăpastie, făceau parte şi mari oameni de afaceri, patroni ai unor mari firme de construcţii… au gândit un plan şi l-au pus în aplicare…

361 Blocurile s-au transformat în spaţii pentru birouri, iar oamenilor li s-au construit case, în natură, departe de radiaţii, zgomot, aglomeraţie, spre a le debloca minţile şi a-i ajuta să gândească! Autostrăzile leagă acum toate marile oraşe, astfel încât se ajunge foarte rapid şi fără atâtea riscuri la locul de muncă, iar apoi, timpul propriu se petrece în aer curat, hrana se asigură din produse naturale, deoarece, cu ajutorul tehnologiei moderne, s-au dezvoltat ferme puternice, pământul este semănat în proporţie de 100%, cu toate cele necesare traiului. Cea mai mare minune dintre toate, însă, este modul în care sunt educaţi acum copiii! Nu numai ei, deoarece s-a constatat că nu e bine să ne îndepărtăm niciodată de învăţare, aşa încât mereu se citesc pagini, care îi învaţă pe români să trăiască frumos, cu folos! În sfârșit mesajul nostru, al celor din lumea cărților, a fost înțeles și pus în practică, se dau acum CĂRȚI pe REȚETĂ, pentru toate suferințele reale sau imaginate, cei care conduc au înțeles care este cel mai important domeniu în care merită să investească - educația poporului! În oraşe nu mai este aşa mare aglomeraţie, se poate lucra şi aici în linişte… multe fabrici, uzine, companii, cu mii de locuri de muncă… oamenii vin de la casele lor, din natură, doar până la intrarea în oraşe, de aici sunt preluaţi de mijloace de transport în comun, elegante, comode, care-i duc gratuit la locul în care-şi oferă competenţele… foarte multe s-au întâmplat… în proiectul acesta de ţară, grupul, despre care-ţi spuneam, s-a gândit la absolut toate detaliile! Au început să scrie ce nu este bine, iar apoi, analizând cauzele, au făcut propuneri viabile de transformare în fapte! Reține, te rog: acum, în 2118 nu se mai aude de stres, depresie… mai mult decât toate însă, nimeni nu e plecat dincolo, la muncă în străinătăţi, că doar au înţeles cu toţii că nu poţi fi sănătos, cu adevărat, decât ACASĂ, îmbrăţişându-ţi când vrei tu părinţii, copiii, nepoţii… Nu se mai... bifează, nu se fac munți de… dosare, nimeni nu mai are nevoie de… diplome fără acoperire în fapte, au fost educați, în școli adevărate, să fie atenți la realitate, nu la aparență! Mai vrei să-ți spun ce s-a întâmplat cu hoția despre care se vorbea atât de mult în urmă cu 100 de ani?! Lumea atunci era speriată, auzeai peste tot de… dosare, puşcărie, penali… ANAF… DNA! Nu, nimic din toate acestea nu mai există acum, poporul acesta nu e hoț, atunci când i se asigură cele necesare, când are încredere și poate trăi din roadele muncii lui. Nu se fură și nu se minte acolo, sus, nici jos nu mai auzi astfel de întâmplări… se poate, neamule, prin educație! Inteligentul grup care a fost trimis de Providenţă, nemaiputând suporta boala unui neam creştin, a făcut nişte calcule simple, arătând cum, investind în educaţia responsabilă şi permanentă a poporului s-ar reduce multe alte cheltuieli, nemaifiind nevoie de atâţia senzori antiefracţie, de alarme sau

362 gardieni, de s-a ajuns în ţara asta ca jumătate din cei apți de muncă, să-i apere pe ceilalţi jumătate să nu fure sau să nu fie furaţi! Omul educat ştie că nu se poate bucura decât de ceea ce i se cuvine, prin merite şi muncă, că nu poate fi sănătos, fără a fi drept, corect, curat la gând şi vrednic în faptă! Este o adevărată încântare pentru minte și suflet să citești, să asculți și să privești pagini, emisiuni, informații în toate mijloacele de comunicare în masă, deoarece acum nimic nu-ți mai irită simțurile, educația a pătruns și aici, iar cei selectați pentru manipularea publicului, au trecut prin școala bunului - simț, al adevăratei culturi și îți aduc mai aproape imagini, cuvinte, culori menite să-ți lumineze chipul, îndemnându-te și pe tine să ții partea adevărului, a demnității și implicării în frumosul vieții. Binele, ca și răul, se iau, precum gripa! Cât de simplu este să fii sănătos, la trup, la minte, la suflet: NATURA şi CULTURA! Ceea ce semănăm, pe ambele tărâmuri, aceea vom culege! * Ţine minte, poporul meu, te îndeamnă CĂRŢILE sfinte ale neamului, să-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, să spui răspicat şi cu mândrie: SUNT ROMÂN! Nu te mai lăsa îngenuncheat, atâta timp cât eşti îmbrăţişat de lanţul munţilor CARPAŢI, ca o șiră a spinării ce nu te lasă să te dezmembrezi, amintindu-ţi, anotimp după anotimp, secol după secol:

Munţii mi-au dat genunchii, Genunchii de piatră, Să nu pot îngenunchea, Să merg DREPT, cât voi merge prin lume!

