MEMORIAE INGENII Octombrie 2013 www.mnt-leonida.ro

EVENIMENT EXPOZIȚIONAL OMAGIAL FONDATORI DE MUZEE

3-27 130ANI octombrie 2013

Mi-Du (Luni si Marti inchis) 10-18h Str. Candiano Popescu 2 Sector 4, Bucuresti PARCUL CAROL ISSN 1841-1568 MEMORIAE INGENII ISSN 1841-1568 www.mnt-leonida.ro Octombrie 2013

SUMAR

Exerciţiu de memorie / Cristina UNTEA 1

Muzee şi fondatori / Laura Maria ALBANI, Director Muzeul Național Tehnic 2 “Prof. Ing. Dimitrie Leonida”

Viaţa şi opera baronului Samuel von Brukenthal / Prof. univ. dr. Sabin Adrian LUCA, 5 Director General Muzeul Național Brukenthal - Sibiu

Grigore Antipa - Fondatorul instituţiei care îi poartă numele şi inventatorul expoziţiilor 13 muzeale, dioramatice / Dumitru MURARIU, Director General al Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa“

Alexandru Tzigara-Samurcaş: un părinte fondator / Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU, 18 Director General Muzeul Național al Țăranului Român

Dimitrie Gusti (1880-1955) / Conf. Univ. dr. Paula POPOIU, Director General 20 Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”

Momente şi personalităţi ce au marcat înfiinţarea şi evoluţia Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii 24 „Ştefan Procopiu” din Iaşi / Ing. Teodora-Camelia CRISTOFOR, muzeograf Muzeul Științei și Tehnicii „ŞTEFAN PROCOPIU” din IAŞI

George Enescu – date biografice / dr. Adina SIBIANU, muzeograf 36 Muzeul Național “George Enescu”

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” și ctitorul său / Ref. Mihai Dascălu, 41 Muz. Șonka Adrian

Muzeul Municipal Râmnicu Sărat – consideraţii asupra istoricului constituirii colecţiilor / 43 Marius NECULAE, Roxana VIŞAN

Dimitrie Leonida - promotor al construirii unei reţele de canale navigabile interioare în 48 România / Aurel TUDORACHE, muzeograf Muzeul Național Tehnic “Prof. Ing. Dimitrie Leonida”

Dimitrie Leonida – una din luminile Fălticenilor / Ovidiu MUSTAȚĂ 52

Povestea fotografiei (scurtă cronologie a tehnicii fotografice) / Ing. Nicu DUMITRACHE, 55 Muzeul Național Tehnic “Prof. Ing. Dimitrie Leonida”

Generatorul de abur Vuia-Yvonneau / Dan ANTONIU 62

Drumurile mele toate... - Ştefania Mărăcineanu - / Ing. Dănuţ ŞERBAN 65

CNV – cât corespundem necesităților viitorului? / prof . Marin Lucian Mihai, 67 Centrul de Creativitate Benefică

Director Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Colectivul de redacţie Adresa redacţiei Dimitrie Leonida” – Laura Maria ALBANI Aurel TUDORACHE – muzeograf pr. Muzeul Naţional Tehnic “Prof. Ing. Dimitrie Olimpia DĂNCESCU – inginer specialist Leonida” Redactor şef Natalia POPESCU – subinginer pr. Bucureşti, sector 4, str. Candiano Popescu nr. 2 Cristina UNTEA Lucian Mihai MARIN – profesor Creativitatea Tel/fax 021.336.77.77 benefică www.mnt-leonida.ro

Responsabilitatea informaţiilor publicate în această revistă aparţine autorilor articolelor. MEMORIAE INGENII

Exerciţiu de memorie epocii; finalul, însă, a fost același: fondatorii insti- Cristina UNTEA tuțiilor muzeale au reușit să se detașeze de ei înșiși și să redea celor mulți o parte din visele neamului, o istorie Cum să descrii în cuvinte obișnuite efortul fonda- menită a crea în continuare istorie. torilor de muzee care au câștigat astfel una din probele Astăzi putem spune că și-au împlinit visul: muzeele de foc ale spiritului în cultura româneasca? Cum să fondate de ei ne onorează dar ne și obligă în același explici în câteva fraze strădania acelor oameni care au timp ! Spiritul de sacrificiu, munca, ambiția, curajul, înțeles că pentru a face ceva durabil trebuie să te dedici consumul de resurse nervoase și, deloc în ultimul total și definitiv, pentru că altfel jumătățile de măsură rând, materiale, au făcut ca, în ciuda opreliștilor și nasc jumătăți de măsură? piedicilor apărute, acei oameni minunați să reușească! Poate că inițial au fost simpli colecționari, poate O lecție a dăinuirii, o lecție pentru noi, cei de azi, că au știut de la început că trebuie să creeze un loc pentru noi, cei de mâine: a venit momentul să-i apre- în care să tezaurizeze memoria, gândurile și trăirile ciem așa cum merită, să le valorificăm eforturile, și, mai bine mai târziu decât niciodată, să îi recunoaștem atât ca etaloane ale viitorului lor cât și ale viitorului nostru! Prin articolele cuprinse în acest număr aniversar, dedicat atât fondatorilor de muzee cât și împlinirii a 130 de ani de la nașterea celui ce a fost profesorul Dimitrie Leonida, încercăm să facem un exercițiu de memorie, contribuind la transferul permanent al tuturor acestora: din trecutul lor în prezentul nostru!

1 MEMORIAE INGENII

Îi putem considera pe cei trei nu donatori ci fondatori ai Pinacotecii moldovene.. Colecţiile muzeului de etnografie si artă natională, azi Muzeul Ţăranului Român, fondat de către Al. Tzigara-Samurcas în 1906, dovedesc o nouă deschidere culturală. Cercetările arheologice, Muzee şi istorice, etnografice, tehnice au condus în perioada interbelică la deschiderea de noi muzee şi crearea unei reţele muzeale. Autoritatea de necontestat a liderilor fondatori comunităţii muzeografiei interbelice: Nicolae Iorga, Al. Lepădatu, Grigore Antipa, Al. Tzigara-Samurcas, Laura Maria ALBANI Boroş Ioan, Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan, George Director Muzeul Național Tehnic Oprescu, Virgil Vatasianu, Romulus Vuia, Laszlo “Prof. Ing. Dimitrie Leonida” Ferenc, a contat covârşitor pentru dezvoltarea patrimonial muzeal, sporind capacitatea corectă de Cei dintâi colecţionari de artă din România, atestaţi reflectare a istoriei. Dimitrie Leonida se alatură acestor documentar, apar către sfarşitul secolului al XVIII-lea minţi luminate, în 1909, dar pe profil tehnic. şi în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Vorbind O puzderie de muzee săteşti, şcolare îndeosebi, despre ei, vorbim de fapt despre primii fondatori de iniţiate de lideri locali s-au adaugat reţelei muzeale, muzee sau pinacoteci, fie că le-au fondat direct, fie că sporind cunoaşterea istoriei prin contribuţiile unor au contribuit la fondarea lor prin donaţii substanţiale. inimoşi pioneri atenţi la ceea ce Grigore Antipa a Baronul Samuele Brukenthal işi construieşte la iniţiat ca mişcare. Savantul lăsase în 1935 un Plan Sibiu o clădire monumentală în stilul epocii care să-i pentru Muzee, unde se precizează ca “fiecare muzeu e servească drept locuinţă proprie şi totodată ca adapost o problemă specială şi cel care îl organizează trebuie celor circa 16.000 de volume şi cărţi (manuscrise să ştie dinainte ce vrea, ce poate şi ce trebuie să facă, rare) şi al colecţiilor proprii de artă, arheologie si pentru a-şi organiza astfel colecţiile sale, conform unui numismatică. Tablourile proveneau în parte din plan bine chibzuit, determinat de condiţiile fiecarei colecţia imperială vieneză, din colecţia Reitzer şi altele. regiuni, localităţi şi de aptitudinile şi nevoile culturale Conform clauzelor testamentare ale donatorului, ale populaţiei ei” (Grigore Antipa, Despre muzeeele muzeul Brukenthal se deschide pentru prima oară săteşti) ca instituţie publică “în luna februarie a anului În a doua jumatate a secolului XIX-lea şi începutul 1817, în cadrul unei festivităţi care a avut loc în aula secolului XX-lea, numărul fondatorilor de instituţii Gimnaziului Evanghelic din Sibiu”. muzeale sau a stimulatorilor activităţii acestora prin După Muzeul Bruckental din Sibiu, o instituţie felurite donaţii, creşte. similară, dublată şi de “Şcoala frumoaselor arte” se Kalinderu fondează muzeul care îi va purta numele, inaugurează la Iaşi în ziua de 26 octombrie 1860, dr. V.A. Ureche inaugurează la Galaţi o importantă datorită pictorului Gheorghe Panaiteanu – Bardasare, bibliotecă, dr Constantin Esarcu işi lasă averea, Pinacoteca-Muzeu naţional de pictură din Moldova. inclusiv colecţia de artă, Ateneului Român, fondat tot La inaugurare sunt expuse 103 lucrări donate de de el, Virgil Cioflec formează una din cele mai Sofronie Virnav, Costache Negri si Costache Dosiade. preţioase colecţii ale vremii, sau colecţionarii

2 MEMORIAE INGENII

Alexandru Vlahută, Vasile Gheorghe Mortun, de unde s-a putut observa prima oară bolta înstelată. Anastase Simu, profesor dr. Ion Cantacuzino sau Palatul Cantacuzino de pe calea Victoriei, o Alexandru Bogdan-Pitesti, Kricor H. Zambaccian bijuterie barocă, a fost clădit tot la sfarşitul sec XIX de nu au fost numai colecţionari de artă avizaţi ci şi-au arhitectul Ion Berindey pentru Grigore Cantacuzino. pus atât harul cât şi îndemanarea în ale scrisului sau Soţia sa, Maruca Rosetti, devine mai târziu soţia oratoria în slujba artelor în general. compozitorului George Enescu iar palatul care rămâne Secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în propietatea acesteia devine din 1956 casa dedicată sunt semnificative şi pentru comerţ industrializare, compozitorului George Enescu. învăţământ. Atât Bucureştiul cât şi alte oraşe capătă Cea mai prosperă perioadă a Romaniei a fost cea o dezvoltare culminantă. Se construiesc palate, şcoli, interbelică, Bucureştiul continuând să fie principa- edificii monumentale pentru instituţiile de interes lul centru industrial al ţării dar şi centru cultural. public, se trasează bulevarde, se amenajează grădini. Procesul de industrializare se intensifică. În 1921 se dă În 1857 Bucureştiul a fost primul oraş din lume care a în folosinţă Aeroportul Băneasa, iar în 1931 se înfi- introdus iluminatul cu petrol lampant, în 1882 a fost inţeaza Societatea de Transport Aerian SARTA, care inaugurat iluminatul public electric, iar în 1892 a fost în 1933 se transformă în Liniile Aeriene Române. Din construită uzina electrică Grozaveşti, apare tramvaiul 1928 se pot asculta primele emisiuni Radio emise de cu cai numit tramcar, în 1894 are loc inaugurarea Radiodifuziune în mod regulat pe unde medii apoi şi primei linii de tramvai electrice, se inaugurează gări pe unde scurte, în 1929 se incepe construcţia im- şi se dezvoltă liniile de cale ferată, se aduce primul pozantului sediu al Băncii Naţionale, în 1933 se inaltă automobile electric cu acumulatoare fabricat in modernul Palat al Telefoanelor şi se ridică, din beton Germania. Se începe construcţia unei vaste reţele de armat şi granit Arcul de Triumf, care fusese construit canale pentru drenarea apelor menajere şi cele de în 1922 din lemn şi stuc. In acelaşi an, 1936, sociologul ploaie, se înfiinţează Compania Opera Română, se Dimitrie Gusti înfiinţează Muzeul Satului, se începe ridică edificiu emblematic Ateneul Român. In 1908 se amenajarea Parcului Herestrău, Parcul Naţional Carol pune in funcţiune uzina electrica Filaret. II, iar la intrarea de langă Arcul de Trumf, se deschide În Bucureşti, la Sfârşitul secolului al XIX-lea este Pavilionul Televiziunii unde “oricare vizitator putea perioada în care se construiesc marile Palate: Palatul să-şi transmită vocea şi imagine pe ecran”. Aparatura Justiţiei, Palatul Agriculturii, Palatul Poştelor – astazi adusă de Philips constituia “cel mai modern post de Muzeul Naţional de Istorie a României, Palatul Casei emisiune al lumii”. de Economii şi Consemnaţiuni, Palatul Bursei – ulteri- În toata această perioadă tumultuoasă, cu trans- or Biblioteca Naţională. formări accelerate, în care atât cultura cât şi tehnica, Se ridică edificiul Muzeului de Istorie Naturală comerţul, finanţele sunt în plină expansiune, un “Grigore Antipa”, sub directa coordonare a tânăr inginer, cu studii efectuate la Charlotenburg, în profesorului Grigore Antipa în anul 1908, muzeu Germania, Dimitrie Leonida, minte genială a acelor ce fusese înfiinţat în anul 1834 de catre domnul timpuri, propune încă din anii facultăţii construirea Ghica la propunerea fratelui sau prinţul Ghica. Şi unei reţele de metrou, iar proiectul de diplomă cu tot în 1908, dupa doi ani de la construirea la Filaret tema “Complexul hidroenergetic al Bistriţei lângă a Obsorvatorului Astronomic, ia fiinţă primul Bicaz, devine în 1960 realitate. Din 1908 se ocupă Observator Popular în casa amiralului Vasile Urseanu, asiduu de introducerea iluminatului electric în la inceput pinacoteca şi apoi Observator Astronomic Capitală şi işi urmează visul: electrificarea ţării.

3 MEMORIAE INGENII

Dimitrie Leonida a gândit că dezvoltarea indus- trială din Europa dar şi ceea ce stă la baza dezvoltării DIMITRIE GUSTI ulterioare în timp a României trebuie conservat şi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, expus pentru ca oamenii să cunoască originea noilor invenţii, a tehnologizării galopante, prefigurând ideea Muzeul Naţional „George Enescu”, înfiinţării unui Muzeu Tehnic pe care l-a şi fondat în 1909, după modelul mai noului înfiinţat Muzeu al VASILE URSEANU Tehnicii din Munchen, astfel alăturându-se fondato- Observatorul Astronomic Amiral „Vasile Urseanu”, rilor muzeelor contemporani lui şi viitorilor. În toate muzeele naţionale patrimoniul îi repre- ADRIAN NĂSTASE zintă, colecţiile fiind dezvoltate după cele ce privesc Muzeul Naţional al Cărţii şi Hărţilor Vechi, valoarea, importanţa şi specificacitatea artefactelor. În lumea contemporană identităţile culturale nu se În perioada 3-28 octombrie 2013, la sediul Muzeul pot concepe în afara tezaurului muzeal, muzeele Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, din exprimând spiritul vremii în care trăim, aspiraţiile şi Parcul Carol, FISE Electrica Serv SA reuneşte muzee orizonturile noastre. cu profil atât de diferit într-o expoziţie de excepţie, Pentru Muzeul Naţional Tehnic prof. ing. Dimitrie promovând astfel, într-un mod inedit, pe acei creatori Leonida anul 2013 este un an aniversar marcat de de valori culturare care prin gestul lor au intrat în împlinirea a 130 de ani de la naşterea fondatorului istoria timpului. său. Puţini oameni au curajul, voinţa şi tenacitatea de a transforma un vis în realitate, Dimitrie Leonida a demonstrat că se poate, iar astazi il sărbătorim, invitând langă noi, spre cinstirea lui şi a principalilor fondatori de muzee, spre faima instituţiilor pe care le-au creat, ce dăinuie şi azi, pe cei de-o seamă, mari personalităţi ale vieţii româneşti de excepţie:

DIMITRIE LEONIDA Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”

SAMUEL von BRUCKENTHAL Muzeul Naţional Brukenthal - Sibiu,

GRIGORE ANTIPA Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”,

ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ Muzeul Naţional al Ţăranului Român,

4 MEMORIAE INGENII

Prof. univ. dr. Sabin Adrian LUCA Director General Muzeul Național Brukenthal - Sibiu

Viaţa şi opera baronului Samuel von Brukenthal sunt parte integrantă din istoria Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, o instituţie care s-a dezvoltat pornind de la colecţiile fondatorului său, îmbogăţin- du-se în timp prin donaţii, achiziţii, săpături arheo- Viaţa şi logice şi custodii particulare sau instituţionale (între care menţionăm în primul rând pe cele ale parohiilor opera evanghelice ale saşilor transilvăneni). baronului Samuel von Brukenthal

Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich – 9

aprilie 1803, Sibiu) a fost unul dintre cei 6 copii (2 fii

şi 4 fiice) ai judelui regal Michael Brekner din Nocrich

(jud. Sibiu) şi al Susannei von Heydendorf. Fiu al unui

jude regal ridicat din rândurile ţărănimii înstărite,

Michael Brekner a fost înnobilat de către împăratul

Carol VI (8 iunie 1724) pentru credinţa dovedită

în timpul Răscoalei curuţilor (1703-1711). Susanna

Conrad von Heydendorff, mama lui Samuel von

Brukenthal (a doua soţie a lui Michael Brekner) a fost

fiica unui consilier gubernial (înnobilat în 1696) şi a

unei fiice de preot.

5 MEMORIAE INGENII

Samuel von Brukenthal a făcut studiile primare în postului de guvernator, devine preşedinte gubernial, Nocrich, iar pe cele gimnaziale la Colegiul Unitarian iar în 1777 este numit, în sfârşit (dar fără ca Maria din Târgu Mureş sau la Cluj, spre a-şi însuşi latina Theresia să-şi fi înştiinţat coregentul, pe fiul ei Iosif II), şi maghiara, continuându-le la Sibiu. După moartea guvernator al Transilvaniei, funcţie pe care o deţine tatălui său (1736), Samuel îşi începe serviciul în până în 1787. administraţie, la Sibiu, unde a fost cancelist al Samuel von Brukenthal a fost singurul guvernator Cancelariei guberniale (1741-1743). A plecat apoi de origine săsească al Transilvaniei, singurul ei să îşi continue studiile în străinătate, în domeniul guvernator protestant şi, totodată, unul dintre puţinii dreptului, la Halle (începând cu 11 mai 1743) şi mai guvernatori din vremea Mariei Theresia pe care târziu la Jena (1744). La 2 martie 1743 a devenit succesorul ei, Iosif II, i-a păstrat în funcţie, ca urmare membru al lojei francmasonice vieneze Aux Trois a serviciilor sale credincioase şi a calităţilor pe care le Canons (fondată în 1742). Cu aprobarea lui Friedrich dovedise. II, regele Prusiei, a înfiinţat la Halle loja francmasonică Şederea prelungită la Viena l-a pus pe von Aux Trois Clefs ďOr (1743), ca filială a lojei Aux Brukenthal în contact cu mediile oficiale, cu francma- Trois Globes din Berlin (fondată în 1740). Revenit în soneria, cu colecţionarii aristocraţi, cu savanţii şi cu Transilvania ca urmare a izbucnirii Războiului Silezian negustorii de carte, de artă şi de antichităţi şi a stimulat între Imperiul habsburgic şi Prusia, s-a căsătorit în pasiunea sa de a colecţiona. Ca înalt funcţionar al 1745 cu Sophia Katharina Klockner von Klocknern Imperiului, a contribuit la modernizarea Transilvaniei (1725-1782), fiica unui primar al Sibiului şi nepoată de prin implicarea sa activă în reforma administraţiei fiică a unui meşter aurar, o femeie frumoasă, bogată (noul sistem de impozitare, ridicarea Transilvaniei şi inteligentă, cu care a avut o singură fiică, Elisabeth la rangul de Mare Principat ereditar) şi a justiţiei Sophia (1749-1753). Ca urmare a acestei căsătorii, (dezincriminarea vrăjitoriei, abolirea unor pedepse Samuel dobândeşte cetăţenia sibiană (indigenatul) şi degradante, organizarea curţilor permanente de este angajat ca secretar judiciar adjunct, iar în 1749 judecată ale comitatelor), dar şi în organizarea graniţei devine prim secretar judiciar. La 8 martie 1753 a militare, în dezvoltarea agriculturii şi a mineritului, în întreprins o călătorie la Viena, în intenţia de a solicita realizarea unor proiecte de asistenţă socială promovate împărătesei Maria Theresia o slujbă în Transilvania. de către Maria Theresia. A propus însă şi unele măsuri Remarcat cu prilejul audienţei (25 martie 1753) pentru care, din înalte raţiuni de stat, nu s-au bucurat de calităţile sale de jurist şi diplomat, dar ajutat probabil aprobarea autorităţilor imperiale, precum organizarea şi de relaţiile sale francmasonice, a început o carieră unei universităţi protestante (care contravenea politicii de excepţie pentru un tânăr care nu aparţinea vechii confesionale a Casei de Habsburg), dar şi o alta, de aristocraţii şi care nu era nici catolic, ci de confesiune tradiţie medievală, dar evident contraproductivă evanghelică: în 1754 devine secretar gubernial (poziţie din punct de vedere al veniturilor fiscului – aceea pe care nici un sas nu o deţinuse anterior), în 1759- de expulzare a evreilor din Transilvania sau de 1760 este deputat al naţiunii săseşti la Viena, în 1760 concentrare a lor într-un ghetto la Alba Iulia (1780 şi consilier gubernial titular, în 1761 este ales comite al 1782). Cunoştinţele sale enciclopedice, buna înţelegere saşilor, iar în 1762 devine cancelar provincial şi este a complexelor realităţi şi a delicatului echilibru de forţe ridicat la rangul de baron ereditar. În 1765 devine şeful din Transilvania, spiritul său de prevedere, hărnicia sa cancelariei aulice şi primeşte Crucea Mică a Ordinului deosebită, dar şi abilitatea de a se folosi de relaţiile pe “Sf. Ştefan” al Ungariei. În 1774, ca urmare a vacanţei care le avea şi de împrejurările favorabile au asigurat

6 MEMORIAE INGENII durata relativ îndelungată a mandatului său. capitalului prevăzut pentru conservarea colecţiilor, Pentru a preveni dispersarea colecţiilor şi a averii Muzeul Baronial Brukenthal (Baron Brukenthal’sches sale, Samuel von Brukenthal a recurs la o formă de Museum), cum avea să se numească oficial până în testament puţin obişnuită în epocă în Transilvania, 1948 instituţia culturală întemeiată de către fostul aceea a fideicomis-ului, instituind la 3 ianuarie 1802 guvernator al Transilvaniei, a putut fi deschis accesului un moştenitor universal în persoana baronului public, în data de 25 februarie 1807. Era astfel cel mai Johann Michael Joseph von Brukenthal (1781-1856), vechi muzeu din Europa de Sud-Est, unul dintre cele fiul minor al unui nepot de frate, care avea obligaţia mai vechi muzee de pe teritoriul Imperiului habsbur- de a transmite în linie masculină această moştenire gic şi, totodată, unul dintre cele mai vechi muzee unui moştenitor universal. Preţioasele sale colecţii (pe care a continuat să le îmbogăţească şi în perioada de după 1790) urmau să intre în proprietate Gimnaziului Evanghelic C. A. din Sibiu şi să devine accesibile publicului în anumite zile şi la anumite ore, iar pentru conservarea acestor colecţii s-a prevăzut acumularea private din lume. Voinţa de a contribui prin colecţiile unui capital de 36 000 florini, rezultaţi din lichidarea strânse cu atâta cheltuială şi pasiune la progresul unei părţi din averea sa mobilă. Potrivit dorinţei sale general prin intermediul unei instituţii de cultură a testamentare, după stingerea liniei masculine a cărei administrare a fost încredinţată Bisericii căreia familiei (1872) averea baronului Samuel von îi aparţinea constituie, de fapt, expresia cea mai Brukenthal, la care s-au adăugat averea fratelui elocventă a faptului că baronul Samuel von Brukenthal propriului său moştenitor universal, a baronului a înţeles să acţioneze nu numai în timpul vieţii, ci şi Georg Peter Carl von Brukenthal (1784-1857), care după moarte în conformitate cu deviza familiei sale: achiziţionase numeroase moşii şi apoi şi Palatul fidem genusque servabo (“voi sluji credinţa şi Brukenthal, prin fideicomis-ul nepotului acestuia din neamul”). Prin aceasta, el a devenit un model urmă, baronul Franz Josef von Brukenthal (1803- chiar pentru membrii familiei sale, ca şi pentru alţi 1867), devenit moştenitor universal al unchiului său, a reprezentanţi ai comunităţii săseşti şi chiar pentru revenit Bisericii Evanghelice C. A. din Sibiu. colecţionarii sibieni, în general. După rezolvarea problemelor legate de prima Prin activitatea sa de colecţionar, prin pasiunea contestare a testamentului şi de dificultatea acumulării sa enciclopedică pentru ştiinţă şi artă, dar mai ales

7 MEMORIAE INGENII prin opera sa culturală, care constă în a pune cu opinia lor despre valoarea acestora, le-au remarcat generozitate la dispoziţia publicului larg, spre educare semnificaţia culturală într-un oraş de la frontiera şi delectare, colecţiile strânse de-a lungul vremii, Imperiului habsburgic. baronul Samuel von Brukenthal poate fi considerat În spiritul tradiţiilor umaniste mai vechi, din cel mai important reprezentant al iluminismului în Renaşterea târzie, prezente într-o oarecare măsură şi în Transilvania şi unul dintre marile personalităţi ale Transilvania, dar şi a dorinţei de cunoaştere enciclope- culturii iluministe din Europa Centrală. Recunoaşterea dică specifice Epocii Luminilor, baronul a fost interesat meritelor culturale ale baronului de către lumea de cartea veche şi rară din sec. XV-XVII, din cele mai ştiinţifică a început să se manifeste relativ curând după diferite domenii, de la teologie la literatura clasică, la moartea sa, dar mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, filosofie, la lucrările ştiinţifice (scrise în principalele o dată cu structurarea unor forme instituţionale de limbi de cultură ale vremii, latina, franceza şi italiana, dezvoltare şi difuzare a culturii şi, mai ales, pe măsură dar şi în germană şi engleză), dar şi de colecţionarea ce colecţiile sale încep să fie tot mai bine cunoscute monedelor, a antichităţilor, a operelor de artă, iar mai lumii ştiinţifice europene. Aşa cum s-a mai remarcat, târziu şi a mineralelor. În achiziţionarea tablourilor, a Samuel von Brukenthal a avut viziunea rostului lucrărilor de grafică, a cărţilor, monedelor şi medaliilor colecţiei sale de a contribui în viitor la educarea etc., baronul Samuel von Brukenthal a fost sfătuit de societăţii, de vreme ce după moartea sa, ea trebuia să diferiţi artişti, savanţi sau cunoscători. Inventarierea intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic, să îşi colecţiilor s-a datorat de asemenea unor astfel de păstreze integritatea, să fie conservată şi chiar dezvol- colaboratori ai baronului şi a început, în unele cazuri, tată şi, mai ales, să devină accesibilă vizitatorilor. încă din timpul vieţii sale, iar primele încercări Datorită viziunii lui Samuel von Brukenthal asupra de atribuire, respectiv de identificare a pictorilor rostului social al colecţiei sale, Sibiul, un oraş de la reprezentaţi prin lucrări în colecţia de pictură a marginea de răsărit a Imperiului habsburgic, a intrat baronului au fost rezultatul corespondenţei purtate în dialog cu Europa, ceea ce a stimulat dezvoltarea de baron cu colaboratorii săi sau cu diferiţi savanţi şi culturii aici şi în întreaga regiune învecinată. După cunoscători. Aceste activităţi au fost apoi continuate de cum menţionează un ghid al oraşului Sibiu, baronul către custozii muzeului, pe durata întregului sec. XIX a permis vizitarea colecţiilor sale de către “străinii şi până în prezent. Chiar dacă rămâne legat de tradiţia distinşi şi cunoscători” încă din 1790, când Revoluţia mai veche a “cabinetelor de curiozităţi”, ca urmare a in- franceză, recunoscând dreptul cetăţenilor la cultură, teresul său pentru monede, medalii, minerale şi pietre a făcut posibilă vizitarea colecţiilor care aparţineau gravate, Samuel von Brukenthal întruchipează, prin statului. Potrivit unei menţiuni din Almanach de biblioteca sa, tipul colecţionarului iluminist, informat, Vienne (1773), colecţia de pictură a baronului Samuel al sec. XVIII, iar modelul pe care l-a adoptat pentru von Brukenthal, adăpostită în clădirea Cancelariei formarea, organizarea şi sistematizarea colecţiilor sale Transilvaniei, era încă de pe atunci una dintre cele după principii ştiinţifice este unul specific Europei mai importante colecţii private de pictură din capitala Centrale în acea perioadă. O explicaţie a acestei Imperiului Habsburgic. Călătorii străini care au trecut particularităţi ar putea-o reprezenta proiectul său de prin Sibiu, atât cei din Europa Centrală şi Occidentală constituire a unei universităţi protestante, căreia dorea (germani, englezi), cât şi cei din Imperiul otoman poate să-i lase prin moştenire colecţiile sale, strânse (ambasada turcă în 1791, boierul Dinicu Golescu, cu gândul la binele general. Baronul dorea foarte mult în 1826) i-au putut admira colecţiile şi, indiferent de să sporească calitatea învăţământului chiar şi în forma

8 MEMORIAE INGENII existentă, permisă de către autorităţile habsburgice, baronului, executată de Johann Ernst Mansfeld. Spre a Gimnaziului Evanghelic din Sibiu, căruia i-a lăsat deosebire de cazul altor colecţii ale sale, în actualul moştenire colecţiile sale şi astfel a prevăzut ca o parte stadiu al cercetărilor, inventarul colecţiei arheologice din dobânzile capitalului de 8 000 florini, pe care l-a a fondatorului Muzeului este încă greu de reconstituit stabilit în beneficiul Bisericii Evanghelice din Sibiu şi cu suficientă precizie. Cel mai mare interes l-a stârnit, a menţionatului gimnaziu să fie folosită pentru o mai încă de la începutul sec. XIX, statuia zeiţei Hekate, bună plată a profesorilor şi de asemenea pentru plata care a şi prilejuit, de altfel, prima lucrare ştiinţifică unui instructor de desen şi meserii. referitoare la o piesă a colecţiei aheologice a baronului, Interesul baronului Samuel von Brukental pentru mult înainte ca valoarea pinacotecii sale să fie unanim antichităţile greceşti şi romane se datorează culturii recunoscută. Printre piesele păstrate în cabinetul de antichităţi al baronului, colecţia de camee şi geme antice, renascentiste şi moderne, multe deja montate în inele moderne, ocupă o poziţie aparte, pentru că ea reprezintă o expresie a pasiunii sale enciclopedice pentru antichităţi, artă şi mineralogie.

