Consideraţii Etnolingvistice Asupra Numelor De Familie Din Comuna Rona De Jos
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010 CONSIDERAŢII ETNOLINGVISTICE ASUPRA NUMELOR DE FAMILIE DIN COMUNA RONA DE JOS Sorin S. VIŞOVAN $archus, DENMARK Observations on the Surnames from Rona de Jos Village, Maramureş County Abstract This article is focused on the peculiarities of the surnames common in Rona de Jos village , as well as on the dates when the names are recorded in the historical documents of Maramureş. Several aspects are taken into consideration: the etymology of the surnames from Rona de Jos, how common these names are, and how they are related to the surname inventory of the county. Using the surnames as a starting point, ethno-linguistic and socio-professional observations are made regarding the village’s evolution. KEY WORDS: anthroponymic intereferences, anthroponymic nucleus, diminutive, first name, hipocoristics, surname. Numele de familie s-au format în Maramureş în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, fiind iniţial atribuite nobililor, iar ulterior s-au extins şi asupra ţăranilor iobagi. Aceste nume derivă, de regulă, de la prenumele tatălui (de aici numeroasele nume de familii provenite de la nume de botez, sau de la hipocoristicele lor), de la o poreclă, care, de obicei, arata o însuşire a individului, de la locul de reşedinţă sau moşia pe care o are în stăpânire şi, în sfârşit, la baza unora stă numele ocupaţiei exercitate. Din documentele istorice reiese că în jurul anului 1600, deci la începutul secolului al XVII-lea, toată lumea avea un nume de familie, care însă nu era totdeauna stabil şi moştenit. Gama numelor de familie din comuna Rona de Jos este destul de variată şi dovedeşte o oarecare mişcare de populaţie, însă existenţa câtorva familii numeroase, ale căror nume este identic, arată că nucleul satului este vechi şi că ele sunt băştinaşe, constituind adevărate vetre antroponimice. Prezentăm, în cele ce urmează, un glosar cuprinzând cele mai frecvente nume de familie din localitatea amintită. În paranteză indicăm numărul familiilor care poartă numele glosat. 285 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010 1. Árba (9). Originea numelui pare să fie ucraineană. Ucr. arbá „căruţa” e un împrumut din limba tătara. Membrii acestor familii erau odinioară minieri la Coştiui, o fostă salină. Azi în Şugău (un cartier al oraşului Sighetul Marmaţiei) trăiesc numeroase familii cu acest nume. 1680: Arba (Vadul Izei, Bélay, p. 139). În judeţul Maramureş, numele de familie Arba dispune de 636 de ocurenţe.(Cf. Dicţionar de frecvenţă, p.16). 2. Ardelean /ard’el’án/ (42). 1671: Erdelan (Săpânţa, Bélay, p. 193); 1672: Ardeljean (Bocicoiul Mare, Bélay, p. 129); 1680: Ardellyan (Bocicoiul Mic, Bélay, p. 120); 1715: Erdelean (Rona de Jos, Bélay, p. 185). Aceste familii sunt venite din Ardealul istoric, pe vremea când Maramureşul era considerat ca o unitate teritorială separată. Cf. şi Iordan, p. 35. Este un nume de familie bine reprezentat la nivelul ţării, în Maramureş având 4.723 de apariţii (Dicţionar de frecvenţă, p.169). 