Fondată în 1996 Serie nouă, Anul I, nr. 1, Oct. 2009

Cea mai veche şi cuprinzătoare carte în care-s scrise nume de eroi este GLIA STRĂBUNĂ Monumentul ridicat în memoria EROILOR NEAMULUI din 1919 în cimitirul ortodox din Carei de către Asociaţia UNIREA 2009 CAREI”

“EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi neguvernamentală editată de Asociaţia Naţională “Cultul Eroilor” Filiala Satu Mare şi Asociaţia Civică “Tempora” Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean Satu Mare.

REDACŢIA

Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET Redactori: prof. dr. Ioan VIMAN, dr. Lucian CUCUIET, dr. Viorel CIUBOTĂ, comisar-şef dr. Liviu TĂUT, col. (r) Mircea BLIDERAN Colaboratori: drd. George VULTURESCU, drd. Viorel CÂMPEAN, drd. Gheorghe TODUŢ, Angela CĂDAR, pr. Alexandru TINCU, col. (r) Mihai MAREŞ Fotografii: col. (r) Mircea BLIDERAN, Mircea ZELEA, Ionică MOLDOVAN

Contact: Adresa: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17, jud. Satu Mare Telefon: 0261-706492 E-mail: [email protected]

Tiparul executat la imprimeria ŞERBĂNESCU SRL Satu Mare Stimaţi cititori,

Îmi revine plăcuta misiune de a anunţa auzit până în prezent şi de care trebuie să fim reapariţia, după 13 ani, în publicistica mândri, noi şi generaţiile viitoare. istoriografică sătmăreană, sub egida Asociaţiei Un alt argument în favoarea lecturării judeţene “Cultul Eroilor”, Muzeului Judeţean şi acestei reviste de către toţi sătmărenii constă în Asociaţiei Civice “Tempora” Satu Mare, a revistei preocuparea manifestată în direcţia păstrării, de cultură şi educaţie patriotică “EROII conservării şi transmiterii peste generaţii a valorilor NEAMULUI”. istorice, culturale şi spirituale autentice, în speţă a În primul rând, doresc să felicit autorii monumentelor aflate în patrimoniul naţional, acestei iniţiative şi colectivul redacţional conform precum şi a repunerii în valoare sau refacerii din cărora revista se doreşte a fi atât un instrument de temelii ale celor distruse sau dispărute pur şi simplu informare a cetăţenilor cu privire la ceea ce în vâltoarea evenimentelor secolului trecut. înseamnă activităţile legate de păstrarea memoriei În acest context, salut iniţiativa autorilor celor ce şi-au jertfit viaţa pe altarul patriei, adică a de a distribui primul număr al noii serii al revistei tot ceea ce înseamnă “CULTUL EROILOR”, cât şi “EROII NEAMULUI”, cu titlu gratuit, tuturor de sensibilizare a factorilor judeţeni şi locali şcolilor din judeţ, precum şi unor instituţii şi abilitaţi în păstrarea şi conservarea cimitirelor şi organizaţii cu valenţe culturale, istorice, spirituale , operelor comemorative de război, în sensul fapt ce, sunt convins, va contribui la difuzarea neprecupeţirii niciunui efort pentru această cauză. mesajului transmis de aceste pagini, în rândul unui Nu în ultimul rând, prin adevăratele lecţii număr însemnat de cetăţeni ai judeţului, în special de istorie, unele trăite pe viu de autori, se doreşte al tinerilor, care, sperăm, vor fi atraşi de această păstrarea conştiinţei naţionale, transmiterea în lectură, dorindu-şi în bibleoteca personală fiecare rândul tinerei generaţii a sentimentelor de dragoste număr ce va apărea în viitor. şi preţuire a gliei strămoşeşti, de respect şi În încheiere, le mulţumesc încă o dată recunoştinţă pentru faptele milenare de vitejie ale iniţiatorilor că mi-au oferit prilejul de a deschide înaintaşilor care şi-au dat sângele şi viaţa pentru ca acestă nouă serie a revistei căreia îi doresc o urmaşii lor, printre care ne numărăm şi noi, să existenţă cât mai îndelungată, asigurându-i, trăiască liberi şi neasupriţi în ţara lor. totodată, de sprijinul meu şi al instituţiei pe care o Consider a fi o idee importantă hotărârea conduc şi dorindu-le mult, mult succes în realizarea autorilor de a prezenta detaliat în numerele viitoare scopurilor propuse. monumentele şi cimitirele închinate eroilor, inclusiv unele stări de lucruri negative constatate pe alocuri, deoarece acestea constituie mărturii indubitabile Radu Giurca, peste timp ale luptelor şi sacrificiilor făcute de cei Prefectul judeţului Satu Mare mai buni fii ai patriei pe întreg cuprinsul judeţului nostru, fiind necesar ca, acolo unde nu se acordă atenţia cuvenită, să se intervină, chiar prin măsuri administrative mai aspre, pentru remedierea deficienţelor. De asemenea, consider deosebit de utilă şi educativă intenţia de a scoate la lumină diferite momente importante din istoria judeţului, dar mai puţin cunoscute, precum cel legat de eliberarea Sătmarului în aprilie 1919, prezentat în acest număr, precum şi popularizarea activităţii unor personalităţi locale în astfel de momente, descoperind astfel, prin strădania specialiştilor adevăraţi eroi ai neamului de care prea puţini am Cuprins

Pag. 3 Argument

Pag. 4 Pr. Alexandru TINCU - Veşnică pomenire eroilor neamului!

Pag. 5 Col. (r) Voicu ŞICHET - Evocarea unor file dramatice de istorie. Aprilie 1919 - moment de cumpănă în istoria Sătmarului

Pag. 10 Prof. dr. Ioan VIMAN - „Operaţiuni militare pentru eliberarea părţii de vest a Transilvaniei (aprilie - mai 1919)”

Pag. 13 Dr. Ioan Liviu TĂUT - “Eliberarea judeţului Satu Mare - operaţiuni militare”

Pag. 18 Dr. Lucian CUCUIET - „Eliberarea judeţului Satu Mare (aprilie 1919). Însemne comemorative de eroi”

Pag. 24 Drd. Viorel CÂMPEAN - “Izidor Silaghi, un martir sătmărean al Marii Uniri”

Pag. 27 Drd. Gheorghe TODUŢ - „O restituire necesară Sătmarului. Statuia Eroului Necunoscut”

Pag. 28 Angela CĂDAR - „Aspecte documentare reflectate în fondurile arhivistice sătmărene privind administraţia românească în perioada 1919-1928”

Pag. 32 Col. (r) Mihai MAREŞ - „Cimitirul militar românesc de la Soultzmatt- Alsacia - Franţa”

Pag. 35 Col. (r) Mircea BLIDERAN - ,,Cultul Eroilor“ - Asociaţie naţională cu profunde valenţe morale, civice şi militare

Pag. 37 L E G E A nr. 379 din 30 septembrie 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război

Pag. 40 Imnul eroilor ARGUMENT

n acest an, abia după 90 de ani de la dată cu evocarea evenimentului amintit. Mai ales că eveniment, s-au organizat în judeţul Satu Mare am constatat, fie direct la faţa locului, fie în discuţiile cu primele manifestări de evocare a eliberării diverse persoane avizate, că situaţia cimitirelor şi acestui colţ de ţară de sub teroarea bolşevică operelor comemorative de război de pe raza judeţului maghiară instaurată de Bela Kun la Budapesta, nu este prea roză, fiind necesare eforturi pentru fapt ce a permis ducerea la îndeplinire a reabilitarea multora din aceste obiective, în paginile hotărârilor Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia numerelor viitoare ale revistei urmând să prezentăm din 1 Decembrie 1918. pe larg aceste probleme. Reuşita manifestărilor, mesajul transmis În plus, în această zonă s-au mai desfăşurat sătmărenilor, dar nu numai lor, ne-au convins că multe evenimente cu rezonanţă istorică, civică şi ar fi benefică dăinuirea peste timp a celor evocate cultural-spirituală ce merită a fi evocate şi prezentate cu acest prilej, materialele prezentate constituind de specialişti, de oameni aplecaţi spre cercetare, spre adevărate lecţii de istorie locală şi zonală, atât cunoaştere şi scoatere la lumină a multor lucruri pentru tânăra generaţie, cât şi pentru cei care, din despre care marea majoritate a sătmărenilor este în diverse motive, nu au luat la cunoştinţă despre necunoştinţă de cauză. faptele petrecute în judeţul Satu Mare în aprilie Desigur, revista „EROII NEAMULUI” nu se va 1919. Ca atare, ne-am gândit că strângerea limita doar la cimitire şi opere comemorative de război, tuturor materialelor prezentate la Simpozionul ci va aborda şi alte aspecte istoriografice locale sau ştiinţific de la Muzeul Judeţean şi de la Obeliscul naţionale, preocupându-se şi de promovarea unor din Carei, în 21.04.2009, precum şi mesajele valori autentice ale culturii şi spiritualităţii româneşti transmise de invitaţii de onoare prezenţi la din Sătmar şi zonele limitrofe, aici gândindu-ne şi la manifestări, alături de fotografii mai vechi şi mai românii din Maramureşul Istoric (unde cercetătorii noi, ar fi un pas important spre realizarea acestui Muzeului Judeţean Satu Mare, în colaborare cu deziderat. specialişti din Ucraina, au scos la lumină importante Pe parcursul derulării acestor vestigii dacice, care infirmă, pentru a câta oară, teoriile manifestări, s-a amintit faptul că, prin 1996, un hungariste cu privire la primatul maghiar în zonă) şi din grup de oameni inimoşi, de români cu simţ Ungaria, care şi-au păstrat peste veacuri, în ciuda patriotic şi civic deosebit, la iniţiativa şi sub opresiunii imperiilor şi regatelor stăpânitoare de-a directa coordonare a regretatului colonel în lungul istoriei, limba, credinţa, tradiţiile şi tot ceea ce rezervă Dumitru Percea şi cu sprijinul Consiliului înseamnă să fii ROMÂN. În plus, suntem convinşi, şi Judeţean, a pus bazele unei reviste dedicate acolo îşi dorm somnul de veci eroi ai neamului memoriei celor care şi-au dat sângele şi viaţa românesc care merită cinstiţi precum cei de pe pentru libertatea, independenţa, neatârnarea şi teritoriul actual al României. demnitatea acestei ţări, începând de la Burebista Totodată, facem apel la toţi cititorii, militari sau şi Decebal, până în zbuciumatul secol XX, nu, care au avut sau mai au în familie, ori printre vecinii intitulată sugestiv „EROII NEAMULUI - Revistă şi cunoştinţele lor eroi, veterani, văduve sau orfani de de cultură şi educaţie patriotică”. război şi au date, documente, istorioare etc. despre Din păcate, iniţiatorul ei s-a stins din viaţă faptele de arme ale acestora, despre eroismul de care prea repede, fiind scoase doar patru numere au dat dovadă pe front sau în alte împrejurări, ori care (însă cu un conţinut deosebit), iar ceilalţi cunosc aspecte interesante ale luptelor purtate pe colaboratori (colegiul de redacţie mai raza judeţului în timpul celor două războaie mondiale, cuprinzându-i pe Lucian Cucuiet, lt.col. Mircea să ne contacteze pentru a le publica. În acest sens, Blideran, Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Virgil rugăm şi preoţii din judeţ care deţin mărturii scrise Enătescu, Ioan Vădan, Ioan Viman şi George (însemnări, registre, cronici parohiale etc.) referitoare Vulturescu, alături de Gheorghe Lazin secretar la faptele petrecute pe raza localităţii respective în de redacţie, Mircea Zelea fotograf şi Nicu perioada celor două războaie mondiale sau despre Ferchiu tehnoredactor, alături de alte eroi locali ce au luptat pe diverse fronturi, să ne personalităţi locale care au publicat în paginile contacteze pentru o viitoare colaborare. revistei), fiind prinşi în activităţile profesionale, nu Ne exprimăm speranţa că şi membrii, din au reuşit să ducă mai departe această frumoasă păcate tot mai puţini, ai Asociaţiei Naţionale a şi pioasă iniţiativă, astfel că cei mai mulţi au uitat Veteranilor de Război filiala Satu Mare se vor alătura de ea. Nu însă şi directorul Arhivelor Naţionale, acestui demers prin publicarea de materiale (articole, filiala Satu Mare, domnul Lucian Cucuiet, fostul documente, fotografii) inedite despre ceea ce au trăit redactor adjunct, care ne-a arătat celor mai tineri ei personal pe front în timpul celui de-al doilea război exemplarele apărute în urmă cu mai bine de un mondial. Le stăm la dispoziţie tuturor. deceniu. Aşa se face că ne-am gândit că ar fi mai mult decât util a readuce la viaţă această revistă o Colectivul de redacţie

3 Veşnică pomenire eroilor neamului!

Pr. Alexandru TINCU

dresându-se unui grup de creştini din Părintelui Stăniloaie, eroii martiri au devenit vremea sa, Sf. Apostol Pavel le cere cu asemenea sfinţilor. Un motiv în plus pentru stăruinţă: „aduceţi-vă aminte de mai marii voştri îngrijirea monumentelor şi mormintelor lor! care v-au grăit vouă prin cuvântul lui Dumnezeu; Citim în Cartea Macabeilor că după ce priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi Iuda a învins taberele vrăjmaşilor, pentru cei urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7). căzuţi în aceste lupte, a adunat bani şi „a trimis Îndemnul Apostolului Neamurilor le sună la Ierusalim să se aducă jertfă. Foarte bun şi tuturor creştinilor, până la sfârşitul veacurilor, cuvios lucru!” (II Macabei 12,43). În acest fel a deci şi nouă, românilor, deoarece prin acesta înţeles el să cinstească memoria celor ce şi- suntem îndrumaţi a ne aminti, cu adâncă au pierdut viaţa în lupte. evlavie, de faptele celor ce şi-au pecetluit viaţa Dacă în antichitate şi nu numai, cu propriul sânge, apărând pământul sfânt al omenirea s-a străduit să-şi cinstească eroii ţării. prin ridicarea unor monumente şi morminte De-a lungul vremii, popoarele au ştiut să ale eroilor, Biserica ridică un monument eternizeze numele eroilor, cinstindu-le memoria nepieritor, care înfruntă veacurile şi nu se prin ridicarea de monumente fastuoase şi destramă niciodată: rugăciuni şi pomeniri la organizarea de comemorări pe măsura faptelor toate Sfintele Liturghii, îndemnându-şi vitejeşti. Monumentele şi mormintele eroilor credincioşii să nu-i uite niciodată pe cei care sunt acoperite de florile recunoştinţei pentru se numără în ceata aleşilor lui Dumnezeu jertfa supremă ce au dat-o pe Altarul Neamului. pentru faptele lor de vitejie. Dacă încă în Eroismul reprezintă credinţa desăvârşită antichitate pomenirea morţilor era soscotită în Dumnezeu şi într-un ideal sfânt, dând dovadă „foarte bun şi cuvios lucru”, cu atât mai vârtos de o voinţă de neînfrânt. creştinii de azi au sfânta datorie de a se ruga Monumentul Eroului Necunoscut pentru eroii a căror oseminte, asemeni unor simbolizează credinţa, curajul şi viaţa celor ce sfinte moaşte, stau în Pământul Neamului, nu sunt cunoscuţi cu numele decât numai de sfinţit prin sângele lor curat. bunul Dumnezeu. Mormintele Eroilor Aceste rânduri constituie un APEL DE Necunoscuţi sunt adevărate locuri de pelerinaj, SUFLET pentru toţi creştinii, să-şi cinstească unde sunt cinstite faptele de vitejie ale acelora după propria tradiţie eroii, căci pe câmpul de care şi-au sacrificat bunul cel mai de preţ, viaţa, luptă, gloanţele ucigaşe n-au ales după neam pentru sfântul ideal al libertăţii şi demnităţii. şi lege. Pentru toţi creştinii, Mormintele şi Mormintele Eroilor Neamului sunt Monumentele Eroilor să fie loc de meditaţie, cinstite precum, în primele veacuri creştine, loc de aleasă cinste şi, de ce nu, chiar un loc mormintele martirilor creştini. Aceste locuri sfânt! sfinte, sfinţite prin sânge mucenicesc, nu trebuie V E Ş N I C Ă P O M E N I R E , uitate niciodată. Ele trebuie îngrijite căci cei ce VREDNICILOR DE FERICIRE, PURUREA se odihnesc acolo ne-au apărat leagănele, POMENIŢILOR PĂRINŢI ŞI FRAŢI AI copilăria, viaţa. Prin jertfa lor, după cuvântul NOŞTRI!