Mergi mai des şi citește numele înscrise pe morminte sau plăci ale Monumentelor Eroilor şi, poate atunci, vei avea mai mare grijă la vorbe, la gânduri, la fapte şi te vei pune în slujba acestei ţări… eu, tu, voi, noi! Ea, România, merită asta! Peste 100 de ani de aici înainte să fie ROMÂNIA MARE şi UNITĂ, acesta este cel mai mare îndemn, cea mai sfântă poruncă şi IDEALUL naţional dorit de toţi cei ce simt româneşte în măreţul an 2018!!!

Pentru vremuri noi, un vechi îndemn:

Aidi, române! Aidi, voinice! Lasă râpe, văi, colnice! Aidi, moșnean de vitejie!

363 Lenea nu e dată ție. Pe uscat, ca și pe mare Și pe jos, tu ești călare. Și de veacuri, ție-ți spune Că născut ești a supune Și cu fapte tot mărețe Lumii-ntregi a da povețe. Aidi, române! Căci e vreme, De când țara ta tot geme, Suferind rușini și groaze Supt cumplirea multor loaze! Aidi, voinice! te arată Că tot ești ce-ai fost odată! Cu unire și cu minte, Cu de arme drepturi sfinte. Cerul slava ta voiește! Aidi, voinice, biruiește! Cântec românesc - Iancu Văcărescu

364 SCRIERI DESPRE SĂLAJ (GENERALITĂŢI)

· Szilágy vármegye monographiája (Monografia comitatului Sălaj), vol. 1-6 - Petri Mór, Budapest, Szilágy Vármegye Közönsége, 1901-1904 · Schiţa monografică a Sălagiului - Stoica, Dionisie; Lazăr, Ioan P., Şimleu Silvaniei, Institutul Tipografic şi de Editură Victoria, 1908; reeditare: Schița monografică a Sălajului, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Dicţionarul comunelor din judeţul Sălaj = Szilágy Vármegye Községeinek Kalauza - Sámi Béla, Zalău, Tipografia Samuil Seres, 1924 · Istoria învăţământului românesc din Sălaj - Ardelean, Ioan, senior, Zalău, Ed. Revistei Şcoala Noastră, 1936 · Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale ale românilor sălăjeni - Ardelean, Ioan, senior, Zalău, Tipografia Luceafărul, 1938; Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016; Ediția a II-a, revizuită și adăugită cu Discursul de la Blaj al lui Simion Bărnuțiu. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018 · Catalogul colecţiei de monede antice, Muzeul Zalău, 1968 · Artă populară din Sălaj, Zalău, Comitetul pentru Cultură al Judeţului Sălaj, 1969 · Schiţă monografică a judeţului Sălaj, Zalău, Comitetul Judeţean Sălaj al PCR şi secţia de propagandă, 1969 · Căutătorii de comori. Paşi tineri pe urmele vremii, 1970 · Aspecte ale dezvoltării învăţământului din Sălaj, Zalău, Ed. Casa Corpului Didactic, 1971 · De dor şi de omenie - Goanţă, Ştefan; Piţoiu, Ion; Mureşan, Ioan, Zalău, Casa Creaţiei Populare, 1971 · Localităţile judeţului Sălaj, 1971 · Sălajul în imagini - Rusu, Gheorghe, Deák F., Zalău, 1971 · Du-te dor şi vino, dor, Zalău, Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Sălaj, 1972 · Folclor muzical din Sălaj. Zona sub Meseşului şi Barcăului - Cernea, Eugenia, Zalău, Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Sălaj, 1972 · Judeţul Sălaj - Moraru, T.; Sorocovschi, V., Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1972 · Catalogul colecţiei de geme romane - Ţeposu-Marinescu, Lucia; Lakó Éva, Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, 1973 · Folclor literar din Sălaj - Ghergariu, Leontin, Zalău, Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Sălaj, 1973 · Szilágysági népdalcsokor - Balogh Dezső, Zalău, 1973 · Trei cântece populare din Sălaj - Zoltán Aladár, Bucureşti, 1973

