Aurel Rãu ªCOALÃ PRIMARÃ 60 ªtefana Pop-Curºeu UN HALUCINANT ROMAN LABIRINTIC 67 revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Marius Lobonþiu LITERATURA DIGITALÃ Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate ROMÂNÃ 70 anul LXI * nr. 7-8 (741-742) * iulie-august 2010 Olga ªtefan ACEASTÃ FRUMOASÃ DECEPÞIE 72 77 Adrian Popescu PREMIILE SCRIITORILOR 3 Florina Isache POEZII 78 Ana-Maria Tãut AKTIONSGRUPPE BANAT Marius Conkan ALCOOL, PARADIS ªI MOARTE 4 ªI EXILUL 4 Virgiliu Florea Virgil Lazãr ADRIAN MARINO DIN NOU ION H. CIUBOTARU, LA 70 DE ANI 80 ÎN ACTUALITATE 777 Florin Balotescu SPAÞIUL POETIC – ARU CÂTEVA AVATARURI 8 Dezbaterile Phantasma PAOLO BELLINI, MITOPIA 10 ION H. CIUBOT Stelian Mândruþ IORGA INEDIT 19 Liviu C. Þîrãu 130 DE ANI DE RELAÞII Laurenþiu Malomfãlean ULTIMELE ZVÂCNIRI 81 ALE DOUÃMIIªTILOR 21 DIPLOMATICE SUA-ROMÂNIA 22 Marinella Amico Mencarelli POEZII (traducere Elena Butuºinã UMBRE ªI FALEZE ºi prezentare de Adrian Popescu) 85 Coriolan Horaþiu Opreanu DE LA NAPOCA 23 Cristina Moraru LA CLUS ªI CLUJ-NAPOCA MIHAIL BULGAKOV ªI Doina Cetea ORAªUL PIERDUT – PETRA 27 BORIS VIAN 86 Raul Huluban BOCETE ªI JELANII 30 Nicolae Mareº LUCIAN BLAGA, O CONTRIBUÞIE INEDITÃ 31 Emil Raþiu URIAªUL 90 *** CENTENAR MIGUEL HENÁNDEZ Comentarii ºi Constantin Cubleºan CONVORBIRI CU traduceri de: Viorel Rujea, PROF. UNIV. OCTAVIAN ªCHIAU (II) 93 Dan Rujea, Aurel Rãu, Cãlina Trifan POEZII 98 Dinu Flãmând, Cãtãlina Iliescu Gheorghiu, Viaþa cãrþilor José Carlos Rovira 33 Oana Presecan PATRU DECENII ÎN CÃUTAREA LUI ELIADE, GÂNDURI DESPRE POEZIE, UN CLUJ AL POEÞILOR 99-100 ÎN UMBRA POVEªTII MORILOR Florin Mihãilescu FIINÞA VISÃTOARE 41 Lucia Negoiþã DE VÂNT 100 Cronica literarã Ruxandra Bularca SUPRANATURALUL Doru Pop PASIUNEA DE A SCRIE VORBIND PRINTRE NOI, UN FRATE MAI DEªTEPT AL LUI DESPRE MOARTE 43 KALAªNIKOV, UN IAªI IMAGINAT 101-103 Ovidiu Pecican CÂMPUL LITERAR 44 Suzana Lungu PUZZLE EPISTOLAR, Alex Goldiº ÎNTRE FANTASY ªI HORROR 45 INVITAÞIE LA VERS, POEZIE (CA) PENTRU Ioan Pop-Curºeu CARTAGINA ÎN LITERATURÃ 47 14 FEBRUARIE 103-105 Ion Buzaºi FERESTRELE BLAJULUI 105 Ruxandra Cesereanu DE CE PARIEZ PE Raul Huluban NICI PREA TANDRU, NICI JULIAN BARNES? 49 PREA RECE 106 Eleonora Sava ETNOLOGIE LA TIMPUL Flavia Teoc PREZENT 107 JURNAL PERUGIN (II) 53 Horea Porumb APELE 109 Adrian Þion REVIZORUL DE LA CLUJ 113 Viorel Cacoveanu FILE DE UMOR ªI POVESTE 114 Radu Þuculescu FESTIVALUL ATELIER 115 Laurenþiu Malomfãlean STILOU, PENEL, OTRAVÃ 54 Elena Maria ªorban EUROBAROQUE, Andrei Simuþ MICHEL HOUELLEBECQ ªI FESTIVAL ITINERANT 117 FICÞIUNEA POST-UMANÃ (I) 55 Virgil Mihaiu MUZICÃ BRAZILIANÃ CÂNTATÃ Titu Popescu PSIHIATRIA POLITICÃ 58 DE ROMÂNI LA ICR LISABONA 119 1 Livius George Ilea Ruxandra Cesereanu, ANGELA ROMAN POPESCU 122 Victor Cubleºan TIFF 2010 123-127

Adolf Born CARICATURI 128

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Angela Roman Popescu

Redactor ºef: Adrian Popescu Secretar general de redacþie: Octavian Bour Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan redactori asociaþi: Virgil Mihaiu, Victor Cubleºan Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, V. Fanache, Ion Pop, Gheorghe Grigurcu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad [email protected]; www.revisteaua.ro Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1 ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276) Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Premiile EDITORIAL

Prima decadã a primei luni toride scriitorilor Manolescu, volum cu o tehnicã a de varã, iunie, a însemnat ºi realismului magic-livresc, a fost ºi acordarea premiilor Uniunii Scriitorilor el remarcat de juriu. Opþiunile au pe 2009. Cum am fãcut parte din juriul mers spre clasicitatea verificatã, de acordare a premiilor, îmi iau se vede. îngãduinþa sã fac unele reflecþii pe Farã probleme a fost câº- aceastã temã a râvnitelor premii. tigarea premiului special de cãtre Întâi cã juriul de decernare, în Adrian Popescu Gheorghe Ardeleanu cu cartea sa frunte cu preºedintele sãu, criticul compactã, bine documentatã, Cornel Ungureanu, a lucrat pe baza insistent analiticã despre volumelor deja selectate de cãtre un Steinhardt. juriu de nominalizãri, condus de criticul Dan Cristea. Recuzaþii de la premiile Uniuni Scriitorilor, de la Deci, unele cãrþi, pe care noi le-am fi vrut nominalizate, Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, Gabriel de pildã volumul de versuri al lui Emilian Galaicu- Chifu, Cassian Maria Spiridon sau Irina Horea, au Pãun, Armele grãitoare, sau cel al lui ªerban Foarþã, simplificat practic opþiunile juriilor. Recuzarea ori traducerea din Umberto Saba a lui Dinu Flãmând, conducerii din cadrul competiþiei a fost un gest onorant. nefigurând pe lista titlurilor nominalizate, selectate Eseul ºi critica literarã au scos în prim plan douã anterior, nu au mai putut fi incluse în competiþie. Nu nume foarte cunoscute ºi apreciate, Marta Petreu ºi era tocmai inutilã o discuþie între jurii, cred. Cei care Mircea Mihãieº, douã volume mature ideatic, dense. vor alege în urmãtorii ani, dacã vor mai exista premii, Dacã noutatea perspectivei analitice ºi curajul Martei autori, volume, o vor putea face. Petreu se cunosc, iar despre cartea ei s-a scris mult, La poezie, cum se ºtie, Alexandru Muºina a luat Mircea Mihãieº s-a impus printr-o carte la fel de unitarã un premiu meritat, pentru noutatea ºi originalitatea ºi originalã ca perspectivã integratoare. Scorul strâns discursului sãu confesiv-minimalist, cu nucleele unei a demonstrat dificultatea alegerii unui autor care sã ia oneste imanenþe, unde pulseazã, paradoxal, misterul premiul… Paul Cernat ºi Dumitru Chioaru, meritorii unui dincolo pierdut. Nu altceva cultivã, dar altfel, autori ºi ei, au avut volume, de cronici, care au intrat stilistic, fireºte, Constantin Abãluþã, un soi de în competiþie pe bunã dreptate, dar premiul e unul. melancolicã poveste a omului concret, din secolul Dorinþa unor membri ai juriului de a i se acorda premiul nostru, care pãºeºte, pe nesimþite, într-o lume de la secþiunea de criticã literarã, istorie literarã, eseu, fantasticã, sau Mircea Petean, într-o tonalitate ingenioasei cãrþi a lui Gelu Negrea, Dicþionarul energicã, dialogalã ºi ironicã, tot un demitizant, în fond, subiectiv al personajelor lui Caragiale, A-Z, a fost pentru ca Mircea Bârsilã sã remitizeze, sã contracaratã de argumentul cã volumul e o reeditare. resemantizeze spaþii agreste sau sã deseneze peisaje La traduceri, lupta s-a dat între romanul lui Philip arhaic-câmpeneºti. Toate direcþiile lirice schiþate mai Roth, Pastorala americanã, transpus de Alexandra sus au desigur îndreptãþirea lor ºi originalitatea Coliban, poemele lui Seamus O’Conor, Þara- necesarã, ele respirã un aer postmodernist, chiar mlaºtinã, versiunea lui Dan Sociu. Dinu Flãmând nu restaurãrile lirice ale piteºteanului, deoarece vorbim a intrat în competiþie, cu o excelentã tãlmãcire din aici despre unele dintre cele mai valoroase volume Umberto Saba, de la Humanitas, pentru cã nu a fost din 2009. La festivitatea de premiere de la eleganta nominalizat cu aceasta, ci cu Fernando Pessoa, Fundaþie a regelui Carol I, actuala BCU, minunat Cartea neliniºtirii, ediþia a doua, deci un caz refãcutã, poetul laureat a mãrturisit cã aºteapta asemãnãtor cu cel al lui Gelu Negrea. A câºtigat o premiul de… 25 de ani. pasionatã traducãtoare a lui Milorad Pavic, Mariana La prozã, Cristian Teodorescu a convins juriul ªtefãnescu, traducând Celãlat trup. sã-i acorde premiul pentru Medgidia sa, evocatã cu Debuturile rãsplãtesc, cum ºtim, un studiu doct farmec, roman sui-generis, un poliedru, un mozaic despre Cãlinescu, autorul, criticul Andrei Terian compus din capitole independente, autonome, practic nu a avut probleme, iar un poet total publicate de fapt o parte în România literarã. Nici neconvenþional, Stoian G. Bogdan, cu volumul cartea, fermecãtoare altfel, a Ioanei Pârvulescu, nu e Chipurile, de la Cartea româneascã, beneficiazã de lipsitã de însuºiri, mai mult, ea trateazã tot o epocã premiul pentru debut. relativ mai îndepãrtatã, începutul de secol al XIX-lea. Premiul naþional i-a revenit octogenarului Al. Dar sorþii au decis, cum ºtim. Volumul lui Cristian George, care l-a elogiat, în alocuþiunea sa, pe Teodorescu, Medgidia, oraºul de apoi, este solid ºi Adrian Marino, pentru acelaºi mod independent de are personaje interbelice bine fixate caracterologic, a face critica ideilor, ca al sãu, apoi a vorbit, social, ele participând la scrierea unei istorii strãlucitor, despre sarãcie ºi rareori bunã-stare la tumultuoase, convulsive deseori. Mentaliºtii lui Florin scriitorii lumii. 3 Date ºi precizãri entuziasmul poeþilor au fost drastic dezamãgite atunci când Etapele creatoare ale aceºtia au realizat cât de departe membrilor Aktionsgruppe Banat pot merge represaliile Securitãþii, ar putea fi împãrþite în trei Aktionsgruppe mai ales începând cu a doua perioade. Prima dintre ele este jumãtate a anilor 70, când deja etapa dintre anii 1972-1975, procesul de restalinizare a atunci când autorii erau Banat societãþii româneºti era în plinã cunoscuþi sub numele de desfãºurare. Aktionsgruppe Banat ºi Toþi scriitorii româno-germani au participau la cercul literar ºi exilul fost determinaþi de cãtre Universitas din cadrul Facultãþii circumstanþele politice ºi sociale din de Litere din Timiºoara. În România sã pãrãseascã aceastã aceastã perioadã au apãrut în þarã. Însã exodul minoritãþii reviste literare precum Neue germane din România înspre Literatur sau Neue Banater Germania a început dupã cel de-al Zeitung atât texte individuale, doilea Rãzboi Mondial, în urma cât ºi texte colective ale politicii de vinã colectivã pe care au membrilor grupului. A doua impus-o autoritãþile române. etapã începe imediat dupã anul Reprezentanþii minoritãþii germane, 1975, când grupul a fost implicaþi sau nu în politica sau destrãmat de cãtre Securitate, armata nazistã, au fost deportaþi în iar membrii grupului au fost Ana-Maria Tãut masã în Siberia ºi Bãrãgan. Poetul nevoiþi pe viitor sã acþioneze pe Gerhard Ortinau, membru al AKGB cont propriu. Majoritatea vo- ºi printre cei mai talentaþi ºi critici lumelor individuale de poezie poeþi ai generaþiei sale, s-a nãscut ale foºtilor membri AKGB au existã un fir roºu constant al în Bãrãgan, în anul 1953, unde fost publicate dupã 1975 ºi literaturii lor, anume raportarea la familia sa a fost deportatã pe pânã în momentul emigrãrii în experienþa comunismului, la ororile considerentul cã aparþin minoritãþii Germania, nu însã fãrã mari lui ºi ale societãþii româneºti, de germane ºi atât. dificultãþi create de Securitate ºi dinainte, dar ºi se dupã Revoluþia Tendinþa de a pãrãsi România intervenþii – poetic vorbind – din 1989. Autorii, având în a continuat ºi pe parcursul sinistre din partea cenzurii. A Germania posibilitatea de a se deceniilor urmãtoare. Astfel a fost treia etapã începe odatã cu exprima liber, au scris în anii fãrâmiþatã nu doar o minoritate emigrarea autorilor în Ger- imediat de dupã emigrare, despre veche de 900 de ani, precum cea mania (atunci încã de Vest), însã condiþiile în care au emigrat, a saºilor, respectiv de 250 de ani având în vedere cã autorii au consecinþele pe care le-au suferit precum cea a ºvabilor, dar ºi o emigrat în ani diferiþi, de în urma cererii depuse pentru culturã ºi o tradiþie literarã imposibil exemplu Rolf Bossert în 1985, paºaport: imposibilitatea de a scrie de reconstruit. Richard Wagner în 1987, ºi publica texte, deºi oficial Autori precum Dieter Schlesak Gerhard Ortinau în 1980, Ernest cenzura nu mai era reglementatã au emigrat în anii 70, urmaþi în anii Wichner 1975, aceastã etapã în România din 1977. 80 ºi la începutul anilor 90 de cãtre începe în momente diferite tot restul scriitorilor de limbã pentru fiecare dinte ei. A treia Un exil forþat germanã din România. Singurul etapã cuprinde scrierile auto- autor româno-german care nu a rilor publicate în Germania, în În prezent niciunul dintre foºtii pãrãsit România decât dupã libertate. Majoritatea autorilor membri Aktionsgruppe Banat, la Revoluþie este Franz Hodjak, care au publicat imediat cum au fel ca niciunul dintre autorii din a emigrat în 1992. ajuns în Germania ºi au gãsit generaþia lor, nu trãiesc în Emigrarea, pãrãsirea spaþiului acolo un interes real pentru România. Plecarea lor nu a fost în care au acþionat, adaptarea la ceea ce aveau ei de spus, însã una naturalã, ci o emigrare un nou mediu ºi la o nouã societate pentru varianta lor faþã de ceea forþatã. În anii 70 membrii AKGB au reprezentat toate o traumã, ce însemna comunismul în ºi-au asumat alegerea de a nu care s-a transformat într-un topos România. Aceastã împãrþire pãrãsi þara ºi de a încerca sã al literaturii membrilor AKGB, dar reprezintã atât evenimentele acþioneze aici, sã schimbe ºi al altor scriitori emigranþi din social-politice care au influenþat societatea în care s-au nãscut, sã aceeaºi generaþie sau din generaþii literatura membrilor AKGB, cât nu o pãrãseascã. La începuturi, mai vechi. Schimbarea majorã se ºi transformãrile interne ce þin ºi-au ales ca scop modificarea reflectã imediat în literatura lor. O de poezia ºi poetica autorilor. realitãþii dictatoriale româneºti prin simplã privire la titlurile textelor, În ciuda schimbãrilor ºi a literatura lor, pentru ca peste ani care au fost publicate la scurt timp diferitelor etape din literatura sã realizeze cã singura opþiune dupã emigrare dezvãluie noile 4 membrilor Aktionsgruppe Banat este emigrarea. Idealismul ºi problematici, care au rezultat din aceastã schimbare. Urmãtoarele acest salt, s-au dovedit a fi fatale al autovictimizãrii, al autoiertãrii, al titluri vorbesc de la sine: pentru unii dintre ei, ºi aici este uitãrii, al respingerii trecutului. Ausreiseantrag (Cerere de vorba de Rolf Bossert care s-a Vehemenþa cu care aceºti autori emigrare)/ Begrüßungsgeld (Bani sinucis la câteva luni dupã sosirea atacã problemele trecutului ºi ale de întâmpinare), douã povestiri în Germania, punând un sfârºit prezentului lipseºte vocilor publicate de Richard Wagner în celui care ar fi putut fi unul dintre românilor atunci când fac referire anii 1988, respectiv 1989; cei mai importanþi poeþi la situaþia lor de atunci ºi de acum. Reisende auf einem Bein (Cãlãtori contemporani de limbã germanã. Dincolo de naþionalism, de pe un picior) roman publicat de Din aceastã rupturã s-au nãscut autoprezervare, de autoamãgire se cãtre Herta Müller în 1989; scrierile de imediat de dupã aflã aceste texte, ale unor oameni, Landverlust (Pierdere de þarã) emigrare. Reflecþiile asupra acum strãini României, dar care volum de poezii publicat de Franz trecutului ºi asupra contrastelor par a vedea situaþia mult mai clar, Hodjak în 1993, la un an dupã dintre trecut ºi prezent nu sunt însã decât mulþi dintre românii de vazã emigrarea în Germania; Protokoll caracteristice exclusiv perioadei sau de rând sunt dispuºi sã o facã. eines Abschieds und einer de dupã emigrare. Einreise (Protocolul unei despãrþiri Membrii fostei Aktionsgruppe Confruntarea cu trecutul ºi al unei sosiri) publicat de Johann Banat, precum ºi alþi autori din Lippet în 1990. generaþia lor, au scris dupã Titlurile câtorva dintre textele Herta Müller declara într-un emigrare ºi texte nonliterare, eseuri analitice ale acestor autori vorbesc interviu televizat cu referire la politice, memorii, studii sociologice. de la sine: Der Sturz des Tyrannen. problematica emigrãrii în Textele cu privire la adaptarea în Rumänien und das Ende der Germania, cã nici vorbã de o noua þarã, sunt dublate de cele Diktatur. (Prãbuºirea tiranului. bucurie sau o dorinþã cu reflexe analitice cu privire la societatea ºi România ºi sfârºitul dictaturii) este patriotarde ale emigrãrii, de o politica româneascã. Este clar o culegere de eseuri politice naturaleþe a procesului. Procesul astfel cã dupã emigrare aceºti coordonatã de Richard Wagner ºi emigrãrii s-a asemãnat mai autori au rãmas atenþi la situaþia din Helmuth Frauendorfer, apãrutã în degrabã cu o dezrãdãcinare România, exprimându-se în scris anul 1990. Un an mai târziu forþatã, impusã de cãtre un regim pe aceastã temã. Richard Wagner, Richard Wagner publicã o altã dictatorial, ce a împins individul Herta Müller, William Totok, dar ºi culegere de eseuri Sonderweg pânã peste marginea limitelor sale. alþi autori din diferite generaþii au Rumänien. Bericht aus einem Toþi membrii AKGB au emigrat continuat sã analizeze societatea Entwicklungsland (Calea proprie legal în Germania, depunând o româneascã de dinainte ºi de dupã România. Raport dintr-o þarã în cerere de emigrare, pentru Revoluþia din 1989. Este evident dezvoltare). William Totok publicã validarea cãreia au aºteptat ani de faptul cã angajamentul pe care l-au o carte in 1988, la un an dupã zile, timp în care li s-a interzis sã proclamat înainte de plecarea din emigrare, ce în mod excepþional a publice, au fost marginalizaþi, þarã a rãmas actual pentru ei, acesta fost tradusã ºi publicatã ºi în limba terorizaþi psihic ºi fizic de cãtre transformându-se dintr-un anga- românã: Constrângerea memoriei. membri ai Securitãþii. Procesul jament literar, social sau politic, într- Însemnãri, documente, amintiri acesta a fost portretizat în toate un angajament existenþial faþã de o (Iaºi 2001). Eseurile Hertei Müller aspectele sale schimonosite în lume din care au fãcut parte, faã de sunt de asemenea extraordinare povestirea Hertei Müller Der ororile social-politice ale istoriei prin limbaj ºi modalitatea de Mensch ist ein großer Fasan auf oamenilor, care i-a cuprins ºi pe ei. surprindere a realitãþilor româneºti: der Welt (Omul este un mare Scrierile acestor autori cu te- Hunger und Seide (Foamete ºi fazan în lume) publicat în Berlin(ul maticã referitoare la societatea mãtase) apare în 1995 ºi Der de Vest) în anul 1986 ºi în care o româneascã, ficþionale sau non- König verneigt sich und tötet familie îºi prostitueazã fiica pentru ficþionale, aºa cum au experi- (Regele se înclinã ºi ucide), a facilita obþinerea paºaportului ºi mentat-o ei sau aºa cum este ea tradusã ºi publicatã ºi în România. astfel a permisiunii pentru acum se întind pânã în prezent, iar Este evident cã autorii AKGB au emigrare. imaginea României aºa cum continuat sã trateze trecutul lor din reiese ea din aceste texte este una România atât la nivel literar, cât ºi Libertatea ºi urmãrile ei departe de a fi flatantã. Din contrã, la nivel nonliterar. pe cât de sumbrã, de sinistrã ºi de Cu toate acestea autorii s-au Imediat dupã sosirea ºi crudã ar fi imaginea constituitã în raportat negativ la denumirea, care stabilirea în Germania autorii aceste cãrþi, pe atât este ea de s-a încetãþenit în legãturã cu ei, AKGB au început sã acorde realistã, de obiectivã, de anume cea de autor româno- interviuri ºi la scurt timp sã publice proaspãtã, în comparaþie cu german. Anton Sterbling propune cãrþi despre experienþa lor în imaginile oferite de diferiþi politicieni/ în locul termenului problematic România comunistã, despre analiºti/intelectuali români. Ea este româno-german, sintagma trecerea într-o societate lipsitã de cosmetizãri, de minciuni germani din România. (Anton democratã, despre pãstrarea mascate de conceptul de Sterbling: Am Anfang war das identitãþii în lumea nouã ºi amintirea corectitudine politicã, nu este Gespräch. Krämer, Hamburg, lumii lãsate în urmã. Aceastã falie, compromisã de tonul complacent 2008. P. 23). În ciuda faptului cã 5 este o denumire problematicã, ea publicã: Das Leben einer Akte. motive oarecum lesne de înþeles: continuã sã fie folositã, pentru Chronologie einer Bespitzelung. puþinele texte traduse nu au putut caracterul sãu practic ºi Dokumentation. ºi nu pot nici acum sã ofere o cuprinzãtor. Un lucru este însã Atât ultima generaþie de scriitori imagine completã ºi complexã clar: indiferent de numiri ºi germani din România, în care se asupra fenomenului acestei denumiri, odatã cu plecarea ultimei încadreazã ºi membrii AKGB, cât literaturi. generaþii de scriitori de limbã ºi generaþiile mai vechi au Este regretabil cã publicul germanã din România, aceasta a continuat sã se raporteze la românesc este privat de trecutul pierdut o minoritate importantã, iar trecutul lor din România cu ºi prezentul sãu vãzut prin ochii unei literaturi specifice i s-a pus precãdere la politic, la dictaturã. acestor autori. Având în vedere cã punct exact în momentul în care Bagajul lor cultural ºi experienþa lor eseurile sunt altfel construite decât începea sã se gãseascã pe sine. a fost foarte bine primitã în poeziile ºi pentru a evita scoaterea Recent, în urma eliberãrii Germania. Autorii au fost publicaþi din context a unor idei, precum ºi dosarelor Securitãþii la douãzeci de aproape instantaneu la edituri pericolul de a prezenta aforisme ani de la Revoluþie, acestea au importante ºi receptaþi atât de cãtre preþioase, probele de text au fost devenit accesibile celor filaþi zeci critica literarã, cât ºi de public. excluse din acest text. Rãmâne de de ani în timpul comunismului. Majoritatea autorilor au continuat aºteptat ºi de vãzut dacã aceste Cristina und ihre Attrappe oder sã scrie, sã publice ºi sã fie citiþi în texte mai au vreo ºansã de a Was (nicht) in den Akten der Germania pânã în ziua de astãzi. ajunge ºi la publicul din România, Securitate steht publicat în 2009 În românã s-au tradus foarte puþine oricât de restrâns ar fi el sau se sunt reflecþiile Hertei Müller asupra din textele lor literare, de eseurile vor pierde în uitare ºi indiferenþã, dosarului sãu incomplet. Un caz politice nici nu mai încape vorbã. spunând astfel tot ce este de spus asemãnãtor întâlnim ºi în cazul lui Critica literarã a fost foarte zgârcitã despre atitudinea actualã a Johann Lippet, care în acelaºi an vis-a-vis de acest fenomen, din României faþã de culturã.

