Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 217 Judeþul Cluj R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 -33 0 s e p t e m b r i e 2 0 1 1 3 lei Neagu Djuvara - 95 www.revistatribuna.ro
Tudoran Ilustraþia numãrului: Dumitru Vonica
O carte în dezbatere Dumitru Vonica Proza Mircea Cãrtãrescu Alexandru Vlad evocat de Nicolae Steinhardt Zen ºi Virgil Ciomoº Secretul
1 Black PANTONE violet Black Pantone 253 U
info TRIBUNA Director fondator: Ioan Slavici (1884) Proiect teatral în Auvergne
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA Alexandru Jurcan CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ
Consiliul consultativ al revistei de culturã Tribuna:
Diana Adamek Mihai Bãrbulescu Aurel Codoban Ion Cristofor Marius Jucan Virgil Mihaiu Ion Mureºan Mircea Muthu Ovidiu Pecican Petru Poantã Ioan-Aurel Pop Ion Pop otul a pornit de la Beliº, de la domnul misiunii Leader din þinutul Vichy-Auvergne. Ioan Sbârciu primar Viorel Crainic, care a gãzduit echipa Am lucrat alãturi de colegul ºi prietenul meu Radu Þuculescu Tdin Auvergne. Mai apoi am fost invitat cu Cristian-Claudiu Filip, mereu atent, preocupat, Alexandru Vlad trupa ”Assentiment” a Liceului Teoretic O. Goga spontan, cu sugestii benefice. Am început munca din Huedin sã însoþesc elevii din Beliº în Franþa, teatralã prin exerciþii necesare de atelier, ca sã Redacþia: iar acolo, reunind ºi zece tineri francezi, sã înlãtur orice atmosferã glacialã. Tinerii mei actori I. Maxim Danciu realizez un spectacol comun sub genericul Omul m-au ajutat enorm: Bya Tãmaº, Ralou Cozea, (redactor-ºef) ºi natura. ªtim bine ce loc important are Diana Stîngã, Bianca Popa, Oana Filip, Lore Filip, ecologicul în preocuparea francezilor. Am alergat Vlãduþ Mocan, Cãtãlin Mocan. Pentru sunet s-a Ovidiu Petca cu toatã forþa spre fabulele lui La Fontaine, drept oferit cu entuziasm Xenia Marc. Am început cu (secretar tehnic de redacþie) eºafodaj pentru scenariul meu. Desigur, m-am defilarea personajelor-animale, am folosit mãºti ºi bazat pe vizual, gesticã, muzicã, mesaj, fãrã sã Ioan-Pavel Azap muzicã modernã. Nu am renunþat la sticle de bãnuiesc, la început, imensa solidaritate a Claudiu Groza plastic, pubele ºi alte accesorii ecologice. tinerilor, creatã prin repetiþii. O efervescenþã ªtefan Manasia Bineînþeles cã spectacolul a avut o laturã Oana Pughineanu rapidã, deoarece într-o sãptãmânã spectacolul moralizatoare, o þintã exactã, fãrã a omite trebuia „predat”, prezentat, evaluat. comicul. Febra teatralã l-a cuprins chiar ºi pe Nicolae Sucalã-Cuc Iatã-ne în autocar, prin 21 august din acest an, ºoferul nostru, magicul Iulian, care a jucat rolul Aurica Tothãzan în drum spre Franþa. A doua zi, seara, eram în lupului cu o naturaleþe de invidiat. Elevii din Beliº Maria Georgeta Marc regiunea Auvergne, în localitatea Ebreuil. Ne-au au urcat pe scenã pentru a cânta în francezã ºi în aºteptat, cred, ore în ºir, la acel han al tineretului românã. Tehnoredactare: unde aveai voie sã intri în bucãtãrie, sã te Mai apoi, fotografii, dezbateri, plimbãri în Virgil Mleºniþã serveºti, sã speli vase, sã triezi deºeuri, sã naturã, scãldat, vizitã la Vulcania, la Vichy, ba ªtefan Socaciu desenezi, sã discuþi, sã ieºi în curte sau pe malul chiar în cel mai frumos sat, Charroux. În final, râului Sioulé. ªi... mai ales, sã fii civilizat ºi sã ºtii Colaþionare ºi supervizare: regrete, promisiuni, cadouri, adrese... tot tacâmul. L. G. Ilea ceva francezã. Gazda principalã a fost inimitabila, Ceea ce rãmâne: un spectacol comun, adicã bonomã, frumoasa Emilie Giraud, care lucreazã la uniunea superioarã, prin artã. Un ideal revigorant. Redacþia ºi administraþia: Centrul Social, al cãrui director - David Sac - 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 venea din când în când, cu un zâmbet tonic, sã se asigure cã ne simþeam ca acasã. La spectacol a Tel. (0264) 59.14.98 venit, printre alþii, Florentin Georgescu, asociat al Fax (0264) 59.14.97 E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro Concursul de creaþie literarã pentru elevi ISSN 1223-8546 „Lucian Blaga”, ediþia a II-aa
Regulament bour Direcþia Judeþeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional Cluj în colaborare cu Revista „Tribuna” organizeazã Concursul de Creaþie Literarã „Lucian Blaga”, ediþia a II-a. Evenimentul se adreseazã exclusiv elevilor din învãþãmîntul preuniversitar din întreaga þarã ºi urmãreºte identificarea ºi promovarea (publicarea) tinerelor talente din mediul ºcolar. Concursul cuprinde douã secþiuni: una pentru elevii din clasele V-VIII ºi alta pentru cei din clasele IX-XII. În acest an concursul are doar secþiune de poezie. Textele prezentate nu vor depãºi 10 (zece) pagini. Ele vor fi expediate pe adresa: Direcþia Judeþeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, Cluj-Napoca, cu menþiunea pentru Concursul „Lucian Blaga”. Lucrãrile vor fi semnate la vedere, cu precizarea clasei de studii ºi a ºcolii aparþinãtoare. Textele vor fi primite pînã în 18 octombrie 2011, data poºtei. Data ºi locul festivitãþii de premiere vor fi anunþate în timp util.
Responsabil de numãr: Claudiu Groza
2 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
editorial Perenitatea unei creaþii Sergiu Gherghina u îmi place sã scriu (sau sã vorbesc) ce se acordã pentru cea mai valoroasã contribuþie despre oameni care au fost. Îmi aminteºte din ºtiinþe politice. Analiza lor se axa pe partidele Nde efemeritatea vieþii, de cursul sãu politice ºi comportamentul electoral al cetãþenilor iminent ºi de eventuale întreruperi inoportune (ºi din þãrile vestice pentru o perioadã de 100 de ani ireversibile). Nu este uºor sã vorbesc la trecut între 1885 ºi 1985. În acest moment este una despre semenii noºtri, dar este aproape imposibil dintre cele mai citate - ºi presupun cã ºi citite – sã fac acest lucru când mã refer la oameni pe care cãrþi de ºtiinþe politice (Identity, Competition and îi cunosc. Pe 15 august inima unuia dintre cei mai Electoral Availability: The Stabilisation of mari cercetãtori din ºtiinþele politice comparate – European Electorates 1885-1985). În urmãtorii probabil cel mai însemnat investigator al cinci ani avea sã editeze douã cãrþi vitale pentru partidelor politice europene în perioada studiul organizaþiilor de partid – editate în 1992 ºi contemporanã (cu preponderenþã vestice) – s-a 1994 împreunã cu Richard Katz - ºi sã scrie oprit definitiv. La doar câteva luni dupã ce a alãturi de acelaºi coautor unul dintre cele mai împlinit 60 de ani, Peter Mair nu a confirmat influente articole din literatura contemporanã tradiþia cercetãtorilor longevivi din domeniu despre partidul de tip cartel (apãrut în 1995 în (remarca aparþine unui prieten, în ziua în care Party Politics). În aceeaºi perioadã redacta un i-am comunicat vestea). Numãrul însemnat de volum, alãturi de Michael Gallagher ºi Michael omagii (tributes) apãrute în mass-media Laver care avea sã fie retipãrit ºi adãugit de multe internaþionalã ºi prezenþa la funeralii a numeroºi ori de-a lungul anilor; era folosit ca ºi manual de profesori ºi cercetãtori marcanþi din domeniul predare a sistemelor politice în Europa alocuþiunile sale (mai ales în cele evaluative ºi ºtiinþelor politice sunt indicatori ai notorietãþii (Representative Government in Modern Europe). sale academice. Poziþia de decan al catedrei de care permiteau judecãþi de valoare); cu toate De atunci, opera sa a inclus zeci de articole acestea, articolele sale academice au pãstrat mereu ªtiinþe Politice de la Institutul Universitar ºtiinþifice, câteva cãrþi ca singur autor ºi câteva European din Florenþa (care conform multor neutralitatea. Aceastã din urmã caracteristicã l-a cãrþi editate. Domeniile sale de interes s-au extins fãcut sã fie unul dintre cei mai urmãriþi oameni ierarhii este primul din Europa) reflectã o parte a la Uniunea Europeanã (UE), guvernare, formarea statutului sãu. Poziþia de editor al unuia dintre din domeniu. În postarea sa de pe blog, David cabinetelor, culturã politicã, sau evoluþia cele mai importante jurnale internaþionale din Farrell, unul dintre numele de referinþã în ºtiinþa democraþiei. comunitatea academicã (West European Politics) politicã contemporanã, observa un lucru evident Este dificil sã creionezi un cadru teoretic adaugã valoare profilului sãu. Mulþi dintre pentru oricine a fost în aceeaºi încãpere cu Peter: într-unul din domeniile menþionate mai sus ºi sã profesorii influenþi de astãzi din cadrul disciplinei ori de câte ori intra într-o salã (de obicei de nu îi citezi mãcar una dintre lucrãri. Originar din i-au fost discipoli; în general, nu am întâlnit cursuri sau de conferinþe) exista un murmur între Irlanda, þarã ale cãrei probleme în ultimele patru foarte mulþi oameni de ºtiinþe politice în Europa cei prezenþi. ªi fiecare dintre cei prezenþi, de la decenii sunt cunoscute oricãrui cetãþean de Vest care sã nu fi interacþionat mãcar o datã studentul doctorand pânã la profesorii cu vechime european, s-a fãcut cunoscut publicului din þara sa cu Peter. doreau sa schimbe o vorbã cu el. Era, implicit, un prin multiplele intervenþii din presa scrisã. Fin Meritele sale pot fi cu greu rezumate în câteva semn de recunoaºtere pentru meritele sale observator al proceselor politice, Peter Mair a rânduri ºi nu acesta este scopul meu. academice. accentuat unele elemente particulare ale drumului Amabilitatea, spiritul ludic, criticile constructive, Dincolo de orice aprecieri subiective rãmân sinuos parcurs de Irlanda în UE. Problemele cultura sa politicã ºi istoricã sau atenþia cu care lucrãrile sale care au contribuit deja la progresul legate de guvernare, aspecte financiare sau citea orice fel de text – academic sau literar – uneia dintre ºtiinþele sociale (la cele de mai sus se atitudinea cetãþenilor irlandezi faþã de Tratatul de rãmân în mare parte necunoscute publicului larg. poate adãuga Party System Change) Rigurozitatea la Lisabona s-au numãrat printre subiectele tratate Dincolo de acestea, textele scrise reprezintã studiilor sale, capacitatea analiticã, logica în ultima perioadã. Perspectiva sa de stânga – cu bornele unei cariere academice rare. În 1990, raþionamentului ºi caracterul empiric al înþelesul vestic al conceptului, nu în cel est- când România debuta pe drumul unei tranziþii cercetãrilor sale au adus ºtiinþele politice mai european sau românesc – a fost deseori vizibilã în anevoioase, cartea scrisã de Stefano Bartolini ºi aproape de statutul de ºtiinþe (contestat îndelung intervenþiile din presã ºi în unele dintre Peter Mair era rãsplãtitã cu premiul Stein Rokkan de cei din ºtiinþele reale). Deºi plãcerea de a-l asculta nu mai este accesibilã (existã câteva alocuþiuni înregistrate pe Youtube), ceea ce a avut mai bun a pus pe hârtie. Deºi este posibil ca manuscrise în lucru sã fi rãmas neterminate, opera existentã este valoroasã, o creaþie necesarã generaþiilor viitoare de studenþi, profesori ºi cercetãtori. În urmã cu câþiva ani, când ECPR Press reedita cartea lui Giovanni Sartori despre partide ºi sisteme de partide din 1976 (a fost reeditatã în 2005, versiunea în românã va fi disponibilã în curând la CA Publishing Cluj), mã gândeam cã nu existã persoanã mai potrivitã decât Peter Mair sã scrie prefaþa acestei celei de-a doua versiuni. Citind cu atenþie cele câteva rânduri scrise atunci de el, am înþeles ºi de ce a fãcut-o. Cartea lui Sartori îi marcase traiectoria profesionalã de la începuturi. Sunt sigur cã vor exista – ºi din acest moment, cãci pãnâ acum sigur existã – numeroºi studenþi sau cercetãtori la început de drum care vor fi influenþaþi de o parte din creaþia lui Peter.
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 3
Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U
o carte în dezbatere Mircea Cãrtãrescu, noi pagini de jurnal Ion Pop espre masivul nou jurnal al lui Mircea de atenþie. Sunt nenumãrate propoziþii care afirmã Cãrtãrescu (Zen, Ed. Humanitas, 2011) s-au aceastã identificare a sa cu creaþia, pânã la uitarea Dscris deja, pânã la aceastã orã, câteva lumii din afarã, ºi de aceea omul social e numai recenzii, nu toate favorabile. În mod destul de ciudat arareori prezent în pagini. O spusese deja în prima ºi dezagreabil secvenþã din suita diaristicã, lumea exterioarã se s-au numãrat mai degrabã, nu fãrã un soi de poate schimba oricât, ceea ce rãmâne ca obiect ºi posomorâtã satisfacþie, punctele discutabile ale cãrþii, realitate certã este numai propriul univers interior. inventariate contabiliceºte ºi în detaliu, la rubricile A scrie se confundã la el, mai mult decât oricând, cu infatuãrii, ambiþiei nemãsurate, grandomaniei, cu a fi, iar aceastã identificare e reafirmatã cvasimania- sinonimele respective, trecându-se foarte uºor peste cal, cum singur mãrturiseºte, când încrezãtor în excelenþa atâtor ºi atâtor pagini, care îl definesc încã puterile sale, când, mai ales ºi de data aceasta, în o datã pe autor drept unul dintre scriitorii de prim prada angoasei de a nu se mai regãsi tocmai ca plan ai literaturii române actuale. Ceva din aerul de scriitor. campanie orchestrat la apariþia volumului trei din Într-un prim timp, jurnalul e unul, cum s-a Orbitor, prin „dosarul” cunoscut, se prelungeºte, din constatat deja, de crizã, trãitã cu înfriguratã neliniºte. pãcate, ºi în unele dintre noile comentarii, încât pare Este momentul dificil care a urmat dupã publicarea a i se da, în fond, dreptate lui Mircea Cãrtãrescu pãrþii a doua a Orbitor-ului, acoperitã superficial de atunci când se plânge (cu foarte multe exagerãri, publicistica în câteva cotidiane, aproape pur desigur, dar nu fãrã motiv) de ostilitatea cu care e lucrativã, pentru asigurarea mijloacelor de existenþã, întregime patimii scrisului ºi clipa prezentã, privit în ultimii ani de cãtre critica româneascã. Acea ºi de cãrþi situate de scriitorul însuºi pe o treaptã prelungitã, de fapt, în luni ºi ani de „sterilitate” ori ultimã parte a romanului a putut ridica, desigur, mult mai de jos a literaturii, precum semi- abia disimulând seceta interioarã cu publicistica unele obiecþii întemeieiate, însã acestea au fost foiletonistica din De ce iubim femeile, livratã întoarsã cãtre evenimentul cotidian concret sau identificate ºi chiar exagerate, mi s-a pãrut atunci, cu „consumului” mai larg, cum s-a ºi dovedit prin situatã cumva la jumãtatea distanþei dintre real ºi o similarã plãcere de a constata imperfecþiunea la un succesul instantaneu la marele public, privit de la o fictiv, cum se întâmplã în De ce iubim femeile, carte autor ce sfida evident dimensiunile mici ale altor anume distanþã (auto)criticã, dar ºi cu un fel de catalogatã ca fiind, totuºi, realist, „pe mãsura proiecte de prin vecini. Când am citit ºi comentat, la condescendenþã faþã de acelaºi public, cu exigenþe puterilor mele de-acum”. Iatã câteva citate expresive rândul meu, Orbitor 3, mi s-a pãrut cã pot coborâte la pulsul cultural mult mai scãzut al zilei. pentru aceastã stare agitatã, de profundã demonstra, dincolo de câteva diluãri ºi schematizãri Iar în al doilea timp, avem de-a face, în fond, cu nemulþumire de sine: „Am ieºit complet, cu apa apãrute în graba încheierii amplei construcþii, cã nici variaþiuni pe aceeaºi temã, cãci – dincolo de ºiroind pe mine, din literaturã, ºi-acum mã scutur ca aceastã secvenþã a romanului atât de aparte al lui momentul scrierii, în fine, a volumului al treilea din un câine, împrãºtiind stropi aleatorii. Nu mai sunt în M. Cãrtãrescu nu e de citit în grila negativã propusã marea carte, proporþional mai puþin autocomentat - literaturã. Am sfârºit ºi eu unde sfârºesc toþi. Îmi de atâþia recenzenþi, compoziþia ei laxã, mobilã, se deschide o altã pauzã, în care problemele ºi þiuie ºi mie acum urechile de pustietate, de mesaj dinamicã, cu treceri rapide ºi suprapuneri de naturã interogaþiile revin: prozatorul (cãci poetul renunþase întrerupt. Am ieºit din legendã”. Sau: „Acum nu mai oniricã între real ºi imaginar, trãit ºi scriptural, fiind de mult sã mai scrie) se aflã acum într-un soi de e vorba de crize ºi de lipsã de inspiraþie, ci de justificatã din interior, de însãºi viziunea „fractalicã”, recãdere sisificã, iese cu mari dificultãþi dintr-un alt pierderea bunului meu cel mai important: viaþa în cu implicitele relativizãri „postmoderne” ale impas, de data asta post-creator, când noile proiecte literaturã, în lumea ºi-n legile ei”. Apoi: „Scriu doar discursului literar. se încheagã iarãºi cu greu, nesiguranþa de sine e cu puterile mele, încercând sã-mi amintesc cum Când fusese vorba despre un jurnal precedent reafirmatã în termeni gravi, concesiile fãcute „vieþii scriam altãdatã. Autopastiºându-mã în loc sã-l (primul, publicat în 2001), am putut pune lectura care se vieþuieºte” (dupã formula jurnalistului pastiºez pe Dumnezeu”, ºi încã: „Eu sunt cãrþile sub formula apãrãrii „pielii de hârtie”, care este a Mateiu I. Caragiale, reiteratã) copleºesc, aproape, mele. Priveºte-n urmã la ºirul de cãrþi adunat de autorului însuºi, reactualizatã, fireºte, de data asta scrisul, singurul care conteazã pentru el cu adevãrat. 30 de ani încoace: sunt vertebrele spinãrii mele. În mai curând sub forma ecranului de calculator, în Ba mai mult, subiectul îºi ia, voit-nevoit, un fel de rest – sunt amãrâtul animal moale care locuieºte cele ºase sute de pagini noi, situate temporar între vacanþã, în care neliniºtea ºi temerile legate de casa-n spiralã”. Ori: „Odatã voiam sã-i concurez pe anii 2002 ºi 2010. Tot aºa cum aceleaºi sunt, în secãtuirea filonului sunt abia compensate de cei care au scris Biblia. Azi, cel mai prost poem al fond, temele reflecþiei, tipurile de reacþie faþã de abandonarea în voia traiului de fiecare zi, de ins nu meu mã scuipã în ochi. De-asta nu mã pot supãra, propriul scris ºi faþã de restul lumii, literare sau nu. prea sociabil, iubitor de singurãtate, însã dedat unui ca altãdatã, fiindcã trebuie s-o accept cu nasu-n jos, Interpretat ca emblemã a „vieþii de toate zilele”, anumite plãceri de a trãi în rând cu oamenii, cu o fiindcã sunt în colþul penitenþei, în genunchi, pe coji titlul Zen nu are, aºadar, mai nimic din conþinutul familie, într-o lume în care fantasmele cãrþilor se aflã de nucã, ºi încã roºu la faþã de conºtiinþa vinovãþiei religios presupus, – iar dacã despre o „religie” este în competiþie cu datele realitãþii palpabile, imediate. mele. Fiindcã nu mai scriu, iar un scriitor e un om vorba, atunci singura care transpare aici e credinþa, În ambele momente ºi stãri, se exprimã acelaºi care scrie, nu altfel decât e un tâmplar care face ridicatã pânã la dimensiuni hiperbolic-paroxistice, în subiect posedat de patima scrisului, a literaturii, tâmple într-un templu”. ªi asemenea citate, puterea actului creator, în destinul înalt semnificativ mãrturisitã aproape la fiecare paginã cu belºug de altminteri excelente ca har al formulãrii, ar putea al scriitorului. De fapt, aceasta e mare temã, reflecþii, între angoasa cea mai neagrã ºi firavele mult continua. obsedantã a întregului jurnal. Iar angajarea ferventã speranþe de redresare ºi reconstrucþie de sine ca Supralicitare existã, evident, în asemenea fraze, în afirmarea ei are, desigur, prea puþin de-a face cu scriitor. Iar sentimentul secãtuirii, al deposedãrii de diaristul însuºi îºi recunoaºte o stare disproporþionat detaºarea „zen” faþã de lumeºtile aspiraþii ºi ambiþii harul scrisului devine copleºitor (cãci Mircea depresivã, oscilaþiile de umoare nu lipsesc nici ele, de omeneºti, sau are în comun doar o laturã a acestui Cãrtãrescu se include în seria inspiraþilor, care nu unde ºi contrazicerile, uneori pe aceeaºi paginã – însã mod de a gândi ºi trãi, aceea care cere punerea în pot articula niciun rând autentic în afara stãrii de lucrul e, la urma urmei, firesc, nu avem de ce sã ne acord absolut a minþii, a spiritului, cu trupul. graþie, aproximatã ca osmozã totalã între literã ºi mirãm foarte tare, la cineva care, mobilizat de Cititorul celorlalate douã volume de Jurnal îºi va spirit, între corporal ºi scriptural). Sub acest semn neobiºnuite ambiþii constructive ºi traversând teritorii da repede seama cã noile sute de pagini sunt sunt de citit nostalgiile, exprimate cu patos, ale de o ariditate neaºteptatã, e mereu în stare de variaþiuni pe aceeaºi temã, amintitã, în abordarea vârstei de aur a primei tinereþi, când harul era agitaþie ºi incertitudine. Orgoliul scriitorului care îºi cãreia Mircea Cãrtãrescu nu face nici acum deplin, când existenþa întru poezie ºi literaturã cunoaºte valoarea ºi continuã sã gândeascã în sensul economie de reflecþie. Îl preocupã obsesiv ºi cu exprima un soi de comuniune paradisiacã între eu ºi ei, în faþã cu o þintã mereu foarte înaltã, e degeaba inevitabile consecinþe într-o anume redundanþã a lumea dinafarã ori, mai ales, a fantasmelor sale. Sunt amendat ironic de unii ºi de alþii, cãci e departe de a formulãrilor, dupã volute largi ºi ramificaþii enorme nenumãrate locurile în care lamentaþiile pe aceastã fi nemotivat. Succesele, de pildã cele internaþionale, ale frazelor, angajarea totalã în propriul sãu travaliu, temã apar în variante ce asociazã contrastant traducerile mai numeroase decât ale oricãrui alt considerat ca unicul cu adevãrat esenþial ºi vrednic trecutul aproape mitic al unui subiect predat în scriitor român actual, nu sunt „contabilizate” gratuit,
4 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
ele chiar existã, tot aºa cum poate fi consideratã ca obositoare ºi fãrã a fi bãnuitã de ipocrizie în „Nesul de altãdatã” consemnarea ei suita cãlãtoriilor, a întâlnirilor cu tot soiul de public, cu locuri familiare ori nu. Fantasma premiului Nobel fluturã ºi ea în câteva locuri, ªtefan Manasia atrãgãtoare pe drept cuvânt ori vag minimalizatã, ilatat precum durata cãlãtoriei cu CFRul (de formulatã în însemnarea din 20 martie 2007: „Un însã e o aspiraþie ce n-ar merita ironizatã aºa de la an la an), Zen, al treilea volum al jurnal e fãcut ca sã-þi poþi spune lucruri pe care tu uºor: n-a circulat aceastã sugestie ºi în presa Djurnalului publicat de Mircea Cãrtãrescu pînã însuþi nu le ºtii. Altfel nu e decît un uriaº plictis.” româneascã, sub condeiul unor cititori specializaþi în prezent, ambiþioneazã sã-þi acapareze tot timpul Cînd notaþia are carnalitate ºi profunzime – MC foarte serioºi? Este cu adevãrat ridicol Mircea lecturilor estivale, sufocîndu-te, încîntîndu-te ºi (nu o fiind poate ultimul mohican al scrisului de mînã: Cãrtãrescu atunci când ambiþioneazã sã se înscrie în datã) enervîndu-te. Expansionist, ca rãzboinicul „Seara se prãbuºeºte, pur ºi simplu, pe mine, abia competiþia cu cei mai mari ai breslei, încercând sã-i Aguirre din filmul lui Herzog. Insidios, ca apa în mai vãd scrisul pe paginã, dar mai fac efortul de-a ajungã? Sau: atunci când se declarã scârbit de ceea calcarul translucid. N-am sã scriu o cronicã în sensul ajunge pînã jos. Ce minunat e sã scrii de mînã, sã ce vede adesea în lumea de acasã ºi-i vine sã propriu al cuvîntului, ci mai degrabã un blocnotes migãleºti la litere, sã le-ncîlceºti ºi descîlceºti ca pe întoarcã spatele României ºi Bucureºtiului, despre de poet: cronici ample au semnat pînã acum Paul niºte foarte fine lãnþuguri de aur...” Prizonier de lux care are atâtea alte minunate pagini de evocare, este Cernat, Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru, (cãci benevol) al capitalismului, al societãþii de prozatorul chiar aºa de blamabil? Ori când se simte Marius Chivu, Alex Goldiº ºi, pentru Tribuna, consum, MC e nu doar admiratorul predat noilor excelent într-un oraº strãin, simþit neprietenos cu domnul profesor Ion Pop. Mai cu seamã ultimii doi tehnologii, dependentul de videogames, ci – iatã – ºi alte ocazii? Când, adicã, ne aratã cã reacþioneazã ca elogiazã unicitatea formulei diaristice, a „schelãriei” al hîrtiei scrise ºi al paginii tipãrite, pe care „elfii” un om viu, cu dispoziþii „optimiste” ºi stãri ridicate peste tumulul creaþiei unuia dintre cei mai blogurilor (nemaipomenitã metaforã!) nu le vor depresive, cu supralicitãri destule, cu nostalgii, influenþi scriitori români în viaþã. putea substitui niciodatã. Cãinîndu-ºi anii (trecuþi) ºi decepþii ori reverii solare? Oricît aº cerceta Zenul, oriunde l-aº deschide ºi tinereþea (pierdutã) – psihanalitic noi ºtim cã MC Jurnalul – ºi acesta, de acum – este, dincolo de aº reciti, rãmîn cu aceeaºi senzaþie de love & hate. ºtie cã nu-i deloc aºa ? – un prinþ din Levant se toate, în general foarte bine scris. Fie cã se exprimã Aflu, aproape-n fiecare paginã, miejii cruzi, lãptoºi ai alintã, asemeni divelor pop în ºedinþe de solar ºi despre stãrile sale contradictorii ori despre spaþiile, poeziei ºi, deasupra gãocii de lemn subþire, mã operaþii de lifting facial, ca sã cînte în cele din urmã de acasã sau de aiurea, în care se miºcã, prozatorul- descurajeazã coaja neagrã-verzuie, putredã. Firele concediile molcome la Sângeorz-Bãi, primitivismul poet îºi spune mereu cuvântul inspirat. Cel mai celor mai bune pagini din Poeme de amor ºi drumeþiilor în pãdurile de la Schloss Solitude, acasã, se simte atunci când îºi povesteºte Nostalgia, din Orbitorul contestat ºi adulat se- înserãrile de consistenþa jeleului pe terasã vilei din nenumãratele vise reamintind de viziunile somptuos- mpletesc mai departe aici, în însemnãri precum: Bãneasa. baroce ale cãrþilor sale, dar pagini superbe îi ies de „Am sã cumpãr drog granulat ºi-am sã-ncep sã ªi poate cã tocmai aceastã trecere – mohorîtã, sub condei ºi în momentele în care creioneazã un secretez personaje ºi scene înecate-n morfinã purã. exasperantã, dar ºi arzînd crepuscular, ca o peisaj (bunãoarã cele de la Sângeorz, de la castelul Trebuie sã reînceapã nebunia controlatã, singura care promisiune paradisiacã – e semnul sub care a scris nemþesc Solitude, din Bucureºtiul copilãriei sau din nu e urîciune în ochii Domnului.”; „Parantezã Zen. Fãrã curgerea brutalã a lui Cronos, epoci peste cel în care ºi-a gãsit, în fine, o oazã alãturi de vienezã, benignã, viaþã legatã lejer ºi gracil ca lujerii epoci, n-am mai ºti de ce iubim azi familie) ori momente de viaþã mai „epice” – precum secesioniºti din vremea cînd mai credeau în artã. banalul/odinioarã jinduitul Nes: „Beau multã cafea nunta de „pocãiþi”, moartea bunicului soþiei... Nu Cartierul nostru miroase-a cacao ca-n Márquez, ceea slabã, care mã ameþeºte ca berea, îmi înlãturã pot fi trecute cu vederea adesea acutele, finele note ce [...] mã transportã, madlenian, în Magdalenianul inhibiþiile, dar nu mã inspirã. Nesul de altãdatã îmi de lecturã, cu afirmarea foarte personalã a unor vieþii mele, cînd îmi beam cana grosolanã de cacao modela neuronii în sculpturi de pe Sagrada Familia.” preferinþe (Biblia, Cortazar, Marquez, Salinger, cu lapte lîngã fusta mamei, desigur din pînzã de Pentru ca bucata de marmurã de aproape 630 de Kafka, Pynchon, Okudjava...), cu respingeri ce pot corabie.”; „N-am nici urmã de greutate. Palmele-mi pagini a jurnalului cãrtãrescian sã se încheie în uneori contraria, dar care intereseazã mereu prin alunecã pe lucruri. Pielea-mi strãluceºte. Cred cã am lumina aceea irealã ºi împãcatã, pe care – în anii marca... stilisticã a celui care le face. (Interesant este murit, cã trupul meu biodegradabil mi s-a dus de pe adolescenþei – atîta i-o invidiam: „Ninge luminos pe ºi poate nou faptul cã „postmodernistul” optzecist suflet ca noroiul sub un jet de apã. Am înþeles cã nu fereastra mea îngustã, ca de bunkãr. În birou e frig îndeajuns de nedrept în judecãþile sale din cartea gîndeam cu creierul ºi cã nu ejaculam cu sexul. Cã ca afarã ºi sînt într-o dipoziþie Zen, ºi pentru cã cunoscutã, trãieºte acum el însuºi criza unui soi de nu vorbeam cu laringele. Am murit ºi aici e ninge, ºi fiindcã ieri am gãsit un vers uimitor al lui „elitism” simþit ca fiind ºi al sãu în „brava lume paradisul.” Aici este, de fapt, totul, superpoemul Harrison: «I look from the wings at the play you are nouã” în care valorile înalt spirituale ajung la tristul cuiva care – ani la rîndul – s-a injectat cu lirism pur. staging/ While my guitar gently weeps,/ As I’m declin constatabil în fiecare zi). E, adicãtelea, mai mult decît picturã, poezie, sitting here, doing nothing but aging/ Still, my În cele din urmã, ca orice autor de jurnal, mai arhitecturã ºi speculaþie ºtiinþificã: ghem poetic guitar gently weeps...» ºi eu stau, acum, aici, departe ales unul care a ales sã-ºi publice în timpul vieþii strãlucind ca maþele proaspãt eviscerate, în acea de piesã (alte mãºti, alte guri...), nefãcînd decît sã- acest soi de scriere „intimã”, ºi Mircea Cãrtãrescu îºi luminã de laborator cãreia-i vom spune, de aici mbãtrînesc, sã-mi mãsor clipele vieþii cu zãpada care compune un autoportret, devine „personajul” încolo, cãrtãrescianã. ªi mai e, simultan, agenda cade ºi cu literele negre din caiet. Harrison a scris propriei proze confesive. Substitut al unei lumi meschin-a contabilului (burse ºi voiaje, traduceri ºi cîntecu-ãsta dupã ce-a citit I Ching ºi a-nþeles cã totul fictive pe care n-o mai poate construi cu libertatea ºi premii, þoale ºi gadgeturi), e jurnalul etern se-ntîmplã-n relaþie cu totul, ºi prin urmare nimic nu prospeþimea de odinioarã (secvenþe intens nostalgice adolescentului neiubit, almanahul cu ºtiaþi cã... (prea se-ntîmplã niciodatã. Ca sã dovedeascã asta, a recheamã tulburãtor anii înfloritoarei tinereþi ce se multe ºtiaþi cã..., parazitare, epuizante), caietul de deschis o carte la-ntîmplare ºi-a gãsit cuvintele depãrteazã, asociatã cu o greu de acceptat oniromant (ocupînd, strategic, comercial, hãlci din «gently weeps».” perspectivã a neantizãrii finale), el se întoarce spre volum), e ibricul unde fierbe veninul invidiei de sine mobilizat de aceleaºi mari obsesii ºi întrebãri – breaslã: „Îi privesc pe rataþi ca pe niºte zei. Mã despre sine, despre literaturã, dar ºi despre „viaþa prosternez la picioarele lui Ecovoiu, Aldulescu, Ursu care se vieþuieºte”. Este nu o datã excesiv în ce scrie ºi cîþi or mai fi, ºi nu sînt ironic absolut deloc.” ºi spune, în umilinþã ca ºi în orgoliu, în Despre unii confraþi (prozatori ºi critici prea critici) autoflagelarea ce cautã sã echilibreze ispitele afiºãrii scrie folosind acelaºi pix cu care-a deconspirat, atît hiperbolice a eului, însã între asemenea extreme se de artistic, „ineluctabila lejeritate a injuriei literare”. contureazã o fiinþã în fond vulnerabilã, neliniºtitã, În turneul de tenis – imaginar – al acestui masiv pusã în miºcare de o realã mare vocaþie, de o jurnal (care acoperã, uitasem, intervalul 2004-2010, dãruire ieºitã din comun unui ideal al scrisului pe aproximativ un deceniu de împliniri familiale, care foarte puþini cuteazã sã-l mai afirme cu o editoriale, sociale), parteneri privilegiaþi sînt Biblia, asemenea consecvenþã ºi la cote de angajare atât de Wittgenstein ºi Kafka (din Jurnal), ultimul – înalte. O astfel de situare poate pãrea astãzi insolitã conspectat ºi prezentat cu adulaþie. Kafka – ºi, în ºi chiar provocatoare pentru mulþi, incomodã de subsidiar, Cortázar – înseamnã, pentru Mircea asemenea, dar ea nu e mai puþin impunãtoare ºi Cãrtãrescu, influenþa primarã, coagulantã asumatã. demnã de admiraþie pentru... restul lumii. Una din motivaþiile mãrturisite limpede e tocmai realizarea unui jurnal în oglindã, care sã plonjeze ºi mai adînc în apele întunecate de sub luciul mundan. ªi senzaþia mea e cã, în cele mai bune pagini, MC chiar reuºeºte, adãugînd totodatã buzunarele ºi faldurile – acum inutile – ale psihismului sãu baroc. Izbuteºte atunci cînd respectã – genuin – teza
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 5
Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U
cãrþi în actualitate
cum e descrierea vremurilor sociale ºi a sentimentelor umane dupã starea unui plop dintr- Tãrîmul lui Iulian Ciocan un cartier chiºinãuian, de exemplu... Ceea ce face ca aceastã atmosferã apãsãtoare sã nu apese ºi pe Mihail Vakulovski spatele cititorului ne-basarabean e umorul, ironia Iulian Ciocan „Realitatea cu amãnuntul”. Tãrîmul lui Saºa ºi autoironia lui Iulian Ciocan, acest subtil scriitor Tãrîmul lui Saºa Kozak Kozak a apãrut la editura bucureºteanã Tracus ºi psiho & socio-portretist. Ca sã obþinã din Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2011 Arte, o editurã tînãrã tot mai puternicã ºi mai lumea pe care o descrie un teritoriu ºi mai plat, valoroasã, care a publicat deja cãrþi foarte Iulian Ciocan îºi „omoarã” cele mai interesante ulian Ciocan este un scriitor foarte sigur pe apreciate de cititori, critici literari, dar ºi de juriile personaje chiar în primele douã capitole, apoi lasã ceea ce scrie ºi pe felul cum scrie, în acest sens celor mai populare premii literare. Am citit în faþã persoanje în mod normal insignifiante, Isemãnînd mult cu mentorul sãu Gheorghe romanul lui Iulian Ciocan în Turcia, unde scriu secundare sau episodice, ca Saºa Kozak, cocoþat Crãciun. Doar cã dacã proza scriitorului chiar în acest moment despre tãrîmul md al lui ºi-n titlu, soþia „defeminizatã” a prozatorului braºovean de multe ori sperie cititorii din cauza Iulian, dar am simþit mereu – aproape fizic – nouãzecist care vroia sã scrie un roman total, pasajelor lungi ºi fragmentelor complicate care te atmosfera omniprezentã din volum, autorul ºtiind total fiind ºi un nou partid al unui nou politician pierd pe drum, te plictisesc sau te obosesc, la mai bine ca oricine sã construiascã o naraþiune, sã „nou-moldovean” (ironie prin analogie la noii Iulian Ciocan n-o sã gãseºti aºa ceva nici dacã vei creeze atmosferã, o stare, sã transfere din ruºi, „novîie russkie”), amanta lui tristã ºi cu o cãuta cu lupa. Textele scriitorului basarabean sînt realitatea cotidianã o obsesie sau un mãnunchi de soartã la fel de nenorocitã ca a majoritãþii foarte interesante, originale, bine alese din tare ºi frici psihologice ºi existenþiale. Atmosfera concetãþenilor lor, Viorica Ionovna (cît face numai realitate ºi au subiecte ºi tematici inedite, care cãrþii pluteºte deasupra Chiºinãului (abia m-am acest nume!) etc. Deºi – ca ºi-n Înainte sã moarã trezesc imediat intersul cititorului, fie el român întors de acolo – unde am locuit 10 ani – ºi ºtiu Brejnev – Tãrîmul lui Saºa Kozak poate fi citit ºi sau sud-american (apropo de tuºa Frosea, care – ce zic), apasã pe umerii personajelor ºi a pe bucãþi, pe povestiri (remarcabile ºi ca proze datoritã traducãtorului ºi realizatorului antologiei persoanelor care le stau – pline de reproºuri – în scurte!), fiecare dintre ele citindu-se perfect ºi de „Best European Fiction 2010” – a trecut oceanul, spate, a scriitorului ºi a familiei acestuia (cartea sine stãtãtor, e vorba de un roman, Iulian Ciocan deºi în realitate probabil cã toate ieºirile mãtuºii fiind dedicatã soþiei „care s-a sãturat de scrisul ºtiind sã le uneascã subtil, încet ºi practic pe Frosea în afara Chiºinãului au fost imaginare, meu ca de mere pãdureþe”). Atmosfera e de neobservate, exact ca-n romanul de la „Polirom”, visînd la sclava Isaura sau ceva de genu’). Ca ºi-n tranziþie, apãsãtoare, intratã în linie moartã, parcã Înainte sã moarã Brejnev. Tãrîmul lui Saºa Kozak romanul Înainte sã moarã Brejnev, ºi-n Tãrîmul fãrã ieºire ºi fãrã speranþã, toatã lumea din de Iulian Ciocan este un roman al zilelor noastre, lui Saºa Kozak, Iulian Ciocan exploateazã la greu „tãrîm” e supãratã ºi nemulþumitã, de la nenea de aici ºi acum, social ºi existenþial în acelaºi tãrîmul „þãriºoricuþei” dintre Nistru ºi Prut, doar Vova, muncitorul care ºi-a pierdut serviciul cu timp, o carte despre un loc existent, dar care – cã acum e vorba de Republica Moldova de dupã doar cîþiva ani înainte de pensie, înecîndu-ºi aºa cum e scrisã – cred cã va fi cititã cu interes de cãderea URSS, din aceastã tranziþie interminabilã amarul într-o cîrciumã, la Aliona, tînãra cititorii de oriunde. Lecturã utilã. de dupã perestroika, temã pe care ziaristul Iulian profesoarã universitarã care se plimbã peste tot Ciocan o cunoaºte mai bine decît oricine altul, prin Europa, dar... nu în capitale, prinderea ºi avînd la postul de Radio „Europa Liberã” o descrierea sentimentului ei de in-satisfacþie fiind rubricã permanentã care asta ºi are în vizor, absolut remarcabile, ca ºi alte fragmente ale cãrþii, comentarii
rupturi ºi „timpi morþi”, de miºcãri obosite, care Viaþa unui „om de prisos” seamãnã cu ultimele zvâcniri ale unui trup omenesc din care viaþa se scurge picãturã cu Octavian Soviany picãturã: „voi reintra în casã lãsându-mi ºlapii la uºã/ trecându-mi mâna prin pãr apoi peste faþã/ entru t.s. khasis (arta scalpãrii, Editura muncã ºtampile pe diplome ºtampilele de la apoi dând drumul mâinii într-unul din buzunare/ Vinea, 2005) poezia se defineºte ca o „artã a ºcoalã/ de la primãrie de la administratorul strângând pumnul apoi aºa cum se strânge un Pscalpãrii”, ca o operaþiune „pe viu” care îºi blocului de la renel/ de la centrele de recrutare pumn/ într-o duminicã seara la treizeci de ani// propune exfolierea, smulgerea tuturor „crustelor” ºtampile de la doctori ºtampile/ de la poºtã.../ Mi-am þinut capul pe genunchi/ am deschid gura care compun o identitate mereu problematicã, uneori am chef sã le aplic câte un pupic sã le am închis-o repede/ m-am uitat la ochii lu alcãtuitã dintr-o diversitate de „feþe” care ling/ cu dragoste iubita mea cu poftã dulceaþa romulus bucur din fotografie/ seria scriitori funcþioneazã dupã principiul caleidoscopului; mea nemuritoarea mea/ scumpetea mea/ aura arãdeni de azi/ apoi mi-am spart un coº/ a curs „sunt o copie a acelor feþe continue/ revãzutã ºi certificatului de naºtere/ ºtampila certificatului de puþin sânge/ am scos limba am pendulat cu ea adãugitã// faþa poliþaiului pronunþând rãspicat: deces”. Dar „arta scalpãrii” presupune în acelaºi peste/ am tras limba la loc în gurã/ ºi am acolo în mureº s-o cauþi/ pe curva cu care umbli/ timp ºi sondarea cãderilor de vitalitate, „biopsii” plescãit/ apoi mi-am zis cã aº putea sã o þin aºa faþa adei zdrelindu-ºi venele cu un/ capac de ale þesuturilor în care sunt descoperiþi morbii bolii foarte multã/ vreme fãrã s-o miºc”. O asemenea sticlã de bere când mai avea un pic ºi o mierlea/ sau nebuniei, semnele unor maladii reale sau emaciere a substanþei vitale îl fac pe actantul liric lângã ciºmeaua din piaþã/ faþa fratelui inocenþiu imaginare, astfel cã una din mãºtile predilecte ale sã se simtã solidar cu toate fiinþele vulnerabile: traversând/ curtea mãnãstirii de la nicula faþa personajului liric este aceea a „bolnavului”, a bãtrânii, bolnavii, alcoolicii peste care planeazã laurei dupã primul avort/ faþa casierei de la renel/ „fiinþei cu handicap” care trãieºte într-un soi de pericolul exterminãrii potenþiale („beþivii-s faþa directorului când m-a exmatriculat// probabil veºnicã „amorþealã”, iar tonusul sãu vital e mereu totdeauna îngãduiþi ºi scuzaþi/ ca ºi cum ar purta unele se dedubleazã în oglindã”. foarte aproape de zero: „dum-/ rahat: singur într-un buzunar secret certificatul de deces”) ºi sã E vorba despre o identitate „strãinã”, indusã frunzãresc un okm/ dup-un minut forþele mele fie extrem de sensibil la spectacolul din exterior, concretizatã în multitudinea domestice-s prelinse pe covor/ ºi-s vlãguit descompunerilor organice, al îmbãtrânirii „ºtampilelor” ºi a „certificatelor”, care au aerul incapabil ºi inexpresiv ºi flasc// (...) am ajuns þesuturilor, pe care îl exhibã cu o cruzime de artificios al unor proteze ºi þin de logica unui pânã aici.../ eventual putinþa de a duce la bun patalog, înfãþiºând agonia ºi boala în întreaga lor univers „birocratic” unde „dosarul” constituie sfârºit un tratament/ antipazitar/ grãsimile obscenitate abjectã: „n-am cum sã-nfrumuseþez singura probã a existenþei, iar viaþa se reduce la alcoolul ºi orice fel de comunicare/ trebuie chemarea bãtrânului// mã duc la el/ îl câteva pagini de „condicã”: „tre’ sã existe în vreun suprimate fãrã reþinere cu douã zile/ înainte de aud/gâlgâind sã îl/ ajut sã se ridice/ gâfâielile lui/ dosar în vreo condicã o semnãturã de-a/ tatei ce începerea tratamentului pentru ca ficatul ºi abia dacã mai fisureazã atenþia celorlalþi/ braþele confirmã cã el este tatãl meu/ iar eu sunt fiul mintea ºi.../ în ’92 am intrat la psihi/ eºti lui parcã ar vrea sã moarã cu mine de gât/ lui// (...) un detaliu plat la naºtere o ºtampilã ºi terminat bãiatule nu-i aºa?”. se-ncolãcesc ca un cablu încâlcit/ am grijã sã nu- la sfârºit/ ultima ºtampilã// câte sã fie? zece Pânditã la tot pasul de abulie, existenþa acestui mi alunece/ am grijã sã nu-mi alunece/ am grijã douãzeci cincizeci/ înghesuite ar încãpea pe o personaj se desfãºoarã într-un registru minimal, sã nu-mi scape sacul ãsta greoi de/ muºchi slãbiþi frunte sau pe un plic/ ºtampila de la maternitate reducându-se la o sucesiune de gesturi mãrunte, ºi oase tocite// deja scoate sunete de- ºtampila poliþiei ºtampila biroului/ forþelor de parcã filmate cu încetinitorul, între care existã nmormântare// l-am cronometrat: ºapte minute ºi