365 · Flori pe portativ - Mariş, Ioan. Zalău, Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Sălaj, 1974 · Szilágysági magyar népművészet - Kós Károly; Szentimrei Judit; Nagy Jenő, 1974 · Inscripţii şi monumente sculpturale în Muzeul de Istorie şi Artă Zalău - Gudea, Nicolae; Lucăcel, Vasile, Zalău, Muzeul de Istorie şi Artă Sălaj, 1975 · Szilágysági hepehupa - Beke György, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1975 · Dansuri populare din judeţul Sălaj - Domby Emeric, Zalău, Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare Sălaj, 1976 · Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei. Biserici de lemn - Godea, Ioan; Cristache-Panait, Ioana, Oradea, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1978 · Cusături - ţesături populare din Sălaj - Demeter Attila, Zalău, Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare Sălaj, 1979 · Szilágysági magyar népzene - Kós Károly; Nagy Jenő, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1979 · Judeţele patriei. Sălaj - monografie - Dumitraşcu, S.; Lucăcel V., Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1980 · Filiala Arhivelor Statului. Judeţul Sălaj, Bucureşti, 1982 · Zona etnografică Meseş - Goia, Ioan Augustin, Bucureşti, Ed. Sport Turism, 1982 · Dimineţi Silvane - Mureşan-Bulgăreanu, Ioan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1985 · Lupta românilor din Ţara Silvaniei pentru drepturile politice şi făurirea statului naţional unitar român (1905-1918), Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1985 · Ţara Silvaniei - Lechinţan, Vasile, Cluj-Napoca, Ed. Carpatica, 1996 · Natura Silvaniae - Jibou, Centrul de Cercetări Biologice, 1997 · Judeţul Sălaj, Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, Bucureşti, 1998 · Vén Zilahra száll a lelkem. 67 szilágysági nóta - Gáspár Attila, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1998 · Descântece populare terapeutice din Sălaj - Burghele, Camelia, Zalău, Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Sălaj, 1999 · Forme tradiţionale de viaţă ţărănească - Şişeşteanu, Gheorghe, Zalău, Ed. CCVTCPS, 1999 · Szilágysági magyarok, Bucureşti, Cluj-Napoca, Ed. Kriterion, 1999; Vol.2: Szilágysági magyarok = Maghiarii din Sălaj = Die Ungarn aus dem Kreis Sălaj - redactori: Kovács Kuruc János, Bajusz István, Cluj-Napoca, Erdélyi Múzeum Egyesület, 2018 · Szilágyság. Tájak, műemlékek, emlékhelyek - Major Miklós, 1999 · 1918/1919. Contribuţii sălăjene la Marea Unire - Grad, Cornel; Goron, Doru E., Zalău, Ed. Limes, 2000

366 · Biserica şi societatea românească din Transilvania, Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea - Ciocian, Ioan, Arad, Ed. Vasile Goldiş, 2000 · Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940) - Pop, Dănuţ, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2000 · Pe cel deal cu dorurile - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2001 · Biserică şi societate în Sălaj. Protopopiatul Ortodox Românaşi - Pop, Dănuţ, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2002 · Etnie, confesiune şi căsătorie în nord-vestul Transilvaniei - Şişeşteanu, Gheorghe, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2002 · Szabó T. Attila Erdélyi Történeti Helynévgyűjtése, vol. 3. Szilágy megye, Budapest, Ed. Magyar Nyelv-tudományi Társaság, 2002 · Ţara Silvaniei. Locuri şi oameni - Ciocian, Ioan; Abrudan, Ioan, Zalău, Casa Corpului Didactic, 2002 · Turulmadaras Emlékműveink - editat de Dukret Géza, Oradea, 2002 (Partiumi füzetek) · Dimensiunea geografică a axei Jibou - Zalău - Şimleu Silvaniei - Marghita - Pop, Călin-Cornel, Zalău, Ed. Silvania, 2003 · Starea civilă în judeţul Sălaj 1895 - 2002 - Gergely Mihai, Zalău, Ed. Silvania, 2003 · Atlasul localităţilor judeţului Sălaj, Cluj-Napoca, Ed. Suncart, 2004 · Biserici de lemn - Lehene, Valeria, Cluj-Napoca, Ed. Nereamia Napocae; Zalău, Ed. Silvania, 2004 · Dealurile Sălajului - Abrudan, Ioan, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004 · Judeţul Sălaj. Paşi către Europa, 2004 · Folclor din Ţara Silvaniei - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004 · Muzsikánál nincs jobb barát… Kémeren és a Berettyó mentén énekelt legszebb magyar nóták, csárdások és dalok gyűjteménye, Camăr, Fundaţia Pro Camăr, 2004 · Oameni de seamă ai Sălajului. Vol. I-II - Pop, Florica; Bălaş, Lucia; Bódis Ottilia, Zalău, Biblioteca Judeţeană Sălaj, 2004-2006 · Pe unde umblă doru - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004 · Pe urmele unor valori culturale din Sălaj - Horincar, Floare; Bulgărean, Sanda, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2005 · Plante medicinale din flora judeţului Sălaj - Câlb, Lucia; Nemeş, Cornel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2005 · Szilágysági Évkönyv, Zalău, Assante Impex Kft., 2005-2017