Până în 1918, statul nu s-a implicat în administrarea şi dezvoltarea instituţiei fondată de Samuel von Brukenthal, care funcţiona cu un personal redus, ai cărei custozi erau în general teologi sau profesori ai unor gimnazii evanghelice şi a cărei umaniste pe care şi-a format-o încă din vremea studiilor gimnaziale. Dintre antichităţile care au aparţinut cu certitudine colecţiei fondatorului muzeului sibian, cele mai impor- tante sunt, desigur, tot monumentele epigrafice şi sculpturale romane. Lor li se adaugă un număr de alte “curiozităţi” din diferite epoci (ce- ramică, donariul paleocreştin de la Biertan etc.), poate chiar antichităţi egiptene, cum credem că ar sugera reprezentarea unei statuete funerare (ushebti) sau a unui sarcofag pe amintita gravură cu portretul

9 MEMORIAE INGENII politică de dezvoltare era centrată pe prezentarea artei temporar, până la adoptarea legislaţiei de naţionalizare şi civilizaţiei saşilor din Transilvania. În susţinerea a principalelor mijloace de producţie şi a instituţiilor activităţii Muzeului s-a remarcat o serie de organizaţii private de învăţământ (1948). înfiinţate de către intelectualii saşi, precum Verein Noul proprietar al Muzeului, statul socialist, nu a für Siebenbürgische Landeskunde (fondată în 1840), respectat dispoziţiile testamentare ale fondatorului Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften său, ceea ce a avut grave urmări pentru integritatea (fondată în 1849), Siebenbürgischer Karpathenverein colecţiilor. Astfel, chiar în 1948 un număr de 19 (fondată în 1880), Sebastian Hann- Verein für tablouri aparţinând muzeului au fost “împrumutate” heimische Kunstbestrebungen (fondată în 1904) Muzeului Naţional de Artă al României din Bucureşti, şi Pflegerschaft zur Erwerbung und Erhaltung von unde au rămas până în noiembrie 2006. În 1960, sächsischen Altertümern (fondată în 1918). Arhivele Statului au preluat o parte din colecţia După 1918, în ciuda greutăţilor rezultate din de manuscrise a Muzeului Brukenthal. În 1974, în diminuarea capitalului ca urmare a cursului de schimb vederea organizării Muzeului Naţional de Istorie al al coroanei austro-ungare, dar beneficiind de sprijinul Republicii Socialiste România, numeroase piese au fost manifestat sub diferite forme al comunităţii şi chiar de transferate la Bucureşti. mici subvenţii ale statului român (folosite însă mai cu Încă de la începutul anilor ’50 au fost întreprinse seamă pentru cumpărarea de literatură de specialitate ample lucrări de restaurare a Palatului Brukenthal românească), Palatul Brukenthal a putut fi restaurat şi de reorganizare a expoziţiilor în conformitate şi extins în perioada 1928-1940, iar Muzeul şi-a putut cu cerinţele muzeologiei moderne, dar şi cu noile îmbogăţi colecţiile şi şi-a putut desfăşura activitatea de orientări politico-ideologice. Politica de achiziţii şi cercetare şi valorificare a patrimoniului, rămânând în de valorificare a patrimoniului a vizat tot mai mult continuare în proprietatea Bisericii Evanghelice C. A. accentuarea importanţei elementului românesc. În din Sibiu. În 1920, Muzeul Brukenthal înglobează şi 1956 a fost reluată tipărirea buletinului Muzeului colecţiile Muzeului Societăţii Carpatine Transilvănene (acum sub denumirea Studii şi comunicări), au (deschis în 1895), de la al cărei fondator, Emil Siegerus fost publicate ghiduri şi diferite alte materiale de (1854-1947), provine o importantă colecţie de lucrări popularizare a colecţiilor. A fost reluată acum şi ale artiştilor plastici transilvăneni, de mobilier şi comunicarea cu specialişti din străinătate, în vederea documente. unei mai bune valorificări a patrimoniului Muzeului, Oraşul Sibiu nu a avut de suferit direct de pe urma în special lucrările de artă, care din 1962 au început conflictelor militare, nici după intrarea României în din nou să circule la expoziţii internaţionale. În al doilea război mondial de partea puterilor Axei (22 perioada 1948-1989 secţiile Muzeului s-au diversificat, iunie 1941), nici după lovitura de stat antifascistă de prin apariţia unor noi expoziţii şi a unor departamente la 23 august 1944 şi în cursul continuării războiului auxiliare, absolut necesare unei activităţi moderne de de partea Naţiunilor Unite. Cu sprijinul voluntarilor cunoaştere, ocrotire şi valorificare a patrimoniului recrutaţi de către Grupul Etnic German, în primăvara cultural. În 1957, Muzeul de Ştiinţe Naturale, înfiinţat anului 1944 cele mai importante colecţii au fost totuşi de Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii, evacuate în biserica fortificată de la Agnita, de unde au a fuzionat cu Muzeul Brukenthal, devenind o secţie revenit treptat la Sibiu, din august 1945 până în prima a acestuia. În 1963 a fost înfiinţat Muzeul Tehnicii jumătate a anului 1946. În 1946 s-a avut în vedere Populare din pădurea Dumbrava (deschis festiv la naţionalizarea Muzeului, la care însă s-a renunţat 17 octombrie 1967), ca parte integrantă a secţiei de

10 MEMORIAE INGENII

etnografie. În 1966 a fost deschis Muzeul de Arme şi Palatului Brukenthal şi a colecţiilor care îî aparţinuseră Trofee de Vânătoare, numit în prezent după numele până în 1948. Cererea a fost găsită întemeiată la fondatorului său, colonelul August von Spiess (1864- 21 noiembrie 2005, astfel că în martie 2007 statul 1953), fost director de vânătoare al Casei Regale a şi Biserica Evanghelică C. A. au căzut de acord să României (1921-1939). În 1972, într-o clădire în administreze în comun Muzeul Brukenthal, care care încă din sec. XVII a funcţionat o farmacie, a fost reprezintă din acest punct de vedere un experiment înfiinţat Muzeul de Istorie a Farmaciei, care valorifică inedit în România. În anul 2007, când municipiul Sibiu vechea şi bogata tradiţie farmaceutică sibiană, a devenit, alături de oraşul Luxemburg, una dintre reprezentată de prima atestare a unei farmacii pe capitalele culturale europene, manifestările organizate teritoriul României (1494) şi de prezenţa la Sibiu, în cadrul Muzeului Naţional Brukenthal, ale cărui ca bibliotecar al baronului Samuel von Brukenthal, spaţii şi expoziţii au fost cu acest prilej aproape a părintelui homeopatiei, Samuel von Hahnemann complet renovate, au contribuit din plin la reuşita (1755-1843). În 1975, în cadrul Muzeului, a fost acestui mare proiect cultural, prin posibilităţile mai înfiinţat Laboratorul Zonal de Restaurare şi Oficiul bune de valorificare expoziţională şi ştiinţifică a pentru Patrimoniu. bogatului patrimoniu existent. În conformitate cu legislaţia care permitea retroce- Muzeul Naţional Brukenthal se prezintă azi, darea unor bunuri naţionalizate ale cultelor religioase, după renovarea majorităţii spaţiilor şi modernizarea Biserica Evanghelică C. A. a cerut retrocedarea expoziţiilor sale permanente, ca fiind unul dintre cele

11 MEMORIAE INGENII

2011. Interesul publicului pentru activitatea muzeului îşi găseşte reflectarea nu numai în numărul mare de vizitatori, în creştere continuă din 2007 şi care în anul 2009 l-a situat în fruntea topului muzeelor din România, ci şi în volumul vânzărilor de produse de brand şi personalizate şi de publicaţii, în prezenţa sa curentă în mass-media. Dorinţa fondatorului Muzeului, de a contribui prin colecţiile sale variate şi preţioase la dezvoltarea culturii, la progresul general al Transilvaniei, a fost astfel îndeplinită, prin pasiunea şi eforturile susţinute ale mai multor generaţii, de a depăşi dificultăţile datorate vitregiilor vremurilor.

Legenda foto: Foto 1: Vedere din Sibiu / Foto 2: Samuel von Brukenthal / Foto 3: mai importante muzee din România, ca un muzeu Palatul Brukenthal – faţadă / Foto 4: Biblioteca Brukenthal / Foto 5: Muzeul de Istorie: Monede şi medalii / Foto 6: Muzeul de Istorie: Lapidariul roman cunoscut în întreaga Europă nu numai prin vechimea, / Foto 7: Muzeul de Istorie Naturală: Sectorul mineralogic / Foto 8: Trofeul Europa Nostra 2010 mărimea şi calitatea colecţiilor sale, ci şi prin volumul şi calitatea activităţii care se desfăşoară aici. Rezultatele muncii de cercetare, de evidenţă, de conservare şi restaurare a patrimoniului, experienţa acumulată în activităţile educative se bucură de recunoaştere atât în ţară, cât şi în străinătate, se concretizează în participările la numeroase expoziţii şi manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, în publicaţiile ştiinţifice ale personalului (dintre care multe sunt publicate în noul anuar, Brukenthal. Acta Musei şi în colecţia de carte Bibliotheca Brukenthal), în premiile şi distincţiile obţinute atât în ţară, cât şi în străinătate. Muzeul Naţional Brukenthal a primit în mod repetat recunoaşterea Ministerului Român al Culturii, pentru succesul obţinut în promovarea patrimoniului muzeal şi adaptarea la cerinţele publicului contemporan în 2007, ca şi pentru cel mai bun manageriat cultural în anul 2008. De asemenea, Muzeul Naţional Brukenthal nu este doar primul muzeu deschis pe teritoriul românesc ci şi primul muzeu din România distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural Europa Nostra 2010 şi primul muzeu din România admis în Clubul de Excelenţă The Best in Heritage de către European Heritage Association în

12 MEMORIAE INGENII

Grigore Antipa - Încă din anii studenţiei la Jena, Antipa s-a bucurat de recomandarea profesorului Ernst Haeckel şi în Fondatorul 1888 a lucrat şase luni la Staţiunea Zoologică de la Villefranche-sur Mer. Acolo i-a întâlnit şi a învăţat instituţiei care îi din experienţa renumiţilor zoologi: Charles Voght, Semper, Korotnev, Du Plessis, Boles Lee, Henri Ward. poartă numele şi Acolo s-a întâlnit cu compatriotul său Paul Bujor, împreună cu care s-a familiarizat în cunoaşterea faunei inventatorul marine. Bujor era în cercul de tineri români progresişti expoziţiilor muzeale, dioramatice

Dumitru MURARIU Director General al Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa“

Există oameni care în trecera lor prin viaţă au avut o largă diversitate a creaţiei ştiinţifice şi culturale, au lăsat urme adânci, care nu se vor şterge niciodată din conştiinţa generaţiilor succesoare. Păstrarea flăcării vii a valoroaselor contribuţii ale înaintaşilor şi îndemnul de a înţelege viaţa lor plină de învăţăminte, vrednică de imitat în primul rând de tineret, dar şi de cinstire cu pioşenie a memoriei lor, de recunoaştere a geniului creator este susţinută atât prin programele Grigore Antipa (1867 – 1944) şi prin publicaţiile instituţiilor de ştiință şi cultură, între care se înscrie cu cinste şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, precum şi din acea vreme, din Paris: Emil Racoviţă, Dimitrie iată – prin lăudabila iniţiativă a conducerii Muzeului Voinov, Ion Cantacuzino, fraţii Radovici, Dragomir Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, de a marca Hurmuzescu, Ştefan Irimescu ş.a. La îndemnul lui printr-o expoziţie temporară şi prin tipărirea acestei Bujor s-a şi hotărât Antipa, ca în drumul său spre Jena reviste, valoarea peste timp a invenţiilor fondatorului să se oprească pentru două luni la Paris, unde avea Muzeului Tehnic şi ale altor remarcabile personalităţi să-l revadă pe prietenul şi colegul său de şcoală – Emil ştiinţifice din România. Racoviţă şi cu care a vizitat mai multe muzee, institute Despre Grigore Antipa s-a scris prea puţin, în de biologie şi au audiat cursuri de la Sorbona. raport cu valoroasa sa operă ştiinţifică şi muzeologică. În anul 1890, sub conducerea profesorului W.

13 MEMORIAE INGENII

Kükenthal (al doilea asistent al lui Haeckel – după Rezultatele le-a publicat la Jena, în anul 1891. A. Lang), Antipa a mers într-o expediţie în Marea Urma ca peste un an să revină în ţară şi să Nordului, unde a învăţat mânuirea aparatelor de reflecteze îndelung asupra direcţiei de a-şi îndrepta colectare a animalelor marine, iar în laboratorul paşii, pentru ca să rodească sămânţa sădită în suflet Staţiunii Helgoland a aprofundat studiul meduzelor – de Cobălcescu (la Iaşi), de a face cercetări biologice şi acele splendide animale marine, în formă de umbrelă, economice. Proiectele sale priveau studii economice cu constituţie gelatinoasă şi cu subtile nuanţe de roz, piscicole asupra apelor dulci şi ale Mării Negre. Le-a violet sau perfect transparente, a căror frumuseţe a expus lui Anton Dohrn, care a apreciat că în acest fel redat-o Haeckel în splendide planşe colorate. Meduzele va avea un câmp mai larg de activitate, cu mai multe lucernariide, care au obiceiul de a se fixa de o piatră satisfacţii decât în cariera profesorală. sau de o algă, cu o prelungire a umbrelei i-au trezit Numit chiar în 1892 director al Colecţiilor interesul discipolului lui Haeckel. Antipa le-a studiat zoologice de la Muzeu şi director al pescăriilor din punct de vedere sistematic, anatomic şi histologic Statului, Antipa s-a dedicat studiilor muzeologice, de şi a descris un nou gen (Lucernosa), cu trei specii, hidrobiologie şi piscicole. dedicate lui Haeckel, lui Kükenthal şi lui Walter, care le Băcescu (1967) îl caracteriza pe Antipa, drept colectaseră cu ocazia expediţiei Societăţii de geografie fondatorul cercetărilor hidrobiologice din România, din Bremen, la Spitzberg – în nordul Norvegiei. Cu dedicându-şi viaţa şi toate eforturile sale ridicării asemenea rezultate în cercetare, Antipa şi-a trecut culturale a poporului şi progresului economic, doctoratul în anul 1891, cu distincţia summa cum probându-se de-a lungul vremurilor, justeţea viziunii laude, pe care maestrul n-a acordat-o în toată cariera sale în domeniul biologiei şi a economiei apelor sa de 50 de ani, decât de trei ori: lui A. Walter, lui Hans dulci, prin studiile fizico-chimice, economice şi Dietrich şi lui Grigore Antipa. Planşele însoţitoare politice ale apelor Dunării şi Mării Negre. Aceste tezei de doctorat au fost desenate de Antipa în stilul studii s-au concretizat în volumul de 264 pagini, artistic al maestrului său. intitulat “Fauna ichtiologică a României”/1909 şi în După susţinerea tezei de doctorat, Antipa a lucrat volumul de aproape 800 de pagini, intitulat “Pescăria la Staţiunea Zoologică de la Neapole, aşezată în „Villa şi pescuitul în România”/1916 (794p). Opera sa Nazionale”, la ţărmul golfului oraşului de la poalele hidrobiologico-potamologică este reprezentată prin Vezuviului. Întemeietorul Staţiunii a fost Anton publicarea mai multor lucrări, dar o sinteză de 318 Dohrn, care tocmai îşi trecuse docenţa la Universitatea pagini, intitulată “Regiunea inundabilă a Dunării. din Jena. În afara cunoaşterii directorului Dohrn, Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare” Antipa l-a cunoscut şi a lucrat cu renumitul ocea- a văzut lumina tiparului în anul 1910; în anul 2010, nograf Salvatore Loblanco – cel mai bun cunoscător al cu ocazia centenarului apariţiei acestui volum o activă faunei Mediteranei. Cu Profesorul Rafaele a urmărit organizaţie neguvernamentală (Fundaţia Naţională de migraţia peştilor în zonă. În faţa faimoasei Grote de Management Ecologic) din ţară a retipărit lucrarea, Azur, Antipa a descoperit o nouă specie de meduze evidenţiind actualitatea principiilor şi problemelor – Capria sturdzii, pe care a încadrat-o într-o nouă puse de Antipa, cu 100 de ani în urmă. În acelaşi sens familie – Capriidae, între stauromeduze. menţionez retipărirea în anul 2011, de către Institutul La îndemnul lui Dohrn a iniţiat un studiu de Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore anatomie microscopică asupra evoluţiei timusului Antipa” din Constanţa, a cărţii “Marea Neagră, vol. (glandă endocrină) la câteva specii de rechini. I, Oceanografia, Bionomia şi Biologia Generală,

14 MEMORIAE INGENII publicată în 1941 (313 p). Preocupările zoologice ale Dr. Grigore Antipa s-au O serie de alte studii asupra biologiei Dunării de manifestat cu precădere în tinereţe, în anatomia unor Jos şi a Deltei Dunării au culminat cu lucrarea “Bases vieţuitoare marine. biologique du mécanisme de la production des eaux Mai târziu, el a fost un remarcabil ihtiolog, ocupân- du Bas-Danube”, tipărită în anul 1934, în limbile du-se îndeaproape, până la sfârșitul vieţii, de aspectele mai multor ţări riverane: germană, sârbă, ungară. O practice ale ihtiologiei şi hidrobiologiei, precum şi de sinteză filosofico-economică intitulată “Bio-sociologie ocrotirea speciilor rare, de mare valoare economică et bio-économie de la mer Noire” a fost publicată în şi faunistică din clasele de peşti şi păsări. În acest 1933; în anul 1931 publicase “Les bases biologiques de domeniu s-a apropiat de foştii săi colegi şi prieteni din la production des Pêcheries dans la region nord-ouest liceu – Emil Racoviţă şi Dimitrie Voinov, precum şi de la mer Noire”. de profesorul Paul Bujor sau de parazitologul Nicolae Toate acestea au fost rezultatul unor îndelungate Leon, împreună cu care a iluminat aurora primei cercetări pe teren, pentru înţelegerea apariţiei şi jumătăţi a sec. XX şi s-a înscris în patrimoniul şi în evoluţiei regiunii inundabile a Dunării, pentru panteonul ştiinţei mondiale. înţelegerea proceselor generale ale vieţii în apele dulci Lucrările Dr. Grigore Antipa despre Industria şi în cele marine, pentru evaluarea producţiei de peşte, conservelor, Regiunea inundabilă a Dunării, Evoluţia pe baza concepţiilor proprii, a dinamicii populaţiilor poporului roman ni-l înfăţişează pe Antipa ca un de peşti, a relaţiilor fireşti, dialectice din aceste medii. competent economist, un mare om de cultură, un Grigore Antipa a înfiinţat prima Staţiune de Cercetări luptător pentru îmbunătăţirea stării sociale şi culturale Hidrobiologice din ţară, la Tulcea în 1926 – astăzi a poporului, un istoric al evoluţiei societăţii româneşti. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare a Deltei Avea, pentru vremea sa, concepţii superioare, idei Dunării. La Constanţa, înfiinţase în 1924 un Serviciu avansate şi progresiste în problemele economice şi de Biologie a Pescuitului, care în 1932 a devenit sociale. Având la bază temeinice cunoştinţe teoretice, Institutul Bio-oceanografic, înglobat în 1949 în Antipa le-a găsit rostul aplicării lor în practica orga- Staţiunea de Cercetări Marine şi Proiectări Piscicole nizării şi exploatării ştiinţifice a importantelor resurse “Grigore Antipa”. În anul 1970, aceasta împreună cu şi bogăţii naturale. Astfel vedea Antipa în problemele Staţiunea Zoologică “Ion Borcea” de la Agigea au economice ale Dunării – obţinerea maximului de pro- structurat Institutul Român de Cercetări Marine, ducţie prin exploatarea fiecărei regiuni după specificul iar după 1990 a devenit amintitul INCDM “Grigore producţiei caracteristice, în funcţie de natura terenu- Antipa” din Constanţa. rilor, de factorii hidrobiologici, geografici, sezonieri. „Sunt perfect conştient că prin toate aceste studii El a propus alternarea agriculturii cu piscicultura nu am putut să fac alta decât să trag liniile mari şi să în regiunile inundabile, ameliorări hidrotehnice şi bat ţăruşii, însemnându-le; în ce priveşte restul este loc funciare, alocarea de investiţii cu capital de Stat, pentru activitatea unei întregi generaţii de oameni de creşterea producţiei şi scăderea preţurilor la produse, ştiinţă...” (Antipa, 1916). exportul produselor finite sau semifabricate, asocierea Iată de ce, la aniversarea vârstei de 70 de ani, pescarilor pentru a-şi pune mai bine în valoare munca Profesorul Traian Săvulescu remarca: “În domeniul lor. Antipa vedea încă din 1937 direcţia ineluctabilă de hidrobiologiei, Antipa a fost un precursor, un pionier evoluţie a societăţii către o epocă de tranziţie, în care nu numai pentru ştiinţa românească, ci şi pentru urmau să se confrunte noile tendinţe şi aspiraţii, cu ştiinţa universală”. vechile mentalităţi. Vedea cultura ca factor de bază în

15 MEMORIAE INGENII ridicarea gradului de civilizaţie şi în evoluţia poporu- faunei, specific acelei regiuni. lui. De aceea a şi fondat Muzeul care îi poartă numele Ecologic, ele prezintă tipuri de habitate şi biotopuri şi pe care îl vedea ca pe o adevărată Universitate din ecosistemele Terrei, cu principalele specii de plante practică şi populară. În acelaşi sens a militat pentru şi animale, acestea din urmă aşezate în relaţiile fireşti, crearea Institutului de Geologie, a Institutului de intra- şi interspecifice, de odihnă, de joacă, în căutarea Cercetări Agronomice, a Institutului Bio-oceanografic, a făcut propuneri de organizare practică a învăţămân- tului superior ş.a. La fel de util şi implicat a fost Antipa în treburile Academiei Române, în calitate de secretar al Secţiei Ştiinţifice (1919 – 1939), de vicepreşedinte (1931 – 1937) şi de preşedinte al Secţiei (1938 – 1941). După Antipa “…un loc în Academie nu reprezintă numai recompensa pentru meritele trecutului ci, mai ales, un vast câmp de activitate legat de o mare responsabilitate morală, căruia trebuie să-i consacri o bună parte din muncă”. A avut în grijă de redactarea şi tipărirea publicaţiilor Secţiei. A propus (în 1913) scoaterea Analelor şi a Buletinului Academiei Române Fig. 1 – Dioramă nouă la Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” – sectorul “Fauna României” – demisol. în limbi străine, pentru a putea face astfel cunoscută (Foto: George Năzăreanu). ştiinţa românească, peste hotare. Tot el a militat pentru fondarea unei noi serii de publicaţii – Studii şi Cercetări şi alta – Monografii ştiinţifice, pe care le-a apărat în momentele de dificultăţi financiare. Dar amintind mai sus despre opera sa cea mai dragă – Muzeul Naţional de Istorie Naturală – vom spune că Grigore Antipa a fost obsedat de gândul realizării unei instituţii accesibilă şi eficientă de răspândire a ştiinţei şi culturii în sânul unui popor. Vizitase multe muzee din lume şi de la fiecare învăţase câte ceva folositor în împlinirea misiunii acestor Fig. 2 – Diorama cu tema “Lunca inundabilă a Dunării” - sec- instituţii. N-a avut însă odihnă, până când i-a apărut torul “Fauna României” – demisol. (Foto: George Năzăreanu). revelaţia renunţării la gruparea animalelor în ordine sistematică (a clasificării zoologice), cu aranjarea lor hranei, în poziţii de apărare, de urmărire a prăzilor etc. pe etajerele vitrinelor din sălile de vizitare. Aşa a intuit (Fig. 1 şi Fig. 2). realizarea dioramelor, în înţelesul actual al cuvântului. Astfel, plantele şi animalele apar în prim-planul Dioramele sunt atât reprezentări biogeografice, cât şi vitrinei (dar poate fi şi dioramă deschisă), iar pe fundal ecologice. se ilustrează prelungirea cadrului natural, cu imagini Biogeografic, dioramele reprezintă regiuni sau de câmpie, dealuri, munte, mare râu etc. Primele colţuri din natură, cu principalele forme de relief şi diorame din lume, realizate de Dr. Grigore Antipa la medii acvatice – caracterizate de prezenţa florei şi muzeul bucureştean care îi poartă numele erau sub

16 MEMORIAE INGENII forma unor nişe, despărţite de vizitator printr-un teorie pe care să n-o fi aprofundat şi experimentat, el geam, prin care acesta putea privi diversitatea florei şi a imprimat la tot ce a produs, pecetea acestei solidităţi faunei într-un decor caracteristic temei respective. ştiinţifice, care conferă operelor, nemurirea”.Adăugăm Fără a fi acuzaţi de lipsă de modestie, suntem noi că pe lângă invenţiile sale, Grigore Antipa a onoraţi să menţionăm că opera Dr. Grigore Antipa a fost un om luminat, cu un dezvoltat simţ patriotic, fost desăvârşită prin proiectul din anii 2009 – 2011, clarvăzător asupra rolului instituţiilor de ştiinţă şi când în realizarea modernelor diorame s-au utilizat cultură pentru ridicarea gradului de civilizaţie al mijloacele muzeotehnice actuale. Aprecierea noilor poporului. A fost înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare, diorame de către vizitatori este exprimată prin cu o neobişnuită putere de muncă şi cu un excepţional numărul crescut al acestora, fără precedent (Fig. 3). simţ al realităţilor. Rezultatele cercetărilor sale i-au

Fig. 3 – La începerea programului de vizitare a Muzeului Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. (Foto: George Năzăreanu/7 sept. 2013).

Monumentalul volum “Grigore Antipa, adus faima naţională şi universală. Ţelul său suprem a omagiu operei sale” cuprinde direcţiile şi proporţiile fost să trezească puterile latente ale poporului român, operei savantului şi ce a însemnat ea pentru progresul să pună în acţiune toate energiile de îndrumare a ştiinţific, cultural şi economic al ţării. În acel volum, concetăţenilor pe calea muncii cinstite şi disciplinate, profesorul Meissner aprecia: “Ceea ce caracterizează pentru a-i înscrie în rândul popoarelor lumii, capabile opera biologică şi economică a lui Antipa este să contribuie la sporirea patrimoniului cultural şi perfecţia raţionamentului său ştiinţific şi metoda, ştiinţific al omenirii. Acest ideal este călăuzitor şi ale căror cele mai bune mărturii sunt organizările astăzi, echipei de specialişti care au onoarea să profe- sale. Înlăturând orice ipoteză, nebazându-se pe nici o seze în instituţia „Antipa”.

17 MEMORIAE INGENII

covoare, pânzării, postavuri etc.“. Ajuns director al Alexandru acestui muzeu, în 1881, Grigore Tocilescu nu a înțeles necesitatea modernizării instituției, așa cum îi propus- Tzigara- ese tânărul doctor în istoria artei și filozofie (cu diploma obținută la Universitatea din München), Alexandru Samurcaş: Tzigara – Samurcaș. Într-adevăr, un părinte impetuosul istoric de artă avea doar 25 de ani, în 1895 fondator

Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU Director General Muzeul Național al Țăranului Român

Ne revendicăm, întotdeauna, de la un predecesor, de la cineva care „a pus bazele” a ceea ce suntem, a ceea ce facem, a ceea ce vedem. Și dacă nu ne revendicăm, înseamnă că doar suntem ignoranți. Nici unul dintre muzeele de azi ale României nu a apărut din neant. Istoria muzeelor bucureștene este pasionantă și pornește din anul 1834, când (după ce, în luna februarie, se înființase, la Iași, Muzeul de Istorie Naturală), în ziua de 3 noiembrie, domnitorul Alexandru al II-lea Ghica (care s-a aflat pe tronul Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842) acceptă formal donația făcută statului de către fratele său, banul Mihail Ghica (1796 – 1850). După informațiile care ne-au parvenit, Mihail Ghica avea cea mai importantă colecție de ­„antichități” și, chiar dacă, pentru moment, a preferat să își per- din principat, fapt ce l-a determinat pe domnitor să fecționeze cunoștințele, în străinătate, a revenit în țară, înființeze, astfel, Muzeul Național de Istorie Naturală înainte de sfârșitul secolului și a început o luptă aprigă și Antichități, despărțit, la 25 noiembrie 1864, prin pentru înființarea unui muzeu separat, de „artă națion- decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în Muzeul ală”. Tzigara – Samurcaș a avut meritul de a fi militat de Antichități și Muzeul de Științele Naturii. Puținele neîntrerupt și cu folos pentru aceasta, reușind să deter- obiecte având caracter etnografic au intrat în colecțiile mine semnarea Decretului Regal 2777 din 10 octombrie celui dintâî, dar abia la 30 decembrie 1875 s-a constituit, 1906, pentru înființarea Muzeului de Etnografie, de Artă prin dispoziția lui Titu Maiorescu, ministrul Cultelor și Națională, Artă Decorativă și Industrială. Este adevărat Instrucțiunii Publice, o secțiune „ în care să se expună că denumirea era una prolixă, dar puțin importa acest lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, lucru. A fost actul de naștere al instituției. Colecțiile,

18 MEMORIAE INGENII

însă, erau în mare suferință (într-o completă dezordine germane l-au făcut să accepte oferta de a deveni prefect și lipsite de un inventar științific), înființarea Muzeului al Poliției Capitalei, în timpul ocupației germane a fiind doar prima bătălie câștigată de Alexandru Tzigara Bucureștilor (1916 – 1918) – poziție din care a făcut tot – Samurcaș, într-un lung război împotriva nepăsării și ce i-a stat în puteri pentru a proteja viețile oamenilor a lipsei de mijloace materiale și de resurse umane. În și a apăra patrimoniul cultural. A avut o mulțime 1907, aceste colecții au fost mutate într-o aripă a clădirii de inițiative culturale, a fost un prodigios scriitor de fostei Monetării a Statului, din Șoseaua Kiseleff nr. 3. articole științifice și realizator de expoziții temporare, Cum aceasta era nepotrivită pentru scopurile muzeale, muzeale sau nemuzeale, a făcut nenumărate campanii tot el a reușit să obțină punerea pietrei de temelie, la 17 de achiziții muzeale și călătorii de documentare. Dar iunie 1912, a viitoarei clădiri muzeale, clădire ce a fost și-a legat, mai ales, numele de Muzeul pe care l-a condus oficial și integral inaugurată abia în 1941. Între timp, din 1906 până în 1948. Nici un alt director de muzeu muzeul și-a schimbat de mai multe ori denumirea, iar, din România nu a mai avut această șansă și această ulterior, și-a pierdut identitatea, fiind unificat, între 1978 (meritată) onoare, de a conduce, pentru 42 de ani, unul și 1990, cu Muzeul Satului, și a revenit în clădirea ce dintre cele mai importante muzee ale României. De la îi fusese destinată inițial, sub un nou nume, abia după doar câteva sute de obiecte, la dureroasa sa despărțire de înlăturarea regimului comunist. Tzigara – Samurcaș a instituția pe care a înființat-o, Tzigara – Samurcaș a lăsat trăit doar atât cât să vadă mărirea și decăderea instituției muzeul cu aproape 30.000 de bunuri culturale, de toate pe care o ctitorise. A murit la 1 aprilie 1952, an în care, categoriile. Era un patrimoniu de o valoare excepțională în locul alungatului muzeu de artă națională, a fost și, totodată, extrem de bogat. De altfel, 30 de ani mai instalat Muzeul Lenin – Stalin. târziu, în 1978, la unificarea cu Muzeului Satului, Toate aceste lucruri sunt, fără îndoială, bine cu- Muzeul de Artă Populară al R.S.R. avea ceva mai mult noscute și pot fi aflate, cu lux de amănunte, din volu- de 70.000 de obiecte în inventarul de patrimoniu: o mele de memorii1 ale lui Alexandru Tzigara – Samurcaș, colecție impresionantă, care nu ar fi existat fără munca precum și din monumentala sa Muzeografie româneas- neobosită a primei generații de muzeografi. că2. Ceea ce mi se pare, însă, cu adevărat pasionant Alexandru Tzigara – Samurcaș a fost unul dintre acei este profilul cultural și politic pe care acest om l-a avut. oameni care au zidit România contemporană, la începu- Până a deveni profesor la Școala de Arte Frumoase, tul secolului trecut. A fost, fără îndoială, un om al unui fusese, deja, custode preparator la Muzeul Național alt timp, pentru că este greu de imaginat că, în ziua de de Antichități și bibliotecar la Fundația Universitară azi, ar mai putea, cineva, să aibă capacitatea de a reuni, „Carol I“. În 1899 a devenit directorul acestei Fundații, într-o singură personalitate, atâtea valențe. Dar, mai funcție pe care o ocupat-o, cu un imens folos, pentru presus de orice, el a rămas, în istoria culturii naționale, viața universitară a României, până în 1946. A predat prin instituția pe care și-a dorit să o numească Muzeul istoria artelor la universitățile din București și Cernăuți. de Artă Națională, și care a purtat, din 1915 până în A fost redactor la Convorbiri literare și a devenit 1948, și numele regelui întemeietor Carol I. Poate că membru corespondent al Academiei Române, în 1938. un proiectat, dar niciodată realizat, institut național de A fost, pentru mulți ani, inspector general al muzeelor muzeologie, dacă va fi, vreodată, pus în operă, ar merita României. Cultura sa vastă și vorbirea elevată a limbii să îi poarte numele.

