Primaria Comunei Turburea 1892-1993
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
PRIMĂRIA COMUNEI TURBUREA Existenţa comunei ca unitate administrativă cu personalitate juridică datează din 1864 şi a luat fiinţă ca urmare a Legii administrative din 31 martie. În conformitate cu prevederile acesteia, comuna era alcătuită din mai multe sate sau cătune a căror populaţie trebuia să însumeze în mod obligatoriu 500 de locuitori sau 100 de familii. Reşedinţa comunei se stabilea, de obicei, în satul cel mai dezvoltat. Primăriile comunale erau conduse de un primar împuternicit cu conducerea treburilor obşteşti şi de un consiliu comunal care era ales de adunarea alegătorilor comunei pe timp de doi ani, numărul membrilor acestuia variind de la 5 la 17 consilieri în raport cu numărul locuitorilor. Potrivit legii din 1864 şi celor ce i-au urmat, primăriile au avut numeroase şi variate obligaţii privind activitatea politică, economică, social- obştească, sanitară, educativă, financiară, de dezvoltare şi modernizare edilitară şi de urmărire a aplicării şi respectării legislaţiei. Instituţia administrativă a comunei Turburea s-a numit primărie în anii 1864-1949, comitet provizoriu în 1949-1950, sfat popular în perioada 1950- 1968 şi consiliu popular după 1968. În urma apariţiei legii nr. 69/1991, autonomia locală la nivel de comună realizându-se prin două autorităţi administrative- consiliul comunal ca autoritate deliberativă şi primarul ca autoritate executivă – denumirea ei va fi Consiliul Local al oraşului Novaci. A făcut parte din plasele Gilort, Săseni, Bibeşti şi Tg-Cărbuneşti iar apoi, între 1950-1968, din raionul Filiaşi. A avut în componenţă între trei şi şase sate. Astfel, între 1864 şi 1892 era formată din satele Turburea de Jos, Turburea de Sus şi Valea Calului. Denumirea satelor componente ale comunei va suferi unele schimbări în timp, astfel că în 1908, când are loc o nouă reorganizare teritorială, satul Turburea de Jos se va numi Turburea, dar va reveni la denumirea iniţială între 1938-1968, iar la împărţirea administrativă din 1968 primeşte din nou numele pe care îl va păstra de atunci încoace de Turburea. Satul Turburea de Sus îşi păstrează această denumire între 1892-1968, de la legea administrativă din 1968 fiind înglobat satului Turburea, comuna Turburea. Valea Calului şi-a păstrat această denumire din 1892 până în 1964 când i se schimbă numele în Şipoţelul, nume pe care îl poartă până în 1968, an în care este înglobat satului Şipotu ce făcea parte din comuna Turburea de la 1950. Din 1950, celor trei li se adaugă Spahii şi Bobaia, cel din urmă doar până în 1965 când revine la comuna Aninoasa. La ultima schimbare pe care o produce legea administrativă din 1968, comuna Turburea primeşte încă două sate – Cocorova© şArhivelei Poiana, ambele Naţionale atribuite administrativ, ale României până în 1968, comunei Poiana. 2 Satul Turburea de Jos, numit apoi Turburea a fost totdeauna reşedinţa comunei. Localitatea Turburea este atestată documentar în hrisovul din 9 martie 1502 prin care Radu cel Mare confirmă fraţilor Radu şi Petru, stăpânirea asupra mai multor munţi, precum şi asupra a diferite sate, moşii şi ţigani. Dintre celelalte sate ce compun comuna, Şipot este atestat documentar la 1345 în porunca prin care Mihnea Voievod, Domnul Ţării Româneşti întăreşte stăpânirea lui Vlad şi Stan asupra unor părţi de moşie la Turburea, Calul, Şipot şi Lazuri. Fondul arhivistic provenit de la această primărie conţine documente create în anii 1892-1993, însumând 1242 u.a. şi a intrat în păstrarea Direcţiei Judeţene Gorj a Arhivelor Naţionale prin preluarea, de la creator, în anii 1983 şi 2000, a 785 şi respectiv 773 u.a. Documentele sunt prelucrate arhivistic (ordonate, inventariate şi selecţionate), inventarul fondului este înregistrat sub numărul 215. Dosarele sunt ordonate cronologic şi cotate (numerotate) începând cu numărul unu în cadrul fiecărui an. După dosare sunt ordonate statele de plată a salariilor şi apoi registrele. Ambele categorii de documente sunt cotate începând cu numărul unu, peste ani. În componenţa fondului se întâlneşte o mare varietate de genuri de acte ca : decrete, H.C.M. (copii), decizii, ordine, circulare şi instrucţiuni ale organelor administrative ierarhic superioare- prefectură, preturi, sfaturi populare, raionale şi regional şi ale altor autorităţi civile şi militare, planuri de muncă şi de măsuri, procese verbale de control, ale organelor de conducere şi organismelor colective de lucru, decizii proprii, dări de seamă statistice, rapoarte, informări, bugete, planuri de venituri şi cheltuieli, dări de seamă contabile, inventare de bunuri aparţinând instituţiilor din comună, planuri ale forţelor de muncă, fişe de înregistrare, autorizaţii de construcţie şi proiecte tehnice, registre ( agricole, matricole, fiscale, de evidenţă a cotelor