6 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
doiºpe secunde/ de la pat la budã patru minute/ pânã la masã. Prin urmare, corpul este privit acum ca un „cadavru potenþial”, e un pachet de dejecþii organice, iar conºtiinþa mortalitãþii devine, în poemele lui t.s. khasis, o fixaþie obsesivã legatã de prezenþa materiilor „cadaverizate”: i-au trebuit optzeci de ani ca sã spunã/ cã-i degeaba/carnea se scurge fleºcãitã într-o ghenã de gunoi/ în vâscozitatea bolilor ºi a fricii/ în mai puþin de patru minute/ tot ceea ce crezi cã-þi aparþine/ se reduce/ la un pat/ îþi ia din miros/ îþi ia din boalã/ îþi ia din urinã/ îþi ia din bãtrâneþe/ chiar ºi dupã instalarea ta în sicriu/ emanã puternic”. Autoincluzându-se astfel în categoria, extrem de vulnerabilã, a „fiinþelor pentru moarte”, poetul îºi va construi o marginalitate de un timp mai special, înscrisã, ca un dat existenþial, în chimia secretã a proceselor celulare. Personajul sãu liric nu este inadaptatul la anumite forme de viaþã socialã, ci un inadaptat la existenþã, ale cãrui umori vitale, mereu în curs de rãcire, îl fac sã invoce himera þinuturilor exotice ºi a bãilor sãnãtoase de soare: „maºini rulând pe roþi de floarea soarelui/ e-un cadru acceptabil într- o revistã de benzi desenate/ probabil cã asta a t. s. khasis foto: un cristian fost imaginea/ în care m-am retras/ prima oarã// pentru o orã douã/ îþi recapeþi promisiunile/ mari hârciogi striviþi cu lopeþile/ o grãmadã roºiaticã/ la treizeci de ani – nu zic cã înseamnã c-am cât casa poporului îndrãzneala/ încrederea micºorându-se zi de zi sub zumzetul muºtelor// evoluat - / mã retrag într-o garsonierã din buenos eficienþa”. Asemenea mici operaþiuni de reanimare acum facem curãþenie/ ºtergem mãturãm spãlãm/ aires/ scriu în spaniolã fumez luky fãrã filtru/ þin nu vor face în cele din urmã, dupã ce efectele lor frecãm duºumelele dãm cu soluþie de dezinfectat/ cu boca juniors ºi iubesc pe una maria// când s-au volatilizat, decât sã potenþeze sentimentul dãm cu clor pânã când/ încãperile vor strãluci ca garsoniera din buenos aires dispare/ beau tequilla singurãtãþii, gesturile autiste, neputinþa de a bucile unui nou-nãscut/ ºi vor þipa de atâta pe o verandã în mexic - / îmi aleg locuri comunica, statutul „omului de prisos”: „la o strãlucire/ din prag cu mâinile în ºolduri vom îndepãrtate pe care le pipãi/ le modelez din ceartã laura m-a întrebat cum pot trãi fãrã sã fiu admira ºi vom fi mândri/sunt tot atât de nãclãit propria lor distanþã”. O nevoie organicã de de folos/ era varã maºinile demarau ºi parcau de dragoste ca avortonul nostru”. În consecinþã, cãldurã îl determinã pe acest personaj cu peste tot/ evident lumea era în apele ei/ intactã ºi dupã ce viaþa a devenit un rãu aproape cu instinctele amorþite sã recurgã la efectul închisã ca o femeie satisfãcutã/ i-am zis cã nu am neputinþã de suportat, eroului liric nu-i va mai euforizantelor sau sã se raporteze la ceilalþi ca la nimic de oferit/ dacã vrea îi pot citi un ziar cu rãmâne decât sã aspire la existenþa pur vegetativã niºte depozite potenþiale de energie caloricã, sã întâmplãri paranormale/ pentru o omletã sau o a lucrurilor ºi la rãceala materiilor anorganice, caute ieºirile plein-air, a cãror putere terapeuticã tocãniþã/ pânã nu se agaþã soarele deasupra metamorfozã desfãºuratã, ºi ea, în registru de rãmâne însã mereu incompletã ºi pasagerã: „din rufelor/ pânã nu ne cresc iar unghiile”. Dragostea farsã absurdã: „ºtii/ la câte-o mahmurealã din aia grupurile rãzleþe de traseiste una þi-a fãcut cu nu modificã nici ea orizonturile sumbre ale de plumb/ aº vrea sã mã transform într-un obiect mâna/într-un mod special/ cãldura ei ar putea fi acestei lirici dezabuzate, cãci se dovedeºte de artã/ unul reuºit/ elegant/ sã zicem un falus o tãmãduirea ºi limanul.../ sunt amintiri bune finalmente o experienþã la fel de trivialã ca sãrbãtoare falicã/ pentru tipele cu bani/ sau sã precum o ºedinþã de masaj/ întâlnirile cu amicii moartea, e o producþie de avortoni care nu lasã în mã transform într-un obiect de decor/ o vazã din liceu sunt bune/ lasã o pauzã în interior/ ca urma ei decât gustul amar al eºecului, o ondulatã/ pe-un balcon din buenos aires/ cãreia i spaþiile dintre strofe/ mai þii minte când...mai þii experienþã ale cãrei urme trebuie îndepãrtate cu o se schimbã apa/ zilnic”. Cãci t.s khasis are cu minte aia.../ ºi mergi unde ai de mers pe grijã aproape maniacalã de curãþenie: „ºtii/ meine siguranþã ºi gustul clovneriei sinistre, iar existenþa, trotuarul cu luminã/ expus la soare/ ºi tu liebe/ e bine cã am fost perverºi/ iubirea noastrã dupã ce a fost întoarsã pe toate feþele, fãcându-ºi primenit/îmbunãtãþit pentru o orã douã/ (...) nu depãºea la cântar 100 de kile/ o sutã de inteligibilã încãrcãtura de simulacru, devine obiectul deriziunii burleºti, în timp ce drama alunecã pe nesimþite în propria ei parodie: „laura stoarce rufe/ minicascade de spumã ºi detergent/ o fac sã tânjeascã/ probabil se gândeºte la anna karenina/ cu ligheanul în braþe cu pãrul strâns la ceafã/ pregãtitã/ pentru un suicid/ în gara din radna// I-o spun// s-ar zice cã-þi pierzi minþile dragule// apoi pune rufele la uscat/ blugii mei cu ºliþul la rãsãrit”. Evitând în felul acesta cu inteligenþã orice suspiciune de patetism, pendulând între rostirea dezabuzatã ºi autoironia subtilã, care îl face încã ºi mai credibil, t. s khasis reuºeºte sã elaboreze în arta scalpãrii o biografie extrem de convingãtoare a omului de prisos. Printre alþi „marginali”, mai mult sau mai puþin contrafãcuþi ai promoþiei sale, el face figura marginalului autentic, care îºi spune povestea firesc, fãrã stridenþe ºi fãrã excese de recuzitã, iar vocea lui rãmâne, de la un capãt la celãlalt al volumului, extrem de umanã.
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 7
Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U
Neagu Djuvara - 95 Un istoric captivant Ovidiu Pecican el mai longeviv istoric de prim plan al succes de public, cel puþin în România. Pe de românilor din întreaga noastrã altã parte, dintr-un sentiment al datoriei faþã de Cistoriografie a împlinit în 18 august 2011 þara lui de origine, dar ºi dintr-un interes vârsta de nouãzeci ºi cinci de ani, demonstrând, autentic pentru trecutul complex al acesteia, pe de o parte, cã aceastã etate poate fi una a Neagu Djuvara s-a afirmat ca un istoric al deplinei luciditãþi creatoare, iar pe de alta cã românilor prin excelenþã. istoria poate fi vehiculul prin care se poate Debordantã, în cazul autorului nonagenar, ajunge la ea. Deºi licenþiat la Paris în domeniul rãmâne diversitatea unghiurilor din care încearcã studiului trecutului, în 1937, ºi devenit aproape sã slujeascã vocaþia ºi pe muza Clio. Între Orient îndatã doctor în drept (1940), Neagu Djuvara a ºi Occident. Þãrile române la începutul epocii revenit abia târziu la studiile doctorale, socotind moderne (1995) este o revizitare a modernitãþii cã pasiunea lui pentru istorie merita o reflecþie noastre. Definind intervalul 1800 – 1848 încã mai înalt academicã. El a lucrat sub coordonarea din titlu drept începutul modernitãþii româneºti, filosofului istoriei ºi politologului Raymond Neagu Djuvara se raliazã curentului istoriografic Aron, încheindu-ºi teza ºi obþinând titlul de tradiþionalist care împinge medievalitatea din doctor în filosofie – a istoriei, desigur – în 1972. spaþiul carpato-dunãrean pânã la sfârºitul Avea, de-acum, cincizeci ºi ºase de ani, o vârstã secolului al XVIII-lea. Dar autorul nu-ºi propune excelentã pentru a arãta cã achiziþia de sã inoveze cronologia istoriei româneºti ºi nici sã competenþe în arealul studierii trecutului substituie o interpretare istoriograficã alteia. continuã à la longue ºi cã o bunã cunoaºtere a chestiunea nodalã a etnogenezei -, Mircea cel Practic, programul sãu este acela de a rescrie Bãtrân ºi luptele cu turcii (2001), reluând dreptului, a politicii practice ºi diplomaþiei, ca ºi istoria începuturilor modernitãþii noastre – a o amplã ºi variatã experienþã de viaþã sunt povestea finalului de veac al XIV-lea muntenesc, doua – cât mai aproape de modul în care acele în care Hasdeu vedea epoca de efervescenþã ºi ingrediente folositoare în împlinirea unei cariere timpuri se reflectau în ochii contemporanilor, istorice. Adaug la cele de mai sus ºi faptul cã eroism a românilor, ºi De la Vlad Þepeº la prin recursul abundent la citate de epocã. Nu Dracula vampirul (2003), un rãspuns interesului Djuvara a obþinut ºi o diplomã în cadrul altfel procedase odinioarã – exagerând însã în Institutului naþional de limbi ºi civilizaþii mitizant ºi trivializant al Occidentului pentru multiple tomuri documentare ºi narative – orientale (I.N.A.L.C.O.) din Paris. Dupã cum vestitul voievod valah din sec. al XV-lea. V. A. Urechia, istoric denigrat de Hasdeu pe spune istoricul însuºi, «Am început sã studiez Cu asemenea palmares, Neagu Djuvara ar nedrept, datoritã prolixitãþii lui nu neapãrat din nou dupã vârsta de 30 de ani, când timp de pãrea un istoric destinat sã rãmânã critice, în prelungirea cãruia, într-un fel, Djuvara 20 de ani m-am concentrat asupra filosofiei popularizatorul prin excelenþã; un spirit sintetic se situeazã. El vine,, nu e vorbã, ºi în istoriei ºi abia la vârsta de 50 de ani am început ºi expresiv, dar nu ºi un cercetãtor. Iatã însã cã continuarea lui Ionescu-Gion, al cãrui stil sã scriu istorie. A fost o obsesie a mea. Nu am eseul despre Thocomerius - Negru Vodã. Un istoriografic exemplar, de o superbã decantare vrut sã scriu istorie pânã când nu înþeleg cum se voivod cuman la începuturile Þãrii Româneºti literarã, îl precede în linie dreaptã. Cât despre scrie istorie ºi ce a fost istoria universalã» (2007) aduce predilecþia lui pentru evul nostru problematicã ºi unghiul interogaþiei, cartea pare (Neagu Djuvara în Vlad Bolocan, «Cât de mediu la chestiunea originilor statale – lansatã cumani sunt românii?. Interviu cu profesorul sã datoreze mult altui predecesor, Pompiliu de Hasdeu, D. Onciul ºi N. Iorga, dar atacatã cu Neagu Djuvara», în Contrafort, 10 (156), Eliade. Tot o frescã pe înþeles – în versiune noi, subtile, instrumente, în stilul ºcolii istorio- octombrie 2007). Se evidenþiazã în declaraþia scurtã, dar ºi în formã de audio book – este grafice franceze, de Gh. I. Brãtianu. Aici Djuvara aceasta atât un anume tip de perseverenþã sinteza didacticã O scurtã istorie a românilor reia modelul explicativ al lui Augustin Thierry prudentã, cât ºi o voinþã persuasivã a descifrãrii povestitã celor tineri (1999). Dupã decenii de care vedea în clasa aristocratã medievalã mecanismelor scrierii istoriei. ªi chiar dacã nu mistificare partinicã, Djuvara reabiliteazã linia dominatorii strãini peste populaþia autohtonã, existã o regulã a deprinderii meseriei în funcþie interbelicã a unei viziuni patriotice asupra tezã aplicatã chiar cazului lui Basarab I de cãtre de pragul unei vârste, aceasta nu l-a împiedicat trecutului, neocolind hopurile unei istorii cu Nicolae Iorga, dar teoretizatã ºi demonstratã cu pe Neagu Djuvara sã socoteascã altminteri. destul imprevizibil în ea, dar nici încercând sã le talent de P.P. Panaitescu în Interperetãri Întreg demersul profesional al lui Neagu justifice prin interpretãri superficiale sau româneºti. Cartea are meritul de a readuce în Djuvara pare sã demonstreze subtextual cã în grosolane. Autorul nu inoveazã la nivelul prim-plan discuþia asupra începuturilor statale la recompunerea trecutului, ceea ce conteazã întâi schemei de tratare, dar are o excelentã sud de Carpaþi într-un context mental ºi politic ºi-ntâi este viziunea. Practica istoriograficã, altfel cuprindere în puþine vorbe a marilor probleme caracterizat printr-un naþionalism redundant ºi spus cercetãrile de istorie propriu-zisã au din trecutul nostru, aºa încât, alãturi de Istoria caduc. Naþionalist el însuºi, Neagu Djuvara are survenit abia în cea mai recentã parte a vieþii sincerã a lui Florin Constantiniu, se recomandã meritul de a aºeza înaintea opþiunilor personale autorului, dupã amânãrile ºi tergiversãrile ca o lecturã recomandabilã tuturor celor care raþiunea, spiritul critic ºi bunul sãu simþ presupuse de o existenþã aventuroasã, în þarã ºi doresc o iniþiere rapidã, însã nu ºi lipsitã de istoriografic, atribuind cumanilor un rol în exil, cu perioade de bravurã rãzboinicã ºi consistenþã sau schematicã în ceea ce au fost conducãtor pe care, în secolul al XIII-lea, pânã la participare la negocieri cu mizã mare interesând românii. În Aromânii: istorie, limbã, destin venirea tãtarilor, ei chiar l-au avut în Câmpia destinul României, cu stagii prelungite în Africa (1996) se schiþeazã, încã o datã, istoria unei Românã ºi în Moldova. ºi detururi mondene. Astãzi, primele cinci ramuri sud-dunãrene a romanitãþii rãsãritene, Ce-au fost boierii mari în Þara Româneascã? decenii de viaþã ale sale, „decadele tãcute” ale atât dintr-un sentiment al datoriei, ca descendent Saga Grãdiºtenilor (2010) este istoria unei familii istoricului, sunt contrabalansate de celelalte – pe linie paternã – din aceastã comunitate, cât boiereºti, lucrare de istoria elitelor într-o serie de patru decenii ºi jumãtate în care Djuvara a rupt ºi pentru a face mai bine cunoscutã o identitate abordãri care au cunoscut o anume vogã înainte tãcerea, permiþând viziunii sale asupra practicii româneascã aparte, ameninþatã cu disoluþia ºi în de instalarea comunismului la noi ºi care au fost istorice sã se exprime. Balcani, dar ºi pe teritoriul actualei Românii, revitalizate de revenirea la democraþie din 1989. Ceea ce a moºtenit de la ambianþa culturalã unde mulþi aromâni s-au aºezat, în urmã cu circa Djuvara exploreazã, pe urmele altor cercetãri a istoriografiei franceze este, fãrã îndoialã, cultul un veac. similare – mai aproape de saga Bãlãcenilor scriiturii simple, pe înþeles, agrementate stilistic O serie separatã de cãrþi – succinte, dar relatatã de Bãlãceanu-Stolnici, congenerul sãu -, în maniera fermecãtoare a unui Ion Ghica ºi fermecãtoare – sunt cele scrise, probabil la „creºterea ºi descreºterea” unui mare clan de evidenþiind un gust literar care a fãcut din solicitarea editorului, special pentru copii: Cum boieri munteni, exemplificând-o prin aducerea în memorialistul care a dublat istoricul un literat cu s-a nãscut poporul român (2001) – despre atenþie a strãmoºilor sãi materni (mama
8 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
autorului se numea Tinca Grãdiºteanu). Existã ºi douã volume de Amintiri din pribegie (2005), respectiv de Amintiri ºi poveºti Neagu Djuvara: mai deocheate (2009), în care talentul de povestitor al celui care a scris ºi un roman se un roman ºi patru povestiri manifestã mai nestingherit. Mai cu seamã în cuprinsul plachetei cu al doilea titlu, formula Constantin Cubleºan narativã la care se apeleazã este cea a lui Mateiu Caragiale, Radu Albala ºi, dintre memorialiºtii n anii de dupã rãzboi, când curier diplomatic vreodatã: „... am considerat, prin scrisoarea pe noºtri celebri, Constantin Argetoianu. Simpatice, la Stockholm ºi apoi secretar al Legaþiei care Georges mi-o lãsase dimpreunã cu ciornele interesante, dar sub cota tuturor celor trei Îromâne din Suedia, pânã prin septembrie sale, cã am acordul de a le publica (...) menþionaþi, aceste daruri ale unui efort neobosit 1947, înainte de a pleca, în calitate de consilier majoritatea nu erau datate ºi erau amintiri (...) de senectute meritã sã fie însã bine primite, cu diplomatic ºi juridic, în Republica Niger (1961), toate acestea formeazã caietul intim din 1948 umor ºi bunã dispoziþie, aºa cum au fost ele decis a nu se mai întoarce într-o Românie pânã în ultima sa zi”. Aºadar, un personaj care îºi livrate cãtre public. ocupatã, alegând deci exilul, ca mulþi alþi rememoreazã, prin evocarea unor puncte nodale, diplomaþi aflaþi în acele momente la post în întreaga existemþã, pânã cu puþine zile înainte de Din cele de mai sus rezultã un profil strãinãtate, tânãrul Neagu Djuvara este tentat sã a se stinge din viaþã. Descurajat, aºadar, de istoriografic reliefat, în care predominã interesul se dedice scrisului literar, urmând o vocaþie de... neºansa (posibilã) a unei indiferenþe publice, direcþionat pentru istoria românilor – cu un povestitor, discret cultivatã mai apoi în toate Neagu Djuvara pãstreazã romanul în sertar, accent suplimentar pentru provincia sud- scrierile sale cu caracter istoric sau de filosofie a urmând sugestia aceluiaºi Cioran:„Dacã ajungi carpatinã -, stilul lejer, simplitatea ºi predilecþia istoriei. Dar atunci, în anii 1958-1959, aflat la odatã cunoscut în alt domeniu (...) poate ai sã pentru culoare, mobilitatea în schimbarea Paris, a scris în limba francezã o carte prin reuºeºti”. Acel odatã a devenit realitate ºi, dupã angulaþiei, pariul pe sinteze ºi mai puþin – cam excelenþã epicã, un roman memorialistic intitulat: aproape o jumãtate de secol, când autorul lui a deloc - recursul la analiza eruditã de detaliu. Însemnãrile lui Georges Milesco, „o carte tristã ºi devenit o autoritate ºtiinþificã, romanul a fost Nimic din toate acestea nu vorbeºte despre profund pesimistã” – dupã propria-i mãrturisire – încredinþat tiparului („am îndrãznit sã public capacitatea filosofului care dubleazã în care trecea pe seama eroului „mai toate cartea, tradusã de mine în româneºte”) la Editura profesionistul reconstrucþiei istoriografice de a aventurile” vieþii sale de pânã atunci. Înainte de a Humanitas, sub titlul Însemnãrile lui Georges îmbrãþiºa vastele peisaje ale civilizaþiilor, în o încredinþa vreunei edituri, pentru a fi publicatã, Milesco. Roman autobiografic (2004, cu o ediþie a descendenþa lui Vico, Herder, Hegel ºi Toynbee, avea nevoie de o.. verificare, de un cititor avizat doua, revãzutã, în 2011), ca o „prelungire în ce se lasã descoperitã în teza doctoralã care sã dea un verdict asupra... încercãrii sale. trecut a Amintirilor din pribegie”. Desigur, acum Civilisations et lois historiques, Essai d’étude Acest prim lector a fost Emil Cioran care, deºi i-a într-o altã perspectivã de receptare. comparée des civilisations (1975; carte premiatã apreciat scrisul, i-a spus, cu francheþea ce-l Romanul este alcãtuit, la drept vorbind, din de Academia Francezã). Prin aceastã lucrare de caracteriza: „Ai prea puþine ºanse sã-l publici... mai multe romane. Aºezate într-o ordine a remarcabilã amplitudine, provocatoare ºi prin Nu e în stilul
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 9
Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U
Æ de purificare, necesarã, a propriei existenþe, tot ceea ce ar urma detaºându-se din spectrul ficþional pentru a trece în registrul memorialisticii propriu-zise. Dar pânã la memorii existã romanul. Georges Milesco e vlãstarul unei familii de viþã aleasã din Þãrile Române, familie (sau familii, pentru cã încrengãturile de rubedenie sunt evocate mereu ºi li se þine rostul cu anume rigoare tocmai ca o garanþie istoricã a unui trecut blazonat), care în intemperiile epocilor moderne se aflã într-un soi de disoluþie, pãstrându-ºi însã rangurile, poziþiile sociale ºi politice, deopotrivã parte din moºiile de odinioarã, decimate sub imperartivele reformelor agrare („Din cele 5.000 de hectare pe care bunica ºi mãtuºa Ana le aveau înainte de rãzboi la Cândeºti, la Cornãþel ºi la Petreºti, marea expropiere din 1919-1922 nu-i lãsase bunicii decât 120 de hectare la Cornãþel. Vechiul conac de la Cândeºti, cu parcul ºi câteva zeci de hectare, fusese lotul mãtuºii Ana, cãreia nu-i plãcea sã stea la þarã, aºa cã s-a grãbit sã vândã totul aproape pe nimic, fostului arendaº, Chiriac – îi þin minte numele, fiindcã era pomenit mereu în casã, însoþit întotdeauna de atributul < banditul >”). Un prim roman deci, al copilãriei ºi petrece un fapt esenþial în viaþa lui Georges ei cu un alt bãrbat. Discuþiile sunt acum inutile ºi adolescenþei, este ºi romanul atmosferei familiale, Milesco. O cunoaºte pe Elena („Cum de nu-mi degradante, frãmântãrile lui aproape fãrã sens: pe care o recompune cu fidelitate ºi mai ales cu o dãdusem seama mai devreme cã o iubeam? Dacã „Dacã iubeºte pe altul, de ce n-a cerut divorþul, de afecþiune a inocenþei ºi candorii vârstelor ce le scap de aici, mã voi cãsãtori negreºit cu ea ºi fãrã când am venit? De ce a acceptat reluarea vieþii în traverseazã, surprinzând, ca un pictor de medii, zãbavã. Ne scriem des – primesc câte o scrisoare comun? Din cauza copilului? Sau din milã? O portrete vii cu trãsãturi viguroase, în atitudini de la Elena prin fiecare curier. Nici nu mai pot mai fi simþind ceva pentru mine?...” Iatã însã cã bine personalizate: „Mama petrecuse aproape trãi fãrã ea. Proiecte, visuri, îmbrãþiºãri...”) pentru o boalã galopantã curmã viaþa copilului, ceea ce toate vacanþele cu mine, la Cornãþel. Dar când care se naºte o mare pasiune dar care va declanºa, face ca, în fine, relaþia lor sã eºueze definitiv. încerc astãzi sã evoc acei ani din copilãrie, nu încã de la început, perspectiva dramei cuplului Ceea ce urmeazã constituie, de fapt, substanþa imaginea ei îmi vine în minte, ci a bunicii. Bunica nefericit, sub formalismul convenþiilor sociale – unui roman al alienãrii individuale. mea maternã era, fãrã îndoialã, un personaj „Elena era catolicã (din cauza bunicii Georges Milesco este prin totul un dandi, un extraordinar: micã, slãbuþã, cârnã, cu pãrul cãrunt franþuzoaice) ºi-mi cerea sã-mi iau angajamentul erou modern cu suflet zbuciumat neoromantic. ºi ochi de mioapã, clipind des, cu faþa arsã de cã ne vom creºte copiii în spiritul religiei ei, lucru Inteligent, prezentabil, cu maniere aristocratice, se soare, zbârcitã prea din vreme, robotea din zori care-mi displãcea profund. Pentru mine, a fi distinge dintr-odatã în orice mediu în care îºi face pânã seara, când în pantaloni ºi cizme de cãlãrie, român înseamnã a fi ortodox”. Dar, nu atitudini prezenþa, dar fãrã a putea urma vreun þel director când cu o vestã de piele ºi într-o fustã prea lungã, naþionaliste aveau sã marcheze traiectoria în viaþã. E debusolat ºi îºi cautã identitatea iar pe cap ba cu un sombrero, ba cu o pãlãriuþã existenþialã a cuplului lor. Cãsãtoria se face cu apelând la argumentele trecutului care îi dau de fetru. Nici nu-i trecea prin minte, cã din cauza toatã ceremonia la biserica Sf. Iosif, apoi urmeazã dreptul la o altã împlinire umanã, superioarã în unor asemenea þinute cel puþin ciudate, lumea ar zilele de „permisie” petrecute la munte, la Braºov, plan social. Dar, sensibilitatea lui afectivã îl fi putut fi necuviincioasã cu ea. O zi din viaþa cu „nopþi de dragoste”, cu „lux, calm ºi conduce mereu spre nevoia... de dragoste. Nu bunicii însemna o adevãratã luptã. Sculatã în zori, volupate”, dar despãrþirea iminentã, pe care o este un Don Juan. Nu este afemeiat. Nu are supraveghea lucãrile la câmp, alerga pe la þãranii impune rãzboiul, tocmai pe când Elena anunþa cã psihologie de cuceritor în serie. El îºi oferã care-i munceau pãmântul, pe la negustorii de aºteaptã un copil, provoacã ºi primele relaþii parteneriatul crezând, sperând cu adevãrat, cã cereale, la garã ºi la Primãrie, bombãnind tot tensionate dintre cei doi, cãci Elena „îºi imagina dragostea poate înnobila. Iubeºte sincer de fiecare timpul, pe toatã lumea ºi totuºi incapabilã sã rãzboiul ca fiind aproape de legendã”, ori datã când în faþa lui apare o femeie refuze o favoare pe care i-ar fi cerut-o vreun realitãþile erau cu totul altele. Rãnit pe front, ispititoare:„...trei grupe de schiori care mergeau þãran, chiar dacã ºtia cã omul o trãgea pe sfoarã. Georges Milesco zace prin spitale, apoi este trimis spre Wildspitze ºi-au petrecut o noapte la cabanã Era în stare sã vegheze o noapte întreagã la în campania din stepa Calmucã, mereu departe (...) În al treilea grup era o belgiancã tânãrã, nu cãpãtâiul unui bolnav”. unul de celãlalt, puþinele clipe ce ºi le pot ofere foarte frumoasã, dar proaspãtã ºi jucãuºã, Un al doilea roman, un alt segment de viaþã împreunã nu asigurã câtuºi de puþin liniºtea graþioasã cu fiecare gest, încât n-o mai scãpam din biografia eroului, este acela al formãrii sale în familiei abia închegate: „În zadar încercam sã din ochi (...) Ochii îi sunt de un albastru foarte ºcolile franþuzeºti, unde este trimis pentru a urma regãsesc prospeþimea sentimentelor din primele palid – nici asta nu-mi place – dar, ciudat, o tradiþie a instrucþiei tuturor bãrbaþilor din luni ale cãsãtoriei mele cu Elena; mereu se gãsea fixitatea cu care aceºti ochi mã privesc mã familie („...în strãinãtate, cum a fost tata, cum a un obstacol între noi: când grija ce i-o purta tulburã fizic ºi aproape mã jeneazã (...) M-am fost bunicul. Cicã aºa te faci om!”), sunt, de copilului, când familia ei, când vreo invitaþie pe apropiat de balustradã, lângã ea, atingând-o uºor. asemenea, pagini evocatoare, recompunând cu care nu putea s-o refuze... Dispãruse orice urmã Nu s-a ferit – am avut, dimpotrivã, impresia cã se anume nostalgie prietenii ºi relaþii adolscentine. de intimitate”. În fine, Elena pleacã în Franþa iar apropia (...) Mai mult i-am ghicit decât am simþit Mai amplu ºi mai dramatic este romanul Georges rãmâne sã se afunde mereu într-o cãldura trupului ºi, fãrã fasoane, ne-am sãrutat campaniei militare pe frontul de Rãsãrit, eroul singurãtate, faþã de cei din jur ca ºi faþã de sine îndelung (...) Când s-a strecurat însã în pat, fiind mobilizat în primele batalioane care au însuºi, din care iese mereu provocat doar de ridicând pãtura cam brutal, parfumul ei intim m-a trecut Prutul pentru eliberarea teritoriilor patimi erotice, pasagere, accidentale. E izbit aºa de tare, cã am simþit un nod în gât (...) Basarabiei. Viaþa cazonã, viaþa de front este degringolada ce va contribui la despãrþirea de Am stat uniþi vreo douã ceasuri (...) Ea fusese refãcutã în maniera celor mai bune romane ale Elena, din final, reprezentând episodul cel mai pentru mine un vis. Eu, pentru ea, doar o genului („Înaintam zile întregi prin imensa consistent al unui alt roman, de o febrilitate aventurã în plus...” (subl.n., Ct.C.). Sau, în altã câmpie a Basarabiei de sud, pe unde odinioarã aparte în trãirea sentimentului golirii de sine a parte: „Discurile se schimbau, iar beþia dulce a tãtarii au invadat Moldova. Guvernul þarist, dupã eroului. ritmului mã prindea din ce în ce mai strâns. ce ne-a luat-o, cu un secol în urmã, a populat-o Ajuns ºi el în Franþa, dupã rãzboi, pentru a fi Trupurile noastre se armonizau de minune. ºi-a cu coloniºti nemþi, bulgari, turci, gãgãuzi. alãturi de soþie ºi de copil, are revelaþia totalei lor sprijinit tâmpla de obrazul meu, iar eu mi-am Treceam prin sate mari, pustii, cu uliþe prea largi divergenþe de opinii, de atitudini, de simþãminte, plimbat uºor buzele pe fruntea ei, pe sprâncenele, ºi case din chirpici”) fãrã a insista însã asupra despãrþirea profilându-se cu iminenþã, cu atât mai pe colþul ochilor. Ea mi-a atins urechea cu buzele detaliilor de strategie militarã, însã mereu atent la mult cu cât descoperã o relaþie, ce pare trainicã, a fierbinþi. Atunci m-am apropiat ºi am sãrutat-o trãirile individuale. Acum, în aceastã perioadã se
10 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
lung, lung (...) A venit, îmbrãcatã într-un capot de „În vremea aceea...”, ni-l prezintã pe naivul se distrau în jurul piscinei de pe puntea mãtase albastrã. A zgâriat uºa uºor ºi, fãrã a Neagu, la vârsta de ºase ani – care îºi petrece vaporului. „Popovici nu prevãzuse sã aibã chiloþi aºtepta vreun rãspuns, s-a strecurat înãuntru (...) vilegiatura la mare, împreunã cu alþi copii ale de baie. Ce are a face? ºi-a înnodat ºervetul de la Am þâºnit spre ea, bucuros la culme. I-am rubedeniilor – erou, fireºte, al unor întâmplãri lavabou în jurul mijlocului. Dar, cum la 50 de ani acoperit obrajii de sãrutãri, apoi gâtul, umerii; am hazlii. Aºa, bunãoarã, Elena, o fetiþã de patru ani, îi crescuse puþin burtica, ºervetul atârna la o parte dat la o parte mãtasea care mi-o ascundea (...) pe care junele o surprinde „pe la prânz”, „între ca o largã fereastrã triunghiularã prin care îi Niciodatã nu fusesem atât de dependent de o douã dune de nisip” ºi, fiind singuri, încearcã s-o puteam vedea cu toþii daravera ºi fuduliile femeie”(subl.n., Ct.C.). Sau, altã datã: „Cum o fi cucereascã, dupã cum auzise cã fac oamenii legãnându-se moale la fiecare pas pe care-l fãcea. aceastã Sanda Radian?/ Din primul moment în mari:„Mã apropii de ea, o sãrut pe obraji... ºi, Dupã o jumãtate de ceas, a venit cãpitanul care am vãzut-o, am avut acel ºoc uºor întinzând-o pe burtã, mã urc pe ea încercând sã- vaporului, jenat, sã-l roage pe domnul ministru sã perceptibil, dureros ºi excitant deopotrivã, ceea ce mi strecor instrumentul între buci”. Tocmai nu mai aparã pe punte în asemenea þinutã”. În se cheamã pompos le coup de foudre (...) Mi-am atunci apare mama fetiþei la care îl ºi pâreºte: fine, Cãsãtorii între ardeleni ºi boieroaice regãþene zis doar:
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 11
Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U
sare-n ochi
sã vã povestesc. Întîi ºi întîi mi-au arãtat degetul Un joc de cuvinte la Boccaccio Sfîntului Duh, nevãtãmat ºi întreg, sã juri cã e aievea; pe urmã moþul îngerului ce i s-a arãtat Laszlo Alexandru Sfîntului Francisc din Assisi; o unghie a heruvim- ilor; o coastã de-a lui Verbum caro; o bucãþicã din n nuvela a zecea din ziua a ºasea a cum se va descurca amicul Ceapã, rãmîn ei înºiºi veºmîntul sfintei credinþe catolice; vreo douã sau Decameronului, fratele Ceapã iese la pãcãliþi de ingeniozitatea cãlugãrului. La sfîrºit se trei raze din steaua ce-au vãzut-o magii la rãsãrit; Γvînãtoare” de pomeni, de cules din rîndul duc la el, dupã ce-au rîs de li s-au strîmbat fãlcile, o bãrdãcuþã cu sudoare de-a sfîntului Mihai cînd poporului cucernic. Sîntem în Evul Mediu, lumea îi destãinuie cã ei i-au fãcut farsa ºi îi restituie s-a bãtut cu diavolul; falca morþii sfîntului Lazãr ºi e habotnicã ºi cam neghioabã, necititã ºi pana de papagal. Toþi rãmîn mulþumiþi: þãranii cã alte asemeni”. necãlãtoritã. Pentru a o impresiona suplimentar ºi au fost parte la un miracol, Ceapã cã a cules Comicul debordant provine din întruparea con- a o îndemna la generozitate, cãlugãrul le promite pomanã mãnoasã ºi ºi-a recãpãtat pana (care-i va ceptelor abstracte, sacrosancte. Cum ar putea oare sãtenilor cã le va arãta o panã de-a arhanghelului fi de folos în anul urmãtor), cei doi prieteni cã s- sã ni se înfãþiºeze… degetul Sfîntului Duh? Sau… Gavrilã, cãzutã din aripa acestuia, pe vremea cînd au distrat pe cinste. unghia heruvimilor? Sau… o bucãþicã din veºmîn- venise la Fecioara Maria pentru a-i da Bunavestire. Cam asta e pe scurt aventura cu pricina. tul sfintei credinþe catolice? Într-o asemenea Doi prieteni de-ai peregrinului, hotãrîþi sã-i facã o Boccaccio este, dupã cum se ºtie, unul dintre înºiruire grotescã, trece neobservatã, aproape farsã, merg la hanul unde era cazat ºi-i furã din marii prozatori ai literaturii europene, iar nuvela fireascã în ochii cititorului român acea “coastã de- desagã pana de papagal, pe care omul ºi-o cu fratele Ceapã constituie, fãrã îndoialã, a lui Verbum caro”. Despre ce sã fie vorba? procurase de oareunde (ºi care, pesemne, urma a realizarea artisticã de vîrf a Decameronului (deºi În textul original Boccaccio scrisese: “Egli prim- fi exhibatã pentru a pãcãli poporul nerod). Spre a ar mai fi vreo cîteva piese care îi stau pe-aproape ieramente mi mostrò il dito dello Spirito Santo nu-i lãsa bagajul gol, cei doi îi îndeasã la schimb ºi o concureazã). Punctele sale de rezistenþã con- così intero e saldo come fu mai, e il ciuffetto del niºte tãciuni gãsiþi pe moment în sobã. stau în sinuozitatea firului epic, mereu în mãsurã Serafino che apparve a San Francesco, e una del- Ademenit de gîndul cã va vedea miraculosul sã ne surprindã. În complexitatea personajului l’unghie de’ Gherubini, e una delle coste del element, norodul dã nãvalã sã asiste la predica principal, nimeni altul decît un cãlugãr mincinos, Verbum-caro-fatti-alle-finestre, e de’ vestimenti fratelui. Doar cã, la momentul potrivit, deschizîn- un escroc care trage pe sfoarã credincioºii în folo- della Santa Fé cattolica, e alquanti de’ raggi della du-ºi desagii, cãlugãrul Ceapã constatã cã cineva sul Bisericii, un orator savant dar neºcolit, un stella che apparve a’ tre Magi in oriente, e una i-a sfeterisit obiectul didactic. Nu se pierde cu ingenios venial. În comicul dezinhibat cu care sînt ampolla del sudore din San Michele quando com- firea ºi, la faþa locului, inventeazã o altã poveste conturate personajele secundare: Guccio Porco, battè col diavolo, e la mascella della Morte di San bãºcãlioasã, despre cum a fãcut el rost de diverse sluga fratelui Ceapã, “e mincinos, e puturos ºi pe Lazzaro e altre”. moaºte cãlãtorind prin þãrile Orientului, unde se- deasupra ºi lenos; e lãsãtor, e cîrtitor ºi e ºi neas- Sã ne amintim cã acþiunea se petrece în Evul ntîmplã zilnic o mulþime de miracole. Întrucît cultãtor; uituc, nãuc ºi hãbãuc”. În valorificarea Mediu, cînd liturghia se celebra în limba latinã. relicvele sînt pe-acolo nenumãrate, iar el ºi-a esteticii urîtului ºi a scabrosului: slujnicuþa Nuta, Asta fãcea ca poporul ignorant sã nu priceapã procurat mai multe din acestea, era firesc sã le curtatã intens de Guccio, este “o fetiºcanã înde- multe din ceea ce bolboroseºte popa la altar. Nici confunde între ele ºi, din greºealã, sã-ºi punã în satã ºi groasã, scurtã ºi cam slutã la trup, cu o fratele Ceapã nu era deosebit de marea masã, în bagaje tãciunii pe care a fost ars Sfîntul Laurenþiu, pereche de þîþe de-ai fi zis cã-s douã corfe de privinþa culturii, doar cã avea mai multã prezenþã în locul penei pierdute de arhanghelul Gavrilã. gunoi ºi c-un obraz cum numai pe la baronci mai de spirit ºi abilitate, cãci “fãrã s-aibã ºtiinþã de Dar confuzia cu pricina – îi spune el mulþimii de vezi, toatã asudatã, unsã ºi afumatã ca un horn”. carte nici de fel, se pricepea sã mînuiascã cu atîta gurã-cascã – nu e cîtuºi de puþin întîmplãtoare, Cheia de boltã a întregii poveºti o constituie mãiestrie vorba…”. În biserici, cu ocazia cãci peste douã zile va fi taman hramul de Sfîntul îndrãzneala de gîndire a autorului, care îºi per- Crãciunului ºi de Bunavestire se obiºnuia recitarea Laurenþiu. Iar tãciunii au virtuþi tãmãduitoare, ºi mite sã ia peste picior minþile încuiate, blocate în Evangheliei dupã Ioan (I, 14): “Verbum caro fac- oricine îºi picteazã cu ei semnul crucii nu va fi ºabloane. Dogmele bisericeºti sînt batjocorite cu tum est et habitavit in nobis et vidimus gloriam ars de foc, de-a lungul anului ce va veni, fãrã a-ºi un sarcasm hohotitor. Fratele Ceapã, umblînd cu ejus” (“ºi Cuvîntul S-a fãcut trup ºi a locuit print- da seama. Þãranii sînt fascinaþi de asemenea min- fofîrlica pe drumurile Orientului, în cãutarea re noi, plin de har ºi de adevãr”). unãþie ºi dau buzna, care mai de care, spre-a fi moaºtelor mult visate, s-a ºi pomenit în faþa Este frecventã ºi-n zilele noastre înclinaþia omu- mînjiþi cu cãrbunii fratelui Ceapã peste hainele de ochilor cu eºantioane consistente: “Atîtea, cã de-aº lui simplu ca, la auzul unei limbi necunoscute, sã sãrbãtoare ºi spre a-i da cele mai generoase vrea sã vi le-nºir pe toate, aº numãra trei zile-n ºir adapteze sunetele ciudate la propriul sãu grai pen- pomeni de pînã atunci. ºi tot n-aº isprãvi. Da’ totuºi, ca sã nu vã las cu tru a le umple de (alt) sens. Aºa a procedat ºi Cei doi pãcãlitori, aºteptînd într-o parte sã vadã buzele umflate, de cîteva din ele barem ºi tot am fratele Ceapã. Tot auzind la slujbã “Verbum caro factum est” (Cuvîntul s-a fãcut trup), l-a echivalat sonor prin “Verbum caro fatti alle finestre” (în trad. aproximativã: Verbum caro trage-te la fereas- trã). Nu conteazã lipsa de sens a noii traduceri, importantã e doar asemãnarea ei sonorã… ºi iatã cum unul dintre misterele cele mai solemne ale credinþei – întruparea Fiului lui Dumnezeu – este ironizat de autor cu o lipsã de reverenþã ce taie respiraþia. Dacã tot s-a încarnat Cuvîntul Domnului, atunci pesemne cã a avut ºi coaste, care s-au putut pãstra sub formã de moaºte în Orient. Iar ºarlatanul frate Ceapã l-a vãzut pe “Verbum caro” cum… se trãgea mai la fereastrã. Dincolo de necuviinþa zeflemelei (situate la limita sacrilegiului), pentru un filolog poate fi savuros ºi memorabil jocul de cuvinte fabricat de Giovanni Boccaccio. Prin translarea unei sintagme dintr-o limbã în alta, folosindu-se toboganul sonoritãþilor asemãnãtoare, a fost deformatã sar- castic semnificaþia rezultatã. La un prozator din Trecento este vorba de-o performanþã profesionalã – s-o admitem – uluitoare.