6 Iatã, un nou volum dedicat lui teritatea lui criticã“ reþii mirat fra- Adrian Marino vede lumina tipa- za finalã: „Apelurile lui E. Lovi- rului, graþie profesorului univ. dr. nescu adresate doar spiritelor Aurel Sasu ºi, desigur, editurii critice ºi mature n-au avut însã Eikon – Culturã ºi creaþie. Suntem, Adrian vreo urmare deosebitã, doar un de fapt, în faþa unui valoros act de ecou, mai degrabã baroc, în presa culturã care vine sã completeze ardeleanã, unde s-a produs focul cunoaºterea celui care a fost Marino bengal (excepþional spus! n.n) al Adrian Marino, iniþiatorul volumului unui manifest! iscãlit de un grup de adunând toate cele circa 100 de publiciºti obscuri ºi gãlãgioºi. Este texte, publicate de critic în anii din nou însã vorba doar de niºte tineri tinereþii, mai exact spus între 1939 infatuaþi, sectari ºi mediocri, care – anul debutulu – ºi 1947. O nu au intrat în nici un caz în restituire care prefigureazã în previziunile grave ale lui savantul de mai tîrziu, scrupulos Lovinescu“. Ghicim uºor cã Marino ºi neobosit explorator aplecat se referã la „Cercul de la Sibiu”, asupra tuturor izvoarelor unei actualitate aºa cum îi apãrea el atunci teme, plecând de la premiza cã tînãrului critic de la Bucureºti, numai astfel se pot trage concluzii deoarece ºtim azi cã toþi tinerii din cât mai apropiate de adevãr. O acel „Cerc de la Sibiu”: Radu restituire ce confirmã gânditorul cu Stanca, I. Negoiþescu, Ovidiu bãtaie lungã în cultura românã, cel Cotruº etc. s-au validat în timp ca care, apoi, la vârsta senectuþii a scriitori valoroºi, penru unii dintre trasat a treia alternativã judiciosã ei având în memorii, cuvinte de sub genericul: Europa acasã. apreciere. În Culturã ºi creaþie, ediþie Dar câte nu s-ar putea spune îngrijitã, cum spuneam, de despre acest volum?! Atractiv ºi profesorul Aurel Sasu, sunt reluate prin alte titluri „Ce este un scriitor?”, textele, – studii, articole ºi eseuri – „Procesul lui Hasdeu”, „Între criticã publicate de Adrian Marino, între ºi Universitate” etc. astfel cã anii amintiþi, în Revista Fundaþiilor citindu-l, lectorul avizat ºi de bunã Regale, Kalende, Jurnalul literar, credinþã va gãsi deosebite satis- Universul literar, etc, tânãrul de facþii spirituale. atunci vãdind o preocupare Datoritã acestui volum, permanentã pentru miºcarea bibliografia marelui critic de idei literarã din epocã la care se alinia- poate fi acum cunoscutã de un zã cu tot elanul vârstei – avea 18 publlic cât mai larg, ea intrând în ani la debut – neezitând sã-ºi spunã Virgil Lazãr patrimoniul de aur al literaturii ºi opinia tranºant ºi „calificatã“, culturii române. Vor nu vor, anunþând omul care, mai târziu, a detractorii lui Adrian Marino prin editat cãrþi „sub specia eternitãþii...” chiar reacþia de iritare ºi indignare (...). Într-un cuvânt - subliniazã Antichitãþii”, „Spiritul creaþiei”, avutã la apariþia memoriilor aratã profesorul Aurel Sasu, „om de gust „Huliganismul cultural”, „Joc cã, de fapt s-au recunoscut fãrã clasic, apologet al exemplarului ºi ºi sinceritate în artã”; „Banalitãþi tãgadã în aprecierea ce o fãcea al adevãrurilor morale intangibile“ moderne “ etc. Iar din cartea, lui marele scriitor. Paradoxul vieþii Multe dintre aceste pagini le Lovinescu „T. Maiorescu ºi pos- culturale de la noi! guºti ºi astãzi, chiar dacã eºti strãin de epocã, pentru cã ele emanã parfumul anilor respectivi, atmosfera de atunci o simþi profilatã în fundalul scrierilor sale. Aºa sunt textele dedicate lui G. Cãlinescu ºi Istoriei literaturii române de la origini ºi pânã în prezent, dar mai ales portretul pe care îl face scriitorului ºi criticului în care descoperã talente de artist, ce-ºi cântã sieºi, la vioarã, muzicã clasicã... Interesante sunt toate textele precum „Arta, esenþã neînþeleasã”, „Spiritul modern ºi ideile literare ale 7 ...insist cã sinele individual degrabã modelul arhitectului, al este singura metodã ºi unicul creatorului care (re)face o lume, standard pentru înþelegerea dar aduce în discuþie rolul unor valorii estetice. indivizi care, cel mai adesea, nu (Harold Bloom, Canonul Spaþiul se înscriu unei anumite estetici, ci occidental) creeazã (dis)torsiuni ale direcþiilor Prin dezvãluirea sa treptatã sau, literare, fie prin aceea cã din contrã, neaºteptatã, prin poetic – abordeazã zone puþin explorate, fie reconfigurarea legislaþiei intime (fie prin faptul cã pun la îndoialã însuºi ea mentalã sau emoþionalã, conceptul de literaturã. Ei sunt cel cotidianã sau oniricã), prin nevoie câteva mai adesea inclasabili, marginali, de înglobare sau excludere a nu din perspectiva cunoaºterii lor oricãrei experienþe trecute, actuale sau a prezenþei într-un canon sau sau eventuale, citirea literaturii se avataruri altul, ci prin comportamentul lor apropie, oricât de straniu, desuet poetico-textual specific. sau indigest ar pãrea acest fapt în Astfel de scriitori par sã fie cei 2010, de un fel de proces iniþiatic. pentru care determinã treceri spre alte Oricât de mult ar miza oricare zone ale realitãþii, provocând, deci, dintre literaturi pe accesibilitatea schimbarea a ceea ce numim completã, vecinã cu livrarea tot ºi paradigmã. Ei nu cautã instantanee a conþinuturilor din autenticitatea, ci felul în care spaþiile virtuale, oricât de intensã lumea, în contextul celor spuse ar fi renunþarea la pretenþiile, nimic mai sus, reuºeºte sã declanºeze, standardele ºi referinþele culturale, pe lângã instinctul de a crea, un în favoarea unei închideri pe care Florin Balotescu instinct poetic, reflectat la nivelul o performeazã autorul, literatura îºi creaþiei aºa-numit literare. gãseºte valabilitatea în mãsura în Referinþele lor nu merg într-o care se întâlneºte cu ideea singurã direcþie, ele au cel puþin descoperirii, a gãsirii legãturilor alegere cea care pune probleme, douã extremitãþi, una pleacã din dintre un spaþiu strãin ºi adevãrurile pentru cã ea nu mai þine cont realitate, cealaltã se situeazã într- pe care le intuim sau cãutãm, a neapãrat de curente, miºcãri, un plan poetic a cãrui existenþã nu relevanþei sau, din contrã, a periodizãri, ci porneºte de la un fapt se cere demonstratã ºi nici irelevanþei izbitoare prin care se intrinsec al operei, acela de spaþiu raþionalizatã (ceea ce ar egala, prezintã lumii „cititoare”. poetic. Nu aº propune alcãtuirea probabil cu negarea sa), dar care Mai puþin important se aratã a fi unui nou canon al literaturii, române se face prezent prin chiar operele suportul literaturii care se schimbã sau de altundeva, ci detectarea în cauzã, ca mediu al lui. Aceºti ºi se va mai schimba, motiv de unor mecanisme de evoluþie; ar scriitori îºi deschid lumea (scrisã, realã angoasã pentru unii, conta, în acest sens, existenþa nescrisã...) spre o zonã emergenþã fireascã pentru alþii; nu autorilor (cu deosebire în plan nerevendicabilã într-un alt mod ar fi singurul care se schimbã, dat literar) care trec mai departe de decât cel estetic, iar aceasta ar fi, fiind cã, de câteva zeci de ani, ideea de creaþie (ce pare sã fie rolul probabil lumea ca sumã de fapte instanþele din spaþiul literaturii mor, „ancestral” al artei) ºi care fac din poetice. Plecând de aici, ar fi dispar, reapar, se pulverizeazã, îºi arta proprie parte a unui demers important de gãsit în ce fel aceºti neagã sau îºi redecid identitatea, personal, de care nu se disociazã scriitori reprezintã ieºiri din dar numai pentru a gãsi o nouã prin nici o arie a comportamentului paradigme, provocând modificãri modalitate de a scãpa oricãrei lor social sau intim. Nu este vorba nu doar asupra structurii, ci ºi a etichetãri, specializate sau nu; despre rolul biografiei în operã, sensului canonului, dar ºi felul în ceea ce conteazã sunt punctele în lucru îndelung discutat, ºi nici care operele lor au anticipat/ care spiritul poetic (pentru a numi despre o re-evaluare a anticipeazã „miºcãri” din planul astfel elementul de identificare al subiectivitãþii, ci de felul în care literaturii, dar ºi, de ce nu, al unui spaþiu a cãrui catalogare opera literarã, deºi, evident, ºi ea mentalitãþilor. completã ºi definitivã ar fi de-a o creaþie, nu pleacã de la ideea de Pentru aceste motive cu totul dreptul ridicolã), se concentreazã „a crea”, ci de la configurarea unui ipotetice ºi care apropie poate ºi produce modificãri ale sens poetic al vieþii. Prin însãºi prea mult afinitãþile personale de mentalitãþilor, ale paradigmelor, esenþa lor, operele de care ar fi rigoarea impusã a criticului (cred sileºte canoanele sau, mai bine vorba „demonstreazã” existenþa însã cu totul în convieþuirea totalã zis, le determinã sã devinã unui spaþiu ale cãrui intruziuni se a celor douã), aº pomeni mai permeabile, deschise. fac vizibile ºi în diversele planuri degrabã rapid de Matei Caragiale, În sprijinul unor astfel de idei ale realitãþii; acesta este spaþiul M. Blecher, Gellu Naum ºi Radu vin, în mod evident, atât existenþa poetic. Petrescu. Din perioade diferite, de unor autori, cât ºi alegerea lor drept Acest raþionament nu exclude consistenþe identitare ºi estetice º 8 repere. Este tocmai aceastã autori la care funcþioneazã mai mai diferite, aceºti autori reprezintã, alãturi de alþi câþiva, elementul care ghid, pãrãsindu-l vreodatã sau nu. faptul poetic. Evident, avatarurile face diferenþa, cel care legitimeazã Asemenea fiinþe sunt ºi personajele spaþiului poetic, în aceastã posibilitatea existenþei unor, aºa sale, fiecare cu povestea sa, cu accepþie, nu se opresc aici, iar cum le-am numit, spaþii-coridor sau hagialâcul sãu, cu incursiunea sa peisajul contemporan nu e lipsit zone de ardere, prin care se ia într-o lume stranie; personajul din deloc de ele; este, din fericire, un cumva distanþã de vechile umbrã este, la Matei Caragiale, teritoriu deschis, viu; o zonã vie. structuri, nu prin negarea lor, ci prin scriitorul însuºi, iar lumea lui, prin Întrebarea care ar rãmâne însã, propunerea unei viziuni noi, a cãrei stranietatea ei, e lumea poeticã; probabil, ar fi care este înrudirea mizã, în afara faptului poetic în sine, drumul crailor e un drum al dintre aceºti scriitori, fiecare deja este de a se face remarcatã prin nebunului, al Nebunului din jocul de încadrat într-o epocã, într-o însãºi existenþa sa ºi nu opoziþie Tarot care nu îºi permite ratarea esteticã; ºi adevãrul este cã, cu modele anterioare. Ar fi vorba, niciuneia dintre arcanele-mãºti, dincolo de inventarele unor în cazul unor asemenea opere, nu pentru cã într-una dintre ele se va elemente comune, pe care orice neapãrat despre miºcãri de fi gãsit suprapunerea cu fiinþa sa filolog îndrãgostit le-ar nãscoci fãrã tranziþie (implicit ele se constituie realã. întârziere, apropierile sunt aparent ca atare), ci despre zone de La M. Blecher, drumul se greu de fãcut. Nu aceasta ar fi însã coagulare, de „înnoire” a interiorizeazã ºi devine cãutarea miza, ci tocmai capacitatea în care paradigmei, de reordonare a irealitãþii imediate; aceasta este spiritul critico-poetic reuºeºte sã istoriei literare prin ceea ce ar fi un prelungirea unei vederi interior- facã diferenþa ºi mai intensã; criteriu prin excelenþã poetic. exterioare supradimensionate, diferenþa care vorbeºte despre o În romanul crepuscular al care vorbeºte dintr-o dimensiune realitate vãzutã din puncte, locuri Crailor de Curtea Veche, Matei în care lumea se reconfigureazã ºi timpuri diferite, dar care, în cele Caragiale vorbea despre fiinþe cari complet, nu în numele revelãrii unui din urmã, îºi face vizibile prelungirile prin câte ceva, uneori fãrã a ºti ce nou stil de a scrie, al creãrii unui pe care, simultan pãstrând ºi anume, deºteaptã în noi o vie simulacru de viaþã sau al unei noi pãrãsind o lungã istori(sir)e a curiozitate, aþâþându-ne închi- subiectivitãþi care sã compenseze literaturii, nu le putem deocamdatã puirea sã fãrureascã asuprã-le corporalitatea fragmentarã, ci al numi decât poetice, iar asta tocmai mici romane. Este poate lucrul unei necesitãþi mai mult decât vitale pentru cã, o spunea Blecher care deschide aceastã carte spre de a simþi. Aºa cum la Radu cuvintele obiºnuite nu sunt valabile un univers în care, aproape în chip Petrescu, în Ocheanul întors, dar la anumite adâncimi sufleteºti. magic se întâlnesc splendoarea ºi ºi în alte locuri, orice carte de nebunia, paradisul ºi abjecþia, literaturã este un jurnal, în realitate, strãlucirea ºi abjecþia, poate dupã al duratei noastre inefabile; o aceeaºi formulã care, dupã câteva prelungire interioarã, am continua zeci de ani ºi pe alt continent, l-a noi, a aerului care se vede ºi care fãcut pe Salinger sã vorbeascã devine mediu poetic de observare despre love and squalor sau, sute a lumii. de ani înainte, le-a permis Într-un alt moment, Gellu Naum alchimiºtilor sã vadã marea operã scria în Castelul orbilor cã Poetul ca moarte ºi viaþã în simultaneitate. a sãvârºit un miracol: vocea lui Acest univers, cãlãtoriile crailor, este o reflexiune asupra miturilor devin un fel de embleme, ca sã nu iniþiale, o erezie capabilã sã spunem blazoane, ale scriitorului sfãrâme dogmele. Ea provoacã însuºi, ale celui care vrea ºi nu dedublarea funcþionalã a vrea sã fie – sau ºtie ºi nu ºtie cã conceptelor simple. Ea asigurã e – obscur, transparent, liber, perturbaþiunea necesarã, îndoiala coerent, sfâºiat, incert, profetic, asupra ceea ce era þinut ca inutil sau izolat, dar ºi pãstrând evident, transformarea a ceea ce aproape ritual admiraþia pentru pãrea imuabil. Este tocmai lucrul vreun vechi sau nou individ cu pe care, din altã zonã (în sensul spirit poetic, fãcând obsesia pe care îl dãduse cândva Andrei vreunui obiect sau spaþiu care Tarkovsky, în Cãlãuza), îl fac devine centrul lumii, iubindu-ºi aceºti scriitori. Mai intens poate, cãrþile sau arzându-le ca sã dacã ar fi permis sã spunem asta, gãseascã vreo ultimã soluþie la o face poetul suprarealist care, într- disperãrile lumii, cunoscând un mod particular, reia traversarea pasiunea ºi acedia, extazul, dar ºi unui întreg spaþiu intermediar, plictiseala extremã; asumându-ºi uneori numit partea cealaltã, alteori asceza sau beþia cuvintelor, nu ca purtând felurite nume sau niciunul metafore, ci ca stãri perfect reale, ºi care aduce scriitorul ºi cititorul corozive sau salvatoare, în faþa unei provocãri uluitoare, parcurgând infernul cu sau fãrã aceea a traducerii vieþii însãºi prin 9 Corin Braga: Reluãm Studiind cele douã subiecte, dezbaterile celui de-al doilea cred cã pot demonstra cã existã o

ASMA “sezon” al întâlnirilor Phantasma. continuitate clarã între grãdina Au trecut doi ani de la ultima Edenului, sau paradisul terestru, ºi noastrã masã rotundã, între timp utopie. Cum poate fi demonstratã am publicat un volum cu primele aceastã continuitate? De pildã, în contribuþii la dezbaterile Evul Mediu, clericii au încercat sã Phantasma. Intenþia noastrã este demonstreze existenþa literalã a de a continua cu un al doilea paradisului terestru punându-l pe volum, Concepte ºi metode în hãrþile care reprezentau lumea. I- TERILE PHANT cercetarea imaginarului 2. Invitaþii au fost atribuite diverse locaþii; unii Phantasma; pânã acum i-am avut afirmau cã paradisul terestru se deja ca propunãtori pe Basarab gãseºte în Orientul îndepãrtat, la DEZBA Nicolescu, Mircea Cãrtãrescu, Paolo marginea lumii cunoscute Cãlin Andrei Mihãilescu ºi (oecumena), dincolo de China sau Alexandru Muºina, iar astãzi ne de Indiile fabuloase; alþii plasau bucurãm de prezenþa unui paradisul mai degrabã în sud, în oaspete din afara þãrii, din Italia, Bellini: Africa, la izvoarele Nilului, sau Paolo Bellini, de la Università degli chiar în emisfera sudicã, într-o Studi dell’Insubria, de la catedra de Mitopia insulã, aºa cum Dante plaseazã Comunicare, ªtiinþã ºi Media. Ne- paradisul terestru pe vârful am întâlnit în cadrul reþelei de În 28 aprilie 2009, la muntelui Purgatoriului la antipozii Centre de Cercetare a Centrul de cercetare a Ierusalimului; alþii au au scris cã Imaginarului, la diverse conferinþe imaginarului de la Facultatea paradisul terestru se aflã undeva la Milano, la Lyon... Paolo este de Litere, s-a desfãºurat o la vest, pentru cã asimilaserã autorul unui volum, Cyberfilosofia dezbatere Phantasma în ju- mitologia celticã, mitologie care del potere, publicat în 2007, care rul unui concept propus de plasa Avalonul undeva spre apus, pregãteºte dezbaterea noastrã de cercetãtorul italian Paolo cum se întâmplã în poemul astãzi. El e interesat mai ales de Bellini de la Università degli Pantheon al lui Gottfried de Viterbe; imaginarul social, de funcþionarea Studi dell’Insubria din Italia. alþii au situat paradisul terestru în colectivã a imaginilor ºi ideilor. Textul sãu, intitulat ”Con- Hiperboreea, din cauza tradiþiei Conceptul creat de Paolo este ceptul de Mitopie ºi civilizaþia provenind din Antichitate care acela de mitopie (mythopia), un tehnologicã” (publicat în presupunea cã locuitorii concept format din îmbinarea a Caietele Echinox, nr. 16/ Hiperboreei sunt oameni foarte douã cuvinte, cuvântul mit ºi 2009), se ocupã de civilizaþia înþelepþi, deci paradisul terestru ar cuvântul utopie. Cum în ultimii ani globalizatã contemporanã. El fi trebuit sã se gãseascã acolo; un am studiat conceptul de utopie ºi, pleacã de la ideea cã noile autor plaseazã paradisul terestru de asemenea, un mit foarte ”mituri” ºi scenariile ex- chiar în Franþa; în Renaºtere, o puternic, acela al grãdinii Edenului, plicative ale lumii reflectã tot întreagã serie de erudiþi catolici ºi aº încerca sã fac o prezentare mai mult evoluþia spec- protestanþi au propus, pe baza introductivã a fundalului cultural al taculoasã a tehnologiilor ºi a unor analize filologice ºi geografice mitului grãdinii Edenului ºi al utopiei. sistemului media. Asistãm la amãnunþite, ca locaþie a Ca topos în cultura europeanã, o colonizare tehnicã a uma- paradisului Orientul Apropiat, utopia este succesoarea grãdinii nitãþii, atât la nivel mental ºi undeva în Mesopotamia, sau în Edenului. Aceastã continuitate a cultural, cât ºi la nivel material munþii Armeniei sau în Palestina. fost deja observatã de Jean- ºi corporal. Pentru a descrie De ce vã spun toate acestea? Jacques Wunenburger, care îmbinarea între aspectele Pentru cã genul utopic, care este afirma cã grãdina Edenului ºi fantastice, mitice, ºi cele moºtenitorul literaturii medievale utopia sunt variante ale aceluiaºi proiective, utopice, ale de cãlãtorii iniþiatice, îºi plaseazã arhetip, le lieu idéal, locul ideal, le acestei viziuni complexe, cetãþile ideale în aceleaºi locuri în lieu rêvé, locul visat. Cu toate Paolo Bellini creeazã con- care era plasat paradisul terestru acestea, ºtim foarte bine cã utopia ceptul oximoronic de ”mi- în literatura medievalã. Nu este a fost receptatã începând din topie”. poziþionare, din cele menþionate Renaºtere ca un gen literar anterior, care sã nu fi fost reluatã complet nou, ca o temã distinctã de vreun utopist sau altul. Aºadar, faþã de bazinul semantic al Evului existã o continuitate evidentã între Mediu. ªtim ºi motivul pentru care Renaºterea reprezintã o rupturã cele douã teme, mai mult se poate s-a întâmplã acest lucru: erudiþii faþã de cultura medievalã creºtinã demonstra cã literatura cãlãtoriilor Renaºterii au vrut sã semnalizeze precedentã. Astfel încât ei au fost extraordinare din secolele XVII- foarte clar diferenþele faþã de Evul interesaþi sã sublinieze diferenþele XIX, pânã la Jules Verne, e Mediu, aºa cã au promovat ideea ºi sã mascheze continuitãþile faþã construitã pe aceleaºi pattern-uri 10 cã, aºa cum o aratã ºi numele, de Evul Mediu. ºi folosind aceeaºi grilã ºi aceleaºi locaþii pe care le utiliza literatura poveste fantasticã, supranaturalã, aceastã distincþie nu e cumva despre paradistrul terestru din Evul despre zei sau eroi nu întrutotul depãºitã azi. Trãim oare într-o Mediu. Toate rasele monstruoase, umani, ºi utopie, ca un construct epocã în care conceptele de ASMA toatã flora ºi fauna exoticã ºi social, bazat pe raþiune ºi geniu. mythos ºi logos ar trebui sã fie din mirobolantã, toate elemetele de Dincolo de aceastã introducere, nou înþelese împreunã? scenariu ce þin de schema iniþiaticã aº mai vrea sã adaug cã utopia a a cãlãtoriilor fantastice ale Evului funcþionat ca o compensaþie pentru Mit ºi utopie Mediu sunt moºtenite de scrierile Paradisul pierdut. ªtim cu toþii cã utopice. Existã, prin urmare, o grãdina Edenului a fost închisã Paolo Bellini: Se pare cã în continuite de fundal între cele douã dupã comiterea pãcatului originar, civilizaþia contemporanã avem în subiecte. iar Dumnezeu a pus heruvimi cu mod normal doi poli ai naraþiunii: TERILE PHANT Cum spuneam mai înainte, sãbii de foc la intrare; în literatura polul mitului ºi polul utopiei. De ce? erudiþii Renaºterii au încercat sã medievalã, vedem aceastã Fiindcã mitul þine de o tipologie