4 Evocarea unor file dramatice de istorie Aprilie 1919 - moment de cumpănă în istoria Sătmarului

Col. (r) Voicu ŞICHET

n 21-22.04.2009, pe raza judeţului Satu Mare, s-au desfăşurat o serie de manifestări dedicate evocării evenimentelor din aprilie 1919, respectiv luptele Armatei Române cu trupele maghiare ale lui Bela Kun, în urma cărora acest colţ de ţară a fost eliberat efectiv, creându-se premisele unirii sale efective cu patria-mamă. Activităţile au debutat la Muzeul Judeţean unde, începând cu ora 10:00, a avut loc un simpozion ştiinţific intitulat sugestiv „Eliberarea Sătmarului de sub regimul comunist maghiar - 19 aprilie 1919”, organizat de Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului, Muzeul Judeţean şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Satu Mare, cu sprijinul Asociaţiei Civice „Tempora”, la care au fost invitaţi senatorul Valer Marian, subprefectul Gabriel Leş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean - Adrian Ştef, directorul Bibliotecii Judeţene - Voicu D. Rusu şi alte personalităţi dintre care unele au prezentat referate cu privire la tematica propusă. În cuvântul de deschidere, moderatorul şi, totodată, gazda simpozionului, Viorel Ciubotă directorul română prin cucerirea Budapestei. A precizat Muzeului Judeţean, a precizat că este pentru că aniversarea acestui eveniment nu este prima dată când eliberarea Sătmarului de sub îndreptată împotriva cuiva, întrucât trupele regimul comunist maghiar este sărbătorită la române au eliberat şi populaţia maghiară de Satu Mare, menţionând că şi în anul 1919, 19 sub teroarea bolşevică. Arătând că eliberarea aprilie a fost în ziua de Paşti, după care a dat ţinuturilor sătmărene a fost ţinută sub tăcere de cuvântul invitaţilor pentru a transmite mesajul autorităţi şi de istorici, atât în perioada regimului lor şi al instituţiilor pe care le reprezintă. comunist, cât şi după decembrie 1989, Astfel, senatorul Valer Marian a senatorul a afirmat că după 90 de ani are loc un subliniat că a fost marcat în premieră un moment de recuperare istorică şi că nu trebuie eveniment important din istoria judeţului să ne fie ruşine de istoria noastră, mai ales de nostru, petrecut cu 90 de ani in urmă, după paginile sale luminoase si glorioase. Totodată, patru luni şi 19 zile de la istorica hotărâre a a solicitat autorităţilor ca asemenea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, evenimente să fie marcate mai semnificativ în eliberarea ţinuturilor sătmărene reprezentând viitor, dând exemplul de la Oradea, unde s-a şi o victorie împotriva armatei bolşevice a lui sărbătorit cu fanfară şi defilare militară, în Bela Kun, care a fost zdrobită de armata prezenţa unui numeros public.

5 Cuvinte elogioase au exprimat şi sprijinul financiar al Asociaţiei „Unirea 2009” invitaţii Gabriel Leş şi Adrian Ştef, iar Mariana Carei, costurile ridicându-se la aproximativ Popa, inspector şcolar general, a adresat un 5.000 de lei, Cornel Ţoca declarând că îşi îndemn către numeroşii elevi din sală de a nu doreşte ca ideea să constituie un exemplu uita faptele importante pentru istoria judeţului pentru autorităţi şi societatea civilă. şi de a se preocupa pentru aducerea la lumină În cuvîndul său, prefectul Radu Giurca a a celor ţinute în umbră până în prezent. ţinut să sublinieze că „obeliscul este un gest de valoare deosebită, care demonstrează că mai există oameni cu suflet”, exprimându-şi speranţa că exemplul careienilor va fi urmat şi de alte localităţi unde există morminte ale celor care şi-au jertfit viaţa pentru ţara noastră şi pentru locuitorii judeţului nostru. În acelaşi registru s-au adresat participanţilor şi ceilalţi vorbitori, respectiv Valer Marian, Valentin Macec şi primarul Kovacs Eugen. Totodată, vice- preşedintele Asociaţiei „Unirea 2009” Carei, Radu Ţenter, a susţinut un scurt discurs, pe care-l redăm în continuare: „Aniversăm astăzi 90 de În continuarea manifestărilor, în jurul ani de la un eveniment prea puţin cunoscut de orei 12:30, în Cimitirul Ortodox din Carei a fost opinia publică românească şi anume eliberarea dezvelit un obelisc închinat ostaşilor români părţii de vest a Transilvaniei (inclusiv judeţul căzuţi pentru eliberarea Sătmarului, Satu Mare) de sub ocupaţia bolşevică eveniment organizat de Muzeul Judeţean Satu maghiară. Mare, Casa de Cultură Carei şi Asociaţia Deşi cei 117 delegaţi români sătmăreni “Unirea 2009” Carei, ultima fiind cea care a şi-au exprimat la 1 Decembrie 1918, la Alba finanţat lucrările de reamenajare a celor 4 Iulia, dorinţa de unire cu patria-mamă România, morminte de eroi. jocurile politice ale vremii au făcut ca procesul Momentul s-a bucurat de prezenţa a de unire al Sătmarului românesc să fie întârziat circa 200 de persoane printre care un număr cu aproape 5 luni, populaţia de aici cunoscând impresionant de oficialităţi, celor ce au ororile unui regim care a lăsat urme tragice în participat la simpozion mai alăturându-li-se istoria noastră naţională. prefectul Radu Giurca, subprefectul de la acea A fost nevoie ca România să folosească dată Aurelia Fedorca, deputatul Gheorghe încă o dată armele ca să elibereze partea de Ciocan, consilierii judeţeni Valentin Macec, vest a Transilvaniei, începând cu data de 16 Liviu Ciucos, Mircea Govor, Mircea Ardelean, aprilie 1919, dar mai mult ca, printr-un efort Vasile Paşca şi Octavian Petric, primarul enorm, să declanşeze o ofensivă zdrobitoare municipiului Carei - Kovacs Eugen, ducând la căderea regimului comunist al lui preşedintele de onoare al Societăţii Cultural Bela Kun şi la alungarea din centrul Europei a Patriotice “Avram Iancu” - Ioan Bâtea şi alţi comunismului (din păcate doar pentru două conducători de instituţii publice din Carei. decenii). Manifestările au debutat prin Lupta dusă de armata română nu a fost dezvelirea monumentului de către una uşoară, ofensiva ei fiind presărată de preşedintele Asociaţiei “Unirea 2009” - Cornel nenumărate cruci de viteji cu nume cunoscute Ţoca, primarul Kovacs Eugen, senatorul Valer sau necunoscute, în judeţul nostru amintim de Marian, deputatul Gheorghe Ciocan şi Valentin monumentul de la Hodod şi sfârşind aici, la Macec. Obeliscul a fost ridicat la iniţiativa şi cu Carei unde, până acum o lună, patru cruci de

6 fier şi un mic obelisc aminteau că şi aici îşi colonel (r) Voicu Şichet. aşteaptă <<Învierea>> patru bravi ostaşi În cuvântul său, Ioan Viman a evocat pe căzuţi în luptele pentru eliberarea scurt evenimentele ce au avut loc pe aceste meleagurilor noastre dragi. meleaguri în urmă cu 90 de ani, cerându-le În semn de cinstire şi preţuire a armatei elevilor să vină cât mai des la acest monument, române şi a jertfelor ei, Asociaţia „Unirea atât pentru a-l întreţine, cât şi pentru a aduce un 2009” a hotărât ca pe locul celor patru cruci omagiu eroilor căzuţi în luptele pentru uitate, să înalţe un monument care să neatârnarea neamului prin organizarea unor perpetueze peste veacuri numele celor care s- astfel de momente festive cu prilejul diferitelor au jertfit pentru neam şi ţară. Amintim aici sărbători specifice. numele lor, fie memoria lor în veci În continuare, elevii au susţinut un scurt binecuvântată: Seleş Iosif, Drăghici Radu, moment artistic adecvat momentului, iar în Taropu Nicolau, Dala Ioan. final, Adrian Ştef şi-a manifestat disponibilitatea Mulţumirile noastre se îndreaptă acum de a sprijini comunitatea locală pentru o mai la sfârşit, în primul rând, către toţi membrii bună întreţinere a monumentului şi a locului în asociaţiei noastre, iar în al doilea rând către care este amplasat, urmând a fi identificate toate instituţiile şi persoanele care ne-au ajutat resursele financiare necesare. în iniţiativa noastră. Tuturor, mulţumirile şi recunoştinţa noastră”. Ca un corolar, trebuie să subliniem că După slujba religioasă, oficiată de un anul 1919 este şi anul primei prezenţe a familiei sobor de preoţi, în frunte cu protopopul Marian regale la Satu Mare, dar şi a atribuirii numelui Crainic, participanţii au depus jerbe de flori în marelui poet naţional actualului Colegiu cinstea eroilor neamului. Naţional „Mihai Eminescu” din municipiul Satu Mare, evenimente care nu s-ar fi putut realiza A doua zi, 22.04.2009, în organizarea fără jertfa ostaşilor români de la Hodod, Carei Şcolii Generale din Hodod, a avut loc un sau alte localităţi din judeţ, dar şi din tot nord- moment festiv la monumentul din localitate, vestul României, precum şi de pe teritoriul ridicat în anul 1922, în cinstea celor 19 eroi Ungariei. români căzuţi aici în luptele cu trupele lui Bela De aceea, considerăm că este timpul ca Kun, în chiar prima zi a ofensivei Armatei acele evenimente tragice să fie scoase la Române, 16 aprilie 1919, pentru eliberarea lumină şi să ne plecăm în faţa eroismului şi părţii de vest şi nord-vest a ţării de sub jertfei celor care au inspirat crearea imnului ocupaţia maghiară. „Treceţi batalioane române Carpaţii”. Alături de cadrele didactice şi elevii din Şi aceasta pentru că istoriografia Hodod şi Giurtelecu Hododului, la manifestări comunistă, precum şi, parţial, cea au mai fost prezenţi vicepreşedintele postdecembristă, a evitat acest subiect. Înainte Consiliului Judeţean Adrian Ştef, directorul de 1989, relaţiile româno-ungare nu erau prea Muzeului Judeţean Viorel Ciubotă, consilierul roze deşi ambele erau state partenere ale judeţean profesor Ioan Viman şi aceluiaşi bloc politico-militar, astfel că subiectul reprezentantul Asociaţiei Civice „Tempora” nu a fost abordat pentru a nu apărea noi dispute, mai ales că Bela Kun era considerat un pionier al comunismului ungar. Totodată, România afirma mereu că nu a dus niciodată lupte de cucerire împotriva vecinilor, or ofensiva până la Budapesta putea fi oricând opusă acestei teorii de către istoriografii hungarişti. În plus, înlăturarea de la putere a lui Bela Kun a deschis drumul spre putere altui aventurier revizionist, Horty Miklos, care putea fi defăimat de ambele istoriografii ca fiind anticomunist, însă românii puteau fi acuzaţi că tocmai ei l-au sprijinit. Aşa că episodul a rămas „mort” în toată acea perioadă. După 1989, tot datorită relaţiilor

7 născut la 20 februarie 1886, în Lelei, fostul Comitat Sălaj, actualmente aparţinând de judeţul Satu Mare, comuna Hodod, de profesie jurist, activând şi ca ziarist, a condus în anul 1919 revoluţia bolşevică din Ungaria. Provine dintr-o familie de funcţionari din oraşul Cehu Silvaniei, tatăl evreu activa ca notar public, iar mama era protestantă. A urmat cursurile şcolii reformate, apoi ale universităţii din Cluj, devenind avocat, profesie pe care a abandonat-o apucându-se de ziaristică, activînd într-un grup de simpantizanţi ai Partidului Social Democrat Ungar, fiind de mai multe ori judecat din cauza articolelor pe care le-a publicat, făcând şi un an şi jumătate de închisoare, după care s-a angajat funcţionar la o bancă. În 1906, şi-a maghiarizat numele din Cohen în Kun (Khon), iar în 1913 s-a căsătorit cu Gál Irén, provenită din mediile intelectuale maghiare din Transilvania, în care fusese introdus de către poetul Ady Endre, deşi avea o reputaţie proastă, fiind implicat în mai multe scandaluri şi dueluri. În primul război mondial, s-a înrolat în armata austro-ungară, iar în 1916 a fost luat tensionate dintre cele două ţări (a se vedea prizonier de ruşi care l-au trimis într-un luna martie 1990), se pare că nu s-a dorit campament militar din Munţii Urali unde, alături deschiderea unui alt „dosar”, considerându-se de Nagy Imre, s-a convertit la bolşevism, fiind ca puţin important în devenirea istorică a integraţi în “Armata Roşie" pentru care au luptat românilor şi ungurilor. „Îngroparea” în lada de în revoluţia civilă rusă din 1918. În acest timp, şi- gunoi a istoriei a acestui eveniment a mers atât a făcut planuri detaliate pentru a exporta de departe încât, cu prilejul realizării unei comunismul în Ungaria, creând în martie 1918, lucrări monografice despre comuna Hodod, la Moscova, "Grupul Ungar" al Partidului deşi condusă de maghiari, s-a omis să se Bolşevic Rus, ocazie cu care îl cunoaşte pe amintească măcar faptul că aici s-a născut şi a Lenin, dar, fiind mai radical decât acesta (Lenin copilărit Bela Kun, cel în cauză fiind şters şi din i-a şi numit pe adepţii concepţiei radicale drept cărţile de istorie ale poporului vecin. “kunerişti”, cei mai cunoscuţi fiind “Băieţii lui Însă pentru ca astfel de fapte să nu se Lenin”, care au semănat teroare în Ungaria, mai repete, generaţiile de azi şi de mâine anihilând orice fărâmă de împotrivire la regimul trebuie să le cunoască pe cele petrecute în pe care avea să-l instaureze Kun la Budapesta), zbuciumatul secol XX, indiferent dacă ne se apropie mai mult de Grigori Zinoviev şi Karl place sau nu cum s-au comportat unii din Radek. conaţionali în anumite momente-cheie ale La 4 noiembrie 1918, constituie, la un istoriei acestei zone. Acesta este motivul hotel din Moscova, nucleul Partidului Comunist pentru care am făcut eforturi în vederea Ungar P.C.M, după care, pe 17 noiembrie apariţiei acestor materiale grupate într-o 1918, Kun, cu câteva sute de unguri comunişti revistă ce se vrea a fi un omagiu adus de şi cu mulţi bani primiţi de la ruşi (conform altor generaţia noastră memoriei tuturor eroilor surse, banii ar fi provenit din devalizarea băncii căzuţi pentru libertatea şi independenţa ţării. la care lucra) s-a întors în Ungaria, unde a început să recruteze persoane din rândul Şi tot pentru a nu uita, publicăm un sărăcimii şi a foştilor soldaţi din armata austro- succint portret al aventurierului bolşevic Bela ungară (în februarie 1919 având deja 30-40 de Kun: pe numele său originar Béla Cohen, s-a mii de membri), profitând de situaţia

8 dezastruoasă în care se afla ţara, politic, devine al doilea stat bolşevic după Rusia, economic, militar şi social. apărut în Europa. Mişcarea comunistă condusă de Bela De menţionat că P.C.M. şi Bela Kun Kun, acum preşedinte al Comitetului Central al căpătaseră un grad puternic de simpatie din P.C.M., îndreptată împotriva primului ministru partea cetăţenilor ungari datorită faptului că Mihály Károlyi şi a partidului Social Democrat, propovăduiau emanciparea claselor sociale a agitat lumea, toţi cei care erau împotriva lui nevoiaşe, dar, mai ales, că promiteau fiind chinuiţi sau împuscaţi, iar ziariştii refacerea Ungariei Mari. Ca urmare, acţiunile cenzuraţi. Ziarul „Comunist roşu” („Voros antiromâneşti şi antiunioniste s-au accentuat în Ujsag”) din Ungaria a dus o propagandă frecvenţă şi gravitate, asfel că, începând cu 16 sângeroasă care a avut ca rezultat numeroase aprilie 1919, Armata Roşie Maghiară şi câteva crime, inclusiv greviştii fiind împuşcaţi. Astfel, companii ruseşti roşii au fost nevoite să lupte pe 22 februarie 1919, în urma discursurilor lui cu Armata Română în ofensivă, care, în final, a Kun ce au creat o atmosferă imposibil de trecut Tisa pe 4 august şi a cucerit Budapesta, suportat, comuniştii au început să tragă în regimul lui Bela Kun fiind înlăturat de la putere cetăţenii care au demonstrat împotriva sa, două zile mai târziu. lângă redacţia ziarului „Népszava”, fiind ucişi 4 Între timp, la Szeged, Horty Miklós se poliţişti şi mulţi cetăţeni nevinovaţi. La 21 pregătea pentru preluarea puterii, devenind, la martie 1919, în urma unei manevre căreia i-au 14 noiembrie 1919, conducătorul temporar al căzut victime social-democraţii, Kun preia Ungariei, iar Bela Kun, fugar în Austria, este puterea în fruntea unui commando de luat prizonier, dar „recuperat” ulterior de ruşi, comunişti, anunţând noua formă de guvernare decedând în 1938 sau 1939 în Uniunea a statului: Republica Sovietică Ungaria care Sovietică.

