CAPITOLUL III Din Activitatea Operei Române Din Bucureşti
CAPITOLUL III Din activitatea Operei Române din Bucureşti SCENA LIRICA Centenar La sfârşitul anului 1985 am luat parte la un eveniment cu multiple semnificaţii în viaţa culturală a patriei noastre care a născut reverberaţii dintre cel mai înălţătoare în inimile iubitorilor de frumos ce se numără cu milioanele: Centenarul Operei Române. O sumară privire retrospectivă prilejuieşte reflecţii surprinzătoare căci la noi spectacolul liric are o tradiţie mult mai îndelungată, el - ca reprezentaţie sincretică elevată şi complexă - îşi făcuse apariţia încă din ultimele trei decenii ale secolului al XVIII-lea spre a înfrumuseţa viaţa zbuciumată a românului. În drumul lor spre alte meleaguri, diverse trupe de operă străine - mai ales italiene, franceze şi germane - poposeau pe meleagurile româneşti, susţinând reprezentaţii cu vodeviluri, comedii cu muzică şi opere. Alte trupe se constituiau special pentru provinciile româneşti, pentru oamenii acestui pământ care întotdeauna s-au înfrăţit cu frumosul, cu muzica, identificându-se şi cu actul de creaţie, dar şi cu cel de contemplaţie. Asemenea trupe au adus la noi valorile clasicilor, în frunte cu Mozart, ale cărui lucrări Răpirea din serai şi Flautul fermecat, reprezentate la scurt timp după premiera lor mondială, s-au bucurat de un nemăsurat succes. Un eveniment aparte a fost consemnat de trupa sibianului de origine germană Anton Hubacek, autorul operei Încartiruirea, prima încercare autohtonă în domeniul creaţiei de operă, a cărei premieră a avut loc la 13 noiembrie 1796. De prin 1808 trupa braşoveanului Gerger, de origine germană, a prezentat spectacole prin diferite oraşe transilvănene, printre acestea figurând opere şi comedii cu muzică. În 1815 această trupă a susţinut la Sibiu o stagiune de vară, printre operele cuprinse în repertoriu numărându-se Răpirea din serai de Mozart, Sacagiul de Cherubini, Ioan din Paris de Boieldieu.
[Show full text]