sublinieze diferenþele care separã interdicþie la lucru în momentul în narativã care aratã ºi explicã DEZBA Renaºterea de scrierile ce þin de care diverºi cãlãtori strãbat India, originile unui lucru, cum este Evul Mediu. Într-adevãr, putem Asia ºi ajung în apropierea cosmosul sau universul. În construi o serie de distincþii paradisului terestru, dar nu le este scrierile antice, mitul e o naraþiune tipologice între paradisul terestru permis sã intre. În teologia creºtinã, care aratã cum este fãcut sau ºi utopie. Cred cã cea mai orice încercare de a intra în creat un lucru sau o fiinþã, spre importantã constã în faptul cã Paradisul terestru, în aceastã exemplu omul. Utopia e diferitã, paradistrul terestru e o construcþie viaþã, compromite mântuirea în pentru cã nu pleacã de la zero, ci a lui Dumnezeu, în timp ce utopia cealaltã viaþã, deoarece de la ceea ce preexistã; ea e o creaþie a omului. Avem aici promisiunea cristicã se referã la încearcã sã transforme realitatea, distinþia principalã dintre teocraþia paradisul ceresc ºi nu la cel sã construiascã un model pentru ºi teologia Evului Mediu ºi pãmântesc. Utopia este un vis o realitate nouã, mai bunã decât umanismul ºi antropocentrismul frumos, o fantasmã compen- realitatea existentã. Se poate vorbi Renaºterii. Nu este însã singura satoare prin care oamenii vor sã de utopie cu referire la idealismul distincþie. Pentru a vorbi de redeschidã grãdina pierdutã; dacã lui Platon, dar utopia nu este paradisul terestru, trebuie sã Dumnezeu nu este dispus s-o întotdeauna o lume irealã, un foloseºti elemente ce þin de facã, dacã El nu le permite accesul paradis pe care nu-l putem ajunge; gândirea vrãjitã (pensée în Eden, iatã cã oamenii îºi utopia e în general un model enchantée) , trebuie sã utilizezi construiesc propria grãdinã realizabil în civilizaþia industrialã imagini ale miraculosului, ºi asta terestrã, un paradis social, colectiv. contemporanã. Am încercat sã pentru cã grãdina Edenului þine de Pentru Bisericã, evident aceastã înþeleg naraþiunea care formeazã supranatural, e creatã de idee era o erezie, mulþi dintre autorii valorile civilizaþiei noastre ºi, mai Dumnezeu, iar miracolele, creºtine de utopii fiind consideraþi eretici, mult, sã înþeleg originea ºi viitorul sau pãgâne, coaguleazã pe hãrþi pentru cã nu se bazau pe scrierile acestei naraþiuni. Schematic spus, acolo, în jurul grãdinii Edenului. bisericeºti, pe mesajul lui Isus, pe originea este explicatã de mit, iar Pentru utopie, în schimb, nu mai mântuirea prin Christos, ºi ofereau viitorul este descris de utopie. avem o dimensiune supranaturalã, un alt tip de salvare, diferitã de cea Avem de-a face, aºadar, cu o ci una terestrã, contingentã sau ecleziasticã, o mântuire laicã, chiar naraþiune descriptivã a lumii imanentã. Ne aflãm în naturã – nu pãgânã, în care oamenii locuiesc noastre care propune o explicaþie natura exterioarã, ci natura umanã, ca Adam ºi Eva într-un loc ce a originilor, o explicaþie deschisã, utopia este un artifact, de sorginte seamãnã cu grãdina Edenului, dar cu scopul de a produce o acþiune naturalã ºi socialã. În acest fel în afara pãcatului originar. Unul [performance] în vederea putem separa grãdina Edenului ºi dintre capetele de acuzare ale producerii viitorului. Sã luãm ca utopia în funcþie de o gândire Bisericii împotriva utopiei era acela exemplu teoria evoluþionistã. Ce religioasã respectiv alta raþionalã. cã oamenii care locuiesc în utopii este teoria evoluþionistã? Este o Aceastã distincþie a fost observatã sunt în afara pãcatului originar ºi naraþiune care vorbeºte despre de alþi autori care au tratat prin urmare nu au nevoie pentru om, despre naºterea omului în subiectul utopiei, care au accentuat mântuire de Christos ºi Bisericã. lume. În cazul ei, originea omului faptul cã, pentru a descrie sau a Am fãcut acest expozeu istoric nu se datoreazã lui Dumnezeu, nu construi o utopie, trebuie sã aplici despre grãdina Edenului ºi utopie þine de ceva supranatural, care metoda cartezianã de gândire pentru a arãta diferenþele dintre este responsabil pentru naºterea logicã. Orice utopie e construitã în ele ºi cãile diferite pe care o ia omului. De asemenea, nu existã un jurul unei idei platonice de tipul fiecare, cãi care într-un fel sunt sfârºit al naraþiunii. Faptul cã nu statului ideal. Aºadar, aceste douã simptomatice pentru schizoidia existã un scop final, bine orientat, tipuri de gândire, mitul ºi utopia, au culturii noastre dezvrãjite, în care al rasei umane, face ca omul sã mers pe drumuri diferite... pânã religia ºi gândirea miticã sunt poatã fi studiat ºi îmbunãtãþit cu acum, când Paolo ne propune sã considerate erori de cãtre gândirea ajutorul manipulãrii codului genetic. le combinãm, sã regãsim punctul raþionalã, intelect ºi logos. Avem ºi o imagine în care converg de convergenþã a mitului ca Întrebarea care se pune este dacã aceste elemente de paradigmã: 11 omul sã poatã fi studiat ºi Paolo Bellini: Da, se poate Doru Pop: Poate sã îmbunãtãþit cu ajutorul manipulãrii face. Într-un alt text al meu vorbesc funcþioneze, dar funcþioneazã cu codului genetic. Avem ºi o imagine despre complexio oppositorum, adevãrat? ASMA în care converg aceste elemente coincidentia oppositorum. În textul Paolo Bellini: Mitopia e ceva de paradigmã: omul sã poatã fi de acum despre Mitopie folosesc ce poate funcþiona, care poate studiat ºi îmbunãtãþit cu ajutorul conceptul mai general de structura societatea. De exemplu, manipulãrii codului genetic. Avem oximoron. atunci când Marx este pus în ºi o imagine în care converg Corin Braga: Oximoronul nu e practicã, putem vorbi de o mitopie. aceste elemente de paradigmã: o schemã filozoficã, precum Atunci când Marx este exclus din aceea a cyborgului. Este o imagine coincidentia oppositorum, ci una practica zilnicã, vorbim doar de o TERILE PHANT vehiculatã de literatura retoricã, una care aduce împreunã utopie. contemporanã, deseori de termenii opuºi. Laura Pavel: Aºadar, puneþi literatura science-fiction sau de Doru Pop: Am impresia cã mai degrabã accentul pe termenul

DEZBA film, dacã ne referim la Matrix sau, vorbim despre douã structuri de „origine”, pe stadiul originar al în general, la filmul contemporan narative care nu sunt în mod unui fenomen, în opoziþie care se referã la viitor – de pildã, normal în relaie conflictualã una cu funcþionalã cu acela de „viitor”. Pe Existenz al lui Cronenberg. Acest alta. Corin Braga a descris natura de altã parte, înþeleg cã mitopia film prezintã un om care nu mai tranzitorie a mitului paradisului este ceva performativ, ceva a este om, un om colonizat de o înspre utopie. Aº sugera sã nu cãrui esenþã este sã fie pus în maºinãrie tehnologicã, un om a vorbim de o contradicie, ci pur ’i aplicare, în societate, în timp ce cãrui origine stã în manipularea simplu despre douã structuri utopia ar fi doar un gen literar sau codului genetic, aºa cum se narative care se dezvoltã în o fantasmã care nu are tangenþe regãseºte ºi în romanul lui Philip contexte istorice diferite, ca cu realul, care nu poate fi pusã în K. Dick, Viseazã androizii oi alternative, fãrã a fi conflictuale. ªi practicã. electrice? Sau în Gattaca. O poate tocmai despre acest aspect Paolo Bellini: Sã luãm utopia asemenea poveste nu este un mit vorbea Ruxandra Cesereanu: o lui Tommaso Campanella. Utopia ºi nu este nici o utopie, ci un datã ce vorbim despre lui Campanella e un model care nu concept oximoronic care le îmbinã contradicþie, punem termenii într-o poate funcþiona corect. Aceastã pe ambele. Pentru mine, acest relaþie de opoziie; întrebarea mea, utopie e un model din care ne concept oximoronic structureazã prin care mã alãtur Ruxandrei, putem inspira, care ne poate ghida orizontul nostru de valori. Pe el l- este aceea dacã nu cumva vorbim acþiunile, dar pe care nu-l putem am numit mitopie. chiar despre structuri narative pune în aplicare în realitate. Ruxandra Cesereanu: Am o care sunt legate una de alta, nu Mitopia, în schimb, e ceva real sau întrebare: De ce insiºti pe figura opuse; ele se referã în fond la realizabil. oximoronului, a opoziþiei? aceeaºi problemã umanã, fãrã a fi Mihaela Ursa: Cum aþi realiza Paolo Bellini: Mi se pare cã neapãrat în conflict. De pildã, teoria o mitopie bazatã pe Campanella? aceastã figurã retoricã explicã bine marxistã a fost pentru mai mult de Ce ar trebui fãcut cu o utopie semnificaþia mitopiei, deoarece un secol doar o utopie, propunând pentru a fi transformatã în mitopie? îmbinã semnificaþia celor doi un paradis mitologic ºi în acelaºi Totul þine de posibilitatea de a pune termeni aflaþi la poli opuºi. timp raþional, pe când, în practicã, în practicã? Cãlin Teutiºan: Cum spunea marxismul s-a dovedit a fi ceva Paolo Bellini: În cazul lui Corin, pânã acum au existat douã complet diferit de naraþiunea care Campanella, ai nevoie de ceva ce feluri extrem de diferite de a îl descria. În acelaºi timp, textul nu conþine, ºi anume o înþelege funcþiile mitului ºi ale marxismul din sud-estul Europei, naraþiune despre originile oraºului. utopiei, ºi probabil de aceea Paolo dupã cãderea comunismului, îºi Aceastã naraþiune nu existã, crede cã „mitopia” ca termen pune recâºtigã puterea narativã. existã doar prezentarea oraºului, împreunã douã concepte foarte Corin Braga: ªi pe cea doar oraºul ideal. În sursele diferite în ceea ce priveºte funcþia utopicã. platonice, de pildã, ai putea gãsi, lor culturale. Doru Pop: Da, ºi pe aceea trebuie sã gândesc mai focalizat Ruxandra Cesereanu: Ar fi utopicã. Magia utopicã a problema, dar existã o mitopie în totuºi o problemã. În cadrul marxismului ne bântuie. Aº întreba, Republica lui Platon, ºi asta pentru termenului hibrid de „mitopie”, aºadar, dacã e vorba de doi cã în Republica gãsim o naraþiune utopia poate trimite în mod evident termeni opuºi luaþi împreunã, sau despre naºterea cetãþii. Iar la o „eutopie”, dar ºi la o „distopie”. e vorba despre o naraþiune nouã, relatarea naºterii cetãþii este Paolo Bellini: Da, avem postmodernã... coerentã cu contextul indo- distopie dacã vrem sã prezentãm Paolo Bellini: Am putea vorbi european, pentru cã respectã o realitate negativã al cãrei rãu ºi ºi la Marx de o mitopie. Diferenþa tripartiia funcþionalã desoperitã de disfuncþionalitate se poate agrava faþã de mitopia contemporanã Dumézil în civilizaþiile antice ºi este în viitor. constã în aceea cã Marx nu omoloagã cu structurile pe care le Ruxandra Cesereanu: Atunci, funcþioneazã, în timp ce mitopia regãsim în Evul Mediu în centrul de ce nu putem vorbi de cyborgului sau mitopia lui Barak ºi nordul Europei. Cele trei figuri, 12 coincidentia oppositorum? Obama poate sã funcþioneze. preotul sau filosoful, rãzboinicul ºi producãtorul, din Republica dimensiunea oralã a comunicãrii. trecut ca o miºcare înspre viitor? reproduc mitul de origine al În aceastã nouã structurã mentalã, Paolo Bellini: Cred cã societãþii indo-europene. Eu dialoghez cu Celãlalt, dar nu un dimensiunea de viitor þine de Doru Pop: În termenii practicii Celãlalt empiric, ci unul înglobat în schimbarea presusã de faptul de ASMA politice, a praxisului în sensul dat sistemul comunicaþional. Ce este a crede. Putem vorbi de de Marx, înseamnã cã putem Obama? El este un star al propagandã, fiindcã într-adevãr nu descrie Statele Unite ca o mitopie. sistemului comunicaþional, e un om ºtiu dacã Obama chiar vrea sã Avem, pentru început, mitul de virtual, nu e un om empiric. Desigur, facã ceea ce promite. Dar înþeleg origine, naraþiunea pãrinþilor el existã ºi ca un om empiric, însã cum opereazã Obama cu sistemul fondatori, apoi ficþiunea orientatã pentru cei care voteazã e un om de valori. Schimbarea ºi credinþa înspre viitor, în sensul þãrii perfecte, virtual, unul care poate reflecta în schimbare sunt conceptele care TERILE PHANT a societãþii perfecte. L-aþi orice Eu individual. Yes, we can pun campania lui Obama în viitor. menþionat pe preºedintele Obama; sau Change we can believe in – Avem puterea sã ne schimbãm

cum aþi descrie discursurile lui în ce înseamnã? Yes, we can? Ce dacã credem în valorile noastre DEZBA ceea ce priveºte recuperarea anume putem? Întrebarea rãmâne tradiþionale. În acelaºi timp, ne naraþiunii pãrinþilor fondatori ºi deschisã, rolul ei e sã fie schimbãm ºi schimbãm o datã cu promisiunea unui viitor prosper permanent deschisã. Yes, we can noi valorile tradiþionale; luãm ceva care vine din aceeaºi tradiþie? lupta pentru drepturile strãin de tradiþia americanã ºi Paolo Bellini: Pentru mine, homosexualului, Yes, we can asimilãm acel ceva în tradiþie. De discursul lui Obama se încadreazã milita pentru drepturile omului de pildã, atunci când McCain le perfect în termenul de mitopie. El culoare, Yes, we can pentru vorbeºte alegãtorilor, el spune apeleazã la mitul originilor din drepturile indianului nativ, Yes, we urmãtoarele: „votaþi pentru mine, cultura Statelor Unite, se ia pe sine can pentru noua economie, iar ca fiindcã eu cred în individ, în ºi se aºazã în interiorul mitului votant, aº putea gândi Yes, I can, democraþie ºi în puterea individualã originilor. Propune aºadar o împreunã cu Obama. Acesta e un a visului american”. Obama e revenire la vechiul mit al construirii mesaj deschis, care vrea sã diferit, el nu vorbeºte doar de Americii. reflecte fiecare Eu din societate individ, ci despre o forþã colectivã; Doru Pop: De acord, însã în într-un Noi mai amplu. În mod aceastã diferenþã îl aºeazã pe acest caz vorbim doar de aspectul normal, societatea neoliberalã se Obama în viitor. Pentru american, propagandistic al mitologiei. Dacã bazeazã pe individ. În cazul lui e foarte greu de înþeles conceptul întreaga colonizare a Americii se Obama, aceastã individualitate e de colectivitate, aºa cum noi îl baza pe mitul paradisului, înglobatã într-o tipologie care folosim în Europa, unde avem Eldorado, fântâna tinereþii veºnice, depãºeºte Eu prin Noi. conceptul de naþiune. În America mituri ce erau propagate în þãrile Doru Pop: Dupã cum înþeleg e diferit, conceptul e o noutate care europene, unii dintre pelerinii care lucrurile, am putea face o trimitere deschide spre viitor. au pãrãsit Europa au folosit aceste la o carte recent apãrutã, The Doru Pop: Sunt în continuare mituri cu scopul de a genera acþiuni Rebirth of Argument, ce trateazã sceptic cã acest tip de mesaj, o sociale. Deci, întrebarea rãmâne campania lui Barak Obama din renaºtere a colectivismului în aceeaºi: nu vorbim exclusiv perspectiva analizei de discurs. spiritul american, reprezintã o despre latura propagandisticã a Personal, în aceastã direcþie aº deplasare înspre viitor. Suntem mitului? Pentru cã atunci când merge cu interpretarea. Cred cã o martori la renaºterea unei noi asociem promisiuni de viitor cu un datã cu apariþia lui Obama pe stângi, la renaºterea unei noi mit al originilor vorbim de utilizarea scena politicã internaþionalã abordãri economice, o renaºtere manipulatorie a mitului. asistãm la o renaºtere a care a integrat concepte care nu argumentãrii, în sensul clasic al sunt specifice tradiþiei liberale. Relee, tehnologii, discurs retoricii. Asistãm la renaºterea John McCain a încercat sã propagandei, în sensul pe care dezvolte o mitologie a liberalismului Paolo Bellini: Pentru a aceasta îl avea înainte de, sã clasic, în timp ce Obama încearcã rãspunde întrebãrii, trebuie sã spunem, utilizarea termenului de sã profite de pe urma unei mitologii diferenþiem între comunicarea în cãtre comunism ºi transformarea de stânga, care este contemporaneitate ºi comunicarea lui în instrument social malign. asemãnãtoare aceleia a New în trecut. Azi, cu ajutorul Cred cã aceasta se aplicã mai bine Deal-ului lui Roosevelt ºi care se computerului ºi al reþelelor, avem cazului Obama. Întrebarea mea bazeazã pe capacitatea noi posibilitãþi de comunicare. Care este aceasta: cum putem dovedi americanilor ca ºi comunitate de a sunt acestea? Prin web, avem de- cã avem de-a face cu asocierea a se regenera. Aº spune din nou cã a face simultan cu un „eu” ºi un doi termeni presupus conflictuali, aceasta este o proiecþie înspre „noi”, iar aceste douã dimensiuni în cadrul contemporan, din trecut, ºi nu una înspre viitor. Cum tind sã se acopere reciproc; în moment ce, am eu impresia, o datã aþi comenta faptul cã Obama plus, structura mentalã a unui om cu Obama mai degrabã ne recupereazã mitologii care deja au care foloseºte noile tehnologii este întoarcem în timp decât ne funcþionat pentru spiritul cu totul alta decât aceea a unui om orientãm spre viitor? Cum aþi american? din trecut, care utiliza preponderent descrie aceastã întoarcere în Paolo Bellini: Trebuie sã aduc 13 în discuþie o frazã a lui Obama: acestui concept. Mitul, de pildã, a unui individ, ca rezultat al propriei „Poporul american este pregãtit sã este o naraiune mitico-esteticã, construcþii (fantasme?) psihoso- se uneascã si sã aleagã un viitor una misticã, în fapt, ºi spiritualã; ciale. Cred cã aceasta este noua ASMA nou, mai bun pentru America... Am utopia este o naraþiune literarã ºi religie a contemporaneitãþii. o viziune pentru acea America esteticã. Ce „comportament” are Corin Braga: Da, ai perfectã bazatã pe valorile tradiþionale care mitopia în raport cu funcþia dreptate, ºi vorbeºti despre au fãcut din þara noastrã cea mai esteticã? Cãrei epoci istorice sau revrãjirea postmodernã a lumii. bunã speranþã de pe Pãmânt, culturale i s-ar putea aplica? Sã fie Dezvrãjirea lumii este de valori care mi-au fost transmise în un concept al modernismului ºi/ asemenea un construct, o viziune ultimele 18 luni de pe verandele sau postmodernismului, epoci ale asupra istoriei, o viziune bazatã pe TERILE PHANT fermelor, din biserici ºi în întâlniri electricitãþii ºi ale ciberneticii? Cât ideea cã raþiunea singurã deþine municipale. Oamenii pe care i-am de departe merge înapoi, în timp, adevãrul, nu însã ºi religia, mitul, întâlnit ºtiu cã guvernul nu ne poate acest concept? Se poate aplica la mistica etc. Aceasta nu înseamnã,