367 · Aşezările medievale timpurii de la Popeni - Pe Pogor şi Cuceu - Valea Bochii (judeţul Sălaj) - Băcueţ-Crişan, Dan, Zalău, Ed. Limes, Ed. Lekton, 2006 · Colinda Fata de Maior - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2006 · Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Sălaj - Chende-Roman, Gheorghe, Zalău, Ed. Silvania, Ed. Caiete Silvane, 2006 · Homo Silagensis, vol. I-II-III - Săuca, Daniel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2006, 2007, 2008 · Ipp Art, Zalău, 2006 · Obiceiuri ale vieţii de familie - Becheanu, Victor, Zalău, Ed. Silvania, 2006 · Repere de cultură tradiţională sălăjeană - Burghele, Camelia, Zalău, Ed. Bibliotheca Musei Porolissensis, 2006 · Tezaurul toponimic al României: Transilvania (TTRT): Judeţul Sălaj, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2006 · Aşezările din secolele VII-IX de pe cursul superior şi mijlociu al râurilor Barcău şi Crasna - Băcueţ-Crişan, Dan, Cluj-Napoca, Ed. Mega; Zalău, Ed. Porolissum, 2007 · Folclor poetic. Antologie din aria Codru - Valea Sălajului - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007 · Múlandó Szilágyság - Dobai István, Ed. Regun Press, 2007 · Prefecţii judeţului Sălaj - Pop, Dănuţ; Goron, Doru E., 2007 · A Szilágyság mondahagyománya - Magyar Zoltán, Budapesta, Balassi Kiadó, 2007 · Viaţă politică în nord-vestul României. Partidul Naţional Român şi Naţional Ţărănesc din Sălaj - Pop, Marin, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut; Zalău, Ed. Porolissum, 2007 · Argintul dacic sălăjean - Pop, Horea, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2008 · Bisericile de lemn din Sălaj - Petrean-Păuşan, Ileana; Chende-Roman, Gheorghe; Ghiurco, Ioan, Zalău, Ed. Silvania, 2008 · Bronzuri preistorice din Sălaj - Bejinariu, Ioan, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2008 · Ghidul ariilor naturale protejate din judeţul Sălaj - Abrudan, Ioan; Medve, Aurel, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2008 · Poeţi sălăjeni - Suciu, Iuliu, Zalău, Editura Silvania, 2008 · Povestea pălincii. Tradiţii - Pop, Gheorghe, Zalău, Ed. Silvania, 2008 · Profesionalismul corului de cameră cu statut de ansamblu amator - Chezan, Ioan, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2008 · Régi nóta, híres nóta… Kémeren és a Berettyó mentén énekelt legszebb magyar nóták, csárdások és dalok gyűjteménye, II. kötet, Camăr, Fundaţia Pro Camăr, 2008 · Save as… - Hajdu Attila, Zalău, Ed. Hepe Arthupa, 2008

368 · Toponimie. Din onomastica Ţării Silvaniei - Chende-Roman, Gheorghe, Zalău, Ed. Silvania, 2008 · Turism şi dezvoltare durabilă. Judeţul Sălaj - Pop, Călin-Cornel, Cluj- Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008 · Cercetări arheologice preventive pe traseul şoselei ocolitoare a municipiului Zalău - Băcueţ-Crişan, Dan; Băcueţ-Crişan, Sanda; Bejinariu, Ioan; Pop, Horea; Matei, Alexandru V., Cluj-Napoca, Ed. Mega; Zalău, Ed. Porolissum, 2009 · Cultură populară tradiţională - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Muzică vocală tradiţională din Sălaj - Bocşa, Ioan, Cluj-Napoca, Ed. Media Musica, 2009 · Örök Szilágy - Bálint István János, Budapest, 2009 · Rămâi sănătos Agriju: folclor muzical de pe Valea Agrijului - Jecan, Viorel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Voi chiar vorbiţi şi în numele meu? - Săuca, Daniel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009 · Cartea şcolilor sălăjene - Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2010 · Curiozităţi Sălăjene - Györfi-Deák György, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010 · Descoperim Sălajul, vol. I, Zalău, Ed. Magazin Sălăjean, [2010] · Dimensiuni ale culturii moderne în Ţara Silvaniei (secolele XVII-XIX): · Cărţi şi proprietari - Oros, Ioan Maria, Cluj-Napoca, Ed. Mega; Zalău, Ed. Porolissum a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, 2010 · Lista Monumentelor Istorice din judeţul Sălaj (LMI), 2010 · Mult mă-ntreabă inima - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010 · Nunta tradiţională românească din Ţara Silvaniei şi Ţara Codrului - Borca, Irimia; Borca, Mărioara, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010 · Obiceiuri de nuntă de pe Valea Someşului - Timoc, Crenguţa, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2010 · Rotisorul politic. Interviuri - Săuca, Daniel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010 · Secera şi pixul - Săuca, Daniel, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2010 · Societate şi cultură în Sălaj – 1941-1965 - Onica, Florian, Cluj-Napoca, Ed. CA Publishing, 2010 · Aspecte din învăţământul sălăjean 1918-1992 - Trif, Emil, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011 · Biserici de lemn din Sălaj - Bârcă, Ana, Bucureşti, NOI Media Print, [2011] · Cântecul din cântec și vraja fluierului - Chira, Alexandra; Chira Alex- Teofil, Oradea, Ed. Treira, 2011

