STUDIU DE CERCETARE / EVALUARE Iunie 2012

UNIUNEA EUROPEANÃ Ministerul Administra ţiei Ministerul Administra ţiei şi Internelor şi Internelor

Proiect finan ţat de Direc ţ ia General ă Afaceri Europene Oficiul Român pentru Imigr ări JRS România Societatea Na ţionalã de UNIUNEA EUROPEANÃ şi Rela ţii Interna ţionale Cruce Ro şie din România

Titlu proiect: „Intarirea capacitatii de returnare in baza informatiilor relevante privind tarile terte”

Program general : Solidaritatea şi Gestionarea fluxurilor migratorii (PG SOLID) Linie de buget : Fondul European de Returnare - Programul anual 2010 Beneficiar : Asociatia Serviciul Iezuitilor pentru Refugiati din România (JRS Romania) Ref : RF/10.01-05.01

IRAN

STUDIU DE CERCETARE / EVALUARE iunie 2012

Declinarea responsabilitatii

Studiile vizeaza cresterea operativitatii si capacitatii structurilor competente pentru returnarea imigrantilor ilegali, in conformitate cu standardele UE in domeniul returnarii, cu cele mai bune practici in ceea ce priveste returnarea voluntara sau fortata a persoanelor aflate in situatii ilegale, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului si a demnitatii persoanelor.

Studiile au fost desfasurate in cadrul proiectului „Intarirea capacitatii de returnare in baza informatiilor relevante privind tarile terte”, finantat de Uniunea Europeana, in cadrul Programului General “Solidaritatea si gestionarea fluxurilor migratorii”, prin intermediul Ministerului Administratiei si Internelor - Oficiul Roman pentru Imigrari, in cadrul Fondului European de Returnare, Programul Anual 2010, contract de referinta RF/10.01-05.01.

Studiile nu exprima opinia Uniunii Europene, Ministerului Administratiei si Internelor – Oficiul Roman pentru Imigrari, Asociatiei Serviciul Iezuitilor pentru Refugiati din Romania sau Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania.

Studiile de cercetare/evaluare au fost pregatite prin cercetarea informatiilor publice accesibile, precum si prin culegerea de informatii de la autoritati, organizatii neguvernamentale si experti. Acestea contin referinte cu privire la sursele de informatii utilizate, inclusiv in limba originala a documentelor citate. Toate sursele publice de informatii au fost citate. Daca pentru anumite motive o sursa nu a dorit sa fie numita in cadrul studiilor publice, numele sursei a fost pastrat confidential.

Studiile au fost desfasurate avand la baza o metodologie standard si o problematica prestabilita.

Studiile nu sunt si nu intentioneaza sa fie exhaustive cu privire la conditiile din tarile cercetate sau determinante cu privire la motivele care stau la baza deciziilor in cauzele cu cetateni straini.

Intrucat studiile au la baza in principal informatii publice accesibile, pot sa existe situatii in care informatiile cercetate nu au fost disponibile sau au fost incomplete. Anumite parti ale informatiilor pot sa nu mai fie de actualitate, in special cele cu privire la situatia securitatii, avand in vedere volatilitatea evenimentelor din tarile cercetate.

Traducerea studiilor a fost efectuata de catre traducatori autorizati numai in parte.

Pentru obtinerea de informatii suplimentare/detaliate va puteti adresa Centrului de Documentare al JRS Romania pe Informatii din Tara de Returnare: tel.: 031.102.14.23 fax: 037.287.70.90 e-mail: [email protected] www.jrsromania.org

IRAN

Denumirea oficiala : Republica Islamica Iran ( Jomhuri-ye Eslami-ye Iran ) Pozitionare geografica : Asia de vest, Orientul Mijlociu, se invecineaza cu: Irak si Turcia la vest, Afganistan si Pakistan la est, Armenia, Azerbaijan, Marea Caspica si Turkmenistan la nord si Golful Persic, Golful Oman la sud. Suprafata : 1 648 000 km 2; teren arabil: 12,3%; culturi permanente: 0,21%. Capitala : Tehran/Teheran (estimativ: 7,5 milioane locuitori in 2006) Orase importante : Teheran (capitala), Mashhad, Esfahan, Tabriz, Karaj, Shiraz, Qom, Ahvaz. Unitati administrative : 31 provincii (ostanha, singular - ostan); Alborz, Ardabil, Azarbayjan-e Gharbi (Azerbaijan Vest), Azarbayjan-e Sharqi (Azerbaijan Est), Bushehr, Chahar Mahal va Bakhtiari, Esfahan, Fars, Gilan, Golestan, Hamadan, Hormozgan, Ilam, Kerman, Kermanshah, Khorasan-e Jonubi (Khorasan Sud), Khorasan-e Razavi (Razavi Khorasan), Khorasan-e Shomali (Khorasan Nord), Khuzestan, Kohgiluyeh va Bowyer Ahmad, Kordestan, Lorestan, Markazi, Mazandaran, Qazvin, Qom, Semnan, Sistan va Baluchestan, Tehran, Yazd, Zanjan Limba : persana si dialecte persane 58%, turkic si dialecte turkic 26%, kurda 9%, luri 2%, balochi 1%, araba 1%, turca 1%, altele Moneda : rial iranian (IRR) Populatia : 77 891 220 (iulie 2011); Populatie care traieste sub limita saraciei: 18% (2010, Congressional Research Service) Religia : musulmana (oficiala) 98%; shia 89% si suni 9%; altele 2% (zoroastra, iudee, crestina si baha’i) Grupuri etnice : persan 51%, azer 24%, gilaki si mazandarani 8%, kurzi 7%, arabi 3%, lur 2%, baloch 2%, turkmen 2%, altele 1%. Relief : lanturi de munti neregulate care inconjoara Platoul central, doua deserturi mari la est de Platoul central, campii mici, discontinue, pe langa coasta; inaltimi extreme: 28 m la nivelul Marii Caspice si 5.671 m varful Kuh-e Damavand; hazarduri naturale: secete periodice, inundatii, furtuni de nisip, cutremure.

Situatia obiectiva generala

Per ansamblu, despre economia Iranului putem aprecia ca este marcata de ineficienta activitatii sectorului de stat, care este dependenta de sectorul petrolier, cel ce alimenteaza majoritar veniturile guvernului.Sectorul privat este limitat la existenta industriei mici si mijlocii constand in mici ateliere, ferme si servicii. Controlul asupra preturilor, subventiile, alte rigiditati influienteaza in mod negativ economia tarii. De retinut ca in 2009 s-a adoptat in Majlis (Parlament) propunerea presedintelui Ahmadinejad de reducere a subventiilor, in special la energie si alimente. Implementarea a pornit lent, populatia a protestat. Raman mari rata somajului (14 %) si inflatia (12 %). Supusa sanctiunilor SUA si ONU, pentru „dosarul nuclear”, Iranul se confrunta in prezent cu probleme care tind sa se amplifice in viitorul apropiat datorita si noilor sanctiuni care-i vor fi aplicate de data aceasta in domeniul petrolier (export de produse petroliere si import de echipamente de explorat si exploatat campurile sale petroliere).

In prezent, Iranul resimte sanctiunile aplicate in domenul bancar (i s-au inchis principalele filiale din SUA si Europa ale marilor banci iraniene), transporturi aeriene (nu poate cumpara avioane noi sau piese de schimb pentru avioanele vechi tip Boeing etc. si - ca atare - este nevoita sa le foloseasca pe cele vechi, aflate in uz de dinainte de anii 1980 sau sa cumpere avioane rusesti, tip Antonov etc.), financiar (are conturile blocate de catre majoritatea bancilor occidentale) si de personal (un mare numar de demnitari iranieni nu primesc vize de acces/participare la evenimente/intalniri ce au loc in occident). In ultimele zile din ianuarie 2012, devalorizarea rialului a atins cote dramatice/record, cu repercursiuni directe asupra mediului de afaceri si economiei tarii. La 21.01.2012, un dolar american se schimba cu 20 000 riali, in timp ce pe 20.1.2012 un dolar era 18 000 riali, iar in decembrie 2010 – un doalr era 10 500 riali. In fata acestei situatii, guvernul a impus o rata de un dolar american – 14 000 riali, dar se pare ca nu a reusit. La casele de schimb sunt cozi uriase. Lumea vrea sa transforme cat mai repede rialii in valuta. Oamenii de afaceri resimt socul. Marfa lor are pret fluctuant de la ora la ora si au mari pierderi. Lumea s-a orientat rapid si a inceput sa cumpere aur. Dar si acesta s-a scumpit rapid astfel ca azi uncia de aur se cumpara in Iran cu 270 GBP, dublu fata de 2010. Produsele de achita in riali in magazinele de stat. In cele private se accepta si doalri, euro, lire englezesti. La hoteluri se plateste in riali, valuta sau cu carti de credit. In Iran nu se accepta carti de credit emise de SUA si nici cecuri de calatorii. La ora actuala, dupa aproape doi ani de la mult disputatele si discutatele alegeri prezidentiale din vara lui 2009, autoritatile iraniene continua sa practice masuri si actiuni arbitrare, retineri, detineri, torturari si incarcerari de cetateni iranieni sau straini pe care-i acuza de activism, activitati subversive, proteste, trafic de droguri si alte fapte penale/infractiuni. Tinta autoritatilor o constituie si cei care constituie minoritati etnice sau religioase, jurnalisti, bloggeri, studenti. Datele recente pe care le avem arata ca situatia este departe de a se calma; ea s-a deteriorat. S-a inmultit numarul detinutilor politici si s-au inrautatit vizibil conditiile de detentie si asa deplorabile, cu precadere la inchisoarea Evin din Teheran. Mai mult, se multiplica numarul celor executati – cu precadere minoritari etnici sau religiosi, cu accent – la acest ultim aspect – pe cei din secta Bahai (in Iran doar crestinii, evreii si zoroastrienii sunt recunoscuti legal ca si minoritati religioase, celorlalte minoritati nefiindu-le recunoscute aceleeasi drepturi, fiind si persecutati pentru credinta lor, ajungandu-se la confiscari de proprietati, refuz de acces la educatie si/sau locuri de munca, amenintari si/sau violente fizice). In aceste conditii se inmultesc cazurile de plecare a mii de iranieni din tara natala in conditii legale si/sau ilegale, ei mentionand, de regula, ca isi parasesc tara din cauza opresiunii la care sunt supusi de catre autoritati. Cei plecati ilegal ajung in diferite tari, de regula vecine dar si in state europene, unde solicita azil politic 1.

Multiculturalitate

Iranul este o tara musulmana, dar nu araba. A se evita total si/sau in public o asemanare/comparare, fie si din confuzie, intre arabi si iranieni (persani) care este total nedorita/neavenita si cu posibile consecinte negative la adresa respectivei persoane necunoscatoare/ignoranta. Cetatenii straini trebuie sa se conformeze inca de la intrarea in Iran regulilor de conduita si vestimentatie stabilite de catre autoritati. Este vorba, in special, de vestimentatia femeilor: obligatoriu un batic pe cap (care sa acopere parul si fruntea) si un hejab (pardesiu lung pana la glezna), precum si un machiaj nestrident. In public sunt interzise gesturile tandre intre femei si barbati (gen mangaieri, tinut de brat, saruturi etc.), exceptie putand face doar cuplurile de soti, care insa sunt si ele legitimate pe strada (ei se pot doar tine de mana). Contravenientii sunt pasibili de retinere, amendare si alte pedepse din partea „politiei de moravuri” care patruleaza in permanenta pe strazi.

1 Expert de tara Iran, 07.02.2012 4

Strainii trebuie sa stie ca iranienii simpli cu care va veni in contact, inca de la intrare (soferi taxi, vanzatori din magazine etc.) nu sunt vorbitori de limbi straine, ceea ce-i pune, de la inceput, in dificila postura de a nu se putea intelege cu ei si de aici, pana la un posibil mic/mare confict (generat de lipsa de comunicare), este doar un pas. Ca atare, este bine/recomandat ca strainul sa aiba rezolvata, de la bun inceput, calatoria in Iran, incepand cu sosirea, continuand cu sederea si terminand cu plecarea din Iran. La intrarea in Iran se declara sumele de bani detinute care depasesc valoarea de 10 000 Euro. Este strict interzisa introducerea de bauturi alcoolice. De asemenea, consumul de alcool este interzis prin lege/Coran. Cetatenii straini trebuie sa respecte strict legislatia locala in materia contactelor cu iranienii, vamala (ex.: la iesire/plecare este interzisa detinerea de icre negre, cu exceptia celor cumparate la plecare, numai din aeroport). Barbatii, cetateni straini, sa nu admire femeile pe strada, sa nu faca gesturi ce pot fi interpretate ca obscene. Important : serviciile de securitate locale monitorizeaza atent majoritatea contactelor strainilor cu autohtonii, in special pe cele din mediile intelectuale/universitare. Este recomandabila evitarea contactelor (altele decat cele oficiale, care motiveaza prezenta strainului in Iran) cu cetatenii autohtoni si abtinerea de la orice gesturi care ar putea fi eronat interpretate de catre autoritati. In toate cazurile in care strainul ar manifesta surprindere sau va incerca sa protesteze, serviciile vor motiva simplu cu „datoria lor de a asigura strainului siguranta unei sederi confortabile si lipsita de evenimente in ospitalierul Iran”. Extrem de important pentru strain este faptul ca trebuie sa stie si, mai ales, sa aplice obligativitatea de a nu intinde/strange mana unei femei. Femeia, cetatean strain, va vedea ca un iranian nu-i va intinde niciodata mana (deci, si ea trebuie sa se abtina de la acest gest, altfel obisnuit in Europa , SUA etc.). Cetatenii romani care se deplaseaza in Iran trebuie sa detina viza obtinuta de la Ambasada Iranului din Bucuresti. Viza se mai poate obtine si la punctele de frontiera iraniene (aeroport, port, terestru) si este valabila doar 7 zile. Nota : si femeile, cetateni straini (inclusiv sotiile diplomatilor acreditati la Teheran), sunt obligate sa se imbrace ca si iraniencele si in public sa respecte intocmai obiceiurile locale. Femeile, cetateni straini, nu pot intra in Iran (sosea, port, aeroport) daca nu sunt imbracate corespunzator preceptelor si normelor iraniene. In aeroporturi se pot vedea banere mari, cu text in engleza, care spun “Va multumim ca ati inteles sa respectati tinuta traditionala iraniana”. Pe strada, femeia poate merge alaturi de barbat, chiar si la bratul acestuia, doar daca sunt sot-sotie. In autobuzele pentru transport in comun, barbatii stau in prima jumatate a vehiculului, iar femeile separat in a doua jumatate. La capitolul “lucruri permise si lucruri interzise in Iran” trebuie sa subliniem si faptul ca este interzis consumul de bauturi alcoolice.