1. Memorii, vol. I, Ed. Grai și suflet – cultura națională, București, 1991, vol. II, Ed. Grai și suflet – cultura națională, București, 1999, ambele în ediție critică de Ioan Șerb și Florica Șerb, cu prefață de Dan Grigorescu, și vol. III, Ed. Meridiane, București, 2003, ediție îngrijită și prefațată de C. D. Zeletin. 2. Muzeografie românească , București, 1936.

19 MEMORIAE INGENII Dimitrie Gusti (1880-1955)

Conf. Univ. dr. Paula POPOIU, Director General Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”

S-au împlinit anul acesta 77 de ani de la deschi- derea pentru public , în 17 mai 1936 , a Muzeului Satului .În curând , pe 30 octombrie , se împlinesc 58 de ani de la moartea lui Dimitrie Gusti , ctitorul Muzeului si coordonator al echipelor interdisciplinare care au efectuat cercetarea şi apoi au contribuit la organizarea Muzeului . În asemenea momente îţi pui fireasca întrebare : ce se poate spune despre un om a cărui viaţă a fost legată de un zbuciumat început de secol şi a cărui moarte se petrecea pe când norii negri ai comunismului se întindeau peste ţară ? A fondat şi condus Asociaţia pentru ştiinţa şi reforma socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944 - 1948), Institutul de ştiinţe sociale al României (1939 - 1944), Consiliul naţional de cercetări ştiinţifice (1947 - 1948). A înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919 - 1943), „Sociologie românească” (1936 - 1944) . Întemeietor al scolii de sociologie românească , Dimitrie Gusti a fundamentat metoda monografică de cercetare , ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a satului folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc. A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare mono- grafică a 626 de sate din toate provinciile istorice ale

20 MEMORIAE INGENII

României şi a obţinut legiferarea serviciului social monografice, al echipelor studenţeşti ale Fundaţiei (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară Regale “Principele Carol” şi al revistei “Sociologie în lume, cercetarea sociologică îmbinată cu acţiunea românească”, a militat pentru cunoaşterea concretă a socială practică şi cu pedagogia socială . realităţilor româneşti, ca şi pentru ridicarea culturală Dimitrie Gusti a parcurs cu genialitate un cursus a satelor cu ajutorul muncii organizate a elitelor honorum care a marcat principalele preocupări şi culturale, elite care la vremea aceea aveau un contact provocări ale începutului de veac XX. Sociolog, direct cu lumea rurală şi considerau necesară pentru filosof,etician şi profesor de mare clasă ,ministru al modernizarea ţării , ridicarea intelectuală , morală şi învăţământului , membru al Academiei Române din economică a locuitorilor ei. Este un exemplu care ar 1919 şi apoi preşedinte al acestui înalt for national , în trebui reconsiderat în conditiile zilelor noastre când ar perioada 1944-1946, membru al mai multor academii trebui să ne amintim că o societate mai bună este una din străinătate , institute şi societăţi de sociologie, dar formată din oameni educati . el rămâne pentru noi FONDATORUL celui mai curat Dimitrie Gusti a considerat necesară reforma loc al memoriei româneşti – satul din Bucureşti numit socială şi a întreprins o serie de actiuni , în calitate de astăzi – Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti . director al Casei Culturii Poporului şi apoi al Fundaţiei Dimitrie Gusti s-a născut în 13 februarie 1880, Culturale “Principele Carol”, pentru organizarea la Iaşi şi a murit în 30 octombrie 1955, la Bucureşti. ,,culturii poporului”. Mormântul său , uitat de prea rafinata noastră O activitate atât de prodigioasă , o viaţă dedicată intelectualitate, preocupată mai ales de cancanuri marilor idei şi mai ales un erudit de exceptie , pentru jurnalistice decât de reamintirea marilor valori care ţăranul român nu a însemnat obiceiuri ciudate creatoare ale românilor, se află la cimitirul Belu , acolo şi pitoreşti, nu a fost o creaţie artificială şi livrescă a unde angajaţii Muzeului Satului l-au găsit potopit de unei minti de intelectual ci a fost o fiinţă vie pentru bălării şi mai ales de nemeritata uitare .Ostracizat după care a luptat să trăiască mai bine, să aibă un nivel de 1947 de către comunişti , aflat într-o neoficializată cultură şi de viaţă mai apropiat de imaginea bunăstării interdictie până în 1990,Dimitrie Gusti a rămas pentru . Putem alege să vorbim despre imensa operă a lui specialisti un exemplu de urmat nu numai în ceea ce Dimitrie Gusti, să omagiem intelectualul fin şi eruditul priveşte eruditia şi opera ci mai ales în ceea ce priveşte , să ne uimim de capacitatea extraordinară de a crea şi implicarea socială şi căutarea de soluţii pentru conduce institutii esentiale pentru modernizarea vietii ridicarea satului românesc .De asemenea a fost românului obişnuit , să disecăm şi poate să criticăm preocupat de imaginea României dincolo de metoda de cercetare monografică viabilă şi astăzi granite şi a contribuit deplin la formarea ei prin şi folosită , cu mici retusuri, de cercetătorul etnolog pariticipări prestigioase la Expoziţiile Internaţionale al secolului XXI...Noi etnologii dar si noi , românii, de la Barcelona şi Dresda şi Universale de la Paris îi datorăm enorm lui Dimitrie Gusti care la început şi New York. L-a preocupat cooperarea intelectuală de secol XX a pus bazele modernizarii mentalitătii internaţională (schimburi intelectuale cu asociaţiile noastre în raport cu lumea rurală, care a dat un sens sociologice străine şi cu fundaţiile sociale internaţio- concret cercetărilor de teren, care ne-a lasat mostenire nale, conferinţe, congrese internaţionale) fiind el însusi o metoda. creator de scoală de nivel european , perfect în acord ,,Poate că pare desuet ca astăzi, în epoca globalizării cu cele mai moderne metode de cercetare de teren. şi a cercetării sociologice computerizate să mai Ca şi conducător al campaniilor de cercetări promovezi „metoda monografică” şi să te mai gândeşti

21 MEMORIAE INGENII la „sociologia naţiunii”, spre care ţintea şcoala lui Proiectul „Muzeului social” gândit de profesorul Dimitrie Gusti. Şi, totuşi, fără o puternică identitate Dimitrie Gusti, al cărui plan general a fost realizat naţională cred că identitatea europeană nu are de H. H. Stahl si V. I. Popa în anul 1936, cuprindea fundament; studiul de caz - alt nume pentru abordarea un „Pavilion central”, un „Muzeu al satului de azi” şi monografică - este utilizat pe scară internaţională, iar un „Muzeu al satului de mâine”.Anul 1936 a marcat interdisciplinaritatea în cercetarea sociologică de teren realizarea”Muzeului Satului Românesc”,evoluţia ulte- nu a contestat-o nimeni. Studiul concret al realităţii rioară a evenimentelor istorice blocând concretizarea sociale naţionale, apelul la studiul de caz, interdisci- celorlalte obiective ale proiectatului „Muzeu social”. plinaritatea - însemne ale sociologiei gustiene - sunt Profunda cunoaştere a satului românesc a dat şi astăzi valabile. La fel şi legătura dintre cunoaştere şi naştere muzeului în aer liber din Bucureşti ,, nu ca o acţiune.” (Septimiu Chelecea ) DAR pentru noi, cei de la Muzeul satului , Dimitrie Gusti rămâne FONDATORUL.

copie a vestitelor muzee în aer liber scandinave ci pe temeiul unei concepţii proprii despre ştiinţa societăţii şi rolul ei activ în viaţa socială „ (Paul Petrescu. Concepţia muzeografică a lui Dimitrie Gusti) Muzeul Naţional al Satului a rămas singura instituţie rezultată din strădaniile Scolii Sociologice de la Bucureşti, care se bucură de apreciere şi succes . Toate marile personalităţi care

22 MEMORIAE INGENII au făcut parte din echipele Gusti : ,, (...) profesor mai tineri: Domnica Păun, Elisabeta Constante, Rainer, cu asistenţii săi de la Institutul de Anatomie Marcela Focşa, Paula Gusti, Maria Dărmănescu, Maria şi Embriologie din Bucureşti, pasionatul cercetător Negreanu, Elvira Georgescu, Nicolae Argintescu, Ion al „omului” şi al „formei lui vii”, om de vastă cultură, Costin, Ion Zamfirescu, C. Cronţ, G. Burdun, Marin Popescu-Spineni, arhitectul Armăşel şi atâţi alţii. Erau, în sfârşit -last not least -, Alexandru Claudian, cu soţia, proaspăt cuceriţi pentru cercetările monografice. Deasupra tuturor era însă Dimitrie Gusti, veşnic atent să surprindă un fapt nou, veşnic preocu- pat să organizeze totul, iscoditor, îndrăzneţ, cercetând totul,văzând totul, îndrumând totul, cu o vorbă, cu un sfat, cu un îndemn, când trebuia, sau, tot când trebuia, cu o mustrare.” (Mircea Vulcănescu) sunt reamintite astăzi alaturi de Dimitrie Gusti , ca parinti ai muzeului, ridicati la rang de Nemuritori alături de această institutie adânc gânditor, ingenios născăcitor de metode. Era care recrează , în fiecare zi, Vesnicia . profesorul Brăiloiu, secretarul general al Societăţii Datorita lor 17 mai a devenit o data semnificativa Compozitorilor Români, minunatul cunoscător al pentru istoria muzeelor din România si , de ce nu , ariilor de răspândire ale cântecului românesc, pe din Europa . atunci la începuturile „Arhivei” sale. Era profesorul Georgescu Breazul, muzicologul erudit, cu aparatele lui perfecţionate de înregistrare. Era - eu îl întâlneam la lucru întâia oară, căci întâlnirea în treacăt în curtea Bibliotecii Naţionale din Paris nu-mi lăsase nici o amintire clară - H. H. Stahl, arheologul trecutului nostru nescris, păstrat numai în obiceiuri, zicători, măsurători şi curele de moşie, pe atunci îndrăgostit de Vrancea, care ştia să facă să vorbească munţii, apele, văile, codrii şi casele, dezvăluind înţelesuri nebănuite lucrurilor celor mai obişnuite. Era Traian Herseni, conştiincios, neobosit, puţin timid, pe atunci proaspăt licenţiat în filosofie. Şi, pentru întâia oară, întâlneam la lucru, alături de cei rămaşi din vechiul grup al „Sociologilor din dreapta Dâmboviţei”, Xenia Costa-Foru bunăoară, şi pe studentele şi studenţii

23 MEMORIAE INGENII

Momente şi estetică” (1996) şi „Computere” (2002). Mărturiile documentare din arhiva muzeului sunt concludente, personalităţi ce au reflectând contribuţia şi munca fondatorilor prin intermediul unui grupaj de reproduceri prezentate în marcat înfiinţarea continuare. Din anul 1956, când în evidenţele muzeale sunt şi evoluţia înregistrate primele obiecte, şi până în prezent, peste 12.000 de obiecte constituie zestrea muzeistică, cu Muzeului Ştiinţei piese de o valoare inestimabilă, ce au consacrat valoarea şi contribuţia cultural-educativă a colecţiilor şi Tehnicii „Ştefan existente. Iniţierea, creşterea şi îmbogăţirea colecţiilor Procopiu” din Iaşi muzeale a fost posibilă prin intermediul achiziţiilor şi donaţiilor, activitate continuă, specifică funcţionării

unui muzeu. Ing. Teodora-Camelia CRISTOFOR, muzeograf După organizarea şi deschiderea primei secţii Muzeul Științei și Tehnicii „ŞTEFAN PROCOPIU” a muzeului „Energetica” (foto 1 şi 2) în anul 1961, din IAŞI colectivul de specialişti urmează strategia privind dezvoltarea colecţiilor muzeale. Domeniile principale „Naşterea” unui muzeu este precum viaţa dăruită de dezvoltare conturate în acei ani s-au axat pe de Creator fiinţei umane, urmând creşterea, treaptă cu colecţiile de energetică, telecomunicaţii, înregistrarea treaptă, spre maturizare şi desăvârşire. şi redarea sunetului. Urmare a mai multor transferuri Înfiinţat în anul 1955, prin hotărâre locală a de la Institutul Politehnic, Direcţia de regională CFR Consiliului Judeţean Iaşi, Muzeul Politehnic al Iaşi şi de la Ministerul Telecomunicaţiilor din anii Moldovei (denumirea iniţială atribuită), în prezent 1958, 1959, 1960, piesele primite au conturat debutul Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” din patrimoniului în vederea organizării viitoarei secţii de cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi „Telecomunicaţii”. Achiziţiile şi donaţiile ulterioare au este un reper muzeografic de prestigiu pe plan naţional întregit patrimoniul, deschiderea secţiei realizându-se şi internaţional. în noiembrie 1984. Mult regretaţii academicieni Cristofor Simionescu Debutul colecţiei de automate şi aparatelor muz- şi prof. univ. Ioan Curievici, primul şef de secţie al icale are loc în anul 1958 prin achiziţia unui polifon muzeului, au fost iniţiatorii şi făuritorii muzeului, cu disc vertical (Germania, sfârşitul sec.XIX, firma alături de un colectiv ştiinţific de elită de la Institutul Polyphon-Musikwerke, nr. inv. 404) de la o persoană Politehnic Iaşi. După mai multe propuneri şi schim- din oraşul Iaşi, iar în anul 1962 sunt achiziţionate mai bări privind tematica muzeului, prof. I. Curievici multe automate, precum un patefon model „Pathé” definitivează şi coordonează tematica primei secţii a (Franţa, 1920, nr.inv.1996), o cutie muzicală (Elveţia, muzeului, ENERGETICA, deschisă la 1 martie 1961. sfârşitul sec.XIX, nr.inv. 1998), două fonografe de În următorii ani are loc deschiderea şi altor secţii la colecţionarul Iustin Agarici din Galaţi, un aparat permanente: „Înregistrarea şi redarea sunetului” marca „Graphophone” (SUA,1897, nr.inv.2000) şi unul (1972), secţia „Telecomunicaţii” (1984), Muzeul marca „Pathé Frérès” (Franţa, 1900, nr.inv. 2001). În „Poni-Cernătescu” (1991), expoziţiile permanente 1963 este achiziţionat primul orchestrion al colecţiei, de colecţie „Ştefan Procopiu” (1995), „Mineralogie

24 MEMORIAE INGENII

piesele care necesitau această intervenţie. Munca susţinută a colectivului a culminat cu reorganizarea şi deschiderea în anul 1972 a Secţiei „Înregistrarea şi redarea sunetului”(foto 3 şi 4), conţinând un parcurs muzeal format din cinci săli, situate la parterul instituţiei. Proiectul muzeotehnic a fost executat de Întreprinderea de Stat „Decorativa” Bucureşti. Desfăşurată pe o suprafaţă de 350 mp, expoziţia de bază prezenta o incursiune evolutivă a tehnicii înregistrării şi redării sunetului, pe grupe tematice. Până în prezent această secţie, prin diversi- tatea şi complexitatea patrimoniului, rămâne singulară în spaţiul muzeal românesc. În paralel cu creşterea numărului de aparate şi automate muzicale, patrimoniul muzeal se îmbogăţeşte şi diversifică prin achiziţiile sau donaţiile apreciabile a tuturor tipurilor de suporţi de înregistrare. Astfel, menţionăm benzile perforate (transfer Conservatorul din Cluj în anul 1971, donaţie Anton Popescu din Teleorman-1971, achiziţie de la Iustin Agarici din un automat marca „Valsonora” (Germania, 1880, nr. Galaţi-1977, donaţie Bădulescu Eugenia-1984), inv.2046,), iar în 1964 prima pianolă (Franţa, 1902. nr. cilindri din ceară pentru fonograf (achiziţie Vulpescu inv. 2208), primul gramofon (Anglia, cca. 1900-1907, Ecaterina din Bucureşti-1971), discuri metalice nr.inv.2210,) şi primul ţambal mecanic (nr.inv. 2212) perforate (achiziţii de la Raffai Rozalia din Achiziţia mai multor automate muzicale în Timişoara-1974, Iustin Agarici din Galaţi-1977), car- următorii ani a determinat conturarea unei colecţii tele perforate (achiziţie Jifcovici Ion din Oraviţa-1975), de automate muzicale considerabile, ceea ce a permis discuri din ebonită (achiziţii de la Vasiliu Coleta deschiderea la 1 februarie 19661 a unei expoziţii din Iaş1971, Dovrovici Elena din Bucureşti-1977, restrânse, într-o singură sală. Ineditul acestei colecţiei Iustin Agarici, Galaţi-1977, Manolache Niculina din şi atenţia specială de care s-a bucurat din partea Bucureşti-1980, Bratu Liana din Iaşi-2001; donaţii publicului vizitator, a conturat perspectiva extinderii de la Iordache Maria, Iaşi-1999, prof.univ,dr. Mircea acestei secţii într-un spaţiu mai generos. Pentru Petrescu Dâmboviţa, Iaşi-2002, prof. univ. dr. Florin completarea tematicii, specialiştii muzeului (ing. Zăgănescu, Ploieşti, 2003). Una dintre cele mai mari Marcel Iţicovici, ing. Eugenia Ursescu, Antoneta colecţii donate muzeului de-a lungul vremii conţine Garabedeanu, Maria Nica, Violeta Popovici, Elena aprox. 2500 de discuri de vinil cu muzică clasică şi Scutaru, Maria Petrea), au desfăşurat o activitate operă, de o calitate excepţională. Această colecţie susţinută pentru depistarea şi achiziţia altor piese colecţie a aparţinut dr. Cozmin Niculiu şi a fost donată necesare colecţiei de automate şi aparate muzicale. muzeului la 20 mai 2003 de conf.dr.arhitect Cezar Obiectivele principale ale colectivului au fost Niculiu, în numele fratelui său decedat la 10 ianuarie pregătirea tematicii pentru viitoarea secţie, întocmirea 2003. fişelor tehnico-ştiinţifice ale obiectelor şi restaurarea

25 MEMORIAE INGENII

În perioada anilor ’60 specialiştii Muzeului „Junimea”. Politehnic s-au preocupat de actualizarea şi Primului muzeu memorial din ţară dedicat îmbunătăţirea sectoarelor prezente în cadrul secţiei unor personalităţi din domeniul chimiei, „Muzeul “Energetica”, au efectuat activitate de îndrumare în Poni-Cernătescu”, a fost deschis la 7 noiembrie muzeu, cercetare ştiinţifică, deplasări în ţară pentru 1991. În anul 1971, fiica savantului chimist ieşean Petru Poni, prof. univ. emerit Margareta Poni (1889- 1973) donează Complexului Muzeal Iaşi, respectiv Muzeului Politehnic, casa şi terenul din strada Mihail Kogălniceanu, nr. 7B, care a aparţinut părinţilor săi, Matilda şi Petru Poni. După decesul Margaretei Poni, moştenitoarea legală, prof. Florica Mageru (1918-2002), fiica lui Alexandru Poni, donează Complexului Muzeal în anul 1973 obiecte de mobilier, cărţi, documente, fotografii, eşantioane de minerale, corespondenţă, lucrări ştiinţifice, partituri muzicale etc. Închis în anul 2009, muzeul a fost reamenajat şi redeschis pentru public în martie 2012. O colecţie memorială de marcă este „Ştefan Procopiu” care debutează în 1994, odată cu prima donaţie a doamnei profesor Rodica Procopiu, soţia academicianului. Urmare a mai multor donaţii înfăptuite până în anul 2011, Fondul memorial Ştefan Procopiu s-a extins continuu, astfel încât, în prezent, acesta este compus din obiecte personale şi de documentare-cercetare, au redactat diverse materiale mobilier, documente, fotografii (de familie, din viaţa pentru publicare, activităţi cultural educative cu pub- mondenă alături de prieteni, din timpul cercetărilor licul, participare la comunicări ştiinţifice. Rapoartele magnetice de teren), corespondenţă, publicaţii de activităţi întocmite în acea perioadă stau mărturie, ştiinţifice, beletristică. De asemenea, 1994 este şi anul ilustrând complexa şi perseverenta muncă desfăşurată când Muzeul Politehnic îşi schimbă denumirea în de către predecesorii noştri. Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”. Principala activitate a colectivului a fost centrată An după an, s-au înfăptuit şi scris pagini în istoria pe depistare şi achiziţionarea de piese pentru colecţiile muzeului, la care autorii au fost cei peste 30 de muzeale deja conturate sau pentru iniţierea altora noi. specialişti truditori din această perioadă ce au marcat Astfel, un raport din anul 1969 menţionează existenţa evoluţia şi consolidarea acestuia, cu toată panoplia în gestiunea muzeului a unui număr total de 2971 de activităţilor specifice de muzeografie, muzeotehnică şi piese, dintre care 2166 pentru secţia „Energetica”, 574 conservare a valorilor patrimoniale. Tuturor aducem pentru secţia „Înregistrarea şi redarea sunetului” şi 230 mulţumiri şi recunoştinţă pentru contribuţia, efortul, pentru secţia „Telecomunicaţii” ce urma să se deschidă sprijinul şi devotamentul acordat de-a lungul timpului. după eliberarea spaţiului destinat expunerii şi care la momentul respectiv era ocupat de redacţia Revistei

26 MEMORIAE INGENII

MUZEUL POLITEHNIC IAŞI în original. NR. 6 din 30 martie 1955 În vederea studierii conţinutului şi sistemului de RAPORT DE ACTIVITATE organizare a muzeelor tehnice din Capitală, s-a făcut o PE TRIMESTRUL I – 1955 deplasare de 6 zile în care timp s-a putut vedea şi felul cum vede Serviciul muzeelor ştiinţifice din Ministerul Muzeul Politehnic Iaşi, a fost înfiinţat la data de 15 Culturii, tematica Muzeului Politehnic din Iaşi. S-a februarie a. c. , când a fost încadrat postul de şef de stabilit astfel că e bine ca acest muzeu să se ocupe de lucrări. La data de 15 martie a fost ocupat şi postul de apariţia şi dezvoltarea tehnicii în Moldova. Funcţie asistent. de acest lucru, s-a luat legătura cu Consiliul ştiinţific Prima problemă care s-a pus, a fost, crearea unui spre a se stabili tematica cu toate amănuntele ei, pe Consiliu ştiinţific al Muzeului. În acest scop s-a domenii. luat legătura cu tov. Cristofor Simionescu, rectorul Trebuie să arătăm că un mare impediment în Institutului Politehnic Iaşi, care a făcut propuneri în munca noastră îl constituie faptul că nu ştim de ce acest sens. Au fost astfel cooptaţi următorii tovarăşi: fonduri dispunem pentru a lua o serie de măsuri ca Prof. univ. Strub Constantin – pentru probleme de munca noastră să ia un ritm mai rapid. Ne trebuiesc chimie industrială; fonduri pentru: fotocopii, confecţionare de machete, Conf. univ. Dragoş Şerban – pentru probleme de transporturi, mobilier, cumpărare de materiale, mecanică; colaboratori, deplasări, etc. Conf. univ. Coman I. – pentru probleme de Vă rugăm să luaţi măsuri pentru a stabili aceste industrie textilă; lucruri. Lector univ. Giosan Traian – pentru probleme de electrotehnică; Șef lucrări, Asist. univ. Botez Matei – pentru probleme de construcţii. Tovarăşul rector Cristofor Simionescu a arătat PROCES VERBAL Consiliului ştiinţific ce a văzut la Muzeul Politehnic al şedinţei Consiliului ştiinţific al Muzeului din Moscova şi a dat sugestii în legătură cu tematica Politehnic, încheiat astăzi 18 iunie 1956 Muzeului Politehnic din Iaşi. Stabilirea tematicii Muzeului, a fost problema Nr. 1 La şedinţă au participat următorii tovarăşi: care s-a pus în faţa Consiliului ştiinţific. În linii mari, Rector Cr. Simionescu, prof. V. Diaconescu, lector s-a stabilit că acest muzeu trebuie să cuprindă aspecte D. Şerban, din partea Institutului Politehnic, precum şi din dezvoltarea tehnicii şi contribuţia oamenilor de tovarăşii: Botez Grigore directorul Palatului Culturii, ştiinţă români la acest lucru, urmărind bineînţeles linia Haimovici Rubla, contabila Palatului Culturii şi istorică. Această prezentare trebuie să se facă pe baza tovarăşii: Nistor Mihai şi Handarache Ioan, din partea celor 4-5 mari ramuri de industrie. Muzeului politehnic al Moldovei. Pentru traducerea în viaţă a tematicii stabilite, s-a La şedinţă s-au discutat următoarele probleme: început studierea lui P.Poni şi a lui D. Hurmuzescu. 1. Alcătuirea Consiliului ştiinţific; S-a găsit material documentar original pentru ambii 2. Completarea comisiei pentru recepţionarea savanţi, urmând a se face doar sistematizarea lui şi obiectelor de muzeu; fotocopierea unor materiale care nu pot fi prezentate 3. Probleme privind organizarea muzeului.

27 MEMORIAE INGENII

1. În vederea bunei desfăşurări a activităţii ştiinţi- acestea să fie executate prin Fondul Plastic. Iar acolo fice la Muzeul politehnic al Moldovei se alcătuieşte un unde se găsesc specialităţi în acest domeniu, machetele consiliu ştiinţific care să dirijeze activitatea colectivu- vor fi executate de către aceştia. lui muzeului în diversele probleme ce interesează acest PREŞEDINTE, muzeu, în perioada sa de organizare. Prof. Cr. Simionescu Din acest consiliu ştiinţific fac parte următorii tovarăşi: -Preşedinte: tov. Rector Cr. Simionescu -Membrii: tov. prof. V. Diaconescu, conf. I. Curievici, conf. Gh. Botez, asist. I. Asandei, conf. A. Răileanu, Lector D. Şerban, prof. Em. Gaiginschi, prof. Alex. Chelărescu, Lector E. Păunel, Lector M. Botez, PROCES – VERBAL prof. N. Boţan, Lector Tr. Giosan, Lector Alex. Poeată, Încheiat astăzi 12 mai 1959 Lector Alex. Rhor, asist. M. Netea, prof. M. Grindea. Pentru rezolvarea unor probleme urgente, din Noi, Golgoţiu Tiberiu, preşedinte, conf. I. acest consiliu au fost aleşi următorii 4 tovarăşi: prof. Curievici, prof. N. Boţan, prof. M. Grindea, conf. V. Diaconescu, prof. Alex. Chelărescu, prof. N. Boţan, Gh. Botez, conf. A. Răileanu, lect. Al. Poiată, lect. prof. M.Grindea. M. Netea, asist. Asandei, membri ai consiliului 2. Dat fiind că actuala comisie de recepţionare a ştiinţific al Palatului Culturii Iaşi, ing. Iţicovici Marcel obiectelor a fost descompletată prin plecarea tov. ing. şi Handrache Ioan, cadre ştiinţifice de la Muzeul Puşterlea de la Secţiunea Culturală Regională Iaşi, Politehnic al Moldovei, în baza convocării din 19 mai se hotărăşte ca în locul acestuia să fie ales tov. Lector a.c. ne-am adunat astăzi, data de mai sus, în şedinţă de Şerban Dragoş. lucru la sediul muzeului politehnic având la ordinea de 3. Pentru ca activitatea colectivului muzeului, zi următoarele: în vederea organizării acestuia să se desfăşoare în 1. Problema delegaţiei permanente al unui tovarăş mod just, s-au discutat posibilităţile financiare de din consiliul ştiinţific care să se ocupe de bunul mers achiziţionare şi recepţionare a obiectelor. În acest al Muzeului Politehnic al Moldovei; sens, s-a dat citire bugetului muzeului făcându-se 2. Aprobarea anteproiectului şi tematicii de detaliu; unele observaţii pe marginea lui. De asemeni s-a cerut 3. Aprobarea planului de măsuri şi acţiuni de viitor. ca în timpul cel mai scurt să se încadreze la Muzeul Tovarăşul preşedinte, conf. Golgoţiu Tiberiu Politehnic un desenator care să execute lucrările deschide şedinţa, arătând scopul ei şi totodată propune necesare. Este absolută nevoie ca schema muzeului să ca delegat permanent al consiliului ştiinţific pentru fie mărită dat fiind faptul că în perioada de organizare muzeul politehnic pe tov. conf. I. Curievici care îşi ia este nevoie de un personal mai numeros care să poată angajamentul să conducă secţia muzeului în cuprinde multiplele sfere de activitate. continuare în mod onorific. În vederea completării tematicii, consiliul ştiinţific La propunerea tovarăşului preşedinte, membrii nou format va studia materialul primit din U.R.S.S. şi consiliului sunt de acord în unanimitate. va face completările necesare pe baza acestui material. Ia cuvântul tov. conf. I. Curievici care explică În vederea confecţionării machetelor necesare anteproiectul şi tematica de detaliu, arătând că muzeului politehnic pentru expunere, s-a hotărât ca pe baza unui exemplar de tematică înaintat la I.S.

