Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Colectivul de Redacţie / Editorial Board:
Prof. univ. Dr. Leontin Ştefan PÉTERFY (Cluj Napoca) membru corespondent al Academiei Române Conf. Dr. Eszter RUPRECHT (Cluj Napoca) Dr. Dan MUNTEANU (Cluj Napoca) membru corespondent al Academiei Române Prof. univ. Dr. Laszlo RAKOSY (Cluj Napoca) Conf. Dr. Ioan COROIU (Cluj Napoca)
Redactor responsabil / Editor-in-Chief: dr. Tamás SIKE tehnoredactare: dr. Tamás SIKE traduceri (ucr.): Svyatoslav VASKO
Satu Mare – Studii şi Comunicări Revista Muzeului Judeţean Satu Mare
Orice corespondenţă se va adresa: Muzeul Judeţean Satu Mare 440031 Satu Mare B-dul Vasile Lucaciu nr. 21 Tel: +40 261 737526 Fax: +40 261 736761
Acest material este publicat în cadrul proiectului „ BREAKING-THROUG COOLture - European values and common future”, derulat de către Muzeul Judeţean Satu Mare, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene prin Programul Hungary-Slovakia-Romania-Ukraine ENPI CBC Programme 2007-2013 © Muzeul Judeţean Satu Mare Publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor. Editor: Muzeul Judeţean Satu Mare
„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.”
Hungary-Slovakia-Ukraine-Romania ENPI Cross-border Cooperation Programme
Joint Technical Secretariat (JTS) VÁTI Nonprofit Kft. Gellérthegy u. 30-32. H-1016 Budapest, HUNGARY http://www.huskroua-cbc.net E-mail: [email protected]
ISSN 1582-201X
MUZEUL JUDEŢEAN SATU MARE
SATU MARE
STUDII ŞI COMUNICĂRI SERIA ŞTIINŢELE NATURII
XIV
2014
EDITURA MUZEULUI SĂTMĂREAN
CUPRINS
SZABÓ Anna EVALUAREA HABITATELOR DE INTERES 7 FENESI Annamária COMUNITAR IN ARIILE PROTEJATE DE PE MACALIK Kunigunda RAUL TUR
NAGY H. Beáta SPECII DE INTERES COMUNITAR DE 35 LÁSZLÓ Zoltán COLEOPTERE ŞI LEPIDOPTERE ÎN ARIILE NATURALE PROTEJATE RÂUL TUR
NAGY András Attila EVALUAREA IHTIOFAUNEI DIN ARIA 49 IMECS István PROTEJATĂ RÂUL TUR
BENKŐ Zoltán DISTRIBUȚIA BROTĂCELULUI (HYLA 93 GÁBOS Ede ARBOREA) ŞI A IZVORAŞULUI DE KISS István R BALTĂ CU BURTĂ ROŞIE (BOMBINA SZABÓ D. Zoltán BOMBINA) ÎN ARIILE PROTEJATE ”RÂUL TUR”
SZODORAY-PARÁDI Farkas DISTRIBUȚIE, ESTIMĂRI 107 SZODORAY-PARÁDI Abigél POPULAȚIONALE ŞI MĂSURI DE CSŐSZ István MANAGEMENT PENTRU CONSERVAREA SPECIILOR DE LILIECI ÎN ARIILE NATURALE PROTEJATE DE PE CURSUL INFERIOR AL RÂULUI TUR
SIKE Tamás INVENTARIEREA VIDREI (LUTRA 137 LUTRA) ÎN ARIILE PROTEJATE RÂUL TUR
Instrucţiuni pentru autori 147
EVALUAREA HABITATELOR DE INTERES COMUNITAR ÎN ARIILE PROTEJATE DE PE RÂUL TUR
SZABÓ Anna1, FENESI Annamária2, MACALIK Kunigunda2
1Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, Cluj-Napoca 2Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie, Departamentul de Biologie şi Ecologie al liniei Maghiare, Cluj-Napoca
Rezumat. Articolul de faţă prezintă rezultatul studiilor de inventariere, cartare şi caracterizare a habitatelor de interes comunitar din situl Natura 2000 Râul Tur în perioada 2011-2012. Am avut ca scop evaluarea stării de conservare a acestor tipuri de habitate, astfel am înregistrat nu doar gradul de naturalitate, dar şi gradul de invazie cu specii alohtone şi alţi factori biotici, abiotici sau antropici ameninţători. Faptul că în situl studiat sunt patru tipuri de habitate acvatice, cinci tipuri de pajişti şi şase tipuri de păduri de interes comunitar atestă diversitatea remarcabilă şi mozaicată a diferitelor tipuri de vegetaţie pe o arie destul de restrânsă. Naturalitatea tipurilor de habitate este una foarte variabilă, majoritatea fiind influenţate într-un mod negativ de activităţile antropice (desecare, activităţi agricole intensive sau lipsa activităţilor tradiţionale), astfel necesită intervenţii de tip restaurator pentru susţinerea diversităţii. Răspândirea speciilor invazive este o problemă generală în multe tipuri de habitate, care se va agrava în viitorul apropiat.
Summary. Habitats of Community Interest in Túr River Protected Area. Our paper presents the main results of habitat survey conducted in Túr River Site of Community Interest during 2011-2012. The survey’s goal was habitat mapping and conservation status assessment, therefore natural value, alien plant invasion and threatening factor appreciation was documented during field work. The presence of four aquatic, five grassland and six woodland habitat types of community interest testifies a remarkable level of diversity and mosaic settlement of vegetation types in a relatively small area. Nature value score assigned to habitat patches varies considerably due to adverse impact of anthropic activity (draining off, intensive farming, lack of traditional farming practice). Hence, in order to maintain the conservation value, restorative interventions are needed in several cases. Alien plant species dispersion is an overall problem in most habitat types, and further invasions can be expected.
Резюме. Оцінювання хабітатів громадського значення на заповідниках ріки Тур. У даній статті представлені результати досліджень інвентаризації, картографування і характеристики хабітатів громадського значення «Natura 2000 Ріка Тур» у період 2011- 2012 років. Наша мета - оцінювання стану збереження цих типів хабітату, тому я записав не тільки ступінь природності, а й ступінь вторгнення чужорідних видів та інші біотичні, абіотичні й антропогенні загрозливі фактори. Той факт, що на вивченій території є чотири типи водного хабітату, п'ять типів луків і шість типів лісів громадського значення, свідчить про дивовижну різноманітність і мозаїчність типів рослинності на відносно невеликій площі. Натуральність типів хабітатів дуже мінлива. Більшість з них знаходиться під негативним впливом антропогенної діяльності (дренажна робота, інтенсивні сільськогосподарські роботи або відсутність традиційних видів діяльності), що вимагає реставраційного втручання для підтримання різноманітності. Розповсюдження інвазивних видів є загальною проблемою для багатьох типів хабітату існування, які погіршаться в найближчому майбутньому.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 7-34
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Introducere rezultatele studiului separat pentru fiecare grupă. Prin desemnarea siturilor Natura 2000 am creat zone naturale protejate cu valori HABITATE LEMNOASE biologice importante pentru toată Uniunea Europeană. Aceste teritorii au Tipuri de habitate lemnoase evaluate: scopul nu doar de a proteja elementele 9130 Păduri de fag de tip Asperulo- naturii, dar și de a menține pe termen Fagetum lung resursele naturale necesare 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip dezvoltării socio-economice. Odată cu Galio-Carpinetum desemnarea acestor teritorii avem 91E0* Păduri aluviale de Alnus obligația, dar și oportunitatea de a le glutinosa şi Fraxinus excelsior inventaria biodiversitatea și evalua 91F0 Păduri ripariene cu Quercus robur, valoarea lor naturală actuală. Inventarierea Ulmus laevis, Ulmus minor, Fraxinus vegetației, cartarea tipurilor de habitate excelsior sau Fraxinus angustifolia de-a este una primordială în acest proces, lungul râurilor mari fiindcă asociațiile vegetale sunt stratul 91M0 Păduri balcano-panonice de cer biologic de bază, iar majoritatea plantelor şi gorun și animalelor depind de starea și 91Y0 Păduri dacice de stejar şi integritatea acestuia. carpen Scopul studiului era dezvoltarea 92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix aplicării unui management eficient în alba şi Populus alba vederea menținerii sau chiar îmbunătățirii statutului de conservare a habitatelor de Metode de identificare, caracterizare interes comunitar din interiorul sitului şi cartare a habitatelor lemnoase Natura 2000 Râul Tur.Pentru realizarea Pentru cartarea cenozelor de pădure, acestui scop, am avut ca prim obiectiv am utilizat o metodă bazată pe imagini inventarierea, cartarea și evaluarea stării satelitare. Pe baza ortofotoplanurilor, în de conservare a habitatelor de interes poligoane cu aspect omogen delimitate în comunitar, în vederea elaborării și prealabil ţinând cont de variabilitatea implementării unui management integrat reliefului, am stabilit puncte de evaluare eficient. randomizate la cel puţin 500 m unul de În continuare prezentăm habitatele de celălalt (cu excepţia versanţilor cu relief interes comunitar din situl Râul Tur foarte variabil). În fiecare punct s-a grupate în trei categorii: habitate stabilit pe teren un cerc cu raza de 15 m, forestiere, habitate neforestiere (pajiști) și în care fitocenoza lemnoasă a fost habitate acvatice. Ținând cont de caracterizată pe baza unei fişe de evaluare diferențe semnificative existente între cu următorul conţinut: straturi aceste trei grupe privind distribuția și compoziţionale – înălţime, închegare, caracteristicile acestora, prezentăm compoziţie floristică (coronament, strat metodologia de cartare și inventariere și arbori, strat ierbos), strat de muşchi
8 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
(cantitate: pe bază de scară de la 0-3), Prunus avium, Tilia platyphyllos şi Fraxinus lemn mort (cantitate: pe bază de scară de excelsior. la 0-3), specii invazive (specii şi evaluare cantitativă: pe bază de scară de la 0-3), Mărimea actuală și starea de impact antropic (descriere), valoare conservare în sit: naturală (estimat pe o scară de 1-5, 5-cea Comunităţi lemnoase cu fag şi carpen mai ridicată valoare de conservare), au fost identificate în 18 suprafeţe de diametrul a celor mai vaste 5 exemplare probă, în două zone diferite (Turulung- din suprafaţa de probă şi observaţii. Vii şi Oraşu Nou – Dealul Mujdeni). Cele 18 de parcele identificate însumează o 1. Păduri de fag de tip Asperulo- suprafață totală de 427,13 ha (cea mai Fagetum mică de 7,8 ha, cea mai mare de 50,38 Cod Natura 2000: 9130 ha). Asociații vegetale corespunzătoare în Treisprezece cenoze au o valoare sit: Carpino-Fagetum Paucă 1941. naturală ridicată (4-5), reprezentând parcele de păduri mature, cu o Descrierea habitatului: compoziţie variată. Gradul de invazie este Habitat răspândit în zonele de dealuri în general mic în aceste fragmente, și se şi munţi din regiunea pericarpatică a ţării, datorează plantării sau invaziei spontane a reprezentat de păduri de fag și carpen în salcâmului. sit. Pădurile mixte de fag și carpen sunt În parcelele studiate lucrările de caracteristice dealurilor din etajul amenajament forestier sunt aparente, dar nemoral, între 300-800 m. La altitudini de intensitate mică, cu excepţia unei mai mici (până la 700 m) – cum sunt parcele din pădurea Mujdeni. Problema locaţiile din sit – apar pe versanţi umbriţi invaziei speciilor alohtone este mai puţin şi văi, pe soluri eutrofice. caracteristică acestui tip de habitat. Coronamentul este dens, adeseori bistratificat, dominat de fag, iar speciile Factori de periclitare și măsuri de amestec sunt rare. Stratul arbustiv are minime de conservare: acoperire variabilă, iar stratul ierbos este Aceste păduri sunt cel mai puțin format din specii din flora de mull – influențate de impacte antropice dintre Galium odoratum, Asarum europaeum, toate tipurile regăsite în aria protejată, Stellaria holostea, Carex pilosa, Mercurialis deoarece sunt răspândite în zone mai perennis, Dentaria bulbifera (Doniţă et al., puțin frecventate și la o distanță relativ 2005). Cenozele evaluate corespund mare de la așezările umane. Cea mai mare descrierilor din literatură ceea ce priveşte amenințare reprezintă lucrările silvice compoziţia de specii, 4 dintre ele având o neadecvate și în unele cazuri, pășunatul în compoziţie variată chiar şi la nivel de pădure. Factori identificați: extrageri de coronament (făgete amestecate). Dintre masă lemnoasă în cantități mari cu speciile de amestec, Populus tremula, Acer ochiuri de diametru mai mare decât platanoides şi Quercus robur atinge acoperiri dublul înălțimii, includerea altor specii în mai semnificative, mai apare sporadic
9 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) plantație, decât cele caracteristice făgetelor Carici remotae-Fraxinetum Koch ex Faber (plantații cu procent ridicat de Acer 1936 pseudoplatanus, Tilia sp. sau Robinia pseudoacacia, Quercus rubra), tăieri în delict, Descrierea habitatului: depozitare de deșeuri, dezvoltarea excesivă Sunt păduri de luncă, răspândite pe a rețelei de drumuri forestiere în păduri, suprafețe mici, în sit găsim mai ales pășunatul cu oi (pădurea Mujdeni și parcele cenoze tinere. Au coronament format din Muntele Pustiu) urmat de distrugerea dintr-un singur etaj: Alnus glutinosa însoțit stratului de regenerare (semințiș) și cel de Fraxinus angustifolia, mai rar F. excelsior, ierbos și eutrofizare accentuată a solului. Ulmus laevis. Dacă este strat inferior, este Pentru a asigura menținerea și format din specii de sălcii (Salix fragilis, S. îmbunătățirea stării de conservare, este alba) și Acer campestre. Stratul arbustiv este necesar monitorizarea modului în care se frecvent la cenozele mature, format din execută lucrările silvice, menținerea Frangula alnus, Viburnum opulus, Salix speciilor autohtone de amestec, mai ales în cinerea, Sambucus nigra. cenozele cu fag și carpen (Sorbus torminalis, Stratul ierbos este alcătuit din specii Tilia sp., Fraxinus excelsior), dar fără ca hidro- şi higrofile, cum ar fi specii de acestea să ajungă la o acoperire de peste 30- Carex, Iris pseudacorus, Alisma plantago- 40% (problemă mai ales în cazul carpenului aquatica, Caltha palustris, Galium palustre, și speciilor de tei). Polygonum hydropiper, P. mite, Peucedanum Menținerea compoziției specifice palustre, Stellaria aquatica. Habitatul are o naturale în arboret, subarboret și strat valoare conservativă foarte ridicată, mai ierbaceu – este necesar ajustarea mărimii ales dacă este colorat de specii rare cum ochiurilor de tăiere la capacitatea de ar fi Hottonia palustris sau Thelypteris răspândire a speciilor caracteristice din palustris. stratul ierbos. Mărimea actuală și starea de 2. Păduri de stejar cu carpen de tip conservare în sit: Galio-Carpinetum În cursul cartării habitatelor au fost Cod Natura 2000: 9170 identificate 15 locaţii cu această ț Acest habitat – conform defini iei date fitocenoză, pe o suprafaţă totală doar de de Doniță și colab. (2005) - nu a fost regăsit 133,45 ha (inițial habitatul apare cu o în sit, dar este menționat în formularul suprafață de peste 600 ha în formularul standard. standard al sitului). Distribuția petelor 3. Păduri aluviale de Alnus glutinosa este insulară, ceea ce îngreunează şi Fraxinus excelsior protecția lor eficientă. Cenoze aflate în Cod Natura 2000: 91E0* stare foarte bună de conservare și Asociații vegetale corespunzătoare în sit: naturalitate superioară (5) nu au fost Carici brizoidis-Alnetum glutinosae Horvat identificate, majoritatea parcelelor fiind 1938 em. Oberd. 1953 de o naturalitate bună (58,3 ha) sau medie (39,4 ha).
10 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Factori de periclitare și măsuri Fraxinus excelsior sau Fraxinus minime de conservare: angustifolia de-a lungul râurilor mari Scăderea nivelului apei freatice – din Cod Natura 2000: 91F0 motive naturale (secetă continuă în ani Asociații vegetale corespunzătoare în consecutivi) sau antropice (desecare) pot sit: Fraxino-Ulmetum Sanda et Popescu afecta definitiv compoziția și structura 1999 acestor fitocenoze. Fenomenul de desecare, mai ales dacă Descrierea habitatului: este însoțit de perturbări locale (pășunat, În condiții naturale, acest habitat este lucrări de terasament, depozitare de răspândit pe terasele rar inundate de apă deșeuri, tăieri în delict) pot accentua în luncile râurilor. Flora lor este alcătuită expansiunea speciilor invazive lemnoase mai ales din specii nemorale, europene. (Fraxinus penssylvanica, Acer negundo, Robinia Stratul arborilor, cu o închegare de 80- pseudacacia, Prunus serotina), frecvente în 100% a coronamentului, este compus din acest tip de habitat: a fost identificat un două etaje, unul superior alcătuit din grad mediu de invazie (2) pe majoritatea Quercus robur, Fraxinus angustifolia, Ulmus suprafeței acoperite de arinișe (77 ha), iar laevis şi Ulmus minor. numai pe 2.5 ha nu au fost observate Speciile însoțitoare, sporadic întâlnite, specii invazive. sunt Tilia (Tilia tomentosa, T. cordata), Datorită suprafeței restrânse și stării Carpinus betulus, foarte rar Populus alba şi P. nefavorabile de conservare, pentru nigra. Există şi un etaj inferior alcătuit din îmbunătățirea statutului acestui habitat Acer campestre, Malus sylvestris, Pyrus pyraster, Acer tataricum. Stratul ierburilor şi este necesar protecția calității subarbuştilor poate fi variat cu dominarea biotopurilor ocupate, prin oprirea speciilor Rubus caesius, Galium aparine, oricăror lucrări care pot schimba regimul Aegopodium podagraria, Brachypodium hidric al solului sau nivelul apei freatice, sylvaticum, Carex pilosa, Circaea lutetiana, în interiorul și într-o zonă tampon de 500 Dactylis polygama, Eupatorium canabinum, de metri în jurul habitatelor, interzicerii Festuca gigantea, Geranium phaeum, Glechoma totale a tăierilor cu scop de producție, hederacea, G. hirsuta, Geum urbanum, promovării regenerării naturale a Impatiens noli-tangere, Lysimachia nummularia, arborilor și arbuștilor speciilor autohtoni Physalis alkekengi, Polygonatum latifolium, și interzicerii stricte a pășunatului în Salvia glutinosa, Solanum dulcamara, Viola habitat. odorata, V. reichenbachiana. Pentru reconstrucția arinișelor este nevoie de eliminarea speciilor invazive și Mărimea actuală și starea de reconstrucției treptate a parcelelor cu conservare în sit: compoziție total sau parțial derivate. Au fost identificate 34 poligoane de păduri ripariene cu stejar și frasin, 4. Păduri ripariene cu Quercus însumând 533,61 hectare: în Pădurile robur, Ulmus laevis, Ulmus minor, Ristic și Porumbești, Dimașag și Văgășel
11 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
(parcele restrânse), iar în Pădurea lung includerea măsurilor de conservare Mujdeni pe suprafețe mai mari. în amenajamentul silvic pot duce la Majoritatea cenozelor conservă îmbunătățirea statutului de conservare: compoziția caracteristică de specii și – eliminarea treptată a speciilor lemnoase parțial – structura pădurii de vârstă alohtone, reabilitarea rețelei hidrologice medie: aproximativ 433 hectare au grad (cel puțin parțial), păstrarea stratului de de naturalitate foarte bună (5: 154.49 ha) arbuști contribuie creșterea complexității sau bună (4: 278.4 ha). Restul structurale și reabilitarea compoziției de suprafețelor ocupate de acest tip de specii caracteristice. habitat necesită intervenții de reabilitare pentru a atinge gradul satisfăcător de 5. Păduri balcano-panonice de cer conservare (63.24 ha cu naturalitate şi gorun medie, 12.85 ha cu naturalitate slabă). Cod Natura 2000: 91M0 Asociații vegetale corespunzătoare în Factori de periclitare și măsuri sit: Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) minime de conservare: 1969, Carpino-Quercetum cerris Klika 1938. Pădurile aluviale de stejar și frasin sunt cele mai puternic afectate de modificările Descrierea habitatului: regimului hidric, deoarece terasele care Pădurile balcano-panonice de cer şi pot oferi biotop pentru aceste habitate au gorun sunt păduri xero-termofile, care fost întrețesute de zeci sau chiar sute de reprezintă tipul zonal de păduri în ani de sisteme clasice sau moderne de bioregiunea panonică (Borhidi, 2003), iar canalizare și desecare. Regularizarea în bioregiunea continentală (unde se află cursurilor de apă și sistemul de desecare a Ariile Protejate Râul Tur) sunt răspândite condus la scăderea nivelului apei freatice pe versanţii însoriţi a zonelor de câmpie şi dealuri, până la altitudini de 600-800 m. în biotop, dar și la scăderea (adesea Cenozele din Aria Protejată prezintă încetarea completă) a depunerii un singur strat arborescent, de 12-16 m aluviunilor în urma modificării regimului înălţime, cu un coronament mediu-slab de inundații. Alți factori de periclitare închegat (55-75%), compus din Quercus identificați: expansiunea speciilor invazive petraea şi Q. cerris, însoţit de cireş (Cerasus lemnoase (79.9 ha cu grad mediu de avium), jugastru (Acer campestre), într-un invazie, 85.2 ha cu grad scăzut de singur caz de carpen (Carpinus betulus). invazie), defrișări sau tăieri în delict, Fagul a apărut doar în stratul ierbos, iar eliminarea completă a lemnului mort din arţarul tătăresc era caracteristic în stratul parcele, eliminarea stratului de arbuști, arbustiv. Stratul arbustiv are o închegare depozitarea deșeurilor. de 20% (medie), cele mai frecvente specii Pe termen scurt este nevoie în primul fiind păducelul şi lemnul câinesc. Stratul rând de oprirea factorilor care conduc la ierbos este bine dezvoltat, dar în degradarea continuă a habitatului, precum faciesurile dominate de Poacee apar specii depozitarea deșeurilor, tăierile ilegale, ca Brachypodium pinnatum, Poa nemoralis, eliminarea lemnului mort. Pe termen mai
12 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Dactylis glomerata, însoţite de multe specii Alți factori identificați: tăieri ilegale, caracteristice pajiştilor, heliofile sau de depozitare de deșeuri, dezvoltarea excesivă lizieră (Clinopodium vulgare, Euphorbia a rețelei de drumuri forestiere în păduri, cyparissias, Cytisus albus, Veronica pășunatul cu oi (parcele din Muntele chamaedrys); totodată sunt prezente şi Pustiu) – chiar dacă este practicat numai plantele caracteristice pădurilor xero- ocazional, pășunatul distruge stratul de mezofile şi mezofile (Melitis melyssophyllum, regenerare (semințiș) și cel ierbos, totodată Pulmonaria mollis, Lathyrus niger, Symphytum contribuie la eutrofizarea accentuată a tuberosum, Sedum maximum, etc.). solului. Este de remarcat faptul, că una dintre Măsurile de conservare recomandate speciile protejate, Iris aphylla ssp. hungarica, vizează mai ales reabilitarea compoziției apare și în zonele de lizieră a habitatului specifice și extinderea habitatului: 91M0, iar într-un punct de evaluare a fost eliminarea speciilor invazive, conducerea identificat un fragment de populație cu 25 spre tipul natural fundamental de pădure. indivizi vegetativi ai acestei specii. Totodată este absolut necesar interzicerea
strictă a pășunatului în parcele, dar și în Mărimea actuală și starea de liziera pădurii. conservare în sit:
Habitatul este răspândit insular, în total 6. Păduri dacice de stejar şi carpen în opt poligoane (134.35 hectare), având Cod Natura 2000: 91Y0 grad de naturalitate bun (85.88 ha) sau Asociații vegetale corespunzătoare în mediu (48.47 ha). Majoritatea cenozelor se află pe Muntele Pustiu (Turulung Vii), sit: iar unele în pădurea Mujdeni. Carici brizoidis-Quercetum roboris Raţiu et al. 1977, Querco robori-Carpinetum Soó et Pócs 1957, Molinio-Quercetum roboris. Factori de periclitare și măsuri minime de conservare: Descrierea habitatului: Pădurile de cer și gorun reprezintă un În această categorie au fost încadrate habitat rar și particular în cadrul sitului, pădurile de stejar și stejar cu carpen, iar biotpourile potențiale, care ar putea fi aparținând anterior habitatului 9160 ocupate de acest tip de habitat sau pajiști (Păduri sub-atlantice și medio-europene xerofile și termofile au fost plantate cu de stejar cu carpen), care a fost eliminat salcâm sau transformate în culturi de viță din lista habitatelor din România. de vie. În prezent una dintre cele mai Ulterior, după începerea evaluărilor în mari probleme ale pădurilor xerofile este Aria Protejată, habitatul 9160 a fost inclus infiltrarea (și în cenozele caracteristice) a în categoria 91Y0 la nivel național. Acest speciilor alohtone din parcelele adiacente. tip diferă semnificativ de 9160, mai ales Pentru menținerea habitatului este foarte prin prezența unor specii dacice. În cele important oprirea acestor intervenții în ce urmează, redăm principalele viitor: 11.41 de hectare sunt puternic caracteristici ale celor două habitate, dar invadate de salcâm. la capitolele următoare le vom trata
13 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
împreună (cu menționarea tipului transformarea lor în pajiști. Cu ocazia original), deoarece formularul standard evaluărilor a fost identificat pe 1887,48 ha nu face distincție între cele două, iar în 99 poligoane distincte, fiind regăsite măsurile de conservare și factorii de aproape în fiecare trup de pădure din amenințare sunt asemănătoare. regiunea de câmpie a Ariei. Cele mai Este un habitat caracteristic câmpiilor caracteristice fragmente s-au menținut în din zona pădurilor de stejar, a cărui Pădurea Noroieni, Apa, Livada și Weiss. suprafaţă s-a restrâns semnificativ Dintre cele 99 fragmente identificate 51 datorită impactului antropic. Deşi speciile sunt de o naturalitate bună (1003.94 ha) dominante – stejarul, carpenul, mai rar sau foarte bună (147.54 ha), prezentând gorunul – sunt larg răspândite, şi structura și speciile caracteristice habitatului. alcătuiesc comunităţi lemnoase şi în zona Habitatul 91Y0, caracteristic deluroasă, pe versanţi, habitatul 9160 se terenurilor mai ridicate sau poalelor de deosebeşte net de acestea, prin prezenţa deal/munte este mai puțin răspândit. A speciilor exigente la umiditatea solului, fost cartat pe mai puțin de 400 ha (398, caracteristice luncilor. Apare pe soluri 06 ha), în 23 fragmente distincte, de hidromorfe, sau pe soluri cu pânză regulă în vecinătatea stejăretelor de luncă freatică înaltă. (9160). În stratul arborescent stejarul este însoţit de plop tremurător, anin negru, tei Factori de periclitare și măsuri pucios, jugastru, iar stratul arbustiv este şi minime de conservare: mai variat în specii – caracteristici fiind Aceste păduri sunt puternic influențate cruşinul (Frangula alnus), călinul (Viburnum de impactul antropic, mai ales în ceea ce opulus), pe lângă care apar specii cu privește regimul hidric specific al preferinţe mai largi de habitat (Crataegus habitatului 9160, dar și datorită monogyna, Rosa canina, Ligustrum vulgare, pășunatului – aceste păduri au de regulă Corylus avellana, etc.). Stratul ierbos este bine dezvoltat, atingând acoperiri de până un strat ierbos dens. Factori identificați: la 90-100%, cu prezenţa constantă şi extrageri de masă lemnoasă în cantități abundentă a speciei Carex brizoides, lângă mari cu ochiuri de diametru mai mare care apare şi Agrostis stolonifera cu acoperiri decât dublul înălțimii: această practică semnificative. Alte specii cheie din stratul facilitează regenerarea stratului arbustiv și ierbos sunt: Molinia caerulea, Deschampsia arborescent, dar duce la dispariția locală a caespitosa, Festuca gigantea, Lysimachia speciilor caracteristice din stratul ierbos, vulgaris, L. nummularia, Polygonum hidropiper, și periclitează supraviețuirea rogozului P. bistorta, etc. (Carex brizoides); reabilitarea sistemului de desecare în și lângă păduri (acest factor a Mărimea cenozelor şi starea de condus la desecarea multor parcele în conservare actuală: trecut, azi este un factor mai puțin Habitatul 9160 era probabil cel mai important datorită lipsei de întreținere a răspândit tip de habitat în Aria Protejată sistemului); plantare de Robinia pseudacacia înainte de tăierea masivă a pădurilor și
14 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
și Prunus serrotinus, sau infiltrarea lor din Descrierea habitatului: parcelele adiacente; tăieri ilegale; Se dezvoltă în luncile râurilor, la depozitare de deșeuri; dezvoltarea marginea albiei, fiind adaptat la surplus de excesivă a rețelei de drumuri forestiere în apă și depozitării de aluviuni, cel puțin de păduri; pășunatul și incendierea pajiștilor două ori pe an: primăvara şi toamna. De adiacente și a lizierei de păduri. Schimbări regulă se formează un singur strat de arbori din sălcii (Salix alba, Salix fragilis) compoziționale de lungă durată pot fi și și/sau din plop alb (Populus alba). consecința executării necorespunzătoare a Structura pădurii bine-conservate este tăierilor, respectiv extragerea cu precădere una tipică a pădurilor galerie, cu arbori a stejarului. Pe termen scurt, în cazul acestui ramificați, în care lianele (Humulus lupulus, habitat este necesară monitorizarea Clematis vitalba) sunt abundente, şi cu un speciilor invazive şi eliminarea acestora – strat arbustiv bine dezvoltat. Habitat eliminarea totală a speciei Prunus serrotina considerat comun în luncile joase ale râurilor de câmpie, fiind de obicei în stare și salcâmului se poate realiza doar prin degradată datorită lucrărilor efectuate în intervenții repetate; în parcelele cu albia şi malul râurilor. Drenajul, regularea exemplare mature de specii invazive, albiei şi construirea barajelor pentru a acestea se vor elimina prioritar la tăieri, preveni inundaţiile au dus la secarea dar drajonii și semințișul vor trebui acestor habitate care afectează negativ monitorizaţi pe termen lung și eliminaţi compoziţia vegetală şi starea de în continuare. Ca și în cazul altor habitate conservare a speciilor dependente de apă. de pădure, trebuie oprit real pășunatul, Tocmai de aceea, habitatele bine abandonarea deșeurilor și incendierea dezvoltate, cu compozie şi structură lizierei. În amenajamentul silvic se vor corespunzătoare reprezintă o valoare încadra lucrările de îngrijire a semințișului conservativă semnificativă. autohton, cu accent deosebit pe stejar, respectiv păstrarea unor arbori bătrâni și Mărimea cenozelor şi starea actuală a lemnului mort. Pentru îmbunătățirea de conservare: statutului de conservare este necesar pe Au fost identificate 27 poligoane de termen lung inițierea unor lucrări de zăvoaie, pe o suprafaţă totală de 102,63 reabilitare a regimului hidric caracteristic ha. Majoritatea acestor cenoze sunt acestui habitat (strat de apă freatică dominate de Salix alba și Salix fragilis, bine apropiată de suprafață). dezvoltate sau în regenerare, situate pe lunca inundabilă a râului Tur. S-au 7. Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix identificat două fragmente de plantații de alba şi Populus alba plop (insula Turului – partea vestică a Cod Natura 2000: 92A0 sitului și pădurea Cicaso – Agriș), unde Asociații vegetale corespunzătoare în vegetația spontană prezintă speciile sit: Salici-Populetum Meijer-Drees 1936 caracteristice habitatului 92A0. Acestea pot fi subiectul unor intervenții de
15 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) restaurare a habitatelor pe termen lung. 6410 Pajişti cu Molinia pe soluri Majoritatea fragmentelor au o naturalitate calcaroase, turboase sau argiloase medie (59.8), 35 hectare au o compoziție (Molinion caeruleae) și structură cvasi-naturală, dar nu a fost 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi identificată nici o parcelă cu naturalitate înalte higrofile foarte ridicată. 6440 Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii Factori de periclitare și măsuri 6510 Pajişti de altitudine joasă minime de conservare: (Alopecurus pratensis, Sanguisorba Zăvoaiele de sălcii și plopi sunt officinalis) amenințate de aceeași factori, care au fost listate și în cazul pădurilor aluviale. Metode de identificare, caracterizare Factorii care pot schimba calitatea şi cartare a pajiștilor biotopului sunt: regularizările cursului de Am utilizat o metodă comună la toate apă, scăderea cantităților de aluviuni, cenozele de pajişti: pe baza modificarea regimului de inundații, ortofotoplanurilor am ales arii mari poluarea apei, depozitarea deșeurilor. omogene. Fiecare tip de habitat a fost Compoziția specifică este și în acest caz caracterizat pe teren pe baza unei fişe de afectat – chiar mai accentuat, decât în evaluare cu următorul conținut: cazul pădurilor ripariene, de invazia denumirea asociației identificate, speciilor alohtone lemnoase (Amorpha utilizarea terenului (curentă, în trecut – fruticosa, Fraxinus penssylvanica, Acer negundo, dacă pot fi identificate), date despre Robinia pseudacacia), dar și ierbacee. impactul utilizării (nivelul apei, pășunat, Viteza regenerării depinde de regimul cosit, incendiere, lucrări de sol, altele), hidrologic, de cantitatea apei, de compoziție floristică (specii dominante, abundenţa speciilor invazive şi de practici edificatoare, caracteristice), specii invazive de silcivultură. Dacă aceşti factori de (specii şi evaluare cantitativă: pe bază de periclitare sunt remediaţi, ne putem scară de la 0-3), specii rare, specii aştepta la o regenerare naturală rapidă, indicatoare, valoare naturală (estimat pe o deoarece speciile edificatoare au o scară de 1-5, 5-cea mai ridicată valoare de mobilitate bună. Dacă sprijinim procesele conservare). naturale fără intervenții, aceste cenoze vor atinge o complexitate structurală și 1. Pajişti stepice subpanonice specifică apropiată de cea naturală. Cod Natura2000: 6240* Asociaţiile vegetale corespunzătoare: HABITATE NEFORESTIERE / În sit: Festucetum valesiaco-rupicolae Csűrös et PAJIŞTI Kovács 1962; Koelerietum macranthae (Răvăruţ et al. 1976) Popescu et Sanda Tipuri de habitate evaluate (Cod 1988; În România, pe lângă cele amintite Natura 2000, denumire): mai sus: Medicagini minimae-Festucetum 6240* Pajişti stepice subpanonice valesiacae Wagner 1941, Pulsatillo-Festucetum
16 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) rupicolae (Dostál 1933) Soó 1963; protecție în România. Acest tip de Botriochloëtum ischaemi (Krist. 1937) Pop vegetație este amintită si în literatura de 1977; Agrostio-Festucetum valesiacae specialitate (Karácsonyi, 1995), sub forma Borisavljevič et al.1955; Thymo pannonici- de asociaţia “Medicagini-Festucetum valesiacae Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992; Wagner 41” de la Turulung-Vii. Danthonio-Chrysopogonetum grylli Boşcaiu (1970) 1972; Campanulo lingulatae-Brometum Mărimea cenozelor şi starea de riparii (Roman 1974) Sanda et Popescu conservare actuală: 1999; Stipetum capillatae (Hueck 1931) Este un habitat cu răspândire insulară, Krausch 1961; Festuco rupicolae-Caricetum având fragmente mici (de la 0,03 ha până humilis Soó (1930) 1947; Salvio nutantis- la 3,49 ha), însumând în total o suprafață Paeonietum tenuifoliae Mititelu 1990 (Gafta de 6,92 ha. Au fost identificate 11 & Mountford 2008). fragmente dintre care una singură are o naturalitate foarte bună și numai două nu Descrierea habitatului: sunt amenințate de invazia salcâmului. Potrivit sistemul român de habitate Cenoza cu naturalitate și diversitate (Doniță et al. 2005), această fitocenoză ridicată are o structură relativ omogenă, poate fi inclusă în categoria R3414 – prezență echilibrată a poaceelor și Pajişti ponto-panonice de Festuca valesiaca. dicotiledonatelor, specii caracteristice Este relativ larg răspândită, dar mai ales în prezente în număr semnificativ (5-8), afara lanţului Carpatic. Din partea chiar și cu specii rare. Strat arbustiv cu central-vestică a ţării este amintit doar din Cheile Turzii şi Carei (Doniţă et al. 2005). acoperire sub 15%, fără specii invazive. De regulă este răspândită pe sol scheletic, Celelalte cenoze au o naturalitate mai redusă deoarece pe lângă speciile unde apare chiar roca la suprafaţă, iar dominante caracteristice habitatului acoperirea vegetaţiei este în medie 80% (Festuca valesiaca, Koeleria macrantha), apar (în unele staţiuni sub 60%). Lângă Festuca valesiaca sunt constant prezente Koeleria doar puține specii ale pajiștilor xerofile și cristata, Botriochloa inschaemum, Phleum xero-mezofile, cu infiltrare puternică a phleoides; iar dintre dicotiledonate Potentilla speciilor de pădure sau generaliste, și/sau arenaria, Seseli osseum apar în fiecare cu grad mic-mediu de invazie. fragment cu valoare naturală ridicată. În Naturalitatea medie a acestui tip de zonele de lizieră pajiştea xerofilă habitat este de 3,72. Fragmentele evaluate alternează cu fragmente de pajişti mezo- în cursul anului 2011 pe Muntele Pustiu xerofile cu Brachypodium pinnatum. se aseamănă cu cele descrise din regiunea Fragmentele de pajişti sunt habitatele Cserhát, Ungaria (Sedo acris-Festucetum preferate ale speciei Iris aphylla ssp. valesiacae, Borhidi 2003). hungarica, specie protejată prin anexa 2. a Directivei Habitate, inclusă şi în Factori de periclitare și măsuri formularul sitului. În câteva fragmente minime de conservare: crește Orchis mascula, specie de orchidee Abandonarea practicilor tradiționale rară în zonă, dar fără statut legal de de utilizare a terenului (a cositului și/sau
17 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) pășunatului extensiv) duce la invazia Cod Natura2000: 6410 arbuștilor în pajiști. Este foarte dăunător Asociaţii vegetale: Junco-Molinietum plantarea speciilor alohtone invazive în Preising 1951, Peucedano rocheliani - perimetrul pajiștilor și în principal al Molinietum coeruleae Boşcaiu 1965, Molinio salcâmului (Robinia pseudoacacia). Doar o – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soo suprafață mică (0,44 ha) este invadată mai 1933 (Gafta & Mountford 2008) grav de salcâm, dar în majoritatea Descrierea habitatului: fragmentelor se regăsește specia, ceea ce Pajiștile de Molinia caerulea sunt înseamnă o amenințare generală prezente la altitudini de 300-450 m în semnificativă, având în vedere capacitatea depresiuni cu pante foarte uşor înclinate. de răspândire vegetativă a salcâmului. Acest tip de habitat are o formă specifică Dintre speciile problematice care se prezentă doar în câteva regiuni ale ţării, şi răspândesc în aceste habitate amintim anume în Ţara Oaşului din Maramureş şi speciile autohtone de talie mare: Depresiunea Vad din Transilvania (jud. Calamagrostis epigeios, Phragmites australis (invazii interne), speciile ruderale (Cirsium Braşov) (Doniță et al. 2005). Habitatele identificate în situl studiat se încadrează sp., Eryngium campestre) și tufărișuri (Prunus în acest tip de habitat specific, fapt ce spinosa, Crataegus monogyna, Rosa sp., poate fi explicat prin apropierea Juniperus communis, Viburnum lantana, Cornus sanguinea). geografică a celei două regiuni (Țara Persistența acestor tipuri de habitate Oașului și Câmpia Turului) şi tendința nu depinde în mod necesar de speciilor de a migra între ele (Karácsonyi 1995). Structura fitocenozei este compusă management activ, însă pășunatul din două etaje cu speciile dominante în extensiv este considerat un mod etajul superior (20-120 cm), şi respectiv tradițional de utilizare a stațiunilor. În Molinia coerulea, specii de Carex, Juncus lipsa pășunatului, suprafețele deschise se conglomeratus, Agrostis stolonifera, Gentiana pot menține și prin cosit, în acest caz se pneumonanthe, Succisa pratensis dar şi specii recomandă cosirea o dată în doi ani, după mai puţin înalte cum ar fi Nardus stricta. fructificarea dicotiledonatelor. Etajul inferior este realizat de Hypericum Controlul speciilor invazive și speciilor maculatum, Potentilla erecta şi Lysimachia autohtone lemnoase după instalarea numullaria şi un strat bogat de muşchi pâlcurilor închegate, mai ales a (Sanda et al. 2005). salcâmului, este foarte greu. Dacă controlul mecanic repetat nu ajută la Mărimea cenozelor şi starea de eliminarea speciilor nedorite, se poate conservare actuală: recurge la utilizarea ierbicidelor în mod Pajiștile edificate de iarba albastră țintat și cu mare grijă. (Molinia caerulea) sunt reprezentate prin doar două fragmente în Ariile Protejate: 2. Pajişti cu Molinia pe soluri una mai mare, de 4,1 ha în apropierea calcaroase, turboase sau argiloase orașului Livada, și una mai mică (1,49 ha), (Molinion caeruleae)
18 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) aflată între terenuri arabile abandonate, în Factori de periclitare și măsuri zona Prilog Vii. Ambele cenoze minime de conservare: identificate au fost incluse în clasa 4 de Abandonarea practicilor tradiționale naturalitate, mai ales datorită regimului de utilizare a terenurilor, dar și hidric periclitat și a invaziei de arbuști. intensificarea pășunatului cu oi sau Cenoza din apropierea oraşului Livada mecanizarea cositului (mașini grele) pot adăpostește o populație de narcise duce la degradarea acestor habitate (Narcissus angustifolius), iar cea de la Prilog insulare și foarte sensibile. Dezvoltarea indivizi de Spirea salicifolia – ambele specii sistemelor de desecare duce la uscarea sunt rare în zona studiată. acestui tip de habitat, în urma căruia Iarba albastră apare în abundență în fitocenoza pierde caracterul specific și stratul ierbos al pădurilor de stejar din speciile caracteristice. În prezent zona Livada, denotând faptul că însuși răspândirea speciilor invazive nu pajiștile sunt de origine secundară, periclitează grav pajiștile cu Molinia din formate după tăierea pădurilor. Ariile Protejate, în structura lor se Compoziția specifică a pajiștilor este infiltrează doar puține specii alohtone aproape identică cu cea a poienilor de (Stenactis annua, Ambrosia artemisiifolia) în pădure dominate de Molinia. cenozele ruderalizate (la marginea Fragmentul din zona orașului Livada se drumului). Înlăturarea lor nu necesită găsește lângă pădure, este pășunat intervenții active, deoarece nu sunt ocazional, ceea ce nu oprește însă invazia capabile de invazie în interiorul pajiștii, de arbuști (sălcii și răchite). În primăvara datorită puterii scăzute de competitivitate. anului 2012 fragmentul a fost intens În viitor însă invazia speciilor alohtone incendiat, ceea ce a cauzat nu doar lemnoase (ex.: Amorpha fruticosa, Prunus dispariția stratului de litieră (cu posibil serrotina, Robinia pseudacacia) este un efect pozitiv asupra pajiștii), dar și arderea pericol real, datorită prezenței lor în stratului de turbă, care era încă prezent habitatele adiacente. fragmentar în zonă și a contribuit la Unde acest tip de habitat a fost menținerea regimului hidric specific al abandonat de utilizarea terenurilor, acestor pajiști. reintroducerea utilizării ca fânață ar fi În apropierea satului Prilog Vii, cenoza foarte recomandată pentru susținerea dominată de iarba albastră este cel mai diversității. Cositul trebuie făcut târziu diversificat fragment de pajiște din zonă. (sfârșitul lui august) o dată pe an, la câte Deoarece este instalat între parcele de doi ani, fără utilaje grele. Biomasa trebuie teren arabil abandonat și pajiști aluvionale, îndepărtată după cosit. Deși momentan posibilitatea schimbului de specii, șansele nu sunt invadate, aceste fitocenoze de regenerare în caz de distrugere, sunt trebuie monitorizate pentru o intervenție mult mai mici, decât în cazul fragmentului urgentă la prima apariție a speciilor din Livada. alohtone invazive perene.