Obiceiurile si eticheta sociala Salutul ( salaam alaykum sau numai salaam - pace): o strangere de mana, imbratisare, sarut (de regula de doua-trei ori pe fiecare obraz); barbati-femei: persoanele religioase nu strang mana si evita contactul vizual, in public, numai o inclinare a capului, de la distanta (trei pasi); este preferabil sa se astepte si sa se observe ce atitudine adopta persoana care trebuie salutata. Pentru barbatii religiosi practicanti este tabuu atingerea unei femei (sau invers). Traditional, rolul femeii este activitatea in gospodarie si sustinerea barbatului; in zonele rurale, traditia se pastreaza; cele care au serviciu, in zonele urbane, o fac cu acordul familiei. Dupa revolutia islamica din 1979, pe strada, femeile trebuie sa umble cu capul acoperit cu o esarfa (maghnae ), sa poarte maneci lungi, sa fie insotite de un membru (barbat) al familiei; chiar si femeile straine trebuie sa respecte aceste reguli (cap acoperit si maneci lungi; pantalonii sunt acceptabili), pantalonii scurti nu sunt admisi pentru barbati; exista agenti care patruleaza pe strazi si atrag atentia celor care nu sunt imbracati adecvat pentru „a respecta Islamul”. Din punct de vedere comportamental, iranienii au doua identitati: una in public - zaher si o alta in cadrul familiei restranse - batin . Politetea iraniana ( taarof ), un sistem de comunicare verbal si non-verbal, considera politicos sa protesteze in fata unor complimente, pentru a parea mai umili, mai vulnerabili in public. Stilul de comunicare tinde sa fie

indirect, iranienii considera nepoliticos sa spuna „nu” unor persoane pe care nu le cunosc prea bine, pentru a nu le rani sentimentele. Tabuu-ri: in public, femeile trebuie sa fie cat mai acoperite, sa nu se vada incheieturile de la maini sau picioare, capul trebuie sa fie acoperit, imbracamintea modesta. Gesturile de afectiune nu sunt permise in public, in special intre barbati si femei. Gesturile folosind degetele (de exemplu, OK cu degetul mare in sus) sunt considerate nepoliticoase. Alcoolul este interzis – nu se comercializeaza (se gaseste numai pe piata neagra si cei prinsi sunt aspru pedepsiti). La orice intalnire se ofera ceai, ceea ce demonstreaza ospitalitatea; nu este politicos sa refuzi. Familia este considerata baza structurii sociale; conceptul este mult mai particular decat in alte culturi; este restransa numeric: unu-doi copii, legaturile sunt foarte puternice in familia largita, loialitatea fata de familie este prioritara fata de alte relatii sociale sau chiar de afaceri; nepotismul este consideat un lucru bun. Vizitarea moscheelor: se scot pantofii inainte de a intra inauntru, pe covor/carpeta; adoptarea unei vestimentatii modeste, astfel incat tot corpul si membrele sa fie acoperite, femeile cu esarfa pe cap; inauntru nu se vorbeste tare; daca cineva se roaga, nu trebuie sa mergi direct prin fata lui; in timpul rugaciunilor congregationale, moscheea nu se viziteaza 2.

Conditii de calatorie pentru cetatenii romani

Vaccinuri Recomandari pentru persoanele care calatoresc in Iran: Vaccinare pentru: - hepatita tip A, tip B, febra tifoida, poliomielita (daca nu s-a facut nici o doza ca adult; tetanos-difterie (o data la zece ani), pojar, rujeola, rubeola pentru cei nascuti dupa 1956 – daca nu au facut acest vaccin; - tratament profilactic pentru malarie, pentru zonele rurale din Sistan-Baluchestan, partea de sud a provinciei Kerman si provincia Hormozgan3. Important: Serviciile de securitate locale monitorizeaza atent majoritatea contactelor strainilor cu autohtonii, in special pe cele din mediile intelectuale/universitare. Este recomandabila evitarea contactelor (altele decat cele oficiale, care motiveaza prezenta strainului in Iran) cu cetatenii autohtoni si abtinerea de la orice gesturi care ar putea fi eronat interpretate de autoritati. In toate cazurile in care strainul ar manifesta surprindere sau va incerca sa protesteze, serviciile vor motiva simplu cu „datoria lor de a asigura strainului siguranta unei sederi confortabile si lipsita de evenimente in ospitalierul Iran”. Cetatenii romani care se deplaseaza in Iran trebuie sa detina viza obtinuta de la Ambasada Iranului din Bucuresti. Viza se mai poate obtine si punctele de frontiera iraniene (aeroport,port,terestru) si este valabila doar 7 zile. Cetatenii straini trebuie sa se conformeze, inca de la intrarea in Iran, regulilor de conduita si vestimentatie stabilite de autoritati. Este vorba, in special, de vestimentatia femeilor: obligatoriu un batic pe cap (care sa acopera parul si fruntea) si un hejab (pardesiu lung pana la glezna) precum si un machiaj ne-strident. In public sunt interzise gesturile tandre intre femei si barbati (gen mangaieri, tinut de brat, saruturi etc.) exceptie pot face doar cuplurile de soti, care insa sunt si ele legitimate pe strada (ei se pot doar tine de mana). Contravenientii sunt pasibili de retinere, amendare si alte pedepse din partea „politiei de moravuri” care patruleaza in permanenta pe strazi. Strainul trebuie sa stie ca iranienii simpli cu care va veni in contact, inca de la intrare (soferi taxi, vanzatori din magazine etc.) nu sunt vorbitori de limbi straine ceea ce-i pune, de la inceput, in dificila postura de a nu se putea intelege cu ei si de aici, pana la un posibi mic/mare confict (generat de lipsa de comunicare) este doar un pas. Ca atare, este bine/recomandat ca strainul sa aiba rezolvata, de la bun inceput, calatoria in Iran, incepand cu sosirea, continuind cu sederea si terminand cu plecarea din Iran.

2 Portalul Kwintessential, accesat la data de 26.02.2012, disponibil la http://www.kwintessential.co.uk/resources/global-etiquette/iran-country profile.html 3 MD Travel, Health - Iran - vaccinations, malaria, safety, and other, disponibil la http://www.mdtravelhealth.com/destinations/asia/iran.php 6

La intrarea in Iran se declara sumele de bani detinute care depasesc valoarea de 10 000 Euro. Este strict interzisa introducerea de bauturi alcoolice. De asemenea, consumul de alcool este interzis prin lege/Coran. Cetatenii straini trebuie sa respecte strict legislatia locala in materia contactelor cu iranieni, vamala (ex.la iesire/plecare este interzisa detinerea de icre negre, cu exceptia celor cumparate, la plecare, numai din aeroport). Barbatii, cetateni straini sa nu admire femeile pe strada, sa nu faca gesturi ce pot fi interpretate ca obscene. La cazarea in hoteluri, strainii nu trebuie sa se arate surprinsi de detaliile ce figureaza in formularele de completat sau de faptul ca la receptie pot vedea/aparea si “civili” aflati acolo, “intamplator”. Faptul ca vor constata control in bagajele lasate la hotel nu trebuie sa-i surprinda si de aceea se recomanda precautie in a decide ce lasa la hotel 4.

Documente necesare Pentru straini: pasaport valabil cel putin 6 luni de la data intrarii pe teritoriul Iranului si viza aferenta. Toate tipurile de viza se obtin de la Ambasada Republicii Islamice Iran in Romania. Grupurile organizate de turisti pot obtine viza de intrare de la autoritatile de frontiera. Aceasta viza este valabila cel mult 14 zile. Din 2008, orice rezident permanent in Iran, indiferent daca este sau nu cetatean iranian, trebuie sa aiba Cardul national de identitate sau sa-si obtina numarul unic; se obtine de la filialele „Vital Records” ale Ministerului de Interne. Acest document se elibereaza la varsta de 15 ani, pe baza certificatului de nastere si a unei fotografii, si este obligatoriu pentru obtinerea altor documente (permis de conducere, pasaport, proceduri bancare, etc.)5.

Accesul la teritoriu

Procedura de la Aeroportul International Iman Khomeini (IKA): - Toti pasagerii care intra in Iran sunt supusi verificarii, prin controlul pasaportului si/sau documentelor de calatorie. - Astazi, Aeroportul International Iman Khomeini (IKA) este aeroportul principal pentru zborurile internationale. - Aici, controalele sunt separate pentru straini si pentru iranieni. Politia de Imigratie este responsabila cu controalele de securitate. La sosire, pasapoartele sau documentele de calatorie sunt scanate, iar datele personale sunt inregistrate in sistemul informatic, unde informatiile personale au fost in prealabil arhivate 6.

Documente de calatorie necesare celor returnati. Documete necesare in tara de returnare.

Prima masura este retinerea pasaportului si inceperea interogatoriului in vederea aflarii mobilului gestului. Conditiile practice de returnare a cetatenilor iranieni solicitanti de azil politic aflati in Romania difera de la caz la caz. Situatiile sunt insa putine, in comparatie cu alte state. De regula, in colaborarea cu Ambasada Iran la Bucuresti, se intampina rezistenta acesteia, care invoca, de regula, “necesitatea apararii drepturilor omului” si “libertatea de optiune a persoanei”. In majoritatea cazurilor de returnare, pe iranian il asteapta repercursiuni in Iran, de la inchisoare, sicanarea lui si a membrilor familiei sale, inclusiv disparitia fizica. Chiar de la inceput, prin Ordonanta Prezidentiala,

4 Expert de tara Iran, 07.02.2012 5 Australian Government - Department of Immigration and Citizenship, Country Guidance Notes – Iran, iulie 2011, disponibil la http://www.immi.gov.au/media/publications/pdf/2011/cgn-iran-july-2011.pdf 6 OSAR, Iran: départ illégal/situation des membres du PDKI/activités politiques en exil, Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR, 16.11.2010, disponibil la http://www.fluechtlingshilfe.ch/pays-d-origine/arabia/iran?set_language=fr

el poate ramane in Romania pe toata durata procesului. Documentele necesare pentru acces in Iran sunt pasaportul iranian sau act valabil emis de Ambasada Iranului. Partea romana emite actul care sta la baza expulzarii, care cuprinde expunerea de motive care a stat la baza luarii deciziei. Pasaportul i se reda doar in avion. Daca nu are pasaport,va fi luat in evidenta Oficiului Roman pentru Imigrari (ORI) care va elibera si un document de calatorie care sa-i permita sa ajunga la destinatie. De regula se aleg, daca e posibil, rute directe pentru a se evita ca respectivul sa ramana undeva, in vreun loc de tranzit. Iranienii returnati sunt, de regula, insotiti de cadre ORI pana la destinatie. Predarea iranienilor se face pe aeroport. Ei sunt preluati, de regula, de cadre ale IRGC (acoperite/civil sau in uniforma, dupa caz). Insotitorii romani revin in tara cu acelasi zbor (de regula Turkish Airline, cu escala la Istanbul) sau stau una – doua zile la Teheran, la un hotel, pe spezele ORI. De regula, la asemenea predari- primiri asista si un reprezentant al Ambasadei. Daca din verificari rezulta ca iranianul nu este periculos, nu va fi insotit pe durata calatoriei. Costurile ocazionate sunt suportate de autoritatile romane. Odata ajuns in Iran pentru iranian incepe calvarul. Este retinut de la aeroport si, efectiv, dispare. Rudelor sau prietenilor care eventual il asteptau nu li se dau explicatii. De regula, este dus la inchisoarea Evin din Teheran, unde incepe interogarea. In functie de raspunsuri, pozitie, acuzele aduse pentru gestul de a cere azil respectivul poate ramane in inchisoare, nejudecat, chiar si ani de zile sau poate fi executat, iar familia persecutata in anii ce vor urma. Chiar daca s-ar solicita, sa spunem, Ambasadei Romaniei sa se intereseze de respectivul, raspunsul autoritatilor locale va fi ca „respectivul este subiect/cetatean iranian care va suporta rigorile legii iraniene, deci orice interventie a unui tert este neavenita si contrara legii iraniene”. Este elocventa, in acest sens, practica si experienta Ambasadelor unor tari ca Anglia, SUA, Italia in materie. Ele au frecvent cazuri asemanatoare, multe fiind de iranieni cu dubla cetatenie, care motiveaza interventia tertului, dar in zadar. In Iran s-au inregistrat relativ putine cazuri de solicitare azil si acelea sunt 95% provenite/bazate pe ratiuni religioase, respectiv credinciosi shia din tari vecine, unde majoritari sunt sunni si in care shia se simt persecutati. Acestia sunt primiti in Iran si li se ofera facilitati de cazare, studii, munca 7.

Mijloace de calatorie interna

In tara, poti ajunge dintr-un punct in altul, fie cu masina (exista o retea rutiera buna), fie cu avionul (flota este foarte veche si din ce in ce mai nesigura), pe cale ferata sau navala (exista porturi mari la Oceanul Indian, ca Bandar Abbas,etc). Multe companii aeriene internationale efectueaza zboruri zilnice spre Iran: Lufthansa, KLM, Alitalia, Aeroflot, Austrian Airlines, Emirates, Gulf Airways, Kuwait Airlines, Turkish Airlines, Qatar Airlines etc. Cursele aterizeaza la Imam Khomeini International Airport(aproximativ 30 km de Teheran) sau Mehrabad International Airport (in capitala). In Iran exista 49 aeroporturi operationale/destinatii pentru curse externe si interne. Cea mai mare companie aeriana locala este Iran Air (de stat) care foloseste aparate tip Boeing, Fokker, Airbus (toate vechi insa, de peste 25-30 ani in exploatare, Iranul neputand cumpara altele noi din cauza sanctiunilor ONU si SUA) si Tupolev. Iran Air efectueaza curse externe spre 37 destinatii. Exista si companii private precum Mahan Air, Kish Air, Asseman. La cursele interne se inregistreaza des intarzieri plecare/sosire. Pretul biletelor este relativ redus (30-45 USD dus-intors). Parcul auto este compus cu precadere din autoturisme produse in Iran, fie modele proprii fie sub licenta de la Renault, Peugeot etc. Prin lege se admit la inmatriculare numai autoturismele consumatoare de benzina. Doar autobuzele pt transportul in comun si TIR-urile consuma motorina.