28 MEMORIAE INGENII

Totodată. tov. conf. I. Curievici arătând că sălile actuale de expu- nere ale muzeului nu permit amplasarea de piese muzeistice grele, propune amenajarea şi folosirea curţii interioare în vederea expunerii de obiecte muzeistice de mare greutate şi volum. Întrucât Ministerul Învăţământului şi Culturii a propus amenajarea unui sector al invenţiilor, inovaţiilor şi inovatorilor, consiliul ştiinţific recomandă folosirea în acest scop a culoarului mare de lângă muzeu. Trecându-se la discutarea ante- proiectului şi tematicii de detaliu de către membrii consiliului, s-a aprobat în unanimitate atât anteproiectul cât şi organizarea tematică Decorativa din Bucureşti s-a alcătuit anteproiectul a secţiei. De asemeni s-a aprobat de către consiliu muzeului. Acest anteproiect concretizat într-o machetă lucrările necesare în vederea unei bune amenajări şi a la scara de 1/50 este explicat membrilor consiliului, lărgirii spaţiului de expunere pentru muzeu. arătându-se succesiunea temelor şi subtemelor din La discuţii mai ia cuvântul tov. prof. N. Boţan care tematică precum şi transpunerea lor în viitoarele săli propune să ne adresăm tov. ing. şef D. Balaurescu de ale muzeului. la Întreprinderea regională de electricitate Bacău în În vederea unei bune amenajări a secţiei, conf. I. vederea procurării unui transformator, de asemeni Curievici arată necesitatea înlăturării nişei ce desparte propune achiziţionarea unui strung de la Or. Stalin, a cele două săli de expunere, iar pentru asigurarea unui unei maşini cu aer comprimat, a unui compresor vechi bun circuit în muzeu, arată că e necesară deschiderea de tramvai de la Bucureşti. unei uşi în colţul din stânga a camerei mici.

29 MEMORIAE INGENII

Întrucât materialul grafic de expunere în muzeu va III. Achiziţia următoarelor piese de muzeu strict fi destul de numeros, tov. conf. Gh. Botez propune să necesare organizării secţiei: se renunţe la unele exponate care prezintă mai puţină 1. motor cu reacţie; importanţă tehnică şi istorică. 2. turbină cu abur; Tov. conf. Răileanu Aurel propune, ca tuburile 3. pompă duplex; pentru lumini destinate iluminării exponatelor să fie 4. un cazan vertical; trase pe sub parchet. 1. motor cu camion „Steagul roşu”; Membrii consiliului ştiinţific, analizând propunerile 5. staţie de transformare de la ICET; de preţuri din oferta pentru machete ale Cooperativei 6. întrerupător automat şi tablouri de comandă de „Arta Aplicată” din Bucureşti, propun acceptarea lor la ICET; cu condiţia reducerii cu cca. 10%. În cazul că această 7. piese de telecomunicaţii de la Dir. reg. C.F.R. cooperativă nu acceptă reducerea propusă, consiliul 8. stabilă mică, etc.; este de părere a se contracta machetele necesare. 9. un compresor duco; La pct. 3, tov. conf. I. Curievici supune spre apro- 10. un motor Lenoir; bare consiliului ştiinţific planul de măsuri şi acţiuni 11. colecţii de piese (motor K.D. 35, motor de de viitor, în vederea continuării muncii ştiinţifice de tramvai, etc.). organizare a secţiei energetice. IV. Deplasări şi intervenţii pentru achiziţii de piese I. a. Machete ce trebuie contractate cu I.S. la diferite întreprinderi din ţară şi din localitate. Decorativa Bucureşti: a. aducerea pieselor de la Ministerul 1. Harta energetică a R.P.R.; Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi de la 2. Sputnic 3 în metal nichelat; Radiodifuziunea Bucureşti.; 3. Rachetă în trei trepte; b. intervenţii la I.F.A. pentru documentare în 4. Reactorul atomic al R.P.R.; legătură cu reactorul atomic al R.P.R.; 5. Machetă mică a staţiei de transformator, 110 KW. c. deplasare la Timişoara şi Reşiţa pentru achiziţii b. Machete ce trebuie contractate cu Cooperativa de piese; „Arta aplicată” Bucureşti: 3. obţinerea pieselor de la întreprinderea 1. machetă ce ilustrează principiul I al „Proletarul”; termodinamicii; 4. intervenţii la Ministerul Industriei Uşoare şi 2. machetă turbo – generator Reşiţa; Ministerul Petrolului şi 3. secţiune printr-un bloc de locuinţe arătând Chimiei pentru obţinerea de piese necesare utilizarea energiei electrice. secţiilor viitoare ale muzeului; c. Machete pentru care urmează a se cere oferte de V. Măsuri tehnico-organizatorice: la Întreprinderea I.S. Decorativa şi Cooperativa „Arta 1. completarea instalaţiei electrice din muzeu; aplicată” din Bucureşti . 2. iluminarea muzeului cu lumină fluorescentă 1. machetă cazan Vuia; 3. instalarea de conducte pentru aer comprimat în 2. machetă cazan IPROM. vederea punerii în II. Lucrări şi machete de comandat la Atelierele de funcţie a unor machete; material didactic ale Ministerului Învăţământului şi 4. instalaţie cu celulă fotoelectrică pentru automa- Culturii privind diverse experienţe demonstrative de tizarea iluminării fizică (electrostatică, electromagnetism). electrice a hărţii energetice a R.P.R.

30 MEMORIAE INGENII

5. a se face intervenţiile necesare la conducerea CONSILIUL ŞTIINŢIFIC AL MUZEULUI Palatului Culturii pentru POLITEHNIC - IAŞI - obţinerea unei magazii care este absolut necesară Către pentru depozitarea pieselor de muzeu; MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ŞI 6. de asemeni a se face intervenţii la conducerea EDUCAŢIEI BUCUREŞTI - palatului pentru ase obţine o cameră potrivită în vederea organizării atelierului muzeului. În legătură cu referatul tov. prof. D. Leonida asupra VI. Comandarea la I. S. Decorativa a proiectării tematicei muzeului Politehnic din Iaşi, precizăm definitive a secţiei energetice. următoarele: Toţi membrii consiliului ştiinţific au aprobat a) Muzeul politehnic din Iaşi nu este conceput la planul de măsuri şi acţiuni de viitor expus de către tov. scara unui muzeu naţional; el urmăreşte în principal conf. I. Curievici, d asemeni au aprobat propunerile să contribuie într-o anumită măsură, cu timpul, la celorlalţi tovarăşi referitoare la organizarea Muzeului evoluţia tehnicii în Moldova. Ca urmare el nu se poate Politehnic al Moldovei. compara cu marele muzee amintite în referat nici sub Tov. preşedinte declară şedinţa închisă mulţu- aspectul spaţiului, nici sub cel al valorii exponatelor. A mind celor prezenţi pentru participare. rezerva cele două săli de care dispunem acum numai Drept pentru care am încheiat prezentul pentru „energia hidraulică” şi „termică” ar însemna proces – verbal; să ne blocăm posibilitatea de a organiza alte secţii în viitorul apropiat şi a adopta o scară nerealistă pentru Preşedinte, întregul muzeu. conf. ing. Golgoţiu Tiberiu b) În cele două săli ale secţiei energetică la care Membrii: Conf. I.Curievici; se referă tematica actuală, majoritatea exponatelor o Lect. Matei Botez; constituie machetele şi grafica. Evident dacă în locul Prof. I. Diaconescu; tuturor am pune maşinile însele, spaţiul ar fi complet Lect. Traian Gisan; insuficient şi s-ar ajunge la o aglomerare neadmisibilă. Prof. E. Gaiginschi; În realitate, datorită dimensiunilor relativ mici ale Lect. El. Păunel; machetelor şi utilizării de planşe tehnice, spaţiul Prof. M. Grindea; actual, aşa cum rezultă din dispunerea provizorie Lect. Al. Poiată; făcută, nu este prea încărcat. Prof. Al. Chelărescu; c) Ţinând seama de necesitatea de a expune şi Lect. Al. Rohr; Prof. N. Boţan; unele maşini în original, s-a prevăzut crearea unei Lect. M. Netea; hale în careul interior al Palatului Culturii. Unele din Conf. Gh. Botez; aceste maşini au şi fost procurate. Sperăm ca în cursul Lect. Dragoş Şerban; acestui an se va începe construcţia acestei hale uşoare, Conf. A. Răileanu; evaluată la 300.000 lei. Asist. N. Asandei d) Este justă sublinierea tov. prof. Leonida, asupra ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ necesităţii de a prezenta în amănunt construcţia hidrocentralei de la Bicaz. Socotim însă că din diferite motive lucrul acesta, nu e posibil deocamdată (fondu- ri, timp, etc.).

31 MEMORIAE INGENII

În anul viitor vom încerca însă să prezentăm Consiliul ştiinţific a analizat proiectul şi devizul Bicazul într-o sală separată, sau în unul din holurile propus de I.S. Decorativa şi le-a găsit corespunzătoare, Palatului. urmând ca preţurile şi cantităţile de la grafică să fie e) În planul nostru după secţia energetică urmează fixate de comun acord cu executantul la data montării secţia „cărbune”, „petrol şi gaz” şi apoi secţia „fier, şi recepţionării în muzeu. fontă şi oţel”. Este drept că secţia chimie ar prezenta Totodată textele din muzeu vor fi pe cât posibil deosebit interes, însă noi am plecat de la ideea să scurte şi explicite, lămurirea problemelor căzând în prezentăm întâi bazele industrializării socialiste. sarcina personalului ştiinţific ce ghidează muzeul. Evident, vom mai reflecta în această problemă. Consiliul ştiinţific a revenit asupra punctului în f) Consiliul ştiinţific al muzeului şi colectivului din care se prevede că peretele cu geamuri să fie acoperit cadrul muzeului mulţumesc tov. prof. Leonida pentru cu perdele şi a propus întreprinderii Decorativa să analiza tematicii care ne-a dat indicaţii valoroase. găsească o soluţie mai bună. Subliniem însă, încă o dată, că acceptarea în total a El a recomandat să se ceară un deviz ofertă supli- propunerilor D-sale ar duce la o amânare imprevizibilă mentar I.S. Decorativei pentru un sistem de mascare a deschiderii muzeului, şi aşa mult întârziată, şi de a geamurilor şi cu vitraliu de sticlă în locul perdelelor, aceea solicităm aprobarea tematicii în forma prezen- deviz care să cuprindă şi restul suporturilor pentru tată de noi. machete şi utilaje neprevăzute în primul deviz. PREŞEDINTELE CONSILIULUI ŞTIINŢIFIC AL MUZEULUI PREŞEDINTE, Prof. Dr. Ing. Cr. I. Simionescu Prof. Dr. Ing. Cristofor Simionescu Membri: Şef secţie, Conf. ing. I. Curievici; Conf. Ing. I. Curievici Lector ing. Matei Botez; Prof. ing. I. Diaconescu; ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Lector ing. Traian Giosan; PROCES – VERBAL Prof. Dr. ing. E. Gaiginschi; încheiat azi Vineri 29 Ianuarie 1960 Lector ing. E. Păunel; La ordinea de zi: Discutarea şi aprobarea proiectu- Prof. ing. M. Grindea; lui de amenajarea Muzeului politehnic. Lector ing. A. Poiată; Tov. conferenţiar ing. I. Curievici deschizând Prof. Dr. ing. A. Chelărescu; şedinţa propune discutarea planului de aranjare Lector ing. A. Rohr; a Muzeului, după proiectul prezentat de tov. Prof. ing. N.V. Boţan; Arh. Strauser Eduard de la Întreprinderea de Stat Lector ing. M. Netea; Decorativa Bucureşti. Conf. ing. Gheorghe Botez; Membrii consiliului au discutat felul cum vor fi Lector ing. Şerban Dragoş; expuse panourile, desenele şi exponatele şi s-a ajuns la Conf. ing. A. Răileanu; concluzia că proiectul este just, cu mici modificări. Asist. ing. N. Asandei Textele vor fi cât mai scurte la partea grafică şi mai ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ dezvoltate la exponate. În concluzie:

32 MEMORIAE INGENII

Aşa cum se vede din cele de mai sus, în concepţia 7.IV.1960 muzeului s-a pus accentul în special pe caracterul MEMORIU tehnic şi într-o măsură mai redusă pe caracterul referitor la tematica Muzeului Politehnic Iaşi. istoric, acesta din urmă fiind mai pregnant şi mai în legătură cu dezvoltarea industriei în Moldova. I. În ţara noastră se desfăşoară o profundă revoluţie La această soluţie ne-au condus, printre altele, culturală, caracterizată, printre altele, prin lărgirea imensele dificultăţi ce stau în calea realizării unui considerabilă a rolului culturii ştiinţifice şi tehnice muzeu tehnic care să reflecte istoria tehnicii mondiale. în formarea noilor generaţii. Politehnizarea treptată În adevăr, colectarea în ţară a unor exponate legate de a învăţământului urmăreşte tocmai cunoaşterea istoria tehnicii pe plan mondial, este de cele mai multe principalelor aspecte ale tehnicii de către orice tânăr ori exclusă, mai ales că şi puţinele piese reprezentative indiferent de specialitatea lui ulterioară. au fost casate în ultimii ani odată cu procesul de Din acest punct de vedere, un muzeu politehnic modernizare a industriei noastre. Reproducere prin are în primul rând menirea de a contribui la formarea machete a pieselor cu caracter istoric ar reclama culturii politehnice a tineretului, ajutându-l să investiţii enorme şi o mână de lucru specializată de înţeleagă atât bazele ştiinţifice şi tehnice ale diferitelor care în momentul de faţă se dispune numai într-o procese tehnologice, cât şi direcţia de progres a măsură redusă. diferitelor ramuri ale tehnicii. Evident, un muzeu Aşa cum se vede din cele şase obiective expuse, politehnic, prezintă interes nu numai pentru tineret, ci ne-am propus totuşi să marcăm momentele cele mai şi pentru toţi oamenii muncii, contribuind la răspân- importante din istoria tehnicii, utilizând în acest scop direa cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în masele largi un număr redus de machete şi mai ales material grafic ale poporului. (gravuri, fotografii, etc.). În lumina consideraţiilor generale expuse mai sus, II. Realizarea unui muzeu politehnic chiar regional funcţiile Muzeului politehnic din Iaşi au fost definite implică un spaţiu adecvat. Acest spaţiu trebuie să în felul următor: fie suficient de mare pentru a cuprinde exponatele 1. Să dezvolte bazele ştiinţifice şi tehnice ale celor prevăzute în tematică şi în acelaşi timp să permită mai importante procese tehnologice. instalarea pieselor grele (motoare Diesel, turbine, 2. Să pună în evidenţă şi să exemplifice liniile maşini agricole, autovehicule). fundamentale ale progresului tehnic (electrificare, Spaţiul repartizat Muzeului Politehnic din Iaşi în mecanizare, chimizare). Palatul Culturii este de 800 m. p. din care în cursul 3. Să pună în evidenţă în măsura posibilităţilor acestui an au fost puse pentru început la dispoziţia momentele fundamentale din istoria dezvoltării muzeului numai două săli cu o suprafaţă totală de tehnici subliniind contribuţiile poporului român. 320,16 m. p. Restul spaţiului repartizat este temporar 4. Să reflecte nivelul actual şi tendinţele industriei ocupat şi ne va fi cedat abia în anul 1960. în R.P.R. şi în special în Moldova. Pe de altă parte, spaţiul de care dispunem se 5. Să prezinte printr-o arhivă documentară istori- află la parter şi are planşee de tip vechi (traverse de co-tehnică, dezvoltarea industriei în Moldova. fier şi bolţi de cărămidă). În aceste condiţii am fost 6. Să permită propaganda cunoştinţelor tehnice obligaţi să introducem numai exponate uşoare şi de prin organizarea de lecţii, demonstraţii, expoziţii, etc., dimensiuni relativ mici, urmând ca exponatele mai destinate în special tineretului. grele colectate din ţară să fie depozitate în subsolul

33 MEMORIAE INGENII palatului şi să constituie o rezervă în ipoteza că în planul de electrificare şi unele din marele realizări viitor muzeul ar putea obţine un spaţiu mai potrivit industriale care au fost posibile după mărirea bazei sau i s-ar construi un local propriu. noastre energetice. Mărimea şi caracterul spaţiului ne-a obligat să ne În măsura posibilităţilor se expun, în original sau restrângem în această primă fază la proiectarea unei cu machete, unele utilaje energetice mai vechi şi mai singure secţii, urmând ca alte secţii să fie proiectate noi. ulterior pe măsura obţinerii de spaţiu în palat sau S-a dat o atenţie deosebită expunerii bazelor eventual în altă parte. ştiinţifice ale energeticii, în special în ce priveşte Realizarea muzeului se va face astfel în etape, pe electroenergetica recurgându-se în acest scop la piese secţii, în funcţie de spaţiu, de fondurile acordate şi de secţionate şi în special grafică. Ulterior secţia va trebui personalul afectat dotată cu modele şi aparate care să permită o cât mai III. Ţinând seama de spaţiul total pus la dispoziţia bună înţelegere a bazei ştiinţifice a energeticii. muzeului, am apreciat că pot fi organizate în aproxi- Aspectul istoric este reprezentat parţial prin mativ doi, trei ani, 3-4 secţii care să corespundă măcar modele şi grafice şi numai într-o măsură foarte redusă în parte obiectivelor muzeului. Aceste prime secţii prin piese originale Arhiva istorică referitoare la sunt următoarele: dezvoltarea energeticii în Moldova este în curs de 1. - energetică ; constituire şi va putea fi gata spre finele anului 1960. 2. – cărbune, petrol, gaze; S-au subliniat contribuţiile savanţilor ruşi 3. - fier, fontă, oţel; şi sovietici în dezvoltarea energeticii, precum şi 4. - telecomunicaţii; contribuţiile româneşti în acest domeniu. La baza alegerii secţiilor şi a ordinii de realizare au Într-o mică măsură s-au putut prevedea câteva stat următorii factori: elemente legate de utilizarea energiei atomice în a. Importanţa ramurilor respective în economia scopuri paşnice (reactorul atomic, centrala atomică). naţională; V. Tematica este departe de a satisface chiar pe b. Posibilităţile reale de-a procura exponate adec- autorii ei, care au fost îngrădiţi de spaţiu, de posibil- vate spaţiului de care dispunem; ităţile reale de a procura exponate şi de fondurile puse c. Interesul pe care îl prezintă secţiile pentru la dispoziţie. Ea va putea fi îmbunătăţită şi lărgită în tineretul din Iaşi şi regiune; timp. De altfel, este îndoielnic că se va putea expune d. Specialitatea personalului ştiinţific de care tot ce e prevăzut în tematică, datorită faptului că s-ar dispune muzeul. putea să nu putem procura unele piese prevăzute, cât IV. Secţia energetică, a cărei tematică o anexăm, şi din cauza lipsei de spaţiu; problema amplasării în va ocupa cele două săli de care dispunem acum. Ea spaţiu a exponatelor şi proiectarea artistică a muzeului trebuie să permită cunoaşterea surselor primare de a fost contractată cu cooperativa Decorativa din energie utilizate astăzi. Deşi muzeul dispune încă de pe Bucureşti. Secţia, aşa cum se profilează din tematică, acum de unele maşini de forţă grele, foarte interesante, are mai mult un caracter didactic şi evident, nici nu particularităţile spaţiului ne obligă să le ţinem rezervă poate fi comparată cu secţiile similare din marele şi să expunem mai ales maşini uşoare, machete, muzee tehnice. Ea va fi totuşi utilă la nivelul regiunii modele în acţiune, piese separate şi grafice. În tematică şi Oraşului Iaşi. Procurându-şi noi exponate şi orga- sunt puse în evidenţă progresele energetice ale ţării nizându-şi în viitor o sală de experienţe şi demonstraţii noastre în anii regimului de democraţia populară, şi un atelier, ea va putea progresa şi deveni mai eficace.

34 MEMORIAE INGENII

Oricum în actualul spaţiu nu se poate face prea mult se încadrează sau nu în profilele celor patru secţii nici acum, nici în viitor. prevăzute. Menţionăm că tematica a fost elaborată de person- ŞEFUL SECŢIEI POLITEHNICE alul muzeului (redus deocamdată la directorul muzeu- I. Curievici lui, un inginer, un istoric şi un mecanic), cu concursul şi aprobarea consiliului ştiinţific al muzeului. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Sperăm că secţia va putea fi deschisă spre finele APRECIERI ŞI SUGESTII PRIVIND acestui an. MUZEUL POLITEHNIC IAŞI VI. În momentul de faţă Muzeul dispune sau este pe cale de a obţine multe exponate pentru secţia Despre secţia „Înregistrarea şi redarea sunetului” telecomunicaţii. După 1 iunie a.c. se va începe lucrul nu aş putea spune ceva mai bun decât că este pentru elaborarea tematicii celorlalte secţii, dându-se desăvârşită. M-a impresionat mult această colecţie şi o parte din comenzile necesare. Totodată, acţiunea excepţională de aparate muzicale, care evocă atât de de procurare a exponatelor cu caracter istoric şi viu şi de plastic strădania oamenilor de a crea maşini depozitarea lor va continua, indiferent dacă ele care să păstreze şi să redea sunetele. Singura observaţie pe care aş putea-o face se referă la faptul că această realizare unică în ţară merită mai multă popularizare. Pe lângă materialele ce s-au publicat ar mai fi necesare şi altele, în reviste de mare circulaţie cum ar fi „Magazinul”, „Flacăra”, Ştiinţă şi tehnică”, care să atragă atenţia asupra acestei realizări de prestigiu. De asemenea, am admirat organi- zarea perfectă a exponatelor, deosebit de interesante din secţia „Energetica” care prezintă evoluţia unui domeniu atât de important al tehnicii. Prin vizita la muzeu, prin lecţiile ce se desfăşoară aici, publicul şi tinerii în special, iau contact cu marile invenţii şi descoperiri de-a lungul timpului, cât şi cu realizări moderne, formându-şi o imagine completă asupra energeticii pe plan naţional şi mondial. În legătură cu tematica secţiei de telecomunicaţii (care urmează a se realiza) consider că este foarte bine întocmită, foarte corespunzătoare, atât

35 MEMORIAE INGENII

în ceea ce priveşte istoria dezvoltării tehnicilor respec- tive (telegrafie, telefoane, radiotehnică, televiziune, transmisii prin sateliţi ) cât şi prezentarea realizărilor George Enescu – legate de revoluţia tehnico-ştiinţifică actuală. Aş sugera să se creeze un colţ al precursorilor (sau pionierilor) date români în telecomunicaţii şi cibernetică (Augustin Maior, Ştefan Odobleja, Vasilescu Karpen, ş.a.). biografice Un asemenea muzeu al telecomunicaţiilor

(domeniu de mare actualitate) ar veni în întâmpinarea dr. Adina SIBIANU, muzeograf doleanţelor publicului larg, tineretului în special, Muzeul Național “George Enescu” care este foarte interesat de problema de electronică şi telecomunicaţii în care s-au obţinut astăzi Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac realizări spectaculoase. Acest muzeu ar fi binevenit (aşa cum îi spuneau familia şi cei apropiaţi), visa să în oraşul ştiinţei şi culturii, oraşul în care a trăit şi devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: „Lucru activat Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea radiodifuziunii române, cel care a pus bazele primului puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă învăţământ electrotehnic din România, în 1910, la influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee universitatea ieşeană, unde a creat şi primul laborator, fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi de electricitate din ţară. declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, În concluzie, vizitarea şi studierea exponatelor din critic muzical şi jurnalist de radio. Muzeul politehnic este instructivă nu numai pentru La vârsta de 3 ani a avut una dintre experienţele tineret dar şi pentru specialişti şi prezintă un interes muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru larg, pentru cultura ştiinţifică şi tehnică a maselor, şi prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară oamenilor de cultură. situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea Am apreciat în mod deosebit strădania competenţa ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instru- şi entuziasmul colectivului care a realizat acest muzeu mentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut minunat. Este un foarte bun exemplu de operă în pe o bucată de lemn” (Amintirile lui G. Enescu, de B. slujba culturii, care ar trebui urmat şi de alte centre Gavoty), ţambalul cu ajutorul unor beţe de lemn, iar universitare din ţară. naiul, suflând printre buze. Primele noţiuni muzicale le primeşte de la tatăl său, la vârsta de 4 ani. Văzând preocuparea pentru arta sunetelor, părinţii îi dăruiesc viitorului muzician o mică vioară cu trei coarde. Supărat că nu este luat în serios şi că nu a primit o vioară adevărată, copilul aruncă jucăria în foc. Abia după ce primeşte vioara mult visată, începe să cânte după ureche, pe o singură coardă, cu un singur deget, melodii auzite în sat. În 1886, Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi, remarcă talentul deosebit al

36 MEMORIAE INGENII lui George Enescu şi îi sfătuieşte pe părinţii acestuia Robert Fuchs (armonie, contrapunct şi compoziţie). să-şi îndrepte copilul către studii muzicale. Dovezi La recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., ale primelor încercări de compoziţie datează din anul profesor de vioară şi fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatăl său să studieze la Paris. Astfel, se perfecţionează la Conservatorul din Paris (1895 – 1899) sub îndrumarea profesorilor José White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie, Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie şi André Gédalge la contrapunct. Din perioada studiilor la Paris datează cele patru „simfonii de şcoală”, Poema Română op. 1 (1897) pentru orchestră şi cor bărbătesc, Sonata nr. 1 pentru pian şi vioară în Re major, op. 2 (1897), Suita nr. 1, în sol minor, în stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară în fa minor, op. 6 (1899), lucrări care i-au adus recunoaşterea tânărului compozitor George Enescu. Deşi ceea ce îşi dorea cel mai mult era să compună muzică şi nu să devină un virtuoz al viorii, studiul, perseverenţa şi participarea la concursurile de vioară organizate la Conservatorul din Paris i-au adus lui Enescu premiul următor, 1887, când Enescu (născut la 19 august al II-lea în 1898 şi, 1881, în comuna Liveni-Vârnav – actualmente George un an mai târziu, Enescu, din jud. Dorohoi) avea numai şase ani. premiul I – cu „De îndată ce am avut la dispoziţie un pian, am care a absolvit, început să compun. (...) Am schimbat cu o adâncă la 24 iulie 1899, bucurie instrumentul monodic pe care cântasem clasa de vioară până atunci, cu un instrument polifonic; după ce nu la Conservatorul putusem face altceva decât să execut nişte melodii din Paris; cu fără cel mai mic acompaniament, ce bine era să mă această ocazie, i s-a desfăşor acum în acorduri! (...) Şi – fără să mai stau dăruit o preţioasă pe gânduri – am început să compun.” (G. Enescu în B. vioară Bernardel, Gavoty, Amintirile lui George Enescu) inscripţionată cu Între 1888 şi 1894, George Enescu studiază la numele său. Conservatorul din Viena, cu profesori renumiţi „De altfel, încă ai vremii precum Siegmund Bachrich şi Josef de atunci, nu mă Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) şi

37 MEMORIAE INGENII prea mai gândeam la vioară. Eram beat de muzică şi Mahler) sau Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 nu de performanţe la instrument. Nu visam decât să (1905). compun, să compun şi iar să compun. (...) Evocând În 1913 a instituit şi susţinut din fonduri personale timpurile acelea fericite, zâmbesc şi eu. Cert, pentru Premiul naţional de compoziţie George Enescu, a-mi deprinde pana şi a-mi exersa spiritul, scriam acordat anual până în 1946. Organizat în vederea mult – este adevărat – dar pot să afirm că totul venea, încurajării creaţiei româneşti, acest concurs de com- totuşi, din inimă!” (G. Enescu în B. Gavoty, Amintirile poziţie oferea câştigătorilor, alături de sume de bani lui George Enescu) generoase, şansa interpretării lucrărilor în concerte. În calitate de interpret a înfiinţat şi condus, la Paris, George Enescu a fost de asemenea membru fondator două formaţii de muzică instrumentală: un trio cu (1920) şi preşedinte (1920 – 1948) al Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti. În anii primului război mondial, în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale. După război a reluat turneele în calitate de violonist şi dirijor în Elveţia, Franţa, Olanda, Spania, SUA, Portugalia, Canada etc. Muzicianul a dirijat Orchestra Simfonică George Enescu din Iaşi (al cărei fondator este, în perioada 1918-1920), dar şi orchestrele Societăţii Filarmonica Română (1898 – 1906), Ministerului Instrucţiunii Publice (1906 – 1920) şi Filarmonicii din Bucureşti (1920 – 1946). Deseori Enescu era invitat la Castelul Peleş din Sinaia de către regina Elisabeta a României (al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva), pentru a susţine concerte şi recitaluri de vioară. O serie de lieduri în limba germană reprezintă rezultatul colaborării pe plan artistic dintre compozitorul Enescu şi regina-scriitoare. Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului, la care pian (1902) şi un cvartet de coarde (1904). A concertat a lucrat mai bine de zece ani, este opera Oedip, op. în Germania, Ungaria, Spania, Portugalia, Marea 23. Terminată în 1931, aceasta i-a fost dedicată Mariei Britanie şi SUA. Rosetti-Cantacuzino, cea care va deveni, în 1937, soţia Cele mai cunoscute compoziţii ale lui George lui George Enescu. Enescu datează din primii ani ai începutului de secol În perioada lucrului la opera sa Oedip, George XX. Printre acestea se numără cele două Rapsodii Enescu a terminat o serie de lucrări simfonice şi Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră în camerale, reprezentative pentru stilul de maturitate Do major, op. 9 (compusă în 1903 şi interpretată în al compozitorului: Simfonia nr. 2 în La major, op. 17 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub (1914), Suita pentru orchestră nr. 2 în Do major, op. bagheta renumitului compozitor şi dirijor Gustav

38 MEMORIAE INGENII

20 (1915), Simfonia nr. 3 î Do major, op. 21 (1918 – Yehudi Menuhin, Christian Ferras, Ivry Gitlis, Ida 1921), precum şi Cvartetul de coarde îm Mi bemol Haendel sau Arthur Grumiaux sunt doar câţiva dintre major, op. 22, nr. 1 (1920), Sonata pentru pian în fa cei mai cunoscuţi violonişti care s-au perfecţionat în diez minor, op. 24, nr. 1 (1924), Sonata pentru pian şi arta interpretativă sub îndrumarea lui George Enescu. vioară nr. 3, în la minor, în caracter popular românesc, Printre distincţiile ce i s-au acordat în semn de op. 25 (1926). preţuire şi recunoaştere se regăsesc: titlurile de ofiţer Au urmat Sonata pentru pian şi violoncel în Do şi cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei (1913, major, op. 26, nr. 2, dedicată marelui violoncelist Pablo 1936), Membru de onoare (1916) şi Membru activ Casals, Suita sătească nr. 3 în Re major, op. 27 (1939), (1933) al Academiei Române din Bucureşti, Membru două simfonii neterminate (reconstituite şi orchestrate corespondent la Académie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936) şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Praga (1937). În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, George Enescu părăseşte definitiv România şi locuieşte la Paris, unde se stinge din viaţă în 1955. Memoria marelui muzician român este perpetuată prin Festivalul Internaţional care-i poartă numele, prin diferite simpozio- ane desfăşurate în România şi în străinătate şi nu în ultimul rând prin expoziţii, concerte şi publicaţii realizate în cadrul Muzeului de compozitorul Pascal Bentoiu), Cvartetul de coarde Naţional „George Enescu” din Bucureşti. în Sol major, op. 22 nr. 2 (1951), Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, op. 33 (1954) şi Vox Compozitorul, dirijorul, violonistul, pianistul şi Maris, op. 31, poem simfonic pentru cor mixt cu solo profesorul George Enescu (1881 – 1955) rămâne în de tenor şi soprană, orchestră mare (1954). istorie drept unul dintre cei mai de seamă oameni de Recunoaşterea şi renumele internaţional i-au oferit cultură ai secolului XX; şi-a asumat rolul de ambasa- lui George Enescu numeroase ocazii de a susţine dor al muzicii atât în ţară, cât şi în lume şi s-a implicat cursuri de interpretare muzicală, stilistică, analiză în promovarea muzicii româneşti, contribuind la şi forme muzicale la École Normale de Musique din recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijo- Paris, École Instrumentale „Yvonne Astruc” din Paris, rilor şi interpreţilor din România. Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), „Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să Universitatea din Illinois (SUA), The Mannes Music împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru School din New York, la Brighton şi Bryanstone care îşi are linia ei lăuntrică bine definită.” (Ziarul (Anglia) etc. A predat cursuri de compoziţie la Dimineaţa, 1936) Universitatea Harward din Cambridge, Massachussets (SUA) şi Conservatoire Américain din Fontainbleau Opusuri enesciene: (Franţa).