19 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Deoarece este un tip de habitat care înalte locuri din zona studiată. Totodată, necesită prezența abundentă a apei, habitate asemănătoare se pot dezvolta dar restaurarea nivelului pânzei freatice în într-o formă mai puţin tipică şi doar locurile cu sistem de drenaj va ajuta câteva specii caracteristice în zone cu regenerarea acestor cenoze. altitudine mai joasă, dacă factorii abiotici sunt daţi (semiumbră, umiditate ridicată). 3. Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile Mărimea cenozelor şi starea actuală Cod Natura2000: 6430 de conservare: Asociaţiile vegetale corespunzătoare: Deşi s-a făcut evaluarea şi cartarea Asociaţiile care intră în clasa Filipendulion pădurilor de fag, datorită altitudinii joase se pot încadra în acest tip de habitat, (max. 400 m) a sitului studiat, asociația astfel Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu tipică de Telekio-Petasitetum nu s-a 1967) Resmeriţă et Raţiu 1974 (Syn.: identificat în zonă. Alte asociații Petasitetum hybridi, Aegopodio-Petasitetum asemănătoare care s-au identificat pot fi hybridi), Filipendulo-Geranietum palustris încadrate în asociația Lysimachio vulgaris- Koch 1926, Lysimachio vulgaris – Filipenduletum ulmariae (Sanda et al. 2005). Filipenduletum ulmariae Balatova-Tulackova Aceste habitate sunt caracterizate şi 1978, Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum identificate prin prezența speciei Niemann et al. 1973 (Gafta & Mountford Filipendula ulmaria în diferite fitocenoze de 2008). păduri umede (în principiu în păduri ripariene mixte). Datorită factorilor Descrierea habitatului: abiotici aparte (semiumbră, umiditate Este o asociaţie a habitatelor ridicată) și această asociație vegetală apare semiumbrite cu o însemnată umiditate doar sporadic în situl studiat. Pe lângă atmosferică, tipică văilor, în lungul şi pe Filipendula alte specii caracteristice sau flancurile pâraielor sau a depresiunilor importante pot fi Lysimachia vulgaris, lungi din pădure. Altitudine tipică a Geranium palustre şi specii cu caracter acestei asociaţii este de 550-1100 m, deci higro-mezofil: Epilobium hirsutum, zona colinară şi montană. Buruienişul Eupatorium canabinum, Iris pseudacorus, este caracterizat prin prezenţa speciilor de Lythrum salicaria, Sanguisorba officinalis, talie mare, cu frunze mari şi late, higrofile, Veronica longifolia, Valeriana officinalis, cum ar fi speciile de Petasites, de Cirsium, Aegopodium podagraria, Scirpus sylvaticus. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Angelica Acest tip de cenoză a fost găsită doar sylvestris, Valeriana officinalis, Mentha în 8 locuri în zona studiată, cu o suprafață longifolia, Epilobium hirsutum, E. parviflorum, totală doar de 3.36 ha, fiind una dintre Lythrum salicaria (Doniță et al. 2005). habitatele cele mai restrânse la extindere. Deoarece aria studiată are o altitudine Totodată, aceste cenoze conţin doar o mai joasă (max. 400 m) acest tip de parte din speciile caracteristice acestor habitat are o răspândire sporadică şi mai habitate. Am găsit doar două locații (0,15 ales pe marginea văilor şi pâraielor din ha) cu cenoze bine dezvoltate, în locuri zona pădurilor de fag, deci la cele mai
20 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) potrivite și dominate de mai multe specii antropice. Umbrirea habitatului prin înalte higrofile, caracteristice acestui tip copaci solitari (Salix sp., Alnus sp. etc.) de habitat, fără disturbare şi plante ajută speciile înalte hidrofile cu frunze invazive. mari să fie mai competitivi față de speciile de Poaceae. Pentru extinderea efectivelor Factori de periclitare și măsuri mici se poate crea teren potrivit prin minime de conservare: tăierea copacilor în pădurile de Alnus sau Pășunatul și călcarea animalelor are un prin cosirea mlaștinilor sau pajiștilor efect foarte negativ asupra acestor umede adiacente (observații directe susțin habitate. Tăierile masive în pădurile că în aceste cazuri ajutăm apariția adiacente mai ales prin folosirea mașinilor speciilor înalte hidrofile cu frunze mari). grele pentru exploatare iarăși pot afecta Sunt necesare studii privind restaurarea aceste habitate. Apropierea rețelelor de sau crearea acestor tipuri de habitate. trafic, comunicare și urbanizare pot reduce naturalitatea cenozelor prin 4. Pajişti aluviale ale văilor râurilor prezența speciilor generaliste și ruderale din Cnidion dubii (deseori nitrofile, de ex. Urtica dioica), prin Cod Natura2000: 6440 Asociaţiile vegetale corespunzătoare: depozitarea deșeurilor, prin dezvoltarea Ranunculo repentis-Alopecuretum pratensis, sistemelor de drenare și canalizare. O Agrostio-Festucetum pratensis Soó 1949, amenințare reală este răspândirea Agrostietum stoloniferae, Agrostio- speciilor invazive și deteriorarea Deschampsietum caespitosae Ujvárosi 1947, habitatelor prin prezența lor. Din fericire Cirsio cani-Festucetum pratensis Májovsky ex doar două locații sunt invadate de specii Ruzicková 1975 (Gafta & Mountford alohtone, mai ales de Amorpha fruticosa, pe 2008). o suprafață afectată destul de restrânsă (2,46 ha). Sunt și procese biotice și Descrierea habitatului: abiotice naturale care pot afecta aceste Aceste pajiști s-au dezvoltat de-a lungul cenoze, cum ar fi: acumularea râurilor, în locuri plane sau uşor înclinate, materialelor organice, desecare sau cu exces de umiditate. Literatura de creșterea acoperirii startului arbustiv. specialitate împarte acest tip de vegetaţie Activitățile de management ar trebui să în două subcategorii. Unele fitocenoze reducă suprafața arbuștilor în regenerare sunt dominate de speciile Deschampsia și cu abundență sporită și să elimine caespitosa şi Agrostis stolonifera şi sunt speciile invazive. Ar fi foarte indicat caracteristice regiunilor colinare, iar asigurarea nivelului optim a apei pentru celelalte tipuri de fitocenoze sunt acest tip de vegetație. Ca o metodă de dominate de Agrostis stolonifera cu alte conservare pe termen lung este indicată ierburi de talie mijlocie. În aria studiată, pe luncile cu umiditate de exces fitocenozele asigurarea naturalității tipurilor de din a doua categorie au o răspândire vegetație adiacente (păduri aluvionare, semnificativă (Doniță et al. 2005). pajiști umede, mlaștini etc), fără disturbări
21 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Specia caracteristică a acestui habitat Sanguisorba officinalis). În cazul efectivelor este Agrostis stolonifera în amestec cu mai extinse putem observa o Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Poa heterogenitate mozaicată datorită trivialis. Există o tranziție greu de microdepresiunilor, unde nivelul apei delimitat între acest tip de habitat și cel al freatice este mult mai ridicată şi apar pajiștilor de altitudine joasă (vezi mai jos) specii hidrofile. În efectivele mai uscate dominată de Festuca pratensis şi Poa apar specii mezo-xerofile, dar acoperirea pratensis, speciile dominante şi edificatoare buruienilor şi a speciilor invazive este mai fiind comune (Poa pratensis, Alopecurus puţin de 1%. Însă majoritatea habitatelor pratensis, chiar şi Festuca pratensis, Agrostis identificate și încadrate în acest tip au o stolonifera). Totuși, aceste pajiști aluviale naturalitate mai redusă, unde lipsește sunt mai “umede”, fără elemente etajul superior și/sau dicotiledonatele de mezofile. Dintre speciile dicotiledonate talie mare au o prezență sporită (ex. apar cu abundență mare speciile Daucus Anthriscus sylvestris, Symphytum officinale). În carota, Medicago lupulina, Trifolium repens, concluzie, naturalitatea medie a acestui tip Potentilla reptans, Lotus corniculatus, de vegetație în situl studiat este 3,31 Ranunculus repens, Lysimachia nummularia, ±0,81, majoritatea terenurilor fiind într-o Rorippa sylvestris, Eleocharis palustris. Aceste stare de conservare nesatisfăcătoare. De pajiști au o valoare furajeră ridicată, fiind obicei sunt pajiști cu diversitatea specifică de regulă cosite de localnici. Specia ridicată, dar folosința extensivă sau Sanguisorba officinalis apare cu mai mare abandonul terenurilor duce la degradarea precădere în acest tip de vegetație decât acestora. Sunt doar câteva efective cu în pajiștile joase (Doniță et al. 2005). naturalitate foarte ridicată, monitoringul şi conservarea acestora fiind o prioritate Mărimea cenozelor şi starea de pe termen scurt şi lung. conservare actuală: Cel mai extins tip de vegetație în situl Factori de periclitare și măsuri studiat, cu o suprafață totală de 2298,83 minime de conservare: ha. Am identificat acest tip de vegetație în Diferite activități legate de agricultură, 268 de parcele. Suprafața medie a acestor cum ar fi transformarea pajiștilor în teren terenuri este de 8,57 ha, iar privind locația arabil, intensificarea pășunatului cu oi, acestor parcele, ele sunt împrăștiate pe mecanizarea cositului (mașini grele), toată suprafața sitului studiat, dar apar transformarea terenurilor în plantații de mai ales în apropierea Râului Tur şi alte salcâm, salcie, plop etc., poluarea cu pâraie care străbat situl. În 106 parcele îngrășăminte chimice şi pesticide, (62,44 ha) am găsit efective cu diversitate incendierea pajiștilor (mai ales a celor specifică ridicată, sau chair foarte ridicată, abandonate), de obicei primăvara, fără specii invazive sau buruieni, cu dezvoltarea sistemelor de desecare structură etajată și multe specii de plante. afectează negativ acest tip de habitat. Pe În efectivele mai umede apar specii rare, de altă parte, abandonarea practicilor specialiste (de ex. Thalictrum flavum, tradiționale de utilizare a terenurilor (mai
22 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) ales cosit; dau și pășunat) duce la pășunatului extensiv (max. 1 UVM/ha) și acumularea litierei care schimbă cu bovine în loc de oi. În scop de compoziția şi structura vegetației și duce conservare (dacă nu se utilizează de la apariția și răspândirea arborilor şi localnici): se recomandă cositul (cel puțin arbuștilor, şi terenurile se pot transforma o dată pe an). Reprimarea (tăierea) în tufărișuri de Prunus spinosa, Rosa canina, arbuștilor trebuie să fie riguroasă și se Crataegus monogyna, Salix sp., etc. execută în afara sezonului de vegetație, cu Răspândirea speciilor invazive şi a altor deteriorarea minimă posibilă a solului. Se specii problematice dăunează grav acestor recomandă reabilitarea regimului de pajiști. Speciile cele mai des întâlnite sunt inundații apropiate de cel natural în 5- Amorpha fruticosa, Helianthus sp., 10% din suprafața totală (Seffer et al. Echinocystis lobata, Solidago canadensis, Acer 2008). negundo, Fraxinus penssylvanica. Dintre acestea Amorpha fruticosa şi Helianthus 5. Pajişti de altitudine joasă tuberosus constituie amenințări reale care (Alopecurus pratensis, Sanguisorba necesită intervenții urgente. Din fericire officinalis) sunt doar 5 terenuri care sunt infestate cu Cod Natura2000: 6510 specii invazive într-o măsură foarte mare, Asociaţiile vegetale corespunzătoare: dar este îngrijător că în jumătate din Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. ex Scherrer terenuri este prezentă cel puţin o specie 1925, Poetum pratensis Răv., Căzac. et alohtonă în răspândire. Turenschi 1956, Ranunculo repentis – Pentru menținerea acestor pajiști avem Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933, nevoie de inițializarea unui sistem de Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949 monitorizare în cazul efectivelor cu (Gafta & Mountford 2008). naturalitate sporită, pentru intervenții Descrierea habitaului urgente în cazul depistării semnelor de În acest tip de habitat se încadrează degradare. Astfel de semne pot fi: pajiştile danubiano-pontice de Poa reducerea numărului și diversității pratensis, Festuca pratensis şi Alopecurus speciilor dicotiledonate (datorită pratensis, caracteristic luncilor râurilor la o intensificării cositului sau pășunatului), altitudine de 100-350 m şi pajiştile daco- apariția speciilor cu caracter ruderal (după getice de Arrhenatherum elatius abandonarea cositului), reducerea caracteristice unor altitudini mai ridicate înălțimii vegetației (semn de desecare). (350-700 m). Datorită acestei diferenţe de Pe termen lung trebuie avut în vedere altitudini, primul tip de vegetaţie este și respectat modul tradițional de utilizare răspândită de-a lungul Râului Tur. Relieful (de ex. dacă au fost folosite ca fâneață sau tipic al acestor habitate este un teren plan pășune, perioada cositului) a acestor sau cu pante foarte slab înclinate pe pajiști (Halada et al. 2011). Dacă terasele râurilor din câmpie. Este foarte managementul tradițional a fost bogată în specii şi structura vegetaţiei este pășunatul, este recomandat asigurarea alcătuită din două etaje ierboase. Etajul
23 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) superior ajunge la o înălţime de 35-45 cm categoria Cnidion dubii (6440), deoarece şi este dominat de speciile Poa pratensis, speciile edificatoare a celor două Festuca pratensis, Dactylis glomerata, fitocenoze din familia Poaceae (Festuca Agropyron repens, Agrostis stolonifera, pratensis, Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Alopecurus pratensis, Juncus effusus, Trifolium Agrostis stolonifera etc.) apar în diferite pratense, Ranunculus acris. Etajul inferior combinaţii şi abundenţe în funcţie de este reprezentat de Lotus corniculatus, locaţie, nivel de apă, folosinţă de teren. Trifolium repens, Ranunculus repens, Carex Astfel, cele două tipuri de habitate apar hirta, Lysimachia nummularia, Potentilla intercalate şi se pot găsi şi stadii reptans, Galium palustre. Evidenţierea intermediare sau mixte între cele două speciei Sanguisorba officinalis în denumirea tipuri. tipului de habitat poate fi interpretat În 88 parcele (56 ha) am găsit cenoze greşit, deoarece prezenţa acestei specii nu naturale, valoroase. Aceste cenoze au o este obligatorie, deşi apariţia într-o diversitate specifică foarte ridicată, fără cantitate semnificativă ridică valoarea specii invazive sau buruieni, cu o conservativă a habitatului. Specia are o heterogenitate mozaicată datorită distribuţie largă în diferite habitate cu microdepresiunilor, unde nivelul apei umiditate ridicată, astfel nu poate fi privit freatice este mult mai ridicat şi apar specii ca o specie caracteristică sau edificatoare hidrofile. acestei habitate (Doniță et al. 2005). Naturalitatea medie a acestui tip de Sunt pajiști sistematic cosite, mai rar vegetaţie în situl studiat este 3,05 ± 0,76, pășunate. Dacă sunt utilizate ca fânațe, majoritatea terenurilor fiind într-o stare ele mențin o fitodiversitate ridicată. Dacă de conservare nesatisfăcătoare. De obicei sunt pajişti cu diversitatea specifică managementul devine intensiv, și se aplică ridicată, dar desecarea, folosinţa extensivă îngrășăminte, diversitatea speciilor scade. sau abandonul terenurilor duce la
degradarea acestora. Sunt doar câteva Mărimea cenozelor şi starea de efective (18) cu naturalitate foarte conservare actuală: ridicată, monitoringul şi conservarea Un tip de vegetaţie cu arie extinsă în acestora fiind o prioritate pe termen scurt situl studiat, cu o suprafaţă totală de şi lung. 583,04 ha, fiind al doilea în şirul comunităţilor de pajişti, după pajişti Factori de periclitare: aluvionare inundabile (cod Natura 2000: Sunt asemănătoare cu tipul de habitat 6440). Am identificat acest tip de 6440. Dintre speciile invazive care se vegetaţie în 185 de parcele. Suprafaţa instalează în acest tip de habitat putem medie a acestor terenuri este de 3,15 ha, enumera: Helianthus sp., Echinocystis lobata, cu multe parcele mici în partea estică a Solidago canadensis, Reynoutria japonica, x sitului, şi cu suprafeţe mai mari în partea bohemica. Abandonul cositului duce la vestică. Habitatele identificate aparţinând răspândirea periculoasă a speciei Amorpha acestui tip de vegetaţie în aria studiată fruticosa. Se pot aminti şi specii invazive sunt greu de distins de pajiştile umede din anuale, cum ar fi Stenactis annuua, Erigeron
24 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) canadensis, Ambrosia artemisiifolia, dar aceste Doniţă et al., 2005 şi Gafta şi Mountford, specii nu rămân în aceste cenoze timp 2008. Pentru evaluarea habitatelor s-au îndelungat, chiar dacă apar în abundenţă folosit ortofotogramele şi hărţile sitului, pe sporită. care s-au marcat zonele umede (lacuri şi Dintre speciile autohtone problematice iazuri naturale: braţe moarte ale râului Tur, Calamagrostis epigeios poate să se mlaştini, ape stătătoare artificiale – lacuri înmulțească semnificativ, mai ales după de acumulare, balastiere, eleştee, canale, incendierea pajiştilor (observaţie ape curgătoare). S-au parcurs pe jos malul personală). Din fericire sunt doar 2 râului Tur, a pârâurilor Egher şi Talna, terenuri care sunt infestate cu specii majoritatea braţurilor moarte de-a lungul invazive într-o măsură foarte mare, dar râului Tur, canalelor artificiale, malul este îngrijorător că în jumătate din lacului de acumulare Călineşti-Oas, terenuri este prezentă cel puţin o specie balastierele şi eleşteele. Pentru o observare alohtonă în răspândire. mai precisă a vegetaţiei acvatice au avut loc de asemenea ieşiri cu barca pe tot tronsonul din zona protejată a Văii Meghi VEGETAȚIA ACVATICĂ (Egher) şi Tur şi pe lacul de acumulare Călineşti-Oaş. Pentru identificarea Tipuri de habitate evaluate (Cod speciilor în cazul observărilor de pe mal, Natura 2000, denumire): acestea au fost aduse la mal folosind o 3150 Lacuri eutrofe naturale cu „greblă” cu mâner lung, special amenajată vegetaţie de Magnopotamion sau pentru acest scop. Plantele care nu s-au Hydrocharition putut identifica pe teren au fost păstrate 3160 Lacuri şi iazuri distrofice într-un ierbar pentru determinarea lor ulterioară în laborator. Cu ocazia ieşirilor 3260 Cursuri de apă din zona de pe teren s-a notat tipul de vegetaţie şi lista câmpie până în etajul montan, cu floristică în locurile marcate cu GPS. vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi
Callitricho-Batrachion 1. Lacuri eutrofe naturale cu
3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Magnopotamion sau vegetaţie de Chenopodion rubri p.p. şi Hydrocharition Bidention p.p. Cod Natura 2000: 3150
Asociații vegetale corespunzătoare: Metode de identificare, cartare și Lemnetum minoris Soó 1927; Lemnetum evaluare trisulcae Knapp et Stoffers 1962; Lemno- După parcurgerea literaturii privind Spirodeletum Koch 1954; Spirodelo- vegetaţia acvatică şi palustră a ariei Salvinietum natantis Slavnič 1965; Riccietum protejate (Gergely et al. 1977, Gergely şi fluitantis Slavnič 1956 em. Tüxen 1974; Raţiu 1980, Karácsonyi 1983, 1995, Szabó Stratiotetum aloidis Nowinski 1930 (syn.: et al. 2006) s-a trecut la identificarea Hydrocharitetum morsus-ranae van formaţiilor vegetale acvatice şi palustre. Langendonck 1935); Lemno-Utricularietum Identificarea habitatelor s-a făcut conform vulgaris Soó (1928) 1947; Potamo-
25 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Ceratophylletum submersi Pop 1962; Myriophyllum spicatum, Utricularia vulgaris şi Potamogetonetum pectinati Carstensen 1955; Potamogeton pectinatus. Dintre speciile Spirodeletum polyrrhizae Koch 1941; Lemno- erecte amintim ca exemplare izolate: Salvinietum natantis Miyawaki et Tüxen Phragmites australis, Typha angustifolia, 1960; Ricciocarpetum natantis (Segal 1963) Sagittaria sagittifolia şi Alisma plantago- Tüxen 1974; Lemno-Hydrocharitetum morsus- aquatica. Fitocenozele au dezvoltarea ranae (Oberd.) Passarge 1978; optimă în a doua parte a sezonului de Potamogetonetum nodosi (Soó 1960) Segal vegetaţie, când specia dominantă (Salvinia 1964; Najadetum minoris Ubrizsy 1941; natans) realizează o acoperire de până la Marsilleaetum quadrifoliae (natantis) Burescu 90%. Valoare conservativă: mare. 2003; Potamogetonetum crispi Soó 1927; În ape curgătoare eustatice, Ceratophylletum demersii Hild 1956. semiumbrite (ex. Valea Egherului), dar şi în unele braţe moarte ale râului Tur cu un Descrierea habitatului: stadiu incipient de colmatare şi Acest tip de habitat prezintă mai multe descompunere a substanţelor organice forme pe ariile protejate de-a lungul accumulate apar fitocenozele edificate de râului Tur. În ape stagnante – bălţi, iazuri, briofitele reofile Riccia fluitans şi braţuri moarte ale râurilor – pe substrat Ricciocarpus natans. Acestea formează de depozite aluviale sau nisipuri apar fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) asociaţii vegetale natante, cenozele fiind ale căror dezvoltare maximă apare în edificate de diferitele specii de lintiţă: perioadele de primăvară – vară timpurie. Lemna minor, Spirodela polyrhiza, Lemna Stratul natant este dominat de speciile trisulca. Uneori aceste fitocenoze apar Riccia fluitans şi Ricciocarpus natans, însoţite intercalate în ochiurile de Phragmites de Lemna minor şi Spirodela polyrhiza. În australis, Typha angustifolia, Schoenoplectus stratul submers apar speciile Ceratophyllum lacustris. Sunt fitocenoze heliofile, sărace demersum, Utricularia vulgaris, Myriophyllum în specii, dominante în ape semistatice, spicatum. Dintre speciile emerse apar eutrofe. Stratul submers este alcătuit din Phragmites australis, Typha latifolia, T. Ceratophyllum demersum, Myriophyllum angustifolia, Glyceria maxima şi Glyceria spicatum, Potamogeton crispus şi P.pectinatus. fluitans. Valoare conservativă: mare. Dintre speciile de Phragmitetalia apar În apele stătătoare şi canalele cu apă izolat: Phragmites australis, Oenanthe aquatica, stătătoare sau foarte lin curgătoare cu Butomus umbellatus, Alisma plantago-aquatica, depuneri sau suspensii de material Sagittaria sagittifolia şi Sparganium erectum. organic apar comunităţile danubiene Valoare conservativă: moderată. edificate de Hydrocharis morsus-ranae, În bazine acvatice permanente, canale Stratiotes aloides şi Utricularia vulgaris. cu apa foarte slab curgătoare apar Formează fitocenoze compacte, dar comunităţile danubiene edificate de reduse ca dimensiuni în locuri adăpostite, Salvinia natans, alături de care în stratul la marginea fâşiei de Phragmites australis, natant apare adesea Spirodela polyrhiza şi Typha latifolia şi T. angustifolia. Alături de Lemna minor. În stratul submers apar speciile de bază mai apar speciile, Lemna speciile Ceratophyllum demersum, minor, Nuphar luteum, Salvinia natans, Najas
26 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) minor, Myriophyllum spicatum, Potamogeton apei, periclitând habitatele respective. De crispus, P. pectinatus, Ceratophyllum demersum, asemenea păşunatul poate afecta aceste Phragmites australis, Butomus umbellatus, habitate, deoarece în unele bazine Alisma plantago-aqautica, Sagittaria semistatice se intră cu bovinele în sagittifolia, Polygonum amphibium. Valoare perioadele cu nivelul de apă scăzut, conservativă: moderată. afectând vegetaţia prin călcat şi prin Ultima formă a acestui habitat este cea acumularea excrementelor. edificată de Sparganium erectum, Berula erecta Obiectivul principal este menţinerea şi Sium latifolium. Acest tip de vegetaţie se efectivelor actuale ale habitatelor. Pentru dezvoltă la marginea bazinelor acvatice, aceasta se recomandă asigurarea inundării acolo unde adâncimea apei nu depăşeşte braţelor moarte ale râului Tur, mai ales ai 25-40 cm. Specia dominantă este celor din afara digului în perioadele Sparganium erectum care acoperă terenul în secetoase. Aceasta se poate realiza prin proporţie de 75–80%. Densitatea mare a pomparea apei în aceste bazine acvatice. speciei dominante limitează instalarea Acestea nu mai sunt inundate în altor specii palustre, dintre care au fost primăvară de către viituri şi ca urmare identificate: Sium latifolium, Oenanthe sunt supuse unui proces accentuat de aquatica, Lycopus europaeus, Alisma plantago succesiune naturală, avansând spre aquatica, Stachys palustris, Iris pseudacorus, vegetaţie de mlaştini. Se recomandă de Lythrum salicaria, Myosotis scorpioides, asemenea sistarea poluării braţelor moarte Veronica beccabunga, Mentha aquatica şi de-a lungul râului Tur cu ape uzate Solanum dulcamara. Valoare conservativă: menajere şi provenind din agricultură. moderată. 2. Lacuri şi iazuri distrofice Mărimea actuală și starea de Cod Natura 2000: 3160 conservare în situl Natura 2000: Asociații vegetale corespunzătoare: Suprafaţa totală a acestui tip de Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae vegetaţie pe teritoriul sitului este de 28,20 Koch 1926; Trapetum natantis Kárpati ha. Am identificat acest tip de vegetaţie în 1963; Potametum natantis Soó 1927 primul rând în majoritatea braţelor moarte ale râului Tur, dar şi în Valea Descrierea habitatului: Agriş, în canale artificiale şi în eleştee, Acest tip de habitat apare în bazinele împrăştiate pe toată suprafaţa sitului. acvatice eustatatice cu ape stătătoare sau foarte slab curgătoare. Se dezvoltă în ape Factori de periclitare, obiective şi cu adâncime de 0,5–2 m. Stratul natant măsuri de conservare: este alcătuit din speciile edificatoare: În cazul acestor tipuri de vegetaţie Trapa natans, Potamogeton natans, Nuphar principalul factor de periclitare îl lutea, însoţite frecvent de speciile alianţei constituie desecarea. În unele braţe Lemnion minoris (Lemna minor, Spirodea moarte ale Turului poluările cu ape uzate polyrhiza), alături de care pot apare de origine agricolă sau menajeră pot pteridofitele acvatice; Salvinia natans şi creşte semnificativ gradul de troficitate a Marsilea quadrifolia. Stratul submers este
27 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) format din: Myriophyllum verticillatum, Călineşti-Oaş, având în consecinţă efecte Ceratophyllum demersum, Potamogeton crispus negative asupra habitatului 3160. şi P. pectinatus. Pe marginile lacului de Formele natante, după ce peţiolele aduc acumulare Călineşti-Oaş, în apele cu frunzele la nivelul luciului de apă, nu adâncime de până la 50 cm apar rezistă la creşterea nivelului de apă. comunităţile edificate de Marsilea Păşunatul excesiv pa malul NV al lacului quadrifolia. Aceste habitate au valoare ar putea afecta negativ cenozele cu conservativă foarte mare, trifoiaşul de formele terestre de trifoiaş de baltă prin baltă fiind o specie de importanţă distrugerea acestora (prin călcare), dar şi comunitară. În aceste habitate stratul prin acumularea excesivă a substanţelor submers este dominat de speciile Najas organice. marina şi Najas minor. În apele mai adânci Trifoiaşul de baltă este o specie care are Trapa natans preia locul trifoiaşului de potenţial scăzut în competiţia baltă. Valoare conservativă: mare. interspecifică cu alte plante acvatice. Poate fi afectată negativ de extinderea excesivă a Mărimea actuală și starea de asociaţiei Trapetum natantis în zona conservare în situl Natura 2000: malurilor. Suprafaţa totală este de 114,13 ha. Obiectivul prinicipal este conservarea Acest tip de habitat apare în puţine locuri efectivelor actuale, mai ales pe lacul ale sitului, însă unde apare este prezent pe Călineşti-Oaş, unde apare trifoiaşul de suprafeţe mari de apă (unele braţe moarte baltă (Marsilea quadrifolia), specie de de-a lungul Turului, lacul Călineşti-Oaş, importanţă comunitară. Pentru aceasta se mai rar în canale artificiale). recomandă: - asigurarea acoperirii permanente cu Factori de periclitare: apă ale bazinelor acvatice unde apare acest Deoarece acest tip de vegetaţie este tip de habitat caracterizat de cantităţi însemnate de - înlăturarea cornaciului (Trapa natans) biomasă vegetală (productivitatea lor este în cazul creşterii excesive a acestuia pe foarte mare) aceste habitate sunt supuse marginile lacului Călineşti-Oaş printre la o colmatare avansată şi mai ales în pâlcurile întinse de trifoiaş de baltă cazul în care anii secetoşi se repetă (ca şi - sistarea păşunatului de către bovine în în timpul cercetărilor noastre) se imediata apropiere a pâlcurilor de Marsilea accelerează procesele de succesiune ale quadrifolia pe malurile E şi S-E ale Lacului comunităţilor. Ca urmare, aceste terenuri Călineşti-Oaş. se transformă în mlaştini. Oscilaţiile - eventual scăderea nivelului de apă a extreme ale nivelului de apă în perioada lacului în perioada de sporulaţie a ferigii. de primăvară (aprilie-mai) în timpul germinării trifoiaşului de baltă (dar chiar 3. Cursuri de apă din zona de şi cele de vară, după atingerea maximă a câmpie până în etajul montan, cu lungimii peţiolelor formelor natante) pot vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi afecta serios populaţia de trifoiaş de baltă Callitricho-Batrachion pe malul lacului de acumulare de la Cod Natura 2000: 3260
28 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Asociații vegetale corespunzătoare Pentru conservarea tuturor efectivelor Ranunculetum aquatilis (Sauer 1947) actuale trebuie avut grijă ca în aceste Géhu 1961; Hottonietum palustris Tüxen perioade nivelul apei să nu scadă sub 0.5 1937; Callitrichetum palustris (Dihoru 1975) m, în caz contrar acest tip de vegetaţie ar Burescu 1999. fi periclitat.