9 Operaţiuni militare pentru eliberarea părţii de vest a Transilvaniei (aprilie - mai 1919)

Prof. dr. Ioan VIMAN

nsemnătatea anului 1919 pentru istoria deşi realizat şi prin prezenţa propriilor delegaţi românilor, dar mai ales pentru zona de nord- la Alba Iulia şi fiind recunoscut pe plan vest a României a fost trecută mult timp sub internaţional, nu a avut urmări imediate şi mai tăcere, atât de către regimul comunist, cât şi de ales benefice, ba, dimpotrivă, a constituit un către guvernele ce au condus ţara după 1989, calvar, din cauza faptului că zona era încă sub inclusiv istoriografia românească actuală, cu ocupaţie ungară, conducătorii maghiari şi mici excepţii, ocupându-se prea puţin de cele secui opunându-se unirii prin orice mijloace, petrecute în Transilvania după Marea Unire de inclusiv şi mai ales urmărirea, anchetarea şi la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 care a pedepsirea participanţilor la Marea Adunare, consfinţit visul de secole al multor vizionari şi asasinate, crime în masă, schingiuri şi orori, patrioţi din toate regiunile locuite în majoritate într-un cuvânt teroare. Şi aceasta pentru că la de români. sfârşitul Primului Război Mondial, după Importanţa covârşitoare a lui 1919 (de la prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, în care se împlinesc 90 de ani), în special pentru absenţa unei autorităţi cât de cât credibile, noi, sătmărenii, dorim să vi-o desluşim pe scurt haosul şi confuzia politică şi socială au cuprins în aceste rânduri, având în vedere că, pentru o bună parte din Europa de Est. Acestea au Satu Mare, Unirea a avut loc în primăvara şi permis ca, la Budapesta, să apară o Republică vara anului 1919, şi nu la 1 Decembrie 1918. Sovietică Ungară, care a funcţionat între 21 Un obstacol cu totul nedorit în martie si 6 august 1919, în total 133 de zile. În pregătirile, şi mai ales în acţiunile concrete de acest foarte scurt interval, în Ungaria s-a preluare şi apoi de organizare a administraţiei instalat un regim care a proclamat oficial româneşti în Transilvania l-a constituit „Teroarea Roşie”, având „vârful de lance” în convenţia militară încheiată la Belgrad, în 13 gruparea paramilitară „Băieţii lui Lenin”, al noiembrie 1918, între generalul francez cărei simbol a fost, fără îndoială, liderul Bela Franchet d'Esperey, comandantul trupelor Kun, născut în satul Lelei, lângă Hodod, dintr-o aliate din Orient şi guvernul maghiar condus de familie de evrei. În baza înţelegerii secrete contele Károlyi. Convenţia militară de la avute cu Lenin, care prevedea graniţă comună Belgrad care se voise, în concepţia guvernului a celor două state sovietice pe Carpaţi (prin francez, o completare a armistiţiului general desfiinţarea Cehoslovaciei şi României) la 25 încheiat cu monarhia dualistă la 3 noiembrie martie 1919 Bela Kun a mobilizat Armata 1918, la Villa Giusti, prin prevederile sale, nu Roşie Ungară, atacând Cehoslovacia, pentru numai militare, a cauzat multe neajunsuri ca, în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, poporului român. Aceasta stipula că trupele concomitent cu agresiunea bandelor teroriste maghiare trebuiau să se retragă în termen de 8 sovietice peste Nistru, să declanşeze, forţând zile la nord de o linie demarcaţională care Tisa, ofensiva împotriva României. pornea de pe cursul superior al Someşului Trebuie să menţionăm aici faptul că Mare, trecea prin Bistriţa, Mureş-Sat (cătun acţiunile antiromâneşti, de blocare a realizării contopit comunei Suseni, jud. Mureş), urma de facto a unirii Transilvaniei cu România, au cursul Mureşului până la confluenţa cu Tisa. De început şi s-au derulat şi înaintea instalării lui asemenea prevedea că administraţia civilă ”va Bela Kun la conducerea Ungariei, aşa după rămâne în mâinile guvernului actual“ (n.n.: cum rezultă dintr-un articol publicat în „The maghiar). New York Times”, din 27 martie 1919, care Aşadar, pentru românii din nordul sublinia că această practică era folosită şi de Transilvaniei, actul de le 1 Decembrie 1918, liderii de dreapta şi de cei de stânga, mai mult,

10 pentru a-şi atinge scopul comun, colaborau în trimiţând noi forţe militare în zonă, provocând acţiunile antiromâneşti, afirmând: „Toţi aceşti ciocniri şi vărsări de sânge, declarând că «granzi», aceşti «Măria Sa» de unguri sunt unul Ungaria se află în stare de război cu toate ca şi celălalt. Nici mai buni, nici mai răi. Dacă statele vecine de la care are ceva de cochetează cu bolşevismul o fac cu scopul să revendicat. frângă, dacă pot, pe cehoslovaci, români şi Astfel, legendarul general Traian slavii de sud şi din distrugerea generală să Moşoiu care conducea armata română câtă recreeze vechiul stat unguresc, atâta de era cantonată în Transilvania (Divizia a 7-a, intolerant şi de meşteşugit, cu un guvern din, cantonată la Sibiu din 24.12.1918, după ce a prin şi pentru unguri”. trecut în plină iarnă A nu se crede că Carpaţii cu scopul de a presa românească nu duce la bun sfârşit era la curent cu ceea ce hotărârile Mari Adunări se întâmpla în de la Alba Iulia, marele Transilvania şi că nu erou proclamând: semnala în permanenţă „Români! Cu noi aducem şi cu promptitudine libertatea, iar dreptatea abuzurile şi atrocităţile este scrisă pe steagurile bandelor maghiare, prin noastre”), şi Gărzile menţionarea articolului Naţionale făceau tot mai din presa americană greu faţă situaţiei, fapt ce dorind să subliniem că a impus luarea de măsuri toate acestea erau corespunzătoare. cunoscute de opinia Astfel, Consiliul publică internaţională, Dirigent, cu sprijinul astfel că amintim aici generalului Moşoiu, ştirea din „Neamul începe reorganizarea R o m â n e s c ” d i n 2 0 jandarmeriei şi poliţiei în februarie 1919, despre Ardeal. Acelaşi general arestarea de către secui pregăteşte armata şi a vicarului Romulus întocmeşte planul de Marchiş din Careii Mari şi operaţiuni, însă, fiind a protopopului Anton considerat prea tânăr, la Băliban din Unimăt şi comanda trupelor încarcerarea lor la române din Transilvania Debreţin, împreună cu Generalul TRAIAN MOŞOIU este numit generalul alţi 16 preoţi din zonă, Mărdărescu, dar românii pentru a ne referi doar la judeţul nostru şi numai ardeleni au rămas cu sufletul alături de la două evenimente. viteazul general Moşoiu, care a devenit Totodată, au fost semnalate cazuri în „simbolul dezrobirii naţiei româneşti”. care trupele regulate maghiare au atacat Pe acest fond şi-a făcut apariţia la localităţi româneşti de pe graniţă, în special din cârma destinelor ţării vecine Bela Kun şi aşa- Arad, Bihor şi Satu Mare, încă în perioada în zisa sa armată bolşevică, gata să anihileze şi care contele Karoly era preşedintele guvernului să înece în sânge orice tentativă a românilor ungar, acesta refuzând să-şi retragă trupele din ardeleni de a se organiza şi integra în noua şi această zonă, profitând de convenţia încheiată adevărata lor ţară, România, astfel că războiul în 13 noiembrie 1918, la Belgrad, considerând dintre cele două state era iminent. Mureşul „linie demarcaţională între cele două Vizând ocuparea regiunii dintre Tisa şi state”. Munţii Apuseni, neprotejată total de trupele În urma protestelor româneşti a fost române, Béla Kun a trimis 2 divizii şi o brigadă, mutată linia de demarcaţie pe aliniamentul căii dispunând de 137 de tunuri şi 5 trenuri ferate Satu Mare - Oradea Arad, dar guvernul blindate care au înaintat adânc pe văile lui Karoly a preferat să demisioneze, decât să se Someşului şi Crişului Repede. retragă, iar următorul, prezidat de Şandor Prevăzând ofensiva, dispozitivul Garbai, a emis un decret de mobilizare generală român era întărit la flancul drept pentru

11 împiedicarea înaintării agresorului spre Cluj circulau, anume că bandele roşii se apropiau de şi declanşarea contraofensivei, în teren oraş, ca forţe mari inamice vin în marş forţat, muntos, prin acţiuni frontale şi manevra spre a se ciocni cu trupele române... Autorităţile flancului stâng. În dimineaţa zilei de 16 şi o parte a populaţiei se refugiase spre trupele aprilie, practic, armata română a trecut la române... Deodată un nor de praf şi un automobil contraofensivă pe un front de 200 km îşi făcu apariţia. În el era un general. Cine să fie? lungime, remarcându-se îndeosebi acţiunile Mii de braţe se ridicară aclamând pe viteazul Diviziei 2 vânători de munte în lungul văilor general, care înfruntând orice pericol pentru a da Crişului Alb şi Crişului Negru. După numai 4 şi mai mare impuls armatei sale, se avântase zile, la 20 aprilie, armata înainte de a ajunge română a atins armata în oraş, spre a aliniamentul Oradea- vesti populaţiei că Carei-Satu-Mare, apoi, mântuirea a sosit”. în ciuda unei rezistenţe „Trupele române îndârjite, a alungat continuă înaintarea, Armata Roşie Ungară ocupând Debreţinul şi peste Tisa, restabilind svârlind resturile armatei frontiera în conformitate ungureşti peste Tisa. cu decizia de la Alba Cea mai îndârjită Iulia, ca supremă rezistenţă a pus-o divizia umilinţă în chiar ziua de l de secui de sub Mai muncitoresc, comanda lui Kratochwil. sărbătorită cu fast... roşu Cinstea prinderii acestei la Budapesta. divizii, care se lupta În ziua de 16 vitejeşte, se datoreşte aprilie 1919, ora 3,30 diviziei a II-a de dimineaţa, armata cavalerie. A fost o noastră ia ofensiva. operaţie celebră ca o Lovitura de trăsnet dată divizie de cavalerie să de grupul generalului înfrângă şi să prindă o Moşoiu a zdrobit divizie de infanterie. rezistenţa inamicului, Generalul Davidoglu, care a luat-o la fugă. Prin colonelul G. Maruzzi şi lupte îndârjite, înaintarea colonelul Resel erau a continuat zi cu zi, aşa bravii comandanţi ai că în ziua de 19 aprilie Generalul GHEORGHE MĂRDĂRESCU cavaleriei, care a trupele noastre, luând o câştigat această considerabilă pradă de război şi un mare strălucită victorie”. număr de prizonieri, au atins linia: Tisa - La 1 mai 1919 trupele noastre ating pe tot Uylak - Sătmar - Careii Mari - Aleşd Beiuş, frontul dintre Csap şi Szegedin obiectivul final după cum scria presa vremii. Armata Tisa, pe care se opresc. Numai că armata română eliberează Satu Mare şi Carei la 19 comunistă ungară nu a acceptat situaţia reală şi aprilie, Oradea şi Salonta la 20 aprilie, atacă din nou România pe Tisa în iunie 1919, cu Debreţin - 23 aprilie, pentru ca la data de 1 scopul de a recuceri toate provinciile care au mai 1919 să se stabilizeze frontul de-a aparţinut Ungariei. Această ofensivă se lungul Tisei. prăbuşeşte însă, tot datorită efortului armatei „În ziua de 20 aprilie 1919 s-a ocupat române, care a luat contraofensiva în 26 iulie Oradea Mare”. I. R. Abrudeanu preia din 1919. Trupele române au înfrânt şi respins ziarele „Patria” şi „Viitorul” următoarele: trupele ungare peste Tisa, le-a capturat, iar la 4 „Intrarea triumfătoare în Oradea Mare: august 1919 au ocupat capitala Ungariei, tunurile bubuiau asurzitor, împrăştiind Budapesta, şi Béla Kun demisionează. moartea în rândurile risipite ale duşmanului ce fugea speriat din faţa dorobanţului. În oraş enervare mare; diferite svonuri

12 Eliberarea judeţului Satu Mare - operaţiuni militare

Dr. Ioan Liviu TĂUT

ezoluţia Marii Adunări Naţionale de la român pe teritoriul Transilvaniei şi să acţioneze în Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a decretat vederea uniformizării statale”(2). unirea definitivă a Transilvaniei, Banatului, Fiind situat la vest de linia provizorie de Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu demarcaţie: Sighet-Jibou-Ciucea-Hălmagiu- Regatul României. Zam, stabilită prin convenţia de la Belgrad, din 13 În regiunile sătmărene, sălăjene, noiembrie 1918, în fapt, în armistiţiul încheiat cu maramureşene şi bihorene situaţia Ungaria de către aliaţi, judeţul Satu Mare a administraţiei a cunoscut schimbări cunoscut semnificative aspecte militare până la semnificative din luna aprilie 1919, când s-a instaurarea administraţiei româneşti din 27 aprilie instaurat administraţia românească(1) . 1919. Consiliul Diligent (2 decembrie 1918 10 În judeţ erau instalate Regimentele 5 şi 12 aprilie 1920), al cărui preşedinte a fost Iuliu infanterie maghiare, precum şi Divizia de secui Maniu, reprezenta „un organ politic şi care s-a retras în Ajunul Crăciunului anului 1918, administrativ, cu caracter provizoriu, care de la Cluj la Satu Mare. Autorităţile civile şi trebuia să instituie în fapt autoritatea statului militare maghiare au introdus un regim de teroare

13 împotriva populaţiei româneşti. Acest regim s-a Moldova, au fost cele dintâi unităţi mobilizate. caracterizat prin „asasinate, arestări, refugierea Diviziile din Muntenia şi Oltenia nu puteau fi unor fruntaşi ai mişcării naţionale din judeţul deocamdată mobilizate, deoarece soldaţii lor Satu Mare”(3). erau demobilizaţi şi trimişi la vatră. Divizia a 8-a Noua mobilizare a armatei care trebuia opera în Bucovina, iar celelalte două în acum să treacă Carpaţii pentru împlinirea Transilvania. Astfel, la 16 noiembrie 1918, divizia misiunii sale istorice, începută în 1916 şi a 7-a, condusă de generalul Traian Moşoiu, a întreruptă de dezastrul militar, trebuia să dea intrat în Borsec, unde a fost atacată de către fraţilor noştri eliberaţi putinţa să-şi organizeze jandarmii unguri, la 25 noiembrie a intrat în Târgu viaţa politică în cadrul statului unitar român şi să Mureş, iar la 28 noiembrie în Reghin. În 24 desăvârşească în fapt unirea cea mare pentru decembrie, trupele române intrate în Cluj erau care ne avântaserăm cu doi ani înainte în primite în cadrul unor manifestări grandioase de vâltoarea groaznicului război şi care ne fusese entuziasm şi bucurie ale populaţiei româneşti(6). consfinţită prin tratatul încheiat cu marii noştri În urma pierderii unui teritoriu din aliaţi, ca preţ al colaborării noastre pentru Transilvania, „ungurii organizau rezistenţa, pe de triumful cauzei comune, preciza istoricul o parte pregătind revolte înlăuntrul teritoriului Constantin Kiriţescu(4). eliberate de către armata română, iar pe de altă În cartea „Istoria războiului pentru parte strângând trupe în vecinătatea liniei de reîntregirea României 1916 - 1919”, apărută în demarcaţie, unde provocau conflicte cu anul 1922, Constantin Kiriţescu consemna detaşamentele româneşti. Astfel, la nord-vest de „greutatea cea mare nu venea deocamdată de Cluj, trupe ungureşti se adunau în valea Crişului la puterea duşmanului, ci de la propria şi mai la nord, în regiunea Jibou Zalău. Încurajaţi slăbiciune. Armata noastră fusese ca şi de vecinătatea trupelor ungureşti, locuitorii desfiinţată prin pacea de la Bucureşti. Singurele maghiari din regiune au început să devină forţe serioase erau unităţile detaşate în agresivi faţă de români. În noaptea de 4/5 Basarabia: diviziile 9 şi 10 de infanterie şi ianuarie 1919, 800 de lucrători de la minele de aur diviziile 1 şi 2 de cavalerie. Acestea erau din Baia Mare au atacat cu arme de foc şi cu efectivele de război, dar nici nu putea fi vorba să grenade de mână pe români; un batalion de trupe fie clintite de acolo. Cinci divizii au fost de infanterie din Cluj a fost trimis să apere pe desfiinţate cu totul, iar restul de opt erau grupate români şi să pună în siguranţă minele de aur. în diferite localităţi din Moldova, cu efective de Divizia a 7-a a organizat două detaşamente pace, foarte slabe, reduse numai la mixte, compuse fiecare dintr-un regiment de contingentele 1916 - 1919, ele însele împuţinate infanterie cu artilerie şi cavalerie, care să prin pierderile suferite în decursul opereze, unul în direcţia Baia Mare Sighet, iar al campaniei”(5). doilea în direcţia Jibou - Zalău” se menţionează în Trei divizii, a 8-a, a 7-a şi 1 de vânători, cartea lui Constantin Kiriţescu(7). alcătuind Corpul 4 de Armată, cu garnizoana în Cel dintâi detaşament, alcătuit din regimentul 14 infanterie, a intrat în Baia Mare la 14 ianuarie 1919 şi a pornit în marş spre Sighet. În timpul marşului s-a prezentat o delegaţie vorbind în numele „ comandamentului gărzii ucrainene” din Sighet şi a anunţat pe comandantul detaşamentului român, că Sighetul fiind ocupat de ucraineni, românii să se oprească pe loc, rămânând ca o comisiune mixtă să stabilească linia de demarcaţie pe temeiul dreptului naţionalităţilor. Comandantul român n-a ţinut seama de această pretenţie şi a continuat înaintarea. La 4 kilometri sud de Sighet, parlamentarii români, trimişi ca să someze pe ucraineni să evacueze regiunea, au fost primiţi cu focuri.