12 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
emoticon c o c o l o a º e
ªerban Foarþã
acã „la déréalisation du monde” e, dupã „Desenaþi-l! Aveþi la dispoziþie toatã ora.” Elevul Ferdinand Alquié, unul din obiectivele X, în vreme ce colegii se chinuie cu cocoloºul Dmajore ale miºcãrii suprarealiste, iar, într- (întrebându-se de ce s-o facã, dacã pot sã-l tragã-n aceasta, membrii sãi fac uz, mai toþi, de pozã cu mobilul), stã impasibil ºi, dupã o orã, procedeul deturnãrii obiectului de la menirea-i, cocoloºind o foaie din blocul de desen, i-o pragmaticã, de ustensil, dându-i o altã destinaþie întinde, fãrã comentarii, profesorului ºi se face (una, desigur, insolitã) decât aceea propriu-zisã, nevãzut. utilitarã ºi comunã, cãreia-i este hãrãzit, – ca, între altele, pisoarul), nu ºtiu obiect mai deturnabil de * Sã le dea ºi lor un gheb. la condiþia-i iniþialã, decât gazeta unanimã, care Panseuri – Când se asociazã douã cocoloaºe, Horemheb cel thebaid devine ba hârtie igienicã, ba evantai, ba fiecare dintre ele este co-cocoloºul celuilalt. ? Juca tenis cu un zid, „înlocuitor” de geamuri (la þarã,-n vremea, baremi, Când se asociazã doi coloºi, se cocoloºesc unul Neºtiind cã niciun copt a lui D. Drãghicescu), ba o foiþã de þigarã, ba pe altul, – astfel cã nu existã doi cocoloºi în Nu vãzuse cartof copt. foaie de confecþionat îmblãnitori, cornete, coifuri, Rhodos. ? Umbra oricãrui cocoloº e mai puþin „Horus, care-mi eºti patron!” bãrci: gadget-uri sau origami ... cocoloºitã decât el. ? Numai bãrbaþii se Strigã el atunci, pe tron, – Ca ºi, fireºte, cocoloaºe. mototolesc; doamnele sunt, numai, ºifonate. ? „Nu mai trage de curechi Floarea de mac se naºte ºifonatã ºi nu altminteri Ale tale plaiuri vechi.” * moare. ? Cocoloºul de hârtie, secþionat, aduce a o Horus scoate o renglotã cãpãþânã, secþionatã, de brassica oleracea, i. e. Din adânca-i redingotã Când, pe la la finele celui de-al 3-lea deceniu varzã. Cãpãþâna verzei (< lat. viridia) este un ªi exclamã: „În Sais, (al secolului anterior, fireºte), faimoasa Mlle Coco mugure modificat. Cocoloºul e un cvasi-mugure, Serviþi-vã de Thais!” avea sã introducã pantalonul în vestimentaþia ºi el, ce se iveºte ºi se face veºted pe, îndeobºte, femininã, interesatã de acest articol nu va fi fost branºa literarã. MORALÃ decât Marlene Dietrich, – numele cãreia, dupã Ghemul sau ghemotocul. acela al tatãlui sãu vitreg (vitrich?!), ofiþer prusac * de cavalerie, ar fi putut sã fie aristocraticul von Fabulã Losch. Marea actriþã i-a fost nu doar clientã, ci ºi bunã Cicã niºte cocoloaºe prietenã reginei a ceea ce se cheamã haute cou- Duceau lipsã de cocoaºe. ture, – nu însã, pare-se, pânã-ntr-acolo încât ªi-au rugat pe Horemheb Mlle Coco ºi Frau von Losch sã fi alcãtuit un cuplu inseparabil: Cocolosch!
* Dacã, dupã Spinoza, tendinþa fiecãrui lucru e sã-ºi menþinã propria sa condiþie, sã persevereze întru fiinþa-i proprie, ambalajele n-au cum sã facã excepþie de la regula aceasta. Noile ambalaje, vreau sã spun, anume foliile de plastic, celofanul, pungile translucide ºi nomade, – cãci celelalte, mai arhaice, hârtia (aceea, mai ales, de ziar), cartonul (dacã-i bine umezit) ºi încã douã-trei (ce, însã,-mi scapã), sunt mult mai obediente sau mai cooperante cu mâna ce le face cocoloº, – în sensul cã, fãcute cocoloº, rãmân astfel, cocoloº adicã, pe totdeauna (sau aproape). S-ar putea sã mã înºel, în parte, cãci cartonul umed, dupã ce se usucã, nu ºtiu de nu-ºi revine la forma iniþialã. Aºijderea, batista fostã udã (de lacrimi, nu de muci). Ambalajele de celofan sau plastic nu se lasã, însã, niciodatã reduse la condiþia de simple ghemotoace, revenind repede, dupã cocoloºire, la forma sau formatul anterioare, perseverând, obstinamente, întru condiþia sau fiinþa lor. Care fiinþã,-n rest, fiind pelicularã: un strãveziu, de obicei, exuviu, formaþiunile care rezultã prin revenirea unui ambalaj la ceea ce fusese el anterior procesului de ºifonare, aduc a organisme vii, nevertebrate ºi gelatinoase, – ca o populaþie de alge sau meduze, eºuate pe o plajã dezolantã, mizerabilã ºi fãrã nicio noimã.
* O orã de desen – Domnul profesor de desen intrã pe uºã cu un ghemotoc, în mâna stângã, de hârtie. Îl instaleazã pe catedrã ºi ordonã:
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 13
Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U
poezia Emilian Mirea aºa cum semnãm împreunã cu respiraþia cafeaua de dimineaþã pe relieful fiecãrei nopþi
preparai cafeaua de dimineaþã acum în somn ºi neglijeul tãu transparent lãsa vederii minunãþii cu o mânã ridicatã carnale el deseneazã în întuneric nu ai fost niciodatã conºtientã de comorile tale o cãlãtorie parcã a sângelui meu trupeºti pentru care orice bãrbat ºi-ar pierde minþile – ºi cine poate spune cã eu nu mi le-am pierdut?!... domniºoara cu trandafiri
orgolios din fire cum sunt nu recunosc cã te ieºisem la plimbare cu domniºoara cu trandafiri iubesc ºi îi spuneam – stai lângã mine aproape nu recunosc cã fãrã tine aº fi o frunzã îngãlbenitã sã simt cum se înnoadã sângele ºi cum necheazã ºi nici nu ºtiu dacã ea mai lucreazã acolo – nu recunosc cã tu eºti pansamentul meu pentru caii în paradis bibliotecara tânãrã ºi drãguþã despre care singurãtate am auzit cã trãia cu un ofiþer definiþia fiinþei mele neghioabe eu am o pãlãrie pe care n-o port plictisitã probabil de cãsnicia cu inginerul þie þi-ar sta foarte bine cu ea de la combinat uneori greºeºti cafeaua prea dulce þi-ar de un aer de sãlbaticã ºi de programul de bibliotecã parcã pentru a masca amãrãciunea zilei care de îngrijitoare de cai destul de plictisitor dacã nu e completat urmeazã ºi cu puþin amor parcã pentru a-mi spune cã sânii tãi tresaltã la mint acum gândul mã strãduiesc sã-þi spun cuvinte frumoase atingerilor mele ºi tandre poem care nu vin totdeauna la timp iar tu plângi cu lacrimi mari ca niºte cruci deodatã mi s-a pãrut cã nu calul pãºtea ºi de fapt te iubesc pânã la ameþealã ci pãdurea se afla deasupra lui ºi îl pãºtea! – uneori plec de acasã epuizat iarba în el ascunsã este de-acum humusul ei!... clatinându-mã ca în beþie un fel de pneumonie ºi trec printre oameni cum aº trece printre lujere o imagine rãsturnatã care poate spune adevãrul de trestie e un fel de pneumonie-n pãduri – sau care te poate minþi nevorbitoare le simt respiratia greoaie o imagine rãsturnatã care mã face sã nu stau pentru cã nu mai aud nimic împrejur ºi febra care le face sã vibreze prea mult într-un loc ºi pentru cã existenþa ta mã striveºte ca pe un de teamã sã nu-mi creascã ºi mie ceva în spate vierme în sângele tãu arde focul ºi sã mã trezesc între coperþile unei Biblii vechi înroºind metalele spaimei tam-nesam hranã pentru altceva în sângele meu sunt sãnii sau pentru altcineva existenþa pusã la index trase de licorne cu felinare în colþuri dacã omida devine fluture ºi lumânãri poem (II) dacã lutul devine cãrãmidã ºi oalã de gãtit dacã tu devii tot mai femeie cu fiecare zi visul îmi e vopsit cu spaime – cu fiecare noapte de dragoste demenþialã atunci când nu poþi vorbi despre fericirea ta ºi nu e rãzboi! cu fiecare revoluþie hormonalã înseamnã cã ºi eu pot deveni altceva atunci când nu poþi vorbi despre fericirea ta ies la fereastrã ºi vãd un bãtrân mereu altceva… te cuprinde o dulce obosealã de moarte care transportã cartofi un somn adânc ca un ocean într-un cãrucior – acum vreau numai sã remarc cã evoluez o lipsã de responsabilitate gravã ºi nu e rãzboi! cãtre ceva încã nedefinit ºi atunci toate seringile din lume îþi pot inocula vreau sã remarc cã astãzi lumina parcã vibreazã serul iluziei cã te bucuri tu mã iubeºti cu tot cu neliniºtea altfel tranchilizantele aºa-zisei fericiri care mã face sã nu fiu în formã sânii tãi parcã sunt mai sãltaþi operaþiile pe un suflet care nu-ºi gãseºte sensul ºi nu ºtiu de ce o faci pentru cã nu e rãzboi?!... ºi mã pregãtesc de plecare la slujbã ºi niciodatã nu ºtiu dacã mã mai întorc teafãr puþin amor din jungla asta de afarã poem (III) care mi-a pus sufletul în ghips ºi existenþa la bibliotecara era tânãrã ºi drãguþã index ºi îmi zâmbea larg de fiecare datã somnul are mirosul florilor de salcâm – când mergeam sã împrumut cãrþi cine adoarme sub un salcâm înflorit devine tranchilizantul celorlalþi poate singur era varã ºi bibliotecara diazepamul inconºtient ºi inevitabil purta o bluzã decoltatã mai respirã cineva odatã cu mine ºi descheiatã la un nasture pe aceeaºi pernã ºi prin deschizãturã vedeam un sân de fetiþã este la fel de singur ºi de trist completat de faþa ei radioasã poate cã scrie ºi el – ºi de surânsul ei cvasi-permanent nu l-am întrebat poate cã odatã vom semna împreunã s-au dus demult vremurile acelea pe coperta unei cãrþi iar eu merg destul de rar la acea bibliotecã
14 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
Pictorul Dumitru Vonica
Am sã încerc, în câteva cuvinte, sã evoc figura lui Dumitru Vonica (1924-2001), important pictor abstract, creator al unei o opere impresionante, rãmasã însã, în þara noastrã, aproape confidenþialã cu toate cã unele dintre lucrãrile sale figureazã în colecþii din Franþa, Germania, Statele Unite sau Canada, dar ºi din România. De profesie medic, Dumitru Vonica a fost un autodidact din familia spiritualã a unor Þuculescu sau Bernea, bântuit/posedat de o pasiune, de o flacãrã la fel de mistuitoare. Recent, galeria Artexpertgallery din Cluj a organizat o primã retrospectivã întrunind câteva zeci de uleiuri ºi desene elaborate între anii ‘60 ºi ‘90, editând cu acest prilej ºi un consistent catalog. În rândurile ce urmeazã, m-am strãduit sã semnalez importanþa operei lui Vonica, o bunã parte din numãrul de faþã al revistei ilustrat fiind printr-un eºantion semnificativ din grafica artistului, însoþindu-l de texte aparþinând unor personalitãþi dintre cele mai semnificative: este vorba de transcrierea cuvântãrii þinute de filosoful Virgil Ciomoº cu prilejul vernisajului ºi de un splendid interviu, semnat de Nicolae Steinhardt ºi intitulat „În vizitã la pictorul Dumitru Vonica”, apãrut în volumul „Primejdia mãrturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea” (Editura Dacia, Cluj, 1993). Am mai inclus în acest grupaj ºi conþinutul unei „scrisori-monolog” adresate de cãtre Vonica lui Andrei Pleºu în anul 1987 din care reiese mai limpede ºi mai arzãtor ca oricând crezul estetic al artistului. Nãdãjduiesc ca acest ansamblu de reproduceri ºi texte sã constituie prilejul de a confrunta lumea de astãzi cu îndrãznelile ºi cãutãrile unui mare pictor care s-a lovit din plin de cenzura ºi îngrãdirile absurde, obtuze ale ale „epocii de aur”pe care mulþi nu le vor fi trãit, în vreme ce alþii înclinã sã le dea uitãrii.
(Ioan Muºlea)
de viaþã autentice ce poate tenta nu numai Pictura ca o ranã luminoasã reprezentarea de ne-reprezentatului ci ºi gândirea de ne-gânditului. Virgil Ciomoº Cãci ce altceva reprezintã provocarea unei picturi… non-figurative? În aceastã privinþã, Dumitru Vonica a fost ºi rãmâne un deschizãtor de drumuri în România artisticã a anilor ‘60. Nu pentru cã intenþia lui ar fi fost aceea de a se racorda – în mod pur formal – la o miºcare occidentalã deja consacratã, ci datoritã faptului cã a picta, totuºi, ceea ce nu poate avea vreo figurã se constituise, în cazul sãu, într-o anume manierã de a rãspunde chemãrii originilor. Originea figurativului nu poate sta sub semnul figurativului. A picta cu toate astea de ne-figuratul înseamnã, în consecinþã, nu numai felul anume de a conferi un „loc” Originii înseºi ci, mai ales, evenimentul în ºi prin care actul originar (ºi originant) are, de fapt, loc. Dublul sens al acestei sintagme - „a avea loc” - acoperã nu numai spaþiul, ci ºi timpul; mai precis, atât spaþializarea imaginii – a operei - cât ºi temporalizarea imaginãrii înseºi – a operãrii. În acest fel, în-spaþierea non-figurativului originar devine efectul unui eveniment care coincide – parþial - cu însuºi actul creaþiei artistice. De ce (doar) parþial? Pentru cã Originea nu poate fi -aþi putea, desigur, întreba ce caut eu – filosof alt prieten comun, trecut demult în lumea drepþilor surprinsã decât post festum, ca un fel de arhi-urmã de formaþie – la vernisajul unei expoziþii de – Pãrintele Nicolae Steinhardt, entuziast degustãtor ne-figuratã ºi in-colorã rãmasã pe pânza artistului. picturã? Altfel spus, ce-ar putea transmite de poezie ºi de picturã de calitate. Mi-l imaginez Sentimentul dominant pe care þi-l dã pictura lui V Dumitru Vonica este acela al unei proximitãþi, al filosoful unor veritabili profesioniºti într-ale artei prea bine cum îºi va fi gesticulat, amplu ºi solemn, care sã nu fie deja cunoscut, de nu chiar bucuria prilejuitã de tablourile artistului nostru. unei iminenþe a însuºi momentul primordial al arhicunoscut pentru cei din urmã? Cu atât mai mult Entuziasmul lui era mai plin de veracitate ºi de survenirii, din luminã, a operei - simplã adumbrire a cu cât – cum bine ºtiþi – filosofia însãºi nu este nici adevãr decât multe dintre nescrisele critici „de acesteia din urmã. De aceea, pentru artistul nostru, mãcar o „profesiune”. Contrar aºteptãrilor ºi spre întâmpinare” care ar fi putut fi – dar n-au fost, nu numai cã distanþa care ne separã de de-ne- surpriza mea, n-a trebuit, totuºi, sã caut prea mult totuºi – consacrate artistului nostru de cãtre vulgata imaginata Origine se converteºte în caracterul non- pentru a gãsi cel puþin cinci circumstanþe atenuante artisticã a vremii. figurativ al picturii sale ci, mai mult încã, aceastã pentru aceastã insolitã prezenþã. Ar mai fi, apoi, o circumstanþã într-atât de… distanþã însãºi apare în mai multe tablouri printr-o Prima mi-a oferit-o chiar Dumitru Vonica, medic circumstanþialã încât ea trebuie situatã fie ca pur anume rupturã (ne-)figuratã, mai precis, ca veritabilã ºi pictor în acelaºi timp. Pus în faþa operelor sale, hazard, fie ca un mod – mai adânc, poate – în ºi irumpere a luminii primordiale, cea de dinaintea simþi într-adevãr, cum graniþa dintre cei „diplomaþi” prin care destinul survine uneori în viaþa noastrã oricãrei culori ºi a oricãrei imagini. ºi cei „ne-diplomaþi” se ºterge cu desãvârºire. Mã tocmai prin întâmplare. Aflu, într-adevãr, din Aºa cum a remarcat deja Dl. Vasile Radu, încurajez, aºadar, sã cred, cã, de acolo unde e, preþioasa mãrturie a lui Alin Vonica, fiul artistului, distinsa noastrã gazdã, pot fi deosebite douã etape artistul pe care îl celebrãm astãzi mã va fi privind cã tatãl sãu – peregrin încercat al refugiului - a ajuns în creaþia lui Dumitru Vonica. Prima, situatã între cu oarecare, binevoitoare înþelegere. Ar fi, apoi, o a în 1942 la Deva, unde a încheiat studiile liceale ºi a anii 1965 ºi 1975, pare sã fie dedicatã mai ales doua circumstanþã, întrupatã de persoana celui care susþinut examenul de bacalaureat. Or, asta mai experimentului – aproape „ascetic” – al m-a invitat sã vã vorbesc, Pi Muºlea, prieten „de o înseamnã cã Dumitru Vonica a fost coleg de clasã ºi deconstrucþiei – în ºi prin picturã! – a… imaginii. O viaþã” aº putea spune (calitatea unei prietenii n-are de bacalaureat cu tatãl meu, de la care ºtiu o deconstrucþie cu reale valenþe filosofice cãci, în nimic de-a face cu timpul), adevãratã placã turnantã sumedenie de lucruri despre atmosfera acelor locuri „Fiinþã ºi Timp”, Heidegger propusese deja între oameni ºi pasiuni, între trecutul memoriei ºi vremuri, despre provocãrile rãzboiului ºi ale termenul, devenit clasic în fenomenologie, de exemplare ºi prezentul întâlnirilor neaºteptate, între refugiului, dar ºi despre câþiva dintre profesorii – „destrucþie”. E ca ºi cum pictorul ar descompune în lumea de aici ºi cea de dincolo. O persoanã cu atât unii foarte pitoreºti – ai celor doi. Un hazard pãrþile sale întreaga activitate imaginarã, operaþie mai preþioasã cu cât se pierde, cel mai adesea, în aparent care vine, iatã, sã întãreascã cumva – care revine – în mod clasic - unei analize. Operaþie anonimatul dãruirii de sine. De astã datã ca retroactiv - necesitatea unei întâlniri peste generaþii. comunã, de altfel, ºi medicinii: a analiza sângele, de veritabilã punte „peste spaþiu ºi timp” între mai În sfârºit, trebuie sã vã mãrturisesc cã, adãstând pildã, înseamnã a-l separa în componentele sale. Sub vechiul sãu prieten – pictorul Dumitru Vonica – ºi îndelung în preajma tablourilor lui Dumitru Vonica, rezerva (decisivã) cã – la fel ca în filosofia cel care vã vorbeºte acum. E ceea ce, în al treilea m-am trezit eu însumi… filosofând, încredinþat astfel transcendentalã – sensul „analiticii” lui rând, ar fi putut-o face – de n-o fi fãcut-o deja – un cã arta lui are o încãrcãturã proprie unei experienþe Æ
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 15
Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U
Æ recompunerea elementelor sale non-figurative, înþeleagã ºi sã asume, într-un mod alternativ, ce Dumitru Vonica nu se reduce, totuºi, la abstrase din orice con-figuraþie determinatã. anume este lumina ºi cum anume purced toate dimensiunea lui pur orizontalã, ceea ce l-ar limita la Caracterul abstract al acestei perioade nu presupune umbrele din ea, tablourile din ultima perioadã relevã o simplã descompunere a ceea ce a fost deja în nici un caz „abstragerea” ºi „recombinarea” de o anume concomitenþã aproape alchimicã a celor actualizat. Ea presupune, mai mult, o „ascensiune” fragmentelor uneia ºi aceleiaºi imagini. Dimpotrivã, douã principii, contrare. Lumina nu mai produce spre însãºi condiþia de posibilitate a picturii, spre el þinteºte un nivel pictural superior, anterior oricãrei „gãuri” în figurativ: ea lumineazã – dinlãuntru! - punctul ei originar, adicã. Pentru Lacan, o asemenea figurãri, situat, de aceea, în iminenþa – spaþialã ºi propriile sale adumbriri. Toate astea au, poate, o „analizã” - care vizeazã asumarea „anabaticã” a temporalã – a Originii înseºi. Lumina cea dintâi anume legãturã cu simptomul artistului, înþeles, de propriei noastre Origini ascunse – poartã numele de apare acum ca explozie survenitã în chiar punctele astã datã, ca „simplu” subiect uman: clar-obscurul assomption ºi ea poate fi pusã în legãturã cu de condensare proprii unor elemente non-figurative pictural poate, într-adevãr, sã spunã câte ceva despre evenimentul Ispasului propriu Fecioarei Maria, cel primordiale, veritabile „diferenþiale divine” ce idealul concomitenþei dintre manie ºi depresie, cu tot cu trup ºi, ca atare, cu tot cu imagine. În premerg oricãrei con-figurãri, pentru a relua o suprimate ºi depãºite în ºi prin sobrietatea artistului acest context deosebit de complex pentru cã celebrã sintagmã blagianã. Când lumina „neînseratã” însuºi. Nu este singurul subiect uman ce va fi profund, pictura lui Dumitru Vonica ne propune, nu strãpunge efectiv ºi, în acelaºi timp, centreazã încercat – fie ºi inconºtient – sã-ºi refacã unitatea simultan, douã lucruri: anticiparea analiticã a cumva tabloul, ea îl lumineazã pur ºi simplu, ca un interioarã prin artã. Cazul lui Joyce – analizat într- Luminii celui dintâi - care, la fel ca la Klee, apare în fel de strat pictural „remanent”, încã mai originar. un întreg seminar de Lacan – este cel mai cunoscut. aceastã perioadã sub forma unor pete sau puncte de De unde ºi impresia de vitraliu pe care o trezesc Alte nume - la fel de ilustre - i s-ar putea alãtura luminã menite sã strãpungã aproape pânza unele dintre picturile lui Dumitru Vonica. Tehnica sa rapid, fie aici amintiþi doar Hölderlin sau Artaud. tabloului, veritabile rãni luminoase în jurul cãrora se „multistrat” nu priveºte, prin urmare, doar o simplã Cu cât mai mare este sfâºierea dintre contrariile organizeazã destrucþia imaginilor, tot atâtea urme arhitectonicã spaþialã cât mai ales o arheo-logie sufletului nostru, cu atât mai extraordinarã este in-colore ºi ne-figurate ale Originii înseºi -, pe de-o temporalã, pandant pictural al Cuvântului – ho puterea lui de creaþie, veritabilã putere de trans- parte, respectiv, anticiparea unei miºcãri picturale Logos - din Începuturi – he arche -, „Luminã din figurare. Non-figurativul e doar modul – secund - inverse „catabatice” - coborâtoare, aºadar –, odatã ce luminã”. prin care trans-figurararea e perceputã în registru Originea însãºi va fi fost deja asumatã ca izvor al Câtã durere încape în aceastã ascezã a figurativ. Dumitru Vonica s-a expus acestui pericol, artei autentice. deconstrucþiei figurativului pânã sã ajungi la iar opera lui stã mãrturie a puterii de creaþie ce Acestui din urmã moment îi corespunde – sobrietatea recompunerii non-figurativului! Câtã decurge din aceastã expunere. Cãci acolo unde este simbolic - cea de-a doua ºi ultimã perioadã a creaþiei sfâºiere luminoasã pânã sã ajungi la adumbrirea ei, primejdia, acolo este ºi mântuirea. lui Dumitru Vonica, ce poate fi denumitã – la simpla ei urmã – mângâietoare - lãsatã pe o convenþional – ca „abstractã” sau „non-figurativã”. pânzã! Înþelegem obsesia artistului pentru tehnica (cuvânt rostit cu prilejul vernisajului expoziþiei Nu pentru cã, odatã imaginea descompusã, pictorul clar-obscurului ºi adoraþia lui pentru Rembrandt. pictorului Dumitru Vonica) ar fi decis sã se limiteze – „analitic” - la Dacã în primele sale încercãri el încercase sã Nicolae Steinhardt În vizitã la pictorul Dumitru Vonica D.V. - Sunt un autodidact. Dupã zece ani de mãnunchi de principii îndrumãtoare, vã cãlãuzesc ºcoalã fãrã dascãl, m-am încumetat sa lucrez. anume stele fixe? N.S. - Nu s-ar zice cã aþi fost, cã sunteþi un - Þin mult la enunþul lui Focillon: „semnul autodidact. E în picturile, în desenele, în grafica trimite la ceva, forma la ea însãºi, conþinutul dumneavoastrã multã eleganþã, fermitate ºi formei este însuºi conþinutul formal”. geometrie. Acestea, mai curând, þin de ºtiinþã, - Îl aplicaþi cu stricteþe? rafinament ºi chiar de subtilitate - produse ale - Lucrez, poate inconºtient, cu semne, însã, metodei ºi cunoaºterii - decât de înflãcãrarea pentru mine, supremã este forma, ea semnificã netrecutului prin ºcoli. Liniile acestea de forþã, fãrã sã reprezinte ºi determinã, oarecum negre, energice, suverane, dovedesc ºi ele un polifonic, stilul. meºteºug expert, oarecum asemãnãtor cu - Vreþi sã-mi vorbiþi niþel mai tehnic despre iscusinþele ºi ascuþimile cuvântãtoare ale lui modul cum lucraþi? Valéry... - Lucrez în aproximativ 6 straturi, mai - Sunt medic, n-am venit în picturã din prima importante fiind ultimele douã: o suprapunere cu tinereþe. Dar m-a învins ºi m-a robit. Lucrez în tifon îmbibat cu culoare. Ele duc la o orice caz dupã criterii ºi principii proprii. Opera transparanþã pe care nu poate s-o realizeze dintre „abstract” ºi „figurativ” o cred minimã, se face într-un anumit sens singurã, ea îþi indicã, pensula. ºi transparenþa o socotesc esenþialã (O între cele douã cãi nu stã o prãpastie, deoarece în diferite stadii ale lucrãrii, direcþia pe care stea fixã! - n.n.). Cât despre material, nu-i decât lectura unui tablou figurativ nu se cade a fi trebuie sã o urmezi... hârtie lipitã pe carton. Pânza nu mi-ar îngãdui sã niciodatã fãcutã la nivelul „subiectului”. ªi - Vãd culoare multã ºi luminã din belºug, obþin transparenþa. figuraþia se citeºte, se înregistreazã ”abstract”. parcã a trecut în picturile Dumneavoastrã ceva - Straturile acestea finale vã dau mai mult de - Îmi aduc aminte de o scenã din filmul din râvna ºi patima medicului pentru viaþã, furcã? „Rubliov”, o scenã extraordinarã. O femeie vede pentru pãstrarea ºi rodirea ei. - Mai multã bucurie ºi gravitate. În aceste niºte pete de culoare neagrã pe un perete alb, un - Da, luminã, culoare, dar ºi spaþiu ºi timp. douã straturi finale nu mai existã decât dialogul ansamblu de picturã nefigurativã. ºi izbucneºte în Le realizez formal printr-un clar-obscur mãrinimos concentrat între mine ºi lucrare. E ultima fazã a plâns pentru cã înþelege cã artistul care le-a fãurit colorat, cu luminã dispusã economic, ca o luptei pe „rãpunere”. era în suferinþã. A decodat mesajul la nivel explozie dirijatã. Senzaþia de spaþiu o rezolv fãrã - Dar stilul? Problema stilului cum o intuitiv. ajutorul perspectivei, prin variaþii de culori ºi concepeþi, cum o rezolvaþi? - Lectura, în toate domeniile artei, nu poate fi tonuri, obþinând adâncuri ºi þâºniri spre suprafaþã, - V-am mãrturisit cã pentru mine opera se decât o lecturã în limbajul estetic respectiv. În pe un fond adesea neutru. creeazã în mare mãsurã intuitiv, aºa cã încercãrile picturã, aºadar, se va avea în vedere plasticitatea, - ªi senzaþia de timp... de a o înscrie în niºte coordonate - cãci la aceasta spaþiul, timpul, culoarea, lumina, senzaþia tactilã, - Prin forme geometrice, cu drepte alternând se reduce în principal „stilul”, adeziunea la un stil armonizarea... Existã un limbaj specific al cu linii curbe care se multiplicã, se fãrâmã, ies din - îmi par întotdeauna marginale. literaturii ºi existã, la fel de firesc ºi de cadrul tabloului dând - cred, sper - senzaþia de - Nu sunteþi un pictor figurativ. Vã socotiþi, netãgãduit, în picturã un limbaj propriu, o „fãrã limite” ºi de curgere de timp... în deplinul înþeles al termenului, un pictor plasticitate specificã... - Sã vã pun o întrebare indiscretã. Existã o „abstract”? - Limbajul vi se pare deci precumpãnitor, teorie cãreia îi sunteþi în special ataºat, aveþi un - Legãtura dintre arta autarhicã ºi viaþã se adicã, modulaþia, expresia anume întrupatã? „crez artistic”, un principiu îndrumãtor sau un produce numai la nivel material. Deosebirea - Nici în muzicã (îmi pun discuri în tot cursul
16 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
orelor de muncã), nici în artele plastice nu se Scrisoarea lui Nicolae Steinhardt cãtre Dr. pot sã nu aibã nevoie de ajutor eterogen. mai fac în secolul al 20-lea decât foarte rar Dumitru Vonica Lucrez aproximativ 6 ore pe zi, deoarece trimiteri la naturã ºi subiect. Programatismul e pe Bucureºti, 23 martie ‘87 creatorul este productiv ºi lucrarea se face într-un cale completã de dispariþie. Malraux spunea cã o Mult stimate ºi iubite domnule doctor, strâns dialog cu artistul, urcând în diferite trepte caracteristicã a veacului nostru este aceea de a nu Aflu cã la 8 aprilie are loc vernisajul spre „definitiv” anumite transformãri povesti. Marii scriitori ai veacului povestesc expoziþiei lui Horia Bernea la Cluj. Se prea poate imprevizibile. Realizez în etape, nu am decât un puþin: nici la Faulkner, nici la Céline, „povestea” sã fie prezent ºi Andrei Pleºu. plan foarte vag preconceput, de cele mai multe nu-i esenþialã. Pentru Malraux nu conteazã ce Vã sfãtuiesc, aºadar, sã mergeþi neapãrat la ori mereu modificat. spui, ci cum spui. vernisaj, ori în primele zile ori dupã aceea, ca sã Îmi permit câteva consideraþii de ordin estetic - Nu cumva e acesta un truism? puteþi da de A.P. (Andrei Pleºu) Pânã atunci voi care poate nu meritã a fi citite de o persoanã cu - Nu. Accentul a cãzut pânã de curând pe fi vorbit eu cu el. (Eu, ori, mai bine, prietenul o competenþã ca a Domniei Voastre. Totuºi, dacã „subiect”. meu Al. Paleologu, la care Andrei Pleºu þine aveþi timp, poate întregesc ideea pe care v-o - Înseamnã atunci cã ºi pentru foarte mult.) puteþi face despre mine. Oarecum arbitrar, fãrã dumneavoastrã predominant e totuºi stilul? Oricum, în drum spre Rohia, trag nãdejde sã- importanþã valoricã, eu consider cã existã „stilul - Rãspunsul e în funcþie de ce se înþelege mi fie popasul la Cluj. Vã voi vizita, doresc sã îngust”, unde limitele canonice sunt limitate, ºi prin stil, de care-i definiþia adoptatã. Oricum, revãd picturile Dvs., sã iau câteva notiþe ºi eu - „stilul larg”, unde aria de dezvoltare este mai arta nu o concep ca mijloc de comunicare, pe cât mã pricep - despre ele. mare sub disciplina stilului personal. De depozit de date ori referinþe istorice. Cu sentimentele cele mai bune ºi mai exemplu, Beethoven aparþine „stilului larg” de la - Vã trãdez oare gândul conspectând astfel: alese, primele sonate, la Sonata 32 este mare, farã ca arta e un limbaj emoþional, o formã, o N. Steinhardt. autorul sã fie concesiv. Consider cã Bach aparþine modalitate emoþionalã unde emoþia se realizeazã „stilului îngust”, distanþele de evoluþie stilisticã numai prin limbajul respectiv ºi nu provine din fiind mai restrânse, deºi mereu aprofundate. afecte, ci din ºocul dintre receptor ºi formã? Repet, nu e o problemã de valoare, ci o - (Dupã o clipã de gândire) Câtuºi de puþin! Scrisoarea cãtre Andrei Pleºu problemã de formã ºi variante de conþinuturi - Mai deosebesc în pictura dumneavoastrã o [În anul 1987, Andrei Pleºu se afla în formale, deoarece amândouã din exemplele citate caracteristicã, aº numi-o decorativã. Vã supãrã „surghiun” la Tescani. În fapt, scrisoarea sunt compozitori mari, unici, irepetabili. Eu cred aprecierea aceasta? pictorului Dumitru Vonica (reprodusã în cã mã gãsesc în categoria stilului larg, aºa cum - Nu, dacã atribuiþi decorativului sensul de continuare) nu i-a fost trimisã niciodatã, ea consider cã Bernea aparþine stilului îngust (cel podoabã. pãstrându-se în arhiva familiei; pentru noi, însã, puþin în sensul expoziþiei prezentate la Cluj). Îmi - ªi, încã ceva, tot ca o remarcã sfioasã: nu acest text reprezintã o dramaticã mãrturisire ºi dau seama cã sunt la o margine de prãpastie: ca suferã lucrãrile dumneavoastrã de o unitate profesiune de credinþã.] Mallarmé sau Barbu ºi Valéry în poezie, ca stilisticã prea accentuatã, nu vã e teamã cã pot Mondrian ºi Brâncuºi în plasticã, ca Bartok în stârni impresia de uniformitate, de Mult stimate Domnule Pleºu, muzicã. Mã aflu undeva, la o limitã în care un nediversificare, sã zicem? Sunt conºtient de faptul cã mi-aþi face o singur pas greºit te poate situa în afara artã, aºa - Unitatea stilisticã o recunosc, îmi este favoare deosebitã acceptând sã primiþi aceste cum, permiteþi-mi îndrãzneala, consider cã dorinþã ºi þel, bucuros sunt cã-i sesizabilã. Nu mã diafilme. Vã sunt dator cu un numãr restrâns de Dostoievski, Kafka, Joyce sunt niºte mari feresc de un „serialism”, mã feresc însã ca de foc explicaþii de ordin tehnic, deoarece aprecierile