Descrierea habitatului: 4. Râuri cu maluri nămoloase cu Cursuri de apă din zona de câmpie vegetaţie de Chenopodion rubri p.p. şi până în etajul montan, cu apă Bidention p.p. permanentă, adâncime maximă până la 1- Cod Natura 2000: 3270 1,5m şi substrat nisipos. Vegetaţia este Asociații vegetale corespunzătoare: alcătuită din speciile submerse din Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm. in Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion: Tüxen 1950; Polygono lapathifolii-Bidentetum Ranunculus aquatilis, Hottonia palustris, Klika 1935; Echinochloo-Polygonetum Myriophyllum verticillatum, Ceratophyllum lapathifolii Soó et Csűrös 1974 (inclusiv demersum. La suprafaţa apei se dezvoltă subas. chlorocyperetosum glomerati Burescu speciile ce realizează stratul natant al 1999); Xanthio strumarii-Bidentetum fitocenozelor cu Lemna minor, L. trisulca, tripartitae Timár 1947; Bidentetum cernui Hydrocharis morsuranae, Salvinia natans, (Kobenza 1948) Slavnič 1951. Spirodela polyrhiza. Pe maluri apar speciile erecte Typha angustifolia, Phragmites australis, Descrierea habitatului: Butomus umbellatus. Valoare conservativă: Acest tip de habitat se găseşte pe mare. maluri nămoloase ale apelor curgătoare şi canalelor cu vegetaţie pionieră anuală, Mărimea actuală și starea de nitrofilă, din alianţele Chenopodion rubri conservare în situl Natura 2000: p.p. şi Bidention p.p. Acest tip de vegetaţie Suprafaţa totală a habitatului în situl se dezvoltă vara mai târziu. Dacă studiuat este de 1,73 ha. Acest tip de condiţiile nu sunt favorabile, această vegetaţie a fost identificat doar pe Valea vegetaţie se dezvoltă puţin sau poate fi Egherului aval de Agriş până aproape de total absentă. Are o înălţime de până la 50 Bercu. Cenozele identificate pe acest cm. Speciile de plante caracteristice tronson de râu prezintă grad de acestui tip de habitat sunt buruienile de naturaliate ridicat. mlaştină: Chenopodium rubrum, Bidens tripartita, Xanthium sp., Polygonum Factori de periclitare, obiective şi lapathifolium, Echinochloa crus-gallis, măsuri de conservare: Chenopodium polyspermum, P. hydropiper, P. Pe ambele maluri ale Văii Egherului se lapathifolium, Rorippa austriaca, Symphytum găsesc terenuri agricole întinse, officinale, Rumex palustris, Veronica anagalis- majoritatea fiind terenuri private. aquatica, Ranunculus sceleratus, Alopecurus Proprietarii acestor terenuri utilizează în aequalis, Bidens cernua, Mentha arvensis, perioadele secetoase apa râului în scopuri Ranunculus sceleratus. Valoare conservativă: de irigare, folosind pompe electrice. moderată.
29 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
în Ariile Protejate Râul Tur. ă comunitar ță e, ierboase si lemnoase) de importan spândirea grupelor de habitate (acvatic ă R Fig 1.:
30 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. ă comunitar ță Gradul de naturalitate a habitatelor de importan Fig.2.:
31 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
în Ariile Protejate Râul Tur. ă i seminatural ș
ă ia natural ț Nivelul de invazie a speciilor alohtone în vegeta Fig.3.:
32 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Mărimea actuală și starea de Doniţă, N., Biriş I.A. (2008). Pădurile de conservare în situl Natura 2000: luncă din România, trecut, prezent, Suprafaţa totală a acestui tip de vegetaţie viitor. În cadrul proiectului pe teritoriul sitului este de 4,77 ha. Am „Conservarea şi managementul identificat acest tip de vegetaţie în primul integrat al ostroavelor de pe Dunãre, rând în majoritatea braţelor moarte ale România” (GREENDANUBE) - râului Tur, dar şi în Valea Agriş, în canale LIFE06 NAT/RO/000177 artificiale şi în eleştee, împrăştiate pe toată Gafta, D., Mountford, O (2008) Manual suprafaţa sitului. de interpretare a habitatelor Natura Factori de periclitare, obiective şi 2000 din România. Risoprint, Cluj- măsuri de conservare: Napoca Factorul principal de periclitare a Gergely I., Raţiu, O., Moldovan, I. (1977) acestui habitat este invadarea malurilor cu Vegetaţia helohidatofilă şi higrofită din neofite. împrejurimile comunei Livada (jud.
Satu Mare), Contribuţii Botanice, 19-
30 Concluzii Gergely, I., Raţiu, O. (1980) Asociaţiile
ierboase din Ţara Oaşului (jud. Satu În situl studiat sunt patru tipuri de Mare) şi importanţa lor economică, habitate acvatice, cinci tipuri de pajiști și Contribuţii Botanice, 89-142 șase tipuri de păduri de interes comunitar Halada, L., Evans, D., Romao, C., (Fig. 1). Naturalitatea tipurilor de habitate Petersen, J.-E. (2011): Which habitats este una foarte variabilă (Fig. 2), of European importance depend on majoritatea fiind influențate într-un mod agricultural practices? Biodivers negativ de activitățile antropice și de Conserv DOI 10.1007/s10531-011- răspândirea speciilor adventive invazive 9989-z (Fig. 3). Intervenții active sunt necesare Karácsonyi, C. (1995) Flora şi vegetaţia pentru susținerea și/sau îmbunătățirea judeţului Satu Mare. Ed. Muzeului naturalității acestor tipuri de habitate, Sătmărean, Satu-Mare. specifice fiecărei cenoze identificate. Karácsonyi C. (1983) Ocrotirea monumentelor naturii şi a rezervaţiilor naturale din judeţul Satu Mare, Bibliografie Ocrotire nat.med.înconj., 27, 1, 59-60 Keszthelyi istván, Csapody I, Halupa L Borhidi, A. (2003) Magyarország (1995): Irényelvek a természetvédelem növénytársulásai. Akadémiai Kiadó. alatt álló erdők kezelésére. KTM Doniță, N., Popescu, A., Paucă- természetvédelmi Hivatalának Comănescu, M., Mihăilescu, S., & Tanulmánykötetei 3., Budapest Biriș, I. A. (2005). Habitatele din Sanda, V., Öllerer, K. & Burescu, P. România. Editura Tehnică Silvică, (2008): Fitocenozele din Romania - București, 1-496.
33 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Sintaxonomie, structura, dinamica si Szabó A., Fenesi A., Mátis A. (2006) evolutie. Ars Doecndi, Bucuresti. Vegetation of the River Tur Protected Schneider, E., Drăgulescu, C.(2005): Area – Presentation, Naturalness and Habitate şi situri de interes comunitar, Threatening Factors. (Vegetaţia Ariei Edit. Univ. “Lucian Blaga” Sibiu, Protejate Râul Tur – prezentare, ISBN 973-739-157-8. naturalitate, factori ameninţători). Satu Seffer, J., Janak, M. & Sefferova Stanova Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele V (2008): Management of Natura Naturale şi Medicale. VII: 23-30. 2000 habitats. Alluvial meadows of river valleys of the Cnidion dubii 6440.
34 SPECII DE INTERES COMUNITAR DE COLEOPTERE ŞI LEPIDOPTERE ÎN ARIILE NATURALE PROTEJATE RÂUL TUR
H. Beáta NAGY1, Zoltán LÁSZLÓ2*
1Asociația „Apáthy István Egyesület”, Cluj Napoca, str. Baia Mare, nr. 59. [email protected] 2UBB, Departamentul de Biologie şi Ecologie al Liniei Maghiare, Cluj Napoca, str. Clinicilor nr. 4-6. [email protected]
Rezumat. În perioada 2011-2012 am efectuat inventarierea speciilor de interes comunitar de Lepidoptere şi Coleoptere pe teritoriul Ariilor Protejate Râul Tur. Au fost inventariate în total șase specii de Lepidoptere și două specii de Coleoptere. Fiecare dintre speciile de interes comunitar a fost cartat separat, urmărind o metodă de evaluare adecvată. Ca rezultat putem afirma că ambele specii de Coleoptere: rădaşca (Lucanus cervus) și croitorul mare al stejarului (Cermabyx cerdo) sunt prezente de-a lungul Turului, iar dintre cele 6 specii de Lepidoptere patru (Lycaena helle, L. dispar, Maculinea teleius, Eriogaster catax) sunt prezente în aria vizată. În cazul fiecărei specii am evaluat starea de conservare actuală, și am întocmit un set de propuneri pentru planul de management.
Summary. Beetle and butterfly species of community interest in the River Tur protected area. In 2011-2012 we have assessed Lepidoptera and Coleoptera species protected under the Habitats Directive in the Tur River Protected Areas. There was evaluated a total number of six species of Lepidoptera and two species of Coleoptera. Each species was studied separately, following an adequate method. Our results show that both of the Coleoptera species: the longhorn beetle (Cermabyx cerdo) and the stag beetle (Lucanus cervus) are present in the studied area. From six Lepidoptera species four (Lycaena helle, L. dispar, Maculinea teleius, Eriogaster catax) are present in the protected area. For all species we have evaluated their actual conservation status, and recommended a set of proposals for their management plan.
Резюме. Види громадського значення колеоптерів (жуків) та лепідоптерів (лускокрилих) на заповідниках ріки Тур. У період 2011-2012 років ми провели інвентаризацію видів громадського значення колеоптер (жуків) та лепідоптер (лускокрилих) на заповідниках річки Тур. Були інвентаризовані шість видів лускокрилих і два види жуків. Після відповідного методу оцінювання на кожний з видів громадського значення було заповнено окрему картку. Внаслідок цього ми можемо сказати, що обидва види жуків: жук-олень (Lucanus cervus) та вусач дубовий великий (Cermabyx cerdo) присутні впродовж ріки Тур, а з 6 видів лускокрилих, 4 (Lycaena helle, L. dispar, Maculinea teleius, Eriogaster catax) присутні у відповідній зоні. Для кожного виду ми оцінили поточний стан збереження і підготували ряд пропозицій щодо плану управління.
Introducere din zona cursului inferior al râului Tur. Între anii 2009-2013 a avut loc Managementul Ariilor Protejate Râul Planificarea integrată a managementului Tur face parte dintr-un program de lungă conservării biodiversității din cele 3 durată al Societății Carpatine Ardelene – categorii de arii naturale protejate (SCI, Satu Mare, prin care se urmăreşte SPA şi rezervației naturală cat. IV IUCN) protecția valorilor naturale şi peisagistice de pe cursul inferior al râului Tur. În Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 35-47.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) cadrul procesului de realizare a planului dar poate fi întâlnită şi în zonele de de management, în perioada 2011-2012 s- silvostepă şi stepă, însă de exemplu în au făcut inventarieri ale speciilor de faună Marea-Britanie apare mai ales în zonele de interes comunitar, în baza cărora s-a urbanizate (Harvey et al. 2011a). Adulții estimat starea actuală a speciilor. Speciile deseori zboară în grădini şi parcuri. De de lepidoptere (Insecta, Lepidoptera) şi obicei larvele se dezvoltă în sol, sub litieră coleoptere (Insecta, Coleoptera) de şi lemn mort, în lemnul putrezit şi între interes comunitar au fost inventariate în rădăcinile stejarului, dar apar şi în jurul această perioadă. rădăcinii altor specii de copaci. În Până în data inventarierii fauna de decursul zilei adulții pot fi observați pe coleoptere din județul Satu-Mare a fost trunchiurile stejarilor şi altor arbori studiată mai ales la sfârşitul sec. 19 şi hrănindu-se cu scurgerile acestora. Ciclul începutul sec. 20 (de exemplu Bíró 1884). reproductiv durează 5-6 ani, în funcție de În ultimele decenii puține lucrări au factorii climatici. Adulții tineri apar apărut despre coleopterele din județul toamna, însă nu părăsesc camera larvară Satu Mare (Balog et al. 1997). Fauna de până în primăvara următoare. Specia L. lepidoptere din județul Satu-Mare, cervus are o singură generație, care zboară respectiv bazinul râului Tur a fost studiată de la sfârşitul lunii mai până în august. de Szabó A. şi Szabó I (Szabó A. 1996, Masculii se luptă pentru femele. După Szabó I. 1996a, Szabó I. 1996b). O listă împerechere femela caută un loc potrivit de specii de lepidoptere conținând 722 pentru a depune ouăle. După depunerea specii a fost publicată în 2008, din care 88 ouălor adulții mor. Specia are o distanţă specii sunt fluturi diurne (Rhopalocera: de dispersie de cca. 1 km la femele şi cca. Papilionoidea şi Hesperioidea) (Szabó 3 km la masculi (Rink & Sinsch 2007). 2008). Aşadar se poate considera că fauna Rădaşca conform UICN este o specie cu de lepidoptere a acestei arii este destul de risc redus, nepericlitată, dar amenințată de bine cunoscută. dispariție pe scara europeană (Harvey et În formularul standard al ROSCI0214 al. 2011a, Harvey et al. 2011b, Harvey & Râul Tur sunt enumerate 2 specii de Gange 2011). Specia este inclusă în coleoptere: rădaşca, (Lucanus cervus anexele Convenției de la Berna ca specie Linnaeus, 1758) şi croitorul mare al rară şi amenințată cu dispariția. Pentru stejarului (Cerambyx cerdo Linnaeus, 1758); conservarea şi protejarea speciei se şi respectiv 5 specii de fluturi diurne şi o recomandă conservarea şi protejarea specie de fluture nocturnă: Leptidea morsei biotopilor caracteristici (pădurile bătrâne (Fenton, 1882), Lycaena helle (Denis & de cvercinee) cu planuri elaborate pe plan Schiffermüller, 1775), Lycaena dispar local (Harvey et al. 2011a); interzicerea (Werneburg, 1864), Maculinea teleius colectării speciei de către colecționarii (Bergsträsser, 1779) Euphydryas aurinia amatori şi protejarea arborilor bătrâni din (Rottemburg, 1775), şi Eriogaster catax pădurile de foioase. (Linnaeus, 1758).
Croitorul mare al stejarului (C. cerdo) se
găseşte în păduri de foioase mai bătrâne, Material şi metodă unde se găsesc indivizi de cvercinee.
Habitatele preferate de specia vizată sunt Caracteristicile speciilor inventariate pădurile foioase cu cvercinee semi- Rădaşca (L. cervus) apare în deschise (Buse et al. 2007). Larvele trăiesc împrejurimile pădurilor de foioase, unde mai ales în stejari, dar se pot dezvolta şi în larvele se dezvoltă în lemn putrezit. lemnul castanului, fagului, nucului, Populează pădurile bătrâne de cvercinee,
36 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) ulmului şi a frasinului. După împerechere în literatură. Se găseşte rar la marginile femela depune în total 100-400 ouă (câte pădurilor de foioase, mai frecvent în 2-3 într-o gaură) în crăpăturile sau rănile tufărişuri cu caracter termofil (versanții scoarței. După circa 14 zile apare larva, colinelor cu orientare sudică). De pe care are 2-4 mm lungime, dar până iarnă teritoriul cursului inferior al Turului atinge 15-20 mm. Larva tânără inițial se specia E. catax a fost semnalată de Szabó hrăneşte cu scoarță, numai după aceea I. (2008) considerat local în jurul pătrunde în lemn. După a doua iernare, la pădurilor de stejar. Plantele gazdă a mijlocul anului trei de dezvoltare, larva speciei sunt porumbarul (Prunus spinosa) şi devine matură, atingând o lungime de 70- păducelul (Crataegus monogyna), mai rar 90 mm. Aşadar perioada de dezvoltare larvele consumă frunze de sălcie, plop, (de la ou până la adult) durează de regulă stejar. Larvele apar la sfârşitul lunii martie 3 ani, însă rareori se poate prelungi până sau în aprilie, dar data eclozării coincide la 5 ani. Adulții sunt nocturni şi mai des cu începerea înfloririi crepusculari. Ziua se ascund în coroanele păducelului. Larvele cresc repede, ajung arborilor şi în galeriile rămase după ieşirea în ultimul stadiu într-o lună. Stadiile de insectei. Zborul are loc in lunile mai- larve tinere (L2-L3) şi mai avansate (L4- august. Roirea însă atinge apogeul spre L5) au aceleaşi culori, dar în ultimul stadiu sfârşitul lunii mai. Specia are o distanţă de părul omizilor devine mai lung şi mai dispersie de cca. 0.5 km. De obicei nu dens. Larvele tinere (L1-L3) se găsesc zboară la distanţe mari de la trunchiurile împreună în „cuiburi de omizi”. Începând de copaci de unde a eclozat. Croitorul cu stadiul L3 larvele se împrăştie şi apoi mare al stejarului este o specie amenințată se găsesc unul câte unul. Aceste larve nu de dispariție conform UICN. Specia este se hrănesc până când nu î-şi găsesc o nouă plantă gazdă. Stadiul larvar al inclusă in anexele Convenției de la Berna țesătorului porumbarului are o distanță ca specie rară şi amenințată cu dispariția, de dispersie de cca. câteva sute de metri şi în Directiva Habitate, Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC (Ruf 2002). Adulții au perioada de zbor referitoare la conservarea habitatelor în lunile septembrie-octombrie. Țesătorul naturale şi a florei şi faunei sălbatice porumbarului este clasificată ca potențial (Council of the European Communities periclitată pe lista roşie a IUCN (IUCN 1992). În ultimii 100 de ani s-a manifestat 2011). Specia este inclusă în anexa 2 a un declin significant în numărul Convenției de la Berna şi în anexele II, IV populațiilor şi a mărimii populațiilor din din Directiva Habitate (World Europa, mai ales în Europa Centrală Conservation Monitoring Centre 1996). (Klausnitzer et al. 2003). Pentru Deoarece statutul speciei este conservarea şi protejarea croitorului mare „periclitată”, dar nu avem destule al stejarului se recomandă conservarea şi informații privind arealul şi mărimea protejarea biotopilor caracteristici populațiilor, ocrotirea habitatelor cu (pădurile bătrâne de cvercinee), Crataegus şi Prunus este de maximă interzicerea colectării speciei de către prioritate prin prevenirea împăduririi colecționarii amatori; protejarea arborilor acestora. bătrâni, seculari din pădurile de foioase. Fluturele de foc al măcrişului (L. Fluturele nocturn țesătorul dispar) (subspecia: Lycaena dispar rutilus porumbarului (E. catax) apare în toată Werneburg, 1864) se poate întâlni pe țara, dar este rar semnalată. Nu se găseşte malurile apelor curgătoare sau stătătoare, în pădurile de stejar, cum apare adeseori în zonele înmlăştinite, dar şi în alte zone
37 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) umede în care vegetează specii de Rumex. din cauza economiei forestiere (Szabó De pe teritoriul cursului inferior al 2008) atât în țară cât şi în toată Europa Turului specia L. dispar a fost semnalată (Van Swaay & Warren 1999). de Szabó I. (1996b, 2008). Plantele gazde a speciei aparțin genului Rumex. Specia L. Fluturaşul albastru cu puncte negre dispar are două generații, prima zboară în (M. teleius) (Bergsträsser, 1779), se găseşte mai-iunie, iar a doua în august- în mai multe locuri în țară, dar populațiile septembrie. Fluturele de foc al măcrişului mai mari sunt în județele Braşov, Cluj şi (L. dispar) are a distanță de dispersie de Satu Mare. Poate fi întâlnită în zone cca. 5 km. Statutul speciei în România umede unde creşte şi planta gazdă. De pe este VU (vulnerabil), iar pe plan local teritoriul cursului inferior al Turului variază între NT (near threatened) şi CR specia P. teleius a fost semnalată de Szabó (critically endangered), în funcție de I. (1996b) care este considerat local, dar gradul de deteriorare al zonei respective în zona de zbor frecvent la Turulung şi (Gimenez Dixon 1996, Goriup 2008). L. pădurea Mujdeni. Specia se găseşte în dispar se regăseşte în numeroase locuri ale număr mai mare in zonele unde creşte țârii, dar populațiile mari sunt rare (Dincă abundent Sanguisorba officinalis (Szabó I. & Vila 2008). Specia este considerată 2008). Specia M. teleius are o singură vulnerabilă din cauza fragilității generație pe an, zboară în iulie-august habitatelor (Rákosy 2003). Din cauza (Tolman & Lewington 2007). Femelele drenărilor din zonele umede unele depun ouăle pe flori, iar larvele sunt populații sunt pe cale de dispariție sau îngrijite de specii de furnici din genul chiar au şi dispărut. Myrmica, precum Myrmica sabuleti, M. rubra, M. scabrinodis sau M. vandeli (Tolman Fluturaşul punctat (Lycaena helle) poate & Lewington 2007). Fluturaşul albastru fi întâlnit în locuri umede, mlăştinoase cu cu puncte negre are o distanță de vegetație deschisă în apropierea zonelor dispersie de 80-220 metri (Nowicki & împădurite. De pe teritoriul cursului Vrabec 2011). M. teleius este clasificată ca inferior al Turului specia L. helle a fost potențial periclitată pe lista roşie a IUCN semnalată de Szabó A. (1996), Szabó I. (IUCN 2011) şi este inclusă în anexa 2 a (1996a, 1996b, 2008) din pădurea Convenției de la Berna şi în anexele II, IV Mujdeni. Planta gazdă pe teritoriul din Directiva Habitate. Deranjul României este Polygonum bistorta, în timpul habitatelor speciei, utilizarea înfloririi adulții se găsesc adeseori pe necorespunzătoare a cositului şi florile acestor plante. Altfel adulții se păşunatului periclitează existența speciei. hrănesc şi pe florile plantelor Bellis Inventarierea speciilor perennis, Ranunculus acris, Cardamine pratensis. Specia L. helle are două generații, În cazul rădaşcăi (L. cervus) pentru prima zboară în aprilie-mai, iar a doua în observațiile de prezență/absență (1) am iunie-iulie. Însă cele două generații au fost folosit capcane artificiale asamblate după observate numai în cazul populației din Harvey et al. (2011a) dotate cu bere ca nord-vestul țârii. Fluturaşul punctat (L. atractant pe marginile pădurilor Weiss, Turulung-Vii, şi Noroieni. Capcanele au helle) are a distanță de dispersie de cca. câteva sute de metri (Miller et al. 2011). fost montate în luna mai într-o înălțime Specia este inclusă în anexa 2 a de cca. 2 metri de la nivelul solului pe Convenției de la Berna şi în anexele II, IV arbori de stejari. Tot pentru observațiile din Directiva Habitate (92/43/CEE). de prezență/absență a rădaşcăi (2) am Fluturaşul punctat este foarte periclitată efectuat şi sesizări nocturne pe marginile
38 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) pădurilor Weiss şi Noroieni când în orele copacul este solitar, sau se află într-o de amurg am numărat indivizii în zbor de- pădure (specia preferă copacii solitari, sau a lungul unor transecte liniare. (3) de pe marginea pădurii, unde încă bate Sesizările specimenelor lovite de către soarele); distanța de la marginea pădurii, maşini au fost efectuate în orele dimineții, dacă este cazul. Tot pentru observațiile de în lunile mai şi iulie (Harvey et al. 2011a). prezență/absență în luna iulie (4) am Specimenele moarte au fost numărate în efectuat sesizări nocturne cu ajutorul luna mai şi iulie pe marginea drumurilor plaselor ornitologice. Plasele au fost care traversează pădurile Noroieni, cel de montate pe marginile pădurilor Weiss, lângă Turulung Vii, Mocear şi Jelejnic. Pe Botoşeag şi Noroieni. Am plasat în total 5 lângă recensământul cadavrelor de pe bucăți de plase ornitologice, în lungime de şosele (4) am vizitat stejari alese aleatoriu 60 (5x12) m. Plasele au fost montate în pentru a detecta indivizi în jurul lor, sau condiții meteorologice favorabile, fără pe trunchiul copacilor. precipitații, seara după ora 21.00, şi demontate ziua următoare în zori, înainte În cazul croitorului mare al stejarului (C. de ora 5.00 dimineața, pentru a evita cerdo) în perioada mai-iulie (1) am vizitat captivarea păsărilor. stejari alese aleatoriu pentru a detecta indivizi în jurul lor, sau pe trunchiul Evaluarea speciilor de Lepidoptere a copacilor. Totodată în luna iulie (2) am fost realizată cu (1) metoda transectelor vizitat pădurile Weiss, Botoşeag, Mocear, lineare. În cazul fiecărei specii am detectat Jelejnic, şi Păşunea Mare pentru a detecta habitatele potrivite pentru răspândire. stejari cu trunchiul găurit. Aceste semne ar Habitatul adecvat conține planta gazdă a dovedi prezenţa speciei pe teritoriul ariei larvelor, şi are caracteristici care coincid cu protejate, fiindcă insectele dezvoltate cerințele fluturelui. găuresc scoarța, lăsând găuri ovale cu un Cartarea fluturilor a fost efectuat pentru diametru de cca. 2 cm, astfel ieşind din fiecare specie în perioada de zbor, luând în lemn (Buse et al. 2007). Copacii respectivi seamă şi roirea speciilor. În cazul fluturelui au fost alese după nişte criterii bine alese. nocturn E. catax (2) am efectuat şi sesizări Aceste criterii au fost următoarele (Buse et al., 2008): copacul să fie stejar; diametrul de noapte. Adulții speciei E. catax zbor în a trunchiului la nivelul pieptului să fie de doua parte a lunii septembrie până la minim 50 cm; arborele să fie solitar, sau să începutul lui octombrie. Pentru a detecta exemplarele am folosit capcană luminoasă se afle în lizieră, unde ajung cu siguranță portabilă cu tub fluorescent 8W blacklight, razele soarelui. Copacii astfel alese au fost conectat la o baterie de 12 V (Ramamurthy detectate urmărind transecte de câte 500 m. et al. 2010). Capcana a fost amplasată la În cazul copacilor solitari (3) am efectuat minim 200 m de marginea pădurii, seara în observații pe toți stejarii aflați pe aria jurul orei 7 (la amurg) şi a fost lăsată până la respectivă. Am căutat găuri cu diametrul de miezul nopții, în condiții meteorologice cca. 2 cm, şi am notat următoarele favorabile. În perioada septembrie- caracteristici (Buse et al., 2008): diametrul octombrie am efectuat 3 ieşiri pe teren. trunchiului la nivelul pieptului; prezenţa găurilor vechi (găurile odată produse rămân vizibili chiar şi după zeci de ani); prezenţa Rezultate găurilor noi (au interiorul roşcat, prezenţa lor înseamnă prezenţa speciei); scurgere de floem (poate să semnaleze prezenţa Mărimile populațiilor speciei); prezenţa crengilor uscate (ne În cazul rădaşcăi (L. cervus) cea mai informează despre starea copacului); eficientă metoda de evaluare a fost
39 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) metoda (3), sesizarea specimenelor lovite speciei la 1.43 individ/km2 (95% CI: de către autovehicule. Cu ajutorul 0.97–3.82). După estimările noastre pe celorlalte metode am identificat un număr teritoriul total a ariei protejate (209 km2) mic de indivizi. În anul 2011 au fost mărimea efectivului au fost de 238 notate în total 165 de indivizi. După indivizi de E. catax (95% CI: 162.82– evaluarea datelor am estimat o densitate a 639.48). rădaşcăi la 102 indivizi/km2 (95% CI: 96.38–108.5). În anul 2012 au fost notate În cazul fluturelui de foc al măcrişului în total 169 de indivizi. Pe baza evaluării (L. dispar) în cei doi ani au fost notate în datelor am estimat o densitate a rădaşcăi total 110 de indivizi de-a lungul la 22 indivizi/km2 (95% CI: 19.94–24.45). transectelor. Transectele liniare în 2011 au După estimările bazate pe datele din cei avut o lungime de 6.15 km (N=14, doi ani pe zona studiată (59.8 km2, dintre medie=440 m, abaterea standard=290 m), care au fost evaluate pădurile foioase iar în 2012 au avut o lungime medie de Noroieni, Mocear, Jelejnic şi Turulung- 15.72 km (N=13, medie=1209 m, Vii), sunt 3727 indivizi de L. cervus (95% abaterea standard=759 m) În anul 2011 CI 3748.11–3974.97). Pe baza rezultatelor am observat de-a lungul transectelor în putem spune că specia este prezent pe total 27 de indivizi. Densitatea estimată a teritoriul ariei protejate. Se găseşte cu speciei a fost de 19 indivizi/km2 (95%CI: siguranță într-un număr mare în pădurea 17.77–20.78). În anul 2012 am observat Noroieni, într-un număr mai redus în de-a lungul transectelor în total 83 de pădurile Mocear, Turulung Vii, Weiss şi indivizi. Densitatea estimată a speciei a Porumbeşti. fost de 28 indivizi/km2 (95%CI: 26.16– 29.63). După evaluările datelor din cei doi În cazul croitorului mare al stejarului ani pe zona studiată (17.7 km2, în care (C. cerdo) metoda cea mai eficientă de sunt incluse malurile şi luncile (zonele evaluare a fost metoda (2), detectarea dintre diguri şi râu) râului Tur şi a stejarilor cu trunchiul găurit. Au fost pârăurilor Meghi şi Talna) sunt 493 notate în total 47 găuri de ieşire. După indivizi de L. dispar (95% CI: 302.57– evaluări ale datelor din anul 2011 şi 2012 683.63). estimăm o densitate a croitorului stejarului la 12 indivizi/km2 (95% CI: În cazul fluturaşului punctat (L. helle) 0.50–22.64), cu un efectiv pe zona în anul 2011 habitatele speciei au fost studiată (60.64 km2, în care sunt incluse evaluate fără succes, deoarece din locațiile pădurile foioase Noroieni, Mocear, cunoscute din literatură specia a dispărut. Jelejnic, Dimoşag, Botoşeag şi Semnalările noi sunt din locații la cca. 4 Turulung/Vii şi pădurile cu stejari) de 702 km de cele vechi, şi au fost efectuate în indivizi de C. cerdo ( 95% CI: 30.20– anul 2012. În timpul primei generații au 1373.10). fost observate în total 2 indivizi, ambele fiind femele. În timpul generației al doilea Specia țesătorul porumbarului (E. au fost notate în total 14 indivizi masculi. catax) a fost evaluată pe baza numărului După evaluările datelor estimăm o de cuiburi. Cu ajutorul capcanelor densitate a speciei la 2 indivizi/km2 (95% luminoase nu am prins exemplare. Au CI: 0–6.25). După estimările noastre pe fost notate în total 2 de indivizi, ambele baza datelor din cele două generații pe fiind omizi şi 26 cuiburi de mătase. Într- zona studiată (21 km2, în care sunt incluse un cuib de mătase se găsesc în medie cca. pădurile Mocear şi Mujdeni) efectivul are 55 indivizi (Ambrus et al. 2010). După o mărime de 44 indivizi de L. helle (95% evaluările datelor estimăm o densitate a CI: 0–130.94). Planta gazdă a speciei a
40 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) fost găsită în jurul punctelor de observare nivelul de 6126 de indivizi în zona a speciei, în total au fost găsite 69 pete de studiată. Măsuri de conservare de impus Polygonum bistorta cu cca. 664 tulpini. în cazul rădaşcăi ar fi să se protejeze arborii bătrâni şi să nu se îndepărteze În cazul fluturaşului albastru cu puncte resturile de arbori putrezite din pădurile negre (M. teleius) în ambii ani am de foioase Noroieni, Mocear, Turulung identificat pe baza prezenței plantei gazdă Vii, Weiss şi Porumbeşti, deoarece siturile unde specia era prezentă. În rămăşițele arborilor şi solul pe care se primul an au fost notate în total 138, iar găsesc sunt habitatele larvelor de rădaşcă. în al doilea 416 de indivizi. În total au fost parcurse în primul an 13.62 km (N=15, În cazul croitorului mare al stejarului medie=0.9 km, abaterea standard=0.64 (C. cerdo) starea actuală de conservare este km), iar în al doilea 21.07 km (N=6, nefavorabilă. Factori de periclitare fiind medie=3.51 km, abaterea standard=2.21 descreşterea numărului de stejari bătrâni, km) de transecte liniare. Pentru primul an dispariția habitatelor împădurite semi- estimăm o densitate a speciei la 103 deschise (Buse et al. 2007). Obiective de indivizi/km2 (95% CI: 95.99–109.21). conservare ar fi creşterea numărului de Pentru anul al doilea estimăm o densitate stejari bătrâni, favorizarea menținerii a speciei la 390 de indivizi/km2 (95% CI: habitatelor împădurite semi-deschise 346.33–433.00). După estimările bazate (Buse et al. 2007), creşterea densității pe datele din cei doi ani pe zona studiată speciei peste 12 indivizi/km2, creşterea (42.61 km2, în care sunt incluse siturile cu efectivului peste 702 indivizi în zona Sanguisorba officinalis pe teritoriul ariei evaluată (60.64 km2, în care sunt incluse protejate Tur) sunt 10488 indivizi de M. pădurile foioase Noroieni, Mocear, teleius (95% CI 9423.61–11551.87). În Jelejnic, Dimoşag, Botoşeag şi total am găsit 8 populații de M. teleius pe Turulung/Vii şi pădurile cu stejari). aria studiată. Numărul de indivizi pe Măsuri de conservare de impus ar fi populație este de cca. 1300 de indivizi, protejarea arborilor bătrâni din pădurile ceea ce coincide cu datele din literatură de foioase Noroieni, Mocear, Turulung (Nowicki et al. 2005, Nowicki et al. 2007, Vii, Weiss şi Porumbeşti şi interzicerea Vodă et al. 2010, Nowicki & Vrabec îndepărtării arborilor seculari cu găuri de 2011). ieşiri de C. cerdo.