DEZBA rezolva toate problemele, ºi nici Antichitate, sau la romantismul desigur, cã modernismul este o mãcar nu se aºteaptã la aºa ceva. secolului al XIX-lea, la barocul epocã cu totul raþionalã, în cadrul Ei cred în responsabilitatea secolului al XVII-lea sau la Evul lui coexistã ºi alte moduri de gândire personalã, în muncã ºi în Mediu? O altã întrebare: este ºi de imaginaþie, dar gândirea încredere. Lor nu le place sã li se Matrix, filmul, o mitopie? Este el dominantã a culturii moderne este cheltuie nechibzuit banii din taxe.” descrierea unei mitopii? Nu cumva aceea care respinge... Ce este acesta? Un proiect pentru acolo, în Matrix, o mitopie vorbeºte Cãlin Teutiºan: ... ceea ce este viitor, chiar unul biopolitic. Dacã despre sine ºi se descrie? Este „vrãjit”. citiþi printre rânduri, puteþi regãsi un Eu, robotul al lui Asimov o mitopie? Corin Braga: Exact. Or, în proiect biopolitic, în terminologia lui Dacã pãrãsim domeniul politicului zilele noastre, o datã cu criza Antonio Negri. Ce este sau al economicului, cât de modernitãþii, vedem cã pattern-ul bioputerea? Bioputerea este un tip creativã din punct de vedere raþional se depreciazã, ceea ce de putere care regularizeazã viaþa estetic poate fi o mitopie? Ce fel face posibilã revenirea unei gândiri din interior, urmãrind-o, absorbind- de naraþiuni poate ea constitui, în mitice, revrãjirea lumii. o ºi rearticulând-o. Puterea poate termeni de valoare esteticã, Cãlin Teutiºan: Din câte am obþine un control efectiv asupra dincolo de valoarea practicã, observat eu, reacþia contemporanã vieþii, a populaþiei, doar atunci când cotidianã? Dacã se aplicã, de pildã, la imagine este identicã cu vechea ea devine ceva integral, ceva la Antichitate, cum ar putea mitopia reacþie faþã de zei, reprezentând reunit cu viaþa ºi societatea. sã modifice o lume deja articulatã acelaºi tip de atracþie compulsivã Obama vorbeºte despre un stabil ºi, deci, perfectã în toate înspre ceva ce lipsea, probabil, de proiect biopolitic. Atunci când relaþiile ei, în toate componentele prea multã vreme, o datã cu evocã mitul întemerii Americii, el o ei? Cum ar putea o mitopie sã moartea zeilor. face pentru cã în acest mit existã schimbe prin valori utopice, care Paolo Bellini: Mai întâi, când deja toate tipurile de acþiune sunt valori de transformare, o vorbim despre Matrix, vorbim posibilã, în timp ce mitul liberal îºi realitate contemporanã zeilor, în despre o utopie în negativ. Este bazeazã previziunile despre cazul Greciei, de exemplu? Cum vorba de o lume care are la bazã viitoarele acþiuni pe natura ar interacþiona cu lumea miticã? un mit al originii ºi un anume tip de individualã, umanã. Corin Braga: Doar un scurt dezvoltare tehnologicã, în negativ comentariu: aº spune cã Matrix nu (în negativ pentru rasa umanã). În Dezvrãjire ºi revrãjire... e o mitopie, e o mistopie, o finalul filmului, putem regãsi combinaþie între mit ºi distopie. elementul principal al unei mitopii, ºi Cãlin Teutiºan: Aº merge ceva Cãlin Teutiºan: De acord, dar anume legãtura complexã dintre om mai departe, dincolo de aceste principiul e acelaºi, el funcþioneazã ºi maºinã. Eroul este un produs al consideraþii politice. Mai întâi, însã, indiferent dacã e vorba de semne maºinii, în timp ce maºina nu poate þin sã spun cã eseul pe care l-aþi diferite: plus (utopie) sau minus funcþiona fãrã om, care livreazã propus mi se pare extrem de (distopie). Ceea ce mã face sã maºinii energia. Maºina, în final, interesant, iar conceptul îmi place. revãd ºi ideea despre care vorbeai garanteazã omului o lume în care E cumva, acest text, parte a unui mai devreme, Corin, ºi anume cea el poate locui. Aºadar, totul depinde volum mai extins? de „dezvrãjire” a lumii, pe care ai de punctul de vedere. Dacã priveºti Paolo Bellini: Nu. pomenit-o în introducere. E mai lucrurile dintr-un punct de vedere Cãlin Teutiºan: Nu încã, dificil de susþinut teoria „dezvrãjirii” conservator, Matrix e o mitopie probabil. Oricum, formularea dacã luãm în considerare cât de negativã. Dacã priveºti lucrurile conceptului de „mitopie” ºi unghiul „vrãjitã” e imaginea în societatea dintr-un punct de vedere progresist, dvs. de abordare teoreticã deschid contemporanã. Imaginea func- Matrix e o mitopie autenticã, bunã foarte multe alte arii colaterale de þioneazã deja, cred, ca suport al pentru om ºi maºinã. analizã, cum am vãzut deja în unei noi religii. Începând cu media Cãlin Teutiºan: Deci Matrix cazul discursului politic. Mã (mai ales cu fenomenala este o mitopie, pânã la urmã. intereseazã acum o discuþie televiziune) ºi cinematografia, ºi Paolo Bellini: Da, da. Cealaltã 14 asupra posibilitãþilor „estetice” ale terminând cu imaginea despre sine întrebare este despre mit ºi crearea lumii. suprem în care a fost prevãzut barocã, în rest fiind însã pãstrate Ruxandra Cesereanu: Despre dacã pierzi sau câºtigi. intacte. Acesta e un lucru aplicarea conceptului de mitopie în Doru Pop: În plus, viitorul nu remarcabil, pentru cã, iatã, trecut. aparþine omului, ci zeilor. frumosul este ºi ceea ce am creat ASMA Paolo Bellini: Aºa e, el aparþine nou, ºi ceea ce am conservat din Oameni ºi (dumne)zei zeilor. De pildã, în mitologiile trecut. Suntem obsedaþi de antice, destinul este ceva pe care restaurare, de a conserva lucrurile Paolo Bellini: Da, trecutul zeii nu îl pot schimba. Zeii sunt forþe aºa cum sunt, aºa cum au fost. mitopiei. Mitopia este posibilã atâta de partea destinului. Poate doar Atunci când avem de-a face cu timp cât ai un mit despre crearea Zeus, atunci când învinge titanii. ceva nou, privim lucrurile ºi nu ºtim a ceva, a lumii, în general, dar nu Prometeu chiar îi spune, „dacã nu dacã sunt frumoase sau nu. TERILE PHANT de ãtre un zeu, pentru cã aºa se acþionezi în felul urmãtor, va veni o Mihaela Ursa: Din câte înþeleg, restrâng limitele acþiunii. Dacã am forþã care este mai puternicã decât mitopia nu poate þine de o singurã