7 Expert de tara Iran, 07.02.2012 8

De aproximativ 3 ani s-a redus, pana la eliminare, subventionarea de catre stat a pretului benzinei (in 2007 se luau 10 litri benzina la 1 USD, iar astazi sunt 2 - 3 litri / 1USD). Si asta in conditiile in care Iranul este pe un loc de frunte in clasamentul mondial al detinatorilor de rezerve si zacaminte titei. Transportul in comun include: - reteaua de metrou (doar in Teheran). Pentru decongestionarea traficului, care se aglomereaza dinspre intrarea in oras spre centru, la gurile de metrou situate la intrarea in oras s-au construit locuri de parcare speciale, cu o capacitate de mii de spatii. - autobuzele, care circula aproximativ in orar, sunt aglomerate si, asa cum se amintea mai sus, in care barbatii si femeile sunt separate in vehicul. - taxiurile, sunt absolute insuficiente. De aceea, se practica acest serviciu si cu autoturismele personale. Este de retinut faptul ca circula singur in taxi numai acela care achita integral costul rutei pentru toate locurile din vehicul. De regula, intr-un vehiculul de cinci locuri (sofer +4) sunt 7 persoane. Soferul spune ce traseu are / vrea sa parcurga in oras si daca solicitantii se nimeresc pe acel trase, urca. Este chiar interesant sa stai la intersectii, sa opresti masini, sa afli traseul si sa te urci (daca mai e loc) dupa care cobori si te tocmesti la pret. La capitolul taximetrie mai este de retinut si faptul ca din 2006 s-au infiintat in marile orase firme de taximetre cu soferite, destinate exclusive transportului de femei. La Teheran, dar si in alte orase mari, datorita traficului rutier aglomerat, mai ales in timpul zilei, primariile in colaborare cu politia, au stabilit reguli si taxe corespunzatoare pentru cei care vor sa acceada in zona centrala. S-au fixat zone, s-au eliberat (contra cost) ecusoane de diferite culori (corespunzator zonelor accesate) si astfel se poate ajunge si pana la kilometrul zero. Politistii aflati pe trasee, fac filtre, ocazie cu care recunosc ecusoanele afisate pe parbriz si permit sau nu continuarea drumului. Este bine de retinut ca traficul si circulatia auto din marile orase sunt extrem de aglomerate. Nu se respecta regulile rutiere, nu se respecta semaforizarea. A traversa prin zonele indicate este o aventura pentru pieton, chiar daca semaforul indica culoarea verde. Este, de altfel, una din neimplinirile actualului primar general al capitalei, care are totusi si o realizare, nici de el crezuta: din 2006 este obligatorie purtarea centurii de siguranta. Amenzile mari i-au disciplinat pe soferi 8.

Conflicte armate continue

In Iran nu exista, la ora actuala, conflicte armate continue 9.

Regiuni cu risc de crescut de securitate

Exista insa o permanenta sicanare si oprimare a minoritatilor religioase si etnice. In nord-vestul Iranului se inregistraza confruntari periodice intre fortele iraniene si kurzi, in special kurzi din Irak, care intreprind raiduri armate in zonele de granite (si in interiorul Iranului). Acelasi gen de confruntare se regaseste si la granita cu Pakistanul, unde grupari violente pakistaneze intreprind raiduri in Iran. De asemenea, s-au inregistrat reprimari din fasa a unor nemultumiri ale minoritatii arabe din centru-vest, spre Irak. De regula, activitatile militare sunt desfasurate de militiile Basij si fortele IRGC ( Iranian Revolutionary Guards Corps ) aflate in subordinea directa a ayatolahului Khamenei, liderul spiritual suprem al tarii si conducatorul Iranului. Starea de tensiune exista in Iran si ea provine si este alimentata permanent de existenta “dosarului nuclear”, Israel si SUA admitand si varianta unui posibil atac asupra locatiilor nucleare iraniene, la care Iranul ameninta cu riposte si acest lucru tine Iranul in permanenta alerta militara. Se anticipeaza insa stari de tensiune, care vor creste si degenera in confruntari populatie-forte militare pana dupa alegerile parlamentare din 2 martie 2012.

8 Expert de tara Iran, 07.02.2012 9 idem 9

Fortele de securitate au arestat la 16.01.2012, bloggeri si jurnalisti iranieni, le-au perchezitionat casele si birourile, le-au confiscate computerele. Acuzatiile sunt de “actiuni impotriva securitatii nationale”, acuza de rutina in toate cazurile similare. Este un semnal clar ca se va interveni in forta pentru a preveni orice forme de protest, rezistenta si opozitie. Dar acesta mai este si un semnal al acutizarii conflictului care mocneste de doi ani intre presedintele Ahmadinejad si liderul spiritual supreme, ayatolahul Khamenei, precum si intre grupurile lor de sustinatori. Este util de stiut faptul ca, in ansamblul de forte Iranian, exista armata nationala a statului (cu armele traditionale: aero, naval, terestru) care apara granitele tarii si IRGC, care “apara revolutia si realizarile sale” si care se subordoneaza direct si numai lui Khamenei. Mai exista fortele Qods, care sunt o componenta a IRGC si se ocupa cu exportul de revolutie, teroristi si violenta in tari musulmane de interes pt Iran. In acest context, trebuie mentionat faptul ca, prin lege, este interzis ca populatia sa detina dispozitive de receptie si antene satelit. Periodic, politia face razii la domiciliu, confisca echipamentele si amendeaza detinatorii. In 2006-2007, pe un fundal de detensionare social-politica, aparusera si Internet Cafe-uri in marile orase. Apoi, ele au inceput sa dispara si a aparut politia domeniului electronic, care actioneaza pentru restrictionarea accesului doritorilor la acest sistem de comunicare, normal in cele mai multe tari. La 3.01.2012 politia a publicat un set de 20 noi reguli in materie de acces la Internet Cafe-uri, dintre care se retin: clientii sunt obligate sa se legitimize la intrare; proprietarii trebuie sa instaleze camere video de inregistrare si trebuie sa pastreze sase luni inregistrarile si alte detalii referitoare la clienti, sa foloseasca programe de cenzura etc. Pana atunci insa, in Iran se poate calatori. Exista restrictionari de zone doar pentru membrii corpului diplomatic. Sunt zone, anuntate periodic de Ministerul Iranian al Afacerilor Exterene, in care nu te poti deplasa deloc (locatii nucleare) si sunt zone in care te poti deplasa, cu anuntarea prealabila a ministerului, fara a se astepta vreo aprobare 10 .

Regiuni cu un grad ridicat de criminalitate

Sistan-Balouchistan, o provincie aflata la granita cu Pakistan si Afganistan, este scena, de zece ani, a unei rebeliuni sangeroase condusa de separatistii sunniti, apartinand etniei baloutche . In ultimii ani, mai multe atacuri au vizat moschee siite sau adunari religioase in Sistan-Balouchistan. Pe 28 mai 2009, un atac cu bomba a ucis 25 de persoane intr-o moschee siita din Zahedan, capitala provinciei Sistan-Balouchistan. In luna iulie 2010, in urma unui atac, s-au inregistrat 28 de morti, intr-o moschee din Zahedan in timpul unei ceremonii religioase la care participau Garzile Revolutionare - armata ideologica a regimului islamic. Cel putin 36 de persoane au fost ucise si aproximativ 50 au fost ranite intr-un atac cu bomba, miercuri, 15 decembrie 2010, in apropierea unei moschee siite din Chabahar, in provincia Sistan-Balouchistan din sud- estul Iranului, in timpul festivitatilor de doliu siit din Ashura. Cei 11 barbati acuzati ca au fost implicati in atacul cu bomba au fost executati, spanzurati in inchisoarea Zahedan, luni, 20 decembrie 2010. Potrivit agentiei de stiri iraniene Fars, 11 barbati aveau legaturi cu Miscarea iraniana de rezistenta a popoarelor, numita si Joundallah (Soldatii lui Dumnezeu), care isi asuma atacul. Patru din cei 11 barbati au fost condamnati de moharebeh (vrajmasie impotriva lui Dumnezeu), pentru ca au indreptat armele impotriva statului, pentru rapire si alte infractiuni. Cele mai multe dintre aceste atacuri au fost revendicate de miscarea extremista sunnita Jundullah (armata lui Dumnezeu). Potrivit Libération , „o adevarata sperietoare a Teheranului, si una din singurele opozitii care nu reuseste sa infranga rezistenta, in ultimii ani, miscarea a organizat atacuri din ce in ce mai spectaculoase, care au dus la 154 de morti si 320 de raniti, in total, conform justitiei iraniene, in iunie 2010.” Numita si MPRI, Jundullah este o grupare armata baloutche opusa guvernului iranian, ai caror membrii pretind ca sunt

10 idem 10

aparatorii Baloutches si sunitilor. Potrivit Amnesty International, „minoritatea baloutche din Iran este victima discriminarilor impuse de autoritatile nationale, adica incalcari grave ale drepturilor economice, sociale si culturale. Traind, in principal, in provinciile Sistan-e Baloutchistan si Kerman, ele reprezinta intre 1 si 3% din populatia totala a tarii (aproximativ 70 de milioane de locuitori). Este vorba de majoritatea musulmanilor suniti, in timp ce majoritatea populatiei iraniane este siita.” Miscarea este responsabila pentru mai multe atacuri in ultimii ani impotriva fortelor guvernamentale iraniei in provincia Sistan-e Baloutchistan, in special bombardamente, atacuri cu bombe si rapiri ale responsabililor, urmate de asasinate. In luna octombrie 2009, un atac cu bomba a omorat 42 de persoane dintre care mai multi ofiteri de rang inalt ai Pasdaran (Gardieni ai revolutiei, fortele de elita iraniene) din Pishin, o localitate aflata in apropierea granitelor pakistaneze. Acest atac cu bomba a vizat o reuniune, dintre comandati ai Pasdaran si sefii triburilor, menita sa „intareasca unitatea dintre siiti si suniti.” Potrivit L’Express , „liderul istoric al Jundullah, Abdomalek Righi, a fost executat in luna iunie 2010, dupa ce fusese arestat in luna februarie in urma interceptarii, de catre aviatia iraniana, a unui avion ce zbura deasupra Iranului. Fratele sau a fost executat in luna februarie 2010. Totusi, Jundallah a afirmat ca va continua actiunile de razbunare a liderului sau si de aparare a drepturilor minoritatii sunite baloutche pe care le considera ca sunt incalcate 11 .”

Prevederi legale privind persoanele returnate

Potrivit informatiilor pe care le-am putut colecta cu ajutorul interviurilor cu diferite persoane de contact, se pare ca practica autoritatilor in ceea ce priveste intoarcerea iranienilor este arbitrara si imprevizibila. Astfel, anumite persoane reusesc sa treaca de control, nu fara risc, in timp ce altii sunt retinuti imediat la intoarcerea in tara. Potrivit Amnesty International, in urma evenimentelor din 2009, chiar si iranienii care au plecat din Iran pentru a studia, munci sau din alte motive non-politice, dar care au exprimat public o parere critica despre evenimentele ce aveau loc in Iran, ar putea sa se confrunte cu riscuri la intoarcerea in Iran. Dat fiind comportamentul arbitrar si imprevizibil al autoritatilor, este foarte greu sa stim motivul pentru care o persoana ce se intoarce ar putea fi arestata. In egala masura, nu este clar daca autoritatile iraniene atribuie sistematic persoanelor care se intorc idei politice anti-guvernamentale doar pentru ca au cautat protectie in strainatate 12 .

Impactul statutului juridic precedent si al activitatilor dinaintea intrarii

Prin monitorizare, membrii diasporei critica regimul din luna iunie 2009. In luna noiembrie 2009, comandantul adjunct al fortelor armate iraniene, generalul Massoud Jazayeri, in editorialul sau, ziarul conservator Kayhan a afirmat ca demonstrantii din Iran si din afara Iranului au fost indetificati si ca la momentul potrivit „ne vom ocupa de ei”. In decembrie 2009, Wall Street Journal a declarat ca, potrivit informatiilor obtinute de fostul legiuitor iranian si fosti membrii ai Garzilor Revolutiei, autoritatile iraniene au dus o campanie de hartuire si intimidare a membrilor diasporei iraniene, ce critica regimul in toata lumea, si nu doar dizidenti politici eminenti. O parte a acestei campanii implica monitorizarea activitatilor iranienilor din strainatate pe Facebook, Twitter si Youtube si identificarea acelor persoane ce participa la demonstratii in strainatate. Interviuri facute de Wall Street Journal, cu aproximativ 90 de iranieni ce traiesc in strainatate, au aratat ca persoanele care au criticat regimul pe internet sau in demonstratii publice au fost supusi unor tehnici de hartuire si de amenintari similare pentru a-i face sa taca. In aceeasi masura, Campania Internationala pentru Drepturile Omului din

11 Ordre de Malte France, Fiche pays, Sur les risques de violation de l’article 3 CESDH pour les civils vivant au Sistan Baloutchistan et membres du MPRI, accesat la 22.06.2012 12 OSAR, Iran: traitement des requérants d’asile déboutés - Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR, 18.08.2011, disponibil la http://www.fluechtlingshilfe.ch/pays-d-origine/arabia/iran?set_language=fr

Iran (ICHRI) si-a exprimat ingrijorarea pentru amenintarile primite de dizidentii si activistii din strainatate din partea autoritatilor iraniene.