369 · Colinde românești: texte poetice din zonele Sălajului și Codrului - Mocanu, Augustin, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011 · Descoperim Sălajul, vol. II-IX, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011-2018 · Gânduri pe rotativă - Petrean-Păuşan, Ileana, Zalău, Ed. Silvania, 2011 · Glosar de cuvinte regionale aparţinând graiului vorbit în satul Aluniş - Croitoru, Grigorie M.; Croitoru, Maria V., Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011 · Obiective turistice naturale şi antropice în nord-estul judeţului Sălaj - Medve, Aurel; Daróczi Iosif; Coste, Gheorghe, Zalău, Ed. Şcoala Noastră, 2011 · România Mea nu mai există - Săuca, Daniel, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2011 · Sălaj - Oameni şi opere. Dicţionar biobibliografic - Biblioteca Judeţeană Sălaj (coordonator Florica Pop), Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2011 · Szilágysági útirajzok - Călătorind prin Sălaj - Traveling in Sălaj, Wagner Péter, Cluj-Napoca, Ed. Kriterion, 2011 · Şapte zile în Ţara Silvaniei - Burghele, Camelia, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011; ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Bucureşti, Ed. Etnologică, 2015 · Wooden churches of Sălaj - Bârcă, Ana, Bucureşti: Noi Media Print, [2011] · Szilágysági magyarok - Hajdu Attila, Şimleu Silvaniei, Fundaţia Báthory István, 2012 · Arta în grădină. Simpozion de arte vizuale. Grădina Botanică Jibou, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013 · Cumetrii molcome - Săuca, Daniel, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013 · Dicţionarul aşezărilor sălăjene - Coste, Gheorghe; Coste, Daniela; Moldovan, Cristina, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · Episcopia Sălajului: 5 ani de activitate (2008-2013) - Gârdan, Gabriel- Viorel, Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credinţă şi viaţă în Hristos, 2013 · 100 biserici de lemn restaurate: 1972-2012 – Auner, Niels, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2013 · ROST - esenţe, gusturi şi stări româneşti - Voiculescu, Răzvan, Bucureşti, Ed. Q-T-RAZ, 2013 · Scriitori din Ţara Silvaniei - Lucaciu, Marcel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013 · Destin cu… Aplauze. Flori de cântec românesc - Ileana Domuţa Mastan - Pop, Florica, Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2014 · Episcopia Sălajului – începuturi - Florea, Petroniu, Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credinţă şi viaţă în Hristos, 2014 · Folclor muzical instrumental sălăjean - Barz, Emil, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014 · Simpozionul de Arte Vizuale Arta în grădină. Grădina Botanică Jibou, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014

370 · Solnocu de Mijloc la 1864: (chestionarele academicianului Pesty Frigyes) - Burghele, Camelia; Ciubotă, Viorel; Mizser Lajos, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014 · La nuntă în satele sălăjene. O lectură antropologică a tradiţiilor nupţiale - Burghele, Camelia, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Bucureşti, Ed. Etnologică, 2014 · Satele sălăjene și poveștile lor, 10 vol. - Burghele, Camelia, Zalău, Ed. Caiete Silvane; București, Ed. Etnologică, 2015 (vol. 1-4), 2016 (vol. 5-8), 2017 (vol. 9-10) · Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului (editor: pr. conf. univ. dr. Gabriel- Viorel Gârdan), Zalău, Ed. Episcopiei Sălajului Credință și viață în Hristos, 2015 · Gloria Dei: un cor la un sfert de veac - Porumb, Maria, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Însemnări sălăjene - Györfi-Deák György, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Képzőművészet Zsobokon = Artă plastică la Jebucu: A kalotaszegi alkotótábor, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Lăcașuri de lemn: biserici de sat din Sălaj - Brăcăcescu, Cristian, București, Igloo, 2015 · Momente culturale silvane - Popa, Mircea, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Sălaj - locuri de poveste, povestea locurilor = Sălaj - Legendary places, legend places - Olaru, Sebastian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015 · Tipuri de turism în arealul Văii Pomătului - Taloș, Daniel, Zalău, Ed. Școala Noastră, 2015 · Valorificarea metodică a studiilor geomorfositurilor din județul Sălaj - Slevaș, Adrian, Zalău, 2015 · Camerata Academica Porolissensis - 45 de ani - Ghiurco, Ciprian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Case vechi și rosturi bătrânești - Burghele, Camelia; Bodea, Ligia Alexandra; Matyas, Mirel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Cununeaua soarelui - Mireasa grâului: mitologie țărănească și filosofie emblematică - Vedinaș, Traian, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Tradiții Clujene, 2016 · Egyháztörténeti képes krónika. Szilágy megye templomainak és ezek értékeinek bemutatása - Papp Lajos, Zalău, Ed. Asante, 2016 · Kalotaszegi krónikácskák - Kovács Kuruc János, Cluj-Napoca, Stana; Művelődés - Szentimrei Alapítvány, 2016 · Megyejáró (Szilágy megye települései), vol. I-II - Papp Lajos, Zalău, Ed. Asante, 2016 · Reflecții cotidiene despre sport, economie și altele - Tamba, Alexandru, Zalău, Ed. Silvania, 2016