Starea actuală de conservare a Discuție țesătorului porumbarului (E. catax) este nefavorabilă. Factori de periclitare sunt Starea actuală de conservare, factori de deranjul habitatelor speciei; utilizarea periclitare, obiectiv şi măsuri de conservare necorespunzătoare a igienizării pajiştilor Starea actuală de conservare a rădaşcăi (incendieri, defrişări) şi păşunatul intensiv. (L. cervus) este satisfăcătoare. Factori de Obiective de conservare ar fi menținerea periclitare sunt reducerea mărimii mărimii habitatelor cu Prunus şi Crataegus, biotopilor caracteristici (pădurile bătrâne menținerea densității speciei la nivelul de de cvercinee). Obiective de conservare ar minim 5 indivizi/km2 şi a efectivului fi creşterea numărului de stejari bătrâni, speciei la nivelul de minim de 1000 de protejarea habitatelor împădurite semi- indivizi pe teritoriul total a ariei protejate deschise (Buse et al. 2007) în vederea (209 km2). Măsuri de conservare de menținerii densității speciei la nivelul de impus ar fi menținerea tufărişurilor cu 102 indivizi/km2 pe zona studiată (59.8 Crataegus sp., Prunus spinosa şi Pyrus pyraster km2), respectiv a menținerii efectivului la
41 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
în forma lor actuală cu tăieri moderate, sunt drenarea zonelor umede şi păşunatul rărirea moderată a tufărişurilor pentru intensiv. Obiective de conservare ar fi evitarea închiderii şi împăduririi, menținerea habitatelor umede, interzicerea folosirii insecticidelor în menținerea mărimii lor, menținerea vecinătatea tufărişurilor, aceste habitate densității speciei la nivelul de minim 25 trebuie îngrijite şi monitorizate în vederea indivizi/km2 şi menținerea efectivului la menținerii şi a creşterii populațiilor de E. minim de 500 de indivizi pe zona studiată catax. (pe zona studiată (17,7 km2, în care sunt incluse malurile, zonele dintre diguri, Starea actuală de conservare al respectiv râul Tur şi a pârâurilor Meghi şi fluturelui de foc al măcrişului (L. dispar) Talna). este satisfăcător. Factori de periclitare
Figura 1. Răspândirea speciilor de coleoptere evaluate pe teritoriul sitului Natura 2000 ROSCI0214 Râul Tur. a) Cerambyx cerdo b) Lucanus cervus.
42 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Figura 2. Răspândirea speciilor de lepidoptere evaluate pe teritoriul sitului Natura 2000 ROSCI0214 Râul Tur. a) Eriogaster catax b) Lycaena dispar c) Lycaena helle şi d) Maculinea teleius.
43 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Măsuri de conservare de impus ar fi să periclitare sunt deranjul habitatelor se mențină păşunatul extensiv şi cositul speciei şi utilizarea necorespunzătoare a pentru asigurarea habitatelor pentru larve, cositului şi păşunatului. Obiective de dar fără intensificarea acestora, să se conservare ar fi favorizarea menținerii mențină ariile cu vegetație înaltă de mărimii habitatelor cu S. officinalis, mlaştină cu rogoz (Carex spp.) pentru menținerea densității speciei la nivelul de adulți (locuri de împerechere), oprirea minim 100 indivizi/km2, respectiv desecării solului prin canalizare (Van menținerea efectivului la minim de 4000 Swaay et al. 2012), menținerea ariilor cu de indivizi în zona studiată (42.61 km2, în vegetație ruderală. care sunt incluse siturile cu S. officinalis pe teritoriul ariei protejate Tur). Măsuri de Starea actuală de conservare al conservare ar fi aplicarea cositului cel fluturaşului punctat (L. helle) este mult o dată într-un an, pentru a menține nefavorabilă. Factorul de periclitare este habitatele cu vegetație deschisă, cositul să economia neadecvată forestieră (Szabó se efectueze ori înainte de a doua 2008) atât în țară cât şi în toată Europa săptămâna a lunii Iunie ori în a doua (Van Swaay & Warren 1999). Obiective de jumătate a lunii Septembrie, să se păstreze conservare ar fi menținerea habitatelor cca. 20% din habitate necosite pentru împădurite semi-deschise, creşterea menținerea habitatelor adecvate pentru mărimii habitatelor împădurite semi- coloniile de furnici gazde a omizilor deschise, creşterea densității speciei la speciei (Van Swaay et al. 2012), să nu se nivelul de minim 10 indivizi/km2 pe zona efectueze desecarea solului prin studiată, respectiv creşterea efectivului la canalizare. Aceste habitate trebuise minim 200 de indivizi în zona studiată (21 îngrijite şi monitorizate în vederea km2, în care sunt incluse pădurile Mocear menținerii populațiilor de P. teleius. şi Mujdeni). Măsuri de conservare de impus ar fi menținerea defrişărilor În cazul speciilor Euphydryas aurinia şi existente (într-un număr foarte mic) în Leptidea morsei nu au fost găsite indivizi în pădurile Mocear şi Mujdeni în care se aria vizată, deşi la ambele specii am găsit găseşte planta gazdă (Polygonum bistorta), în planta gazdă. pădurile Mocear şi Mujdeni să se înființeze defrişări în locurile unde se Concluzii găseşte planta P. bistorta, să nu se efectueze desecarea solului prin Ținând cont de rezultatele evaluărilor canalizare. Aceste habitate trebuie îngrijite de teren, putem trage concluzia, că din şi monitorizate în vederea menținerii şi a cele opt specii de coleoptere şi creşterii populațiilor de L. helle (Van lepidoptere de interes comunitar sunt Swaay et al. 2012) prezente şase specii. Dintre speciile care sunt prezente în aria vizată, trei au o stare În cazul fluturaşului albastru cu puncte actuală satisfăcătoare, iar trei au o stare negre (P. teleius) starea actuală de actuală de conservare nefavorabilă. conservare este satisfăcător. Factori de Acestea din urmă sunt: croitorul mare al
44 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) stejarului, țesătorul porumbarului şi Council of the European Communities fluturaşul punctat. În cazul acestor specii 1992. Council Directive 92/43/EEC aplicarea măsurilor de conservare este on the conservation of natural habitats extrem de important. Cele mai esențiale and of wild fauna and flora (Habitats măsuri de conservare sunt următoarele: Directive). pp. 7–50. Official Journal L protejarea arborilor bătrâni din pădurile 206 22/07/1992. de foioase, menținerea tufărişurilor cu Dincă, V., Vila, R. 2008. Improving the Crataegus sp., Prunus spinosa şi Pyrus pyraster knowledge on Romanian Rhopalocera, în forma lor actuală, menținerea including the rediscovery of defrişărilor existente (într-un număr Polyommatus amandus (Schneider, 1792) foarte mic) în pădurile Mocear şi (Lycaenidae) and an application of Mujdeni. În cazul speciilor care nu sunt DNA-based identifi cation. Nota periclitate într-o măsură mare (rădaşca, Lepidopterologica 31 3-23. fluturele de foc al măcrişului, fluturaşul Gimenez Dixon, M. 1996. Lycaena dispar. albastru cu puncte negre), menținerea In IUCN 2011. IUCN Red List of stării actuale este indispensabilă. Threatened Species. Version 2011.2.
45 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
46 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) van Swaay, C. A. M., Warren, M. S. 1999. Vodă, R., Timuş, N., Paulini, I., Popa, R., Red Data book of European butterflies Mihali, C., Crişan, A., Rákosy, L. 2010. (Rhopalocera). Nature and Demographic parameters of two Environment, 99. Council of Europe sympatric Maculinea species in a Publishing, Strasbourg, XXX p. Romanian site (Lepidoptera: van Swaay C, Collins C, Dušej G, Maes D, Lycaenidae). Entomologica romanica Munguira ML, Rakosy L, Ryrholm N, 15 25-32. Šašić M, Settele J, Thomas JA, Verovnik World Conservation Monitoring Centre R, Verstrael T, Warren M, Wiemers M, 1996. Eriogaster catax. In IUCN 2011 Wynhoff I 2012. Dos and Don'ts for IUCN Red List of Threatened Species. butterflies of the Habitats Directive of Version 2011.2.
47
EVALUAREA IHTIOFAUNEI DIN ARIA PROTEJATĂ RÂUL TUR
András Attila NAGY1, István IMECS2 1 - Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus”, str. Crinului, nr. 22, 540343 Târgu Mureş, [email protected], 2 – Organizaţia GeoEcologică Accent, str. Ciucaş, nr. 62/A, 535100, Băile Tuşnad
Rezumat. Cercetările noastre au vizat evaluarea ihtiofaunei din aria protejată ROSCI0214 Râul Tur cât și din unele zone din imediata vecinătate a acesteia. Colectarea probelor a fost efectuată în perioada 14-19 iulie, respectiv 13-27 august în anul 2011 şi 3-5 septembrie în anul 2012. În timpul acestor evaluări am reuşit să identificăm 37 de specii de peşti. Dintre acestea 8 sunt prezente în anexa II. a Directivei Habitate (Aspius aspius, Barbus carpathicus, Romanogobio vladykovi, Romanogobio kessleri, Rhodeus amarus, Misgurnus fossilis, Cobitis elongatoides, Sabanejewia balcanica). Nu am reuşit să identificăm specia Rutilus virgo, însă cel mai probabil aceasta este prezentă şi în sectorul român, însă într-un număr redus. Este importantă identificarea în mai multe locuri a speciei Misgurnus fossilis cât şi a speciilor Carassius carassius şi Tinca tinca. Secarea braţelor moarte ale Turului este o problemă foarte actuală care necesită intervenţii de reconstrucţie ecologică. O schimbare pozitivă am identificat în cazul râului Turţ. În 2002 speciile de peşti erau dispărute în totalitate din acesta datorită deversării apelor reziduale ale minelor şi decantoarelor. În momentul de faţă am reuşit să identificăm 13 specii de peşti în pârâul Turţ, în dreptul localităţii Turulung. Se pare că acesta începe să-şi revină după poluările masive din ultimele decenii. În cele din urmă am încercat să formulăm unele propuneri pentru protejarea ihtiofaunei din zonă.
Summary. Fish fauna survey of the Tur River protected area. Our survey focused on the ichthyofauna of the ROSCI0214 Râul Tur protected area and a few additional habitats nearby. Data collection was undertaken during 14–19 July and 13–27 August 2011, and 3–5 September 2012. During the survey 37 fish species were identified. Among these, 8 are species of Community interest (listed in Annex II of the Habitats Directive): Aspius aspius, Barbus carpathicus, Romanogobio vladykovi, Romanogobio kessleri, Rhodeus amarus, Misgurnus fossilis, Cobitis elongatoides, Sabanejewia balcanica. We could not detect the presence of Rutilus virgo. This species, however, might be present in the Romanian section of the Tur River, but probably in low numbers. The identication of Misgurnus fossilis, Carassius carassius and Tinca tinca in several places is an important result. The drying up of backwaters of the Tur River is a current problem that calls for ecological reconstructions. A positive change was identified in the case of the Turț River: in 2002 all the fish species disappeared from this river due to mine wastewater pollution. During our survey we identified 13 fish species from the Turț River, near the locality of Turulung, which suggests that this river begins to recover after the massive pollution from the last decades. A list of proposals for the long term conservation of the fish fauna of this area was compiled.
Резюме. Оцінювання іхтіофауни у заповіднику річки Тур. Наше дослідження спрямоване на оцінювання іхтіофауни на охоронюваних територіях, ROSCI0214 річки Тур та в деяких районах в безпосередній близькості від них. Збір зразків проводився в періоди 14-19 липня, 13-27 серпня 2011 року та 3-5 вересня 2012 року. Під час оцінювання ми змогли виявити 37 видів риб. З них 8 знаходяться в Додатку II Директиви місця проживання (Хабітату): Aspius aspius, Barbus carpathicus, Romanogobio vladykovi, Romanogobio kessleri, Rhodeus amarus, Misgurnus fossilis, Cobitis elongatoides, Sabanejewia balcanica). Не змогли виявити вид Rutilus virgo, але, швидше за все, вона присутня в румунському секторі, але в невеликій кількості. Важливо визначити в декількох місцях вид Misgurnus fossilis та видів Carassius carassius și Tinca tinca.. Висихання заплав річки Тур – це актуальна проблема, яка вимагає втручання екологічної реставрації. Позитивні зміни були нами ідентифіковані у випадку ріки Тур. В 2002 році всі види риб зникли з цієї річки через забруднення стічних вод з шахт та стічних вод освітлювачів. На даний момент у струмці Турц біля села Турулунг нам вдалося виявити 13 видів риб. Здається, що він починає оговтуватися від масових забруднень протягом десятиліть. Нарешті, я спробував сформулювати деякі пропозиції, щоб захистити іхтіофауну в цьому районі. Ми спробували скласти перелік пропозицій для довготривалого збереження іхтіофауни цього району.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 49-92.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Introducere Cercetările ihtiofaunistice care au vizat Bazinul Râului Tur: Scurtă prezentare a datelor Primele date despre ihtiofauna zonei apar hidrografice din bazinul râului Tur: destul de târziu, acestea însă nu vizează Turul este afluentul din partea stângă a exclusiv zona Turului, doar amintesc câteva cursului superior al râului Tisa, care specii, care se regăsesc în zonă. Astfel adună surplusul de apă de pe versanţii Vásárhelyi (1961) amintește doar trei specii vestici ai lanţului vulcanic Oaş–Gutâi. de pești de pe porțiunea ungară a râului într- Lungimea cursului de la izvor la vărsare o lucrare care se ocupă de peștii din apele este de 94 km, din care partea superioară, ungare. Primul studiu mai detaliat este cel al pe teritoriul României este de 66 km, iar lui Bănărescu (1964, 1969) despre ihtiofauna partea inferioară, pe teritoriul Ungariei de României, însă nici aceasta nu se ocupă 28 km. Suprafaţa totală de recepţie este exclusiv cu zona Turului. În această de 1210 km2, din care pe teritoriul monografie (Bănărescu 1964) sunt adunate României 1008 km2 (Wilhelm 2008a). datele de pe teritoriul României și sunt Afluenţii cei mai importanţi din zona amintite 26 de specii ca fiind prezente în de munte pe partea dreaptă sunt bazinul hidrografic al râului Tur, printre Lechincioara (lungime 19 km, suprafaţă acestea fiind amintită și specia Rutilus virgo, de recepţie 286 km2), Valea Rea (26 km, din care s-au capturat două exemplare. 132 km2), şi Valea Albă (19 km, 64 km2), Ulterior Botta et al. (1984) mai menţionează 2 iar pe stânga Talna (35 km, 186 km ). încă şase specii. Primul studiu care se ocupă Ajuns în porţiunea de şes, din dreapta exclusiv de ihtiofauna Turului este cel al lui 2 primeşte Turţul (22 km, 74 km ), iar din Harka (1994) care enumeră în total 38 de stânga Racta (37 km, 181 km2) şi specii, cu menţiunea că o parte din acestea 2 Egherul-Mare (200 km ); ultimul se varsă urcă ocazional din râul Tisa. Györe și colab. în Tur pe teritoriul Ungariei (Ujvári 1972, (1999) în schimb găsesc numai 19 specii, Lászlóffy 1982). însă acest studiu nu vizează doar bazinul Pe toată suprafaţa bazinului Tur se Turului. Sunt colectate date de pe râul Tisa manifestă un puternic impact antropic, și afluenții acestuia de pe teritoriul ungar și care influenţează esenţial componenţa român. Ardelean (1998) în lucrarea sa adună cantitativă şi calitativă a faunei ihtiologice. date despre fauna județului Satu Mare, Țara În anul 1972 s-au terminat lucrările de sistematizare ale Turului şi principalilor Oașului, Culmea Codrului și Câmpia afluenţi, albia lor fiind înconjurată de Someșului. În total a strâns date despre 34 diguri. La Călineşti-Oaş s-a construit un de specii de pești, pe care le completează cu baraj şi un lac artificial, care este golit încă 10 specii care ar fi ajuns în bazin în periodic, total sau parţial, nivelul apei urma repopulării artificiale, dar care nu s-au suferind astfel fluctuaţii majore (Wilhelm menţinut şi au dispărut din zonă. Aceste 2008a). date sunt preluate de la Izsák Gh. din Întregul bazin este afectat de poluări lucrarea acestuia pentru obținerea gradului de diverse origini. Starea cea mai precară didactic I, și de la pescarii sportivi. Datorită o are pârâul Turţ, care primeşte apele cunoașterii insuficiente a speciilor, unele reziduale din minele din zonă (acestea s- dintre aceste date par a fi eronate. În 2002 au închis, însă continuă să polueze haldele (Wilhelm și colab.) s-a organizat o expediţie de steril). prin care s-a investigat întregul bazin al Surse importante de poluare sunt şi Turului şi al afluenţilor, atât din porţiunea carierele de piatră, extracţiile de bentonită română cât şi cea ungară. În total 33 de şi perlită, reziduurile industriale şi specii au fost identificate, din care o singură menajere din oraşul Negreşti-Oaş, specie (Rutilus virgo) numai pe porţiunea precum şi borhoturile provenite din ungară a râului. Ardelean (2002) publică date distileriile de ţuică, atât de frecvente în referitoare la fauna ihtiologică a Lacului zonă (Ardelean 1998). Călineşti-Oaş pe baza informaţiilor de la
50 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) pescarii sportivi şi organele de conducere de vulnerabile. Prezentul studiu a vizat la AGVPS. În 2005 Wilhelm a efectuat evaluarea ihtiofaunei din interiorul ariei cercetări ihtiologice pe porţiunea dintre protejate ROSCI0214 Râul Tur cât și din barajul de la Călineşti-Oaş şi frontiera imediata vecinătate a acesteia. româno-ungară a râului Tur precum şi braţele moarte din zona respectivă, Material și Metode rezultând 27 de specii (Wilhelm 2008a). Având în vedere datele din publicațiile Datele au fost colectate în perioada 14-19 mai sus amintite, acestea însumează în total iulie, respectiv 13-27 august 2011 și 3-5 53 de specii identificate din bazinul râului septembrie 2012. În timpul colectării Tur, al afluenţilor şi a braţelor moarte ale probelor s-a utilizat un aparat de acestuia. Acestea sunt: Eudontomyzon danfordi, electronarcoză Samus 725 MP de mică Rutilus rutilus, R. virgo, Ctenopharyngodon idella, capacitate. În timpul utilizării Scardinius erythrophthalmus, Leuciscus leuciscus, electronarcozei s-a avut în vedere ca peștii să Squalius cephalus, Leuciscus idus, Phoxinus nu fie șocați timp îndelungat pentru a phoxinus, Aspius aspius, Leucaspius delineatus, diminua efectele negative posibile (Sharber Alburnus alburnus, Alburnoides bipunctatus, et al. 1994). Unde a fost posibil au fost Blicca bjoerkna, Abramis brama, A. ballerus, A. verificate și capturile pescarilor. Lungimea sapa, Vimba vimba, Chondrostoma nasus, Tinca stațiilor de colectare a fost între 20 și 150 de tinca, Barbus barbus, B. carpathicus, Gobio gobio, metri (20 de metri de exemplu în acele Romanogobio vladykovi, R. kessleri, Pseudorasbora canale unde exista o vegetație atât de deasă, parva, Rhodeus amarus, Carassius carassius, C. încât nu se putea pătrunde în vegetație sau gibelio, Cyprinus carpio, Hypophthalmichthys mâlul era atât de adânc încât era imposibilă molitrix, Aristichthys nobilis, Barbatula barbatula, pătrunderea în aceste sectoare). De obicei Misgurnus fossilis, Cobitis elongatoides, Sabanejewia balcanica, Silurus glanis, Ameiurus nebulosus, A. însă, stațiile de colectare aveau o lungime de melas, Thymallus thymallus, Salmo trutta, 100 metri. Poziția geografică a stațiilor de Oncorhynchus mykiss, Salvelinus fontinalis, Umbra colectare a fost înregistrată cu un aparat krameri, Esox lucius, Lota lota, Lepomis gibbosus, GPS, iar caracteristicile habitatului și Perca fluviatilis, Sander lucioperca, Gymnocephalus numărul exemplarelor colectate au fost cernuus, G. schraetser, Zingel streber și Cottus introduse într-o fișă de date. După gobio. identificare peștii au fost eliberați în Dintre aceste specii, 14 sunt prezente în apropierea locului de colectare, de fiecare anexa II. a Directivei Habitate (Eudontomyzon dată având grijă ca aceștia să fie lăsați într-o danfordi, Rutilus virgo, Aspius aspius, Barbus zonă unde curentul apei nu era prea carpathicus, Romanogobio vladykovi, Romanogobio puternic pentru ca ei să-și poată reveni în kessleri, Rhodeus amarus, Misgurnus fossilis, condiții favorabile (Keresztessy 2007). Cobitis elongatoides, Sabanejewia balcanica, Umbra În prezentul studiu sunt prezentate doar krameri, Gymnocephalus schraetser, Zingel streber datele de răspândire ale speciilor. La și Cottus gobio). Trebuie menționat faptul că denumirea speciei, în paranteză sunt semnalarea speciei Umbra krameri (Ardelean prezentate numele acestora în limba 1998) pare a se baza pe o determinare română, maghiară și engleză. greșită (Wilhelm 2008a). Bănărescu (2005) în Cartea Roșie a Vertebratelor din România Rezultate menționează nouă dintre aceste specii: Leuciscus leuciscus ca specie critic periclitată, Am colectat probe din 82 de stații de Eudontomyzon danfordi, Thymallus thymallus, colectare. Dintre acestea 19 stații se află pe Carassius carassius și Zingel streber ca fiind râul Tur (în aval de baraj) iar celelalte pe specii periclitate, Rutilus virgo, Romanogobio canalele, brațele moarte și afluenții acestuia. kessleri, Umbra krameri, Lota lota și Locația acestora este prezentată pe Harta Gymnocephalus schraetser ca fiind specii nr.1.
51 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
unctelor de colectare. p ia ț Distribu Harta nr. 1:
52 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
În total au fost identificate 37 de specii: 4. Leuciscus leuciscus (clean mic, nyúldomolykó, Dace): 1. Rutilus rutilus (babușcă, bodorka, Este o specie care a dispărut din multe Roach): locuri în ultimele decenii. În Cartea Roșie Una dintre speciile cele mai comune a Vertebratelor din România este amintită din interiorul ariei protejate. Este amintită ca fiind o specie critic periclitată în toate publicațiile precedente ca o specie (Bănărescu 2005). Din râul Tur este foarte comună (Bănărescu 1964, Harka amintită atât de Györe și colab. (1999) cât 1994, Ardelean 1998, Györe și colab. și de Ardelean (1998) și Wilhelm și colab. 1999, Wilhelm și colab. 2002, Wilhelm (2002). La fel ca și roșioara, și această 2008a). Noi am identificat-o în majoritatea specie este semnalată de Wilhelm (2008a) apelor, lipsind doar din pârâul/canalul doar dintr-un singur loc de pe râul Tur, Racta (Harta nr. 2). A fost prezentă în din zona numită Deák-tanya. Având în toate punctele de colectare de pe Tur, dar vedere rezultatele cercetărilor actuale și în multe puncte aflate pe brațele moarte (Harta nr. 4), putem spune că în râul Tur și canalele de lângă râu. După informațiile se află cel mai probabil una dintre cele mai primite de la pescarii din zonă, aceasta este stabile populații ale acestei specii de pe prezentă și în lacul de acumulare de la teritoriul țării. Conservarea acesteia pe Călinești-Oaș. termen lung trebuie să fie o prioritate pentru Custodele Ariei Protejate, populația 2. Ctenopharyngodon idella (amur, amur, acesteia fiind una semnificativă la nivel Grass carp): național. Specie introdusă amintită de majoritatea autorilor pe baza relatărilor primite de la 5. Aspius aspius (avat, balin, Asp): pescari (Harka 1994, Wilhelm și Harka (1994) categorizează specia ca colab.2002). După informațiile primite de fiind una rară pe sectorul ungar al Turului. la domnul Nagy Ferenc (paznicul de la Wilhelm și colab. (2002) au prins un lacul Porumbești), aceasta este prezentă în exemplar juvenil în Talna iar puțin mai lac (Harta nr. 5). târziu Wilhelm (2008a) a identificat un exemplar mort în gârla din aval de 3. Scardinius erythrophthalmus (roșioară, localitatea Gherța Mică. În timpul vörösszárnyú keszeg, Rudd): cercetărilor noastre specia a fost Este o specie stagnofilă care și-a redus identificată la nivelul a trei puncte de arealul în ultimele decenii. În interiorul colectare aflate în râul Tur cât și dintr-un ariei protejate nu este o specie foarte rară, canal aflat lângă acesta dar și din râul populația acesteia fiind probabil în Talna (Harta nr. 5). Nu am efectuat scădere. În albia principală a râului Tur a inventarieri pe barajul de la Călinești, însă fost identificată doar în două locuri, în după spusele pescarilor și a personalului majoritatea cazurilor fiind prezentă în custodelui EKE (Societatea Carpatină brațe moarte și canale. (Harta nr. 3). După Ardeleană), specia este prezentă într-un informațiile primite de la pescarii din zonă, număr destul de mare în acest lac de aceasta este prezentă și în barajul de la acumulare. Cel mai probabil specia este Călinești-Oaș. Harka (1994) o semnalează prezentă pe toată lungimea râului Tur, însă pe tot cursul ungar al Turului. Wilhelm și fiind o specie care se poate identifica colab. (2002) au reușit să identifice specia destul de greu cu metodele folosite, a fost doar în 4 locuri iar Wilhelm (2008a) identificată doar la nivelul a trei stații de semnalează specia doar dintr-un singur loc colectare. din râul Tur, din zona numită Deák-tanya.
53 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Rutilus rutilus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 2:
54 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Scardinius erythrophthalmus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 3:
55 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Leuciscus leuciscus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 4:
56 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Ctenopharyngodon idella i ș Aspius aspius Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 5:
57 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
6. Squalius cephalus (clean, fejes domolykó, Tur și Talna, nu lipsește nici din zona din Chub): amonte de lacul de acumulare de la Este o specie comună, prezentă în Călinești (Harta nr. 8). Harka (1994) majoritatea apelor curgătoare din interiorul categorizează specia ca fiind una foarte Ariei Protejate, lipsind doar din cele foarte rară pe sectorul maghiar, Wilhelm și colab. mâloase (Harta nr. 6). Vásárhelyi (1961) (2002) au găsit populații viguroase de amintește pentru prima dată specia din zona ambele părți ale frontierei, dar și în Talna. ungară a Turului. Mai târziu este semnalată Mai târziu a fost găsită doar într-un singur de toate publicațiile din zonă (Bănărescu punct de pe Tur (Wilhelm 2008a). 1964, Harka 1994, Ardelean 1998, Györe și colab. 1999, Wilhelm și colab. 2002, 11. Blicca bjoerkna (batcă, karikakeszeg, Wilhelm 2008a). Silver beam): Atât Vásárhelyi (1961) cât și Harka 7. Phoxinus phoxinus (boiștean, fürge (1994) amintesc specia din zona ungară a cselle, Minnow): Turului, acesta din urmă menționând că Fiind o specie tipică a pâraielor, este este o specie destul de comună. Chiar dacă prezentă doar în amonte de lacul de cercetările lui Wilhelm și colab. (2002) au acumulare de la Călinești (Harta nr. 9). La fel vizat mai mult secțiunea română, această au găsit și autorii precedenți (Bănărescu specie nu a fost identificată în timpul 1964, Ardelean 1998, Wilhelm și colab. acestor cercetări, însă mai târziu a fost 2002). găsită în apropierea graniței Wilhelm (2008a). În timpul cercetării noastre, 8. Leucaspius delineatus (fufă, kurta baing, specia a fost identificată în mai multe Sunbleak): puncte pe râul Tur (Harta nr. 9), era Specie stagnofilă destul de rară, de fiecare prezentă și în pârâul/canalul Noroieni dată a fost identificată în brațele moarte sau (Sár). canalele aflate dealungul râului (Harta nr. 16). Harka (1994) a capturat un singur 12. Abramis brama (plătică, dévérkeszeg, exemplar de pe sectorul ungar al Turului. Bream) Wilhelm și colab. (2002) au reușit să Harka (1994) amintește specia ca fiind identifice specia în Tur lângă Micula și în prezentă pe tot parcursul Turului din canalul/pârâul Egherul Mare (Vármegye Ungaria, având o densitate medie. Tot de árka), iar mai târziu Wilhelm (2008a) pe sectorul maghiar o semnalează și Györe semnalează specia din unele brațe moarte ale și colab. (1999). Ardelean semnalează Turului. specia de pe sectorul român, Wilhelm și colab. (2002) nu au reușit să identifice 9. Alburnus alburnus (oblete, szélhajtó specia, însă mai târziu a fost identificată küsz, Bleak): atât în râul Tur (în aval de baraj) cât și în Specie amintită în toate publicațiile din brațul mort în aval de Gherța Mică. Noi zonă (Bănărescu 1964, Harka 1994, am identificat-o în două puncte de Ardelean 1998, Györe și colab. 1999, colectare aflate pe râul Tur dar și în Wilhelm și colab. 2002, Wilhelm 2008a). apropierea confluenței râului Talna cu Este prezentă atât în râul Tur cât și în acesta (Harta nr. 10). După comunicările brațele moarte ale acestuia. A fost prezentă pescarilor, specia este prezentă într-un atât în amonte de lacul de acumulare de la număr considerabil și în lacul de Călinești cât și în râul Talna (Harta nr. 7). acumulare de la Călinești, probabil că din acesta a urcat și pe pârâul Valea Rea, unde 10. Alburnoides bipunctatus (beldiță, sujtásos a fost identificată puțin mai sus de intrarea küsz, Schneider): acestuia în lacul de acumulare. Specie prezentă pe tot parcursul râurilor
58 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Squalius cephalus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 6:
59 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Alburnus alburnus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 7:
60 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Alburnoides bipunctatus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 8:
61 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Phoxinus phoxinus i ș Blicca bjoerkna Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 9:
62 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Abramis brama i ș Barbus barbus Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 10:
63 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Chondrostoma nasus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 11: Harta nr. 11:
64 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
13. Chondrostoma nasus (scobar, paduc, Specie care în ultima perioadă devine Nase): din ce în ce mai rară. Harka (1994) Specie tipic reofilă. Harka (1994) amintește specia ca fiind una foarte rară, amintește specia din zonele apropiate de prezentă în aval de stăvilarul de la granița română. Wilhelm și colab. (2002) Olcsvaapáti. Bănărescu (1964) și Ardelean au găsit populații însemnate în Valea Rea și (1998) semnalează specia din Tur, Talna și o populație mică în Tur iar în Wilhelm și colab. (2002) însă nu au găsit- 2005 a fost identificat un singur exemplar o. În timpul evaluărilor am reușit să (Wilhelm 2008a). Interesantă este identificăm un exemplar juvenil care se semnalarea lui Ardelean (2002), care pare că era un hibrid între această specie amintește că inițial specia era prezentă și mreana vânătă (Harta nr. 10). într-un număr considerabil în lacul de la Călinești. Această informație a fost 16. Barbus carpathicus (mreană vânătă, confirmată și de personalul custodelui Petényi/kárpáti márna, Carpathian EKE, care la rândul lui confirmă faptul că barbel) – în anexa II. a Directivei erau câțiva ani când pescarii reușeau să Habitate figurează sub numele de Barbus prindă din belșug scobar din lacul de meridionalis acumulare. Noi l-am găsit într-un număr Este menționată de către Ardelean destul de redus în râul Tur, în număr mai (1998) din Tur și Talna, însă exemplarele mare pe partea superioară a râului Talna de 1,5 kg amintite de acesta nu pot să dar și în pâraiele Valea Rea și Valea Albă aparțină acestei specii. Wilhelm și colab. (Harta nr. 11). (2002) o semnalează din Tur, Valea Rea și Talna. În momentul de față este prezentă 14. Tinca tinca (lin, compó, Tench): într-un număr foarte redus în râul Tur, Specia a suferit un declin considerabil dar este mult mai abundentă în partea în ultimele decenii. Harka (1994) amintește superioară a râului Talna și în Valea Albă specia ca fiind una rară pe teritoriul (Harta nr. 13). maghiar al Turului. Wilhelm și colab. (2002) au găsit un exemplar juvenil în 17. Gobio gobio (porcușor comun, canalul Egherul Mare (Vármegye árka). fenékjáró küllő, Gudgeon): Chiar dacă habitatele acvatice stagnofile Harka (1994) menționează specia ca reprezintă o însemnată parte din habitatele fiind una foarte rară în zona maghiară a acvatice aflate dealungul râului Tur, specia Turului. Bănărescu (1964) și Ardelean a fost identificată doar în trei locuri (Harta (1998) semnalează specia din Tur. nr. 12): într-un canal (șanț) aflat în Wilhelm și colab. (2002) au capturat apropierea localității Porumbești, în câteva exemplare în Tur, dar amintesc că Egherul Mare (Vármegye Árka) și în au găsit populații viguroase în afluenții pârâul/canalul Noroieni (Sár), în acesta acestuia. La fel am găsit și noi, specia din urmă doar pe baza relatărilor primite fiind foarte abundentă în partea de la pescari. superioară a pârâului/canalului Egher și în canalul care face legătura între acesta și 15. Barbus barbus (mreană, márna, râul Someș, destul de abundentă în partea Barbel):
65 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) din amonte a râului Talna (Harta nr. 14). al Turului ca fiind una cu o densitate În râul Tur și în partea inferioară a râului medie. Ardelean (1998) semnalează specia Talna specia a fost prezentă de obicei în de pe teritoriul român al Turului. Wilhelm câte 1-2 exemplare. și colab. (2002) semnalează câteva exemplare de pe partea mijlocie a Turului. 18. Romanogobio vladykovi (porcușor de De noi a fost identificată în special în șes, halványfoltú küllő, Danube whitefin brațele moarte și canalele aflate dealungul gudgeon): – în anexa II. a Directivei râului Tur (Harta nr. 17). În brațul mort al Habitate figurează sub numele de Gobio Turului de lângă Drăgușeni a fost albipinnatus identificată într-un număr extrem de Harka (1994) o amintește ca fiind o mare, fiind singura specie de pește specie comună pe sectorul maghiar. identificată în acesta. Localnicii din zonă Bănărescu (1964) și Ardelean (1998) numesc ”kattogó” acest braț mort, acesta semnalează specia de pe sectorul român. fiind un cuvânt onomatopeic în limba Wilhelm și colab. (2002) o găsește atât în maghiară. Numele vine de la faptul că în Talna, cât și în Tur, dar și în amonte de perioadele calde de vară acești peștișori se lacul de acumulare de la Călinești. Mai adună la suprafața apei și pipăie, scoțând târziu Wilhelm (2008a) găsește doar un acest sunet specific. În râul Tur specia a singur exemplar la Adrian. În momentul fost identificată doar printr-un singur actual este una dintre cele mai abundente exemplar în apropierea graniței, dar specii din râul Tur, prezentă și în câteva probabil aceasta este prezentă în mai canale și brațe moarte aflate în apropierea multe locuri (a fost identificată și în râului (Harta nr. 15). A fost identificată și afluentul acestuia, în râul Turț, fiind în amonte de lacul de acumulare de la prezentă într-un număr considerabil). Călinești. 21. Rhodeus amarus (boarță, 19. Romanogobio kessleri (porcușor de szivárványos ökle, Bitterling): – în anexa nisip, homoki küllő, Sand gudgeon): – în II. a Directivei Habitate figurează sub anexa II. a Directivei Habitate figurează numele de Rhodeus sericeus amarus sub numele de Gobio kessleri Harka (1994) enumără specia printre Specie tipic reofilă. Este semnalată din cele mai abundente pe sectorul maghiar, râul Tur de către Bănărescu (1964) și la aceeași concluzie ajung și Wilhelm și Ardelean (1998). Wilhelm și colab. (2002) colab. (2002). Mai târziu Wilhelm (2008a) o găsesc numai în Talna. La fel am găsit și amintește că inundațiile din 2005 i-au noi, specia fiind mai abundentă în partea redus simțitor efectivul. La fel am găsit și din amonte a acestuia (Harta nr. 16). noi (Harta nr. 18). Este una dintre cele mai abundente specii din interiorul ariei 20. Pseudorasbora parva (murgoi bălțat, protejate, fiind prezentă atât în apele kínai razbóra, Stone moroko) curgătoare (a fost identificată la nivelul Specie invazivă. Harka (1994) fiecărui punct de pe râul Tur), cât și în menționează specia din sectorul maghiar brațele moarte și canalele din zonă.