14 Atunci românii au atacat, iar la 18 ianuarie 1919 enumerate în cartea aceluiaşi prestigios militar, Sighetul şi regiunea înconjurătoare erau în Constantin Kiriţescu. mâinile noastre(8), fapte consemnate cu Forţele române erau dispuse în două mari aceeaşi bună-cunoaştere de către apreciatul grupuri: istoric Constantin Kiriţescu. 1. Grupul de nord, sub comanda Al doilea detaşament român era alcătuit generalului Traian Moşoiu, era format în linia din regimentul 16 de infanterie, al cărui întâia din: comandant, primind asigurări de la a) detaşamentul mixt, condus de comandamentul ungur prin parlamentari că generalul Olteanu, în regiunea Sighet, constituit Zalăul a fost evacuat de trupele ungureşti, a dintr-o brigadă de roşiori, două batalioane trimis de la Jibou pe calea ferată două companii infanterie şi o baterie de artilerie; şi două secţii de mitraliere, pentru a-l elibera. b) divizia 2-a de cavalerie, în regiunea Eliberarea regiunii Zalău-Sighet a asigurat Baia Mare pe Someş; trupelor române atât stăpânirea văii Someşului c) divizia a 7-a de infanterie în regiunea Mijlociu şi a căilor de comunicaţie din această Zalău; vale, precum şi protecţia flancului drept al d) divizia a 6-a de infanterie în regiunea diviziei a 7-a contra eventualităţii unui atac Huedin Ciucea, pe Crişul Repede. îndreptat dinspre nord. Astfel, la 22 ianuarie 1919, trupele române au ocupat tot teritoriul până la linia de demarcaţie fixată de aliaţi, linia ocupată de trupele româneşti începea de la nord de pe Tisa şi se cobora spre sud prin Recea, Dealul Secătura, Caprei, Glăvoiul, Bihor, Găina, apoi: Zam, Pozoaga, Fintoag, Runcul, Bucova(9). Încurajaţi de liniştea în care se ţineau trupele române ce păzeau linia de demarcaţia, detaşamente de trupe ungureşti au început să atace posturile româneşti sau să facă incursiuni prin intervalele dintre posturi. În noaptea de 8/9 martie 1919, două batalioane de secui, cu numeroase mitraliere şi În linia a doua, ca rezervă a grupului de susţinute de focurile a două baterii de artilerie, nord, era divizia ardeleană, a 16-a, concentrată la au atacat trupele române de la aripa stângă a spatele diviziilor 6 şi 7, pe valea Almaşului, la vest diviziei a 7-a, în regiunea Ţigani, actuala de Dej şi Gherla. localitate Crişeni, de lângă Municipiul Zalău. 2. Grupul de sud, sub ordinele directe ale Populaţia maghiară, înarmată de trupe, a luat comandantului trupelor din Transilvania, era parte la atac. A trebuit să intervină rezervele constituit în linia întâia din divizia a 2-a vânători, la brigăzii a 13-a cu artilerie ca să reocupe care era alipit şi regimentul ardelean Beiuş, localităţile. Zalăul a suferit mult din cauza focului cavalerie, pe valea Crişului Alb, în regiunea artileriei. Populaţia maghiară a oraşului, care se Hălmagiu Roşia. În spatele ei era divizia 1-a de asociase cu năvălitorii, a fugit spre Cehu vânători, în regiunea Brad Deva. În linia a treia Silvaniei, menţiuni relatate de către Constantin era divizia 18-a ardeleană, ca rezervă generală, Kiriţescu. dislocată în regiunea Cluj Albe Iulia. Armata română din Transilvania era Astfel, divizia a 7-a trebuia să străpungă compusă, în ajunul ofensivei din 16 aprilie 1919 frontul inamic, având ca obiectiv Careii Mari, din 4 divizii din vechiul regat (1 şi 2 vânători, 6 şi începutul ofensivei române fiind fixat pentru 7 de infanterie), o divizie şi o brigadă de dimineaţa zilei de 16 aprilie(10). cavalerie şi două divizii ardeleneşti. În total erau „În noaptea de 15/16 aprilie 1919, 64 de batalioane de infanterie, 28 escadroane, maghiarii au atacat cu violenţă trupele române în 152 tunuri, 32 obuziere, 8 autotunuri, un tren trei puncte: în valea Someşului, Cicârlău, la blindat şi un grup de motomitraliere; ca trupe Crişeni şi la Ciucea. Intervenind rezervele de speciale era un grup de aviaţie, format pe trei sector, atacurile au fost respinse, iar poziţiile escadrile şi două batalioane de geniu,

15 române menţinute. Ca o replică a atacului oraşul Hust. „În seara zilei de 18 aprilie s-a ajuns maghiar, s-a dezlănţuit la ora 3 dimineaţa în satul Moişeni”(14). Divizia a doua de cavalerie ofensiva română. În lungul Munţilor Apuseni, de a înaintat cu una din brigăzile sale de-a lungul văii la Hodod, la nord de Zalău până la Mureş, pe un Someşului, iar cu cealaltă brigadă, întărită cu front de peste 200 km, s-au pus în mişcare ca un infanterie şi artilerie, a înaintat pe valea Crasnei. val impetuos, soldaţii celor trei divizii de atac Ţelul acesteia era să intercepteze legătura de româneşti: a 7-a, a 6-a, a 2-a de vânători. O cale ferată dintre Careii Mari şi Satu Mare, mulţime de lucrări de apărare, prevăzute cu ameninţând să taie linia de retragere a trupelor numeroase mitraliere, au întărit aceste defileuri. maghiare din valea Someşului şi ocupând În special, defileul de la Ciucea, în valea Crişului localităţile Seini Crucişor şi Roşiori(15). În sud, Repede şi defileul de la Ciuci, în valea Crişului până în seara zilei de 18 aprilie, a fost atins Alb, erau socotite de către maghiari ca aliniamentul Tăşnad-Santău-Giungi(16). Tot în inexpugnabile. Zilele de 16, 17 şi 18 aprilie au seara zilei de 18 aprilie 1919, detaşamentul fost zile de lupte crâncene”(11). generalului Olteanu a ajuns în localitatea Teceu, Divizia a 7-a a operat în zona Hodod- în drumul spre Hust. Batalionul 3, regimentul 14 Zalău pe trei coloane, de aproximativ un infanterie, un escadron cavalerie şi una secţie regiment fiecare, luptând împotriva artilerie din bateria a doua a regimentului 4 regimentelor 23 şi 32 Honvezi care îşi artilerie au fost lăsate pentru menţinerea construiseră poziţii puternice de rezistenţă în localităţii Sighetu Marmaţiei şi apărarea defileului pădurile Bulzului şi Aranok. Trupele Tisa şi Trebuza(17). La 19 aprilie 1919, în regimentului român 27 Bacău au reuşit să ocupe Sâmbăta Mare a Paştelui, detaşamentul în noaptea de 16/17 Borla, iar în 17 seara, generalului Olteanu a ocupat Hustul(18), iar la coloana de sud a ocupat Sălagiul, pe când amiază primele trupe din avangarda diviziei a coloana de nord ocupa Supurul. Astfel s-a atins doua cavalerie, conduse de către colonelul aliniamentul Supurul de Sus-Supurul de Jos- Ressel, au traversat podul de peste Someş(19). Derşida-Şimleul Silvaniei. Brigada a 2-a a La orele 3 după-amiaza, a sosit la Satu început înaintarea şi seara a ajuns în Corund şi Mare şi generalul Lascăr Davidoglu, Hodod(12). comandantul armatelor române din nord-vestul Divizia a 6-a română trebuia să forţeze Ardealului, „făcându-i-se o frumoasă primire în defileul de la Ciucea. Puternicele poziţii sala festivă a oraşului de către primarul maghiar duşmane din această regiune erau apărate de Istvan Lenard. În răspunsul dat de către generalul brigada 39 de infanterie ungară. Trupele diviziei Lascăr Davidoglu, s-a arătat misiunea armatei s-au dispus pe trei coloane din care coloanele române, asigurând populaţia oraşului. Peste de nord şi de sud au executat o învăluire la două zile a sosit la Satu Mare generalul distanţă mare a defileului, pe când coloana din Constantinidi, care prim activitatea sa a ajutat la centru a atacat direct. În coloana de nord, întemeierea autorităţilor româneşti în părţile regimentul 24 Tecuci a atacat concentric satele sătmărene”. Boian şi Stârciu, ocupându-le spre seară, după În aceeaşi zi de 19 aprilie 1919, trupele o luptă vie. Înaintarea a continuat, s-a forţat a diviziei a 7-a infanterie au ocupat Careii Mari. doua zi intrarea în valea Crasnei, stabilind După 5 zile de operaţiuni, armata stăpânea legătura cu divizia a 7-a, la Şimleul Silvaniei. marile centre: Satu Mare, Careii Mari, cu Coloana de sud, formată din regimentul 12 importanta cale ferată ce unea aceste centre; Cantemir, a făcut un mare ocol pe la sudul linia frontului român se întindea spre nord până la defileului, ocupând satul Lucşa şi dealul Hust, pe Tisa, iar spre sud până la Mureş. Scoroşeţului, la 25 km sud de Ciucea. De aici s- Maghiarii au fost nevoiţi să se retragă pe a doua a îndreptat spre Bulz, în valea Crişului Repede, linie jalonată de centrele mari: Nyiregyhaza, spre a cădea pe limba de retragere a inamicului Debrecen, Bekescsaba(20). de la Ciucea. În seara zilei de 17 aprilie 1919, Trebuie amintit că acţiunile militare Ciucea, poarta de intrare în Crişana, era în stabilite pentru eliberarea judeţului Satu Mare, a mâinile trupelor diviziei a 6-a române. La 18 oraşelor Carei şi Satu Mare, precum şi pentru aprilie, întâia parte a ofensivei noastre era oprirea retragerii trupelor maghiare pe terminată(13). aliniamentul menţionat, s-a desfăşurat în Î n e x t r e m i t a t e a n o r d - v e s t i c ă , perioada 16-19 aprilie 1919. detaşamentul generalului Olteanu a început În direcţia Satu Mare, dinspre sud-vest au înaintarea de-a lungul Tisei, având ca obiectiv pătruns două coloane militare româneşti, una de

16 la Sătmărel şi a doua dinspre Doba, ambele misiunea sfântă de a scăpa populaţia oraşului de făcând parte din divizia a 2-a cavalerie. În aspra stăpânire bolşevică. apropiere de Doba a încetat din viaţă la data de Peste tot au fost primiţi ca armată 19 aprilie 1919, colonelul Paulian Constantin desrobitoare. După ciclişti, au sosit trupele de (1874 - 1919), cel în a cărui memorie s-a dat cavalerie în frunte cu generalul Davidoglu. Tot numele localităţii înfiinţată la data de 1 ianuarie aici, în piaţă, o delegaţie a oraşului a ieşit întru 1926, în apropiere de Doba. întâmpinarea armatei arătând impunătorului În anii ce au urmat, comemorarea zilei de general că, cetăţenii vor da dovadă de cea mai 19 aprilie a fost evocată în presa locală, respectiv desăvârşită supunere…Trupele din Satu Mare, în ziarul „Satu Mare” din care cităm: „(…) sunt 5 au prăznuit Sfântul Paşti laolaltă cu trupele ani de când, într-o splendidă zi de primăvară cu formate în cea mai mare parte din românii tocmai raze calde şi cer albastru, bicicliştii armatei de pe ţărmurile legendarei Dunări sau din vesela române îşi fac apariţia maiestuos pe piaţa Moldovă. Se întâlniseră frate cu frate într-o dulce centrului. Trupele româneşti nu veneau numai să armonie. Se regăsiseră acei despărţiţi deolaltă revendice un pământ al lor, dar veneau şi cu secole (…)”(21).

Note

(1) Lucian Cucuiet, Eliberarea Judeţului Satu Mare (aprilie 1919). Aspecte inedite din biografia col. Paulian Constantin (1874 - 1919) în „Satu Mare. Studii şi comunicări” vol. XIV, 1997, pag. 229. (2) Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Diligent la consolidarea statului naţional român (1918 - 1920), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985, pag. 292. (3) Doru Radosav, Viorel Ciubotă, 1918 în Sătmar, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 1996, Pag. 115. (4) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României 1916 1919, vol. II, Institutul de arte grafice „România nouă” Th. Voinea, Bucureşti 1992, pag. 536. (5) Ibidem, pag. 537. (6) Ibidem, pag. 537 539. (7) Ibidem, pag. 542. (8) Ibidem, pag. 542. (9) Ibidem, pag. 543. (10) Ibidem, pag. 553. (11) Ibidem. (12) Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918 - 1919), Editura Muzeului Sătmărean 2004, pag. 273. (13) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României 1916 1919, vol. II, Institutul de arte grafice „România nouă” Th. Voinea, Bucureşti 1992, pag. 557. (14) Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918 - 1919), Editura Muzeului Sătmărean 2004, pag. 273. (15) Ibidem, pag. 273. (16) Ibidem. (17) Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918 - 1921), ediţie îngrijită de Viorel Ciubotă, Gheorghe Nicolesco şi Cornel Ţucă, Editura Muzeului Sătmărean, 1998, pag. 151. (18) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României 1916 1919, vol. II, Institutul de arte grafice „România nouă” Th. Voinea, Bucureşti 1992, pag. 557. (19) Lucian Cucuiet, Eliberarea Judeţului Satu Mare (aprilie 1919). Aspecte inedite din biografia col. Paulian Constantin (1874 - 1919) în „Satu Mare. Studii şi comunicări” vol. XIV, 1997, pag. 230. (20) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României 1916 1919, vol. II, Institutul de arte grafice „România nouă” Th. Voinea, Bucureşti 1992, pag. 557 559. (21) Satu Mare, anul IV, nr. 30 din 20 aprilie 1924, pag. 1.