39 MEMORIAE INGENII

• Poema Română (suită simfonică) pentru orches- (1901, 1902) tră,opus 1 (1897) • Intermezzo pentru coarde opus 12, nr. 1 şi opus. • Sonata nr. 1 pentru vioară şi pian, opus 2 (1897) 12, nr. 2 (1902, 1903) • Suita în stil vechi pentru pian, nr. 1, opus 3 (1897) • Suita I pentru orchestră, opus 9 (1903) • Variaţiuni pentru două piane, opus 5 (1898) • Suita nr. 2 pentru pian, opus 10 (1903) • Sonata nr. 1 pentru violoncel şi pian, • Simfonia în Mi bemol (nr. 1) pentru orchestră, opus 26, nr. 1 (1898) opus 13 (1905) • Trei melodii pe versuri de Jules Lemaitre şi • Dixtuor pentru instrumente de suflat, opus 14 Sully Prudhomme, opus 4 (1898) (1906) • Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, opus 15 (1907–08) • Cvartetul cu pian nr. 1, opus 16 (1909) • Œdipe - tragedie lirică în 4 acte, libret de Edmond Fleg, opus 23 (1910–31) • Simfonia a II-a pentru orchestră, opus 17 (1912–1914) • Suita nr. 3 pentru pian – Pièces impromptues, opus 18 (1913–1916) • Suita a II-a pentru orchestră, opus 20 (1915) • Trei melodii pe versuri de Fernand Gregh, opus 19 (1915–16) • Simfonia a III-a pentru orchestră (cu cor), opus 21 (1916–1918) • Cvartet de coarde în Mi bemol major, opus 22, nr. 1 (1916–20) • Sonata pentru pian în fa diez minor, opus 24, nr. 1 (1924) • Sonata nr. 3 pentru pian şi vioară „în caracter popular românesc”, opus 25 (1926) • Sonata nr. 2 pentru violoncel şi pian, opus 26, nr. 2 (1935) • Sonata nr. 3 pentru pian, opus 24, nr. 3 (1933–1935) • Suita a III-a pentru orchestră „Săteasca”, opus 27 (1937–1938) • Sonata nr. 2 pentru vioară şi pian, opus 6 (1899) • Impresii din copilărie pentru vioară şi pian, opus • Octet de coarde, opus 7 (1900) 28 (1938) • Simfonia concertantă pentru violoncel şi orches- • Cvintet cu pian în la minor, opus 29 (1940) tră, opus 8 (1901) • Cvartet cu pian nr. 2, opus 30 (1943–1944) • Rapsodiile Române opus 11, nr. 1 şi opus 11, nr. 2 • Uvertura de concert pe teme populare româneşti,

40 MEMORIAE INGENII opus 32 (1948) • Cvartet de coarde nr. 2, opus 22, nr. 2 (1950–52) Observatorul • Vox Maris, poem simfonic pentru tenor, cor şi orchestră, opus 31 (1954) Astronomic • Simfonia de cameră pentru 12 instrumente, opus 33 (1954) „Amiral Vasile

În afara lucrărilor menţionate, creaţia lui George Urseanu” și Enescu mai cuprinde şi o serie de lucrări fără număr de opus: ctitorul său

Lucrări simfonice şi concertante: Ref. Mihai Dascălu • 4 Simfonii de şcoală pentru orchestră (1895, 1896, Muz. Șonka Adrian 1898) • Balada pentru vioară şi orchestră (1895) Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu” • Fantezia – concert pentru pian şi orchestră (1896) este primul Observator Astronomic deschis tuturor • Isis – poem simfonic (1923, neterminat, iubitorilor cerului din Romania, încă din 1910. definitivat de Pascal Bentoiu) Pasiunea românilor pentru cer a luat avânt în • Capriciu Român pentru vioară şi orchestră (1928, urmă cu mai bine de 100 de ani, odată cu lansarea neterminat, definitivat de Cornel Ţăranu) chemării pentru înfiinţarea unei Societăţi Astronomice • Simfoniile a IV-a şi a V-a pentru orchestră (1934, Române. Iniţiatorul acesteia era Victor Anestin, un 1941,neterminate, definitivate de Pascal Bentoiu) înflăcărat popularizator al astronomiei româneşti, părintele revistei Orion (a 13-a revistă astronomică Lucrări de muzică de cameră: din lume, o performanţă pentru acele vremuri). Iată • Aubade. Trio pentru vioară, violă şi violoncel ce scria Anestin în februarie 1908 în paginile revistei (1899) adresându-se viitorilor membri ai societăţii : • Andante religioso pentru 2 violoncele şi orgă ,,Oricine poate să facă deci parte din societatea (1900) noastră şi dacă nu vrea să înveţe astrele cerului, • Preludiu şi fugă pentru pian (1903) doar le va contempla; vom fi destui cari să-i arătăm • Sérénade lointaine pentru vioară, violoncel şi pian frumuseţile cereşti. (1903) ,,Ce va lega pe membrii mai întâi ? O lunetă ? O • Cantabile şi Presto pentru flaut şi pian (1904) simplă lunetă la început va fi legătura dintre noi, căci • Allegro de concert pentru harpă cromatică solo ea va fi propietatea tuturor. E visul nerealizabil ? Nu. (1904) Cu încetul, se vor convinge mai multe persoane de • Legendă pentru trompetă şi pian (1906) folosinţa instalărei unui observator popular. “ • Concertstück pentru violă şi pian (1906) Visul lui Victor Anestin a prins contur odată • Trio în la minor pentru vioară, violoncel şi pian cu înfiinţarea Societăţii Astronomice Române (1916) „Flammarion” (a 29-a din lume) la data de 11 noiem- Lieduri pe versuri de Carmen Sylva (1898-1907) brie 1907. Iată şi primul articol din statutul societăţii: www.georgeenescu.ro ,,Se înfinţează în România o societate, cu sediul

41 MEMORIAE INGENII

în Bucureşti, care să întrunească la un loc pe toate astronomiei în ţara noastră, Rosetti-Bălănescu şi alţii persoanele, cari vor să studieze cerul, sau cari se membrii ai societăţii astronomice Franceze. interesează de desvoltarea şi propagarea astronomiei Dintre cititorii abonaţi ai revistei Orion amintim şi în acelaş timp va lupta pentru înfiinţarea unui pe scriitorii Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, observator astronomic popular. Se face apel la toţi cei dar şi dr. Cantacuzino, dr. Minovici, arh. Berindey, cari iubesc ştiinţa şi progresul.” prof. Otescu. Un important sprijin l-a acordat şi Spiru În Societatea Astronomică Română au fost înscriși Haret, ministrul Instrucţiunii Publice de atunci, ce a peste 300 de membri (revista „Orion” nr.10 - iunie dispus abonarea şcolilor secundare la revistă. 1908, pag. 310), după cum observa într-un articol Născut la București, în anul 1848, dintr-o familie Victor Anestin, „persoane, din toata țara, din toate de oameni modești, Vasile Urseanu a făcut una dintre clasele”, profesori universitari, generali și ofițeri, depu- cele mai frumoase cariere în marina română. Dupa tați, consilieri, avocați, etc. Importanța acesteia poate studiile inițiale la Liceul „Sfintul Sava” din București, fi evaluată și prin sprijinul pe care l-a primit din partea a devenit militar, dedicându-se cu tot sufletul artei unor personalitați marcante din acea vreme: Spiru navale. Trimis în Franta, a fost admis în Școala Navală Haret, pe atunci ministru al instrucțiunii publice, din Brest, unde a fost îmbarcat pe nava-scoala „Borde”, care a abonat bibliotecile școlilor secundare din țară remarcându-se prin aptitudinile și activitatea sa. Ca la revista „Orion”, Stefan Hepiteș, directorul superior semn de distincție, a fost îmbarcat pe nava „Jean al Institutului meteorologic din București-Filaret sau Bart” cu care a vizitat insula Sfînta Elena, Capul Bunei capitan-comandor Catuneanu, directorul Institutului Speranțe și portul Rio de Janeiro. O data cu încheierea geografic al armatei. studiilor superioare de specializare in Franta și-a Personalitatea cea mai activa însă, care a condus înscris numele printre ofițerii eminenți ai marinei Societatea Astronomică Română in calitate de președ- noastre. inte, care prin mijloace proprii i-a pus la dispoziție un Dupa înapoierea în țară, în timpul războiului din frumos observator astronomic, a fost contra-amiralul 1877, având gradul de capitan, a primit misiunea Vasile Urseanu. de a instala Bateria nr. 6 „Renașterea” din regiunea Amiralul Urseanu demarează lucrările de con- Calafat, destinata sa opreasca debarcarea turcilor pe struire, prin eforturi financiare proprii, a unei clădiri malul românesc; a luptat victorios contra Vidinului. din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Cu această ocazie, pentru faptele sale de arme a fost Lascăr Cartagiu, despre care obisnuia să spună: „Mi- decorat cu ordinul „Steaua României de razboi”, fiind am construit casa în formă de yacht, având o cupolă avansat locotenent-comandor, și numit comandant de observator, ca în același timp, când fac observații cu superior al bateriilor de marină. Tot în timpul război- luneta, să am senzația că plutesc pe mare.” ului româno-ruso-turc din 1877, la vârsta de 29 de ani, Observatorul amiralului a devenit un simbol al comandând yachtul „Stefan cel Mare”, a fost însărcinat pasionaților de astronomie, înființarea sa fiind salutată să organizeze detașamente de nave comerciale, pentru în publicațiile de la 1910. A fost dotat cu o luneta Zeiss trecerea trupelor dincolo de Dunăre. De asemenea, de 150 mm diametru și distanță focală de 2,7 metri, în timpul războiului de independență, comandorul cea mai performantă din țară la acea dată. Urseanu, a fost trimis în misiune specială pe lângă La începutul activităţii observatorului astronomic prințul Serbiei - Milan Obrenovici. După terminarea alături de amiralul Urseanu, au mai lucrat ca obser- războiului din 1877 - 1878, în vederea constituirii vatori, Victor Anestin - cunoscut popularizator al unei marine puternice, comandorul Urseanu a fost

42 MEMORIAE INGENII

însărcinat să supravegheze construcția unor nave militare comandate la șantierele navale din Londra, Muzeul printre care și celebrul bric „Mircea” al cărui coman- dant a fost. Municipal Intrarea României în războiul sârbo-bulgar din 1885, a dus la trimiterea pe Dunărea de sus a unei Râmnicu Sărat – părți din flotila de război, sub conducerea coman- dorului Urseanu, compusă din «Mircea», «Fulgerul», consideraţii «Grivița», «Rahova», «Opones», «Smîrdan» și trei șalupe de poliție pentru a proteja libertatea navigației. asupra Vasile Urseanu a comandat o perioadă de timp și crucișătorul «Elisabeta», cu care a străbătut Marea istoricului Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcînd astfel cea mai lungă călătorie pe constituirii care o navă de război română a întreprins-o în acele vremuri. colecţiilor În 1912 a fost înaintat vice-amiral în rezervă, iar în 1913 a fost mobilizat pe lângă Marele Cartier General. Amiralul Vasile Urseanu și-a consacrat viața marinei Marius NECULAE, Roxana VIŞAN pe care a iubit-o, de care a fost sufletește strâns legat și pe care a slujit-o timp de peste trei decenii cu o Muzeul Municipal Râmnicu Sărat este o instituţie neatinsă pasiune, de care este capabil numai acel om tânăra, cu o istorie de numai cinci decenii, dar care care-și identifică obiectul profesiunii cu strădaniile, are un patrimoniu valoros şi diversificat, constituit în gândurile și năzuințele sale zilnice. parte prin donaţii şi colectări. În prezent muzeul are Sfera preocupărilor amiralului Vasile Urseanu cinci secţii : artă plastică, etnografie, ştiinţele naturii, nu s-a limitat numai asupra marinei; ea s-a extins și memorialistică şi istorie. Colecţiile acestora s-au con- asupra astronomiei, știința pe care el a îndrăgit-o încă stituit în mod diferit: dacă patrimoniul primei secţii a de pe băncile școlii. Studiul aștrilor - spunea adesea - a beneficiat de donaţii consistente, cele ale secţiilor de devenit a doua mea pasiune, după marină. Îmbrățișa etnografie şi ştiinţele naturii s-au format mai ales prin însă, cu aceeași căldură, și artele, și în general cultura. colectări din teren si achiziţii, patrimoniul secţiei de memorialistică prin transferuri şi donaţii, iar colecţiile sectiei de istorie, ultima înfiinţată, s-au constituit în mod mixt. Deoarece patrimoniul muzeal este format din aproximativ 27000 de piese (majoritatea aparţinând secţiei de ştiinţe naturale), ne vom referi mai ales la donaţiile marcante, oprindu-ne asupra donatorilor, încercând totodată si schiţarea dezvoltarii patrimoniului de-a lungul timpului prin diferite metode: donaţii, achiziţii, transferuri, lucru pe teren (colectări, periegeze, săpături arheologice)

43 MEMORIAE INGENII

oraş preferat de pictorii acelor vremuri, iar cărţile în care îşi deapănă amintirile7 sunt presărate cu referinţe despre artişti români, unii deveniţi apropiaţi, multe din lucrările dăruite de aceştia colecţionarului împodobind azi expoziţiile muzeului. Moşescu a donat în continuare lucrări valoroase, unele dintre ele clasate în patrimoniul cultural naţional8 (semnate de artişti ca Petre Iorgulescu Yor, Ion În oraş existând o efervescenţă culturală Pacea, Ion Theodoresu-Sion, Ion Popescu-Negreni, remarcabilă, au existat demersuri pentru apariţia Ştefan Popescu, Max Hermann Maxy, Nicolae Enea, unui aşezământ de tip muzeal încă din 1911 şi 19311, neconcretizate însă, pentru ca la 27 octombrie 1935 să se înfiinţeze Asociaţiunea « Casa Culturală » din Râmnicu Sărat, ce avea stipulat în statut, la art. 6 , pct. d) : înfiinţarea unui muzeu etnografico-religios, care să oglin­dească viaţa de altădată şi de azi din ţinutul râmnicean, în tot ce are mai caracteristic şi deosebit. Acest muzeu va fi dotat, în măsura posibilităţilor, prin achiziţii şi prin danii. Obiectele, odată intrate în posesia Asoci­aţiei, nu mai pot fi înstrăinate, ori care ar fi scopul pentru care ar fi cerute2. Abia acum 53 de ani, la 1 septembrie 19603, a fost înfiinţat Muzeul Raional Râmnicu Sărat, la iniţiativa lui Octavian Moşescu4 şi Constantin Paraschivescu – Brăduţ Covaliu). Pe lângă donaţiile succesive din 1960, Bălăceanu5. instituţie care şi-a început activitatea în 1961, 1971, 19739, colecţionarul a înlesnit donaţii şi centrul oraşului6, cu o mică expoziţie de artă plastică achiziţii care au îmbogăţit patrimoniul secţiei de artă alcătuită din 50 de picturi provenite din colecţia lui O. plastică, s-a zbătut pentru aducerea la Râmnicu Sărat Moşescu şi de la Comitetul pentru Cultură al Regiunii a expoziţiilor artiştilor consacraţi10, a îndemnat pe Ploieşti. aceştia să doneze lucrări muzeului, fapte care îi înscriu Pornind de la lucrări care au făcut parte din această numele printre fondatorii instituţiei, meritele sale fiind expoziţie, Octavian Moşescu începe o adevărată recunoscute încă din anii ”70 (anexa). campanie de mijlocire a achiziţiilor şi donaţiilor Tot de lobby-ul făcut de Moşescu, se pare că este pentru muzeu. De menţionat este faptul că acesta a legată şi donaţia pictorului Valentin Hoeflich11 care fost în două rânduri primar al Balcicului în anii ‘30, la 15 decembrie 1973, donează Muzeului Mixt din

44 MEMORIAE INGENII

Râmnicu Sărat şase pânze ale lui Iorgulescu-Yor, dar Munteanu, Ion Popescu-Negreni, Alexandru Popp, Ion şi un important fond documentar al acestuia care Sima, Liviu Suhar, Ion Vreme. Pe lângă aceste donaţii, a îmbogăţit nou înfiinţata secţie de istoria culturii care au făcut ca Muzeul din Râmnicu Sărat să posede râmnicene (1971), donaţie popularizată în presa patrimoniu artistic de pe întreg cuprinsul ţării, N. judeţeană12. Lăptoiu a dăruit instituţiei şi un important fond de carte de specialitate, greu şi costisitor de procurat în condiţii obişnuite. În semn de preţuire pentru genero- zitatea arătată, Consiliul Local Municipal Râmnicu Sărat a oferit, în anul 2000, titlul de cetăţean de onoare donatorului, iar la Muzeul Municipal, o parte din donaţie este expusă distinct, în cadrul expoziţiei de bază a secţiei de artă plastică : ... am trăit bucuria rară de a mi se conferi două săli în care vibrează elocvent luminozitatea specifică din picturile unor artişti activi predilect în zona transilvană şi moldavă, deficitar reprezentaţi în patrimoniul instituţiei muzeale râmnicene. Emoţie sinceră mi-a trezit şi vitrina care popularizează parte din însemnările mele de istoric şi critic de artă16. Patrimoniul secţiei de artă s-a îmbogăţit şi prin aportul unor pictori, care şi-au donat din lucrări. Astfel, începând cu râmniceanul Pompiliu Dimitriu (două acuarele şi o sculptură - 1961), urmând Valeriu Şuşnea şi Pandele Borină, care au donat câte o lucrare în anii ”80, Ion Murariu (patru picturi) şi Nicolai Hilohi (12 lucrări de grafică) în 2003, Ion Radu Axente Secţia de artă plastică a continuat să se (două picturi pe sticlă-2007)17, până la donaţia râm- îmbogăţească, mai cu seamă prin stradaniile Prof. niceanului Androne Nicuşor din 200818, patrimoniul Univ. Dr. Negoiţă Lăptoiu (n. 1939), istoric şi critic secţiei a ajuns la aproape 900 de piese, dintre care 23 de artă, cu peste 20 de cărţi de specialitate, coautor al Encilopediei artiştilor români contemporani (şase volume), autor a peste 1200 de cronici, medalioane şi recenzii13. Acesta şi-a început donaţiile către muzeu la 27 martie 1987 cu 87 de picturi14 şi o sculptură, pentru ca la 6 octombrie 2008 să recidiveze donând alte 47 de picturi15, semnate printre alţii de : Petre Abrudan, Nicolae Apostol, Gheorghe Apostol, Băcilă Emil, Bene Jozsef, Dan Bimba, Traian Brădean, Henri Catargi, Aurel Ciupe, Lidia Ciolac, Eugen Gâscă, Theodor Harşia, Alexandru Mohy, Letiţia Muntean, Coriolan

45 MEMORIAE INGENII clasate în patrimoniul cultural naţional. Desigur, mai cu documente privind trecutul îndepărtat şi apropiat al bine de jumătate din patrimoniul secţiei provine din localităţii. Cei care deţin astfel de documente- extrase achiziţii şi transferuri de la Comitetul pentru Cultură din presa vremii, imagini de orice fel ale Râmnicului, şi Artă al Raionului Râmnicu Sărat (după 1968 al fotografii, vederi ilustrate sau alte acte legate de viaţa judeţului Buzău). oraşului sînt rugaţi a le dona muzeului25. Cu toate În deceniul şapte s-au înfiinţat şi secţiile de acestea secţia de istorie a fost înfiinţată abia în anul etnografie şi artă populară de pe Valea Râmnicului 1990, când a fost angajat şi un arheolog. Colecţiile (1962) şi secţia de ştiinţe naturale (1968)19, muzeul acesteia s-au format prin colectarea unor documente devenind unul mixt. Patrimoniul primei secţii s-a şi obiecte din epoca comunistă, multe documente îmbogăţit constant în următoarele trei decenii de la şi fotografii provenind de la Primărie şi instituţiile înfiinţare, mai ales prin colectări şi achiziţii din satele din oraş (istorie), săpăturile arheologice din cadrul vecine Râmnicului, lucru dovedit de numeroasele Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, anii planuri de activitate în care sunt evidenţiate ieşirile 1991-199226 şi un şantier propriu de epoca bronzului pe teren şi de sutele procese-verbale de achiziții din zona oraşului27 (arheologie), donaţii şi descoperiri din anii 1970-1990. Patrimoniul secţiei de ştiinţe monetare28 (numismatică). De remarcat aici sunt două naturale, beneficiind ca şi prima secţie de personal de donaţii: a domnului Constantin Ştefănescu, care a specialitate, s-a îmbogăţit şi el, mai ales prin colectări donat un număr de 703 piese numismatice (1979) şi şi achiziţii, expoziţia de bază propunându-şi să redea cea din 1981 a dr. Jacques Kaufman care a donat 87 de natura Văii Râmnicului Sărat. În cazul acestei secţii, periodice interbelice, fiind puse astfel bazele colecţiilor specimenele colectate din flora locală au fost determi- de numismatică, respectiv documente. nate cu aportul dr. Nicolae Ştefan20, cercetător de la Din anul 1978, Muzeul din Râmnicu Sărat Universitatea din Iaşi, exemplarele de faună exotică funcţionează în localul fostei Primării, în strada - lepidoptere şi scoici- fiind achiziţionate determinate, Primăverii nr. 4, parte a Complexului Brâncovenesc conform ofertelor şi proceselor verbale de achiziţie. (fosta mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Secţia de istoria culturii râmnicene-memorialistică Domnului) din Râmnicu Sărat29, iar din anul 2007 a fost a patra înfiinţată, în 1971. Colecţiile acestei și-a mutat o parte din expoziţiile de bază în Casa secţii s-au constituit fie prin transfer: fondul Acad. Domnească din acelaşi ansamblu. În urma lucrărilor Traian Săvulescu21 (1976- de la Institutul de Ştiinţe de restaurare a Complexului Brâncovenesc, finanţate Biologice Bucureşti), fie prin donaţii ale apropiaţilor din fonduri structurale, prevăzute pentru perioada – fondul documentar Petre Iorgulescu Yor22 (Valentin 2013-2015, instituţia îşi va reface expoziţiile de Hoeflich - 1973), sau ale familiei – fondul Gheorghe bază, avându-se în vedere şi marcarea generozităţii Munteanu Murgoci23(Miron Constantinescu – 1971; donatorilor. Helen Herclats - 1975), fondul cântăreţei lirice Florica Cristoforeanu24 (Eustaţiu Cristoforeanu -1967), fondul Anexa30 compozitorului Ion Radulescu (E. Rădulescu – 1999). COMITETUL ORĂȘENESC PENTRU CULTURĂ Încercări de înfiinţare a unei secţii de istorie MUZEUL MIXT RÎMNICU-SĂRAT întâlnim din anul 1981, precum şi îndemnuri spre a ȘI ARTĂ RÎMNICU- SĂRAT se face donaţii în obiecte cu valoare documentară: ... Muzeul Orăşenesc Râmnicu Sărat, care pregăteşte cu STIMATĂ DOAMNĂ PENCA MOȘESCU, minuţiozitate amenajarea unei secţii de istorie locală, STIMATE DOMNULE OCTAVIAN MOȘESCU,

46 MEMORIAE INGENII

Gestul generos prin care dumneavoastră ați donat Râmnicu Sărat Town Museum – Muzeului Mixt din orașul Rîmnicu-Sărat zece lucrări Considerations about history of the museum’s de artă plastică din prețioasa dvs. colecție, în momen- collection forming. tul când s-au pus bazele secției noastre de artă plastică, Note ne determină să vă înscriem cu toată plăcerea printre 4. Valeriu Nicolescu, Un colţ de Ţară Românească - fondatorii acestui muzeu. Judeţul Slam Râmnic, vol. V, ed. Editgraph, Buzău, 2013, p. 60. Nu putem ignora nici faptul că dumneavoastră, 5. Serviciul Judeţean Buzău al Arhivelor Naţionale, fond stimate domnule Moșescu, ați fost în permanență Tribunalul Râmnicu Sărat, act autentificat nr. 1076/26 iunie 1936. unul dintre cei mai entuziaști animatori ai activității 6. Declaraţie autentificată a dl. Buzăeanu Gheorghe, desfășurate de muzeul nostru, în opera de propagare a nr. 1029/22 septembrie 2000, Arhiva Muzeului Municipal Râmnicu Sărat (în continuare vom folosi Arh. Muz.). - dos. artei plastice românești, în masele largi ale iubitorilor acte statutare. Deşi alte surse indică data înfiinţării 5 iunie, de frumos. Generozitatea și solicitudinea cu care ne considerăm corectă data de 1 septembrie 1960, domnul Buzăeanu Gheorghe fiind primul director al instituţiei sprijiniți în organizarea periodică de expoziții cu cele (1960-1966). mai valoroase creații din colecția dvs, cu care ne dați 7. Avocat, publicist, memorialist, poet şi colecţionar de artă, 1884-1982. competente și dezinteresate indicații în desfășurarea 8. 1893-1979, jurist, deputat în Marea Adunare activității noastre muzeistice, și cu care, ori de câte Naţională a R.P.R., preşedinte al Colegiului avocaţilor din România - Valeriu Nicolescu, Gh. Petcu, Buzău-Râmnicu ori ne vizitați, ne stimulați ca un adevărat emul în Sărat: oameni de ieri, oameni de azi, vol. I, ed. Alpha MDN, inițiativele noastre, ne fac azi să vă exprimăm calde și Buzău, 1999, p. 357. 9. Strada Suvorov (azi Victoriei), nr. 128-132. sincere mulțumiri. 10. Vitralii, Bucureşti, ed. Litera, 1971; Oaspeţi de altă Ținând seama de aportul deosebit pe care l-ați dată, Bucureşti, ed. Litera, 1972; Alte vitralii, Bucureşti, ed. Litera, 1973; Din jurnalul unui colecţionar, Bucureşti, ed. adus și îl aduceți, din dragoste pentru artă și pentru Litera, 1974. orașul nostru, în îmbunătățirea activității noastre, 11. Petre Yorgulescu Yor- Vase în port şi La treierat, donate de O. Moşescu la 24.08.1971, clasate la categoria vă rugăm din toată inima să acceptați președinția de Tezaur, respectiv Fond, conform http://clasate.cimec.ro. onoare a Consiliului de conducere al Muzeului Mixt (Arh. Muz, dos. donaţii şi achiziţii/ 1971, fila 16). 12. Arhiva Muz, dos. donaţii şi achiziţii/ 1973, fila 91. din Rîmnicu-Sărat, această propunere încununând 13. O. Moşescu, Din jurnalul unui colecţionar, Bucureşti, o prestigioasă activitate de animator pe care ați ed. Litera, 1974, p.89. 14. Scrisoare de mulţumire către Valentin Hoeflich , Arh. desfășurat-o până acum, fiind în același timp o recu- Muz, dos. Corespondenţă expediată/ 1973, fila 127. noaștere cinstită și plăcută pentru noi, a unor merite 15. Viaţa Buzăului, nr. 1817/28 decembrie 1973. 16. Marcel Mureşanu, Interviu cu Negoiţă Lăptoiu, în pe care dumneavoastră cu prisosință le-ați dobândit în Spaţii culturale, nr. 8, ianuarie-februarie 2010. fața concetățenilor și intelectualilor din orașul nostru. 17. Proces-verbal de predare primire, Arh. Muz, dos. donaţii şi achiziţii/ 1987, filele 2-7. 18. Arh. Muz., dos. Comisie donaţii şi achiziţii / 2008, Președintele Comitetului pentru actele de donaţie nr. 375 şi 376 din 06.10.2008. 19. Marcel Mureşanu, op. cit. Directorul Muzeului 20. Arh. Muz, dos. Comisie donaţii şi achiziţii/ 2007, act Cultură și Artă a orașului R. Sărat de donaţie nr. 34/ 11.06.2007. 21. 20 de lucrări, conform Arh. Muz, dos. Comisie Mixt din R. Sărat donaţii şi achiziţii/ 2008, act de donaţie nr. 399/10.11.2008. 22. Sofia Robe, Istoricul Muzeului Municipal Râmnicu Sărat, în Mousaios, vol. IX, Buzău, 2004, p. 505. Prof. Cambeșteanu Ionel 23. Scrisoare a dr. Nicolae Ştefan Arh. Muz, dos. Prof. Ceaușu Mihai Corespondenţă primită/ 1974, fila 63. 24. 1889- 1963, întemeietor al şcolii româneşti de Rîmnicu-Sărat 1 august 1971 fitopatologie, membru, şi preşedinte al Academiei Române