Supravegherea prin Internet Pentru regimul iranian, identificarea „delictelor cibernetice”, de la conflicte politice pana la pornografie, a fost mult timp o prioritate. Exista centre de supraveghere pe internet atat in cadrul sistemului judiciar, cat si in cadrul fortelor armate. La sfarsitul anului 2009, Ministrul de Informatii, Heydar Moslehi, a anuntat formarea unor „locotenenti seniori ai internetului”, pentru a putea face fata „inamicilor virtuali” ai Iranului. De asemenea, in 2009, Iran a anuntat crearea unei unitati de crime pe Internet in cadrul fortelor armate, pentru a-i gasi pe indivizii ce raspandesc minciuni si insulte impotriva regimului. Potrivit cercetarii Wall Street Journal, zeci de iranieni ce au criticat pe Facebook au afirmat ca parintii lor din Iran au fost interogati sau retinuti temporar din cauza mesajelor pe care le-au postat pe internet. Aproximativ 30 de persoane au fost, de asemenea, interogate la sosirea pe Aeroportul International Imam Khomeini (IKA), cu ocazia intoarcerii lor in Iran pe timpul verii. Cinci persoane au fost fortate de politie la aeroport sa se conecteze la conturile lor de Facebook. Majoritatea acestor persoane au afirmat ca pasaportul le-a fost confiscat. Alte tehnici de monitorizare ale serviciilor secrete constau in crearea de conturi false de Facebook, cu numele iranienilor din opozitie din strainatate pentru a pune intrebari si pentru a obtine informatii din partea noilor „prieteni” de pe Facebook 13 . Cei care nu au primit azil au intampinat probleme la intoarcerea in Iran in 2011. Cazul cel mai mediatizat in 2011 a fost, cu siguranta, cel al lui Rahim Rostami, un tanat de 19 ani, de origine kurda, care a cerut azil in Norvegia in 2008, fiind inca minor. Solicitarea sa de azil a fost refuzata de autoritatile norvegiene, iar Rahim a fost deportat in Iran pe 9 februarie 2011, insotit de doi ofiteri de politie din Norvegia. Dupa ce a fost predat autoritatilor iraniene, a fost interogat si transferat imediat la inchisoarea Evin, unde a stat mai multe zile, exilat si unde a fost supus la rele tratamente. In luna iunie 2011, Rahim a fost eliberat pe cautiune, in schimbul sumei de 1 miliard de tomani, adica mai multe de 90 000 euro. Rahim este acuzat ca „a avut contact cu tari straine” ( contact with alien countries ) si ca a facut „propaganda impotriva securitatii nationale” ( propaganda against the nation’s security ). Daca este imposibil sa definim cu precizie la ce se refera aceste acuzatii, potrivit Drepturilor Omului din Iran, o organizatie care reuneste activistii pentru drepturilor omului, bazele acestor acuzatii le reprezinta solicitarea de azil a lui Rahim. De asemenea, a primit un act de acuzare suplimentar legat de perioada in care inca traia in Iran. Procesul sau ar trebui sa aiba loc in iunie. Pana in prezent, nu avem informatii suplimentare cu privire la procesul sau. Un alt caz, raportat de Amnesty International, este cel al lui Mohammad Reza Fakhravar, cunoscut si sub numele de Arash Fakhravar. Arash a fugit din tara in luna ianuarie 2011 si prima data s-a dus in Irak, unde a fost inregistrat ca solicitant de azil de UNHCR, si a plecat imediat in Franta, unde a stat in martie si aprilie 2011. Dupa toate acestea, Arash a fost arestat la sosirea in Teheran, la sfarsitul lunii aprilie 2011. Rudele sale din Iran si din strainatate nu au putut afla unde este si s-au ingrijorat de circumstantele in care s-a intors. Potrivit Amnesty International, ar putea fi vorba de o disparitie fortata. Arash a fost retinut in Iran, pe 31 decembrie 2010, dupa ce a participat la o demonstratie impotriva autoritatilor iraniene in 2009. A fost retinut 30 de zile, exilat si judecat pentru ca „l-a insultat pe Liderul Suprem si a participat la revolte si tulburari”. A primit pedeapsa cu inchisoare cu suspendare, care s-ar activa doar daca ar face actiuni similare in urmatorii cinci ani. In Franta, a participat la demonstratii impotriva regimului iranian. De asemenea, OSAR stia de doua alte cazuri, in care solicitanti de azil, deportati din tari europene, au avut probleme la intoarcere. Intr-un caz, foarte similar celui lui Rahom Rostami, un tanar iranian, deportat prima data dintr-o tara europeana in Dublin, unde a solicitat azil, si, a doua oara, de acolo in Iran, unde a fost arestat imediat si inchis; de asemenea, a fost maltratat in inchisoare si, ca Rahim, asteapta hotararea judecatoreasca. De asemenea, am fost informati de un alt caz, in care, o solicitanta de azil, care nu avea

13 OSAR, Iran: départ illégal/situation des membres du PDKI/activités politiques en exil, 16.11.2010, disponibil la http://www.fluechtlingshilfe.ch/pays-d-origine/arabia/iran?set_language=fr 12

profil politic, a fost arestata dupa ce a fost deportata. A fost eliberata apoi pe cautiune. Ar fi trebuit sa apara in fata unui tribunal, dar nu stim ce acuzatii i-au fost aduse 14 .

Impactul detinerii anterioare a statutului de refugiat/protectie subsidiara. Impactul solicitarilor de azil respinse

Dupa adoptarea noii versiuni a codului penal iranian, de pe 8 iulie 1996, activitatea politica exercitata in strainatate de organizatiile ostile statului iranian, poate fi pasibila de sanctiuni. Totusi, nu exista decat putine informatii publice referitoare la tratamentele aplicate de iranieni la intoarcerea celor care au fugit din tara, legal sau nu, dupa ce au depus o solicitare de azil in strainatate, ce se cere a fi refuzata. Nu stim de nici un sistem de monitorizare sistematica a iranienilor ce se intorc, dupa ce au locuit in Europa, pe care autoritatile sau organizatiile de aparare a drepturilor omului sa il fi dezvoltat. Este incontestabil ca, de ani buni, serviciile iraniene observa si inventariaza sistematic activitatile politice ale cetatenilor lor din strainatate, si, in special, a membrilor eminenti ai organizatiile ostile regimului. Cu toate acestea, este foarte dificil de evaluat gradul de supraveghere al persoanelor ce participa la demonstratii ocazionale sau la reuniuni ale acestor organizatii fara sa ocupe o pozitie cheie in cadrul acestora. Totusi, de la tulburarile post-electorale care au lovit in 2009, supravegherea membrilor diasporei iraniene ce emite opinii critice impotriva regimului par sa fi crescut semnificativ. Potrivit Amnesty International, in urma evenimentelor din 2009, chiar iranienii care au plecat din Iran pentru a studia, munci sau din alte motive non-politice, dar care si-au exprimat public parerea critica despre evenimentele ce au avut loc in Iran, ar putea avea probleme la intoarcerea in Iran 15 .

Impactul parasirii ilegale a tarii de origine

Conform datelor adunate in timpul unei misiuni in Iran, de catre Serviciul de Imigrare Danez in 2008, o persoana care are un caz nerezolvat la un tribunal din Iran, nu poate parasi tara legal, deoarece este inregistrata pe o lista cu persoane carora le este interzisa iesirea din tara. Aceasta lista poate, de asemenea, sa fie consultata de personalul care lucreaza la aeroport cu ajutorul sistemului informatic. Mai multi informatori au declarat Serviciului de Imigrare Danez ca, daca o persoana este inscrisa pe aceasta lista si a plecat din tara ilegal, trebuie sa se astepte sa aiba probleme in cazul in care se intoarce in Iran. Gravitatea acestor probleme depind de infractiunile facute inainte de plecare. Este foarte probabil ca o astfel de persoana sa fie arestata, si sa fie judecata in conformitate cu legea iraniana pentru infractiunile comise inainte de plecare. Mai mult, sanctiunile ar putea fi mai severe din cauza plecarii ilegale. Aceste informatii au fost confirmate de doi dintre informatorii nostri iranieni in octombrie 2010: dupa parerea lor, daca numele unei persoane este inscris pe lista politiei de securitate, informatie ce poate fi verificata prin intermediul controlului documentelor la intrarea in tara, persoana ar fi, cu o probabilitate foarte mare, arestata la sosire. Potrivit unui raport al Consiliului de Refugiati din Canada, din 2005, iranienii suspectati la intoarcere de serviciile secrete ca ar fi implicati in infractiuni grave sau in activitati politice la nivel inalt impotriva regimului, pot, si ei, sa fie arestati la randul lor 16 . Serviciul de Imigrare Danez explica ca, date fiind controalele facute la aeroport, este foarte probabil ca, aceeasi persoana sa nu figureze pe lista politiei, dar sa fie plecat din tara ilegal, si, deci, sa nu fie inregistrata in sistemul informatic ca plecata din Iran sau sa calatoreasca doar cu un permis. Aceasta ar trebui sa se astepte, in caz de intoarcere, sa fie supusa interogatoriilor si poate fi chiar retinuta cateva zile. Informatorii Serviciului de Imigrare Danez au mentionat despre plata unei amende in cazul parasirii ilegale a tarii, daca persoana nu a avut alte probleme cu autoritatile iraniene in trecut. Cu toate acestea, daca o persoana a comis

14 OSAR, Iran: traitement des requérants d’asile déboutés - Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR, 18.08.2011 15 OSAR, Iran: départ illégal/situation des membres du PDKI/activités politiques en exil, 16.11.2010 16 idem 13

o infractiune sau a avut probleme cu autoritatile, aceasta ar fi, dupa toate posibilitatile, urmarita penal pentru acestea. Comisia consultativa de informare pe tara a spus, ca in ceea ce o priveste, toti iranienii care au parasit ilegal tara, fara un pasaport valid sau un document de calatorie similar, ar putea fi condamnati de la unu la trei ani de inchisoare sau ar putea fi amendati. Potrivit Comisiei consultative, atat iranienii fara pasaport sau document de calatorie valid cat si iranienii deportati in Iran si care nu poseda un pasaport cu viza pentru iesire sunt opriti la sosire si dusi la o instanta speciala langa aeroportul Merhabad, din Teheran. Istoricul individului, motivele plecarii ilegale ale acestuia, legaturile sale cu eventualele organizatii sau grupari sunt verficate, in urma carora judecatorul hotaraste severitatea pedepsei pe care o va primi. Investigarea plecarii ilegale duce adesea la descoperirea infractiunilor de baza, ceea ce duce la un proces combinat. Comisia consultativa da exemple in care pedepse cu inchisoarea de doi ani au fost acordate exclusiv pe baza plecarii ilegale. De retinut ca, pe baza acestor informatii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), in cazul R.C. vs Suedia, din 9 martie 2010, a estimat ca o intoarcere in Iran, data fiind situatia actuala a drepturilor omului si riscurile specifice cu care se confrunta iranienii neputand demonstra ca au parasit tara legal, ar fi contrara articolului 3 CEDO. Unul din informatorii nostri, consultat in luna octombrie 2010, afirma ca o persoana care ar fi parasit ilegal tara si care ar fi fost condamnata la inchisoare pe viata in trecut, pentru actiunile impotriva regimului, ar fi arestata imediat la sosirea pe aeroport, mai ales daca guvernul stie ca continua actiunile politice in afara tarii. Potrivit unui alt punct de vedere, al unui alt informator iranian, nu se poate stabili cu precizie ceea ce se poate intampla, deoarece autoritatile controleaza un anumit numar de persoane, fiind posibil ca unele dintre aceste persoane sa treaca de filtrele politiei de frontiera. In schimb, daca o persoana a fost, de asemenea, activa in afara tarii, exista un mare risc la o eventuala intoarcere in tara. In plus, daca numele persoanei este inregistrat in dosarul politiei de securitate, atunci, este foarte probabil ca persoana sa fie arestata la sosirea pe aeroport. Potrivit unei a treia persoane de referinta, se poate intampla ca un individ sa scape de control la sosire, in cazul in care politia monitorizeaza persoane foarte importante sau care sunt vazute ca un risc mai mare de catre autoritati. Totusi, persoana ar fi arestata cu certitudine daca ar incerca sa paraseasca din nou tara. In plus, daca persoana nu are un pasaport iranian, atunci ar atrage atentia autoritatilor care, foarte probabil, ar descoperi parasirea ilegala a tarii. Potrivit aceluiasi informator, daca numele persoanei este inscris in dosarul politiei, acesta va fi arestat. Conditiile de detentie pentru prizonierii politici din Iran sunt extrem de severe. Acestia sunt adesea retinuti in centre de detentie neoficiale sau in afara controlului judiciar, fara acces la un avocat si pot fi victime ale torturii si ale altor tratamente inumane si degradante 17 .

Impactul infractinuilor comise in afara tarii (dubla condamnare)

Hojatoleslam Gholam-Hossein Mohseni-Eje’i, procurorul general iranian, a afirmat, in luna februarie 2011, ca iranienii care comiteau o infractiune in afara tarii si care comisesera „actiuni impotriva securitatii nationale”, puteau fi urmariti penal. Procurorul s-a referit la iranienii din strainatate care calatoreau in America sau Regatul Unit pentru actiuni contra poporului iranian si a tarii. Procedurile vor fi cu siguranta deschise impotriva acelor persoane care vor fi judecate, odata intorsi in Iran sau condamnati prin intermediul autoritatilor internationale, daca nu trebuie sa se intoarca in Iran. Este util de remarcat faptul ca in luna aprilie 2010, ministrul Justitiei, Morteza Bakhtiari, a anuntat, in legatura cu acest subiect, crearea unui tribunal special cu scopul de a judeca infractiunile comise de iranienii ce traiesc in strainatate. Ministrul nu a specificat motivul creearii acestui mandat, dar acesta anunta ca a fost perceput de numerosi iranieni ca un avertisment al guvernului trimis anumitor iranieni din strainatate care sustin activ miscarea opozitiei 18 .