371 · Se întorc moșierii... - Beldi Ladislau, Paul, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016 · Simpozionul de Arte Vizuale. Arta în grădină – Grădina Botanică Jibou, Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2016 · Un bou în anul maimuței (publicistică) - Daniel Săuca, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2016 · Strategii de dezvoltare rurală în bazinul superior al Barcăului - Butaș, Camelia - Maria, Ed. Caiete Silvane, 2017 · Case, oameni și povești. Arhitectură și locuire pe Valea Someșului – Sălaj – coord. Burghele, Camelia; Mureșan, Olimpia; Pop, Marin; Crihan, Eugen, București, Ed. Universitară; Zalău, Ed. Porolissum, 2018 · Cărările Meseșului - Taloș, Daniel, Ed. Ecou Transilvan, Cluj Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2018 · Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI - Mihail, Dan P., Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj Napoca, Școala Ardeleană, 2018 · Cronică în marș. Repere monografice ale Regimentului și Brigăzii 4 Mecanizate „Voievodul Gelu” (iunie 1946 – mai 2001) - Caba, Florian; Hexan, Viorel, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018 · Interviuri cu personalități sălăjene - Mihalca, Puiu, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018 · Ioan Ardeleanu Senior. Onoare și demnitate - Ardelean, Inocențiu, Baia Mare, 2018 · Istorie trăită - Țurcaș, Gheorghe, Baia Mare, Ed. Surorile Lauretane, 2018 · Marea Unire și Sălajul: contribuții documentare - Arhivele Naționale ale României - Serviciul Județean Sălaj - Ediție de documente elaborată de Dănuț Pop, Mihaela Sabou, Daniel-Victor Săbăceag. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018 · 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918 - 2018) - Băcueț-Crișan, Dan; Băcueț-Crișan, Sanda; Bejinariu, Ioan; Pop, Horea; Cociș, Horațiu; Deac, Dan. Cluj-Napoca, Ed. Porolissum, 2018 · Participarea locuitorilor din plasa Cehu Silvaniei la Marele Război și la realizarea Marii Uniri - coord. Gavra, Augustin-Leontin; Năprădean, Horațiu-Traian, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2018 · Personalități sălăjene din generația Marii Uniri - Pop, Marin, Cluj Napoca, Ed. Argonaut, Ed. Mega, 2018 · Sălajul la Centenar - coord. Vedinaș, Traian, Zalău, Ed. Caiete Silvane; București, Ed. Eikon, 2018 http://www.bjs.ro/Detaliu.aspx?t=Centenar www.centenarsalaj.ro

372 Unioniști de seamă ai Sălajului

Gavril Câmpeanu (1896 - 1973) – s-a născut în Bălan; preot în Gălpâia și Bălan, membru al Legiunii de la Praga (1918), a fost prieten bun cu Octavian Goga Grațian C. Mărcuș (1902 - 1984) – n-a născut în localitatea Mal, dar a crescut în orașul Șimleu Silvaniei; economist, publicist, istoric George Pop de Băsești (1835-1919) – s-a născut în localitatea Băsești, fostul județ Sălaj; jurist, om politic Iuliu Maniu (1873-1953) – s-a născut la Șimleu Silvaniei; jurist, om politic; președinte al PNȚ Sălaj, prim-ministru al României și făuritor al Marii Uniri Victor Deleu (1876-1940) – s-a născut în localitatea Pericei, dar a trăit și în Șimleu Silvaniei, unde își deschide un birou avocațial; jurist, om politic, publicist; a fost prezent la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie de la Alba Iulia, unde a fost ales membru al Marelui Sfat Național Iuliu Coroianu (1847-1927) – s-a născut la Caraidorolț, comitatul Sătmar, azi județul Satu-Mare; jurist, om politic; autor al Memorandumului de la 1892; s-a implicat cu toată energia în pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia Vasile Ghiurco (1867-1930) – s-a născut în localitatea Domnin, dar își petrece cea mai mare parte a vieții în Jibou; jurist, om politic; la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a reprezentat cercul electoral Dioșod Gheorghe Pop de Oarța (1865-1933) – s-a născut în comuna Bicaz (sub Codru), dar a activat ca avocat la Zalău; jurist, om politic; este primul prefect român al județului Sălaj (1919) Coriolan Șteer (1879-1924) – s-a născut în localitatea Beliu, județul Bihor atunci și Arad acum; jurist; a activat ca avocat în Tășnad, care făcea parte în acei ani din Sălajul istoric; reprezentant al cercului electoral Tășnad la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 Alexandru Aciu (1875-1954) – s-a născut în localitatea Hidig – azi Măeriște; jurist, om politic, publicist; a fost comandant al Gărzii Naționale Române din Șimleu, director al băncii Silvania, dar și director al despărțământului Șimleu al Astrei; participă ca delegat al cercului electoral al Șimleului la Adunarea Națională de la Alba Iulia; a fost prefect al județului Sălaj între 1928-1931 Iulian Andrei Domșa (1887-1973) – s-a născut în localitatea Racâș; jurist, doctor în drept, om politic; a activat cea mai mare perioadă a vieții la Zalău, unde a fost primar, iar apoi prefect de Sălaj Cassiu Maniu (1867-1943) – s-a născut la Șimleu Silvaniei; avocat, profesor universitar, filosof, jurnalist Coriolan Meseșan (1873-1932) – s-a născut în localitatea Acâș (fostul Sălaj), dar activează în Șimleu Silvaniei; avocat, doctor în drept, jurnalist Ioan Deleu (1877-1946) – s-a născut în localitatea Pericei; jurnalist