fost creat de un zeu, el este mai tine”. naraþiune ºi nu poate fi doar un DEZBA mai puternic decât mine, iar eu pot Cãlin Teutiºan: Revenind la produs estetic, artistic. Dar în face foarte puþine pentru a modifica una dintre întrebãrile mele, este înþelegerea mea, care poate fi creaþia. Acesta e argumentul filmul singura formã prin care greºitã, ea seamãnã cu acel Evului Mediu pentru faptul cã omul mitopia se poate exprima estetic concept al lui Foucault, de practici nu poate zbura: dacã ar fi fost menit în societatea contemporanã? culturale. Aºadar, mie mitopia îmi sã zboare, omul ar fi primit o Paolo Bellini: Nu, cred cã nu. evocã un proiect geometric, anatomie corespunzãtoare. Filmul nu e singurul mod. Calea imaginar, ceva cu posibilitãþi Existenþa lui Dumnezeu dã implicit principalã de expresie a mitopiei practice, care mã trimite la un ºi limitele omului. Aºadar, acolo este prin noile tehnologii. Nu forma trecut mitic. Existã o afinitate realã unde existã un zeu, nu poate structuralã a mitului contribuie între conceptul de mitopie ºi acela exista o mitopie. Vorbesc de un neapãrat la mitopie, ci noile media, de practici culturale? ªi încã o zeu în sensul creºtin. Acolo unde în care putem vedea un proiect întrebare: conceptul de machines existã mai mulþi zei, ca în mitologia interactiv, continuu. Nu e o désirantes, de maºini doritoare al greacã, ºi unde zeii nu sunt la fel problemã ce þine de o naraþiune lui Deleuze ºi Guattari, care sunt de puternici precum zeul singularã, ci o problemã de destul de asemãnãtoare cu creºtinãtãþii, nu sunt atotputernici, structurã. Trãim într-o erã care are descrierea pe care o faceþi noului ei sunt în competiþie între ei ºi nevoie de maºini, iar maºinile sunt om mitopic, poate sã se aplice câteodatã chiar cu un om, cu un cele care aduc mitopia omului, aici? erou. De exemplu, Herakles este maºinile care se schimbã o datã Paolo Bellini: Cred cã mitopia în competiþie cu zeii, cu Hera, mai cu structura noastrã mentalã, cu este un proiect care pune omul precis. ªi câteodatã Herakles forma mentis. Comunicãm cu deasupra binelui ºi rãului, câºtigã. În timp ce în religiile Cãrþii, ajutorul maºinilor, ºi McLuhan a deasupra esteticului ºi non- în Creºtinism, în Islam, în spus cândva cã „the medium is the esteticului. Cred cã cea mai monoteism în general, e imposibil message”. apropiatã imagine este cea a lui sã lupþi cu zeul ºi sã câºtigi. Atunci Laura Pavel: Cred cã din Übermensch, Supraomul lui când, de pildã, Moise vrea sã-l perspectiva noului model cultural, Nietzsche. Mitopia nu e doar o vadã pe Dumnezeu, Dumnezeu îi incluzând noile tehnologii, structurã culturalã, e ceva mai spune: „Nimeni nu mã poate vedea problema este cu mult mai vastã, mult, o structurã mentalã, e o ºi sã rãmânã în viaþã.” ºi ar comporta o discuþie foarte structurã mentalã diferitã, o forma Doru Pop: Dar Iacob s-a luptat lungã, ce þine de cyberfilozofie. mentis diferitã de cele anterioare. cu îngerul lui Dumnezeu ºi a fost Întreaga perspectivã esteticã se Nu este pur ºi simplu un produs desemnat câºtigãtor. schimbã, din moment ce mesajul cultural, ca atâtea altele. Ea este Paolo Bellini: Iacob este totuºi se schimbã. Din moment ce lumea neapãrat legatã de tehnologie, de un personaj cãruia Dumnezeu îi virtualã este pentru dvs. lumea- noile tehnologii, ºi de mutaþiile pe traseazã destinul. Nu ºtiu dacã îl cadru pentru afirmarea mitopiei, care acestea le produc asupra putem considera un învingãtor. discuþia esteticã se pune în alþi individului ºi colectivitãþii. Nu putem Doru Pop: Încercam sã dau termeni. înþelege mitopia dacã nu înþelegem exemplul unei figuri iudeo-creºtine Paolo Bellini: Interesantã problema noilor tehnologii ºi a care se luptã cu Dumnezeu ºi îl întrebare, pentru cã, într-adevãr, tehnologiei în general. învinge. întreaga discuþie despre ceea ce Doru Pop: Acesta e un fel Paolo Bellini: Aceasta se este frumos ºi ceea ce nu este s- foarte determinist de a pune întâmplã doar fiindcã Dumnezeu a a schimbat. În ce sens s-a problema. Vine, într-adevãr, dintr- dorit sã piardã. E puþin diferit atunci schimbat, e dificil de spus. De o lungã tradiþie, l-aþi menþionat pe când nu existã o panoplie de zei; pildã, în epoca barocã, în Italia sã McLuhan, într-o concepþie conform în iudaism, creºtinãtate sau islam, spunem, bisericile medievale, cãreia tehnologia schimbã poþi câteodatã lupta cu zeul, deoarece în acea epocã structura mentalã. Deºi îmi plac câteodatã chiar sã învingi, dar totul „medieval” nu însemna ceva de acele studii despre comunicare, a se petrece în interiorul unui plan bine, au fost acoperite cu o faþadã utiliza determinismul tehologic 15 pentru a explica cum funcþioneazã în care, în loc sã afirmãm cã acest nivel de dezvoltare societatea... revenim la ceva anterior, economicã ºi tehnologicã. Paolo Bellini: Nu, nu cred cã e presupunem cã evoluãm spre Mihaela Ursa: Cred cã ar o viziune deterministã. viitor? Ne întoarcem doar spre trebui sã facem ºi distincþia între Doru Pop: Ba da, trebuie trecut, spre acea dorinþã ca noi, comunitatea celor care inventeazã definitã ca deterministã, pentru cã oamenii, sã deþinem din nou aceste dispozitive ºi comunitatea vã bazaþi teoria pe o credinþã (în controlul? Poate fi o întrebare utilizatorilor. Pentru cei care au pus sens de încredinþare conceptualã) deschisã. la punct aceste tehnologii, poate fi conform cãreia tehnologia vorba de a merge înapoi la vechiul schimbã structura mentalã, iar Nomadism virtual vis de a controla natura sau chiar acesta este determinism. soarta. Pentru simplii utilizatori, Paolo Bellini: Tehnologia Paolo Bellini: Pentru a putea lucrurile nu sunt atât de complexe; schimbã structura mentalã, dar nu rãspunde, trebuie sã cãdem de utilizatorii pur ºi simplu profitã de o schimbã unidirecþional. O poate acord asupra unei corespondenþe lucrurile aflate la dispoziþia lor, iar schimba în direcþii diferite. Nu ºtim istorice. La început, dupã fãcând asta, putem presupune cã care direcþie este cea optimã. paleontologi ºi antropologi, au utilizatorul poate sã-ºi modifice Acesta nu este determinism, mai existat populaþii nomade ce se structura mentalã. Felul lui de a degrabã am putea vorbi de o deplasau pe suprafaþa globului. vedea se modificã, felul lui de a structurã similarã vaselor Prima societate este nomadã. acorda atenþie unui detaliu vizual comunicante. Mai multã Acum avem nomazi care rãtãcesc sau narativ se modificã... tehnologie, mai multe diferenþe. Nu virtual. Existã un arc istoric între Doru Pop: Am o întrebare ºi în doar o singurã diferenþã. vechea stare de nomadism ºi cea aceastã direcþie: care este Doru Pop: În continuare cred actualã. Nu ºtiu dacã putem vorbi diferenþa între un egiptean care cã e vorba de un determinism atunci de vreun determinism. Eu intra într-un templu ºi care utiliza tehnologic. Punctul de vedere de nu mã vãd ca un determinist. (vorbesc acum într-un cadru foarte la care porniþi este tocmai acesta, Doru Pop: Îmi place aceastã determinist) infrastructura pusã la tehnologia are un impact asupra noþiune, de nomadism virtual. Da, dispoziþie de timpul sãu, de la pictori felului în care gândesc oamenii. ªi suntem nomazi virtuali. Dar dacã pânã la preoþii care dezvoltaserã în acest caz e vorba de existã o asemenea fantasmã ritualul, ºi utilizatorul contemporan determinism, chiar dupã definiþia despre viitor, atunci eu s-ar putea al Internetului, care nu are nici cea clasicã. Într-un fel, sunt de acord sã am o problemã cu ea. În mai vagã idee despre limbajul din cã existã o legãturã, dar întrebarea termenii lui Cãlin Teutiºan de mai spatele paginilor respective, aºa mea este urmãtoarea: aceastã devreme, asistãm la naºterea unui cum un utilizator de Wikipedia nu abordare, fie ea deterministã sau nou tip de religiozitate. În care nu are nici mãcar o idee vagã despre nu, presupune cã tehnologia e vorba doar de cinema, ci ºi de cod sau programare, sau despre schimbã felul în care vedem advertising, de pildã, pentru cã prin figura aproape divinã a celui care lumea, structura mentalã; dar dacã reclame putem gãsi o modalitate a creat reþeaua. Aºadar, personal, lucrurile stau invers, nu este de a proiecta paradisul. Existã cred cã vorbim despre aceleaºi tocmai aceastã forma mentis cea reclame pentru mãrci de þigãri în experienþe de tip religios, cu care genereazã tehnologii pentru care diverse persoane îºi aprind o tehnologii diferite. a ne permite sã înþelegem lumea, þigarã ºi dintr-o datã ajung într-un Paolo Bellini: Existã o pentru cã într-un alt fel nu am putea soi de paradis, unde sunt multe diferenþã, pentru cã egipteanul s-o controlãm, sã controlãm femei atrãgãtoare ºi alþi bãrbaþi cautã mântuirea dupã moarte; noi realitatea, multiplicitatea de imagini, fericiþi îi aºteaptã. Aºadar, cu nu mai cãutãm aºa ceva. Noi nu mituri etc? De pildã, pe Internet, instrumentele noastre culturale, mai vrem sã fim mântuiþi, ci avem milioane de pagini, milioane într-un fel, nu ne îndreptãm privirea eventual sã trãim veºnic. Nu mai de naraþiuni care se desfãºoarã spre viitor, ci suntem traºi înapoi vrem sã pãrãsim aceastã lume. continuu în acelaºi timp. Ce altceva în trecut. Doru Pop: Existã o întreagã este Internetul decât un mijloc de Paolo Bellini: Diferenþa e cã discuþie despre nemurire, ºi sunt a ne iluziona cã deþinem controlul? acum vorbim de ceva nemaiîntâlnit sigur cã sunteþi la curent cu Avem o întrebare, vrem în trecut, o colonizare a corpului discuþia despre pãstrarea undelor rãspunsuri, cãutãm pe Google ºi omului de cãtre maºini. Iar aceastã cerebrale pe Internet. Sunt avem impresia cã avem adevãrul, colonizare þine de noile lucruri pe proiecte în care oamenii îºi deºi în realitate Google ajunge care le creãm pentru viitorul nostru. înregistreazã undele cerebrale ºi doar la 10 sau 20 de procente din Putem vorbi de un fel de destin: le posteazã pe Internet, sperând paginile disponibile pe întreg nu putem supravieþui în inimile astfel sã trãiascã veºnic în aceastã Internetul. Aºadar, întrebarea mea: noastre dacã maºinile nu ne reþea neuronalã. Din nou, cred cã nu e cumva iluzoriu sã ne colonizeazã corpul. Trebuie sã ne acesta este un fel de a adapta imaginãm cã lucrurile stau într-un modificãm corpurile, sã modificãm dorinþa religioasã ºi dorinþa miticã fel, atunci când ele ar putea sã fie pãrþi din corpurile noastre pentru a la o nouã tehnologie, care nu duce exact opusul, aºa cum s-a supravieþui, în cazul în care în viitor, ci va rãspunde numai unei 16 întâmplat în exemplul cu Obama, continuãm cu aceastã poluare, cu dorinþe trecute. Cum ai descrie cu ajutorul mitopiei acest tip de de mitopie. Mitul este o naraþiune naraþiune, de o bazã teoreticã fantasmã, aceea de a-þi posta despre zeii care creeazã lumea, specializatã pe ceea ce este lumea undele neuronale pe Internet, creeazã lucruri etc; aceºti zei sunt astãzi. sperând ca într-o zi vreun mult mai puternici decât oamenii ºi Corin Braga: Dar ai nevoie de megaintelect sã-l reînvie pe constituie o forþã superioarã care maºini? posesorul lor? le determinã viaþa, destinul. Omul Paolo Bellini: Ai nevoie de Paolo Bellini: Asta înseamnã încearcã la rândul sãu sã ºtiinþã experimentalã. ªi ai nevoie a ne pune creierul în interiorul unui controleze lumea, dar puterile lui ºi de maºini. computer ºi a utiliza computerul ca sunt limitate de cele ale zeilor etc. Corin Braga: Pentru cã memorie externã. Acest lucru este Acesta este mitul. Utopia este aceasta ar putea fi diferenþa dintre cât se poate de mitopic. Este vorba naraþiune (sau o structurã mentalã) mitopistul contemporan ºi magul de un nou subiect, creat între om în care zeii nu sunt prezenþi ºi nu Renaºterii sau Übermensch-ul lui ºi maºinã. Un asemenea proiect, joacã nici un rol. Oamenii nu au nici Nietzsche, care nu folosesc vreo dupã mine, este unul naiv, pentru ei puteri foarte mari, supranaturale, maºinã pentru a se considera cã nu înþelege faptul cã fantastice, ci trebuie sã utilizeze demiurgi sau succesori ai zeilor. schimbarea produsã în corp este mijloacele pe care li le pune la Paolo Bellini: Desigur, ai schimbare produsã în minte. dispoziþie natura ºi societatea. De nevoie de maºini. Fãrã maºini, nu Transumanismul, acesta este aceea, utopiile rãmân, din punct de existã posibilitatea mitopiei. Ai numele acestei miºcãri, pune vedere practic, niºte contrucþii nevoie de maºini pentru a schimba problema conservãrii memoriei, abstracte, pe care oamenii nu îºi o anume forma mentis, ai nevoie care la rândul ei va fi ataºatã apoi închipuie cã o pot realiza efectiv de maºini pentru a avea mai multã unui nou corp, în scopul de a trãi (Thomas Morus ºi-a definit putere. veºnic. Aceastã este o mitopie... societatea idealã ca fiind fãrã loc, Laura Pavel: Dar Golemul? Doru Pop: O mitopie primitivã. ou-topos, societatea de niciunde), Este Golemul o mitopie? Paolo Bellini: O mitopie fiindcã nu au în posesie acea Paolo Bellini: Golemul nu este primitivã care nu poate fi realizatã putere magicã pe care mitul o o mitopie realã, fiindcã lui îi este cu mijloacele tehnologice atribuia zeilor ºi care a dispãrut o necesarã forþa divinã. Fãrã forþa disponibile, dar este utilã pentru a datã cu mitul. În cazul mitopiei, divinã care sã activeze Golemul, înþelege valorile erei noastre. vorbim de o structurã mentalã din acesta nu ar exista. Rabinul este Revin cu o precizare la întrebarea care lipsesc zeii sau zeul, dar se doar o forþã care transmite forþa precedentã, pentru care am gãsit pãstreazã acea putere divinã în Golem. între timp rãspunsul. Atunci când extraordinarã, ce acþioneazã acum Doru Pop: Frankenstein? Obama vorbeºte despre noua nu prin divinitate, ci prin maºini. Paolo Bellini: Frankenstein relaþie dintre sectorul financiar ºi Aºadar, mitopia promite sã este chiar prototipul mitopiei, pentru cel economic, despre o pedagogie transforme în realitate fantasmele cã nareazã prima creaþie a unui om nouã, axatã pe studiu ºi nu pe joc pe care oamenii din utopie nu le de cãtre alt om. sau pe un soi de narcozã puteau realiza din cauza puterii lor Doru Pop: În acest caz, cu electronicã, despre o micºorarea limitate, asta din cauzã cã prin Frankenstein avem o altã a puterii corporate, despre o intermediul maºinilor mitopistul problemã. Aºa cum tradiþia iudeo- anulare a concesiilor atribuite devine posesorul ºi manipulatorul creºtinã pune o interdicþie asupra marilor firme în privinþa taxelor sau unor puteri aproape magice, imaginilor, în cazul omului creat de despre noile modalitãþi de a similare celor ale zeilor, dar în fapt Frankenstein avem o percepþie produce energie respectând ale maºinilor sau prin intermediul negativã referitoare la maºini, la fel mediul, teme regãsibile în cãrþile maºinilor. E corect? ca în episoadele cinematografice scrise de el, acesta este proiectul Paolo Bellini: Mai mult sau mai ale seriei Terminator, sau Matrix. de viitor al lui Obama. Iar toate puþin, cu un adaos: în mitopie, Maºinile sunt rele. Maºinile sunt acestea sunt diferite de trecut, acele puteri divine sunt inumane, sunt sfârºitul umanitãþii. chiar de trecutul cel mai recent, în revendicate de om, care doreºte De aceea, cred cã acest mit de care America era dominatã de sã fie creator, sã creeze un nou facturã negativã, al maºinilor rele, neoliberalism. Aceasta e o om, o nouã lume, o nouã artã. Ca face un deserviciu serios mitopiei, modalitatea de a schimba un zeu. Conceptul central e acela ºi aceasta fiindcã ipoteza lui Paolo neoliberalismul într-un liberalism de de acþiune (performance). Vrei sã Bellini se bazeazã pe o viziune facturã socialistã. Cel puþin la zbori ºi creezi un obiect care pozitivã asupra maºinilor. În nivelul propagandei, fiindcã practic zboarã. Vrei sã descoperi alte aceastã viziune, omenirea a nu ºtiu dacã acest lucru e posibil civilizaþii pe alte planete ºi creezi o învãþat sã trãiascã într-o manierã pentru America. Este un proiect navã corespunzãtoare pentru a armonioasã cu maºinile, iar mitul care se adreseazã viitorului. ajunge pe o altã planetã. se reuneºte armonios cu utopia. Corin Braga: Da, dar diferenþa Cum se va termina acest mariaj Fãgãduiala fantasmelor ar fi cã aceastã putere existã prin fericit? intermediul maºinilor. Cãlin Teutiºan: Am eu un Corin Braga: Aºadar, sã vãd Paolo Bellini: Pentru a crea rãspuns: în lumea mitopiei, nu dacã am înþeles corect termenul aceste tehnologii, ai nevoie de o existã o distanþã negativã, pentru 17 cã utilizatorul nu se gândeºte la mitologie ºtiinþificã pozitivã. Nu s- proiect totalitar al epocii calculator, la maºinã în termeni ar putea ca acest termen sã fie tehnologice. negativi, ca la un duºman. unul ideologic, la fel cum este Laura Pavel: Problema e cã Dimpotrivã. folosit acela de „marxism”? mitopia se doreºte o practicã de Doru Pop: Ceea ce înseamnã Laura Pavel: Într-un fel, am vrut tip cultural, dar una care poate cã nu þi-ai înjurat niciodatã sã pun ºi eu aceeaºi întrebare. produce acþiune (performance) ºi calculatorul. Eu l-am lovit de Radu Toderici: Asta, fiindcã nu care poate fi extinsã deci la nivel câteva ori, adicã, cine se crede? ºtii în ce fel o sã sfârºeascã politic. Existã probabil un risc Personal, am impresia cã, în fapt, evoluþia tehnologicã, nu poþi imanent în acest tip de naraþiune... calculatorul este duºmanul meu anticipa care va fi sfârºitul acestei Ruxandra Cesereanu: Paolo, personal, my personal enemy... evoluþii, aºa cã alegi sã-l proiectezi ai vorbit despre Obama ºi politica Ruxandra Cesereanu: Paolo, de o manierã pozitivã, la fel cum o americanã. Dar referindu-ne acum lumile virtuale de pe internet, de face utopia. la politica europeanã, este ceva pildã jocul Second Life, sunt Paolo Bellini: De fiecare datã mitopic în ea, la momentul actual? mitopii? când proiectezi o lume mai bunã, Paolo Bellini: Da. Paolo Bellini: Sigur, Second câteodatã acea lume mai bunã Doru Pop: Uniunea Europeanã Life e o mitopie perfectã, e viitorul poate sã fie... însãºi e un proiect utopic. civilizaþiei noastre. A doua viaþã. Corin Braga: Mai rea. Paolo Bellini: Uniunea Doru Pop: Sau sfârºitul ei. Paolo Bellini: Da, mai rea. Europeanã poate fi un proiect Paolo Bellini: Ar putea fi foarte Poate sã fie un loc infernal în mitopic. Nu ºtiu dacã e ºi un proiect bine sfârºitul. Depinde. Aceste realitate. bun, dar... naraþiuni vorbesc despre maºini Doru Pop: Are ambele ca despre demoni, iar despre caracteristici: pe de o parte, este oameni ca îngeri. Se ajunge la un mit al originilor europene, în bãtãlia între diavoli ºi îngeri, între acelaºi timp este orientatã spre rãu ºi bine. Dar acest fel de viitor, este în expansiune: dacã naraþiune nu poate împiedica iniþial era compusã din dezvoltarea tehnologicã. În plus, douãsprezece state, de-a lungul observãm în jurul nostru cã de timpului s-au adãugat mereu altele. fiecare datã când apare un nou Paolo Bellini: Rãspunzând la obiect tehnologic, vrem sã-l avem. întrebare, cred cã Silvio Berlusconi Gândiþi-vã numai la telefonul mobil. are un discurs accentuat mitopic, De multe ori, creatorul unui astfel poate diferit semantic de cel al lui de obiect nici nu vrea sã facã din Obama, dar cu o relaþionare el o afacere. Ceea ce nu împiedicã identicã între lider ºi oameni. un astfel de obiect sã devinã, Manipulare, pârghii, control Sarkozy ar putea avea acelaºi vorbesc despre Italia aici, un caracter, spre deosebire de Merkel obiect de cult. Laura Pavel: Dar legat de sau primul ministru britanic, Doru Pop: Întrucât conferã dimensiunea ideologicã a Gordon Brown. În cazul lui Merkel, putere socialã? conceptului, care rãmâne unul nu avem de-a face cu o condu- Paolo Bellini: Putere socialã. cultural, el ar putea ar stârni cere bazatã pe carismã, în timp ce ªi, dintr-o datã, toatã lumea doreºte suspiciuni, poziþii mai sceptice, în cazul lui Gordon Brown, el noua maºinã. care ar deplânge absenþa laturii exercitã puterea alãturi de reginã, Cãlin Teutiºan: Toate aceste raþionalizante din mitopie; existã iar regina e garantul unitãþii politice obiecte sunt, la urma urmei, partea miticã, proiecþia miticã din a Regatului Unit al Marii Britanii. extensii ale corpului uman. E la fel cadrul mitopiei, elemente foarte Poate cã viitorul rege al Marii ca ºi în transplantul de inimã. interesante imaginativ, aºadar Britanii va alege un discurs mitopic. Ambele prelungesc, unul un simþ construcþia mitopicã pare sã se Corin Braga: Cred cã putem corporal, celãlalt viaþa în sine. bazeze pe elemente predominant încheia aici, dacã nu sunt alte Paolo Bellini: Cred cã viitorul ficþionale, fie ele politice sau întrebãri. Poate cã nu am cãzut de va aduce împãrþirea în douã feluri sociale. De aceea, se pot naºte acord asupra unui proiect mitopic de umanitate: una care va încerca reticenþe, întrebãri legate de la care sã aderãm noi înºine, dar sã-ºi pãstreze vechile abilitãþi ºi sã riscurile utilizãrii viziunii mitopiei: avem mãcar instrumentele le augumenteze, sã le Cine manipuleazã aceste pârghii necesare pentru demonta mitopiile prelungeascã, ºi alta, care nu va ale mitopiei, cine trebuie sã deþinã altora, pentru a deveni conºtienþi încerca acest lucru. Primii vor fi puterea de a decide asupra de diversele manipulãri ideologice. stãpânii, ceilalþi, cei stãpâniþi. diverselor comunitãþi, în funcþie de Paolo Bellini: Da, aº vrea sã Mihaela Ursa: Aceasta este un proiect mitopic? Mitopiile pot fi vã mulþumesc tuturor pentru clar o utopie. politice. Poate exista un morb lectura atentã a textului meu ºi Radu Toderici: Mitopia nu e totalitar în aceste proiecþii... pentru întrebãri. (Transcriere ºi cumva o ideologie? Ne referim la Paolo Bellini: Sigur, mitopia e traducere din limba englezã de 18 un proiect social pozitiv ºi la o într-un fel un proiect totalitar, un Radu Toderici) Exegeþi ai vieþii ºi activitãþii val de intens travaliu ºtiinþific pentru savantului Nicolae Iorga în anii de N. Iorga, care nu omitea deloc sã cumpãnã ai veacurilor XIX ºi XX îºi dedice timp întru definitivarea au remarcat faptul cã demersurile serialului de articole cu indubitabil sale de cercetare efectuate asiduu Iorga iz polemic la adresa situaþiei dificile atât în interiorul cât ºi în afara a organizãrii forurilor reprezentative fruntariilor þãrii, se interferau logic ale culturii ºi civilizaþiei româneºti, cu iniþiative, - conjugat afirmate de inedit stârnind instantaneu, prin mijlocirea un mãnunchi de tineri colegi- presei, tocmai reacþia scontatã a profesori ai Facultãþii de Litere ºi opiniei publice, implicatã în Filosofie a Universitãþii bucu- (1899) diseminarea analizei critice a stãrii reºtene, - menite a contribui pe miºcãrii intelectuale în ansamblu. cale revendicativã la reuºita acþiunii Aceasta era creionatã ca fiind de “purificare” ciclicã a vieþii pãtrunsã de imobilism faþã de actul culturale ºi ºtiinþifice autohtone. creaþiei, de corupþie moralã ºi de Influenþa demersului “triadei critice” absenþa tangenþei cu actul (Dimitrie Onciul, N. Iorga, Ioan valorizator perceput din exterior, Bogdan)1 pe tãrâm strict prin intermediul unor cunoscute istoriografic se repercutase personalitãþi (Charles Kohler, inevitabil asupra disputei de idei Constantin Jireèek, Gustaw amplificatã în anii ultimi ai unui Weigand etc.) interogate dubitativ secol pãtruns de numeroase de cãtre istoricul-pamfletar. Drept convulsii ideologice ºi în cei de Stelian Mândruþ consecinþã a suitei de mesaje debut al celui statuat sã conducã inserate iniþial în publicaþia la valide modificãri conceptual- “L`Indépendance Roumaine” (vara metodologice cu privire atât la o anului 1899), - reunite ulterior într- altã/nouã înfãþiºare a scrisului închegatã în spaþiu ºi timp: Vasile un unitar volum, sugestiv intitulat istoric românesc, cât mai ales la Alexandrescu Urechia, Gr. “Opinions sincéres. La vie gestionarea disputei dintre tradiþie Tocilescu, Nicolae Quintescu, - D. intellectuele de Roumanie en ºi inovaþie ºi la integrarea propriei Onciul manifestând reþinutã 1899", a polemicii întreþinute cu spiritualitãþii în angrenajul civilizaþiei prudenþã -), a condus inerent la Gr. Tocilescu în coloanele peri- europene. reacþia de apãrare ºi contraatacul odicului “Noua Revistã Românã”, Adiacent unui presupus mocnit celor deschis înfieraþi, care au precum ºi a tezelor avansate conflict intergeneraþional în care se intervenit prompt la conducerea pentru a fi publicate în “Convorbiri angrenase conºtient cel care Academiei Române (septembrie Literare” (1900), liderul Seminarului adãsta, cu data de 1 noiembrie 1898)3 ºi au acuzat fãþiº de istorie anticã ºi epigrafie din 1899, ca profesor suplinitor la încercarea desfãºuratã de N. Iorga cadrul Facultãþii de Litere ºi Catedra de istorie medie ºi ºi colegii sãi de ideal. Disputa Filosofie a Universitãþii din modernã a instituþiei sus citate2, ºi gradat evoluatã între mesagerii Bucureºti a obþinut, în final de în contextul campaniei pornite de aripii, relativ tinere (I. Bogdan, decembrie 1899, adeziunea a acelaºi spirit “nonconformist” la Constantin Dumitrescu, N. Iorga, numai 35 de votanþi (universitari ºi adresa diriguitorilor Academiei T. Maiorescu, D. Onciul etc.) ºi cei oameni de litere!) în intenþia de a-l Române ºi ai Universitãþii, iniþial din ai contingentului de personalitãþi trimite pe N. Iorga în judecatã motive strict personale, de sorginte “respectabile” (Ioan Crãciunescu, pentru injuriile pe care acesta i le- administrativã (reglarea problemei Bogdan Petriceicu Haºdeu, N. ar fi adus la cursuri ºi seminarii. concediului ºi a cuantumului Quintescu, Gr. Tocilescu, V. A. Acelaºi personaj solicita, totodatã, salariului obþinut pe durata studiilor Urechia etc.) pentru a obþine mãsuri disciplinare mergând pânã dezvoltate în strãinãtate), dublate primatul în sânul corpului la excluderea celui “incriminat” din mai apoi de altele referitoare la profesoral, a fost major mediul academic, tocmai pentru cã organizarea vieþii universitare ºi a sensibilizatã de atitudinea veºnic afrontul acestuia îºi lãrgise excesiv necesarei inovãri a tehnicii muncii frondistã denotatã de N. Iorga, care ecoul “expurgat” în presa vremii ºtiinþifice (reacþia durã faþã de se afla continuu în documentare cu privire la trecutul ºi prezentul interpretarea vehiculatã de rectorul pe meleaguri europene ºi îºi sãu ca om de ºtiinþã.4 Grigore Tocilescu în opurile sale, neglija, astfel involuntar, unele din Secvenþa epistolarã redatã în participarea la desemnarea unui atribuþiile sale concrete în procesul anexã a fost depistatã ca fiind nou decan, când segmentul de de educare-învãþare. Acest fapt a rãtãcitã fortuit între dosarele tineri “furioºi”, în frunte cu N. Iorga, stârnit invidii ºi suspiciuni, dar ºi o pãstrate de la membrii fostului aflaþi sub protecþia lui Titu realã “conjuraþie” internã alcãtuitã Institut de Istorie Naþionalã. Maiorescu, a trecut la validarea în din congenerii sãi în plan Suntem siguri cã misiva fusese practicã a intenþiei lor emancipative profesional, deveniþi temporar abili înmânatã cândva profesorului de sub “autoritatea” grupului de detractori. ªtefan Pascu pe durata interese ºi presiune, stabil Anul 1899 a constituit un inter- mandatului sãu de conducãtor al 19 destinelor “Almei Mater Napocen- toatã lumea!). Minte! La curs, ce Bucureºti, 1900, p. 14, 20; mulþumiri sis” (1968-1976), conform dedica- iera sã zic ieu de dînsul în…istoria colegei dr. Venera Achim, de la þiei aºternute pe plic: “Dlui rector universalã contemporanã. La Institutul de Istorie “N. Iorga”, pentru ªt. Pascu, cu omagii pentru cu- seminariu? L-am pomenit de douã amicalul sprijin denotat!; vezi ºi în: vântarea Domniei Sale de la A. ori, citîndu-i lucrãri ca…bune! Scrisori cãtre… op.cit., p. 68; ºi în Scrisori cãtre N. Iorga, vol. I.(1890- [indescifrabil, fie denumire de lo- Numa (?) cã sînt oameni cari dacã 1901). Bucureºti, 1972, p. 211 (A. calitate, fie nume de persoanã, voiu fi spunînd cã afarã plouã, 5 Rubin, 7 iulie 1899) ºi p. 336 (A. n.n.!]. Documentul nedatat include înþeleg ºi raporteazã cã Tocilescu- Bârseanu, 27 octombrie 1899); Barbu un rãspuns mult aºteptat ºi datorat i un mãgar (ieste, dar ce am sã Theodorescu, Nicolae Iorga. de expeditor insistenþelor spun ieu asta copiilor, cari… o ºtiu Biobibliografie. 1871-194. Bucureºti, survenite din partea amicului sãu ieu), se poate! 1976, p. 29. I. Bogdan în legãturã cu aspecte Dar ce putere am ieu asupra 5 O sebitã recunoºtiinþã profesorului noi ale desfãºurãrii conflictului imbecilitãþii ºi relei credinþe? Nici Andrei Pippidi pentru altruismul ºi dintre cele douã tabere aflate în una. ªtii tu…Gegen die Dummheit interesul cu care ne-a calãuzit în acest efort restitutiv! opoziþie ireconciliabilã. Accentele kämpfen die Götter selbst 6 exprimate se pãstreazã tari în 10 Scrisori cãtre… op.cit., p. 206 (C. vergeben. ªi ieu n‘am pretenþii – Bãicoianu, în jur de 1900), p. 209-211 violenþa scrisã ºi oferã o cuvenitã divine... ( Lepère, 1 nov. – 29 dec. 1899), p. mãsurã de a cuantifica demnitatea ªi mã amputãºi ºi tu! Sã vedem 388-389 (I. Sârbu, Viena, 3/15 dec. tânãrului profesor situat în disputã dacã ai atins cu scalpelul himi- 1899). moralã ºi eticã cu denigratorii sãi. cistului11 un mãdular esenþial. Dacã 7 Ioan Bogdan (1864-1919), istoric Caracterul ºi comportamentul sãu te-ai mulþãmit sã tai ceva degete, ºi filolog; profesor la Catedra de limbi impulsiv, perfect motivabile acum, nasuri ºi celelalte, calea-valea! slave a Facultãþii de Litere ºi Filosofie rãbufnesc mai mereu la adresa Fii sãnãtos ºi voinic ºi ai tãi a Universitãþii (1891-), slavist de foºtilor sãi dascãli, stârnind interes anvergurã continentalã. urmeze-þi bunul exemplu. 8 ºi admiraþie din partea multor colegi Deci, felicitãri pentru “sfintele A fost numit decan în noiembrie de breaslã, chiar neimplicaþi, dar sãrbãtori”. Iar lui Tocilescu opri-i- 1898. 9 Grigore Tocilescu (1850-1909), care îºi manifestã solidaritatea cu s’ar în gît chiºca conjugalã! Amin. istoric, arheolog, epigrafist ºi folclorist; “cavalerul pornit sã vindece rana Al tãu bun prieten profesor de istorie anticã ºi epigrafie care ne doare de multã N. Iorga (1881-), director al Muzeului Naþional vreme”…îndemnând, totodatã, la de Antichitãþi (1881-), diriguitor de curaj ºi la faptul cã “viitorimea va 1 Vezi detalii la Lucian Nastasã, publicaþii (“Revista pentru Istorie, judeca mult mai drept decât Generaþie ºi schimbare în istoriografia Arheologie ºi Istorie”, 1882-). ramoliþii de astãzi”.6 românã. Cluj-Napoca, PUC, 1999. 10 Mai corect: “Mit der Dummheit 2 Adina Berciu-Drãghicescu, kämpfen Götter selbst vergebens“, Fãrã sã întruchipeze un soi de Istoria Universitãþii din Bucureºti. vezi expresia la Friedrich Schiller, Die “Don Quijote” al clipei în evoluþia Documente (1864-1972). Bucureºti, Jungfrau von Orléans (1799), în cotidianã a învãþãmântului istoric 2008, p. 92, 97. tãlmãcire aproximatã: “Contra prostiei 3 Ilie E. Torouþiu, Studii ºi nu triumfã nici mãcar voinþa divinã”! în cadrul Facultãþii, tânãrul Nicolae 11 documente literare, vol. VII. Bucureºti, Petre Poni (1841-1925), chimist Iorga a îndrãznit, la numai 28 de 1936, p. 57, 59, 60, 63, 64, 66; vezi ºi ºi mineralog, profesor de chimie ani, sã se manifeste ca om ºi în Scrisori cãtre N. Iorga, vol. II. mineralã la Facultatea de ªtiinþe (1878- dascãl printr-o atitudine proprie Bucureºti, 1972, p. 347-349. ) ºi la cea de Medicinã (1878-) a “summei” sale de aptitudini ºi 4 “Anuarul Universitãþii din Universitãþii din Iaºi, preºedinte al capacitãþi, prefaþând, în chip Bucureºti pe anul ºcolar 1899-1900”. Academiei Române (1898-1901). premonitoriu, sinuozitatea devenirii sale în spaþiul ºi timpul culturii ºi civilizaþiei autohtone ºi universale.