17 idem 18 OSAR, Iran: traitement des requérants d’asile déboutés - Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR, 18.08.2011 14

Diverse state, dar si ONU, au condamnat valul de executii ce au avut loc in Iran de la inceputul anului 2011. Potrivit informatiilor adunate de Amnesty International, Human Rights Watch, Reporteri fara frontiere, Compania internationala pentru drepturile omului in Iran, Federatia internationala a ligii drepturilor omului si Liga iraniana de aparare a drepturilor omului, cel putin 86 de persoane ar fi fost executate in aceasta perioada. Nu mai putin de opt dintre acestea au fost prizonieri politici, vinovati de moharebeh (razvratire impotriva lui Dumnezeu) pentru ca au participat la demonstratii sau din cauza presupuselor legaturi cu gruparile opozitiei. Avocatul iranian Shirin Ebadi afirma ca „autoritatile iraniene nu se multumesc cu reprimarea celor care au protestat impotriva realegerii lui Mahmoud Ahmadinejad, arestandu-i si condamnandu-i; de acum, recurg la executii si au luat obiceiul de a face executari simultane ale detinutilor politici si a unui numar considerabil de persoane condamnate pentru infractiuni penale.” Aceasta crestere este rezultatul intrarii in vigoare, la sfarsitul lunii decembrie 2010, a legii cu privire la lupta impotriva drogurilor facute de consiliul oportunitatii si aprobate de liderul suprem, ayatullah Ali Khamenei. Printre persoanele executate in luna ianuarie, 67 au fost condamnate pentru trafic de droguri. Potrivit organizatiilor apararii drepturilor omului, numarul a fost mai mare: surse de incredere indica faptul ca mai multe executii au avut loc in inchisori fara sa fi fost anuntate public. Avocatul aminteste: „motivata de consideratii politice, puterea iraniana, de ani de zile, a arestat membrii ai opozitiei si a adus impotriva lor acuzatii pentru urmarirea penala, pentru posesie de alcool sau droguri si pentru posesie ilegala de arme. [...] Este sigur ca aceste acuzatii sunt fabricate cum si ca autoritatile au incarcerat avocati si jurnalisti, printre care si colegi de ai mei. Avand in vedere cresterea considerabila a executiilor, lipsa transparentei din sistemul judiciar iranian si ultimele modificari aduse legii in ceea ce priveste drogurile, exista motive de teama ca puterea iraniana va recurge la infractiuni penale de drept comun pentru a condamna la moarte membrii opozitiei.” Cazul lui Yousef Nadarkhani constituie, in egala masura, un subiect de neliniste, deoarece a fost condamnat la moarte in luna septembrie 2010 pentru „apostazie a religiei musulmane”, in timp ce aceste infractiuni nu figureaza in actualul cod penal iranian. Pe 26 ianuare 2011, autoritatile au anuntat ca Sayed Ali Gharabat, condamnat pentru „raspandire a coruptiei” si „apostazie”, a fost executat in inchisoarea Karoun, din Ahvaz. Pactul international referitor la drepturile civile si politice, din care Iranul face parte, garanteaza libertatea religiei si credintei si, in special, dreptul de schimbare a religiei. De la inceputul anului 2011, cel putin 146 de executii au fost comise in Iran potrivit informatorului care se bazeaza pe marturiile si organizatiile de aparare a drepturilor omului. Raportul ONU se refera la „incalcari sistematice ale drepturilor omului in tara si la cresterea dramatica a numarului de executii.” Cel putin o persoana ar putea fi executata pentru apostazie; peste o suta de executii au fost facute pentru infractiuni legate de traficul de droguri. Printre condamnatii la moarte, peste 100 au sub 18 ani, chiar daca Iran a semnat conventii internationale care interzic executarea minorilor 19 .

Elemente de vulnerabilitate

Sanatatea

Sistemul de sanatate s-a imbunatatit in ultimii 40 de ani. Ministerul Sanatatii si Educatiei Medicale finanteaza si asigura ingrijirile de sanatate primara. S-a realizat, in ultimii ani, o dezvoltare remarcabila in sectorul sanatatii, cum ar fi realizarea unei retele de sanatate care sa asigure servicii de ingrijire primara, fapt care a dus la imbunatatirea indicatorilor de sanatate. Totusi, au ramas unele disparitati, intre 8-10% din populatie nu este acoperita de o schema de asigurari si trebuie sa plateasca direct. Accesul restrans si disponibilitatea scazuta a serviciilor in provinciile mai putin dezvoltate (Sistan si Baluchistan) au dus la

19 Le Monde, Un rapport de l’ONU dénonce des centaines d’exécutions secrètes en Iran, 17.10.2011, disponibil la http://www.lemonde.fr/asie-pacifique/article/2011/10/17/un-rapport-de-l-onu-denonce-des-centaines-d-executions-secretes-en- iran_1589409_3216.html 15

obtinerea unor indici scazuti in restul tarii (The World Health Organisation – WHO, Aprilie 2009, Country Cooperation Strategy for Iran ) Primul Plan National pentru Sanatate (1983-2000) a acordat prioritate serviciilor de prevenire si de ingrijire de baza si s-a axat pe grupurile de populatie cu cel mai inalt risc, in special in zonele cele mai sarace 20 . Exista doua tipuri de spitale in Iran - particulare si de stat. In functie de circumstante, atat cele private cat si cele de stat pot fi folosite de oricine, desi tratamentul la un spital de stat poate fi mai ieftin. Daca pacientul face parte dintr-o schema sociala de asigurari pentru care plata este facuta de angajator, acest lucru ii da dreptul la tratatment si medicatie subsidiara. Pentru cazuri medicale complexe, pacientii se pot adresa Consiliului Medical Suprem pentru finantara cheltuielilor medicale in afara tarii 21 . Persoanele cu HIV/SIDA trebuie sa faca fata frecvent discriminarii la scoala si la locul de munca. Guvernul a sustinut programe de constientizare HIV/SIDA, dar nu a interferat cu programele ONG-urilor pe aceasta tema. Spitalele de stat diagnosticheaza si trateaza gratuit pacientii cu SIDA. Se crede ca Republica Islamica Iran are cel mai mare numar de persoane care isi injecteaza droguri din regiune; infectiile cu HIV sunt centrate in special in acest grup de populatie 22 . Strategia principala a Programului National pentru Sanatate Mentala a fost integrarea sanatatii mentale in sistemul de ingrijiri primare. Aceasta integrare si-a atins obiectivele in zonele urbane, unde locuieste cea mai mare parte a a popolatiei. Desi majoritatea profesionistilor in sanatate mentala se afla in orase, serviciile sunt slabe, necoordonate intre sistemul privat si de stat, iar numarul de paturi este insuficient. Tulburarile sanatatii mentale si abuzul de substante are o mare prevalenta (21,9%), in special la femei (25,9% femei vs fata de 14% barbati); acest lucru se reflecta in numarul persoanelor care cauta asistenta profesionala si in cantitatea de substante psihotropice utilizate; depresia majora si anxietatea generalizata sunt cauze comune ale morbiditatii 23 .

Exista riscul transmiterii paludismului sub forma benigna in zonele de nord-vest, in mediul rural, pe timpul verii si in sud-est in perioada mai-noiembrie. De asemenea, s-au inregistrat cazuri de leismanioza cutanata sau intepaturi mortale de scorpion. Turbarea constituie alt risc asupra sanatatii, fiind recomandat sa nu ne apropiem de caini care, pe langa respectiva boala, pot transmite un parazit ce provoaca chisturi la nivelul plamanilor sau al ficatului. De retinut insa ca, in cultura religioasa musulmana, cresterea/detinerea de caini este rara. A fost sesizata o oarecare relaxare, la acest capitol, la nivelul familiilor iraniene cu o buna situatie socio-profesionala si/sau care au mers la scoli din lumea vestica. Boli transmisibile prin apa, hrana sau mediul ambiant - cele mai frecvente sunt maladiile diareeice, dar si unele cazuri de holera pe timpul anotimpului cald. Boli transmisibile prin contact uman - cazurile de infectare cu virusul VIH au sporit in ultimii ani, numarul de seropozitivi depasind 80 de mii de persoane. La intrarea in Iran nu se cere/verifica existenta unor vaccinuri, bolile care necesita vaccin fiind eradicate. Sanatatii i se aloca anual aproximativ 4% din PIB. Statistic, revine 1 medic la mia de locuitori. Iranul are o retea bine pusa la punct de spitale de stat si private, dotate cu aparatura moderna si in care lucreaza personal medical calificat, marea majoritate a doctorilor fiind absolventi de facultati in tari occidentale precum SUA, Anglia, Germania, dar si Romania(cu precadere in stomatologie,chirurgie).

20 The World Bank, Iran Country Brief, disponibil la http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/IRANEXTN/0,,menuPK:312966~pagePK:141132~piPK:1 41107~theSitePK:312943,00.html 21 UK Foreign and Commonwealth Office, Human Rights and Democracy: The 2010 Foreign & Commonwealth Office Report - Section VII: Human Rights in Countries of Concern, 31.03.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/157766/260152_en.html 22 UNAIDS, Report on the global AIDS epidemic 2010, 23.11.2010, disponibil la http://issuu.com/unaids/docs/unaids_globalreport_2010?mode=window&backgroundColor=%23222222 23 WHO, Country Cooperation Strategy - Iran, aprilie 2009, disponibil la http://www.who.int/countryfocus/cooperation_strategy/ccsbrief_irn_en.pdf 16

Iranul aloca sume considerabile sectorului de cercetare medicala si sunt mari producatori de vaccinuri. In 2014 vor ajunge la suficienta in privinta producerii in Iran a principalelor categorii de vaccinuri necesare populatiei. Ca factori de retinut sunt de mentionat : Dna. Marzieh Vahid Dastjerdi, actuala ministra al sanatatii, promoveaza inca din 2011,cu mari sanse de success, idea separarii pe sexe a spitalelor; sustine ideea ca in fiecare regiune sa existe cel putin un spital exclusiv pentru femei. La Teheran exista deja trei spitale exclusiv pentru femei, cadrele medicale fiind si ele femei. Unul din motivele folosite/invocate este si acela ca “evenimentele violente produse pe strazi, dupa alegerile din iunie 2009, la care au participat si barbati si femei, au necesitat masura, menita a conduce la reducerea/pana la eliminare a prezentei impreuna a barbatilor si femeilor in diverse locuri, inclusive spitale, scoli, universitati” (in invatamant idea este sustinuta de Ministrul Educatiei,Hamidrza Gadzhibabai). Marile orase se confrunta frecvent cu fenomenul poluarii severe a aerului. Sunt situatii cand acest lucru determina si sistarea orelor de curs si/sau a unor fabrici. In acele momente autoritatile recomanda si uneori impun ca batranii si elevii sa evite orice deplasare in oras. Costurile la medicamente si tratamente medicale au crescut cu 20 pana la 40% dupa ce guvernul a redus unele subventii. Asigurarile de stat si private acopera cea mai mare parte a populatiei. Principalele institutii (ministere, banci etc.) incheie asigurari cu spitale si policlinici, inclusive particulare 24 .

Apa potabila

97% in mediu urban si 92% in mediu rural din sursele de apa potabila se estimeaza ca au fost imbunatatite 25 . Banca Mondiala a finantat doua programe pentru imbunatatirea surselor de apa potabila si instalatii sanitare, in perioada 2003-2004: - Proiectul pentru rezerva de apa si instalatii sanitare pentru Ahwaz si Shiraz - au fost reabilitate doua statii pentru epurarea apei in Ahwaz si au fost instalate doua rezervoare complete pentru ape uzate, in Shiraz; - Proiectul pentru rezerva de apa si instalatii sanitare in orasele din partea de nord - au fost reabilitate sistemele pentru rezervele de apa in orasele Rasht si Anzali si s-a construit o statie de colectare a apelor uzate si de epurare in Sari. Exista apa potabila pentru consumul populatiei la nivel central si regional. Din observatii personale, rezulta ca in marile orase, populatia foloseste apa de la robinet atat pentru baut cat si pentru gatit. Sunt mari producatori care imbuteliaza apa naturala si plata din izvoare proprii, atat sub licenta proprie cat si starina. Starea de sanatate este intretinuta si de faptul, aproape unicat in zona, ca in marile orase pe strazi exista canale speciale, pe lateralele strazii, prin care de 2-3 ori pe saptamana autoritatile dau drumul la apa care provine din izvoare cu apa nepotabila, din topire zapezii sau din ploi (stransa in rezervoare uriase sau lacuri de acumulare) si spala pur si simplu strazile, ducand la vale gunoaiele eventual existente pe sant. Se remarca curatenia exemplara pe marile artere si strazi, faptul ca iranienii tin foarte mult la curatenie, la vegetatie, la flori, care sunt udate zilnic fie din instalatii speciale montate pe spatiile verzi fie din mers, de la cisterna- auto. De retinut si faptul ca salubritatea oraselor mari este, cu precadere, asigurata de afgani, aflati in numar mare in Iran (cu statut legal, dar si ilegal si care practica masiv munca la negru). Regimul de hrana sanatos si miscarea sunt intrate in stilul de viata al iranienilor.