373 Nicolae Munthiu (1880-1937) – s-a născut în localitatea Rahău, județul Sibiu, dar se mută la Șimleu Silvaniei în anul 1906; activează în domeniul bancar, dar se implică și în viața culturală și politică a acelor vremuri; participant la Marea Adunare de la Alba Iulia Augustin Pintea (1885-1959) – s-a născut în localitatea Cozla; avocat, doctor în drept, jurisconsult la Primăria Zalău, iar apoi la Prefectura Sălaj, prodecan al Baroului de avocați Zalău Aurel Hetco (1884-1967) – s-a născut în localitatea Bozânța Mare, județul Maramureș, dar în anul 1911 se mută la Jibou; jurist, om politic George Petruca (1894-1978) – s-a născut în localitatea Crasna; absolvent de Teologie și Litere; se stabilește la Jibou; participant la Adunarea de la Alba Iulia Lazăr Maior (1871-1948) – s-a născut în localitatea Crasna; jurist; a fost judecător la Tribunalul Zalău până la pensionare; implicat activ în actele premergătoare Marii Uniri Valer Anceanu (1889-1962) – s-a născut în localitatea Surduc; jurist, doctor în drept; judecător de instrucție la Tribunalul Zalău, judecător de ocol la Șimleu Silvaniei, notar public în Jibou; participant la Marea Adunare de la Alba Iulia Vasile Caba (1890 - ?) – s-a născut în localitatea Șoimuș; absolvent de Drept și Litere; om politic, publicist, avocat; participant la Marea Adunare de la Alba Iulia Alexandru Gheție (1862 – 1922) – s-a născut în localitatea Cuceu; preot, numit vicar foraneu al Silvaniei în locul lui Alimpiu Barbuloviciu în anul 1914; se implică activ în evenimentele premergătoare Marii Adunări de la Alba Iulia, unde și participă ca delegat; om politic Emil Bran (1864-1941) – s-a născut în localitatea Tohat (vechiul Sălaj); memorandist, om de cultură, preot în mai multe parohii sălăjene; vicar al Silvaniei Petru Cupcea (1875-1940) – s-a născut în localitatea Călinești, Maramureș; preot; vicar al Silvaniei, participant la Marea Adunare de la Alba Iulia Vasile Pordea (1849-1931) - s-a născut în Ip; preot; a devenit prelat papal Vasile L. Pop (1860-1930) – s-a născut în localitatea Lupoaia; preot în Poptelec, Sângeorgiu de Meseș, protopop al tractului Almaș Traian Trufașiu (1882-1931) – s-a născut în localitatea Giorocuta (vechiul Sălaj); preot în Drighiu, primul preot paroh al Parohiei Zalău, protopop Grațian Flonta (1859-1946) – s-a născut în localitatea Sîg; preot în Cățelul Românesc – Meseșenii de Sus, protopop de Pericei, asesor al Sfântului Scaun consistorial din Gherla Vasile Pop (1854-1923) - s-a născut în localitatea Hurmuzău – Câmpia; preot în Cristolțel, protopop al districtului Surduc; participă ca delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia Aurel Bilțiu (1865-1959) – s-a născut la Hăjdata, Gherla; memorandist; preot în Rus; delegat la Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

374 Ioan Taloș (1874-1944) – s-a născut în Giurtelecu Șimleului; preot în Zalnoc, Poptelec și Giurtelecu Șimleului; participant la Marea Adunare de la Alba Iulia Simion Petricea (1843-1930) – s-a născut în Șimișna; preot în satul natal, protopop al Vadului Valentin Coposu (1886-1941) – s-a născut în localitatea Cioara – Deleni; preot în Bobota, protopop Remus Roșca (1882-1950) – s-a născut în localitatea Fizeș-Sânpetru; preot în Tămașa, Treznea și Zalău, protopop Cornel Oțiel (1887-1975) – s-a născut la Teiuș; preot în Buciumi, protopop al tractului Almaș Valer Cosma (1888-1970) – s-a născut în localitatea Drăghia, Maramureș; preot în Dăbâceni, Ileanda; protopop al districtului Ileanda Petru Petrișor (1858-1930) - s-a născut în localitatea Șasa, comuna Ileanda; preot în mai multe parohii, precum și cea din satul natal; protopop al tractului Ciocmani Ioan Costea (1881-1949) – s-a născut în Mogoșești, Maramureș; preot în Șomeș Uileac timp de 42 de ani (vechiul Sălaj) Aurel Ghilea (1890-1962) – s-a născut în Pria; preot în Iaz, Săuca (vechiul Sălaj), protopop de Zalău Ilie Călăuză (1884-1952) – s-a născut în localitatea Gârdani, plasa Cehu Silvaniei (vechiul Sălaj); preot în Crasna, Motiș, Cehu Silvaniei, protopop al Oficiului protopopesc Oarța de Jos; profesor de religie Clara Maniu (1842-1929) – născută în Bobota; reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene; președintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S); cele mai mari realizări ale reuniunii în această perioadă au fost înființarea unei şcoli româneşti de fete la Şimleu, în anul 1888, a unei biblioteci și a unui muzeu al reuniunii, prin care se dorea păstrarea portului şi a identităţii româneşti Elena Pop Hossu-Longin (1862-1940) – s-a născut la Băsești; militantă pentru emanciparea femeilor din Transilvania; a fost membră fondatoare, alături de tatăl său, George Pop de Băsești, a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (RFRS); viața ei reprezintă o luptă pentru obţinerea de drepturi pentru femeile românce, pentru educarea lor Cornelia Maniu (1876-1956) – s-a născut la Șimleu Silvaniei; reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene; se călugărește și este cunoscută ca Sora Cecilia Elena Aciu (1875-1955) – s-a născut în Bârsana, Maramureș; reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene; președintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene; este implicată activ în viața culturală și în numeroase acțiuni caritabile și de asistență socială Ioan Mango (1876-1943) – s-a născut în Fildu de Sus; dascăl, revizor școlar al Inspectoratului Școlar, inițiator al proiectului editorial Școala Noastră și al monografiilor școlare care pot fi consultate azi la Arhivele Naționale Sălaj; primar al Zalăului