Dragã Bogdane,7

Cum se poate sã crezi tu, om bãtrân, pãrinte de familie, decan,8 senator universitar, palavrele, directe sau indirecte, ale lui Tocilescu?9 Ieu te asigur cã minte, spuind cã are 35 de iscãlituri: de unde 35? Nu-þi faci ºi tu socoteala? ªi-apoi, dac’ar fi aºa? Înaintea mãsurilor disciplinare e judecata, ºi tu ºtii cine-o face. Cu cursurile ºi ce-aº fi spuind ieu de dînsul, nu ie nimic adevãrat 20 (ºi doar nu mi-e fricã s‘o spun la Încadrate din start în aºa- deosebire de europa. zece numitul douãmiism, Elena cîntece funerare, spaþiu privat e Vlãdãreanu ºi Domnica Drumea unul din cele mai prost-enervante sunt alãturi de Ruxandra Novac volume de poezie din ultimii ani. cele mai reprezentative figuri Ultimele feminine pentru ce a vrut sã Domnica Drumea is Not for însemne momentul douãmist. Nu sale neapãrat cele mai bune poete care zvâcniri au debutat în jurul anului 2000, ci, În primul rând, am luat-o de bunã repet, cele mai douãmiiste. Dacã ºi n-am cumpãrat cartea. Pe Novac pare c-ar fi renunþat la ale hyperliteratura.reea.net, în poezie, spre nenorocul poeziei de vremurile sale bune, volumul era foarte bunã calitate, o întreagã descãrcabil (în trei forme de format lume literarã somând-o la noi douãmiiºtilor audio!) ªi cum Librãria Universitãþii volume, Vlãdãreanu ºi Drumea s-a modernizat, am verificat citatele continuã sã ºocheze, dar tot spre pe fotoliu, cu telefonul în mânã. ghinionul poeziei. Stau mãrturie Preluându-i un titlu de poem, cele douã volume apãrute în 2009 textele Domnicãi Drumea pot intra la Cartea Româneascã: spaþiu fãrã probleme într-o categorie ce privat. a handbook, respectiv Not s-ar numi poezie micã – trãsãturã for sale. susþinutã ºi de timbrul vocii, tipic infantil. Aproape nimic nu lipseºte: Elena Vlãdãreanu, spaþiu Laurenþiu Malomfãlean de la rateuri de genul “mirosul tãu privat is not a book de puf de pui de gãinã [s.m.]”, la frustisme fracturiste (“Mã simt atît Elena Vlãdãreanu declara de tînãrã / deºi sînt cea mai undeva cã n-a fost un copil promiþãtor (“nu dau doi bani pe disperatã ºi / cea mai feroce traumatizat. Rezultatul e poezia sa viaþa mea. ºi în general nu-mi place mamã” – idem, fãrã titlu); de la nudã, purgatã, golitã de orice / ºi nu-mi doresc nimic. / doar un “fetiþa mea ºtie / ºtie sã numere / o substanþã. Nu vreau sã insinuez spaþiu în care sã mã aud / cum lacrimã, douã lacrimi, trei / patru” cã doar o copilãrie – sau inspir ºi expir. atât.” – spaþiu vital), (nu), la “cum sã-i cer / iertare / adolescenþã – “cu probleme” ar în a doua jumãtate a cãrþii discursul fetiþei mele / pentru fluturaºul / de putea produce poezie de bunã devine moralizator, eco-bio- plastic / pe care l-am izbit / de calitate, deºi... Dar asta e cu totul didactic, iar dozajul dintre perete pânã / s-a fãcut þãndãri / [...] altã discuþie. seriozitate ºi ironie pare / cum sã-i / explic / sub mine / se Ultimul volum al poetei, insesizabil: “În încheiere, vreau sã cascã / nouã etaje / sub mine / stã comercial pânã la mãduvã, ne îþi mulþumesc cã ai cumpãrat / fluturele / negru (þãndãri); în fine, prescrie spaþiul privat al unui eu vid. aceastã carte.” Pentru cã nu mã de la cliºee retorice în genul dacã E ca ºi cum autoarea ºi-ar face pot abþine, voi pãtrunde în jocul dragoste nu e, nimic nu e (“dacã publicitate, de parcã spaþiul sãu autoarei ºi voi rãspunde cu nu am dragoste / nimic nu am dacã intim n-ar fi decât un spaþiu media aceeaºi monedã: mulþumeºte-mi nu / am dragoste / nu sînt nimic / fãrã miez, dezvelit la modul c-am citit-o! nimic / nu / sînt” – fãrã titlu), pãnã statistic: “...eu am 27 de ani 1,57 Intenþionat sau nu, ºi faptul e la duioºii speriate ce strepezesc m 55 kg. el are 29 de ani 1,70 m / complet irelevant, aserþiunile poetei dinþii: “De ce îmi dau mereu 65 kg. o sã murim amândoi la 71,80 se bat cap în cap. Dacã primul lacrimile cînd mã uit la tine? / Tu de ani. dar avem / 9 ºanse din 100 motto al cãrþii sunã de-a dreptul eºti o fetiþã cuminte / un ºoricel cu sã murim anual pânã atunci, el din sincer (“poezia este în altã parte”), dinþi de lapte // Eu sînt o ranã vie / / cauza tutunului, eu din cauza ultima paginã se deschide cu un / cînd mã uit în globul tãu cancerului la sân. // [...] fac / sex dezarmant anunþ: “Aceasta este o transparent / vãd / viitorul cu ochii de 2,5 ori pe sãptãmânã. el, de 4,08 carte de literaturã”! De la Bedroom deschiºi / cum mã / fixeazã” (De ori...” (nu conteazã titlul). Cu toatã la Bathroom, trecând prin TV ce). Cu siguranþã, avem aici o doza de masochism asumat, Room ºi Kitchen, o carte de dragoste maternã purã, dar asemenea versuri au ºanse mici literaturã, cu citate din Jamie comunã, mai deloc “poeticã”. de supravieþuire, ºi poate tocmai Oliver... ªi cu foarte sugestivele Unele versuri ar fi putut fi spuse pe asta mizeazã: pe un happening desene purtând marca ºi firma lui de orice mamã: “pielea ta efemer, asemãnãtor unei reclame Dan Perjovschi. Din pãcate, pentru parfumatã e o minune / pãrul tãu pentru te miri ce firmã de sondaj cã tot nu le-am fãcut reclamã, s-ar ca mierea e o minune” (Sã te electoral, sau, mai rãu, similar în cuveni menþionat un lucru: cele 33 învãþ); sau “aºtept doar sã te vãd / fond unui termen de valabilitate de ilustraþii minimal(ist)e nu în clasa plinã / de copii / cum vii inscripþionat aiurea, pe un produs salveazã volumul. spre mine / cu obrajii tãi rotunzi / ºi oricum expirat. În orice caz, nu degust mi te strecori în braþe / ca un pui / Dupã un început destul de experimentele, prefer poezia. Spre (continuare în pag. 54) 21 De la geometria intimistã a limbã în alta, ci dintr-un tãrâm în istoria aºteaptã trenul pe linia spaþiilor, regenerate la nesfârºit, altul; sunt rãstãlmãciri între straturi moartã»). pânã la reflectarea perfectã a consubstanþiale ale fiinþei, cãlãtorie Cea de-a doua parte a seriei de acesteia în prezentarea graficã spre «soarele intern» ai cãrui lãstari poeme, dedicatã figurii lui Ulysse, (semnatã Savina Tarsitano), genereazã mult-dorita «luminã a «cresteazã somnolenþa sim- cartea lui Dinu Flãmând, apãrutã somnului». «Ceva se apropie din þurilor», intensificând rãtãcirea, în 2010 la editura Brumar, prezintã afarã, venind lãuntric/ ªi se lipeºte versul, incisiv la nivelul imaginii ºi un itinerariu poetic din Europa pânã fãrã sã ne atingã/ iar piatra ochiului la cel lingvistic, alternând cu peste ocean, în golfurile braziliene. devine lichidã», transformându-se langoarea chemãrilor obsedante Mãrturisirile iniþiale ale poetului în marea care uneºte toate ale inefabilului. Poemele «Faleze» dezvãluie traseul fizic, transfigurat þinuturile imaginare ale minþii contureazã, in stilul «Umbrelor», emoþional în poemele care introspecþia imposibilã, dar tentatã construiesc aceastã carte – în permanenþã: «se rotesc document al efemerului. Inten- unsprezece pãsãri deasupra mãrii/ sitatea senzorialã a poemelor iar din centrul zborului o spiralã/ mediteraneene ºi a celor braziliene, Umbre coboarã direct în suflet». Dupã precum ºi dedicarea unei întregi evocarea stolurilor de pãsãri în serii poetice lui Ulysse confirmã derivã deasupra valurilor, «marea traiectoria în derivã a subiectului ºi faleze atinge linia inimii», iar mintea în cãutarea mãtcii. Tehnica de plecatã „pe munþi de apã” este navigare este una strãveche – rãvãºitã de imaginile senzoriale ale cabotajul, înaintarea emoþionalã, Transilvaniei, conducând-o spre dublatã ideatic (de presimþirea unei concluzia «locuim cu toþii plecaþi de întregi tradiþii mito-poetice), de-a acasã/ ºi revenim cum se bolteºte lungul þãrmului ale cãrui minuni cerul deasupra apei». «Demenþa poetul le întrezãreºte, le atinge cu de spaþiu deasupra mãrii» ºi dificultate, dar în care nu se poate «lapsusul de timp devenit planare» integra total. Istoria, sublimatã în coboarã fiinþa mai adânc în spaþiul exotic al Braziliei, respirând aceastã nebuloasã cãlãtorie apoi nefiltratã prin vocile marilor ei iniþiaticã din care nu lipsesc însã, poeþi, este cea care, în locurile de Elena Butuºinã de câteva ori, exemplele de meta- popas ale subiectului în miºcare, textualitate ºi de aluzie politicã. submineazã orice încercare de Tensiunea interioritate- înrãdãcinare. Existã origini, la fel exterioritate («marea vorbeºte sã cum existã nostalgii iremediabile, creatoare. Exacerbate emoþional, aducã tãcerea/ cerul tace ºi dar rãdãcinile sunt eterale, pânã la atingerea unei intimitãþi cheamã limbajul/ omul moare asemeni brizei mediteraneene sau latent erotice, aceste puncte de încet/ tãcând ºi vorbind cu oceanice. oprire temporarã sunt locurile unde ambele») nu se estompeazã decât Laitmotive ale discursului sacrificiul suprem al individualitãþii o datã cu cele Trei Poeme poetic, umbrele sunt interioare, poetice se înfãptuieºte – anihilarea Braziliene. În Brazilia, unde istoria ranforsate diafan de oasele orfice fiinþei dintr-un preaplin insuportabil mocneºte sub fiecare casã ca un ale unei tradiþii uitate, «ºiroind din al sensibilului de nepãtruns. altar ascuns, poetul vrea sã afle pliurile memoriei». Actul poetic În faþa unei astfel de construcþii ce submineazã poezia ºi ce o ajutã devine astfel «o joacã a apei cu ideatice, efortul de interpretare este sã supravieþuiascã. Drept focul”, «opintealã a incomuni- subminat de poezia emoþiei ºi a rãspuns, mintea sa «devine cabilului», «elan al stingerii». metaforelor neîntrerupte care imaginaþia, însã atât de concretã». Umbrele sunt fãpturile unei structureazã ciclul de poeme, atât Poeþii Braziliei, neatinºi de imposibile întâlniri cu sine ºi cu la nivelul central al versului liber, «transpiraþia de eu auctorial», celãlalt, intuiþiile unui trecut comun cât ºi la nivelul organizãrii subtile reuºesc, prin dans, sã atingã «pe ºi ale unui viitor de neatins : «toatã a scriiturii. «E un continuu elan de dinlãuntru porii vibratili ai iubirea mea fãrã loc în tine/ nu e ezitãri ºi subînþelesuri/ ca ºi cum sufletului». Revelaþia finalã decât umbra mea spre tine». totul ar fi fost precedat de ceva ce surprinde poetul afirmându-ºi Faleza, semnul acestui prezent existã doar cât / sã anunþe altceva neputinþa de a mai «potrivi trei întors pe dos, senzual ºi mortuar, / dar ºtergând/ spre a face inutil cuvinte simple / în tocmai acele trei este o limita solar-acvaticã. drumul sensului». Un astfel de goluri simple ce le aºteaptã / în Aceasta reprezintã pragul unde proiect are însã în fundal o tradiþie sufletul ipoteticului cititor». Dinu «gesturile unor cuvinte nu se lasã culturalã asimilatã ºi transfiguratã Flãmând nu a uitat nicicând afarã trase» ºi unde eul poetic subiectiv, marcatã temporal doar meºteºugul potrivirii vorbelor, iar încearcã «sã pãcãleascã indi- de prãpãstiile istoriei recente a þãrii colecþia de faþã este un experiment cibilul», citind invers întrebãrile. de origine («Craii se-mprãºtiaserã/ al muzicalitãþii sublimate, precum Traducerile succesive ale acestor la Arnoteni stãteau în gazdã ºi al perfectei armonii între 22 întrebãri nesfârºite nu sunt dintr-o tovarãºii/ proletarii luau troleibuzul/ structura internã ºi formã. Argument Înainte de a vedea care din cele S-a stârnit din senin o polemicã douã ipoteze este mai aproape de despre numele oraºului nostru. realitatea istoricã, trebuie subliniat Cum sã-i zicem: Cluj, ca înainte faptul cã toponimul cu rezonanþã de 1974, sau Cluj-Napoca, cum De la latinã Clus din documentele este cunoscut de generaþiile secolelor XII-XIII este unic în nãscute dupã 1974? E vorba Transilvania ºi evident nu este de despre varianta oficialã, altfel, Napoca origine localã, tocmai datoritã fiecare îi spune cum vrea. Aºa faptului cã numele antic al Clujului cum pentru unii dintre noi, dupã 20 era Napoca. Pe de altã parte, în de ani strada Ferdinand e tot Doja, la Clus ºi Dacia romanã, majoritatea numelor Eroilor e tot Petru Groza, 22 de localitãþi (ca Napoca sau Decembrie e tot Lenin, în pofida Potaissa, de exemplu) erau de conotaþiilor politice negative ale Cluj- sorginte dacicã, or Clus nu are cu unor nume. O revenire oficialã la certitudine o asemenea filiaþie. În forma dinainte de 1974, chiar dacã concluzie, Clus a fost adus s-ar justifica într-un fel sau altul, ar Napoca cândva înainte de 1179 în fi nepracticã, costisitoare ºi ar Transilvania ºi este de origine tulbura din nou echilibrul emoþional latinã, fiind exclus ºi ca o denumire al comunitãþii, dând apã la moarã latinã sã fi fost acordatã unui loc unor forþe politice care ºi-au cam din zonã de cãtre vorbitori de pierdut obiectul muncii. Totuºi, din germanã, sau maghiarã, cum erau respect pentru oamenii de bunã- noii veniþi. credinþã, istoricii, întotdeauna Întradevãr în Imperiul Roman chemaþi sã argumenteze sau sã târziu de Apus, în secolele IV-V, invalideze asemenea iniþiative, în latina târzie ºi toponimia trebuie sã lãmureascã opinia aferentã, este cunoscut termenul publicã în mod onest, furnizând de clausura, o fortificaþie cu val de informaþiile ºtiinþifice existente, fãrã pãmânt ºi ºanþ ce bara o sã încerce influenþarea pãrerii celor trecãtoare îngustã din munþi (este care citesc. Noi abordãm în atestatã, de exemplu, clausura rândurile ce urmeazã doar unele Coriolan Horaþiu Opreanu Alpium, în zona Sloveniei de aspecte ale chestiunii, lãsând astãzi, sau în nordul Africii, în cititorilor libertatea de a-ºi forma Tripolitania, unde sunt atestate 12 singuri o opinie. Am intervenit însã clausurae). De aici, s-au nãscut în în aceastã discuþie din con- unui castrum Clus, dateazã din toatã zona vorbitorilor de romanicã vingerea cã omul de rând are 1213. Numele Clus este însã mai din regiunile montane din Occident, dreptul la informare corectã. vechi, având în vedere forma toponime, unele pãstrate pânã adjectivalã Clusiensis utilizatã în astãzi: Les Cluses în Pirineii Dintre istoricii ºi filologii care au legãturã cu apariþia comitatului Occidentali, La Cluse în Savoia încercat sã desluºeascã originea care avea, foarte probabil, ca Superioarã, Val Clusa în Dolomiþi, numelui Clujului este evident cã reºedinþã localitatea Clus, în trecãtoarea Clausa (devenitã cel mai doct a fost Nicolae documente din 1179 ºi 1199. Chiusa) în Piemont ºi multe altele. Drãganu, chiar dacã a preferat în Evident anul 1179 are rolul de O asemenea evoluþie lingvisticã final o ipotezã greu de demonstrat. terminus ante quem, aºezarea, sau este exclusã în Transilvania, nu De la el au preluat idei ºi informaþii cetatea Clus fiind anterioarã doar datoritã absenþei acestor mulþi urmaºi. Nicolae Drãganu, în acestei date. Aceastã localitate a toponime în regiunile montane, ci lucrarea sa din 1933, Românii în fost amplasatã de cãtre unii istorici mai ales datoritã faptului cã la noi secolele IX-XIV pe baza toponimiei ca M. Rusu, ªt. Pascu, P. Iambor, evoluþia latinei târzii din Imperiu nu ºi onomasticei, fãcea observaþia ªt. Matei pe platoul înalt de la Cluj- s-a mai produs, Dacia rãmânând cã cel mai vechi nume de localitate Mãnãºtur, unde cercetãrile în afara Imperiului dupã anul 271, din nord-vestul Transilvaniei este arheologice ale ultimilor doi au iar armata romanã ºi lucrãrile ei de Cluj. El a întocmit un inventar al identificat o cetate cu val de fortificare dispãruserã din peisajul formelor ºi variantelor în care apare pãmânt ale cãrei începuturi sunt cotidian nord-dunãrean. În secolul menþionat în documentele medie- din secolul X. Alþii, ca P. VI, în nordul Italiei ºi Slovenia aflate vale timpurii numele oraºului, Niedermeier, K. Horedt, Al. sub stãpânirea regatului ostrogot utilizând surse istoriografice Madgearu au fost de pãrere cã al lui Theodoric sunt atestate bogate, ca, de exemplu, studiul acest castrum Clus ar trebui clusurae, evident din mai vechiul monografic din 1904 al lui Márki S. identificat cu aºa numita „cetate clausura. Din clusura s-a nãscut despre Cluj. Fãrã a intra în toate veche” (Ovár), situatã în zona clusa, o fortificaþie situatã într-un aceste detalii, trebuie sã reþinem cã Muzeului Naþional de Istorie a loc de trecere strategic (=clusura), prima menþiune documentarã a Transilvaniei din actualul oraº. iar apoi termenul s-a perpetuat în 23 latina medievalã. Cuvântul anticul Clusium a devenit actualul XI pãstratã în Biblioteca Vaticana, clausura a rãmas pânã astãzi în Chiusi. Aºa cum observase ºi N. Chronicon Coenobii Sancti limba spaniolã cu sensul de Drãganu, aceasta este dovada cã Michaelis de Clusa, scrisã de un „închidere”. Dar, aºa cum arãta numele Cluj n-a evoluat în limba cãlugãr Gulielm, cã mãnãstirea Márki S., nici clusa ºi clausura din românã, transformându-se odatã benedictinã a fost întemeiatã în latina medievalã nu se utilizau în- cu limba, dintr-un latinesc antic 966, sau între 999 ºi 1003 (C. tre 1211 ºi 1252 în Transilvania, local clusa, deoarece grupul cl- ar Lauranson-Rosaz, L’Auvergne et documentele folosind termenul fi dat chi-, adicã Chiusa, la fel ca în ses marges (Velay, Gevandan) du latin de indagines (ung. „gyepü”, limba italianã (sau che- dupã VIIIe au XI e siècle. La fin du monde rom. „prisãci”). Evident cã odatã cu modelul transformãrii unui cuvânt antique ?, Le Puy-en Velay, 1987, trecerea secolelor ºi a modificãrilor din aceeaºi familie, lat. clavis > cap. 3). Locul se numea, cum se politice ºi social-religioase ºi rom. „cheie”; ital. „chiave”, sau “a vede, Clusa, iar astãzi satul se înþelesul iniþial din secolele IV-V a închide” ºi “chiudere” ). Aºadar, numeºte Chiusa di San Michele. evoluat. Între secolele X-XII, limba românã era deja formatã În fine, pentru a putea ajunge la perioada care ne intereseazã în atunci când a luat contact cu acest explicaþia promisã la începutul acest context, în special în zona nume latin. La noi în zona montanã, acestor rânduri, trebuie sã vedem de contact dintre romanicã ºi locurile înguste de trecere se dacã aceastã situaþie s-a rãspân- germanicã, se constatã o numesc „chei”. „Klausen” este un dit ºi dincolo de regiunea din nordul importantã îmbogãþire a sensului plural în germanã, având mai multe Italiei la care ne-am referit. Un termenului. Astfel, în Tirolul de Sud sensuri ca: „pustnici”, sau „schit”, exemplu edificator existã în (provincia Bolzano) existã orãºelul „prãpastie”, sau „trecãtoare în orãºelul Bad Gandersheim din Klausen, sau Chiusa în italianã. El munþi”, dar ºi „chiliile unei Saxonia Inferioarã. Aici, într-un sat este dominat pe un pisc din mãnãstiri”. De aici, în latina din apropiere, este atestatã o apropiere de o veche mãnãstire medievalã clusa a primit ºi mãnãstire benedictinã încã din fortificatã, mãnãstirea Säben sensul de „chilii de mãnãstire”, secolul IX. Apoi, în 1127, Agnes, (Sabiona în antichitatea târzie). O sau, prin extensie, de „mãnãstire”, abatesa de Gandersheim, nepoata diplomã a împãratului Konrad II din claustrum. Începând cu secolul X împãratului Henric IV, întemeiazã 1027 se referã la: „Clusa sub termenul claustrum se impune o mãnãstire benedictinã de Sabione sita” (Monumentorum pentru a denumi construcþia cu cãlugãriþe ºi începe construirea Boicorum, Bayerische Akademie patru laturi închise în jurul unei unei basilici cu trei nave, terminatã der Wissenschaften. Kommission curþi. În Vita Eigilis a lui Candidus, în 1159. Din 1134, mãnãstirea für Bayerische Landesgeschichte, din jurul anului 8oo se spune : devine una de cãlugãri benedictini. 