Buletin de Informare Entomologică 31: 5-61, 2020 ISSN 1221-5244 print / ISSN 2668-8042 online / nr. art.: BIE31202001

Tribul (, ) în România. Partea V. (Cryptocochylis, Pontoturania, , , Longicornutia, , Brevicornutia, , Neocochylis, Cochylichroa, Thyraylia, Eulia, completări, corectări, concluzii)

Zoltán Kovács & Sándor Kovács

Abstract: The Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) in . Part V. (Cryptocochylis, Pontoturania, Falseuncaria, Cochylis, Longicornutia, Diceratura, Brevicornutia, Cochylidia, Neocochylis, Cochylichroa, Thyraylia, Eulia, additions, corrections, conclusions)

The series presents the results of a revision of the tribe Cochylini in Romania, which was finished in 2005. Four parts were published between 2002 and 2007, this last part of the series, published after great delay, provides updated systematics and data of examined material. It analyses the Cochylina genera Cryptocochylis, Pontoturania, Falseuncaria, Cochylis, Longicornutia, Diceratura, Brevicornutia, Cochylidia, Neocochylis, Cochylichroa and Thyraylia with 21 , and Euliina comprising the Eulia with 1 species. Keys to all examined species, based on external characters, and male and female genitalia are provided, forewings of adults, and male and female genitalia are figured. Detailed descriptions, biology, distributional and literature data are given. The examined material is presented in detail. The following nomenclatural changes are proposed: Longicornutia Razowski, 1960 stat. rev. and Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) comb. rev.; the reason is given for these nomenclatural changes. (Westwood, 1854) is recorded for the first time from Romania. The changes in the fauna that have taken place since the publication of the preceding parts are discussed: duponchelana (Duponchel, 1843) and P. carpatiana Kovács, Kovács, Zlatkov & Huemer, 2020 were added, P. schawerdae (Rebel, 1908) (= P. drenowskyi Rebel, 1916), (Hübner, 1799) and defectana (Lederer, 1870) were deleted from the checklist, hydrargyrana (Eversmann, 1842) is replaced by E. parreyssiana (Duponchel, 1843) and the presence of jucundana (Treitschke, 1835) is confirmed based on recently collected material. Consequently, a total of 98 Cochylini (97 Cochylina and 1 Euliina) species are currently known in Romania, 92 are confirmed based on the examined material, with 6 mentioned only in the literature. 4 species are deleted. An updated checklist of the Romanian species of the tribe is presented. An English summary of the whole series is provided. The text is in Romanian, following the format of the preceding parts.

Cuvinte cheie: Cochylini, Romania, revizuire, status revizuit, combinație revizuită, prima înregistrare, catalog actualizat, specii eliminate, date din literatură, material examinat Key words: Cochylini, Romania, revision, revised status, revised combination, first record, updated checklist, deleted species, literature data, examined material

The Tribe Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) 2020, and follows the latest classification proposed by in Romania, a short summary of the series Brown et al. (2020). A recent molecular phylogeny of the Tortricidae (Regier et al. 2012) synonymized The results of a revision of the tribe Cochylini the tribes and Cochylini, accordingly the in Romania are presented in five parts. The study latter now comprises two subtribes, Cochylina and was based first of all on the authors’ collection Euliina. As initially the Euliina was not included in with more than 1600 specimens of 75 species, but our study the single European genus and species of we succeeded in examining a total of about 3500 this subtribe are added and treated in this last part. specimens deposited in 19 collections, including the In the series the genera and species are treated great majority of Romanian Cochylini material. Only in a standardised manner. For each genus a detailed three important collections, those of A. Alexinschi, I. diagnosis is followed by identification keys of the Nemeș and F. König were not examined; their data treated species, based on the external appearance, and are given based on their publications or the catalogues the male and female genitalia separately. The species of their collections. The study was finished in 2005 are treated in systematic order. A detailed description and four parts were published between 2002 and of the external characters, male and female genitalia, 2007. This last part of the series, published after observations referring to the diagnostic characters and great delay, is updated with the data available as at variability, biological and general distributional data are given, the Romanian distribution is based on both (2020: 167, fig. 7). Additional nomenclatural changes the literature and examined material, and finally the are proposed: Longicornutia Razowski, 1960 stat. data of the examined material are presented in detail. rev. and Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) The first part of the series comprises the methods comb. rev., the reason is given below. 22 species are of study and the general description of the tribe treated in this part. Cochylis flaviciliana (Westwood, (currently the subtribe Cochylina). The special section 1854) is recorded here for the first time for the starts with the first two genera: Phtheochroa and Romanian fauna. Pontoturania defessana (Mann, with 12 species. Notably Phtheochroa 1861) and Neocochylis salebrana (Mann, 1862) unionana (Kennel, 1900) is known in only (Kovács & Kovács 2002b) have been published from Romania (Kovács & Kovács 2002a). previously as new records for the Romanian fauna. The second part treats 28 species belonging A few additions and corrections arose after the to the genera Cochylimorpha, and publication of the preceding parts of the series. . Three species, Cochylimorpha Phtheochroa duponchelana (Duponchel, 1843), fucatana (Snellen, 1883), C. cultana (Lederer, mentioned with its junior synonym P. gloriosana 1855) and Gynnidomorpha luridana (Gregson, Herrich-Schäffer, 1851 from Banat (Herrich- 1870) were recorded for the first time in the Romanian Schäffer 1851: 194; Razowski 1970: 76), was fauna (Kovács & Kovács 2005a). Cochylimorpha omitted by us (Kovács & Kovács 2002a) and added subwoliniana (Danilevsky, 1962) was recorded for to the checklist afterwards by Rákosy & Goia (2007: the first time in Europe from RomaniaKovács ( & 73). Kovács 1999: 194, 1999b: 66; Neumann 2000: 134), The Carpathian populations of a high montane later from the southern Ural Mountains in species, initially recorded as P. drenowskyi (Rebel, (Nupponen et al. 2001), and only recently from 1916) from the Bucegi Mountains (Karisch & (Tokár 2015). The previously unknown Stănescu 2003; Karisch 2003) and later from the female of Phalonidia acutana (Kennel, 1913) was Bucegi and Făgăraş Mountains (Kovács & Kovács figured and described for the first time(Kovács 2005b), were very recently found to represent & Kovács 2002a, 2005a) and based on the same a different, endemic species of the Southern specimen was also figured by Razowski (2002: Carpathians and were described as P. carpatiana plate 49). Cochylimorpha fucosa (Razowski, 1970) Kovács, Kovács, Zlatkov & Huemer, 2020 (Kovács was recorded from Romania in an earlier publication et al. 2020). In a previous paper Zlatkov & Huemer (Kovács et al. 1999). (2017), examining Balcanic material, synonymized P. The third part discusses 14 species of the genera drenowskyi (Rebel, 1916) with P. schawerdae (Rebel, , , Fulvoclysia, Eugnosta, 1908), provisionally assuming that the Carpathian , Prochlidonia and . The populations were of that species. Consequently, the recently described Ceratoxanthis rakosyella Wieser newly described P. carpatiana replaces P. schawerdae & Huemer, 2000 is still known only from its type (Rebel, 1908) (= P. drenowskyi Rebel, 1916) in the locality, the Hagieni forest and is thought to be an Romanian fauna. endemic of southern Dobrogea (Wieser & Huemer Phtheochroa rugosana (Hübner, 1799) included 2000; Kovács & Kovács 2007a). in our study based only on literature data (Kovács & The fourth part presents the genus with 23 Kovács 2002a) was later deleted from the Romanian species (Kovács & Kovács 2007b). The first record fauna by Rákosy et al. (2003: 347, 359). of Aethes caucasica (Amsel, 1959) for the fauna of Fulvoclysia defectana (Lederer, 1870), a Romania with the description of the formerly unknown species with confirmed data only from the Caucasus female were published previously (Kovács & Kovács Mountains, has been erroneously recorded from 1996), similarly the first record of A. moribundana Amara (Caradja 1903: 364; Razowski 1970: 239), it (Staudinger, 1859) (Kovács & Kovács 1997). was deleted from the Romanian checklist by Rákosy The present part of the series, the fifth, treats the et al. (2003: 347, 360) and not included in our study Cochylina genera Cryptocochylis, Pontoturania, (Kovács & Kovács 2007a). Falseuncaria, Cochylis, Longicornutia, Diceratura, From Romania only Eugnosta hydrargyrana Brevicornutia, Cochylidia, Neocochylis, Cochylichroa parreyssiana (Duponchel, 1843) has been recorded and Thyraylia and the subtribe Euliina with the genus (Rothschild 1912: 26; Caradja 1934: 190; Popescu- Eulia. Adopting the nomenclatural changes proposed Gorj 1964: 63, 1984: 140; Kovács & Kovács 2007a: by Brown et al. (2020) the genus Cryptocochylis, 37), but this subspecies recently has been raised to full earlier treated in the Cochylis-group of genera (e.g. species status by Nedoshivina (2007: 107). As two Razowski 1970, 2002, 2009), was transferred to publications exist which mention E. hydrargyrana the Phtheochroa-group near Cochylimorpha. The (Eversmann, 1842), one without the giving the name sequence of the rest of the Cochylina genera listed, of the subspecies (Kovács et al. 2002: 56) and another all belonging to the Cochylis-group, is still unclear; referring to the Romanian data, but erroneously giving provisionally we follow that proposed by Brown et al. the nominate subspecies (Rákosy et al. 2003: 79, 273; 6 Kovács & Kovács 2007a: 35), then to avoid further here vis. Longicornutia phalerotana [sic!] (H.-S.) confusion we formally delete here E. hydrargyrana and L. carpophilana (Stgr.).” These figures depict: from the Romanian checklist, and replace it with E. 35 – the head in lateral view, 100 – the male genitalia, parreyssiana. and 140 – the female genitalia. It can be seen that In the second part of the series Cochylimorpha these genitalia figures do not coincide with those of jucundana (Treitschke, 1835) was included based the Cochylis phaleratana Herrich-Schäffer, 1851, only on the literature (Kovács & Kovács 2005a: 98). currently a junior synonym of Cochylidia subroseana Based on recently collected material we can confirm subroseana (Haworth, 1811) (cf. Razowski 1970: its presence in the Romanian fauna, and we provide species no 247; 2002: species no 189a; 2009: species no previousely unknown information on its biology: the 302a), but with Duponchel, 1842 existence of a second generation in August and we (cf. Razowski 1970: species no 281; 2002: species describe its habitat as steppe grassland on limestone no 202; 2009: species no 338). Moreover, the second at low elevation. species included in the genus by Razowski (1960: Consequently, a total of 98 Cochylini (97 314), Longicornutia carpophilana Staudinger, 1859, Cochylina and 1 Euliina) species are recorded from is currently regarded as a junior synonym of Cochylis Romania, 92 of them being confirmed by currently epilinana: “Cochylis epilinana Duponchel, 1842 examined material, a further 6 are mentioned only in … Synonym: Cochylis carpophilana Staudinger, the literature. 4 species are deleted. A checklist of the 1859” (Razowski 1970: 427; 2002: 70; 2009: 106). tribe is given below following the nomenclature and This error was noticed and corrected by Svensson systematics suggested by Brown et al. (2020) and the (1966: 185, 188) who studied the type specimens nomenclatural changes proposed here. A separate list of both Cochylis phaleratana and C. epilinana of the deleted species is also given. and concluded that the latter was confused with C. phaleratana, which was a junior synonym of The reason for introducing the nomenclatural Cochylidia subroseana. After commenting that changes Obraztsov (1956) misinterpreted C. subroseana in founding the genus Cochylidia, Svensson The genus Cochylis Treitschke, 1830 has long states “Razowski (1960), too, founded his genus been considered a polyphyletic assemblage of Longicornutia on a wrongly determined species. externally similar species, but with considerable Instead of phaleratana the type-species ought to be different genitalia. Attempts to divide it into genera epilinana Duponchel. Referring to the International or subgenera have been made by Obraztsov (1943), Code of Nomenclature, Article 70 a (i), this seems Obraztsov & Swatschek (in Swatschek 1958) and to serve stability best.” Svensson then designates a Razowski (1960), but later all were synonymized lectotype for C. epilinana. with Cochylis by Razowski (1968). However, In the revision of the generic group Cochylis the necessity of a re-evaluation was suggested Razowski (1968: 133) synonymized Longicornutia again by Razowski (1985). This re-assessment with Cochylis and accepted Svensson’s results. became possible only recently when Cochylichroa In the monograph of Cochylidae Razowski (1970: Obraztsov & Swatschek, 1958 was reinstated 427), under “Cochylis epilinana Duponchel, 1842” (Brown 2019) and some subgenera raised to gives the following: “Falsche Determinationen [= generic status to accommodate most of the species Misidentifications]: phaleratana: Kennel, 1910, t. placed earlier in Cochylis: Neocochylis Razowski, 12, f. 62; 1913: 273 (part) [Phalonia] ... phaleratana: 1960, Paracochylis Razowski, 1960, Brevicornutia Razowski 1960: 314, f. 35 (Kopf [= Head]), 100 (♂ Razowski, 1960 and Pontoturania Obraztsov, 1943. Genit.), 140 (♀ Genit.) [Longicornutia]” . This new concept also resulted in a significantly In the same work Razowski (1970: 379, 397) gave reduced genus Cochylis s.s. The western Palaearctic C. phaleratana as a junior synonym of Cochylidia species Cochylis epilinana Duponchel, 1842 was subroseana, and specified Cochylis epilinana as the left provisionally in the large polyphyletic Cochylis type-species of the genus Longicornutia, the latter s.l., because it was found to be an isolated species a synonym of Cochylis: “Cochylis Treitschke, which cannot be assigned convincingly to any of 1829 … Synonyma: … Longicornutia Razowski, these genera, and may require a new genus (Brown 1960, Polskie Pismo ent. 30: 314. Typus: Cochylis et al. 2020). epilinana Duponchel, 1842 (festgelegt in der This latter statement is incorrect in our opinion Originalbeschreibung unter dem Namen [= designated because Razowski (1960: 314) described the genus in the original description with the name] phaleratana Longicornutia Razowski, 1960 with Cochylis auct. nec Herrich-Schäffer ”. It is notable that in phaleratana Herrich-Schäffer, 1851 as the type Razowski (1960) phaleratana Herrich-Schäffer species: “Genus 23: Longicornutia gen. nov. (figs is given as the type-species and in Razowski (1970) 35, 100, 140), Typus generis: Cochylis phaleratana phaleratana is given as auct. nec Herrich-Schäffer. Herrich-Schaeffer, 1851. … Two species belong However, the latter status was not followed in his 7 subsequent publications (Razowski 2002: 69; 2009: (Haworth, 1811) 99; 2011: 402) where he gives: “Longicornutia Phtheochroa annae Huemer, 1990 Razowski, 1960 … type-species: Cochylis Phtheochroa fulvicinctana (Constant, 1893) phaleratana Herrich-Schäffer, 1851 = Cochylis Phtheochroa procerana (Lederer, 1853) epilinana Duponchel, 1842 – by original Phtheochroa unionana (Kennel, 1900) designation”. Instead of this, which is incorrect and Phtheochroa purana (Guenée, 1845) leads to confusion, the correct combination ought to be phaleratana auct. nec Herrich-Schäffer, 1851 = Hysterophora Obraztsov, 1944 Cochylis epilinana Duponchel, 1842. A short account of all these facts had already (Haworth, 1811) been presented by Razowski (1970: 428; 2009: 107) himself. Cochylimorpha Razowski, 1959 Consequently, in spite of appearances, Longicornutia is a genus erected specifically to Cochylimorpha hilarana (Herrich-Schäffer, 1851) Cochylimorpha halophilana halophilana accommodate Cochylis epilinana. Now we reinstate (Christoph, 1872) Longicornutia Razowski, 1960, stat. rev. as a valid Cochylimorpha elongana (Fischer von genus with Longicornutia epilinana (Duponchel, Röslerstamm, 1839) 1842) comb. rev. as the type-species. The present Cochylimorpha subwoliniana (Danilevsky, 1962) authors know of no other species that belongs to Cochylimorpha woliniana woliniana (Schleich, Longicornutia and consider the genus monotypic. 1868) Razowski (1960: 314) placed the genus Cochylimorpha discolorana (Kennel, 1899) Longicornutia just before Cochylis. Brown et al. *Cochylimorpha discopunctana (Eversmann, 1844) (2020: 167 fig. 7, 171) state: “In the barcode tree Cochylimorpha obliquana (Eversmann, 1844) (Fig. 7) [Cochylis epilinana Duponchel] it occupies Cochylimorpha meridiana (Staudinger, 1859) a position sister to Cochylis s.s.”. In our opinion Cochylimorpha fucosa (Razowski, 1970) Razowski’s concept is now fully confirmed by the Cochylimorpha fucatana (Snellen, 1883) recent molecular analyses. Cochylimorpha jucundana (Treitschke, 1835) Cochylimorpha cultana (Lederer, 1855) The updated checklist of the Romanian Cochylimorpha straminea (Haworth, 1811) Cochylini Cochylimorpha alternana (Stephens, 1834) Lista actualizată a speciilor tribului Cochylini Cochylimorpha perfusana (Guenée, 1845) din România *Cryptocochylis Razowski, 1960 The nomenclature and systematics that follow are based on the genetic studies (maximum-likelihood *Cryptocochylis conjunctana (Mann, 1864) analysis) suggested by Brown et al. (2020). Taxa marked with * were not confirmed by the material Eugnosta Hübner, 1825 examined in this study (Kovács & Kovács 2002a, 2005a, 2007a, 2007b and here). Eugnosta lathoniana (Hübner, 1800) Eugnosta parreyssiana (Duponchel, 1843) Cochylini Guenée, 1845 Eugnosta magnificana( Rebel, 1914)

Euliina Kuznetsov & Stekolnikov, 1977 Ceratoxanthis Razowski, 1960

Eulia Hübner, 1825 Ceratoxanthis rakosyella Wieser & Huemer, 2000

Eulia ministrana (Linnaeus, 1758) Fulvoclysia Obraztsov, 1943

Cochylina Guenée, 1845 Koçak, 1982

Phtheochroa Stephens, 1829 Agapeta Hübner, 1825

Phtheochroa inopiana (Haworth, 1811) (Linnaeus, 1758) pulvillana (Herrich- Agapeta largana (Rebel, 1906) Schäffer, 1851) (Linnaeus, 1767) Phtheochroa schreibersiana (Frölich, 1828) *Phtheochroa duponchelana (Duponchel, 1843) *Commophila Hübner, 1825 Phtheochroa carpatiana Kovács, Kovács, Zlatkov & Huemer, 2020 8 * (Hübner, 1800) Westwood, 1845) (Ragonot, 1883) Prochlidonia Razowski, 1960 Pontoturania Obraztsov, 1943

Prochlidonia amiantana (Hübner, 1799) Pontoturania posterana posterana (Zeller, 1847) Pontoturania defessana (Mann, 1861) Eupoecilia Stephens, 1829 Falseuncaria Obraztsov & Swatschek, 1958 angustana (Hübner, 1799) (Hübner, 1796) (McLachlan, 1869) * (Herrich-Schäffer, (Haworth, 1811) 1856) Cochylis Treitschke, 1830 Aethes Billberg, 1820 Cochylis flaviciliana (Westwood, 1854) Aethes cnicana (Westwood, 1854) (Haworth, 1811) Aethes rubigana (Treitschke, 1830) Aethes moribundana (Staudinger, 1859) Longicornutia Razowski, 1960 stat. rev. Aethes kindermanniana (Treitschke, 1830) Aethes smeathmanniana (Fabricius, 1781) Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) comb. Aethes margaritana (Haworth, 1811) rev. Aethes caucasica (Amsel, 1959) Aethes nefandana (Kennel, 1899) Diceratura Djakonov, 1929 Aethes hartmanniana (Clerck, 1758) Diceratura roseofasciana roseofasciana (Mann, Aethes tesserana tesserana ([Denis & 1855) Schiffermüller], 1775) Diceratura ostrinana (Guenée, 1845) Aethes triangulana triangulana (Treitschke, 1835) Aethes sanguinana (Treitschke, 1830) Brevicornutia Razowski, 1960 Aethes bilbaensis (Rössler, 1877) Aethes flagellana flagellana (Duponchel, 1836) Brevicornutia pallidana pallidana (Zeller, 1847) Aethes francillana (Fabricius, 1794) Aethes tornella (Walsingham, 1898) Cochylidia Obraztsov, 1956 Aethes beatricella (Walsingham, 1898) *Aethes dilucidana (Stephens, 1852) (Rössler, 1864) Aethes fennicana adelaidae (Toll, 1955) Cochylidia subroseana subroseana (Haworth, 1811) Aethes decimana ([Denis & Schiffermüller], 1775) (Herrich-Schäffer, 1851) Aethes rutilana rutilana (Hübner, 1817) (Wocke, 1856) Aethes margarotana (Duponchel, 1836) (Curtis, 1834) Aethes williana (Brahm, 1791) Neocochylis Razowski, 1960 Phalonidia Le Marchand, 1933 Neocochylis dubitana dubitana (Hübner, 1799) Phalonidia curvistrigana (Stainton, 1859) Neocochylis hybridella (Hübner, 1813) Phalonidia gilvicomana (Zeller, 1847) Neocochylis salebrana (Mann, 1862) Phalonidia albipalpana (Zeller, 1847) Phalonidia affinitana affinitana (Douglas, 1846) Cochylichroa Obraztsov & Swatschek, 1958 Phalonidia affinitana tauriana( Kennel, 1899) Phalonidia manniana (Fischer von Röslerstamm, Cochylichroa atricapitana (Stephens, 1852) 1839) Phalonidia acutana (Kennel, 1913) Thyraylia Walsingham, 1897 Phalonidia contractana (Zeller, 1847) Thyraylia nana (Haworth, 1811) Gynnidomorpha Turner, 1916 Species deleted from the Romanian fauna Gynnidomorpha minimana (Caradja, 1916) Specii excluse din fauna României ([Denis & Schiffermüller], 1775) Phtheochroa schawerdae (Rebel, 1908) (= P. Gynnidomorpha luridana (Gregson, 1870) drenowskyi Rebel, 1916) (Humphreys & Phtheochroa rugosana (Hübner, 1799)

9 Eugnosta hydrargyrana (Eversmann, 1842) și primele patru părți au fost publicate deja de mai Fulvoclysia defectana (Lederer, 1870) mulți ani (Kovács & Kovács 2002a, 2005a, 2007a, Key based on male genitalia for the genera of 2007b), iar această parte finală este publicată cu o the Cochylis-group in Romania foarte mare întârziere, am actualizat nomenclatura pe 1 (4)-vesica of phallus lacks cornuti baza celor mai noi studii sistematice bazate pe studii 2 (3)-phallus shorter then valva, slender and long genetice care au sinonimizat tribul Cochylini cu tribul valva without notch...... Thyraylia Euliini și astfel acum Cochylini cuprinde pe lângă 3 (2)-phallus longer then valva, wide valva deeply subtribul Cochylina și Euliina (Regier et al. 2012; notched...... Cochylis Brown et al. 2020). Deci completăm acum revizia 4 (1)-vesica of phallus with non-deciduous cornuti noastră cu subtribul Euliina, genul Eulia și specia 5 (10)-minute spines or spinules in the vesica of phallus Eulia ministrana (Linnaeus, 1758). Am actualizat și 6 (9)-phallus with spines, cucullus small and narrow, materialul examinat la speciile tratate în această parte stout sacculus rounded a lucrării, care astfel cuprind datele disponibile până 7 (8)-sacculus with a large field of spines ...Cochylichroa 2020. Brown et al. (2020) au definit șase grupuri 8 (7)-sacculus with heavily sclerotized ridge and de genuri monofiletice în Cochylina dintre care în teeth...... Brevicornutia România doar patru sunt prezente: grupul Phtheochroa, 9 (6)-phallus with spinules, cucullus wide, sacculus with a Aethes, Phalonidia și Cochylis. Genul Cryptocochylis basal or subterminal hook...... Neocochylis aparține la grupul de genuri Phtheochroa, iar toate 10 (5)-long spines in the vesica of phallus celelalte genuri ale subtribului Cochylina tratate 11 (16)-valva slender, costa convex, straight or concave aici sunt încadrate în grupul Cochylis. La finalul 12 (13)-costa convex and terminal part of the lucrării aducem completările și corectările care au tegumen fused with socii into a small sacciforme intervenit la unele specii tratate în părțile precedente structure...... Falseuncaria ale seriei. În lista de mai sus a speciilor am prezentat 13 (12)-costa straight or concave nomenclatura actualizată și structura bazată pe studii 14 (15)-phallus slender, long and courved, vesica genetice (maximum likelihood analysis) și sugerată with a single, basally attached, very long and de Brown et al. (2020). Genurile și speciile marcate courved, aciculate cornutus...... Longicornutia cu * nu au fost confirmate cu material examinat în 15 (14)-phallus wide and short, vesica with a cluster acest studiu. of long spines...... Pontoturania 16 (11)-valva wide, unique costal arm separated from Subtribul Cochylina Guenée, 1845 (continuare) the rest of the valva Grupul de genuri Phtheochroa (completare) 17 (18)-unique costal arm of the valva without minute setae, terminal part of the tegumen fused with the Grupul este format din genurile Phtheochroa, socii...... Diceratura Hysterophora, Cochylimorpha, Eugnosta, 18 (17)-unique costal arm of the valva with minute Agapeta, Ceratoxanthis, Fulvoclysia, Commophila, setae at the end, socii not fused with the terminal Prochlidonia, Eupoecilia și Cryptocochylis (Brown part of the tegumen et al. 2020), primele zece genuri au fost tratate în 19 (20)-unique costal arm of the valva slender, părțile precedente ale seriei (Kovács & Kovács 2002a, coecum of phallus short, a large number (7–18) of 2005a, 2007a), dar fiindcă genul Cryptocochylis în spines in the vesica..Cochylidia (except rupicola) trecut a fost considerat ca fiind parte componentă a 20 (19)-unique costal arm of the valva thick, grupului de genuri Cochylis (Razowski 1970, 2002, coecum of phallus long, only 3–6 cornuti in the 2009) urmează să fie prezentat aici. vesica...... Cochylidia rupicola Genul *Cryptocochylis Razowski, 1960 Abbreviations of depository institutions/Prescurtări: MNINGA–„Grigore Antipa” National Natural History Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine Museum, Bucharest, Romania / Muzeul Naţional de Istorie dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în partea Naturală „Grigore Antipa” Bucureşti; sa subterminală, acoperit cu solzii lungi, segmentul NMNHS – National Museum of Natural History, Sofia, al treilea este lung, acoperit cu solzi mici. Antenele / Muzeul Naţional de Istorie Naturală Sofia, Bulgaria; ajung până la jumătatea aripilor anterioare. TLMF–Tiroler Landesmuseum Ferdinandeum, Innsbruck, Aripa anterioară (Fig. 270) este lungă şi îngustă, ; marginea costală la baza aripii este concavă, în TTM–Hungarian Natural History Museum, Budapest, continuare este convexă, vârful aripii este proeminent. Hungary / Muzeul de Istorie Naturală, Budapesta, Ungaria. Marginea externă este concavă. Toate nervurile sunt independente. Nervura R5 se termină pe marginea Introducere externă sub vârfului aripii. Nervura CuA2 este scurt, îndoit și îşi are originea la acelaşi nivel cu nervura R2. Deoarece acest studiu a fost terminat în 2005 Aripa posterioară este mult mai lată decât cea anterioară, apexul este proeminent şi ascuţit. Nervura 10 Sc+R1 este lungă, se termină în apropierea vârfului teritoriul postmedian este o pată alungită pe marginea aripii. Nervurile Rs–M1 şi M3–CuA1 sunt lung posterioară; banda transversală subapicală este pedunculate. îngustă şi vag delimitată; pata din celulă este rotundă, Dimorfismul sexual este evident, aripa anterioară totdeauna evidentă. Franjurile sunt de culoare albă cu a femelelor este mai îngustă cu marginea costală mai o linie maro-cenuşie închisă. Aripa posterioară este puţin convexă şi desenul mai viu colorat. cenuşie deschisă, franjurile sunt de culoare albă, la Armătura genitală la mascul (Fig. 271) şi femelă baza lor este o linie lată cenuşie deschisă. (Fig. 272), răspândirea vezi la descrierea speciei C. Armătura genitală la mascul (Fig. 271): Tegumen conjunctana Mann. este mare, bine sclerotizat, partea lui distală fuzionată Observaţii: Gen monotipic. În cel mai recent cu socii înguşti și slab sclerotizaţi. Vinculum este studiu sistematic este încadrat în grupul de genuri puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva Phtheochroa (Brown et al. 2020) contrar celor mai este triunghiulară, cu baza lată, se îngustează treptat vechi, care îl plasau în grupul Cochylis (Razowski spre vârf şi se termină într-o apofiză terminală lungă, 1970, 2002, 2009). ascuţită. La baza valvei este un lob lat şi zimţat. Sacculus este lat. Transtilla are părţile laterale înguste, *Cryptocochylis Razowski, 1960 partea mediană bifidă, cu două ramuri lungi, înguste *conjunctana (Mann, 1864) și ascuţite. Juxta este simplă cu marginea ventrală grapholithana Kennel, 1913 rotunjită. Phallus este scurt, îngust şi uşor îndoit, apofiza terminală scurtă, lată şi ascuţită, vesica fără Descrierea speciei cornutus. Caulis este lat. *Cryptocochylis conjunctana (Mann, 1864), Armătura genitală la femelă (Fig. 272): Papilele (Fig. 270–272) anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15–19 sunt scurte şi groase. Tergitul VIII este scurt. mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele Sterigma este foarte bine reprezentată, proximal este sunt de culoare maro-gălbuie cu solzi maro închişi. membranoasă formând două saci, are braţe postero- Aripa anterioară (Fig. 270) are culoarea de fond laterale şi o apofiză mediană lungă mai puternic cenuşie-gălbuie deschisă, deasupra căreia sunt sclerotizate. Antrum este îngust, are formă de cupă, suprapuse pete neregulate de culoare cenuşie mai și este mascat de sterigma. Ductus bursae este scurt, închisă. Desenul este maro-cenuşiu închis: de-a lat şi slab sclerotizat, corpus bursae mare, ovoid şi lungul marginii costale şi posterioare a aripii este câte membranos, cu signa formate din numeroase sclerite un şir de pete mici; la baza aripii este o pată mare, dentiforme mici. care este mai lată la marginea costală, și are margini OBSERVAŢII: Specia este variabilă, femelele au vag delimitate; banda transversală mediană îngustă desenul foarte clar, masculii din contră, au desenul este întreruptă sub marginea costală, și fiind bine foarte şters. delimitată este elementul cel mai clar al desenului; în Armătura genitală la mascul este caracteristică,

Fig. 270–272: Cryptocochylis conjunctana (Mann, 1864): 270 – aripa anterioară la ♂ / forewing of male; 271 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 272 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (270: schiţă după fotografie din / sketch after Razowski 2002; 271–272: după / after Razowski 1970).