47 MEMORIAE INGENII

(1948-1959), ministru al Agriculturii şi Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a publicat Flora R.P.R., Monografia uridinalelor din R.P.R. şi Monografia ustilaginalelor din Dimitrie R.P.R. 25. M. Neculae, Documentele lui Petre Iorgulescu Yor, ed. Editgraph, Buzău, 2011. Leonida - 26. 20 iulie 1872 – 5 martie 1925, savant de marcă, care a adus contribuţii de seamă la dezvoltarea geografiei, geologiei şi pedologiei, fiind ales membru al Academiei promotor al Române. 27. 16 mai 1886-1 martie 1960 , a susţinut aproape 300 de reprezentaţii pe scena Operei Române, dar şi în Italia construirii unei , la Milano (1914-1919), Roma (1922), Scala din Milano (1927-1940). 28. Matincă Costea, Muzeul Orăşenesc în climatul reţele de canale spiritual al localităţii noastre, transcript, emisiune locală radio din 28 august 1981. 29. Emil Lupu, Date arheologice privind Mânăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, în Mousaios, vol. IV, partea navigabile I, Buzău, 1994, p. 270. 30. Aşezarea Monteoru din punctul Cetăţuie, sat Oreavul, com. Valea Râmnicului, unde săpăturile au interioare în fost aprobate în 1994, dar au început în 1995, conform Memoriului justificativ al arh. Florentin-Liviu Cristea, Arh. Muz, dos. Corespondenţă expediată/1995, fila 9. România 31. Monument istoric de categoria A, pozitia LMI-2004, pentru jud. Buzău: 755, cod : BZ-II-a-A-02463. 32. Monument istoric de categoria A, pozitia LMI-2004, Aurel TUDORACHE, muzeograf pentru jud. Buzău: 755, cod : BZ-II-a-A-02463. 33. Scrisoare adresată lui Octavian Moşescu, Arh. Muz, Muzeul Național Tehnic dos. Corespondenţă expediată/ 1971, fila 8. “Prof. Ing. Dimitrie Leonida”

Bibliografie: Emil Lupu, Date arheologice privind Mânăstirea Continuăm seria prezentărilor legate de viaţa şi “Adormirea Maicii Domnului”, în Mousaios, vol. IV, partea activitatea lui Dimitrie Leonida cu o preocupare a I, Buzău, 1994, p. 269-309. Octavian Moşescu, Din jurnalul unui colecţionar, acestuia mai puţin cunoscută. Foarte puţini ştiu că Bucureşti, ed. Litera, 1974. Leonida a militat pentru construirea în România a Marcel Mureşanu, Interviu cu Negoiţă Lăptoiu, în Spaţii culturale, nr. 8, ianuarie-februarie 2010 unei reţele de canale navigabile interioare, care să fie conectată la reţeaua navigabilă a Europei. În revista Energia Leonida afirma: „Cea mai în- semnată problemă tehnică a ţării noastre este folosirea apelor”...”Problema aceasta nu cuprinde numai energia, de aceea trebuie considerată din toate punctele de vedere. Ca ţară agricolă ne interesează: irigaţia, apărarea contra inundaţiilor, transportul produselor agricole care se face mai economic pe apă, folosirea terenurilor vaste care alcătuiesc zonele inundabile ale apelor noastre cu regim sălbatec, etc.”1…“Adevărata cale pentru transporturile materialelor voluminoase şi a celor grele este apa, mai ales atunci când valoarea lor e relativ joasă, cum e cazul materialelor prime industriale, materiale de construcţii, cereale, etc.”2…

48 MEMORIAE INGENII

intensitate canale navigabile şi porturi”5 ce vor favoriza dezoltarea economică a Franţei. În Belgia între anii 1890-1905 traficul pe canale a crescut cu 110%, iar traficul pe calea ferată a crescut cu 50%, ministrul de finanţe al Belgiei spunea că „principalul factor în dezvoltarea economică a Belgiei a fost tocmai sistemul de căi navigabile cu care este înzestrată această ţară şi pe care se pot face transporturi ieftine, apoi înmulţirea punctelor de contact între canale, şosele şi căi ferate,

Cum considera Dimitrie Leonida că trebuiesc folosite apele în România

„E un lucru de toţi cunoscut că e mult mai uşor de a mişca un obiect Proiectele studiate care pluteşte pe de Dimitrie Leonida pentru construirea apă decât unul care ar fi târât pe uscat, chiar unei reţele de canale navigabile (revista dacă ar fi tras un vagon prevăzut cu roţi, cum Energia) este cazul la căile ferate. De aceia transporturile pe apă sunt cu mult mai ieftine decât acele care se pot face pe uscat.”3 Randamentul transpor- tului pe apă este mult mai bun decât pe şosea sau pe calea ferată „nu trebuie să uităm că: un cal trage 1-2 tone pe şosele, 5-10 tone pe şine şi 50-80 de tone pe un canal.”4 Studiind istoria dezvoltării economiilor din ţările Europei inimosul inginer a observat că realizarea de reţele navigabile interioare a dus la creşterea schimburilor comerciale şi implicit la dezvoltarea economică a ţărilor respective. Exemplele Franţei şi Belgiei sunt concludente în acest uşurarea transbordărilor, accesibilitatea porturilor, sens. care toate au stimulat construirea numeroaselor În anii 1870-1871 când francezii se aflau în război aşezăminte industriale şi comerciale....”6 cu Germania au început să „construiască cu mai multă Dimitrie Leonida trece în revista proiectele mai

49 MEMORIAE INGENII vechi pentru canale navigabile: „Râurile prevăzute Dunăre lucrări de regularizare a albiei râului. în Regulamentul Organic pentru a fi canalizate”, Dimitrie Leonida a considerat că prima linie de „Proiectul Giola pentru irigaţiuni şi canalizări”, navigaţie interioară care ar trebui să se construiască ar „proiectul ing. Alex. Davidescu de aprox. 250 km. trebui să fie Canalul-Argeş-Bucureşti-Dunăre. care lega Siretul cu Argeş cu ramificaţii”, „proiectul „Aruncându-ne o privire asupra Capitalelor din Poenaru”, un proiect mai extins şi studiile ing. străinătate, vom vedea importanţa covârşitoare pe care Ricardo Canela pentru construirea canalului o au căile navigabile interioare pentru alimentarea lor. Argeş-Bucureşti-Dunăre. Porturile acestor capitale depăşesc adesea în impor- Analizând toate aceste proiecte şi comparându-le tanţă chiar porturile maritime ale ţarilor respective. cu proiecte din alte ţări Dimitrie Leonida ajunge la Crearea unei căi navigabile interioare care să lege următoarele concluzii. oraşul Bucureşti cu Dunărea, este de importanţă vitală Mureşul poate fi legat uşor cu Oltul întrebuinţân- pentru dezvoltarea acestui oraş şi ne dă posibilitatea du-se Târnava Mare, Valea Pârâului Alb şi Valea să rezolvăm în acelaşi timp şi alte probleme, tot atât de Pârâului Cibin. importante: Oltul a fost întrebuinţat vremelnic pentru navigaţie - producerea energiei necesară nevoilor oraşului şi în timpul ocupaţiei austriece a Olteniei şi poate deveni a industriilor, navigabil de la Făgăraş la Dunăre. - alimentarea cu apă, Jiul, deşi cu volum mai mic, poate alimenta un - punerea în valoare a unei regiuni din Capitală, - punerea în valoare a unei regiuni mari inundabile din jud. Ilfov. Fiind dată posibilitatea tehnică a înfăptuirei în bune condiţiuni economice a canalu- lui Argeş – Dunăre – Bucureşti, credem că ar trebui să păşim fără întârziere la realizarea acestei lucrări.”7…“soluţiunea cea mai bună este construirea unui canal artificial, alimentat de apele Argeşului, care ar putea

Liniile de navigaţie interioară propuse de Dimitrie Leonida (revista fi chiar şi acumulate în bazinuri Energia) mari de alimentare pe văi, canal care ar trece prin Bucureşti canal de la Craiova la Dunăre. şi ar ajunge în Dunăre la Olteniţa, fiind prevăzut cu Bucureştiul poate deveni port prin canalul Argeş mai multe ecluze şi uzini hidroelectrice, la Bucureşti, -Bucureşti - Dunăre. Orăşti şi Budeşti.” Adâncimea canalului fluvial Argeş- Siretul în partea de jos a fost navigabil vremelnic şi Bucureşti-Dunăre ar fi de aprox. 3 m. ar fi nevoie de un canal lateral între Bacău şi Mărăşeşti, Un alt aspect subliniat de Dimitrie Leonida este alimentat de apele Siretului, iar de la Mărăşeşti la crearea de „industrii” în zonele prin care trece canalul,

50 MEMORIAE INGENII

Bibliografie Dimitrie Leonida, „Cum trebuie privită problema electrificării”, Extras din Analele CFR Nr. 1, Bucureşti,1947. Dimitrie Leonida, „Problema ener- giei în România”, Cartea Românească, Bucureşti, 1942. Revista Energia nr. 4-5, 1921. Revista Energia nr. 11-12, 1927 pentru că materia primă va fi mai ieftină. Reţeaua de canale navigabile interioare din România ar trebui să fie conectată cu reţeaua de canale navigabile din Europa Centrală, dar şi cu canalele navigabile care brăzdează Nord-Vestul Europei prin Germania, Belgia, Franţa şi Olanda. Astfel mărfurile ar putea fi transportate pe apă din toate aceste ţări la Bucureşti şi pe Dunăre la porturile româneşti de la Marea Neagră, scăzând mult costurile de transport. Încheiem acestă scurtă prezentare a preocupărilor lui Dimitrie Leonida pentru realizarea unei reţele de canale navigabile în România cu un citat dat de acesta din Herbert Quick8 „...o naţiune se poate considera victorioasă când: „are pământul cel mai productiv, cea mai mare energie naţională, cel mai bun sistem de instrucţiune industrială, cele mai adânci porturi, cele mai bune mijloace de comunicaţie şi cea mai înţeleaptă politică în conservarea izvoarelor de energie.”9

Cum ar putea arăta Portul Bucureşti

NOTE 1. Dimitrie Leonida, „Canalul Argeş-Bucureşti-Dunăre” Revista Energia nr. 11-12, 1927, pag. 701. 2. Dimitrie Leonida, Întrebuinţarea apelor noastre, Energia nr. 4-5, 1921, pag. 303. 3. Ibidem 4. Dimitrie Leonida, Problema energiei în România, Cartea Românească, Bucureşti, 1942, pag 13. 5. Dimitrie Leonida, Canalul Argeş Bucureşti Dunăre, Revista Energia nr. 11-12,1927, pag. 700. 6. Op. cit. pag 701. 7. Dimitrie Leonida, „Canalul Argeş-Bucureşti-Dunăre” Revista Energia nr. 11-12, 1927, pag. 700. 8. John Herbert Rapid (1861-1925), scriitor american de succes apreciat de Dimitrie Leonida, care a susţinut că americanii trebuie să-şi schimbe fundamental atitudinea cu privire la resursele naturale ale națiunii. 9. Dimitrie Leonida, Electrificarea României, revista Energia nr. 4-5, pag 347

51 MEMORIAE INGENII

Ioan Tincu. Aveam mari emoţii cu toţii. Cei doi profesori stăteau de vorbă Dimitrie Leonida între dânşii şi, din când în când, intrau şi la noi în compartimente ca să ne încurajeze. Profesorul nostru, domnul Vasile Bogdăneţ, ne-a promis – una din luminile celor care concuram la fizică, printre care mă aflam şi eu, că toţi vom avea din partea dumnealui, ca recompensă, o vizită la uzina electrică a oraşului Fălticeni iar, celor care vor lua premii la faza Fălticenilor pe regiune, li se vor acorda diplome de către conducerea liceului şi vor primi şi alte stimulente. Cei de la matematică şi-au exprimat dorinţa să viziteze şi ei uzina. Concursul a fost foarte greu. Erau prezenţi elevi de la toate Ovidiu MUSTAȚĂ liceele din regiune. În alte zile erau programate concursurile la celelalte obiecte. Întorşi acasă, am aşteptat câteva zile rezultatele. Era pentru n iulie, anul acesta, în sala mare a Complexului Muzeal Ion Î prima dată când participam la un concurs de un asemenea nivel. Irimescu din oraşul Fălticeni am participat, cu mare plăcere, la Era în joc renumele liceului nostru. lansarea unei cărţi scrisă de doamna profesor Mioara Gafencu Mare ne-a fost bucuria când am fost chemaţi la cancelaria împreună cu cei doi copii ai dumneaei, Dana Busuioc şi Sorin profesorilor şi acolo, profesorul Bogdăneţ, ne-a înmânat, celor Gafencu – ambii, de asemenea, profesori. premiaţi la Câmpulung, premiile care constau în câte un pachet cu Cartea se intitulează „Vasile Ciurea şi Dimitrie Leonida – cărţi cu mențiunea în scris a locului obținut la concurs. Păstrez şi dimensiunile timpului”. acum aceste cărți în bibliotecă. Ne-a felicitat și a reamintit, de faţă Ambele personalităţi cărora li s-a dedicat cartea se născuseră cu ceilalţi profesori, şi promisiunea dumnealui de a vizita uzina în anul 1883 la Fălticeni. Se împlineau 130 de ani de la naşterea lor. electrică. Nu știam ce surpriză ne era pregătită acolo. Ce dar putea fi mai frumos decât acest gest de preţuire pentru a Profesorul Vasile Bogdăneţ era bun prieten cu inginerul păstra vie amintirea lor! Ioan Voloşciuc care deținea pe atunci funcția de inginer şef la Despre profesorul Vasile Ciurea nu pot decât să scriu că a fost Întreprinderea de Gospodărie Orăşenească, de care depindea şi un mare dascăl şi că a înfiinţat în Fălticeni un muzeu al oraşului, uzina electrică a oraşului. considerat de mulţi ca cel mai valoros din această parte a ţării. Într-o bună zi, la sfârşitul programului, eram toţi cei dois- Mă voi ocupa în cele ce urmează de unul din marii înaintaşi ai prezece participanţi la concursul de la Câmpulung în faţa liceului inginerilor din România, Dimitrie Leonida, cel care a fost autorul şi de acolo, împreună cu domnul profesor Bogdăneţ, am mers primului proiect pentru construcţia hidrocentralei de la Bicaz şi a la uzină. Ne aştepta domnul inginer Ioan Voloşciuc. Am primit, elaborat primul plan de electrificare al României. înainte de intrarea în uzină, un scurt dar foarte clar instructaj de la Am avut norocul să-l cunosc, mai precis să-l văd și să-l aud, pe dumnealui. Trebuia să stăm la o anumită distanţă de motoarele din Dimitrie Leonida. uzină şi să nu atingem nici o instalaţie pe lângă care treceam. Era În apropiere de sfârşitul anului şcolar 1951-1952 un grup de pentru prima dată când vizitam o uzină electrică. elevi selecționați pe baza rezultatelor la învăţătură de la liceul În uzină inginerul Voloşciuc ne-a prezentat doi maiştri. Unul “Nicu Gane” am reprezentat raionul Fălticeni la faza pe regiune era maistrul mecanic al uzinei şi celălalt maistrul electrician al a concursului la care au participat cele mai bune licee din toate uzinei. Era zgomot mare şi greu se auzea. Trebuia să stăm foarte raioanele regiunii (din actualele județe Suceava și Botoșani). aproape de ei ca să auzim explicațiile lor. Era perioada imediat următoare aplicării legii învățământului La un moment dat, un mecanic a intrat grăbit în uzină, s-a după modelul sovietic. Toate liceele se numeau școli medii, apropiat de domnul inginer Voloşciuc şi i-a spus că-l caută cineva manualele erau serios afectate de ideologia comunistă, Istoria la poartă. Inginerul Voloşciuc ne-a rugat să ieşim din clădirea României scrisă de un oarecare Roller era, de fapt, o istorie uzinei. Practic, explicaţiile maiştrilor se terminaseră. Am ieşit cu falsificată a României. Suferiseră mai puțin științele exacte dar toţii în curte. și acolo predominau drept autori ai majorității descoperirilor, Inginerul Voloşciuc a plecat către poartă iar de la poartă a teoremelor şi invențiilor importante nume cu terminația „ov”. făcut câţiva paşi către dânsul un domn în vârstă. S-au întâlnit şi Se trecea de la liceul serios de douăsprezece clase la cel de zece s-au îmbrăţişat. Cei doi maiştri care ne dăduseră explicaţii în uzină clase. i-au spus domnului profesor Bogdăneţ, rămas cu noi, că domnul în Grupa noastră era formată din elevi din clasele a VIII-a, a IX-a vârstă este inginerul Dimitrie Leonida și au început să vorbească şi a X-a care o ajunsese din urmă și pe a XI-a. foarte frumos despre dânsul. Ziceau că este un mare specialist Îmi amintesc de Paul Matei, Hary Ofenberg şi Doru Ioanovici electromecanic. din clasele a X-a – a XI-a, de Constantin Amariei, Laurenţiu La un moment dat, domnul inginer Voloşciuc ne-a făcut un Grădinaru şi Gavril Gavrilescu din clasa a IX-a, de Radu semn ca să mergem și noi către poartă. Avusese timp să-i spună Alexandru Ghiurea, Paul Dumitrache, Simonel Bercovici, Segal domnului inginer Leonida câteva cuvinte despre domnul profesor Strulică şi Constantin Aanei care erau colegi de clasă cu mine. Bogdăneț și despre noi, elevii din grup. Când ne-am întâlnit cu Capitala regiunii Suceava era la Câmpulung Moldovenesc. toţii la poartă, domnul inginer Leonida s-a recomandat cu voce Emil Bodnăraş, care făcea parte din conducerea ţării pe atunci, tare, a dat mai întâi mâna cu domnul profesor Bogdăneţ, apoi avea o mare preferință pentru oraşul Câmpulung Moldovenesc şi a dat mâna cu fiecare dintre noi şi îmi amintesc doar că ne-a de aceea, pentru scurt timp, Câmpulungul a fost ales. Datorită lui, felicitat că învăţăm bine şi că am fost recompensaţi cu această acolo s-a construit şi liceul militar care-i purta numele. vizită la uzina electrică. Ne-a îndemnat să ne alegem la absolvirea Conducătorul delegaţiei de elevi de la liceul “Nicu Gane” era liceului frumoasa profesie de inginer. Parcă-l aud cum ne-a spus chiar directorul liceului, profesorul de fizică Vasile Bogdăneţ. că nu există satisfacție mai mare decât aceea de a vedea cum se Elevii din delegaţia fălticineană concuram la fizică şi la învârt toate motoarele din fabrici dacă sunt legate la dinamul care matematică. produce energia electrică. Ne-a spus, de asemenea, că pentru toţi Am mers cu trenul până la Câmpulung Moldovenesc. În locuitorii ţării, dar mai ales pentru cei de la sate, nu există dorinţă aceleaşi tren era şi o delegaţie de eleve de la liceul de fete din mai mare decât să vadă şi în casele lor cum se aprinde lumina Fălticeni. Responsabilul delegaţiei lor era profesorul de matematică

52 MEMORIAE INGENII electrică. De treburile acestea, ne-a spus dânsul, se ocupă inginerii “Lumini fălticinene” scrisă de domnul Eugen Dimitriu. care fac facultatea de Electrotehnică. Acest domn va împlini la 1 octombrie anul acesta vârsta de A plecat cu domnul Voloşciuc iar noi, cu domnul profesor, am 90 de ani! Este un neobosit colecționar de amintiri, de scrisori, mers o bucată de drum împreună şi apoi ne-am dus fiecare spre de fotografii care aparțin personalităților care s-au născut sau au casa lui. trăit o parte din viața lor în acest oraș de care este, pur și simplu, A venit şi vremea când a trebuit să ne alegem facultatea la care îndrăgostit. trebuia să dăm admiterea. Începuse industrializarea ţării, se făcea Este un muzeograf de excepție. Dânsul a înființat în anul 1972, multă propagandă pentru ca electrificarea să cuprindă întreaga ţară în casele care au aparținut marelui critic literar Eugen Lovinescu, şi de aceea Politehnica atrăgea mulţi dintre cei mai buni absolvenţi „Galeria oamenilor de seamă” din orașul Fălticeni. de licee. Sunt unul din oamenii care îl cunosc și îl prețuiesc în mod Cred că nu este totuşi o simplă întâmplare ca patru dintre deosebit. Am primit de la domnul Dimitriu, cu dedicaţie, toate elevii care eram atunci vizitatori ai uzinei de la Fălticeni să fi optat cărțile pe care le-a publicat. pentru profesia de inginer electrotehnician. Doru Ioanovici a fost Am păstrat un exemplar din cărțile pe care le am de la domnul mulţi ani energeticul şef al Combinatului Siderurgic de la Galaţi, Dimitriu pe care le-am donat Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida Laurenţiu Grădinaru a fost inginer şef al Întreprinderii Tehnoton de la Bucureşti. din Iaşi – cea mai importantă uzină de profil electrotehnic – elec- Doresc foarte mult ca standul dedicat lui Dimitrie Leonida în tronică a Iaşi-ului, Gavril Gavrilescu a lucrat ca inginer la Institutul “Galeria oamenilor de seamă” din Fălticeni să se completeze cu de Cercetări şi Proiectări pentru Electrotehnică la Bucureşti şi documente care să reflecte impresionanta sa activitate. apoi la Centrala Industrială pentru tehnica de calcul, Simonel A terminat în 1908 Şcoala Politehnică de la Charlottenburg Bercovici și-a început cariera ca inginer energetic la filatura – Germania, cu distincţie, având ca lucrare de diplomă primul din Fălticeni, apoi am fost colegi de muncă la Întreprinderea proiect al hidrocentralei de la Bicaz. Întors în ţară a înfiinţat în regională de Electricitate de la Suceava și apoi, după plecarea în 1908 Școala de electricieni şi mecanici de la Bucureşti, prima 1976 în Israel, a condus lucrările de instalare a tramvaiului din de acest gen din ţară. Se angajează la primăria capitalei unde orașul Ierusalim. Subsemnatul am lucrat practic toată viaţa în abordează problemele tramvaielor, problema metroului şi domeniul energiei electrice mai întâi la Fălticeni, chiar la uzina problema Bucureşti – port la Dunăre. Tot atunci a început să electrică, apoi la Suceava ca şef al Şantierului electrificări rurale colecţioneze exponate pentru muzeul tehnic pe care l-a deschis din cadrul Întreprinderii Regionale de Electricitate, unde am fost publicului în 1909 şi pe care l-a tot completat iar în 1950 l-a donat promovat mai întâi ca inginer şef şi apoi ca director. După mutarea statului român. Între anii 1910 – 1913 proiectează şi construieşte la Bucureşti am fost director al Întreprinderii de Distribuţie a cea mai modernă termocentrală din ţară, termocentrala Grozăveşti Energiei Electrice din Bucureşti (IDEB), director al Direcţiei din Bucureşti; personalul acestei uzine a fost asigurat de primele de Dezvoltare şi apoi vicepreşedinte al Regiei Naţionale de promoţii de absolvenţi ai Școlii de electricieni şi mecanici. În anul Electricitate (RENEL). 1913 înfiinţează societatea “Energia”, proiectează uzina electrică De multe ori când ne întâlneam între noi câte doi, trei, sau, de la Botoşani (la care partea de construcţii l-a avut ca proiectant mai rar, toţi patru, și foarte rar, toți cinci, ne aduceam aminte cu pe Anghel Saligny) şi o extinde pe cea de la Focşani. Tot în 1913 plăcere de prima noastră vizită la uzina electrică din Fălticeni și de participă prin societatea „Energia” la licitaţia organizată de întâlnirea surpriză cu Dimitrie Leonida! primăria oraşului Fălticeni (primar era marele om de cultură Artur Am aflat mult mai târziu de la domnul inginer Voloşciuc că Gorovei) pentru proiectarea şi construcţia uzinei electrice şi a Dimitrie Leonida nu avea voie să intre în uzina electrică şi că era reţelei de iluminat electric a oraşului. foarte prudent pentru că ştia că este urmărit. În perioada grea care a început odată cu războiul balcanic şi a Am avut ocazia să discut mai multe cu domnul inginer continuat apoi cu participarea României la primul război mondial, Voloşciuc după ce, în anul 1959, după terminarea facultăţii, mi-am a lucrat pentru armata română construind o staţie de TFF cu care început activitatea ca inginer, chiar la uzina electrică din Fălticeni. conducerea ţării a putut ţine legătura cu capii oştirii de pe front. Între timp se construise o nouă uzină electrică a orașului, gard în În luna ianuarie 1921 a apărut primul număr din revista gard cu uzina veche. În oraș apăruseră consumatorii industriali, „Energia”, revistă scoasă pe cheltuiala sa proprie, el fiind redac- între care cel mai mare era Filatura, și se extinseseră rețelele de torul şef şi sufletul publicaţiei. În numărul special 4-5 al revistei distribuție pentru alimentarea cu energie electrică a consumato- „Energia” s-a publicat un amplu studiu al lui Dimitrie Leonida rilor casnici și a micilor unităţi publice şi comerciale. privind „Electrificarea României”. Studiul reprezintă o primă Mă întâlneam des cu domnul inginer Voloşciuc. Mi-a spus propunere de plan pentru electrificarea ţării, întocmit şi prezentat că atunci, când l-am văzut şi noi, grupul de elevi, pe Dimitrie în 1921, în care se prefigurează - pentru prima dată — sistemul Leonida, acesta era foarte fericit că, în sfârşit, începuseră lucrările energetic naţional (la 110 şi 70 kV). la hidrocentrala de la Bicaz. Unul din visurile lui se transforma în Lucrarea, care este în acelaşi timp o pledoarie pentru tehnică şi realitate. progres, porneşte de la principii de un înalt patriotism, impunând Mi-a dezvăluit, inginerul Voloșciuc, că făcuse în așa fel ca, „să considerăm interesele mari ale ţării, care cer adesea sacrificarea atunci când a știut sigur că Dimitrie Leonida va fi în Fălticeni, să-l micilor interese, căci s-a dovedit că numai acolo unde au existat roage să vină pentru câteva minute măcar până la poartă la uzină organizaţiuni puternice, ele au putut dăinui (...) Trebuie să luăm la o anumită oră și că l-a anunțat și pe domnul profesor Bogdăneț locul ce ni se cuvine printre pionierii mişcării de progres” [ ]. ca să ne aducă să vedem uzina dar și ca să-l cunoaştem pe Dimitrie Potrivit planului anexat la studiu, teritoriul Bucovinei urma să Leonida. Aceasta a fost cea mai mare răsplată pentru că am fie parcurs de linia electrică de 110 kV Stejaru - Fălticeni - Siret - reprezentat bine liceul „Nicu Gane”. Cernăuţi. Staţia Fălticeni era gândită ca un nod energetic alimentat Mai târziu mi-am dat seama că am văzut şi eu o mare de la C.H.E. Stejaru prin staţia Tg. Neamţ şi ca injecţie spre zona personalitate care nu avea voie să intre în uzina electrică a oraşului Botoşani - Dorohoi (aşa cum este astăzi), dar la 70 kV. Distribuţia în care se născuse, cu toate că era unul din cei mai mari ingineri în judeţ urma să se realizeze prin linii de medie tensiune sprijinite electrotehnici ai ţării, cu toate că în 1913 participase la prima pe barele staţiilor Fălticeni (în zona sudică, până la Suceava), licitaţie lansată de primăria oraşului Fălticeni pentru construcţia Siret (în zona estică) şi Cernăuţi (în zona nordică), precum şi uzinei electrice şi cu toate că era autorul primului plan de insularizat în zona C.H.E. Toance (cu amplasamentul ulterior la electrificare al României, întocmit încă în anul 1921! Borca), pentru zona Broşteni - Vatra Dornei. Zonele Gura Humor Multe despre Dimitrie Leonida am aflat din cartea intitulată şi Câmpulung urmau să se alimenteze de la C.H.E. Prisaca Dornei,