66 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
sp. Ameiurus i ș Tinca tinca Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 12:
67 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Cyprinus carpio i ș Barbus carpathicus Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 13: Harta nr. 13:
68 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Gobio gobio specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 14:
69 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Romanogobio vladykovi specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 15:
70 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Romanogobio kessleri i ș Leucaspius delineatus Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 16:
71 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Pseudorasbora parva specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 17:
72 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Rhodeus amarus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 18:
73 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
22. Carassius carassius (caracuda, széles fiind una rară pe sectorul maghiar iar kárász, Crucian carp): Wilhelm și colab. (2002) amintesc specia Este una dintre speciile care și-au din eleșteele de lângă Bercu-Nou și din redus drastic arealul de răspândire în canalul Egherul Mare (Vármegye árka). ultimele decenii. În Cartea Roșie a Specie destul de rară în habitatele Vertebratelor din România (Bănărescu naturale, în majoritatea cazurilor fiind 2005) figurează ca specie periclitată. prezentă în eleșteele din zonă, sau în Vásárhelyi (1961) amintește specia din canalele aflate în vecinătatea acestora zona ungară a Turului. Harka (1994) (Harta nr. 13). menționează specia ca fiind una rară pe sectorul maghiar iar Györe și colab. 25. Hypophthalmichthys molitrix (sânger, (1999) menționează specia din brațul fehér busa, Silver carp): mort numit ”Kis-Túr”. Wilhelm și colab. Specie introdusă. Harka (1994) (2002) au găsit un exemplar juvenil în menționează specia ca fiind una rară pe canalul Egherul Mare (Vármegye árka) iar sectorul maghiar. Györe și colab. (1999) o în 2005 specia a fost găsită într-un braț semnalează din apropierea graniței. După mort al Turului (Wilhelm informațiile primite de la domnul Nagy 2008a).Semnalarea speciei din lacul de Ferenc (paznicul de la lacul Porumbești), acumulare de la Călinești într-un număr aceasta este prezentă în lac (Harta nr. 24). destul de mare pare a se baza pe determinarea greșită a speciei (Wilhelm 26. Misgurnus fossilis (țipar, réti csík, 2008a). Weatherfish): Chiar dacă aparent foarte multe Este una dintre speciile emblematice habitate din interiorul ariei protejate ale ariei protejate. Harka (1994) amintește satisfac necesitățile speciei, aceasta a fost specia ca fiind una foarte rară pe sectorul identificată doar la nivelul a trei puncte de maghiar al Turului. Györe și colab. (1999) colectare (Harta nr. 19): în brațul mort al o semnalează din brațul mort ”Kis-Túr”. Turului numit ”Patkó lapos” (în acesta Ardelean (2002) amintește o populație fiind foarte abundentă), în Egherul Mare stabilă din lacul de acumulare de la (Vármegye árka) și în canalul/pârâul Călinești, însă prezența unei populații Noroieni (Sár), în acesta din urmă însă stabile în acest lac de acumulare este doar pe baza relatărilor primite de la foarte puțin probabilă. Wilhelm și colab. pescari (aceștia au știut să facă diferența (2002) nu au reușit să detecteze specia. între caras și caracudă). Cel mai probabil specia este prezentă în 23. Carassius gibelio (caras, ezüstkárász, mult mai multe locuri decât în câte a fost Prussian carp): identificată în prezentul studiu. Este una Specie invazivă. Este amintită de către dintre speciile care se pot identifica destul toate publicațiile apărute (Bănărescu de greu, deoarece în momentul în care se 1964, Harka 1994, Ardelean 1998, Györe simte în pericol aceasta se refugiază și colab. 1999, Wilhelm și colab. 2002, vertical (Meyer & Hinrichs 2000, Pekárik Wilhelm 2008a). Este prezentă în și colab. 2008) în nămol sau între majoritatea habitatelor acvatice din rădăcinile plantelor (de exemplu stuf), această zonă (Harta nr. 20). astfel capturarea ei fiind aproape imposibilă. Cu toate acestea, țiparul a fost 24. Cyprinus carpio (crap, ponty, Carp): identificat la nivelul a 14 stații de Bănărescu (1964) semnalează specia colectare, în majoritatea cazurilor fiind din bazinul Turului, la fel și Ardelean prezent în brațele moarte ale Turului și în (1998). Harka (1994) amintește specia ca canalele din zonă (Harta nr. 21). Având în
74 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) vedere acest fapt, putem afirma faptul 30. Ameiurus sp. (somn pitic/somn pitic că aria protejată are o importanță la negru, törpeharcsa/fekete törpeharcsa, nivel național în conservarea acestei Brown bullhead/Black bullhead): specii. Specie invazivă, introdusă din America de Nord. Harka (1994) a identificat un 27. Cobitis elongatoides (zvârlugă, vágó singur exemplar pe sectorul maghiar. La fel csík, Danubian spined loach): – în anexa au găsit și Wilhelm și colab. (2002) în Tur, II. a Directivei Habitate figurează sub la Turulung. Mai târziu (Wilhelm 2008a) au numele de Cobitis taenia fost identificate ambele specii (Ameiurus Este amintită în aproape toate nebulosus și Ameiurus melas). În timpul publicațiile precedente ca o specie foarte colectării probelor nu am separat cele două comună (Bănărescu 1964, Harka 1994, specii. Este prezentă atât în râul Tur (într- Ardelean 1998, Wilhelm și colab. 2002, un număr redus) cât și în canalele și brațele Wilhelm 2008a). Specia a fost prezentă în moarte de lângă acesta (Harta nr. 12). majoritatea habitatelor acvatice din zona Apare în număr mai mare în canale. studiată. A fost identificată la nivelul fiecărui punct de pe râul Tur (Harta nr. 31. Silurus glanis (somn, harcsa, 22). European catfish): Harka (1994) a găsit specia în două 28. Sabanejewia balcanica (câră, kőfúró puncte pe sectorul maghiar dar csík, Balkan golden loach): – în anexa II. menționează că poate apărea oriunde, a Directivei Habitate figurează sub chiar dacă este o specie rară. Bănărescu numele de Sabanejewia aurata (1964) și Ardelean (1998) o amintesc de De pe sectorul român este amintită de pe sectorul român al Turului. Wilhelm și toate publicațiile care s-au ocupat de colab. (2002) nu au identificat-o însă această zonă (Bănărescu 1964, Ardelean Wilhelm (2008a) a identificat specia din 1998, Wilhelm și colab. 2002, Wilhelm Tur, în dreptul localității Turulung. În 2008a). Specie cu o prezență sporadică în timpul cercetărilor noastre a fost râul Tur (Harta nr. 23), fiind mai identificată în două puncte din râul Tur abundentă în râul Talna și în Valea Rea. (Harta nr. 28). Preferă apele adânci, din Este mai interesantă identificarea a două acest motiv se poate identifica mai greu exemplare din această specie în ca celelalte specii. pârâul/canalul Noroieni (Sár). Foarte probabil este prezentă pe tot parcursul inferior al Turului. După 29. Barbatula barbatula (grindel, kövi spusele pescarilor, aceștia au prins și un csík, Stone loach): exemplar de 180 cm. Ardelean (1998) o amintește printre speciile cu prezență incertă în bazinul 32. Esox lucius (știucă, csuka, Pike): Turului. Wilhelm și colab. (2002) au Este amintită de către toate publicațiile găsit-o atât în partea din amonte a râului apărute anterior (Bănărescu 1964, Harka Tur cât și în Talna și Valea Rea. Specia a 1994, Ardelean 1998, Györe și colab. fost prezentă pe sectoarele cu curent 1999, Wilhelm și colab. 2002). Specie mai tare ale Turului, fiind prezentă prezentă atât în râul Tur cât și în brațele aproape la fiecare punct de colectare și moarte ale acestuia, dar apare și în canale. pe râul Talna (Harta nr. 24). Am reușit Are o densitate destul de mare în Egherul să identificăm un exemplar și în canalul Mare (Vármegye árka), fiind identificată Egherul Mare (Vármegye árka). la nivelul fiecărui punct de colectare (Harta nr. 25).
75 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Lota lota i ș Carassius carassius Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 19:
76 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Carassius gibelio specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 20:
77 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Misgurnus fossilis specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 21: Harta nr. 21:
78 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Cobitis elongatoides specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 22: Harta nr. 22:
79 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Sabanejewia balcanica specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 23:
80 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Barbatula barbatula i ș Hypophthalmichthys molitrix Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 24:
81 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Esox lucius i ș Gymnocephalus cernuus Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 25:
82 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Lepomis gibbosus specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 26:
83 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
. Perca fluviatilis specia ă Puncte de colectare unde a fost identificat Harta nr. 27:
84 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Silurus glanis i ș Sander lucioperca Puncte de colectare unde au fost identificate speciile Harta nr. 28:
.
85 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
33. Lota lota (mihalț, menyhal, Burbot): din interiorul ariei protejate (Harta nr. Specie de ape reci, preferând apele 27). curgătoare, ascunzându-se sub bolovani și rădăcini în zonele cele mai adânci. Iarna 36. Gymnocephalus cernuus (ghiborț, este mult mai activă decât vara, ieșind la vágódurbincs, Ruffe): vânat mai mult noaptea. Din această Harka (1994) menționează specia de cauză se poate identifica destul de greu. pe tot cursul ungar al Turului. Bănărescu Harka (1994) menționează specia de pe (1964) doar presupune prezența speciei în sectorul maghiar al Turului. bazinul Turului, Ardelean (1998) însă îi dă Wilhelm și colab. (2002) au capturat un prezența sigură. exemplar sub barajul de la Călinești-Oaș. Wilhelm și colab. (2002) au identificat- Noi am reușit să identificăm specia doar o în amonte și în aval de lacul de în zonele cu ape repezi ale Turului (pe acumulare de la Călinești-Oaș. Noi am sectoarele mai adânci) și ale râului Talna reușit să identificăm doar un singur (Harta nr. 19). exemplar în pârâul Valea Rea, în apropierea confluenței acestuia cu barajul 34. Lepomis gibbosus (regina bălții, de acumulare de la Călinești (Harta nr. naphal, Sunfish): 25). După comunicările personalului Specie invazivă, prezentă în special în custodelui EKE (Márk-Nagy János) cu apele care se încălzesc (brațe moarte, aproximativ 20-30 de ani în urmă specia canale). Harka (1994) categorizează specia era foarte abundentă în aval de lacul de printre cele rare pe sectorul ungar. acumulare de la Călinești. Wilhelm și colab. (2002) au găsit câteva exemplare în râul Tur și în canalul 37. Sander lucioperca (șalău, fogassüllő, Egherul Mare (Vármegye árka) iar Pikeperch): Wilhelm (2008a) menționează că în Tur Harka (1994) amintește specia ca fiind specia s-a menținut și după inundațiile din una rară pe sectorul maghiar. Ardelean 2005. Noi am identificat două exemplare (1998) amintește că a fost populată în râul Tur, unul în apropierea graniței, iar specia, însă a dispărut. Wilhelm și colab. unul în aval de barajul de la Călinești. (2002) nu au identificat specia însă Restul exemplarelor au fost identificate în Wilhelm (2008a) identifică specia atât în brațele moarte ale Turului și în canalele râul Tur cât și într-un braț mort al din zonă (Harta nr. 26). acestuia aflat în aval de Gherța Mică. Specia a fost prezentă într-un număr 35. Perca fluviatilis (biban, sügér, Perch): redus în partea superioară a râului Tur Este o specie amintită de către toate (Harta nr. 28). Cel mai probabil aceste publicațiile apărute anterior (Bănărescu exemplare provin din lacul de acumulare 1964, Harka 1994, Ardelean 1998, Györe de la Călinești, unde există o populație și colab. 1999, Wilhelm și colab. 2002, stabilă (datorită repopulărilor efectuate). Wilhelm 2008a). Este o specie destul de Este prezentă și în balta de la comună, prezentă în majoritatea apelor Porumbești.
86 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
40. Leuciscus idus (văduviță, jászkeszeg, Specii de pești care au fost identificate Ide): în literatură însă în timpul evaluărilor nu Specie reofilă, preferă râurile mari. Din au fost găsite: râul Tur a fost semnalată doar de pe secțiunea maghiară de către Harka (1994) 38. Eudontomyzon danfordi (chișcar, care a capturat două exemplare la erdélyi ingola, Carpathian lamprey): Olcsvaapáti. Este o specie de ciclostom endemică în bazinul Tisei. Dintre publicațiile 41. Abramis ballerus (cosac cu bot anterioare Bănărescu (1969) o amintește ascuțit, laposkeszeg, Blue bream): ca o specie care poate fi prezentă în Harka (1994) semnalează prezența bazinul Turului. Ardelean (1998) speciei din secțiunea ungară a Turului pe amintește specia din râul Tur, din dreptul baza relatărilor pescarilor iar Ardelean localității Gherța Mică. Prezența speciei în (1998) amintește că specia s-ar fi introdus această zonă credem că este foarte în lacul de acumulare de la Călinești-Oaș, incertă. În timpul cercetărilor noastre am însă nu s-a menținut. identificat un oblete (A. alburnus) în partea superioară a râului Talna, care 42. Abramis sapa (cosac, bagolykeszeg, prezenta urme specifice atacului de White-eyed bream): chișcar. Prezența speciei în partea Specie reofilă care preferă apele de șes. superioară a râului Talna trebuie Harka (1994) relatează specia pe baza verificată. informațiilor primite de la pescari iar 39. Rutilus virgo (babușcă de Tur, Györe și colab. (1999) au colectat un leánykoncér, Danubian roach): – în anexa exemplar în apropierea graniței. Din II. a Directivei Habitate figurează sub România este amintită de către Bănărescu numele de Rutilus pigus virgo (1964) și de Wilhelm și colab. (2002) care Specie endemică pentru bazinul au colectat câte un exemplar pe ambele Dunării superioare și mijlocii. Din râul laturi ale graniței. Semnalarea speciei de Tur este amintită de mai mulți autori de către Ardelean (2002) din lacul de pe secțiunea maghiară (Györe și colab. acumulare de la Călinești-Oaș se pare a fi 1999, Wilhelm și colab. 2002). Pe o greșeală, doarece cosacul este o specie secțiunea română s-a capturat doar în reofilă, ocazional fiind posibilă prezența anul 1964 (Bănărescu 1964), cercetările sa într-un număr mic și în ape stătătoare, recente nu au reușit să confirme prezența dar nicidecum în numărul semnalat de speciei în porțiunea română, deși în 2002 acesta. s-au capturat mai multe exemplare în Ungaria, în apropierea graniței cu 43. Vimba vimba (morunaș, szilvaorrú România (Wilhelm și colab. 2002). Cel keszeg, East European bream): mai probabil specia este prezentă și la Harka (1994) semnalează prezența noi, însă într-un număr redus. speciei din zona ungară a Turului pe baza informațiilor primite de la pescari.
87 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Bănărescu (1964) amintește specia din 48. Salvelinus fontinalis (fântânel, pataki apropierea graniței. Ardelean (2002) szajbling, Brook trout): amintește că specia ar fi existat în lacul de Situație asemănătoare speciei acumulare de la Călinești-Oaș, însă în precedente. momentul actual ar lipsi din acesta. La fel și personalul custodelui EKE (Márk- 49. Umbra krameri (țigănuș, lápi póc, Nagy János) ne-a confirmat faptul că în European mudminnow): anii ’80 pescarii capturau în număr mare Specie endemică în bazinul Dunării. această specie din lacul de acumulare de la După Bănărescu (2005) este o specie Călinești. vulnerabilă în România. Din bazinul Turului este amintită doar de către 44. Hypophthalmichthys nobilis (novac, Ardelean (1998). La fel ca și unele pettyes busa, Bighead carp): semnalări anterioare, și această semnalare Harka (1994) și Ardelean (1998) pare a se baza pe o determinare greșită. semnalează prezența speciei din râul Tur Specia nu este amintită nici de către pe baza relatărilor pescarilor. Györe și Bănărescu et al. (1995) care se ocupă de colab. (1999) semnalează prezența speciei starea și răspândirea țigănușului în din zona ungară a Turului, din apropierea România, nici de către Wilhelm în graniței. monografia despre această specie (Wilhelm 2008b). 45. Thymallus thymallus (lipan, pénzes Deoarece aparent multe habitate din pér, Grayling): bazinul Turului satisfac necesitățile speciei Din Tur este amintită numai de către și având în vedere faptul că specia este Ardelean (1998) care menționează că a prezentă în bazinul Turului în Ungaria fost populată însă a dispărut. (Harka & Sallai 2007), nu putem exclude prezența acesteia în interiorul ariei 46. Salmo fario (păstrăv indigen, sebes protejate, însă șansele ca aceasta să fie pisztráng, Brown trout): prezentă sunt minime. Din bazinul superior al Turului este menționată de către Bănărescu (1964), 50. Gymnocephalus schraetzer (răspăr, Ardelean (1998) cât și de Wilhelm și selymes durbincs, Schraetzer): colab. (2002). Prezența speciei în zona Specie endemică pentru bazinul izvoarelor este sigură, însă noi nu am Dunării. Este o specie reofilă care preferă colectat probe din aceste zone. zona de șes a râurilor. Din bazinul Turului este amintită 47. Oncorhynchus mykiss (păstrăv numai de către Harka (1994) ca fiind o curcubeu, szivárványos pisztráng, specie foarte rară. Rainbow trout): Specie introdusă din America de 51. Zingel streber (pietrar, kis bucó, Nord, din bazinul Turului este amintită Streber): doar de către Ardelean (1998) din zona Specie reofilă, endemică în bazinul păstrăvăriei. Dunării și cel al Vardarului. Din Tur este
88 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) amintită de către Bănărescu (1964) și acestea doar pe baza informațiilor primite Ardelean (1998). de la pescari iar T. tinca tot în 3 locuri, în două dintre acestea fiind prezent în 52. Cottus gobio (zglăvoacă, botos număr foarte mic iar în al treilea semnalat kölönte, Bullhead): de către pescari). Având în vedere acest Din bazinul Turului este semnalată fapt, putem afirma că habitatele tipice pentru prima dată de către Wilhelm și acestei zone (mlaștini, brațe moarte etc.) colab. (2002), care au reușit să identifice sunt amenințate în ceea ce privește specia atât în Tur (în amonte de Negrești- conservarea lor pe termen lung. Cele mai Oaș) cât și în Valea Rea (în amonte de grave amenințări asupra acestora sunt Huta-Certeze). Cercetările noastre nu au pierderile de habitate (secări, regularizări, vizat zonele montane din bazinul Turului, lucrări de prevenire a inundațiilor, astfel specia nu a fost identificată. transformarea brațelor moarte în lacuri de pescuit) și apariția speciilor invazive (C. gibelio, P. parva, L. gibbosus, Ictalurus sp.). În Discuții și Concluzii afară de acestea nu putem să nu amintim poluările provenite atât de la localități cât În literatura de specialitate sunt și de la terenurile agricole (utilizarea semnalate în total 53 de specii de pești insecticidelor, pesticidelor și a din bazinul Turului. Dintre acestea unele îngrășămintelor chimice). au fost introduse însă nu și-au menținut O altă problemă o reprezintă populațiile (O. mykiss, S. fontinalis), altele depozitarea pe malul apei a borhotului au fost semnalate greșit (U. krameri) iar provenit de la distileriile de țuică. Unul unele specii au fost semnalate doar din dintre brațele moarte ale Turului se partea ungară a Turului (G. Schraetzer, L. numește chiar „pálinkás”, pálinka fiind idus). În timpul cercetărilor noastre am cuvântul maghiar pentru pălincă. Datorită reușit să identificăm un număr de 37 de prezenței Barajului de la Călinești-Oaș, specii. Având în vedere faptul că nivelul apei Turului prezintă o cercetările au vizat doar aria protejată permanentă fluctuație. Au fost cazuri în Râul Tur și unele zone din imediata care vara, pe timpul nopții, stăvilarele vecinătate a acesteia (nu au vizat zona barajului erau închise, astfel albia râului exlusiv montană și nici zona din Ungaria) Tur a rămas fără apă în aval de baraj. putem spune că zona studiată este una Chiar dacă nici râul Tur nu a scăpat de foarte diversă din punct de vedere al regularizările efectuate în perioada ihtiofaunei, căreia îi trebuie acordată o comunistă, acesta a rămas chiar și după atenție sporită pentru a asigura regularizare cu o luncă inundabilă destul conservarea acestei diversități pe termen de largă (zona dintre cele două diguri de lung. Cu toate că numărul de specii protecție fiind destul de întinsă), astfel, identificate este destul de ridicat, unele unele specii care își depun icrele în specii care nu demult erau abundente au această zonă găsesc și în momentul de fost identificate doar în câteva locuri (C. față habitate prielnice. Deoarece barajul carassius în doar 3 locuri, în unul dintre
89 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) de la Călinești-Oaș blochează transportul gibelio, Pseudorasbora parva, Lepomis gibbosus, de aluviuni, albia minoră a râului se Ictalurus sp.). Se pare că acesta începe să-și adâncește de la an la an, astfel aceste zone revină după poluările masive din ultimele inundabile aflate între cele două diguri decenii. Un factor important este faptul sunt inundate din ce în ce mai rar și doar că nu există nicio barieră în calea migrației în timpul inundațiilor cu o anvergură mai speciilor, astfel acestea pot reveni din râul mare. Datorită acestui fapt, speciile care Tur. În viitorul apropiat trebuie acordată folosesc această zonă pentru depunerea o atenție sporită acestui râu, și în special icrelor sunt afectate din ce în ce mai mult. trebuie evitată orice fel de poluare a Datorită adâncirii talvegului și a lipsei de acestuia. precipitații pe perioada verii, în ultimii ani Wilhelm și colab. (2002) propun ca a apărut ca o problemă foarte perioada de prohibițe să fie mărită la 3 îngrijorătoare secarea totală pe timpul luni. Credem că pescuitul legal nu are un verii a brațelor moarte. Având în vedere efect negativ atât de apreciabil, încât această problemă, considerăm că este perioada de prohibiție să fie crescută de la necesară regândirea strategiei de prevenire 2 la 3 luni. Mult mai importantă este a inundațiilor (care în momentul actual prevenirea braconajului și a acelor constă din eliminarea cât mai rapidă a intervenții (în special cele legate de apei) prin încercarea reținerii apei în acele protecția împotriva inundațiilor) care zone în care populația locală nu este afectează habitatele speciilor de pești. afectată. Speciile de pești lipsesc în totalitate de pe partea inferioară a pârâului/canalului Egher (atât în aval cât Pentru protejarea ihtiofaunei din și în amonte de confluența cu Racta). Una interiorul ariei protejate se propun dintre posibilele cauze ale dispariției următoarele: speciilor de pești în această zonă este prezența unor ferme de porcine și de vite, - Evitarea oricărei lucrări care care poluează râul. În timpul cercetărilor afectează habitatul speciilor de pești (în am detectat unele locuri unde gunoiul de special regularizările, desecările, grajd era aruncat pe marginea acestui râu. amenajările de albii, amplasarea pragurilor O schimbare pozitivă am identificat în de compensare, extragerea agregatelor cazul râului Turț. Wilhelm și colab (2002) minerale din albiile râurilor etc.) cât și a menționează că speciile de pești au acelor lucrări care afectează capacitatea de dispărut din acesta datorită deversării transport al sedimentelor. În cazul apelor reziduale ale minelor și canalelor unde dragarea acestora este inevitabilă, aceste lucrări se vor realiza decantoarelor. În momentul de față am periodic (anual se va draga doar o mică reușit să identificăm 13 specii de pești în parte a acestora) pentru a permite pârâul Turț, în dreptul localității refugierea peștilor în zonele nedragate și Turulung, printre care și speciile Leuciscus numai toamna, pentru a nu deranja leuciscus, Rhodeus amarus, Chondrostoma speciile de pești în perioada de nasus, dar și 4 specii invazive (Carassius. reproducere
90 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
- Interzicerea captării apei bukó”, în apropierea confluenței celor râurilor/pârâurilor două râuri - Asigurarea unui debit de servitute - Menținerea vegetației arboricole permanent la barajul de la Călinești-Oași, pe malul râurilor, replantarea arborilor trebuie evitată fluctuația bruscă a acolo unde lipsesc debitului. În cazul măririi sau scăderii - Interzicerea adăpării și scăldării debitului, aceasta trebuie realizat treptat animalelor domestice în habitate acvatice pentru a permite refugierea peștilor (în și umede cazul în care se scade debitul) și pentru ca - Monitorizarea ihtiofaunei pentru icrele depuse de anumite specii de pești să detectarea schimbărilor apărute și pentru nu fie luate de curentul apei (în cazul a putea acționa la timp în cazul în care măririi debitului) apar schimbări nedorite - Facilitarea reținerii apelor în zonele inundabile ale Turului - Eliminarea poluării râurilor (în Mulțumiri special prin amplasarea unor stații de epurare funcționale și prin evitarea Dorim să-i mulțumim custodelui Ariei deversărilor de ape reziduele provenite de Protejate (EKE Satu Mare) pentru la minele din bazinul râului Turț) ajutorul acordat, în special domnului Kiss - Eliminarea speciilor invazive și István pentru ajutorul acordat în timpul interzicerea populării cu specii de pești acestor evaluări precum și domnului invazive a tuturor habitatelor acvatice și Nagy Ferenc (paznicul de la lacul umede, inclusiv bazine utilizate pentru Porumbești), care ne-a dat informații piscicultură foarte utile despre speciile prezente în - Introducerea speciilor stagnofile acest lac. dispărute (C. carassius, T. tinca, M. fossilis) în acele habitate care satisfac necesitățile acestora Bibliografie - Asigurarea conectivității între canalele din zonă și râul Tur, care este Ardelean, G. 1998. Fauna judeţului Satu folosită de anumite specii (de exemplu M. Mare, Ţara Oaşului, Culmea Codrului şi fossilis) pentru a ajunge în habitatele Câmpia Someşului. Ed. „Vasile Goldiş” învecinate. Aceasta este foarte important University Press, Arad 263-278. pentru asigurarea diversității genetice a Ardelean, G. 2002. Evoluţia ihtiofaunei speciilor. Lacului Călineşti-Oaş. Satu Mare, Studii - Evitarea utilizării insecticidelor, şi Comunicări. Seria Şt. Nat. II-III, 130- 136. pesticidelor și a îngrășămintelor chimice Bănărescu, P. 1964. Pisces, Osteichthyes pe terenurile agricole din apropierea În: Fauna R.P.R., vol. XIII. Ed. Acad. apelor naturale R.P.R., Bucureşti. - Restabilirea conectivității râului Tur cu râul Tisa la locul numit ”Túr
91 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Bănărescu, P. 1969. Cyclostomata- Pekárik, L., Koščo, J., Košuthová, L., Chondrichthyes. Fauna R.P.R. XII. Ed. Košuth, P. (2008). Coenological and Acad. R.P.R., Bucureşti. habitat affinities of Cobitis Bănărescu P., Oțel V., Wilhelm A. 1995. elongatoides, Sabanejewia balcanica and The present status of Umbra krameri Misgurnus fossilis in Slovakia. Folia Walbaum in România. Annalen des Zoologica, 57(1-2), 172-180. Naturhistorischen Museum in Wien, 97 Sharber, N.G., Carothers, S.W., Sharber, B: 496-5001. J.P., De Vos, Jr., J.C. & House, D.A. Bănărescu, P. (2005): Peşti. Pp: 215-255. In (1994). Reducing electrofishing-induced Botnariuc N. & Tatole V. (eds.) Cartea injury of rainbow trout. North American Roşie a Vertebratelor din România. Muz. Journal of Fisheries Management, 14, 340- Naţ. Ist. Nat. “Gr. Antipa”, Acad. Rom., 346. Bucureşti. Lászlóffy, W. 1982. A Tisza. Vízi Botta, I., Keresztessy, K., Neményi, I. munkálatok és vízgazdálkodás a tiszai 1984. Halfaunisztikai és ökológiai vízrendszerben. Akadémiai. Kiadó, tapasztalatok természetes vizekben. Budapest. Állattani Közlemények, 71, 39-50. Ujvári, I. 1972. Geografia apelor Györe, K., Sallai, Z., Csikai, Cs. 1999. Data României. Editura Ştiinţifică, Bucureşti. of the fish fauna of River Tisza and its Vásárhelyi, I. 1961. Magyarország halai tributaries in Hungary and Romania. írásban és képekben. TIT Borsod Pp: 455-470. In Hamar, J., Sárkány-Kiss, megyei szervezete és A. (eds) The Upper Tisa Valley, Szeged. Északmagyarországi Horgász Egyesület Harka, Á. 1994. A Túr halai. Halászat, Kiadó, Miskolc. 87(2) 50-53. Wilhelm, A., Ardelean, G., Harka, A. Harka Á. & Sallai Z. (2007): Magyarország Sallai, Z. 2002. Fauna ihtiologică a halfaunája. Nimfea Természetvédelmi bazinului râului Tur. Satu Mare, Studii şi Egyesület, Szarvas. Comunicări. Şt. nat. II-III, 147-157. Keresztessy K., 2007, Halfaunisztikai Wilhelm, A. 2008a. Fauna ihtiologică a kutatások a Rábában. [Ichthyofaunistical Bazinului râului Tur. Pp: 91-109. In surveys in the Rába River.] Pisces Sike, T. & Márk-Nagy J. (eds) Flora și Hungarici, I.:19-26. fauna Rezervației Naturale „Râul Tur”, Meyer, L., Hinrichs, D. 2000 Microhabitat Biharean Biologist-Supplement, preferences and movements of the University of Oradea Publishing weatherfish, Misgurnus fossilis, in a House, Oradea. drainage channel. Environmental Biology of Fishes, 58, 297-306.
92
DISTRIBUȚIA BROTĂCELULUI (HYLA ARBOREA) ȘI A IZVORAȘULUI DE BALTĂ CU BURTĂ ROȘIE (BOMBINA BOMBINA) ÎN ARIILE PROTEJATE ”RÂUL TUR”
BENKŐ Zoltán1, GÁBOS Ede1, KISS István R2., SZABÓ D. Zoltán1, 3
1 Ocellus SRL, 2 Societatea Carpatină Ardeleană - Satu Mare, 3 Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Rezumat. Ariile Protejate ”Râul Tur” dețin o herpetofaună bogată şi valoroasă. Aceste valori naturale sunt importante nu numai pentru conservarea speciilor la nivel european, dar şi din punct de vedere ştiinţific. Distribuţia brotăcelului (Hyla arborea) şi a izvoraşului de baltă cu burtă roşie (Bombina bombina) a fost estimată cu ajutorul metodelor multiple. Brotăcelul a fost localizat cu succes prin observaţii acustice pe puncte fixe nocturne, iar pentru izvoraşul de baltă cu burtă roşie s-a dovedit a fi mai eficientă identificarea habitatelor de reproducere. Populaţiile speciilor studiate sunt semnificative pe suprafaţa Ariilor Protejate ”Râul Tur”, dar sunt ameninţate de efectele dezvoltării socio-economice a regiunii. Cunoştinţele privind distribuţia populaţiilor şi a zonelor cheie pentru speciile studiate pot ajuta la menţinerea lor într-o stare de conservare favorabilă.
Summary. The distrinutoion of the European tree frog (Hyla arborea) and European fire-bellied toad (Bombina bombina) in the Tur River Protected Areas. The Tur River natural protected area hosts a rich and valuable herpetofauna. These natural values are of great importance not only for a European-level species conservation, but also form a scientific point of view. The distribution of the European tree frog (Hyla arborea) and the European fire-bellied frog (Bombina bombina) was estimated using multiple methods. The tree frog was successfully assessed by acoustical observations at nocturnal points, while for the fire-bellied frog the identification of the breeding sites proved to be more efficient. The protected area holds significant populations of both species, but these are threatened by the effects of the socioeconomic development of the region. The knowledge regarding both the distribution of the populations and the hotspots for the species in question can contribute to maintaining them in a favorable state of conservation.
Резюме. Розповсюдження райки деревної (Hyla arborea) та кумки червоночеревої (Bombina bombina) у заповідниках ріки Тур. Заповідники ріки Тур мають багату і цінну колекцію герпетофауни (амфібій). Ці природні цінності важливі не тільки для збереження видів на європейському рівні, а й з наукової точки зору. Росповсюдження райки деревної (Hyla arborea) та кумки червоночеревої (Bombina bombina) оцінюється за допомогою використання різних методів. Райка деревна була успішно досліджена в результаті нічних акустичних спостережень, а для кумки червоночеревої ідентифікація гніздівель виявилася найбільш ефективною. Досліджені популяції видів є значними на заповідних територіях «річки Тур», але перебувають під загрозою впливу соціально-економічного розвитку регіону. Знання щодо розподілу популяцій видів та вивчення досліджених ключових територій може допомогти зберегти їх у сприятливому природоохоронному статусі.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 93-105.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Introducere fluctuația detectabilității și mecanismele metapopulaționale (Skelly et al. 2003; Schimbările nefavorabile ale populațiilor Sutherland 2006; Cook et al. 2011; de amfibieni la nivel global sunt bine- Blankenhorn 1972; Marsh & Trenham cunoscute încă din anii 90 (Blaustein et al. 2001; Green 2003; Pechmann & Wilbur 1994; Vial & Saylor 1993; Stuart et al. 1994). 2004). Din cauza complexității ecologiei Identificarea masculilor care vocalizează amfibienilor, aceste schimbări sunt (Shirose et al. 1997) este o metodă des provocate de procese multiple, mai ales folosită în monitorizarea anurelor socio-economice și climatice (Alford & (Mossman et al. 1998; Johnson & Batie Richards 1999; Hamer & McDonnell 2001; Crouch III & Paton 2002; Anthony 2008). Un pas important pentru 2002; Pellet & Schmidt 2005). Această conservarea populațiilor de amfibieni din metodă se bazează pe sunetele scoase de Europa a fost înființarea rețelei Natura către masculi în timpul perioadei de 2000 prin Directiva Habitate în 1992 de împerechere pentru atragerea femelelor către Consiliul Europei (Habitate Directive, (Wells 1977). Mulțumită specificității, 1992). În România desemnarea ariilor acestea pot fi folosite pentru identificarea protejate din rețeaua Natura 2000 s-a speciilor prezente, precum și pentru efectuat în funcție de prezența unor specii estimarea abundenței relative (Anthony și habitate de interes ridicat de conservare 2002). Prin metodele acustice este posibilă, la nivel European. cu un efort relativ redus, acoperirea zonelor Deși prezența acestor valori naturale mari, de aceea acestea pot fi folosite în este cunoscută, distribuția și zonele cheie cazuri unde timpul și resursele reprezintă pentru conservarea lor, în cele mai multe un factor limitant (Anthony 1999). cazuri, au rămas slab documentate, Exemplarele care vocalizează trebuie câteodată chiar și necunoscute. Cu observate de la distanțe relativ mari, de creșterea constantă a presiunii antropice aceea aceste metode sunt optimale mai ales asupra acestor ecosisteme (Hamer & pentru speciile care au un sunet distinctiv și McDonnell 2008; Cushman 2006), deciziile puternic, dar nu pot fi aplicate pentru luate de către organizațiile responsabile urodele. Întrucât sezoanele de reproducere devin tot mai îngreunate, de aceea a anurelor nu se suprapun, trebuie luate în inventarierile detaliate pe zonele de interes considerare și perioadele în care sunt o necesitate reală. comportamentul de chemare a speciilor Amfibienii, prin ecologia și țintă este accentuată (Johnson & Batie comportamentul lor complex, reprezintă 2001). În vederea localizării unor provocări specifice pentru inventariere. comunități întregi este necesară repetarea Efectivele și distribuțiile calculate din date periodică a observațiilor pe toată durata colectate în perioade scurte sunt deseori sezonului de reproducere (Pellet & Schmidt subestimate datorită fluctuațiilor 2005). Mulțumită faptului că exemplarele semnificative în activitatea animalelor și din sunt observate auditiv, metoda este non cauza comportamentului criptic. Aceste invazivă. subestimări în cele mai multe cazuri sunt cauzate de detectabilitatea scăzută, care conduce la exemplare neobservate și Metode absențele false în unele habitate (Skelly et al. 2003). Minimalizarea acestor distorsiuni Ariile protejate ”Râul Tur” sunt situate pe partea nord-vestică a României de-a necesită studii îndelungate și folosirea lungul râului Tur de la lacul de acumulare metodelor multiple, astfel încât să cuprindă
94 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Harta 1. Localizarea Ariilor Protejate ”Râul Tur”
Călinești-Oaș până la granița României acustice și vizuale. Au fost alese 101 cu Ungaria și Ucraina, cu o suprafață puncte de observare nocturne (PON) de- totală de 20500 ha, din care 14227 ha a lungul râurilor Tur și Talna și a sunt habitate deschise, 5958 ha sunt drumurilor (județene, comunale, păduri și 768 ha sunt luciuri de apă (Harta forestiere) din zona studiată. O distanță 1.). Din hărțile militare austro-ungare de minimă de 1km a fost menținută între le sfârșitul secolului al XVIII-a știm că punctele de observare pentru eliminarea zona era dominantă de habitate acvatice observațiilor multiple. și de păduri întinse.Peisajul este Colectarea datelor a fost începută cu determinat de către trei unități 30 de minute după apusul soarelui și a geomorfologice: deluroasă, de depresiuni ținut până la ora 01:00, între 20 mai 2012 și de câmpie. Din studii anterioare știm, și 10 iunie 2012. La fiecare punct, înaintea că zona are o herpetofaună bogată și colectării datelor, a fost menținută o valoroasă din punctul de vedere perioadă de așteptare de un minut, pentru biogeografic al speciilor cu populații minimalizarea efectului de deranj. relicte și azonale (D. Covaciu-Marcov et Colectarea datelor în condiții al. 2008), care trebuie ocrotită. meteorologice nefavorabile a fost evitată (Blankenhorn 1972), iar observațiile au Pentru estimarea distribuției și fost oprite în cazul scăderii temperaturii abundenței relative a brotăcelului (Hyla sub 15 °C (Pellet & Schmidt 2005). Pe arborea) și izvorașului de baltă cu burtă fiecare punct observațiile au ținut 5 roșie (Bombina bombina) am folosit metode minute (Shirose et al. 1997).