spiritualitãþi, însã operele lor sunt de identitate, de repetiþie, de mecanism. ªi cred tehnice sunt de preferat sã nu plece de la autor „metaliteraturã”, de pe urma cãrora literatura care cã toþi marii pictori, scriitori sau muzicieni pot fi care, oricum, subiectiv ºi megaloman, este expus a urmat a profitat deplin. Încãrcãtura simbolicã, uºor identificaþi datoritã stilului lor. (E ºi acesta greºelii. În sensul cuvintelor rostite de Domnia abuzul de semne, inovaþiile formale îndrãzneþe, un truism, dacã vreþi.) Constaþi însã ºi la Wagner voastrã la vernisajul lui Bernea, aº prefera sã fiu însã dincolo de limitele artei, îi situeazã într-un ºi la Stendhal ºi la Van Gogh cã fiecare bucatã - unul din pictorii despre care se poate vorbi puþin loc înalt, dincolo de literaturã. în cadrul unitãþii stilistice - e diversã, unicã, când opera lui este valabilã ºi vorbeºte în „graiul” A fi creator înseamnã a fi credincios sieºi, autonomã. Nu existã în arta izbutitã monotonie, ei specific. deci, în afarã de mode, însemneazã sã ai un repetiþie, identitate. Acesta-i secretul, aceasta-i Am 63 de ani, pictez de 30 ani ºi am reuºit univers probabil greu de pãtruns pentru cã noul, explicaþia duratei marilor opere: împãcarea dintre performanþa de-a fi un necunoscut datoritã unicul, despãrþit de tradiþie (!!) ºi, cred eu, marile unitatea stilisticã (caracterul genuin al inspiraþiei) multora, ºi poate unor ziduri greu de depãºit, eu inovaþii rãzbat greu, marcate de o formã care, ºi diversitatea fiecãrei forme realizate. Dacã nu nefiind membru UAP, de unde am fost respins în privitã doar ca atare, aduce dupã sine o situare exisã neidentitate, totu-i zadarnic. urmã cu vreo 10 ani ºi... sunt un numãr restrâns confortabilã într-o ºcoalã. Marile creaþii rãzbat - Îngãduiþi-mi sã vã spun ce-mi evocã arta de persoane care îmi apreciazã lucrãrile, însã care greu deoarece sunt rezultatul unei munci dumneavoastrã podobitã, somptuoasã, elegantã, nu au reuºit sã mã impunã. practicate de solitari, destinate solitarilor. subtilã, dar ºi foarte puternicã, virilã, Am aproximativ 2000 de lucrãri, marea Orice artã „vorbeºte” concret, deci termenul nemanieristã. Îmi aduc aminte de câteva repetiþii majoritate picturi în ulei, apoi desene ºi graficã. de abstract îl consider nepotrivit, dar nu avem la cu orchestra ale lui Toscanini, la care am avut Pictez pe hârtie lipitã pe carton în aproximativ 6 îndemânã un alt termen de circulaþie. prilejul sã asist. Înainte de a dirija o bucatã de straturi de culoare, ultimele douã fiind rezultatul Simt, la vîrsta mea, fãrã durere, cuvintele Claude Debussy îºi scotea batista din buzunarul unor manipulãri cu tifon în soluþii diluate de testamentare ale lui Klee: „sunt prieten cu morþii de sus al surtucului, o batistã albã, neprihãnitã, culoare, ceea ce îmi permite sã obþin niºte ºi cu cei ce nu s-au nãscut încã” ºi zi de zi, an niþel parfumatã, bãnuiesc; o agita în faþa transparenþe pe care pensula nu le poate realiza. dupã an, am învãþat cã e mai bine sã aºtepþi orchestrei ºi rostea: „Aºa trebuie cântat Debussy. Pentru mine, pictura este de o mare puritate „dincolo”. Debussy e mãtase, subþirime, dichis de casã mare plasticã (culoare - luminã - senzaþie tactilã - Picturile mele au dimensiuni de la 60/60 cm, - ºi, nu uitaþi cã sub mãtase ºi linon se ascunde senzaþie de spaþiu ºi timp, etc.), personal nefiind la 120/60 cm. un vânos, un vânjos, o tãrie.” Nu-i aceasta chiar adeptul reprezentãrii, ci al semnificaþiei specifice. Nu vreau sã vã las impresia cã solicit ceva una din definiþiile posibile ale artei? O gãsesc Cred cã în primul rând pictura este plasticitate, deosebit, eu ºtiu ce însemneazã sã organizezi o perfect aplicabilã picturilor dumneavoastrã: aºa cum literatura este limbaj. Sunt adept al expoziþie, sã publici, mai ales cã, formal, nu sunt putere camuflatã în eleganþã ºi fast. formei ºi al conþinutului formal, care îºi ajung lor în breaslã. Doresc pãrerea Domniei Voastre, fãrã - Nu, teoretizaþi prea mult! Sunt, mai ales, înºile. ocoliºuri ºi politeþe, doresc sinceritate, deoarece un lucrãtor harnic, un meºteºugar convins cã Conºtient nu lucrez cu semne ºi, dacã ele vor eu voi continua sã-mi vãd de drum. Vã rog sã forma e aceea asupra cãreia se cuvine sã-mi fi fiind ºi în lucrãrile mele, sunt independente de binevoiþi a arãta aceste diafilme ºi Domnilor condensez atenþia, îndemânarea, spiritul. Dacã mine. Nu cred cã aceastã credinþã a mea împinge Paleologu ºi Hãulicã ºi altora pe care izbutesc sã comunic ceva o pot face numai prin la decorativ, aºa cum accentul pus pe semn duce dumneavoastrã îi consideraþi indicaþi. conþinutul formal ce-l voi fi dat elementelor la literaturizare. Undeva, cred eu, pictura trebuie Cu sinceritate vã mãrturisesc cã nu mã sperie specifice ale artei cãreia am îndrãznit sã-i închin sã se realizeze prin ea însãºi, în lumea ei elitarã o criticã negativã, aºa cum m-ar bucura capacitatea mea iubitoare ºi lucrãtoare. ºi specificã, aºa cum muzica reuºeºte acest lucru. aprecierile favorabile: sunt om ºi eu! Desigur: meºteºug ºi modestie, aceasta-i Consider semnul ca un vestigiu de material care Dumitru Vonica, Cluj, 1987 cinstea oricãrui artist! trimite spre alte pãrþi, spre înþelegere conceptualã, or opera se realizeazã pe bazã de intuiþie, sensibilitate ºi afect, specific plastice, ºi
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 17
Black Pantone 253 U 17 interviu de pildã. Aceºti experþi însã, pe mãsurã ce s-au format în contact cu bunurile de patrimoniu au „Acolo unde sunt bani, evadat din zona colecþiilor publice ºi au început sã caute în domeniul virtual al patrimoniului acolo este ºi arta” cultural naþional, fiind cei mai importanþi exponenþi sau agenþi ai definirii unei pieþe de vorbã cu istoricul ºi criticul de artã Vasile Radu naþionale de artã. Ei au început sã gãseascã, sã autentifice ºi sã punã în valoare piesele care nu erau cunoscute în colecþiile publice, nu erau inventariate. Nimeni, dintre cei care doresc sã evolueze pe aceastã piaþã de artã, n-o poate face decât cu ajutorul acestor experþi care au, sã zicem, valoarea consultanþilor financiari care gestioneazã bursa valorilor mobile sau acþiunile la bursã în domeniul economic.
– Poate o galerie, respectiv un galerist sã influenþeze gustul publicului? Nu îndrãznesc sã întreb dacã îl poate chiar forma...
– Acesta e ºi rostul galeriei, unul dintre ele. Primul este promovarea unor anumite categorii de artã sau a unor personalitãþi artistice, iar al doilea scop este cel de a influenþa gustul public. Vorbind la nivel global, nu ºtiu dacã este foarte important sã mai gândim în termenii în care subiectul era tratat, sã zicem, pe vremea comunismului, unde se tindea spre dezvoltarea unei conºtiinþe de clasã, spre o echilibrare a valorilor culturale care sã fie înþelese de o mare parte din populaþia þãrii. Ioan-PPavel Azap: – Domnule Vasile Radu, de practica culturalã a pieþei de artã. Eu am Acest lucru este ca ºi imposibil. Nimeni nu are sunteþi custodele, directorul, proprietarul unei pornit la drum printr-o calificare de istoric de acces la toate aceste valori, nici din punct de galerii de artã din Cluj, am numit Artexpert. Câtã artã, am îmbogãþit aceastã calificare cu cea de vedere material ºi, cu atât mai mult, poate, ca vocaþie artisticã, spirit critic, ºi cât spirit comercial critic de artã încercând sã mã apropii de interes spiritual, ceea ce ar presupune un efort presupune acest fapt? fenomenul artistic contemporan, dar dupã continuu de informare, de documentare. Revoluþie am constat cã ambele aceste variate Vasile Radu: – Cred cã lucrurile sunt împãrþite. atitudinale faþã de obiectul de artã nu sunt – Cum alegeþi artiºtii care expun în galeria Degeaba ai o competenþã profesionalã pe care þi- suficiente pentru a acoperi domeniul de astãzi al dumneavoastrã, pe ce criterii? ai format-o în epoca în care arta reprezenta un artei care este foarte divers, presupune, comportã apanaj al statului, era condusã, era finanþatã de mult mai multe ambiguitãþi ºi rãspunde la mai – Sunt cel puþin douã direcþii de acþiune. O stat, dupã cum tot la fel de insuficientã este ºi multe categorii de cerinþe. Ministerul Culturii a zonã unde suntem mai activi, respectiv arta calificarea la faþa locului, sã zicem aºa; simpla imaginat, dar ca de obicei n-a dus pânã la capãt, contemporanã ºi aici sigur cã selecþia se îndreaptã vocaþie – fãrã studiu în domeniu – a iubitorului, a o lege a patrimoniului cultural naþional mobil. pe direcþia unei afinitãþi, a unei apropieri faþã de amatorului de artã nu determinã implicit Aceastã lege presupunea în primul rând o definire anumiþi artiºti, luând în considerare tot ceea ce competenþa ca expert. Pe de altã parte, existã o a a patrimoniului: ce înseamnã patrimoniul cultural înseamnã factori ai succesului: calitatea muncii, treia categorie de oameni care s-au apropiat de naþional, ce categorii de obiecte fac parte din gradul de notorietate publicã, valoarea fenomenul artistic prin simplul fapt comercial. acesta º.a.m.d. Ca o expresie a dorinþei de a conceptualã a operei pe care o determinã, Aceºtia au intuit din capul locului cã obiectul defini obiectele de patrimoniu, studiind ºi talentul, soluþia artisticã aleasã. Dar artiºtii artistic este încãrcat cu o valoare mercantilã ºi au diferenþele specifice ºi genul proxim al acestora, a contemporani reprezintã valorile cele mai riscante încercat, dupã 1990, sã extragã din el tocmai venit ideea de a face o categorie nouã de pentru public, publicul este sceptic în ce priveºte aceastã valoare mercantilã, fãrã sã cunoascã profesioniºti ai domeniului, aºa numiþii experþi în valorile artei contemporane, existã o prejudecatã: valorile estetice, valorile reale ale obiectului de probleme de patrimoniu cultural naþional. Primii majoritatea artiºtilor trebuie sã reprezinte prin artã ºi fãrã sã fie cu adevãrat profesioniºti ai dintre ei au fost recrutaþi dintre muzeografii de la ceea ce fac valori investiþionale. Dacã astãzi domeniului. Din lumea aceasta de ambiguitãþi, muzeele de artã, dar, sigur, sunt experþi ºi în cumperi un tablou, o faci în perspectiva ca acest din aceste calificãri aproximative dupã, iatã, 20 de domeniul etnografiei, ºi în domeniul arheologiei tablou sã obþinã mâine-poimâine valori ani, au început sã aparã ºi fenomenele de succes, etc., care acoperã toatã categoria aceasta de superioare; e ca ºi cum suma pe care ai dat-o pe adicã negustori care s-au îmbogãþit fãcând comerþ bunuri susceptibile sã facã parte din patrimoniul un tablou ai depune-o în bancã ºi ai aºtepta ca ea cu artã; experþii – încercând sã studieze în cultural naþional. Aceºti experþi au fost chemaþi sã sã creascã de la sine – ceea ce nu se întâmplã pe profunzime obiectul artistic, punându-se în creeze o anumitã stratificare a obiectelor de piaþa de artã, pentru cã asta presupune un efort serviciul publicului, colecþionarii privaþi dispuºi sã patrimoniu, sunt douã categorii definite în lege: constant ºi permanent de promovare a artistului, îmbine mercantilismul ºi vocaþia de colecþionar, fond ºi tezaur. Din categoria fond fac parte pentru cã numai în felul acesta un anumit obiect de iubitor de artã - sunt mai puþini. Se pare cã în bunurile cultural-artistice generale, care nu au o de artã se întâmplã sã fie râvnit de mai multe lumea de astãzi troneazã aceastã aspiraþie valoare deosebitã dar au o capacitate de circulaþie persoane, ceea ce produce de fapt creºterea valorii mercantilã susþinutã puternic, finanþatã de destul de mare. În afarã de acestea, foarte lui. persoane care s-au îmbogãþit dupã Revoluþie. importante sunt bunurile de tezaur, cele care O altã direcþie ar fi cea a artei vechi unde alcãtuiesc averea excepþionalã a þãrii, patrimoniul lucrurile se petrec oarecum întâmplãtor, în sensul – Sunteþi expert al Ministerului Culturii în cultural naþional cu valoare deosebitã ºi cã aici nu poþi apela la o cunoaºtere ºi la o bunuri cu semnificaþie artisticã. Ce înseamnã imprescriptibilã, care nu pot fi nici exportate, nici cercetare sistematicã a acestui domeniu virtual, acest fapt? E un simplu titlu pus pe cartea de distruse, dar ele pot circula la nivelul pieþei pentru cã pur ºi simplu în România nu existã o vizitã sau are ºi o aplicaþie practicã? Ce a publice de artã, pot fi vândute, cumpãrate, pot sã sistematicã a domeniului, nu existã o inventariere determinat transformarea sau, mai bine spus, intre în proprietatea unor colecþii private. Deci globalã a bunurilor. Cumpãrarea hazardatã ºi asocierea la istoricu ºi criticul de artã care sunteþi aceºti noi experþi trebuiau sã identifice bunurile întâmplãtoare a unor bunuri artistice ascunde a omului de afaceri? susceptibile sã facã parte din patrimoniul cultural riscul de-a te situa înafara valorii convenþionale a naþional aflate în colecþii publice, în primul rând acestor bunuri pe piaþa de artã. Printre utopiile – O evoluþie a unei gândiri în sensul apropierii în muzee sau în colecþiile unor instituþii ecleziale, cele mai fermecãtoare produse de artiºti o
18 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 amintesc pe cea a lui Beuys care spera ca arta sã multe decenii ºi brusc ne-am dat seama cât de înlocuiascã banul ca valoare de schimb pentru cã – Ambele categorii existã. Trebuie sã recunosc caraghioºi am fost ºi am ascuns în dulap este un produs al minþii ºi talentului artistic ºi nu cã, vorbind de colecþii tradiþionale de artã, cele costumul, n-am mai vrut sã-l purtãm, dar purtãm implicã nicio formã de exploatare a omului, iar care sunt fãcute pe baza unui efort individual ºi a în schimb alte lucruri mult mai puþin valoroase, capacitatea acesteia de sugestie simbolicã este unei informãri temeinice a unor colecþionari – mai puþin spectaculoase, mai puþin artistice decât uriaºã, definind ceea ce e mai de preþ în om: acestea sunt puþine; asta presupune o adevãratã cele pe care le-am purtat în perioada aceea. În puterea lui creatoare. Cum alegem artiºtii care vocaþie ºi presupune un buget de timp pe care primul rând n-am renunþat la prejudecãþile acelei expun? Am vrea s-o facem folosind o „paradigmã astãzi din ce în ce puþin ºi mai puþinã lume este epoci. Acesta aspect al prejudecãþilor de care se etico-esteticã”, cum ar spune Guattari, dispusã sã îl acorde. Dar pot sã spun cã existã ºi lasã condusã, tentatã o societate ºi cei care inventatorul celei mai noi conjuncturi artistice în Cluj persoane care au depãºit de mult nivelul gândesc fenomenul artistic, acest aspect a fost din actuale. Din pãcate, pentru a ne situa la acest pieþei de artã clujene ºi achiziþioneazã de la pãcate distrugãtor, distructiv pentru patrimoniul nivel suntem prea departe de capital. Acesta este licitaþiile din Bucureºti cu bani foarte grei. Chiar nostru. Pe câtã vreme anumiþi artiºti, dar ºi destul de precaut, adulmecã mereu ºi nu sunt persoane care au o anumitã calificare evaluatorii, cei care investigheazã fenomenul pãrãseºte uºor „bârlogul” bãncilor elveþiene, de internaþionalã ºi ºtiu sã se îndrepte spre acele artistic, au trecut sub semnul inutilitãþii, al lipsei pildã, aºa cã ne mulþumim sã stimulãm circulaþia valori care sunt perene, care sunt odatã de valoare aceastã creaþie, cei care au vãzut – mai ales a valorilor locale, de multe ori consolidate ºi sunt consacrate prin toate studiile pragmatic – cã ºi aceastã zonã este fertilã ºi comparabile cu cele ale artiºtilor strãini. Pentru acestea de patrimoniu, dar devin cu siguranþa produce un anumit profit s-au îndreptat foarte anumite lucruri trebuie sã fi tu ales, nu ai valori patrimoniale nu prin susþinere calificatã, ci repede spre investigarea ei ºi spre privilegiul de-a alege mereu tu. prin aceea cã provin din colecþiile unor oameni instrumentalizarea operelor din aceastã perioadã bogaþi. Sunt câþiva, doi-trei, n-aº putea spune cã fãcând în aºa fel încât acestea sã revinã în – Care este situaþia pieþei de artã în Cluj sub sunt mai mulþi. Dar, pe zi ce trece îºi face loc o circuitul public, fãcând expoziþii ºi promovând aspectul circulaþiei, a fluxului operelor, raportat la altã categorie, a investitorilor tineri care încep sã opere din perioada aceasta. Nu trebuie sã negãm restul þãrii? aibã un anumit apetit pentru arta tinerilor, pentru întru totul ce s-a întâmplat în epoca comunistã, arta care nu este consacratã muzeal ºi, mã rog, sã deºi ºtim foarte bine – existã o literaturã întreagã – Piaþa de artã, graþie acestei minunate ºi zicem pentru arta care are astãzi un caracter mai pentru cei care n-au cunoscut-o personal, mulþi neverosimile invenþii care este internetul, este mult de experiment. Pânã la urmã, aceastã dintre noi am cunoscut-o direct – câte abuzuri cumva unificatã, nu putem vorbi numai de o nebunie, aceastã orientare lipsitã de studiu s-au fãcut în aceastã epocã. Acesta este alt aspect piaþã a Clujului, deºi Clujul a avut o anumitã economic se va transforma în vocaþie ºi vor care m-a determinat sã mã ocup de aceastã zonã, întâietate aici, în domeniul colecþiilor private de rezulta colecþii de artã contemporanã care vor pentru cã mi-am dat seama cã eºti atent mereu sã artã pentru cã, existând o categorie mai amplã de reprezenta noutatea anilor care vin. Dar asta este vezi ce se întâmplã în faþa ta, dar am constatat cã persoane cu acces la obiectul artistic, s-au creat de deja o chestiune a viitorului, nu ºtim când se va vin generaþii noi, „cohorte” de tineri cu apetit, cu mai multã vreme colecþii particulare de artã, putea materializa. Pânã la urmã, e vorba aici de receptivitate deschisã, cu inteligenþã marcatã care aceastã îndeletnicire culturalã ºi cu beneficii apariþia acestei categorii noi de mecenaþi privaþi sunt vãduviþi de cultura acestor informaþii din economice a fost practicatã de multe persoane de care sprijinã efortul artistului riscând propria lor perioada comunistã. Suntem datori, mãcar cei o condiþie intelectualã ºi materialã peste medie. avere. N-o fac pânã la capãt, desigur, dar o parte care ºtim, sã repunem cumva într-o ecuaþie Deci, care ar fi ponderea pieþei din Cluj? Din din banii aceºtia se duc ºi spre existenþa, spre corectã ºi valorile din aceastã perioadã. Acesta pãcate este extrem de scãzutã, paradoxal mult activitatea, spre supravieþuirea artiºtilor – ceea ce este un alt motiv pentru care am fãcut aceastã mai scãzutã decât în altã parte a þãrii, deºi este foarte important în condiþiile în care statul incursiune în artã, am fost tentat sã fac treaba prosperitatea economicã creeazã ºansele ca nu face sau face extrem de puþin pentru aceastã asta având o atitudine nou, o altã perspectivã anumite resurse care sunt în rezervã sã fie categorie de vocaþie care produce valori ºi avere criticã decât cea pe care ºi eu la rândul meu am aruncate pe piaþã ºi sã încurajeze activitatea naþionalã. fost silit s-o practic în anii de pânã în 1989. Dar artisticã. Ceea ce s-a întâmplat de pildã acum 100 cu atât mi se pare mai interesant, acum de ani cu Baia Mare, unde s-a creat o ºcoalã – Printre cele mai recente preocupãri ale conexiunile ºi relaþiile care s-au întâmplat între interesantã de picturã care a migrat de la criticului ºi istoricului de artã care sunteþi, fenomene mi s-au dezvelit cu mare acuitate ºi München. De ce? Datoritã faptului cã în zonã amintesc serialul publicat în paginile „Tribunei” le-am vãzut ca într-un tablou în care toate aceste exploatarea aurului a dus repede la crearea unei despre arta plasticã, pictura, arta monumentalã valori compoziþionale dau la urma urmei impresia anumite categorii de funcþionari ai statului care din România anilor ’50, ’60, dupã instalarea, se de unitate ºi de omogenitate a evoluþiei unei gestionau aceastã activitate economicã, ºi o parte pãrea cã definitivã, a comunismului. Bãnuiesc cã întregi societãþi într-o variantã totalitarã. Dupã din banii acestora au ajuns, într-o formã sau alta, este un proiect mai amplu, o carte la un moment experienþele la care am fost expuºi în perioada ºi pe mâna acestor artiºti, ceea ce a dus la o dat. Ce v-a atras spre aceastã perioadã? Dorinþa furioasã a anilor ‘90 aº vrea sã relev o concluzie încurajare a ºcolii artistice, a dus la o migrare a de a reevalua estetic – raportatã (ºi) conjunctural, surprinzãtoare: pe vremea comunismului statul a artiºtilor cãtre acea zonã ºi, în felul acesta, s-a ºi evident – creaþia din aceastã perioadã sau v-a procedat cu artiºtii potrivit unei scheme financiare creat o modalitate specificã de a face, de a atras, cum sã spun, spectaculozitatea? Cred cã în proprie unui joc piramidal. Îi atrãgea sã lucreze practica arta. Sigur, inseratã exact în toate prezent existã o curiozitate realã legatã de acei (depunã) pe cât mai mulþi ºi îi achiziþiona caracteristicile genului ºi timpului. La sfârºitul ani, de acele decenii, nemarcatã de patima ºi (premia) pe cît mai puþini. Restul pierdeau secolului XIX ºi începutul secolului XX categorii pasiunea primilor ani de dupã ’90. Unele lucrãri lucrând pe stoc. Aceste lucrãri nu vor fi probabil ample de artiºti au venit din diferite pãrþi ale sunt acum amuzante, altele sunt tragice, unele ºi- recuperate nici astãzi de piaþa de artã. Acest Europei pentru a lucra vara acolo, cu speranþa cã au depãºit condiþia ºi sunt ºi astãzi viabile; altele fenomen mi-a devenit vizibil abia dupã ce am vor putea vinde. Clujul fiind, în zilele noastre, o sunt reprezentative pentru momentul respectiv, împãrtãºit alãturi de clujeni trista experienþã a piaþã relativ prosperã, beneficiazã de o dezvoltare sunt unice prin simplu fapt cã nu se va mai Caritasului! Mecena care era statul nu proceda economicã uºor mai mare decât alte zone repeta, sã sperãm, un asemenea moment... corect. defavorizate din þarã, contribuie într-o formã sau alta la dezvoltarea pieþei de artã. Dar nu se poate – În mare mãsurã, aþi atins toate aspectele – Dacã nu mã înºel, aveþi o prioritate, un act compara cu cele douã mari centre care focalizeazã care þin de motivaþiile recuperãrii, sã zicem, a de pionierat în istoria postdecembristã a iniþiativei obiectul artistic: Budapesta ºi Bucureºtiul. Cele unei epoci, a unei etape recente din istoria private, în speþã în ceea ce priveºte galeriile de mai importante lucruri se întâmplã tot pe aceste creaþiei artistice de la noi. Sigur cã am avut în artã. Vã rog sã detaliaþi. pieþe – vorbesc de bunurile de artã care nu sunt vedere mai multe lucruri, stricto sensu pornind în categoria tezaur ºi care nu fac obiectul de la faptul cã, pe vremea când „beneficiam” de – Dacã ceea ce s-a întâmplat în decembrie proprietãþii exclusive a statului; cu siguranþã acolo resursele ºi aportul statului ca mecena al 1989 am putea numi metaforic „marea cotiturã”, unde sunt bani, acolo este ºi arta. artistului, statul a fãcut comenzi, a achiziþionat atunci se poate spune cã am fost unul dintre lucrãri de la artiºti; în consecinþã, patrimoniile aceia care „am aºteptat la cotiturã” ºi, dupã o – Mai existã colecþionarii de tradiþie de care muzeelor sunt doldora, gem de lucrãri din aceastã scurtã rãtãcire prin presa militantã a primelor luni aminteaþi, care au pregãtire esteticã, care au gust, perioadã. Brusc ºi în mod cu totul iraþional sau post-revoluþionare, am deschis la Cluj prima care nu colecþioneazã doar în ideea de a tezauriza neraþional aceste lucrãri au fost excluse ca fiind galerie privatã de artã din þarã, la începutul lunii ºi în perspectiva unui câºtig financiar? Se mai valori artistice ale epocii aceleia, ca ºi când, mai 1990, care se numea „Artã, Loisir, Utilitate” formeazã astãzi colecþionari de aceastã naturã, de pentru a face o comparaþie, nu ºtiu dacã foarte cu un accent vãdit pus pe obiectul estetic utilitar, acest fel? potrivitã, am umblat într-un anumit costum mai Æ
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 19 Black Pantone 253 U
Æ avangarda internaþionalã a artei CMI a fost un motiv ca iluºtrii necunoscuþi, (Capitalismul Mondial Integrat). Am amintit autoconsiderându-se deschizãtori de drumuri, convins cã nu erau încã coapte condiþiile creãrii aceste lucruri pentru a argumenta, într-un anume creatori de stiluri artistice, sã impunã unei adevãrate pieþe de artã. Nici mãcar aceastã fel, rãspunsul la o întrebare anterioarã referitoare comanditarului (juriului) soluþii groteºti rezultate artã „aplicatã“ la cele mai sumare nevoi estetice la situaþia artei ºi a pieþei de artã din Cluj sub din suprema lor vanitate de personaje ale vieþii cotidiene n-a mers foarte bine, astfel raportul circulaþiei ºi preþuirii ei, ceea ce s-a hiperbolizate (în propria lor viziune!). Astfel de încât dupã doi ani profilul galeriei s-a transformat, întâmplat aici în ultimii 20 de ani confirmã soluþii nu îºi pot gãsi locul într-o artã cu migrând spre comerþul cu antichitãþi. Mai trãiesc disponibilitatea la schimbare ºi adaptabilitatea dimensiune social-comunitarã! Alþi artiºti s-au desigur mulþi dintre clujenii care îºi amintesc de reactivã la piaþã a lumii artistice ardelene, chiar orientat pe loc, au vrut cu înfocarea unui acest magazin, din numele firmei reþinând, dacã aceasta „a mai pierdut din vitezã” în Maiakovski „sã radã” tot ce ieºise din mâinile paradoxal, doar cuvântul „loisir”, cuvânt care competiþie cu dopajul financiar care pare sã artistice sub dictatura statului comunist. Hectare judecãtorului Turcu, cel care a aprobat juridic anime piaþa bucureºteanã. întregi de mozaicuri care împodobeau faþadele deschiderea firmei, i s-a pãrut sunând foarte ctitoriilor industriale ale epocii de aur, sculpturi „cosmopolit” ºi extravagant. Oricum acest cuvânt – Arta, în special cea monumentalã, este monumentale strãjuind trista dominaþie totalitarã, a avut un impact remarcabil asupra publicului de întotdeauna condiþionatã – mai mult sau mai au cãzut brusc în desuetitudine insurmontabilã, vreme ce din înºiruirea cvasi-anodinã de foneme puþin fericit – social, uneori nu totalitarismul fiind ºi-au pierdut definitiv (dacã o aveau) orice funcþie care alcãtuia denumirea societãþii comerciale cel mai rãu. ªi mã refer punctual la Cluj. Impresia esteticã, fiind vândute, de-a valma, ca „fiarele „Artã, Loisir, Utilitate” publicul l-a preferat doar mea, de profan, desigur, este cã perioada vechi” din fabrici la noii ºi „venalii” pe acela care îi stârnea foamea de schimbare ºi comunistã nu a fãcut atât de mult rãu Clujului. intreprinzãtori. Artistul pãrea cã a rãmas orfan! noutate. Într-un cuvânt: foamea de Vest! Ce ar Am în vedere doar partea veche a oraºului, sub Lipsa de securitate socialã i-a fãcut pe cei mai mai avea astãzi de comentat fostul judecãtor, aspectul monumentelor, pe cât s-a fãcut cam în mulþi artiºti sã caute febril alternative de privind puzderia de firme cu nume strãin care au aproximativ zece ani dupã 1990, în, nu-i aºa?, supravieþuire. Unii au alergat sã îmbrãþiºeze împânzit oraºul, þara? Dar mai avem douã plinã libertate ºi democraþie. Cred cã modelele vestice (de care cei din vest tocmai nu întâietãþi absolute greu de „înghiþit” de favoriþii monumentele lui Ladea (ªcola Ardeleanã, Blaga mai aveau nevoie), alþii au apelat la soluþii actuali ai domeniului, în primul rând câteva firme din faþa Teatrului Naþional), Vlasiu (Horea, depãºite istoric, confuze conceptual, provenind, la din Bucureºti, care, oricum am lua-o, s-au nãscut Cloºca ºi Criºan), Butunoiu (Mihai Viteazul), origine din repertoriul artei burgheze istorice sau abia dupã 4-5 ani sau, mai târziu, dupã anii 2005. Maitec (Eminescu din faþa Teatrului Naþional), ale celei socialiste. Aceastã perioadã a fost pentru Este vorba de promovarea primei licitaþii de artã Fulicea (Baba Novac) sunt mult mai decente, ºi artist grea de încercãri, unele avortate, de cu obiecte aparþinând artiºtilor din diaspora mai valoroase estetic, decât ce s-a ridicat în anii domeniul kitsch-ului. Sã le înlãturãm ar însemna româneascã. Trebuie sã aduc aici un prinos de ’90 în Cluj: Avram Iancu, Monumentul soldatului sã intervenim împotriva adevãrului istoric ºi sã recunoºtinþã doamnei Eva Semleyn, care s-a necunoscut, Monumentul memorandiºtilor, acoperim cu o mare minciunã grava realitate dovedit, în pofida vârstei, o entuziastã Monumentul eroilor Revoluþiei din Decembrie deformatã a unei epocii. Întocmai precum am colaboratoare. Prin intermediul ei am primit 1989, Monumentul închinat celor care au murit face o mare greºealã dacã am distruge amintirea, spirjinul ºi cuvintele de îmbãrbãtare din partea în închisorile comuniste, Crucea de pe Cetãþuie, fie ea ºi nefastã a artei epocii comuniste. Oraºul domnului Ionel Jianu, venerabilul critic român chiar ºi recenta amenajare a Pieþei Unirii ºi a istoric nu poate fi socotit în corpore o operã de care trãia la Paris, care ne-a facilitat apoi relaþia cu bulevardului Eroilor pot fi trecute aici... Aproape artã integralã, va avea, aºa cum, adeseori, prin artiºti români trãitori la Paris ca Étienne Hajdú, toate aceste „opere” au denumiri populare pe tehnicã, sugereazã artistul, pãrþile lui neterminate, George Apostu, Mircea Roman, Dana Roman, ale care, deºi mai potrivite decât cele oficiale, nu e „mucegaiurile, bubele ºi noroiul” lui care tebuie cãror lucrãri le-am vândut apoi printr-o primã cazul sã le amintesc aici. Cum vedeþi extirpate pãstrând însã pentru viitor atât licitaþie la Cluj în luna august 1990. Abia dupã dumneavoastrã, din perspectiva criticului de artã, „documentaþia bolii”, dar, adãugând, nu ca pe un ani mulþi, în 2010 Radu Boroianu ºi Mihai Kovacs dincolo de posibile amiciiþii sau inamiciþii cu paleativ, „tratamentul”. au înfiinþat la Bucureºti o galerie de artã pentru autorii monumentelor amintite, acest atentat – zic Aceast rãspuns îmi dã prilejul sã explic cumva artiºtii diasporei numitã „European Art Gallery” eu – la integritatea oraºului? ºi nevoia mea de-a reveni la o cercetare mai deschisã, surprizã, cu expoziþia altui artist clujean atentã a artelor plastice din epoca aºa-zisã a care trãieºte la Paris: Nicolae Maniu. Aceasta, – Dacã judecãm istoria, chiar ºi cea mai realismului socialist. Din acest motiv comuniºtii ºi dupã ce, tot Boroianu