Capitolul 5 - Protecţia Naturii Si Biodiversitatea
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013 CAPITOLUL 5 - PROTECŢIA NATURII SI BIODIVERSITATEA 5.1. Biodiversitatea locală 5.1.1 Stare Poziţia geografică şi complexul factorilor abiotici regionali şi locali au determinat definirea teritoriului de la exteriorul Carpaţilor Curburii, căruia i se suprapune ca unitate administrativă şi judeţul Vrancea, ca un spaţiu de interferenţă a trei zone biogeografice. Din totalul suprafeţei judeţului, treimea vestică, echivalentă domeniului montan, se suprapune bioregiunii alpine, cea mediană corespunde bioregiunii continentale, iar extremitatea răsăriteană, suprapusă Câmpiei Siretului Inferior, bioregiunii stepice. Din punct de vedere al suprafeţelor, cea mai mare parte este ocupată de regiunea biogeografică continentală (cca 60%). Fig.5.1.1.1. Judeţul Vrancea - bioregiuni geografice Teritoriul judeţului Vrancea se caracterizează prin prezenţa unor areale cu habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, habitate ideale pentru carnivorele mari. Vrancea este al doilea areal din ţară ca densitate a carnivorelor mari (lup, râs, urs). Aceste specii, de interes prioritar pentru Uniunea Europeană sunt subiectul unor proiecte de conservare în situ, finanţate prin programul LIFE Nature. La acestea se adaugă regiunea Măgurii Odobeşti şi Lunca Siretului, areale de mare însemnătate pentru avifauna. - 108 - RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013 Identificarea componentelor capitalului natural în judeţul Vrancea Ecosisteme forestiere Cu o suprafaţă totală de 485703ha, judeţul Vrancea este acoperit în prezent de vegetaţie forestieră pe o suprafaţă de 154195ha, distribuită în toate formele de relief. Suprafaţa împădurită a judeţului s-a restrâns de la 40% din teritoriu (la începutul secolului) la doar 31% în anul 2006 (conform Direcţiei Silvice Vrancea). Defrişările, pentru material lemnos sau pentru extinderea terenurilor agricole şi a păşunilor s-au realizat mai ales în zona subcarpatică şi de câmpie, acolo unde presiunea umană era crescută. În zona montană, societăţile de exploatare forestieră au defrişat după anul 1905 peste 30000ha de pădure în bazinele hidrografice Tişita, Naruja, Zăbală şi pe Valea Milcovului. Din punct de vedere al repartiţiei pădurilor pe forme de relief, se poate observa că cea mai mare suprafaţă de pădure acoperă zona montană 81913ha, iar cele mai mici suprafeţe fiind întâlnite în zonele de luncă (Lunca Siretului), unde totalul suprafeţelor însumează 3072ha. În zona montană, specia predominantă este fagul. Spre limita inferioară, fagul formează arborete pure sau de amestec, cu participarea redusă a unor specii de foioase. Tot în partea inferioară, se găsesc enclave de gorun. Ceva mai sus însă, apar bradul şi pinul silvestru, apoi molidul, rezultând întinse suprafeţe cu arborete amestecate, printre care se găsesc făgete, brădete şi pinete pure. Spre partea centrală a masivului muntos vrâncean predomină molidişurile pure (astăzi în mare parte devastate). Fig.5.1.1.2.Repartiţia pe forme de relief a pădurilor din judeţul Vrancea Numărul tipurilor de pădure în regiunea deluroasă este mult mai mic decât în cea muntoasă datorită numărului mic de specii principale (fag, gorun). Productivitatea acestora este în general mijlocie. Diversitatea formelor de relief, dispunerea pădurilor în - 109 - RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013 aproape toate zonele şi etajele de vegetaţie caracteristice României au dus la formarea a peste 117 tipuri de pădure în judeţul Vrancea. În funcţie de modul de distribuţie al fondului forestier pe comune, localităţile judeţului Vrancea, la nivelul anului 2007 puteau fi grupate în următoarele categorii: comune cu suprafeţe forestiere de peste 10000 ha: Tulnici - 32385ha (80,82 % din suprafaţa totală), Nistoreşti – 20267ha (80.87 %), Nereju - 15240ha (83,53 %). Aceste comune au un teritoriu administrativ foarte extins, o pondere însemnată revenind suprafeţelor situate în zona montană. comune cu suprafeţe forestiere cuprinse între 4000 şi 10000 ha: Soveja - 6617ha (69,32 % din suprafaţa totală), Vidra - 5676ha (46,48 %), Chiojdeni - 4974ha (69,62 %), Vintileasca - 4744ha (71,24 %). Aceste comune au teritoriu administrativ cu suprafeţe de peste 5000ha, ce deţin suprafeţe atât în zona subcarpatică, cât şi în cea montană. comune cu suprafeţe forestiere cuprinse între 3000 şi 4000 ha: Vizantea-Livezi (49 % din suprafaţa totală), Dumitreşti (41,86 %), Paltin (47,53 %), Jitia (75,33 %). Suprafeţele scăzute ale pădurilor sunt determinate de suprafeţele mici ale localităţilor sau de gradul ridicat de antropizare a vegetaţiei comune cu suprafeţe forestiere între 2000 şi 3000 ha: Valea Sării (53,57 %) şi