95 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Intensitatea vocalizării a fost Observațiile Nesistematice (ONS). În înregistrată cu ajutorul indexului timpul deplasărilor pe teren speciile specificat de North American Amphibian studiate au fost înregistrate cu ajutorul Monitoring Program (NAAMP), deseori dispozitivelor de geopoziționare, iar numit și indexul Wisconsin (Mossman et estimările de distribuție au fost al. 1998): 0 = nu au fost exemplare completate cu aceste locații. observate, 1 = vocalizarea exemplarelor este distinctă fără suprapuneri, 2 = Pentru obținerea hărților de observații vocalizarea exemplarelor este distinctă dar am extras centroidul suprafețelor obținute se suprapune, 3 = cor de exemplare care cu digitizarea habitatelor identificate cu vocalizează iar numărarea exemplarelor ajutorul metodelor PON și ILR, și prin este imposibilă. Observațiile făcute pe adăugarea informațiilor colectate cu teren au fost introduse și pe metoda ONS. Hărțile de distribuție au ortofotoplanuri sau imagini satelitare, fost create prin contopirea suprafețelor pentru a ușura identificarea habitatelor obținute cu extinderea habitatelor unde speciile țintă au fost sesizate. digitizate cu 100 de metri și a suprafețelor Pentru acoperirea zonelor inaccesibile obținute prin extinderea observațiilor pentru metoda PON, locurile de nesistematice cu 20 de metri. Pentru reproducere au fost căutate în mod activ identificarea zonelor cheie am folosit și apoi înregistrate. Identificarea Locurilor metoda interpolării inverse a distanțelor de Reproducere (ILR) s-a efectuat prin (Inverse Dinstance Weighting ș vizitarea i parcurgerea zonelor interpolation, Distance coefficient P=2), neacoperite de alte metode, dar totodată luând în considerare abundențele relative și în timpul deplasărilor pe teren pentru estimate prin metoda PON. Toate hărțile localizarea speciilor rare sau cu distribuție au fost create în QGIS, un Sistem de sporadică. Aceste habitate cheie au fost Informații Geografice (GIS) cu sursă marcate cu dispozitive de geopoziționare deschisă, aflat sub Licența Publică (GPS). Totodată, pentru caracterizarea Generală GNU. locurilor de reproducere, a fost
înregistrată adâncimea și suprafața Rezultate acestora, habitatul (forestier, tufăriș, stuf, deschis), tipul (canal, braț mort, baltă Pe parcursul efectuării celor 101 de mică adâncă naturală, baltă mică puncte nocturne, brotăcelul a fost superficială naturală, baltă, bălți efemere observat pe 77 de puncte, din 155 locații de-a lungul drumurilor forestiere, izvoare) distincte. Prin identificarea locurilor de și sezonalitatea. Exemplarele observate au reproducere specia a fost înregistrată în fost numărate dacă era posibil; dacă nu, 19 locații. În urma observațiilor prezența lor a fost estimată: 0 = absent, 1 nesistematice s-au mai adăugat 59 de = sporadic(1-5 exemplare), 2 = prezență locuri unde specia a fost regăsită în moderată (6-15 exemplare), 3 = abundent timpul lucrărilor (Harta 2.). În timpul (peste 16 exemplare). Dacă într-un efectuării celor 101 de puncte nocturne, habitat înregistrat specia nu a fost pe 24 au fost observate masculi de observată, dar caracteristicile acestuia izvoraș de baltă cu burtă roșie care corespundeau cerințelor ei ecologie, vocalizau din 27 locații diferite. Din 228 prezența speciei era considerată locuri de reproducere identificate unde potențială. prezența speciei era potențială, acesta a Datele obținute prin metode fost înregistrată în 54 locații. sistematice erau completate cu
96 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
ă iile au fost înregistrate. ILR = Identificarea Locurilor de iile au fost ț ii Nesistematice, PON = Puncte de Observare Nocturn ț i metodele prin care observa ș ) Hyla arborea celului ( ă Reproducere, ONS = Observa iile brot ț Observa Harta 2.
97 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
ă iile au fost înregistrate. ILR = iile au fost ț i metodele prin care observa ș ) ii Nesistematice, PON = Puncte de Observare Nocturn ț Bombina bombina ie ( ș ro ă cu burt ă ului de balt ș iile izvora ț Identificarea Locurilor de Reproducere, ONS = Observa Observa Harta 3.
98 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
) Hyla arborea celului ( ă ie a brot ț Harta de distribu Harta 4.
99 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
) Bombina bombina ie ( ș ro ă cu burt ă ului de balt ș ie a izvora ț Harta de distribu Harta 5.
100 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
ile relative ile relative ț ă hting interpolation) din densit
(ONS) ă elor (Inverse Dinstance Weig elor (Inverse ț a distan ă estimate pe punctele de observare nocturn Zonele cheie identificate cu interpolarea Zonele cheie invers Harta 6.
101 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
În urma observațiilor nesistematice s- Discuții au mai adăugat 59 de locuri unde specia a fost prezentă (Harta 3.). Rezultatele prezentate în acest studiu Brotăcelul este prezent în habitatele sunt probabil subestimate, din mai multe forestiere, aliniamentele de copaci și motive. Datele au fost colectate într-un tufăriș de-a lungul terenurilor arabile, singur sezon cu o singură vizită. habitatele semi deschise și deschise Cunoscând ecologia și comportamentul umede cu vegetație mai înaltă cu o speciilor probabilitatea absențelor false răspândire omogenă, totuși cu efective este ridicată chiar și cu folosirea mai mari și compacte în partea estică a prezențelor probabile. Pe de altă parte, zonei studiate (Harta 4.). subestimările pot fi cauzate și de efectul Izvorașul de baltă cu burta roșie anului. populează bazine acvatice permanente şi Anul 2012 a fost un an secetos, chiar și bălţi de dimensiuni mari, fiind întâlnită în sezonul de reproducere, care probabil a totodată şi la nivelul canalelor, șanțurilor afectat comportamentul speciilor studiate. și a habitatelor acvatice de dimensiuni Astfel, din cauza secetei, distribuția mici. Ocazional apare și în bălţile efemere habitatelor corespunzătoare pentru de pe terenurile agricole, sau chiar în reproducere s-au restrâns, care probabil a fântâni şi adăpătoare. cauzat fragmentarea accentuată și Excepţional, în lipsa habitatelor restrângerea ariei de răspândire a celor optime – de exemplu în urma secării două specii în sit. Totuși, rezultatele acestora – specia se poate retrage în noastre indică prezența speciilor studiate habitate temporare, de dimensiuni mici, în zona studiată cu populații tipice mai mult izvorașului de baltă cu semnificative. burta galbenă (Bombina variegata) (Harta Aceste date, chiar dacă subestimate, 5.). sunt importante din punctul de vedere al Pe harta zonelor cheie pentru conservării speciilor studiate. Prin conservarea brotăcelului în aria studiată dezvoltarea economică a regiunii, (Harta 6.) sunt evidențiate locațiile unde habitatele cheie și populațiile pot fi specia este prezentă cu efective afectate în mod negativ în lipsa unor semnificative (negru) și zonele care sunt măsuri de conservare. Pe baza importante mai ales pentru conectivitatea observațiilor noastre pe teren, populațiilor. Totodată putem observa, că amenințările principale identificate sunt: prezența speciei este mult mai accentuată în partea sudică a ariei protejate, unde 1. Degradarea habitatelor. Habitatele fragmentarea habitatelor este mult mai speciilor sunt supuse la focuri frecvente, redusă. tăierea tufărișurilor, mai ales în albia Pentru izvorașul de baltă cu burtă râului Tur și afluenții lui, convertirea roșie estimarea zonelor cheie nu era pășunilor în teren arabil, construirea posibilă din cauza numărului redus al caselor și altor facilități în interiorul zonei observațiilor colectate prin metoda PON. studiate și regularizarea apelor, care
102 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) afectează negativ condițiile hidrologice de agricultură intensivă, interzicerea (Hamer & McDonnell 2008). folosirii pesticidelor și a îngrășămintelor 2. Scăderea calității a apelor. Amfibienii chimice, interzicerea incendierilor, limitarea având o piele permeabilă pot fi afectați construcțiilor, evitarea construcțiilor profund de calitatea apelor în fiecare drumurilor noi, oprirea activităților silvice stadiu de viață. Chimicalele folosite și în sezonul de reproducere, minimalizarea deșeurile aruncate în apă pot reduce numărului de câini vagabonzi în aria succesul de reproducere prin efectele lor protejată, menținerea condițiilor adverse asupra dezvoltării mormolocilor. hidrologice optimale, interzicerea lucrărilor Totodată, prezența acestor substanțe în de regularizare a apelor, instalarea stațiilor ape pot reduce disponibilitatea hranei și de epurare, restaurarea habitatelor deja pot cauza eutrofizarea apelor. afectate, popularizarea amfibienilor și 3. Mortalitatea ridicată: Activitățile informarea localnicilor. antropice pot ridica mortalitatea speciilor studiate prin: strivirea animalelor de către mașini, incendii frecvente, omorârea Concluzii intenționată a animalelor, numărul mare de pisici și câini vagabonzi. Totodată, Metodele acustice pot fi folosite cu o mortalitatea crește din cauza activităților eficiență ridicată pentru brotăcel pentru a silvice în perioada de reproducere, prin obține rezultate relativ bune într-un distrugerea pontelor, omorârea interval de timp scurt. Pentru izvorașul mormolocilor și a adulților de către de baltă cu burtă roșie metoda căutării traficul pe drumurile forestiere (Hels & active a habitatelor de reproducere s-a Buchwald 2001). dovedit mai eficientă. Cu mărirea 4. Fragmentarea habitatelor prin care numărului punctelor de observații scade conectivitatea între populațiile nocturne probabil si izvorașul de baltă cu locale (Cushman 2006). burtă roșie poate fi localizată cu succes 5. Deranjul antropic, care poate cauza prin metode acustice. Ariile Protejate evitarea habitatelor de reproducere ”Râul Tur” dețin populații semnificative a (Lengagne 2008). speciilor studiate. Menținerea acestor populații într-o stare de conservare Aceste periclitări probabil se vor favorabilă depinde de cunoștințele accentua cu dezvoltarea socio-economică a detaliate despre distribuția speciilor și a regiunii, iar conservarea speciilor de distribuțiilor de abundențe relative, de amfibieni în aria protejată va impune aceea continuarea colectării datelor pe provocări noi. Pentru a menține populațiile zona studiată este indicată. speciilor studiate într-o stare favorabilă de conservare la nivelul ariei protejate, trebuie luate măsuri specifice de conservare: Mulțumiri ocrotirea tufărișurilor ca habitate și coridoare ecologice, evitarea conversiunii Studiul a fost realizat în cadrul pășunilor în teren arabil, evitarea tehnicilor proiectului „Planificarea participativă a
103 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) managementului ariilor naturale protejate Anuran Detection Probabilities at Cape de pe cursul inferior al râului Tur” - Cod National Seashore, Massachusetts, ECOTUR 2011-2013, finanțat prin USA: Implications For Lonf-Term Programului Operațional Sectorial Mediu, Monitoring. Herpetological Conservation and Axa prioritară 4 - Implementarea Biology, 6(2), pp.25–39. sistemelor adecvate de management Crouch III, W.B. & Paton, P.W.C., pentru protecția naturii, Domeniu major 2002. Assessing the Use of Call Surveys de intervenție - Dezvoltarea to Monitor Breeding Anurans in Rhode infrastructurii și a planurilor de Island. Jurnal of Herpetology, 36(2), management pentru protejarea pp.185–192. biodiversității și a rețelei Natura 2000. Cushman, S. a., 2006. Effects of habitat loss and fragmentation on amphibians: A review and prospectus. Bibliografie Biological Conservation, 128(2), pp.231–240. D. Covaciu-Marcov, S. et al., 2008. Alford, R.A. & Richards, S.J., 1999. The Herpetofauna of The Natural Global Amphibian Declines: A Problem Reservation From The Inferior Course in Applied Ecology. Annu. Rev. Ecol. of The Tur River And its Surrounding Syst., 30, pp.133–165. Areas. In Flora şi Fauna Rezervatiei Anon, 1992. COUNCIL Naturale “Raul Tur” / The Flora and Fauna DIRECTIVE 92/43/EEC of 21 May of the Tur River Natural Reserve. Biharean 1992 on the conservation of natural Biologist Suppl. 1, pp. 111–128. habitats and of wild fauna and flora. Green, D., 2003. The ecology of Anthony, B.P., 1999. A kétéltűek hang extinction: population fluctuation and alapján történő monitorozása (Körös- decline in amphibians. Biological Maros Nemzeti Park - Kis-Sárrét). Conservation, 111(3), pp.331–343. Crisicum, 2, pp.199–205. Hamer, A.J. & McDonnell, M.J., 2008. Anthony, B.P., 2002. Results of the Amphibian ecology and conservation in first batrachian survey in Europe using the urbanising world: A review. Biological road call counts. Alytes, 20, pp.1–10. Conservation, 141(10), pp.2432–2449. Blankenhorn, H.J., 1972. Hels, T. & Buchwald, E., 2001. The Meteorological Variables Affecting effect of road kills on amphibian Onset and Duration of Calling in Hyla populations The effect of road kills on arborea L . and Bufo calamita calamita Laur. amphibian populations. Biological Oecologia, 9, pp.223–234. Conservation, 99(3), pp.331–340. Blaustein, A.R., Wake, D.B. & Sousa, Johnson, D.H. & Batie, R.D., 2001. W.P., 1994. Amphibian Declines: Judging Surveys of Calling Amphibians in North Stability, Persistence, and Susceptibility Dakota. The Prairie Naturalist, 33(4), of Populations to Local and Global pp.227–247. Extinctions. Conservation Biology, 8(1), Lengagne, T., 2008. Traffic noise pp.60–71. affects communication behaviour in a Cook, R.P. et al., 2011. Effects of breeding anuran, Hyla arborea. Biological Temperature And Temporal Factors on Conservation, 141(8), pp.2023–2031.
104 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Marsh, D.M. & Trenham, P.C., 2001. Skelly, D.K. et al., 2003. Estimating Metapopulation Dynamics and decline and distributional change in Amphibian Conservation. Conservation amphibians. Conservation Biology, 17(3), Biology, 15(1), pp.40–49. pp.744–751. Mossman, M.J. et al., 1998. Stuart, S.N. et al., 2004. Status and Monitoring Longterm Trends in trends of amphibian declines and Wisconsin Frog and Toad Populations. extinctions worldwide. Science, 306(5702), pp.169–198. pp.1783–1786. Pechmann, J.H.K. & Wilbur, H.M., Sutherland, W.J. et all., 2006. Ecological 1994. Putting Declining Amphibian Census Techniques a handbook 2nd ed. W. J. Populations in Perspective : Natural Sutherland, ed., Cambridge University Fluctuations and Human Impacts. Press. Herpetologica, 50(1), pp.65–84. Vial, J.L. & Saylor, L., 1993. The Status Pellet, J. & Schmidt, B., 2005. of Amphibian Populations, Monitoring distributions using call Wells, K.D., 1977. The Social surveys: estimating site occupancy, Behaviour of Anuran Amphibians. detection probabilities and inferring Animal Behaviour, 25, pp.666–693. absence. Biological Conservation, 123(1), pp.27–35. Shirose, L.J. et al., 1997. Validation Tests of an Amphibian Call Count Survey Technique in Ontario , Canada. Herpetologica, 53(3), pp.312–320.
105
DISTRIBUȚIE, ESTIMĂRI POPULAȚIONALE ȘI MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU CONSERVAREA SPECIILOR DE LILIECI ÎN ARIILE NATURALE PROTEJATE DE PE CURSUL INFERIOR AL RÂULUI TUR
SZODORAY-PARÁDI Farkas1, SZODORAY-PARÁDI Abigél2, CSŐSZ István3
Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România, str. Ion Budai Deleanu nr, 2, 440014, Satu Mare 1 e-mail: [email protected], 2 e-mail: [email protected], 3 e-mail: [email protected])
Rezumat. În acest articol sunt prezentate rezultatele evaluării populaţiilor de lilieci, distribuţia în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur, măsurile de management adecvate pentru menţinerea acestora pentru a-i asigura statutul favorabil de conservare. În zona cercetată prin metode complexe (detectoare de ultrasunete, verificarea adăposturilor artificiale şi a celor din clădiri, capturări cu plasa), în perioada 2010-2012 au fost identificate următoarele 26 specii: Barbastella barbastellus, Eptesicus nilssonii, Eptesicus serotinus, Hypsugo savii, Miniopterus schreibersii, Myotis alcathoe, Myotis bechsteinii, Myotis brandtii, Myotis dasycneme, Myotis daubentonii, Myotis emarginatus, Myotis myotis, Myotis mystacinus, Myotis nattereri, Myotis oxygnathus, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus kuhlii, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus auritus, Plecotus austriacus, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Vespertilio murinus, dintre care 9 sunt prezente în anexa II a Directivei Habitate pentru care este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare. Măsurile de management propuse se referă atât la habitatele care sunt folosite pentru a găsi adăpostul cât şi pentru zonele de hrănire şi de conexiune.
Summary. Distribution, populational size and management measures for bat conservation at the Area of Tur River Nature Protection Areas. This paper presents the results of the study of the bat population in the Tur River Natural Protected Areas, their distribution in the area also the adequate management measures to assure favourable conservation status for the targeted bat species. In the study area were used complex methods: mist netting, ultrasound bat detectors and checking of the artificial roosts, shelters in buildings. Between 2010 and 2012 there 26 bat species were identified: Barbastella barbastellus, Eptesicus nilssonii, Eptesicus serotinus, Hypsugo savii, Miniopterus schreibersii, Myotis alcathoe, Myotis bechsteinii, Myotis brandtii, Myotis dasycneme, Myotis daubentonii, Myotis emarginatus, Myotis myotis, Myotis mystacinus, Myotis nattereri, Myotis oxygnathus, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus kuhlii, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus auritus, Plecotus austriacus, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Vespertilio murinus from which 9 are listed in Annex II of HD. The proposed management measures assures the roosting, feeding and connection habitats of the targeted bat species.
Резюме. Розподіл, демографічні оцінки та управлінські заходи щодо збереження кажанів на охоронюваних територіях нижньої течії річки Тур. Ця стаття представляє результати оцінки чисельності населення кажанів, розподіл в охоронюваних територіях нижньої течії річки Тур, відповідні заходи з управління для їх збереження та забезпечення сприятливого природоохоронного статусу. На досліджуваній території за допомогою використовуваних складних методів (ультразвукові вимірювальні прилади, перевірка штучних притулків і тих, які проживають у будівлях або зловлені за допомогою сіток) у період 2010-2012 років були визначені 25 наступних видів летючих мишей (кажанів): Barbastella barbastellus, Eptesicus nilssonii, Eptesicus serotinus, Hypsugo savii, Miniopterus schreibersii, Myotis alcathoe, Myotis bechsteinii, Myotis brandtii, Myotis dasycneme, Myotis daubentonii, Myotis emarginatus, Myotis myotis, Myotis mystacinus, Myotis nattereri, Myotis oxygnathus, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus kuhlii, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus auritus, Plecotus austriacus, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Vespertilio murinus, з яких 9 знаходяться в Додатку II Директиви місця проживання, територій, які вимагають спеціальних способів збереження. Запропоновані заходи з менеджменту охоплюють як середовища існування, які використовуються для виявлення притулків і території для харчування, так і зв'язок між цими видами.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 107-136.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Introducere Liliacul cu aripi late - Eptesicus serotinus - Specie de talie mare, frecventă în toată ţara Liliecii constituie unul dintre cele mai în regiunile joase, cel mai frecvent fiind diverse şi mai numeroase grupuri de întâlnit la altitudini până la 900 m. Este mamifere, singurul capabil de zbor activ. una dintre speciile de lilieci care arată o Ca insectivori nocturni ocupă un loc adaptare destul de bună la mediul foarte important în lanţul trofic, fiind antropic. Adăposturile de vară sunt în singurii care controlează populaţiile primul rând în constucţii antropice, naturale la multe specii de insecte. Toate asemănătoare celor de iarnă, mai rar în speciile din ţară sunt protejate (Convenţia adăposturi subterane. Poate vâna în de la Berna, Convenţia de la Bonn, habitate deschise şi semideschise (Jére & Acordul de la Londra, Directiva Szodoray-Parádi 2010). 92/43/EEC a Consiliului Europei, privind Liliacul lui Savii - Hypsugo savi - Se conservarea habitatelor naturale, a florei şi adăposteşte în cavităţi ale clădirilor, în faunei sălbatice). Din cele 31 de specii crăpături de stâncă, fisuri situate în zona cunoscută în România, în zona investigată de intrare a peşterilor, uneori şi în au fost găsite până în prezent 15 specii structura podurilor. Vânează peste păşuni, (Szodoray-Parádi F şi colab. 2005): fâneţe, suprafeţe de apă, tufărişuri, în Barbastella barbastellus, Eptesicus nilssonii, localităţi, în jurul corpurilor de iluminat; Eptesicus serotinus, Hypsugo savii, Miniopterus arată o adaptare bună la mediul antropic, schreibersii, Myotis alcathoe, Myotis bechsteinii, uneori fiind frecventă şi în oraşe mari. Are Myotis brandtii, Myotis dasycneme, Myotis un zbor rapid, uneori la înălţimi daubentonii, Myotis emarginatus, Myotis myotis, considerabile, cu schimbări de direcţii mult Myotis mystacinus, Myotis nattereri, Myotis mai rare ca în cazul speciilor Pipistrellus oxygnathus, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, (Jére & Szodoray-Parádi 2010). Pipistrellus kuhlii, Pipistrellus nathusii, Liliacul cu aripi lungi - Miniopterus Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, schreibersii - Coloniile de obicei se Plecotus auritus, Plecotus austriacus, Rhinolophus adăpostesc în peşteri pe tot parcursul ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, anului, dar mai rar în mine sau alte tipuri Vespertilio murinus. de adăposturi subterane. Exemplare Liliacul cârn - Barbastella barbastellus - solitare sau grupuri mici pot fi întălnite Vara se adăposteşte în scorburi sau fisurile într-o varietate de adăposturi, în clădiri, în de sub scoarţa arborilor bătrâni, mai rar în structura podurilor. Preferă zonele cu clădiri. Coloniile de naştere sunt formate multe păduri. Are un zbor rapid şi de obicei din 10-15 femele. Vânează în manevrabil, vânează sub coronamentul primul rând în păduri de foioase, în jurul pădurii, peste suprafeţe de apă, sau vegetaţiei de pe marginea apelor dar şi pe aproape de vegetaţie (Jére & Szodoray- suprafeţele de apă (Jére & Szodoray-Parádi Parádi 2010). 2010). Liliacul mustăcios Alcathoe - Myotis Liliacul nordic - Eptesicus nilssonii - O alcathoe - Adăposturile de vară cunoscute specie tipică a pădurilor boreale şi a celor sunt în fisuri ale trunchiului unor arbori montane. Adăposturile de vară sunt în bătrâni sau sub scoarţa desprinsă a general în clădiri, sub acoperişuri sau în acestora, în general în apropierea unor cavităţile zidurilor, foarte rar şi în scorburi. suprafeţe de apă (Dietz 2007). Habitatele caracteristice sunt pădurile de Liliacul cu urechi mari - Myotis bechsteinii conifere sau mixte, vânând în interiorul şi – poate fi găsit în pădurile de foioase, fiind la marginea pădurilor, dar şi deasupra o specie caracteristică pădurilor cu arbori zonelor umede, a pajiştilor, precum şi în bătrâni. Formează colonii de maternitate jurul localităţilor. Poate fi observat vânând în scorburi. Hibernează în adăposturi în jurul stâlpilor de iluminat (Jére & subterane şi în scorburi. Vânează în Szodoray-Parádi 2010). coronamentul copacilor, aprope de
108 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) vegetație sau de sol (Jére & Szodoray- Liliacul mustăcios - Myotis mystacinus - Parádi 2010). Adăposturi de vară în clădiri, în fisuri şi Liliacul lui Brandt - Myotis brandtii - crăpături situate în diferite părţi ale Adăposturile de vară sunt în scorburile acestora. În perioada hibernării pot fi arborilor bătrâni, crăpături ale întâlnite şi în adăposturi subterane, peşteri, trunchiurilor de arbori (Jére & Szodoray- mine, pivniţe. Vânează în habitate Parádi 2010). În general preferă clădirile semideschise cu grupuri de arbori, garduri situate la marginea pădurilor sau vii, în păduri, de-a lungul cursurilor de apă elementele lineare de vegetaţie. Când (Jére & Szodoray-Parádi 2010). vânează peste suprafeţe de apă zboară la o Liliacul lui Natterer - Myotis nattereri - înălţime mai mare decât liliacul de apă Este prezent de la altitudini joase până în (Limpens 2000) zona montană. Adăposturile de vară pot fi Liliacul de iaz - Myotis dasycneme - atât în scorburi cât şi în clădiri. Hibernează Adăposturile preferate sunt de obicei în adăposturi subterane, peşteri, mine, peşterile şi minele abandonate dar tuneluri, pivniţe, fisuri în stâncă (Jére & exemplarele solitare pot ocupa o varietate Szodoray-Parádi 2010).Foloseşte habitate de adăposturi: clădiri, fisuri din structura foarte variate de la păduri de foioase la podurilor, pivniţe (Jére & Szodoray-Parádi cele de conifere, grădini, livezi, păşuni, 2010). vegetaţia situată la malul apelor (Parsons Liliacul de apă - Myotis daubentonii – & Jones 2003).Are un zbor manevrabil, prezenţa speciei este caracteristică în uneori foarte lent în apropierea vegetaţiei apropierea lacurilor, şi râurilor. Coloniile sau a solului, capturând o parte a prăzii de de vară se adăpostesc în scorburi, iar cele pe frunze sau de pe sol. Vânează frecvent de hibernare în adăposturi subterane (Jére şi deasupra suprafeţelor de apă (Swift & & Szodoray-Parádi 2010). Zboară în Racey, 2001). cercuri largi peste apă, la o înălţime 15-25 Liliacul comun mic - Myotis oxygnathus - cm, şi în păduri sau peste tufărişuri Coloniile de naştere pot fi găsite în clădiri (Limpens 2000). sau în adăposturi subterane, fiind alcătuite Liliacul cărămiziu - Myotis emarginatus - uneori din câteva mii de exemplare. Coloniile de vară pot fi găsite în podurile Coabitează adesea cu liliacul comun în clădirilor, uneori chiar şi în oraşe mari, sau adăposturile de reproducere şi de în peşteri. Formează frecvent colonii mari hibernare (Jere 2002). Vânează cel mai de sute de exemplare, adesea împreună cu frecvent deasupra pajiştilor, păşunilor, alte specii, în primul rând cu specii tufărişuri, habitate de stepă, la marginea aparţinând genului Rhinolophus sau cu pădurilor (Limpens 2000). Myotis myotis (Szodoray-Parádi şi colab. Liliacul mic de amurg - Nyctalus leisleri - 2005). Vânează în păduri de foioase, Adăposturile de vară sunt în general în deasupra păşunilor cu arbori, tufărişurilor, scorburi, preferând mai mult cavităţile evitând habitatele deschise. Zboară naturale, faţă de scorburile făcute de aproape de vegetaţie şi în coronament, ciocănitoare, care în general sunt ocupate capturând prada de pe frunze (Limpens, de liliacul de amurg. Rar poate ocupa 2000). adăposturi şi în clădiri. Hibernează în Liliacul comun - Myotis myotis - Coloniile primul rând în scorburi, dar şi în clădiri, de naştere sunt alcătuite uneori din câteva foarte rar în fisuri de stâncă. Fiind un liliac mii de exemplare care pot fi găsite în tipic de pădure, habitatele preferate pentru turnuri de biserici, poduri spaţioase sau în vânătoare sunt pădurile mature de foioase. peşteri (Jére 2002).Vânează cel mai Are un zbor rapid, direct (Jére & frecvent în păduri de foioase sau mixte, Szodoray-Parádi 2010). mature, mai rar în păduri de conifere Liliacul de amurg - Nyctalus noctula - (Limpens 2000). Specie de talie mare, răspândită şi frecventă în toată ţara. Original o specie de
109 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) pădure cu adăposturi în scorburi de Liliacul pigmeu - Pipistrellus pygmaeus - copaci, dar care s-a adaptat şi la mediul Adăposturile de vară sunt în fisuri şi urban, se găseşte foarte frecvent şi în zona cavităţi situate în diferite părţi ale localităţilor, chiar şi în oraşe mari. Vânează clădirilor, în spaţii de sub acoperiş, sau în în general în habitate deschise, la înălţimi scorburi. Iarna, pot fi întâlnite în clădiri considerabile. Este specie migratoare, sau în scorburi. Habitatele preferate sunt putându-se deplasa pe distanţe pădurile de foioase. Vânează în jurul considerabile (peste 2.000 km) între suprafeţelor de apă (Jére & Szodoray- adăposturile de vară şi cele de iarnă. Parádi 2010). Liliacul pitic a lui Kuhl - Pipistrellus Liliacul urecheat brun - Plecotus auritus – kuhlii - Adăposturile de vară sunt în specia poate fi găsită în păduri de foiase, general în clădiri, în fisuri şi cavităţi situate mixte dar şi în cele de conifere. în diferite părţi ale acestora, dar şi în Adăposturile de vară sunt în scorburi de scorburi. Hibernează în cavităţi situate în copaci sau în clădiri, iarna hibernând în pereţii exteriori ai clădirilor sau în fisuri de adăposturi subterane sau scorburi. stâncă. Este o specie frecventă în localităţi, Vânează în păduri, dar şi în grădini sau vânează în parcuri, grădini, peste suprafeţe parcuri (Jére & Szodoray-Parádi 2010). de apă, în jurul corpurilor de iluminat. Liliacul urecheat cenușiu - Plecotus Arată o bună adaptare la mediul austriacus - Coloniile de vară sunt în general antropizat, poate supravieţui şi în zone în poduri de clădiri, exemplarele solitare unde structura peisajului este puternic putând fi găsite într-o varietate de modificată de către om: terenuri agricole, adăposturi: diferite părţi ale clădirilor, în zone despădurite. Are un zbor rapid şi structura podurilor, în fisuri de stâncă. foarte agil, în general vânează la înălţimi de Majoritatea coloniilor de naştere sunt 2-10m deasupra solului, dar în unele cazuri situate la altitudini de până la 550m. şi la înălţimi mult mai mari (Jére & Hibernează în poduri de clădiri, peşteri, Szodoray-Parádi 2010). pivniţe, fisuri de stâncă. Este o specie Liliacul pitic a lui Nathusius - Pipistrellus caracteristică a zonelor rurale, vânând în nathusii - Adăposturile de vară sunt în general în grădini livezi, în zonele agricole. general în scorburi, fisuri, sau sub scoarţa Are un zbor lent, în general vânând la arborilor, dar şi în clădiri. Hibernează în înălţimi de 2-5 m, aproape de vegetaţie scorburi, dar şi în cavităţi ale clădirilor sau (Jére & Szodoray-Parádi 2010). fisuri din stâncă, foarte rar în adăposturi Liliacul mare cu potcoavă - Rhinolophus subterane. Habitatele preferate sunt ferrumequinum - Vara se adăposteşte în pădurile mature de foioase şi pădurile de peşteri, mine părăsite. În anii precedenţi în luncă, dar apar şi în păduri de conifere. judeţul Satu Mare specia a fost găsită în Vânează cel mai frecvent în interiorul sau clădiri (Szodoray-Parádi şi colab. la liziera pădurilor şi peste suprafeţe de 2005).Specia vânează în păduri de foioase, apă. Zboară frecvent de-a lungul unor sau în păşuni, livezi, garduri vii, tufărişuri structuri lineare ale peisajului, şiruri de (Ransom & Hutson 1999). arbori (Jére & Szodoray-Parádi 2010). Liliacul mic cu potcoavă - Rhinolophus Liliacul pitic - Pipistrellus pipistrellus - hipposideros - Coloniile de reproducere au Este cea mai mică specie europeană de fost găsite în podurile clădirilor în perioada liliac. Este o specie comună în toată 1999-2005 în judeţul Satu Mare (Szodoray- Europa. Foloseşte ca adăpost crăpăturile Parádi şi colab. 2005). Locurile de din structurile clădirilor, ale stâncilor. vânătoare ale speciei sunt în păduri de Coloniile de hibernare sunt mari, mii de foioase sau mixte mature şi la marginea exemplare adeseori formându-se în acestora. podurile bisericilor, fiind o specie care s-a Liliacul bicolor - Vespertilio murinus - adaptat vieţii urbane într-un mod foarte Specie de talie mijlocie, care populează eficient. habitate variate, de la zone de stepă şi
110 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) zone agricole, de la altitudini joase până Evaluarea coloniilor de naştere din zone montane împădurite; poate fi clădiri: frecvent întâlnită şi în localităţi, inclusiv în Au fost verificate în principal bisericiile oraşe mari. Coloniile de vară se formează din următoarele localități: Adrian, Agriş, în construcţii umane, scorburi, fisuri de Călineşti, Cidreag, Ciuperceni, Gherţa Mare, stâncă; hibernează în clădiri, adăposturi Gherţa Mică, Halmeu, Mesteacăn, Noroieni, subterane, fisuri de stâncă. Vânează Porumbeşti, Prilog, Prilog Vii, Remetea frecvent în habitate semideschise şi Oaşului, Turulung, Turulung Vii. deschise, uneori la înălţimi considerabile. Este o specie migratoare, ce se poate Folosirea detectoarelor de deplasa distanţe considerabile (peste 1.000 ultrasunete: km) între adăposturile de vară şi cele de Colectarea datelor din teritoriu a fost iarnă. efectuată utilizând diferite tipuri de detectoare de ultrasunete, după cum urmează: Materiale şi Metode I. detectoare cu extinedere de timp: A. Tranquility Transect (Courtpan Pentru stabilirea numărului minim de Design Ltd) - detector de ultrasunete cu care exemplare prezente pe teritoriul ariei au fost parcurse transecte pe drumurile de protejate au fost combinate rezultatele acces din zona proiectului cercetărilor efectuate cu diferite metode: a B. Pettersson D240 (Pettersson fost determinat numărul exemplarelor Elektronik AB) - un detector manual, folosit prezente în clădiri, numărul exemplarelor în sistemul extindere de timp şi heterodin. A capturate cu plasa, numărul exemplarelor fost folosit în alternanță cu celelalte două regăsite în adăposturile artificiale montate, tipuri de detectoare. Detectorul Pettersson a respectiv numărul secvenţelor de sunete fost folosit de-a lungul unor transecte înregistrate în punctele fixe cu ajutorul parcurse pe jos şi în puncte fixe, cu prelevări sistemului Batcorder. de probe de 3-5 minute la un punct, cu Numărul secvenţelor de ultrasunete distanțe de 100-300 m între ele. înregistrate în habitatele deschise (păşuni, II. Detectoare cu înregistrare directă: terenuri agricole) şi păduri au fost C. Batcorder (ecoObs GmbH) – un considerate ca şi contacte unice, iar în detector de ultrasunete folosit în puncte fixe. habitatele umede numărul secvenţelor Softul detectorului are o precizie mare în înregistrate au fost divizate cu 4 pentru a identificarea speciilor de lilieci. A fost folosit pondera trecerile multiple. în 34 puncte alese aleatoriu, cu înregistrarea tuturor ultrasunetelor după apus până la Montarea adăposturilor artificiale: răsărit. În perioada aprilie-iunie au fost Aceste detectoare au fost folosite în amplasate adăposturi în diferite habitate şi combinație în perioada aprilie-august, verificarea lor a fost efectuată în perioada pentru a avea rezultate care să reflecte cât iulie şi august. Fiecare adăpost a fost mai mult posibil situația în teren şi să fie cât numerotat printr-un cod caracteristic, de mai complexe din punct de vedere al faunei exemplu (P01-P-Porumbeşti, 01- înseamnă de lilieci. primul adăpost din seria respectivă). Poziţia Prelucrarea datelor colectate - analiza adăposturilor montate este pe direcţia vest, ultrasunetelor - a fost efectuată cu ajutorul după practica internaţională. Pentru fiecare unor programe specifice (Batsound) pe adăpost au fost înregistrate coordonatele calculator în perioada de iarnă. GPS. Toţi parametrii adăposturilor ex. Capturarea liliecilor cu plase: dimensiuni, tip, cod, coordonate etc., au fost Activitatea a fost efectuată în diferite întroduse într-un formular standard folosit habitate, mai ales în păduri, şi în habitatele pe teren în timpul acţiunii. umede (în 6 locaţii, conform hărţilor
111 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) anexate), cu plase chiropterologice Ecotone - Interzicerea tăierii vegetaţiei de DIN 70/16, 2,5 m / 7-10 m. Activitatea lemnoase de pe malul apelor; s-a desfăşurat în perioada iulie-august. - Pe marginile drumurilor, de-a lungul Liliecii capturaţi au fost identificaţi şi au fost canalelor, pe lângă cursuri de apă este înregistraţi parametrii biometrici pe teren. indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; conservarea celor existente, deoarece ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi Rezultate linii de zbor.