11 fiindcă valva este triunghiulară şi se termină cuo 17 (18)-costa digitiformă distal fără spini minusculi, apofiză terminală foarte lungă, transtilla are partea partea terminală a tegumenului fuzionată cu mediană bifidă. socii...... Diceratura Armătura genitală la femelă este caracterizată de 18 (17)-costa digitiformă cu spini minusculi la capătul distal, sterigma foarte bine dezvoltată. socii nu sunt fuzionate cu partea terminală a tegumenului 19 (20)-costa digitiformă este îngustă, phallus BIOLOGIE: Larvele trăiesc în rădăcina de are coecum scurt, vesica cu numeroși (7–18) nobilis L. Adulţii zboară în lunile aprilie–iunie. spini...... Cochylidia (exceptând rupicola) DISTRIBUŢIE: Specia este locală, are o 20 (19)-costa digitiformă este lată, phallus are coecum lung, răspândire vest-palearctică (Europa, Munţii Caucaz vesica cu numai 3–6 cornuti...... Cochylidia rupicola şi Asia Mică) (Razowski 2009: 108). În România au fost semnalate 2 exemplare colectate în luna mai Genul Pontoturania Obraztsov, 1943 de J. Mann în Dobrogea în împrejurimile oraşului Tulcea (Mann 1866: 26; Caradja 1899: 187, 1901: Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine 132, 1916: 53), precum şi un exemplar femel colectat dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în în Moldova la Pădurea Poiana, 13. VI. 1943, aflat în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. colecţia A. Alexinschi de la Muzeul Judeţean Suceava Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. (Nemeş & Dănilă 1970: 209). Cu ocazia prezentei Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea studiu nu am putut confirma semnalarea speciei de costală la baza aripii este puţin îndoită, în rest este la Turulung de către Ardelean (1998: 178), deci concavă, vârful aripii este scurt. Marginea externă semnalarea speciei din Satu Mare și Maramureș este convexă (Fig. 273–274). Toate nervurile sunt trebuie ștearsă din Rákosy et al. (2003: 81). Noi nu independente, chorda, mediana şi nervura CuP am găsit exemplare în colecţiile studiate. lipsesc. Nervura R5 se termină pe marginea costală înaintea vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are originea Grupul de genuri Cochylis între nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond este albă- gălbuie. Desenul maro și cenuşiu de diferite nuanţe este Ordinea sistematică în acest grup de genuri nu este format dintr-un șir de pete în treimea bazală a marginii încă complet definită, noi am urmat aici clasificarea costale, o bandă transversală mediană fragmentată şi cea mai recentă, sugerată pe baza studiilor genetice o bandă transversală subapicală variabilă. Pe benzile (Brown et al. 2020: 167 fig. 7) însă am operat și o transversale pot fi pete de culoare cenuşie-plumburie modificare. cu luciu metalic la P. posterana. Franjurile sunt de culoare cenușie. Cheia de determinare a genurilor în grupul de Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea genuri Cochylis din România bazată pe structura anterioară, apexul este proeminent. Nervura Sc+R1 armăturii genitale la mascul este lungă, depăşeşte jumătatea lungimii marginii 1 (4)-phallus fără cornuti în vesica costale. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, 2 (3)-phallus mai scurt decât valva, valva lungă și îngustă, celelalte nervuri sunt independente. Culoarea lor este fără incisură...... Thyraylia cenuşie, mai deschisă la baza aripii, franjurile sunt de 3 (2)-phallus mai lung decât valva, valva lată, cu o incisură largă...... Cochylis culoare albă sau cenuşie deschisă cu o linie bazală 4 (1)-phallus cu cornuti în vesica cenuşie deschisă. 5 (10)-phallus cu spini sau spinule foarte mici în vesica Dimorfismul sexual este puțin evident în cadrul 6 (9)-phallus cu spini, valva cu vârful foarte îngust și cu genului. sacculus larg și rotunjit Armătura genitală la mascul (Fig. 275–276): 7 (8)-sacculus cu un grup extins de spini...... Cochylichroa Tegumen este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul 8 (7)-sacculus cu o creastă zimțată puternic lipseşte. Socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum sclerificată...... Brevicornutia este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. 9 (6)-phallus cu spinule, valva cu vârful lat și sacculus cu Valva este îngustă şi alungită, marginea costală un cârlig bazal sau subterminal...... Neocochylis concavă, cu vârful rotunjit, sacculus ajunge până 10 (5)-phallus cu spini lungi în vesica 11 (16)-valva îngustă cu costa convexă, dreaptă sau concavă la jumătatea valvei și are o apofiză subterminală. 12 (13)-costa este convexă, partea terminală a Transtilla îngustă, pe vârful părții mediane cu un grup tegumenului fuzionată cu socii formează o structură de spini mici. Juxta este simplă și plată. Phallus este sacciformă...... Falseuncaria lat şi lung, cu o apofiză terminală lungă și îndoită. 13 (12)-costa este dreaptă sau concavă Vesica cu cornuti sub forma unui grup dens de spini 14 (15)-phallus lung, îngust și îndoit, vesica lungi și subțiri. Caulis este lung. cu un cornutus foarte lung, gros, îndoit și Armătura genitală la femelă (Fig. 277–278): ascuțit...... Longicornutia Papilele anale sunt normal conformate şi scurte, 15 (14)-pallus este scurt și lat, cu un grup de spini apofizele anterioare şi posterioare sunt scurte. Sterigma lungi...... Pontoturania este slab sclerotizată. Antrum este larg, complex, cel 16 (11)-valva este lată cu costa digitiformă desprinsă de restul valvei mai bine sclerotizat din întreaga armătură genitală. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae 12 membranos, fără signum. banda transversală mediană este cenuşie-maronie, Răspândire: Gen răspândit în regiunea Palearctică, lată şi mărginită de linii maro groase la marginea dintre cele 8 specii descrise numai 2 sunt cunoscute în posterioară şi este întreruptă sub costa; banda Europa și în România. transversală subapicală este cenuşie-maronie deschisă Observaţii: Speciile sunt variabile atât în privinţa întretăiată de linii maro închise şi cu pete mici, culorii de fond cât şi a desenului, diferenţierea lor confluente, ruginii la vârful aripii. Deasupra benzilor este frecvent dificilă sau imposibilă fără studiul transversale se suprapun grupuri mari de solzi de armăturilor genitale. culoare plumburie foarte strălucitoare. Franjurile sunt de culoare albă-gălbuie aproape complet mascate prin Lista speciilor genului Pontoturania din suprapunerea a patru linii maro. Aripa posterioară România este lată şi alungită cu vârful ascuţit, cenuşie deschisă, franjurile sunt de culoare cenuşie deschisă, la baza lor Pontoturania Obraztsov, 1943 este o linie cenuşie mai închisă. posterana posterana Zeller, 1847 Armătura genitală la mascul (Fig. 275): Tegumen collaterana Seebold, 1879 este mare, bine sclerotizat. Socii sunt lobi alungiţi, nigrociliana Kennel, 1899 slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale cuerana Chrétien, 1925 ventral nu sunt sudate. Valva are costa lungă, groasă, defessana (Mann, 1861) convexă, vârful valvei este îngust şi rotunjit, sacculus centaureana Staudinger, 1880 scurt, lat şi cu o apofiză terminală, între sacculus şi marginea posterioară a valvei este o incisură îngustă urmată de o apofiză lată şi lungă. Transtilla are părţile Cheia de determinare a speciilor genului laterale înguste, partea mediană lată, ascuţită, cu spini Pontoturania din România bazată pe morfologia mici pe vârf. Juxta este simplă. Phallus este lung externă a adultului şi distal lat, apofiza terminală lungă, îngustă, uşor 1 (2) - desenul este cenuşiu-maroniu deschis şi maro îndoită şi ascuţită, vesica cu un grup de spini lungi, închis ...... P. posterana posterana înguste şi ascuţite. 2 (1) - desenul este galben-maroniu deschis şi maro Armătura genitală la femelă (Fig. 277): Papilele închis ...... P. defessana anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este lung. Sterigma este Cheia de determinare a speciilor genului Pontoturania din România bazată pe structura slab diferenţiată. Antrum este lat, lung, complex armăturii genitale la mascul şi neomogen sclerotizat. Ductus bursae este lat 1 (2) - marginea costală a valvei este concavă ...... şi membranos, corpus bursae lat, sacciform şi ...... P. posterana posterana membranos. 2 (1) - marginea costală a valvei este dreaptă ...... OBSERVAŢII: Pe lângă subspecia nominotipică ...... P. defessana răspândită în vestul Palearcticului s-au descris încă două subspecii: din ssp. hyrcana (Toll, 1947) şi Cheia de determinare a speciilor genului ssp. nubivagana (Zerny, 1935) din Maroc (Razowski Pontoturania din România bazată pe structura 2009: 104). armăturii genitale la femelă Desenul este foarte variabil atât în privinţa 1 (2)-antrum neomogen sclerotizat, ductus și corpus bursae coloritului cât şi a extinderii lui. Identificarea speciei late...... P. posterana posterana este posibilă datorită culorii de fond frecvent cu 2 (1)-antrum este puternic sclerotizat, ductus și corpus nuanţă roză şi a desenului predominant cenuşiu- bursae înguste...... P. defessana maroniu. Diferenţierea speciei de P. defessana este posibilă doar pe baza studiului armăturilor genitale, Pontoturania posterana posterana Zeller, 1847, de celelalte specii ale genului datorită aripii anterioare (Fig. 273, 275, 277) cu marginea costală concavă. Armătura genitală la mascul este caracteristică, ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 11–15 mm având marginea costală concavă și o apofiză lată la mascul și 14–15,5 mm la femelă. Ceafa, fruntea, situată distal de vârful sacculusului. Armătura genitală palpii labiali, toracele şi tegulele sunt de culoare albă- la femelă este caracterizată de antrumul lat, lung şi gălbuie dechisă. Partea laterală a palpilor labiali este neomogen sclerotizat. cenuşie deschisă. Aripa anterioară (Fig. 273) lată şi BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe frunzele şi alungită, cu marginea costală concavă are culoarea de seminţele speciilor de : Carduus nutans L., fond albă-gălbuie deschisă, slab strălucitoare, frecvent Centaurea jacea L. şi Cirsium lanceolatum (L.) Scop. cu nuanţă roză pronunţată. Desenul este cenuşiu- Adulţii zboară în două generaţii în lunile mai–iunie maroniu deschis şi maro închis: la baza marginii respectiv iulie–august. costale este o pată lată, cenuşie-maronie deschisă, DISTRIBUŢIE: Specia este frecventă, răspândită urmată de un şir de pete mici cenuşii-maronii, în în vestul Palearcticului la est până la regiunea amestec cu solzi maro de-a lungul marginii costale; Transcaspică (Razowsi 2009: 104). În România 13 a fost semnalată din toate regiunile tării (Rákosy ex.); Dobrogea, Mangalia, Comorova, 3. VIII. 1986. et al. 2003: 81). Date din literatură: Tulcea (Mann (♂), (preparat genital nr. 81/♂/ Neumann); Urseni, 1866: 26); Sibiu (Czekelius 1898: 152); Grumăzeşti, jud. Timiş, 10. VIII. 1990. (1 ex.); Sacoşu Turcesc, Bucureşti şi Bârlad (Caradja 1899: 189, 1901: jud. Timiş, 13. V. 1993. (1 ex.); Peciu Nou (Bociar), 133); Amara (Caradja 1903: 363); Stânca şi Sulina jud. Timiş, 1. IX. 1994. (1 ex.); 25. VIII. 1995. (♂), (Caradja 1905: 242); Eforie Sud (Caradja 1929: (preparat genital nr. 82/♂/ Neumann); 10. VIII. 1996. 60); Băile Herculane (Rebel 1911: 401); Câmpia (1 ex.); 5. V. 2000. (2 ex.); Sânmihaiu Român, jud. Transilvaniei: Buza şi Jimbor (Rothschild 1912: 25); Timiş, 10. VII. 1996. (1 ex.); 15. V. 1998. (1 ex.); 17. Cluj, Timișoara (Popescu-Gorj 1964: 64); Suceava V. 2000. (1 ex.); 28. V. 2001. (1 ex.); Suatu, jud. Cluj, (Popescu-Gorj & Nemeş 1965: 170); Periprava şi C. 27. VIII. 1996. (1 ex.); Cerneţi, jud. Mehedinţi, 20. A. Rosetti (Popescu-Gorj & Drăghia 1968: 245); VI. 1997. (1 ex.); 26. VII. 1997. (1 ex.); 1. IX. 1999. Pădurea Gârboavele (Olaru & Nemeş 1968: 172); (4 ex.); 2. VII. 2000. (4 ex.); Ghiroda, jud. Timiş, Pădurea Drăgăneşti, Bârnova şi Valea lui David (Nemeş 15. VII. 1997. (1 ex.); 2. IX. 2000. (3 ex.); 28. IV. & Dănilă 1970: 209); Remetea Mare şi Timişoara 2001. (1 ex.); Satchinez, jud. Timiş, 12. VIII. 1998. (König 1975: 53); Mănăstirea Cocoş (Popescu-Gorj (1 ex.); Ciupercenii Noi, jud. Dolj, 25. VII. 1997. (2 1976); Turulung (Ardelean 1998: 177); Mamaia, ex.), (preparat genital nr. 187/♂/ Neumann); 29–31. Năvodari, Pădurea Hagieni, Valu lui Traian, Piteşti, V. 1998. (1 ex.); 23–24. VI. 1998. (3 ex.); 29–31. V. Bucureşti şi Pădurea Pasărea (Karisch 1999, 2003); 1998. (1 ex.); 1. V. 2000. (2 ex.), (preparat genital Munţii Apuseni, Colţii Trascăului (Rákosy et al. 1999: nr. 635/♂/ Neumann); Gura Văii, jud. Mehedinţi, 168); Munţii Măcin: Greci, Culmea Pricopanului, 2. V. 1998. (3 ex.); Pădurea Lunca Vânjului, jud. Horia, Turcoaia, Pădurea Babadag, Mănăstirea Celic, Mehedinţi, 23. VII. 1998. (2 ex.); 17. IX. 1998. (1 Mănăstirea Cocoş şi Cerna (Wieser et al. 2000: 34); ex); Căpălnaş, jud. Arad, 1. VII. 1999. (1 ex.); Munţii Berca (jud. Buzău) (Székely 2005: 39) şi Rimetea Locvei-Naidăş, jud. Caraş-Severin, 10. VIII. 1999. (1 (Rákosy & Wieser 2010: 56). ex.), legit & ex coll. H. Neumann; Dobrogea, Eforie Sud, 4. VIII. 1980. (♂); jud. Botoşani, Frumuşica, MATERIAL EXAMINAT: (287 exemplare, 2 13. V. 1989. (1 ex.); Dobrogea, Rezervaţia Canaraua preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) Fetii, 7. VIII. 1992. (♂); 11. V. 1993. (♂); jud. Braşov, -Colecţia MNINGA: Cluj, 12. X. 1925. (♀); 8. V. Racoş, 4. VI. 1993. (1 ex.), legit & ex coll. L. Székely; 1928. (1 ex.); 21. VIII. 1930. (♀); 10. V. 1934. (♀); 30. -Colecţia D. Czekelius: Sibiu, Viile Sibiului, 20. VIII. 1934. (♂); 4. VII. 1938. (♀); 31. VIII. 1938. (♀); V. 1921. (♂); 22. VII. 1921. (♂); Bazna, 5. VI. 1921. Timişoara, Casa Verde, 5. VII. 1943. (♀), legit & ex (♂); Sighişoara, 10. VII. (♀), legit D. Czekelius; coll. A. Ostrogovich; Cluj, 25. V. 1935. (1 ex.), legit A. -Colecţia E. Schneider: Delta Dunării, C. A. Ostrogovich; Tecuci, Pădurea Drăgăneşti, 13. V. 1936. Rosetti, 1–10. IX. 1979. (1 ex.); 31. V. 1980. (1 ex.), (♂); 4. V. 1946. (♀), legit A. Alexinschi; Eforie Sud, legit E. Schneider; 25. VII. 1947. (1 ex.); Pădurea Pasărea (Bucureşti), -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 28. VI. 9. VI. 1961. (♂), legit & ex coll. A. Popescu-Gorj; 1938. (♂), (preparat genital nr. 2992/♂/ Căpuşe); 2. Suceava, 22. V. 1962. (♀), legit I. Nemeş, ex coll. A. VII. 1938. (♂); 9. VII. 1938. (1 ♂, 1 ♀); 19. VI. 1939. Popescu-Gorj; Turulung, Satu Mare, 13. IV. 1974. (♀), legit L. Diószeghy; (♀); 6. V. 1977. (♂); Lacul Sărat, Brăila, 17. V. 1978. -Colecţia TTM: Băile Herculane, 25. VIII. 1911. (♀); Valea Feregari, Domogled, 2. V. 1979. (♂); 3. (♂), legit A. Schmidt; Gurahonţ, 25. V. 1912. (♀); V. 1979. (♀); Pădurea Hagieni, jud. Constanţa, 30. [Munţii Baraolt], Băile Şugaş, 15. VII. 1931. (♀), VIII. 1982. (2 ♂♂); 28. V. 1984. (♂); Goruni, jud. legit L. Diószeghy; Magura, 9. V. (1 ex.), legit Wass; Constanţa, 27. V. 1984. (1 ♂, 1 ♀); Suatu, Cluj, 6. V. Aiud, 12. V. 1911. (♂); Turda, 15. V. 1911. (♂); 1987. (♂); 23. VII. 1997. (♀); Medieşul Aurit, jud. -Colecţia V. Vicol: Ciugud, lumină, 14. VII. 1985. Satu Mare, 19. IX. 1989. (♀); Pădurea Noroieni, Satu (♀); 13. VIII. 1986. (♂), (preparat genital nr. 337/♂/ Mare, 8. VIII. 1991. (♂); 16. VIII. 1993. (2 ♀♀); Vicol); 18. VIII. 1989. (♂); Chinari, lumină, 15. VIII. Cheile Turzii, 23. V. 1992. (♀); Canaraua Fetii, jud. 1985. (♂); Sângeorgiu de Mureş, 26. VIII. 1985. Constanţa, 26. VI. 1993. (♀); 7. VII. 1994. (♀); 8. IX. (♀); 20. IX. 1985. (♂); Tg. Mureş, lizieră, 9. IX. 1994. (3 ♀♀); 23. V. 1997. (2 ♂♂); 24. V. 1997. (♀); 1991. (♀); Bădeni, Turda, 15. V. 1993. (5 ♂♂, 1 ♀); 25. V. 1997. (♀); Fânaţe, Cluj, 2. VI. 1997. (♀), legit Sânmarghita, 24–25. V. 1993. (♂); 11–12. VIII. 1994. & ex coll. Gy. Szabó; Valea Mare, Săvârşin, jud. Arad, (1 ♂, 1 ♀); 12–13. VIII. 1994. (♀); 2–3. IX. 1994. (3 25. VII. 1979. (1 ex.); Bărăteaz, jud. Timiş, 15. VIII. ♂♂); 3–4. IX. 1994. (2 ♂♂); 1–2. VI. 1995. (3 ♂♂); 1981. (1 ex.); 29. IV. 1983. (1 ex,); Băile Herculane, 5–6. VI. 1995. (♂); 3–4. VI. 1996. (♂); 13–14. VII. Pecinişca, 22. VIII. 1981, (♂), (preparat genital nr. 1996. (♂); 15–16. VII. 1996. (♀); 28–29. VIII. 1996. 84/♂/ Neumann); Uivar, jud. Timiş, 28. VIII. 1981. (3 ex.); 30–31. VIII. 1996. (1 ex.); Valea Lungă, Blaj, (1 ex.); Dobrogea, Hagieni, 1. VII. 1982. (1 ex.); 10. păşune, 13. VIII. 1993. (♂); Râmeţ, Alba, lumină, VII. 1985. (♂), (preparat genital nr. 83/♂/ Neumann); 20–21. VI. 1995. (♂), legit V. Vicol; Ardeu, jud. Hunedoara, 20. VII. 1982. (1 ex.); -Colecţia M. Brătășeanu: Codlea, 14. VII. 1972. Muntele Mic, jud. Caraş Severin, 17. VIII. 1982. (1 14 (1 ♂); 14. V. 1979. (1 ex.); Brașov, 10. VI. 1973. VIII. 2008. (♀); Cheile Bicazului, 14–16. VII. 1984. (1 ex.); Muntele Piatra Mare, 20. VI. 1973. (1 ex.); (♂); Câmpia Transilvaniei, Mihalţ, 11. V. 1991. (♂); Vlădeni, 21. V. 1974. (1 ex.); Geoagiu, 26. V. 1974. (1 Munţii Trascăului, Cheile Turzii, 11. V. 1991. (1 ♂, ex.); Pădurea Pasărea, 4. VII. 1976. (1 ex.); Pădurea 1 ♀); 16. V. 1993. (1 ♂, 1 ♀); 16. VII. 2015. (♂); Gârboavele, 19. VI. 1979. (1 ex.), legit M. Brătășeanu; Munţii Bucegi, Vânturiş, 1600 m, 21. VI. 1993. (♂); -Colecţia L. Rákosy: Fânaţele Clujului, 14. V. Dobrogea, Rezervaţia Canaraua Fetii, 16–17. VIII. 1987. (1 ex.); Dobrogea, Hagieni, 22. V. 1993. (♀); 1991. (♂); 17. V. 1994. (♂); Câmpia Transilvaniei, Cheile Nerei, Munţii Banatului, 350 m, 30. VI. 1994. Viişoara (Câmpia Turzii), 15. V. 1993. (♀); 30. VII. (♂); Transilvania, Suatu, 5. VI. 1997. (♂); Munţii 1995. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 755/♂/ Kovács); Măcin, Greci, 250 m, 2. VI. 1997. (♂); 1. IX. 1997. (2 1. VI. 1996. (2 ♂♂, 1 ♀); 17. V. 1997. (♀); 26. VII. ♂♂); 2. IX. 1997. (♂); Dobrogea, Pădurea Babadag, 1998. (2 ♀♀); 4. V. 2000. (♂); 27. V. 2000. (♀); 4. IX. 1997. (♂); Turcoaia, 26/27. VII. 1998. (2 ♂♂); 18. IX. 2015. (♂); 10. V. 2018. (4 ♂♂); Câmpia Rimetea, Piatra Secuilor, 600 m, 6–7. V. 2000. (♀); Transilvaniei, Lechinţa (jud. Mureş), 17. V. 1996. (2 Viişoara, Turda, 320 m, (2 ♂♂); 21. IX. 2000. (♀);28. ♂♂); 31. V. 1996. (2 ♀♀); 4. VII. 1996. (4 ♂♂, 1 IV. 2001. (2 ♂♂); Căianu Vamă, Cluj, 350 m, 9–10. V. ♀); 31. VIII. 1996. (2 ♂♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 2000. (6 ♂♂), legit L. Rákosy; 756/♀/ Kovács); 11. V. 2002. (2 ♀♀); 13. VIII. 2003. -Colecţia C. Corduneanu: Ciornohal, lumină, 11. (2 ♂♂); 27. VIII. 2011. (♂); Dobrogea, Munţii Măcin, V. 1997. (♂), legit C. Corduneanu; Culmea Pricopanului, 150 m, 27–28. VI. 1997. (1 ♂, -Colecţia V. Dincă: Breaza (jud. Buzău), 24. VI. 2 ♀♀); 23–29. VIII. 2003. (♂); Dobrogea, Cetatea 2006. (♀, fără abdomen), legit V. Dincă; Histria, 25–26. VIII. 1999. (♂); 17. VI. 2012. (♂); -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Glodeni, Dobrogea, Grindul Chituc, Vadu, litoral, 28. VIII. jud. Mureş, 12. V. 1984. (♂); 17–19. V. 1984. (♂); 1999. (2 ♂♂); 28. VII. 2000. (♂); 30. VIII. 2003. (♂); 10–11. V. 1985. (♂), (preparat genital nr. 754/♂/ 2. VI. 2014. (♀); Dobrogea, Valea Casimcei, Cheia, Kovács); Tg. Mureş, 21. VI. 1984. (♂); Toldal, jud. 29. VII. 2000. (♀); 19. VIII. 2009. (2 ♂♂, 2 ♀♀); Mureş, 11. V. 1985. (♂); 24. V. 1985. (♀); 23. VII. 20. VI. 2016. (♂); Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, 1988. (♂); 13. V. 1989. (4 ♂♂); 14. VI. 1994. (5 Piatra Secuilor (Rimetea), 6. V. 2000. (♀); Dobrogea, ♂♂); 27. VII. 2005. (2 ♂♂); 28. VII. 2007. (♀); 21. Pădurea Hagieni, 17. IX. 2004. (♂); 22. VI. 2016.

Fig. 273–275: Genul / Genus Pontoturania: 273–274: aripa anterioară a speciei / forewing of: 273 – P. posterana posterana (Zeller, 1847) ♂; 274 – P. defessana (Mann, 1861) ♀; 275 – P. posterana posterana (Zeller, 1847) armătura genitală la ♂ / male genitalia (original). 15 (♂); Dobrogea, Vama Veche, 18. IX. 2004. (1 ♂, 1 ♀); datorită taliei mici, marginea costală concavă a aripii 15. IX. 2006. (♀); Depresiunea Trei Scaune, Lisnau, anterioare şi a desenului predominant galben-maroniu 540 m, 4. VIII. 2005. (♂); Depresiunea Trei Scaune, deschis. Diferenţierea ei sigură de P. posterana este Mestecănişul de la Reci, 540 m, 27. VIII. 2005. posibilă doar pe baza studiului armăturilor genitale. (♀); 6. VII. 2012. (♂); 13. VII. 2013. (♂); Munţii Armătura genitală la mascul este caracteristică, Baraolt, Ariuşd, Csókás, 600 m, 24. V. 2006. (♂); 3. având valva cu marginea costală dreaptă și cu o apofiză VIII. 2015. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, Veczer, 600 rotunjită şi lată pe marginea posterioară. Armătura m, 22. V. 2009. (♀); Dobrogea, Capul Doloşman, genitală la femelă este caracterizată de antrumul lat, 20. VIII. 2009. (♂); 16. VI. 2012. (2 ♂♂); Munţii bine sclerotizat şi ductus bursae lat şi lung. Perşani, Cheile Vârghişului, 800 m, 28–29. V. 2010. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe mugurile de (♀); Dobrogea, Enisala, 22. VII. 2011. (2 ♂♂, 1 ♀); Centaurea divergens Vis. Adulţii zboară în două Dobrogea, Dumbrăveni, Canara, 26. VIII. 2017. (♀); generaţii în lunile aprilie–mai respectiv iulie–august Dobrogea, Capidava, 5. V. 2018. (♂); Dobrogea, Cotu (Razowski 2002: 72), noi însă am examinat și un Văii, 16. VIII. 2019. (♂); Oltenia, Schela Cladovei, exemplar colectat în luna septembrie. 100 m, 22.IX. 2019. (♀), legit S. Kovács & Z. Kovács. DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în sudestul Europei şi Asia Mică. În România a fost semnalată Pontoturania defessana (Mann, 1861), (Fig. 274, numai din Dobrogea (Kovács & Kovács 1999b: 66, 276, 278) 2002b: 46).

ADULT: Femelă. Anvergura aripilor anterioare: 12 MATERIAL EXAMINAT: (4 exemplare, 1 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) sunt de culoare galbenă dechisă. Aripa anterioară (Fig. -Colecţia MNINGA: Eforie Sud, 25. VIII. 1949. 274) lată şi scurtă, cu marginea costală concavă are (♀), (preparat genital nr. 799/♀/ Kovács), legit & ex culoarea de fond galbenă deschisă, slab strălucitoare. coll. A. Popescu-Gorj, det. J. Razowski; Desenul galben-maroniu deschis şi maro închis este -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, format: din pete mici situate de-a lungul marginii Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 250 m, 23–29. costale, de culoare galbenă-maronie în amestec cu VIII. 2003. (♀) ; 3–13. IX. 2006. (♀); Dobrogea, solzi maro; o pată vag delimitată galbenă-maronie Munţii Măcin, Greci, 250 m, 1. VII. 2015. (♂), la baza aripii; banda transversală mediană este (preparat genital nr. 1950/♂/ Kovács), legit S. Kovács galbenă-maronie, mărginită de linii maro la marginea & Z. Kovács; posterioară şi întreruptă sub costa; banda transversală subapicală este galbenă-maronie, lată, foarte vag Genul Falseuncaria Obraztsov & Swatschek delimitată şi conţine solzi maro dispersaţi; de-a lungul [în Swatschek], 1958 marginii externe sunt pete mici de culoare galbenă- maronie. Franjurile sunt galbene-maronii cu două Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine linii maro la baza şi la vârful lor. Aripa posterioară dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în este lată şi scurtă cu vârful ascuţit, cenuşie deschisă, partea sa subterminală, segmentul al treilea este franjurile sunt galbene-cenuşii deschise, la baza lor scurt, poate fi vizibil sau mascat complet de solzii este o linie cenuşie vagă. lungi al segmentului al doilea. Antenele ajung până la Armătura genitală la mascul (Fig. 276): Tegumen jumătatea aripilor anterioare. este mare, bine sclerotizat. Socii sunt lobi scurţi, slab Aripa anterioară (Fig. 279–280) este îngustă şi sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale alungită, marginea costală este îndoită, vârful aripii ventral nu sunt sudate. Valva are costa lungă, groasă, este scurt. Marginea externă este convexă. Toate dreaptă, vârful valvei este îngust şi rotunjit, sacculus nervurile sunt independente. Mediana, chorda şi scurt, îngust şi cu o apofiză terminală, între sacculus şi nervura CuP lipsesc. Nervura R5 se termină în marginea posterioară a valvei este o incisură îngustă vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are originea între urmată de o apofiză rotunjită şi lată. Transtilla are nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond este galbenă părţile laterale înguste, partea mediană îngustă, deschisă. Desenul maro-gălbui este format dintr-o ascuţită, cu spini mici pe vârf. Juxta este simplă. pată alungită în treimea bazală a marginii costale, o Phallus este scurt şi lat, apofiza terminală lungă, bandă transversală mediană şi o bandă transversală îngustă, îndoită şi ascuţită, vesica cu un grup de spini subapicală. Pe marginile benzilor transversale nu sunt lungi, înguste şi ascuţite. pete cenuşii-plumburii cu luciu metalic. Franjurile Armătura genitală la femelă (Fig. 278): sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. Ovipozitorul este lung. Apofizele posterioare şi Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este lung. anterioară, apexul este doar uşor proeminent şi Sterigma este slab diferenţiată. Antrum este lat şi bine ascuţit. Nervura Sc+R1 este foarte scurtă, se termină sclerotizat. Ductus bursae este lat, lung şi membranos, la treimea marginii costale. Numai nervurile Rs şi M1 corpus bursae lat, ovoid şi membranos. sunt pedunculate. Culoarea lor este cenuşie-gălbuie OBSERVAŢII: Identificarea speciei este posibilă deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o 16 linie bazală cenuşie deschisă. Dimorfismul sexual este nesemnificativ. Descrierea speciilor Armătura genitală la mascul (Fig. 281–282): Tegumen cu partea terminală alungită și fuzionată cu Falseuncaria degreyana (McLachlan, 1869), socii modificați formează împreună o apofiză lungă, (Fig. 279, 281, 283) care mimează un uncus bine sclerotizat. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–15 Valva are costa lungă, convexă, vârful valvei rotunjit, mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali sunt de culoare sacculus lung. Transtilla are părţile laterale late, galbenă-maronie, iar toracele şi tegulele maro partea mediană lată, bifidă. Juxta este simplă. Phallus deschisă. Aripa anterioară (Fig. 279) îngustă şi este lung şi îngust, apofiza terminală lungă, îngustă şi alungită are culoarea de fond galbenă deschisă, pe uşor îndoită, vesica cu un grup de sclerite dentiforme care sunt suprapuşi solzi de culoare maro deschisă sau foarte lungi, înguste şi ascuţite. maro-roşiatică deschisă de-a lungul marginii costale Armătura genitală la femelă (Fig. 283–284): şi în jumătatea apicală a aripii. Desenul maro-roşiatic Papilele anale sunt înguste. Apofizele posterioare sunt este format: dintr-o pată alungită foarte îngustă de-a lungi, apofizele anterioare scurte. Tergitul VIII este lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o bandă lung. Sterigma este lată, slab sclerotizată. Antrum este transversală mediană paralelă cu marginea externă lat, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos şi a aripii, bine delimitată, care în jumătatea costală a îngust, corpus bursae ovoid, alungit, membranos, nu aripii este lată, în jumătatea posterioară este îngustă, are signum. dar la marginea posterioară a aripii se lărgeşte din Răspândire: Genul are 7 specii descrise și este nou; o bandă transversală subapicală îngustă, bazal răspândit în Palearctic și Africa, în regiunea noastră vag delimitată; şi o pată tornală maro închisă mică, este reprezentat de 6 specii, în Europa sunt cunoscute rotunjită. Franjurile sunt de culoare galbenă-maronie 2 specii, care au fost semnalate şi din România. sau galbenă-roşiatică deschisă. Aripa posterioară este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie deschisă, franjurile Lista speciilor genului Falseuncaria din sunt de culoare albă-gălbuie, cu o linie bazală cenuşie România deschisă. Armătura genitală la mascul (Fig. 281): Tegumen Falseuncaria Obraztsov & Swatschek [în cu partea terminală alungită și fuzionată cu socii Swatschek], 1958 modificați formează împreună o apofiză lungă, care degreyana (McLachlan, 1869) mimează un uncus bine sclerotizat. Vinculum este alaiana Caradja, 1916 puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva roseotincta Filipjev,1924 are costa lungă cu o convexitate la mijlocul ei, vârful ruficiliana (Haworth, 1811) valvei este îngust şi rotunjit, sacculus lung, cu o apofiză ciliella Hübner, 1796 (nom. praeocc.) terminală ascuţită. Transtilla are părţile laterale late, coniana Fuchs, 1903 partea mediană lată cu vârful bifid, ascuţit. Juxta este tectana Fuchs, 1903 simplă. Phallus este lung şi îngust, apofiza terminală lungă, îngustă şi uşor îndoită, vesica cu un grup de Cheia de determinare a speciilor genului sclerite dentiforme foarte lungi, înguste şi ascuţite. Falseuncaria din România bazată pe morfologia Armătura genitală la femelă (Fig. 283): Papilele externă a adultului anale sunt scurte şi înguste. Apofizele posterioare 1 (2)-banda transversală este lată...... F. ruficiliana sunt lungi, apofizele anterioare scurte. Tergitul VIII 2 (1)-jumătatea posterioară a benzii transversale este este lung. Sterigma este lată, slab sclerotizată. Antrum îngustă...... F. degreyana este lat, complex, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos, lung şi îngust, corpus bursae ovoid, Cheia de determinare a speciilor genului alungit, membranos. Falseuncaria din România bazată pe structura OBSERVAŢII: Specia are culoarea de fond armăturii genitale la mascul 1 (2)-vârful valvei este lată...... F. ruficiliana variabilă datorită solzilor suprapuşi, care pot varia 2 (1)-vârful valvei este îngustă ...... F. degreyana între culoarea roză şi roşie-maronie sau pot fi de culoare maro deschisă fără nuanţă roză. Diferenţierea Cheia de determinare a speciilor genului speciei de F. ruficiliana este posibilă datorită benzii Falseuncaria din România bazată pe structura transversale mediane, care este îngustă în jumătatea armăturii genitale la femelă bazală a aripii. 1 (2)-antrum este numai median bine sclerotizat, ductus Armătura genitală la mascul are vârful valvei bursae scurt...... F. ruficiliana îngust, rotunjit şi sacculus lung cu o apofiză terminală 2 (1)-antrum este bine sclerotizat, ductus bursae lung...... ascuţită, armătura genitală la femelă are antrumul lat, ...... F. degreyana complex şi bine sclerotizat. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe frunzele şi seminţele speciilor de , şi . Adulţii 17 zboară în două generaţii în lunile mai respectiv iulie– (Neumann 2000: 135). august (Razowski 2001: 45). MATERIAL EXAMINAT: (16 exemplare, 2 DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în Europa preparate genitale mascule) şi Asia Centrală (Razowski 2009: 108). În România a -Colecţia D. Czekelius: Guşteriţa [Sibiu], 31. fost semnalată din Crişana (Căpuşe & Kovács 1987: VIII. 1917. (♂); Cisteiu de Mureş, 24. VII. 1921. (♂), 94), Moldova (Nemeş 1970), Transilvania şi Dobrogea legit R. Gross; (Kovács & Kovács 1999b: 66), Transilvania şi Oltenia -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 3. VI. 1934.

Fig. 276–278: Genul / Genus Pontoturania: 276 – P. defessana (Mann, 1861) armătura genitală la ♂ / male genitalia; 277– 278 armăturile genitale la ♀ a speciei / female genitalia of: 277 – P. posterana posterana (Zeller, 1847); 278 – P. defessana (Mann, 1861) (277–278: după / after Razowski 1970; 276: original).