pusese bazele „Casei de recentã, în termeni cât de cât obiectivi – cei care au preluat puterea dupã cel de-al Doilea licitaþie Artmark” cu sprijnul avocatului Alexandru circumscriem arta acesteia – ultimii 20 de ani, Rãzboi Mondial au simþit acut nevoia de a Bâldea ºi criticului de artã Ruxandra Garofeanu, perioada „de tranziþie” adicã, a fost nu numai combate modelele istorice ale artei, în primul iar la Cluj abia în anul 2008 s-a nãscut Casa de cultural o perioadã „kitsch”, o caricaturã a rând arta burghezã, acceptând pe alocuri Licitaþie „Quadro”, o intreprindere de succes, care autenticului ºi a valorii, o imitaþie stângace a unor modelele artei encomiastice aºa cum s-au oricum ai lua-o nu s-a putut naºte ca Afrodita, din epoci revolute, dar ºi o zbatere periclitatã de manifestat acestea la curtea unor principi sau la spuma mãrii. O altã întâietate pe care ne-o putem ambiguitãþi pentru alegerea drumului de urmat de aristocraþia secolului al XVIII-lea. Tocmai pentru a asuma este cea privind participarea lucrãrilor unor cãtre artiºti. Organismul social, statul însuºi erau înlocui din pornire posibilitãþile de confuzie artiºti români la licitaþiile de artã ale Casei confuze. Lipsa de limpezime conceptualã ºi conceptualã. Dacã vorbim de arta de azi, putem Drouot de la Paris. În trei licitaþii succesive, între ideologicã au fost resimþite cu o imensã derutã de spune cã ºi aceasta deþine un intrinsec mesaj noiembrie 1990 ºi aprilie 1991 au fost prezentate cãtre marea majoritate a creatorilor. Mulþi dintre militant. Deºi acesta pare sã se manifeste cel mai lucrãrile de picturã ale unor artiºti români eu au intrat într-o panicã existenþialã, intuind cã o adesea subversiv, disimulat. Oricum am lua-o, contemporani sub autoritatea comisarilor priseuri datã ce comunismul cãzuse, a cãzut ºi cel mai aceast model de artã se comportã ca un asociaþi Pescheteau-Badin-Ferrien. Printre artiºtii statornic, chiar dacã cel mai aspru ºi autoritar bumerang, cu cât creatorul încearã sã o arunce clujeni care au dobândit cu acest prilej o primã mecena al artei care fusese statul. Cine i-ar fi mai departe, desprinzându-se de ea, aceasta se cotã de vânzare europeana s-au numãrat Ghiorghi putut susþine în continuare, ce prozeliþi puteau întoarce ºi stãruie în mintea sa. Vulgarizând, Apostu, Dan Bimbea, Teodor Botiº, Traian Hriºcã, avea dintr-o societate deplin pauperizatã? De nimeni nu rezistã în faþa banului ºi numeroºi Buda Laurenþiu, Ion Aurel Mureºan, Doina unde vor veni banii ºi comenzile? Profitând de artiºti se strãduiesc sã promoveze în operã ideile Hordovan, Ioan Sbârciu, Dora Dumitrescu, Victor confuzia politicã care se manifesta în societate, la comanditarului. Oricât i s-ar pãrea de insultãtor, Ciato, Miklóssy Gábor, Vasile Pop, Maria nivelul alegerilor ºi culturii politice, unii au se întoarce, se comportã asemeni câinelui alungat Mãrginean, Liviu Florean, Vasile Tolan, Leonid încercat sã împingã pentru mai târziu acest de la mãcelãrie. Treptat, tind sã disparã marile Elaº, Mircea Bãlãu, Ion Mitrea etc. O altã sintezã falimant implacabil. Au propus soluþii preluate mituri susþinute cu înflãcãrare despre libertatea de artã româneascã la Paris a fost realizatã abia în din epoca anterioarã, dar care, la vremea artei, despre obligaþiile societãþii de-a asigura anul 2007 la Drouot de cãtre directorul Muzeului respectivã nu mai aveau strãlucirea de diamant ºi resurse îndestulãtoare, punându-le la dispoziþia Naþional de Artã Contemporanã, criticul de arta limpezimea conceptualã a unor modele istorice celor talentaþi, fãrã a solicita nimic în schimb. Pe Mihai Oroveanu. ªi, dacã tot am amintit, cu ca, pentru a ne referi numai la Cluj, piaþa de artã se apropie ºi se întâlnesc firesc, modestie, despre întâietãþi clujene, s-o amintim ºi monumentele lui Matei Corvin sau ªcoala impinºi de interese, atât artiºtii cât ºi publicul lor. pe cea mai proaspãtã, dincolo de iniþiativele unor Ardeleanã. Aceastã artã „comemorativã” comportã Cei care nu urmeazã acest drum vor fi supuºi artiºti clujeni din deceniile 7-8 ale secolului trecut. alte exigenþe. Ele sunt dictate în primul rând de pieirii. Puternica afirmare pe plan internaþional a artei comanditar. Dacã comanditarul este neinstruit aºa Interviu realizat de tinerilor absolvenþi de la Universitatea de Artã ºi vor arãta ºi opþiunile sale, rod al ignoranþei, lipsei Ioan-PPavel Azap Design din Cluj, reuniþi sub sigla derutantã a de înþelegere ºi de culturã artisticã. Uneori acesta „Fabricii de Pensule”, artiºti care sunt în
20 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
20 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
proza vorbesc proastele alea!” îi spuse el. „La asta nu s-a Secretul gândit nimeni când s-a inventat colectivul – proporþiile pe care le ia bârfa ºi efectul nociv al acesteia asupra societãþii.” Vorbea pretenþios, deja Alexandru Vlad absolvise primul instructaj ideologic la oraº. În ce-o privea, tot ce ºi-a dorit a fost o viaþã normalã, asta încã de pe vremea când datoritã faptului cã hoinãrea cu pãrinþii de pe un ºantier pe altul, nu avea prietene. Sã trãiascã într-un sat, aºa cum trãise în copilãrie, înainte ca pãrinþii ei, din cauza sãrãciei sã-ºi ia lumea-n cap ºi sã ajungã muncitori itineranþi. Ideea cã-ºi vor face o casã undeva era tot mai departe. Banii câºtigaþi pe ºantier dispãreau la Punctul Alimentar, sticlele goale se adunau în colþuri, era trimisã noaptea sã le arunce la gunoi. Nu exista, ca la oraº, un centru de achiziþii a sticlelor goale. Preluase de la mama ei, dupã atâtea barãci, obsesia de-a avea o casã. Nu exiºti pe pãmânt pânã când nu ai o casã. κi amintea frigul barãcilor subþiri pe mãsurã ce se lãsa toamna, lemnele ºi gunoaiele care rãmâneau în urma lor de câte ori se mutau. Când s-a cãsãtorit a crezut cã era salvatã. ªi-a cumpãrat oale. Nu-ºi dorise ca soþul ei sã fie ºef, nici sã fie înstãrit. κi dorise copii, care sã facã larmã în acea casã, ºi pe care sã-i spele ºi sã-i hrãneascã, sã-i ºteargã la nas cu poala cãmãºuþei. Ei fãceau neapãrat parte din aceastã viaþã normalã. Copiii fãceau parte ºi din viaþa normalã a bãrbatului. Fãrã aceºtia bãrbatul devine altceva, nu se ºtie ce. Se crede tatãl lucrurilor pe care le face. Normalitatea era regulã, dar constata acum rãmântau cãrãmizi. Scoteau argila din mal, o cãrãmizilor. Trãiau ca niºte þigani ºi era fericitã. câte abateri de la regulã trebuia sã facã ea cãrau cu roaba, o amestecau cu apã ºi pleavã Cuptorul începea sã se cojeascã, lutul copt se încercând sã ajungã la aceastã normalitate! Cum Fde grâu, apoi frãmântau cu picioarele toþi desprindea ca o zgurã, se mai rãcea trei zile dupã se ascundea minciuna în lucruri! Faptele acelea trei. Turnau apã din belºug ºi începeau din nou. care îl descãpãceau, scoteau cãptuºeala ºi apãreau care au stat la baza colectivizãrii, ca un sâmbure Nu existã nimic mai plãcut decât sã te afunzi cu cãrãmizile atât de roºii de parcã ar fi fost vopsite. otrãvit, minciuna care a luat proporþii ºi a fãcut picioarele goale, arse de soare, în argila rece ºi Suferea pentru fiecare cãrãmidã care, întâmplãtor, victime, ºi încã mai fãcea, toate lucrurile pe care mãtãsoasã, în care clipoceºte apa. Sã nu-þi pese cã se spãrgea pocnind ca sticla. O scãdea la le-a aflat sau le ghicea, o deprimaserã. Ce se te murdãreºti. Uneori intra pânã la genunchi ºi socotealã. Aºa s-a întâmplat s-o vadã Alexandru, putea face? Poate cã viaþa va îndrepta totul cu lutul acela roºu încerca sã o þinã prizonierã, sã cu picioarele bronzate frãmântând lutul rãcoros, timpul. Ea una n-avea de gând sã se lase bãtutã. nu-i mai dea drumul. Tatãl ei avea cizme mari de cu fusta sumesã ca sã nu-i murdãreascã poalele. Acum în trupul ei se întâmpla ceva ce o fãcea cauciuc, cele douã femei frãmântau însã desculþe. Venise în inspecþie, sã vadã cum mergea treaba, sã surâdã. κi venea în fire abia când vedea figura Parcã ar fi fãcut pâine. Turnau argila în forme, cum stãm cu cãrãmizile. Cu acestea urma sã încruntatã a lui Alexandru care o privea cu niºte lãdiþe din lemn pudrate cu nisip cernut ca construiascã o lume nouã, cu propriile lui mâini. suspiciune. Avea un fel de somnolenþã fãina, o scoteau ca un cozonac pe vatrã, aºezau În timp ce ei, ea ºi pãrinþii, care fãcuserã în permanentã ºi poftã mai mare de mâncare. Toate cãrãmizile în ordine perfectã ca sã se usuce, ºi ea ultimii ani atâtea cãrãmizi, nu aveau o casã a lor. senzaþiile care compun conºtienþa de sine pãreau le numãra înmulþind numãrul de rânduri cu câte La sfârºit i-a plãtit împãrãteºte ºi pe ea a cerut-o puþin amplificate, sau sã conþinã un ecou. Se cãrãmizi se aflau pe fiecare rând. Era bunã la de nevastã. Direct de la pãrinþi. Cu banii aceia în simþea altfel, cu totul altfel, parcã adãpostea o matematicã. Dupã aceea tatãl ei construia cu ele faþã, parcã ar fi cumpãrat-o. Ea credea cã e mult bucurie secretã. Îi venea sã cânte. κi aminti un cuptor uriaº, o adevãratã artã acest cuptor uns prea tânãrã pentru aºa ceva, dar mama a luat-o cãldura aceea care vibra deasupra lucrurilor, ºi cu lut pe dinafarã. Trei intrãri pe-o parte, trei pe deoparte ºi i-a spus cã asta nu-i viaþã pentru o începu sã socoteascã sãptãmânile. Dupã ce se cealaltã. Puteai sã te strecori de-a buºilea prin ele. fatã deºteaptã ca ea, sã umble din sat în sat ºi sã trezea mai stãtea în pat cu ochii închiºi, lãsând Avea bolþi ºi coºuri complicate prin care sã iasã frãmânte cãrãmizi cu picioarele. Sã se spele în parcã timp trupului sã se adapteze, sã se schimbe fumul. Trebuie sã aibã þug! spunea sigur pe el butoi. Cã, iatã, aici a fost sã-ºi gãseascã norocul. pulsul, ritmul respiraþiei, plãcerea somnului sã se meºterul cãrãmidar. Arãta la sfârºit ca un zigurat Gata cu lumea sordidã ºi dezrãdãcinatã a topeascã. din acelea despre care învãþase la ºcoalã. Se ºantierelor, excesele alcoolice ale tatãlui, rufele pe Altfel se scula ca de obicei, devreme, ºi aduceau lemne groase din pãdure, din acestea sforile legate între barãci, punctul alimentar, robotea în curte. Erau atâtea de fãcut acum cã fãcea mangal ºi se aprindea la sfârºit un foc câteva conserve ºi cafea falsã din cicoare. ploile trecuserã. Devreme se putea gândi mai bine grozav, care ardea zile întregi. Era cãldurã ºi Alexandru ºi-a ridicat atunci casã nouã, la multe lucruri, mai bine ca seara când îl auzea noaptea luminã în jurul acestui cuptor. Ajungea separat de pãrinþii lui, din cãrãmida rãmasã de la pe Alexandru cã nu doarme, stã doar în pat sã pui oala cu cartofi la una din intrãri, ºi aceasta cele douã grajduri. Dupã ce a fost gata casa au nemiºcat ºi aºteaptã sã adoarmã ea ca apoi sã se începea curând sã fiarbã. Se adunau copii din sat fãcut nunta, ºi tatãl ei s-a îmbãtat chiar ºi cu scoale sã iasã afarã ºi sã fumeze. Uneori, când se ºi adolescenþi de vârsta ei. Cântau. Tatãl ei scotea aceastã ocazie. Dupã câteva zile pãrinþii ei au întorcea, simþea cã trãsese ºi un gât de rachiu, acordeonul. Strãluceau clapele de sidef ca dinþii plecat definitiv. κi adunaserã zdrenþele, sculele, deocamdatã foarte puþin. O sã-i spunã ºi lui într-o lui. Apoi intrãrile se zideau ºi acestea ºi arderea pânã ºi butoiul ºi s-au urcat în camion. Stãtea zi, la momentul potrivit, ca sã-i facã o bucurie continua mocnit. Construcþia aceea care i se pãrea când va fi mai amãrât, dar deocamdatã era mai ei enormã iradia cãldurã timp de zece zile. Aerul acum într-o casã fãcutã din cãrãmida pe care ea cuminte sã se bucure singurã. Nici lui Pompiliu tremura deasupra ei, imaginile jucau pãcãlind însãºi o frãmântase cu picioarele. nu-i spusese nimic, deºi dacã se gândea bine ochiul. Copacii mai depãrtaþi pãreau cã se Alexandru n-a lãsat-o niciodatã sã iasã la câmp acum avusese deja semne. „Unde-i domniºorul?” lichefiazã, frunziºul sãlciilor din apropiere se cu celelalte femei care, oricum, o percepeau ca pe întrebase oþãrât Alexandru observând abia dupã o veºtejea. Dormeau pe-afarã, la o oarecare distanþã o strãinã. Pe fetele din sat era mare bãtaie, sã-þi de aceastã sursã enormã de cãldurã. Ea se spãla iei nevastã o strãinã însemna cã ai pierdut bãtãlia vreme lipsa chiriaºului. Cãrþile de pe masã în butoaiele cu apã adusã pentru „procesul localã. Iar pentru fetele satului, la fel, însemna cã dispãruserã, dar hainele erau aºezate frumos în tehnologic”. Era mai arsã de soare decât lutul le-ai furat un flãcãu. „Nu vreau sã auzi tot ce Æ
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 21
Black Pantone 253 U 21 Black Pantone 253 U
Æ doar cã niciodatã n-a vrut sã se ducã la oraº la un partea lui de dulap. „Trebuie încheiatã situaþia control. Se lãudase totdeauna cã avea atâtea ºcolarã. În curând o sã aparã ºi restul dascãlilor. relaþii. Poate cã nu voia sã vadã rezultatul, câtã O sã fie inspecþii. Trebuie pus la uscat ce se poate vreme nu i-o spunea cineva limpede, nu i-o trecea salva din arhivã. Din care n-a mai rãmas mai pe hârtie, putea rãmâne cu ideea cã nici pe nimic. Este atâta treabã de fãcut, ºi toatã lumea departe nu putea fi vorba de aºa ceva în ce-l îºi face de cap!” Asta a fost toatã reacþia lui, avea priveºte. ªi în curând va avea dovada aºteptatã. ªi de fapt alte probleme, pe care nu considera cã dacã va avea îndoieli va tãcea din gurã. Mai trebuie sã i le împãrtãºeascã ºi ei. Ceea ce nu o devreme sau mai târziu se va comenta în sat, cu îngrijora, era stilul lui. Apoi a plecat bombãnind, rãutate ºi pe furiº, dar ei uneia nu-i pãsa. În sate veniserã electricienii sã refacã linia, îi vedeai secretele sunt publice, cunoscute adicã de toatã cocoþaþi pe stâlpii înºiraþi pe coama dealului. Ea le lumea, dar totuºi secrete, pentru cã nimeni nu se fãcea mâncare, ºi cum încã nu se gãsea sare, referã la ele decât în aluzii, la ºezãtori sau la folosea, ca toatã lumea, câte o bucatã de slãninã priveghiul mortului. Spuse în altã parte ar fi o sãratã din iarnã. Venea ºi preotul, se reluaserã indecenþã ºi prilej de scandal. Doar cã ea va þine slujbele la biserica din sat, îºi þinea capul sus. Se va duce curând la dispensar sã-ºi înmormântãrile restante. Clopotele sunt acelea facã un control, doctorul s-o ia în evidenþã. Abia care dau ritm vieþii satului, abia acum îºi dãdea dacã trecuse de treizeci de ani, va naºte un copil seama cu groazã câtã vreme lipsise sunetul lor. sãnãtos ºi Alexandru va descoperi treptat cã Poate cã lucrurile intrau în normal. Nu se poate bãiatul, pentru cã va fi bãiat, îi seamãnã ºi cã au trãi altfel. Trebuia cât de curând curãþatã fântâna devenit o familie cum trebuie sã-ºi fi dorit, dacã ºi vor scãpa astfel ºi de gustul de nãmol al apei nu de la început mãcar pe parcursul vieþii lor de bãut. Sã n-o mai fiarbã. Seara, când lumina se împreunã. Toate acestea, casa ºi grãdina care sunt aºternea pe fâneþele care se uscau greu, începea sã în seama ei, vor trebui sã rãmânã cuiva, ca sã nu se audã cântecul broaºtelor, care lipsise toatã se prãpãdeascã. Altfel rudele lui, cele care acum aspre de cânepã, din feþele de masã, chiar ºi din primãvara ºi începutul verii cât se scursese. Un stau pitite, mã vor alunga în absenþa lui. Cineva cortina roºie de la scena cãminului cultural. Au orãcãit metalic, cacofonic ºi ameninþãtor, care nu-i va trebui sã corecteze lumea care s-a stricat sub venit vecinele la ea ºi din izmene vechi au plãcea. Greieri nu s-au auzit anul acesta. ochii noºtri. confecþionat saci dubli care puteau fi purtaþi pe În intervalul cât au zãcut între ape au fost Pânã una alta iatã cã avea de lucru pânã peste umerii ca desagii. Acum asta a trecut, vor pune Paºtele, care nu s-au þinut. Nimeni n-a sfinþit cap. Umezeala parcã refuza sã se retragã din cânepã, toate trebuiau înlocuite. pâinea ºi vinul. Nu s-a þinut slujba de Înviere. Nu lucruri, hainele mai erau jilave ºi în dulap. Ieºiserã câinii ascunºi de obicei sub talpa s-a dat, ca în toþi anii, ocolul bisericii cu Apãruserã foarte multe molii ºi muºte, abia dacã grajdului, se lungeau la soare de sãreau puricii de lumânãrile în mânã. Oamenii au vopsit ouã, ca de te puteai apãra de ele. Geamurile trebuiau pe ei, sãtule ºi bietele animale de atâta ploaie. Cei obicei, folosind coji fierte de ceapã pentru cã permanent spãlate ºi ºterse cu hârtie. Nu treceau rãmaºi de izbeliºte îºi cãutau mâncare, gãseau sãrbãtoarea Paºtelui trebuia ºi aceasta recuperatã douã zile ºi pe ele apãreau dârele unui praf care mortãciuni. Se întorceau de pe undeva uzi ºi acum cã se uscase ºi putea veni preotul. Curând parcã ieºea din sticlã. Folosea pentru asta colecþia costelivi, ca niºte caricaturi, pãreau dezbrãcaþi. ar trebui sã meargã ºi ea sã se spovedeascã. Dar de ziare a lui Alexandru. A vãzut-o ºi n-a Baba Florica nu mai ieºea din casã; apãrea în uºã n-o va face, nu avea încredere în preot. Nu o datã comentat. Sarea, pânã acuma umedã, se întãrise neagrã ca o cârtiþã ºi se retrãgea iar în vizuinã. îl auzise cum îi ºoptea lui Alexandru câte-o deja în solniþe ca betonul. Mai erau ºi þânþari care Seara nu se mai aprindea la ea nici o luminã – informaþie dintr-acelea scoase cu cleºtele de la te obligau sã-þi tragi tot timpul palme. Albine în din lipsã de petrol. Dupã atâtea ploi, dimineaþa se oameni când se mãrturiseau. κi asuma singurã schimb nu erau, nu supravieþuiserã în toatã ridicau ceþuri difuze, ºi noaptea o lunã ca un rãspunderea pentru ceea ce era viaþa ei. aceastã lungã perioadã fãrã soare: n-au putut ieºi gãlbenuº tulbure de ou. Soarele ºi luna apãreau pe Când i-a plãtit, din banii ei, þigãncuºa a dupã polen, n-au primit zahãr suplimentar, cer imperturbabile, de parcã n-ar fi lipsit din ochii asigurat-o cã-l trecuse pe flãcãu dincolo de Coasta- majoritatea au murit. Puneai urechea pe cutiile lor oamenilor atâta vreme. Parcã aceºtia ar fi fost cei Rea, ºi de-acolo se auzea deja câte-o maºinã pe ºi abia dacã se mai auzea un foºnet slab. plecaþi undeva, ºi ar fi revenit abia acum acasã. ºosea. Noaptea îi simþea lipsa, uneori când se ªi trebuia sã instaleze curând în casã rãzboiul trezea din somn ºi auzea aproape de urechea ei de þesut. Contribuise ºi ea ca toate femeile cu (din romanul Ploile amare, în curs de apariþie) ceasul de la mâna lui Alexandru avea un moment pânzã de sac, sau chiar cu saci cusuþi. Pentru cã de confuzie ºi-i venea sã treacã degetele peste faþa avea maºinã de cusut a fãcut saci din cearºafurile de lângã ea, sã simtã pleoapele lãsate ºi pãrul inelat. Odatã a fãcut-o ºi bãrbatul, nedumerit, a mormãit ceva ºi s-a întors cu spatele fãrã sã se trezeascã de tot. Dacã în viaþa ei toate s-ar fi desfãºurat normal, dacã nu ar fi fãcut pãrinþii ei cãrãmidã tocmai în satul acesta pierdut, dacã ar fi ajuns într-un oraº cum erau planurile lor, în zile de sãrbãtoare când aveau timp sã facã planuri, probabil cã ar fi cunoscut pe cineva ca el. Nu neapãrat cu atâta ºcoalã, nu asta ar fi fost important, ci cu fineþea ºi bunul lui simþ, cu mâinile curioase care o investigau pe întuneric ºi-i fãceau trupul sã vibreze ca o coardã muzicalã. „Ce-ar fi fãcut dacã ar fi aflat despre noi?” o întrebase el în una din ultimele nopþi. „Eu cred cã ºtie”, i-a rãspuns ea atunci. Deºi era întuneric l-a simþit cumva cã pãleºte, devine rigid, cã nu-i venea sã-ºi creadã urechilor. „ªtie?!” „Eu una aºa cred”, i-a spus ea liniºtitã. Dupã o tãcere destul de îndelungatã a întrebat-o aproape cu voce tare: „Dacã relaþiile sunt acestea, de ce nu-l pãrãseºti?” Era un naiv. „Tocmai acum? Poate e mai bine cã s-antâmplat ce s-a întâmplat, de-acum s-ar putea sã aibã nevoie de mine”. Abia de-acum s-ar putea sã aibã cu adevãrat nevoie de ea. Alexandru îºi exprimase de câteva ori nemulþumirea cã ea nu putea avea copii ca orice femeie, dar iatã cã el era acela care nu putea,
22 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
civic media
declasarea” ºi cã ”decizia îi aparþine Guvernului”; practic, Kelemen Hunor a anticipat votarea acestei Ce lege monstru naºte legi, care i-ar lãsa Guvernului sã adopte o hotãrâre prin care Cârnicul sã fie declasat evitând procedu- Roºia Montanã ra Comisiei Naþionale a Monumentelor Istorice. Art. 11, aliniat 5: ”Prin derogare de la preve- Mihai Goþiu derile art. 5 din Ordonanþa Guvernului nr. 43/2000 privind protecþia patrimoniului arheolog- Timp de peste 9 ani, jurnalistul ºi scriitorul Mihai Legea nr. 407/2005 privind unele mãsuri prea- ic ºi declararea unor situri arheologice ca zone de Goþiu a documentat cazul Roºia Montanã. În aceastã labile lucrãrilor de reabilitare ºi extindere a infra- interes naþional (…) certificatul de descãrcare de perioadã a fãcut zeci de deplasãri la Roºia, a realizat structurii feroviare; sarcinã arheologicã se emite pentru fiecare parte sute de interviuri cu localnici, persoane implicate - spe- Legea nr. 106/2008 privind exproprierea pen- de teren din perimetrul de exploatare care poate cialiºti în mediu, arheologie, arhitecturã, patrimoniu tru cauzã de utilitate publicã a terenurilor nece- imaterial, economie -, a participat la conferinþe fi redatã activitãþilor umane curente” naþionale ºi internaþionale pe aceastã temã ºi a docu- sare lucrãrilor miniere pentru exploatarea Comentarii: mentat alte cazuri similare din lume. Au rezultat peste zãcãmintelor de lignit. - Aceasta este o nouã prevedere ”cu dedicaþie” 200 de articole (reportaje, interviuri, analize, comen- Comentarii: expresã pentru proiectul RMGC de la Roºia tarii, editoriale), publicate în presa din România ºi din - În cazul Legii 194/2008 ºi a Legii nr. Montanã ºi Masivul Cârnic. Dupã anularea strãinãtate, pentru care a primit premiul ”Veteran de 407/2005 utilitatea publicã este mai uºor de înþe- primului certificat de descãrcare de sarcinã arheo- rãzboi” la Galele ”Green Awards 2011”. Revista les; de asemenea, în cazul Legii nr. 106/2008 se logicã, dupã cum deja se ºtie, RMGC a obþinut Tribuna publicã, în serial, fragmente din volumul poate vorbi de o utilitate publicã, þinând cont de noul certificat de descãrcare de sarcinã arheolo- Morminte în miºcare, la care lucreazã în acest moment susþinerea strategiei energetice a þãrii ºi de faptul gicã pentru 80% din Masivul Cârnic – în vederea Mihai Goþiu, ºi în care îºi propune sã ofere o sintezã a cã statul român este cel care exploateazã minele cazului Roºia Montanã (redacþia Tribuna). proceselor care vor urma RMGC are nevoie de de lignit; aceastã prevedere pentru a susþine cã nu este - În privinþa exploatãrii aurului nu existã o oate cã unii sunt surprinºi de amploarea pe vorba de ”un nou certificat de sarcinã arheolog- care cazul Roºia Montanã a luat-o în necesitate economicã ºi nici una strategicã; o icã”, fiindcã e vorba ”de o parte” din Cârnic ultimele douã luni. Ei bine, explicaþia se asemenea strategie nu poate fi stabilitã printr-o (80%), nu de tot Cârnicul (cum era precedentul). P declaraþie de presã a preºedintelui României (în gãseºte într-un proiect legislativ care urmeazã sã E evident cã ºi exploatarea a 10% sau 20% dintr-o intre la votul final în Camera Deputaþilor la acest sens a se vedea reacþiile reprezentanþilor zonã protejatã poate duce la distrugerea întregii începutul acestei toamne. Declaraþiile lui Traian BNR referitoare la ”necesitatea” creºterii rezervei zonei, când vorbeºti însã de ”o parte de 80%” sã Bãsescu ºi ale susþinãtorilor sãi ºi ai proiectului de aur a BNR); mai susþii cã monumentul istoric e protejat e deja RMGC de la Roºia Montanã încearcã sã inducã - În cazul deþinãtorilor de licenþe de explorare aberant; ideea unui interes naþional în acest caz (ºi a celor ºi exploatare a aurului, interesul este majoritar - Valoarea unui monument istoric este evaluatã similare care vor urma). De ce? Pentru a privat (în proproþie de peste 80%) – invocarea în ansamblu (ca sumã a tuturor pãrþilor compo- ”justifica” instituirea unor mãsuri fãrã precedent ”utilitãþii publice” în cazul unui asemenea procent nente), nu pe bucãþi; faptul cã o parte este mai legate de exproprieri speciale în cazul activitãþilor este o supralicitare; puþin valoroasã ca alte pãrþi, nu înseamnã cã miniere în care interesele private surclaseazã la - În cazul Legii nr. 106/2008 sunt reglemen- aceasta poate fi extrasã din întreg. modul cel mai evident interesele publice. tate aspecte importante precum: conþinutul docu- Iniþiat în 2009 de senatorii Ion Ruºeþ (PDL) ºi mentaþiei tehnico-economice, sancþiuni care inter- Cui îi este ”mai favorabil” proiectul Toni Greblã (PSD), proiectul de modificare a Legii vin în cazul în care titularul licenþei nu-ºi respectã minelor nr. 85/2003, a trecut de Senat (cel mai obligaþiile pânã la începerea lucrãrilor efective de Art. 21, aliniatul 2: ”Prevederile legale exis- probabil, votat ”dupã deget”), fãrã a avea parte de expropriere (sancþiuni care merg pânã la blocarea tente la data acordãrii licenþei rãmân valabile pe vreo dezbatere publicã realã. Între timp, proiectul procedurilor de expropriere) ; proiectul de modifi- toatã durata acesteia, cu excepþia apariþiei unor a obþinut avizele majoritãþii comisiilor Camerei care a Legii nr. 85/ 2003 nu face nicio referire eventuale dispoziþii legale mai favorabile titularu- Deputaþilor (din nou fãrã o dezbatere realã ºi însã la aceste documentaþii ºi sancþiuni. lui”. transparentã), urmând sã intre la vot în actuala Comentarii: sesiune parlamentarã. Cu dedicaþie, domnului ministru Kelemen - Aceastã excepþie de la principiul neretroactiv- Din start trebuie menþionat cã acest proiect Hunor itãþii legii (cu excepþia legii penale mai favorabile) reprezintã, de fapt, instituirea unei proceduri spe- exprimã esenþa întregului demers: în favoarea titu- ciale de expropriere (nu o modificare de esenþã a Art. 11, aliniat 3 (din proiectul legii, aºa cum a larilor de licenþe de explorare ºi exploatare, ºi în Legii Minelor), procedurã care îi lasã, practic, fãrã fost adoptat de Senat): ”Adoptarea unei hotãrâri a defavoarea proprietarilor de imobile aflate sub apãrare pe proprietarii de imobile din zonele Guvernului este necesarã în cazul în care nu se riscul exproprierii ºi a legilor legate de protecþia vizate de proiecte miniere. Iar Roºia Montanã efectueazã descãrcarea de sarcinã arheologicã patrimoniului cultural ºi natural. este doar unul dintre cazurile vizate de proiect. ºi/sau declasificarea respectivelor zone”. Art.25, aliniatul 2: ”Titularul licenþei de Cã este vorba de o lege specialã de expropriere, ºi Comentarii: exploatare poate solicita extinderea perimetrului nu de o modificare a Legii Minelor se aratã chiar - Aceastã prevedere permite Guvernului sã ia o pentru executarea lucrãrilor de construcþii aferente în punctul de vedere al Guvernului nr. 1547/ hotãrâre (cu caracter politic) fãrã sã fie nevoit sã utilitãþilor specifice necesare stocãrii produselor 16.06.2010, remis Camerei Deputaþilor: ”Din ana- þinã cont în niciun fel de opþiunea specialiºtilor ºi miniere, a sterilului ºi a produselor reziduale, în liza mãsurilor care vor fi adoptate rezultã cã se în ciuda opiniei acestora (în condiþiile în care spe- condiþiile în care extinderea nu se suprapune are în vedere modificarea ºi completarea Legii nr. cialiºtii nu acordã descãrcarea de sarcinã arheolog- peste o concesiune/ dare în administrare 85/2003, în sensul stabilirii unor proceduri spe- icã); aparþinând unui alt titular ºi nu blocheazã accesul ciale de expropriere (s.a.) pentru punerea la dis- - Menþiunea ”ºi/sau declasificarea respectivelor la resursele/ rezervele minerale utile” poziþia titularilor de licenþe a terenurilor ce zone” este o prevedere ”cu dedicaþie” pentru Comentarii: urmeazã a fi afectate de exploatãri, explorãri proiectul de la Roºia Montanã: chiar dacã într-un - Acest aliniat nou denotã (în plus) reaua- miniere, precum ºi lucrãri de dezvoltare, dar ºi o mod ilegal, încãlcând o hotãrâre judecãtoreascã credinþã a iniþiatorilor: din formulare lipseºte o serie de derogãri de la reglementãrile în materie definitivã ºi irevocabilã, RMGC a obþinut o nouã menþiune esenþialã – cã extinderea s-ar putea face de urbanism ºi amenajarea teritoriului, în materie descãrcare de sarcinã arheologicã pentru Masivul ”în condiþiile legii”; în lipsa acestei menþiuni, silvicã, de mediu, cu privire la autorizãri ºi proce- Cârnic; acest lucru nu înseamnã, automat, ºi rezultã cã solicitarea extinderii va fi admisã fãrã duri prealabile proiectului (s.a.)” declasificarea acestuia de pe lista Monumentelor alte proceduri (indiferent de statutul terenului *** Istorice de clasã A (pentru care e necesarã ºi o pentru care se solicitã extinderea – cã e sau nu de Premise. Ce legi mai prevãd proceduri speciale procedurã iniþiatã de Comisia Naþionalã a utilitate publicã, monument istoric sau natural). privind exproprierea Monumentelor Istorice); Legea nr. 194/2008 privind unele mãsuri prea- - Interesante în acest sens sunt declaraþiile labile lucrãrilor de drumuri de interes naþional, ministrului Culturii, Kelemen Hunor, care, dupã judeþean ºi local; descãrcarea de sarcinã arheologicã a Cârnicului, a afirmat cã ”nu a semnat ºi nu va semna Æ
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 23
Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U