Drepturile omului

Este un capitol care din 1979 (preluarea puterii de catre teocratii condusi atunci de ayatollahul Khomeini) constituie in permanenta marea problema a societatii iraniene, dar si “calul de bataie al Occidentului in relatia cu Iranul, datorita zilnicelor incalcari ale drepturilor cetateanului de catre conducerea tarii. Daca la

24 Expert de tara Iran, 07.02.2012 25 Joint Monitoring Programme for Water Supply and Sanitation of WHO & UNICEF, disponibil la http://www.wssinfo.org/documents links/documents/?tx_displaycontroller[type]=country_files 17

vremea cand au aparut frictiuni in relatia Occident-Iran, primii ar fi acordat atentia necesara documentarii si condamnarii ferme a incalcarii si suprimarii drepturilor omului si nu ar fi pedalat ani de zile, de multe ori “in gol” pe tema dosarului nuclear, astazi tema relatiei Iran-restul lumii era clarificata. Exista mii de detinuti politici in toate inchisorile iraniene,cea mai vestita fiind Evin din Teheran. De-a lungul anilor autoritatile iraniene au executat mii de femei si barbati. Au fost sute de cazuri, multe documentate, dar foarte,foarte greu, datorita opacitatii impuse de responsabilii de la putere, de putinele ONG-uri iraniene in colaborare cu Amnesty International si Medecins Sans Frontieres. In Iran activitatea ONG-urilor este oficial permisa, dar se creeaza obstacole birocratice la inregistrare si pe perioada activitatii. Ele sunt infiltrate de serviciile secrete. Contactele cu ONG-uri internationale sunt supravegheate si, de regula, eficienta ONG-urilor Iraniene este redusa. Iranul este, credem, unica tara care aplica pedeapsa cu moartea si delicventilor minori. Se practica, in mod cotidian, retinerea suspectilor(de regula, activisti politici, studenti, minoritari religiosi sau etnici si mai nou a bloggerilor si internauti) si inchiderea in inchisori, unde zac nejudecati si 6-10 ani. Homosexualitate este pedepsita cu inchisoarea, spanzurarea sau omorarea prin lapidare (lovirea cu pietre). Similar si lesbianismul. Femeile sun considerate, conform legii Sharia a regimului Iranian Islamic, fiinte de categoria doua. Multe au fost si continua sa fie retinute sau arestate, torturate etc. pentru motivul ca nu se imbraca conform codului Islamic, pentru ca sunt rujate sau machiate contrar acestui cod. NOTA : si femeile-cetateni straini (inclusive sotiile diplomatilor acreditati la Teheran) sunt obligate sa se imbrace ca si iraniencele si in public sa respecte intocmai obiceiurile locale. Femeile de cetatenie straina nu pot intra in Iran (sosea, port, aeroport) daca nu sunt imbracate corespunzator preceptelor si normelor iraniene. In aeroporturi se pot vedea afise mari, cu text in engleza, care spun “Va multumim ca ati inteles sa respectati tinuta traditionala iraniana” 26 . A existat o crestere brusca a utilizarii pedepsei cu moartea. Tintele guvernului au continuat sa fie activisti ai societatii civile, in special avocatii, activistii in domeniul drepturilor omului, studentii si jurnalistii. Delictele pedepsite cu moartea includ: omorul, violul, traficul si posesesia de droguri, jaful armat, spionajul, sodomia/homosexualitatea, adulterul si dezertarea. In 2010, autoritatile iraniene au inregistrat 252 executii, dar grupurile care militeaza pentru drepturile omului cred ca au fost executati mai multi, fara confirmare oficiala. Cea mai mare parte dintre cei executati au fost condamnati pentru infractiuni asociate drogurilor, ca urmare a unor procese eronate in instantele revolutionare de judecata. Numarul executiilor a crescut si mai mult odata cu intrarea in vigoare a unei legi anti-drog modificate la sfarsitul lunii decembrie 2010, elaborata de catre Consiliul de Celeritate (Expediency Council) si aprobata de catre Liderul Suprem Ayatollah Ali Khamenei. De atunci, Iranul a executat peste 400 de detinuti – inclusiv 67 de infractori condamnati pentru infractiuni cu privire la droguri doar in ianuarie 2011- conform grupurilor care militeaza pentru drepturile omului. Autoritatile au refuzat sa recunoasca mai mult de jumatate dintre aceste executii. Autoritatile au continuat sa inchida ziare avand ca tinta jurnalistii si bloggerii. Conform Reporters Without Borders , incepand din octombrie 2011, in inchisorile din Iran erau 49 de jurnalisti si bloggeri. Autoritatile au incarcerat, persecutat si hartuit zeci de avocati, din iunie 2009 27 . Reporters Without Borders au fost socati sa afle decizia Curtii Suprema de a sustine pedeapsa cu moartea pentru Saeed Malekpour – programator de pagini de internet. Familia lui a spus ca instanta a luat decizia sub presiunea Garzilor Revolutionare ( Revolutionary Guards ). Un rezident canadian care a fost arestat pe 4 octombrie 2008, in timp ce isi vizita familia - Malekpour, 35 ani, condamnat la moarte in ianuarie 2011 pentru acuzatii de instigare impotriva Guvernului si de insultare a Islamului 28 .

26 idem 27 Human Rights Watch, World Report 2012, 22.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/208802/314347_en.html 28 Reporters Sans Frontière, Iran: Death sentences and national Internet, 11.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/209100/314735_en.html 18

Guvernul a limitat sever dreptul cetatenilor de a schimba in mod pasnic guvernul, prin alegeri libere si corecte si a continuat o campanie asupra violentei si intimidarii post-electorale. Guvernul a comis crime extrajudiciare si a executat persoane condamnate penal, precum minori si prin procese inechitabile, iar uneori prin executii de grup. Fortele de securitate aflate sub controlul Guvernului au comis fapte de violenta si represiune de motivare politica, inclusiv tortura, batai si viol. Guvernul a dispus pedepse severe sanctionate oficial, incluzand amputarea si biciuirea. Comitetul continua sa fie profund ingrijorat de numarul mare aflat in crestere a pedepselor cu moartea, efectuate in mare parte de catre stat, de definirea de spectru larg si deseori vaga a infractiunilor pentru care este aplicata pedeapsa cu moartea si de numarul mare al pedespelor capitale si a metodelor de executie. De asemenea Comitetul este ingrijorat si de utilizarea continua a executiilor publice, precum si lapidarea, ca metoda de executie. Noteaza, cu ingrijorare de asemenea, rata ridicata a executiilor realizate de catre stat, in randul minoritatilor etnice 29 . Amnesty International someaza autoritatile iraniene sa implementeze pe deplin recomandarile recente ale Comitetului Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului, organismul insarcinat cu supravegherea punerii in aplicare a Pactului International cu privire la Drepturile Civile si Politice (International Covenant on Civil and Political Rights - ICCPR ), la care Iranul este stat parte. Observatiile finale urmeaza dupa doua rapoarte recente ale Natiunilor Unite, subliniind violarea drepturilor omului in Iran: raportul Secretarului General al Natiunilor Unite catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite, publicat la 15 septembrie 2011 si raportul interimar al nou-numitului Raportor Special asupra situatiei drepturilor omului in Republica Islamica Iran, publicat la 23 septembrie 2011. In observatiile sale finale, Comitetul a ridicat problema esecului autoritatilor iraniene de se conforma ICCPR in mai multe privinte, inclusiv in ceea ce priveste discriminarea impotriva femeilor si a lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor si a minoritatilor etnice si religioase, violenta domestica, nivelul ridicat de executii in curs de desfasurare, inclusiv a infractorilor minori, precum si lapidare, tortura si alte rele-tratamente, inclusiv pedepse crude, precum biciuirea si amputarea, arestari abuzive, detentie in izolare si alte deficiente in administrarea justitiei, rezultate in procese inechitabile, inclusiv o lipsa de independenta a sistemului judiciar, violarea drepturilor minoritatilor religioase si etnice si restrictii nejustificate cu privire la drepturile la libertatea de exprimare, de asociere si de intrunire 30 .

Femei

Femeile iraniene sunt discriminate in ceea ce priveste casatoria, divortul, mostenirea si custodia copilului. O femeie necesita aprobarea tutorelui ei de sex masculin pentru casatorie, indiferent de varsta ei. O femeie iraniana nu ii poate transmite cetatenia ei sotului, daca acesta a fost nascut in strainatate, sau copiiilor lor. O femeie nu poate obtine pasaport sau nu poate calatori in afara tarii fara permisiunea scrisa a sotului ei 31 . Conform Codului Penal Islamic din Iran (1991), "femeile care apar in public fara un hijab adecvat ar trebui sa fie incarcerate de la zece zile la doua luni sau sa plateasca o amenda de la 50 000 la 500 000 riali”. Conform relatarilor, legea se aplica tuturor femeilor iraniene, indiferent de religia lor. Cu toate acestea, sursele afirma ca nu exista o definitie legala clara a ceea ce inseamna un hijab adecvat, Freedom House arata ca "nu a existat niciodata un consens printre ulema (clerici islamici) cu privire la semnificatia si la proportiile hijabului islamic. Departamentul de Stat al Statelor Unite anunta ca, data fiind lipsa claritatii in definirea codului vestimentar, femeile sunt subiectul opiniilor fortelor disciplinare si a judecatilor”.

29 Refugee Documentation Centre (Legal Aid Board), Iran: Information on the current security situation, 04.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1930_1326789836_q14846-iran.pdf 30 Amnesty International, Iran: UN bodies shine light on ongoing degradation of human rights situation, 07.11.2011, disponibil la http://www.amnesty.org/en/library/asset/MDE13/097/2011/en/d0cbc408-780d-4b5b-a261-5e9ce8803270/mde130972011en.pdf 31 Human Rights Watch, World Report 2012, 22.01.2012 19

De asemenea, Freedom House a anuntat ca femeile au fost pedepsite deoarece „si-au aratat o parte din par, pentru ca au utilizat cosmetice, au purtat ochelari de soare, o haina stramta sau scurta, aratandu-si pielea de la incheietura mainii sau a gleznei, linia gatului sau purtand cizme peste (in loc de sub) pantaloni 32 . Constitutia prevede pentru femei protectie egala in temeiul legii si a tuturor drepturilor omului, politice, economice, sociale si culturale, in conformitate cu Islamul. Dispozitiile din codurile islamice civile si penale, in special sectiunile care se ocupa de familie si de dreptul de proprietate, fac discriminari impotriva femeilor. La scurt timp dupa revolutia din 1979, guvernul a inlocuit acele legi care au oferit femeilor drepturi sporite in casa si locul de munca cu un sistem juridic bazat in mare masura pe practicile Sharia. Guvernul a aplicat segregarea de gen, in majoritatea spatiilor publice, inclusiv pentru pacienti, pe parcursul ingrijirii medicale si a interzis femeilor sa stea in apropierea barbatilor necasatoriti sau a barbatilor fata de care nu au nici un fel de legaturi. Femeile trebuie sa calatoreasca intr-o parte separata a transportului public si sa intre pe intrari separate in cladirile publice, universitati si aeroporturi. Legea nu interzice in mod specific violenta domestica. Au existat cazuri de abuz conjugal si violenta impotriva femeilor. Iranul nu are adaposturi publice sau private pentru femeile abuzate. Din cauza unor deficiente legale, a atitudinilor sociale si insasi a naturii unor astfel de abuzuri, violenta in familie ramane o problema33 . Procentul de angajare al femeilor in institutiile publice este net inferior cu al barbatilor. Pe durata zilei, femeia este obligate sa fie tot anul (indiferent de anotimp) imbracata sobru (cu acel hejab lung pana la glezne), nemachiata, cu batic pe cap (care sa nu lase sa i se vada coafura), in timp ce barbatii pot umbla imbracati lejer. De regula, pe sub hejab, femeile poarta pantaloni. Pe strada, femeia poate merge alaturi de barbat chiar si la bratul acestuia doar daca sunt sot-sotie. La nunta, mirele si mireasa petrec in sali separate cu invitatii/invitatele lor. Nu se permite participantilor sa viziteze sala celuilalt. Participarea comuna este permisa doar la domiciliul mirilor (daca dispun de spatiu suficient). In casnicie, daca sotul afirma si produce un martor pentru a-si acuza sotia de adulter, aceasta poate fi, in timp record, judecata si, de regula, omorata prin lapidare (lovirea cu pietri) in public. Femeile nu au voie sa intre pe stadioane pentru a urmari meciuri. Ele nu pot practica si concura in diverse sporturi decat complet imbracate. Femeile nu pot canta ca soliste pe scena, nu au voie sa practice meserii precum chelner, receptioner hotel etc. care le-ar expune privirilor barbatilor mai mult decat prevede conduita islamica. In autobuzele pentru transport in comun, barbatii stau in prima jumatate a vehiculului iar femeile separat in a doua jumatate. Din constatari rezulta ca in Iran, la farmacii se pot lua prezervative la liber ca si contraceptivele. Avortul este dificil, dar se poate aranja. Femeia divortata cu sau fara copiii, primeste o suma lunara de la fostul sot. Daca se recasatoreste, orice sprijin din partea fostului sot inceteaza. Femeia singura, cu copil din afara casatoriei este “o intamplare nefericita“ in societatea de musulmani habotnici din Iran; este neavenita, dar, in cele din urma, tolerata. Din constatari se poate afirma ca “nu este indicat/recomandabil” ca barbatul (necasatorit, vaduv) sa acorde atentie sau sa flirteze cu o domnisoara sau femeie maritata. Mai nou, o parlamentara din Majlisul Iranian (Parlamentul) sustinea in Parlament necesitatea cresterii numarului de femei-parlamentar in cadrul alegerilor parlamentare care au avut loc in martie 2012. Dansa propune sa fie zece femei-parlamentar pentru Teheran si cate doua pentru celelalte regiuni (30). Parlamentara a motivat cererea cu cresterea din ultimii ani a numarului femeilor angajate, cu necesitatea prezentei femeii in institutiile decidente, cu necesitatea rezolvarii problemelor socio-profesionale si domestice ale femeii 34 .

32 Immigration and Refugee Board of Canada, Iran: The enforcement of dress codes, Query response on the enforcement of dress codes, 20.12.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/208515/314018_en.html 33 UK Border Agency (Home Office), Iran: Operational Guidance Note: Iran, noiembrie 2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1788_1322732738_iran-ogn.pdf 34 Expert de tara Iran, 07.02.2012 20

Avortul Avortul a fost ilegal in Iran inca de la Revolutia Islamica din 1979. Desi nu exista exceptii explicite de la aceasta interdictie, legislatia iraniana, in general, permite actele care sunt efectuate pentru a salva viata unei persoane; astfel, se intelege ca de obicei avortul este ilegal, cu exceptia situatiei cand este necesar pentru a salva viata mamei. In 2005, Parlamentul iranian a aprobat o masura care sa permita avortul in primele patru luni de sarcina in cazurile de insuficienta fetala; masura a fost in cele din urma respinsa de catre Consiliul de Aparare al Iranului ( Iranian Guardian Council )35 .

Serviciul militar

Barbatii reprezinta aproximativ 40 de milioane din populatia de 77,8 milioane locuitori ai Iranului. Media de viata la barbati este de 68,5 ani iar la femei de 71,6 ani. Interesant este ca segmentul de 15-64 ani este populat cu 28 milioane barbati. Rata natalitatii este de 19 la 1 000 locuitori (in iunie 2011) ceea ce situa Iranul pe locul 103 in lume. Serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii de 19 ani. Se fac inrolari si de la 15 ani pentru militia Basij, precum si de la 16 ani pentru voluntari. Femeile nu executa stagiul militar 36 .