Fig. 279–281: Genul / genus Falseuncaria: 273–274: aripa anterioară a speciei / forewing of: 279 – F. degreyana (McLachlan, 1869); 280 – F. ruficiliana (Haworth, 1811); 281 – F. degreyana (McLachlan, 1869) armătura genitală la ♂ / male genitalia (original). 18 (♂), (preparat genital nr. 813/♂/ Kovács); 7. VIII. degreyana este posibilă datorită benzii transversale 1935. (♂); 17. VIII. 1935. (♂); 18. VII. 1936. (♂); 26. mediane late pe toată lungimea sa. Exemplarele VII. 1938. (1 ex.), legit L. Diószeghy; deschis colorate seamănă foarte mult cu L. epilinana. -Colecţia MNINGA: Suatu, jud. Cluj, 27. VIII. Armătura genitală la mascul are vârful valvei lat, 1996. (♂), (preparat genital nr. 188/♂/ Neumann); iar armătura genitală la femelă are antrum lat, numai Cerneţi, jud. Mehedinţi, 11–13. VII. 1999. (♂), median bine sclerotizat şi ductus bursae scurt. (preparat genital nr. 409/♂/ Neumann), legit & ex BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe seminţele de coll. H. Neumann; Huds., P. farinosa L., -Colecţia L. Rákosy: Fânaţele Clujului, 450 m, Mill., linosyris (L.) Bernh., 12. VI. 1993. (♂), legit L. Rákosy; L., verna L. şi a speciilor de Antirrhinum. -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, Adulţii zboară în două generaţii în lunile mai respectiv Rezervaţia Canaraua Fetii, 17. V. 1994. (3 ♂♂); iulie–august (Razowski 2001: 45). Câmpia Transivaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 17. V. DISTRIBUŢIE: Specia este comună, răspândită 1997. (3 ♂♂), (preparat genital nr. 840/♂/ Kovács), în regiunea Palearctică (Razowski 2009: 109). În legit S. Kovács & Z. Kovács. România a fost semnalată din toate regiunile țării exceptând Satu Mare şi Maramureş (Rákosy et al. Falseuncaria ruficiliana (Haworth, 1811), (Fig. 2003: 81). Date din literatură: Tulcea (Mann 1866: 280, 282, 284) 26; Caradja 1899: 188, 1901: 132); Grumăzeşti (Caradja 1901: 132); Bucureşti (Caradja 1902: ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–15 mm. 615); Ocna Sibiului (Czekelius 1909: 162); Eforie Ceafa, fruntea, palpii labiali sunt de culoare galbenă- Sud (Caradja 1929: 60; Popescu-Gorj 1964: 62); maronie, iar toracele şi tegulele maro deschisă. Aripa Munții Retezat (Gozmány 1953: 182); Hagieni anterioară (Fig. 280) îngustă şi alungită are culoarea (Popescu-Gorj & Drăghia 1967: 189); Şarlota de fond galbenă deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi (König 1975: 52); Munţii Apuseni, Colţii Trascăului de culoare maro-cenuşie închisă la baza aripii, de-a (Rákosy et al. 1999: 168); Şura Mare (Karisch 1999, lungul marginii costale şi în jumătatea apicală a aripii. 2003); Lespezi (Marcu & Rákosy 2002: 39); Munţii Desenul maro-gălbui este format: dintr-o pată alungită Rodnei (Dincă & Goia 2005) şi Rimetea (Rákosy & îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; Wieser 2010: 56). Noi am examinat exemplare din o bandă transversală mediană paralelă cu marginea Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Transilvania. externă a aripii, bine delimitată, lată pe toată lungimea sa; o bandă transversală subapicală îngustă, bazal MATERIAL EXAMINAT: (103 exemplare, 5 vag delimitată; şi o pată tornală maro închisă mică, preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) rotunjită. Franjurile sunt de culoare galbenă-maronie -Colecţia D. Czekelius: Bazna, 20. VII. 1912. deschisă. Aripa posterioară este lată şi alungită, (♂); Sibiu, Viile Sibiului, 27. V. 1922. (♂); 14. VI. cenuşie-gălbuie deschisă, franjurile sunt de culoare 1923. (♂); 14. VII. 1924. (♂); Ocna Sibiului, 28. VI. albă-gălbuie, cu o linie bazală cenuşie deschisă. (♂), legit D. Czekelius; Armătura genitală la mascul (Fig. 282): Tegumen -Colecţia TTM: Munţii Retezat, Gura Apei, 28. cu partea terminală alungită și fuzionată cu socii VII. 1927. (♂), legit L. Diószeghy; modificați formează împreună o apofiză lungă, care -Colecţia V. Vicol: Chinari, lumină, 14. VIII. mimează un uncus bine sclerotizat. Vinculum este 1985. (♂), (preparat genital nr. 1223/♂/ Vicol); puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva Ciugud, lumină, 13. VIII. 1987. (♂); 25. VIII. 1988. are costa lungă, convexă, vârful valvei este lat şi (♂), (preparat genital nr. 1224/♂/ Vicol); Vidrasău, rotunjit, ventral cu o apofiză ascuţită, mare, sacculus deal, 26. VI. 1991. (♀); Neagra Stânceni, lumină, 11. lung şi lat. Transtilla are părţile laterale late, partea VII. 1992. (2 ♂♂); 27. VII. 1992. (♂); 13. VII. 1993. mediană lată, bifidă, zimţată. Juxta este simplă. (♀); Râmeţ, Alba, lumină, 18. VIII. 1992. (4 ♂♂); Phallus este lung şi îngust, apofiza terminală lungă, 19. VIII. 1992. (3 ♂♂); 31. VII. – 1. VIII. 1993. (♂); îngustă şi uşor îndoită, vesica cu un grup de sclerite 3–4. VIII. 1993. (2 ♂♂); 4–5. VIII. 1993. (3 ♂♂); dentiforme foarte lungi, înguste şi ascuţite. Sânmarghita, 11–12. VIII. 1994. (2 ♂♂); 12–13. VIII. Armătura genitală la femelă (Fig. 284): Papilele 1994. (♂); 5–6. VII. 1995. (♂); 10–11. VIII. 2000. anale sunt scurte şi înguste. Apofizele posterioare (♂); 31. VIII. – 1. IX. 2001. (♂), legit V. Vicol; sunt lungi, apofizele anterioare scurte. Tergitul VIII -Colecţia L. Rákosy: Munţii Vrancei, Cheile este lung. Sterigma este lată, slab sclerotizată. Antrum Tişiţei, 800 m, 28. VI. 1997. (4 ♂♂); Munţii Vrancei, este lat, median bine sclerotizat. Ductus bursae este Cheile Tişiţei, Vf. Ciuta, 930 m, (♂); Rimetea, Piatra membranos, scurt şi îngust, corpus bursae ovoid, Secuilor, 600 m, 6–7. V. 2000. (♂), legit L. Rákosy; alungit, membranos. -Colecţia MNINGA: Cheile Runcului, jud. OBSERVAŢII: Specia este variabilă datorită Alba, 25. VII. 1996. (♂), (preparat genital nr. 370/♂/ solzilor suprapuşi, poate fi închisă când solzii sunt Neumann), legit & ex coll. H. Neumann; prezenţi în cantitate mare sau deschisă când solzii sunt -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Munţii Perşani, puţini la număr sau lipsesc. Diferenţierea speciei de F. Cheile Vârghişului, 7. V. 1978. (♂); 5. VII. 1980. (2 19 ♀♀); 6–7. VII. 2002. (1 ♂, 1 ♀); Munţii Harghita, 15–22. VI. 1991. (♂); Câmpia Transilvaniei, Viişoara Bicsad, 19–20. VI. 1986. (2 ♂♂), (preparat genital nr. (Câmpia Turzii), 5. VII. 1995. (2 ♂♂, 1 ♀), (preparat 434/♂/ Kovács); 5. VII. 1988. (♂), (preparat genital genital nr. 760/♀/ Kovács); 26. VII. 1998. (♀); 22. nr. 806/♂/ Kovács); Munţii Harghita, Miercurea Ciuc, VII. 1999. (♀); 28. VI. 2003. (♂), (preparat genital 6. VII. 1998. (♀); Munţii Harghita, Szeltersz, 800 nr. 1646/♂/ Kovács); Câmpia Transilvaniei, Lechinţa m, 5. VII. 1999. (♀); Munţii Harghita, Királykútja, (jud. Mureş), 31. VIII. 1996. (♂), (preparat genital nr. 1000 m, 28. V. 1999. (♀); 28. V. 2000. (♀); 26. IV. 805/♂/ Kovács); Munţii Ciucului, Racu, 650 m, 2. 2018. (♀); 21. VI. 2018. (♂); Toldal, jud. Mureş, 23. VII. 2001. (1 ♂, 1 ♀); 13. V. 2004. (♂); 6. VIII. 2004. VII. 1988. (♂); 27. VII. 2005. (2 ♂♂, 1 ♀); Cheile (♂); 10. VII. 2005. (♂); 10. VIII. 2005. (♂); 22. VIII. Bicazului, 7–9. VIII. 1989. (♂), (preparat genital 2005. (♂); Depresiunea Trei Scaune, Mestecănişul nr. 435/♂/ Kovács); 26–27. VIII. 1989. (♂); 7. VIII. de la Reci, 540 m, 5. VII. 2002. (♂); Depresiunea 2001. (♀); 24. VII. 2007. (♂); Glodeni, jud. Mureş, Ghiurgheului, Voşlăbeni, Szenéte, 850 m, 10–13. VII.

Fig. 282–284: Genul / Genus Falseuncaria: 282 – F. ruficiliana (Haworth, 1811) armătura genitală la ♂ / male genitalia; 283–284 armăturile genitale la ♀ a speciei / female genitalia of: 283 – F. degreyana (McLachlan, 1869); 284 – F. ruficiliana (Haworth, 1811) (283: după / after Razowski 1970; 282, 284: original).

20 2002. (♀); 20. VII. 2007. (2 ♂♂); Munţii Gurghiului, Antrum este relativ îngust. Bursa copulatrix are ductus Brădeşti, 600 m, 9. VI. 2003. (♂); 2. VIII. 2011. (2 bursae şi corpus bursae membranos, fără signum. ♀♀); Munţii Bucegi, Jepii Mici, 2000 m, 27. VI. Răspândire: Genul este răspândit în vestul și 2003. (♂), (preparat genital nr. 1487/♂/ Kovács); centrul Palearcticului, este reprezentat de două specii Munţii Ciucului, Jigodin, 700 m, 30. IV. 2004. (♀); care au fost semnalate și din România. Depresiunea Trei Scaune, Lisnău, 540 m, 4. VIII. Observaţii: Speciile sunt variabile atât în 2005. (♂); 8. VI. 2010. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, privinţa culorii de fond cât şi a intensității desenului, Veczer, 600 m, 23. VII. 2009. (1 ♂, 1 ♀); Munţii diferenţierea lor este uneori dificilă sau imposibilă Harghita, Tinovul Mohoş, 1000 m, 18. VII. 2009. fără studiul armăturilor genitale. În trecut (Razowski (♂); Munţii Perşani, Cheile Vârghişului, 600–900 m, 1970, 2002, 2009) genul a fost considerat polimorf 7. VIII. 2010. (♂); Munţii Apuseni, Cheia (Turda), și a găzduit numeroase specii (25 în regiunea 16. VII. 2015. (9 ♂♂); Munţii Gurghiului, Praid, 550 Palearctică), însă recent Brown et al. (2020: 171) m, 16. VII. 2018. (♂); Munţii Apuseni, Munţii Gilău, au propus un concept semnificativ mai îngust al Scăriţa-Belioara, 900 m, 1. IV. 2017. (♀); Munţii genului (Cochylis s.s.) în care se încadrează doar două Ciucului, Delniţa, 750 m, 2. V. 2017. (♀), legit S. specii, C. flaviciliana și C. roseana, celelalte specii Kovács & Z. Kovács. (din regiunea Nearctică) care au rămas încă în gen (Cochylis s.l.) sunt lăsate doar cu caracter provizoriu Genul Cochylis Treitschke, 1830 până la descrierea unor genuri noi în care pot fi încadrate. Diagnostic: ADULT: Palpii labiali sunt bine dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în Lista speciilor genului Cochylis din România partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Cochylis Treitschke, 1830 Aripa anterioară este scurtă şi relativ lată, flaviciliana (Westwood, 1854) marginea costală la baza aripii este puţin îndoită, în roseana (Haworth, 1811) rest este dreaptă, vârful aripii este scurt. Marginea rubellana Hübner, 1823 externă este dreaptă (Fig. 285–286). Toate nervurile dispsaceana Duponchel, 1843 sunt independente, chorda, mediana şi nervura CuP undulatana Kennel, 1899 lipsesc. Nervura R5 se termină pe marginea costală înaintea vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are originea Cheia de determinare a speciilor genului Cochylis între nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond este galbenă din România bazată pe morfologia externă a deschisă, la unele specii cu nuanţă roză. Desenul maro adultului este format dintr-o pată în treimea bazală a marginii 1 (2)-culoarea de fond are nuanță roză deschisă...C. roseana costale, o bandă transversală mediană completă şi 2 (1)-culoarea de fond are nuanță roză închisă sau roşie..... o bandă transversală subapicală mai puțin evidentă...... C. flaviciliana Franjurile sunt de culoare galbenă deschisă. Cheia de determinare a speciilor genului Cochylis Aripa posterioară este mai lată decât cea anterioară, din România bazată pe structura armăturii genitale apexul este proeminent. Nervura Sc+R1 este lungă, la mascul depăşeşte jumătatea lungimii marginii costale. 1 (2)-costa este de două ori mai lungă decât Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, celelalte sacculus...... C. roseana nervuri sunt independente. Culoarea lor este cenuşie- 2 (1)-costa şi sacculus sunt la fel de lungi....C. flaviciliana maronie, franjurile sunt de culoare albă sau cenuşie deschisă cu o linie bazală cenuşie deschisă. Cheia de determinare a speciilor genului Cochylis Dimorfismul sexual este puțin evident în cadrul din România bazată pe structura armăturii genitale genului. la femelă Armătura genitală la mascul (Fig. 287–288): 1 (2)-corpus bursae este lung şi îngust...... C. roseana Tegumen este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul 2 (1)-corpus bursae este scurt și sacciform...C. flaviciliana lipseşte. Socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Cochylis flaviciliana (Westwood, 1854), (Fig. Valva este lată, costa concavă, cu vârful rotunjit și este 285, 287, 289) despărțit de sacculus de o incisură largă, sacculus este lat și scurt cu o apofiză terminală ascuțită. Transtilla ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 11–17 variabilă. Juxta este lată. Phallus este îngust, îndoit şi mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele lung, cu o apofiză terminală lungă. Vesica fără cornuti. sunt de culoare galbenă deschisă cu nuanţă roşie. Caulis este scurt și lat. Aripa anterioară (Fig. 285) îngustă şi alungită, cu Armătura genitală la femelă (Fig. 289–290): costa dreaptă, are culoarea de fond galbenă-ocru Ovipozitorul este lung şi telescopic cu apofizele deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi de culoare anterioare şi posterioare foarte lungi. Tergitul VIII roză închisă sau roşie de-a lungul marginii costale şi este lung. Sterigma este atrofică sau slab sclerotizată. în jumătatea apicală a aripii. Desenul maro-roşiatic 21 este format: dintr-o pată alungită îngustă de-a lungul mediană ascuţită. Juxta prezintă o pereche de apofize jumătăţii bazale a marginii costale şi 2–3 pete mici scurtă. Phallus este lung şi îngust, apofiza terminală în treimea ei apicală; o bandă transversală mediană lungă, îngustă şi îndoită, vesica fără cornuti. paralelă cu marginea externă a aripii, în jumătatea Armătura genitală la femelă (Fig. 289): posterioară a aripii mai îngustă şi bine delimitată, Ovipozitorul este foarte lung, telescopic cu apofizele în jumătatea costală a aripii lată, vag delimitată; o posterioare şi anterioare foarte lungi. Tergitul VIII bandă transversală subapicală vag delimitată; şi o este foarte lung. Sterigma este atrofică. Antrum este pată tornală mică, rotunjită. Franjurile sunt de culoare îngust, relativ simplu şi bine sclerotizat. Ductus galbenă-maronie deschisă cu nuanţă roşie. Aripa bursae este membranos, scurt şi îngust, corpus bursae posterioară este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie îngust, scurt, sacciform, membranos. deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei este dată linie bazală cenuşie deschisă. numai de coloarea solzilor suprapuşi culorii de fond Armătura genitală la mascul (Fig. 287): Tegumen care variază între culoarea roză închisă şi roşie. este mare, bine sclerotizat. Socii sunt laţi, slab Diferenţierea speciei de C. roseana este posibilă sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale datorită solzilor suprapuşi culorii de fond, care sunt ventral nu sunt sudate. Valva are costa scurtă, concavă, mai închise şi lipsesc la baza aripii. vârful valvei este îngust şi rotunjit, sacculus lung, cu Armăturile genitale seamănă tot cu cele ale speciei partea bazală lată şi vârful ascuţit, între sacculus şi C. roseana, cea masculă are însă costa scurtă şi marginea posterioară a valvei este o incisură îngustă concavă, sacculus lung şi cu vârful ascuţit, cea femelă şi adâncă. Transtilla are părţile laterale late, partea are antrum relativ simplu şi bine sclerotizat şi corpus

Fig. 285–287: Genul / Genus Cochylis: 285–286: aripa anterioară a speciei / forewing of: 285 – C. flaviciliana (Westwood, 1854) ♂; 286 – C. roseana (Haworth, 1811); 290 – C. flaviciliana (Westwood, 1854) armătura genitală la ♂ / male genitalia (287: după / after Razowski 1970; 285–286: original).

22 bursae îngust şi ovoid. îngust, alungit, membranos. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe speciile de OBSERVAŢII: Specia are culoarea de fond şi Knautia. Adulţii zboară în două generaţii variabilă datorită solzilor suprapuşi de culoare roză. în lunile mai respectiv iunie–august (Razowski 2002: Diferenţierea speciei de C. flaviciliana este posibilă 70). datorită solzilor suprapuşi culorii de fond de culoare DISTRIBUŢIE: Specia este rară, răspândită în roză mai deschisă, prezente şi la baza aripii, iar de F. vestul Palearcticului (Europa şi nordul Africii) şi spre degreyana datorită benzii transversale mediane mai est pâna la Caucaz şi sudul Siberiei (Razowski 2009: late în jumătatea posterioară a aripii. Exemplarele la 100). Este prima semnalare a speciei din România. care solzii de culoare roză lipsesc seamănă foarte mult cu L. epilinana, dar banda lor transversală subapicală MATERIAL EXAMINAT: (2 exemplare, 1 este mult mai ştearsă. preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) Armăturile genitale seamănă cu cele ale speciei -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Carpaţii C. flaviciliana, cea masculă are însă costa lungă şi Orientali, Masivul Hăşmaş, Ecem, 1550–1750 m, 14. dreaptă, sacculus scurt şi lat, cea femelă are antrum VII. 2011. (preparat genital nr. 1948/♂/ şi 1949/♀/ complex, numai median bine sclerotizat şi corpus Kovács) (1 ♂, 1 ♀), legit S. Kovács & Z. Kovács. bursae îngust şi alungit. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe frunzele şi Cochylis roseana (Haworth, 1811), (Fig. 286, seminţele de Dipsacus sylvester Huds. şi a speciilor 288, 290) de şi Antirrhinum. Adulţii zboară în două (la sud chiar în trei) generaţii în lunile mai–iulie respectiv ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 11–15 august–septembrie (Razowski 2002: 70). mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele DISTRIBUŢIE: Specia este comună, răspândită sunt de culoare galbenă deschisă cu nuanţă roză. în vestul Palearcticului până în Asia Mică însă Aripa anterioară (Fig. 286) îngustă şi alungită, cu semnalată şi în (Razowski 2009: 100). În costa dreaptă, are culoarea de fond galbenă-ocru România a fost menţionată din toată ţara cu excepţia deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi de culoare maro Munteniei şi Olteniei, însă cu ocazia prezentei deschisă la baza aripii, şi roză de-a lungul marginii studiu nu am putut confirma semnalarea speciei de costale şi în jumătatea apicală a aripii. Desenul maro- la Pădurea Noroieni de către Ardelean (1998: 177), gălbui deschis este format: dintr-o pată alungită deci semnalarea speciei din Satu Mare și Maramureș îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii trebuie ștearsă din Rákosy et al. (2003: 80). Date din costale şi 2–3 pete mici în treimea ei apicală; o bandă literatură: Grumăzeşti (Caradja 1899: 188, 1901: transversală mediană paralelă cu marginea externă a 132), Guşteriţa (Czekelius 1924: 255); Hărman aripii, în jumătatea posterioară a aripii mai îngustă (Czekelius citat de Popescu-Gorj & Nemeş 1965); şi bine delimitată, în jumătatea costală a aripii lată, Suceava (Popescu-Gorj & Nemeş 1965); Dolhasca vag delimitată; o bandă transversală subapicală foarte (Peiu & Nemeş 1970); Pădurea Hagieni (Karisch vag delimitată, care practic se confundă cu culoarea 1999); Rimetea (Rákosy & Wieser 2010: 56). de fond acoperită cu solzi de culoare roză; şi o pată tornală mică, rotunjită. Franjurile sunt de culoare MATERIAL EXAMINAT: (44 exemplare, 1 galbenă-maronie deschisă cu nuanţă roză, dar maro la preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) tornus. Aripa posterioară este lată şi alungită, cenuşie- -Colecţia MNINGA: Anina (Caraş), 30. VII. gălbuie deschisă, franjurile sunt de culoare albă- 1936. (♀), (preparat genital nr. 792/♀/ Kovács), legit gălbuie, cu o linie bazală cenuşie deschisă. & ex coll. A. Ostrogovich; Suceava, 20. VII. 1960. Armătura genitală la mascul (Fig. 288): Tegumen (♀); 28. VII. 1961. (♀), legit I. Nemeş, ex coll. A. este mare, bine sclerotizat. Socii sunt laţi, slab Popescu-Gorj; Pădurea Hagieni, jud. Constanţa, 30. sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale VIII. 1982. (♂); 1. IX. 1982. (2 ♂♂); 3. IX. 1982. (♂), ventral nu sunt sudate. Valva are costa lungă, dreaptă, legit & ex coll. Gy. Szabó; vârful valvei este îngust şi rotunjit, sacculus scurt şi -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 14. VII. lat, între sacculus şi marginea posterioară a valvei 1932. (♂), legit L. Diószeghy; este o incisură lată, la baza căreia sunt două apofize -Colecţia V. Vicol: Ciugud, lumină, 16. VIII. minuscule. Transtilla are părţile laterale late, partea 1986. (1 ex.); Dateş, stepă, 7. VIII. 1993. (♀); Râmeţ, mediană lată. Juxta este simplă. Phallus este lung şi Alba, lumină, 26–27. VII. 1995. (♂), legit V. Vicol; îngust, apofiza terminală lungă, îngustă şi îndoită, -Colecţia L. Rákosy: Viişoara, Turda, 320 m, 21. vesica fără cornuti. VIII. 2001. (♀), legit L. Rákosy; Armătura genitală la femelă (Fig. 290): -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Toldal, jud. Ovipozitorul este foarte lung, telescopic, cu apofizele Mureş, 19. VIII. 1984. (♂), (preparat genital nr. posterioare şi anterioare foarte lungi. Tergitul VIII 751/♂/ Kovács); Câmpia Transilvaniei, Viişoara este foarte lung. Sterigma este atrofică. Antrum este (Câmpia Turzii), 11. IX. 1998. (♀); 22. VIII. 2002. (3 îngust, complex, median bine sclerotizat. Ductus ♂♂, 2 ♀♀); 27. VIII. 2011. (7 ♂♂, 3 ♀♀); Dobrogea, bursae este membranos, scurt şi îngust, corpus bursae Cotu Văii, 25. VIII. 2017. (2 ♂♂, 2 ♀♀); Dobrogea, 23 Fig. 288–290: Genul / Genus Cochylis: 288 – C. roseana (Haworth, 1811) armătura genitală la ♂ / male genitalia; 289– 290: armăturile genitale la ♀ a speciei / female genitalia of: 289 – C. flaviciliana (Westwood, 1854); 290 – C. roseana (Haworth, 1811) (289: după / after Razowski 1970; 288, 290: original).

Dumbrăveni, Canara, 26. VIII. 2017. (5 ♂♂, 1 ♀); Armătura genitală la mascul (Fig. 292): Tegumen Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, Piatra Secuilor este mare, bine sclerotizat. Uncusul lipseşte. Socii (Rimetea), 21. IX. 2018. (♀); Dobrogea, Pădurea sunt foarte mici, slab sclerotizaţi. Vinculum este Hagieni, 16. VIII. 2019. (2 ♂♂, 1♀); Banat, Dubova, puternic, ramurile sale ventral sunt mai late, nu sunt 23. IX. 2019. (♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; sudate. Valva are costa lungă și concavă, vârful îngust și rotunjit, sacculus lung, lat în jumătatea bazală şi are Genul Longicornutia Razowski, 1960 stat. rev. o apofiză terminală ascuţită. Juxta prezintă o pereche de apofize scurte. Phallus este lung şi îngust, apofiza Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine terminală lungă, îngustă, îndoită şi ascuţită, vesica dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în cu un cornutus foarte lung, gros, îndoit și ascuțit. partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Armătura genitală la femelă (Fig. 293): Papilele anale Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. sunt scurte. Apofizele anterioare și posterioare scurte. Aripa anterioară este lată şi alungită, marginea Segmentul VIII scurt. Sterigma este îngustă și slab costală la baza aripii este concavă și în rest este dreaptă, sclerotizată. Antrum lat. Bursa copulatrix are ductus vârful aripii este scurt (Fig. 291). Marginea externă bursae lat și bine sclerotizat, cu sclerite mari şi corpus este convexă. Toate nervurile sunt independente, bursae membranos, fără signum. nervura R5 se termină pe marginea costală înaintea Răspândire: Genul este răspândit în vestul vârfului aripii. Chorda, mediana şi nervura CuP regiunii Palearctice (Razowski 2009: 107). lipsesc. Observaţii: Genul Cochylis Treitschke, 1830 Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea a fost considerat timp îndelungat a fi un ansamblu anterioară, apexul este proeminent şi ascuţit. Nervura polifiletic cu morfologie externă similară, însă cu Sc+R1 este lungă, depăşeşte jumătatea lungimii structura armăturilor genitale foarte variată. Încercări marginii costale. Toate nervurile sunt independente. de divizare în genuri și subgenuri au fost întreprinse Dimorfismul sexual nu este evident în cadrul de Obraztsov (1943), Obraztsov & Swatschek genului. (în Swatschek 1958) și Razowski (1960), dar toate

24 acestea au fost ulterior sinonimizate cu Cochylis de În revizia grupului de genuri Cochylis Razowski Razowski (1968). Necesitatea unei reevaluări a (1968: 133) a sinonimizat genul Longicornutia cu fost sugerată din nou de Razowski (1985). Această Cochylis și a acceptat rezultatele lui Svensson. În reevaluare însă a devenit posibilă doar foarte recent monografia familiei Cochylidae Razowski (1970: când Cochylichroa Obraztsov & Swatschek, 427) afirmă: Cochylis“ epilinana Duponchel, 1842 1958 a fost reinstaurat ca gen valid (Brown 2019) (…) Falsche Determinationen: phaleratana: Kennel, și subgenurile Neocochylis Razowski, 1960, 1910, t. 12, f. 62; 1913: 273 (…) phaleratana: Paracochylis Razowski, 1960, Brevicornutia Razowski 1960: 314, f. 35 (Kopf), 100 (♂ Genit.), Razowski, 1960 și Pontoturania Obraztsov, 1943 au 140 (♀ Genit.) [Longicornutia]”. Tot în aceeași fost ridicate la rang de gen pentru a integra majoritatea lucrare Razowski (1970: 379, 397) menționează speciilor plasate anterior în genul Cochylis. Acest pe C. phaleratana ca un sinonim al lui Cochylidia nou concept a rezultat și o îngustare semnificativă a subroseana, specifică Cochylis epilinana ca fiind genului Cochylis s.s. Specia vest-palearctică Cochylis specia tip al genului Longicornutia, și tratează epilinana Duponchel, 1842 a fost identificată ca o cea din urmă ca un sinonim al genului Cochylis: specie izolată, care nu s-a putut integra în niciuna “Cochylis Treitschke, 1830, (…) Synonyma: (…) dintre genurile sus menționate și a fost lăsată cu Longicornutia Razowski, 1960, Polskie Pismo ent., caracter provizoriu în genul larg și polifileticCochylis 30: 287, 314. Typus: Cochylis epilinana Duponchel, s.l., și s-a preconizat necesitatea descrierii unui nou 1842 (festgelegt in der Originalbeschreibung unter gen (Brown et al. 2020). dem Namen phaleratana auct. nec Herrich- Noi considerăm incorectă această din urmă Schäffer)”. Este de reținut că în Razowski (1960: afirmație fiindcă Razowski (1960: 314) a descris 314) phaleratana Herrich-Schäffer este menționat genul Longicornutia Razowski, 1960 cu specia tip ca specie tip iar în Razowski (1970: 397) phaleratana Cochylis phaleratana Herrich-Schäffer, 1851: auct. nec Herrich-Schäffer. “Genus 23: Longicornutia gen. nov. (figs 35, 100, Acest statut însă nu a fost urmat în publicațiile 140), Typus generis: Cochylis phaleratana Herrich- următoare (Razowski 2002: 69, 2009: 99, 2011: 402) Schaeffer, 1851. (…) Two species belong here la menționarea genului: “Longicornutia Razowski, vis. Longicornutia phalerotana [sic!] (H.-S.) and L. 1960 (…) type-species: Cochylis phaleratana carpophilana (Stgr.).” Aceste figuri ilustrează: 35 Herrich-Schäffer, 1851 = Cochylis epilinana – capul în aspect lateral, 100 – armătura genitală la Duponchel, 1842 – by original designation”, cea ce mascul, și 140 – armătura genitală la femelă. Este în această formă este incorectă și duce la confuzie, evident că armăturile genitale nu coincid cu Cochylis fiindcă phaleratana auct. nec Herrich-Schäffer, phaleratana Herrich-Schäffer, 1851, actualmente 1851 = Cochylis epilinana Duponchel, 1842 ar un sinonim al lui Cochylidia subroseana subroseana trebui să fie folosită. (Haworth, 1811) (cf. Razowski 1970: specia cu Acest istoric a fost schițat chiar și de Razowski numărul 247, 2002: specia cu numărul 189a, 2009: (1970: 428, 2009: 107). specia cu numărul 302a), însă sunt identice cu În consecință, în ciuda aparențelor, Longicornutia Cochylis epilinana Duponchel, 1842 (cf. Razowski este un gen creat în mod special pentru a încadra 1970: specia cu numărul 281, 2002: specia cu numărul specia Cochylis epilinana. Reinstituim acum 202, 2009: specia cu numărul 338). Pe lângă acesata, Longicornutia Razowski, 1960, stat. rev. ca gen cealaltă specie inclusă în gen de Razowski (1960: valid cu Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) 314), Longicornutia carpophilana Staudinger, 1859 comb. rev. ca specie tip. Noi nu avem cunoștiință de actualmente este considerată un sinonim al lui Cochylis nici-o altă specie care ar putea fi încadrată în genul epilinana: “Cochylis epilinana Duponchel, 1842, Longicornutia și considerăm genul a fi monotipic. (…) Synonym: Cochylis carpophilana Staudinger, Razowski (1960: 314) a plasat Longicornutia 1859, (…)” (Razowski 1970: 427, 2002: 70, 2009: chiar înaintea genului Cochylis. Brown et al. (2020: 106). 167 fig. 7, 171) afirmă: “In the barcode tree (fig. Această greșală a fost observată și corectată de 7) [Cochylis epilinana Duponchel] it occupies a Svensson (1966: 185, 188) care a studiat tipurile atât position sister to Cochylis s.s.”. În opinia noastră la Cochylis phaleratana cât și la C. epilinana și a ajuns conceptul lui Razowski este pe deplin confirmat acum la concluzia că specia din urmă a fost confundată cu cu studiile genetice recente. C. phaleratana, și care la rândul lui este un sinonim al lui Cochylidia subroseana. Pe lângă desemnarea Longicornutia Razowski, 1960 stat. rev. lectotipilor Svensson a desemnat ca specie tip al epilinana (Duponchel, 1842) comb. rev. genului Longicornutia pe C. epilinana: “Razowski carpophilana Staudinger, 1859 (1960), too, founded his genus Longicornutia on a wrongly determined species. Instead of phaleratana Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) the type-species ought to be epilinana Duponchel. comb. rev. (Fig. 291–293) Referring to the International Code of Nomenclature, Article 70 a (i), this seems to serve stability best.” ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–15 25 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele cu excepţia Banatului, Munteniei şi Olteniei sunt de culoare galbenă deschisă cu nuanţă maro (Rákosy et al. 2003: 80). Date din literatură: Tulcea deschisă. Aripa anterioară (Fig. 291) lată, alungită şi (Mann 1866: 25); Grumăzeşti (Caradja 1899: cu costa dreaptă, are culoarea de fond galbenă-maronie 188, 1901: 132); Solca (Hormuzachi 1907: 68); deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi de culoare maro- Sibiu (Czekelius 1909: 162); Suceava (Popescu- gălbuie deschisă de-a lungul marginii costale şi la Gorj & Nemeş 1965: 170); Hagieni şi Pădurea vârful aripii. Desenul maro-gălbui este format dintr-o Comarova (Popescu-Gorj & Drăghia 1967: 189); pată alungită îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a C. A. Rosetti şi Sulina (Popescu-Gorj & Drăghia marginii costale şi 3 pete mici în treimea ei apicală; o 1968: 245); Bârnova, Breazu (Nemeș & Peiu 1968: bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea 182); Iaşi (Nemeş & Dănilă 1970: 209); Oradea externă a aripii; o bandă transversală subapicală lată, (Alexinschi, Peiu & Filipescu 1957 citat de Nemeş vag delimitată; şi o pată tornală foarte mică, rotunjită. & Dănilă 1970: 209); Mănăstirea Cocoş (Popescu- Franjurile sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. Gorj 1976); Pădurea Cionchești (Ardelean 1998: Aripa posterioară este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie 177); Letea, Murighiol, Negreni, Pădurea Hagieni închisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o şi Pădurea Pasărea (prima semnalare din Muntenia) linie bazală cenuşie deschisă. (Karisch 1999, 2003); Munţii Măcin: Greci, Culmea Armătura genitală la mascul (Fig. 292): Tegumen Pricopanului, Horia, Turcoaia, Pădurea Babadag, este mare, bine sclerotizat. Socii sunt mici, slab Mănăstirea Celic, Mănăstirea Cocoş şi Cerna (Wieser sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale et al. 2000: 34); Sulina (Marcu & Rákosy 2002: 38); ventral sunt mai late, nu sunt sudate. Valva are costa Hagieni, Olimp, Pădurea Pasărea, Băile Herculane, lungă, dreaptă, vârful valvei este îngust şi rotunjit, Băile 1 Mai, Geoagiu, Vulcan, Vlădeni, Timișul sacculus lung, cu partea bazală lată şi cu o apofiză de Sus (Székely & Cernea 2007: 140). Noi am terminală ascuţită. Transtilla are părţile laterale examinat material provenit din Transilvania, Crișana, înguste, partea mediană ascuţită. Juxta prezintă o Dobrogea, Moldova și Satu Mare. pereche de apofize scurte. Phallus este lung şi îngust, apofiza terminală lungă, îngustă, îndoită şi ascuţită, MATERIAL EXAMINAT: (69 exemplare, 3 vesica cu un cornutus foarte lung, gros, îndoit și preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) ascuțit. Cornutusul are striuri longitudinale care îi -Colecţia MNINGA: Eforie Sud, Techirghiol, conferă un aspect de parcă ar fi format dintr-un grup 3. VII. 1927. (1 ♂, 1 ♀); Eforie Sud (Constanţa), de spini lungi, contopiți. 28. VII. 1933. (♀), legit & ex coll. A. Ostrogovich; Armătura genitală la femelă (Fig. 293): Papilele Eforie Sud, 9. VIII. 1948. (♀); 12. VIII. 1948. (♂), anale sunt scurte. Apofizele anterioare și posterioare legit & ex coll. A. Popescu-Gorj; Dobrogea, Hagieni, scurte. Segmentul VIII scurt. Sterigma este îngustă 19. VIII. 1983. (♀), legit & ex coll. L. Székely; și slab sclerotizată. Antrum lat. Bursa copulatrix are Pădurea Cionchești, jud. Satu Mare, 20. VIII. 1983. ductus bursae lat și bine sclerotizat, cu sclerite mari şi (♀); Goruni, jud. Constanţa, 27. V. 1984. (♂); 27. V. corpus bursae membranos, fără signum. 1985. (1 ♂, 2 ♀♀); 19. V. 1994. (♀); 17. V. 1996. OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei este dată (♀); Turulung Vii, Satu Mare, 4. VIII. 1984. (2 ♀♀); numai de culoarea de fond, care variază între albă- Horia, jud. Tulcea, 30. V. 1984. (2 ♂♂); Gârboavele, gălbuie şi gabenă-maronie deschisă. Diferenţierea jud. Galaţi, 31. V. 1984. (♀); Canaraua Fetii, jud. speciei de Cochylis flaviciliana și C. roseana este Constanţa, 1. VI. 1995. (♀), legit & ex coll. Gy. posibilă datorită benzii transversale subapicale mai Szabó; Dobrogea, Mangalia, Comorova, 3. VII. 1986. late și mai evidente, şi lipsei solzilor de culoare roșie (1 ♂, 2 ♀♀), (preparat genital nr. 85/♂/ Neumann); sau roză suprapuşi culorii de fond. legit & ex coll. H. Neumann; Armătura genitală la mascul este caracteristică, -Colecţia D. Czekelius: Sibiu, Viile Sibiului, 2. VI. fiindcă are sacculus lung cu o apofiză terminală 1920. (♀); Şura Mică, 5. VI. (♀), legit D. Czekelius; ascuţită, în vesica are un grup de spini foarte lungi, -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 6. VII. 1938. foarte înguste şi ascuţite, iar incisura de pe marginea (♂), legit L. Diószeghy; posterioară a valvei lipseşte. Armătura genitală -Colecţia V. Vicol: Chinari, lumină, 25. VII. 1985. la femelă este caracterizată de antrum lat, lung, (♂); Ciugud, lumină, 6. VIII. 1985. (♂); Orşova, bine sclerotizat şi cu sclerite mari, şi ductus bursae Gurghiu, 3. VIII. 1991. (♂); Sânmarghita, lumină, diferenţiat de corpus bursae. 24–25. V. 1993. (2 ♂♂); 9–10. VI. 1993. (♂); 12–13. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe seminţele speciilor VIII. 1994. (♂); 2–3. IX. 1994. (♂); 3–4. IX. 1994. de Linum, Solidago şi leucantha (L.) (♀), legit V. Vicol; Pădurea Babadag, 11. VII. 1992. Schrad., și au fost semnalate ca dăunătoare ale inului. (♂), legit L. Rákosy; Adulţii zboară în lunile mai–august (Razowski 2001: -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Munţii Baraolt, 44). Arcuş, 13. VIII. 1976. (♀); Munţii Harghita, Bicsad, DISTRIBUŢIE: Specia este comună, răspândită 19. VII. 1983. (♀); 4. VIII. 1988. (2 ♀♀); Munţii în vestul Palearcticului (Razowski 2009: 107). În Bodoc, Alungeni, 2. VIII. 1986. (1 ♂, 1 ♀), (preparat România a fost semnalată din majoritatea regiunilor, genital nr. 804/♂/ Kovács); Cheile Bicazului, 24–25. 26 VII. 1987. (♂); Toldal, jud. Mureş, 23. VII. 1988. Vadu, litoral, 28. VIII. 1999. (♂), (preparat genital nr. (♂); 14. VI. 19940. (♂); Câmpia Transivaniei, 1443/♂/ Kovács); 28. VII. 2000. (2 ♂♂); 30. VIII. Viişoara (Câmpia Turzii), 5. VII. 1995. (♀), (preparat 2003. (♂); 15. V. 2004. (♂); Munţii Apuseni, Munţii genital nr. 750/♀/ Kovács); 10. V. 2018. (♂); Şaru Trascăului, Piatra Secuilor (Rimetea), 5. VII. 2000. Dornei, Tinovul Mare, 18. VII. 1991. (♀); Dobrogea, (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, Veczer, 600 m, 23. VII. Rezervaţia Canaraua Fetii, 16–17. VIII. 1991. (♀); 2009. (♂); Dobrogea, Enisala, 16. VI. 2012. (♂); 28–29. V. 1992. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 423/♂/ Dobrogea, Pădurea Hagieni, 12. V. 2007. (7 ♂♂), Kovács); 12–13. VII. 1993. (2 ♀♀); Dobrogea, legit S. Kovács & Z. Kovács; Lespezi, 18. V. 1994. (♂); Dobrogea, Grindul Chituc,

Fig. 291–293: Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) comb. rev.: 291 – aripa anterioară la ♀ / forewing of female; 292 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 293 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (original).