Æ La final, am lãsat partea cea gravã a acestui de drept: cel la petiþionare (acces la justiþie). proiect de lege, setul de 16 articole noi, propuse Practic, 99% din cei vizaþi nu au la dispoziþie acel 1 16 Excepþii de la excepþii sã fie introduse cu numerele 10 -10 . Iatã câteva 10% necesar cauþiunii (la o valoare medie de prevederi din acest set: 50.000 de euro a unui imobil, teren ºi/sau casã, 2 Art. 401: ” (1) Prin derogare de la prevederile ”Art. 10 : Se declarã de utilitate publicã câþi dintre d-voastrã aþi avea un disponibil de alin. (2) ºi (3) ale art. 92 din Legea fondului fun- lucrãrile miniere pentru exploatarea substanþelor 5.000 de euro pe care sã-i blocaþi într-un proces?). ciar nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile ºi minerale utile, care se executã în baza unei licenþe Mai mult, chiar în rãspunsul Guvernului referitor completãrile ulterioare, Agenþia Naþionalã de de exploatare.” la aceast proiect de lege se menþioneazã expres 3 Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã (ANCPI) emite ”Art. 10 , alin. (1): Pentru lucrãrile declarate cazul ”Iosif º.a. împotriva României”, câºtigat de 2 autorizaþia de scoatere din circuitul agricol, la de utilitate publicã în condiþiile art. 10 , expropri- reclamant la CEDO. În motivarea CEDO se aratã solicitarea persoanei care deþine licenþã de acti- ator este statul român, prin titularii licenþelor de expres cã ”mãsura instituirii unei cauþiuni este dis- vitãþi miniere, dupã obþinerea avizelor de la toate exploatare, operatori economici.” proporþionatã ºi aduce atingere înseºi existenþei 8 celelalte autoritãþi, în conformitate cu prevederile ”Art. 10 , alin. (1): Plata despãgubirilor pentru dreptului de acces la justiþie”. legii. Avizele se emit de autoritãþile relevante, în imobilele ce urmeazã a fi expropriate în temeiul *** 5 termen de 30 de zile de la primirea solicitãrii articolului 10 , alin.(1) se face de titularul de ANCPI. licenþã direct titularilor de drepturi reale, în Comentarii finale (2) În cazul în care într-o anumitã unitate numerar sau prin consemnarea sumelor într-un administrativ-teritorialã nu este aprobat niciun cont bancar la dispoziþia acestora.” - Aºa-zisul proiect de modificare a Legii 12 plan de urbanism, terenurile folosite exclusiv pen- ”Art.10 , alin. (2): Judecarea cauzelor ce au ca Minelor nr. 85/2003 este, în esenþã, proiectul tru activitãþi miniere, din clasa I ºi II, pot fi obiect exproprierile pornite în temeiul prezentei unei legi de expropriere (în cea mai mare parte a scoase definitiv din circuitul agricol pe baza pla- legi se face cu precãdere, iar termenele stabilite în prevederilor proiectului se fac referiri la expro- nurilor de amenajare a teritoriului (PATJ) redac- cursul judecãþii de cãtre instanþele învestite nu priere, nu la activitatea minierã); tate pentru zona relevantã”. pot fi mai mari de 7 zile.” - Toate modificãrile majore aduse acestei legi Comentarii: ”Alin. (3): Instanþa competentã poate suspenda sunt ”inspirate” din cazul Roºia Montanã, scopul - Alin. (2) ºi (3) ale art. 92 din Legea 18/1991 executarea unui act emis în procedura exproprierii lor fiind sã anuleze toate actele, procedurile ºi se referã la interdicþia de ”amplasarea a con- dacã se depune o cauþiune de 10% din cuantu- avizãrile legale pe care RMGC nu a reuºit sã le strucþiilor de orice fel pe terenuri agricole din mul sumei contestate, iar în cazul cererilor al obþinã ºi sã le parcurgã pânã în acest moment; extravilan de clasa I ºi a II-a de calitate, pe cele cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauþiune - Aplicabilitatea acestor mãsuri nu se rezumã amenajate cu lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, pre- de pânã la 10.000 de lei.” însã la Roºia Montanã, ci vizeazã toate licenþele cum ºi pe cele plantate cu vii ºi livezi, parcuri Comentarii: de explorare ºi exploatare (ºi nu doar cele legate naþionale, rezervaþii, monumente, ansambluri - Fiecare articol ºi aliniat din acest set meritã de aur) existente în acest moment în România arheologice ºi istorice este interzisã (s.a.)”. ”(2) câte un comentariu separat, selecþia a fost fãcutã (cele mai multe dintre ele în judeþele Alba, Se excepteazã de la prevederile alineatului prece- doar pentru a scoate în evidenþã caracterul fla- Hunedoara, Caraº-Severin, Bihor, Maramureº ºi dent construcþiile care servesc activitãþile agricole, grant prin care proprietarii de imobile (terenuri ºi Mureº); cu destinaþie militarã, cãile ferate, ºoselele de case) din zonele vizate de exploatãrile miniere - Ideea instituirii unei ”cauze de utilitate pu- importanþã deosebitã, liniile electrice de înaltã sunt expropriaþi ºi puºi în imposibilitate de a-ºi blicã” în privinþa unor proiecte din care statul tensiune, forarea ºi echiparea sondelor, lucrãrile apãra drepturile, precum ºi favorizarea expresã a român nu deþine nici mãcar 20% (în unele cazuri aferente exploatãrii þiþeiului ºi gazului, conductele titularilor de licenþe de exploatare; ºi mai puþin) nu este doar o forþare a definiþiei magistrale de transport gaze sau petrol, lucrãrile - Expresia ”substanþe minerale utile” este vagã ”cauzei de utilitate publicã”, ci de-a dreptul de gospodãrire a apelor ºi realizarea de surse de ºi intrã în contradicþie cu Legea minelor nr. revoltãtoare; apã.” 85/2003, în care mineralele care fac obiectul - Nu existã nicio justificare pentru favorizarea - Se observã cã activitãþile miniere nu se exploatãrilor sunt menþionate expres, pe categorii; intereselor titularilor privaþi ai unor licenþe de numãrã printre aceste excepþii; astfel, chiar dacã, - Titularii de licenþã devin expropriatori în explorare ºi exploatare minierã în detrimentul aparent, Art. 401 alin. (1) , instituie o excepþie numele statului – lucru inadmisibil într-un stat de intereselor cetãþenilor români proprietari de imo- referitoare la autoritatea competentã sã emitã drept, fiind de neconceput ca o persoanã privatã bile în zonele vizate; aceastã favorizare neconsti- autorizaþia de scoatere din circuitul agricol sã primeascã prerogative ºi sã îndeplineascã proce- tuþionalã, care aduce o atingere gravã dreptului la (Direcþia Agricolã, cu avizul Ministerului duri care þin de competenþa exclusivã a instituþi- proprietate privatã, transformã România, la Agriculturii), de fapt, se lasã loc interpretãrii con- ilor statului; modul cel mai concret (nu doar teoretic), într-o form cãreia se instituie o excepþie de la interdicþia - Plata despãgubirilor sau consemnarea sumei þarã colonie; Într-un interval de 20-50 de ani, de a construi utilitãþi miniere în parcuri naþionale, într-un cont bancar nu poate fi fãcutã de cãtre ti- România va rãmâne fãrã toate resursele ei mine- rezervaþii, monumente, ansambluri arheologice ºi tularul licenþei, între acesta ºi expropriat ne- rale, fãrã Munþii Apuseni (în principal), încasând istorice! existând relaþii directe; statul este expropriatorul niºte fãrâmituri ºi adunând costuri uriaºe (pe sute - Aliniatul (2) al art. 401 reprezintã, din nou, o ºi el este singurul care poate îndeplini toate pro- de ani) legate de conservarea ºi administrarea prevedere ”cu dedicaþie” pentru cazul Roºia cedurile legale legate de expropiere, inclusiv plata munþilor ºi lacurilor de deºeuri pe care le vom Montanã, unde Planul de Urbanism General sumelor cuvenite; ”moºteni”. (PUG) din 2002 a fost anulat defintiv ºi irevocabil - Nu existã nicio justificare pentru judecarea de instanþã; în 2009, Consiliul Local Roºia cauzelor legate de expropriere ”cu precãdere”; nu Montanã a reconfirmat însã acelaºi PUG anulat existã niciun temei prin care cauzele legate de de judecãtori! În primãvarã, Tribunalul Alba a interesele miniere ar putea fi prioritizate în raport anulat din nou PUG-ul, în toamnã urmând sã fie cu alte cauze (care ar fi amânate din acest motiv); judecat recursul la Curtea de Apel. În condiþiile în mai mult termenul de 7 zile este unul neconsti- care Curtea de Apel menþine sentinþa tuþional, anulând, practic orice demers de aducere Tribunalului, RMGC este asiguratã cã îºi poate în probatoriu a unor dovezi, acte, expertize sau porni proiectul chiar ºi fãrã existenþa unui PUG contra-expertize noi (ca exemplu: o parte solicitã (pe baza cãruia se emit majoritatea certificatelor amânarea pentru a obþine un act administrativ ºi avizelor)!!! care sã-i probeze cele afirmate, termenul legal - Aberaþiile merg mai departe, prin propunerea general de eliberare al actelor administrative este introducerii art. 431-433, care prevãd cã actele de 30 de zile; de asemenea pentru solicitarea unei obþinute pe baza unui certificat de urbanism expi- expertize ori contra-expertize termenul de 7 zile rat sau invalidat sunt menþinute în vigoare (!), este total abuziv). Prioritizarea cauzelor legate de precum ºi posibilitatea emiterii de certificate de exproprierea specialã prevãzutã de acest proiect ºi urbanism chiar ºi în lipsa unor planuri urbanistice termenul de 7 zile sunt, însã, o dovadã în plus a generale (!). caracterului acestei legi – de favorizare expresã a titularilor licenþelor de exploatare minierã; Cele mai dure prevederi: Adio, proprietate pri- - În fine, cauþiunea de 10% este, la rândul ei, vatã! Adio, justiþie! neconstituþionalã ºi revoltãtoare, anulând un drept fundamental al oricãrui cetãþean într-un stat
24 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
remarci filosofice
bibliografie anglo-saxonã enormã, de câteva zeci de mii de pagini, în filosofia minþii, pe o problemã Valori cognitive, valori nerezolvatã, dificultatea raportului corp-suflet sau corp-minte (engl. mind-body problem). epistemologice (IV) Altfel spus, cu cât misterul unei chestiunui teo- retice este mai mare, cu atât mai mult creºte val- Jean-Loup d’Autrecourt oarea ei speculativã. Se stimuleazã astfel interesul pentru ceea ce este încã necunoscut, pentru ceea C. Valori epistemologice ce constituie obiectul discuþiei, a speculaþiei ce ignorãm, pentru ceea ce trebuie cunoscut. Ceea ce vizãm aici, este faptul de a ºti dacã dis- filosofice, a ceea ce trebuie cunoscut. Apoi, intrã în Acesta este chiar un motor al cunoaºterii. Nu cursul ºtiinþific are acelaºi gen de raport cu valorile, joc rolul experienþei ºi al cunoºtinþelor mobilizate; întâmplãtor, Blaga dezvoltã o întreagã teorie a "ori- ca discursurile din limba naturalã, chiar dacã limba- acesta este nivelul la care se stabileºte o axiologie a zontului misterului", într-una dintre cele mai jul ºtiinþific are o funcþionare diferitã de limba nat- valorilor epistemologice, care ar trebui sã dea importante cãrþi contemporane de epistemologie, uralã. Deci pentru a rãspunde la o întrebare de socotealã de locul fiecãrei ºtiinþe, de fiecare Trilogia cunoaºterii, bazã a unei alte opere impor- acest gen, putem profita de analogia dintre valorile cunoaºtere, de fiecare descoperire, în clasarea tante, Trilogia valorilor. lingvistice, semantice, simbolice, pe de o parte ºi ºtiinþelor. În fine, trebuie considerate conflictele În schimb, experienþele, tehnicile ºi cunoºtinþele cele ºtiinþifice, epistemologice, pe de altã parte. valorilor, care sunt inerente oricãrei tentative de deja achiziþionate, teoriile ºi concepþiile deja accesi- Este evident cã diferenþele sunt flagrante: cãci reclasare a ºtiinþelor, în demersul lor de progresie ºi bile fac obiectul unei evaluãri ºtiinþifice. Evaluarea primul este argumentat, deductiv, necesar ºi univoc de-a lungul diferitelor schimbãri ale contextelor unui text filosofic sau a unui text ºtiinþific ºi în sau vizeazã univocitatea, este deci foarte rigid ºi istorice, politice, religioase, mitologice etc. general evaluarea competenþelor unui student, elev, precis, ba chiar ameninþat de sterilitate la nivel for- cercetãtor, se face conform mai multor criterii, din mal; în timp ce limbile naturale sunt retorice, prag- 1) Valori speculative, teoretice care putem preciza douã principale: a) criterii matice, plurivoce, inexacte, dar inductive ºi cre- Un prim sens al valorii epistemologice este dat interne sau intrinseci operei respective ºi (b) criterii ative. Totuºi anumite analogii sunt posibile, iar aici de importanþa speculativã sau miza teoreticã a unei externe legate de contextul valorilor care sunt deja devine interesantã comparaþia dintre valorile chestiuni, a unui subiect, a unei probleme. Filosofia in situ. Iatã foarte rapid câteva elemente. lingvistice ºi valorile epistemologice. în general, dar de asemenea filosofia ºtiinþelor în Primul tip de criterii de valori (a) va lua în con- Într-adevãr, aºa cum limba naturalã produce val- particular, sunt confruntate întotdeauna cu acest siderare coerenþa textului, armonia planului, impor- ori semantice (noi sintagme, figuri de stil, metafore gen de valori speculative. O aporie filosoficã, o tanþa subiectului, modul de tratare, informaþia ºi poetice, sensuri ºi semnificaþii inedite etc.), tot aºa dilemã teoreticã, o problemã matematicã dificilã, o cunoºtinþele mobilizate (referinþele bibliografice), putem considera cã discursurile ºtiinþifice sunt sus- concepþie cosmogonicã, o teorie biologicã, un prin- stilul sau maniera de a problematiza ºi de a expri- ceptibile sã producã noi valori epistemologice (idei, cipiu fizic, o paradoxã logicã reprezintã tot atâtea ma ideile, originalitatea demersului, pertinenþa teorii, teoreme, principii, rezultate, demonstraþii chestiuni, tot atâtea mize, care suscitã interesul ideilor ºi bineînþeles conþinutul propriu-zis al textu- etc.). Altfel spus, limbajele ºtiinþifice sunt creatoare, filosofilor. Astfel, din punct de vedere filosofic, tre- lui. prin faptul acesta al producþiei de valori cognitive, buie indicatã întotdeauna importanþa teoreticã, Al doilea tip (b) va stabili relaþii, raporturi, legã- de sporire a domeniului cunoaºterii. Este evident interesul problematic, pe scurt rolul sau valoarea turi între valorile care sunt deja prezente, contextul cã o valoare semanticã, la nivelul limbii naturale, chestiunii ce trebuie tratatã. Dacã nu, nici nu este axiologic, epistemologic, ºi va judeca poziþia ocu- poate fi transpusã în valoare cognitivã, la nivelul interesant sã se mai discute. patã de noua muncã de cercetare, contribuþia discursului strict ºtiinþific. De altfel, în filosofia Aceasta este exigenþa primã, pe care o cerem nu ºtiinþificã, în funcþie de ceea ce a fost deja acceptat contemporanã aºa-zis "anglo-saxonã", chestiunile numai studenþilor, dintr-un punct de vedere strict de comunitatea ºtiinþificã, în domeniul respectiv. epistemice sunt asimilate cu cele semantice sau propedeutic (ca sã-i învãþãm sã gândeascã), ci Este vorba, bineînþeles, de un demers critic de eval- lingvistice. Bineînþeles cã faptul este cam exagerat, cercetãtorilor ºi universitarilor, care s-au obiºnuit uare, care pune în evidenþã noutatea rezultatelor, însã merge în sensul poziþiei noastre, mai modeste, din pãcate sã vorbeascã fãrã sã înþeleagã despre ce adicã aportul creativ. Pentru creºterea gradului de cãci nu pretindem identitatea ci echivalenþa acestor vorbesc, fãrã sã sesizeze adevãrata problemã teoret- evaluare obiectivã trebuie aplicate în acelaºi timp valori. Exemplele sunt numeroase, prin care se pot icã. În mod normal, aceºtia ar trebui sã fie capabili ambele criterii: interne ºi externe. Însã aceastã eval- identifica o mulþime de metafore, ca cele erotice, sã capteze, sã priceapã ideea de valoare a uare nu este niciodatã propriu-zis obiectivã. De ce? în discursul de tip ºtiinþific: "afinitãþi electronice" cunoºtinþei pe care se pregãtesc sã ne-o transmitã, Pentru cã valorile epistemologice variazã, în funcþie (simpatia dintre atomi); "atracþie magneticã" sã o punã în evidenþã. Activitatea "problematizan- de bursa de valori ale cunoaºterii. De aceea ºi sunt (iubirea amanþilor); "cupluri de atomi" (cãsãtoria) tã", faptul de a problematiza a devenit un simplu foarte uºor de mistificat, cele mai mari imposturi etc. simulacru de speculaþie, prin care autorii substituie intelectuale se fac la acest nivel: concursuri false, Dar mai mult, putem constata nu numai numele "problemã" problemei însãºi. Însã a pro- premii trucate, posturi ºi diplome traficate, plagia- fenomene de producþie de valori cognitive, dar ºi blematiza cu adevãrat, înseamnã a înþelege gradul, turi etc. fenomene de modificare permanentã a acestor va- rolul, poziþia unei valori epistemologice, într-un Judecând din aceastã perspectivã de comparaþie lori, de transvaluare, cum ar spune Nietzsche: context de valori ºi în confruntarea acesteia cu alte ºi de criticã a valorilor epistemologice, înþelegem unele devin mai importante decât altele. De exem- valori. A putea interveni în acest proces de evalu- mai bine de ce o bunã parte din cercetarea teoret- plu, geometria euclidianã ºi-a pierdut din valoarea are, de apreciere sau de depreciere a unei icã se confruntã cu rezultate care nu mai au nici o cognitivã, prin apariþia geometriilor non-euclidiene. cunoaºteri, þine de capacitatea speculativã a filoso- aplicaþie practicã imediatã: nu dispun de valoare Spaþiul era considerat absolut de cãtre greci ºi este fului respectiv. Un cercetãtor veritabil va fi înþeles practicã, utilitaristã. A gãsi aplicaþii practice, în postulat ca atare ºi cu sosirea epocii moderne; cu adevãrat o problemã teoreticã, atunci când va fi urma unui studiu de cercetare ºi de inovare în coordonatele carteziene nu ar fi putut fi inventate fost capabil sã-i evalueze rolul acesteia în raport cu domeniile tehnoºtiinþifice de vârf, a devenit o ade- altfel. Iar Newton procedeazã în acelaºi sens în celelalte cunoºtinþe ºi mai ales cu domeniul igno- vãratã dilemã. Atunci când acestea nu decurg în Principa Mathematica, timpul ºi spaþiul sunt date, ranþei noastre. În caz contrar, discursurile mod natural, sunt create în mod artificial. De unde absolute. În secolul XIX, când alte concepþii despre "filosofice" nu sunt decât simple gesticulaþii sentimentul de deriziune a unei bune pãrþi ale spaþiu ºi timp devin mai importante, din punct de retorice, o înºiruire de cuvinte de neînþeles, adesea "descoperirilor" ºtiinþifice actuale. Sunt fabricate vedere matematic dar ºi fizic, acestã transvaluare suficient de sofisticate pentru a camufla locurile nevoi ºi bunuri (valori) inutile, doar pentru stimu- va avea un impact creator asupra altor valori epis- comune sau lipsa de conþinut ºi astfel, pentru a larea activitãþilor consumeriste ºi mercantile. temologice, ca mecanica relativistã, de exemplu. impresiona publicul din salã. Suntem de fapt martorii, ºi pe aceastã cale, unui Principiul relativitãþii ºi teoria aferentã, enunþate Ceea ce este ciudat, este faptul cã sub aceastã proces de depreciere a valorilor ºtiinþifice, proces pentru prima oarã de Poincaré cu ajutorul ecuaþi- accepþie a termenului, noþiunea de valoare de speculaþie bursierã invizibilã. ilor lui Lorenz, nu ar fi fost posibile fãrã modifi- echivaleazã cu ideea de aporie! Cu cât o teorie Dacã ar fi sã situãm o "epocã de aur" a valorilor carea valorilor epistemolgice spaþio-temporale. Mai ºtiinþificã este mai problematicã, cu cât o concepþie speculative, aceasta este indubitabil antichitatea apoi, Einstein generalizeazã aceste valori relativiste. cosmologicã este mai ineditã, mai originalã, cu atât greacã. În acea perioadã în care se confruntau Însã nivelul problematizant al reflexiei filosofice mai mult valoarea ei speculativã creºte. nenumãrate ºcoli filosofice, fiecare cu concepþia ei este acela care se manifestã mai întâi, prin Consecinþele sunt palpabile ºi se traduc printr-o originalã, aveam de-a face de fapt cu valori specula- chestiunea valorii problemei filosofice însãºi, a ceea imensã cantitate de literaturã, care este produsã în jurul chestiunii respective. Spre exemplu, existã o Æ
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 25
Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U
În fine a treia ocurenþã, bine cunoscutã experienþa propusã de Descartes: fie trei vase cu Æ filosofilor, trimite la preceptul antic "Cunoaºte-te apã; în fiecare vas se aflã apã la o altã temperaturã tive diferite. Apariþia cunoaºterii de tip ºtiinþific pe tine însuþi ºi nimic altceva", aºa cum a fost (rece, fierbinte, caldã); introducem mâna stângã în occidental, aºa cum este perceputã ºtiinþa astãzi, înscris pe frontispiciul templului lui Apolon, ºi uti- vasul cu apã rece, iar mâna dreaptã în vasul cu apã s-a fãcut pe baza acestor valori speculative greceºti. lizat ca atare de Socrate. O viaþã de om pare scurtã fierbinte; în fine, introducem ambele mâini în De exemplu, teoria cosmologicã a sectei pitagore- pentru a rãspunde acestei exigenþe socratice. vasul cu apã caldã. Ce vom simþi? Cu mâna ice, faimoasa ºcoalã filosoficã întemeiatã de Valorile cognitive sunt deci solidare cu o acþiune stângã, vom simþi apa caldã ca fiind fierbinte, iar Pitagora, avea o puternicã valoare speculativã, o de evaluare efectivã, care face apel la mijloacele cu mâna dreaptã vom simþi apa caldã ca fiind rece. importantã valoare filosoficã, însã o foarte micã noastre de percepþie empiricã (experienþele senzori- Acestea nu mai sunt niºte iluzii, ci niºte experienþe valoare ºtiinþificã. Sã nu uitãm cã aceastã ºcoalã a ale, intuiþia), dar ºi la modurile noastre de judecatã efective, obiective, care pot fi repetate de mii de apãrat teoria heliocentrismului, a Pãmântului care (deducþia, calculul, inducþia etc.). ori, cu aceleaºi rezultate confuze. Despre ce este se învârteºte în jurul propriului ax ºi pe o orbitã în Discernãmântul, capacitatea de a distinge practic vorba? Foarte simplu, valorile cognitive empirice jurul Soarelui. Dar alte ºcoli filosofice aveau alte ºi teoretic, ilustreazã foarte bine acest tip de valori sunt relative, modificarea condiþiilor iniþiale de valori speculative care erau paralele sau se opuneau cognitive; dar de asemenea evaluarea mentalã, experienþã, modificã valorile experienþei. Noi ºtim acesteia. Abia în perioada premergãtoare epocii activitatea cognitivã inteligentã, de a stabili relaþii cã apa caldã este caldã, însã obþinem rezultate moderne, când Nicolas Copernic descoperã o între fenomene ºi lucruri, între idei, de a clasa sau diferite (rece, respectiv fierbinte) cu douã mâini copie a unui text al lui Ciceron, dintr-un manuscris de a recunoaºte obiecte etc. Toate activitãþile diferite. Doar termometrul (dar aceasta este o altã al unui discipol pitagoreic, savantul polonez prop- decizionale sunt rezultatul unor strategii de evalu- discuþie) poate elimina incertitudinea experienþei une o "nouã viziune" despre lume, care i "se pare are a unui câmp de posibilitãþi de acþiune ºi de subiective. mai simplã". comportament. Limitele extreme ale domeniului de Un alt exemplu de valoare cognitivã foarte sta- De fapt avem de-a face cu modificarea unei val- posibilitãþi (unde subiectul are iluzia libertãþii) sunt bilã, pentru cã este alimentatã de prejudecãþi, de ori speculative în valoare cognitivã, o transvaluare marcate: pe de-o parte, de ceea ce este sigur, ceea credinþe, este legatã de experienþa cãderii cor- ºtiinþificã. Comunitatea ºtiinþificã a Renaºterii va ce se poate face cu certitudine ºi în mod necesar; purilor. Chiar persoanele foarte cultivate, cu conferi un alt preþ, o altã mizã unei valori care iar pe de altã parte, de ceea ce este imposibil de excepþia fizicienilor, cred cã gravitaþia este un exista deja de aproape douã mii de ani. De aceea realizat. Între cele douã limite extreme se situeazã fenomen major, dar care afecteazã în mod diferit nu se poate vorbi în acest caz despre o "revoluþie incertitudinea ºi nuaþele evaluãrii (mai degrabã aºa, corpurile: cele uºoare cad mai încet, iar cele grele ºtiinþificã", aºa cum a propus Kant, doar pentru cã mai bine astfel, mai mult sau mai puþin, nici prea cad mai repede spre pãmânt. La întrebarea test, ar fi existat o schimbare de perspectivã, ci despre o prea, nici foarte foarte). Principiile indiscernabil- cum cad douã bile de aceeaºi dimensiune, una din crizã de valori epistemologice, care a permis o itãþii identicelor, raþiunii suficiente, non con- lemn, iar cealaltã din plumb, care ajunge mai transvaluare a valorilor pur speculative, filosofice, tradicþiei, ale lui Leibniz controleazã acest tip de repede? Nu existã decât un singur rãspuns: în în valori ºtiinþifice, cognitive. Faptul este ºi mai evi- activitãþi cognitive. acelaºi timp, deoarece au aceeaºi acceleraþie (g = dent cu descoperirea mecanicii relativiste, când Gama valorilor cognitive este foarte largã ºi nu 9,81 m2/s) ºi prin urmare, ajung pe pãmânt cu heliocentrismul ºi-a pierdut valoarea ºtiinþificã, putem sã o enumerãm în mod exhaustiv aici. Ea aceeºi vitezã, dupã ce au parcurs aceeaºi distanþã, pãstrându-ºi doar valoarea speculativã ºi istoricã. poate merge de la simpla apreciere a temperaturii, deci în acelaºi timp. De ce prejudecata este atât de Ecuaþiile lui Galilei rãmân invariante oricare ar fi a distanþei, a mirosurilor ambiante, a zgomotelor, a puternicã, chiar printre intelectuali? Pentru cã sistemul de referinþã (geocentric sau heliocentric); confortului sau disconfortului, deci de la senzaþiile subiecþii cognitivi mobilizeazã valori empirice iar în mecanica relativistã sistemele referenþiale pot imediate de orientare ºi de situare în mediul încon- eronate; aceste valori cognitive se modificã însã, în fi alese în funcþie de observator, valoarea lor jurãtor, pânã la aprecierea unor situaþii critice, lim- urma unor astfel de experienþe. Se produc cu depinzând de acesta. Un lucru este sigur, valorile itã, periculoase sau favorabile, în care este angajat aceastã ocazie adevãrate mutaþii cognitive, pentru speculative, filosofice, apar ca fiind stabile, în timp agentul cognitiv, în relaþiile sale cu mediul ºi cu cã sistemul de valori este bulversat ºi deci modifi- ce valorile ºtiinþifice, cognitive sunt instabile ºi nu ceilalþi. Chiar ºi exemplele extreme, ca premoniþia, cat. Existã deci o instabilitate ºi o variabilitate a pot exista fãrã o bazã valoricã speculativã. anticiparea unor întâmplãri grave, se pot traduce în valorilor cognitive, foarte suceptibile de a fi con- termeni de intuiþie a unui pericol iminent, care este trazise. 2) Valori cognitive, experimentale de fapt rezultatul unei activitãþi subtile de evaluare Un alt tip de valori cognitive, foarte stabile de Unul din sensurile valorii epistemologice, înþe- cognitivã supra-senzorialã. În lipsa unui sistem de astã datã, sunt cele pur teoretice. Principiile leasã ca valoare cognitivã, este procesul sau activi- valori cognitive ºi a unei scãri de apreciere a acesto- metafizice, principiile logice, matematice ºi fizice, tatea cognitivã propriu-zisã (empiricã sau teoreticã) ra, agentul cognitiv nu poate supravieþui. axiomele, legile gândirii, metodele de cercetare, de cunoaºtere a lumii. Acest sens relevã de chiar Ceea ce este propriu valorilor cognitive, în afara rutinele ºi algoritmele de calcul, argumentele, toate acþiunea de evaluare a lucrurilor: i) evaluare percep- aspectului lor procesual, activ, este instabilitatea acestea fac parte din valorile cognitive stabile. tivã a agentului cognitiv în relaþia sa cu mediul acestora în timp. Majoritatea experienþelor senzori- Aceastã perenitate la care aspirã astfel de valori înconjurãtor; ii) evaluarea cognitivã a celorlalþi ale pe care le face omul sunt susceptibile de a fi vine ºi din statutul lor ambigu: acestea sunt în agenþi cognitivi; iii) evaluare de sine-însuºi, în eronate sau iluzorii. Iatã câteva exemple de acti- acelaºi timp valori speculative, valori epistemolog- aceastã lume. vitãþi empirice cu schimbare evidentã de valoare ice, valori ºtiinþifice ºi valori cognitive, deci se pot Prima ocurenþã trimite la toate activitãþile cogni- cognitivã. Fata morgana este un exemplu de iluzie transpune unele în celelalte de-a lungul timpului. tive de percepþie senzorialã (vederea, auzul, miro- opticã, în deºert, iluzie provocatã de dorinþa disper- Principiile generale, adevãrurile a priori nu se modi- sul, pipãitul, gustul), care sunt tot atâtea experienþe atã a indivizilor de a-ºi apropria anumite bunuri, ficã, pot fi doar îmbogãþite, completate, explicitate. senzitive despre lucruri, despre relaþiile dintre ele, de a poseda anumite valori vitale, biologice: apa, Ele fixeazã ºi alimenteazã astfel valoarea teoreticã a despre spaþiu ºi timp, despre orientare, care permit rãcoarea, umbra, repaosul, la adãpostul oazei, sub cunoaºterii. În fond toate tentativele de cunoaºtere supravieþuirea, adaptarea etc. A mãsura distanþele, ameninþarea condiþiilor dramatice ale deºertului. a funcþionãrii creierului ºi a minþii, a activitãþii a face calcule, a cântãri lucrurile, a aprecia timpul, Iluzia vizualã a miºcãrii, este foarte frecventã în umane de cunoaºtere, sunt tot atâtea cãutãri de clima sunt doar câteva exemple. condiþii normale de percepþie, ºi apare datoritã valori cognitive. Ca orice valori rare, odatã A doua ocurenþã þine de inter-relaþiile cu semenii miºcãrii relative a douã trenuri, de exemplu; avem descoperite, sunt pãstrate secret, cãci devin foarte ºi face apel la tehnicile dialogice si comportamen- impresia cã trenul nostru a plecat, cu toate cã preþioase, pot fi convertite prin transvaluare în alte tale sociale ºi psihologice sau afective. Agenþii cog- staþioneazã, doar pentru cã s-a pus în miºcare valori: financiare, militare, politice etc. Astfel valo- nitivi trebuie sã fie capabili sã-ºi gãseascã locul trenul vecin. Dar mai mult, urcarea poate fi con- rile cognitive au devenit privilegiul unor noi elite, printre ceilalþi, "poziþia socialã", un "loc în inima fundatã cu coborârea liftului, doar aflaþi sub impre- care vor sã acapareze toate valorile, pentru a putea celuilalt", un statut familial etc. Oamenii de sia falsã a uneia sau a celeilalte. Milenii întregi s-a specula pe seama lor. Acest fenomen este princi- excepþie, geniile, artiºtii, filosofii eºueazã în general fãcut experienþa "incontestabilã" a miºcãrii Soarelui pala sursã de conflicte de valori, care poate duce la în acest demers, pentru cã sunt niºte inadaptabili. ºi a altor astre ºi planete, în jurul Pãmântului. distrugerea valorilor. Activitãþile cognitive denotã capaciatea de: a-i com- Chiar ºi astãzi se vorbeºte despre "rãsãritul sau Grenoble, mai 2011 para pe unii cu alþii, a-i judeca, a-i situa conform apusul soarelui". Valoarea epistemologicã s-a modi- unei scãri axiologice, a identifica nivelul sau statu- ficat, însã valoarea perceptiv-cognitivã a rãmas tul acestora (mare, mic, inteligent, talentat, simpat- aceeaºi. Majoritatea oamenilor (70% din populaþia ic, sociabil, muncitor, libertin, serios etc.). Se sub- europeanã) crede cã Soarele se roteºte în jurul înþelege cã aceastã evaluare nu poate fi pur percep- Pãmântului. tivã, cantitativã, ºi cã orice demers cognitiv mobi- Nici simþul tactil, care pare mai sigur (vezi Toma lizeazã valori din alte câmpuri axiologice (eticã, necredinciosul), nu este indefectibil. Sã ne amintim esteticã, economicã, etnologicã etc.).