Copii

Mass-media din Iran au raportat la 21 august faptul ca Ministerul Educatiei a emis o directiva prin care segregarea de gen era extinsa pana in randul gradinitelor. Amestecul baietilor cu fetele in clasele prescolare este interzisa, cu exceptia scolilor unde numarul de elevi nu atinge nivelul minim necesar, conform directivelor publicate de Agentia de Stiri a Elevilor Iranieni 37 . Varsta legala la care se considera a avea consimtamant este de 13 ani pentru fete si de 15 ani pentru baieti, insa poate fi obtinuta o autorizatie pentru casatorie a fetelor sau baietilor chiar mai tineri, de la instanta de judecata, la cererea tatalui sau a bunicului patern. Aceasta flexibilitate, impreuna cu varsta deja scazuta a casatoriei legale, creste probabilitatea casatoriilor fetelor tinere cu barbati mai in varsta din considerente financiare 38 .

[...] Comitetul este in continuare ingrijorat cu privire la numarul mare de copii cu varste sub 15 ani, in special din zonele rurale, care sunt implicati in munca, in special in sectorul informal, inclusiv in tesutul covoarelor si in alte afaceri traditionale de familie. Comitetul constata, de asemenea, ca desi articolul 79 din Codul Muncii stabileste varsta minima de acces pe piata muncii la 15 ani, o alta legislatie, incluzand Codul Agricol, stabileste aceasta varsta la 12 ani. Varsta raspunderii penale in Iran este legata de varsta pubertatii, in conformitate cu legea Sharia si este de 8 ani si 9 luni (9 ani lunari) pentru fete si 14 ani si 7 luni (15 ani lunari) pentru baieti. Raportul Secretarului General catre Adunarea Generala a ONU, datand din 15 septembrie 2010 remarca faptul ca varsta raspunderii penale in Iran „nu este numai discriminatorie, dar si scazuta, in conformitate cu standardele internationale. Autoritatile iraniene declara ca toate infractiunile comise de persoane cu varsta sub 18 ani sunt judecate de catre instantele de judecata pentru copii”. Conform unor surse guvernamentale, la 3 milioane de copii le-a fost impiedicat accesul la educatie din cauza faptului ca familiile lor i-au obligat sa munceasca. Surse neoficiale sustineau ca numarul era aproape de 5 milioane, iar rapoarte credibile declarau ca aproximativ 14% dintre copiii din tara erau obligati sa munceasca in conditii periculoase. A fost raportat un numar semnificativ de copii – in primul rand afghani, dar si

35 UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report, 28.06.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1226_1309944095_report-0611.pdf 36 Expert de tara Iran, 07.02.2012 37 Radio Free Europe/Radio Liberty, Iran: Iran To Extend Gender Segregation To Preschools, 23.08.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/200920/305587_en.html 38 UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report, 28.06.2011 21

iranieni - care lucreaza ca vanzatori stradali in majoritatea zonelor urbane. De asemenea, traficantii au exploatat copii in vederea traficarii sexuale fortate si supunere involuntara la cersetorie si munca. Copiii au mai lucrat, de asemenea, ca ucenici mecanici sau in fabricarea caramidei. Raportul Mondial 2011 al Human Rights Watch (HRW), Iran, lansat la 24 ianuarie 2011, a raportat ca "Iranul conduce lumea in executia delincventilor minori. Legea din Iran permite pedepse cu moartea pentru persoane care au ajuns la pubertate, delimitata la 9 ani (lunari) pentru fete si 15 (ani lunari) pentru baieti”. Raportul din aprilie 2009 al Federatiei Internationale pentru Drepturile Omului ( International Federation for Human Rights - FIDH ) sustinea ca „in ciuda a cateva propuneri legislative de a interzice executia delincventilor minori, aceasta practica nu este inca interzisa sub egida dreptului intern 39 ”. Copiii, odata nascuti, se bucura de toate drepturile oferite de societate si legislatie. Rata de crestere a populatiei este de 1,24 %, in 2011. Rata natalitatii este aproape 20 la 1000 de locuitori. Populatia urbana este aproximativ 71 % din totalul de 77,8 milioane 40 .

Persoane cu dizabilitati

Pe langa pensionari, in Iran exista si veteranii razboiului Iran-Irak, precum si rudele “martirilor” acelui razboi. Multi veterani sunt invalizi sau afectati de urmarile atacurilor asupra lor cu arme chimice de catre irakieni.Veteranii si rudele martirilor se bucura de drepturi si privilegii economice, sociale si scolare (burse gratuite, facilitati la cazare, alimente gratuite). Multi copii de martiri sunt inrolati, dupa liceu, in fortele Basij (militia populara) si indoctrinati corespunzator.Sunt folositi,de regula,la spargerea demonstratiilor studentesti, identificarea capilor manifestatiilor etc 41 . Legea interzice discriminarea impotriva persoanelor cu dizabilitati. De asemenea, legea prevede pentru invatamantul profesional pentru persoanele cu dizabilitati finantare de la stat, dar, potrivit rapoartelor interne de stiri, centrele de formare au fost limitate la zonele urbane si au fost in imposibilitatea de a satisface nevoile intregii populatii. Organizatia pentru Bunastare ( Welfare Organization ) in Iran este principala agentie guvernamentala insarcinata cu protejarea drepturilor persoanelor cu handicap 42 .

Victime ale terorismului

Cateva grupuri armate opereaza in zonele de frontiera ale Iranului si sunt compuse, in general, din minoritati entice sau religioase. Dupa cum s-a mentionat in raportul despre terorism al Departamentului de Stat SUA, lansat la 18 august 2011, de la jumatatea anului 2006 acestea au efectuat mai multe atacuri de succes asupra securitatii iraniene si asupra oficialilor civili. Unul dintre cele mai remarcate atacuri teroriste pe scara larga a fost bombardarea unei moschei din Zahedan, in mai 2009, despre care s-a afirmat ca a constituit razbunare pentru tratamentul saracacios aplicat sunitilor in Iran 43 . Jundallah , o organizatie terorista care opera in primul rand in provincia Sistan va Balochistan din Iran, s-a angajat in numeroase atacuri teroriste in Iran. Prima tinta a organizatiei Jundallah o reprezinta regimul iranian; cu toate acestea, a atacat mai multi civili. De la inceputurile sale din 2003, aceste atacuri au dus la moartea si mutilarea a zeci de civili iranieni si oficiali ai guvernului. Jundallah a folosit o varietate de tactici teroriste, inclusiv atentate sinucigase, ambuscade, rapiri si asasinate vizate 44 .

39 idem 40 Expert de tara Iran, 07.02.2012 41 idem 42 UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report, 28.06.2011 43 Congressional Research Service, Iran: U.S. Concerns and Policy Responses, 15.1 2.2011, disponibil la http://fpc.state.gov/documents/organization/179586.pdf 44 US Department of State, Iran: Country Report on Terrorism 2010 - Chapter - State Sponsors of Terrorism - Iran, 18.08.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/201403/306135_en.html 22

Homosexuali

Legea iraniana incrimineaza toate relatiile sexuale intretinute in afara legaturilor traditionale ale casatoriei. Conduita sexuala intre persoane de acelasi sex, fie consensuala sau fortata, este adresata in mod specific in Codul Penal din Iran. Conform Codului Penal Islamic din Iran, infractiunile de natura homosexuala fac obiectul hududului , o clasa a pedepsei care este stabilita in conformitate cu legea islamica Sharia sau cu cea divina, unde petentul este considerat a fi Dumnezeu. Persoanele condamnate pentru angajarea in relatii cu persoane de acelasi sex sunt supuse unor pedepse severe, inclusiv pedeapsa cu moartea. Codul Penal Islamic din Iran defineste lavatul (sodomia) ca actul sexual consumat intre barbati, indiferent daca penetrarea a avut loc sau nu. Relatii sexuale intre femei sau mosaheqeh sunt, de asemenea, pedepsite. In ambele cazuri, acuzatii pot fi pedepsiti doar daca se constata ca sunt maturi, in deplinatatea facultatilor mintale si participanti voluntari. Relatia sexuala dintre doi barbati este pedepsita doar daca se determina faptul ca ambii parteneri indeplinesc aceste criterii. Modul de executare ramane la discretia juriului. Daca un barbat adult este condamnat pentru intretinerea de relatii homosexuale cu un minor va fi executat, in timp ce minorul va primi pana la 74 de lovituri de bici, in cazul in care nu se determina ca participarea acestuia la act nu a fost voluntara. Minorul care va intretine relatii sexuale cu un altul de acelasi sex va primi pana la 74 de lovituri de bici, in cazul in care nu se determina ca participarea unuia dintre acestia la act nu a fost voluntara. Human Rights Watch (HRW) a raportat ca abuzul impotriva minoritatilor sexuale de pe strazile din Iran poate varia de la insulte verbale si hartuire la batai, arestari arbitrare si chiar agresiuni sexuale. Au fost facute descinderi ale politiei asupra unor indivizi care statateau in parcuri si cei suspecti de a fi homosexuali au fost denuntati. Legea defineste persoanele transgen ca bolnave psihic, incurajandu-le sa caute ajutor medical, sub forma schimbarii de sex, prin intermediul chirurgiei. Guvernul a acordat subventii de pana la 4,5 milioane tomani (2 900 GBP) si imprumuturi de pana la 5,5 milioane Toman (3 500 GBP) pentru persoanele transgen care doresc sa efectueze interventii chirurgicale de schimbare de gen. Activisti pentru drepturile omului si ONG- uri au raportat ca unii membri ai comunitatii homosexuale si bisexuale au fost presati sa se supuna la interventii chirurgicale de schimbare de sex, pentru a evita persecutiile juridice si sociale din tara 45 . In ultimii ani au existat dezbateri considerabile cu privire la cat de multe persoane au fost executate de catre stat pentru comiterea de acte homosexuale, daca cele executate s-au angajat in sex consensual (sau nu au intretinut relatii sexuale deloc) sau nu, si daca statul vizeaza in mod special homosexualii pentru executie. Prin derogare de la aceste dezbateri, ramane faptul ca legislatia iraniana prevede pedeapsa cu moartea pentru acte consensuale intre persoane de acelasi sex, amenintarea executarii atarna deasupra tuturor iranienilor care se angajeaza in astfel de acte si a minoritatilor sexuale ale Iranului, care sunt afectate in mod disproportionat de aceste legi discriminatorii 46 . Legile iraniene sunt bazate, de la instaurarea Republicii Islamice, in 1979, pe o interpretare particulara a Shaaria. Orice relatie sexuala in afara mariajului traditional este ilegala, iar raporturile intre barbati constituie o crima ce se pedepseste cu moartea, conform articolelor 108-140 din Codul Penal iranian. Folosirea cuvantului homosexual este interzisa in societate sau in mass-media (cu exceptia stirilor care se refera la evenimente negative petrecute in Occident), fenomenul fiind considerat ca o violare a preceptelor islamice 47 .

45 UK Border Agency (Home Office), Iran: Operational Guidance Note, noiembrie 2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1788_1322732738_iran-ogn.pdf 46 UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report, 28.06.2011 47 Expert de tara Iran, 07.02.2012 23

Crestini

Guvernul neaga libertatea religioasa pentru adeptii credintei Baha’i, cea mai mare minoritate religioasa non- musulmana din Iran. Autoritatile ii au, de asemenea, in vedere si pe cei convertiti la crestinism. In septembrie, un tribunal revolutionar a condamnat sase membri ai Bisericii Evanghelice din Iran la un an de inchisoare, pentru acuzatii de "propaganda impotriva statului", de exemplu prozelitism. Pe 25 septembrie, autoritatile l-au somat pe Yousef Nadarkhani, pastorul a 400 de membri ai unei biserici ai unei congregatii iraniene din nordul Iranului, la tribunal, pentru a-i spune ca a avut trei oportunitati de a renunta la credinta sa si de a imbratisa islamul. Nadarkhani a refuzat sa se dezica si a acceptat hotararea. In 2010, sistemul judiciar l-a condamnat pe Nadarkhani la moarte pentru "apostazie de la Islam", in ciuda faptului ca nu exista astfel de infractiune, sub incidenta Codului Penal al Iranului 48 . Christian Solidarity Worldwide (CSW) a fost informat de faptul ca, mai tarziu in acea saptamana, autoritatile iraniene din orasul sudic Ahwaz au facut descinderi in cadrul festivitatilor de Craciun ale bisericii afiliate – Adunarile lui Dumnezeu ( Assemblies of God ) si i-au retinut pe toti cei din cladire, inclusiv pe copiii care se aflau la scoala de duminica. Potrivit unor surse CSW, autoritatile au comasat intreaga adunare, inclusiv copii, in doua autobuze care au fost aduse special pentru acest scop. Majoritatea au fost interogati, amenintati si, in cele din urma, eliberati. Cu toate acestea, pastorul senior al bisericii, Pastorul Farhad, a ramas in detentie, alaturi de sotia sa si de unii lideri ai bisericii 49 . Crestinii, in special cei evanghelici au continuat sa fie subiectul hartuirilor si a unei supravegheri atente. In perioada de raportare, guvernul pune in vigoare interdictia cu privire la prozelitism, prin monitorizarea indeaproape a activitatilor crestinilor evanghelici, descurajand musulmanii de la intrarea in sediul bisericii, inchizand bisericile si arestand crestinii convertiti. Au fost ceruti membrii de congregatii evanghelice pentru a transporta cardurile de membru, fotocopiile, care trebuiau sa fie furnizate autoritatilor. Credinciosii au fost supusi unor controale de identitate de catre autoritatile detasate in afara centrelor de adunare. Guvernul a restrictionat intalnirile pentru serviciile evanghelice de duminica, iar oficialilor bisericii le-a fost ordonat sa informeze Ministerul de Informatii si Orientare Islamica ( Ministry of Information and Islamic Guidance ) inainte de a admite noi membri. In perioada de raportare mai multi membri ai grupuri crestine protejate, cum ar fi Apostolii Armeni si Asirieni, au fost, de asemenea, arestati 50 . Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU si-a exprimat ingrijorarea fata de recordul din Iran cu privire la garantarea drepturilor minoritatilor etnice si religioase, precum si asupra cresterii numarului de executii din tara. Comitetul a declarat ca a fost deranjat de discriminarea continua si arestarea minoritatilor etnice si religioase, precum si a homosexualilor 51 .