Genul Diceratura Djakonov, 1929 independente. Nervura R5 se termină pe marginea costală înaintea vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine originea între nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în este galbenă deschisă. Desenul roz sau roşu de diferite partea sa subterminală, segmentul al treilea este nuanţe este format dintr-o pată în treimea bazală a scurt, poate fi vizibil sau mascat complet de solzii marginii costale, o bandă transversală mediană şi o lungi al segmentului al doilea. Antenele ajung până la bandă transversală subapicală. Pe marginile benzilor jumătatea aripilor anterioare. transversale nu sunt pete cenuşii-plumburii cu luciu Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea metalic. Franjurile sunt de culoare galbenă deschisă. costală la baza aripii este puţin îndoită, în rest este Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea dreaptă, vârful aripii este scurt. Marginea externă anterioară, apexul este proeminent şi ascuţit. Nervura este dreaptă (Fig. 294–295). Toate nervurile sunt Sc+R1 este scurtă, se termină la mijlocul marginii

27 costale. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate. Cheia de determinare a speciilor genului Culoarea este cenuşie şi variază între nuanţele Diceratura din România bazată pe structura gălbuie-deschisă şi maronie, franjurile sunt albe cu o armăturii genitale la femelă linie bazală cenuşie deschisă. 1 (2)-antrum este foarte lat, slab sclerotiza ...... Armătura genitală la mascul (Fig. 296–297): ...... roseofasciana roseofasciana Tegumen este scurt şi lat, bine sclerotizat, cu partea 2 (1)-antrum este lat, bine sclerotizat...... ostrinana distală fuzionată cu socii formează o apofiză scurtă. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt Descrierea speciilor sudate, capetele lor sunt ascuţite. Valva este scurtă şi lată la bază, costa este desprinsă de restul valvei Diceratura roseofasciana roseofasciana (Mann, sub forma unei apofize groase. Transtilla are părţile 1855), (Fig. 294, 296, 298) laterale late, partea mediană este proeminentă și groasă. Juxta este simplă, plată, cu marginea ventrală ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 9–13 mm. rotunjită. Phallus este scurt şi lat, cu o apofiză Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele sunt terminală evidentă. Vesica cu sclerite plate şi grupuri de culoare galbenă deschisă. Aripa anterioară (Fig. de cornuti. Caulis este scurt. 294) îngustă şi alungită are culoarea de fond galbenă Armătura genitală la femelă (Fig. 298–299): deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi de culoare Papilele anale sunt normal conformate şi scurte. galbenă-ocru deschisă. Desenul roz este format: Apofizele anterioare şi posterioare sunt lungi. Tergitul dintr-o pată alungită şi îngustă la baza marginii costale; VIII este lung. Sterigma este slab sclerotizată. Antrum o bandă transversală mediană, care este îngustă, bine este larg, complex, mai bine sclerotizat decât sterigma. delimitată, cu margini paralele; şi o bandă transversală Bursa copulatrix are ductus bursae nediferenţiat de subapicală îngustă, cu margini şterse. Franjurile sunt corpus bursae. Corpus bursae este membranos, mic şi de culoare galbenă cu o linie bazală maro deschisă. lat, nu are signum. Aripa posterioară este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie OBSERVAŢII: Genul prezintă caractere foarte deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o apropiate cu cele ale genului Cochylidia, dar este mai linie bazală cenuşie deschisă. specializat, prezentând tegumen mai evoluat şi socii Armătura genitală la mascul (Fig. 296): Tegumen mult reduse (Razowski 2002: 66). este mic cu o apofiză, care schiţează un uncus RĂSPÂNDIRE: Genul este răspândit în partea trapezoid, slab sclerotizat. Vinculum este puternic, sudvestică a Palearcticului, este reprezentat de 9 ramurile sale ventral nu sunt sudate. Costa în forma specii, în Europa sunt cunoscute 5 specii, dintre care unei apofize lungi este desprinsă de restul valvei, care numai 2 au fost semnalate din România (Razowski este foarte lată, rotunjită. Transtilla are părţile laterale 2009: 96). late, partea mediană triunghiulară cu vârful rotunjit. Juxta este simplă. Phallus este scurt şi lat, apofiza terminală lungă, cu baza lată şi vârful îndoit şi îngust. Lista speciilor genului Diceratura din România Vesica are două grupuri de sclerite dentiforme mari, Diceratura Djakonov, 1929 groase, ascuţite şi un sclerit plat mic. roseofasciana roseofasciana (Mann, 1855) Armătura genitală la femelă (Fig. 298): Papilele aequana Caradja, 1916 anale sunt înguste. Apofizele posterioare şi anterioare ostrinana (Guenée, 1845) sunt lungi. Tergitul VIII este lung. Sterigma este slab purpuratana Herrich-Schäffer, 1851 sclerotizată. Antrum este foarte lat, slab sclerotizat, cu pliuri longitudinale scurte. Ductus bursae nu este Cheia de determinare a speciilor genului diferenţiat de corpus bursae, care este îngust, alungit Diceratura din România bazată pe morfologia și membranos. externă a adultului OBSERVAŢII: Sunt descrise două subspecii, cea 1 (2)-banda transversală mediană şi subapicală sunt înguste, nominată este larg răspândită în sudul Europei şi împărţite între ele de o bandă postmediană lată...... Asia Mică, ssp. leucantana (Constant, 1888) este ...... roseofasciana roseofasciana cunoscută numai de la Alpii Maritimi din Franţa 2 (1)-banda transversală mediană şi subapicală sunt late, (Razowski 2002: 68). împărţite între ele de o bandă postmediană foarte La singurul exemplar examinat costa de pe valvă îngustă...... ostrinana are o structură asemănătoare cu cea a speciei D. keredjana Razowski, 1963 descrisă din Iran, însă Cheia de determinare a speciilor genului celelalte caractere ale armăturii genitale nu seamănă Diceratura din România bazată pe structura (Razowski 2009: 97). armăturii genitale la mascul Specia poate fi diferenţiată deD. ostrinana datorită 1 (2)-transtilla cu partea mediană îngustă, valva rotunjită...... roseofasciana roseofasciana desenului format din benzi transversale înguste, 2 (1)-transtilla cu partea mediană lată, valva separate de o bandă postmediană relativ lată. trapezoidală...... ostrinana Armătura genitală la mascul are valva cu marginea rotunjită şi armătura genitală la femelă are antrum

28 slab sclerotizat. OBSERVAŢII: Specia are desenul de culoare BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă variabilă de la roză până la roşie-purpurie, poate nu sunt cunoscute. Adulţii zboară în două generaţii în fi diferenţiată de D. roseofasciana roseofasciana lunile mai şi iulie, respectiv august. datorită desenului format din benzi transversale foarte DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în sudul late, aproape confluente, separate între ele doar de o Europei şi Asia Mică (Razowski 1970). În România bandă postmediană foarte îngustă. a fost semnalată de la Agigea de Popescu-Gorj & Armătura genitală la mascul are valva trapezoidală Drăghia (1966: 92), din Delta Dunării de la Periprava şi sacculus cu apofiză terminală, armătura genitală la şi C. A. Rosetti de Popescu-Gorj & Drăghia (1968: femelă are antrum bine sclerotizat. 245), de la Pădurea Caraorman de Karisch (1999), BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe iar de la Vârciorova (Mehedinţi) de Nemeş (1972: L., Dipsacus laciniatus L. şi Dipsacus sylvester Huds., 207). Noi am examinat numai un singur exemplar adulţii zboară în două generaţii în lunile aprilie–iunie colectat în Dobrogea. şi iulie–august. DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în sudul MATERIAL EXAMINAT: (1 exemplar, 1 preparat şi centrul Europei, nordul Africii, Asia Mică, la est genital mascul) până în sudul Siberiei (Razowski 2002: 69) și Iran -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, (Alipanah 2009: 27). A fost semnalată din toate Grindul Chituc, Vadu, litoral, 12. VIII. 2001. (♂), regiunile României exceptând nordvestul tării (preparat genital nr. 1442/♂/ Kovács), legit S. Kovács (Rákosy et al. 2003: 80). Date din literatură: Bucureşti & Z. Kovács; (Caradja 1899: 189, 1901: 132); Cisteiu de Mureş (Czekelius 1918: 39); Pădurea Comarova (Popescu- Diceratura ostrinana (Guenée, 1845), (Fig. 295, Gorj & Drăghia 1966: 92, 1967: 190); Bârnova-Iaşi 297, 299) (Nemeş & Peiu 1968: 182); Timişoara (König 1975: 53); Bădeni (Mihuţ 1998: 75); Piteşti (Karisch ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 8–13 1999); C. A. Rosetti (Marcu & Rákosy 2002: 38); mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele Rimetea (Rákosy & Wieser 2010: 55). sunt de culoare galbenă deschisă. Aripa anterioară (Fig. 295) îngustă şi alungită are culoarea de fond MATERIAL EXAMINAT: (67 exemplare, 2 galbenă deschisă, pe care sunt suprapuşi solzi preparate genitale mascule, 2 preparate genitale de culoare galbenă-ocru deschisă. Desenul roşu- femele) purpuriu este format dintr-o pată alungită şi îngustă -Colecţia D. Czekelius: Cisteiu de Mureş, 13. V. situată la baza marginii costale și o bandă transversală 1913. (1 ex.); 19. V. 1917. (3 ex.); 26. VII. 1917. (♂), mediană foarte lată, a cărei margine internă este bine legit R. Gross; delimitată, dar marginea ei externă este separată de -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 31. VII. banda transversală subapicală numai de o bandă 1921. (♀); 27. VII. 1927. (♂); 16. VIII. 1927. (♂); 21. transversală postmediană foarte îngustă. Franjurile VI. 1928. (♀); 12. VIII. 1929. (♀); 30. VII. 1931. (♀); sunt de culoare galbenă deschisă. Aripa posterioară 25. IV. 1934. (♂); 29. VII. 1935. (♀); 18. VII. 1936. este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie închisă, franjurile (♀); 22. VII. 1936. (♂); 8. VII. 1938. (♂); 26. VII. sunt de culoare albă-gălbuie, cu o linie bazală cenuşie 1938. (1 ♂, 1 ♀); 27. VII. 1938. (1 ♂, 1 ♀); 4. VIII. deschisă. 1938. (♀), legit L. Diószeghy; Armătura genitală la mascul (Fig. 297): Tegumen -Colecţia TTM: Band, Miklóspálhegy, 22. III. este mic cu o apofiză, care schiţează un uncus 1966. (1 ex.), ex larva, Dipsacus laciniatus, legit Dr. triunghiular, slab sclerotizat. Socii sunt mici, rotunjiţi, J. Papp; slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile -Colecţia V. Vicol: Ciugud, lumină, 7. VIII. 1986. sale ventral nu sunt sudate. Valva este foarte lată și (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 317/♂/ Vicol); 21. trapezoidală, costa este lungă și desprinsă de restul VII. 1987. (♂); Sânmarghita, 13–14. VII. 1996. (♂); valvei, sacculus are o apofiză terminală ascuţită. 15–16. VII. 1996. (2 ♂♂, 1 ♀); 28–29. VII. 1996. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană (♂); 20–21. VII. 1998. (♂); Râmeţ, Alba, lumină, 31. foarte lată cu vârful ascuţit. Juxta este simplă. Phallus VII. – 1. VIII. 1993. (♂); 3–4. VIII. 1993. (2 ♂♂, 1 este scurt şi lat, apofiza terminală lungă şi îngustă. ♀); 7–8. VIII. 1996. (2 ♂♂), legit V. Vicol; Vesica are două grupuri de sclerite dentiforme mici, -Colecţia MNINGA: Giroc, jud. Timiş, 27. VII. ascuţite şi două sclerite plate mici, unul acoperit cu 1981. (1 ex.); Ardeu, jud. Hunedoara, 5. VIII. 1981, (5 sclerite dentiforme mici. ex.); Pădurea Lunca Vânjului, jud. Mehedinţi, 30. IV. Armătura genitală la femelă (Fig. 299): Papilele 2000. (1 ex.); Cerneţi, jud. Mehedinţi, 2. VII. 2000. anale sunt înguste. Apofizele posterioare şi anterioare (2 ex.); Dragşina, jud. Timiş, 16. V. 2001 (1 ex.); 21. sunt lungi. Tergitul VIII este lung. Sterigma este relativ V. 2001 (1 ex.), legit & ex coll. H. Neumann; Goruni, bine sclerotizată. Antrum este lat, bine sclerotizat. jud. Constanţa, 17. V. 1983. (♀); Canaraua Fetii, jud. Ductus bursae nu este diferenţiat de corpus bursae, Constanţa, 21. V. 1994. (♂); 18. V. 1996. (♀), legit & care este îngust, alungit și membranos. ex coll. Gy. Szabó; 29 -Colecţia L. Rákosy: Dobrogea, Hagieni, 8. VIII. 16. IX. 2004. (2 ♂♂); Câmpia Transilvaniei, Viişoara 1981. (1 ex.), legit L. Rákosy; (Câmpia Turzii), 30. VII. 1995. (♂), (preparat genital -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, nr. 761/♂/ Kovács); 26. VII. 1998. (1 ♂, 1 ♀); 10. V. Rezervaţia Canaraua Fetii, 28–29. V. 1992. (♀), 2018. (♀); Câmpia Transilvaniei, Toldal (jud. Mureş), (preparat genital nr. 807/♀/ Kovács); 12–13. VII. 27. VII. 2005. (2 ♂♂, 2 ♀♀); Dobrogea, Şipote, 31. 1993. (♂), (preparat genital nr. 808/♂/ Kovács); 17. V. 2014. (♂); Munţii Apuseni, Cheia (Turda), 16. VII. V. 1994. (♀), (preparat genital nr. 762/♀/ Kovács); 2015. (♀), legit S. Kovács & Z. Kovács.

Fig. 294–296: Genul / Genus Diceratura: 277–278 aripa anterioară a speciei / forewing of: 294 – D. roseofasciana roseofasciana (Mann, 1855) ♂; 295 – D. ostrinana (Guenée, 1845) ♀; 296 – D. roseofasciana roseofasciana (Mann, 1855) armătura genitală la ♂ / male genitalia (original).

Fig. 297–299: Genul / Genus Diceratura: 297 – D. ostrinana (Guenée, 1845) armătura genitală la ♂ / male genitalia; 298– 299 armăturile genitale la ♀ a speciei / female genitalia of: 298 – D. roseofasciana roseofasciana (Mann, 1855); 299 – D. ostrinana (Guenée, 1845) (298: după / after Razowski 1970; 297, 299: original).

30 Genul Brevicornutia Razowski, 1960 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele sunt de culoare albă-gălbuie. Partea laterală a palpilor Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine labiali este cenuşie deschisă. Aripa anterioară (Fig. dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în 300) lată şi alungită, cu marginea costală convexă partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. are culoarea de fond albă-gălbuie, slab strălucitoare, Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. deasupra căreia sunt suprapuse pete neregulate mari Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea de culoare galbenă-ocru deschisă. Desenul este maro- costală este convexă, vârful aripii este scurt. Marginea gălbui şi maro închis: la baza marginii costale este externă este convexă (Fig. 300). Toate nervurile sunt o pată ştearsă maro, urmată de un şir de pete mici independente, chorda, mediana şi nervura CuP lipsesc. maro închise până la vârful aripii şi o pată mai mare Nervura R5 se termină pe marginea costală înaintea la mijlocul marginii costale; pata marginii posterioare vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are originea între este lată şi înaltă, maro-gălbuie, bazal mărginită nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond este albă-gălbuie, de o linie maro închisă groasă; banda transversală desenul galben, maro și cenuşiu de diferite nuanţe subapicală este formată din două pete maro închise este format dintr-un șir de pete de a-lungul marginii pe marginea costală şi o bandă îngustă, maro-gălbuie costale, o bandă transversală mediană fragmentată şi sau maro palidă, care nu se extinde asupra vârfului o bandă transversală subapicală. Franjurile sunt de aripii şi se îngustează treptat spre tornus; şi un şir de culoare cenușie cu o linie bazală galbenă deschisă. pete mici maro închise de-a lungul marginii externe. Aripa posterioară este mai lată decât cea anterioară, Franjurile sunt de culoare maro-gălbuie închisă. Aripa apexul este proeminent. Nervura Sc+R1 este lungă, posterioară este lată şi alungită, cu vârful ascuţit, depăşeşte jumătatea lungimii marginii costale. cenuşie deschisă, franjurile sunt de culoare albă- Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, celelalte cenuşie, la baza lor este o linie cenuşie deschisă. nervuri sunt independente. Culoarea este cenuşie, Armătura genitală la mascul (Fig. 301): Tegumen mai deschisă la bază, franjurile sunt de culoare albă- este mic, bine sclerotizat. Socii sunt rotunjiţi, slab cenuşie deschisă cu o linie bazală cenuşie deschisă. sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale Dimorfismul sexual nu este evident în cadrul ventral nu sunt sudate. Valva are costa scurtă, concavă; genului. vârful valvei este îngust şi rotunjit; sacculus este Armătura genitală la mascul (Fig. 301): Tegumen lung şi lat, cu o creastă zimțată și o apofiză terminală este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul lipseşte, ascuţită; între sacculus şi marginea posterioară a valvei socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum este este o incisură îngustă. Transtilla are părţile laterale puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva late, partea mediană îngustă, ascuţită, cu dinţi mici. este îngustă şi alungită, cu vârful orientat posterior, Juxta este simplă. Phallus este lung şi îngust, apofiza sacculus este lung cu o apofiză terminală. Transtilla terminală lungă, ascuţită, în unghi drept cu restul lată. Juxta este simplă, plată. Phallus este îngust la phallusului, vesica cu un sclerit plat mic acoperit de coecum şi mult îngroșat la capătul distal, cu o apofiză sclerite dentiforme mici. terminală ascuţită. Vesica cu un grup de cornuti mici. Armătura genitală la femelă (Fig. 302): Papilele Caulis este scurt. anale, apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Armătura genitală la femelă (Fig. 302): Papilele Tergitul VIII este scurt. Sterigma este atrofică. anale sunt normal conformate şi scurte, apofizele Antrum este lat, bine sclerotizat, plicaturat, învelit anterioare şi posterioare scurte. Sterigma este slab într-o membrană largă. Ductus bursae este scurt, sclerotizată. Antrum este larg, cel mai bine sclerotizat lat şi membranos, corpus bursae lat, sacciform şi din întreaga armătură genitală. Bursa copulatrix are membranos. ductus bursae şi corpus bursae membranos, fără OBSERVAŢII: Pe lângă subspecia nominotipică signum. răspândită în Europa şi nordul Africii s-au descris RĂSPÂNDIRE: Genul este răspândit în vestul alte două subspecii din Asia Mică: ssp. dolosana Palearcticului. Este reprezentat de B. pallidana cu (Kennel, 1901) şi ssp. glaseri Kasy, 1968 (Razowski 2 subspecii și B. dolosana (Kennel, 1901), a cărei 2009: 103), însă B. dolosana este menționată din nou statut taxonomic este controversat (subspecia lui B. ca specie validă de Brown et al. (2020: 171). pallidana în Razowski 2009: 103; tratat ca specie Variabilitatea speciei constă în mică măsură în validă în Brown et al. 2020: 171). variaţiile culorii de fond, care poate fi galbenă-ocru deschisă sau mai închisă şi în mai mare măsură Brevicornutia Razowski, 1960 în privinţa desenului, în care banda transversală pallidana pallidana Zeller, 1847 subapicală poate fi mai extinsă şi mai închisă sau mai albicapitana Cooke, 1861) îngustă şi mai palidă, doar cu puţin mai închisă decât culoarea de fond. Diferenţierea ei de N. hybridella Brevicornutia pallidana pallidana Zeller, 1847, este posibilă pe baza benzii transversale subapicale, (Fig. 300–302) care este totdeauna îngustă, mai palidă decât restul desenului şi nu se extinde asupra vârfului aripii. ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15–16 Armătura genitală la mascul este caracteristică, 31 având sacculus foarte lat. Armătura genitală la femelă -Colecţia V. Vicol: Băile Herculane, 28. VII. este caracterizată de antrum lat, bine sclerotizat şi 1980. (♂); Platoul Corneşti, [Tg. Mureş], 7. IX. 1984. plicaturat. (♀); Tg. Mureş, pădure, 25. V. 1985. (♀); Corunca, BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe frunzele de Jasione pădure, 21. V. 1986. (♂), (preparat genital nr. 1224/♂/ montana L. Adulţii zboară în lunile mai–iulie. Vicol); 27. V. 1986. (♀); Ciugud, lumină, 21. VII. DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în regiunea 1987. (1 ex.); Orşova, Gurghiu, tufe, 4. VIII. 1991. Palearctică (Razowski 2009: 103). În România a fost (♂), (preparat genital nr. 783/♂/ Kovács); Cheile cunoscută numai din Banat, Satu Mare şi Transilvania, Turzii, 24. V. 1992. (1 ex.); Neagra Stânceni, lumină, însă cu ocazia prezentei studiu nu am putut confirma 27. VII. 1992. (♂); 3. VIII. 1994. (1 ex.); Râmeţ, semnalarea speciei de la Satu Mare, Pădurea Noroieni Alba, lumină, 20–21, VI. 1995. (♂); Sânmarghita, și Turulung de către Ardelean (1998: 177), deci lumină, 20–21. VII. 1998. (♂); 22–23. VII. 1998. (♂), semnalarea speciei din Satu Mare trebuie ștearsă din legit V. Vicol; Rákosy et al. (2003: 81). Date din literatură: Băile -Colecţia M. Brătășeanu: Vlădeni, 12. IX. 1973. Herculane (Hedemann 1897: 29); Braniş (Czekelius (♀), legit M. Brătășeanu; 1898: 152); Băile Herculane, Orşova (Rebel 1911: -Colecţia L. Rákosy: Transilvania, Suatu, 350 m, 401); Munţii Retezat (Diószeghy 1930: 276); Cluj 5. VI. 1997. (4 ♂♂); Munţii Vrancei, Cheile Tişiţei; (Popescu-Gorj 1964: 64); Cisteiul de Mureș (Burnaz Vf. Ciuta, 930 m, 29. VI. 1997. (♂), legit L. Rákosy; 1993: 185); Băile Herculane (Karisch 1999); Rimetea -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Cheile (Rákosy & Wieser 2010: 56). Pe lângă material din Bicazului, 3. VII. 1982. (1 ♂, 1 ♀); 26–27. VIII. Banat și Transilvania noi am examinat și un exemplar 1989. (♀), (preparat genital nr. 691/♀/ Kovács); 7. din Cheile Tişiţei, fiind prima semnalare a speciei din VII. 2016. (♂); Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, Moldova. Piatra Secuilor (Rimetea), 5. VII. 2000. (2 ♂♂); 21. IX. 2018. (♂); Câmpia Transilvaniei, Toldal (jud. MATERIAL EXAMINAT: (44 exemplare, 1 Mureş), 27. VII. 2005. (♂); Depresiunea Giurgeului, preparat genital mascul, 3 preparate genitale femele) Voşlăbeni, Szenéte, 18. VI. 2011. (♂); Masivul -Colecţia MNINGA: Cluj, 29. VI. 1949. (♀), Hăşmaş, Ecem, 1550–1750 m, 14. VII. 2011. (1 ♂, (preparat genital nr. 791/♀/ Kovács); 1 ♀ (preparat 1 ♀); Masivul Hăşmaş, Vârful la Pândă, 1450 m, (1 genital nr. 793/♀/ Kovács), legit & ex coll. A. ♂, 2 ♀♀); Munţii Apuseni, Cheia (Turda), 16. VII. Ostrogovich; Surduc, jud. Timiş, 29. V. 1979. (♂), 2015. (1 ♂, 3 ♀♀); Munţii Apuseni, Munţii Gilău, (preparat genital nr. 193/♂/ Neumann), legit & ex 900 m, Scăriţa-Belioara, 17. VII. 2015. (♂); Munţii coll. H. Neumann; Cheile Turzii, 23. V. 1992. (1 ex.), Retezat, Gura Bucurei, 1550–1600 m, 12. VII. 2016. legit & ex coll. Gy. Szabó; (♂); Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), -Colecţia D. Czekelius: Bazna, 20. VII. 1912. 10. V. 2018. (2 ♂♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; (♀); Braniş, [Sibiu], 19. V. (♂), legit D. Czekelius;

Fig. 300–302: Brevicornutia pallidana pallidana (Zeller, 1847): 300 – aripa anterioară la ♀ / forewing of female; 301 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 302 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (original).