17 Eliberarea judeţului Satu Mare (aprilie 1919). Însemne comemorative de eroi Dr. Lucian CUCUIET

ezoluţia Marii Adunări Naţionale de la menţionat moartea tragică din luna februarie Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a decretat 1919, la Seini, a preotului Isidor Silaghi: „pe unirea definitivă a Transilvaniei, Banatului, malul Someşului a fost împuşcat şi aruncat în Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu apă, unde l-au păzit legat cu rădăcina unei Regatul României. sălcii, mutilat în chipul cel mai îngrozitor”(4). La De fapt, pentru o perioadă de câteva luni Hotoan, au fost ucişi fraţii Mesaroş Emilian, în (decembrie 1918-aprilie 1919), localităţile din vârstă de 34 de ani, care în ziua de 18 aprilie judeţul Satu Mare(1) nu s-au aflat sub 1919 a fost împuşcat în odorul casei sale de autoritatea directă a Consiliului Dirigent, în către un ostaş secui pentru că s-a împotrivit să răstimpul menţionat, continuând să rămână dea carul şi caii, iar fratele său, Valentin, de 23 sub controlul guvernului maghiar. În regiunile de ani, vrând să-şi apere fratele, a fost şi el sătmărene, sălăjene, maramureşene şi împuşcat, aşa cum a fost consemnat de preotul bihorene, situaţia s-a schimbat din luna aprilie locului, Vasile Pătcăşiu(5). 1919, când s-a instaurat administraţia Din registrele parohiale de la Pomi şi românească. Bârsău de Sus, reies alte cazuri la fel de Consiliul Dirigent (3 decembrie 1918-10 dramatice. La 16 aprilie 1919, în localitatea aprilie 1920), al cărui preşedinte a fost Iuliu Pomi, Boitor Ioan de 48 ani, „prin trădare a fost Maniu, reprezenta „un organ politic şi prins de secui, după aceea groaznic chinuit, administrativ, cu caracter provizoriu care să împuşcat şi străpuns în mai multe locuri şi instituie în fapt autoritatea statului român pe aruncat în Someş, cadavrul său s-a găsit în teritoriu Transilvaniei şi să acţioneze în vederea hotarul Pomi la 9 mai 1919”(6). În aceeaşi zi, în uniformizării statale”(2). casele lor din localitatea Bârsău de Sus „au fost În data de 3 decembrie 1918, s-a ucişi prin împuşcare de către soldaţi secui discutat la Alba Iulia problema preluării comunişti, Vasile Crişan de 41 de ani şi administraţiei locale, ordonându-se consiliilor Grigoreasa Ciocan, născută Ana Criste, de 46 naţionale judeţene româneşti să instituie ani, căsătorită cu Griga Ciocan”(7). controlul asupra administraţiei din judeţele lor. Au fost arestaţi, între alţii, protopopul Fiind situat la vest de linia provizorie de Dumitru Coroianu din Santău, Petru Cupcea, demarcaţie: Sighet-Jibou-Ciucea-Hălmagiu- protopop din Supuru de Jos, studenţii Ioan şi Zam, stabilită prin Convenţia de la Belgrad din Augustin Gherman din Pomi(8). 13 noiembrie 1918, în fapt armistiţiul încheiat cu La cererea Antantei, armata română a Ungaria de către aliaţi, judeţul Satu Mare a trecut linia de demarcaţie în ziua de 16 aprilie cunoscut următoarele aspecte militare până la 1919. Primele trupe române au intrat în judeţul instaurarea administraţiei româneşti din 27 Satu Mare dinspre Sălaj, ocupând Şomcuta şi aprilie 1919. În judeţ erau instalate Baia Mare, apoi zona Carei. Trupele române Regimentele 5 şi 12 Infanterie maghiare, au trecut linia de demarcaţie pentru a pune precum şi Divizia de secui care s-a retras în capăt omorurilor săvârşite de soldaţii secui şi ajunul Crăciunului anului 1918 de la Cluj la Satu pentru a înainta spre Tisa(9) cu misiunea de a Mare. Autorităţile civile şi militare maghiare au elibera zona de nord-vest a ţării. introdus un regim de teroare împotriva În Sâmbăta Mare a Paştelor, 19 aprilie populaţiei româneşti. Acest regim s-a 1919, la amiază, au traversat podul de peste caracterizat prin: asasinate, arestări, Someş primele trupe române din avangarda refugierea unor fruntaşi ai mişcării naţionale din Diviziei a 2 a Cavalerie(10), fiind conduse de judeţul Satu Mare(3). către colonelul Ressel(11). Într-un raport al oficiului parohial greco- La ora trei după-masă a sosit la Satu catolic din Bicău, redactat în 7 mai 1936, s-a Mare şi generalul Lascăr Davidoglu,

18 comandantul armatelor române din nord- Discursul primului primar român al vestul Ardealului, „făcându-i-se o frumoasă municipiului Satu Mare, Augustin Ferenţiu, primire în sala festivă a oraşului de către rostit la iniţiativa Casei Culturale Române, la primarul maghiar István Lénárd. În răspunsul teatrul orăşenesc, în ziua de 19 aprilie 1924, la dat de către generalul Lascăr Davidoglu, s-a cinci ani după intrarea trupelor române(15) în arătat misiunea armatei române, asigurând localităţile Satu Mare şi Carei, se constituie într- populaţia oraşului. Peste două zile a sosit la o sursă de cunoaştere deosebit de importantă Satu Mare generalul Al. Constantinidi, care pentru înţelegerea manifestărilor locale. Sunt prin activitatea sa a ajutat la întemeierea prezentate succesiv, momente importante din autorităţilor româneşti în părţile zilele de 16, 17, 18 şi 19 aprilie 1919. Se sătmărene”(12). În ziua de 22 aprilie 1919, dezvăluie cu emoţie aşteptarea armatei

Primăria oraşului Satu Mare a primit o nouă române, primirea acesteia, intrarea triumfală în conducere, românească, fiind numit primar oraşul Satu Mare, tabloul impunător al avocatul Augustin Ferenţiu(13). Este deosebit manifestării istorice din ziua de 19 aprilie 1919. de important faptul că în data de 27 aprilie Discursul a fost publicat în ziarul „Satu Mare” în 1919, Iuliu Maniu, preşedinte al Consiliului numerele sale din 20 aprilie, 27 aprilie şi 4 mai Dirigent, împreună cu prefectul Alexandru 1924. În primul articol se consemnează „Sunt Racoţi Filip, avocat din Remetea Chioarului, s- cinci ani de când, într-o splendidă zi de au deplasat la Carei, fiind reşedinţa judeţului primăvară cu raze calde şi cer albastru, Satu Mare, unde au preluat prefectura, ai cărei bicicliştii armatei române îşi fac apariţia funcţionari numărând 135 de persoane şi toţi maiestuos în piaţa centrului I. Brătianu (n.n. maghiari(14), în marea lor majoritate au jurat azi, piaţa Libertăţii). Lume multă de toate credinţă statului român. naţionalităţile le-a ieşit întru întâmpinare.

20 Trupele româneşti nu veneau numai să revendice un pământ al lor, dar veneau şi cu misiunea sfântă de a scăpa populaţia oraşului de aspra stăpânire bolşevică (n.n. Directoriul comunist maghiar). Peste tot au fost primiţi ca armată desrobitoare”(16). Pentru izbânzile şi jertfele eroilor români căzuţi să împlinească lucrarea istorică pentru eliberarea şi întregirea ţării s-au ridicat monumente şi cruci comemorative. În judeţul Satu Mare, în 25 de localităţi se află monumente, morminte şi cruci amintind „semnătura de suflete” de eroi şi de martiri ai neamului. Din relatările generalului Victor Popescu (1896-1986), reiese „numărul masiv de morţi şi răniţi care i-a determinat pe ai noştri să se retragă înafara urbei (n.n. Carei). Revenind, inamicul a fost anihilat, după cum s-a putut sărbători eliberarea. Ne-am instalat apoi în oraş, la sediul comandamentului”(17). Întemeindu-se pe planurile de operaţiuni „Divizia a 7-a Infanterie a eliberarea judeţului Satu Mare, a oraşelor Carei operat în zona Hodod-Zalău pe trei coloane, iar şi Satu Mare, precum şi pentru oprirea Divizia a 2-a de Cavalerie a înaintat cu una din retragerii trupelor maghiare pe aliniamentul brigăzile sale de-a lungul Văii Someşului, iar cu menţionat, s-au desfăşurat în perioada 16-19 a doua brigadă, întărită cu infanterie şi artilerie, aprilie 1919. În direcţia Satu Mare, dinspre sud- a înaintat pe Valea Crasnei”(18). Scopul vest au pătruns două coloane militare acestei brigăzi întărite era să se atingă calea româneşti, una de la Sătmărel şi a doua dinspre ferată dintre Carei şi Satu Mare pentru a stopa Doba, ambele făcând parte din Divizia a 2 a retragerea pe această linie a trupelor maghiare Cavalerie. de pe valea Someşului. În apropiere de Doba, „a încetat din Valoarea eroismului înscris în lăcaşul viaţă pe câmpul de luptă Butyn, Transilvania, în etern al existenţei noastre naţionale a constituit ziua de 17 aprilie 1919; colonelul Paulian o dimensiune esenţială a unor evenimente Constantin”(19). istorice. Acţiunile militare stabilite pentru Amintirea veşnică a personalităţii militare a colonelului Paulian Constantin (1874-1919) se regăseşte în denumirea localităţii ce s-a înfiinţat la 1 ianuarie 1926(20), în apropiere de Doba, purtându-i cu veneraţie numele: colonel Paulian. Dezvelirea obeliscului din marmură albă închinat memoriei eroilor, colonel Constantin Paulian şi sergent Nedelcu Bosingeanu, în localitatea Paulian, comuna Doba, a reprezentat un act de recunoştinţă eroilor neamului căzuţi în părţile sătmărene. Mormintele eroilor „ca o amintire a celor căzuţi pentru patrie”(21) au reprezentat în temeiul

21 Decretului Lege 1693/1920 ce acorda teren ale stării civile. Daia Ion din Târgu-Jiu şi Toropu pentru cimitire de eroi, un loc ce trebuia bine Nicolau din Bătăueşti sunt menţionaţi şi într-un îngrijit, un semn de recunoştinţă atât a Brigăzii tabel al eroilor îngropaţi „în cimitirul bisericii 44 Infanterie Satu Mare, cât şi a Societăţii greco-catolice române din Carei, întocmit în „Mormintele Eroilor” sprijinite de către primarul data de 24 martie 1923”(28). Augustin Ferenţiu, aşa cum reiese din Refăcut în anul 1988, monumentul de la documentele vremii. Santău, cu un vultur în partea superioară, se La 15 noiembrie 1922, a fost întocmit şi înscrie ca o realizare artistică comemorativă. semnat de către arhidiaconul Romul Marchiş Un însemn comemorativ deosebit se un tablou cu eroii îngropaţi în cimitirul bisericii află în localitatea Hodod, având următorul text: greco-catolice din Carei, de la 1914 până în „În memoria eroilor căzuţi pe câmpul de onoare anul 1922(22). în luptele pentru întregirea neamului la Hodod La 1 Decembrie 1922, s-a dezvelit la şi jur, în ziua de 16 aprilie 1919, închinat celor Satu Mare, monumentul comemorativ cu 19 eroi”. A fost amplasat în deceniul al treilea valoare artistică al „Soldatului Român”(23), prin strădania autorităţilor locale în frunte cu: amplasat în Piaţa Grofu Petru, Ciuta Victoriei (azi Piaţa (învăţător), Budea Libertăţii), pe locul (fost director de troiţei de astăzi, fiind şcoală). Acest flancat de două monument în tunuri de epocă. formă semisferică Soldatul ce-şi are deasupra un dezbracă tunica obelisc în formă simbolizează în de trunchi de concepţia autorului piramidă, cu placă sculptor Tudor din marmură şi o „ d o r i n ţ a cruce în partea nestrămutată de superioară. descătuşare”. O Monument dată cu deschiderea ul din municipiul Bulevardului Satu Mare, situat Eliberării (Ioan I. C. în cimitirul eroilor Brătianu de azi), s-a de pe Bulevardul amplasat şi a existat Cloşca, a fost în Grădina Romei, construit în până la sfârşitul anului 1939. deceniul al patrulea al secolului trecut, de către Aflat în cimitirul din municipiul Carei, autorităţile administraţiei locale. Incinta cu situat pe strada Cimitirului, având o placă de coloane masive din beton legate între ele cu granit pe care era scris textul: grinzi duble este prevăzută cu un obelisc, „Noi ne-am făcut datoria având o cruce şi o placă din marmură. Pe Ca voi să fiţi fericiţi laturile din stânga şi din dreapta ale obeliscului Fraţilor nu ne uitaţi este aşezată câte o frunză de stejar. Obeliscul Eroii neamului 1919”, este împodobit cu un vultur, având o ramură de mormântul comemorativ de eroi stejar în cioc. Pe grinzile superioare ce leagă menţionat în anul 1985, cu prilejul inventarierii coloanele incintei sunt medalioane cu însemnelor comemorative de eroi din judeţul inscripţia 1914-1919. Satu Mare, a fost refăcut în anul 2009. Cele Existenţa celor 47 de însemne patru cruci din faţa monumentului comemorative de eroi monumente, morminte comemorativ sunt închinate eroilor români. şi cruci, amintind „semnătura de suflete” de Numele acestor eroi: Seleş Iosif, sergent, 23 eroi căzuţi în primul război mondial, în multe ani(24), Daia Ion, soldat, 42 ani(25), Drăghici localităţi din judeţul Satu Mare, constituie o Radu, soldat, 24 ani(26), Toropu Nicolau, expresie firească a „recunoştinţei naţionale” soldat, 38 ani(27), sunt consemnate în registre pentru „Generaţia de eroi”. parohiale de stare civilă şi în registre de stat

22 Note

(1) Judeţul Satu Mare cuprindea în perioada decembrie 1918- aprilie 1919, 10 plăşi: Satu Mare, Baia Mare, Şomcuta Mare, Carei, Ardud, Seini, Oaş, Cinghir, Fehérgyarmat şi Mátészalka. (2) Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional român (1918- 1920), Editura Dacia, Cluj Napoca, 1985, p. 292. (3) Doru Radosav, Viorel Ciubotă, 1918 în Sătmar, Editura Presa Universitară, Cluj Napoca, 1996, p. 115. (4) Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Satu Mare (în continuare A.N.D..J.S.M.), fond Prefectura Judeţului Satu Mare, dosar nr. 28/1936, f. 13. (5) A.N.D..J.S.M., Colecţia Registrelor parohiale de stare civilă, Hotoan, registru nr. 779, f. 54-55, poz. 7 şi 8. (6) Ibidem, Pomi, registru nr. 1149, f. 70, poz. 14. (7) Ibidem, Bârsău de Sus, registru nr. 214, f. 144, p. 5 şi 6. (8) Apud Doru Radosav, Viorel Ciubotă, op.cit.,p. 117 şi 119. (9) Octavian Ardelean, În serviciul patriei, 1933-1937, Satu Mare, 1937, p. 28. (10) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989. 427 p. (11) Octavian Ardelean, op.cit.,p. 28. (12) Ibidem, p. 28. (13) Ibidem, p. 29. (14) Ibidem, p. 106. (15) A.N.D..J.S.M., fond personal Popp S. Aurel, dosar nr. 301/1924 (în care figurează discursul în întregime). (16) Satu Mare, anul VI, nr. 30, din 20 aprilie 1924, p. 1. (17) Mircea Traian Gozaru, General Victor Popescu. La răspântia imperiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996, p. 76. (18) Constantin Kiriţescu, op.cit., p. 424 şi 427. (19) Arhivele Ministerului Apărării Naţionale, dosar personal, Paulian Constantin, dosar nr. 259. (20) Octavian Ardelean, op.cit., p. 125. (21) A.N.D..J.S.M., fond Primăria municipiului Satu Mare, Acte confidenţiale, dosar nr. 4/1921, f. 7 şi 13. (22) A.N.D..J.S.M., fond Primăria Carei, Acte confidenţiale, dosar nr. 129/1921, f. 15. (23) Satu Mare, anul IV, nr. 97 din 3 decembrie 1922, p. 1 şi 2. (24) Primăria municipiului Carei, Colecţia Registre de stat ale stării civile, 1919, nr. act.146. (25) A.N.D..J.S.M., Colecţia Registre parohiale de stare civilă, Carei, registru nr. 298, f.4, poz.8. (26) Primăria municipiului Carei, Colecţia Registre de stat ale stării civile, 1919, nr. act.322. (27) A.N.D..J.S.M., Colecţia Registre parohiale de stare civilă, Carei, registru nr. 298, f.5, poz.17. (28) A.N.D..J.S.M., fond Prefectura Judeţului Satu Mare, dosar nr. 11/1923, f.3

23 Izidor Silaghi, un martir sătmărean al Marii Uniri Viorel CÂMPEAN

ărintele martir s-a născut în 28 ianuarie Szilagyi. Socrul său, de asemenea fiu de 1878 la Giungi, în familia cantorului-învăţător învăţător, era originar din Răteşti, o localitate Vasile Silaghi şi a Mariei Botoş(1) . La Giungi s- foarte apropiată de Giungi. A fost hirotonit în au mai născut anul 1901, în data de surorile Elena (n. 19 decembrie, de 1872, m.1882), către ep. Mihai Pavel. Vilma (n. 1874) şi A funcţionat ca Elisabeta (n. 1876, preot în părţile căsătorită cu Zarandului, la Nadăş învăţătorul (Arad), în perioada A u g u s t i n 1902-1906. În Maiorean). Tatăl această perioadă s-a părintelui Izidor a născut, în 1902, fiul funcţionat după Coriolan Ignaţiu, la plecarea din Giungi Terebeşti, în casa la Pişcari. socrilor săi. În 1904, D u p ă s-a născut, în Nadăş, studiile primare fiul Paul, ajuns efectuate în satul aşijderea preot, iar, în natal, a urmat 1906, tot pe plaiurile vreme de şapte ani nadăşene, fiul Victor, şcoala la piarişti în membru marcant al Carei, fiind coleg de Mişcării Legionare. clasă, printre alţii, A funcţionat cu scriitorul Ady apoi la Nojorid (Bh), Endre şi cu viitorii între 1906-1911. Din preoţi Alexandru 1911, până la tragicul Pteancu sau Ioan lui sfârşit, a păstorit Darabant(2) . Ultima credincioşii din clasă de liceu a Bicău, jud. Satu urmat-o la Beiuş, Mare. Venea aici pe absolvind în urmele unor vrednici generaţia 1895- parohi, patrioţi 1896 la “Samuil precum Moise Sora Vulcan”, fiind coleg, printre alţii, cu viitorii preoţi Noac, Chiriac Barbul sau Lazăr Iernea. sătmăreni Victor Cinca, Ioan Darabant şi I.D. În 29 nov. 1918, a fost ales ca membru al Szilagyi(3) , diriginte („ordonator”) al clasei fiind C.N.R. cercual Seini, alături de doi ţărani din preotul-profesor Coriolan Ardelean. Izidor Bicău, de tânărul jude comunal Ioan Silaghi şi Silaghi se număra între elevii care locuiau la de Ştefan Chindriş(7). Internatul Pavelian(4) . A fost arestat la 18 febr. 1919 de către o Teologia a studiat-o la Facultatea de patrulă a secuilor bolşevici, fiind închis la profil din Budapesta(5) (cel puţin pe parcursul castelul lui Ujfalusy Miklós din Pomi, sub anului universitar 1896/1897), alte surse acuzaţia că i-a jurat pe oameni pe România precizând că ar fi urmat aceste studii la Mare şi pe regele Ferdinand şi că a colectat bani Oradea(6) sau Ungvár. S-a căsătorit cu Maria de la oameni pentru un steag românesc. Lui Szilagyi, fiica parohului din Terebeşti, Ignaţiu Ştefan Chindriş, învăţătorul local, i s-a „stors