Riscul de a deveni victime ale traficului de persoane

Copii iranieni si afgani care traiesc in Iran sunt traficati pe plan intern pentru exploatare sexuala - uneori prin casatorii fortate, in care noii lor „soti” ii obliga sa se prostitueze, sa devina cersetori sau muncitori pentru a plati datoriile, a oferi venituri, sau a sprijini dependenta de droguri a familiilor lor. Tineri si baieti afgani sunt fortati sa se prostitueze in bordeluri pentru barbati, in sudul Iranului. Femeile iraniene fac, de asemenea, subiectul prostitutiei fortate in Pakistan, Turcia, Qatar, Kuweit, Emiratele Unite Arabe, Irak, Franta,

48 Human Rights Watch, World Report 2012, 22.01.2012 49 Christian Solidarity Worldwide, Iran: Iranian authorities detain Sunday School children during church raid, 24.12.2011, disponibil la http://dynamic.csw.org.uk/article.asp?t=press&id=1290&search= 50 Austrian Centre for Country of Origin and Asylum Research and Documentation, Iran: a-7809 (ACC-IRN-7809), Situation of converts from Islam to Christanity, proselytizing, 18.11.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/response_en_205923.html 51 Radio Free Europe/Radio Liberty , Iran: UN Body Expresses Concern Over Iran's Human Rights Record, 04.11.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/205192/310322_en.html 24

Germania si Regatul Unit. Exista rapoarte referitoare la femei si fete care au fost vandute barbatilor pentru casatorie in Pakistan, avand drept scop servitutea sexuala 52 . Iranul este o tara sursa, de tranzit si de destinatie pentru barbati, femei si copii care sunt subiectul traficului sexual si a muncii fortate. Femeile iraniene sunt traficate pe plan intern pentru prostitutie fortata si pentru casatorii fortate. Copiii iranieni si afgani care locuiesc in Iran sunt traficati interiorul tarii pentru exploatare sexuala comerciala - uneori prin casatorii fortate, in care noii lor „soti” ii obliga sa se prostitueze si sa serveasca involuntar ca cersetori sau ca muncitori pentru a plati datoriile, a oferi venituri, sau a sprijini dependenta de droguri a familiilor lor. Tineri si baieti afgani sunt fortati sa se prostitueze in bordeluri pentru barbati, din sudul Iranului. Femeile iraniene si copiii (atat baieti, cat si fetele) fac, de asemenea, subiectul traficului fortat in Pakistan, Turcia, Qatar, Kuweit, Emiratele Unite Arabe, Bahrain, Irak, Franta, Germania si Regatul Unit. Unele ONG-uri au raportat ca liderii religiosi si oficiali de la imigratie sunt implicati in vanzarea de fete si baieti, intre 9 si 14 ani, la barbati, in statele din Golf, in special in Bahrain, in scopul exploatarii sexuale comerciale. Potrivit acestor surse, fetele sau baietii por fi vanduti pentru suma de 15 USD pana la 20 USD sau in Iran, pentru cel putin 5 USD. Principalii amatori de prostitutie infantila in Iran sunt soferii de camion, seminariile religioase si lucratorii imigranti afgani. Femeile afgane, baietii si fetele sunt, de asemenea, traficati prin Iran spre Golful Persic, pentru exploatare sexuala 53 .

Riscul de a deveni victime ale prostitutiei fortate

La 27 iunie 2011 (ultima), raportul USDOS despre traficul de persoanea continuat sa plaseze Iranul la nivelul 3 (cel mai rau nivel), pentru ca nu a luat masuri importante pentru a preveni traficul de persoane. Printre multe exemple diferite de activitate, in raport se arata ca femeile iraniene si fetele sunt traficate pentru exploatare sexuala in alte tari, uneori cu implicarea activa a liderilor religiosi si a oficialilor iranieni in materie de imigratie. 54

Posibilitati de reintegrare. Securitate sociala si reintegrare.Regiuni in care nu exista oportunitati de reintegrare si returnare

Ministerul Muncii si Problemelor Sociale sustine Organizatia pentru Formare Profesionala (TVTO) care ofera cursuri de formare, pe termen scurt sau lung, atat in sectorul public cat si in cel privat 55 . Contact: [email protected]

Link-uri pentru job-uri online: - AgahJobs Staff, Jobs Iran (www.AgahJobs.com ) - TipTopJob.com (http://www.tiptopjob.com )

La angajare, este nevoie de certificat de nastere si permis special eliberat de sindicatul relevant. Pentru inceperea unei afaceri, procedura de inscriere/inregistrare a firmei prevede sase pasi: 1. Se depun cel putin 35% din actiunile subscrise intr-un cont bancar si se obtine un certificat bancar – o zi – fara costuri; 2. Inregistrarea companiei/firmei la Oficiul de Inregistrare a Companiilor si se platesc taxele de inregistrare – trei zile – IRR 375 000 (pentru inregistrare) si IRR 40 000 pentru cautarea unei denumiri si rezervarea denumirii;

52 UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report, 28.06.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1226_1309944095_report-0611.pdf 53 US Department of State, Iran: Trafficking in Persons Report 2011, 27.06.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/162187/266398_en.html 54 Congressional Research Service, Iran: U.S. Concerns and Policy Responses, 15.12.2011 55 Iran Technical and Vocational Training Organization (TVTO), disponibil la http://www.irantvto.com/ 25

3. Se da anunt in ziarul oficial privind formarea companiei si intr-un alt ziar de larga circulatie pentru o zi – IRR 140 000 pentru ziarul oficial si IRR 240 000 pentru un ziar de larga circulatie; 4. Se procura registrele de contabilitate sigilate, in termen de 30 zile de la data inregistrarii – o zi – IRR 100 000; 5. Se plateste taxa de timbru pentru certificatul de actionar in termen de 60 de zile de la data inregistarii – 0,2% din valoarea partilor de capital subscrise – o zi; 6. Se inregistreaza lucratorii in programul de asigurari, contracte deschise pentru toti angajatii la Departamentul Muncii Iranian si se obtine un numar (de contract) – o zi – fara taxe 56 .

Desi Iranul nu dispune de protectie sociala universala, in 1996, Centrul de Statistica din Iran estima ca peste 73% din populatie era acoperita de asigurari sociale. Toti angajatii trebuie sa aiba asigurare sociala obligatoriu 57 . Asigurarile sociale ofera protectie angajatilor pentru: somaj, boala, varsta si accidente de munca. In 2003, guvernul a inceput un program de consolidare a sistemului social pentru elimenarea redundantei si ineficientei. Pensia minima standard a fost stabilita la 50% din castigurile obtinute, dar nu mai putin decat salariul minim 58 . Organizatia pentru Securitate Sociala 59 este o organizatie de asigurari sociale care acopera atat salariatii cat si persoanele care doresc sa se asigure, platind o taxa din salariu. Functioneaza in baza legi securitatii sociale aprobate in 1975.

56 World Bank Group, Doing Business – Measuring Business Regulations, disponibil la http://www.doingbusiness.org/ 57 The World Bank, Iran Country Brief, disponibil la http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/IRANEXTN/0,,menuPK:312966~pagePK:141132~piPK:1 41107~theSitePK:312943,00.html 58 US Social Security Administration, Social Security Programs Throughout the World: Asia and the Pacific, 2004 , disponibil la https://www.socialsecurity.gov/policy/docs/progdesc/ssptw/2004-2005/asia/iran.html 59 http://www2.tamin.org.ir/web/sso-en/gi/history 26

Referinte

− Expert de tara Iran, 07.02.2012 − Portalul Kwintessential, accesat la data de 26.02.2012, disponibil la http://www.kwintessential.co.uk/resources/global-etiquette/iran-country-profile.html − MD Travel, Health - Iran - vaccinations, malaria, safety, and other , disponibil la http://www.mdtravelhealth.com/destinations/asia/iran.php − Australian Government - Department of Immigration and Citizenship, Country Guidance Notes – Iran , iulie 2011, disponibil la http://www.immi.gov.au/media/publications/pdf/2011/cgn-iran-july-2011.pdf − OSAR, Iran: départ illégal/situation des membres du PDKI/activités politiques en exil, Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR , 16.11.2010, disponibil la http://www.fluechtlingshilfe.ch/pays-d-origine/arabia/iran?set_language=fr − Ordre de Malte France, Fiche pays, Sur les risques de violation de l’article 3 CESDH pour les civils vivant au Sistan Baloutchistan et membres du MPRI , accesat la 22.06.2012 − OSAR, Iran: traitement des requérants d’asile déboutés - Renseignement de l’analyse-pays de l’OSAR , 18.08.2011, disponibil la http://www.fluechtlingshilfe.ch/pays-d- origine/arabia/iran?set_language=fr − Le Monde, Un rapport de l’ONU dénonce des centaines d’exécutions secrètes en Iran , 17.10.2011, disponibil la http://www.lemonde.fr/asie-pacifique/article/2011/10/17/un-rapport-de-l-onu-denonce-des- centaines-d-executions-secretes-en-iran_1589409_3216.html − The World Bank, Iran Country Brief , disponibil la http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/IRANEXTN/0,,menuPK:3129 66~pagePK:141132~piPK:141107~theSitePK:312943,00.html − UK Foreign and Commonwealth Office, Human Rights and Democracy: The 2010 Foreign & Commonwealth Office Report - Section VII: Human Rights in Countries of Concern , 31.03.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/157766/260152_en.html − UNAIDS, Report on the global AIDS epidemic 2010 , 23.11.2010, disponibil la http://issuu.com/unaids/docs/unaids_globalreport_2010?mode=window&backgroundColor=%23222222 − WHO, Country Cooperation Strategy - Iran , aprilie 2009, disponibil la http://www.who.int/countryfocus/cooperation_strategy/ccsbrief_irn_en.pdf − Joint Monitoring Programme for Water Supply and Sanitation of WHO & UNICEF, disponibil la http://www.wssinfo.org/documents links/documents/?tx_displaycontroller[type]=country_files − Human Rights Watch, World Report 2012 , 22.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/208802/314347_en.html − Reporters Sans Frontière, Iran: Death sentences and national Internet , 11.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/209100/314735_en.html − Refugee Documentation Centre (Legal Aid Board), Iran: Information on the current security situation , 04.01.2012, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1930_1326789836_q14846-iran.pdf − Amnesty International, Iran: UN bodies shine light on ongoing degradation of human rights situation , 07.11.2011, disponibil la http://www.amnesty.org/en/library/asset/MDE13/097/2011/en/d0cbc408- 780d-4b5b-a261-5e9ce8803270/mde130972011en.pdf − Immigration and Refugee Board of Canada, Iran: The enforcement of dress codes, Query response on the enforcement of dress codes , 20.12.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/208515/314018_en.html − UK Border Agency (Home Office), Iran: Operational Guidance Note: Iran , noiembrie 2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1788_1322732738_iran-ogn.pdf

− UK Border Agency (Home Office), Iran: Country of Origin Information Report , 28.06.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/1226_1309944095_report-0611.pdf − Radio Free Europe/Radio Liberty, Iran: Iran To Extend Gender Segregation To Preschools, 23.08.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/200920/305587_en.html − Congressional Research Service, Iran: U.S. Concerns and Policy Responses , 15.12.2011, disponibil la http://fpc.state.gov/documents/organization/179586.pdf − US Department of State, Iran: Country Report on Terrorism 2010 - Chapter - State Sponsors of Terrorism - Iran, 18.08.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/201403/306135_en.html − Christian Solidarity Worldwide, Iran: Iranian authorities detain Sunday School children during church raid, 24.12.2011, disponibil la http://dynamic.csw.org.uk/article.asp?t=press&id=1290&search= − Austrian Centre for Country of Origin and Asylum Research and Documentation, Iran: a-7809 (ACC-IRN-7809), Situation of converts from Islam to Christanity, proselytizing , 18.11.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/file_upload/response_en_205923.html − Radio Free Europe/Radio Liberty , Iran: UN Body Expresses Concern Over Iran's Human Rights Record , 04.11.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/205192/310322_en.html − US Department of State, Iran: Trafficking in Persons Report 2011 , 27.06.2011, disponibil la http://www.ecoi.net/local_link/162187/266398_en.html − The World Bank, Iran Country Brief , disponibil la http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/IRANEXTN/0,,menuPK:3129 66~pagePK:141132~piPK:141107~theSitePK:312943,00.html US Social Security Administration, Social Security Programs Throughout the World: Asia and the Pacific , 2004 , disponibil la https://www.socialsecurity.gov/policy/docs/progdesc/ssptw/2004-2005/asia/iran.html

ANEXA 1

Organizatii locale

Societatea de Semiluna Rosie a Republicii Islamice Adresa: No 1362 Valiasr Avenue, Building of Peace, 1517813511 Tehran

Organizatia pentru apararea drepturilor victimelor violentei (ODDV) Adresa: No. 1 Mirsarabi Alley - North Felestin St.Keshavarz Blvd. - Valiasr Sq.-Tehran POBox: 14155/5957; E-mail: [email protected] Tel.: +98 21 8896 3091-8896 4943 Fax: +98 21 8895 4928

Organizatia Internationala pentru Migrare (IOM) Adresa: No.32 KashfianAlley, Sheikh Bahaei St. MollahSadraAve,Tehran Tel.: +98 21 8804 3377 Fax: +98 21 8804 75 04 E-Mail: [email protected]

Inaltul Comisariat pentru Refugiati al Natiunilor Unite (UNHCR) Adrsa: No. 5, East Emdad St., North Shiraz Ave., Shiraz Sq., Tehran 19917 Tel.: +98 21 8805 72 01 - 11 Fax: +98 21 8805 72 12 E-Mail: [email protected]

Mehrafarin Panah, ASR, Tehran, (contact: http://www.mehrafarinorg.ir ) Sustine femeile vulnerabile, singure, fara sprijin financiar

Ministerul Muncii si al Afacerilor Sociale Adrsa: Before Behboodi St., Azadi St. Tel.: 021 33110040 http://mefa.gov.ir

Rayhanato Nabi Charity Institution (institutie caritabila) Tel.: +98 511 225 8575-27147 Activitati: lucrari independente in domeniul tesaturilor de carpete, croitorie, imbracaminte traditionala, auto- sustinere. etc.