32 Genul Cochylidia Obraztsov, 1956 mediană este proeminentă, groasă la majoritatea speciilor, dar este mică şi rotunjită la C. heydenidana Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine şi C. implicitana. Juxta este simplă, plată, cu marginea dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în ventrală rotunjită. Phallus este scurt şi îngust, drept, partea sa subterminală, segmentul al treilea este cu o apofiză terminală evidentă, coecum simplu, scurt, poate fi vizibil sau mascat complet de solzii însă la speciile C. heydenidana şi C. implicitana este lungi al segmentului al doilea. Antenele ajung până la bifid. Vesica cu cornuti formate de un sclerit plat cu jumătatea aripilor anterioare. suprafaţa acoperită de sclerite dentiforme mici şi un Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea grup de sclerite dentiforme mari de număr variabil, costală la baza aripii este puţin îndoită, în rest este 3–5 la C. rupicola şi între 7–20 la celelalte specii. uşor convexă la speciile C. rupicola, C. subroseana, Caulis este scurt. C. heydeniana şi C. implicitana, la celelalte specii Armătura genitală la femelă (Fig. 315–320): este dreaptă, vârful aripii este scurt. Marginea externă Papilele anale normal conformate şi scurte. Apofizele este concavă la speciile sus menţionate şi dreaptă la anterioare şi posterioare sunt scurte şi înguste. Tergitul celelalte specii (Fig. 303–308). Toate nervurile sunt VIII este scurt. Sterigma este slab sclerotizată. independente sau R4 şi R5, rar R2 şi R3 sunt contopite, Antrum este larg, complex, cel mai bine sclerotizat astfel nervurile radiale sunt reduse la trei nervuri: R1, din întreaga armătură genitală. Bursa copulatrix are R2+3 şi R4+5. Nervura R5 se termină pe marginea ductus bursae nediferenţiat de corpus bursae. Corpus costală înaintea vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are bursae este membranos, mic şi în general lat, nu are originea la aceeaşi nivel cu nervura R1. Culoarea de signum. fond este deschisă, variază de la albă perlată până la OBSERVAŢII: Unele specii sunt foarte variabile galbenă-ocru deschisă deasupra căreia sunt suprapuse atât în privinţa culorii de fond cât şi a desenului, pete mari, neregulate de culoare galbenă-ocru sau diferenţierea lor este frecvent dificilă sau chiar galbenă-maronie. Desenul maro de diferite nuanţe imposibilă fără studiul armăturilor genitale. este format dintr-o pată în treimea bazală a marginii Genul prezintă caractere foarte apropiate cu cea costale, o bandă transversală mediană evidentă şi o a genului Diceratura, care însă este mai specializat, bandă transversală subapicală mult mai ştearsă, care prezentând tegumen mai evoluat şi socii mult reduse poate fi fragmentată în mai multe puncte şi opată (Razowski 2002: 66). Cochylidia rupicola și speciile tornală. Pe marginile benzii transversale la unele înrudite C. contumescens (Meyrick, 1931) și C. specii desenul este maro închis, nu sunt pete de culoare oblonga Liu & Ge [în Sun & Li], 2012 originare din cenuşie-plumburie cu luciu metalic. Franjurile sunt Japonia și China diferă considerabil de celelalte specii preponderent de culoare galbenă deschisă. ale genului Cochylidia necesitând probabil descrierea Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea unui nou gen în care să fie plasate Razowski( 2009: anterioară, apexul este proeminent şi ascuţit. Nervura 94; Brown et al. 2020: 170). Păstrarea lor în genul Sc+R1 este scurtă, se termină la mijlocul marginii Cochylidia este deci o soluție provizorie. costale, dar frecvent este şi mai scurtă sau atrofică. RĂSPÂNDIRE: Genul este răspândit în regiunea Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate. Celelalte Holarctică, dar 2 specii au fost semnalate şi din nordul nervuri sunt independente. Culoarea lor este cenuşie regiunii Orientale. În Palearctic este reprezentat de 9 şi variază între nuanţele gălbuie-deschisă şi maronie, specii, una dintre ele este prezentă şi în Nearctic, în franjurile sunt albe cu o linie bazală cenuşie deschisă. Europa sunt cunoscute 6 specii, dintre care 5 au fost Dimorfismul sexual este în general puţin evident, semnalate din România (Razowski 2009: 93). dar la C. rupicola femelele sunt mult mai mari, cu aripi mai rotunjite şi la C. moguntiana (Rössler, Lista speciilor genului Cochylidia din România 1864) culoarea de fond este mai închisă la femele şi solzii cenuşii suprapuşi culorii de fond sunt prezenţi Cochylidia Obraztsov, 1956 pe o arie mult mai restrânsă. moguntiana (Rössler, 1864) Armătura genitală la mascul (Fig. 309–314): griseolana Petersen, 1924 Tegumen este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncus trafvenfelti Benander, 1949 atrofic. Socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum subroseana subroseana (Haworth, 1811) este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate, phaleratana Herrich-Schäffer, 1851 capetele lor sunt ascuţite. Valva este lată la bază şi flammeolana Tengström, 1848 în general scurt, costa este lungă, digitiformă, cu un derosana Razowski, 1960 grup de spini mărunți la capăt şi este desprinsă de heydeniana (Herrich-Schäffer, 1851) restul valvei, căpătând forma unei apofize groase, pudorana Staudinger, 1859 restul valvei este triunghiulară (C. rupicola) sau erigerana Walsingham, 1891 trapezoidă, caracteristică fiecărei specii. Sacculus sabulicola Walsingham, 1900 poate fi drept sau mai rar concav (C. heydenidana almana Kennel, 1919 şi C. implicitana), nu are apofiză terminală sau obraztsovi Amsel, 1951 subterminală. Transtilla are părţi laterale late, partea amseli Obraztsov, 1956 33 implicitana (Wocke, 1856) 4 (5)-antrum plicaturat neregulat cu o incisură anthemidana Stainton, 1859 mediană...... subroseana subroseana coercitana Staudinger, 1859 5 (4)-antrum cu pliuri longitudinale, fără incisură noctulatana Agenjo, 1952 mediană...... implicitana rupicola (Curtis, 1834) 6 (3)-antrum numai median este bine sclerotizat, corpus bursae cu pliuri longitudinale...... [richteriana] marginana Stephens, 1834 7 (2)-antrum este în întregime slab sclerotizat humidana Herrich-Schäffer, 1851 8 (9)-antrum are marginea distală dreaptă...... moguntiana 9 (8)-antrum are marginea distală conică...... heydeniana Cheia de determinare a speciilor genului 10 (1)-ductus bursae este mai îngust, corpus bursae este Cochylidia din România bazată pe morfologia lat, ovoid...... rupicola externă a adultului 1 (4)-desenul este foarte extins, banda transversală mediană Descrierea speciilor şi subapicală sunt confluente 2 (3)-desenul este maro-ruginiu şi maro închis, ocupă Cochylidia moguntiana (Rössler, 1864), (Fig. majoritatea aripii anterioare...... rupicola 3 (2)-desenul este maro şi maro-gălbui, benzile transversale 303, 309, 315) sunt mai înguste...... subroseana subroseana 4 (1)-desenul nu este extins, numai banda transversală ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: mediană este bine delimitată 9–15 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi 5 (10)-banda transversală subapicală este şteară, tegulele sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. identificarea lor sigură este posibilă pe baza studiului Aripa anterioară (Fig. 303) îngustă şi alungită are armăturilor genitale marginea costală dreaptă. Culoarea de fond este galbenă 6 (9)-aripa anterioară are marginea costală dreaptă deschisă, pe care sunt suprapuse pete mari, neregulate, 7 (8)-jumătatea costală a benzii transversale mediane este maro deschise, acoperite cu solzi de culoare cenuşie ştearsă, dar totuşi evidentă...... [richteriana] la baza aripii, marginea costală şi jumătatea apicală a 8 (7)-jumătatea costală a benzii transversale mediane este foarte ştearsă...... moguntiana aripii. Desenul maro închis formează o pată rotunjită 9 (6)-aripa anterioară are marginea costală mică la tornus. Celelete elemente ale desenului sunt convexă...... heydeniana maro-gălbui: o pată lată şi alungită la baza marginii 10 (5)-banda transversală subapicală costale; banda transversală mediană, care este îngustă, lipseşte...... implicitana bine delimitată, uşor arcuită în jumătatea posterioară, dar cu margini şterse și aproape complet acoperită cu Cheia de determinare a speciilor genului solzi de culoare cenuşie în jumătatea costală a aripii; Cochylidia din România bazată pe structura şi o bandă subapicală îngustă, cu margini şterse şi armăturii genitale la mascul care nu ajunge nici până la marginea costală nici până 1 (10)-valva este trapezoidală, în vesica sunt multe (7–20) la unghiul extern al aripii. Franjurile sunt de culoare sclerite dentiforme mari galbenă-maronie cu o linie bazală cenuşie. Aripa 2 (7)-marginea ventrală a saccusului este dreaptă, coecum posterioară este îngustă şi alungită, galbenă-cenuşie este simplu 3 (4)-valva este lată, în vesica scleritele dentiforme sunt deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o aranjate în ordine descrescândă ...... linie bazală cenuşie deschisă...... subroseana subroseana Femelă. Culoarea de fond este galbenă-ocru, 4 (3)-valva este mai îngustă, în vesica scleritele dentiforme mult mai închisă decât la mascul. Solzile de culoare nu sunt aranjate într-o ordine cenuşie suprapuşi culorii de fond sunt prezenţi pe o 5 (6)-phallus cu coecum îngust, marginile valvei sunt uşor arie mult mai restrânsă. Desenul este maro-gălbui mai convergente...... [richteriana] deschis ca la mascul. 6 (5)-phallus cu coecum lat, marginile valvei sunt Armătura genitală la mascul (Fig. 309): Tegumen paralele...... moguntiana este mic. Socii sunt rotunjiţi, slab sclerotizaţi. 7 (2)-marginea ventrală a saccusului este convexă, coecum Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt este bifid 8 (9)-valva este foarte lată, phallus lat...... implicitana sudate. Valva are costa lungă, dreaptă, digitiformă, 9 (8)-valva este mai îngustă, phallus îngust...... heydeniana cu un grup de spini mărunți la capăt și desprinsă de 10 (1)-valva este triunghiulară, în vesica sunt 3–5 sclerite restul valvei, care este la fel de lungă cât de lată și dentiforme mari...... rupicola cu marginea dorsală şi ventrală paralele. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană îngustă, arcuită, Cheia de determinare a speciilor genului vârful cu dinţi mici. Juxta este simplă. Phallus este Cochylidia din România bazată pe structura scurt şi relativ lat, coecum simplu, apofiza terminală armăturii genitale la femelă lungă, dreaptă şi ascuţită. Vesica are un grup de 1 (10)-ductus bursae este foarte lat, corpus bursae mic, 7–14 sclerite dentiforme groase, ascuţite, de diferite rotund sau sacciform lungimi şi un sclerit plat mic cu suprafaţa acoperită de 2 (7)-antrum este relativ bine sclerotizat sclerite dentiforme mici. 3 (6)-antrum este foarte mare şi complex, în întregime bine sclerotizat, corpus bursae membranos Armătura genitală la femelă (Fig. 315): Papilele anale lungi și înguste. Apofizele posterioare sunt 34 lungi și late, cele anterioare mai scurte. Tergitul VIII iulie–august (Razowski 2001: 44). este scurt. Sterigma este slab sclerotizată. Antrum este DISTRIBUŢIE: Specia este locală, răspândită în lat, complex, slab sclerotizat, cu capătul distal drept toată regiunea Palearctică (Razowski 2002: 67). În şi discret mai bine sclerotizat, cu pliuri longitudinale. România a fost menţionată din Crişana de la Şiclău Ductus bursae nu este diferenţiat de corpus bursae. de Alexinschi (1949 citat de Nemeş & Dănilă 1970: Corpus bursae este lat, alungit, membranos. 209), din Delta Dunării de la Periprava de Popescu- OBSERVAŢII: Este foarte asemănătoare cu C. Gorj & Drăghia (1968: 245) şi Murighiol (Karisch richteriana, dar jumătatea costală a benzii transversale 1999), Banat și Transilvania (Rákosy et al. 2003: mediane este foarte ştearsă. Diferenţierea lor sigură 80). Cu ocazia prezentei studiu nu am putut confirma este posibilă numai pe baza studiului armăturilor semnalarea speciei de la Medieșul Aurit, Turulung genitale. și Satu Mare de către Ardelean (1998: 177), deci Armătura genitală la mascul are valva îngustă, cu semnalarea speciei din Satu Mare și Maramureș marginile dorsală şi ventrală lungi şi paralele, phallus trebuie ștearsă din Rákosy et al. (2003: 80). În lat cu apofiza terminală dreaptă şi în vesica cu un colecţiile studiate de noi am găsit un singur exemplar grup de 7–14 sclerite dentiforme şi un sclerit mic cu din Transilvania. suprafaţa acoperită de sclerite dentiforme mici, ceea ce o diferenţiază de celelalte specii din gen. MATERIAL EXAMINAT: (1 exemplar, 1 preparat Armătura genitală la femelă are antrum cu marginea genital femel) distală dreaptă, plicaturată, mai bine sclerotizată. -Colecţia D. Czekelius: Guşteriţa [Sibiu], 17. VII. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe 1910. (♀), (preparat genital nr. 1337/♀/ Kovács), legit campestris L. Adulţii zboară în lunile mai–iunie şi D. Czekelius.

Fig. 303–305: Aripa anterioară a speciilor genului / Forewing of the genus Cochylidia: 303 – C. moguntiana (Rössler, 1864) ♂; 304 – C. subroseana subroseana (Haworth, 1811) ♀; 305 – C. heydeniana (Herrich-Schäffer, 1851) ♂ (303: schiţă după fotografie din / sketch afterRazowski 2002; 304–305: original).

35 Fig. 306–308: Aripa anterioară a speciilor genului / Forewing of the genus Cochylidia: 306 – C. implicitana (Wocke, 1856) ♂; 307 – C. rupicola (Curtis, 1834) ♀; 308 – C. richteriana (Fischer von Röslerstamm, 1837) ♀ (original).

Fig. 309–311: Armăturile genitale la ♂ ale speciilor genului / Male genitalia of the genus Cochylidia: 309 – C. moguntiana (Rössler, 1864); 310 – C. subroseana subroseana (Haworth, 1811); 311 – C. heydeniana (Herrich-Schäffer, 1851) (309–310: după / after Razowski 1970; 311: original). 36 Fig. 312–314: Armăturile genitale la ♂ ale speciilor genului / Male genitalia of the genus Cochylidia: 312 – C. implicitana (Wocke, 1856); 313 – C. rupicola (Curtis, 1834); 314 – C. richteriana (Fischer von Röslerstamm, 1837) (314: după / after Razowski 1970; 312–313: original).

Fig. 315–320: Armăturile genitale la ♀ ale speciilor genului / Female genitalia of the genus Cochylidia: 315 – C. moguntiana (Rössler, 1864); 316 – C. subroseana subroseana (Haworth, 1811); 317 – C. heydeniana (Herrich-Schäffer, 1851); 318 – C. implicitana (Wocke, 1856); 319 – C. rupicola (Curtis, 1834); 320 – C. richteriana (Fischer von Röslerstamm, 1837) (320: după / after Razowski 1970; 315–319: original). 37 Cochylidia subroseana subroseana (Haworth, Armătura genitală la femelă are în partea distală 1811), (Fig. 304, 310, 316) a corpului bursae un sclerit plat extins, plicaturat caracteristic, care este contopit cu antrum, care distal ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–16 este rotunjit. Este asemănătoare cu cea a speciei C. mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele moguntiana, dar la aceasta scleritul plat din corpus sunt de culoare galbenă deschisă. Aripa anterioară bursae este mai mic, antrum are marginea distală (Fig. 304) lată şi scurtă are marginea costală uşor dreaptă. arcuită. Culoarea de fond este galbenă deschisă, slab BIOLOGIE: Specia este caracteristică biotopurilor strălucitoare, care la baza aripii, marginea costală aride sau sărăturoase. Larvele trăiesc pe specii şi jumătatea apicală a aripii este acoperită cu solzi de Asteraceae (Solidago sp., Artemisia sp.) din de culoare maro deschisă. Desenul maro şi maro- septembrie până în mai. Adulţii zboară în lunile gălbui este format: dintr-o pată maro-gălbuie lată şi iunie–iulie (Razowski 2001: 43). alungită, la baza marginii costale; banda transversală DISTRIBUŢIE: Specia este rară, dar cu răspândire mediană, care este lată, bine delimitată, uşor arcuită holarctică (Razowski 2001: 44). A fost semnalată şi maro deschisă în jumătatea posterioară şi cu din toate regiunile României exceptând Oltenia, marginea apicală ştearsă, maro-gălbuie în jumătatea însă cu ocazia prezentei studiu nu am putut confirma costală a aripii și maro la costa; la tornus este o pată semnalarea speciei de la Turulung Vii de către maro triunghiulară mică; şi o bandă subapicală lată, Ardelean (1998: 178, ca C. phaleratana H. S.), maro şi maro-gălbuie, cu margini şterse, partea ei deci semnalarea speciei din Satu Mare și Maramureș posterioară este legată cu mijlocul benzii transversale trebuie ștearsă (Rákosy et al. 2003: 80). mediane de o bandă maro deschisă, îngustă, vag Date din literatură: Iaşi, Bârnova, Breazu, Valea delimitată. Franjurile sunt de culoare maro-gălbuie. lui David, Suceava, Salcea, Lespezi, Mangalia, Aripa posterioară este scurtă şi lată, cenuşie-maronie Mamaia, Piteşti, Beiuşi (Nemeş & Peiu 1968, 1970); deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie cu o Vinga (König 1975: 53); Bădeni (Mihuţ 1998: 75); linie bazală cenuşie deschisă. Pădurea Pasărea [Bucureşti] (Székely et al. 1999); Armătura genitală la mascul (Fig. 310): Canaraua Fetii, Geoagiu, Dealul Lempeș (Székely Tegumen este mic. Socii sunt foarte mici, rotunjiţi, & Cernea 2007: 140). Noi am examinat numai un slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile singur exemplar colectat în Banat. sale ventral nu sunt sudate. Valva are costa lungă, digitiformă, cu un grup de spini mărunți la capăt, MATERIAL EXAMINAT: (1 exemplar, 1 preparat desprinsă de restul valvei, care este mai lată decât genital femel) lungă, marginea ei dorsală şi ventrală sunt la fel de -Colecţia L. Rákosy: Munţii Banatului, Cheile lungi şi paralele. Transtilla are părţile laterale late, Nerei, 350 m, 30. VI. 1994. (♀), (preparat genital nr. partea mediană este lată, arcuită şi zimţată pe partea ei 1489/♀/ Kovács), legit L. Rákosy; concavă. Juxta este simplă. Phallus este scurt şi îngust, coecum simplu, apofiza terminală lungă, uşor îndoită Cochylidia heydeniana (Herrich-Schäffer, la baza lui şi ascuţită. Vesica eversată, prezintă un 1851), (Fig. 305, 311, 317) sclerit mic zimţat şi un şir de 8–14 sclerite dentiforme mari, groase, ascuţite, aşezate în ordine descrescândă, ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 9–13 mm. cel mai mare fiind proximal. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele sunt Armătura genitală la femelă (Fig. 316): Papilele de culoare galbenă-maronie deschisă. Aripa anterioară anale sunt mici. Apofizele posterioare mai scurte (Fig. 305) îngustă şi alungită are marginea costală dacât cele anterioare, înguste. Tergitul VIII este lung. uşor convexă. Culoarea de fond este albă-gălbuie Sterigma este îngustă, dar median mai groasă. Antrum deschisă, pe care sunt suprapuse pete mari, neregulate, este lat şi lung, foarte complex, slab sclerotizat. Ductus galbenă-ocru deschise, acoperite cu solzi de culoare bursae nu este diferenţiat de corpus bursae. Corpus maro-cenuşie la marginea costală şi jumătatea apicală bursae este alungit, în jumătatea proximală mai îngust a aripii. Desenul maro închis şi maro-gălbui este și membranos, distal mai lat şi cu un sclerit plat mare, format: dintr-o pată maro-gălbuie lată şi alungită la plicaturat, slab sclerotizat, contopit cu antrum. baza marginii costale; banda transversală mediană, OBSERVAŢII: Specia este foarte asemănătoare în care este maro-gălbuie, îngustă, bine delimitată, primul rând cu C. heydeniana, dar şi cu C. richteriana uşor arcuită în jumătatea posterioară şi cu margini şi C. moguntiana, însă are aripa anterioară mai lată şterse, aproape complet acoperită cu solzi de culoare şi culoarea de fond nu este acoperită de pete mari de maro-cenuşie în jumătatea costală a aripii; la tornus culoare galbenă-maronie sau galbenă-cenuşie. este o pată rotunjită mică, maro închisă; şi o bandă Armătura genitală la mascul are valva lungă cu subapicală îngustă, fragmentată în mai multe pete margini paralele şi phallus cu apofiza terminală uşor maro-gălbuie, cu margini şterse. Franjurile sunt de îndoită la baza lui, este asemănătoare cu cea a speciei culoare galbenă-maronie cu o linie bazală cenuşie C. heydeniana, dar la aceasta marginea ventrală a vagă. Aripa posterioară este îngustă şi alungită, valvei este rotunjită şi phallus are coecum bifid. cenuşie-gălbuie deschisă, franjurile sunt de culoare 38 albă-gălbuie, cu o linie bazală cenuşie deschisă. (preparat genital nr. 781/♂/ Kovács); Sânmarghita, Armătura genitală la mascul (Fig. 311): Tegumen lumină, 24–25. IX. 1998. (3 ♂♂), (preparat genital nr. este mic. Socii sunt mici, rotunjiţi, slab sclerotizaţi. 2221/♂/ Vicol şi 866/♂/ Kovács), legit V. Vicol; Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt -Colecţia D. Czekelius: Guşteriţa [Sibiu], 17. VII. sudate. Valva are costa lungă, digitiformă, cu un grup 1910. (♂), (preparat genital nr. 1341/♂/ Kovács); de spini mărunți la capăt, desprinsă de restul valvei, Sibiu, Viile Sibiului, 15. VII. 1937. (♂); legit D. care este lată, marginea ei dorsală este mai lungă și Czekelius; Vâlcele, (1 ex.), legit F. Klement; concavă, cea ventrală mai scurtă și convexă. Transtilla -Colecţia MNINGA: (2 ♂♂, 1 ♀) Govora, jud. are părţile laterale late, partea mediană foarte scurtă. Vâlcea, 9–14. VIII. 1988. (♂), (preparat genital nr. Juxta este simplă. Phallus este scurt şi îngust, coecum 275/♂/ Neumann); Şarlota, jud. Timiş, 7. VI. 2000. (1 bifid, apofiza terminală lungă, uşor îndoită la vârful lui ex.); Dragşina, jud. Timiş, 11. V. 2001. (1 ex.), legit & şi ascuţită. Vesica eversată are un şir de 8–12 sclerite ex coll. H. Neumann; dentiforme mari, groase, ascuţite şi un sclerit mic cu -Colecţia V. Dincă: Breaza [jud. Buzău], 26–29. suprafaţa acoperită de sclerite dentiforme mici. IV. [20]03. (♂), legit V. Dincă; Armătura genitală la femelă (Fig. 317): Papilele -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Munţii anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare Harghita, Bicsad, 19. VII. 1985. (♀), (preparat genital sunt relativ lungi, late. Tergitul VIII este scurt. nr. 420/♀/ Kovács); Câmpia Transivaniei, Viişoara Sterigma este slab sclerotizată. Antrum are marginea (Câmpia Turzii), 26. VII. 1998. (♂), (preparat genital distală convexă și lată, este slab sclerotizat, median nr. 1440/♂/ Kovács); 18. IX. 2015 (♂); Câmpia discret mai bine sclerotizat. Ductus bursae nu este Transivaniei, Toldal (jud. Mureş), 18. IX. 1999. (♂); diferenţiat de corpus bursae. Corpus bursae este lat, Munţii Ciucului, Racu, 650 m, 27. V. 2003. (♂); 8. alungit, membranos. VI. 2004. (♂); 22. VII. 2004. (3 ♂♂); 23. VII. 2004. OBSERVAŢII: Specia poate fi diferenţiată de (♂); 3. VIII. 2005. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, 600 celelalte specii ale genului datorită benzii transversale m, 21. V. 2004. (♂); 24. V. 2006. (4 ♂♂); Depresiunea subapicale fragmentate în mai multe pete. Trei Scaune, Lisnău, 540 m, 4. VIII. 2005. (2 ♂♂); Armătura genitală la mascul are valva îngustă, Glodeni (jud. Mureş), 31. VII. 2006. (♂); 20. VIII. cu marginile dorsală concavă, cea ventrală convexă, 2008. (2 ♂♂); 11. VI. 2011. (♂); 26. VIII. 2011. (♂); phallus îngust cu coecum bifid, apofiza terminală uşor 21. VI. 2012. (♂); 31. V. 2015. (♂); Dobrogea, Podişul îndoită la vârful lui şi în vesica un grup de 8–12 sclerite Casimcei, Cheile Dobrogei, 14. IX. 2006. (♀); Munţii dentiforme şi un sclerit mic cu suprafaţa acoperită de Apuseni, Cheia (Turda), 16. VII. 2015. (♂); Munţii sclerite dentiforme mici, ceea ce o diferenţiază de Apuseni, Munţii, Metaliferi, Râmeţ, 1100 m, 11. V. celelalte specii din gen. 2018. (♂); Depresiunea Bârsei, Pădurea Prejmer, 29. Armătura genitală la femelă este în întregime slab VII. 2019. (♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; sclerotizată. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe Erigeron acer L. Cochylidia implicitana (Wocke, 1856), (Fig. 306, şi Solidago virgaurea L., adulţii zboară în lunile mai– 312, 318) iunie şi iulie–august (Razowski 2001: 44). DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în Europa ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–15 (Razowski 2002: 67). În România a fost menţionată mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele din Dobrogea de Mann (1866: 26), dar datele nu au fost sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. Aripa preluate de Caradja (1899: 188, 1901: 132) ci în locul anterioară (Fig. 306) îngustă şi alungită are marginea ei este menţionată specia C. implicitana, din Banat a costală uşor convexă. Culoarea de fond este galbenă- fost semnalată de la Remetea Mare şi Satchinez de roză deschisă, pe care este suprapus un desen reticulat König (1975: 53), iar din Transilvania de la Rimetea fin, neregulat, maro-cenuşiu deschis. Desenul maro- (Rákosy & Wieser 2010: 55). Cu ocazia prezentei gălbui este format: dintr-o pată lată şi ştearsă la baza studiu nu am putut confirma semnalarea speciei de la marginii costale; o bandă transversală mediană, care Satu Mare, Turulung și Noroieni de către Ardelean este lată, bine delimitată, uşor arcuită în jumătatea (1998: 178, ca C. erigerana Wlsg.), deci semnalarea posterioară şi îngustă, cu margini şterse în jumătatea speciei din Satu Mare și Maramureș trebuie ștearsă costală a aripii; şi o bandă subapicală îngustă, foarte din Rákosy et al. (2003: 80). În colecţiile studiate am vagă formată doar de desenul reticulat suprapus găsit exemplare din Transilvania, Dobrogea, Oltenia culorii de fond. Franjurile sunt de culoare galbenă- şi o semnalăm pentru prima oară din Muntenia. roză cu o linie bazală maro-cenuşie închisă. Aripa MATERIAL EXAMINAT: (40 exemplare, 4 posterioară este lată şi alungită, cenuşie-gălbuie preparate genitale mascule, 2 preparate genitale deschisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, cu o femele) linie bazală cenuşie deschisă. -Colecţia V. Vicol: Ciugud, lumină, 22. VIII. Armătura genitală la mascul (Fig. 312): Tegumen 1985. (♂), (preparat genital nr. 1213/♂/ Vicol); Dateş, este mic. Socii sunt mici, rotunjiţi, slab sclerotizaţi. 16. V. 1986. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 782/♀/ Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt Kovács); Râmeţ, Alba, lumină, 22–23. VIII. 1995. (♂), sudate. Valva are costa lungă, digitiformă, cu un grup 39 de spini mărunți la capăt, desprinsă de restul valvei, 1995. (♂), (preparat genital nr. 87/♂/ Neumann); 12. care este foarte lată, marginea ei dorsală este dreaptă, V. 1997. (1 ex.); Ghiroda, jud. Timiş, 15. VII. 1997. cea ventrală convexă. Transtilla are părţile laterale (♂), (preparat genital nr. 282/♂/ Neumann); 2. IX. late, partea mediană foarte scurtă, rotunjită. Juxta 2000. (1 ex.); 28. IV. 2001. (1 ex.), (preparat genital este simplă. Phallus este scurt, coecum bifid, apofiza nr. 630/♂/ Neumann); Căpălnaş, jud. Arad, 1. VII. terminală lungă şi ascuţită. Vesica eversată are un 1999. (♂), (preparat genital nr. 398/♂/ Neumann); şir de 10 sclerite dentiforme mari, groase, ascuţite, 26. VI. 2001. (3 ex.); Sânmihaiu Român, jud. Timiş, aşezate în ordine descrescândă şi un sclerit plat mare 24. IV. 1998. (2 ex.), (preparat genital nr. 633/♂/ cu suprafaţa acoperită de sclerite dentiforme mici. Neumann); 10. VIII. 2000. (♂), (preparat genital nr. Armătura genitală la femelă (Fig. 318): Papilele 400/♂/ Neumann); Satchinez, jud. Timiş, 12. VIII. anale sunt înguste. Apofizele posterioare şi anterioare 1998. (1 ex.); Dragşina, jud. Timiş, 14. IV. 2000. (1 sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este ex.); Pădurea Lunca Vânjului, jud. Mehedinţi, 30. IV. slab sclerotizată. Antrum este mare, complex, bine 2000. (9 ex.), (preparat genital nr. 413/♂/ Neumann), sclerotizat. Ductus bursae nu este diferenţiat de legit & ex coll. H. Neumann; Turulung, Satu Mare, corpus bursae. Corpus bursae este îngust, alungit, 11. VIII. 1989. (♂); Pădurea Mare, Satu Mare, 29. membranos, distal puțin mai bine sclerificat. V. 1991. (♂); Pădurea Noroieni, Satu Mare, 8. VIII. OBSERVAŢII: Specia poate fi diferenţiată de 1991. (2 ♂♂); 28. IV. 1992. (2 ♂♂); 16. VIII. 1993. (1 celelalte specii ale genului datorită desenului format ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 876/♀/ Kovács); Delta dintr-o singură bandă transversală mediană clară, Dunării, Periprava, 9. IX. 1996. (♂), legit & ex coll. restul desenului, banda transversală subapicală este Gy. Szabó; foarte vagă, iar pata tornală lipseşte. -Colecţia L. Diószeghy: Ineu (Arad), 27. IV. 1933. Armătura genitală la mascul are valva foarte lată, (♂); 4. VIII. 1936. (♂), (preparat genital nr. 812/♂/ cu marginea dorsală dreaptă, cea ventrală convexă, Kovács), legit L. Diószeghy; phallus îngust, coecum bifid, vesica cu un grup de -Colecţia V. Vicol: Sânmarghita, 24–25. VIII. 10 sclerite dentiforme şi un sclerit mare cu suprafaţa 2001. (♂), (preparat genital nr. 1471/♂/ Kovács), legit acoperită de sclerite dentiforme mici, ceea ce o V. Vicol; diferenţiază de celelalte specii din gen. -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, Armătura genitală la femelă are antrum bine Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 14–15.IX. 1994. sclerotizat şi corpus bursae îngust. (♂); Câmpia Transivaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe specii de 4. IV. 1998. (♂), (preparat genital nr. 889/♂/ Kovács); Asteraceae (, , , 23. IV. 1998. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 890/♂/ , , Solidago şi ). Kovács); 22. VIII. 2002. (2 ♂♂); 30. III. 2017. (2 Adulţii zboară în lunile mai–iunie şi iulie–august ♂♂); Dobrogea, Cetatea Histria, 25–26. VIII. 1999. (Razowski 2002: 67). (3 ♂♂, 1 ♀); Câmpia Transivaniei, Lechinţa, jud. DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în Mureş, 13. VIII. 2003. (♀), (preparat genital nr. Europa, Asia Centrală (Razowski 2001: 44) și Iran 1645/♀/ Kovács); Dobrogea, Grinul Chituc, Vadu, (Alipanah 2009: 26). A fost semnalată din toată 15. V. 2004. (♂); 15. IX. 2006. (♂); Deprersiunea România (Rákosy et al. 2003: 80). Date din literatură: Trei Scaune, Mestecănişul de la Reci, 540 m, 27. VIII. Tulcea, Grumăzeşti (Caradja 1899: 188, 1901: 132); 2005. (♂); 4. VIII. 2012. (10 ♂♂, 1 ♀); Deprersiunea Guşteriţa (Czekelius 1924: 255); Periprava şi C. A. Trei Scaune, Ozun, 540 m, 10. VIII. 2006. (2 ♂♂); Rosetti (Popescu-Gorj & Drăghia 1968: 245); Iaşi, Glodeni (jud. Mureş), 31. VII. 2006. (2 ♂♂); 20.VIII. Bârnova şi Suceava (Nemeş & Peiu 1968); Gura Văii 2008. (♂); 16. VI. 2007. (♂); 21. VI. 2012. (♂); (Mehedinţi) (Nemeş 1972: 207); Turulung (Ardelean Dobrogea, Beştepe, 16. IX. 2006. (♂); Depresiunea 1998: 178); Letea, C. A. Rosetti, Murighiol, Pădurea Giurgeului, Voşlăbeni, Szenéte, 20. VII. 2007. (♂); Hagieni, Şura Mare, Pădurea Pasărea şi Bucureşti Munţii Bodoc, Valea Zsombor, 630 m, 27. IV. 2018. (Karisch 1999, 2003); Rimetea (Rákosy & Wieser (1 ♂, 2 ♀♀), legit S. Kovács & Z. Kovács; 2010: 55); Vorona (jud. Botoşani) (Corduneanu 2011: 74). Cochylidia rupicola (Curtis, 1834), (Fig. 307, 313, 319) MATERIAL EXAMINAT: (77 exemplare, 4 preparate genitale mascule, 2 preparate genitale ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: femele) 13 mm. Ceafa, fruntea şi palpii labiali sunt de culoare -Colecţia MNINGA: Maliuc (Dobrogea), 20. V. galbenă-ocru. Toracele şi tegulele au culoarea maro 1932. (♂), (preparat genital nr. 798/♂/ Kovács), legit deschisă. Aripa anterioară (Fig. 307) lată şi scurtă & ex coll. A. Popescu-Gorj; Bărăteaz, jud. Timiş, are marginea costală uşor arcuită. Culoarea de fond 29. IV. 1983. (1 ex.); Timişoara, 8. V. 1985. (♂), este galbenă-ocru deschisă, slab strălucitoare, care (preparat genital nr. 284/♂/Neumann); Diniaş, jud. este vizibilă doar la baza aripii, marginile benzii Timiş, 24. IV. 1987. (♂), (preparat genital nr. 153/♂/ transversale mediane şi la marginea externă a aripii, pe Neumann); Peciu Nou (Bociar), jud. Timiş, 19. IV. celelalte teritorii fiind aproape în totalitate acoperită de 40 solzi maro. Desenul maro-ruginiu şi maro închis este Studiile genetice evidențiază o distanță genetică format: dintr-o pată lată şi alungită, la baza marginii mare față de celelalte specii ale genului Cochylidia, costale urmată până la vârful aripii de un şir de pete necesitând probabil descrierea unui nou gen în care maro închise mici, triunghiulare; banda transversală aceste trei specii pot fi plasate Brown( et al. 2020: mediană lată, cu margini paralele, maro-ruginie 170). Păstrarea lor în genul Cochylidia este deci o deschisă, dar la marginea costală şi posterioară maro soluție provizorie. închisă; la tornus este o pată mică, triunghiulară, maro BIOLOGIE: Specia este caracteristică biotopurilor închisă; şi o bandă transversală subapicală îngustă, nisipoase. Larvele trăiesc pe Eupatorium cannabinum maro-ruginie, paralelă cu marginea externă a aripii, L., Lycopus europaeus L., etc. din septembrie până partea ei posterioară este legată cu mijlocul benzii în mai (Razowski 2001: 43). Adulţii zboară în lunile transversale mediane de o bandă lată, maro închisă, mai-august. vag delimitată. Franjurile sunt de culoare galbenă- DISTRIBUŢIE: Specia are răspândire vest- maronie. Aripa posterioară este scurtă şi lată, maro palearctică, cunoscută din Europa şi Asia Mică închisă, franjurile sunt de culoare maro închisă, dar la (Razowski 2002: 66) și Iran (Alipanah 2009: 26). A marginea externă galbenă-maronie, cu o linie bazală fost semnalată din toate regiunile României exceptând maro. Oltenia (Rákosy et al. 2003: 80). Date din literatură: Femelă. Anvergura aripilor anterioare: 15–16 Băile Herculane (Hedemann 1897: 29; Rebel 1911: mm. Aripa anterioară şi posterioară este mai lungă și 412); Bazna (Czekelius 1924: 255); Bârnova (Peiu desenul este puţin mai şters decât la mascul. & Alexinschi 1965 citat de Nemeş & Dănilă 1970: Armătura genitală la mascul (Fig. 313): Tegumen 209); Bârnova, Suceava şi Sinaia (Nemeş & Peiu este mic. Socii sunt alungiţi, slab sclerotizaţi. 1970: 158). Noi am studiat exemplare din Banat, Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt Transilvania şi Dobrogea. sudate. Valva are costa lată, digitiformă, cu un grup de spini mărunți la capăt și desprinsă de restul valvei, MATERIAL EXAMINAT: (8 exemplare, 1 care este lată numai la baza ei, cu marginile dorsală preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) şi ventrală lungi şi convergente. Transtilla are părţile -Colecţia D. Czekelius: Bazna, 18. VI. 1921. (♀), laterale late, partea mediană îngustă, arcuită, vârful legit D. Czekelius; cu dinţi mici. Juxta este simplă. Phallus este scurt şi -Colecţia TTM: Apateu, 1. VI. 1911. (1 ♂, 1 ♀), lat, coecum este simplu, apofiza terminală scurtă şi legit A. Schmidt; ascuţită, vesica cu un grup de 3–5 sclerite dentiforme -Colecţia MNINGA: Vişeul de Sus, jud. lungi şi înguste, ascuţite. Maramureş, 30. VI. 1983. (1 ♂, 1 ♀), (preparat Armătura genitală la femelă (Fig. 319): Papilele genital nr. 877/♂ şi 878/♀/ Kovács), legit & ex coll. anale sunt înguste. Apofizele posterioare şi anterioare Gy. Szabó; Băile Herculane, Pecinişca, 3. VI. 1984. sunt scurte. Tergitul VIII este lung. Sterigma este (♀); Munţii Locvei-Naidăş, jud. Caraş-Severin, 10. îngustă, dar median mai groasă, slab sclerotizată. VIII. 1999. (♀); Nădrag, jud. Timiş, 25. VII. 1999. Antrum este foarte lat, complex, slab sclerotizat, (♀), legit & ex coll. H. Neumann; cu sclerite dentiforme foarte mici, medio-proximal cu un sclerit plicaturat mai bine sclerotizat. Ductus Specie nesemnalată din România bursae este scurt. Corpus bursae este mare, alungit, în jumătatea proximală mai lat, membranos, distal cu un Cochylidia richteriana (Fischer von sclerit plat mare, plicaturat, slab scerotizat. Röslerstamm, 1837), (Fig. 308, 314, 320), (= OBSERVAŢII: Culoarea aripii anterioare este cea olindiana Snellen, 1883, = ineptana Kennel, 1901, mai închisă comparativ cu celelate specii din gen, are = xanthodryas Meyrick [în Caradja & Meyrick], aripi late, și astfel se diferenţiază uşor de celelalte 1936) specii. Armătura genitală la mascul are costa lată şi ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15–17 restul valvei cu marginile dorsală şi ventrală lungi mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele şi convergente, phallus lat cu o apofiza terminală sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. Aripa scurtă şi în vesica cu un grup de numai 3–5 sclerite anterioară (Fig. 308) îngustă şi alungită are marginea dentiforme, ceea ce o diferenţiază clar de celelalte costală dreaptă. Culoarea de fond este albă-gălbuie specii din gen. deschisă, slab strălucitoare, pe care sunt suprapuse Armătura genitală la femelă are antrum caracteristic pete mari, neregulate, de culoare galbenă-ocru şi corpus bursae proximal mai lat. deschisă, acoperite cu solzi de culoare maro deschisă Cochylidia rupicola este înrudită din punctul de la baza aripii, marginea costală şi jumătatea apicală vedere al morfologiei externe și a armăturii genitale a aripii. Desenul maro şi maro-gălbui este format: la mascul cu speciile C. contumescens (Meyrick, dintr-o pată lată şi alungită la baza marginii costale; 1931) originară din Japonia și C. oblonga Liu & Ge banda transversală mediană, care este îngustă, bine [în Sun & Li], 2012 din China, însă toate trei diferă delimitată, dreaptă şi maro-gălbuie în jumătatea considerabil de celelalte specii ale genului Cochylidia. posterioară şi cu margini şterse, maro şi maro-gălbuie 41 în jumătatea costală a aripii; la tornus este o pată dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în rotunjită mică, maro; şi o bandă subapicală îngustă, partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. maro şi maro-gălbuie, cu margini şterse, partea ei Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. costală este mai lată şi nu se întinde până la unghiul Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea extern al aripii. Franjurile sunt de culoare galbenă- costală la baza aripii este puţin îndoită și în rest este maronie. Aripa posterioară este îngustă şi alungită, convexă, vârful aripii este scurt. Marginea externă cenuşie-gălbuie deschisă, franjurile sunt de culoare este convexă (Fig. 321–323). Toate nervurile sunt albă-gălbuie, cu o linie bazală cenuşie deschisă. independente, chorda, mediana şi nervura CuP Armătura genitală la mascul (Fig. 314): Tegumen lipsesc. Nervura R5 se termină pe marginea costală este mic. Socii sunt rotunjiţi, slab sclerotizaţi. înaintea vârfului aripii. Nervura CuA2 îşi are originea Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt între nervurile R1 şi R2. Culoarea de fond este albă- sudate. Valva are costa lungă, digitiformă, cu un grup gălbuie sau galbenă deschisă. Desenul maro, cenuşiu de spini mărunți la capăt, desprinsă de restul valvei, sau deschis de diferite nuanţe este format: dintr-o pată care este mai lată la baza ei, marginea ei dorsală şi bazală (la N. dubitana) sau pete mici la baza marginii ventrală sunt lungi şi uşor convergente. Transtilla are costale, o bandă transversală mediană fragmentată şi părţile laterale late, partea mediană îngustă, arcuită, o bandă transversală subapicală. Franjurile sunt de vârful cu dinţi mici. Juxta este simplă. Phallus este culoare galbenă deschisă. scurt şi îngust, coecum simplu, apofiza terminală Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea lungă, dreaptă şi ascuţită. Vesica are un grup de 15– anterioară, apexul este proeminent şi ascuţit. Nervura 20 sclerite dentiforme groase, ascuţite, de diferite Sc+R1 este lungă, depăşeşte jumătatea lungimii lungimi şi un sclerit plat mic cu suprafaţa acoperită de marginii costale. Nervurile Rs şi M1 sunt lung sclerite dentiforme mici. pedunculate, celelalte nervuri sunt independente. Armătura genitală la femelă (Fig. 320): Papilele Culoare este cenuşie mai mult sau mai puțin închisă, anale sunt înguste. Apofizele posterioare şi anterioare franjurile sunt de culoare albă sau cenuşie deschisă cu sunt scurte, late. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este o linie bazală cenuşie lată. median mai groasă, slab sclerotizată. Antrum este lat, Dimorfismul sexual nu este evident în cadrul slab sclerotizat, cu sclerite dentiforme foarte mici, genului. median cu un sclerit plat mai bine sclerotizat. Ductus Armătura genitală la mascul (Fig. 324–326): bursae nu este diferenţiat de corpus bursae. Corpus Tegumen este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul bursae este lat, alungit, membranos, uneori cu pliuri lipseşte. Socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum longitudinale. este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. OBSERVAŢII: Specia este variabilă culoarea de Valva este lată şi se lărgește în partea sa distală, cu fond şi petele suprapuse pot fi mai închise, maronii. vârful îngust și rotunjit, sacculus este relativ scurt Este foarte asemănătoare cu C. moguntiana, dar cu o apofiză bazalăN. ( salebrana, N. hybridella) jumătatea costală a benzii transversale mediane este sau subterminală (N. dubitana). Transtilla are părțile mai puţin ştearsă. Diferenţierea sigură este posibilă pe laterale înguste și partea mediană îngroșată. Juxta baza studiului armăturilor genitale. prezintă o pereche de apofize. Phallus este îngust şi Armătura genitală la mascul are valva cu marginile lung, îndoită sub apofiza terminală ascuţită, vesica cu dorsală şi ventrală lungi şi uşor convergente, phallus un grup de spinule mici. Caulis este scurt. lat cu apofiza terminală dreaptă şi în vesica cu un Armătura genitală la femelă (Fig. 327–329): grup de 15–20 sclerite dentiforme şi un sclerit mic cu Papilele anale sunt normal conformate şi scurte. suprafaţa acoperită de sclerite dentiforme mici, ceea Apofizele anterioare şi posterioare sunt scurte. ce o diferenţiază de celelalte specii din gen. Tergitul VIII este lung. Sterigma este largă și slab Armătura genitală la femelă are antrum cu sclerotizată, învelește antrumul. Bursa copulatrix sclerite dentiforme foarte mici, median cu un sclerit are ductus bursae şi corpus bursae membranos, fără plat mai bine sclerotizat şi corpus bursae cu pliuri signum. longitudinale. RĂSPÂNDIRE: Genul este răspândit în BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe Artemisia regiunea Palearctică, însă N. dubitana are distribuție campestris L. şi Achillea millefolium L. din septembrie Holoarctică. În Palearctic și în Europa este reprezentat până în aprilie. Adulţii zboară în lunile aprilie–august de 5 specii, dintre care 3 au fost semnalate și din (Razowski 2001: 44). România. DISTRIBUŢIE: Specia este locală, dar frecventă, răspândită în Palearctic (Razowski 2002: 67). Lista speciilor genului Neocochylis din România Semnalarea ei din România este foarte posibilă fiindcă plantele gazdă ale larvelor sunt comune. Neocochylis Razowski, 1960 dubitana dubitana (Hübner, 1799) Genul Neocochylis Razowski, 1960 ambiguana Frölich, 1828 baseirufana Bruand, 1850 Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine albidana Walker, 1866 42 hybridella (Hübner, 1813) cu o linie bazală cenuşie deschisă. Aripa posterioară dissolutana Herrich-Schäffer, 1847 (non este lată şi alungită, cu vârful ascuţit, cenuşie închisă, binominal) franjurile sunt de culoare cenuşie deschisă, la baza lor carduana Zeller, 1847 este o linie lată cenuşie închisă. subvittana Staudinger, 1892 Armătura genitală la mascul (Fig. 324): Tegumen clarana Caradja, 1916 este mic, bine sclerotizat. Socii sunt rotunjiţi, slab salebrana (Mann, 1862) sclerotizaţi. Vinculum este îngust, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva cu marginea costală Cheia de determinare a speciilor genului scurtă, concavă, vârful valvei este îngust şi rotunjit, Neocochylis din România bazată pe morfologia sacculus este lung şi lat, are o apofiză subterminală externă a adultului ascuţită de forma unui cârlig, între sacculus şi 1 (2) -o pată mare se extinde asupra bazei aripii marginea posterioară a valvei nu este incisură. anterioare...... N. dubitana dubitana Transtilla are părţile laterale late, partea mediană 2 (1)-la baza aripii anterioare este o pată mică, care ocupă lată, ascuţită. Juxta prezintă o pereche de apofize lată. numai baza marginii costale Phallus este lung şi îngust, apofiza terminală scurtă, 3 (4)-desenul este maro-ruginiu şi maro închis...... N. salebrana ascuţită, vesica cu un grup de spinule scurte. 4 (3)-desenul este maro-gălbui şi maro închis...... Armătura genitală la femelă (Fig. 327): Papilele ...... N. hybridella anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este Cheia de determinare a speciilor genului largă și slab sclerotizată, învelește antrumul. Antrum Neocochylis din România bazată pe structura este lat, slab sclerotizat. Ductus bursae este lung, armăturii genitale la mascul îngust şi membranos, corpus bursae mare, ovoid şi 1 (2)-valva este lată, pe marginea posterioară are o membranos. incisură adâncă...... N. hybridella OBSERVAŢII: Pe lângă subspecia nominotipică 2 (1)-valva este îngustă, pe marginea posterioară nu are larg răspândită în regiunea holoarctică s-a descris din incisură Islanda ssp. islandicana (Björnsson, 1968). 3 (4)-vârful valvei este rotunjit, sacculus cu apofiză bazală...... N. salebrana Variabilitatea speciei este neînsemnată. 4 (3)-vârful valvei este ascuțit, sacculus cu apofiză Diferenţierea ei de celelalte specii ale genului este subterminală...... N. dubitana dubitana uşoară datorită desenului foarte închis și prezenței unei pete bazale mari. Cheia de determinare a speciilor genului Armătura genitală la mascul este caracteristică, Neocochylis din România bazată pe structura fiindcă prezintă sacculus lung şi lat cu o apofiză armăturii genitale la femelă subterminală ascuţită de forma unui cârlig orientat 1 (2)-ductus bursae este lung, corpus bursae mic...... spre baza valvei şi nu are incisură pe marginea ...... N. salebrana posterioară a valvei. Armătura genitală la femelă este 2 (1)-ductus bursae este scurt, corpus bursae mare caracterizată de antrumul lat şi slab sclerotizat. 3 (4)-antrum este bine sclerotizat...... N. hybridella BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe speciile de Senecio, 4 (3)-antrum este menbranos, slab sclerotizat ...... Crepis, Picris, Carduus, Hieracium, Solidago şi ...... N. dubitana dubitana Cirsium. Adulţii zboară în două generaţii în lunile Neocochylis dubitana dubitana (Hübner, 1799), mai–iunie respectiv iulie–august. (Fig. 321, 324, 327) DISTRIBUŢIE: Specia are răspândire Holoarctică (Razowski 2009: 102). În România este cunoscută ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 11–15 mm. numai din Moldova, Banat, Crişana, Satu Mare, Ceafa, fruntea și palpii labiali sunt de culoare albă- Maramureş şi Transilvania (Rákosy et al. 2003: gălbuie. Partea laterală a palpilor labiali este maro 81). Date din literatură: Braniş (Czekelius 1898: deschisă. Toracele şi tegulele au culoarea neagră. 152); Grumăzeşti (Caradja 1901: 134); Rădăuţi Aripa anterioară (Fig. 321) lată şi alungită, cu marginea (Hormuzaki 1907: 67); Munţii Retezat (Diószeghy costală convexă are culoarea de fond galbenă deschisă, 1930: 276); Cluj (Popescu-Gorj 1964: 64); Suceava slab strălucitoare, deasupra căreia sunt suprapuse pete (Popescu-Gorj & Nemeş 1965); Munţii Cibin (Nemeş neregulate, mari, de culoare galbenă-ocru deschisă. & Dănilă 1970: 210); Orşova (König 1975: 54). Noi Desenul este cenușiu închis deasupra căreia sunt am examinat exemplare din Munţii Vâlcan şi Munţii suprapuse pete mari de culoare neagră: la baza aripii Măcin, fiind prima semnalare a speciei din Oltenia şi este o pată mare, care este mai lată la marginea Dobrogea. costală; banda transversală mediană este întreruptă și formează o pată a marginii posterioare lată şi o pată MATERIAL EXAMINAT: (61 exemplare, 2 mai mică pe marginea costală; banda transversală preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) subapicală este lată, se extinde şi pe vârful aripii, se -Colecţia MNINGA: Cluj, 27. VIII. 1929. (♂), îngustează spre tornus. Franjurile sunt cenușii închise legit & ex coll. A. Ostrogovich; Turulung, Satu Mare, 10. V. 1981. (♂); 2. V. 1984. (♀); 11. VIII. 1989. (♂); 43 Livada, Satu Mare, 1. V. 1983. (♂), legit & ex coll. (♂); Cheile Vârghişului, 28. V. 1982. (♀); Glodeni, Gy. Szabó; Surduc, jud. Timiş, 29. VI. 1981. (♂), jud. Mureş, 17–19. V. 1984. (♂); 10–11. V. 1985. (♂), (preparat genital nr. 278/♂/ Neumann); Nemeşeşti, (preparat genital nr. 752/♂/ Kovács); 31. VII. 2006. jud. Timiş, 14. VIII. 1985. (♂), (preparat genital nr. (♂); 21. VI. 2012. (♂); Munţii Harghita, Bicsad, 6–7. 277/♂/ Neumann); Lăpugiu de Jos, jud. Hunedoara, VIII. 1984. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 753/♀/ 30. IV. 1999. (1 ex.), (preparat genital nr. 394/♂/ Kovács); Munţii Harghita, Piricske, 900 m, 29. V. Neumann); Căpălnaş, jud. Arad, 1. VII. 1999. (1 ex.); 2000. (1 ♂, 1 ♀); Munţii Harghita, Királykútja, 1000 Munţii Locvei-Naidăş, jud. Caraş-Severin, 10. VIII. m, 2. VII. 2000. (♀); Munţii Bodoc, Alungeni, 21. 1999. (1 ex.); Cheile Nerei, jud. Caraş-Severin, 14. V. 1986. (1 ♂, 1 ♀); Carpaţii Orientali, Praid (jud. VI. 2000. (1 ex.), legit & ex coll. H. Neumann; Harghita), Muntele de Sare, 18. VIII. 2000. (♂); -Colecţia D. Czekelius: Micloşlaca, [jud. Alba], Depresiunea Ghiurgheului, Voşlăbeni, Szenéte, 850 9. VIII. 1917. (♀); Sibiu, 28. VIII. 1917. (♀), legit R. m, 10–13. VII. 2002. (3 ♂♂); 25. VII. 2004. (3 ♂♂); Gross; 10. VII. 2017. (♂); Dobrogea, Munţii Măcin, 150 m, -Colecţia L. Diószeghy: Munţii Retezat, 1000 Culmea Pricopanului, 14–24. IX. 2002. (♂), (preparat m, 10. VI. 1937. (♂), (preparat genital nr. 2995/♂/ genital nr. 1491/♂/ Kovács); Munţii Ciucului, Jigodin, Căpuşe); 19. VI. 1937. (♂); Munţii Retezat, 1100 m, 600 m, 30. V. 2004. (♂); Munţii Ciucului, Racu, 800 22. VI. 1937. (♂), legit L. Diószeghy; m, 27. VII. 2005. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, Csókás, -Colecţia TTM: Ineu (Arad), 2. V. 1914. (♀); 27. 600 m, 24. V. 2006. (3 ♂♂, 1 ♀); Munţii Perşani, IV. 1921. (♂); Munţii Retezat, 800 m, 4. VI. 1920. Cheile Vârghişului, 600–900 m, 7. VIII. 2010. (♂); (♀), legit L. Diószeghy; Depresiunea Ciucului, Şumuleu (Miercurea Ciuc), -Colecţia V. Vicol: Neagra Stânceni, lumină, 9. 700 m, 12. VIII. 2010. (♀); Depresiunea Trei Scauna, VIII. 1991. (♀), legit V. Vicol; Mestecănişul de la Reci, 540 m, 4, VIII. 2012. (♂); -Colecţia M. Brătășeanu: Geoagiu, 26. V. 1974. Munţii Vâlcan, Cheile Vaidei, 13. V. 2016. (♂); (♂), legit M. Brătășeanu; Bixad, Valea Oltului, 600 m, 18. V. 2017. (♀); Munţii -Colecţia L. Rákosy: Cheile Nerei, 14. VIII. 1982. Harghita, Racu, Bogát, 700 m, 23. V. 2017. (1 ♂, 2 (♂), legit L. Rákosy; ♀♀); Munţii Bodoc, Valea Száldobos, 630 m, 25. -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Munţii Baraolt, V. 2017. (♀); 3. V. 2018. (♀), legit S. Kovács & Z. 650 m, Sf. Gheorghe, 16. V. 1982. (♂); 10. V. 1983. Kovács. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, 600 m, 10. VIII. 1999.