3. Balea /bál’a/ (2). Numeroase familii cu acest nume trăiesc în Rozavlea şi Bogdan Vodă (fostă Cuhea). DOR, p. 187, îl atestă ca nume frecvent în Maramureş. Radicalul bal este de origine slavă, dar nu se poate stabili din care limbă slavă a intrat în limba română. Oricum, e de luat în calcul şi rom. băl "alb". Despre etimologia numelui vezi Paşca, p. 169 şi Iordan, p. 44-45. 1429: Bala (Mihályi, p. 278); 1435: Balya, Bale (Ieud, Mihályi, p. 271, 279); 1444: Bala, 1542: Balya. Bala. 1638: Balia, Baia (Ieud, Bélay, p. 157); 1649: Balya (Onceşti, Bélay, p. 214); 1689: Balya (Bârsana, Bélay, p. 213); 1715: Bele (Rozavlea, Bélay, p. 187). Antroponimul Balea face parte din corpusul numelor de familie nobile din Maramureş. Vezi în acest sens Filipaşcu, p. 8-11 şi Joody, pasim. Este cotat cu 355 de ocurenţe la nivelul judeţului Maramureş.((Dicţionar de frecvenţă, p. 24). 4. Bóşca (3). Vezi DOR, p. 211; Paşca, p. 185-186. Cf. ucr. Boško, dar e de amintit şi rom. dial. boşcă "butoi"( Iordan, p75). Numele de familie Boşca are în Maramureş frecvenţa 89. (Dicţionar de frecvenţă, p. 49). 5. Botis /bót’is/ (10). DOR, p. 212, îl atestă ca nume frecvent în Maramureş, unde cumulează 812 apariţii.(Dicţionar de frecvenţă, p. 50). În documentele vechi dispune de o singură atestare, în 1715: Bootes (Rona de Sus, Bélay, p. 186). 6. Búdai (1). Familie de ţigani. < ung. Buda + suf. –i (corespunde suf. rom. –ean). Ca nume de familie, este relativ răspândit printre ţigani în Maramureş, dar sunt şi familii ucrainizate (în Poienile de sub Munte, Repedea şi Ruscova) sau maghiarizate. Are în judeţ 250 de apariţii.(Dicţionar de frecvenţă, p. 57). 7. Butean /bút’an/ (1). < But (cf. Buta) + suf. –ean. Vezi DOR, p. 22, Paşca, p. 194, Iordan, p. 75. A se vedea şi Filipaşcu, p. 43-44, unde se 286 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010 încearcă o istorie a numelui. Este purtat în Maramureş de 572 de persoane. (Dicţionar de frecvenţă, 61). 8. Cálin (1). Familia venită din Biserica Albă (Ucraina Transcarpatică). Pentru etimologia numelui vezi Paşca, p. 196 şi DOR, p. 26, Iordan, p. 96. Forma Cálin, faţă de Călín, poate să fie rezultatul influenţei ucrainene. Vezi şi Iordan, p. 96, unde este pus forţat în legătură cu bg. Kalin. E un nume vechi la românii maramureşeni, care a servit ca bază pentru denumirea unui sat, Călineşti (ung. Kalinfalva), atestat prima dată în 1405 (Mihályi, p. 132). Ca nume de familie apare Maramureş deja în secolul al XVI-lea. 1548, 1551: Kalyn; 1604: Kalin (Bârsana, Bélay, p. 123 şi 122); 1605: Kalin (Deseşti, Bélay, p. 435); 1645: Kalin şi 1715: Kalina (Rona de Sus şi Rona de Jos, Bélay, p. 186 şi 185). Numele de familie Calin este creditat în Maramureş cu 27 de apariţii, iar Călin cu 83 (Dicţionar de frecvenţă, p. 83). 9. Cămăráş (2). < ung. kamarás „omul care lucra la minele de sare”. < sókamara „instituţie care organiza munca de scoatere şi transportare a sării şi care era un monopol regal, apoi de stat”. 1606: Kamara (Vadul Izei, Bélay, p. 156). Vezi şi DOR, p. 232. Are 65 de apariţii în judeţul Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 64). 10. Cerb (9). < subst. Cerb. Vezi Paşca, p. 202. 1678: Cserb, Cserbul, Czirbul (Bocicoi, Bélay, p. 128). Are 60 de apariţii în inventarul antroponimic maramureşean.(Dicţionar de frecvenţă, p. 71). 11. Ciuc (1). < poate de la. ciuc „vârf”. Cf. Iordan, p. 131, DOR, p. 241. Este purtat în Maramureş de 71 de indivizi. (Dicţionar de frecvenţă, p. 81). 