Radu Theodoru ROMÂNIA CA O PRADĂ Editura ALMA 1996 MOTIVAŢIE O bună parte din umanitate trăieşte dramatic epoca de maximă virulenţă a imperialismului evreiesc al cărui scop este instaurarea Republicii Universale sub conducerea plutocratici iudaice. Cu un program istoric perfect etapizat, folosind o varietate largă de mijloace şi metode de la cele psihologice la cele economice, iudaismul a reuşit să stăpânească şi să folosească în vederea scopului propus trei state occidentale: Franţa, Anglia şi Statele Unite care s-au transformat în portdrapelul desfiinţării statelor naţionale şi al federalizării lor în vederea realizării voinţei conducerii supreme a iudaismului mondial concretizată în Republica Universală. Structurile acesteia au fost construite cu abilitate după cel de-al doilea război mondial. Se numesc: O.N.U.; Consiliul de Securitate; Fondul Monetar Internaţional; Comunitatea Europeană; NATO; Banca Mondială. Războiul rece a finalizat încă o etapă istorică a ofensivei imperialismului evreiesc împotriva STATELOR NAŢIONALE ramase puternice în Europa de Est prin sistemul economic CAER şi sub scutul militar al Uniunii Sovietice. Cartea de faţă este un răspuns românesc la ofensiva generală a imperialismului iudeu, şi, îndeosebi, la asaltul dat României, stat unitar, suveran şi independent, ofensivă imperialistă susţinută prin valuri succesive de atac încă de la începutul secolului trecut. Drama, decăderea şi deriva temporară a României de astăzi este finalizarea a două secole de luptă a evreimii internaţionale care prin războiul atipic declarat direct ţării, prin lovitura de stat din 1989, contrarevoluţie, masonizarea şi iudaizarea vârfurilor puterii contrarevoluţionare, a reuşit să anuleze statutul independent şi suveran al starului român, silindu-l să facă o politică economică sinucigaşă, să se înregimenteze în organismele internaţionaliste şi să intre sub incidenţa legilor suprastatale care-l vor anula dacă întregul Est european solid ancorat în NAŢIONAL nu va reuşi să-şi recâştige statutul suveran. Documentaţia folosită de autor însumează peste 15 000 de pagini. De la Protocoalele Înţelepţilor Sionului la dările de seamă ale lojilor francmasonice, de la cărţuliile lui Froim Moise, poreclit Cilibi Moise la documentele Corpurilor Legiuitoare din România în sesiunea 1878-1879 privitoare la chestiunea israelită şi modificarea articolului 7 din Constituţie; de la revistele francmasoneriei franceze la cele 4 volume editate de marele industriaş american Henry Ford sub titlul Jidovul Internaţional; de la Eminescu, Iorga, Goga, Blaga, Vasile Conta, Xenopol, A.C. Cuza, Anastase Hâciu la Edmond Fleg cu ale sale Israel et Moi, Moise, Solomon, Anthologie juife, Ecoute, Israel şi încă câteva titluri ale acestui evreu fanatic; de la revistele naţionalismului francez interbelic ca "La Vieille France"; "Revue des Lectures" sau "La Lutte" la Buletinele Lojei Marelui Orient Francez sau documentele recente publicate în revista Europa; de la opiniile lui Churchill înainte de a fi francmason şi după, la Disraeli, la Bernard Lazare; de la mareşalul Lunderdorff la breva papei Leon al XIII-lea; de la scrisoarea lui Leon Degrelle adresată actualului papă în legătură cu falsul genocid de la Auschwitz la rezultatele cercetărilor istoricului evreu din S.U.A., Arno J. Mayer asupra acelor aşa-zise camere de gazare cărora se adaugă cercetările, opiniile şi lucrările comunităţii ştiinţifice contemporane de istorici americani şi belgieni, francezi şi evrei care supun celui mai crâncen revizionism legendele sioniste legate de holocaust; iată zicem noi că fiecare afirmaţie pe care o facem se sprijină pe zeci de documente şi că demersul autorului este mai curând ştiinţific decât gazetăresc. Pentru a întări afirmaţiile de mai sus îi aduc în dezbatere pe Arthur Koestler, khazar maghiar trăitor în occident cu excelentul volum AL TREISPREZECELEA TRIB - Imperiul khazarilor şi moştenirea sa; pe profesorul Dunlop de la Universitatea Columbia (SUA) cu studiile sale imbatabile; pe istoricul marxist maghiar dr. Bartha Antal; pe A.N. Poliak, profesor universitar de istorie medievală a evreilor de la Universitatea Tel Aviv; pe arheologul rus M.I. Artamanov. Desigur am pornit demersul documentar de la cronicarii arabi, georgieni, armeni şi bizantini atunci când a fost vorba de invazia khazară în Ţările Româneşti şi mai târziu în Principatele Unite şi România. Constantin Porfirogenetul 2 (De caerimoniis aulae Byzantinae) Ibn - Said al Maghribi; Ibn - al - Balkhi; Istakhri; Al-Massudi; Ibn- Hawkal; Ibn-Nadim; Ibn-Rusta; Takt Ibn-Ali; Ibn-Miskawayr sunt doar câţiva din cronicarii Orientului Apropiat ale căror scrieri s-au născut din cunoaşterea nemijlocită sau nu prea îndepărtată a fenomenului mozaicilor turcomani de la nordul Mării Caspice, care, în nici un fel nu sunt