53 MEMORIAE INGENII care într-o primă etapă ar fi funcţionat şi aceasta izolat faţă de să rămână. Ţinea foarte mult ca să-şi vadă visurile realizate. sistemul energetic naţional. A trăit bucuria de a nu i se închide şcoala de electricieni şi M-am oprit la acest capitol din activitatea lui Dimitrie Leonida mecanici. Se temea de răuvoitori şi de acuzaţii nedrepte. pentru că din planul de electrificare al României am dorit să scot A fost consultant al Comisiei pentru elaborarea planului de un detaliu despre zona de Nord-Est a României (România Mare electrificare al ţării şi nu l-a deranjat faptul că întreaga sa concepţie cum era pe atunci), zonă care include şi oraşul Fălticeni. despre acest subiect era acum pusă pe portativul propagandei Mă număr printre continuatorii operei de electrificare a ţării comuniste care afişa peste tot lozinca că “socialismul este puterea gândită de marele înaintaş Dimitrie Leonida. Dar, înainte de a scrie sovietelor plus electrificarea întregii ţări”. Pe Dimitrie Leonida nu-l câteva cuvinte despre aportul pe care l-am adus în acest domeniu, interesa propaganda ci îl interesa ca să se facă efectiv electrificarea. trebuie să menţionez pe un alt mare înaintaş care tot din meleagu- Nu l-a deranjat, de asemenea, nici faptul că, după terminarea rile fălticinene se trage şi anume pe domnul Vasile Nitu. în 1960 a lucrărilor de la hidrocentrala de la Bicaz, al cărui prim Originar din satul Oniceni, Vasile Nitu a ajuns, prin calităţile proiectant a fost, aceasta s-a numit hidrocentrala Vladimir sale şi printr-un efort extraordinar să devină directorul Institutului Ilici Lenin! Abia din 1990 hidrocentrala de la Bicaz se numeşte de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE) de la Bucureşti. Multe hidrocentrala Dimitrie Leonida. din liniile şi staţiile de transformare cuprinse în cele descrise Cred că era sigur că aşa are să fie. Nu a mai apucat însă zilele mai sus au fost proiectate efectiv de către ISPE sub conducerea acelea. directorului Vasile Nitu. Ţinea foarte mult la zona noastră. Orice S-a stins din viaţă la 14 martie 1965, la vârsta de 82 de ani. lucrare de proiectare de care aveam nevoie în regiunea Suceava a În ceea ce priveşte electrificarea şi aportul meu în acest fost întotdeauna printre priorităţile sale. A obţinut titlul de doctor domeniu. inginer şi apoi a predat şi la facultatea de Energetică de la Institutul Mă mândresc că am făcut parte din generaţia care a înfăptuit Politehnic Bucureşti. electrificarea României. Au fost un număr de lucrări care, pe Profesor doctor docent Vasile Nitu a fost cel care a predat unor întreg teritoriul ţării, s-au concretizat în centrale electrice, termo şi serii întregi de studenţi de la Energetică cursul de „fiabilitatea hidrocentrale şi, mai târziu, şi o centrală nucleară, legate între ele sistemelor energetice”. printr-un număr de linii de înaltă şi foarte înaltă tensiune. L-am cunoscut foarte bine. Am fost de multe ori la ISPE, la S-a format un tot unitar, bine conceput şi realizat, care s-a dumnealui, i-am cunoscut familia exemplară. numit Sistemul Energetic Naţional. A fost secretarul Comitetului Naţional Român al Organizaţiei Toate aceste lucrări pot constitui, fără exagerare, o operă care “Conferinţa Internaţională a Marilor Reţele Electrice” (CIGRE). se numeşte în două cuvinte “electrificarea ţării”. Am colaborat perfect pentru organizarea la Suceava, în anul În zona în care mi-am început activitatea profesională, la 1983, a sesiunii Comitetului CIGRE pentru staţii de transformare. Fălticeni şi apoi la Suceava, am trăit o perioadă de maxim efort Ne-a sprijinit, prin relaţiile pe care le avea, pentru a putea să colectiv. punem în practică, împreună cu conducerea Institutului de La 1 august 1960 s-a pus în funcţiune linia Bicaz-Suceava Învăţământ Superior de la Suceava, iniţiativa mea de a se înfiinţa în prin care regiunea Suceava a fost racordată la sistemul energetic cadrul Institutului şi profilul electric. naţional. Stabilit, după 1990, în Canada a fost în continuare preocupat La Fălticeni, unde îmi începusem cariera profesională chiar la de evoluţia sistemului energetic românesc la care a avut o con- uzina electrică încă din august 1959, racordul de 110 kV şi staţia de tribuţie foarte importantă. transformare 110/15/6 kV s-a pus în funcţiune în februarie 1962. M-am întâlnit cu dumnealui şi la Toronto, unde fiul meu a Am trăit acele clipe când în uzina electrică nu mai funcţiona locuit mulţi ani, şi dorea să-i spun ultimele noutăţi din sistemul nici un grup iar în oraş era lumină! Mecanicilor din uzină nu le energetic românesc. Cred că am fost unul din ultimii români din venea să creadă că se poate aşa ceva. ţară care l-am prins în viaţă. Primarul oraşului ne-a trimis o scrisoare în care făcea direct Fiica dumnealui, Puica Nitu, duce mai departe renumele răspunzători că am introdus “înalta tensiune în casele oamenilor”! tatălui. Este consilier pe probleme energetice la Ontario Hydro din şi că o să vedem noi ce o să păţim dacă o să apară morţi prin Toronto. Organizează în România, la fiecare doi ani, în memoria electrocutare. tatălui său, conferinţe cu participare internaţională în diferite oraşe Să fi văzut Artur Gorovei sau Dimitrie Leonida cine ajunsese universitare din ţară. primar. Îi explicasem de nu ştiu câte ori că aceeaşi tensiune va fi la Revenind la evocarea personalităţii lui Dimitrie Leonida prizele din casele oamenilor, îl condusesem la staţie încă în timpul trebuie să arătăm contribuţia pe care a adus-o la elaborarea legii lucrărilor ca să vadă despre ce este vorba dar, din păcate, tot n-a energiei, legii apelor şi legii minelor. înţeles nimic. În perioada 1924 – 1941 a fost profesor la Şcoala Politehnică Eram foarte fericit că la Fălticeni nu se mai întrerupea lumina din Timişoara. nici la filatură, nici la iluminat şi nici la cinematograf, a cărui În paralel, au continuat o serie de lucrări iniţiate prin societatea directoare venea, foc şi pară, la uzină să mă ia să mă războiesc eu “Energia”. La Fălticeni (culmea ghinionului) – chiar în oraşul lui cu oamenii care plătiseră biletul la film şi îi cereau banii înapoi natal, uzina electrică a fost pusă în funcţiune abia în 1925, după 12 pentru că se întrerupsese lumina! ani de când se câştigase licitaţia. Am fost promovat în toamna lui 1962 la Suceava unde am fost Activitatea de profesor a lui Dimitrie Leonida a continuat la numit, după câteva luni, şeful Şantierului de Construcţii-Montaj, Politehnica din Bucureşti în perioada 1941-1945. care avea ca obiectiv principal electrificarea satelor. A vizitat mai multe ţări. În America a fost impresionat de Aproape 700 de localităţi, sate mai mici sau mai mari, din dezvoltarea economică şi de organizarea muncii. A vizitat acolo actualele judeţe Suceava şi Botoşani au fost electrificate în perioada baraje în construcţie, căi ferate electrificate, centrale electrice, mari 1963 – 1970 (când s-a electrificat ultimul sat din judeţul Suceava) întreprinderi de produse electrotehnice. A fost ales membru al şi, respectiv, 1972 în judeţul Botoşani. „American Institute of Electrical Engineers”. Am fost fericit că în cartea scrisă de doamna profesor Gafencu În anul 1935 profesorul inginer Dimitrie Leonida este ales şi copiii dumneaei s-a menţionat momentul punerii în funcţiune a membru al Academiei de Ştiinţe (Secţia Tehnică). În acelaşi an este reţelei din satul Pocoleni, comuna Rădăşeni. invitat să facă parte din „Royal Society of Arts” de la Londra. Citez din carte “Semnalăm un amănunt, reţinut dintr-o După instalarea regimului comunist din ţara noastră Dimitrie informaţie de presă, simbolic în esenţa lui pentru închiderea unui Leonida a avut de ales între a părăsi ţara sau a rămâne aici. A ales circuit: ing. Ovidiu Mustaţă – tot fălticinean – fost director la IRE a

54 MEMORIAE INGENII instalat în 1970 lumina la Pocoleni (comuna Rădăşeni), ultimul sat Am trăit atunci sentimentul datoriei împlinite. care rămăsese neelectrificat, în timp ce Rădăşenii, prima comună Din iunie 2009, Suceava este racordată la reţeaua de 400 kV electrificată din zona Fălticeni, fusese înscrisă încă din proiectul de unde urmează să se alimenteze linia de 400 kV Suceava – Bălţi Leonida”. (Republica Moldova) şi să se închidă bucla de 400 kV cu Ardealul De fapt, Rădăşenii, satul reşedinţă de comună a fost electrificat prin linia Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa – Cluj. prin extinderea oraşului Fălticeni încă în 1945, iar abia după 25 de Realizarea visurilor lui Dimitrie Leonida continuă. ani lumina electrică a ajuns şi la Pocoleni, un sat care apăruse în La sediul întreprinderii de la Suceava, sala principală poartă acest interval de timp. numele lui Dimitrie Leonida. Punerea în funcţiune a avut loc în ziua de 29 decembrie 1970. La universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, fostul Institutul În aceeaşi zi s-a pus în funcţiune şi linia de 110 kV Bicaz – Gura de Învăţământ Superior, unul dintre amfiteatre poartă numele lui Barnarului prin care s-a închis inelul de înaltă tensiune care Dimitrie Leonida alimenta, din sistemul energetic naţional, fosta regiune Suceava, asigurându-se astfel dubla alimentare a tuturor consumatorilor.

Povestea fotografiei (scurtă cronologie a tehnicii

fotografice)

Pictură rupestră peştera Coliboaia Ing. Nicu DUMITRACHE Muzeul Național Tehnic Dumnezeu, a pictat lăcaşurile de cult cu scene religio- “Prof. Ing. Dimitrie Leonida” ase. Ideea înregistrării şi păstrării imaginilor cotidiene direct cu lumina emisă de obiectele înconjurătoare, Gândul, cuvântul, pentru a putea fi păstrate fară aportul emoţional al nici unui pictor, făra penel, şi transmise au fost inventate scrierea şi mai târziu pensule, sau vopsele, pe un suport sensibil la lumină, tiparul. Mai mult din motive culturale decât din este un ideal foarte vechi, care a putut fi realizat pentru motive practice, omul primitiv a dorit ca lumea lui să prima dată de abia în 1826 de Nicephore Niepce. figureze în fresce, în imagini relevate, uneori, nu fără talent, pe pereţii grotelor. Amintim picturile rupestre de la Tassili – Algeria, Altamira – Spania sau Lascaux – Franţa. Specialiştii în artă rupestră, printre care îi amintim pe Jean Clottes şi Bernard Gély din Franţa, afirmă că picturile rupestre descoperite de o misiune franco – română, în iunie 2010 în peştera Coliboaia de pe valea Sighiştelului, în Bihor, sunt printre cele mai vechi din Europa având o vârstă de aprox. 36 000 de ani, datare confirmată ulterior şi pe baza determinărilor cu Carbon 14. Mai târziu, din aceeaşi Frescă a bisericii mânăstirii Voroneţ, ctitorie a lui Ştefan cel necesitate estetică omul, care între timp l-a aflat pe Mare și Sfânt, ridicată în anul 1488

55 MEMORIAE INGENII

A apărut astfel prima fotografie durabilă şi obscure, imaginează sisteme optice comlexe pentru concomitent o nouă artă sau tehnică şi amintim aici a simula funcţiile ochiului, realizează diferite aparate că poate nu întâmplător în greceşte pentru artă se optice cum este şi “perspectograful”. foloseşte cuvântul „tehne”.

Ochiul uman

Ochiul uman este de fapt o cameră obscură. Autoportret Leonardo da Vinci 1512 Lumina din mediu ajunge la ochi, străbate corneea, cu semnătura artistului în oglindă pătrunde în mediul întunecos al pupilei iar cristalinul (Galleria Nazionale, Torino) din spatele pupilei joacă rolul unei lentile, o lentila deformabilă care are posibilitatea să-şi modifice în permanenţă distanţa focală, astfel încât imaginea să Schiţă a lui da Vinci prez- aibe o claritate cât mai bună când se proiectează pe entând modul cum ochiul uman preia o imagine reală. retină. Aceasta din urmă este impresionată de lumină precum suportul fotosensibil de la un aparat foto şi, la fel ca la aparatul foto, imaginea este inversată adică “cu susul în jos”. Omul de ştiinţă arab Abu Ali al-Hassn Ibn al- Haitham (965-1039), cunoscut în vest cu numele de

Schiţa lui Alhacen cu modul cum se formează imaginea în camera obscură

Alhacen în cartea sa “Optica”, a descris proprietăţile Desen al lui Leonardo da Vinci prezentând aparatul optic camerei obscure folosind pentru prima dată termenul imaginat de acesta, „perspectograful”

“al-bayt al-muthlin”, în traducere cameră obscur.

Figură importantă a Renaşterii italiene, Leonardo În prima jumătate a sec. al XIX- lea, Nicephore da Vinci, se consacră şi unor studii şi experimente Niepce şi Louis Daguerre în Franţa şi William Fox asupra ochiului şi a razelor de lumină, pune la punct Talbot în Anglia au realizat primele fotografii utilizând camere optice ce funcţionau pe principiul camerei

56 MEMORIAE INGENII aparate ce au funcţionat pe principiul camerei obscure

Schiţa camerei obscure a lui Daguerre: O – Obiectiv / A,B - Elemente culisante / N - Placa sensibilă / VV - Placă din sticlă mată, detaşabilă Prima imagine permanentă cunoscută în istoria fotografiei, realizată de Niepce în 1826 de la fereastra camerei sale din Le Gras, după o expunere de 8 ore, folosind o cameră ob- scură şi o combinaţie chimică sub formă de bitum de Iudeea.

sale din Anglia, botanistul Francis Bauer, care a scris pe hărtia din spatele ramei acestei plăci, numele lui Niepce şi câteva detalii despre procedeu. În felul acesta prima fotografie din lume s-a păstrat până în zilele noastre.

Joseph Nicephore Niepce (1765-1833)

În vara anului 1826 Niepce a orientat o cameră obscură în care a montat o placă pe care a depus bitum de Iudeea, spre peisajul care se vedea de la fereastra camerei sale de lucru. După 8 ore de expunere placa a fost scoasă şi imaginea a devenit vizibilă după ce Niepce a spălat placa cu petrol rafinat. Rezultatul era o imagine pozitivă permanentă. Acest procedeu a fost Filă a manuscrisului înaintat de Niepce la Royal Society în numit de Niepce „heliografie”. 1827, în care prezintă procedeul său „Heliografia” În 1827 Niepce merge în Anglia şi prezintă la Royal Society procedeul său „Heliografia”. Înainte să se reîntoarcă în Franţa, Niepce lasă artefactul său gazdei

57 MEMORIAE INGENII

Semnarea contractului de colaborare între Nicephore Niepce şi Louis Daguerre în anul 1829

Notaţiile lui Francis Bauer pe spatele plăcii lui Niepce 1827

După întoarcerea din Anglia în februarie 1828 Nicephore Niepce a corespondat cu pictorul şi sce- nograful Louis Jaques Daguerre sugerându-i să lucreze cu el pentru a dezvolta invenţia sa „heliografia”.

Louis Jaques Daguerre (1787-1851) Prezentarea la Academia de Ştiinţe Franceze a dagherotipiei în 1839

Prima informaţie despre folosirea dagherotipului în România o găsim în „Gazeta de Transilvania” din 1842, care anunţă că a sosit la Braşov Gottfried Bart „eliograful, adecă zugrăvitorul cu razele soarelui”. În În decembrie 1829 Nicephore Niepce şi Louis acelaşi an „Albina românească” cheamă pe toţi cei Daguerre au semnat un cotract de colaborare iar care doresc să-şi facă portretul „prin minunata aflare în 1832 aceştia au pus la punct un nou procedeu: a faimosului Dagher, să vină la Depozitul productelor „physautotypie”. industriei naţionale” din Iaşi. Ziarul bucureştean După moartea în 1833 a lui Nicephore Niepce, fiul „Vestitorul Românesc” din 19 Martie 1843 anunţa că acestuia Isidore Niepce, ia locul tatălui său în cadrul „Madame Wilhelmina Priz arată înaintea nobilimii şi parteneriatului semnat cu Daguerre. cinstit publicului că a sosit în capitală şi se recoman- Dar Daguerre, fără ştirea lui Isidore Niepce, dează precum că face portreturi tacherotip cu un preţ lucrează la un nou procedeu care va fi cunoscut în cuvincios”. 1838 sub denumirea de „daguerrotypie”. În data de William Henry Fox Talbot în 1841 a patentat 19 august 1839 Francois Dominique Arago, secretarul „calotype”-ul, primul procedeu foto negativ-pozitiv Academiei de Ştiinte Franceze, prezintă în cadrul care utiliza un negativ realizat cu ajutorul camerei Academiei franceze procedeele heliografiei, fizauto- obscure, suportul fiind hârtie tratată cu ceară pentru tipiei şi dagherotipiei, subliniind că dagherotipia este a deveni transparentă, pe care era depusă clorură de singura care are viitor.

58 MEMORIAE INGENII argint. Suportul era apoi developat cu soluţie de acid galic şi azotat de argint. Cel de-al doilea suport tot din hârtie acoperită cu clorură de argint era pus peste negativ, obţinându-se pozitivul, produsul final. Primul fotograf de artă Carol Pop de Szathmary (1812 – 1887) fotografie autopor- din România a tret avers-revers fost Carol Popp de Szathmary, capitalei valahe. William Fox Talbot(1800-1877) care în 1853 a re- Abel Niepce de Saint-Victor s-a gândit să înlocuias- că hârtia tratată cu ceară a lui Talbot cu o placă de alizat primele sticlă, iar pentru a face ca bromura de argint să adere reportaje la sticlă a amestecat-o cu albuş de ou. fotografice de În 1851 Scott Archer a înlocuit albumina cu front în război- colodiul, singurul impediment fiind că acest tip de ul Crimeii. clişeu trebuia developat imediat, cu colodiul încă În istoria umed. Au trebuit să treacă încă 20 de ani pentru jurnalismului ca, de-abia în 1871,

Szathmari este Fotografie semnată William Fox Talbot Richard Maddox să considerat 1853 rezolve această prob- lemă utilizând în locul colodiului o gelatină cu bază de azotat de argint, procedeu perfecţiont apoi de Charles Bennet. În felul acesta a apărut clişeul pe sticlă în for- ma utilizată în tehnica fotografică până la Richard Maddox

Fotografie făcută de Szathmari cu ocazia războiului Crimeii apariţia filmului. Încă din 1870 englezul Leon Warnerke a venit cu ideea înlocuirii plăcii fotografice din sticlă cu un rol- primul reporter de război. La invitaţia prinţului Gh. film. De-abia în 1884 specialiştii de la firma americană Bibescu Carol Popp de Szathmary vine de la Cluj la „Kodak”, proprietatea omului de afaceri George Bucureşti unde face primele fotografii document ale

59 MEMORIAE INGENII

Eastman, au creat un dispozitiv cu rol-film din hârtie montat în partea din spate a aparatu- lui foto, sistem perfecţionat în 1887 şi paten- tat, suportul

Fotograf ambulant pe la 1865 filmului fiind

Aparate foto din jurul anilor 1870-1880

Autopor- tret George Eastman 1884 având no- taţiile aces- tuia: „făcută pe hârtie cu substat solubil developată după transfer”.

său, aparat care reda Fotograful era considerat la sfârşitul sec. al XIX-lea un adevărat magician, oamenii fiind foarte curioşi atunci când imagini vedeau unul. cinematice, mişcătore, acum celuloidul, nu hârtia. sistem perfecţionat în 1896 de fraţii Lumiere. La început acest sistem nu a avut succes comercial Filmul de 35mm a devenit ulterior standard, fiind dar în 1888 George Eastman a lansat pe piaţă o cameră folosit în tehnica fotografică pâna la apariţia aparatului foto foarte simplă, pentru amatori, „Kodak No. 1”, foto digital. încărcată cu un rol-film lat de 70 mm pentru 100 de În 1869 Louis Ducos du Hauron a realizat prima expuneri. fotografie color aplicând principiul lui Maxwell Lansarea acestui aparat de fotografiat a fost potrivit căruia lumina policromă se descompune în însoţită de o campanie publicitară care avea sloganul trei culori primare. El a făcut trei fotografii ale acelu- „Tu apeşi pe buton, noi facem restul”, sistemul reprez- iaşi subiect folosind trei filtre de culoare diferite. Prin entând o cotitură în tehnica fotografică, aceasta fiind suprapunerea celor trei imagini monocrome a obţinut acum la îndemâna oricui. o imagine policromă, în culorile reale. În 1892 Thomas Alva Edison reduce dimensiunea În 1891 fizicianul Gabriel Lippmann a obţinut filmului la 35 mm şi îl foloseşte la „cinematoscopul” fotografii color pe o singură placă fotografică printr-un

60 MEMORIAE INGENII

pusă la punct în 1906 de fraţii Lumiere şi se numea „autocromie”. Acelaşi principiu a fost utilizat şi de firma Agfa pentru a realiza în 1936 filmul color Agfacolor, iar aproximativ în aceeaşi perioadă firma Kodak a prezen- tat procedeul „kodakchrome”. Odată cu creşterea interesului publicului pentru televiziune a apărut necesitatea ca fotojurnaliştii să poată să transmită în timp util fotografii în format electronic. Drept urmare aparatul foto digital a Aparatul foto „Kodak No.1” 1888 apărut în anul 1990 când compania Kodak a prezentat

Afişul campaniei aparatul DCS 100. Preţul destul de ridicat a făcut ca publicitare de acest tip de facilitate să aibă la început exclusiv utiliza- promovare a aparatului foto re profesională în fotojurnalism. În prezent, datorită „Kodak No. 1” cu sloganul „Tu uşurinţei realizării, manipulării și stocării, fotografia apeşi pe buton, digitală are o răspândire chiar mai mare decât a avut – noi facem restul” o fotografia clasică cu film negativ şi suport de hârtie. Imaginaţia şi ingeniozitatea umană au făcut ca tehnica fotografică şi instrumentarul să evolueze până la cote inimaginabile, acum putându - se realiza chiar din spaţiu fotografii de mare rezoluţie ale unor obiecte de mici dimensiuni aflate pe Pământ, de către un satelit plasat pe o orbită circumterestră.

procedeu destul de complicat şi greoi, prefigurând chiar holografia. Prima reţetă de obţinere a unei fotografii color care să fie la îndemâna unui fotograf amator a fost

Fotografie efectuată din satelit a oraşului Bucureşti, cu o cameră foto de înaltă rezoluţie Gabriel Lippmann(1845 – 1921)

61 MEMORIAE INGENII

lichefiat, bioxid de carbon supraîncălzit într-un dispozitiv invenție proprie, pentru a dispune de o putere mai mare. Încălzitorul „Vuia” este compus dintr-un cilindru în inte- Generatorul riorul căruia se produce arderea combustibilului, exteriorul de abur

Vuia-Yvonneau

Dan ANTONIU

Denumirile „Generator de abur”, „Cazan de abur”, „Cazan” sau „Căldare” denumire provenită din marină, sunt corecte și fac referire la același tip de agregat întrebuințat pentru producerea de abur sau apă caldă cu ajutorul unei surse de căldură. În proiectele sale Traian Vuia utilizează două din aceste denumiri: „Generator de abur” sau „Cazan”. Perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XVIII-lea și finalul deceniului doi al secolului XX, a cunoscut o mare

Instalatia de incalzire montata pe aparatul Vuia 1, se disting: Butelia de CO2, incălzitorul si rezervorul de benzina pentru incalzitor. Dispozitivul a fost asigu- rat prin brevetul de invenție FR349.493 depus pe 14 noiembrie 1904. Foto 1 - Desenul dispozitivului pentru supraincălzirea bioxidului de carbon.

acestui cilindru este îmbrăcat cu un alt cilindru, între cei doi cilindri, îmbinați etanși la extremități, exista un spațiu diversitate în domeniul sistemelor de propulsie pentru mi- elicoidal prin care circula gazul lichefiat. Ansamblul celor doi jloacele de transport terestre. Existau propulsoare acționate cilindri este montat într-o carcasă tot cilindrică, în acest mod cu abur, cu aer la temperatura mediului ambiant sau cald sunt realizate camere concentrice care crează posibilitatea ca (gaze lichefiate încălzite) și cu ardere internă. Fiecare dintre gazele rezultate din arderea combustibilului să cirule de la sistemele enumerate prezenta avantaje, dar și dezavantaje, iar interior la exterior. Surplusul de energie calorică era obţinut competiția între inventatori pentru perfecționarea și impu- de la un Primus al cărui arzător era montat în camera de nerea modelului propriu era continuă. ardere. În camera exterioară este amplasată o serpentină ce Traian Vuia abordează în mod serios acest subiect, dorea prelua o parte din cantitatea de căldură a gazelor arse, avea un propulsor pentru aparatul său de zbor. Motoarele cu să fie economizorul de mai târziu, introdus în construcția explozie erau foarte grele și dezvoltau puteri mici, motoarele generatoarelor de abur. cu aer cald aveau dezavantajul autonomiei reduse, iar cele Începând cu anul 1926, Vuia se asociază cu francezul cu abur veneau doar cu dezavantajul unei puterii limitate Emmanuel Yvonneau, care participă efectiv la proiectare și de parametrii modești ai aburului livrat de generatoarele preia o parte din efortul financiar necesar realizării și con- existente. strucției generatoarelor de abur „Vuia”. Pentru experiențele cu aparatul său de zbor „Vuia Primul proiect de generator de abur este finalizat în anul 1”, recurge la un compromis, folosind un motor cu abur 1927, realizat pe același principiu de funcționare cu dispozi- SERPOLLET, modificat de el, pe care-l alimentează cu gaz tivul de încălzire realizat de Vuia în 1904 pe care l-am descris.

62 MEMORIAE INGENII

Noul proiect este prevăzut cu un tub central cu funcția Conceptul Generatoarelor de abur „VUIA-YVONNEAU” de focar, construit dintr-un material rezistent la temperaturi este unul nou, denumirea consacrată fiind aceea de ‚’Cazan înalte (refractar), în procesul de ardere al combustibilului de abur cu străbatere forțată”, nu are tambur separator cu acesta se încălzește până la o temperatură de 1800ºC, într-un rezervă de apă, piesa cea mai importată la acest tip de cazane astfel de mediu rezultă o ardere catalitică, aprope completă. sensibilă la presiuni înalte. Cazanele Vuia nu pot exploda în Gazele arse circulă spre exterior prin camere inelare, con- cazul în care rămân fără apă, la pornire pot furniza abur în centrice șicanate. Pereții cu șicane a acestor camere inelare maxim 2-3 minute de la aprinderea combustibilului. Erau ca- pabile de a livra abur la parametrii înalți, presiune de 100 bari și temperatura de 480ºC, parametrii ce nu puteau fi atinși de celelalte tipuri de cazane aflate în fabricație. Noul proiect de generator cu serpentine este construit și pus în funcțiune. Încercările efectuate consacră calitățile noului model, respectiv posibilitatea de a produce rapid abur la presiuni și temperaturi foarte înalte. Protejează proiectul prin brevetul de invenție FR740.226 depus 19 octombrie 1931; similar GR3,880 depus la 18 oc- tombrie 1932; și CA346,926 depus la 18 decembrie 1934. Prezentăm alăturat desenul unui generator de abur „VUIA-YVONNEAU” cu elementele care-l compun, acestea în funcție de parametrii impuși de consumator, numărul de serpentine, respectiv de camere inelare, sunt diferite constructiv. Cazanele „VUIA-YVONNEAU” au fost comercializate pentru diverse scopuri: producerea energiei electrice, acțion- area unor mașini cu abur ce furnizau forța motrice necesară atelierelor de prelucrare a metalelor sau lemnului. Nu au întârziat cererile pentru cazane necesare inclzirilor de locuințe, fabrici, birouri. S-au livrat cazane cu serpentine de apă calculate în funcție de nevoile clientului. În curând a apărut însă un inconvenient: înfundarea țevilor cu sărurile conţinute de apa de alimentare, clienții nu foloseau apă tra- tată pentru umplerea instalațiilor sau completarea pierderil- or. Pentru a rezolva acest inconveninent, Vuia proiecteză un cazan, identic cu precedentele, însă cu țevi verticale în care schimbarea sensului de circulație a apei se face în camere prevăzute în capace duble. În cazul înfundării țevilor, prin demontarea capacelor exterioare se crea posibilitatea curăți- rii acestora. Pentru cazanele de abur sau apă caldă cu parametri redusi, Vuia a proiectat și construit un tip de cazan la care Foto 4 - Schema de principiu a unui generator (cazan) serpentinele sunt dispuse vertical nu elicoidal, soluție ce sim- de abur Vuia-Yvonneau. plifica prin excludere acele țevi exterioare ce făceau legătura între serpentinele din camerele de gaze cu șicane. Pentru mărirea randamentului cazanelor de abur, Vuia sunt dublii, prin interior circulă apă în contra curent cu adaugă în exteriorul acestuia încă o cameră de gaze arse gazele arse. În acest fel apa preia energia termică din gazele sau două, după necesități. În acestea introduce serpentine arse transformându-se în abur mai mult sau mai puțin su- pentru recuperea căldurii reziduale din gazele arse evacuate praîncălzit, în funcție de suprafața de schimb de căldură. la coș. Această componentă adăugată a primit numele de Proiectul a fost protejat prin brevetul de invenție „Economizor”. FR661.254 depus pe 21 ianuarie 1928; similar CH134.309 Pentru cazanele ce nu au fost prevăzute cu acest element, depus la 2 ianuarie 1929. construiește economizoare independente ce pot fi atașate la Încercările efectuate cu acest model de generator au canalul de evacuare al gazelor arse ale acestora și racordate în demonstrat randamentul ridicat al sistemului cu ardere circuitul de alimentare cu apă a cazanelor. Dimensiunile geo- internă, pierderile de căldură din acest sistem fiind neglija- metrice diferă în funcție de parametrii fiecărui tip de cazan. bile. Totuși, camerele de apă limitatau presiunea de lucru, la Aburul evacut în atmosferă din motoarele mijloacelor presiuni ridicate acestea se deformau. de transport conține o cantitate imortantă de căldură ce se În acestă situație Vuia renunță la camerele cu apă, con- pierde. Pentru mărirea randamentului unor astfel de instalații strucția acestora fiind un proces complex, și le înlocuiește la care nu se puteau monta condensatoare, Vuia a proiectat cu serpentine din țeavă trasă, rezistentă la presiuni ridicate, recuperatoare de căldură cu serpentine străbătute de apa de păstrând camerele șicanate de gaze arse amplasate concentric alimentare care recuperează această căldură reziduală. în care introduce serpentinele. Pentru stabilirea randamentului cazanului Vuia s-au

63 MEMORIAE INGENII

Foto 5 - Schema unei instalaţii de forţă cu cazan Vuia-Yvon- Instalații industriale echipate cu cazane „Vuia” neau. Această soluție a fost protejată prin brevetul Cazanele „Vuia”, prezentând avantajul unui timp de FR918,590 depus pe 23 august 1945. pornire de 2-3 min, o mare elasticitate în funcționare, posibilitatea de automatizare cu sisteme foarte simple, au cunoscut o gamă mare de întrebuințări. Încălzirea clădirilor, efectuat măsurători și analize ale gazelor arse la diferite valori producerea de abur pentru forța motrice necesară atelierelor de încărcare a acestora. Rezultatele au dovedit că arderea era sau fabricilor, pentru producerea de energie electrică, în totuși incompletă, evacuându-se la coș hidrogen nears. Dacă instalațiile de foraj petrolier sau gaze naturale, autoturisme în focarele cazanelor clasice, în procesul de ardere este ars cu gabarit mare, locomotive, etc. întâi hidrogenul, apoi o mică parte din carbon, în focarele La sediul firmei miniere MICA, în anul 1934 a montat o cazanelor „Vuia”, datorită temperaturii foarte înalte - 1800ºC baterie de 4 cazane, 2 rezervă ce alimentau două turbine cu - este ars întâi carbonul, iar hidrogenul într-o cantitate foarte abur care produceau energia electrica necesară exploatării în mică din lipsă de oxigen. O parte din cantitatea de hidrogen subteran. poate fi arsă prin mărirea excesului de aer, dar asta înseamnă scăderea considerabilă a randamentului prin reducerea temperaturii în focar. Prin calcule și încercări, Vuia stabilește soluția pentru arderea totală a hidrogenului prin înjectarea unor cantități specifice de aer adițional în circuitul de gaze arse, în camerele unde măsurătorile indică arderea completă a carbonului. Arderea hidrogenului aduce cu sine o creștere considerabilă a randamentului cazanului. Nici un cazan fabricat până în prezent nu are o ardere completă.