24 prin forţă o declaraţie” în acest sens(8). soţie a bătut la porţile închisorilor din Satu Mare, Uciderea lui este prezentată în diferite Debreţin, Arad şi Seghedin. Dar nu mai putea feluri, unii autori afirmând că ar fi fost împuşcat, să-l găsească pe cel ucis printre cei vii! Înainte „când voia să treacă Someşul”(9). însă, protopopul locului, pr. Pamfil Ossian(13) a A fost împuşcat a doua zi, deci în 19 urmat drumul soţiei martirului, la Pomi, cerând februarie, în drum spre Seini, aproape de malul comandantului bolşevicilor eliberarea părintelui Someşului. A fost apoi aruncat în apele râului, Izidor. A fost şi el întâmpinat cu un refuz. De data de viu se pare, moartea survenind în urma aceasta „întemeiat”: părintele Izidor fusese deja înecului. Fusese mutilat şi jefuit de bunurile de asasinat(14). valoare pe care le avea asupra sa. Un autor Corpul neînsufleţit a fost găsit după 100 spune că „a fost înecat cu forţa în Someş”(10). de zile, în dreptul localităţii Seini, în al cărui A rămas închis în beciul casei lui cimitir a şi fost îngropat în data de 31 mai 1919. Ujfalussy, în casa căruia era sediul Episodul găsirii cadavrului este legat de o vizită administraţiei zonei, a părintelui Coriolan căci postul de Târnovean la Seini(15). jandarmi din Ardusat Acesta a auzit de la nişte era ocupat de către copii că în Someş este trupele române, până un om legat de o răchită. la sosirea patrulei de A fost identificat, familia jandarmi condusă de constatând că i-au fost către Jaksa István. luaţi şi banii, ceasornicul Acesta a refuzat să-l şi chiar inelul de preia, motivând că logodnă(16). A fost postul de jandarmi nu recunoscut numai după era încă instalat. „o bucată din albituri pe După declaraţiile care se găsea jandarmilor, la un monogramul său”(17). moment dat, soldaţii Au participat la împreună cu preotul slujbă toţi preoţii din au dispărut. Varianta protopopiat, în frunte cu prezentată de soldaţi Alexiu Berinde, era că profitând de protopopul de atunci. A neatenţia paznicilor, rămas în urma părintelui părintele Izidor a Izidor văduva şi cei şase evadat, reuşind să copii minori. Statul treacă la armata român sau poate română. Anchetatorii oficialităţile judeţului nu au putut afla Satu Mare s-au îngrijit numele soldaţilor care de soarta văduvei şi l-au arestat pe orfanilor, oferindu-i părintele Silaghi. S-a aflat că banda de asasini acesteia administrarea celei mai mari tutungerii era condusă de plutonierul Rapolti. din Carei(18). De fapt, secuii l-au dus în seara zilei de În perioada interbelică, familia i-a ridicat 19 februarie spre bacul de peste Someş, unde un impunător monument funerar la Seini. Înalt înainte de a-l trece râul l-au bătut cu sălbăticie, de 390 cm, lucrat în piatră nisipoasă, are un după cum a mărturisit podarul. După trecerea soclu ornat cu mulură şi listele. Peste soclu se râului, la un interval de 20 de minute, s-a auzit o află crucea răstignire de 225 cm înălţime. Pe împuşcătură, secuii întorcându-se fără placa dinspre nord este săpată următoarea preot(11). inscripţie: „Aci se odihneşte Izidor Silaghi paroh Aidoma Victoriei Lipan, văduva a bătut de Popbicău trădat inimicului în 19 februarie în zadar mai întâi la porţile conacului Ujfalussy 1919 şi repus nevinovat în anul 40 al etăţii. În unde i s-a spus că soţul urma „să fie escortat la veci pomenirea lui. O-a ridicat nemângâiata Curtea Marţială din Satu Mare şi dacă s-ar afla soţie”, iar pe placa din nord: „Acest monument nevinovat va fi eliberat”(12). Apoi, credincioasa este totodată s. cruce a temeteriului -şi ca

25 atare- pus sub scutul bisericii”(19). Astăzi, (Bh), secretară de liceu în Carei. A debutat prin abia mai putem desluşi importanţa de care administarea parohiei Soconzel, unde a slujit din se bucura la momentul ridicării crucea- 20 septembrie 1928. Apoi, pe perioada anilor monument. 1929-1930, a slujit în parohia Stâna şi filia Bolda, Este zguduitoare soarta acestei suplinind şi la Soconzel. Între 1934-1938, era familii. Fiul Victor (comandant legionar, administrator parohial în Sântlazăr, lângă prefect al judeţului Prahova în timpul Salonta. După 1948, a refuzat lepădarea credinţei guvernării antonesco-legionare) a murit sale, fiind arestat împreună cu soţia sa. Au rămas împuşcat pe treptele Prefecturii din Ploieşti trei copii între 15-18 ani să se întreţină singuri(20). în timpul evenimentelor din ianuarie 1941, Dacă nu se vor lua de urgenţă măsuri, când a curs sânge românesc, din păcate, în monumentul de la Seini se va degrada în aşa urma unor lupte între fraţi. măsură încât poate într-o zi va dispărea total. Fiul Paul, ajuns şi el preot greco- Astfel, va rămâne neştiută o jertfă sătmăreană catolic, a fost arestat pentru nelepădarea de depusă la altarul Marii Uniri din 1 Decembrie credinţa sa. Hirotonit în 1928, s-a căsătorit în 1918. acelaşi an cu Irina Margareta Chiş din Tarcea

Note

(1) D.J.A.N. Satu Mare, Colecţia registrelor parohiale şi de stare civilă, dosar 717, f. 21. (2) Anuarul Liceului piarist din Carei pe anii 1888-1895. (3) Dr. C. Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 253. (4)Programa Gimnaziului Superior Gr. Cat. şi a Şcoalelor Elementare din Beinşi pre anul şcolastic 1895-1896, Beiuş, 1896, p. 86. (5) Cornel Sigmirean, Istoria formării intelectualităţii româneşti, Cluj-Napoca, 2000, p. 349. (6) Petru Tămaian, Istoria Seminarului şi a educaţiei clerului diecezei române-unite de Oradea, Oradea, 1930, p. 55. (7) Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918-1919), Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2004, p. 374. (8) Ciubotă, V.; Doru Radosav, 1918 în Sătmar, Cluj, 1996, p. 115. (9) Traian Cavassi, O viaţă dedicată muzicii şi idealului naţional (1891-1989), Bucureşti, 1996, p. 29. (10) A. Doboşi, Din istoria Sătmarului, Satu Mare, 1938, p. 58. (11) V. Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918-1919), Satu Mare, 2004, p. 217- 218. (12) Traian Ursu, Monumentul memorial,din Seini, pentru preotul-martir Izidor Silaghi (1878- 1919), în A.M.P., XXIII, vol.II/2000, Zalău, 2000, p. 239. (13) Născut în 1861 într-o familie preoţească la Sălsig (azi în jud. Maramureş), a slujit succesiv la Homorodu de Mijloc, Cărăşeu şi Roşiori. (14) Tr. Ursu, art.cit., p. 240. (15) Născut în 1862 la Sânlazăr (Bihor), a slujit în mai multe parohii sătmărene: Moftinu Mic, Amaţi, Borleşti, Necopoi. A avut şi el de suferit în acea cumplită iarnă a anului 1919, fiind nevoit să se refugieze din calea bandelor secuieşti la „fraţii din Ardusat”. (16) Ioan Georgescu, Momente din viaţa Bisericii Unite în ultimii zece ani (1918-1928), “Sfânta Unire”, Societate de editură, Blaj, 1929, p. 20. (17) Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 207. (18) I. Georgescu, op. cit., p. 20. (19) Tr. Ursu, art. cit., p.237. (20) Paul Caravia; Virgiliu Constantinescu; Flori Stănescu, Biserica întemniţată. România 1944- 1989, Bucureşti, 1998, p. 395.

26 O restituire necesară Sătmarului. Statuia Eroului Necunoscut

Drd. Gheorghe TODUŢ

unicipiul Satu Mare este unul sărac 1922, a avut loc dezvelirea monumentului. Din din punct de vedere al monumentelor de for păcate, festivităţile au fost unele cernite, public de mari dimensiuni. Practic, există doar moartea lui Vasile Lucaciu semănând doliu în statuia lui Vasile Lucaciu, un monument cu inimile sătmărenilor. Participarea a fost extrem reale calităţi artistice şi statuia ostaşului de numeroasă, mulţi venind din satele din jur şi român, o lucrare imitată după un model din întregul judeţ. După serviciul religios, sovietic şi lipsită de valoare artistică. generalul Butunoiu a dat monumentul în primire După Revoluţie, s-au realizat şi primarului Ferenţiu. Acesta a depus o cunună de amplasat în municipiu mai multe busturi dar lauri şi a luat în primire monumentul. S-a depus acestea se încadrează într-o altă categorie. o coroană de flori şi din partea lui Nicolae Iorga. Prin urmare, municipiul are nevoie de un Au luat cuvântul profesorul universitar Marin monument cu adevarăt grandios, iar dorinţa Ştefănescu, preşedintele Asociaţiei “Cultul refacerii pe vechiul amplasament a unui Patriei”, profesorul Gocan, directorul regional al monument care a existat şi a fost emblematic învăţământului din Oradea, colonel Rădulescu, pentru oraş este una firească. deputaţi din Bihor, ţăranul Trifu din Chiuzbaia. În întreaga perioadă interbelică, Profesorul Florea a spus: “suntem cei dintâi pe Statuia Eroului Necunoscut a reprezentat graniţă care am imortalizat în bronz o epocă de principalul monument de for public al oraşului, lupte şi glorie”. După discursuri a urmat defilarea locul în care s-au desfăşurat toate şcolilor din oraş şi a militarilor din garnizoană. ceremoniile, kilometrul zero al oraşului. Festivităţile s-au încheiat la teatru, cu un Iniţiativa realizării monumentului concurs de coruri (cel din Boghiş era condus de Eroului Necunoscut a avut-o, la puţin timp Traian Cavaşi, iar cel din Tătărăşti de Octavian după Unire, generalul, scriitorul şi publicistul Pop). Andrei Butunoiu, un timp comandant al Zilele tulburi ale celui de-al doilea război garnizoanei Satu Mare, membru al Asociaţiei mondial au dus şi la dispariţia monumentului, el „Cultul Patriei”. nemaiputând fi recuperat ulterior. La 24 septembrie 1922, a avut loc Initiaţiva Asociaţiei Naţionale “Cultul festivitatea de punere a pietrei de temelie a Eroilor” Filiala Satu Mare şi a Asociaţiei monumentului. Au fost prezenţi miniştrii Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere Satu Mare, Constantinescu şi Moşoiu, primarul Ferenţiu, având sprijinul a numeroşi oameni de cultură, corpul profesoral împreună cu elevii, militari. politicieni, jurnalişti şi oameni de afaceri, de a După serviciul religios, au urmat cuvântări. reamplasa statuia eroului necunoscut în inima Colonelul Abegg a spus: „...monumentul este oraşului Satu Mare, se încadrează într-un efort opera cetăţenilor din Satu Mare...” Ziua s-a de redare a unei imagini proprii oraşului, de încheiat cu un banchet unde s-a deschis o punere în valoare a trecutului istoric, a listă de subscripţie; ministrul Constantinescu monumentelor istorice. a donat 1000 lei, generalul Moşoiu 500 lei, iar La fel ca in urmă cu 87 de ani, exemplul lor a fost urmat de mulţi alţii. Băncile reamplasarea acestui monument se va face prin din Satu Mare au promis că vor completa contribuţia privată a cetăţenilor oraşului. restul sumei necesare. Punerea în valoare a patrimoniului istoric ne va Monumentul a fost realizat în scurt conferi propria individualitate, de oraş ce timp, fiind opera sculptorului Gheorghe Tudor, aparţine acestui spaţiu central-european, cu o un artist bine cotat în epocă. La 1 decembrie istorie atât de zbuciumată.

27 Aspecte documentare reflectate în fondurile arhivistice sătmărene privind administraţia românească în perioada 1919-1928 Angela CĂDAR

a sfârşitul Primului Război Mondial, pe ruinele vechilor imperii multinaţionale au apărut noi state, s-a întregit unitatea teritorială a altora. În 1918, se forma România Mare prin unirea cu patria-mamă a Basarabiei, a Bucovinei şi Transilvaniei, desprinzându-se din vechile imperii multinaţionale, respectiv Imperiul Rus şi Imperiul Austro-Ungar. O dată cu Marea Unire din 1918, românii au formulat şi principiile care au stat la baza funcţionării noului stat. La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Iuliu Maniu afirma: „Nu voim ca din asupriţi ce am fost, să devenim Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale din asupritori. Voim să asigurăm libertatea pentru 06.02.1922, se preciza: „Foştii supuşi unguri, toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele conform tratatelor de pace, au devenit cetăţeni conlocuitoare. […] Noi voim pe acest pământ al români şi nu vor putea fi sub nici un motiv României Mari să întronăm libertatea naţională îndepărtaţi de pe teritoriul României şi vor fi liberi a pentru toţi. Voim ca fiecare naţiune să se poată exercita toate drepturile lor cetăţeneşti”(2). cultiva în limba ei, să se roage lui Dumnezeu în În „Gazeta Oficială”, publicată la Sibiu credinţa ei şi să ceară dreptate în limba ei. Noi de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, nr. 48, din 16 care am vărsat lacrimi văzând limba noastră august 1919, era înscris următorul motto: scoasă din şcoli, biserici, justiţie, nu o vom lua „Aşteptăm de la toţi funcţionarii să se poarte cu altora. […] Numai printr-un regim democratic poporul aşa ca acesta să vadă şi să simtă că se putem întări ţara noastră românească, mai ales află sub stăpânire părintească şi nu străină. când trebuie să ţinem seama de cerinţele vieţii Cunoştinţe juridice extinse nu fiecine poate avea, moderne de stat. Numai având un regim de dar simţ de dreptate poate avea. De la popor drepturi şi libertăţi înlăuntrul ţării, vom avea tărie aşteptăm să fie muncitor şi să păstreze ordinea. să validăm cauza noastră în afară”(1). Plângerile drepte să şi le arate şi fie sigur că i se va În acest sens, autorităţile s-au preocupat face dreptate, dar să nu încerce a-şi face dreptate de crearea cadrului legal care să asigure cu mâna sa. Numai aşa se poate clădi România deplina egalitate între toţi cetăţenii României. Mare, spre fericirea tuturor”(3). Într-un ordin al Ministerului de Interne, Cu toate acestea, instaurarea administraţiei româneşti în teritoriile aflate până în 1918 sub dominaţie străină s-a realizat în condiţii dificile, iar integrarea minorităţilor naţionale în cadrul statului român a fost un proces complex, marcat de elemente pozitive, dar şi momente tensionate. ”Unele tensiuni erau create de liderii minorităţilor naţionale care tindeau spre obţinerea unor drepturi suplimentare pentru comunităţile respective, pe lângă cele de care se bucurau toţi cetăţenii României. O asemenea atitudine a provocat reacţia negativă a forţelor politice româneşti”(4).