Fig. 321–323: Aripa anterioară a speciilor genului / Forewing of the genus Neocochylis: 321 – N. dubitana dubitana (Hübner, 1799) ♂; 322 – N. hybridella (Hübner, 1813) ♂; 323 – N. salebrana (Mann, 1862) ♂ (original). 44 Fig. 324–326: Armăturile genitale la ♂ ale speciilor genului / Male genitalia of the genus Neocochylis: 324 – N. dubitana dubitana (Hübner, 1799); 325 – N. hybridella (Hübner, 1813); 326 – N. salebrana (Mann, 1862) (original).

Fig. 327–329: Armăturile genitale la ♀ ale speciilor genului / Female genitalia of the genus Neocochylis: 327 – N. dubitana dubitana (Hübner, 1799); 328 – N. hybridella (Hübner, 1813); 329 – N. salebrana (Mann, 1862) (329: după / after Razowski 1970; 327–328: original).

45 Neocochylis hybridella (Hübner, 1813), (Fig. BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe frunzele de Picris 322, 325, 328) hieracioides L. şi specii de Crepis. Adulţii zboară în lunile aprilie–august. ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15–17 DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele Palearctic (Razowski 2009: 101). În România a fost sunt de culoare albă. Partea laterală a palpilor labiali semnalată din toată ţara cu excepţia Munteniei şi este cenuşie deschisă. Aripa anterioară (Fig. 322) lată Dobrogei, însă cu ocazia prezentei studiu nu am putut şi alungită, cu marginea costală convexă, are culoarea confirma semnalarea speciei de la Noroieni, Turulung de fond albă, slab strălucitoare, deasupra căreia sunt și Medieșul Aurit de către Ardelean (1998: 178), suprapuse pete neregulate mici, de culoare galbenă- deci semnalarea speciei din Satu Mare și Maramureș ocru deschisă. Desenul este maro-gălbui şi maro închis: trebuie ștearsă din Rákosy et al. (2003: 80). Date la baza marginii costale este o pată lată maro-gălbuie din literatură: Ocna Sibiului (Czekelius 1897: 84); deschisă, urmată de un şir de pete mici maro închise Câmpia Transilvaniei: Luduş (Rothschild 1912: până la vârful aripii şi o pată mai mare la mijlocul 25); Munţii Retezat (Diószeghy 1934: 123); Iaşi şi marginii costale; pata marginii posterioare este lată şi Bârnova (Nemeş & Peiu 1968: 182); Valea lui David înaltă, maro-gălbuie, bazal mărginită de o linie maro (Nemeş & Dănilă 1970: 210); Bădeni (Mihuţ 1998: închisă groasă; banda transversală subapicală este 75); Băile Herculane (Karisch 1999); Orăşeni Vale formată dintr-un conglomerat de pete maro-gălbuie şi (Corduneanu et al. 2008: 114); Rimetea (Rákosy & maro închise, este lată la vârful aripii şi se îngustează Wieser 2010: 56). Noi am examinat exemplare din treptat spre tornus; un şir de pete mici maro închise toată ţara exceptând Muntenia. Specia este semnalată de-a lungul marginii posterioare. Franjurile sunt albe- pentru prima oară din Dobrogea. gălbuie cu două linii maro late. Aripa posterioară este lată şi alungită cu vârful ascuţit, cenuşie deschisă, MATERIAL EXAMINAT: (66 exemplare, 2 franjurile sunt de culoare albă-gălbuie, la baza lor este preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) o linie cenuşie deschisă. -Colecţia D. Czekelius: Bazna, 25. VII. 1912. Armătura genitală la mascul (Fig. 325): Tegumen (♂); Sibiu, Viile Sibiului, 9. VII. 1925. (♂), legit D. este mic, bine sclerotizat. Socii sunt lobi scurţi, Czekelius; Cisteiu de Mureş, 27. VI. 1918. (♂); 24. slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile VII. 1921. (♂), legit R. Gross; sale ventral nu sunt sudate. Valva este lată la bază, -Colecţia L. Diószeghy: Munţii Retezat, 1000 are marginea costală lungă și concavă, vârful valvei m, 22. VI. 1937. (♂), (preparat genital nr. 811/♂/ este îngust şi rotunjit. Sacculus are o apofiză bazală Kovács); 29. VI. 1937. (♂), (preparat genital nr. în formă de cârlig, partea distală este lată și zimțată. 3000/♂/ Căpuşe); 2. VII. 1937. (♂); 5. VII. 1937. (♂); Între sacculus şi marginea posterioară a valvei este Ineu (Arad), 27. VI. 1938. (♀), (preparat genital nr. o incisură lată. Transtilla are părţile laterale înguste, 419/♀/ Kovács); 2. VII. 1938. (♀); 7. VII. 1938. (♀); partea mediană îngustă, ascuţită. Juxta prezintă o 8. VII. 1938. (♀), legit L. Diószeghy; pereche de apofize foarte lungi. Phallus este scurt şi -Colecţia V. Vicol: Ciugud, lumină, 21. VII. 1987. îngust, apofiza terminală lungă, îngustă şi ascuţită, în (2 ♂♂), (preparat genital nr. 1212 şi 1220/♂/ Vicol); unghi drept cu restul phallusului, vesica cu un grup de Sânmarghita, lumină, 4–5. VII. 1995. (♂); 12–13. spinule mici. VI. 1996. (♀); 21–22. VI. 1996. (♂); Râmeţ, Alba, Armătura genitală la femelă (Fig. 328): Ovipozitorul lumină, 26–27. VII. 1995. (♀); 27–28. VII. 1995. (♂), este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt legit V. Vicol; scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este largă și -Colecţia C. Corduneanu: jud. Botoşani, Orăşeni slab sclerotizată, învelește antrumul. Antrum lat, bine Vale, 150 m, Curteşti, lumină, 25. VI. 1996. (♂), legit sclerotizat şi cu pliuri longitudinale. Ductus bursae C. Corduneanu; este scurt şi membranos, corpus bursae lat, ovoid şi -Colecţia MNINGA: (18 ♂♂, 6 ♀♀) Ardeu, jud. membranos. Hunedoara, 5. VIII. 1981. (2 ex.); 12. VII. 2000. (1 ex.); OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei constă în Băile Herculane, Pecinişca, 22. VIII. 1981. (2 ex.), mică măsură în variaţiile culorii de fond, care poate (preparat genital nr. 92/♂/ Neumann); Cheile Turzii, fi albă sau galbenă-ocru deschisă şi în mai mare 18–19. V. 1985. (1 ex.); Lacul Roşu, jud. Harghita, măsură în privinţa desenului, care poate fi mai extinsă 30. VII. – 5. VIII. 1985. (1 ex.); Peciu Nou (Bociar), şi mai închisă sau mai restrânsă şi mai deschisă. jud. Timiş, 20. VIII. 1998. (♂), (preparat genital nr. Diferenţierea ei de B. pallidana este posibilă pe baza 274/♂/ Neumann); Cerneţi, jud. Mehedinţi, 11–13. benzii transversale subapicale, care este totdeauna VII. 1999. (3 ex.); 11. IX. 1999. (5 ex.), (preparat prezentă şi se extinde şi asupra vârfului aripii. genital nr. 404/♂ şi 634/♂/ Neumann); Ciupercenii Armătura genitală la mascul este caracteristică, Noi, jud. Dolj, 21–22. VII. 1998. (1 ex.), (preparat având valva lată la bază și pe sacculus o apofiză genital nr. 415/♂/ Neumann); Munţii Locvei-Naidăş, bazală în formă de cârlig. Armătura genitală la femelă jud. Caraş-Severin, 10. VIII. 1999. (2 ex.), (preparat este caracterizată de antrum lat, bine sclerotizat şi cu genital nr. 407/♂/ Neumann); Ghiroda, jud. Timiş, 20. pliuri longitudinale. VIII. 1999. (1 ex.); 2. IX. 2000. (♂), (preparat genital 46 nr. 414/♂/ Neumann); Sânmihaiu Român, jud. Timiş, Juxta prezintă o pereche de apofize lungi. Phallus este 10. VIII. 2000. (1 ex.); Nădrag, jud. Timiş, 21. VIII. lung şi îngust, apofiza terminală lungă, ascuţită, în 2000. (1 ex.); Cheila Nerei, jud. Caraş-Severin, 14. unghi drept cu restul phallusului, vesica cu un grup VI. 2000. (1 ex.), legit & ex coll. H. Neumann; de spinule mici. -Colecţia L. Rákosy: Sighişoara, 6. VIII. 1977. Armătura genitală la femelă (Fig. 329): Papilele (♀); Fânaţele Clujului, 450 m, 12. VI. 1993. (♂); anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare Viişoara, Turda, 320 m, 21. VIII. 2001. (♂), legit L. sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este Rákosy; largă și slab sclerotizată, învelește antrumul. Antrum -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, este membranos și slab sclerotizat. Ductus bursae Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 14–15. IX. este lung, îngust şi membranos, corpus bursae mic şi 1994. (♂), (preparat genital nr. 495/♂/ Kovács); membranos. Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 26. OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei este dată VII. 1998. (2 ♂♂, 1 ♀); 22. VII. 1999. (♂); Carpaţii de extinderea desenului, benzile transversale pot fi Orientali, Praid (jud. Harghita), Muntele de Sare, 18. mai mult sau mai puţin late. Diferenţierea ei de C. VIII. 2000. (♂); Munţii Baraolt, Ariuşd, 600 m, 10. hybridella este posibilă pe baza culorii desenului, care VII. 2001. (1 ♂, 1 ♀); Depresiunea Ghiurgheului, este maro ruginie şi a benzii transversale subapicale, Voşlăbeni, Szenéte, 850 m, 10–13. VII. 2002. (♂); care este lată şi la tornus. Câmpia Transilvaniei, Toldal (jud. Mureş), 27. VII. Armătura genitală la mascul este caracteristică 2005. (4 ♂♂); 28. VII. 2007. (♂); Glodeni (jud. fiindcă pe sacculus are o apofiză bazală de forma unui Mureş), 16. VI. 2007. (2 ♂♂); 21. VI. 2012. (♂); cârlig, nu are incisură pe marginea posterioară a valvei Munţii Perşani, Cheile Vârghişului, 600–900 m, 22. şi vârful valvei este lat, apofiza terminală a phallusului VIII. 2009. (2 ♂♂); 7. VIII. 2010. (♂); 2–3. IX. 2015. mai scurt. Este însă imposibil de diferențiat de cea a (♀); Cheile Bicazului, 1000 m, 4. VII. 2012. (♂), legit speciei N. millierana (Peyerimhoff, 1877), semnalată S. Kovács & Z. Kovács; numai din sudul Franței, Italia și Croația. Armătura genitală la femelă este caracterizată de Neocochylis salebrana (Mann, 1862), (Fig. 323, antrum slab sclerotizat. 326, 329) BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă nu sunt cunoscute. Adulţii zboară în lunile mai–iunie ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13–17 şi în iulie–august probabil în două generaţii. mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în sudul sunt de culoare albă-gălbuie. Partea laterală a palpilor Europei (Italia, şi Bulgaria), în Asia labiali este maro-ruginie deschisă. Aripa anterioară Mică şi Munţii Caucaz (Razowski 2002: 70). În (Fig. 323) lată şi alungită, cu marginea costală România a fost semnalată din Dobrogea (Kovács & convexă are culoarea de fond albă-gălbuie, slab Kovács 1999b: 66, 2002b: 46) şi din Pădurea Pasărea strălucitoare, deasupra căreia sunt suprapuse pete (Muntenia) (Karisch 1999). Noi am examinat numai neregulate mari de culoare galbenă-ruginie deschisă, exemplare din Dobrogea. care acoperă aproape complet culoarea de fond la baza aripii. Desenul este maro-ruginiu, maro închis MATERIAL EXAMINAT: (11 exemplare, 1 şi cenuşiu închis: la baza marginii costale este o pată preparat genital mascul) ştearsă maro închisă, urmată de un şir de pete mici -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, maro închise până la vârful aripii; banda transversală Rezervaţia Canaraua Fetii, 12–13. VII. 1993. (♂); mediană maro-ruginie este lată, se îngustează treptat Dobrogea, Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 3–4. spre marginea costală, sub care este întreruptă, bazal VIII. 1994. (♂), (preparat genital nr. 748/♂/ Kovács); este mărginită de o linie cenuşie închisă groasă; banda 14–15. IX. 1994. (2 ♂♂); 27–28. VI. 1997. (♂); 13– transversală subapicală este lată, formată din pete 25. VIII. 2006. (5 ♂♂); 3–13. IX. 2006. (♂), legit S. confluente maro-ruginii şi cenuşii închise, care se Kovács & Z. Kovács; extind asupra vârfului aripii şi tornus. Franjurile sunt maro închise cu o linie bazală cenuşie închisă. Aripa Genul Cochylichroa Obraztsov & Swatschek posterioară este lată şi alungită, cu vârful ascuţit, [în Swatschek], 1958 cenuşie deschisă, franjurile sunt de culoare albă- cenuşie, la baza lor este o linie lată cenuşie deschisă. Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine Armătura genitală la mascul (Fig. 326): Tegumen dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în este mic, bine sclerotizat. Socii sunt rotunjiţi, slab partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. ventral nu sunt sudate. Valva are costa lungă, concavă, Aripa anterioară este scurtă şi îngustă, marginea vârful valvei este lat şi rotunjit, sacculus are o apofiză costală la baza aripii este puţin îndoită, în rest este bazală de forma unui cârlig, între sacculus şi marginea convexă, vârful aripii este scurt. Marginea externă este posterioară a valvei nu este incisură. Transtilla are convexă (Fig. 330). Toate nervurile sunt independente, părţile laterale late, partea mediană îngustă, ascuţită. chorda, mediana şi nervura CuP lipsesc. Nervura R5 47 se termină pe marginea costală înaintea vârfului aripii. din vârful aripii şi se întinde de-a lungul marginii Nervura CuA2 îşi are originea între nervurile R1 şi externe spre tornus. Franjurile sunt de culoare maro- R2. Culoarea de fond este albă-gălbuie sau galbenă cenuşie închisă. Aripa posterioară este lată şi alungită, deschisă. Desenul maro și negru este format dintr-o cu vârful ascuţit, albă-cenuşie deschisă, marmorată, pată bazală largă, o bandă transversală mediană şi una franjurile sunt de culoare albă, la baza lor este o linie subapicală, ambele fragmentate. Franjurile sunt de lată, cenuşie deschisă. culoare neagră. Armătura genitală la mascul (Fig. 331): Tegumen Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea este mare, bine sclerotizat. Socii sunt rotunjiţi, slab anterioară, apexul este proeminent. Nervura Sc+R1 sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale este lungă, depăşeşte jumătatea lungimii marginii ventral nu sunt sudate. Valva are costa scurtă, concavă, costale. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, vârful valvei este foarte îngust şi rotunjit, sacculus celelalte nervuri sunt independente. Culoarea este este lung, lat şi rotunjit, nu are apofize, pe suprafaţa cenuşie şi franjurile sunt de culoare albă-gălbuie cu o internă a valvei un teritoriu extins este acoperit de linie bazală cenuşie deschisă. sclerite dentiforme mici. Transtilla are părţile laterale Dimorfismul sexual este puțin evident în cadrul înguste, partea mediană îngustă, ascuţită. Juxta este genului. simplă. Phallus este lung, îngust şi îndoit, apofiza Armătura genitală la mascul (Fig. 331): Tegumen terminală scurtă și ascuţită, vesica cu un grup de spini este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul lipseşte. Socii mici. sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum este puternic, Armătura genitală la femelă (Fig. 332): Papilele ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este lată anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare la bază și îngust la vârf, sacculus este mare și rotunjit sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este cu un grup numeros de spini. Transtilla îngustă. Juxta foarte lată, slab sclerotizată. Antrum este lat, cu este simplă. Phallus este îngust la coecum și mai lat marginea ventrală și dorsală sclerotizată. Ductus la capătul distal, îndoit în formă de S şi are o apofiză bursae este lung, lat şi membranos, corpus bursae terminală groasă. Vesica cu un grup de spini mici. mare, ovoid şi membranos. Caulis este foarte scurt. OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei este Armătura genitală la femelă (Fig. 332): Papilele neînsemnată. Nuanţa roză a culorii de fond dispare anale sunt normal conformate şi scurte, apofizele la exemplarele zburate. Diferenţierea ei de celelalte anterioare şi posterioare sunt scurte. Sterigma este specii ale genului este uşoară datorită capului, foarte largă și slab sclerotizată. Antrum este larg și toracelui şi tegulelor de culoare neagră. acoperit cu spinule mici. Bursa copulatrix are ductus Armătura genitală la mascul este caracteristică, bursae şi corpus bursae membranos, fără signum. fiindcă pe suprafaţa internă a valvei prezintă un RĂSPÂNDIRE: Genul este răspândit teritoriu extins acoperit cu sclerite dentiforme mici. preponderent în Nearctic, cu o singură specie în Armătura genitală la femelă este caracterizată de Europa, care este cunoscută și din România. antrumul lat şi slab sclerotizat. OBSERVAŢII: Speciile au armăturile genitale BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe Senecio jacobaea foarte asemănătoare la masculi. L. şi pe specii de Hypericum şi Hieracium. Adulţii zboară în două generaţii în lunile mai–iunie respectiv Cochylichroa Obraztsov & Swatschek [în iulie–august. Swatschek], 1958 DISTRIBUŢIE: Specia are răspândire vest- atricapitana (Stephens, 1852) palearctică. În România a fost cunoscută din Câmpia Transilvaniei de la Lacu (Rothschild 1912: 25) şi Cochylichroa atricapitana (Stephens, 1852), Viişoara (Câmpia Turzii) (Kovács et al. 2002), din (Fig. 330–332) sud-estul Moldovei de la Pădurea Gârboavele (Marcu & Rákosy 2002: 38). Cu ocazia prezentei studiu nu ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15–17 am putut confirma semnalarea speciei de la Turulung, mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele Livada și Pădurea Noroieni de către Ardelean sunt de culoare neagră. Aripa anterioară (Fig. 330) lată (1998: 177), deci semnalarea speciei din Satu Mare şi alungită, cu marginea costală convexă are culoarea și Maramureș trebuie ștearsă din Rákosy et al. (2003: de fond albă-gălbuie, cu o nuanţă roză pronunţată, 81). Noi am studiat exemplare din Transilvania şi de deasupra căreia sunt suprapuse pete neregulate de la litoralul Mării Negre, constituind prima semnalare culoare galbenă-cenuşie deschisă. Desenul este a speciei din Dobrogea. maro-cenuşiu închis și negru: pe marginea costală şi posterioară a aripii este câte un şir de pete mici; MATERIAL EXAMINAT: (33 exemplare, 1 la baza aripii este o pată mare, care este mai lată preparat genital mascul) la marginea costală; banda transversală mediană -Colecţia TTM: Turda, 22. IV. 1911. (♂), (preparat îngustă este întreruptă într-o pată înaltă a marginii genital nr. 1101/♂/ E. Ács); posterioare şi o pată mai mică pe marginea costală; -Colecţia MNINGA: Suatu, jud. Cluj, 6–7. V. banda transversală subapicală este îngustă, porneşte 1985. (♂), (preparat genital nr. 276/♂/ Neumann); 48 legit & ex coll. H. Neumann; Chituc, Vadu, 17. VI. 2012. (4 ♂♂); 30. IV. 2013. (2 -Colecţia L. Rákosy: Transilvania, Suatu, 13. V. ♂♂); 2. VI. 2014. (3 ♂♂); Munţii Apuseni, Cheia 1993. (♂), legit L. Rákosy; (Turda), 16. VII. 2015. (6 ♂♂), legit S. Kovács & -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Câmpia Z. Kovács; Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 15. V. 1993. Turzii), 18. V. 2002. (♂), legit C. Bere; Dobrogea, (♂), (preparat genital nr. 759/♂/ Kovács); 17. V. 1997. Grindul Chituc, Periboina, 29–30. VIII. 2012. (2 (3 ♂♂); 23. IV. 1998. (♂); 26. VII. 1998. (4 ♂♂); 22. ♂♂), legit R. Kis & I. Kovács. VII. 1999. (♂); 10. V. 2018. (♂); Dobrogea, Grindul

Fig. 330–332: Cochylichroa atricapitana (Stephens, 1852): 330 – aripa anterioară la ♂ / forewing of male; 331 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 332 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (332: după / after Razowski 1970; 330–331: original).