1831, vol. 29, p. 20, CCCXXVIII). claustrum monasterii ex novo Dar cel mai semnificativ element Sabiona era sediu episcopal din construere ºi edificatio claustri legat de acest episod este faptul secolul VI, o fortãreaþã pe o (B. Brenk, Zum Problem der cã aceastã mãnãstire benedictinã stâncã, unde se instalase apoi o Vierflügelanlage (claustrum) in se numea Clus (H. Goetting, mãnãstire benedictinã de frühcristlich-frühmittelalterlichen Germania Sacra. Die Bistümer der cãlugãriþe (care fiinþeazã ºi astãzi Klöstern, în B. Brenk, Die Kirchenprovinz Mainz. Das cu hramul Sfintei Fecioare) care Christianisierung der spät- Bistum Hildesheim, Berlin-New trãiau dupã regulile Sf Benedict de römischen Welt, Wiesbaden, York, 1974, p. 167-301). Primul Nursia. Cercetãrile arheologice au 2003, p. 161-169). Ambiguitatea document care atestã noua descoperit o necropolã ºi o între sensul topografic iniþial ºi cel mãnãstire situatã la circa 2 km bisericã ale populaþiei romanice religios ulterior s-a nãscut, nord-vest de Gandersheim, datat care dureazã din prima jumãtate a probabil, ºi datoritã amplasãrii în 17 iunie 1127, relateazã despre secolului V pânã în a doua mãnãstirilor în asemenea locuri „novum monasterium [in] loco cui jumãtate a secolului VII, când ajung muntoase, greu accesibile. Dacã antiquitas „Clusa” vocabulum sub dominaþia rãzboinicilor ne gândim la cele mai cunoscute indidit” (H. Goetting, Germania bavarezi (H. Dopsch, Zum Anteil mãnãstiri întemeiate de însuºi Sacra. Die Bistümer der der Romanen und ihre Kultur an San Benedetto în Italia încã din Kirchenprovinz Mainz. Das der Stammesbildung der secolul VI, cea de la Subiaco ºi Bistum Hildesheim, Berlin-New Bajuwaren, în Die Bajuwaren. Von cea de la Monte Cassino, ele se York, 1974, p. 189). Aºadar, Clusa Severin bis Tassilo 488-788, 1988, aflã în poziþii strategice perfecte era un toponim local mai vechi, de p. 52 ( 47-54)). Aºezarea de la (B. Brenk, Benedikt und das la care mãnãstirea s-a numit poalele mãnãstirii se numea în Problem des Klosterbaukunst Clusa, începând cu documentul 1027 Clusa. De aici provine vor den Jahre 1000, în B. Brenk, datat în 1129 (monasterium de numele dat de locuitorii de limbã Die Christianisierung der Clusa). Spre deosebire însã de germanicã, deveniþi stãpânitorii spätrömischen Welt, Wiesbaden, zona Alpilor, unde latina târzie era regiunii, de Klausen, câtã vreme 2003, p. 150-160). Un alt exemplu limba populaþiei locale, în Saxonia, vorbitorii de romanicã o edificator este Sacra di San situatã în afara Imperiului Roman, transformaserã în Chiusa. Michele, o mãnãstire benedictinã latina nu se vorbise niciodatã, Aceeaºi regulã foneticã a din Piemont. Despre ea ºtim dintr- pentru ca un toponim sã poatã 24 funcþionat ºi în Toscana, unde o cronicã de la sfârºitul secolului avea un asemenea nume. Întemeietorii mãnãstirii Clus semnul întrebãrii de cãtre unii interpretacje, Rzeszow, 2008, p. sosiserã de la mãnãstirea specialiºti (Jakó Z.), fiind vorba de 213, Ryc. 89). Dacã în documentul benedictinã Corvey (H. G. o tradiþie ce nu pare sã se din 1222 al papei Honorius al III- Stephan, Studien zur confirme. Cea mai probabilã lea, care confirmã privilegiile Siedlungsentwicklung von Stadt perioadã a instalãrii benedictinilor mãnãstirii, este menþionatã und Reichskloster Corvey, la Cluj-Mãnãºtur este mijlocul mãnãstirea Clus cu hramul Sfintei Neumünster, 2000). În unele secolului XII. Identitatea dintre Fecioare, cum putem interpreta documente din secolele XIII-XIV ordinul cãlugãresc ºi aceeaºi menþionarea la 1213 a unui mãnãstirea apare însã ºi cu perioadã pentru mãnãstirile de la castrum Clus ? Este vorba tot denumirea ”de Inclusa”, „ad Bad Gandersheim din Saxonia despre Cluj-Mãnãºtur, sau despre Inclusam”, „in Inclusa” (H. Inferioarã ºi cea de la Cluj- aºezarea nouã de pe teritoriul Goetting, Germania Sacra. Die Mãnãºtur ne face sã credem cã ar actualului oraº, acel „Ovár”? Alte Bistümer der Kirchenprovinz fi posibil ca din aceastã regiune sã documente papale, din 1232 ºi Mainz. Das Bistum Hildesheim, fi sosit benedictinii care au adus cu 1235, menþioneazã din nou Berlin-New York, 1974, p. 190). ei ºi numele mãnãstirii din mãnãstirea benedictinã cu numele Sub numele de „inclusa” erau Saxonia, Clus, deºi nu se poate de Clusa. Un document din 1263 cunoscute în secolele IX-XI femei exclude nici o altã origine, cum ar numeºte mãnãstirea, pentru prima credincioase, retrase în afara fi Tirolul de Sud pe care l-am oarã, Colosmonostra. Totuºi, un localitãþilor, ce trãiau o viaþã izolatã amintit, sau chiar mãnãstirea document din 1299 mai faþã de lumea exterioarã. Ele erau, Corvey, cea mai veche din pomeneºte un „abbate monasterii ca ºi pustnicii ºi eremiþii, extrem de Westfalia (822), care a avut o gloriosissime virginis Marie de respectate. Claustrarea fanaticã importantã activitate misionarã în Clus”. Primul document care se caracteriza regulile monastice ale nordul ºi estul Europei (G. referã sigur la oraº, Kulusuar, secolului XII, celibatul clerului fiind Isenberg, Die Entwicklung des dateazã cam din aceeaºi vreme, impus definitiv în 1148 (J. A. Reichskloster Corvey in seinem 1270-1272. Acum este evident cã McNamara, The Herrenfrage: the engeren Raumbezügen von der numele nou trebuia sã facã restructuring of the gender system Gründung bis zur Säkularisation, distincþia între mãnãstire ºi oraºul 1050-1150, în Clare A. Lees (ed.), în Interdisziplinäre Beiträge zur nou creat. Prima cetate a Clujului, Medieval masculinities. Regarding Siedlungsarchäologie. „Ovár”, a fost ridicatã aºadar cu men in the Middle Ages, Gedenkschrift für Walter Janssen ceva înainte de 1213, sau pânã în Minneapolis-London, 1994, p. 18- (Hrsg. P. Ettel, R. Friederich, W. 1263. În 1241, la marea invazie 21 (3-30)). Cum cronicarul Schier), Leidorf, 2002, p. 193-198) tãtarã, o cronicã aminteºte cã la mãnãstirii Clus, Henricus Bodo, Sãpãturile arheologice de la Cluj- castrul Clusa tãtarii au ucis un pomeneºte precedente creºtine în Mãnãºtur au descoperit pe platou numãr mare de unguri. Ar putea fi zonã încã din secolul IX, nici o un cimitir datat între sfârºitul deja vorba despre oraº, fãrã a fi asemenea posibilitate nu poate fi secolului XI ºi mijlocul secolului XII, însã siguri. Este foarte probabil cã exclusã pentru a explica existenþa unde prezenþa scheletelor femeilor o vreme cele douã, mãnãstirea ºi acestui toponim latin „din vechime” ºi copiilor exclud relaþia sa cu noua cetate au purtat acelaºi în Saxonia. Interesant de remarcat mãnãstirea. De asemenea, s-au nume, Clus. Coloniºtii care l-au cã în limba românã „închis” provine descoperit fragmente de ziduri întemeiat, au decis sã-l aºeze într- din „inclusa”, iar în italianã „chiuso” masive paralele, care proveneau, un colþ al fostului oraº roman, ale din „clusa”. foarte probabil, de la o primã cãrui ziduri de incintã trebuie sã fi Credem cã am reuºit sã basilicã romanicã, cu trei nave, la fost încã, cel puþin parþial, în demonstrãm cã numele Clus în fel ca la Bad Gandersheim. Deºi picioare (în castrul de la Turda o secolele X-XII era legat de nu s-a putut ajunge la o datare poartã romanã exista încã în mãnãstirile benedictine. De aceea, precisã, s-a stabilit cã edificiul a secolul XVII, iar poarta, ni se pare firesc sã considerãm ca fost distrus destul de timpuriu. bastioanele ºi o parte din zidul în foarte probabilã, soluþia ca Zidurile fortificaþiei de piatrã care opus quadratum al castrului legiunii reºedinþa de comitat cu numele apãrau platoul par sã fi fost ridicate de la Apulum, au fost refolosite în Clus atestatã înainte de 1179 sã abia spre sfârºitul secolului XIII, secolul XVIII de austrieci). Au ales fie legatã de sosirea cãlugãrilor ceea ce face mai plauzibilã acel colþ, probabil pentru cã era benedictini pe platoul de la Cluj- datarea pe care am propus-o. situat în dreptul Dealului Cetãþuia Mãnãºtur. Mãnãstirea benedictinã Aceeaºi situaþie a fost constatatã (care trebuie sã fi fost mult mai este atestatã sigur într-un ºi în cazul cunoscutei mãnãstiri aproape de malul stâng al document din 1222 cu numele benedictine de la Tyniec, lângã Someºului). Astfel, cetatea putea Clus, relatând neînþelegerile Cracovia. Acolo, zidurile de incintã controla perfect drumul ce trecea benedictinilor cu episcopul de Alba care închid platoul spre malul râului pe malul drept al Someºului, la Iulia, care, cu ceva vreme înainte Vistula au fost ridicate spre micã distanþã de ziduri, cam pe le-ar fi chiar dãrâmat mãnãstirea. sfârºitul secolului XIII ºi începutul traseul strãzii G. Bariþiu de astãzi. Autenticitatea documentului din secolului XIV (M. Bober, Deci, cel mai târziu pe la 1260 anii 1077-1095 care menþioneazã Architektura przedromanska i din Clus se nãscuse forma Colos, mãnãstirea a fost pusã sub romanska w Krakowie. Badania i sau Culus, transformatã prin 25 regulile fonetice ale limbii maghiare. de romanicã. Oricum, la noi, în sale încã impresionante ºi Pronunþia lui Clus trebuie sã fi fost secolul XII slavii erau de mult utilizabile (dar anonime) s-a nãscut Cluº (Klu• atestat la 1478) încã asimilaþi. Ei au dat cuvântul cetatea Clus, întemeiatã de nou- înainte. Numele în limba românã, „kljuè”=”cheie” (preluat din roma- veniþi. Aceastã cetate a evoluat Cluº> Klu•>Cluj, provine direct nicã) limbii maghiare sub forma pânã la oraºul actual fãrã nici o din forma Clus, utilizatã în secolul „kulcs”, cândva prin secolul X. întrerupere de locuire. Adãugarea XII ºi pânã spre mijlocul secolului Este clar, aºadar, cã nici în numelui antic dispãrut Napoca XIII, cu precãdere pentru mãnã- maghiarã, nici în românã Kolosvár (recuperat din inscripþiile romane stirea benedictinã de la Cluj- ºi Cluj nu au evoluat din slavã. gãsite) la numele utilizat din secolul Mãnãºtur. În aceastã zonã exista, Aºadar, numele Cluj este româ- XIII pânã astãzi, subliniazã, în probabil, o comunitate româ- nesc, cum am demonstrat, fiind opinia noastrã, lipsa de continuitate neascã compactã, care, cândva în derivat direct din numele dintre cele douã aºezãri prima jumãtate a secolului XIII, a mãnãstirii Clus de la Cluj- suprapuse, la fel ca ºi în cazul ajuns sã pronunþe numele Mãnãºtur. similar Drobeta-Turnu Severin. mãnãstirii sub forma Cluj. De altfel, Castrum Clus a fost întemeiat satul Mãnãºtur din jurul platoului Încheiere deasupra fostei Napoca doar din mãnãstirii a fost pânã acum 30 de Prin urmare, Cluj, sau Cluj- motive practice ºi strategice. ani, când a fost distrus intenþionat Napoca?Putem spune cu Cunoscând ºi acceptând toate de cãtre regimul comunist, un sat siguranþã cã numele oraºului antic aceste realitãþi, forma actualã, Cluj- total românesc, chiar dacã primul Napoca nu s-a perpetuat dupã Napoca poate fi menþinutã în document care menþioneazã o pãrãsirea Daciei din anul 271. Mult continuare. A-i cãuta însã justificãri “uliþã româneascã” în Mãnãºtur mai târziu, în secolul XIII, pe ruinele istorice false este inutil ºi pãgubos. este abia din 1461. Forma în limba maghiarã Kulusuar, Kuluswar> Kolozsvár, a apãrut puþin mai târziu, dar înainte de 1270, când este atestatã documentar, însã cu referire directã la oraºul nou creat. Denumirea germanã Clusenburg este atestatã prima oarã la 1348 ºi se referã evident la oraºul lãrgit, iar la 1453 este cunoscutã forma Klausenburg. Sigur cã ºi aceste forme sunt mai timpurii decât anul atestãrii ºi cuvintele Clusen, Klausen vin tot de la mãnãstirea Clus, aºa cum am vãzut cã s-a întâmplat ºi în cazul satului Klausen din Tirolul de Sud. În concluzie, nici N. Drãganu, nici ªt. Pascu n-au avut dreptate, preferând sã susþinã ideea cã toponimul Cluj vine din an- troponimul slav Klus, hipocoristic al lui Nicolaus. El nu este slav ºi nici împrumutat din maghiarã, pentru cã, în aceastã ultimã ipotezã, ar fi trebuit sã dea în românã Coloºoara, aºa cum s-a constatat încã de multã vreme. În limbile slave clusura din latina secolului VI a fost preluatã direct în „Klisura” (defileul Dunãrii ºi localitate în Serbia, lângã Niš). În Croaþia tot din clusura, sau clusa în defileul stâncos al râului Krka, avem cetatea medievalã Kljuèica ºi în apropiere satul Kljuè. Fenomenul s-a petrecut cândva în secolele VII-VIII, dupã stabilirea slavilor la sudul Dunãrii ºi contactul 26 lor cu localnicii din Balcani, vorbitori Alunecam pe ºoseaua netedã rece. Cei de lângã mine cereau ºi ca pe o pernã de apã. Prin geamul ei nerãbdãtori apã proaspãtã, autocarului zãream din când în cãnile au început sã circule sus- când lumini rãspândite pe dealurile jos-sus, iar noi, însetaþii, o beam stâncoase. Erau corturile Oraºul încet, cu înghiþituri mici, ca sã ne beduinilor. În jurul lor, se agitau, putem bucura îndelung de ea. Aºa înghesuindu-se unele într-altele, era acum…Aºa o fi fost ºi atunci? niºte oi stranii, cu urechile mari ca pierdut– evantaiele, pe care ºi le miºcau Puþinã istorie precum pendulele unor ceasornice atârnate de cerul înstelat. Cãmilele Petra Petra, micul orãºel din Iordania, se profilau în lumina roºieticã a în care am ajuns când întunericul apusului pe linia orizontului ca niºte ascunsese crestele golaºe ale fantome. Înserarea se lãsa brusc munþilor, este aºezat pe un relief ºi era noapte, noapte, când am contorsionat. Parcã cineva ar fi intrat în Petra. Nerãbdarea de a frãmântat pãmântul cu picioarele, pune în sfârºit piciorul pe pãmântul lãsându-l apoi aºa neterminat, despre care citisem atât nu ne mai uitat. Poteci abrupte, vãi fãrã apã dãdea pace. (interesantã etimologia cuvântului românesc vad ! El vine din latinã - Moise sau Musa vadum, dar etimonul originar este din arabã, unde Wadi înseamnã Prima oprire am fãcut-o la vale fãrã apã ), stânci ascuþite Izvorul lui Moise, sau cum îi zic Doina Cetea peste care s-au construit case, arabii, respectând tradiþia biblicã, apoi pensiuni ºi hoteluri, s-au sãdit Wadi Musa (Valea lui Moise). O pomi ºi flori. La numai câþiva clãdire nouã, modern luminatã, kilometri de localitate, care începe ascunde între pereþii de beton, ne apã sã bem ! Pentru ce ne-ai sã-ºi dobândeascã statut de stânca din care þâºneºte un ºuvoi scos din Egipt, ca sã ne faci sã importantã staþiune turisticã, se puternic de apã. Emoþia a pus murim de sete aici, cu copiii ºi cu aflã oraºul pierdut. brusc stãpânire pe mine în clipa în turmele noastre?» ªi Domnul i-a Fondat de populaþiile nabateene, care am încercat sã-mi imaginez zis lui Moise: «…tu vei lovi stânca venite din Peninsula Arabicã prin scena dramaticã petrecutã chiar în ºi va þâºni apã din ea ºi poporul va secolul IV î. Hr., Petra devine acest loc cu mai multe mii de ani bea. » “ (Exodul, 17). În jurul meu capitala regatului nabateean trei în urmã. În lungul drum dinspre dispãruserã pereþii clãdirii, lumina sute de ani mai târziu. Comercianþi Egipt spre Þara Fãgãduinþei, Moise electricã, scãrile metalice care abili, nabateenii îºi duc caravanele ºi triburile conduse de el s-au oprit duceau la izvor. Era întuneric ºi pânã în îndepãrtata Chinã, iar printre acele stânci, rupþi de auzeam doar glasurile celor care relaþiile cu Imperiul roman sunt la obosealã ºi însetaþi. “Ei au zis: «Dã- coborâserã ºi care lãudau apa ordinea zilei. Câºtigã bine ºi construiesc cu pricepere în oraºul- capitalã. Astfel încât, în secolul I d.Hr., când legiunile lui Traian ocupã Petra, gãsesc aici un spaþiu înflo- ritor, cu construcþii uriaºe ºi mo- numente impunãtoare. Anexat provinciei Arabia, oraºul decade, iar cutremurele successive terminã ceea ce cuceritorii începuserã. Ultimul mare seism din anul 747 îi determinã pe locui- tori sã pãrãseascã oraºul altãdatã înfloritor. ªi aºa începe lunga agonie a ceea ce mai rãmãsese din magnificele monumente nabateene. Istoria mai zvâcneºte o datã în secolul XII, când apar cruciaþii. Dar ºi ei sunt învinºi de celebrul Saladin ºi din acest moment Petra dispare din istorie. A trebuit sã treaca 700 de ani ca sã se vorbeascã din nou de ea. Ca într-un veritabil roman poliþist, 27 predominând rozul în toate nuanþele sale, parcã ºlefuite sau arse în cuptoare uriaºe de fãcut sticla. De cum atingeai cu mâna pereþii verticali, o senzaþie stranie te cuprindea, ca ºi cum te-ai fi aflat în faþa unei ferestre uriaºe, decoratã pe partea ta cu vitralii în cele mai rafinate culori, care nu fac altceva dacât sã te împiedice sã vezi ce este dincolo de ea; ºi de unde te simþeai fixat de sute de priviri întrebãtoare. Un loc misterios, cãruia nu ai voie sã-i tulburi singurãtatea, aºa cum fãceau cu inconºtientã nonºalanþã cohortele de turiºti. Aº fi dorit sã rãmân singurã acolo, sã încerc sã ascult ºi sã vãd ce se petrece dincolo de peretele translucid… Aceastã senzaþie m-a urmãrit tot timpul petrecut între pereþii nãscuþi ºi ºlefuiþi într-un timp fãrã timp. ªi tot la fel am simþit în momentul când am ieºit brusc din Siq ºi am ajuns în faþa celei mai fascinante construcþiii a Petrei, botezatã de arheologi Tezaurul.