12. Codrea /kódr’a/ (7). Acest nume e foarte vechi şi răspândit în Maramureş. < codru + suf. –ea. Vezi Paşca, p. 212; Graur, p. 53; DOR, p. 33; DR II, p. 697. 1383: Kodra (Vadul Izei, Mihályi, p. 79). 1550: Codre; 1673/1676: Kodra (Vadul Izei, Bélay, p. 139); 1438, 1551, 1623, 1715: Kodra (Berbeşti, Bélay, p. 124); 1681: Kodran, Kodre (Giuleşti, Bélay, p. 142); 1689: Kodre (Onceşti, Bélay, p. 214). Pentru mai multe detalii privind răspândirea numelui în fostul comitat Maramureş vezi Filipaşcu, p. 50-52. Actualmente, în judeţul Maramureş, numele de familie Codrea are 1.574 de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 85). 13. Conasciuc /konaščúk/ (1). Familie ucraineană. < n. p. ucr. Konaš (Hrinčenko, p. 553) + suf. ucr. –čuk. 14. Coroli /kórol’ i/ (1). Familie ucraineană venită din Crăciuneşti. Originea numelui e greu de stabilit. Probabil sta la baza lui apelativul ucr. korol’ „rege”, însă vocala –i ramâne neexplicată. Nu-i exclusă forma ucraineană a numelui maghiar Károlyi, adică originar din localitatea Carei (Károly = Nagykároly). Acest nume e răspândit şi printre românii din satele Bârsana şi Sarasău. 1469: nobilis Koroy de Wanchfalva (Onceşti, Mihályi, p. 498-499); 1473: Karulay de Buthfalva (Budeşti, Mihályi, p. 287 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010 518); 1515: Koroli (Bârsana, Bélay, p. 123); 1542: Koryl (Văleni, Bélay, p. 174); 1600: Korolj, Koroli (Călineşti, Bélay, p. 174); 1600: Korolj (Săpânţa, Bélay, p. 192); 1673: Karully (Sarasău, Bélay, p. 194). Numele de familie Coroli dispune în Maramureş doar de zece ocurenţe.(Dicţionar de frecvenţă, p.89). 15. Daiciuc /daičúk/ (1). Familie ucraineană venită din Bistra. < Dai (cf. Daja) + suf. ucr. –čuk. Comp. rom. Daicu, Daico, Daiciu, Daica, sb. Dajko etc. 16. Dávid (11). 1476: Davidis „presbiteri Walachi” (Mihályi, p. 531); 1638: David (Săcel, Bélay, p. 191); 1689: David (Şugătag, Bélay, p. 190); 1715: David (Crăciuneşti, Bélay, p. 160); 1715: David (Rona de Jos, Bélay, p. 185). În Maramureş sunt înregistraţi 630 de purtători ai numelui de familie David. (Dicţionar de frecvenţă, p.130). 17. Doneş /dóńeş/ (1). O familie venită din jud. Arges. < Don (formă hipocoristică de la Andron) + suf. –eş, cf. sl. Donev > Done + -es; vezi Graur, p. 97. 18. Dúnca (2). Familii venite din partea Vişeului. Nume frecvent în Maramureş, fiind cotat cu 2.757 de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 116).Vezi şi Filipaşcu, p. 84-86; DOR, p. 268. 1432: Dunka (Şieu, Mihályi, p. 26); 1458: Dunka de Sayo (Mihályi, p. 417); 1468, 1484, 1584, 1600: Donka (Şieu, Bélay, p. 189); 1542: Donka (Săcel, Slătioara, Bélay, p. 191, 202); 1600: Donka (Văleni, Rozavlea, Slătioara, Bélay, p. 174, 187, 202); 1680: Dunka (Şieu, Bélay, p. 189). 19. Florea /flór’a/ (2). Nume calendaristice, dar mai probabilă este evoluţia lor din substantivul floare, decât de la lat. Florus. Vezi DOR, p. 58-59, Iordan, p. 203; Filipaşcu, p. 99 şi Graur, p. 53-54. 1600: Flore (Ieud, Bélay, p. 157); 1605: Flore (Deseşti, Bélay, p. 135); 1637, 1689, 1715: Flore (Valea Stejarului, Bélay, p. 135). În Maramureş sunt 687 de purtători ai numelui de familie Florea. (Dicţionar de frecvenţă, p. 127). 20. Fónta (3). Nume de familie atestat în Budeşti şi Călineşti.