Bârseşti (36,25 %). Aceste comune au cea mai mare pondere a teritoriului administrativ desfăşurat în zona subcarpatică, unde suprafeţele forestiere deţin ponderi reduse. comune cu suprafeţe forestiere între 1000 şi 2000 ha: Naruja (38,7%), Moviliţa (21%), Varteşcoiu (27,6%), Cârligele (27,3%), Corbiţa (33.3%). Se poate observa că aceste comune, cu un indice de naturalitate relativ scăzut sunt situate în zona piemontană la contactul dealurilor subcarpatice cu zona de câmpie sau în lunca râului Siret, unde s-au dezvoltat păduri de şleau. comune cu suprafeţe forestiere sub 1000ha. În această categorie intră toate comunele din zona de câmpie, unde apar doar suprafeţe izolate de pădure. Cea mai mare parte a suprafeţelor forestiere (peste 83.000ha) se găseşte în zona Munţilor Vrancei, ponderea pădurilor în comunele din această parte fiind în medie de circa 79,5%. - 110 - RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013 Fig.5.1.1.3.Distribuţia pădurilor la nivelul unităţilor administrative din judeţul Vrancea Ecosisteme acvatice Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi transport. În judeţul Vrancea reţeaua hidrografică are o lungime de 1794km şi cuprinde cursuri de apă care au peste 5km fiecare. Cel mai mare bazin hidrografic este Siret cu o lungime totală de 559km, din care 114km pe judeţul Vrancea. Siretul are următorii afluenţi: Trotuş (14km), Zăbrauţi (42km), Şuşiţa (68km), Putna (153km), Râmnicul-Sărat (6km). Datorită condiţiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziţia geografică în cuprinsul Carpaţilor de Curbură, reţeaua hidrografică din Judeţul Vrancea este influenţată de structură, litologia, tectonica fiecărei unităţi hidrogeomorfologice (Chiriac, 2009). Regiunea montană este alcătuită din roci dure şi semidure, slab permeabile în care apele din precipitaţii se scurg cu uşurinţă pe versanţi, contribuind la alimentarea râurilor. Datorită substratului dur şi impermeabil, apele pătrunse în depozite coluviale, deluviale şi proluviale alimentează structurile hidrografice, care în acest sector bazinal, se caracterizează prin debite bogate şi constante. În bazinul montan al râului Putna, deşi energia cinetică a cursurilor de apă este mare şi scurgerea bogată, cantitatea de aluviuni în suspensie este în general redusă (3,8 t/ha la Tulnici), din cauza rezistenţei sporite la eroziune a rocilor. Studiile hidrogeologice pun în evidenţă în această zonă prezenţa unor strate acvifere întinse în toate zonele structurale (Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea). Pânzele freatice, mai puţin cele de adâncime, participă în proporţie de 30% în alimentarea reţelei hidrografice superficiale. Deşi precipitaţiile reprezintă elementul principal în alimentarea râurilor, totuşi în zona montană alimentarea subterană prezintă o mare importanţă. - 111 - RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013 Exceptând râul Siret care formează limita estică a judeţului, râul Putna este principalul colector care străbate teritoriul de la vest către est pe o distanţă de cca. 153km. Suprafaţa bazinului Siret, care se extinde pe toate cele trei trepte de relief este de 2742 km2 din care 31 % aparţin sectorului montan care drenează aproape în exclusivitate flancul estic al Munţilor Vrancei. Fluctuaţiile resurselor de apă ale râurilor se desfăşoară între două momente extreme, reprezentate prin viituri şi secete. O problemă acută ce se impune între preocuparea hidrologilor şi a constructorilor de echipamente higrotehnice este aceea de a cunoaşte caracteristicile viiturilor şi ale secetelor. Această necesitate rezidă din scopul general al analizei oricărui fenomen de risc şi anume estimarea probabilităţii de producere în vederea optimizării sistemelor de siguranţă prin adoptarea măsurilor corespunzătoare de prevenire şi minimalizare a efectelor. Caracteristicile hidrologice din judeţul Vrancea sunt influenţate în mod direct de factori naturali (caracteristicile geologice, geomorfologice şi climatice, gradul de împădurire), dar şi de artificializările hidraulice realizate. Astfel, construcţia complexelor hidroenergetice de pe râul Putna (Greşu), Zăbala (Paltin) şi Siret (Călimăneşti şi Ciuslea-Movileni) au produs modificări ale regimului acestor ape curgătoare cu impact major asupra exploatării biologice din ecosistemele situate în amonte şi aval. Lacuri naturale Unul dintre lacurile naturale importante este reprezentat de Lacul Negru, din bazinul superior al Nărujei, situat în etajul pădurilor de amestec. Suprafaţa lacului este de 13.330m², din care luciul de apă deţine mai puţin de jumătate (46%), restul spaţiului fiind colmatat cu vegetaţie de mlaşină (muşchi) şi de baltă, ceea ce reflectă tendinţa de trasformare într-o mlaştină oligotrofă (Zaharia, 1999).