Genul Thyraylia Walsingham, 1897 Aripa posterioară este puţin mai lată decât cea anterioară, apexul este proeminent. Nervura Sc+R1 Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine este lungă, depăşeşte jumătatea lungimii marginii dezvoltaţi, segmentul al doilea este mult lăţit în costale. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. celelalte nervuri sunt independente. Culoarea lor este Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. cenuşie şi variază între nuanţele gălbuie-deschisă şi Aripa anterioară este lungă şi îngustă, marginea maronie, franjurile sunt de culoare albă sau cenuşie costală la baza aripii este puţin îndoită, în rest este deschisă cu o linie bazală cenuşie deschisă. dreaptă, vârful aripii este scurt. Marginea externă este Dimorfismul sexual nu este evident în cadrul convexă (Fig. 333). Toate nervurile sunt independente, genului. chorda, mediana şi nervura CuP lipsesc. Nervura R5 Armătura genitală la mascul (Fig. 334): Tegumen se termină pe marginea costală înaintea vârfului aripii. este scurt şi lat, bine sclerotizat. Uncusul schițat. Nervura CuA2 îşi are originea între nervurile R1 şi Socii sunt mici, slab sclerotizaţi. Vinculum este bine R2. Culoarea de fond este albă-gălbuie. Desenul maro sclerificat, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva sau cenuşiu de diferite nuanţe este format: dintr-o pată îngustă, alungită și distal îngustată, cu marginea bazală sau o pată în treimea bazală a marginii costale; costală concavă, cu vârful ascuțit, sacculus cu o o bandă transversală mediană, care este fragmentată; apofiză terminală lungă și ascuțită. Transtilla cu şi o bandă transversală subapicală. Franjurile sunt de partea mediană ascuțită. Juxta este simplă, plată, culoare galbenă deschisă. cu marginea ventrală rotunjită. Phallus este îngust

49 Fig. 333–335: Thyraylia nana (Haworth, 1811): 333 – aripa anterioară la ♂ / forewing of male; 334 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 335 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (original).

şi lung, cu o apofiză terminală ascuţită. Vesica fără carneana Guenée, 1845 cornuti. Caulis este scurt. cruentana Guenée, 1845 Armătura genitală la femelă (Fig. 335): Papilele pallidana Herrich-Schäffer, 1847 anale sunt normal conformate şi scurte. Apofizele pumillana Herrich-Schäffer, 1851 anterioare şi posterioare sunt scurte. Tergitul VIII este ochreoalbana Walker, 1863 scurt. Sterigma este slab sclerotizată. Antrum este albidana Walker, 1866 îngust și slab sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus altocorsicana Petry, 1904 bursae şi corpus bursae membranos, fără signum. winniana Kearfott, 1905 RĂSPÂNDIRE: Genul este cel mai răspândit în Nearctic cu 7 specii descrise. În Europa și România Thyraylia nana (Haworth, 1811), (Fig. 333–335) este cunoscută o singură specie cu distribuție Holoarctică (Razowski 2009: 99). ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 9–12 mm. OBSERVAŢII: Genul Acornutia Obraztsov, Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele sunt 1944, (cu specia tip Tortrix nana Haworth, 1811) de culoare albă-gălbuie. Partea laterală a palpilor a fost tratat ca un gen valid în grupul de genuri labiali este maro deschisă. Aripa anterioară (Fig. Phtheochroa de Razowski (1960: 292), dar ulterior 333) lată şi alungită, cu marginea costală convexă, (Razowski 1970: 397) a fost considerat sinonim al are culoarea de fond albă-gălbuie, slab strălucitoare, genului Cochylis. Genul Thyraylia Walsingham, deasupra căreia sunt suprapuse pete neregulate mari 1897 (cu specia tip Conchylis bunteana Robinson, de culoare galbenă-ocru deschisă. Desenul este 1869) a fost considerat un gen valid în America format din pete mari, confluente de culoare cenuşie, (Brown et al. 2020: 171). maro-gălbuie şi maro închisă: la baza aripii este o pată Specia a fost transferată în genul mare, care este mai lată la marginea costală; banda Thyraylia într-un studiu american publicat recent transversală mediană este lată, se îngustează treptat (Metzler & Brown 2014) și acest statut a fost spre marginea costală; banda transversală subapicală confirmat cu studii genetice de Brown et al. (2020: este îngustă, vag delimitată şi ştearsă, se îngustează şi 167). mai mult spre tornus; şi o pată mică în vârfului aripii. Franjurile sunt de culoare galbenă-ocru deschisă cu o Thyraylia Walsingham, 1897 linie maro lată. Aripa posterioară este lată şi alungită, Acornutia Obraztsov, 1944 cu vârful ascuţit, cenuşie-gălbuie deschisă, franjurile nana (Haworth, 1811) sunt de culoare albă-cenuşie, la baza lor este o linie

50 lată cenuşie deschisă. Subtribul Euliina Kuznetsov & Stekolnikov, Armătura genitală la mascul (Fig. 334): Tegumen 1977 este mare, bine sclerotizat, cu o apofiză mare, care schițează un uncus. Socii sunt rotunjiţi, slab Diagnostic: ADULT. Aripa anterioară este lată, sclerotizaţi. Vinculum este puternic, ramurile sale fără cută costală, marginea costală convexă, vârful ventral nu sunt sudate. Valva este îngustă, are costa aripii este rotunjit. Marginea externă este concavă lungă, concavă, vârful valvei este îngust şi rotunjit, (Fig. 336). Toate nervurile sunt independente. Chorda sacculus este lung şi îngust, are o apofiză terminală doar ocazional prezentă. Mediana este atrofică sau ascuţită, între sacculus şi marginea posterioară a rudimentară. Desenul aripii anterioare este șters, la valvei nu este incisură. Transtilla are părţile laterale numeroase specii din regiunea Neotropicală este late, partea mediană îngustă, ascuţită. Juxta este similară cu cea din subtribul Cochylina. simplă. Phallus este scurt şi îngust, apofiza terminală Aripa posterioară este puțin mai lată decât cea scurtă, ascuţită, vesica fără cornuti. anterioară, apexul este rotunjit. Pectenul cubital Armătura genitală la femelă (Fig. 335): Papilele absent. anale sunt scurte. Apofizele posterioare şi anterioare Dimorfismul sexual este puțin evident, la femele sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este antenele sunt mai scurte și aripa posterioară este de bine reprezentată, slab sclerotizată. Antrum este culoare mai închisă decât la masculi. îngust, lung slab sclerotizat. Ductus bursae este lung, Armătura genitală la mascul (Fig. 337) şi femelă îngust şi membranos, corpus bursae mare, ovoid şi (Fig. 338) vezi la descrierea speciei Eulia ministrana membranos. (Linnaeus, 1758). OBSERVAŢII: Variabilitatea speciei este dată de RĂSPÂNDIRE: În regiunea Palearctică este extinderea desenului, benzile transversale pot fi mai prezentă numai E. ministrana. Peste 100 de genuri mult sau mai puţin late. Diferenţierea ei de celelalte sunt cunoscute în regiunea Nearctică și în special în specii ale genului este uşoară datorită taliei mici. cea Neotropicală (Brown et al: 2020: 161). Armătura genitală la mascul este caracteristică, fiindcă prezintă un uncus, valva este îngustă şipe Genul Eulia Hübner, 1825 sacculus este o apofiză terminală ascuţită şi nu are incisură pe marginea posterioară a valvei. Armătura Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt bine genitală la femelă este caracterizată de prezenţa dezvoltaţi, segmentul al doilea este lung și lăţit în sterigmei şi de antrumul îngust, lung şi slab sclerotizat. partea sa subterminală, segmentul al treilea este BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe înflorescenţele foarte scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor femele ale speciilor de Betula. Adulţii în timpul zilei anterioare la mascul și la 2/5 la femelă. se adăpostesc pe trunchiul mesteacănului, zboară în Aripa anterioară este lată, fără cută costală, lunile mai–iunie, pe baza datelor din literatură până în marginea costală convexă, vârful aripii este rotunjit. august (Razowski 1970: 429, 2001: 69). Marginea externă este concavă (Fig. 336). Toate DISTRIBUŢIE: Specia are răspândire Holoarctică. nervurile sunt independente. Chorda prezentă. În România specia a fost semnalată numai din Mediana este atrofică sau rudimentară. Nervura R5 Grumăzești în Moldova (Caradja 1899: 188; 1901: se termină pe marginea externă sub vârfului aripii. 132) şi Munții Retezat în Transilvania (Gozmány Nervura CuP este atrofică. 1953: 182). Noi am studiat numai material colectat în Aripa posterioară este puțin mai lată decât Transilvania. cea anterioară, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervurile Rs–M1 sunt conate sau foarte scurt MATERIAL EXAMINAT: (21 exemplare, 1 pedunculate. preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) Dimorfismul sexual este puțin evident, la femele -Colecţia MNINGA: Cluj, 15. VI. 1933. (♂); 28. antena este mai scurtă. V. 1935. (2 ♂♂); Cluj, Academia Agricolă, 20. VI. Armătura genitală la mascul (Fig. 337), la femelă 1933. (2 ♀♀), legit & ex coll. A. Ostrogovich; (Fig. 338) și răspândirea vezi la descrierea speciei E. -Colecţia TTM: Munţii Retezat, 1100 m, 13. VI. ministrana. 1923. (♀) (preparat genital nr. 1108/♀/ E. Ács), legit OBSERVAŢII: Genul este monotipic. L. Diószeghy; -Colecţia V. Vicol: Sânmarghita, 1–2. VI. 1995. Eulia Hübner, 1825 (♀); 12–13. VI. 1996. (♀), legit V. Vicol; ministrana (Linnaeus, 1758) -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Depresiunea subfascianus Stephens, 1834 Trei Scaune, Mestecănişul de la Reci, 540 m, 12. livoniana Duponchel, 1845 V. 1983. (2 ♂♂, 1 ♀); 8. VI. 1987. (5 ♂♂, 2 ♀♀), (preparat genital nr. 757/♂/ Kovács); 27, IV. 2018. (♂); Depresiunea Ciucului, Sâncrăieni Ciuc, Borsáros, 11. VI. 1988. (2 ♀♀), (preparat genital nr. 758/♀/ Kovács), legit S. Kovács & Z. Kovács. 51 Descrierea speciei OBSERVAŢII: Specia este variabilă, la femele antenele sunt mai scurte decât la masculi. Eulia ministrana (Linnaeus, 1758), (Fig. 336– BIOLOGIE: Larvele sunt polifage pe frunzele de 338) Malus, Prunus, Betula, Quercus, Alnus, Salix, Fagus, Fraxinus, Tilia, etc. Adulţii zboară într-o singură ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 18– generație în lunile mai–iunie. 22 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali cu solzi de DISTRIBUŢIE: Specia este larg răspândită în culoare galbenă deschisă la bază și maro închisă toată regiunea Palearctică exceptând sudul extrem, în rest, toracele şi baza tegulelor sunt de culoare precum și în America de Nord (Razowski 2002: maro-roșiatică, vârful tegulelor de culoare galbenă 124). În România specia a fost semnalată din toată deschisă. Aripa anterioară (Fig. 336) are culoarea țara exceptând Oltenia (Rákosy et al. 2003: 85). Date de fond galbenă deschisă, dar este vizibilă doar ca o din literatură: Săcărâmb (Fuss 1850: 63); Ciucurova pată mică la capătul distal al celulei, iar de-a lungul (Mann 1866: 345); Sibiu (Czekelius 1898: 69); marginii costale și la tornus este parțial mascată Grumăzești, Azuga (Caradja 1899: 186); Covasna de desenul maro-gălbui deschis. La exemplarele (Abafi-Aigner 1903: 121); Buza (Rothschild unde culoarea de fond este doar puțin mascată de 1912: 25); Munții Retezat (Diószeghy 1930: 276); elementele desenului sunt deschise la culoare, iar cele Sinaia, Cluj, Timișoara (Popescu-Gorj 1964: 50); care sunt mai mult acoperite cu desenul maro-gălbui Mălini, Burdujeni (județul Suceava) (Popescu-Gorj sunt în general mai închise. Desenul este maro-gălbui & Nemeș 1965: 163); Buciumeni, Bârnova, Cheile deschis, maro și maro-roșiatic, care se întrepătrund Bicazului, Munșii Rarău, Măgura Tarnița, Sinaia în mod variabil. Desenul maro-gălbui este cel mai (Nemeş & Dănilă 1970: 191); Remeta Mare, Rudna, extins și ocupă majoritatea aripii exceptând zonele Timișoara, Nădrag, Sinaia (König 1975: 44); Ineu, descrise la culoarea de fond. Desenul maro formează Munții Retezat (Căpușe & Kovács 1987: 75); Sinaia două pete pe marginea posterioară: la baza aripii este (Popescu-Gorj 1995: 180); Nădrag, Timișoara una mai mică, triunghiulară, cu vârful alungit orientat (Stănescu 1995: 234); Pădurea Cionchești, Pădurea spre pata din celulă; o altă pată mai mare cu marginea Noroieni (Ardelean 1996: 171); Cheile Turzii anterioară rotunjită se extinde de la mijlocul marginii (Rákosy 2002: 68); Bârnova (Marcu & Rákosy posterioare până la tornus. Desenul maro-roșiatic 2002: 40); Geoagiu, Râșnov, Lempeș (Székely & pornește de la baza aripii ca o linie longitudinală Cernea 2007: 151); Rimetea (Rákosy & Wieser vagă și se extinde prin centrul aripii până la pata din 2010: 57); Dealul Lempeș (Albu & Albu 2018: 21); la capătul distal al celulei, iar de acolo se lărgește Dumbrava Vadului (Székely & Görbe 2019: 617); treptat ca un evantai și formează o bandă transversală județul Ilfov (Albu & Albu 2020: 11). terminală mai mult sau mai puțin lată. Franjurile sunt de culoare albă cu o linie maro-cenuşie închisă. MATERIAL EXAMINAT: (35 exemplare, 1 Aripa posterioară este variabilă de la galbenă deschisă preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) și doar la margini cenuşie deschisă până la cenuşie -Colecţia L. Diószeghy: Ineu, 2. V. 1921. 1 ex.; deschisă, franjurile variabile la culoare de la galbenă 20. V. 1928. 1 ex.; Munţii Retezat, 1300 m, 17. VII. deschisă până la cenuşie deschisă, la baza lor este o 1929. 1 ex.; 26. V. 1936. 1 ex.; 1000 m, 1. VI. 1936. 1 linie lată cenuşie deschisă sau mai închisă. ex.; fără date, 1 ex., legit L. Diószeghy; Armătura genitală la mascul (Fig. 337): Tegumen -Colecţia V. Albu: Pădurea Mogoșoaia (jud. este mare, bine sclerotizat, partea lui distală fuzionată Ilfov), 18. V. 1980, 1 ex.; Sânpetru, Dealul Lempeș cu un uncus simplu, cu vârful retezat. Gnathos este (jud. Brașov), 31. V. 1981, 1 ex.; Pădurea Pasărea puternic sclerificat cu capătul lat. Socii sunt lați, (jud. Ilfov), 18. V. 1982, 1 ex., legit V. Albu; rotunjiţi. Vinculum este simplu. Valva este lungă și -Colecţia S. & Z. Kovács: Munţii Baraolt, Arcuș, lată, are vârful rotunjit. Marginea costală este lungă și 19. V. 1975. (♂); Munţii Bodoc, Bodoc, 7. V. 1977. dreaptă. Sacculus este lat, cu vârful ascuțit. Transtilla (♂); Munţii Bodoc, 1100 m, 15. V. 1977. (♂); 5. are pe capetele laterale două apofize lungi, înguste, VI. 1977. (♂); Munţii Baraolt, Sf. Gheorghe, 14. V. de forma unor cârlige, cu capetele ascuţite și bine 1977. (♀); Munţii Perşani, Cheile Vârghişului, 27– sclerificate. Juxta este simplă și mică. Phallus este 28. V. 1982. (2 ♂♂); 27. V. 2009. (♀); Depresiunea foarte îngust, lung şi îndoit, vesica fără cornuti. Caulis Trei Scaune, Mestecănișul de la Reci, 12. V. 1983. este mic și lat. (♂); Munţii Harghita, Bicsad, 28. V. 1985. (♂); 20. Armătura genitală la femelă (Fig. 338): Papilele V. 2008. (♂); Munții Călimani, Tihu, 1800 m, 15– anale sunt mari. Apofizele posterioare şi anterioare 20. VII. 1991. (♂); Munţii Harghita, Jigodin, 650 sunt lungi şi groase. Sterigma lată este fuzionată cu m, 28. V. 1998. (♂) (preparat genital nr. 2379/♂/ tergitul VIII. Ostium bursae este rotundă și situată Kovács); Munţii Harghita, Tinovul Luci, 1000 m, median. Ductus bursae este lung, îngust şi slab 30. V. 2003. (♂); 11. VI. 2010. (♂); 10. VI. 2013 sclerotizat, corpus bursae mare, ovoid şi membranos (♂); 14. VI. 2017 (♂); Glodeni, jud. Mureş, 1. V. cu signa formate din numeroase sclerite punctiforme 2004. (♂); 4. V. 2013. (♂); Munţii Harghita, Tinovul mici în 2/3 anterior al corpus bursae. Mohoș, 1000 m, 6. VI. 2008. (♂); 8. VI. 2009. (♂); 52 Munţii Harghita, Királykútja, 1000 m, 22. V. 2011. VI. 2018. (♀) (preparat genital nr. 2378/♀/ Kovács); (♂); Cheile Bicazului, 1200 m, 12. VI. 2017. (♀); Munţii Harghita, Băile Harghita, 1350 m, 15. VI. Munţii Apuseni, Munţii Metaliferi, Râmeț, 1100 m, 2020. (♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; 11. V. 2018. (♂); Munţii Ciucaș, 1600–1800 m, 24.

Fig. 336–338: Eulia ministrana (Linnaeus, 1758): 336 – aripa anterioară la ♀ / forewing of female; 337 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 338 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (original).

Completări și corectări ale părților precedente marginea posterioară a aripii; o bandă transversală ale seriei subapicală aproape la fel de lată ca cea mediană; și o pată în teritoriul apical, care este maro-ruginie. Pe *Phtheochroa duponchelana (Duponchel, marginile benzilor transversale sunt şiruri de pete 1843) (Fig. 339–341) cenuşii cu luciu metalic. Franjurile sunt de culoare (= gloriosana Herrich-Schäffer, 1851; = syriaca ocru deschisă cu pete albe şi maro-închise şi o linie Walsingham, 1900) bazală cenuşie foarte evidentă. Aripa posterioară este lată, cenuşie-maronie, cu franjurile de culoare albă- ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 18–22 cenuşie cu două linii de culoare cenuşie, cea bazală mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele şi tegulele mult mai evidentă. sunt de culoare albă, abdomenul este maroniu sau Armătura genitală la mascul (Fig. 340): Tegumen cenuşiu-maroniu. Aripa anterioară (Fig. 339) este este lat, uncus lung, distal spatulat. Socii sunt lobi laţi relativ lată, cu vârful rotunjit. Culoarea de fond şi lungi. Transtilla are partea mediană lată şi cu vârful este albă. Desenul ocru este mai mult sau mai puţin aproape plat, cu numeroşi dinţi foarte mici. Valva este acoperit de pete de culoare maro şi neagră. Este uşor arcuită, lungă şi lată. Sacculus este lat şi scurt. format de: o pată lată în treimea bazală şi alte trei pete Phallus este mai lung, dar mai îngust decât valva, în mici in jumătatea apicală a marginii costale; o bandă vesica sunt doi cornuti lungi, groşi, bine sclerotizaţi, transversală mediană lată aproape perpendiculară pe de forma unor cui. 53 Armătura genitală la femelă (Fig. 341): Papilele paralele cu marginea externă a aripii. Franjurile sunt anale sunt lungi şi late. Apofizele posterioare şi de culoare galbenă deschisă cu o linie de culoare anterioare sunt lungi şi late. Tergitul VIII este scurt. cenuşie deschisă. Aripa posterioară este îngustă, Antrum este larg, sterigma cu partea proximală lată şi cenuşie-maronie, cu franjurile de culoare galbenă slab sclerotizată. Ductus bursae este îngust şi relativ deschisă cu o linie bazală cenuşie deschisă. lung, membranos. Corpus bursae este mare, ovoid, Femelă: Anvergura aripilor anterioare: 15–20 signa voluminos, ocupă trei pătrimi din corpus bursae, mm. Aripa anterioară (Fig. 343) este lată şi la bază, formată din sclerite plate extinse, plicaturate, situate vârful aripii este mai ascuţit, marginea externă este lateral, în partea mediană şi distală a corpului bursae mai concavă. Culoarea de fond este cenuşie deschisă şi care pătrund în partea proximală a ductului bursae. deasupra căreia pe toată suprafața aripii sunt suprapuşi OBSERVAŢII: La mascul cuta marginii costale numeroşi solzi de culoare galbenă mai intensă ca la ajunge până la mijlocul aripii. mascul. Desenul de culoare maro-ruginie deschisă Specia este variabilă doar în culoarea desenului, este mai evident, de-a lungul marginii externe a aripii care variază în limite largi în funcţie de abundenţa se întinde o linie maro-ruginie deschisă până la apex. petelor de culoare maro şi neagră, care pot fi foarte Armătura genitală la mascul (Fig. 344): Tegumen intense, sau din contră, la exemplarele de culoare mai este lat, uncus lung, subţire şi drept. Socii sunt lobi deschisă lipsesc aproape complet din zona apicală. laţi şi lungi. Transtilla are partea mediană scurtă, lată Armătura genitală masculă este caracteristică şi cu vârful rotunjit, cu numeroşi dinţi mici. Valva este datorită uncusului lung şi cu vârful spatulat asociat cu uşor arcuită, relativ scurtă şi lată. Sacculus este lat şi phallus relativ îngust. scurt. Phallus este scurt şi foarte lat, apofiza terminală Armătura genitală femelă este caracterizată de îndoită în aproximativ 45 grade spre dreapta în aspect ductus bursae lung şi îngust asociat cu signa foarte ventral și ușor sinuos și în aspect ventral și în cel extinse în corpus bursae. lateral. În vesică sunt doi cornuti lungi, groşi, bine BIOLOGIE: Stadiile preimaginale nu sunt sclerotizaţi, de forma unor cui. La vesica eversată cele cunoscute. Planta gazdă este probabil Acanthus două diverticuli sunt orientați dorsal și dorsoventral spinosus L. (Acanthaceae). Adulţii zboară în două cu câte un cornutus pe capetele lor. generaţii, de la sfârşitul lunii martie până la mijlocul Armătura genitală la femelă (Fig. 345): Papilele lui mai, respectiv în luna iulie. anale sunt lungi şi late. Tergitul VIII este scurt. RĂSPÂNDIRE: Specia este răspândită în sudul Apofizele posterioare şi anterioare sunt relativ lungi. Europei, nordul Africii, Asia Mică și în Caucaz. Antrum este scurt şi relativ lat, sterigma cu partea România nu este menţionată în capitolul răspândirii proximală lată şi bine sclerotizată. Ductus bursae este speciei în nici una dintre sursele bibliografice, dar relativ scurt cu un diverticul membranos triunghiular Banat (Herrich-Schäffer 1851: 194; Razowski mare. Corpus bursae este mare, ovoid, signum format 1970: 76; 2009: 23), respectiv România (Razowski dintr-un sclerit plat extins, plicaturat, situat lateral în 2002: 37) figurează ca localitatea de tip al taxonului partea mediană şi distală a corpului bursae şi partea Phtheochroa gloriosana Herrich-Schäffer, 1851, proximală a ductului bursae. sinonim al speciei P. duponchelana (Duponchel, OBSERVAŢII: Specie endemică a Carpaților 1843). Meridionali, a fost descrisă recent de Kovács et al. Specia nu a fost tratată în această lucrare (Kovács (2020) și în lista suplimentară a lepidopterelor din & Kovács 2002a), a fost inclusă în lista Lepidopterelor România (Rákosy & Goia 2007: 73) înlocuiește din România de Rákosy & Goia (2007: 73). Noi specia Phtheochroa drenowskyi (Rebel, 1916), care nu am găsit exemplare în colecţiile studiate, nu acum este un sinonim a speciei P. schawerdae (Rebel, avem cunoștiință de alte date și o tratăm ca specie 1908) (Zlatkov & Huemer 2017: 3). neconfirmată în România. Phtheochroa carpatiana este foarte asemănătoare cu toate speciile din grupul de specii P. frigidana, Phtheochroa carpatiana Kovács, Kovács, care sunt răspândite în zonele subalpină și alpină a Zlatkov & Huemer, 2020 (Fig. 342–345) masivelor muntoase din sudul Europei. Cea mai asemănătoare specie este P. apenninana Zlatkov & ADULTUL: Mascul: Anvergura aripilor anterioare: Huemer, 2017 descrisă din Munții Apenini din Italia. 16–22 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, toracele, Specia este variabilă, la mascul desenul de tegulele şi abdomenul sunt de culoare albă-gălbuie. culoare maro-ruginie poate fi relativ bine vizibil sau Aripa anterioară (Fig. 342) este lungă și trapezoidă, foarte șters, abia vizibil. Franjurile pot să aibă două îngustă la bază şi se lărgeşte treptat spre vârful aripii, linii de culoare cenuşie deschisă. La un exemplar marginea externă este uşor concavă. Culoarea de femel desenul lipsește, aripa anterioară este galbenă fond este cenuşie deschisă deasupra căreia pe toată uniformă foarte asemănătoare femelei speciei P. suprafața aripii sunt suprapuşi numeroşi solzi de schawerdae (Rebel, 1908). La exemplarele zburate culoare galbenă. Desenul de culoare maro-ruginie solzii de culoare galbenă dispar repede și culoarea deschisă este puţin evident şi format dintr-o pată a aripii anterioare devine cenuşie deschisă, iar desenul marginii posterioare şi una subtornală, înguste şi maro deschis. 54 Armătura genitală la mascul este foarte 17. VII. 2019. (preparat genital nr. 2262/♂/ Kovács, asemănătoare la toate speciile grupului de specii 2/3.2.2020/♂ și 3/3.2.2020/♂/ Zlatkov) (23 ♂♂); 18. P. frigidana, practic diferă numai în forma apofizei VII. 2019. (3 ♂♂, 2 ♀♀); Carpaţii Meridionali, Munţii ventrale a phallusului și în structura vesicii eversate. Făgăraş, Iezerul Caprei, 2350 m, 17.VII. 2019. (1 ♂); Armătura genitală la femelă este foarte Carpaţii Meridionali, Munţii Bucegi, Caraiman, 2300 asemănătoare la toate speciile grupului de specii P. m, 27. VI. 2003. (preparat genital nr. 1486/♂/ Kovács) frigidana la care sexul feminin este cunoscut, însă (♂); Carpaţii Meridionali, Munţii Bucegi, Vârful ductus bursae este cel mai scurt la această specie. Caraiman, 2380 m, 27. VI. 2003. (1 ♂, 1 ♀); Carpaţii Date genetice: BIN URI: BOLD:AEA2346. Nu Meridionali, Munţii Bucegi, Vârful Caraiman, 2300 s-a evidențiat variație intraspecifică (n = 3). Distanța m, 22. VII. 2006. (♂); Carpaţii Meridionali, Munţii minimă față de specia cea mai apropiată (Nearest Parâng, Mohorul, 2100–2200 m, 13. VII. 2016. (♂), Neighbor), P. schawerdae din Alpii Dinarici este de legit S. Kovács & Z. Kovács; 3,14 %. BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă *Phtheochroa rugosana (Hübner, 1799) nu sunt cunoscute. Adulţii zboară ziua în vreme însorită în zona alpină a Carpaţilor Meridionali, la A fost inclusă în studiul nostru pe baza datelor altitudini de 2100–2380 m de la sfârşitul lunii iunie din literatură (Popescu-Gorj 1986: 82), nu a fost până la începutul lui august. confirmată cu material examinat Kovács( & Kovács RĂSPÂNDIRE: Specie endemică a Carpaților 2002a: 39) și ulterior a fost exclusă din fauna României Meridionali, semnalată până acum numai din Munții de Rákosy et al. (2003: 347, 359). Bucegi, Făgăraș și Parâng (Kovács et al. 2020). A fost semnalată ca P. drenowskyi (Rebel, 1916) din Munții Fulvoclysia defectana (Lederer, 1870) Bucegi pe baza unui exemplar femel de Karisch & Stănescu (2003) și Karisch (2003), apoi din Bucegi Specie cu date confirmate numai din Munții și Munții Făgăraş de Kovács & Kovács (2005b), și Caucaz, a fost menționată greșit din Amara (Caradja presupus că ar fi conspecific cuP. schawerdae (Rebel, 1903: 364; Razowski 1970: 239), a fost exclusă din 1908), a cărei sinonim este acum P. drenowskyi fauna României de Rákosy et al. (2003: 347, 360) și (Zlatkov & Huemer 2017: 22). nu a fost inclusă în studiul nostru (Kovács & Kovács 2007a). MATERIAL EXAMINAT: (79 exemplare, materialul tip al speciei, 12 preparate genitale ♂, 3 *Eugnosta hydrargyrana (Eversmann, 1842) preparate genitale ♀) -Colecţia NMNHS: 4 paratipi: Munţii Făgăraş, Specia a fost semnalată din România numai cu Căldarea Bâlea, 2100–2200 m, 14. VII. 2016. ssp. parreyssiana (Duponchel, 1843) (Rothschild (preparat genital nr. 3/20.1.2020/♀/ Zlatkov) (♀); 1912: 26; Caradja 1934: 190; Popescu-Gorj 17. VII. 2019. (preparat genital nr. 1/20.1.2020/♂/ 1964: 63, 1984: 140; Kovács & Kovács 2007a: 37), Zlatkov) (♂); Carpaţii Meridionali, Munţii Bucegi, a fost menționată fără specificarea subspeciei de Vârful Caraiman, 2380 m, 9. VII. 2013. (preparat la Viișoara de Kovács et al. (2002: 56) și greșit ca genital nr. 1/4.2.2020/♂/ Zlatkov) (♂); Carpaţii subspecia nominotipică în Catalogul Lepidopterelor Meridionali, Munţii Parâng, Mohorul, 2100–2200 m, din România (Rákosy et al. 2003: 79, 273; Kovács 13. VII. 2016. (preparat genital nr. 2/20.1.2020/♂/ & Kovács 2007a: 35). Eugnosta parreyssiana Zlatkov) (♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; (Duponchel, 1843) a fost ridicată la rang de specie -Colecţia TLMF: 3 paratipi: Munţii Făgăraş, de Nedoshivina (2007: 107). Aici excludem specia Căldarea Bâlea, 2100–2200 m, 14. VII. 2016. [Sample *E. hydrargyrana și o înlocuim cu E. parreyssiana în identification number] TLMF Lep 27414, TLMF lista de specii a României. Lep 27444 (1 ♂, 1 ♀); Carpaţii Meridionali, Munţii Bucegi, Vârful Caraiman, 2380 m, 9. VII. 2013. Cochylimorpha jucundana (Treitschke, 1835) [Sample identification number] TLMF Lep 27445 (completări pentru Kovács & Kovács 2005a: 98) (♂), legit S. Kovács & Z. Kovács; -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Holotip: BIOLOGIE: Razowski (2009: 43) afirmă că Carpaţii Meridionali, Munţii Făgăraş, Căldarea Bâlea, fluturele zboară în luna iunie și habitatul nu este 2100–2200 m, 17. VII. 2019. (♂), legit S. Kovács & cunoscut. Z. Kovács; 71 paratipi: Carpaţii Meridionali, Munţii Noi am examinat un exemplar mascul destul de Făgăraş, Bâlea, 2100 m, 9. VIII. 1992. (♀), (preparat zburat colectat în luna iunie, însă celelalte exemplare genital nr. 468/♀/ Kovács); Carpaţii Meridionali, care au fost colectate în a doua jumătate a lunii Munţii Făgăraş, Vârful Lăiţel, 2300 m, 21. VII. 2015. (3 august sunt în stare bună, ceea ce dovedește faptul că ♂♂); Carpaţii Meridionali, Munţii Făgăraş, Căldarea specia are două generații pe an. Ele au fost colectate Bâlea, 2100–2200 m, 14. VII. 2016. (preparat genital în habitate de stepă pe substrat calcaros, la joasă nr. 1909/♂/ and 1910/♀/ Kovács), (39 ♂♂, 1 ♀); altitudine. 55 Fig. 339–341: Phtheochroa duponchelana (Duponchel, 1843): 339 – aripa anterioară la ♂ / forewing of male; 340 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 341 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (339: schiţă după fotografie din / sketch after Razowski 2009; 340–341: după / after Razowski 1970).