28 paşapoarte dintre a căror acte anexate, unele sunt redactate în ungureşte cu toate că au dată recentă. […] La cercetarea actelor s-au găsit […] certificate oficiale eliberate de Perceptoratul orăşenesc Satu Mare (Szatmar Nemeti) în ungureşte, având timbru orăşenesc unguresc, ştampilă românească şi ungurească. […] Vă rugăm, domnule primar, să binevoiţi a da ordine în consecinţă pentru a se respecta ordinele în vigoare şi ca orice act oficial să fie scris numai în limba românească, pentru ca să nu se dea ocazie la conflicte între noi şi celelalte autorităţi”(6). Astfel, însuşirea limbii române, limba În răspunsul din 30.04.1921, dat de către oficială a statului, era o necesitate şi o obligaţie primarul oraşului Satu Mare se spune: „În urma legală. Însă, la nivel local, s-a înregistrat o acestei adrese, am dat ordin perceptoratului de rezistenţă în ceea ce priveşte cunoaşterea limbii dare că de acum înainte să elibereze asemenea române în rândul populaţiei minoritare maghiare, certificate numai în limba română şi să utilizeze în îndeosebi a funcţionarilor publici. locul ştampilelor ungureşti, ştampile româneşti. Într-un ordin circular către toate Totodată, am invitat perceptoratul să se justifice prefecturile de judeţe din Bucovina, prefecturile deoarece ordonanţele referitoare la folosirea şi subprefecturile de judeţe, primpretorilor de limbii oficioase au fost comunicate şi cu plasă, primăriile oraşelor cu municipii şi perceptorul”(7). prefecturile de poliţie din Ardeal, Banat şi părţile Într-un ordin al subprefectului din ungurene, al Ministerului de Interne, semnat de 21.06.1920, adresat tuturor primpretorilor, se către ministrul R. Franassovici, din 23.12.1922, cerea câte un tabel nominal al primarilor şi adresat şi subprefectului judeţului Satu Mare, se secretarilor din fiecare plasă a judeţului Satu menţionau următoarele: „S-a întâmplat şi se Mare în care să se arate naţionalitatea şi dacă ştie întâmplă şi acum că din unele judeţe, chiar unde româneşte(8). majoritatea populaţiunii este română, sosesc la Astfel, dintre situaţiile trimise ca răspuns minister, spre examinare în forul al III-lea, dosare la acest ordin al subprefectului, unele erau scrise redactate exclusiv în limba maghiară, procese- în limba maghiară, nu toate fiind în limba română, verbale, diferite adrese, precum şi sentinţele limba oficială a statului. primpreturelor, consiliilor oraşelor, Din aceste situaţii, datând din anul 1920, subprefecturilor de judeţe şi ale comisiunii reiese faptul că marea majoritate a primarilor şi administrative a oraşelor municipale sunt secretarilor din judeţ de naţionalitate maghiară nu redactate în limba maghiară. În privinţa aceasta ştiau româneşte nici scris, nici vorbit. dispunem ca, cu începere de la 1 Ianuarie 1923, De exemplu, în plasa Satu Mare să se redacteze în româneşte toate procesele cuprinzând localităţi ca Vetiş, Amaţi, Ambud, verbale ale dezbaterilor, precum şi toate sentinţele şi deciziunile aduse de către instanţele I şi II cunoscând că, în caz de nerespectare a acestei dispoziţiuni, se vor lua măsuri în consecinţă”(5). De asemenea, într-o adresă către primarul oraşului Satu Mare, din partea Direcţiunii Siguranţei Generale, Serviciul Special de Siguranţă Satu Mare din cadrul Ministerului de Interne, datată 28.04.1921, se afirmă: „În dese rânduri ni se prezintă sau ni se trimit din partea Prefecturii sau Subprefecturii cereri pentru

29 Petin, Doba, Boghiş, Cărăşeu, Corod, Livada, face cunoscut că, cu multă părere de rău, am din 52 primari şi secretari, 30 erau maghiari, iar constatat că cele prescrise de jurnalul Consiliului dintre aceştia, doar 3 ştiau româneşte(9). de Miniştri din 09.07.1920, nici până astăzi nu s-a Tot aşa, în plasa Careii Mari, cuprinzând aplicat întrucât pe sălile şi uşile birourilor din localităţi ca Petreşti, Sanislău, Berveni, Portiţa, localul D-voastră se găsesc încă inscripţiuni Andrid, Tiream din 38 de primari şi secretari, 26 numai în limba maghiară. Pentru care, cu onoare, erau maghiari, iar din aceştia numai 3 ştiau vă rog să binevoiţi a dispune îndreptarea răului de româneşte(10). îndată”(14). În plasa Halmeu sau localităţile Turţ, Totodată, cu privire la vechile denumiri Dabolţ, Porumbeşti, Cidreag, Gherţa Mică, maghiare ale localităţilor, într-o hotărâre din Gherţa Mare, din 19 primari şi secretari, 15 erau 15.04.1922, a prefectului judeţului Satu Mare, prin maghiari, dintre care doar 2 ştiau româneşte(11). care se stabileau denumirile româneşti ale De altfel, statul român a cheltuit localităţilor, se afirma că: „Schimbarea numirii importante resurse, în comunelor Arded, Beltiug, primul rând financiare, Mădăras, Ghirişa, Sâi, pentru a ajuta populaţia Bolda, Stâna din plasa minoritară să înveţe limba Arded, Chechiş română, organizând românesc, Rus-băi, cursuri pentru funcţionarii Unguraşu-băi, Sindreşti- oraşului. băi din plasa Baia Mare, Aşa de exemplu, Sătmărel din plasa Satu în 02.01.1920, se anunţa Mare, Mănăşturul de de către Primăria oraşului Someş (Merişor) din plasa Carei organizarea de Seini, Valea Chioarului din cursuri gratuite de limba plasa Şomcuta Mare, română pentru adulţi, mai Halmi din plasa Ugocea s- ales pentru „angajaţii au admis pe baza oficiilor publice”, adică motivelor aduse în funcţionarii statului(12). hotărârile reprezen- În anii următori, tanţelor comunale. 1924-1928, s-au luat însă Schimbarea numirii măsuri cu privire la comunelor Cavnic din înlocuirea din funcţii a plasa Baia Mare, Urziceni, celor care nu cunoşteau Foieni din plasa Careii limba română, după cum Mari, Ambud, Petin, reiese din documentele Păuleşti, Balcan, Cetatea Arhivelor Naţionale, Veche, Peleşul, Atea, Direcţia Judeţeană Satu Lazuri, Noroieni din plasa Mare şi din publicaţiile Satu Mare, Băbeşti din vremii, cum a fost şi plasa Halmi nu s-au admis Gazeta Oficială a judeţului deoarece aceste comune Satu Mare(13). au cerut menţinerea De altfel, nu numai numirii comunei cea că s-a manifestat o ungurească care în rezistenţă din partea populaţiei minoritare în împrejurările de azi […] nu se poate admite”(15). ceea ce priveşte însuşirea limbii române, dar a De asemenea, în ceea ce priveşte persistat mult timp practica de a se folosi în folosirea sigiliilor, o adresă către primpretorii şi continuare limba maghiară în actele oficiale şi, primarii oraşelor, din 29.11.1921, din partea de asemenea, de a se păstra vechile simboluri subprefectului judeţului Satu Mare, sublinia faptul ale statului maghiar, cum ar fi: sigiliile ungureşti, că: „Sigiliile de metal întrebuinţate pentru inscripţiile în limba maghiară, vechile denumiri ştampilarea cărnei, alocurea poartă chiar şi azi maghiare ale localităţilor, arborarea drapelului inscripţii ungureşti. De aceea vă atragem maghiar etc. atenţiunea asupra acestei anomalii cu acea Astfel, referitor la inscripţiile în limba invitare să binevoiţi a controla situaţia din plasa maghiară, într-o adresă către Primăria Satu sub conducerea dumneavoastră, dispozând ca Mare din partea Garnizoanei Satu Mare, din textul unguresc să fie înlocuit în timpul cel mai 22.11.1920, se menţiona că: „Am onoare a vă scurt posibil cu textul potrivit românesc”(16).

30 O problemă spinoasă era şi aceea a purtarea culorilor naţionale constituie o vădită arborării vechilor drapele ungureşti. Într-un provocare, va interveni autoritatea”(17). ordin al subsecretariatului de stat de pe lângă Totodată, în completare la această M i n i s t e r u l d e I n t e r n e , o r d i n u l n r. problemă, un alt ordin al Subsecretariatului de Stat 4965/19.07.1921, transmis către primpretorii şi de pe lângă Ministerul de Interne, ordinul nr. primarii oraşelor se arăta că: „În diferite rânduri 10750/8.10.1921 menţionează următoarele: mi s-a semnalat că societăţile particulare şi „1. Edificiile tuturor autorităţilor vor fi persoanele individuale poartă steaguri ungare prevăzute cu ocazia acestor serbări cu drapele sau austriece, în special în zilele în care sunt naţionale. aniversări naţionale ale unei naţiuni din care 2. Societăţile particulare, comercianţii şi făceau în trecut parte. Unele societăţi au ca restul populaţiei nu pot fi constrânse la arborarea emblemă culorile naţionale ungare sau drapelului, neexistând o astfel de obligaţiune austriece. După cum cunoaşteţi din legală; vor fi invitaţi să participe la aceste instrucţiunile anterioare primite de la noi, dorim manifestaţiuni naţionale, arborând drapelul ca autorităţile să acorde cea mai largă românesc. Se va atrage atenţia populaţiunei toleranţă minorităţilor în tot ceea ce constituie neromâne, prin mijloacele ce vă stau la dispoziţie şi cererile lor întemeiate, materiale şi cu cea mai mare urbanitate, că drapelul naţional intelectuale”. reprezintă ideea suveranităţii statului şi că Consiliul de Miniştri, luând în cercetare abţinerea de la astfel de manifestaţiuni naţionale această importantă chestiune a hotărât mâhneşte şi chiar jigneşte populaţia română şi ar următoarele: putea fi privită ca o atitudine ostilă”(18). “1. Nu este permis societăţilor Dincolo însă de anumite greutăţi şi tensiuni, particulare de orice natură să aibă ca emblemă anii 1919-1928 au marcat integrarea noilor stema naţională a unui stat străin.[…] provincii, precum şi a minorităţilor naţionale în 2. Se vor admite culorile naţionale ale structurile existente şi totodată redefinirea unui stat străin, cu condiţiune ca să fie instituţiilor unui stat naţional modern. completate, cu culorile naţionale române. La Evoluţia României după 1918, ca stat steaguri se vor supune, după anumite norme, naţional unitar, a fost rodul activităţii tuturor culorile noastre peste celelalte culori. cetăţenilor, atât a celor de naţionalitate română cât 3. Faţă de particulari vă rugăm să luaţi şi a celor aparţinând minorităţilor naţionale. măsuri foarte tolerante. Numai în cazurile când

Note

(1) Discursul rostit de Iuliu Maniu, în numele Partidului Naţional Român, la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, în Minorităţile din România 1918-1925, p. 121, Bucureşti, 1995. (2) Direcţia Judeţeană Satu Mare a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.A.N. Satu Mare) fond Prefectura judeţului Satu Mare, dosar nr. 56/1921, f. 40 (3) D.J.A.N. Satu Mare. fond Primăria oraşului Carei, dosar nr.31/1919, f .1. (4) Ioan Scurtu Minorităţile naţionale din România 1918-1925, Studiu introductiv, p.13, Bucureşti, 1995. (5) D.J.A.N. Satu Mare. - fond Prefectura judeţului Satu Mare, dosar nr.56/1921, f. 149. (6) D.J.A.N. Satu Mare. fond Primăria municipiului Satu Mare, dosar nr. 5/1921, f.14. (7) Ibidem, f. 14v. (8) D.J.A.N. Satu Mare. fond Prefectura judeţului Satu Mare, dosar nr. 1/1919, f.56. (9) Ibidem, f.68- f .68v. (10) Ibidem, f.66v- f.67. (11) Ibidem, f.69- f.69v. (12)D.J.A.N. Satu Mare- fond Primăria oraşului Carei, dosar nr. 55/1920, f.1v-f.3. (13) D.J.A.N. Satu Mare fond Primăria municipiului Satu Mare, dosar nr. 9/1924, f.9. (14) Idem, dosar nr. 1/1920, f.12. (15) D.J.A.N. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dosar nr. 47/1921, f. 192- 192v. (16) Idem, dosar 59/1921, f.1. (17) D.J.A.N. Satu Mare - fond Primăria oraşului Carei, dosar nr. 66/ 1921, f.1. (18) Idem, dosar nr. 6/ 1921, f.1.

31 Cimitirul militar românesc de la Soultzmatt - Alsacia - Franţa

Col. (r) Mihai MAREŞ

roii români nu-şi dorm somnul de eroilor îngropaţi acolo, departe de ţara lor. veci doar în glia străbună. Mulţi dintre ei pe A urmat apoi o perioadă de uitare, pînă care vitregiile istoriei i-au purtat în lupte cînd, la iniţiativa unor români din Paris, s-a reluat dincolo de hotarele patriei şi-au găsit tihna în tradiţia acestor emoţionante comemorări. În anul pământ străin. Un exemplu în acest sens 1986, însăşi Familia Regală a participat la este şi Cimitirul militar românesc de la comemorarea Zilei Eroilor la Soultzmatt. Soultzmatt, regiunea franceză Alsacia, unde La 18 mai 1991, citîndu-l pe Thomas odihnesc 678 de ostaşi români din Ardeal, Carlyle, Regele Mihai a transmis participanţilor, care au luptat împotriva acestei ţări în rândurile armatei austro-ungare. Modul cum este întreţinut acest cimitir şi, mai ales, atenţia cu care este înconjurat nu doar de francezi, ci şi, mai ales, de românii din diaspora ar trebui să se constituie într-o pildă elocventă pentru noi, cei de acasă, în privinţa propriilor noastre opere comemorative de război. Soultzmatt, satul francez din Valea Apei Minerale, ce are ca efigie Cocoşul Trîmbiţînd pe Trei Coline, atrage prin pastoralul peisajului şi atmosfera bucolică ce îndeamnă la linişte şi reculegere. Poate de aceea, în anul 1922, cimitirul românesc a fost înfiinţat aici de Regele Ferdinand I şi inaugurat în prezenţa Reginei Maria, ale cărei cuvinte în limba franceză sînt înscrise pe placa comemorativă de pe monument: ”SOLDAŢI ROMÂNI, DEPARTE DE PATRIA VOASTRĂ PENTRU CARE V-AŢI SACRIFICAT, ODIHNITI-VĂ ÎN PACE, SUB O AUREOLĂ DE GLORIE, ÎN ACEST PĂMÂNT CARE NU VĂ ESTE STRĂIN. Maria, Regina României”. Cimitirul este considerat de către statul şi autorităţile franceze un „Monument al istoriei Franţei”, dar şi un simbol al bunelor relaţii, al colaborării şi înţelegerii, al prieteniei dintre Franţa şi România. Este întreţinut cu atenţie şi grijă deosebite, atât de către prin Principesa Sofia, care a citit mesajul regal, autorităţile franceze, cât şi de către corpul că „O ţară care nu păstrează cultul eroilor, nu diplomatic român acreditat la Paris. are dreptul să supravieţuiască”, apelînd astfel Pînă în preajma celui de-al doilea la cei prezenţi să depună un jurămînt că „jertfa război mondial, Ambasada română acestor eroi nu a fost zadarnică”. împreună cu Biserica Ortodoxă Română din Tot timpul, Cimitirul militar românesc de la Paris au organizat pelerinaje cu Te-Deum-uri Soultzmatt este bine întreţinut de organele de aducere-aminte şi de cinstire a memoriei locale. În cimitir sunt arborate permanent

32 drapelele celor două ţări, iar anual, pe data de 11 noiembrie, autorităţile franceze şi Ambasada României de la Paris organizează manifestări comemorative şi aduc omagii ostaşilor români. La aceste manifestări participă şi români ce trăiesc în Franţa şi ţările vecine, fiind o bună ocazie de a se întălni şi depăna amintiri despre ţara de origine, România. De altfel, Franţa consideră data de 11 noiembrie ca fiind o a doua zi naţională a poporului francez, acordându-i atenţie pe măsura acestui statut.