În urma cercetărilor am obţinut Liliacul nordic - Eptesicus nilssonii următoarele rezultate privind cele 25 de Specia a fost observată cu un număr minim specii: de 14 exemplare. Distribuția speciei este prezentată în fig. 2. Liliacul cârn - Barbastella Obiective de conservare: Asigurarea stării barbastellus favorabile de conservare prin asigurarea Specia a fost găsită cu un număr minim condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei de 84 exemplare. Distribuţia speciei este actuale. prezentată în fig. 1. Măsuri de conservare: Obiective de conservare: Asigurarea - Renovarea clădirilor - bisericilor, stării favorabile de conservare prin castelelor, diferitelor poduri care reprezintă asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul adăposturi; înainte de renovare proprietarul populaţiei actuale. să se consulte cu specialişti chiropterologi, să Măsuri de conservare: solicite acordul custodelui pentru a găsi - Conservarea pădurilor bătrâne, mai soluţiile optime pentru efectuarea lucrării şi ales cu mare atenţie la arborii cu scorburi stabilirea condiţiilor; care reprezintă adăposturi naturale ale - Interzicerea folosirii fungicidelor, liliecilor; insecticidelor în clădiri cu colonii; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Verificarea coloniilor cunoscute - deranj redus, cu accent pe perioada de anual în perioada 20 mai – 30 iunie pentru a naştere; identifica şi interveni în cazul unor - Scoaterea materialului lemnos din probleme; parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată - Colaborare cu proprietarii de clădiri, numai după consultare cu specialişti informarea şi educarea localnicilor; chiropterologi, pe baza avizului emis de - Minimalizarea utilizării pesticidelor custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de în vii şi în grădini; scorburi/ha, care pot fi folosite ca - Interzicerea utilizării pesticidelor pe adăposturi potenţiale pentru lilieci; teritoriul ariilor protejate; - În habitatele de pădure este necesară - Interzicerea iluminatului public; montarea adăposturilor artificiale; minim 20 - bucăţi/ha; Conservarea habitatelor umede din jurul localităţilor; - Interzicerea utilizării pesticidelor pe - teritoriul ariilor protejate; Păstrarea modului natural de folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o stare - Interzicerea iluminatului public; cu activităţi cu impact redus; - În caz de desecare, este necesară - Pe marginile drumurilor, de a lungul reabilitarea habitatelor umede. Aceste canalelor, pe lângă cursuri de apă este indicat teritorii umede sunt folosite ca habitate de plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; hrănire. Interzicerea deversării apelor conservarea celor existente, pentru că ele menajere/uzate şi/sau industriale în sunt folosite ca coridoare de migraţie şi linii cursurile de apă din interiorul şi din de zbor; vecinătatea ariei protejate; Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul râului.
112 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 1. Harta de răspândire a speciei Barbastella barbastellus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 2. Harta de răspândire a speciei Eptesicus nilssonii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
113 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul cu aripi late - Eptesicus Liliacul lui Savii - Hypsugo savii serotinus Specia a fost găsită cu un număr minim Specia a fost semnalată pe teritoriu cu un de 151 de exemplare. Distribuţia speciei număr minim de 160 exemplare. este prezentată în fig. 4. Distribuția speciei este prezentată în fig. 3. Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin Obiective de conservare: Asigurarea asigurarea condiţiilor pentru cel puţin stării favorabile de conservare prin nivelul populaţiei actuală. asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne mai Măsuri de conservare: ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi - Renovarea clădirilor - bisericilor, care reprezintă adăposturi naturale pentru castelelor, diferitelor poduri care lilieci; reprezintă adăposturi; înainte de renovare - Asigurarea unui mediu natural, cu proprietarul să se consulte cu specialişti deranj redus, cu accent pe perioada de chiropterologi, să solicite acordul naştere; custodelui pentru a găsi soluţiile optime - Scoaterea materialului lemnos din pentru efectuarea lucrării şi stabilirea parcelele de peste 60 de ani să fie condiţiilor; efectuată numai după consultare cu - Interzicerea folosirii fungicidelor, specialişti chiropterologi, pe baza avizului insecticidelor în clădiri cu colonii; emis de custode, cu condiţia de a păstra - Verificarea coloniilor cunoscute - minim 20 de scorburi/ha, care pot fi anual în perioada 20 mai – 30 iunie folosite ca adăposturi potenţiale pentru pentru a identifica şi interveni în cazul lilieci; unor probleme; - În habitatele de pădure este - Colaborare cu proprietarii de necesară montarea adăposturilor clădiri, informarea şi educarea artificiale; minim 20 bucăţi/ha; localnicilor; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Minimalizarea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; în vii şi în grădini; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea utilizării pesticidelor - În caz de desecare, este necesară pe teritoriul ariilor protejate; reabilitarea habitatelor umede. Aceste - Interzicerea iluminatului public; teritorii umede sunt folosite ca habitate - Conservarea habitatelor umede de hrănire. Interzicerea deversării apelor din jurul localităţilor; menajere/uzate şi/sau industriale în - Păstrarea modului natural de cursurile de apă din interiorul şi din folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o vecinătatea ariei protejate; stare cu activităţi cu impact redus; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Pe marginile drumurilor, de a lemnoase de pe malul apelor; lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă Pe marginile drumurilor, de a lungul este indicat plantarea unor şiruri de canalelor, pe lângă cursuri de apă este tufişuri şi arbori; conservarea celor indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi existente, pentru că ele sunt folosite ca arbori; conservarea celor existente, coridoare de migraţie şi linii de zbor. doarece acestea sunt folosite ca şi Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de coridoare de migraţie şi linii de zbor. pe malul râului.
114 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 3. Harta de răspândire a speciei Eptesicus serotinus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur.
Fig. 4. Harta de răspândire a speciei Hypsugo savii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
115 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul cu aripi lungi - Miniopterus Liliacul mustăcios Alcathoe - Myotis schreibersii alcathoe Specia a fost găsită cu un număr minim Este o specie nouă pentru teritoriu, cu un de 437 exemplare. Distribuția speciei este număr minim de 218 de exemplare. prezentată în fig. 5. Distribuția speciei este prezentată în fig. 6. Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuală. nivelul populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Renovarea clădirilor - bisericilor, - Conservarea pădurilor bătrâne, castelelor, diferitelor poduri care mai ales cu mare atenţie pe arborii cu reprezintă adăposturi; înainte de renovare scorburi, care reprezintă adăposturi proprietarul să se consulte cu specialişti naturale ale liliecilor; chiropterologi, să solicite acordul - Asigurarea unui mediu natural, cu custodelui pentru a găsi soluţiile optime deranj redus, cu accent pe perioada de pentru efectuarea lucrării şi stabilirea naştere; condiţiilor; - Scoaterea materialului lemnos din - Interzicerea folosirii fungicidelor, parcelele de peste 60 de ani să fie insecticidelor în clădiri cu colonii; efectuată numai după consultare cu - Verificarea coloniilor cunoscute - specialişti chiropterologi, pe baza avizului anual în perioada 20 mai – 30 iunie emis de custode, cu condiţia de a păstra pentru a identifica şi interveni în cazul minim 20 de scorburi/ha, care pot fi unor probleme; folosite ca adăposturi potenţiale pentru - Colaborare cu proprietarii de lilieci; clădiri, informarea şi educarea - În habitatele de pădure este localnicilor; necesară montarea adăposturilor - Minimalizarea utilizării pesticidelor artificiale; minim 20 bucăţi/ha; în vii şi în grădini; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - Conservarea habitatelor umede reabilitarea habitatelor umede. Aceste din jurul localităţilor; teritorii umede sunt folosite ca habitate - Păstrarea modului natural de de hrănire. Interzicerea deversării apelor folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o menajere/uzate şi/sau industriale în stare cu activităţi cu impact redus; cursurile de apă din interiorul şi din - Pe marginile drumurilor, de a vecinătatea ariei protejate; lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă - Interzicerea tăierii vegetaţiei este indicată plantarea unor şiruri de lemnoase de pe malul apelor; tufişuri şi arbori; conservarea celor Pe marginile drumurilor, de a lungul existente, pentru că ele sunt folosite ca şi canalelor, pe lângă cursuri de apă este coridoare de migraţie şi linii de zbor. indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de arbori; conservarea celor existente, pe malul râului. deoarece ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor.
116 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 5. Harta de răspândire a speciei Miniopterus schreibersii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 6. Harta de răspândire a speciei Myotis alcathoe în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
117 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul de iaz - Myotis dasycneme Liliacul de apă - Myotis daubentonii Specia a fost găsită în teritoriu cu un În cazul cercetărilor actuale a fost număr minim de 15 exemplare. semnalat un număr minim de 103 Distribuția speciei este prezentată în fig. exemplare. Distribuţia speciei este 7. prezentată în fig. 8.
Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, - Conservarea pădurilor bătrâne, mai ales cu mare atenţie pe arborii cu mai ales cu mare atenţie la arborii cu scorburi, care reprezintă adăposturi scorburi, care reprezintă adăposturi naturale pentru lilieci; naturale ale liliecilor; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; naştere; - Scoaterea materialului lemnos din - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată numai după consultare cu efectuată numai după consultare cu specialişti chiropterologi, pe baza avizului specialişti chiropterologi, pe baza avizului emis de custode, cu condiţia de a păstra emis de custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de scorburi/ha, care pot fi minim 20 de scorburi/ha, care pot fi folosite ca adăposturi potenţiale pentru folosite ca adăposturi potenţiale pentru lilieci; lilieci; - În habitatele de pădure este - În habitatele de pădure este necesară montarea adăposturilor necesară montarea adăposturilor artificiale; minim 20 bucăţi/ha; artificiale; minim 20 bucăţi/ha; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - În caz de desecare, este necesară reabilitarea habitatelor umede. Aceste reabilitarea habitatelor umede. Aceste teritorii umede sunt folosite ca habitate teritorii umede sunt folosite ca habitate de hrănire. Interzicerea deversării apelor de hrănire. Interzicerea deversării apelor menajere/uzate şi/sau industriale în menajere/uzate şi/sau industriale în cursurile de apă din interiorul şi din cursurile de apă din interiorul şi din vecinătatea ariei protejate; vecinătatea ariei protejate; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul apelor; lemnoase de pe malul apelor; - Pe marginile drumurilor, de-a Pe marginile drumurilor, de a lungul lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă canalelor, pe lângă cursuri de apă este este indicată plantarea unor şiruri de indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi tufişuri şi arbori; conservarea celor arbori; conservarea celor existente, pentru existente, deoarece ele sunt folosite ca şi că ele sunt folosite ca şi coridoare de coridoare de migraţie şi linii de zbor. migraţie şi linii de zbor.
118 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 7. Harta de răspândire a speciei Myotis dasycneme în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 8. Harta de răspândire a speciei Myotis daubentonii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
119 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul cărămiziu - Myotis Liliacul comun - Myotis myotis emarginatus În cazul cercetărilor actuale a fost găsit un În cazul cercetărilor actuale a fost găsit un număr minim de 84 exemplare. număr minim de 7 exemplare. Distribuţia Distribuţia speciei este prezentată în fig. speciei este prezentată în fig. 9. 10.
Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Renovarea clădirilor - bisericilor, - Renovarea clădirilor - bisericilor, castelelor, diferitelor poduri care castelelor, diferitelor poduri care reprezintă adăposturi; înainte de renovare reprezintă adăposturi; înainte de renovare proprietarul să se consulte cu specialişti proprietarul să se consulte cu specialişti chiropterologi, să solicite acordul chiropterologi, să solicite acordul custodelui pentru a găsi soluţiile optime custodelui pentru a găsi soluţiile optime pentru efectuarea lucrării şi stabilirea pentru efectuarea lucrării şi stabilirea condiţiilor; condiţiilor; - Interzicerea folosirii fungicidelor, - Interzicerea folosirii fungicidelor, insecticidelor în clădiri cu colonii; insecticidelor în clădiri cu colonii; - Verificarea coloniilor cunoscute - - Verificarea coloniilor cunoscute - anual în perioada 20 mai – 30 iunie anual în perioada 20 mai – 30 iunie - pentru a identifica şi interveni în cazul pentru a identifica şi interveni în cazul unor probleme; unor probleme; - Colaborare cu proprietarii de - Colaborare cu proprietarii de clădiri, informarea şi educarea clădiri, informarea şi educarea localnicilor; localnicilor; - Minimalizarea utilizării pesticidelor - Minimalizarea utilizării pesticidelor în vii şi în grădini; în vii şi în grădini; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - Conservarea habitatelor umede - Conservarea habitatelor umede din jurul localităţilor; din jurul localităţilor; - Păstrarea modului natural de - Păstrarea modului natural de folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o stare cu activităţi cu impact redus; stare cu activităţi cu impact redus; - Pe marginile drumurilor, de a - Pe marginile drumurilor, de a lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă este indicat plantarea unor şiruri de este indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; conservarea celor tufişuri şi arbori; conservarea celor existente, pentru că ele sunt folosite ca şi existente, pentru că ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor. coridoare de migraţie şi linii de zbor. Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul râului. pe malul râului.
120 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 9. Harta de răspândire a speciei Myotis emarginatus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 10. Harta de răspândire a speciei Myotis myotis în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
121 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul lui Natterer - Myotis nattereri Liliacul comun mic - Myotis Specia a fost găsită în teritoriu cu un oxygnathus număr minim de 6 exemplare. Distribuţia În cazul cercetărilor actuale a fost găsită o speciei este prezentată în fig. 11. colonie de 50 de exemplare. Distribuţia speciei este prezentată în fig. 12. Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin Obiective de conservare: Asigurarea asigurarea condiţiilor pentru cel puţin stării favorabile de conservare prin nivelul populaţiei actuale. asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, Măsuri de conservare: mai ales cu mare atenţie pe arborii cu - Renovarea clădirilor - bisericilor, scorburi, care reprezintă adăposturi castelelor, diferitelor poduri care naturale ale liliecilor; reprezintă adăposturi; înainte de renovare - Asigurarea unui mediu natural, cu proprietarul să se consulte cu specialişti deranj redus, cu accent pe perioada de chiropterologi, să solicite acordul naştere; custodelui pentru a găsi soluţiile optime - Scoaterea materialului lemnos din pentru efectuarea lucrării şi stabilirea parcelele de peste 60 de ani să fie condiţiilor; efectuată numai după consultare cu - Interzicerea folosirii fungicidelor, specialişti chiropterologi, pe baza avizului insecticidelor în clădiri cu colonii; emis de custode, cu condiţia de a păstra - Verificarea coloniilor cunoscute - minim 20 de scorburi/ha, care pot fi anual în perioada 20 mai – 30 iunie - folosite ca adăposturi potenţiale pentru pentru a identifica şi interveni în cazul lilieci; unor probleme; - În habitatele de pădure este - Colaborare cu proprietarii de necesară montarea adăposturilor clădiri, informarea şi educarea artificiale; minim 20 bucăţi/ha; localnicilor; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Minimalizarea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; în vii şi în grădini; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea utilizării pesticidelor - În caz de desecare, este necesară pe teritoriul ariilor protejate; reabilitarea habitatelor umede. Aceste - Interzicerea iluminatului public; teritorii umede sunt folosite ca habitate - Conservarea habitatelor umede de hrănire. Interzicerea deversării apelor din jurul localităţilor; menajere/uzate şi/sau industriale în - Păstrarea modului natural de cursurile de apă din interiorul şi din folosinţă a terenurilor, şi aducerea la o vecinătatea ariei protejate; stare cu activităţi cu impact redus; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Pe marginile drumurilor, de a lemnoase de pe malul apelor; lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă Pe marginile drumurilor, de a lungul este indicată plantarea unor şiruri de canalelor, pe lângă cursuri de apă este tufişuri şi arbori; conservarea celor indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi existente, pentru că ele sunt folosite ca şi arbori; conservarea celor existente, pentru coridoare de migraţie şi linii de zbor. că ele sunt folosite ca şi coridoare de Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de migraţie şi linii de zbor. pe malul râului.
122 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 11. Harta de răspândire a speciei Myotis nattereri în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 12. Harta de răspândire a speciei Myotis oxygnathus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
123 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul mic de amurg - Nyctalus leisleri Liliacul de amurg - Nyctalus noctula Specia vânează în pădure sau la marginea Prezenţa speciei este caracteristică zonei acesteia, de-a lungul unor drumuri studiate datorită apropierii de localităţi, a forestiere, în general la nivelul capacităţii de adaptare şi frecvenţei speciei, coronamentului sau deasupra acestuia. A dar şi datorită faptului că este o specie care fost observat vânând, de asemenea, şi peste vânează cel mai frecvent în habitate suprafeţe mari de apă sau în jurul stâlpilor deschise. Specia a fost găsită cu un număr de iluminat. Număr minim de exemplare: minim de 2691 exemplare. Distribuţia 11. Distribuţia speciei este prezentată în fig. speciei este prezentată în fig. 14. 13. Obiective de conservare: Asigurarea stării Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin asigurarea favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, mai - Conservarea pădurilor bătrâne, mai ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi, ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi, care reprezintă adăposturi naturale ale care reprezintă adăposturi naturale ale liliecilor; liliecilor; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; naştere; - Scoaterea materialului lemnos din - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată numai după consultare cu specialişti numai după consultare cu specialişti chiropterologi, pe baza avizului emis de chiropterologi, pe baza avizului emis de custode, cu condiţia de a păstra minim 20 custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de scorburi/ha, care pot fi folosite ca de scorburi/ha, care pot fi folosite ca adăposturi potenţiale pentru lilieci; adăposturi potenţiale pentru lilieci; - În habitatele de pădure este - În habitatele de pădure este necesară montarea adăposturilor artificiale; necesară montarea adăposturilor artificiale; minim 20 bucăţi/ha; minim 20 bucăţi/ha; - Interzicerea utilizării pesticidelor pe - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - În caz de desecare, este necesară reabilitarea habitatelor umede. Aceste reabilitarea habitatelor umede. Aceste teritorii umede sunt folosite ca habitate de teritorii umede sunt folosite ca habitate de hrănire. Interzicerea deversării apelor hrănire. Interzicerea deversării apelor menajere/uzate şi/sau industriale în menajere/uzate şi/sau industriale în cursurile de apă din interiorul şi din cursurile de apă din interiorul şi din vecinătatea ariei protejate; vecinătatea ariei protejate; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul apelor; lemnoase de pe malul apelor; Pe marginile drumurilor, de a lungul - Pe marginile drumurilor, de a lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă este canalelor, pe lângă cursuri de apă este indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; conservarea celor existente, pentru arbori; conservarea celor existente, pentru că ele sunt folosite ca şi coridoare de că ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor. migraţie şi linii de zbor.
124 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 13. Harta de răspândire a speciei Nyctalus leisleri în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 14. Harta de răspândire a speciei Nyctalus noctula în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
125 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul pitic a lui Kuhl - Pipistrellus Liliacul pitic a lui Nathusius - kuhlii Pipistrellus nathusii Specia a fost observată cu un număr Specia a fost găsită cu un număr minim minim de 133 exemplare. Distribuţia de 515 exemplare. Distribuţia speciei este speciei este prezentată în fig. 15. prezentată în fig. 16.
Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, mai - Conservarea pădurilor bătrâne, ales cu mare atenţie pe arborii cu mai ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi, care reprezintă adăposturi scorburi, care reprezintă adăposturi naturale ale liliecilor; naturale ale liliecilor; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; naştere; - Scoaterea materialului lemnos din - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată numai după consultare cu efectuată numai după consultare cu specialişti chiropterologi, pe baza avizului specialişti chiropterologi, pe baza avizului emis de custode, cu condiţia de a păstra emis de custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de scorburi/ha, care pot fi minim 20 de scorburi/ha, care pot fi folosite ca adăposturi potenţiale pentru folosite ca adăposturi potenţiale pentru lilieci; lilieci; - În habitatele de pădure este - În habitatele de pădure este necesară montarea adăposturilor artificiale; necesară montarea adăposturilor minim 20 bucăţi/ha; artificiale; minim 20 bucăţi/ha; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - În caz de desecare, este necesară reabilitarea habitatelor umede. Aceste reabilitarea habitatelor umede. Aceste teritorii umede sunt folosite ca habitate teritorii umede sunt folosite ca habitate de hrănire. Interzicerea deversării apelor de hrănire. Interzicerea deversării apelor menajere/uzate şi/sau industriale în apele menajere/uzate şi/sau industriale în din interiorul şi din vecinătatea ariei cursurile de apă din interiorul şi din protejate; vecinătatea ariei protejate; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul apelor; lemnoase de pe malul apelor; - Pe marginile drumurilor, de a - Pe marginile drumurilor, de a lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă este indicată plantarea unor şiruri de este indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; conservarea celor tufişuri şi arbori; conservarea celor existente, pentru că ele sunt folosite ca şi existente, pentru că ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor. coridoare de migraţie şi linii de zbor.
126 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 15. Harta de răspândire a speciei Pipistrellus kuhlii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 16. Harta de răspândire a speciei Pipistrellus nathusii în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
127 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul pitic - Pipistrellus pipistrellus Liliacul pigmeu - Pipistrellus Specia a fost observată cu un număr pygmaeus minim de 570 exemplare. Distribuţia Specia a fost găsită cu un număr minim speciei este prezentată în fig. 17. de 2059 exemplare. Distribuţia speciei este prezentată în fig. 18. Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale.
Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, - Conservarea pădurilor bătrâne, mai ales cu mare atenţie pe arborii cu mai ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi, care reprezintă adăposturi scorburi, care reprezintă adăposturi naturale ale liliecilor; naturale ale liliecilor; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; naştere; - Scoaterea materialului lemnos din - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată numai după consultare cu efectuată numai după consultare cu specialişti chiropterologi, pe baza avizului specialişti chiropterologi, pe baza avizului emis de custode, cu condiţia de a păstra emis de custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de scorburi/ha, care pot fi minim 20 de scorburi/ha, care pot fi folosite ca adăposturi potenţiale pentru folosite ca adăposturi potenţiale pentru lilieci; lilieci; - În habitatele de pădure este - În habitatele de pădure este necesară montarea adăposturilor necesară montarea adăposturilor artificiale; minim 20 bucăţi/ha; artificiale; minim 20 bucăţi/ha; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - În caz de desecare este necesară reabilitarea habitatelor umede. Aceste reabilitarea habitatelor umede. Aceste teritorii umede sunt folosite ca habitate teritorii umede sunt folosite ca habitate de hrănire. Interzicerea deversării apelor de hrănire. menajere/uzate şi/sau industriale în - Interzicerea deversării apelor cursurile de apă din interiorul şi din menajere/uzate şi/sau industriale în vecinătatea ariei protejate; cursurile de apă din interiorul şi din - Interzicerea tăierii vegetaţiei vecinătatea ariei protejate; lemnoase de pe malul apelor; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Pe marginile drumurilor, de a lemnoase de pe malul apelor; lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă - Pe marginile drumurilor, de a este indicată plantarea unor şiruri de lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă tufişuri şi arbori; conservarea celor este indicată plantarea unor şiruri de existente, pentru că ele sunt folosite ca şi tufişuri şi arbori; conservarea celor coridoare de migraţie şi linii de zbor. existente, pentru că ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor.
128 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 17. Harta de răspândire a speciei Pipistrellus pipistrellus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 18. Harta de răspândire a speciei Pipistrellus pygmaeus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
129 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul urecheat cenuşiu - Plecotus Liliacul mare cu potcoavă - austriacus Rhinolophus ferrumequinum Specia a fost găsită în număr minim de 12 Ultrasunetele emise au fost înregistrate de exemplare. Distribuţia speciei este o frecvenţă constantă (cf), la 79-84 khz. prezentată în fig. 19. În cazul cercetărilor actuale, 3 exemplare au fost găsite în clădiri. Distribuţia speciei Obiective de conservare: Asigurarea este prezentată în fig. 20. stării favorabile de conservare prin Obiective de conservare: Asigurarea asigurarea condiţiilor pentru cel puţin stării favorabile de conservare prin nivelul populaţiei actuale. asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. Măsuri de conservare: - Renovarea clădirilor - bisericilor, Măsuri de conservare: castelelor, diferitelor poduri care - Renovarea clădirilor - bisericilor, reprezintă adăposturi; înainte de renovare castelelor, diferitelor poduri care proprietarul să se consulte cu specialişti reprezintă adăposturi; înainte de renovare chiropterologi, să solicite acordul proprietarul să se consulte cu specialişti custodelui pentru a găsi soluţiile optime chiropterologi, să solicite acordul pentru efectuarea lucrării şi stabilirea custodelui pentru a găsi soluţiile optime condiţiilor; pentru efectuarea lucrării, şi stabilirea - Interzicerea folosirii fungicidelor, condiţiilor; insecticidelor în clădiri cu colonii; - Interzicerea folosirii fungicidelor, - Verificarea coloniilor cunoscute - insecticidelor în clădiri cu colonii; anual în perioada 20 mai – 30 iunie - - Verificarea coloniilor cunoscute - pentru a identifica şi interveni în cazul anual în perioada 20 mai – 30 iunie - unor probleme; pentru a identifica şi interveni în cazul - Colaborare cu proprietarii de unor probleme; clădiri, informarea şi educarea - Colaborare cu proprietarii de localnicilor; clădiri, informarea şi educarea - Minimalizarea utilizării pesticidelor localnicilor; în vii şi în grădini; - Minimalizarea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor în vii şi în grădini; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea iluminatului public; pe teritoriul ariilor protejate; - Conservarea habitatelor umede - Interzicerea iluminatului public; din jurul localităţilor; - Conservarea habitatelor umede - Păstrarea modului natural de din jurul localităţilor; folosinţă a terenurilor şi aducerea la o - Păstrarea modului natural de stare cu activităţi cu impact redus; folosinţă a terenurilor şi aducerea la o - Pe marginile drumurilor, de-a stare cu activităţi cu impact redus; lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă - Pe marginile drumurilor, de a este indicată plantarea unor şiruri de lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă tufişuri şi arbori; conservarea celor este indicată plantarea unor şiruri de existente, pentru că ele sunt folosite ca şi tufişuri şi arbori; conservarea celor coridoare de migraţie şi linii de zbor. existente, pentru că ele sunt folosite ca şi Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de coridoare de migraţie şi linii de zbor. pe malul râului. Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul râului.
130 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 19. Harta de răspândire a speciei Plecotus austriacus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 20. Harta de răspândire a speciei Rhinolophus ferrumequinum în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
131 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul mic cu potcoavă - Liliacul bicolor - Vespertilio murinus Rhinolophus hipposideros Specia a fost observată cu un număr În cazul cercetărilor actuale, un singur minim de 31 exemplare. Distribuţia exemplar a fost găsit în clădiri. Distribuţia speciei este prezentată în fig. 22. speciei este prezentată în fig. 21. Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale. Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, - Renovarea clădirilor - bisericilor, mai ales cu mare atenţie pe arborii cu castelelor, diferitelor poduri care scorburi, care reprezintă adăposturi reprezintă adăposturi; înainte de renovare naturale ale liliecilor; proprietarul să se consulte cu specialişti - Asigurarea unui mediu natural, cu chiropterologi, să solicite acordul deranj redus, cu accent pe perioada de custodelui pentru a găsi soluţiile optime naştere; pentru efectuarea lucrării şi stabilirea - Scoaterea materialului lemnos din condiţiilor; parcelele de peste 60 de ani să fie - Interzicerea folosirii fungicidelor, efectuată numai după consultare cu insecticidelor în clădiri cu colonii; specialişti chiropterologi, pe baza avizului - Verificarea coloniilor cunoscute - emis de custode, cu condiţia de a păstra anual în perioada 20 mai – 30 iunie - minim 20 de scorburi/ha, care pot fi pentru a identifica şi interveni în cazul folosite ca adăposturi potenţiale pentru unor probleme; lilieci; - Colaborare cu proprietarii de - În habitatele de pădure este clădiri, informarea şi educarea necesară montarea adăposturilor localnicilor; artificiale; minim 20 bucăţi/ha; - Minimalizarea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor în vii şi în grădini; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea iluminatului public; pe teritoriul ariilor protejate; - În caz de desecare, este necesară - Interzicerea iluminatului public; reabilitarea habitatelor umede. Aceste - Conservarea habitatelor umede teritorii umede sunt folosite ca habitate din jurul localităţilor; de hrănire. Interzicerea deversării apelor - Păstrarea modului natural de menajere/uzate şi/sau industriale în folosinţă a terenurilor şi aducerea la o cursurile de apă din interiorul şi din stare cu activităţi cu impact redus; vecinătatea ariei protejate; - Pe marginile drumurilor, de a - Interzicerea tăierii vegetaţiei lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă lemnoase de pe malul apelor; este indicată plantarea unor şiruri de Pe marginile drumurilor, de a lungul tufişuri şi arbori; conservarea celor canalelor, pe lângă cursuri de apă este existente, pentru că ele sunt folosite ca şi indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi coridoare de migraţie şi linii de zbor. arbori; conservarea celor existente, pentru Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de că ele sunt folosite ca şi coridoare de pe malul râului. migraţie şi linii de zbor.
132 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Fig. 21. Harta de răspândire a speciei Rhinolophus hipposideros în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
Fig. 22. Harta de răspândire a speciei Vespertilio murinus în Ariile Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Tur
133 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul cu urechi mari - Myotis Liliacul lui Brandt - Myotis brandtii bechsteinii Specia a fost găsită pe teritoriu cu un Specia a fost găsită în teritoriu cu un număr minim de 77 exemplare. număr minim de 6 exemplare. Obiective de conservare: Asigurarea Obiective de conservare: Asigurarea stării favorabile de conservare prin stării favorabile de conservare prin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin asigurarea condiţiilor pentru cel puţin nivelul populaţiei actuale. nivelul populaţiei actuale. Măsuri de conservare: Măsuri de conservare: - Conservarea pădurilor bătrâne, - Conservarea pădurilor bătrâne, mai ales cu mare atenţie pe arborii cu mai ales cu mare atenţie pe arborii cu scorburi, care reprezintă adăposturi scorburi, care reprezintă adăposturi naturale ale liliecilor; naturale pentru lilieci; - Asigurarea unui mediu natural, cu - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; naştere; - Scoaterea materialului lemnos din - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie parcelele de peste 60 de ani să fie efectuată numai după consultare cu efectuată numai după consultare cu specialişti chiropterologi, pe baza avizului specialişti chiropterologi, pe baza avizului emis de custode, cu condiţia de a păstra emis de custode, cu condiţia de a păstra minim 20 de scorburi/ha, care pot fi minim 20 de scorburi/ha, care pot fi folosite ca adăposturi potenţiale pentru folosite ca adăposturi potenţiale pentru lilieci; lilieci; - În habitatele de pădure este - În habitatele de pădure este necesară montarea adăposturilor necesară montarea adăposturilor artificiale; minim 20 bucăţi/ha; artificiale; minim 20 bucăţi/ha; - Interzicerea utilizării pesticidelor - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul ariilor protejate; pe teritoriul ariilor protejate; - Interzicerea iluminatului public; - Interzicerea iluminatului public; - În caz de desecare, este necesară - În caz de desecare este necesară reabilitarea habitatelor umede. Aceste reabilitarea habitatelor umede. Aceste teritorii umede sunt folosite ca habitate teritorii umede sunt folosite ca habitate de hrănire. Interzicerea deversării apelor de hrănire. Interzicerea deversării apelor menajere/uzate şi/sau industriale în menajere/uzate şi/sau industriale în cursurile de apă din interiorul şi din cursurile de apă din interiorul şi din vecinătatea ariei protejate; vecinătatea ariei protejate; - Interzicerea tăierii vegetaţiei - Interzicerea tăierii vegetaţiei lemnoase de pe malul apelor; lemnoase de pe malul apelor; - Pe marginile drumurilor, de a - Pe marginile drumurilor, de a lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă este indicată plantarea unor şiruri de este indicată plantarea unor şiruri de tufişuri şi arbori; conservarea celor tufişuri şi arbori; conservarea celor existente, pentru că ele sunt folosite ca şi existente, deoarece ele sunt folosite ca şi coridoare de migraţie şi linii de zbor. coridoare de migraţie şi linii de zbor.
134 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Liliacul mustăcios - Myotis Mulţumiri mystacinus Specia a fost găsită în teritoriu cu un Acest studiu a fost realizat în cadrul număr minim de 77 exemplare. proiectului “Planificarea participativă a managementului ariilor naturale protejate Obiective de conservare: Asigurarea de pe cursul inferior al râului TUR” - stării favorabile de conservare prin ECOTUR 2011-2013, beneficiar: asigurarea condiţiilor pentru cel puţin Societatea Carpatină Ardeleană Satu nivelul populaţiei actuale. Mare, administrator al Ariilor Naturale Protejate de pe Cursul Inferior al Râului Măsuri de conservare: Tur. - Conservarea pădurilor bătrâne, Mulţumim colaboratorilor noştri: mai ales cu mare atenţie pe arborii cu Benkő Zoltán, Gábos Ede, Kiss István, scorburi, care reprezintă adăposturi Márk Nagy János, Sike Tamás, Tudosă naturale ale liliecilor; Roxana şi Szabó D. Zoltán. - Asigurarea unui mediu natural, cu deranj redus, cu accent pe perioada de naştere; Bibliografie - Scoaterea materialului lemnos din parcelele de peste 60 de ani să fie Dietz C., von Helversen O., Nill D. efectuată numai după consultare cu (2007): Handbuch der Fledermause specialişti chiropterologi, pe baza avizului Europas und Nordwestafrikas. emis de custode, cu condiţia de a păstra Biologie, Kennzeichen, Gefahrdung. minim 20 de scorburi/ha, care pot fi Kosmos, Stuttgart. folosite ca adăposturi potenţiale pentru Limpens H. (2000): Bat Detector lilieci; Training Workshops in Bulgaria & - În habitatele de pădure este Croatia 1999 & in Ukraine, Georgia, necesară montarea adăposturilor Slovenia, Romania & Moldova in 2000. artificiale; minim 20 bucăţi/ha; Jére Cs. (2002): Szálláshelykiválasztás a - Interzicerea utilizării pesticidelor közönséges denevér (Myotis myotis) és a pe teritoriul ariilor protejate; hegyesorrú denevér (Myotis blythii) - Interzicerea iluminatului public; épületlakó kolóniáinál. Kivonatfüzet, III. Biológus Napok, Kolozsvár. - În caz de desecare, este necesară Jére Cs., Szodoray-Parádi F. (2010): reabilitarea habitatelor umede. Aceste Determinatorul speciilor de lilieci teritorii umede sunt folosite ca habitate (Chiroptera) din România, Profundis, de hrănire. Interzicerea deversării apelor Satu Mare. menajere/uzate şi/sau industriale în Parsons K.N, Jones G. (2003). Dispersion cursurile de apă din interiorul şi din and habitat use by Myotis daubentonii vecinătatea ariei protejate; and Myotis nattereri during the - Interzicerea tăierii vegetaţiei swarming season: implications for lemnoase de pe malul apelor; conservation. Animal Conservation, 6, - Pe marginile drumurilor, de a pp 283-290 lungul canalelor, pe lângă cursuri de apă Ransom R., Hutson. A. E. (1999): este indicată plantarea unor şiruri de Revised action plan for the tufişuri şi arbori; conservarea celor conservation of the greater horseshoe existente, pentru că ele sunt folosite ca şi bats (Rhinolophus ferrumequinum) in coridoare de migraţie şi linii de zbor. Europe. T-PVS (99) 11 (rev.) Council of Europe, Strasbourg, 48 pp.