26 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
studia terþiar cu alte catastrofe... pânã la vremea Timpul inclus (I) noastrã, din cvaternar. De atunci se profileazã un arc al evoluþiei, odatã cu apariþia speciei umane, delimitatã de un apogeu al vieþii, care Un studiu al diatezelor memoriei va tinde ogival spre alt soroc, al involuþiei genetice, de neînlãturat. Altmineri, mai existã în Mihail Nasta tot acest rãstimp un edificiu aºezat pe temelia Pentru a pãstra fãclia vie ce vegheazã pe rostirea unei fraze. La fel, ºi amintirile din orice cunoaºterii obiective, asimilatã vremelnic Marian PAPAHAGI strat al conºtiinþei - evenimente din cuprinsul percepþiei duratelor coezive. Pe de o parte, — Piae memoriae dicatum — existenþei noastre - ocupã de asemenea spaþii vreme de milenii omul trãieºte cu imaginea ale memoriei. Progresele ºtiinþelor cognitive, unui cosmos geocentric: «sistema» de facturã I. Prezentarea „timpului inclus” paralel cu desfãºurarea unor procedee tehnice ptolemaicã. Descinde cu cele patru puncte În cãutarea centrului, pe orbita meditaþiilor prin care tragem foloase multiple din stocajul cardinale zarea privirilor ºi Sfera Universului din ultimii ani, eram în urma celorlalþi... Dupã de informaþii poliedrice (afluxul de ºtiri contin- graviteazã, cu cele 9 sau 12 ceruri, potrivit câteva încercãri, a venit ºi pentru noi vremea sã ue, reordonate sub formã de cunoºtinþe), acest armoniei rotitoare, în jurul pãmântului, temei locuim ‘într-o lume de adevãr’. Ne-am dat locaº al vieþuirii din care se alcãtuieºte lumea - de neclintit (vom examina pe larg acest model, seama cã toate drumurile investigaþiei aduc în realul ºi ficþiunea, deopotrivã cu proiecþia lor întruchipat cu precizie de ‘instrumentul’ propria noastrã conºtiinþã Timpul istoriei. virtualã - tot acest continuum de-abia izbuteºte globului ceresc armilar). Se întrevede acolo Umblã cineva pe-acolo ºi se dumireºte cum sã asigure un echilibru al fiinþei noastre dura- norma recurenþelor durative finite, timpul funcþioneazã memoria: centrul Sferei. Acolo se tive, deoarece întregul Univers existã ºi ne nostru fiind generat de matricea Eonului- întretaie liniile trei (ºi cele trei dimensiuni). Pe determinã în funcþie de o repartizare a spaþiilor perpetuitate (aºa cum l-a conceput de pildã toate le-a cuprins în lung, în lat, în adâncime - temporale ierarhice. Îndeosebi experimentele - demiurgul platonic, în Timaios). centrul Sferei atât de vaste. la fel ca orice demers al ºtiinþei - vor fi adeseori Pe de altã parte, încã din vremea Renaºterii Precum ne îndeamnã poetul, e bine ‘sã ne dominate de parametrii unei mãsurãri obiective se configura Universul infinit, sistem al unor privim trecutul în faþã liniºtit’. În asemenea a duratelor, care s-ar numi un Timp universal. lumi de facturã heliocentricã. Principiul împrejurãri, fãrã multe cuvinte, caut sã înþeleg Dar totul devine aici relativ; dupã cum se ºtie, antropic, la fel ca centralitatea vieþuirii noastre ce s-a petrecut cu adevãrat în anumite spaþii ale astãzi, chiar ºi aceastã dimensiune a realului pe suprafaþa geodei - Terra... efemera planetã - istoriei - epoci, ere sau evenimente la care am corespunde în primul rând unor convenþii de vor cãuta de atunci echilibrul... Acolo (în luat parte alãturi de alþi semeni. Mi se pare, de mãsurare, cu o valabilitate restrânsã. De îndatã cosmos) ºirul fenomenelor depinde altfel, fapt, cã încerc sã opresc durata celor întâmplate ce ne deplasãm liberi pe suprafaþa globului tere- problematic, de o margine labilã: curbura - ºi astfel memoria pusã la contribuþie - lucreazã stru - ºi cu atât mai mult când am pãtrunde în spaþiului. De fapt, lumea dinafarã se-ntinde la ca un regizor de film sau ca detectivul care va domeniul extraterestru - intervin coordonatele infinit, dincolo chiar de orice cuprindere, recurge la un stop cadru, pentru a verifica fizicii relativiste, cu alte parametrare a subminatã, pare-se, de precaritatea ipotezelor. detaliile unor evenimente supuse investigaþiei. fenomenelor, care ascultã de legitãþile binomu- Cu toate acestea, se întrevede o geanã de Uneori, ne comportãm astfel sub impulsul unei lui spaþiu/timp. Fãrã sã mai vorbim de asime- luminã ce taie bezna din macrocosmos: ultimul reacþii spontane: în era globalizãrii suntem tria totalã care se manifestã în domeniul temei paradoxal, menit sã ne ofere un fel de asediaþi de un torent al ºtirilor de tot felul, microfizicii, unde miºcãrile ºi cauzalitatea lor contrapondere, prin corelaþii ontologice. Vom oferite privirii noastre sau debitate ... pentru devin atât de imprevizibile, încât nici nu mai încerca deci sã urmãrim în paginile care auz... poþi spune de fiecare datã ce a fost înainte ºi ce urmeazã cum ar funcþiona un Timp transfinit, Îndatã ce te-ai încumeta sã pricepi singur, va fi sã vinã ... “meandrele unui timp ‹ tx ›, care include aproape tot ce se petrece într-un pe-ndelete, cum se stratificã pagini de istorie aleatoriu ”... microcosmos al reprezentãrilor. Ne duce ‘cu propuse înþelegerii, te vezi obligat sã decantezi În cele din urmã, ideea Timpului repartizat sine’ dar nu mãrgineºte devenirea; necontenit se tot ce-þi aduce nou refluxul de fapte: informaþii ierarhic tinde sã corespundã unei durate ramificã sub raza privirilor ce ‘iau aminte’ ºi care se înºirã într-o anumitã ordine pe un ecran universale, din care facem parte, proporþional dau roatã (cu anamneza), pe mãsurã ce al priceperii, aºa cum le va distribui o scintilaþie cu sortirea vieþii noastre; deºi, în alte regiuni subiectul antropic descoperã durate imanente, neîntreruptã, produsã de activitatea fãpturii ale Universului ar coexista oarecum simultan iar memoria parcurge astfel mereu stãri sau noastre cerebrale «...sinapse, neuroni ... spaþii temporale cu propria lor legitate (implicit, «diateze» succesive, care întruchipeazã totodatã tresãriri de fibre...». De-ar fi aºadar sã dai cu alte ritmuri durative). Singura constantã care numitorul comun al unor Timpuri incluse. seamã despre substanþa celor înþelese (aºa cum mai permite fiecãruia dintre oameni sã De aici încolo am desluºit oscilaþia unui ai decoda însãºi facticitatea lor), vei recunoaºte regãseascã noima existenþei sale individuale - orizont capabil sã cuprindã margini armonice cã tot ce s-a petrecut într-o anumitã vreme racordatã la ritmul duratelor cosmice - ar þine din cele patru arcuri de pantocrator, mai poate fi prelucrat, povestit, perceput de de orientarea unei Sãgeþi a Timpului, înainte de a se îngusta pasul privirii ºi domul intelectul nostru ca o relatare, numai ‘întrucât’ despãrþindu-se astfel tot ce se petrece ‘normal’ precar, ameninþat de întunerec val de val… clina ne-a fost dat sã lucrãm cu timpul spaþializat, cu ºirul evenimentelor dispuse triadic, în trei entropiei generalizate. desfãcut, mereu redistribuit, cum se petrec zone coarticulate: Trecut, Prezent ºi Viitor (aºa * * * lucrurile ºi cu amintirile reînviate de conºtiinþa cum se configureazã în articularea unei II. PRIMORDIA fiecãrei persoane. Vedem sau pricepem, auzim propoziþii un ‘
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 27
Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U
Æ precizeazã pe aceastã linie conceptualã figura alcãtuirea gesturilor. ªi cum se articuleazã net calendarului ce se roteºte, temã inerentã unui fizionomia lor, capãtã un grai aproape omenesc sine’ (întocmai cum se înscrie vârsta unui proiect major al coarticulãrii dintre silabe, profilate-n cerul gurii; un dram de arbore, cu inele concentrice, pe o secþiune de Microcosmos ºi Macrocosmos, înfãptuindu-se înþeles coincide cu defileul senzaþiei precare, trunchi). În planul amintirii ne aflãm de fapt datoritã gravitaþiei ºi revoluþiei corpurilor domesticitã de tiparele vorbirii comune. pe un loc viran readus la viaþã, cereºti (astrale). Voi reveni asupra unor astfel Apoi, tot la fel se alcãtuiau scenariile pe un într-o margine de lume. Acolo, pe un ecran al de raporturi de-a lungul meditaþiilor noastre ecran al prevestirii ºi se opreau din mers vestite duratei, parazitat de vestigii loc de paraginã s-a ulterioare. Deocamdatã, vom indica ºi cealaltã fiinþe ipotetice. Par niºte sunete, melodice proiectat filmul existenþei tale. Fulger ramurã de conceptualizare, creºtinã. Potrivit profile... ºi seria lungã de armonii deþine cheia instantaneu, evenimente, chipuri ºi obiecte dogmei trinitãþii, Fiul nu rãspunde pur ºi ºtimelor. Auzul presimte melodia, tot aºa cum dintr-o istorie intimã s-au configurat aproape de simplu icoanei Tatãlui, aºa cum desenãm descifreazã ochiul precaut codul preistoriei pe la sine ºi refac unitatea subiectului. Eternitãþi literele sau cum s-a prefigurat un arhetip. Fiul un ecran de stâncã. Ce a fost înscris acolo? de o clipã, singure vin... amintirile... ‘purcede’ ºi ‘subzistã înafara Timpului’; el Cine a prefigurat o istorie lapidarã, demnã de Aici se cuvine mai întâi sã intercalãm o înfãptuieºte aproape concomitent tiparele pana cronicarilor? Ce semne sculptau pe firida perspectivã iconicã cu deosebire semnificativã, 2 grotelor magdaleniene augurii de atunci, mai surprinsã de filozoful contemporan Peter (typoi) celor semnificate de Tatãl ceresc . înainte de glasul profeþilor — mai bine de zece Sloterdijk, într-una din cãrþile sale consacrate Un alt punct focal pentru aceastã configuraþie se iveºte la Plotin, în Enneada VI milenii ... în urmã — sau pe o cãrare de netimp, Globurilor 1. Este vorba despre un mozaic de la 8, 18, unde se spune cã «cercul cuprinde Totul mai înainte de ceilalþi zodieri? Vezi! ne-au Torre Annunziata, de prin secolul I î. e. n., înãuntrul sãu, dar dinafarã este învãluit de desemnat viitorul lor. Cu linii atât de sigure, pãstrat la Muzeul Naþional din Neapole. O Logos ºi de Intelect, concise, l-au desenat : cum vine, cu arme ºi panoramã cu reflexe vii ne înfãþiºeazã un grup care-l ating aºa cum se aninã circumferinþa de animale, cu fiinþe ipotetice ... de filozofi antici (ºapte la numãr), reuniþi centrul ei». Am readus deci în prim plan pentru o demonstraþie «de o seninãtate termenii unei formule, menitã sã ne împace cu academicã», puºi pe contemplaþie sub arcade, în 3 Note: jurul unui glob ce reprezintã sfera lumii - situaþia noastrã paradoxal antropicã , de ¨ Conf. Nicolaus CUSANUS, De docta aºezatã mai jos în faþa lor - cuprinsã de benzile observatori în cosmos: venim pe lume înãuntrul ignorantia. Liber I, cap. XXIII : « Sed centrum orbitelor cereºti. Depãºind marginea unei casete sãu dar vom încerca mereu sã cuprindem o maximae sphaerae aequatur diametro et de preþ, ni se aratã aici un obiect sacralizat: realitate concentricã dinafara sa! circumferentiae. Igitur illis tribus lineis in rotunda lume ce
28 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
Clujul interbelic Maria care leagã Piaþa Unirii de Piaþa Catedralei (azi Avram Iancu). Printr-o consimþire tacitã, ea Geografia oraºului (I) devenise discriminatorie ºi nedemocraticã. Lumea Petru Poantã bunã se plimba doar pe partea dreaptã, cum mergi spre Teatru, iar servitoarele ºi soldaþii pe n 1918, Clujul are o suprafaþã de 1018 ha, iar religioase ºi chiar politice din interbelic. Printre cealaltã parte. Fiecare îºi ºtia locul sãu în pînã în 1940 aceasta aproape se dubleazã, greco-catolicii cu mare vizibilitate publicã: Ion societate. Vedeta acestui spaþiu al promenadelor Îajungînd la 1813 ha. O asemenea extindere Agârbiceanu (protopop), Elie Dãianu, Iuliu este statuia Lupoaicei, un dar al Romei, amplasatã presupune o dinamicã dezvoltare urbanisticã ºi ea Haþieganu, Alexandru Borza, Nicolae Drãganu, în piaþã, în faþa statuii lui Matei Corvin. Adusã în nu doar cã se produce, dar, cum putem observa Ion Chinezu, Ion Breazu, Liviu Rusu, Nicolae 1921 de studenþi italieni, ea e imaginea ºi astãzi, s-a fãcut profesionist, cu imaginaþie ºi Mãrgineanu, Tiberiu Morariu, Olimpiu Boitoº º.a. legitimatoare a originii romane a oraºului. gust, fãrã a altera arhitectura oraºului „vechi”. O Cele douã episcopii cu catedralele lor aºezate în Sãrbãtorile publice, în speþã cele patriotice, se burghezie româneascã prosperã precum ºi centrul Clujului constituie reperele esenþiale ale încheiau sau porneau din preajma ei. Consacrã un intelighenþia localã îºi amenajeazã teritorii proprii, comunitãþii româneºti. Ele compenseazã frustrãri loc cu conotaþii mitice ºi întreþine prin prezenþa ei în principal în cartierele Andrei Mureºanu ºi vechi ºi oferã o satisfacþie mirabilã. Împreunã cu cultul viu al strãmoºilor latini. Românii îºi creeazã Eremia Grigorescu. Se construiesc aici case clãdirea teatrului ºi a operei, catedralele formeazã astfel ambianþe proprii ºi în centrul istoric; elegante, de tip vilã, cu elemente arhitectonice un triunghi imaginar în unghiurile cãruia se ceremonios, ritualizat, dar ºi cu gustul româneºti, înconjurate de mici grãdini cu arbori ºi desfãºoarã ritmic spectacole laice ºi ceremonialuri mondenitãþii ºi al petrecerii. Pe strada flori. Oraºul urcã încet pe deal, înspre Feleac, ºi religioase. E triunghiul în interiorul cãruia se Memorandumului are o mare faimã clãdirea se întinde de-a lungul Someºului, atît spre rãsãrit, condenseazã în principal viaþa spiritualã, artisticã Cercului Militar („Reduta”, azi Muzeul cît ºi spre apus. Unii clujeni mai vechi devin ºi mondenã a acestei comunitãþi. Dar sã amintesc Etnografic), unde se þin multele ºi pitoreºtile oameni mai înstãriþi dupã Unire, cu mai multe ºi alte construcþii: Colegiul Academic (Casa baluri ale clujenilor. La cel al Crucii Roºii, ca o proprietãþi în aceste zone cu atmosferã Universitarilor de mai târziu), înãlþatã cu sprijinul celebrare a apartenenþei etnice, femeile apãreau în rezidenþialã. Aºa este protopopul Elie Dãianu financiar al regelui Ferdinand; Academia Teologicã costume populare. Românii nu devoreazã de fapt care, pe o singurã stradã, are douã case, evocate Greco-Catolicã (Academia de Muzicã, în prezent); oraºul unguresc, ci îºi marcheazã prezenþa. de I. Negoiþescu: „... om bogat, locuia pe strada Muzeul Grãdinii Botanice; Clinica medicalã II, în Importã chiar ºi obiceiuri exotice, astfel cã mai Regalã, mai sus de Grãdina Botanicã, într-o casã spatele Bibliotecii Universitare; Clãdirea nouã a jos de librãria „Cartea româneascã” (acum mare – un fel de conac – în fundul unei livezi Agronomiei, Liceul de fete „Principesa Ileana” Librãria Universitãþii) se deschide prima bodegã enorme, cu tot soiul de esenþe, dar mai ales cu (azi, Liceul „Mihai Eminescu”), Policlinica din din Cluj, al cãrei inedit îl surprinde Horia Stanca nuci uriaºi, care dãdeau un aspect monumental strada Constanþa; Palatul Uzinei Electrice (strada „.... o mare noutate în Ardeal unde nu existau întregului, prin verdele lor sumbru ºi cãrnos, ºi Memorandumului); Fabrica „Dermata”; Banca pînã atunci cafenele ºi casine. Spre deosebire de care probabil îi completau veniturile (într-o altã „Albina” (azi Casa Armatei). N-am epuizat lista acestea, unde, dupã sistem vienez, ºvarþul era casã a lui, pe aceeaºi stradã, mai jos, funcþiona o imobilelor cu prestanþã însã deocamdatã mai doar un pretext pentru lectura ziarelor prinse în ºcoalã particularã)”. Nu e doar o imagine a curînd sugerez decît detaliez dinamismul cuier pe suporturi speciale, la bodegã se intra, se bunãstãrii, ci ºi a unui stil al locuirii. Grãdina urbanistic ºi modurile în care se schimbã harta lua la repezealã o þuicã ºi o chiftea ºi esteticã sau livada eficientã economic conferã oraºului. Se fac diverse lucrãri de infrastructurã, consumatorii îºi vedeau de drum. Avea ºi o masã farmecul natural al noilor cartiere. E aici o altã de la pavarea unor strãzi ºi introducerea specialã pentru profesorii de la universitate, veniþi ambianþã urbanã, în mod vãdit diferitã de centrul iluminatului public cu energie electricã pînã la de la Bucureºti ºi Iaºi cu obiºnuinþa bodegilor de istoric, unde, de altfel, construirea de locuinþe noi modernizarea transportului în comun (autobuze pe acolo”. Deocamdatã însã nu insist asupra unor se face îndeosebi prin supraetajarea unor edificii ºi taxiuri), înmulþirea liniilor ºi a posturilor asemenea amãnunte. Ele vor constitui conþinutul existente ori pe spaþiile diverselor anexe, acum telefonice ºi amenajarea pieþelor. Simbolurile cele unui capitol separat despre viaþa cotidianã a inutile, ale palatelor aristocraþiei maghiare. În mai epatante ale acestei modernitãþi sînt Clujului. douãzeci de ani, edificii propriu-zise sau construit automobilul, telefonul ºi radioul. Ca o nostalgie a peste 3300. Unele sînt monumente publice, unei aristocraþii crepusculare au supravieþuit o fiecare cu simbolismul sãu expres în epocã. vreme birjele, dar moda taximetrului se impune Astfel, în 1923 începe construirea Catedralei cu repeziciune. ªi asta într-o epocã în care Ortodoxe, dupã un proiect al arhitecþilor George plimbarea de searã pe corso mai reprezintã încã Cristinel ºi Constantin Pomponiu. Este amplasatã un ritual. Locul consacrat acestuia e strada Regina în faþa Teatrului Naþional, într-un soi de parc, aducînd mai degrabã cu un teren viran, unde bãteau mingea copiii oraºului, cum îºi aminteºte Horia Stanca. Lucrãrile se terminã dupã zece ani, sfinþirea petrecîndu-se în toamna lui 1933, în prezenþa Regelui României, Carol al II-lea. Ea reprezintã o splendidã emergenþã a arhitecturii de stil bizantin ºi o imagine a ortodoxismului care, în sfîrºit, devenise ºi în Cluj, respectiv în Transilvania, un cult oficial. Aici, ortodocºii sînt totuºi puþini, abia peste 11% ºi cam 20% în judeþ. În þarã au însã majoritatea, aºa încît catedrala e perceputã ca o „biruinþã româneascã”. Comunitatea ortodoxã e pãstoritã de harnicul episcop Nicolae Ivan, între 1919-1936, urmat de Nicolae Colan. Episcopul întemeietor are între colaboratori personalitãþi celebre, precum Sextil Puºcariu, Ioan Lupaº, Alexandru Lapedatu, Lucian Blaga. Tatãl lui Horia ºi Radu Stanca ºi bunicul dinspre mamã al lui I. Negoiþescu sînt consilieri eparhiali. Încã ºi mai multe personalitãþi din lumea bunã aparþin cultului greco-catolic, care are vreo 23% din locuitorii oraºului ºi peste 42% în judeþ. Reºedinþa episcopalã se stabileºte în Cluj abia în 1930, cînd Vaticanul le dãruieºte credincioºilor biserica minoriþilor „Schimbarea la Faþã.” Episcop este Iuliu Hossu, figurã centralã în actul de proclamare a Marii Uniri, dar ºi al vieþii
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 29
Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U
zapp media
mulþi ani în urmã. Nu se aºtepta ca pericolul sã Piaþa publicitarã vinã ca lebãda vicleanã plutind pe apa liniºtitã a lacului în preajma Ledei. Mãturãtorii harnici Adrian Þion din piaþa publicitarã l-au marginalizat numaidecât, trimiþându-l la colþul unde sunt e credea victorios zeul Video, stãpân veni din interior, din sistemul de el inventat ºi înghesuite de obicei toate mecanismele tehnice dãruit oamenilor precum Prometeu a dãruit absolut pe destinele omenirii, dupã ce ºi-a învechite. Degeaba se credea un zeu important. întins cu viclenie momeala, reuºind sã-ºi muritorilor focul din Olimp. S Curând va fi uitat ca inventatorul becului învingã apoi, pe rând, adversarii temuþi, ªi nici nu venea pericolul ãsta, dacã ar fi electric. În centrul atenþiei a rãmas doar ultraconservatori din Olimpul devenit subit fost mai atent cu publicitatea pãguboasã, în adoraþia nemãrginitã a obiectelor ºi a desuet din perspectiva imperiului sãu novator, ciuda profitului adus, care i-a intrat ca un virus divertismentului, instituitã de noua lege a fãrã precedent în istorie. Beneficia doar de cea letal în organism, invadându-i încet, dar sigur, reþelelor de comunicare. Goana de a acapara mai eficientã reþea de subjugare a supuºilor, el, reþeaua, sugrumându-l, intoxicându-l. S-a luptat obiecte ºi distracþie e trendul lumii de azi. biruitorul. Nici „mâc” nu mai spunea Zeus, cu zei ºi eroi viguroºi, dar cu târfa asta lacomã Omenirea se lasã modelatã de valurile rivalul sãu etern din vechiul mit, acoperit total ºi narcisistã nu ºtie cum sã lupte. La început l-a publicitãþii insolente, cu toate cã nu recunoaºte. de puhoiul imaginilor devoratoare. Au adormit ademenit cu ondulaþiile corpului ei de viperã, În aceste condiþii nu prea vede ce s-ar mai la umbra confortului vizual toate nãlucile neºtiind cã stã în pat cu duºmanul cel mai putea face. O fofoloancã obraznicã e mai miturilor antice. S-a rãzboit o vreme, e drept, perfid. ªi acum i s-a urcat în cap, devorându-i puternicã decât el? Imberbii vânzãtori de cu eroi mãrunþi, mai tineri, rãsãriþi ca ciupercile creierii. Curva dracului dã tonul în toate! Isteria produse electrotehnice ºi cumpãrãtorii dupã ploaia acidã în vasta pãdure techno, dar publicitãþii formeazã dependenþe, gusturi, nepãsãtori, abulici, deveniþi între timp fãrã vânã, astfel cã n-au ajuns sã-ºi cîºtige comportamente ºi chiar conºtiinþe. Nu mai consumatori înrãiþi de trivialitãþi candide, abia nemurirea visatã, urându-se de moarte între ei existã nimic în afara pieþiei publicitare. îºi mai aduc aminte cã marele Video a fost o ºi ucigându-se cu folos. Aºa se face cã a domnit „Dumnezeu din supermarket” vorbeºte prin singur mai bine de un secol, învârtind cu treaptã necesarã pentru ca aceastã intrusã reclame supuºilor, îndemnându-i sã-ºi trateze satisfacþie moriºca succesului, înfiptã ostentativ orgolioasã ºi acaparatoare sã se poatã cãþãra pe depresiile prin „terapia shopping”. Viaþa în vârful sceptrului sãu dictatorial, atribuindu-ºi spatele lui pentru a deveni farul unei lumi spiritualã e înlocuitã cu „aºa-numita economie a merite faraonice ºi culegând roadele tehnologiei plutind în derivã pe valurile întâmplãtoare ale fericirii”, anunþatã în clipuri interminabile pe la vârf, instalate sub masca magiei progresului. canale tv sau pe internet, propovãduind divertismentului ºi a informaþiei prompte din centrul aglomerat al Planetei pânã în capãtul ei „Edenul consumerist” ºi instalând „tirania pustiu ºi fãrã ºanse de iluminare. N-avea de ce mãrcilor” ca ultima utopie transfrontalierã a sã se gândeascã la declin. Nici nu-l lua în vedetelor ºi bogaþilor de pretutindeni. calcul. Stãpân pe sine ºi pe reþeaua sa, Abãtut, umilit, vizibil micºorat în ochii supraveghea din cartierul sãu general ºi þinea lumii actuale, poate chiar învins într-un fel, sub control pe virtualii lui adversari din afarã. Video se simte mãturat pur ºi simpu de pe Nici prin cap nu i-ar fi trecut cã pericolul va esplanada prezentului, luatã în stãpânire cu
rânduri de ocazie
stîngã. Colegul B. îi scurgea în urechi diverse Mirositorul de picioare ºoapte despre ce fãceau unii dintre noi atunci cînd pedagogul nu era de faþã. Era, adicã, turnãtorul nostru cel de toate zilele pe care, Radu Þuculescu uneori, îl mai cotonogeam fãrã niciun rezultat lexandru G. a fost colegul meu de clasã la scrie vreo scrisoare. Totul era interceptat iar apoi pozitiv. Dar colegul B. mai avea o sarcinã, una liceul de muzicã din oraºul Cluj. Îi suportai consecinþele. Imediat dupã 1990, cu absolut uluitoare pe care eu o uitasem. Mi-a Aspuneam Sandi ºi, o vreme, am fost chiar ocazia unei burse primite la Paris, ne-am revãzut. amintit de ea, cu mult amuzament, Alexandru G., colegi de bancã, prin clasa a noua, ba chiar ºi Luase un doctorat la Sorbona, preda compoziþia vechiul meu prieten. Un amuzament frisonant, colegi de internat, în primul an de liceu. Un bãiat strudenþilor dar ºi publicase cîteva volume de dacã mi-e permis sã mã exprim astfel. Stingerea care mã fascina prin diversele sale pasiuni: poezii. De asemenea, deschisese cîteva expoziþii în dormitoare se fãcea la ora 22 fix. Ne culcam împãiatul animalelor ºi... limba arabã! Asculta de artã abstractã, una dintre ele am avut ocazia s- adesea în trening, ca sã nu ne înþepeneascã frigul. chiar ºi în pauze, înregistrate pe banda de o vizitez personal. Rãmãsese acelaºi personaj Din cînd în cînd, la un sfert de orã dupã stingere, magnetofon, cele ºapte (!) feluri de pronunþare a inventiv, pasionat de artã, mereu curios sã afle, sã se deschidea brusc uºa ºi se aprindea lumina. În literei h în limba arabã. Era pianist ºi cocheta cu cerceteze, sã experimenteze. Îl recomandasem pragul uºii apãreau pedagogul ºi laba lui dreaptã, compoziþia. Pe ascuns, fãrã sã afle cumva vreun revistei Tribuna, þin minte, care-i publicase un set colegul B. Pedagogul urla: picioarele la control!!! profesor ori chiar ºi anumiþi colegi, descifram de poezii. Atunci noi ne scoteam, rapid, labele picioarelor partituri de jazz. Citeam poezii de Trakl ºi În luna septembrie a acestui an, Alexandru G. de sub pãturã iar colegul B. venea la patul Leopardi. Eu scriam prozã scurtã ºi scenete cu cel a aterizat la Cluj, împreunã cu mica sa familie fiecãruia ºi cu o mutrã sobrã, cu sprîncenele mult trei personaje pe care i le citeam doar lui. alcãtuitã din soþia Cristina, argentiniancã de încruntate de importanþa misiunii, le mirosea Comentariile sale erau pertinente, din cînd în origine, ºi bãiatul Dai, un vietnamez înfiat, acum îndelung ºi profesionist, indicîndu-i pedagogului cînd garnisite cu puseuri de entuziasm. Viaþa de în vîrstã de 17 ani. Cîþiva dintre foºtii lui colegi pe cele care puþeau inadmisibil...Purtãtorul unor liceu ni s-a scurs între zidurile groase, reci ºi ne-am bucurat mult ºi ne-am întîlnit în fiecare zi, asemenea labe era trimis, urgent, sã le spele într-o tapetate cu igrasie ale chiliilor foºtilor cãlugãri cînd la unul cînd la celãlalt acasã unde, printre apã demnã de Polul Nord. Oare cum de am putut franciscani. Într-un constant semiîntuneric farfurii ºi pahare, am depãnat, normal, amintiri sã-l uit pe mirositorul de picioare, un adevãrat aproape pios, descifram partituri ºi studiam din viaþa noastrã de liceeni ºi, mai ales, din viaþa perssonaj demn de-o prozã mai scurtã ori mai frenetic la instrumente, în timp ce reumatismul ni de internat. Internatul se afla tot în incinta lungã, ba chiar demn ºi de-o piesã de teatru...într- se insinua în oase pe nesimþite. liceului de muzicã. Dormitoarele aveau paturi un singur act? Ce minunat s-ar rãspîndi printre În primul an de facultate, prietenul meu suprapuse, pereþi constant umezi ºi-un aer de spectatori parfumul labelor elevilor inconºtienþi Alexandru G. a fugit în Franþa. Mai exact, a peºterã. Pedagogul era un individ mic, subþire, pãr descoperiþi de propriul lor coleg, mirositorul de rãmas acolo. Fusese trimis la un concurs de negru ºi ochi cu priviri metalice, fãrã nici o picioare! compoziþie la Paris ºi... nu s-a mai întors. Mulþi aptitudine muzicalã, mereu încruntat, gata ani, n-am mai ºtiu nimic despre el. În vremurile întotdeauna sã dea pedepse. Îl însoþea, adesea, în acelea, comunicarea era dificilã dar ºi periculoasã raidurile sale, colegul B. pe care-l numea mîna lui totodatã. Era exclus sã încerci a telefona ori a dreaptã. Laba lui dreaptã. Urechea lui dreaptã sau
30 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
30 Black Pantone 253 U opinii
cãþãrându-se târâº-grãpiº pe podium (chiar dacã Lupii în blanã de oaie nu-i mai þin mãdularele scârþâinde) numai pen- tru a mai cerºi jalnic un dram de neuitare. Însã eu sunt un pãcãtos care ºi-a arvunit de mult Mugurel Scutãreanu sejurul în Iad. Vorba-ceea, care s-a cântat de eseria îmi cere sã arunc ochii pe afiºele fiindcã ãsta-i era þelul. Numai ce vãd cã, dupã o vreo câteva ori în spectacolul nostru: „Lumea puse la vedere, sã am mãcar habar de prezentare destul de-mpleticitã, dirijorul iese din asta nu-i a me / Aialaltã nici aºe”. Eu am sem- Mce scenã ºi din culise îºi face apariþia, în reveren- nat cu bunã-ºtiinþã ºi demultiºor pactul à la se-ntâmplã în viaþa artisticã, chiar dacã puþine dã,... pãrintele Cristian Pomohaci. Tuns scurt Faust dar oare popii ãºtia avizi de glorie îºi dau sunt spectacolele la care merg pânã la urmã. (nici urmã de cei doi zulufi frontali mijiþi de seama ce loc cu verdeaþã îºi pregãtesc? Cât despre concertele de muzicã popularã sub cãciulã), smerit, cu ochii în pãmânt. Mã S-ar putea crede cã sunt ateu. Nu-i aºa, lucrurile stau încã mai rãu, pentru cã, dupã ce rog, aproape cu ochii în pãmânt. Cu glas stins, numai cã viaþa mi-a limpezit niºte adevãruri. am slujit cu mare dragoste breasla iubitorilor de ne-a servit o altã predicã prost mascatã, în care, Am crescut ani buni într-o casã de preot, folclor de pe la 20 de ani ne-mpliniþi pânã-n ni s-a povestit cum, chipurile, dintre marii pãrinþii mei fiind prinºi cu greutãþile traiului. ziua de azi, ºtiu cã nu prea am la ce mã aºtepta soliºti ai vremii (toþi iubitori de arginþi), nici Am vãzut acolo cã popa satului poate fi mâncat bun pe tãrâmul acesta, unde nou înseamnã unul n-a consimþit la o prestaþie benevolã, de apucãturi de care un om de rând s-ar ruºina. primejdie de rãtãcire, de poluare – termenul numai el, umilul slujitor al nãpãstuiþilor, a venit Apoi, tatãl meu era peste mãsurã de evlavios – livresc pentru spurcare. Dar întâmplarea a fãcut cu inima largã sã ne cânte douã pricesne. (Au o evlavie puhavã, aveam sã constat mai târziu – ca, mai zilele trecute, sã dau nas în nas cu o fost trei, dar ne-a luat uºurel dom’pãrinte, cu aºa încât mã silea sã-nvãþ rugãciuni ºi mã ducea veche prietenã, cântãreaþã cu har, care, dupã duhul blândeþii). Nu mai era nevoie, dar cuvân- cu arcanul la slujba de duminicã. Prin urmare, douã vorbe schimbate în pripã, m-a întrebat la tul priceasnã m-a izbit drept în moalele capului, premize pentru o viaþã religioasã ar fi existat, despãrþire: „vii la spectacolul de desearã?” fiind eu un mare ºi declarat duºman al infiltrãrii numai cã ele au avut un efect de bumerang: am „Care... spectacol?” am îngãimat încurcat. „Mãi pe ºest a acestui imn liturgic în folclor. „Aºa-þi început sã cercetez (marea spaimã a dragã, Crucea Roºie îºi serbeazã ziua, în 4 iulie, trebuie, dac-ai venit!” chicoti sarcastic „divinitãþii”) ºi-am descoperit goliciunea dog- ca americanii ºi facem ºi noi un pustiu de bine, drãcuºorul meu. ªi unde nu-ncepe popa melor ºi ipocrizia clerului. Eu vãd sacerdotul cu zicând o hore-douã” m-a lãmurit ea, cu bistriþean o peltea lacrimogenã, în care nici vocaþie acoperindu-ºi trupul descãrnat cu aplecarea spre ºagã pe care i-o ºtiu muzica nici cuvintele nu aveau nici în clin nici veºminte ponosite, încingându-se cu o funie, dintotdeauna. Aºa cã, hai sã mã duc!, mi-am în mânecã cu þãranul român, bietul de el. „Lasã, târâind încâlþâi scâlciate de calea apostolatului ºi zis. place lumii, fã-te cã n-auzi, e o searã a împãrþind nevoiaºilor ultimul bãnuþ. Pentru cã Cãutând loc de parcare în buricul Clujului, pioºeniei” mi-am zis. ªi dacã lucrurile s-ar fi preoþia nu-i o meserie ci o Golgotã. Mã gândesc am pierdut minute bune, aºa cã am reuºit oprit acolo, aº fi uitat. Dar nu! Pãrintele cu groazã ºi dispreþ la averile mãnãstireºti, la sã-ntârzii, lucru pe care îl detest... la cei din jur. Cristian (ce nume... predestinat!), avea pregãtit tezaurul Vaticanului, la patrafirele cusute cu fir Am intrat pâº-p⺠în sala în care, în fapt, se sau urzise la moment (dacã-i aºa, brava lui!) un de aur, la aprigele lupte intestine pentru putere. intrã ºi se iese oricând tropãind, chiar ºi la con- plan viclean. Rosteºte, cu privirea plecatã ºi nu Parcã mai ieri-alaltãieri, pe-aici pe lângã noi, a certele simfonice ºi m-am pus uºurel pe primul prea: „Dragii mei, ca sã vã mai cînt o priceasnã fost musai sã se înfiinþeze o nouã mitropolie, fotoliu gol (erau destule). Pe scenã, într-un colþ, am sã cer chiar acum încuviinþarea Înalt un preaînalt riscînd sã rãmânã fãrã mitrã. Pe un domn distins, cu barbã, vorbea. Dar cum Preasfinþiei Sale, mitropolitul Andrei”. Apoi lângã toate acestea, cele câteva sute de Euro pe vorbea! Cu emfazã, declamatoriu, cu cuvinte coboarã cele trei scãri, trece de-a lungul întregii care nuntaºul mulþumit le-nghesuie în punga umflate, uneori nazalizate, culcându-se pe sãli, urcã la balcon ºi îngenunchiazã cucernic in pãrintelui Pomohaci (atunci când îºi ia dezlegare vocale, lãsând pauze gândite cu ascunziº - un faþa înaltului prelat, implorând binecuvântarea. ºi mai calcã pe la câte-un ospãþ), sunt floare la personaj caragialesc. „Mãi, ãsta-i popã” mi-am Mulþimea – cu ochii dupã el, ca un lan de ureche! Mai ales ca-i ia pentru... parohie... Mã zis în gând, dupã numai douã-trei vorbe. Se floarea-soarelui. Unii chiar s-au ridicat în mai gândesc la amestecul bisericii în politicã, la vedea de la o poºtã deformaþia profesionalã picioare, sã nu piardã cumva epocala fazã. manipularea norodului, la maleficele învoieli cu lãsatã de miile de predici. „Nu-i bai, hai sã Adicãtelea ce tocmai sãvârºea popa Pomohaci? torþionarii... În vremea ciumei roºii numai o vedem ce vrea omu’ ”. ªi-am aflat îndatã, pen- Îi forþa mîna mitropolitului, prins la-nghesuialã, mânã de pãstori cu chemare ºi-au lãsat ciolanele tru cã, dupã ce ne-a lãsat sã înþelegem pe unde sã-nchidã ochii la cârdãºia sa cu lumea artisticã, prin ocne, înalt preasfinþii nu s-au înghesuit la pãstoreºte, sfinþia-sa a prins a se lãuda, pe oco- „lucrare” neîngâduitã din principiu unui preot ºi temniþã. Au mai fost ºi printre ei prigoniþi dar lite (dupã cum ºi-o fi închipuit dumnealui) cu pentru care, zic gurile rele, pãstorul-horitor ar fi puþini. Preafericitul patriarh de altã datã, în loc truda depusã în acþiuni filantropice (bunul fost tras de urechi în repetate rânduri pe la sã-i fi rãmas numele ca primul martir de la samaritean) ºi cu funcþiile de conducere prin nu Episcopie. Bun moment! Demonic plan! Sighet, a supravieþuit timpurilor de ocarã, ºtiu ce aºezãminte ale Crucii Roºii. Despre Sclipitor gândit ºi admirabil pus în faptã! Cã clevetitorii mârâind cum cã fusese pe dupã cap asemenea fapte, este absolut obligatoriu sã vor- sceneta de teatru popular a fost penibilã pentru cu Securitatea. În schimb, tatãl meu, un anonim beascã, întotdeauna, alþii, nu individul în cauzã. orice om cu scaun la cap, asta-i altceva. ªi unde dascãl de þarã cu minte largã, n-a cãzut Mi-am ºi amintit de un îngrãmãdit de pe vre- nu-ncepe popa nostru, strângând în pumn indul- la-nvoialã cu Belzebut ºi de-aceea a chinuit ºapte muri, sculã comunistã pe la fostul U.T.C., genþa proaspãt dobînditã ºi râzînd triumfãtor în ani pe la Aiud, Ocnele Mari ºi Capul Midia. O care-ºi începea „alocuþiunile” cam aºa: „Eu, în sinea sa, o a doua priceasnã, provocînd la con- sã se spunã cã pãdure fãrã uscãturi nu se aflã. calitate de prim-secretar...” În fine... lucrare ºi publicul dus-la-bisericã ºi apoi o a În pãdurea clericalã nu stã-n picioare zicala! Dintr-una-n alta, am aflat o mulþime de lucruri treia, aºa, ca sã ne sature bunul Dumnezeu de Acolo-i loc numai pentru stejarii trainici ºi prea- despre domnu’ pãrinte, inclusiv cã una dintre mornãieli de stranã. „Ãsta-i de-al meu!”, jubilã înalþi cu-adevãrat. Restul sã coboare între laici. nepoatele dumniei-sale e cãsãtoritã cu un oare- iar Aghiuþã, „abia-l aºteptãm...dincolo, cu Aºa cã faceþi bine ºi daþi-vã jos de pe scene, care demnitar olandez. Da, foarte interesant, cazanele sub presiune, cã doar viaþa asta-i sfinþilor pãrinþi. Sãvârºiþi-vã traiul în ascezã, lucru demn de-a fi spus pe o scenã, nu? „Ehei, umbrã ºi vis, nu-i aºa?” ºi-avea dreptate ucenicul smulgeþi-vã din carne vie plãcerea vinovatã de a pãrinte, place-þi în faþa lumii...” a ºoptit Întunecatului. Cãci, de sub pojghiþa de smerenie vã asculta vorbind sau cîntând în public. ªi mai drãcuºorul meu personal ºi veþi vedea dvs., a popii, rãzbãtea o neþãrmuritã dragoste de aduceþi-vã aminte cã binefacerile nu se trâmbiþã. dragi cititori de bunã credinþã, cã multe dintre mãrire, de bãgare în seamã, de adulare, de Vi se vede coada stufoasã pe sub blana Mielului cele ce aveam sã le vãd eu în seara de care vã ovaþionare, de ridicare în slãvi. De unde ºtiu?? Domnului. povestesc, erau strâns legate de lucrãrile Satanei. Pãi ºtiu pentru cã ºi eu am pãcatul acesta de Odatã trecut discursul de amvon, a început moarte, de era sã m-atârn în ºtreang atunci spectacolul în sine. (De fapt, ºi pân-atunci asis- cînd, într-o clipitã, mi s-a luat dreptul de-a mai tasem tot la un fel de spectacol). Protagoniºti - scoate scripca-n faþa lumii. ªtiu ce-nseamnã orchestra Cununa Transilvanã (trupã bunã, deºi extazul gloatei, admiraþia fãrã margini lãrgitã pe decimatã de...belºug) ºi soliºtii casei, oameni sute de chipuri, opiul aplauzelor. C-ajungi de nu destul de plictisiþi de propria soartã, îngânând te mai poþi lãsa de euforia balonului de spumã, aceleaºi cântecele din vremuri imemoriale. Dar, unii îmbãtrânind nedemn din aceastã pricinã ºi au fost ºi invitaþi. Dintre ei, unul a sãrit în ochi,
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 31 Black Pantone 253 U