Ceea ce, poate, se ştie mai puţin, este că cei 678 de ostaşi de etnie română căzuţi în luptele de pe Râul Marne din Franţa sunt originari din Ardeal, majoritatea moţi din Munţii Apuseni, trimişi pe front, în linia întâi, de Imperiul Austro-Ungar, ca urmare a politicii autorităţilor maghiare, care urmăreau un dublu scop, respectivr reducerea numărului de români din Ardeal şi slăbirea rezistenţei în special a moţilor din Munţii Apuseni faţă de politica lor de asuprire, lipsire de drepturi şi libertăţi, deposedare de bunuri şi proprietăţi, teroare şi Astfel, sate şi comune întregi de moţi au înrobire. fost luate în stăpânire de grofii unguri, De altfel, se ştie că Primul Război semnificativ fiind cazul magnatului Ioan Mondial s-a desfăşurat cu mari sacrificii de Urmanczy care şi-a trecut în proprietate 23.000 sânge ale populaţiei româneşti ardelene, în de hectare de păduri de brad, pe care le-a timp ce România nu participa încă la război, exploatat cu sălbăticie, sfârşind prin a împuşca astfel că mulţi români din Ardeal au murit sau sute de moţi nemulţumiţi cărora ulterior le-a dat au devenit prizonieri în luptele cu Rusia, foc pentru a li se pierde orice urmă. Franţa, Italia şi alte ţări aflate în stare de În luptele crâncene de pe teritoriul Franţei beligeranţă cu Germania şi Imperiul Austro- din prima parte a războiului, au căzut mulţi ostaşi Ungar. ai Imperiului Austro-Ungar de origine română din România a intrat în război, ca aliat al Ardeal. Mulţi au căzut prizonieri şi au fost Franţei, numai în august 1916 şi doar în internaţi în lagăre, inclusiv de muncă, unde au urma „Tratatului de la Bucureşti”, alături de lucrat şi trăit câţiva ani buni, fiind trataţi Marea Britanie, Serbia, Italia şi Rusia, omeneşte. împotriva Germaniei, Austro-Ungariei, Pe Râul Marne din Franţa, au participat la Bulgariei şi Turciei. Ca urmare, s-a ajuns război, murind sau căzând prizonieri, mulţi până acolo încât, pe front, românii din Ardeal oameni din comuna de baştină a părinţilor mei, să lupte împotriva fraţilor din România, iar Mărişel, judeţul Cluj, localitate de moţi din inima prizonierii, sârbi, italieni şi ruşi, bătuţi şi Munţilor Apuseni. Unii dintre cei ce au scăpat cu torturaţi, să lucreze pe moşiile grofilor viaţă şi s-au întors acasă, alături de alţi veterani unguri, alături de românii deposedaţi, de război, de văduve şi copii ai eroilor şi transformaţi în robi pe propriile lor veteranilor de război, printre care şi părinţii mei, proprietăţi. au fost colonizaţi în anii 1924-1925 pe frontiera

33 de nord-vest a României. Sub influenţa aceştia, făcând parte din armata austro-ungară, unora dintre cei ce au luptat pe Râul Marne, au luptat împotriva sa în timpul primului război cei colonizaţi au hotărât ca noua localitate mondial. înfiinţată de ei să se numească MARNA Franţa şi România păstrează neştearsă NOUĂ. amintirea luptelor ostaşilor români, francezi şi de Printre moţii din Mărişel şi satele alte etnii, purtate în primul război mondial, vecine colonizaţi la Marna Nouă am respectiv victoriile obţinute pe frontul comun de cunoscut, încă din copilărie, pe Rus Ştefan către mareşalul francez Joffre în septembrie cu multe cunoştinţe dobândite în perioada 1914 Bătălia de la Marne. prizonieratului şi pe Ghic Dumitru întors de Franţa omagiază şi memoria eroilor pe front ca invalid de război, fiind împuşcat căzuţi în luptele de apărare din 1917 de la într-un picior. Desigur că au fost şi mulţi alţii, Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, situaţie ce a condus poate chiar tatăl meu Purcel Ioan, dar nu am la înfrângerea puternicelor armate germane şi date despre altcineva, cert este că Rus austro-ungare comandate de generalul von Ştefan şi Ghic Dumitru devin primii primari ai Mackensen. Astfel, în 1920, mareşalul Joffre satului-colonie Marna Nouă. înmânează autorităţilor oraşului Mărăşeşti Merită, în mod deosebit, să apreciem decoraţia „Crucea franceză de război”, ca un poziţia Franţei, care cinsteşte memoria omagiu adus de poporul francez eroilor căzuţi ostaşilor români până în ziua de azi, deşi aici pentru cauza României şi a aliaţilor săi.

34 ,,Cultul Eroilor“ - Asociaţie Naţională cu profunde valenţe morale, civice şi militare

Col. (r) Mircea BLIDERAN prim-vicepreşedinte al A.N.C.E. - Filiala Satu Mare

n toate timpurile şi la toate popoarele, cultul eroilor a fost religia căreia i s-au inchinat toţi, atât cei mari şi puternici, cât şi cei mici şi umili. Au fost ridicate monumente care să veşnicească numele eroilor, de cea mai mare cinste bucurându-se cei căzuţi pe timpul luptelor. Şi la noi, tradiţia românească a rememorării eroilor a avut şi are o dublă semnificaţie -religioasă şi laică- rădăcinile acesteia având profunde valenţe morale, civice şi militare. La noi, cultul eroilor l-au început patrioţii noştri scriitori, în frunte cu Vasile Alecsandri, artişti plastici, în frunte cu Nicolae Grigorescu, marii noştri istorici şi cărturari în frunte cu Nicolae nr. 1699, ia fiinţă Societatea „Cultul Eroilor” Iorga, bravii noştri comandanţi de oşti ca regele continuatoarea Societăţii „Mormintele Eroilor”, Ferdinand I, mareşalii Prezan şi Averescu, chemată ca prin opera sa să vorbească viitorimii conducătorii oştirii române în perioada 1941 despre jertfele şi izbânzile noastre, ale 1944 şi mulţi, foarte mulţi alţii. românilor, despre frumuseţea şi virtuţile ostaşilor Toţi aceşti mari patrioţi români au avut ca noştri, despre nezdruncinata tărie a sufletului deviză următoarele cuvinte: ,,statuile, românesc. mormintele şi lăcaşurile de odihnă ale eroilor În anul 1948, Societatea ,,Cultul Eroilor” şi martirilor neamului sunt pentru trupul ţării este desfiinţată, patrimoniul acesteia fiind preluat ca şi icoanele în casele noastre”. de Muzeul Militar Central. Caracterul organizat al ,,Cultului eroilor“ În anii 1967-1970, s-a încercat se datorează unor personalităţi marcante ale revigorarea activităţii dedicate cultului eroilor, istoriei noastre, precum Octavian Goga, Nicolae responsabilitatea revenind organelor locale ale Iorga, Iuliu Maniu, Mihail Sadoveanu, Virgil administraţiei de stat, mai ales după apariţia Madgearu, generalul Artur Vaitorianu şi mulţi alţii, Decretului nr. 117 din 25 octombrie 1975, dar având ca iniţiatori pe regina Maria, care a abia în perioada 1984-1985 s-a procedat la patronat înfiinţarea unui organism legal şi cercetarea, fotografierea şi fişarea tuturor I.P.S.S. mitropolitul-primat Miron Cristea, devenit mormintelor, cimitirelor şi operelor comemorative apoi Patriarhul României Mari. de război româneşti şi străine din România. Tuturor acestora li s-au adăugat biserica, Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”, şcoala şi armata care, întotdeauna, au insuflat organism neguvernamental, non-profit, apolitic, tinerilor şi adulţilor respectul şi recunoştinţa faţă care se bazează pe participarea benevolă a de cei care şi-au dat viaţa pentru Ţară şi Neam. membrilor săi la îndeplinirea prevederilor Forma legislativă a activităţilor dedicate statutului, continuatoare a misiunii nobile de cultului eroilor este iniţiată prin Decretul Lege nr. cinstire a eroilor patriei dusă de Societăţile 4106 din 12 septembrie 1919, cand ia fiinţă ,,Mormintele Eroilor” şi ,,Cultul Eroilor “, a fost Societatea „Mormintele Eroilor”. înfiinţată la puţin timp după Revoluţia din Prin Decretul Lege nr. 3530 din 2 august Decembrie 1989, ca o necesitate impusă de 1920 s-a stabilit ca zi de comemorare a eroilor starea de părăsire şi degradare în care se Ziua Înălţării Domnului, devenită sărbătoare găseau mare parte din cele 6200 de opere naţională. comemorative de război şi cimitire de război şi de La 31 mai 1927, potrivit Înaltului Decret nevoia refacerii urgente şi întreţinerii acestora.

35 EROII NEAMuLUI

Filiala Satu Mare a Asociaţiei eroismului românesc vor sta şi în viitor în atenţia Naţionale ,,Cultul Eroilor” a luat fiinţă membrilor asociaţiei noastre şi prin colaborare concomitent cu filialele judeţene similare din ţară, cu alte asemenea organisme, în mod sigur activitatea fiind începută de un Comitet de rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor noastre. Iniţiativă condus de col. (r) Dumitru Percea şi a desfăşurat o amplă activitate de popularizare a sarcinilor rezultate din statut şi a scopurilor Bibliografie: asociaţiei. col.(r) Petre Stoica „80 de ani de la În scurt timp, beneficiind şi de sprijinul înfiinţarea Societăţii Mormintele Eroilor” unităţilor militare din garnizoană, s-a procedat la col.(r) ing. Miron Laza „Arhiva organizarea de structuri şi s-a început Asociaţiei Naţionale <> Un inventarierea şi îngrijirea mormintelor şi adevărat tezaur” cimitirelor, pentru a comemora eroii căzuţi la datorie fără nici o deosebire de religie sau origine etnică. Alte obiective ale asociaţiei sunt: - restaurarea şi ocrotirea monumentelor; - construirea sau participarea la construirea de noi monumente; - cultivarea dragostei şi ataşamentului faţă de Patrie; - organizarea şi participarea la activităţi omagiale şi comemorative; - colaborarea cu alte organisme şi asociaţii cu obiective similare. Asociaţia funcţionează sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române . Organizarea şi desfăşurarea de acţiuni pentru revigorarea şi propagarea cultului

36 L E G E A nr. 379 din 30 septembrie 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. Mormintele şi operele comemorative de război româneşti, precum şi cele străine situate pe teritoriul României sunt considerate aşezăminte social-culturale, fiind supuse regimului juridic stabilit de prezenta lege. Art. 2. (1) În sensul prezentei legi, mormintele de război sunt locurile de înhumare ale persoanelor care au decedat în timpul şi din cauza conflictelor armate ca urmare a îndeplinirii unui serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetăţeni au fost, precum şi alte locuri unde se păstrează rămăşiţele pământeşti ale acestora. (2) Mormintele de război pot fi individuale sau comune, izolate sau grupate în cimitire de onoare, parcele de onoare, osuare sau mausolee. (3) Cimitirele militare sau parcelele militare din cimitirele civile, administrate de către comenduirile de garnizoană, nu sunt considerate, potrivit legii, cimitire sau parcele de onoare. Art. 3. Sunt asimilate mormintelor de război: a) Mormântul Ostaşului Necunoscut; b) mormintele cetăţenilor români prizonieri, internaţi civili de război sau deportaţi; c) mormintele membrilor formaţiunilor de Cruce Roşie şi ale corespondenţilor de război, decedaţi în timpul şi din cauza conflictelor armate, îndeplinind o misiune; d) mormintele militarilor sau ale persoanelor civile, cetăţeni români, care au murit în timp de pace îndeplinind un serviciu comandat în domeniile apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale; e) mormintele persoanelor decedate în alte situaţii prevăzute de lege. Art. 4. (1) Mormintele de război străine situate pe teritoriul României au acelaşi regim ca şi mormintele de război româneşti. (2) Sunt asimilate mormintelor prevăzute la alin. (1) şi cele ale prizonierilor şi internaţilor civili de război, cetăţeni străini. Art. 5. Sunt considerate opere comemorative de război edificiile, monumentele de artă, plăcile şi altarele comemorative, troiţele, crucile, cenotafurile sau orice alte construcţii sau lucrări realizate în memoria celor prevăzuţi la art. 2-4. Art. 6. Mormintele şi operele comemorative de război care sunt înscrise în Lista monumentelor istorice se supun regimului juridic stabilit prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările ulterioare, precum şi dispoziţiilor prezentei legi. Art. 7. (1) Activităţile şi măsurile de protejare a mormintelor şi operelor comemorative de război se realizează în interes public şi pot constitui cauză de utilitate publică, în condiţiile legii. (2) În sensul prezentei legi, prin protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure cercetarea, identificarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, marcarea, inclusiv paza şi întreţinerea, restaurarea, strămutarea şi punerea în valoare a acestora. (3) Asupra imobilelor pe care sunt amplasate morminte sau opere comemorative de război se pot aplica servituţi de utilitate publică, instituite conform legii.

37 Art. 8. (1) Mormintele şi operele comemorative de război aparţin fie domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. (2) Mormintele şi operele comemorative de război proprietate publică a statului sau a unităţilor administrative teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Acestea pot fi date în administrarea instituţiilor publice, pot fi concesionate sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Art. 9. (1) Mormintele şi operele comemorative de război aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil fără a li se schimba destinaţia, în condiţiile stabilite de prezenta lege. (2) Imobilele pe care sunt amplasate mormintele şi operele comemorative de război aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării. Fac excepţie imobilele cu destinaţie de locuinţă pe care sunt amplasate plăci comemorative. (3) Proprietarii, persoane fizice sau juridice, care intenţionează să vândă imobilele pe care sunt amplasate morminte sau opere comemorative de război vor înştiinţa în scris consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căruia se află imobilul în cauză. (4) Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale vor transmite Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor înştiinţarea prevăzută la alin.(3) în termen de 7 zile de la primirea acesteia. (5) Termenul de exercitare a dreptului de preempţiune al statului este de 30 de zile de la data înregistrării înştiinţării prevăzute la alin.(3) la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. (6) În cazul în care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor nu-şi exercită dreptul de preempţiune în termenul prevăzut la alin.(5), acest drept se transferă autorităţilor administraţiei publice locale, care-l pot exercita într-un termen de 15 zile, calculat de la expirarea termenului prevăzut la alin.(5). Art. 10. În cazul în care imobilul pe care se află dispuse morminte şi opere comemorative de război nu are proprietar cunoscut, obligaţiile ce decurg din prezenta lege revin autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale, după caz, din unitatea administrativ-teritorială pe al cărei teritoriu este situat imobilul. Art.11. Pentru înfiinţarea sau protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război, la propunerea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor pot fi expropriate imobile, în condiţiile legii.

CAPITOLUL II Înfiinţarea şi protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război Art. 12. Înfiinţarea de cimitire şi parcele de onoare cu morminte româneşti se face, în condiţiile legii, cu aprobarea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Art. 13. Înfiinţarea pe teritoriul României a cimitirelor sau parcelelor de onoare cu morminte străine se face în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale în domeniu la care România este parte, iar în lipsa acestora prin hotărâre a Guvernului. Art. 14. (1) Operele comemorative de război se realizează cu respectarea legislaţiei în domeniul autorizării construcţiilor şi cu avizul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. (2) Construcţia operelor comemorative de război străine pe teritoriul României se face cu aprobarea Guvernului. Art. 15. Modificarea sau strămutarea mormintelor sau a operelor comemorative de război se face cu avizul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Art. 16. Modificarea suprafeţelor pe care sunt amplasate, strămutarea sau reamenajarea

38 mormintelor de război străine, precum şi orice intervenţie asupra operelor comemorative de război străine aflate pe teritoriul României se fac numai cu aprobarea Guvernului şi sub supravegherea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, în conformitate cu tratatele internaţionale, iar în lipsa acestora, prin hotărâre a Guvernului, după ce a fost înştiinţat statul interesat şi s-au stabilit pe cale diplomatică detaliile unor asemenea intervenţii. Art. 17. Rămăşiţele pământeşti ale persoanelor decedate în condiţiile prevăzute la art.2- 4 se înhumează în mod individual, cu excepţia cazurilor de forţă majoră care impun un mormânt comun. La fiecare mormânt se aşează un însemn de căpătâi pe care sunt înscrise date minime de identificare a persoanei decedate. Însemnul de căpătâi este specific religiei celui înhumat şi are forma şi dimensiunile precizate în normele tehnice prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Art. 18. (1) În scopul asigurării unei adecvate protejări a mormintelor de război se poate proceda la strămutarea acestora. (2) La reorganizarea, extinderea sau construirea cimitirelor de onoare se vor respecta normele tehnice prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. (3) Este interzisă înhumarea în cimitirele sau parcelele de onoare a altor persoane decedate decât cele prevăzute la art.2-4. Art. 19. Toate mormintele de război vor avea asigurată o zonă de protecţie. În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. Art. 20. (1) Evidenţa generală a mormintelor şi operelor comemorative de război se ţine de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. (2) Instituţiile publice şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să ţină propria evidenţă a mormintelor şi operelor comemorative de război aflate în administrarea sau proprietatea lor, după caz. (3) Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanţele diplomatice sau oficiile consulare, organizează, păstrează şi actualizează permanent evidenţa mormintelor şi operelor comemorative de război româneşti din străinătate. Art. 21. Evidenţa, inventarierea, marcarea, întreţinerea, conservarea şi restaurarea mormintelor şi operelor comemorative de război se realizează în conformitate cu normele tehnice prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Art. 22. Finanţarea activităţilor de înfiinţare şi protejare a mormintelor şi a operelor comemorative de război româneşti se face astfel: a) pentru cele din străinătate, prin bugetul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi potrivit tratatelor internaţionale la care România este parte; b) pentru cele dispuse pe teritoriul naţional şi care aparţin domeniului public sau privat al statului, din bugetele instituţiilor publice în a căror administrare se află, iar pentru cele care aparţin domeniului public sau privat al unităţilor administrativteritoriale, din bugetele acestora. Art. 23. Întreţinerea şi marcarea mormintelor şi operelor comemorative de război străine aflate pe teritoriul României se realizează de către autorităţile administraţiei publice, potrivit legii şi în conformitate cu tratatele internaţionale la care România este parte. Art. 24. În funcţie de importanţa şi amploarea lucrărilor de înfiinţare sau protejare a mormintelor şi operelor commemorative de război româneşti şi străine aflate pe teritoriul naţional, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor poate susţine finanţarea sau cofinanţarea acestora din bugetul propriu.

39 IMNUL EROILOR

Versuri: I. Dormidond Muzica: I. Brătianu

Presăraţi pe-a lor morminte Pe copii la sânul vostru Ale laurilor foi, Alintaţi-i cu-acest cânt Spre a fi mai dulce somnul Povestiţi-le cu fală Miilor de luptători Al eroilor avânt.

Ridicaţi pe piramida Dezveliţi tot adevărul Nemuririi faima lor Şi le spuneţi tuturor, Scrieţi în cîrţile de aur Cum muriră fraţii noştri Cântecul nemuritor. Pentru neam şi ţara lor.

Şi pe sacrele morminte Puneţi lacrime şi flori, Spre a fi mai dulce somnul Miilor de luptători.

40