semiţi. Autorul fiind atent la autorităţile în materie ca Gibb şi de Goeje a ales de regulă sursele primare de informaţie cum ar fi El- Balkhi capul de serie al şcolii arabe de istorie şi geografie. Acolo unde nu a putut consulta textele în franceză sau germană, autorul a recurs la bunăvoinţa unor buni cunoscători ai limbilor arabă, turcă, armeană şi giorgiană. Nu mă pot lăuda că am o cunoştinţă analitică a operei orientalistului Eric Kahle, cărturar masoretic (specialist evreu în Vechiul Testament) şi a operei elevului său Ahmed Zeki Validi Togan, başkirul savant care a fondat Armata Roşie Başkiră sau a operei nobilului german Hugo Freiherr von Kutschera, care şi-a cucerit titlul nobiliar de Freiherr la Sarajevo prin 1882 când a fost director în administraţia Bosniei-Herţegovina, aflată sub dominaţia imperiului austro-ungar. Mărturisesc cu mâna pe inimă că aş fi vrut să scriu o carte polemică. Mai ales ca autorul a jucat ca actor într-o piesuliţă televizată scrisă de rabinul cultului mozaic din România, Moses Rosen, secondat de un istoric evreu născut în România, Jean Ancei, transmisă prin emisiunea "Veniţi cu noi pe programul doi" în ziua de luni 23 martie 1992 orele 17.10; piesuliţă de un şovinism sionist care a revoltat o ţară şi căreia semnatarul acestui volum i-a dat o serie lungă de replici, cu deosebire în revista Europa. Gravitatea problematicii impune în locul polemicii, argumentul istoric bazat pe documente. Sunt adeptul şcolii istorice revizioniste în fruntea căreia stă omul de ştiinţă francez R. Faurisson. Ştiu că savantul francez a fost şi este victima unor presiuni morale şi fizice dezgustătoare, pentru simplul fapt că a pus la îndoială existenţa camerelor de. gazare, că a fost chiar dat în judecată în ţara tuturor libertăţilor de opinie - Franţa - făcându-i-se un proces de opinie ştiinţifică, justiţia franceză rezistând uriaşelor presiuni sioniste şi achitându-l, după cum ştiu că francezului care pune la îndoială existenţa camerelor de gazare, domnii Laurent Fabius şi Georges Sarre i-au propus la 2 aprilie 1988 o lege care combate tezele revizioniste şi care ar aplica necredinciosului în genocidul evreilor şi în camerele de gazare, închisoare de la l lună la l an, asezonată cu o amendă variind de la 2 000 la 300 000 franci, plus taxele de judecată şi de publicitate. Mă abţin de la orice comentariu, dar informez cititorul român asupra a două aspecte cheie ale înţelegerii contemporaneităţii. 1. a. Inginerul american Fred Leuchter, specialist în sistemul de execuţii capitale în Statele Unite, unde democraţia nu exclude eliminarea radicală a criminalităţii - cel care a conceput camerele de execuţie prin gazare cu acid cianhidric, a făcut o cercetare amănunţită a lagărelor de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek. Raportul lui absolut ştiinţific întins pe 193 de pagini, cu analize de laborator infirmă existenţa urmelor semnificative de cianură. b. Un şef al rexismului belgian şi comandant al voluntarilor belgieni pe frontul antisovietic care a luptat în Divizia 28 Waffen SS "WALONIA", Leon Degrelle pune pe două coloane crimele oribile, adevăratul genocid făcut de bombardamentele anglo-americane, de explozia celor două bombe atomice la Hiroşima şi Nagasaki, asasinatele în masă de la Hamburg şi Dresda, cu adevărul de la Auschwitz unde propaganda sionistă, spre a estorca Germania învinsă de sume fabuloase, a impus opiniei publice cifra de 6 milioane de evrei asasinaţi, demonstrează raportând suprafaţa aşa-ziselor camere de gazare la numărul de "gazaţi" zilnic, că totul este o minciună odioasă spre a face din evrei martirii secolului, spre a le asigura privilegii şi a ucide din faşă orice protest împotriva înstăpânirii lor pe plan mondial. c. Apariţia şcolii istorice revizioniste este bomba atomică pe care istoricii conştienţi au aruncat-o asupra uriaşei construcţii propagandistice a meşterilor Alianţei Universale Israelite. Demonstrând că la Auschwitz şi în celelalte lagăre nu s-a produs genocid prin gazare se pune problema revizuirii procesului de la Nurnmberg. Această revizuire impune revizuirea procesului făcut Germaniei celui de- al III-lea Reich. Asta înseamnă punerea în discuţie a „tributului” plătit de Germania postbelică Israelului şi organizaţiilor mondiale evreieşti: de la pensii la subvenţii de toate felurile. 3 2. În România, după 50 de ani de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, ca o manevră de punere în mişcare a rezervelor, cercurile sioniste internaţionale coordonându-l pe mai sus amintitul rabin au organizat un circ internaţional cu scopul de a acuza Armata şi Poporul român de genocid împotriva evreilor. Circ la care înalte oficialităţi absolut iresponsabile, iudaice sau iudaizate au participat, dându-i un oarecare gir oficial. Manevra din România este declanşată de sionsim