obligatorii şi contribuţiei în muncă ), certificate, declaraţii, tabele nominale, cereri, etc. Datorită faptului că fondul este compus dintr-o cantitate apreciabilă de documente, 15,80 m.l., conţinutul informaţional al acestora este destul de bogat. Bună parte dintre ele conţin informaţii referitoare la agricultură şi zootehnie, principalele ocupaţii ale locuitorilor. Mutaţiile petrecute în forma şi structura proprietăţii agrare sunt reflectate în documentele privind efectuarea de exproprierea păşunii comunale şi împroprietărirea locuitorilor cu terenuri1, aplicarea unor reglementări legale ca H.C.M. nr. 308/19532 şi Decretul nr. 115/19593, dar mai ales în cele privind socializarea agriculturii sub forma întovărăşirilor agricole şi a C.A.P-urilor4. Dările de seamă statistice anuale sau ocazionale şi recensămintele conţin date despre situaţia semănăturilor şi culturilor agricole, 1 1/1921-1939, 2/1947-1948. 2 6/1953 3 1/1959-1961,© 7/1959,Arhivele 1/1960-1961 Naţionale ale României 4 1/1959-1961, 4/1960, 1/1965, 1/1969, 36/1969, 24/1971, 12/1973, 1/1974-1975, 22/1974, 19/1980-1981, 1/1985-1986. În anul 1960, cele 5 unităţi agricole de tip socialist, aveau 467 familii şi o suprafaţă de 561 ha, aceasta fiind, în condiţiile efectuării de comasări masive de terenuri, şi suprafaţa arabilă deţinută (dosarul 4/1960, fila 8). În 1965, erau membrii CAP 1033 bărbaţi şi 1141 femei ( dosarul 3/1965, fila 7) 3 numărul gospodăriilor şi potenţialul economic al acestora, situaţia fondului funciar al comunei şi cultivarea diverselor tipuri de plante5. În anul 1965, din cele 1228,92 ha teren cât avea comuna, 920 ha aparţineau statului, 296,26 aparţineau GAC iar 12,66 aparţineau gospodăriilor individuale6. În conformitate cu unele date7, pentru cele 865 vite mari pe care le deţineau 340 capi de familie din cele trei sate ale comunei, locuitorii erau îndreptăţiţi să primească 288 ha păşune. În anul 1930, cei 1529 locuitori ai comunei8, deţineau 30 cai, 393 boi, 883 oi, 85 capre şi 277 porci9. În afară de astfel de situaţii privind numărul de animale deţinute de locuitorii comunei, documentele mai surprind şi situaţii privind împroprietărirea lor cu pământ10 , vânzarea de către 5 locuitori, datorită secetei, a 1,90 ha teren11 precum şi aprovizionarea cu porumb a familiilor sărace12, stoparea furturilor de produse agricole13 ş.a. Informaţii importante pentru cei care doresc să cunoască istoria acestei comune, sunt deţinute şi de dosarele care conţin deciziile date de primar, comitet provizoriu şi, mai târziu comitet executiv, de dosarele ce conţin procese-verbale încheiate cu ocazia şedinţelor Sfatului Comunal, precum şi de dosarele care se referă la lucrările sesiunilor Sfatului popular sau la cele ale şedinţelor Comitetului Executiv14. Multe dintre documente se referă la stabilirea şi efectuarea prestaţiei, numită mai recent contribuţie voluntară, prin intermediul căreia se realizează lucrări de interes obştesc precum repararea şi întreţinerea căilor de comunicaţie, construirea de obiective social-culturale – localuri pentru primărie, unităţi de învăţământ15, cămine culturale, dispensar medical16 şi electrificarea localităţilor17. 5 1/1930, 2/1947-1948, 6/1951, 1/1954-1957, 1/1955-1956, 12/1956, 1/1960-1961, 4/1960, 6/1961-1963, 16/1962, 3/1965, 10/1965-1966, 3/1966-1968, 25/1970-1971, 23/1971-1973, 27/1972, 28/1972-1974, 29/1972-1974, 3/1973-1974, 28/1973-1974, 21/1974-1976, 24/1976-1977, 2/1977-1978, 29/1977, 30/1977, 19/1979-1980, 19/1980-1981, 16/1981-1983, 21/1982, 12/1983-1984, 2/1984, 1/1985-1986, 1/1986-1987, 15/1986, 1/1987, 35/1987-1988, 36/1987, 12/1989 6 3/1965, fila 4 7 1/1921-1939, fila 2 ; din aceasta, nu erau decât 46 ha, fiind nevoie, în aceste condiţii să fie expropriat teren din moşia lui Marin Iliuţă (dosarul 1/1921-1939, fila 2). 8 Dosar 1/1930, fila 237. populaţia comunei va ajunge să numere 2840 locuitori în 1966 (dosarul 5/1965- 1966, fila 142) şi 5234 locuitori în 1977 (dosarul 2/1976-1977). 9 loc.cit., fila 225 10 în anul 1948, conform dosarului 2/1947-1948, filele 126-130, 132 locuitori aveau dreptul să fie împroprietăriţi cu terenurile moşiilor C.D. Negrea şi Gh. Crăsnaru. 83 locuitori trebuie să primească terenuri agricole de pe moşia lui C.D. Negrea din Aninoasa (dintre aceştia, 4 locuitori erau total lipsiţi de pământ, urmând să primească împreună cu cei 6 locuitori care posedau doar câte 12 ari, câte un hectar de teren ; ceilalţi locuitori, în funcţie de suprafaţa deţinută, urmau să primească între 12,5 şi 50 ari ) iar 49 locuitori trebuie să primească câte 10 ari locuri de casă în Groşerea şi Turburea, ca urmare a exproprierii moşiei lui G. Crăsnaru. 11 Loc.cit., fila 258. 12 loc.cit., fila 391, 45 de familii cu un total de 195 locuitori, datorită sărăciei, aveau nevoie să fie aprovizionaţi cu porumb. 13 1/1985-1986, fila 55 14 1/1923-1945,©