375 Teodor Mureșanu (1881-1921) – s-a născut în comuna Dobric (vechiul Sălaj); învățător; a activat în zona Tășnad (vechiul Sălaj) Daniel Graur (1874-1950) – s-a născut la Căpâlna; învățător și profesor la Școala de Agricultură din Șimleu Emil Pocola (1879-1944) – s-a născut în Almaș, Bihor; învățător în Bocșa Ioan Ossian (1885-1953) – s-a născut în Homorodul de Mijloc, Satu Mare; profesor de latină și istorie, doctor în litere; directorul primului liceu din Șimleu: Liceul Simion Bărnuțiu; prefect de Sălaj Leontin Ghergariu (1897-1980) – s-a născut în Nădlac, Alba; profesor emerit, publicist, istoric, lingvist, etnograf, folclorist; inspector secundar, apoi inspector general șef la Inspectoratul Școlar Regional Cluj; a înființat primul liceu românesc din Zalău, o casă de cultură cu bibliotecă și sală de lectură, un cor și o orchestră, organizând cicluri de conferințe la care participau conferențiari din Zalău și din Cluj; tot în această perioadă se ocupă de înființarea unui muzeu de istorie și etnografie și contribuie la înzestrarea lui cu exponate din colecția Szikszay și cu diferite piese arheologice descoperite la Castrul roman de la Porolissum, cu ocazia săpăturilor arheologice desfășurate în anii 1939-1940 Dumitru Ilea (1883-?) – s-a născut în Veza, azi Blaj; învățător în Buciumi, director al școlii primare din Jibou, inspector al școlilor profesionale și de ucenici din regiunea nordică a Ardealului, șef Revizor al județului Sălaj (inspector general al învățământului sălăjean)

(Date culese din volumul Personalități sălăjene din generația Marii Uniri - Marin Pop, Cluj Napoca, Ed. Argonaut/Mega, 2018)

376

377

378

379

380

381

382

383

384

385

386

387

388

389

390

391

392

393

394

395

396

397

398

399

400

401

402

403

404

405

406

407

408

409

410

411

412

413

414

415

416

417

418

419

420

421

422

423

424

425

426

427

428

429

430

431

432

433

434

435

436

437

438

439

440

441

442

443

444

445

446

447

448

449

450

451

452

453

454

455

456

457

458

459

460

461

462

463

464

465

466

467

468

469

470

471

472

473

474

475

476

477

478

479

480

481

482

483

484

485

486

487

488

489

490

491

492

493

494

495

496

497

498

499

500

501

502

503

504

505

506

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………...... 5 SĂLAJUL în 1918 – scurtă prezentare…………………………………….…13 SĂLAJUL anului 2018 – privire de ansamblu………………………………..24 Lansarea Anului Centenar…………………………………………………….29 CARAVANA UNIRII – prezentare…………………………………………..39 Calendarul activităţilor………………………………………………..42 Mesajul Caravanei………………………………………………….…46 Desfăşurarea activităţilor…………………………………………...…57 Traseul Caravanei Unirii Sălaj………………………………………..73 Caravana Unirii prin ţară…………………………....…………….....236 Biblioteca în sărbătoare la Centenar………………………………...253 Memorii. Amintiri…………………………………………………...... 306 Unitatea începe din familie…………………………………………………..343 Gânduri pentru viitor……………………………………………………...... 358 Scrieri despre Sălaj…………………………………………………………..365 Unioniști de seamă ai Sălajului...... 373 Eroii sălăjeni din Primul Război Mondial - Tabel...... 377 Album foto color…………………………………………………………….390

507