Fig. 342–345: Phtheochroa carpatiana Kovács, Kovács, Zlatkov & Huemer, 2020: 342 – aripa anterioară la ♂ / forewing of male; 343 – aripa anterioară la ♀ / forewing of female; 344 – armătura genitală la ♂ / male genitalia; 345 – armătura genitală la ♀ / female genitalia (original).

56 DISTRIBUȚIE: Specie răspândită în zonele din țară și câteva specii încă nesemnalate, însă mediteraneene și submediteraneene ale Europei, din cu prezența probabilă în fauna României. Aripile Europa centrală semnalată numai din Ungaria, în anterioare, armăturile genitale la mascul și femelă afara Europei cunoscută din Bashkiria (Razowski au fost ilustrate pentru toate speciile tratate. După 2009: 44). Din România a fost semnalată de la Băile descrierea genurilor și a speciilor am prezentat Herculane de Uhryk (1904: 146) fără alte precizări, biologia, distribuția și datele din literatură. Am și datele au fost preluate și de Rebel (1911: 401). prezentat detaliat datele materialului studiat. Probabil pe baza acestor semnalări apare atât în lista Au fost propuse următoarele schimbări ale microlepidopterelor din România (Popescu-Gorj nomenclaturii: Longicornutia Razowski, 1960 stat. 1984) cât şi în cea a Europei (Razowski 1996). rev. și Longicornutia epilinana (Duponchel, 1842) Confirmăm acum prezența speciei în România comb. rev. și am motivat necesitatea întroducerii cu material colectat în Dobrogea, care este prima acestor schimbări de nomenclatură. semnalare a speciei din această regiune a țării (Rákosy Cu ocazia acestei revizii au fost descoperite o et al. 2003: 78). serie de specii interesante, o parte dintre ele au fost publicate ca rezultate preliminare și altele în această MATERIAL EXAMINAT: (15 exemplare, 1 serie de publicații. Cochylimorpha subwoliniana preparat genital mascul) (Danilevsky, 1962) a fost semnalată pentru prima -Colecţia S. Kovács & Z. Kovács: Dobrogea, oară în fauna europeană din România (Kovács & Pădurea Hagieni, 22. VI. 2016. (♂); Dobrogea, Cotu Kovács 1999a: 194, 1999b: 66; Neumann 2000: Văii, 25. VIII. 2017. (preparat genital nr. 1912/♂/ 134), numai după aceea din sudul Munților Urali Kovács) (6 ♂♂); 16. VIII. 2019. (7 ♂♂, 1 ♀), legit S. din Rusia (Nupponen et al. 2001) și doar recent din Kovács & Z. Kovács; Ungaria (Tokár 2015). Femelele necunoscute ale speciilor Aethes caucasica (Amsel, 1959) (Kovács & Concluzii Kovács 1996) și Phalonidia acutana (Kennel, 1913) (Kovács & Kovács 2002a, 2005a) au fost figurate și În seria de publicații am prezentat rezultatul unei descrise pentru prima oară din România și pe baza revizii a tribului Cochylini din România, care a fost aceluiași exemplar a fost figurată armătura genitală încheiat în 2005. Primele 4 părți ale seriei au fost la femelă la P. acutana și de către Razowski (2002: publicate în perioada dintre 2002 și 2007. Această planșa 49). Patru specii Cochylimorpha fucatana parte finală publicată cu o foarte mare întârziere (Snellen, 1883), Cochylimorpha cultana (Lederer, are nomenclatura actualizată (Brown et al. 2020), 1855), Gynnidomorpha luridana (Gregson, 1870) cuprinde datele de literatură și ale materialului și Cochylis flaviciliana (Westwood, 1854) au fost examinat accesibile până 2020. semnalate pentru prima dată în fauna României în În conformitate cu cea mai recentă clasificare a această serie de publicații. Alte șapte specii noi pentru familiei Tortricidae bazată pe studii genetice (Regier fauna țării au fost publicate ca rezultate preliminare: et al. 2012) tribul Cochylini include și subtribul Cochylimorpha meridiana (Staudinger, 1859) Euliina, motiv pentru care în această parte finală a (Kovács & Kovács 1997), C. fucosa ( Razowski, 1970) reviziei noastre a fost tratat și acest subtrib reprezentat (Kovács et al. 1999), C. alternana (Stephens, 1834), în România de genul Eulia Hübner, 1825 și specia E. Aethes moribundana (Staudinger, 1859) (Kovács & ministrana (Linnaeus, 1758). Kovács 1997), A. caucasica (Amsel, 1959) (Kovács În prima parte a seriei am prezentat metoda de & Kovács 1996), Pontoturania defessana (Mann, lucru, caracterizarea generală a subtribului Cochylina 1861) și Neocochylis salebrana (Mann, 1862) (atunci încă tribul Cochylini) și primele două genuri: (Kovács & Kovács 2002b). Phtheochroa carpatiana Phtheochroa și Hysterophora (Kovács & Kovács Kovács, Kovács, Zlatkov & Huemer, 2020 și 2002a). A doua parte a tratat genurile Cochylimorpha, Ceratoxanthis rakosyella Wieser & Huemer, 2000 Phalonidia și Gynnidomorpha (Kovács & Kovács sunt specii endemice în România (Wieser & Huemer 2005a). În a treia parte am discutat genurile Agapeta, 2000; Kovács et al. 2020). Phtheochroa unionana Ceratoxanthis, Fulvoclysia, Eugnosta, Commophila, (Kennel, 1900) este cunoscută în Europa numai din Prochlidonia și Eupoecilia (Kovács & Kovács 2007a), România (Kovács & Kovács 2002a). Am contribuit în a patra parte genul Aethes (Kovács & Kovács la cunoașterea biologiei speciei Cochylimorpha 2007b). În această parte a seriei, a cincia și ultima, jucundana (Treitschke, 1835) prin semnalarea celei am inclus genurile Cryptocochylis, Pontoturania, de a doua generații și a habitatului, care este stepa de Falseuncaria, Cochylis, Longicornutia, Diceratura, pe substrat calcaros la joasă altitudine, acestea fiind Brevicornutia, Cochylidia, Neocochylis, Cochylichroa până acum necunoscute. și Thyraylia precum și subtribul Euliina, completări și Am prezentat primele semnalări pentru corectări, concluzii și lista de specii actualizată. fauna regiunilor României la următoarele specii: Am întocmit chei de determinare bazate pe Cochylimorpha jucundana (Treitschke, 1835) caracterele morfologiei externe, ale armăturilor (Dobrogea), Brevicornutia pallidana Zeller, 1847 genitale la mascul și femelă pentru speciile cunoscute (Moldova), Cochylidia heydeniana (Herrich- 57 Schäffer, 1851) (Muntenia), Neocochylis hybridella parreyssiana (Duponchel, 1843) a fost ridicată la (Hübner, 1813) (Dobrogea), N. dubitana (Hübner, statut de specie de Nedoshivina (2007: 107). Aici 1799) (Oltenia, Dobrogea) și Cochylichroa E. hydrargyrana este exclusă și înlocuită în fauna atricapitana (Stephens, 1852) (Dobrogea). României cu E. parreyssiana. Semnalarea din Muntenia a speciilor Neocochylis În a doua parte a seriei Cochylimorpha jucundana salebrana (Mann, 1862) și Longicornutia epilinana (Treitschke, 1835) a fost semnalată numai pe baza (Duponchel, 1842) comb. rev. de către Karisch datelor din literatură (Kovács & Kovács 2005a: 98), (1999) nu au fost înregistrate în Rákosy et al. (2003: dar aici în ultima parte a studiului în completările 80). Semnalările din Satu Mare și Maramureș trebuie aduse părților precedente confirmăm prezența ei șterse din Rákosy et al. (2003: 80–81) în cazul prin publicarea datelor materialului colectat recent, speciilor Cryptocochylis conjunctana (Mann, 1864), totodată am evidențiat existența celei de a doua Brevicornutia pallidana Zeller, 1847, Cochylidia generații și specificăm stepa pe substrat calcaros la moguntiana (Rössler, 1864), C. subroseana joasă înălțime ca habitat al speciei, toate aceste date (Haworth, 1811), C. rupicola (Curtis, 1834), fiind până acum necunoscute. Cochylis roseana (Haworth, 1811), Neocochylis În consecință numărul total al speciilor de hybridella (Haworth, 1813) și Cochylichroa Cochylini semnalate din România este în prezent 98 atricapitana (Stephens, 1852), toate fiind determinate (97 Cochylina și 1 Euliina), dintre care 92 au fost greșit și publicate ca atare de Ardelean (1998: 177) confirmate cu material examinat, 6 au fost menționate și prezența lor în această regiune a țării nu am putut numai pe baza datelor de literatură și nu au fost confirma în cursul acestui studiu. confirmate cu material examinat în acest studiu și 4 După publicarea părților precedente ale seriei au specii sunt excluse din fauna României. mai fost publicate câteva date referitoare la fauna de Cochylini a României. Phtheochroa duponchelana Mulţumiri (Duponchel, 1843) a fost menționată din Banat cu Dorim să aducem calde mulţumiri colegilor care ne-au sinonimul P. gloriosana Herrich-Schäffer, 1851 sprijinit munca cu materialul din colecțiile lor sau aflate (Herrich-Schäffer 1851: 194; Razowski 1970: în îngrijirea lor, cu literatură de specialitate și informații 76), dar a fost omisă din studiul nostru (Kovács & nepublicate: L. Rákosy (Cluj), † A. Popescu-Gorj și Dr. Kovács 2002a), specia a fost inclusă în lista de specii M. Stănescu (Bucureşti), P. Huemer (Innsbruck, Austria), a României de Rákosy & Goia (2007: 73). O. Karsholt (Copenhaga, Danemarca), B. Zlatkov (Sofia, Bulgaria), L. Ronkay, Zs. Bálint, G. Katona şi Cs. Szabóky Phtheochroa carpatiana Kovács, Kovács, (Budapesta, Ungaria), C. Wieser (Klagenfurt, Austria), Zlatkov & Huemer, 2020 este o specie recent I. Kocs (Sf. Gheorghe), M. Pascu (Sibiu), † V. Vicol descrisă din Carpații Meridionali de Kovács et al. (Tg. Mureş), † H. Neumann (Timişoara), † Gy. Szabó (2020) și înlocuiește specia P. drenowskyi (Rebel, (Satu Mare), † M. Brătășeanu (Brașov), V. Albu (Friant, 1916) în Rákosy & Goia (2007: 73). Phtheochroa SUA), V. Dincă (Oulu, Finlanda), L. Székely (Săcele), C. Corduneanu (Botoşani), M. W. Manoliu (Cluj) şi T. Cs. drenowskyi a fost semnalată din Munții Bucegi de Vizauer (Dej). Adresăm mulțumiri speciale pentru R. J. Karisch & Stănescu (2003) și Karisch (2003), apoi Heckford (Plympton, Marea Britanie) pentru sprijinul lui din Munții Bucegi și Făgăraş de Kovács & Kovács substanţial adus realizării acestei lucrări. (2005b) și ulterior sinonimizată cu P. schawerdae (Rebel, 1908) de Zlatkov & Huemer (2017). Bibliografie Phtheochroa rugosana (Hübner, 1799) inclusă Abafi-Aigner L. 1903. Négy hét a Székelyföldön. Adalék în studiul nostru pe baza datelor din literatură, dar Háromszék vármegye lepkefaunájához. II. Rovartani neconfirmată prin material examinat (Kovács & Lapok 10 (9): 185–192. Kovács 2002a) a fost exclusă din fauna României de Albu V. & Albu S. 2018. Contributions to the knowledge Rákosy et al. (2003: 347, 359). of the Lepidoptera fauna of Southern Transylvania. Fulvoclysia defectana (Lederer, 1870) este o Entomologica romanica 22: 13–56. doi: 10.24193/ entomolrom.22.3 specie cu semnalări confirmate numai din Munții Albu V. & Albu S. 2020. Contributions to the knowledge Caucaz, a fost menționată în mod eronat de la Amara of the Lepidoptera of Vlăsia Plain (Muntenia, Romania). (Caradja 1903: 364; Razowski 1970: 239), a fost Entomologica romanica 24: 5–18. doi: 10.24193/ eliminată din fauna României de Rákosy et al. (2003: entomolrom.24.1 347, 360) și nu a fost inclusă în studiul nostru (Kovács Alipanah H. 2009. Synopsis of the Cochylini (Tortricidae: : Cochylini) of Iran, with the description of a & Kovács 2007a). new species. Zootaxa 2245: 1–31. Eugnosta hydrargyrana (Eversmann, 1842) a fost Ardelean G. 1998. Fauna județului Satu Mare, Țara semnalată din Romania numai prin ssp. parreyssiana Oașului, Culmea Codrului și Câmpia Someșului. Vasile (Rothschild 1912: 26; Caradja 1934: 190; Popescu- Goldiș University Press, Arad, 515 pp. Gorj 1964: 63, 1984: 140; Kovács & Kovács 2007a: Brown J. W. 2019. New genera, new species, and new combinations in New World Cochylina (Lepidoptera: 36), fără specificarea subspeciei (Kovács et al. 2002: Tortricidae: Tortricinae). Zootaxa 4671 (2): 195–222. 56) și pe baza semnalărilor mai sus menționate în mod https://doi.org/10.11646/zootaxa.4671.2.2 greșit ca subspecia nomniotipică (Rákosy et al. 2003: Brown J. W., Aarvik L., Heikkilä M., Brown R. 79, 273; Kovács & Kovács 2007a: 35). Eugnosta & Mutanen M. 2020. A molecular phylogeny of 58 Cochylina, with confirmation of its relationship Retyezatgebirges. Verhandlungen und Mitteilungen des to Euliina (Lepidoptera: Tortricidae). Systematic siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Entomology 45 (1): 160–174. doi: 10.1111/syen.12385 Hermannstadt 79–80 (1929–1930): 189–289. Burnaz S. 1993. Le catalogue de la collection de Diószeghy L. 1934. Die Lepidopterenfauna des Lépidoptères du Musée du Départament de Hunedoara Retyezatgebirges. Nachtrag I. Verhandlungen und - Deva. Sargetia, Acta Musei Devensis, Series Scientia Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Naturae 14–15 (1993): 157–302. Naturwissenschaften zu Hermannstadt 83–84 (1933– Caradja A. 1899. Zusammenstellung der bisher in 1934): 107–126. Rumänien beobachteten Microlepidopteren. Deutsche Fuss C. 1850. Verzeichniss der bis jetzt in Siebenbürgen entomologische Zeitschrift Iris. Dresden. 12: 171–218. aufgefundenen Lepidopteren. Verhandlungen und Caradja A. 1901. Die Microlepidopteren Rumäniens. Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Bulletin de la Société Roumaine des Sciences, Naturwissenschaften zu Hermannstadt 1: 54–64. Bucharest 10 (1–2): 110–168. Hedemann W. 1897. Microlepidopterologische Sammel- Caradja A. 1902. Die Microlepidopteren Rumäniens. Ergebnisse aus Herkulesbad (Mehadia). Verhandlungen Nachtrag I. Buletinul Societăţii de Şciinţe din Bucureşci. der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien. 47: 11 (5–6): 612–619. 27–30. Caradja A. 1903. Neuer Beitrag zur Lepidopterenfauna Herrich-Schäffer G. A. W. (1851) Systematische Rumäniens. Buletinul Societăţii de Şciinţe din Bearbeitung der Schmetterlinge von Europa, zugleich Bucureşci. 12 (5–6): 355–365. als Text. Revision und Supplement zu Jakob Hübner’s Caradja A. 1905. Neuer Beitrag zur Lepidopterenfauna Sammlung europäischer Schmetterlinge. 4: 1–288 + 48, Rumäniens. Buletinul Societăţii de Şciinţe din Index 23 + 29 Taf., Regensburg. Bucureşci. 14 (1–2): 227–243. Hormuzaki C. 1907. Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Caradja A. 1929. Badereise eines Naturfreundes Bukowina. (III). Fam. Pyralidae bis Micropterigidae. nach Tekirghiol (Carmen Silva). Ein Beitrag Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen zur Lepidopterenfauna der Dobrogea. Deutsche Gesellschaft in Wien 57: 34–104. entomologische Zeitschrift Iris 41: 41–65. Gozmány L. 1953. New data to the Microlepidoptera fauna Caradja A. 1934. Neuer Beitrag zur Kenntnis of the Retyezát Range. Annales Historico-Naturales der Lepidopterenfauna Rumäniens.-Deutsche Musei Nationalis Hungarici 4: 181–185. entomologische Zeitschrift Iris 48: 185–191. Karisch T.1999. Die Sammlungen des Museums für Căpuşe I. & Kovács A. 1987. Catalogue de la collection Naturkunde und Vorgeschichte Dessau. VI. Die de lépidoptères “László Diószeghy” du Musée Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) der Sammlung Départamental Covasna, Sfîntu Gheorghe. Institut de Dr. W. Thomas. Naturwissenschaftliche Beiträge des Spéologie “Émile Racovitza”, Bucarest. pp: 1–397. Museums Dessau 11: 214-234. Corduneanu C., Balan C. & Surugiu I. 2008. Lepidoptera Karisch T. 2003. Die Sammlungen des Museums für of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani Naturkunde und Vorgeschichte Dessau. VII. Die County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113- Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) der Sammlung 120. Dr. W. Thomas (Nachtrag) mit Beschreibung von zwei Corduneanu C. 2011. Lepidopterele (Insecta, Lepidoptera) neuen Arten. Naturwissenschaftliche Beiträge des din Rezervaţia forestieră Vorona – judeţul Botoşani, Museums Dessau 15: 121-129. România. 72–88. În: Burdea V., Duduman M. L. & Karisch T. & Stănescu M. 2003. On the presence of Rákosy L. (Ed.) Volumul de lucrări al simpozionului Phtheochroa drenowskyi (Rebel, 1916) (Lepidoptera: „Biodiversitatea şi managementul insectelor din Tortricidae: Cochylini) in Romania. Travaux du România”: Suceava, 24–25 septembrie 2010. Editura Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Universităţii „Ştefan cel Mare”. Antipa“ 45: 291–293. Czekelius D. 1897. Beiträge zur Lepidopteren- und Kovács S. & Kovács Z. 1999a. Noutăți faunistice, Odonaten-Fauna Siebenbürgens. Verhandlungen confirmări, infirmări și substituiri de specii. Buletin und Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für de informare Societatea Lepidopterologică Română 9 Naturwissenschaften zu Hermannstadt 46 (1896): 82– (1–4) (1988): 194. 88. Kovács S. & Kovács Z. 1999b. Faunistical records, Czekelius D. 1898. Kritisches Verzeichnis der confirmations, invalidations and species substitutions. Schmetterlinge Siebenbürgens. Verhandlungen Entomologica Romanica 3 (1988): 66. und Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Kovács S., Rákosy L., Kovács Z., Cremene C. & M. Goia Naturwissenschaften zu Hermannstadt 47 (1897): 1–78. 2002. Lepidoptere din Rezervaţia naturală “Dealul cu Czekelius D. 1909. Beiträge zur Schmetterlingsfauna fluturi” de la Viişoara (jud. Cluj). Buletin de informare Siebenbürgens. Verhandlungen und Mitteilungen des Societatea Lepidopterologică Română 12 (1–4) (2001): siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu 47–85. http://entobuletin.lepidoptera.ro/12_2001/ Hermannstadt 58 (1908): 153–164. BIE12200102_Kovacs_etal.pdf Czekelius D. 1918. Beiträge zur Schmetterlingsfauna Kovács Z. & Kovács S. 1996. The occurrence of Aethes Siebenbürgens VI. Verhandlungen und Mitteilungen caucasica (Amsel, 1959) (Lepidoptera: Tortricidae: des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften Cochylini) in Transylvania (Romania). Folia zu Hermannstadt 67 (1–6) (1917): 1–56. entomologica Hungarica 57: 85–89. http://publication. Czekelius D. 1924. Beiträge zur Schmetterlingsfauna nhmus.hu/pdf/folentom/FoliaEntHung_1996_ Siebenbürgens VIII. Verhandlungen und Mitteilungen Vol_57_85.pdf des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften Kovács Z. & Kovács S. 1997. Noi semnalări de Cochylini zu Hermannstadt 72–74 (1922–1924): 248–257. (Lepidoptera: Tortricidae) din fauna României. Buletin Dincă V. & Goia M. 2005. Contribuţii la cunoaşterea de informare Societatea Lepidopterologică Română faunei lepidopterologice a Munţilor Rodnei. Buletin de 7 (1–2) (1996): 7–12. http://entobuletin.lepidoptera. informare Societatea Lepidopterologică Română 16: ro/07_1996/BIE07ab199602_Kovacs_Kovacs.pdf 125–164. Kovács Z. & Kovács S. 2002a. Tribul Cochylini Diószeghy L. 1930. Die Lepidopterenfauna des (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea I (Partea

59 generală, Phtheochroa, Hysterophora). Buletin de Nemeş I. 1972. Asupra faunei lepidopterologice din zona informare Societatea Lepidopterologică Română 12 viitorului lac de acumulare de la „Porţile de Fier“. (1–4) (2001): 5–45. http://entobuletin.lepidoptera. Partea I. Studii şi Comunicări, Consiliul Judeţean ro/12_2001/BIE12200101_Kovacs_Kovacs.pdf pentru Ocrotirea Naturii Suceava 2: 201–215. Kovács Z., Kovács S. 2002b. First record of Thiodia Nemeş I. & Dănilă I. 1970. Catalogul colecţiei de caradjana Kennel, 1916 to the fauna of Europe, lepidoptere “Alexei Alexinschi” de la Muzeul Judeţean new records of Tortricidae (Lepidoptera) to the fauna Suceava. Partea I-a, Fam. Micropterigidae – Fam. of Romania. Entomologica Romanica 6: 45–52, Zygaenidae. Studii şi Comunicări, Știinţe Naturale: 2001. http://er.lepidoptera.ro/06_2001/ER06200103_ 131–265, Suceava. Kovacs_Kovacs.pdf Nemeş I. & Peiu M. 1968. Cochylidae noi sau rare pentru Kovács Z. & Kovács S. 2005a. Tribul Cochylini fauna R. S. R. (Lepidoptera). Institutul Pedagogic (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea II Galaţi, Lucrări Ştiinţifice 2: 179-183. (Cochylimorpha, Phalonidia, Gynnidomorpha). Nemeş I. & Peiu M. 1970. O nouă contribuţie la cunoaşterea Buletin de informare Entomologică 14–15 (2003– Cochylidaelor din fauna României (II). Institutul 2004): 57–145. http://entobuletin.lepidoptera. Pedagogic Galaţi, Lucrări Ştiinţifice 4: 153-158. ro/14_15_2003_2004/BIE14152003200406_Kovacs_ Neumann H. 2000. Specii rare şi specii noi de Kovacs.pdf microlepidoptere în fauna României. Analele Banatului Kovács Z. & Kovács S. 2005b. The occurrence of – Ştiinţele naturii 5: 131-143, Timişoara. Phtheochroa drenowskyi (Rebel, 1916) (Lepidoptera, Nupponen K., Junnilainen J., Nupponen T. & Tortricidae, Cochylini) in Romania. Entomologica Olschwang V. 2001. The cochylid fauna of the Southern Romanica 8–9 (2003–2004): 39–42. http://er.lepidoptera. Ural Mountains, with description of Cochylimorpha ro/08_09_2003_2004/ER08092003200406_Kovacs_ ignicolorana Junnilainen & K. Nupponen sp. n. Kovacs.pdf (Lepidoptera: Tortricidae: Cochylini). Entomologica Kovács Z. & Kovács S. 2007a. Tribul Cochylini Fennica 12: 94-107. (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea III Olaru V. & Nemeş I. 1968. Contribuţii la studiul (Agapeta, Ceratoxanthis, Fulvoclysia, Eugnosta, lepidopterelor din pădurea Gârboavele (II). Institutul Commophila, Prochlidonia, Eupoecilia). Buletin Pedagogic Galaţi, Lucrări Ştiinţifice 2: 167-177. de informare Entomologică 17 (2006): 5–56. http:// Obraztsov N. S. 1943. Lepidopterologische Ergebnisse entobuletin.lepidoptera.ro/17_2006/BIE17200601_ der Pamir-Expedition des Kiewer Zoologische Kovacs_Kovacs.pdf Museums im Jahre 1937. III. Tortricidae. Mitteilungen Kovács Z. & Kovács S. 2007b. Tribul Cochylini der Münchener Entomologischen Gesellschaft 33: 85– (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea IV 108. (Aethes). Buletin de informare Entomologică 17 (2006): Obraztsov N. 1956. Cochylidia gen. nov., eine neue 57–137. http://entobuletin.lepidoptera.ro/17_2006/ Phaloniidae-Gattung, nebst Beschreibung einer neuen BIE17200602_Kovacs_Kovacs.pdf Art aus Deutschland. Mitteilungen der Münchener Kovács Z., Kovács S., Zlatkov B. & Huemer P. 2020. Entomologischen Gesellschaft 46: 14–20. Phtheochroa carpatiana sp. nov. (Lepidoptera, Peiu M. & Nemeș I. 1970. Fauna de lepidoptere a masivelor Tortricidae), the Carpathian representative of Rarău–Giumalău. (Partea I-a). Studii şi Comunicări, the Phtheochroa frigidana species-group. Nota Ocrotirea Naturii, Suceava 47–75. Lepidopterologica 43: 265 – 279. https://nl.pensoft.net/ Popescu-Gorj A. 1964. Catalogue de la colection de article/52581/ lépidoptères „Prof. A. Ostrogovich” du Museum König F. 1975. Catalogul colecției de Lepidoptere a d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” Bucharest, 293 Muzeului Banatului. Muzeul Banatului Timișoara, 284 pp. pp, 20 pl. Popescu-Gorj A. 1976. Ord. Lepidoptera. In: Mann J. 1866. Aufzählung der im Jahre 1865 in L’entomofaune du nord de la Dobrogea, la zone Măcin- der Dobrudscha gesammelten Schmetterlingen. Tulcea-Niculiţel. Travaux du Muséum d’Histoire Verhandlungen der kaiserlich-königlichen zoologisch- Naturelle „Grigore Antipa“ 17: 159–172. botanischen Gesellschaft in Wien 16: 321–360. Popescu-Gorj A. 1995. Lepidopterans from the Marcu A. & Rákosy L. 2002. Catalogul colecției de surroundings of the Town Sinaia and from Bucegi lepidoptere “Dr. Vladimir Olaru” din Complexul Mountains (Romania). Travaux du Muséum d’Histoire Muzeal de Științele Naturii Galați. Societatea Naturelle „Grigore Antipa“ 35: 161–220. Lepidopterologică Română, Cluj-Napoca, 172 pp. Popescu-Gorj A. & Drăghia I. 1966. Données nouvelles Metzler E.H. & Brown J.W. 2014. An updated check list pour la connaissance de la faune de Lépidoptères du of the Cochylina (Tortricidae, Tortricinae, Euliini) of sud de la Dobroudja. Travaux du Muséum d’Histoire north of Mexico including Greenland, Naturelle „Grigore Antipa” 6: 89–98. with comments on classification and identification. Popescu-Gorj A. & Drăghia I. 1967. Ord. Lepidoptera. Journal of the Lepidopterists’ Society 68: 274–282. In: L’Entomofaune des forêts du sud de Dobroudja. Mihuț S. 1998. Lepidoptere din zona localității Bădeni Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle „Grigore (nord-estul Câmpiei Transilvaniei). Buletin de Antipa“ 7: 181–212. informare Societatea Lepidopterologică Română 8 (1– Popescu-Gorj A. & Drăghia I. 1968. Ord. Lepidoptera. 2) (1997): 67–77. In: Popescu-Gorj A. & X. Scobiola-Palade: Nedoshivina S. V. 2007. On the type specimens of the L’Entomofaune de l’Ile de Letea (Delta du Danube). Tortricidae described by Eduard Friedrich Eversmann Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle „Grigore from the Volgo-Ural Region. Nota lepidopterologica Antipa” 9: 227–278. 30: 93–114. Popescu-Gorj A. & Nemeş I. 1965. Les Microlépidoptères Nemeş I. 1970. Consideraţiuni sistematice, zoogeografice şi de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du ecologice asupra faunei lepidopterelor din rezervaţiile Muséum d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa“ 5: 147– ştiinţifice de la Frumoasa şi Ponoare, judeţul Suceava. 184. Studii şi Comunicări, Consiliul Judeţean pentru Razowski J. 1960. Studies on the Cochylidae (Lepidoptera). Ocrotirea Naturii Suceava: 115-138. Part II. The genera of the Palearctic Cochylidae. Polskie

60 Pismo Entomologiczne, 30: 281–356. Rothschild Ch. 1912. Beitrag zur Lepidopterenfauna Razowski J. 1968. Revision of the Generic Group Cochylis der Mezőség. Verhandlungen und Mitteilungen des Treitschke (Lepidoptera, Cochylidae). Acta Zoologica siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Cracoviensia 13: 131–148. Hermannstadt 62 (1): 1–32. Razowski J. 1970. Cochylidae. In: Amsel H. G., Gregor Stănescu M. 1995. The catalogue of “Ludovic F. & Reisser H. (Eds): Microlepidoptera Palaearctica. Beregszászy” Lepidopteran collection (Insecta: 3. Georg Fromme & Co., Vienna, 1–528, Plate 1–161. Lepidoptera). „Grigore Antipa“ 35: 221–346. Razowski J. 1985. On the generic groups Saphenista and Svensson I. 1966. New and confused species of Cochylis (Tortricidae). Nota Lepidopterologica 8: 55– Microlepidoptera. Opuscula Entomologica 31: 183– 60. 202. Razowski J. 2001. Die Torticiden (Lepidoptera, Swatschek B. 1958. Die Larvalsystematic der Wickler Tortricidae) Mitteleuropas. Bestimmung – Verbreitung (Tortricidae und Carposinidae). In: Abhandlungen zur – Flugstandort – Lebensweise der Raupen. pp. 319, Larvalsystematik der Insekten 3: 1–269. Akademie Bratislava. Verlag, Berlin. Razowski J. 2002. Tortricidae (Lepidoptera) of Europe. Székely L. 2005. Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor Volume 1. Tortricinae and Chlidanotinae. Bratislava, din zona Vulcanilor Noroioşi (Berca, Judeţul Buzău). 1–247. Buletin de informare Entomologică 14–15 (2003– Razowski J. 2009. Tortricidae of the Palaearctic Region. 2004): 33–40. Volume 2. Cochylini. Krakow – Bratislava, 1–195. Székely L. 2011. The Lepidoptera of Bucharest and its Razowski J. 2011. Diagnoses and remarks on genera of surroundings (Romania). Travaux du Muséum National Tortricidae, 2: Cochylini (Lepidoptera: Tortricidae). d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” 54 (2): 461–512. SHILAP Revista de Lepidopterología, 39: 397–414. Székely L. & Cernea E. 2007. The catalogue of “Mircea Rákosy L. 2002. Diversität der Schmetterlinge Brătăşeanu” Lepidoptera collection. C2 Design, Braşov, (Lepidoptera) im Cheile Turzii Naturschutzgebiet pp. 207. (Siebenbürgen, Rumänien). Entomologica Romanica 6 Székely L. & Görbe R. 2019. The Lepidoptera fauna (2001): 55–92. of “Dumbrava Vadului – Poienile cu Narcise” forest Rákosy L. & Goia M. 2007. Addenda und corrigenda (Șercaia, Brașov county, Romania). Brukenthal. Acta zu dem Verzeichnis der Schmetterlinge Rumäniens / Musei 14 (3): 597–620. Addenda et corrigenda la Catalogul Lepidopterelor Székely L., Haneschläger P. & Görbe R. 1999. Contribuții României. Entomologica Romanica 11 (2006): 69–79. la studiul faunei de lepidoptere din Câmpia Munteniei Rákosy L. & Wieser C. 2010. Diversität bei I. Buletin de informare Societatea Lepidopterologică Schmetterlingen (Lepidoptera) im Gebiet von Rimetea Română 9 (1–4) (1998): 177–186. (Eisenburg) (Transsylvanien, Rumänien). Buletin de Tokár Z. 2015. Elachista liskai Kaila, 2011 and informare Societatea Lepidopterologică Română 21: Cochylimorpha subwoliniana (Danilevsky, 1962) 36–83. new species to the Hungarian fauna (Lepidoptera: Rákosy L., Goia M. & Kovács Z. 2003. Catalogul Elachistidae, Tortricidae). Microlepidoptera.hu 8: 43– Lepidopterelor României / Verzeichnis 48. der Schmetterlinge Rumäniens. Societatea Wieser C. & Huemer P. 2000. Ceratoxanthis rakosyella Lepidopterologică Română, Cluj-Napoca, pp. 1–446. sp. n., eine bemerkenswerte neue Schmetterlingsart aus Rákosy L., Wieser C. & Stangelmaier G. 1999. Rumänien (Lepidoptera, Tortricidae). Entomologica Erfassung der Lepidopterologischen Biodiversität Romanica 4 (1999): 5–9. eines Felsbiotops in Siebenbürgen (Colţii Trascăului, Wieser C., Rákosy L. & Stangelmaier G. 2000. Apuseni-Gebirge) basierend auf zwei Sammeltage (19- Schmetterlinge (Lepidoptera). In: Rákosy L. & 20 Juli 1998). 9 (3–4) (1998): 167–176. Wieser C. (Eds) Das Macin Gebirge (Rumänien, Rebel H. 1911. Die Lepidopterenfauna von Herkulesbad Nord-Dobrudscha). Ein durch hohe Biodiversität und Orsova. Eine zoogeographische Studie. Annalen gekennzeichnetes Refugium reliktärer Arten. Fauna des k. k. Naturhistorischen Hofmuseums, Wien. 25: und Flora, unter besonderer Berücksichtigung der 253–430. Schmetterlinge und der Vegetationsverhältnisse. Regier J.C., Brown J.W., Mitter C., Baixeras J., Cho Carinthia II 190/110: 7–116. S., Cummings M.P. & Zwick A. 2012. A Molecular Zlatkov B. & Huemer P. 2017. Allopatric cryptic diversity Phylogeny for the -Roller (Lepidoptera: in the alpine species complex Phtheochroa frigidana Tortricidae) and Its Implications for Classification s. lat. (Lepidoptera: Tortricidae). European Journal and Life History Evolution. PLoS ONE 7 (4): e35574. of 368: 1–25. https://doi.org/10.5852/ doi:10.1371/journal.pone.0035574 ejt.2017.368

Zoltán Kovács Sándor Kovács str. Câmpul Mare nr. 133, str. Oltului nr. 57 bloc 6 sc. A ap. 6, RO–530240 Miercurea Ciuc, România. RO–520027 Sfântu Gheorghe, România. E-mail: [email protected] E-mail: [email protected]

Received: 03.12.2020 Accepted: 13.12.2020 Published online: 31.12.2020 Published: 31.12.2020

61