135 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Szodoray-Parádi F., Szodoray-Parádi A., Myotis nattereri. Behavioral Ecology and Sike T. (2005): Building dwelling bats Sociobiology survey in Satu Mare County, Romania. Vol. 52, No. 5 (Oct., 2002), pp. 408-416 Studii şi comunicări, ser. Știinţele Joint Nature Conservation Committee naturale, Muzeul Judeţean Satu Mare, (2007): Second Report by the UK IV-V: 196-200. under Article 17 on the Swift S.M., Racey P.A. (2001): Gleaning as implementation of the Habitats a Foraging Strategy in Natterer's Bat Directive from January 2001 to December 2006. Peterborough: JNCC.
136
INVENTARIEREA VIDREI (LUTRA LUTRA) ÎN ARIILE PROTEJATE RÂUL TUR
SIKE Tamás
Muzeul Judeţean Satu Mare, Satu Mare, Romania
Rezumat. Distribuţia, mărimea populaţiei și statutul de conservare al speciei Lutra lutra în Ariile Protejate Râul Tur (Judeţul Satu Mare, Nord-Vestul României) au fost studiate în anii 2011 şi 2012. Numărul exemplarelor a fost determinat pe baza urmelor observate în zona cercetată. Malurile râurilor, pâraielor, heleşteielor, braţelor moarte şi ale altor habitate de hrănire adecvate pentru vidră au fost cercetate amănunţit pentru înregistrarea urmelor (fecale, amprente etc.). Datele recente ne sugerează că specia este bine distribuită pe teritoriul de 20.000 ha studiat. Mărimea populaţiei a fost estimată a fi între 24 şi 37 exemplare. Vidra era prezentă pe râurile şi afluenţii acestora, pe cursurile mai mici de ape, în heleşteiele, bălţile şi lacurile din zona studiată. Deşi populaţia de vidre pare a fi în stare de conservare bună, în cursul investigaţiilor pe teren au fost identificaţi câţiva factori periclitanţi: poluarea apelor, perturbarea umană, câinii vagabonzi, distrugerea habitatelor, managementul apelor, drenaşrea habitatelor umede, distrugerea vegetaţiei riverane. Măsurile de management pentru conservarea speciei sunt prezentate în studiul de faţă.
Summary. A survey of European River Otter (Lutra lutra) in the Tur River Protected Areas. The distribution, population size and conservation status of the otter was surveyed in Tur River Protected Areas (Satu Mare County, North-Western Romania) between 2011 and 2012. The number of animals was determined from observed traces in the study area. All riverbanks were walked; shorelines of fishponds, streamlets, oxbows and other possible feeding areas for otters were studied carefully for otter spraint (faeces) sites and tracks. Present records suggest that the species is well distributed throughout the 20 000 ha study area. The population size was estimated to be between 24 and 37. Otters were present on rivers and their tributaries, on small streams, fishponds, lakes and oxbows. Although otter population appears to be well developed, several negative factors (i.e. pollution, human disturbance, stray dogs, habitat destruction and loss through river management, destruction of riparian vegetation, wetland drainage) were identified. Conservation measures are outlined in this study.
Резюме. Інвентаризація видри (Lutra lutra) у заповідниках ріки Тур. Розподіл, чисельність і природоохоронний статус виду видри (Lutra Lutra) у заповідниках ріки Тур (повіт Сату Маре, північно-західна Румунія) вивчалися в 2011 та 2012 роках. Кількість видр визначалася за слідами, які спостерігалися в досліджуваній області. Річкові береги, струмки, потічки, ставки та інші хабітати, де проживають видри, були детально вивчені для запису слідів (кал, відбитки пальців і т.д.). Останні дані свідчать про те, що цей вид добре розподіляється по всіх 20000 вивчених гектарів. Чисельність населення видр, згідно оцінок, від 24 до 37 екземплярів. Видри присутні на річках та їх притоках, у нижніх водоймах, у ставках, болотах і озерах дослідженого району. Хоча популяція видр на перший погляд непогано збереглася, під час польових досліджень виявилися декілька загрозливих факторів: забруднення води, втручання людини, бродячих собак, руйнування хабітату, керування водними ресурсами, осушення хабітату боліт, знищення прибережної рослинності. Вжиті заходи для збереження виду представлені у даній статті.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol XIV (2014) pp: 137-146.
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Introducere Márk-Nagy) despre populaţiile de vidre în Rezervația Naturală “Cursul Inferior al Vidra europeană (Lutra lutra) este cea Râului Tur”, care este o parte mai mică mai răspândită dintre cele 13 specii de (6212 Ha) a zonei de interes a studiului de vidre. După categorizarea IUCN Red List faţă. Din cercetările efectuate de către 2004, ea este o specie “Aproape Sike & Márk-Nagy (2008), în perioada Amenințată” (Near Threatened), înșirată în decembrie 2005 – februarie 2006, în Anexa 1 CITES, Anexa II al Convenţiei Rezervaţia Naturală „Râul Tur” reiese că de la Berna, respectiv în Anexa II a specia este prezentă într-o populaţie Directivei Habitate a CE. Deşi era o continuă de-a lungul râului Tur. specie comună în toată Europa (Conroy & Chanin 2002), începând cu anii 1950 populațiile de vidră prezintă un declin Metode de evaluare major, fapt care coincide cu folosirea la scară largă a pesticidelor (Strachan & Deoarece vidra este o specie Jeffries 1996). Cercetările efectuate asupra predominant nocturnă, inventarierea și dinamicii populaţiilor din Europa au monitorizarea speciei se bazează în arătat că vidra este o specie vulnerabilă și principal pe observarea diferitelor urme un indicator important al stării în apropierea apelor. Prezenţa speciei pe ecosistemelor acvatice (Mason & o anumită porţiune de mal este semnalată MacDonald 1986, Kruuk 1995). de fecalele cu un miros caracteristic de Ariile Protejate Râul Tur prezintă o peşte, excreţia anală, urmele picioarelor, largă variabilitate a habitatelor acvatice. urme de râcâi pe mal sau “mingile” din Apele curgătoare (râul Tur, Talna, Valea ierburi, precum şi urmele prăzilor lăsate Rea), lacurile (lacul de acumulare de la pe mal. Pe baza lor se pot stabili dacă Călinești, heleșteele Adrian, Bercu, prezenţa vidrei este regulată sau Porumbești), brațele moarte în diferite întâmplătore pe teritoriul studiat (Lanszki etape ale colmatării și canalele de diferite et al. 2008). dimensiuni oferă un mediu favorabil Tehnica recomandată de SSC Otter vidrelor. Deși în județul Satu Mare nu s-a Specialist Group al IUCN, descrisă ca efectuat un recensământ amănunţit “Metodă standard” în recensământul şi monitorizarea vidrelor de către Reuther et asupra răspândirii vidrelor, datele publicate şi observaţiile ocazionale al. (2000) propune o eșantionare pe o întăresc această presupunere (Sike & lungime de 600 m pe fiecare 5 km de mal Márk-Nagy 2008). Ardelean (1998) o al apei. (Coasta apelor se va împărţi în citează de la balastiera Apa (situată în porţiuni de 5 km, numite unităţi de apropierea zonei studiate) şi descrie evaluare, din care este cercetat un observarea unui exemplar la Bercu. Date segment de 600 m, unde se vor înregistra ocazionale despre prezența speciei au fost toate urmele care indică prezenţa speciei). Deoarece mărimea teritoriilor de vidre înregistrate de către pescarii sportivi din este de aproximativ 5 km, această metodă zonă şi avem la dispoziţie şi rezultatul estimărilor fondurilor de vânătoare, care permite identificarea tuturor exemplarelor / familiilor de vidre. Totodată în cazul întâmplător conțin și date referitoare la unor rezultate negative pe un segment de vidră (http://www.mmediu.ro/ 600 m, se poate considera lipsa vidrei pe beta/domenii/paduri/vanatoare/fonduri-de- unitatea de evaluare respectivă (Lanszki et vanatoare/). al. 2008). Singura publicaţie cu date mai În cursul recensământului de față amănunțite a apărut în 2008 (Sike & realizat pe teritoriul Ariilor Protejate Râul
138 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Tur (Rezervația Naturală “Cursul Inferior populație: mediul de viață primar și aria al Râului Tur”cu o suprafață de 6212 secundară. hectare, Situl de Interes Comunitar ”Râul În aria primară au fost incluse Tur” (ROSCI 0214) cu o suprafață de habitatele unde s-a identificat prezența 20953 și Aria de Protecție Specială speciei. În cazul probelor pozitive Avifaunistică ”Lunca Inferioară a (înregistrarea urmelor care indică Turului” (ROSPA 0068) cuprinzând prezenţa activă a vidrei) s-a considerat 20126,5 hectare) au fost investigate pe prezenţa speciei în habitatele adecvate lungimea totală malurile cursurilor de ape aflate într-o rază de 500 de metri. Au fost din zona studiată, precum şi apele incluse cursurile de apă, lacurile, canalele constante/stătătoare: canalele mai mari, mari și brațele moarte mai mari (cu apă braţe moarte ale râurilor, heleștee, lacuri constantă), tufărișurile de pe mal, etc. Investigațiile pe teren au fost respectiv zonele înmlăștinite sau cu bălți efectuate între 03. 2011 și 07.2012. temporare din vecinătate. În cazul Pentru localizarea zonelor de eşantionare pădurilor, o fâșie de 100 de m lângă apele şi înregistrarea datelor pe teren s-a folosit populate de specie a fost considerată ca aparat GPS. posibil loc de adăpost. Dacă în apropiere Numărul vidrelor a fost estimat pe s-a înregistrat prezența unor habitate baza datelor publicate în literatura de acvatice în interiorul pădurii (de. ex.: specialitate, având în vedere cercetările mlaștină, braț mort), această fâșie s-a referitoare la densitatea şi distribuţia mărit în așa măsură încât să le cuprindă și populaţiilor de vidre efectuate în condiţii pe acestea. similare din Europa Centrală. Astfel, în Aria secundară este mai largă, cazul lacurilor am calculat cu coeficientul cuprinzând toate zonele importante 0,7-1,0 exemplar/km2 (respectiv 1 pentru specie, habitate de hrănire exemplar / km coastă), iar pe râuri 1 sezonieră, locuri de adăpost, zonele exemplar / 5 km (Reuter et al 2000, posibile de hoinărire a juvenililor, fără de Lanszki 2003). care menținerea populației nu este Distribuția speciei a fost determinată posibilă în zonă. pe baza urmelor înregistrate pe teren și Tot aici au fost incluse și bazinele pe baza hărților de habitate CORINE, heleșteelor existente, care în momentul de luând în considerare preferințele de față sunt neîncărcate, fiind în curs de habitat și comportamentul speciei: reamenajare, dar și cele care, deși nu sunt mărimea medie a teritoriilor de vidre, în folosință fiind neamenajate, reprezintă distanța maximă a vizuinelor de la un mediu acvatic favorabil (conțin cursurile de apă, publicată în literatura de suprafețe însemnate unde băltește apa). specialitate (Reuter et al 2000, Lanszki 2003). Ținând cont că pe lângă o prezență Rezultate permanentă a vidrelor în habitatele acvatice cu apă constantă, apele I. Mărimea populației temporare (bălți temporare, brațe moarte mai mici, canale etc.) reprezintă o sursă Pe porțiunea de 43 de km a râului importantă de hrană sezonieră pentru Tur, de la barajul lacului de acumulare de specie, iar terenurile cu vegetație la Călineşti Oaș până la ieşirea râului din forestieră sunt folosite ca adăpost, au fost ţară (Triplex Confinium), se poate determinate două arii ocupate de demonstra prezenţa continuă a speciei.
139 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Folosind calculele bazate pe datele din amonte a Turului și numărul mare al literatură, pe cursul râului Tur se pot urmelor înregistrate în zona de afluenţă delimita 9 (8,6) teritorii, însemnând (23 locaţii / 2,5 km), teritoriile ocupate se minim 9 exemplare mature de vidre. ridică la 7, iar numărul exemplarelor este Datorită distanței reduse de la cursul estimat la 11. râului, urmele identificate pe braţul mort din pădurea Dimoşag, de pe braţele În mod asemănător râului Tur, pe moarte din apropierea localităţii Turulung porțiunea râului Talna din teritoriul şi Porumbeşti, precum şi de pe partea ariilor protejate (de la podul drumului sudică a Bălţii Porumbeşti, Heleșteele de județean DJ 109 la Orașu Nou, până la la Bercu Nou şi canalul de la Bercu Nou, afluența în Tur), s-a demonstrat prezența fără îndoială aparţin exemplarelor continuă a vidrelor. Pe cei 11,5 km au fost identificate pe râu. Luând în considerare înregistrate urme în 152 locații, faptul că în apropierea râului găsim şi alte însemnând 2 teritorii de vidre pe râu. habitate adecvate pentru vidră (braţe Astfel, numărul exemplarelor este estimat moarte, heleștee, canale mai mari cu ape între 2 și 3. permanente) unde prezenţa lor a fost demonstrată, cursul Turului poate avea În jurul localității Adrian a fost un potenţial de întreţinere a mult mai înregistrată prezența speciei în trei mare pentru specie. Acesta este sprijinită habitate acvatice: Pârâul Racta și şi de faptul că numărul urmelor recente pe râul Tur în apropierea altor habitate heleșteele de la Adrian. Heleșteele de la acvatice (braţe moarte, canale, afluenţi, Adrian se întind în apropierea Turului și heleștee) este semnificativ mai mare sunt despărțite de acesta de un corp (Spearman r = 0.07077, n = 790, 95% îngust de pădure, foarte posibil fiind ca confidence interval: -0.001063 to 0.1419). urmele descoperite aici să provină de la Numărul vidrelor (ţinând cont şi de exemplare care populează râul. Lacurile posibilitatea că o parte a revirelor este din lunca pârâului Racta oferă două ocupată de familii – femelă şi pui) pe râul habitate distincte pentru specie, cu o Tur se poate estima la cca. 14 exemplare. distanță de cca 2,5 de km unul de altul, și la o distanță de 1,8, respectiv 2,7 de km Lacul de acumulare de la Călineşti de râul Tur. Analizând situația locațiilor și Oaş are o coastă de 6,4 km lungime şi o posibilele surse de hrană (lacurile au luat suprafață de 360-400 hectare. În jurul naștere în urma balastierelor și sunt lacului au fost observate în număr mare exploatate în prezent ca lacuri de pescuit) urme recente ale vidrelor (în 48 locații). se conturează 2, cel puțin 1 teritoriu Pe porțiunea în amonte de lacul Călineşti distinct. Numărul exemplarelor în această a râului Tur și Valea Rea (cca. 2,5 km) s- zonă se estimează la 1, maxim 2. au înregistrat urme ale prezenței speciei. Aici găsim o zonă întinsă inundabilă, până Canalul Meghii se desfășoară pe o la marginea localității Remetea Oaș, lungime de cca. 20 km în teritoriul ariilor respectiv drumul DJ 109 (care este și protejate, unde s-au înregistrat urme de limita ariilor protejate), cu băltoace, vidre în 24 locații, cu o densitate mai mlaștini, rogozișuri și tufărișuri, care tot mare în zone învecinate cu păduri. anul pot să asigure sursă de hrană pentru Numărul mic al urmelor înregistrate se specie. După calculele aplicate, numărul datorează vegetației dese de pe mal, care teritoriilor de vidre, pe lac este între 4 și îngreunează identificarea acestora. Fauna 5. Luând în considerare şi porţiunea de de pești este bine reprezentată în canal,
140 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
în Ariile Protejate Râul Tur. în Ariile Protejate Lutra lutra Urmele înregistrate a speciei Figura nr 1.
141 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
asigurând o sursă de hrană bogată. Meghii 1984). Incendierea vegetației ripariene este un curs cu apă mic, separat de râul distruge locurile de ascunziș, astfel Tur prin terenuri agricole întinse. habitatul se transformă în mod Suprapunerea cu teritoriile de pe pârâul nefavorabil pentru vidră. Pe lângă Noroieni este la fel puțin posibilă. scăderea habitatelor favorabile, incendiile Conform calculelor aplicate, numărul pot distruge și exemplarele de vidră, mai teritoriilor ocupate este 4, iar numărul ales exemplarele tinere. Eliminarea exemplarelor se estimează la 6. vegetației de pe marginea habitatelor acvatice se practică ori pentru materialul Porţiunea de 4,9 km din aria protejată lemnos, ori cu scopul de a mări a Pârâului Noroieni este situată la sud- suprafețele cultivate. La fel ca incendiile, vest de râul Tur. În urma ieşirilor pe teren și aceasta este o modalitate de a reduce au fost înregistrate 11 urme proaspete ale calitatea habitatului pentru vidră putându- vidrei. Datorită distanţei reduse, acestea se produce scăderea efectivului provin probabil de la aceleași exemplar. populației. Menționăm că și șirurile de
arbuști au un rol important în viața II. Distribuție: vidrelor, asigurând trasee de deplasare.
Poluarea apelor este o amenințare Pe baza metodologiei prezentate a fost majoră pentru vidrele din Europa, stabilit arealul primordial al speciei unde vidra este prezentă pe parcursul întregului principalii poluanți care prezintă un pericol pentru ele sunt pesticidele, an, își procură hrana zilnică și are locurile cele mai importante de reproducere. mercurul și metalele grele (Mason & Macdonald 1994). Intensificarea Aceasta cuprinde cursul râurilor și luncile agriculturii are drept rezultat folosirea inundabile dintre diguri împreună cu pesticidelor în cantități semnificative care brațele moarte mai mari, lacul de la poluează apele râului având un impact Călinești Oaș, heleștee, habitate cu apă negativ direct asupra vidrelor, dar și unul constantă în afara digurilor, respectiv terenurile inundate sezonal, în cazul indirect prin distrugerea populațiilor de împrejurimii lacului de acumulare și pești care constituie hrana lor. marginea pădurilor de lângă habitatele acvatice. Un factor negativ important, care Pentru a asigura o stare de conservare poate să reducă și/sau să fragmenteze favorabilă speciei în zona studiată este habitatul natural este extinderea necesară protecția habitatelor de hrănire localităților, respectiv creșterea sezonieră și a locurilor importante de suprafețelor construite în și în apropierea adăpost cuprinse în aria secundară. habitatelor speciei. Extinderea construcțiilor pe marginea habitatelor III. Factori periclitanți acvatice crește deranjul asupra speciei prin prezența umană constantă și prin În cursul cercetărilor efectuate au fost prezența câinilor. Construcțiile identificați și câțiva factori periclitanți necontrolate în apropierea habitatelor care au un efect negativ semnificativ acvatice (de exemplu în zona Mujdeni, asupra speciei. Pășunea Mare și Coca) pot genera în Vidra preferă habitatele acvatice care viitor o pierdere semnificativă a oferă adăpost adecvat fiind mărginit de o habitatelor adecvate la nivelul ariilor vegetație arbustivă sau stufăriș (Bas et al. protejate.
142 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
în Ariile Protejate Râul Tur. Lutra lutra ia speciei ț Distribu Figura nr 2.
143 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Câinii vagabonzi și a celor conexe din vecinătatea canalului ciobănești din apropierea turmelor (stufărișuri, arbori, sau arbuști de pe mal, reprezintă o amenințare serioasă deoarece zone mlăștinoase etc.) alcătuiesc un prin numărul lor crescut (7-12 exemplare sistem ecologic unitar care nu poate fi la o turmă) și prin capacitatea lor de a tratat decât împreună. vâna în haită, pot captura și exemplarele adulte. Deși în cursul investigațiilor de teren Concluzii nu a fost remarcat nici un caz de braconaj, aceasta este o amenințare de Din cercetările efectuate reiese că mare amploare în România. Specia nu specia este prezentă într-o populaţie continuă în habitatele acvatice din ariile este braconată pentru importanța sa protejate. Pe baza evaluării noastre reiese cinegetică, ci pentru pagubele ce le că numărul vidrelor în zona cercetată este produce proprietarilor de ferme piscicole. între 24 și 37 de exemplare. Obiectivul de Datorită prezenței mai multor pescării în conservare a speciei Lutra lutra în Ariile ariile protejate considerăm braconajul o Protejate Râul Tur trebuie să fie amenințare reală. menținerea efectivului populației pe Lucrările de regularizare a cursurilor de ape, construcţia de baraje, drenarea termen lung prin asigurarea condițiilor zonelor umede sunt nefavorabile pentru favorabile în habitate acvatice și umede. populațiile de vidra (Reuther & Hilton- Pentru a asigura conservarea speciei în Taylor 2004). Astfel de lucrări efectuate în Ariile Protejate de pe Râul Tur, trecut au avut un impact negativ propunem următoarele măsuri de semnificativ asupra habitatelor din zona conservare: de studiu prin modificarea albiilor și ‐ Păstrarea vegetației naturale a malurilor apelor. O problemă habitatelor acvatice și umede pentru semnificativă este nivelul scăzut al apei în asigurarea caracterului natural, a locurilor brațele moarte ale râului, care duce la de ascunziș și a traseelor de deplasare micșorarea zonelor favorabile pentru pentru specie. Menținerea vegetației specie. Desecarea zonelor mlăștinoase, a arboricole și arbustive de-a lungul băltoacelor, a apelor temporare din lunca cursurilor de ape; interzicerea tăierii sau Turului distruge sursele de hrană distrugerii prin orice mijloace a vegetației sezoniere ale vidrelor din aria protejată. arbustive de pe marginea habitatelor O altă amenințare o constituie acvatice și umede, respectiv cele fragmentarea habitatelor de către rețele amplasate pe canale și menținerea de transport (Ottino et al. 1995) deoarece aliniamentelor de arbori și tufăriș de-a intensificarea circulației în zonă (de ex. lungul drumurilor, canalelor, cursurilor de datorită modernizării rețelei de căi apă și limitelor de parcelă. Interzicerea rutiere) cauzează numeroase accidente de incendierii vegetației în ariile protejate. trafic, având drept rezultat decesul ‐ Interzicerea vânătorii pe heleșteele exemplarelor de vidră. și balastierele din Aria Protejată și pe Suprafața limitată a ariei protejate lacul de acumulare Călinești Oaș. este o problemă pe unele porțiuni ale Îndepărtarea câinilor vagabonzi și canalului Meghii și Noroieni, unde aria limitarea numărului câinilor care însoțesc protejată este limitată pe albia acestuia, turmele la un câine pe turmă/cireadă. fapt care îngreunează conservarea ‐ Amenajarea unor treceri pentru valorilor naturale întreprinse. Habitatele animale pe drumurile intens circulate în
144 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) ariile protejate, dacă numărul indivizilor Kruuk, H. 1995. Wild otters. Predation accidentați va crește. and population. Oxford University ‐ Utilizarea exclusivă a pesticidelor Press, Oxford. acceptate în agricultură organică în aria Lanszki J. 2003. Ragadozó emlősök és protejată și menținerea practicilor de táplálkozás-ökológiájuk. Kaposvár. agricultură tradițională, extensivă. Lanszki, J., Hidas, A., Szentes, K., Révay, ‐ Interzicerea deversării apelor I, Lehoczky, I., Weiss, S. 2008. Relative menajere şi industriale în apele din spraint density and genetic structure interiorul şi din vecinătatea ariilor of otter (Lutra lutra) along the Drava River in Hungary. Mammalian Biology, protejate și interzicerea depunerii și/sau 73: 40-47. depozitării deşeurilor menajere, agricole Mason, C.F., Macdonald, S.M. 1986. sau de construcții pe lângă apele naturale, Otters: ecology and conservation. canale, sau alte zone umede. Cambridge Univ. Press, Oxford. ‐ Interzicerea extinderii Bas, N., Jenkins, D., Rothery, P. 1984. intravilanelor și limitarea zonelor cu Ecology of otters in Northern construcții prin interzicerea construcțiilor Scotland: V. The distribution of otter într-o fâșie de 200 de m de la limita (Lutra lutra) faeces in relation to habitatelor umede și acvatice. bankside vegetation on the River Dee ‐ Menținerea habitatelor umede și in summer 1981. Journal of Applied acvatice, interzicerea desecării sau drenării Ecology 21: 507-513. (J.Appl.Ecol.) acestor habitate, inclusiv pajiștilor umede Ottino, P., Origioni, C., Vigna Taglianti, cu băltoace; interzicerea dragării A. 1995. Habitat sustability for the canalelor. otter (Lutra lutra) of some rivers of ‐ Interzicerea lucrărilor de Abruzzo region (Central Italy). Hystrix amenajare și regularizare a cursurilor de (n.s.)7(1-2): 265-268. ape (tăierea meandrelor, consolidarea prin Reuther C., Hilton-Taylor C. 2004. Lutra betonare a malurilor, recalibrare şi/sau lutra. In: IUCN 2007. 2007 IUCN Red reprofilare a albiei, amplasarea pragurilor List of Threatened Species. de compensare). Reuther, C., D. Dolch, R., Green, J. Jahrl, ‐ Reabilitarea habitatelor umede D. Jefferies, A. Krekemeyer, M. Kucerova, A.B. Madsen, J. degradate, restaurarea meandrelor tăiate și Romanowski, K. Roche, J. Ruis-Olmo, asigurarea unui nivel de apă constantă în J. Teubner, A. Trindade. 2000. Habitat ele, restaurarea ecologică a râului Talna surveying and monitoring distribution prin refacerea regimului hidrologic and population trends of the Eurasian original/natural. Otter (Lutra lutra): guidelines and
‐ Extinderea suprafeței ariei prin evaluation of the standard method for includerea terenurilor din marginea surveys as recommended by the canalului Meghii. European section of the IUCN/SSC Otter Specialist Group. GN-Gruppe Naturschutz GmbH, Sudendorfallee, Bibliografie Hankensbuttel, Germany. Sike T., Márk-Nagy J. (2008): Monitoring Ardelean, G. (1998): Fauna judeţului Satu of Otter Lutra Lutra in the Tur River Mare. “Vasile Goldis” University Press. Natural Reservation. In: Sike T., Márk- Conroy, J.W.H, Chanin P.R.F. 2002. The Nagy J. (Ed.) 2008. Flora şi fauna status of the Eurasian otter (Lutra Rezervaţiei Naturale „Râul Tur” / The lutra). IUCN Otter Specialist Group flora and fauna of the Tur River Bulletin 19A: 24-48.
145 Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014)
Natural Reserve. Editura Universităţii Strachan, R. and Jeffries, D. (1996): Otter din Oradea: 163 – 166. Survey of England 1991 – 1994. Vincent Wildlife Trust, England.
146
INSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORI
Revista “Studii şi Comunicări” a Muzeului Judeţean Satu Mare, Seria Ştiinţele Naturii publică lucrări originale ale căror rezultate nu au fost publicate anterior în nici o altă revistă, din următoarele domenii: zoologie, botanică, biogeografie, ecologie, paleontologie, muzeologie, istoria ştiinţei, noi metode de cercetare sau adaptãri ale celor existente. Este de preferat ca lucrările să testeze noi ipoteze şi să atingă subiecte încă neanalizate. Lucrările vor fi publicate de preferinţă în limba engleză sau în limba română, anexându-se un sumar in limba română, şi unul în engleză (Summary). Responsabilitatea corectitudinii gramaticale a textelor revine în exclusivitate autorilor. “Studii şi Comunicări” a Muzeului Judeţean Satu Mare, Seria Ştiinţele Naturii publică articole ştiinţifice (Research Articles), şi scurte comunicări (Short Communications / Research Note), precum şi puncte de vedere (Point of View). Toate contribuţiile vor fi editate în format A4 cu caractere Garamond, corp de literă 11 cu paragraf de un rând, cu marginea dreaptă şi stângă câte 2,5 cm, iar pentru marginea superioară şi cea inferioară cîte 2 cm. Textul se va alinia stânga-dreapta (justify). Punctele de vedere: sunt lucrări scurte de cel mult două pagini în care sunt discutate şi criticate lucrări şi rezultate publicate în numerele anterioare ale revistei sau în alte reviste românesti sau străine. Autorii sunt încurajaţi să fie provocativi. Deasemenea, punctele de vedere sunt deschise pentru ipoteze noi sau pentru reevaluări ale unor rezultate publicate anterior. Scurte comunicări: sunt lucrări de una sau cel mult trei pagini care vor prezenta date şi observaţii excepţionale, legate de NVul Romnâniei, metode de studiu sau chiar echipamente noi ce pot fi utilizate pentru creşterea eficienţei în cercetare, date preliminare al unor cercetări, etc. Articolele ştiinţifice: sunt lucrări tipice de cercetare (full-lenght articles). Este indicat ca ele să nu depăşească 15 pagini. Lucrările de până la 20 pagini vor fi acceptate numai dacă ele conţin rezultate cu totul excepţionale. Autorii sunt încurajaţi să fie clari şi concişi în exprimare. Articolele ştiinţifice trebuie să aibă următoarea structură: Titlu, Rezumat, Introducere, Material şi metodă, Rezultate, Discuţii, Concluzii, Literatură citată (Bibliografie). Subtitlurile se vor scrie cu caractere de 11, boldate şi centrate. Titlul: trebuie să fie scurt, clar şi informativ. Se vor folosi caractere de 11, majuscule şi boldate. Numele autorului-(lor) vor fi scrise la două rânduri, sub titlu, cu prenumele (întreg) şi numele scrise cu majuscule. Dacă sunt mai mulţi autori, vor fi separaţi prin virgulă şi numerotaţi astfel: Dumitru CAROLI1, Mihai KANALAS2) Sub numele autorului, se plasează adresa de corespondenţă a acestuia. În cazul mai multor autori, adresele lor vor fi publicate în felul următor: 1 – adresa primului autor, 2 – adresa celui de-al doilea, 3 - etc Rezumatul: Indiferent de limba în care se editează lucrarea, aceasta va fi însoţită în mod obligatoriu de două rezumate (unul cu titlul “Rezumat” în lb rămână, şi altul cu tilul “Summary” în engleză). Textul rezumatului va fi editat cu caractere de 10, simple. Subtitlul Rezumat / Summary se va scrie cu caractere de 10, boldate. Textul lucrării nu va depăşi lungimea de 20 rânduri. Introducerea (Introduction): trebuie să fie relativ scurtă şi să conţină date clare, despre zona în care s-a realizat studiul, caracteristicile zonei în cauză, precum şi informaţii referitoare la studii anterioare, realizate în aceeaşi zonă, sau tratatând acelaşi subiect. Material şi metodă (Materials and methods) (obiectivele cercetării şi metode folosite): trebuie să descrie foarte clar obiectivele cercetării, materialele şi metodele folosite pentru colectarea datelor, de aşa manieră încât oricine ar dori sa refacă studiul în cauză să dispună de toate informaţiile necesare. Rezultate (Results): Rezultatele se vor prezenta foarte clar şi detaliat. Discuţii (Discussion): se vor discuta şi analiza rezultatele obţinute şi se vor compara cu cele obţinute de alţi autori. Poate fi conceput şi un singur capitol intitulat: Rezultate şi discuţii. Concluzii (Conclussions): trebuie să fie clare şi să puncteze concret ceea ce este cu adevărat semnificativ în studiul în cauză. Bibliografie (References): Lucrările citate în text vor fi trecute pe autori, în ordine alfabetică, cel de-al doilea criteriu fiind ordinea cronologică de publicare. În fiecare caz, se va începe
Satu Mare – Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vol. XIV (2014) primul rînd de la marginea stângă, rândurile următoare după un spaţiu liber de un tabulator. În cazul unui autor cu mai multe lucrări, cronologic, sunt notate mai întâi lucrările semnate singur, apoi, tot cronologic, cele semnate cu un colaborator, apoi cele cu 2 colaboratori, ş. a. m. d. Dacă se citează mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, tipărite în acelaşi an, după an se adaugă “a, b, c, etc”.După numele fiecărui autor se va pune virgulă urmată de un spaţiu liber, apoi iniţiala prenumelui (prenumelor) urmată de punct. În cazul mai multor autori, ei vor fi separaţi de virgulă. După numele autorului se menţionează anul, apoi titlul întreg al lucrării citate (în limba în care a fost publicată!), titlul întreg al periodicului (sunt acceptate numai prescurtările oficiale, folosite şi de periodicul respectiv), volumul, numărul (sau fasciculul) (între paranteze), paginile. De ex:
Popovici, I.P., Timoc, B. 1975. Preliminary data on the distribution of Microtus epiroticus in Romania. Annales Zoologici 50(2) 150-281.
În cazul cărţilor – autorul (sau editorul), anul, titilul, editura, oraşul de apariţie. Dacă lucrarea unui autor face parte dintr-un serial sau volum coordonat de alţii, (un capitol sau o lucrare cuprinsă într-un volum), după an se dă titlul capitolului, paginile (Pp. .... - ....), şi apoi: In (cu italice): nume, initiale prenume editori, urmat de (ed.) respectiv (eds.), titlul volumului, editura, oraş. De ex:
Pop, P. 1999. Vertebratele din Grădina Botanică din Cluj Napoca. Pp.: 152 – 175. In Dumitru, C. I., Bălan G. (eds) Fauna oraşului Cluj Napoca, Editura Orizont, Cluj Napoca.
Bibliografia va fi cât mai concentrată, la obiect; nu se includ lucrări necitate în text, nici tratate generale; se evită auto-citările excesive. În mod obligatoriu lucrările citate în text trebuie să apară în lista bibliografică. Trimiterea la bibliografie se face prin indicarea numelui autorului scris cu litere de rând (nu cu majuscule, fără sublinieri, sau caractere boldate), urmat de anul publicării. Ex.: Popescu (1977), sau (Popescu 1977). Alte ex.: Popescu & Ionescu (1968); Popescu et al. (când sunt mai multi colaboratori).
Figurile - desene, scheme, hărţi, grafice, fotografii, ciclograme, histograme toate in format electronic, se numerotează cu nemere arabe, titlurile figurilor se notează cu caractere de 10. Toate notările explicative ce apar pe figuri se fac numai în limba lucrării. Pentru numerotări, notări, explicaţii pe figuri se va folosi NUMAI scrisul procesat la computer. NU SE ADMITE SCRISUL CU ŞABLONUL, CU MAŞINA DE SCRIS, ŞI CU ATÂT MAI PUŢIN SCRISUL DE MÂNĂ. În text, trimiterile la figuri se fac prin utilizarea parantezelor: (Fig. 7). Explicaţia figurilor trebuie să fie concisă. Eventualele explicaţii notate în spaţiul figurii să nu fie repetate şi în textul explicativ al figurii. Tabelele - Se numerotează cu numere arabe, fiecare cu titlul centrat, cu caractere de 10. Trimiterea la tabele în text se face astfel: (Tab. 7). Tabelele vor fi procesate in Excel. Autorii sunt rugaţi să folosească denumirile ştiinţifice corecte. Toate denumirile ştiinţifice se vor trece cu caractere italice (inclusiv în titlul lucrării), la prima apariţie se scrie numele întreg (Genul şi specia, respectiv subspecia unde e cazul). În continuare se poate folosi prescurtarea (iniţiala numelui de gen, urmat de un punct şi de numele de specie) Ex M. musculus.
Subscrierea manuscriselor: manuscrisele vor fi trimise imprimate pe hârtie A4 împreună cu discheta (sau CD) ce conţine varianta electronică la adresa:
MUZEUL JUDEŢEAN SATU MARE B-dul Dr.Vasile Lucaciu, nr. 21 Satu Mare 440031
Pe plic se va nota: Pt. Studii şi Comunicări ale Muzeului Judeţean Satu Mare, Seria Ştiinţele Naturii.
Manuscrisele vor fi lectorate de 2 oponenţi independenţi, care sunt specialişti recunoscuţi ai domeniului. Manuscrisele vor fi selectate în baza expertizei acestora. Autorii vor primi corecturile pentru verificare şi pentru realizarea eventualelor modificări propuse.
148