Cazanele cu străbatere forțată inventate de Traian Vuia au fost ignorate o mare perioadă de timp după apariția lor, dar începând cu deceniul 70 al secolului trecut, sistemul a fost reconsiderat pentru deosebitele sale avantaje. S-au proiectat și realizat cazane de abur pe acest principiu, însă parametrii impuși nu au permis proiectanților să adopte modul de am- lasare ale elementelor realizat de Vuia. Firmele BENSO, RAMZIN și SULZER, s-au implicat în proiectarea și construcția cazanelor cu străbatere forțată pen- tru nevoi energetice. România a achiziționat licența BENSON pentru cazane de 1035 t/h, construcția a fost încredințată firmei VULCAN București. Aceste cazane VULCAN de 1035 t/h au echipat termocentralele Rovinari și Anina.

64 MEMORIAE INGENII

Bucureşti, str. Maria Roseti nr.10 (la d-na Ecaterina Florescu) Drumurile mele După ce a terminat facultatea, Ştefania este anunţată de către Direcţiunea Învăţământului Superior şi Secundar din cadrul Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor că a fost numită profesoară toate... suplinitoare de fizico-chimice în Bucureşti, urmând să predea la Şcoala secundară de fete gr. II Internat, Şcoala secundară gr. I nr.2 şi Şcoala secundară gr. II nr.1.

- Ştefania 6 aprilie, 16 octombrie 1912, Bucureşti, str. Maria Roseti nr.10 După nici 1 an Ministerul o anunţă pe Ştefania că este mutată Mărăcineanu -- de la Şcoala secundară de fete gr. II Internat, la Şcoala secundară de fete din Ploieşti ca suplinitoare a catedrei de matematici. Ulterior este iar transferată în Bucureşti.

15 septembrie 1914, Ing. Dănuţ ŞERBAN Bucureşti, str. Dionisie (Lupu) nr.62 Ştefania este anunţată de Minister că, în anul şcolar 1914- 1915, va preda la catedra de fizico-chimice a Şcolii secundare „Răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, de fete Internat din Bucureşti, pe durata cât titulara, Chrisanta ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului. Râmniceanu, se află în concediu. Aceşti fiori i-am simţit când, într-un colţişor întunecat din laborator, am văzut prima oară scânteierile date de plumb şi când mi-a stră- 7 octombrie 1923, Paris, 11 Rue Cassette fulgerat prin minte că ar putea fi radioactivitate artificială. Aceiaşi Ştefania primeşte o carte poştală de la Nicolae Iorga, aflat la bucurie divină m-a cuprins când am văzut cerul întunecându-se ca Biskra (Algeria), acesta urându-i „La bună vedere”. De unde o prin farmec şi ploaia căzând prin simpla acţiune a unei substanţe cunoştea Iorga pe Ştefania, când încă ea nu-şi căpătase un renume? radioactive.” Să aibă legătură cu „Şcoala Română din Paris” creată de Iorga în Ştefania Mărăcineanu – Radioactivitatea, 21 mai 1936 1920, an în care se pare că şi ea îşi începea studiile doctorale la Paris? Oare să se fi cunoscut la Câmpulung Muscel, unde mergeau Au fost spuse multe vorbe despre fiziciana româncă Ştefania amândoi destul de des? Mărăcineanu, cea care a iniţiat în România pregătirea universitară sistematică în domeniul radioactivităţii. Unii o susţin, alţii o Ştefania Mărăcineanu / contestă, dar cei mai mulţi nu o cunosc. În preambulul unei Biblioteca Naţională a cercetări mai ample a vieţii şi lucrărilor ştiinţifice ale acestei României / Colecţii spe- cercetătoare, realiza-tă la propunerea domnului Aurel Tudorache, ciale – Arhiva istorică muzeo-graf la Muzeul Naţional Tehnic, vom încerca să punctăm din locurile prin care a trecut.

17 iunie 1882, Bucureşti, strada Câmpului nr.19 În seara zilei de 17 iunie 1882, în jurul orei 19.00, în suburbia Sf. Ioan Moşi se naşte Ştefania Mărăcineanu, fiica naturală a Sevastiei, „manageră”. Naşterea va fi înregistrată a doua zi la Primăria Sectorului 1 – Galben. A cui să fi fost casa? Acolo locuia Sevastia, sau acolo era angajată? Oare tatăl să fi locuit la aceeaşi adresă? Sunt întrebări la care încă nu se poate răspunde.

1892, Bucureşti, Şoseaua Pandurilor nr.30 25 decembrie 1929, Azilul „Elena Doamna” Paris, 47 Rue de Vaugirard La vârsta de 10 ani o găsim pe Ştefania înscrisă în Foaia De aici trimite Ştefania o scrisoare în ţară confidentei sale, matricolă a clasei a IV-a primară a Azilului „Elena Doamnă” ca Alexandrina Fălcoianu, în care scrie: „D-ta şi Regele să trăiţi şi orfană. Înainte de această dată nu avem informaţii. Am putea doar Compania, că altfel greu ar fi fost”. „D-na Curie m-a primit foarte presupune că aceasta este vârsta la care a rămas orfană, motiv bine. ... Am făcut împreună programul de ce voi avea de lucru anul pentru care o găsim înscrisă la azil. acesta la teorie. Enorm de mult şi greu, dar s-a oferit să-mi dea toate explicaţiile necesare”. 1901, Bucureşti, Şcoala Lucaci În foaia matricolă a clasei a VIII-a de la Şcoala Centrală de fete 9 februarie 1930(?), o găsim menţionată pe Ştefania ca fiind în al IV-lea an de studiu, Paris, 9 Rue Ernest Cresson înscrisă începând cu anul şcolar 1899-1900. La rubrica „domiciliul Într-o altă scrisoare, trimisă aceleiaşi Alexandrina Fălcoianu, tutorilor” este menţionată „Şcoala Lucaci”. Ce legătură avea Şcoala scrie: „Voi lupta, dragă Doamnă, şi pentru mine şi pentru dreptate Centrală de fete cu şcoala care se pare că ar fi existat pe str. Lucaci? şi pentru onoarea ţării şi a femeilor”. Este posibil ca pe Strada Lucaci să fi fost o şcoală cu internat, unde să fi locuit orfana Ştefania, elevă a Şcolii Centrale? 10 iunie 1930, Bucureşti, Bd. Col. M.Ghica 57 O dată cu venirea în România, Ştefania va depune un brevet 15 septembrie 1911, de invenţie cu titlul „Mijloc de a provoca ploaia”. Adresa autorului,

65 MEMORIAE INGENII

Scrisoare memoriu a Ştefaniei Mărăcineanu pentru gradul de conferenţiar / Arhivele Naţionale ale României - Municipiul Bucureşti

înscrisă pe brevet, este cea de mai sus. De fapt aceasta este adresa din partea angajaţilor să-şi declare cetăţenia, etnia şi orientarea unde se afla Sanatoriul Surorilor de Caritate „Regina Elisabeta”, religioasă. Era vremea în care se extindea prigoana împotriva actualul sediu al Institutului „Ana Aslan”. În perioada aceea „duşmanilor poporului”. Erau puse să facă declaraţii şi să depună diriginta Sana-toriului nu era alta decât Alexandrina Fălcoianu, jurământ şi cadrele didactice ale Universităţii, ceea ce face şi prietena ei de suflet. Ştefania care se afla, ca şi cu alte ocazii, la Câmpulung Muscel în vacanţă. 28 aprilie 1937, Câmpulung Muscel, Str. Col. Grigore Alexandrescu 63 28 aug - 11 oct, 1941, Câmpulung Muscel, Aflată la Câmpulung Muscel, Ştefania îi trimite lui Lucian Str. Col. (Grigore) Alexandrescu 29 Predescu câteva informaţii referitoare la viaţa şi activitatea sa Pe durata lunilor iulie-septembrie, Ştefania va desfăşura ştiinţifică, pentru a fi introduse în lucrarea acestuia intitulată activitate obştească la Spitalul de Zonă Interioară din Câmpulung „Enciclopedia României – Material românesc. Oameni şi Muscel. Ea va solicita să-i fie prelungită şederea până la deschi- înfăptuiri”, publicată în 1940. Era o lucrare născută din profunde derea cursurilor facultăţii, pentru a ajuta la curmarea suferinţei sentimente de patriotism românesc. După 1944, atât cartea cât şi răniţilor de război ce-i are în tratament. Tot cu această ocazie va autorul vor suferi din cauza cenzurii. trimite un memoriu de activitate şi va solicita să i se acorde gradul de conferenţiar, arătând cât de potrivnică i-a fost soarta pe plan 4 august 1939, Câmpulung Muscel, profesional. Dintr-o telegramă din 11 octombrie 1941 rezultă că ea Calea Romaneştilor, Vila Hristescu era încă la Câmpulung lămurind aspecte referitoare la publicarea Numirea noului director al Laboratorului de Gravitate, unor articole. Căldură şi Electricitate, în persoana prof. C. Stătescu, în locul fostului ei coleg de facultate Cristian Musceleanu, sau poate 15 august 1944, apropierea războiului au condus la oarecare modificări în viaţa Bucureşti, Cimitirul Bellu - fig.124-150 cadrelor didactice. Printre altele, de aici trimite Ştefania o scrisoare Ultimul popas este în locul unde se odihneşte Ştefania în care îşi arată nemulţumirea că nu poate beneficia de răgazul ce Mărăcineanu, alături de multe personalităţi ale ţării - Cimitirul i-l conferă vacanţa şcolară pentru a-şi reface forţele cu ajutorul Bellu din Bucureşti. unui tratament cu ape minerale, fiind chemată la facultate după Informaţia este oferită de Gheorghe Bezviconi în cartea sa doar 1 lună de concediu. „Necropola Capitalei”, publicată de Institutul de istorie „Nicolae Iorga”. Membru corespondent al Academiei Române, ulterior 1 august 1940, Câmpulung Muscel, persecutat politic, a ajuns portar la Cimitirul Bellu, ceea ce ne face Str. Col. (Grigore) Alexandrescu 21 să punem bază pe informaţia oferită de acesta. Ca urmare a războiului, în 1940 instituţiile publice cereau

66 MEMORIAE INGENII

CNV – cât corespundem necesităților viitorului?

prof . Marin Lucian Mihai Centrul de Creativitate Benefică

Suntem pelerini tereștri și orice pelerin este chemat să se deschidă către pedagogia lui Dumnezeu smerit şi benefic din punct de vedere creativ. Duhovniceşte, pelerinajul are a ne spune multe. În primul rând că avem o destinaţie a călătoriei vieţii noastre, țintă care este Dumnezeu Însuşi. Brevetul de invenţie / Biblioteca OSIM Prin urmare, orice pelerin care doreşte să înveţe din pelerinaj ceva pentru devenirea sa lăuntrică este chemat ca mai întâi de toate să se deschidă cu iubire, smerit şi creativ, către pedagogia lui Dumnezeu. Creativitatea benefică este un mod de ascultare a lui Dumnezeu, nu o tatonare cărturărească. Un fel de încheiere Această prezentare se doreşte doar un început al unui studiu Beneficul ? Tot ce este favorabil Vieții! biografic privind viaţa şi realizările Ştefaniei Mărăcineanu, Așa au știut strămoșii noștri; așa au devenit un etalon cercetătoarea care a fost cu un pas înaintea lui Horia Hulubei, chiar benefic încă din antichitate pentru toată antichitatea – şi atunci când a murit. Ea a fost prima cercetă-toare ce a militat pentru că au știut să aibă grijă și să poarte de grijă, sau, pentru studiul sistematic al fenomenului radioactivi-tăţii, în cdrul după caz, să vindece mai întâi sufletul, apoi mintea ca să Universităţii Bucureşti, şi a creat baza materială a unui laborator de se vindece și trupul. acest gen, nu numai înaintea lui George Manu, alt cadru didactic ce a avut preocupări în domeniul fizicii atomice, dar chiar şi Este ordinea firească. Una. Și se realizează cu iubire! înainte ca Horia Hulubei, întemeietorul viitorului Institut de Fizică Strămoșii noștri trăiau în Dacia Felix – singura țară, Atomică, să se transfere la Bucureşti. singurul neam din antichitate care au fost general (re) Doresc să mulţumesc Direcţiei Municipiului Bucureşti a cunoscute ca demne de a purta această titulatură ! În Arhivelor Naţionale ale României pentru efortul zilnic de a-mi zilele noastre, însă, Fericirea – stare benefică supremă, pune la dispoziţie materialele solicitate. De asemenea, au fost la care nu e deloc ușor nici măcar să aspiri, darămite utilizate documente aflate în arhivele Academiei Române, Oficiului de Standarde, Invenţii şi Mărci şi Bibliotecii Naţionale. să ajungi – a început să fie raportată la PIB (vezi cazul „Laboratorul acesta este viaţa mea, de care nu m’aş putea Bhutan), iar noi, românii, am ajuns să avem și un institut despărţi de cât când n’aş mai fi. Când se înfiinţase o secţie şi eram pentru fericire ?! Este, însă, vorba despre o pretinsă să fiu numită şefa ei ştiţi că secţiile au fost desfiinţate. A fost o fericire, care, conform practicienilor diferitelor metode persecuţie şi o opoziţie care m’a urmărit pas cu pas, de când am rupt de programare neurolingvistică (brainwashing), poate fi cu Institutul de Radium pe chestia dreptului meu. Ştiu că am un grup contrariu în Universitate tot din cauza aceloraşi motive, dar dobândită rapid, prin rebobinarea creierului… pun multă nădejde în spiritul Dv. de dreptate. Gradul de conferenţiar Zilele noastre marchează, iată, din ce în ce mai multe mi-ar da o satisfacţie şi o conferinţă de Radioactivitate.” răsturnări ale ordinii și legilor firești, benefice – cele Ştefania Mărăcineanu, 9 sept 1941 lăsate de Dumnezeu. Răsfoiam deunăzi o carte numită Maladii și sindroame cu nume proprii; căutam iubirea …

67 MEMORIAE INGENII

Din fericire nu am găsit-o acolo, deși, nu cu mult b. a grăi cu judecată și cu măsură (vezi modul timp în urmă, o organizație mondială de renume a schimonosit în care aplică asta mass media, politicul, calificat iubirea drept boală/afecțiune ?! Pe de altă parte, cultura, educația, etc) oameni de știință, psihologi, medici, declară creativitatea c. ”atunci când ești obligat să faci uz de câteva o afecțiune ce trebuie tratată. ironii, spiritul pietății te îndeamnă să le folosești Așa să fie ? Credem că da, întrucât nu specifică împotriva erorilor și nu împotriva lucrurilor sfinte, despre ce creativitate este vorba. Creativitatea este în pe când spiritul de bufonerie, de nelegiuire și de erezie suferință deoarece este din ce în ce mai puțin benefică; în își râde de tot ce este sacru” acest caz suntem de acord cu ”diagnosticul” propus! Sănătatea poate fi definită ca rezultatul solidarității Oare eforturile spirituale benefice și capacitatea funcțiilor, organelor, al mediului fizic, chimic, biologic, de jertfă a atâtor mii și mii de sfinți, martiri, mucenici social, etc. Mai exact ea devine rezultatul organizării, și eroi de pe întreg mapamondul, de mii și mii de ani corecției, integrării, etc – de preferat benefice. Sănătatea încoace, nu ne pun pe gânduri atunci când vine vorba este tocmai succesul, din păcate temporar, pe care despre parcurgerea de către fiecare din noi a scării mecanismele de reglare individuale le înregistrează virtuților ? asupra principiului al doilea al termodinamicii, care Hai să ne întoarcem puțin în timp și să derulăm rapid postulează creșterea dezordinii și dezorganizării. Adică câteva repere ale creativității benefice ale acestui neam al acțiuni profund malefice, împotriva Vieții. nostru: Suntem ceea ce consumăm cu liber arbitru: începând - eroiii, mucenicii, martirii și sfinții NECUNOSCUȚI de la nivelul sufletesc, continuând cu planul rațional încă, împreună cu cei cunoscuți, extrem de puțini în și terminând cu nivelul fizic. Pe măsură ce acumulăm raport cu primii informații și energii, multe dintre ele pot deveni și chiar - tăblițele de la Tărtăria devin redundante, deoarece se leagă coerent între ele. - Apostolii neamului, inclusiv Sf Apostol Andrei Conținutul redundanței respective poate fi benefic ori - limba noastră, moment în care este nevoie a ne malefic, în funcție de ce reușim să merităm și apoi să reaminti că, pentru a fi comună tuturor, credința trebuie alegem. să se diversifice la infinit. Credinţa este o realitate în Unde duc toate acestea ? Analizând dintr-o privire esenţă personală. O demonstrează şi faptul că, în fiecare cum trăim și mediul în care ne derulăm viețile, împre- moment al timpului, credinţa uneşte o multitudine de ună cu redundanțele pe care ajungem să le acceptăm, oameni pe care spaţiul şi timpul îi separă. Deoarece malefice în majoritatea cazurilor, ajungem nu numai este vorba despre frăţie întru Hristos, raportul fiecărui să încetăm să căutăm, ci chiar să nu mai recunoaștem credincios cu toţi ceilalţi credincioşi este unul de sensurile și valorile benefice ale vieții . simultaneitate. La clădirea unui astfel de raport au Prelucrarea informațiilor este, în zilele noastre, contribuit, pe parcursul istoriei, şi sfinţii, mucenicii, între polarizată spre aspectele negative (crime, ucideri, care, la începutul sec. al IV-lea, în cetatea Singidunum violuri, accidente, false vedete, etc) iar lumea devine o (Belgradul de azi), s-au aflat şi preotul Montanus, redundanță negativă, malefică; și cum acest lucru nu împreună cu soția sa Maxima, o adevărată pereche de presupune decât schimbare foarte mică sau inexistentă, tip hristic. Văzând că nu sunt şanse ca cei doi soţi să abandonăm aproape orice decizie. renunţe la credinţa creştină, au fost aruncaţi în râul Sava, Informația este cea care, prin influența asupra având legată, fiecare, câte o piatră de gât. Documentele sintezei de neuromediatori, are influență asupra secreției spun că, înainte de a fi aruncat în albia râului, Montanus, unor factori de eliberare, care influențează secreția unor asemenea arhidiaconului Ştefan (Fapte 7: 55-56), a avut hormoni hipofizari, care influențează, la rândul lor, o viziune: secreția unor hormoni periferici, care acționează asupra „Cu ochii minţii văd, Doamne, cum în această unor țesuturi, ș.a.m.d. Așa ajungem să alegem și să și latură de pământ (văile Dunării) se ridică un popor nou, trăim rapid consecințele alegerilor noastre. care cheamă numele Tău cel sfânt prin biserici, în limba Unde duc toate acestea ? Simplu: la rolul absolut română”. vital pe care-l are credința individuală în Dumnezeu; Iată misiunea limbii române: susținerea unuia credința ca sistem referențial benefic de bază, cu care din cele mai alese tipuri de creativitate benefică de pe putem să evaluăm informațiile în funcție de adevărurile Terra – lucru ignorat până în prezent (voit sau nu) de fundamentale ale existenței și devenirii noastre. Igiena majoritatea clerului şi a cercetătorilor: filologi, istorici, informațională benefică este singura în măsură să ducă etc… la creșterea creativității benefice. Să ne amintim și să E de remarcat, oricum, modul benefic în care s-a luăm, bunăoară, aminte, în acest context, la cele trei orânduit limba română pentru a crea condițiile de reguli de comportare prefigurate de Pascal în spirit realizare ale unicității pe care i s-a dat s-o reprezinte – creștin: lucru care nu prea reiese din cercetările multidisciplinare a. a vorbi conform adevărului (vezi mass media realizate și publicate până acum… noastră și cât aplică acest principiu) dr. Mihai Vinereanu, autorul unui dicționar

68 MEMORIAE INGENII etimologic al limbii române, dicționar din care aflăm O greşeala nepedepsită va fi aproape sigur repetată și despre modul în care este benefic să privim și să con- astfel va prinde rădăcini. Pedeapsa să fie bine chibzuită servăm moștenirea dacică prezentă în limbă: și întodeauna să lase o „portiţă” de îndreptare. NU - jocurile populare românești – din unica lucrare ÎNCHIDE OCHII ÎN FAȚA GREȘELII! științifică pe acest subiect ( Dicționarul jocurilor popu- Uneori este bună o glumă pentru micşorarea tensi- lare românești, editura Litera, 1979), reiese că avem un unii provocate de concentrare și de efort intelectual. NU număr de peste 5300 de numiri de jocuri, surclasând de FĂ DIN CLASĂ TEMNIȚĂ,DAR NICI CIRC! departe orice alt neam terestru. Bunăvoinţa față de copil să-ți fie lege, dar aceasta - portul tradițional românesc nu înseamnă să „te baţi pe burtă” cu el. PĂSTREAZĂ - oina DISTANȚA! - conducătorii - domnitori, voievozi, etc – cu NU BATE ! Pe copil îl doare mai tare ruşinea pregătire spirituală benefică deosebită, temeinică, așa decât bătaia fizică sau bătaia psihică (ameninţarea). cum se făcea în trecut; prin ei a dăinuit neamul nostru, PEDALEAZĂ PE SENTIMENTUL RUȘINII! ei sunt cei reprezentați, bunăoară, de: Ștefan cel Mare și PRETINDE COPILULUI SĂ-ȘI CEARĂ IERTARE! Sfânt, de Mircea cel Bătrân, de sfinții martiri Brâncoveni, Să nu fie o iertare formală, ipocrită, explică-i bine care îi etc. De notat că Sf Constantin Brâncoveanu are și o este vina și atrage-i atenţia să nu fie făţarnic atunci când baladă care se studiază la limba română în clasa a VII-a, își cere iertare. unicat în peisajul literar românesc și mondial Roagă-te scurt cu copiii înainte de începerea orei. NU - Matei Basarab, care a susținut întocmirea marii UITA RUGĂCIUNEA! pravile a unității de credință și de neam”cu cheltuiala Învață mereu despre educaţie: din cărți bune, din și din porunca” sa: Pravila de la Govora (1640) prima experienţa colegilor, din atitudinea părinţilor și chiar a culegere de legi canonice și laice în limba română copiilor, din propriile greşeli. tipărită în Țara Românească. ÎNVAȚĂ EDUCAȚIA ZILNIC, PÂNĂ ÎN ULTIMA - primele şcoli româneşti ale Blajului cu 181 de elevi, TA ZI DE EDUCATOR! moment în care Blajul devine o autentică citadelă a Fii calm! Este piatra ta de încercare zilnica. Mânia culturii atât de necesară emancipării sociale şi naţionale orbeşte și urmările sunt pe măsură. Şcoala este pentru a poporului român tine, în primul rând, „ şcoala răbdării”. Adu-ți aminte - I. Creangă, M. Eminescu, M. Eliade, Vladimir ce a spus HRISTOS: „Cine vrea să vină la Mine să-și Ghika, Șt. Odobleja, H. Coandă, E. Macovschi, C. ia crucea și să Mă urmeze!” Educaţia, ca și preoţia, este Dulcan, etc o cruce. Răspunzi de suflete pe care nu stă încă scris - foști educatori ai neamului: Gh. Lazăr, Mama Sica, nimic și pe care tu scrii. IA-ȚI CRUCEA ȘI POART-O! poetul Vasile Militaru – cel care a scris nemuritoare Exemplele de mai sus sunt dovezi vii ale faptului că Fabule, cel care a versificat Scriptura și care a fost readus o mare parte a istoriei neamului nostru a fost ”scrisă” de în actualitate de către editura Lumină din lumină, oameni care au corespuns viitorului benefic al acestuia. condusă de dl Gheorghe Palade. Despre Vasile Militaru Oare toți cei de mai sus, ca și foarte mulți alții merită menționat că este autorul real al celebrei poezii asemenea lor, oameni care L-au iubit și-L iubesc pe A venit aseară mama, dedicată prietenului său George Dumnezeu, oameni care și-au iubit și își iubesc țara și Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui neamul, oameni care au accesat cunoaștere, au scris, au George Coșbuc. inventat, s-au dăruit și au creat capodopere sunt bolnavi - actuali educatori ai neamului: Școala Maica ? Retorismul întrebării scutește cititorul de a aștepta un Domnului – București răspuns…. Vocaţia îl ajută pe educator să ducă o viață de Este remarcabil, însă, nu atât faptul că lista ar putea stăpânire de sine, cumpătare și chibzuinţă pentru a fi continua, ci faptul că ea continuă; și nu oricum, deoarece un model bun, fără de care toată ştiinţa pedagogică nu peisajul științelor moderne terestre s-a îmbogățit cu mai valorează nimic. Educatorul caută să cunoască bine inforenergetica, o știință românească de graniță, cu totul psihologia și sufletul fiecărui copil, având la îndemână o și cu totul deosebită. gamă largă de metode, unele nici măcar bănuite de copil. O nominalizez aici deoarece reprezintă cu adevărat De aceea, pentru a nu-l pierde pe copil, educatorului nu exemplul de creativitate benefică de care aveam, avem și trebuie să-i scape iniţiativa și controlul. Copiii tatonează vom avea cu toții atâta nevoie. voinţa, calităţile și slăbiciunile educatorului până când Inforenergetica este o nouă știinţă de frontieră care adoptă o poziţie definitivă. Prin urmare, vă propunem a fost comunicată internațional pentru prima dată cu mai jos un cod al comportării învățătorului, profesorului ocazia Antantei Medicale Intermediteraneene din 9-12 și dirigintelui față de elevi: septembrie 1992 de la Mamaia de către fondatorul Nu se conduce elevul (clasa) prin înfricoşare. FĂRĂ ei, domnul Claudian Dumitriu, membru al Uniunii TEROARE! Medicale Balcanice, Președintele Societătii Romane Nu se conduce clasa (elevul) prin îngăduință exager- de Radiestezie si al Fundatiei de Inforenergetică „Sf. ată. FĂRĂ LAXISM! Apostol Andrei”. Lucrarea prin care a fost prezentată

69 MEMORIAE INGENII noua știință a fost apreciată și premiată la această antantă putea dăinui. În cazul titlului pe care l-am adoptat, acesta cu DIPLOMA DE ONOARE. vine și precizează tipul creativității la care face referire, Inforenergetica este o știință interdisciplinară, avand inițiind o direcție de conceptualizare benefică, necesară precursori iluștri ca acad. E. Macovschi cu Teoria pentru a mai reduce din echivocul și haosul ce se vrea biostructurală a materiei vii, Ștefan Odobleja cu Teoria instalat în mai toți vorbitorii limbii române… Consonantistă, lucrările despre radiestezie ale regre- Proiectul a început să-și deruleze existența pe tatului conf.dr. V. Săhleanu - director al Institutului de multiple direcții, ajungând într-un singur an de zile la Antropologie al Academiei Române - membru de onoare șase ediții, pe durata cărora a implicat peste o mie de post-mortem al Societății Române de Radiestezie. elevi și profesori. Sperăm să avem parte și în continuare Inforenergetica - i.e. - se ocupa de studiul fenome- de cât mai multe ediții – mă exprim la plural deoarece nelor și proceselor determinate de existența unei proiectul meu a debutat la Muzeul Național al Tehnicii cantități de informații - Qi, organizate conform unui „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, cu concursul și sprijinul algoritm mai mult sau mai putin complex și implemen- direct și nemijlocit al doamnei director Laura Maria tate într-un suport energetic oarecare (electromagnetic, Albani și a doamnei Cristina Untea, redactorul șef al caloric, chimic, mecanic, etc), optim pentru scopul acestei publicații. urmărit, pentru a avea efecte, rezultate, eficiență asupra Le mulțumesc și pe această cale celor două doamne, unor ținte materiale, energetice, informaționale, etc., în special doamnei director Albani, care a acumulat prestabilite. Această știință spirituală, care include deja multe din acele realizări care să deschidă benefic învăţăturile din Sfânta Scriptură și toate științele mod- viitorul pe care-i este dat să-l pregătească: atât instituției erne, utilizează metode proprii de cercetare. Termenul importante pe care o conduce, cât și nouă, tuturor ! de inforenergetică a fost pus în circulație în mod oficial Iară tu, cititorule, oriunde vei fi fiind, împuternicit și pentru prima dată în anul 1988, printr-o comunicare de cele de mai sus dar luând aminte și la cele de mai jos, ținută de domnul Claudian Dumitriu cu prilejul înfiinţă- hai: devino și rămâi creator benefic ! rii Asociaţiei Oamenilor de Știință - sucursala Brăila. În România în acest domeniu există din cele mai vechi timpuri preocupări aplicative constând din descoperirea surselor de apă, petrol sau aur, prin activitatea tradițion- Cinstite, iubite cititorule, ală a fântânarilor, găzarilor sau aurarilor. De observat că termenul desemnând aceste profesii Puternicul Dumnezeu să-ţi dăruiască odată, se referă nu numai la activitatea de exploatare și valorifi- cândva şi veac mai slobod, întru care să ai vreme să care a acestor resurse, ci se extinde și asupra celor care te străduiești să-ndrepți firea vorbirii și firul viețuirii se ocupau cu detectarea lor prin mijloace radiestezice. În noastre nu după altele străine, ci după puterea spiritu- perioada interbelică s-a făcut cunoscut prin activitatea ală hristică dinlăuntrul limbii române, certând, de va sa inginerul geolog român Simu Simeon, unul dintre fi nevoie, fără zăbavă, însăși firea neamului. cei mai mari radiesteziști ai lumii. El a fost nu numai Că, spirit ivit în țara străbună, nu este altă un desăvârsit practician, ci şi autorul unui manual de iscusință şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa radiestezie. omului decât a înlesni în lume ieșirea duhului înnăs- De la înființare şi până în prezent, membrii Fundației cut românesc. Citeşte cu sănătate această a noastră cu de Inforenergetică ”Sfântul Apostol Andrei” din toată dragoste osteneală. țara au efectuat numeroase cercetări şi studii ştiințifice în diferite domenii, aducându-şi astfel contribuția în aprofundarea ştiințelor moderne, printr-un aport de noi informații specifice domeniului studiat, folosind metodele şi mijloacele de cercetare caracteristice inforenergeticii. De asemenea, lucrările de cercetare realizate au permis extinderea în mod continuu atât a aparatului teoretic cât şi a celui practic, proprii inforenergeticii. La rându-mi, mânat de exemple benefice ca cele de mai sus, am încercat și am reușit să concep un cadru de proiect numit: Creativitatea benefică a copiilor și tinerilor români: cât corespundem necesităților viitorului ? Titlul a părut prea lung multora din cei care au luat contact cu el și mi-au spus-o imediat. Numai că ei nu-și dăduseră seama și, ca atare, nu luaseră în calcul degringolada limbii române contemporane, limbă care are nevoie de (re)conceptualizare benefică pentru a

70 Prietenul pasionaţilor de ştiinţă şi tehnică! FONDATORI DE MUZEE

130ANI