teatru ritual, o posibilã aluzie la personajul aztec Coatlicue, element obsesiv pentu Jesusa Un Don Juan Rodriguez etc). Elementele locale ºi violenþa imaginii ºi expresiei ritualice din momentul hispano-afro-american condamnãrii eroului construiesc în Donna Giovanni o texturã spectacularã încãrcatã de Alba Simina Stanciu informaþii culturale, antropologie teatralã, densitate de simboluri, trimiteri cãtre arta vizualã n perimetrul dramatic ºi spectacular latino- castagnete ºi flamenco, imagini slow-motion dupã europeanã ºi central-americanã. american, personajul de teatru ºi operã Don filmul mut, uciderea taurului este susþinutã de Controversatul regizor american Peter Sellars – ÎJuan/Don Giovanni se afirmã prin cultura uvertura la opera Carmen de Georges Bizet. al cãrui stil trebuie aliniat nonconformismului perifericã, sub-urbanã, hispano-metisã, marcând o Spaniolismul este dominant (spagnolade), indicat spectacular postmodern cãtre care se orienteazã ascensiune ce culmineazã în re-alfabetizarea din orice sursã, cuvânt, personaj, miºcare, dans, Robert Wilson, Lee Breuer, Richard Foreman, Iuri performativã a subiectului. Fenomenul “afecteazã” muzicã, ambianþã, recuzitã etc. Liubimov, Laurie Anderson, Bill Irvin sau Richard nu doar prelucrãrile literare ºi dramatice, ci ºi Spiritualitatea din sfera culturalã “marginalã” Schechner – propune una dintre cele mai viziunile regizorale ale operei Don Giovanni de ºi arhaicã a insulelor Caraibe creeazã un Don provocatoare montãri ale operei mozartiene. Don Mozart. Modelul de donjuanism detectabil în Juan (Derek Walcott, The Joker of Seville, 1974) Giovanni este un gangleader ºi dependent de versiunile pieselor lui Eduardo Manet ºi Derek resuscitat teatral prin coduri de performance droguri plasat într-un cadru din Harlemul spaniol Walcott ºi în interpretarea provocatoare a operei tribal cu rãdãcini africane, plasat în centrul unei al New York-ului contemporan. Energia, violenþa, lui Mozart propusã de Peter Sellars rezoneazã cu istorii violente a colonialismului. Drama susþine o lupta sunt spiritul lumii marginale suburbane în modelul personajului din romanul Juan Criollo performativitate aflatã la graniþa dintre care dominã forþa fizicã a rasei afro-americane ºi a (1927) al cubanezului Carlo Loveira (1882-1928). antropologic, experimental, comercial, cultura altor mixaje rasiale. Don Giovanni ºi Leporello Don Juan-ul creol este un choteador transformat Caraibelor bazatã pe imitaþie, mimetism (culture sunt gemeni, interpreþi de culoare, personaje ale din choteo, o figurã definitorie pentru ADN-ul of mimicry), pe poziþia în “umbra” “aristocraþiei” lumii interlope dintr-un ghetou compozit al burlador-ului din zona sub-culturalã americanismului ºi a post-colonialismului britanic periferic newyorkez cu trãsãturi juancriollice. din Puerto Rico. Termenul defineºte modul sãu ºi francez. Piesa The Joker of Seville propune Interesul regizorului pentru opera mozartianã de acþiune, atitudinea dominantã, agresivã, expresivitãþi noi, “eficacitate”, sinestezie, începe în 1980, când la vârsta de 23 de ani pune magnetismul sãlbatic ºi hiper-sexual, este hiperstimulare senzorialã, orchestraþie de acþiuni în scenã, pentru prima datã, sub semnul înconjurat de valori grosolane, format într-un ºi simboluri arhaice afro-caraibiene, incandescenþã, anturaj pestilenþial, morbid, manifestã pulsiuni nonconformismului, o versiune de Don Giovanni muzicã, ritm, miºcare ritualicã, spectacol teatral în cadrul Festivalului Monadnock Music din auto-distructive. Don Juan-ul zonei este provenit cu funcþiunea de festivitate religioasã cu puternice dintr-un mediu abject nutrit din bestialitatea lumii Manchester, New Hampshire. Montarea este mixaje de sacralitate tribalã ºi mister creºtin, calificatã de presã drept “un act de vandalism sãrace, colecþionar de femei din toate rasele, corporalitate ºi impuls muzical-ritmic descins din metise ºi creole. artistic” datoritã politicii radical reformatoare de dansurile bongo, kalinda, shango, limbo, din În dramã, diluarea violenþei este suprapusã pe punere în situaþie a textului muzical. Versiunea va energia ºi simbolurile carnavalului Indiilor de exacerbarea teatralitãþii. Forma, jocul de planuri ºi deveni model ºi va stabili trãsãturile definitorii ale Vest. tehnicile de producere de spectacol sunt montãrilor ulterioare semnate de Peter Sellars, va Un moment aparte îl reprezintã anul 1985, prioritare. Personajul apare la dramaturgul franco- impune noi repere actoriei, regiei de operã pliatã care aclimatizeazã opera ºi personajul mozartian cubanez Eduardo Manet în L’autre Don Juan ºi la pe o abordare vizualã a textului muzical. Don Don Giovanni în zona avangardei teatrului autorul din St. Lucia, laureatul Nobel Derek Giovanni din 1990 este a treia lucrare din seria feminist din Mexic, Compania Divas (Jesusa Walcott în piesa The Joker of Seville. L’autre Don mozartianã, dupã Cosi fan tutte (plasatã în Rodriguez ºi Liliana Felipe). În Europa, drama Juan este o adaptare a pieselor spaniole dupã Massachussets la Cape Cod) ºi Nunta lui Figaro feministã Don Juan cunoaºte deja abordãri modelul Calderón de la Barca ºi Lope de Vega din (înconjuaratã de un cadru ce aminteºte de Trump curajoase (Belgia: Suzanne Lilar, Le Burlador, secolul XVII, scrisã pentru un festival Tower din New York). Dar punctul culminant al 1946, Claire Lejeune, Ariane et Don Juan ou Le internaþional de teatru cu tentã experimentalã. seriei este mozartianul Don Giovanni plasat în désastre, 1997; Italia: Dacia Maraini, Don Juan, Sursa este piesa lui Juan Ruiz de Alarcón (1580- cadrul blaxploitation al anilor ’70, filme de 1976, Giovanni Tenorio, 1988, etc). Donna 1639), Las paredes oyen, plasatã pe fondul categorie inferioarã, cu actori de culoare, cu Giovanni este o versiune “scandaloasã” a operei, tendinþei anilor ’60 de reluare a repertoriului subiecte din viaþa marginalã a metropolelor gânditã prin mixaje stilistice de la cabaret, clasicismului spaniol (perceput pânã în acel americane. Personajele sunt proxeneþi, vânzãtori tragedie anticã, commedia dell’arte sau sketch moment ca teatru non-elitist specific scenelor de droguri sau oameni de sub poduri, în costume pânã la elemente de ritual pre-columbian, populare) ºi francez. Modelul este declanºat de specifice, jachete de piele neagrã, arme moderne. omogenizate prin albur (ironie specific mexicanã). actorul ºi regizorul francez Denis Llorca Don Giovanni este, în acest context, o poveste Jesusa Rodriguez mãrturiseºte experienþa transei (montarea variantei scenice a Cid-ului de despre crimã, viol, damnare, agresivitate ºi nahualismo (ritual magic de posesiune), Corneille, la Théâtre de la Ville din Paris, 1972, cruzimea situaþiilor mozartiene traduse în termeni direcþionatã absorbþia totalã a actantului, în care personajul adãugat este Guillem de contemporani. Acþiunea, situaþiile scenice sunt emoþionalã ºi fizicã, incompatibilã cu Castro, 1569-1631, sursa autenticã a Cid-ului). plasate sub semnul violenþei extreme, cu lupte de interpretarea teatralã europeanã. Implicã termenul Manet reabiliteazã dramaturgul ºi lucrarea Las periferie, arme de foc, cuþite, elemente de miºcare ihyiot (sufletul care pãrãseºte corpul), întruparea paredes oyen contribuind cu o scriiturã dramaticã din karate ºi jujitsu. temporarã ºi trecerea dintr-un personaj în altul. pe tiparul minimal din tehnica cinematograficã a Codurile teatrale inedite, performance-ul, Fenomenul suportã rularea celorlalte personaje în filmului anilor ’60 la Havana ºi pe plurilingvism extinderea rasialã cãtre zona afro-americanã rolul Don(na) Giovanni (un moment ºocant este (elemente autentic cubaneze ºi limbajul umoristic (montarea lui Sellars) ºi metamorfoza sexualã duetul La ci darem la mano interpretat de Don caraibean vulgar). L’autre Don Juan este orientat (Compania Divas din Mexic) sunt momente Ottavio cãruia i se aplicã sâni falºi etc.). Mesajul cãtre subiectul autentic ce domina scena teatralã cruciale în parcursul regizoral al lui Don întregii compoziþii este libertinajul din noi toþi, ºi muzicalã a secolelor XVII ºi XVIII, manevre de Giovanni, un punct de pornire pentru viziunile donjuanismul, inclusiv cel feminin. teatral provenite din formulele piesã în piesã, radicale – Claus Guth, Calixto Bieito sau regizorii Acompaniamentul este asigurat, pe scenã, de un teatru în teatru, personaj în personaj, rol în rol, asociaþi cu miºcarea extremã est-germanã singur instrumentist, pe baza reducþiei pentru cadru în cadru etc., “puneri în abis” susþinute de Regieoper – ce dominã scena internaþionalã la pian a partiturii lui Mozart “pigmentatã” cu prelucrarea registrelor textual-vizuale ºi prin începutul secolului XXI. ocazionale “comentarii” muzicale, improvizaþii de indicaþiile muzicale. Fiecare personaj are un jazz sau citate parodiate din lucrãri de Beethoven, corespondent într-un instrument sau într-un duo susþineri vocale de “voce brutã”, o parodiere a sau trio instrumental. Alarcón este descris prin stilului bel canto, sub paleta excentricã de flaut, ritm ºi armonii de flamenco ºi citate din interpretare (Donna Anna apare ca tragedianã din andaluzul Manuel de Falla, Noches en los teatrul grec; Comandorul, o interpretã de culoare Jardines de España (piesã pentru pian ºi cu costum ºi turban alb, costumaþia tradiþionalã a orchestrã), corida este executatã în pantomimã, negrilor de pe plantaþii, iar în final, ca personaj
32 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
sport & culturã Mari sportivi - Carlo Pedersoli, mari actori - Bud Spencer Demostene ªofron naugurez o secþiune nouã, ‘mari sportivi, mari aceastea, reuºeºte pe 100 m, 58.5 în seria IV-a, actori’, o secþiune în care voi acorda atenþia oprindu-se în seria semifinalã cu 59.0. Campion Icuventiã unor vîrfuri sportive ºi artistice precum olimpic va fi Jon Henricks (Australia) cu 55.4. Johnny Weissmuller (înot), Bruce Lee (arte marþiale), Mai trebuie amintite la rezultate sportive, un loc 2 Arnold Schwarzenegger (arte marþiale, culturism), Jean la Jocurile Mediteraneene (1951, Alexandria, Egipt; Claude Van Damme (arte marþiale), Zinedine Zidane timp 57.5), un loc 2 la Campionatele Europene (1950, spunea Buldozerul’ (1978), ‘Piedone, comisarul fãrã (fotbal), nu sînt singurii desigur. Viena; 57.9), toate pe aceeaºi distanþã de 100 m. armã’ (1975), ‘Comisarul Piedone la Hong Kong’ Sînt convins cã numele Carlo Pedersoli nu vã Nu sînt singurele rezultate sportive. Carlo (1975), ‘Banana Joe’ (1982), ‘Miami Supercops’ spune mare lucru. Nãscut în 1929, la Napoli, Carlo Pedersoli a fost component al echipei de polo Societa (1985), ‘Cîntînd în spatele paravanului’ (2001). Pedersoli a fost primul înotãtor italian care a înotat Sportiva Lazio, team cu care devine campion naþional, Alãturi de Terence Hill (pe numele real Mario 100 m liber sub 1 minut, 59.5, record stabilit la 19 1957. A fost ºi component al lotului naþional de polo Girotti), realizeazã nu mai puþin de 17 pelicule!, tot septemebrie, 1950. Prin apropiere, se impune o paran- al Italiei. Meritele sale sportive au fost recompensate atîtea pãcãute momente. Am amintit peliculele tezã, veþi vedea cã Johnny Weissmuller a fost primul naþional, referindu-mã la conferirea distincþiei importante pentru Bud Spencer, trebuie amintit ºi înotãtor american sub 1 minut pe suta de metri! Caimano d’Oro (17 ianuarie, 2005, cea mai înaltã dis- debutul pe marele ecran cu un rol episodic, Revin la Carlo Pedersoli. A reprezentat Italia la tincþie a Federaþiei Italiene de Nataþie), respectiv ‘Imperial Guard’ în ‘Quo Vadis’, 1951, film de refer- douã ediþii ale Jocurilor Olimpice de varã. Prima licenþa de antrenor, primitã în 2007, la aniversarea inþã (ºapte nominalizãri Oscar; douã Globuri de prezenþã este cea din 1952, Helsinki, Finlanda, unde celor 77 de ani! Aur), în regia lui Mervyn Le Roy, cu Sophia Loren, reuºeºte un 58.8 în serie ºi un 59.o în seria semifinalã Actorul Bud Spencer? Actorul trece pe primul plan, Peter Ustinov, Robert Taylor, Deborah Kerr, ‘A’. Este ediþia în care Clarke Scholes (Statele Unite) el este cel mai cunoscut, cel mai iubit filmele sale Elizabeth Taylor. devine campion olimpic pe 100 m, cu 57.4. Tot la continuã sã intereseze, sã fie revãzute cu mare Helsinki, Pedersoli reprezintã Italia în ºtafeta de 4 x plãcere. De unde acest pseudonim? Bud vine de la Eratã: Dintr-o regretabilã eroare, în textul meu din nr. 200 , alãturi de Egidio Massaria, Angelo Romani ºi celebra bere... Budweiser. Spencer de la un alt 215, am indicat 1944 ca an de naºtere al lui Al. Giovanni Paliaga, cei patru oprindu-se în semifinale. cunoscut nume, Spencer Tracy. Alãturarea s-a doved- Cãprariu. Anul real al naºterii sale este de fapt 1929. A doua prezenþã olimpicã este cea din 1956, it de succes atîta timp cît memorabile rãmîn (D.ª.) Melbourne, Australia. La cei 27 de ani, Carlo Pedersoli peliculele ‘Detectiv cu greutate’ (1993), ‘Piedone în este ºi cel mai în vîrstã participant al Italiei. Cu toate Egipt’ (1979), ‘Piedone africanul’ (1978), ‘I se apropiatul sfârºit al epocii comuniste. Cum l-a Lumina perceput în aceastã perioadã de reculegere tristã, Andrei Pleºu îl caracterizeazã acum cu o eclatanþã insuportabilã a incontestabilã: Mircea Spãtaru a devenit, pentru noi toþi, în ultimii ani, o emblemã a tãcerii. ?tiam cã s-a morþii dedicat, la Cluj, profesoratului, dar nu aveam nici o reprezentare a creativitãþii sale. Naturã secretã, (Urmare din pagina 36) retractilã, el pãrea a fi consimþit unui inflexibil boicot libere ideologic ale artelor decorative, beneficiind ºi de de sine. Am fost cu atât mai suprinºi sã-l vedem oportunitatea deschisã de „familia domnitoare” a reapãrând în forþã, cu un atelier supra-încãrcat, cu un României, care a fãcut „greºeala” de a transfera o repertoriu abundent, gata sã invadeze spaþii oricât de parte din accentele politico-ideologice ale artei din vaste. Înãlþat deasupra tuturor clasificãrilor tehnice, domeniul tradiþional academic în cel al artelor sculptor, ceramist ºi pictor deopotrivã, Spãtaru ni se „industriale”, deschizând, astfel, „o cutie a Pandorei” aratã, astãzi, ca o avalanºã în plinã desfãºurare, ca o care a facilitat apropierea artiºtilor de întreprinderea explozie. El pare sã fi acumulat, în prelunga sa tãcere, economicã ºi oferind un larg potenþial de hrãnire, cu o experienþã a sacrificiului, o competenþã a durerii resurse nelimitate, domeniului artelor vizuale. O care, pentru românii Revoluþiei din decembrie 1989, oportunitate „fatalã” pentru sistem, dar care nu a fost capãtã sensul unei premoniþii. scãpatã de artist. Atelierul sãu, explodând de Rareori un om atât de nesociabil reuºeºte sã fie Mircea Spãtaru Mihai Eminescu creativitate ºi potenþial de inovaþie, se mutã în mediul un interlocutor atât de sonor. Iconografia sa brutalã, industrial, la fabricile Iris ºi Porþelanul, unde sângeroasã, are ceva din impudoarea terorizantã a furiº” adevãrul în faþã. Bienala de la Veneþia din anul descoperea materiale ºi mijloace pe mãsura calitãþilor unui mormânt deschis. ºi totuºi, datoritã materiei în 1990 a consacrat moral aceastã dramã a poporului sale. care se exprimã (porþelanul), ea se cupleazã cu o român, justificând în ochii strãinãtãþii dezonoratele În anii 1968-1972, ani ai deschiderii ideologice ºi stranie graþie; coºmarul e sticlos, translucid, oroarea e excese ale unei societãþi sãlbãticite. Patetica ºi politice, Spãtaru a fructificat cu rapiditate - prin imponderabilã. L’insoutenable légérté de la mort - îþi inflexibila revoltã s-a consacrat sub ochii miraþi ai participãri la expoziþii ºi prin obþinerea de premii vine sã spui, cu gândul la romanul, celebru, al lui altora, asemeni unui mormânt deschis din care se internaþionale - atât calitãþile sale de modelator, cât ºi Kundera. Te simþi agresat de fiecare detaliu, dar regia produsese o nouã înãlþare. pe cele de desenator, devenind o personalitate de formalã a ansamblului te liniºteºte aºa cum te Recenta sa reîntoarcere în acelaºi mormânt ne necontestat a artei noastre contemporane, evaluând liniºtesc lacrimile, dupã o mare dramã. Parcurgi un învãluie cu lumina insuportabilã ºi înfriguratã, cu fineþe lipsitã de ostentaþie surprinzãtoarea sa eseu despre cristalinitatea dezastrului, despre sfidãtor nedreaptã, care a curmat firul vieþii lui. poziþie „strategicã” pe care ajunsese sã o „dispute” cu posibilitatea de a domestici dezastrul prin Aceasta, însã, continuã etern, prin propia-i operã: o subtilitate atât cu factorii politico-administrativi locali, contemplare. (1) apocalipsã înnãbuºitã neaºteptat, dar victorios, într-o cât ºi cu „imperativele economice” ale construcþiei împlinire artisticã apoteoticã ! socialiste. În anii care au urmat acestei fastuoase Aceasta era impresia care se revãrsa din prima sa eliberãri de resurse, artistul a stat ascuns precum expoziþie de dupã Revoluþie. Tãcerile lui erau Notã Andrei Pleºu, Neliniºtea lumii de azi, în Secolul 20, regele Midas în spatele comorilor dobândite, apãrând înºelãtoare, febrilitatea muncii sub sacrificiul unei nr. 10-11-12/87, pag. 62-63, Uniunea Scriitorilor din cu tenacitate punctele de vedere ºi realizãrile din recluziuni acceptate era abia perceputã. Dupã prima România, Bucureºti, 1990 tinereþe, urzind cu febrilitate cãile de eliberare ale Revoluþie televizatã din lume a urmat aproape drumurilor înnãmolite, de salubrizare doctrinarã, a concomitent ecoul ei în artele vizuale, surprinzând, Reproduceri mareei ideologice care începuse sã se manifeste. printr-un ºoc însângerat, percepþia publicã nedeprinsã 1. Mircea Spãtaru, Eminescu (foto Mircea În „orfevrãriile” comunismului, continua sã cu violenþa unui limbaj neobiºnuit din anii Dumitrescu) construiascã - lucru cunoscut doar de apropiaþi - o comunismului, pentru un public constrâns sã-ºi 2. Mircea Spãtaru, Suplicii, colecþia Artexpert Gallery operã majorã care urma sã consacre ºi sã glorifice acopere urechile, sã-ºi înghitã limba, ,,sã priveascã pe
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 33
Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U
film O anamnezã necesarã (III)
Ioan-Pavel Azap u de lipsa bunelor intenþii pot fi acuzaþi pe majoritatea colegilor. Cele trei filme de cinema regizorii “vechiului val” (cei care au fãcut pe care le-a realizat în anii ’90 denotã echilibru, Nfilm ºi înainte de 1989) în anii bun simþ ºi un funciar simþ al mãsurii, postdecembriºti – dincolo de lupta pentru posturi caracteristici care-i marcheazã de altfel întreaga ºi funcþii în structurile de organizare ºi operã ºi care l-au ferit de excese ºi de ridicol. organismele de producþie ale breslei ºi de orgoliul Turnat la cald, în 1990-1991, pe un scenariu auctorial, acesta din urmã necesar ºi stimulativ scris înainte de 1989 de Augustin Buzura, atunci când are acoperire. Pe de o parte, era adaptare cinematograficã a romanului Feþele vorba de dorinþa de a spune adevãrul ºi numai tãcerii al acestuia din urmã, Undeva, în est (1991) adevãrul ºi tot adevãrul, dupã cum am arãtat într- este primul film românesc care prezintã un episod anterior, despre o lume – aºa se credea colectivizarea aºa cum a fost ºi, tangenþial, cel puþin – revolutã; pe de altã parte, era vorba vorbeºte, tot din perspectiva realitãþii istorice, despre dorinþa, fireascã ºi… de dorit oricând în despre rezistenþa armatã anticomunistã din domeniu, de a atrage cât mai mulþi spectatori în România. Filmul nu are, din fericire, accente sala de cinema. Din pãcate, într-un moment când revanºarde, patetismul este bine temperat, chiar filmografiile ar fi trebuit consolidate ºi potenþate, dacã o dihotomie existã: comuniºtii sunt rãi – majoritatea regizorilor români reuºesc mai “rezistenþii” sunt buni. Atâta doar cã regizorul îºi degrabã sã-ºi compromitã cariera, în ciuda, în controleazã foarte bine partizanatul, ceea ce unele cazuri, a unui succes de casã conjunctural. conferã viabilitate nu atât poveºtii în sine, oricum Nicolae Mãrgineanu Mã gândesc aici, vorbind despre regizorii care au bine articulatã încã din roman, cât asigurã dorit sã atragã publicul cu orice preþ, în primul verosimilitate persoajelor, indiferent în ce tabãrã regia brodeazã, rotunjind secvenþã de secvenþã, cu rând la Mircea Mureºan (Opera Prima la Cannes se aflã, acþiunile, racþiile, opþiunile acestora fiind migalã de artizan, un cinematograf de uimitoare pentru Rãscoala, ecranizare dupã Liviu Rebreanu, normale – atât de “normale” cât permiteau calitate.” (v. Tudor Caranfil, Dicþionar de filme în 1965!) ºi la Andrei Blaier, regizori cu o vremurile. Fãrã a fi o capodoperã, Undeva, în est româneºti, Bucureºti, Ed. Litera Internaþional, filmografie inegalã pânã în 1989, dar de rãmâne un film important, o mãrturie de bunã 2002, p. 79). Cuibuºorul de nebunii al incontestabilã valoare prin titlurile ei de vârf. credinþã având ºi acoperire esteticã. demnitarului este o camerã dintr-un hotel de Miss Litoral (1991), A doua cãdere a Capodopera lui Nicolae Mãrgineanu, din mâna a doua. Pentru a-l putea supraveghea zi ºi Constantinopolului (1993) sau mai târziul Sexi întreaga sa filmografie, este Priveºte înainte cu noapte, Gari, „faimosul paparazzo” (partiturã Harem Ada Caleh (1999, prezentat pe ecrane în mânie (1993), pe un scenariu de Petre excelent susþinutã de Marcel Iureº), se instaleazã 2001), din filmografia primului, nu depãºesc Sãlcudeanu, pariu mai riscant decât precedentul în mansarda casei de vizavi, locuitã de Miss, o nivelul unor scheciuri de televiziune. Numai cã film prin ancorarea în realitatea imediatã, prostituatã de cartier cam fanatã (Maria Ploae ceea ce este suportabil, poate chiar agreabil, “verificabilã”, actualitate care în cazul lui într-un rol de referinþã). Pentru meserie, dar ºi câteva minute, extins la durata unui lungmetraj Mãrgineanu s-a dovedit a fi mult mai puþin pentru bani, el îºi neglijeazã familia, ajungând sã poate deveni plicticos, ba de-a dreptul penibil. Nu perisabilã, ca abordare cinematograficã, decât în se mute cu totul la aceasta. Farmecul viril al în altã situaþie se aflã Cornel Diaconu cu bãrbatului, pe de o parte, forþa ºi siguranþa Paradisul în direct (1994), acelaºi Cornel Diaconu cazul majoritãþii regizorilor români care s-au arãtat interesaþi de actualitate sau de trecutul acestuia, pe de alta, o fac pe Miss sã se ce s-a dovedit a fi mai inventiv în filme de îndrãgosteascã de el, iluzionându-se cã a gãsit comandã socialã în care ideologicul covârºea apropiat. Priveºte înainte cu mânie este un film lucid ºi crud, un film al agoniei, o privire omul care poate sã o apare ºi sã îi ofere puþina povestea: Salutãri de la Agigea (1984), despre tandreþe de care are nevoie. Dupã sãptãmâni de “voluntariatul” unor liceeni pe ºantierul Canalului dramaticã asupra „noii”, adicã postdecembriste condiþii umane, printr-o nedoritã simetrie cu pândã, Gari îºi duce la bun sfârºit „misiunea”, Dunãre-Marea Neagrã, sau Niºte bãieþi grozavi realizând fotografiile compromiþãtoare ºi o (1987), despre isprãvile “eroice” ale unor „omul nou” comunist. Erou (Remus Mãrgineanu), pãrãseºte fãrã un cuvânt mãcar. Simplu tractoriºti în timpul campaniei de varã, a muncitor pe un ºantier naval, cu ani de detenþie instrument în mâinile „sãrmanului paparazzo” seceriºului, pe vremea glorioasei agriculturi la activ pentru cã a fãcut o grevã pe vremea lui (titlul iniþial al filmului, mai inspirat), femeia socialiste (din nefericire, mai consistentã decât Ceauºescu, asistã neputincios la destrãmarea cedeazã psihic ºi se sinucide. Urmeazã un proces, agricultura României contemporane!). Cât despre familiei, la pierderea identitãþii, la anihilarea fotograful este acuzat de crimã, dar probele fiind Andrei Blaier, deºi mai are o “zvâcnire” în Divorþ statutului sãu de om: „Moartea unei familii – o neconcludente, ar urma achitarea. Preocupat din dragoste (1991), satirã ratatã sub presiunea spune filmul –, cu morþile ei fizice ºi morale din iniþial doar sã-ºi salveze pielea, Gari ajunge sã se momentului, prin Crucea de Piatrã (1994) ºi imediata noastrã apropiere, este mai mult ºi cu autoculpabilizeze pe parcursul anchetei, având Terente – Regele bãlþilor (1995), compromisul totul altceva decât un «eveniment al zilei», este revelaþia propriei meschinãrii. În ultimul cuvânt artistic este atât de grosolan, încât peliculele strigãtul de alarmã, de disperare, al unor oameni devin ininteligibile ca ansamblu, funcþionând cel ajunºi la capãtul puterilor, al unor valori morale care i se acordã, înaintea previzibilei achitãri, el se mult secvenþial, ca exerciþii pentru posibile sacrificate cu bunã ºtiinþã, de dragul unor declarã vinovat. Vinovat de crimã moralã. În asta viitoare filme. meschine, corupte ºi ordinare jocuri de culise constã ºi valoarea filmului: Faimosul paparazzo Dar deceniul de care ne ocupãm, 1991-2000, a (practicate la toate nivelele sociale, de cãtre reuºeºte sã eludeze cu eleganþã evenimenþialul, avut ºi filmele lui de referinþã, viabile ºi valabile «teroriºtii de ieri, fripturiºtii de mâine»): cum sã mizând pe analiza psihologicã ºi nu pe în perspectiva timpului (altele decât ale nu priveºti înainte cu mânie?” [v. Cãlin Cãliman, contingent. Filmul este un „proces” al unei stãri debutanþilor, de care ne vom ocupa în numerele Istoria filmului românesc (1987-2000), Bucureºti, de fapt: degringolada moralã, confuzia valorilor, viitoare ale Tribunei), cu precizarea cã avem în Ed. Fundaþiei Culturale Române, 2000; p. 448]. pierderea sensului – ca dominante ale societãþii vedere doar lungmetrajele de ficþiune destinate Memorabil ultimul cadru: copilul, mezinul româneºti. ªi dacã individul este constrâns sã marelui ecran. Cel mai constant, mai consecvent familiei, privind, înspre ce?, cu o privire goalã, reuºeascã de unul singur, dupã model occidental, cu sine regizor al momentului, dar nu numai, lipsitã de conþinut – de inocenþã sau de revoltã –, tot de unul singur se poate mântui prin penitenþã este Nicolae Mãrgineanu. Deºi mai puþin un stop-cadru ca un reproº, ca o lacrimã pe autoimpusã. spectaculos decât congenerii sãi – Mircea chipul unei statui. Nicolae Mãrgineanu nu a fost singurul regizor Daneliuc, Dan Piþa, Mircea Veroiu, Constantin Personajul propus de scenaristul Rãsvan român „valabil” al anilor ’90, dar nici prea mulþi Vaeni º.a. –, Mãrgineanu, la fel ca regretatul Popescu în Faimosul paparazzo (1999) este un tovarãºi de drum nu are, degetele unei singure Alexandru Tatos, ºi-a construit filmografia cu fotograf profesionist (paparazzo – termen lansat mâini fiind mai mult decât suficiente pentru a-i migalã, evitând compromisul ideologic sau estetic. în La dolce vita al lui Fellini, desemnând un numãra. Despre aceºtia – ºi despre Lucian Pintilie, Este regizorul român pe care Revoluþia nu l-a fotograf care vâneazã senzaþionalul) angajat în care este un caz aparte, impunând o analizã descumpãnit, nu l-a “zãpãcit”, nu l-a debusolat ca urmãrirea unui senator încurcat cu o minorã. Pe specialã – în episoadele viitoare. un scenariu „abundând în poncifuri jurnalistice,
34 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011
34 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
fi gãsite simultan în timp, în timpul cinematografiei, Uncle Boonmee Who Can care, în construcþia autorului thailandez, devine o memorie universalã, un depozit al istoriei ºi mitologiilor, ºi, astfel, ea însãºi este un reper sacru Recall His Past Lives pentru lumea actualã. Cinematografia este mediul care vede, care poate surprinde devenirea Spiritului, Lucian Maier dinspre naturã spre conºtiinþã, una privitã ca regret ºi nevoie de împãcare, ca umanitate (din nou, n anul 2009, Apichatpong Weerasethakul a într-o construcþie cinematograficã delicatã, care specificã lui Boonmee), sau una care poate duce la realizat un scurtmetraj, A Letter to Uncle neutralizeazã reþinerile pe care oricine le poate avea ubicuitatea contemporanã (a lui Tong ºi Jen, ÎBoonmee, în care întreprinde o investigaþie în atunci cînd are în faþã cuvinte scrise cu litere mari ºi priponiþi în faþa televizorului ºi plecaþi dupã mîncare nord-estul Thailandei. Scurtmetrajul este parte a tentaþii metafizice. Nici în scurtmetraj, nici în fast-food ºi doritori de karaoke), tranºatã de plictis ºi unui proiect prin intermediul cãruia cineastul dorea lungmetraj recursul la credinþe ºi tradiþii nu este de cãutãri inutile. În acelaºi timp, însã, sã observe ce urmãri au avut violenþele pe care le-a aruncat în faþa spectatorului în mod demonstrativ, cinematografia e rezultatul unor secole de acumulãri trãit Thailanda în anii ’60 ºi ’70, cînd armata a nimic nu e îngroºat. Cînd viii ºi morþii ajung sã tehnice, artistice ºi politice, iar dacã evoluþie luptat intens în zona respectivã împotriva discute, cînd legendele prind viaþã, evenimentele de înseamnã biruinþã asupra naturii, atunci s-ar putea simpatizanþilor comuniºti. Cãlãtoria istorico-artisticã pe ecran par desprinse din cea mai normalã lume ºi ca tocmai acest discurs al cinematografiei ºi lumea a autorului thailandez se va întregi prin intermediul sînt prezentate cu un fel de nostalgie a începuturilor care decurge din el sã fie falsul suprem. altor trei creaþii. Un scurtmetraj, Phantoms of (proiectul video-cinematografic a lui Weerasethakul Boonmee e pe patul de moarte. Povesteºte cu Nabua, ºi o instalaþie video care conþine ºapte pãrþi, se numeºte Primitive), cu un soi de naivitate care Jen, cumnata sa, cu Jai, administratorul proprietãþii fiecare parte fiind exemplul unui mod mai repede te face sã zîmbeºti (complice). sale de la þarã, ºi cu Tong, unul dintre angajaþii sãi. cinematografic de a construi, de a relata o poveste. În A Letter to Uncle Boonmee, în vreme ce E vizitat de fantomele celor apropiaþi, soþia sa Urmate, în anul 2010, de Uncle Boonmee Who Can aparatul de filmat sondeazã realitatea, din off, decedatã cu nouãsprezece ani în urmã ºi fiul sãu, Recall His Past Lives (care avea sã cîºtige Palme naratorul repetã hipnotic acelaºi text, scrisoarea dispãrut ºi el cu ani în urmã. În discuþiile lor, d’Or în anul respectiv), o meditaþie asupra timpului, adresatã unchieºului. Cu cîþiva ani în urmã, Boonmee cautã cauzele suferinþei sale actuale (e schimbãrii ºi morþii. Apichatpong Weerasethakul a vizitat un cãlugãr care grav bolnav, dependent de dializã) ºi cautã sã-ºi În A Letter to Uncle Boonmee, istoria e privitã trãia în apropierea zonei sale natale. Cãlugãrul i-a netezeascã drumul pe care va pãrãsi lumea aceasta. prin prisma reîncarnãrii lui Boonmee. Ciclul viaþã- oferit o carte intitulatã Un om care îºi aminteºte Rememorarea propriei vieþi ºi visele sale despre moarte-viaþã trimite cãtre posibila renaºtere a þãrii vieþile sale anterioare. Apichatpong Weerasethakul a trecuturi imemoriale sînt treptele iniþierii sale (una încã rãvãºitã de conflicte), iar acest proces plecat în cãutarea acelui om ºi a ajuns în satul în spectatorului în meditaþiile ce privesc moartea lentã traseazã conceptul estetic vizibil pe ecran. Casa care trãiau cei doi fii ai sãi, Nabua, aflat în nord- a lumii actuale – din cauza îndepãrtãrii omului de unchieºului ºi natura care-i înconjoarã locuinþa sînt estul þãrii, pe rîul Mekong, care serveºte drept naturã, din cauza înnãmolirii sale în conflicte ºi descompuse într-un plan secvenþã în care camera de graniþã între Thailanda ºi Laos. Scurtmetrajul, sub consum, – inclusiv a cinematografiei, ca parte a filmat cerceteazã în detaliu realitatea, în dorinþa de forma unei scrisori trimise lui Boonmee, descrie acestei lumi, ca pion esenþial al consumismului. a descoperi ceva esenþial, ceva ce ochiul uman prins satul Nabua, aºa cum a fost descoperit de autorul Din punct de vedere al temelor discutate, în actualitatea thailandezã(/mondialã) tulbure nu filmului. corespondenþii occidentali ai filmului realizat de mai poate percepe. În povestea lui Boonmee, acesta Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives Apichatpong Weerasethakul sînt 2001: A Space este un prim punct în care Apichatpong vireazã pregnant spre criticã socialã. Filmul e Odyssey, în ceea ce priveºte ciclul vital în univers, Weerasethakul valorizeazã cinematografia ca mediu vehiculul unui discurs despre feþele realitãþii, despre distrugerea ºi renaºterea, ºi Blow Up al lui al meditaþiei ºi ca element protetic, element-ajutãtor trecerea de la o existenþã miticã, sacrã, a naturii, Antonioni sau Mulholland Drive al lui David Lynch, prin care omul poate accede cu claritate la istorie, la spre o lume a conºtiinþei marcatã de întrebãri, în în ceea ce priveºte relaþia realitate-imagine/iluzie sferele Spiritului ºi la propriul bagaj inconºtient. cazul lui Boonmee, sau secatã de superficialitate, în cinematograficã. Aceeaºi atitudine e vizibilã ºi în lungmetraj, cazul generaþiei lui Tong. Toate feþele existenþei pot colaþionãri Sã nu atingi buza paharului
Alexandru Jurcan um adicã sã nu atingi? Ce are dacã...? sacrificiu. ªi la Buzzati viaþa e ratatã, numai cã Înþeleg! Dacã eºti un majordom precum Dongo nu ºtie, el sperã mereu marele CStevens, îþi pasã pânã la orbire de cum se eveniment. Stevens calcã deliberat pe orice serveºte masa. Gentlemenii nu trebuie sã posibil vis. Ishiguro scrie: „pentru cei ca mine, remarce urme acolo unde gurile lor se adapã cu realitatea de netãgãduit este cã nu avem altã vinuri de calitate, turnate din sticle acoperite de soluþie decât sã ne încredinþãm în ultimã praf, aduse de Stevens însuºi din pivniþele instanþã soarta în mâinile acestor gentlemeni conacului. iluºtri aflaþi în centrul acestei lumi ºi care se Scriam în Tribuna nr. 210 din acest an folosesc de serviciile noastre”. despre Never Let me Go, romanul lui Ishiguro. James Ivory a ecranizat Rãmãºiþele zilei în Stevens e personajul central din romanul 1993. Anthony Hopkins e Stevens, iar Emma Rãmãºiþele zilei, de acelaºi Ishiguro, apãrut la Thompson o redã pe menajera Kenton. Mai noi în traducerea lui Radu Paraschivescu, joacã James Fox, Hugh Grant, Christopher Polirom, 2008. Fatalismul uneºte cele douã Reeve, Michael Lonsdale. Ce se poate spune romane. Existenþa majordomului Stevens e una despre Hopkins? Pur ºi simplu devine Stevens. ratatã. Pentru el conteazã doar datoria. Nu se Metamorfoza e de speriat. Ai senzaþia cã lasã tulburat de nimic, nici chiar de valurile actorul nu va mai putea ieºi niciodatã din rol, adeseori otrãvite ale istoriei. În casa lordului cã masca personajului s-a topit în carnea Darlington se þin reuniuni secrete, simpatizând actorului. Întreg filmul pãstreazã un echilibru cu nazismul. Nu e treaba lui Stevens. Tatãl sãu feroce, pe care Stevens îl asigurã cu mersul sãu moare încet la etaj, numai cã el, Stevens, nu are egal, imperturbabil. El nu uitã sã ne atenþioneze romanul stau la acelaºi nivel valoric de invidiat. timp sã-i închidã ochii. Nici sã observe iubirea cã „dacã unii dintre noi sunt pregãtiþi sã Ca un pahar fãrã pete, intangibil. înãbuºitã a menajerei Kenton. El se identificã cu sacrifice multe lucruri în viaþã ca sã-ºi îndatoririle. Politeþe, perfecþiune, ace de împlineascã aceste aspiraþii, fireºte cã, oricare ar ceasornic. Fericirea se învârte în jurul sãu, dar o fi rezultatul, acest fapt în sine constituie un frânge. Doar supunere oarbã, viaþã irositã, motiv de mândrie ºi mulþumire”. Filmul ºi
TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 35
Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 253 U
sumar in memoriam info Alexandru Jurcan Proiect teatral în Auvergne 2 Lumina insuportabilã a morþii editorial Sergiu Gherghina Perenitatea unei creaþii 3 Vasile Radu
o carte în dezbatere oartea stranie, nãucitoare ºi prematurã a familiaritatea lui paternale, cel de-al doilea printr-o sculptorului Spãtaru are pentru Cluj atitudine de o severitate pedagogicã studiatã, prin Ion Pop Mircea Cãrtãrescu, noi pagini de jurnal 4 semnificaþia unui cataclism. Un cataclism exerciþiul autoritar ºi sentenþios al profesorului, prin ªtefan Manasia "Nesul de altãdatã" 5 M care a împins în lumina sângerie a asfinþitului distincþia deprinsã prin frecventarea unui mediu mai sofisticat, formal, ºi prin sobrietatea argumentativã ºi cãrþi în actualitate cutezãtoarea construcþie a modernitãþii unei arte care începuse sã se înalþe spiritual ºi curajos tocmai când programaticã a ideilor sale. Inteligenþa ºi sensibilitatea Mihail Vakulovski Tãrîmul lui Iulian Ciocan 6 autorul descoperise imponderabilitatea miraculoasã a native ale tânãrului sculptor au absorbit ca un burete comentarii zborului celest, intuitã deja în plinã epocã a trãsãturile ferme ale celor douã personalitãþi artistice. Practic, în decursul câtorva ani, calitãþile ambilor lideri Octavian Soviany Viaþa unui "om de prisos" 6 „despotismului luminat”, de la sfârºitul anilor ‘70, apoi, sub presiunea vinovatã a dictaturii ceauºiste. ºi-au gãsit locul în personalitatea sa, printr-o Neagu Djuvara - 95 Acum, dupã 20 de ani de libertate, a cãzut sentinþa inteligenþã nativã surprinzãtoare artistul devenind rapid o personalitate modelatoare a acestui mediu Ovidiu Pecican Un istoric captivant 8 grea a morþii, favorizând gândurile lui enigmatice sã cultural. Constantin Cubleºan Neagu Djuvara: un roman ºi patru resimtã din nou foºnetul zborului. Prin moartea sa, operele sale au dobândit miraculos plutirea liberã, Mircea Spãtaru a atras pe lângã el o serie de tineri povestiri 9 seninã, desprinsã de ponderabilitatea corporalitãþii, de - „locotenenþi” sclipitori, majoritatea „regãþeni” - pe care îi cultiva cu o nonºalanþã echilibratã, prin sare-n ochi dinamica anevoioasã a miºcãrii corpului ºi ideilor sale exerciþiul unei persuasiuni afectuoase, unificând cele Laszlo Alexandru Un joc de cuvinte la Boccaccio 12 în spaþiul gravitaþional atât de nedrept apãsat, cum acesta s-a sãvârºit spiritual în primii ani de creaþie, în douã medii aparent ostile ºi lumea modelatã din climatul ºcolii ºi cea care se manifesta în afara ei. I-a emoticon comunism, în ultimii ani ai vieþii sub coruptibilitatea opus, spontan, vârstei tragice a proletcultismului unei „libertãþi” insolente ºi a unei grave nepãsãri a ªerban Foarþã c o c o l o a º e 13 cultivat de majoritatea obedientã a artiºtilor ca un societãþii. fenomen de solidaritate ºi de securitate a grupului, poezia Moldovean de origine, tânãrul Mircea Corneliu sentimentul viu ºi reconfortant al unei eliberãri Emilian Mirea 14 Spãtaru (nãscut la Epureni, Vaslui, la 27 iulie 1937) a artistice structurale, fãrã a-ºi periclita popularitatea ºi ajuns la Cluj pentru „a întãri consistenþa etnicã poziþia publicã, intuind, printr-o percepþie superioarã, pictorul Dumitru Vonica româneascã a studenþilor” de la nou-înfiinþatul Institut „câmpiile înþelenite” ale artelor decorative, supuse Virgil Ciomoº Pictura ca o ranã luminoasã 15 de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, ºcoalã pe unor servituþi desuete de cãtre esteticile academist- care a absolvit-o în anul 1962. Atmosfera artisticã a Nicolae Steinhardt În vizitã la pictorul Dumitru opresive ale epocii, eºuate în realismul socialist. locului era profund înrâuritã de disputele frecvente, Vonica 16 Noutatea unor astfel de abordãri ºi-a gãsit rapid deseori nãbãdãioase, ale exponenþilor celor mai mulþi adepþi care au început sã se hrãneascã din interviu respectaþi ai artei locale: Romul Ladea ºi Kós András. neostenita sa inventivitate lexicalã, din sensibilitatea Primul influenþa mediul artistic din afara ºcolii, acesta de vorbã cu istoricul ºi criticul de artã Vasile Radu recurentã a „maestrului”, din percepþia revelatoare a pãrãsind profesoratul între anii 1951-1962, cel de al "Acolo unde sunt bani, acolo este ºi arta" 18 unor puncte de vedere care negau subiacent relieful doilea fiind o autoritate profesionalã de necontestat artistic oficial. Astfel, devine „un potenþial de proza printre profesori ºi studenþi. Primul construindu-ºi rãsmeriþã” care naviga cu precauþie printre „stâncile respectul prin fascinanta sa arguþie colocvialã, exersatã Alexandru Vlad Secretul 21 ascunse” ale reliefului comunist, descoperind la ºcoala timiºoreanã, prin caracterul uºor boem pe necesitatea unei evaziuni argumentate pe terenurile civic media care îl impunea vieþii artistice, prin cãldura ºi (Continuare în pagina 33) Mihai Goþiu Ce lege monstru naºte Roºia Montanã 23
remarci filosofice Jean-Loup d'Autrecourt Valori cognitive, valori epistemo- logice (IV) 25
studia Mihail Nasta Timpul inclus (I) 27
Clujul interbelic Petru Poantã Geografia oraºului (I) 29
zapp media Adrian Þion Piaþa publicitarã 30
rânduri de ocazie Radu Þuculescu Mirositorul de picioare 30
opinii Mugurel Scutãreanu Lupii în blanã de oaie 31
teatru Alba Simina Stanciu Un Don Juan hispano-afro- american 32
sport & culturã Demostene ªofron Mari sportivi, mari actori 33
film Ioan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (III) 34 ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 Lucian Maier Uncle Boonmee Who Can Recall His în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, Past Lives 35 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, colaþionãri 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma Alexandru Jurcan Sã nu atingi buza paharului 35 corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, in memoriam cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca. Vasile Radu Lumina insuportabilã a morþii 36
Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
36 Black Pantone 253 U