Tezaurul ºi îngerii sãi

Evident, nu a fost niciodatã acolo un tezaur, ci doar imaginaþia descoperitorilor, care la vederea uriaºei urne de piatrã, aflatã în vârful monumentului, la aproape 100 de metri înãlþime, au sperat sã gãseascã o comoarã. Era doar un mormânt. Dar ce mormânt ! Îl în 1812, exploratorul ºi decât considerã istoricii? cunoºteam din emisiunile orientalistul elveþian J.L. televizate ca pe o emblemã a Burckhardt, excelent cunoscãtor Un culoar al timpului de 2 Petrei. Îl cunoºteam aºa cum îi poþi al limbii ºi culturii arabe, deghizat kilometri cunoaºte dintr-o poveste pe Zâna în pelerin musulman, reuºeºte sã Zânelor sau pe Fãt Frumos. ajungã în oraºul pierdut, locuit Dimineaþa devreme, înainte ca Vederea lui depãºea ceea ce acum de beduini, ºi vede cu ochii soarele sã-ºi arate puterile ºi ca ºtiam ºi vãzusem. În peretele sãi ceea ce citise prin cãrþi. Vestea mulþimea turiºtilor sã nãvãleascã acela uriaº de stâncã ºlefuitã era s-a rãspândit ca fulgerul în lumea ºi sã-ºi înfigã obiectivele aparatelor sculptatã, de fapt, intrarea în istoria occidentalã. Petra reapãruse… de filmat ºi de fotografiat prin toate lumii. ªase coloane înalte, de În prezent, Petra, considerat cotloanele, ne-am strecurat cu facturã clasicã, perfect rotunde ºi drept una din cele ºapte minuni ale emoþie alãturi de cãmile, de caii împodobite cu ghirlande de flori lumii moderne, cu cele peste 800 arãmii ºi de mãgãruºii umili, în sprijineau alte ºase coloane din ale de monumente, aproape toate despicãtura uriaºã care cãror firide te priveau…îngerii. sãpate în piatrã nubianã de culoare marcheazã intrarea spre oraºul Uºa principalã, treptele, tãiate roz, reprezintã o sintezã strãlucitã pierdut, o fisurã între stânci perfect, (cu ajutorul unui laser ?!), între frumuseþile naturii sãlbatice, desprinsã parcã din timp ºi din te invitã spre inima muntelui, unde, arta monumentalã nabateeanã ºi timpuri, numitã în arabã SIQ, lungã spun ghizii, se deschid încãperi culturile asirianã, egipteanã ºi de cca. doi kilometri... În stânga ºi uriaºe, coridoare labirintice, apoi greco-romanã. ªi mã întreb: nu în dreapta noastrã, la distanþã de trepte care urcã în vârful acelui cumva arta greco-romanã este numai 2-3 metri, pereþi de stâncã munte pentru a ajunge la Altarul cea care s-a inspirat din înalþi de 90-180 de metri, cu straturi sacrificiilor. Din acest loc sacru, se 28 construcþiile Petrei, mult mai vechi de rocã de diverse culori, deschide o priveliºte fabuloasã asupra întregii vãi. Mai poþi ajunge era extras din interiorul muntelui ºi miºcându-mi cu greu picioarele la Altar ºi dacã urci o potecã lãsat la câþiva metri de locul gol, prin nisipul fierbinte, defileul colorat abruptã pe coasta muntelui, pe unde ai fi putut întoarce uºor un în 11 nuanþe de roz (aºa cum ne lângã stâncile netede ca sticla, în camion cu remorcã. Ca sã ajungi asigurã ghidurile turistice, deºi mie bãtaia soarelui care, în martie, la el, ar fi trebuit sã urci câteva zeci diversitatea coloristicã mi se pãrea primãvara, este mai îndurãtor cu de trepte sãpate în stâncã, tãiate mult mai bogatã), apoi am intrat pe turiºtii, temperatura ajungând doar drept de parcã ar fi fost turnate în strada faþadelor, am trecut agale la 35 de grade ! N-am urcat. Doar cofrag. Rãmãsese neterminat un prin faþa teatrului roman, m-am am privit îndelung sus cum se mormânt, sau era intrarea într-un cãþãrat ºi am intrat în grandioasele învârteau doi vulturi cu aripile larg nou templu ? L-am privit mult timp morminte regale, sãpate ºi desfãcute, care planau prin aerul ºi am încercat sã-mi imaginez cum sculptate de asemenea în munte, lipicios al amiezii ºi care ne au reuºit nabateenii (dacã ei au am coborât spre Marele Templu ºi fotografiau (sau ne… radiografiau). fost ! ?) sã taie stânca cu precizie Tricliniul Leilor Înaripaþi, Am rãmas apoi cu ochii aþintiþi milimetricã ºi, mai ales, sã parcurgând apoi Calea Colo- nadelor. Soarele se reflecta în munþii înconjurãtori ºi aerul devenise ºi el roz, dogorâtor. Singuri beduinii se pare cã nu îl bãgau în seamã ºi improvizaserã mici vetre în care ardeau focuri vesele pe care pregãteau ceai fierbinte îmbiindu-i pe turiºti. M-am oprit în faþa templului principal din Petra, Qasr al-Bint, aflat chiar în faþa defileului cu cele 750 de trepte care urcau pânã la Mãnãstirea Deir (de fapt, un alt mormânt uriaº al nabateenilor ). Mãnastire, Tezaur, templu…Denumirile pe care þi le oferã ghidurile au fost date de arheologi în secolele XIX ºi XX. Convenþii. ªi metafore. Cum oare se numeau aceste construcþii în perioada naba-teeanã, sau chiar înainte ? Pãsãrile de stâncã ºi cei doi vulturi care-ºi aveau cuiburile printre coloanele Tezaurului ºi care puteau sã-i priveascã în ochi, complice pe cei doi îngeri ºi sã-ºi compare aripile cu ale lor ºtiau, probabil, mai multe. Acum planau asupra celor doi îngeri sculptaþi, deplaseze cu mijloacele lor teh- majestuoºi deasupra noastrã în pãstraþi aproape intacþi dupã 2000 nologice paralelipipedul imens de cercuri mici, apoi tot mai mari, pânã de ani ºi care pãreau cã ne piatrã. Mi-am amintit de piramide, au dispãrut odatã cu soarele în vegheazã misterios din firide. de Sfinx, în faþa cãrora mi-am pus spatele stâncilor colorate. Noi, Figurile lor umane, veºmintele lungi aceleaºi întrebãri. Mâna omului ? cãlãtorii, ne-am întors tãcuþi, ºi aripile care le creºteau din umeri, Egiptenii de acum 4000 de ani ? copleºiþi de întrebãrile cãrora nu le mi l-au adus din nou în minte pe Nabateenii de acum 2000 ? Nu pot gãseam rãspuns. Moise. “Iatã, Eu trimit un înger sã cred acest lucru. Fãrã îndoialã, Cu gândul la îngeri ºi la Moise înaintea ta, ca sã te ocroteascã pe ºi din mâna omului pot ieºi minuni care cãlcase aceste pãmânturi, drum ºi sã te ducã la locul pe care ale lumii, cum se dovedeºte a fi nici nu am simþit când, pe la mijlocul l-am pregãtit.“ (Exodul 23). Cine i- Marele Zid Chinezesc; dar Petra, Siq-ului, acum pustiu, s-a apropiat a sculptat acolo, sus, unde zboarã cu fascinantele temple ºi morminte de mine ºi m-a atins cu coada doar vulturii ? Nu mai auzeam sãpate ºi sculptate în piatrã roz – mãgãruºul umil care purta în spate nimic. Lãsam explicaþiile docte sã- în nici un caz ! ªi sã nu uitãm cã un înger. mi treacã pe lângã urechi aici sãpãturile arhelogice sunt abia asemenea curentului care nu-þi la început… face bine. Am alunecat înapoi în timp ºi am vãzut. Un ceai fierbinte la + 35 Un bloc uriaº de piatrã, un grade dreptunghi sticlos, brãzdat de rânduri ºi rânduri de roci colorate, Am strãbãtut prin soare, ª 29 Fiecare volum publicat de pãdure,/ iar la întoarcere mirosul Cosmin Perþa este tot mai de fiarã,/ de zãpadã topitã sub neobiºnuit faþã de volumul blana mare ºi caldã a fiarei/ mi se precedent. Dupã debutul lipea de nãri ca un alt simþ”. Din promiþãtor cu Zorovavel a urmat Bocete ºi aceastã minunatã mitologie confirmarea multor aºteptãri ºi personalã a lui Cosmin Perþa intuiþii prin Santinela de lut; aceste conºtiinþa alege cele mai diverse, etape fiind succedate de volumul jelanii intime ºi pestriþe scene ale în prozã Întâmplãri la marginea memoriei, ºi toate acestea în lumii. Aventurile lui Abramovici favoarea amplului univers poetic, Papadopulos în pustie, un volum pentru a-i dezveli construcþia ca o micã piatrã de poticnire nu coerentã, completã. În extensia pentru puþini cititori, de neînþeles acestor fragmente de peliculã – pentru ei, dar fascinant totodatã, oarecum de sorginte rusã, care mã moment ce pare sã fi funcþionat ca fac sã-mi amintesc de samizdatul o punte de trecere înspre alte lui Vladimir Bukovski, ªi se realizãri artistice ºi care a deschis întoarce vântul – rãsar mici un traiect inovator, urmat de problematici de ordin cotidian, cât Cântec pentru Maria. sã ofere o altã notã de veridicitate În 2009, Cosmin Perþa publicã universului cvasiplãsmuit: „Viaþa un volum mai mult decât mea de acum se împarte între interesant, Bãtrânul. O divinã familie ºi singurãtate,/ între comedie la editura Charmides, in Raul Huluban mândreþea de fatã pe care o aºtept memoriam Radu Sãplãcan, ºi ºi cãrþile mele,/ între zilele Bocete ºi jelanii, o producþie un petrecute cu ºtreangul în jurul cristian. Fãrã îndoialã, aceste ochilor,/ ca un orb spânzurat, sau Bocete ºi jelanii puteau fi publicate asemãnãtoare cu cea a lui J. ca un spânzurat orb,/ ºi nopþile la orice editurã, fãrã sã fie o „ediþie Saramago, o memorie care nu petrecute în faþa calculatorului,/ gratuitã realizatã într-un tiraj de 200 redã ceea ce a înregistrat cândva, sau în calculator, indecis, ca un ex.”, dar acesta poate fi semnul cã sau care îºi aminteºte aspecte virus tânãr,/ între familie ºi poezia nu trãieºte strict între temporale (i)reale având ca scop singurãtate, între viaþã ºi moarte,/ coperte, ºi nici sub egida numelor sensibilizarea printr-o expunere între a fi aºa ºi acum, cum ar trebui notorietãþii. În sine, acest volum poeticã a lor, ci le aduce în prezent sã fiu,/ ºi între a fi acum ºi aºa,/ este unul cât se poate de serios, ºi le combinã într-un amestec de aºa cum nimeni n-ar trebui sã fie cu nimic mai prejos ca Santinela lucid ºi vag, dar mereu analizate vreodatã.// Sã mi se ierte tristeþea de lut ori Zorovavel. Dupã cum ºi interpretate atât pentru conºtiinþa ºi neîndemânarea,/ melancolia ºi sugereazã ºi titlul, volumul (care din prezent, cât ºi pentru cea a lamentaþia, sunt doar un om gol,/ cuprinde treisprezece poeme) trecutului din momentele trãite. umplut doar de vorbele pe care le restrânge un univers îndepãrtat Astfel, ia naºtere o conºtiinþã în a spune/ în momentul acesta,/ sunt geografic, cultural, întreþinut din cãrei alcãtuire intrã o paletã largã doar un om singur care se mitologia personalã a poetului; de coordonate (parþial) definitorii, împarte/ între familie ºi singurãtate univers plurivalent, lasã câteva de la o vitalitate stranie, pânã la o cum se împarte la mãcelar/ carnea imagini ale unei copilãrii trãite la tristeþe copleºitoare, tragicã, dar macrã de carnea cu zgârciuri,/ munte în mijlocul familiei bunicilor exuberantã; iatã cum ceea ce carnea roºie de cea violetã stãtutã sã se succeadã pânã la graniþa poate pãrea la o primã lecturã la soare”. tinereþii cu aere când de nere- candid, normal ºi autobiografic, Universul (fie poetic, fie 0gãsire, când de supraluciditate. precum aceste versuri: „Sunt prozastic) în continuã expansiune Axa temporalã nu e deloc scurtã, puternic, puternic ºi tânãr,/ am girat de Cosmin Perþa se ºi nici continuã, ci se desfãºoarã crescut într-un sat cu zãpadã,/ cu înfãþiºeazã tot mai puternic, matur dupã capriciile memoriei: „Cãci pãduri întoarse de-a valma,/ ce ºi proaspãt, de la un volum la amintirile sunt ca iarba uscatã,/ ajungeau pânã în prag,/ am crescut celãlalt, iar scriitorul pare sã fie mai numai ce le ostoieºti la foc domol singur ºi gol,/ cu o livadã, o puºcã abil ca niciodatã în peregrinarea-i ºi dispar. Ele nu sunt ca viaþa, ci de lemn ºi un bunic/ alb cum sunt literarã. Cred cã el se aflã într-o ca rugul de cremene/ care nu arde zorii lãptoºi/ care intrau dimineaþã continuã desãvârºire a amprentei oricât ai vrea,/ ca lumina roºie de de dimineaþã pe uºa deschisã/ individuale (de sub influenþele pe zidul kremlinului noaptea/ care pânã la mine în pat” urmeazã sã cãreia nu se poate sustrage) e când aci, când acolo,/ ca demonii se transforme în ceva paradoxal, cãutând, simultan, alte cãrãri ce i- ierbii, ca demonul ierbii uscate,/ într-o altã identitate, dar sub acelaºi au rãmas neparcurse pânã acum, care ºi ei, când îºi pun capul în filtru poetic: „Sunt tânãr, tânãr ºi scriindu-ºi, încet-încet, opera. palme/ li se pare cã dorm, ºi numai laº,/ ºi asta pentru cã am crescut/ iluzia,/ sãraca de ea, le mai dã ascuns, sãlbãticit, pentru cã acolo/ 30 uneori/ simþul realitãþii”, o memorie pânã la ºcoalã mergeam prin ª Ajuns diplomat la Varºovia, în Poezia româneascã de azi noiembrie 1926, tânãrul poet, experimenteazã în aceleaºi forme îndrumat cu dibãcie de superiorii poetice în care experimenteazã ºi sãi din Ministerul Afacerilor Strãine Lucian strãinãtatea. De câþiva ani suntem de la Bucureºti, personalitãþi bine martorii transformãrii totale a ºcolite, printre care ºi Al. Marcu, vechilor metode. Neîndoielnic, cei începe o acþiune tenace menitã sã Blaga care au rãmas la modalitãþile ºi prezinte valorile culturale manierele vechi considerã orice româneºti în presa de specialitate despre înnoire drept un salt periculos ºi polonezã. Contactul pe care l-a împotriva naturii artei. Greu de realizat cu unii confraþi în vogã combãtut – coordonatele atunci pe firmamentul literar lirica dezvoltãrii comune, care leagã varºovian, mai ales cu Juliusz noua generaþie de trecut; acestea Kaden Bandrowski, romancier ºi vor fi descoperite de viitorii publicist, un apropiat al lui Pi³sudski interbelicã cercetãtori. în chestiuni de imagine, cum am În fond, nu-i nimic mai uºor decât spune azi, ºeful Secþiei de literaturã a gãsi „tradiþia”. Noutatea capãtã la „Gazeta Polska”, se va dovedi româneascã amprente antice mai grabnic decât de bun augur. La fel relaþia stabilitã O contribuþie ineditã ºi-ar putea închipui cineva. În cu preºedintele sindicatului jur- tipãritã în limba definitiv, fiecare revoluþie capãtã din naliºtilor polonezi, prezent la o în- perspectiva timpului o formã de trunire bilateralã în România, în polonã dezvoltare aºezatã. Iar tinerii îºi acel an, care îi pune la dispoziþie o dau perfect de bine seama de rubricã lunarã româneascã la cea obligaþia lor esenþialã. Nu vã uitaþi mai rãspânditã publicaþie polonezã: Nicolae Mareº în urmã ca sã vedeþi direct la plug, „Tygodnik Illustrowany”. („Sãptã- dacã acesta rãstoarnã strâmb mânalul ilustrat”). brazda – ci mai degrabã sã credem Despre contribuþiile concrete conchide: Bun. Instrucþiuni pentru tot mai mult în noi înºine. avute la cea din urmã publicaþie, propagandã. Existã printre criticii noºtri nu avem încã datele concrete, Faptul cã labirintul diplomatic din scriitori care îi condamnã pe tinerii necesare unei analize. Ministerul Afacerilor Strãine, nu era poeþi cã aceºtia s-ar închina prea Cunoaºtem însã textul eseului la îndemâna celui care a întocmit mult în faþa manierei expresioniste scris de autorul Paºilor profetului, raportul (ºi din acest motiv credem din exterior. De parcã vechea publicat, în limba polonã, în „G³os cã Doamna Blaga!), ne este manierã romanticã de acum o Prawdy”, mai mult ca sigur cu demonstrat de greºala comisã în sutã de ani n-ar fi fost pânã la urmã sprijinul lui Bandrowski (1885- redactarea prenumelui, chiar al ºi ea „o noutate a strãinãtãþii”. 1944). (cf. Nicolae Mareº, Lucian Ministrului Afacerilor Strãine, Majoritatea acestor vechi romantici Blaga: Începuturi diplomatice sub cãruia îi era adresat documentul. nu îºi dau seama cã în general nici o zodie norocoasã, comunicare Acesta a fost scris greºit, drept un „stil” de pe lumea asta n-a fost prezentatã la 8 mai 2010, la Ionel ºi nu Ion Mitilineu, directorul creat sau inventat de un singur om. Simpozionul Lucian Blaga de la solicitând sã i se atragã atenþia Cã fiecare stil, urmare a Sebeº) diplomatului. posibilitãþilor sale ascunse, poate Destul de grabnic, Lucian Blaga Iatã cum, la câteva luni de la încorpora în sine toate elementele l-a mai cunoscut ºi pe redactorul instalare, poetul publicã în „G³os cu caracter popular ºi naþional. ºef de la publicaþia în limba Prawdy”: Poezia româneascã Poezia românescã contem- germanã, care apãrea pe litoralul actualã – Octavian Goga, Tudor poranã se aflã în stadiul cãutãrii baltic: „Baltische Presse”, E. Arghezi, G. Bacovia ºi cei mai tineri. Etosului sãu profund. Am intrat într- Rueker, care i-a promis ºi el sprijin Un text scris cu har de exeget, cu o perioadã de maturizare pentru a însera materiale despre aprecieri subtile pe care timpul le-a creatoare. Am putea spune – România în paginile jurnalului susþinut cu convingere în faþa folosind o metaforã plasticã – cã respectiv. Se vede cã limba strãinãtãþii. (cf. AMAE, fond 71, spiritul a înãlþat deasupra sa unele germanã pe care diplomatul o Polonia, 1920-1944, vol. 9, f. 48). cupole celeste exacte, ca din stãpânea i-a facilitat destul de acestea sã se poatã auzi ecoul grabnic contactul respectiv, Pus în paginã, textul se cosmic. Nu ne lipseºte misticismul, facilitate de care predecesorii sãi prezintã, în limba românã, dupã nu ne lipsesc elementele viziunii nu beneficiase. cum urmeazã: noi în materie, nu ne lipsesc În legãturã cu cele relatate mai LUCJAN BLAGA – Fotografia modalitãþi delicate de expresie. sus, în primul sãu raport, directorul – cu urmãtorul comentariu: Cu ceea ce avem ne putem mani- Direcþiei de presã din Palatul Eminent scriitor român, festa independenþi în marele cor al Sturdza subliniazã unele fraze din autorul excelentei disertaþii: celorlalte naþiuni. informare – aºa cum se „Filosofia stilului”, poet ºi Trecând la diferitele indi- obiºnuieºte la acest nivel – ºi dramaturg. vidualitãþi ale poeziei con- 31 temporane româneºti, trebuie sã este creatorul român al Zegadlowicz va pune în operã un încep, fãrã îndoialã, de la dadaismului. ªi, la sfârºit, Ion prim florilegiu de liricã româneascã, individualitatea cea mai Barbu, un talent unic, geometric, intitulat: Teme româneºti. Ulterior, proeminentã – de la Octavian în acelaºi timp; el este cel care universitarul Emil Biedrzycki, din Goga. (O. Goga – actualmente întruchipeazã pe de-a-ntregul Lwow, poeþii Lewik, Hollender ºi ministru afacerilor interne al dimensiunea dionisiacã. Dintre cei alþii se vor apleca tot mai atent României). mulþi care creazã actualmente am asupra liricii româneºti. El constituie un punct de enumerat doar pe cei mai Eseul lui Blaga, redactat din referinþã între vechea ºi noua importanþi. În acest cor de talente nevoia de a populariza lirica poezie româneascã. Lirica lui este deja se aud glasurile tot mai contemporanã a þãrii sale, se naþionalã în cea mai bunã evidente ºi mai puternice ale constituie într-o piatrã de temelie accepþiune a cuvântului. Goga a viitorului. în prezentarea poezii româneºti în avut o puternicã înrâurire asupra LUCiAN BLAGA Polonia, contribuþie despre care nu întregii generaþii de poeþi * ºtim în ce mãsurã poeþii enumeraþi contemporani. Ca nimeni înaintea Trebuie spus cã însemnãrile de au ºtiut de prezentarea de mai sus sa a reuºit sã suprindã în rimele mai sus: succinte, sincere ºi a confratelui lor, dupã cum nu se sale frumuseþea expresiei romano- colegiale, semnate de Lucian ºtie în ce mãsurã Blaga însuºi a slave. Blaga, scrise, probabil, în germanã dat textul publicitãþii ºi în româneºte. De asemenea, din generaþia ºi traduse din aceastã limbã, în La peste opt decenii de la mai veche a produs o puternicã polonã, aduceau în þara lui redactare, eseul se constituie într- influenþã în formarea noii lirici, Mickiewicz ºi Staff un spor de un model de a prezenta strãinãtãþii eminentul polemist, Tudor Arghezi. informaþie larg accesibilã, ce putea realitãþile ºi coordonatele poetice Un excepþional fãuritor de slove, trezi interesul pentru lectura ale liricii interbelice. (cf. Nicolae inepuizabil izvor de idei stilistice. autorilor enumeraþi. Acest lucru nu Mareº, Încã Polonia..., Ed. Are o activitate de scriitor de mai va întârzia sã aparã, cunoscut fiind Colosseum, 2008, Blaga în bine de treizeci de ani. Este un cã la începutul anilor ’30, poetul din Polonia sau de la Meºterul Manole artist profund, înzestrat cu un dar Wadowice, acum la Poznan, Emil la Mirabila sãmânþã, p. 207-211). aparte de vizionar, creator pe care un cititor de duzinã niciodatã nu îl va înþelege în esenþa lui. Tot aºa, un scriitor pentru sfere mai înalt, este G. Bacovia, un sceptic de mare expresie, cu o forþã extraordinarã de sugestie. Cu o operã modestã ca întindere, poetul strãpunge parcã acel violet al tristeþii, pe care poetul o aude cu compãtimire dintr-o „materie plângând”. Printre cei mai tineri, ar trebui sã îl enumãr pe Nichifor Crainic, foarte puternic împlântat în natura româneascã. Poezia lui Crainic e clarã, fluidã, foarte melodioasã. Poetul ºtie sã se menþinã în simplitatea clasicã. La el se referã în mare mãsurã cuvintele amintite privind Etosul românesc. În ultimii ani se plaseazã în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boiereºti, un cântãreþ subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creazã într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumuseþea vechilor icoane româneºti. ªi ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o datã dintr-o inspiraþie popularã, plinã de-o prospeþime extremã. În acest loc trebuie amintit ºi Ion 32 Vinea, al cãrui elev, Tristan Tzara Miguel Hernández, (1910- sine, face cunoºtinþã cu alþi mari 1942), poetul considerat de unii poeþi ai vremii – Vicente Aleixandre, critici ca fiind cel mai valoros al Pablo Neruda, García Lorca, Generaþiei spaniole de la 1936 Alberti, Altolaguirre. Odatã afirmat, („generaþia scindatã”), se naºte în Miguel este primit cu entuziasm de elita Orihuela – provincia Alicante – într-o intelectualã a Spaniei, însuºi Ortega familie de oameni sãraci, cu mulþi y Gasset îl invitã sã colaboreze la copii. Tatãl sãu era pãstor de capre, Hernández, Revista de Occidente. În ianuarie iar Miguel a moºtenit aceastã 1936 publicã cea de-a doua carte, ocupaþie umilã încã de la frageda El rayo que no cesa (Fulgerul vârstã de ºapte sau opt ani. Încã poetul neîntrerupt), compusã, aproape în de pe atunci, de pe vremea când întregime, din sonete cu o îºi mâna turma de oi ºi capre pe extraordinarã forþã liricã, într-un coastele dealurilor de lângã pãstor limbaj clasicizant ºi îndrãzneþ, cu Orihuela, a învãþat ce înseamnã rezonanþe de astã datã din alt mare viaþa grea, cu lipsuri materiale, autor baroc, Francisco de sãrãcia, mizeria ºi munca fizicã Quevedo. Rãzboiul civil, care CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ epuizantã. Când împlineºte zece izbucneºte în acelaºi an, îl surprinde ani, tatãl îl trimite la studii, la Colegiul la Madrid, iar idealistul Miguel Santo Domingo, aflat sub condu- Hernández, sedus, ca atâþia alþi cerea pãrinþilor iezuiþi. Profesorii intelectuali ai Generaþiei sale, de ºi-au dat seama imediat cã au de-a ideile ºi teoriile utopice ale face cu un copil dotat cu o extra- doctrinelor de stânga, animat de ordinarã sensibilitate ºi inteligenþã, dorinþa de libertate ºi egalitate, se cu o inepuizabilã sete de lecturã, înroleazã în armata republicanã. cãci Miguel citea toate cãrþile care-i Luptã în tranºee, citeºte versuri cãdeau în mânã. Dar tatãl nu-ºi combatanþilor ºi, ori de câte ori poate permite sã-l þinã la ºcoalã în poate, pleacã la Orihuela sã-ºi vadã continuare, aºa cã tânãrul se vede iubita, pe Josefina Manresa, cu obligat sã se întoarcã în satul natal care se cãsãtoreºte în plin rãzboi, ºi sã îºi continue munca de pãstor, în 1937. În acelaºi an li se naºte completateã cu aceea de distribuitor primul copil, iar în ianuarie 1939, de lapte la domiciliu. Continuã, însã, puþin înainte de a se sfârºi rãzboiul, de unul singur, sã studieze, sã-ºi cel de-al doilea. Sfârºitul rãzboiului completeze educaþia ºi ucenicia aduce pentru Miguel o cohortã poeticã prin lecturi din autorii clasici Viorel Rujea de nenorociri: este arestat ºi ºi moderni. Începe sã scrie versuri, condamnat la moarte pentru umplând caiet dupã caiet, García activitatea politicã din timpul rãz- Lorca fiind unul din poeþii preferaþi. boiului, la intervenþia prietenilor i se κi dã seama cã nu mai poate scrisoare, ºtim însã cã, la câteva comutã pedeapsa la 30 de ani de suporta viaþa în mediul provincial ºi sãptãmâni dupã scrierea ei, la închisoare. Este mutat dintr-o lipsit de perspective din Orihuela ºi sfârºitul lui 1931, Miguel Hernández închisoare în alta, dar nu îºi pierde pleacã la Madrid, ca un veritabil s-a urcat în trenul care îl ducea la speranþa, continuã sã scrie poezii aventurier, în cãutarea gloriei Madrid, având ca unic bagaj un ºi epistole adresate soþiei (într-una literare. Îi scrie lui Juan Ramón geamantan vechi, plin de versuri. din ele îi spune, cu umor, când este Jiménez – alt idol al sãu – o sincerã Nu reuºeºte sã publice nimic, dus într-o altã închisoare: „Sigo ºi emoþionantã scrisoare, nimeni nu-l ajutã, puþinii bani pe care haciendo turismo”, “Fac în anunþându-l de venirea lui ºi îi adusese cu el se terminã, nu continuare turism”). În noiembrie rugându-l sã-l ajute: „Am o mie de gãseºte nimic de lucru ºi se vede 1941, aflat în închisoarea din versuri scrise ºi nepublicate. În nevoit sã se întoarcã în sat. Nu-ºi Alicante, se îmbolnãveºte de febrã provincie sunt puþini cei care citesc pierde speranþa, continuã sã tifoidã, apoi de tuberculozã versuri iar cei ce le citesc nu le citeascã ºi sã scrie neobosit ºi abia pulmonarã. Este începutul înþeleg. Aºa cã, iatã-mã aici, cu o în decembrie 1932 reuºeºte sã sfârºitului, pentru cã boala nu poate mie de versuri, cu care nu ºtiu ce publice, la „Ediciones Sudeste” din fi tratatã în condiþiile din închisoare, sã fac. Uneori mã gândesc cã ar fi Murcia, prima carte, Perito en lunas astfel cã în dimineaþa zilei de 28 mai bine sã le pun pe foc pe toate. (Expert în luna de pe cer), o carte martie 1942, în agonie, poetul Visãtor, ca atâþia alþii, vreau sã plec în stil baroc-manierist, plinã de pronunþã ultimele cuvinte, cu gândul la Madrid. Ai putea dumneata, mult metafore gongorine ºi calderoniene, la soþia iubitã ºi la copil, pe care îi iubite Juan Ramón, sã mã primeºti din care reuºeºte sã vândã puþine lasã în cea mai neagrã mizerie ºi în casa dumitale ºi sã citeºti aceste exemplare, cumpãrate de prieteni. sãrãcie: „Josefina, iubito, cât de versuri?”. Nu ºtim dacã Juan Întreprinde a doua cãlãtorie la nefericitã eºti!” ºi moare, la vârsta Ramón a rãspuns la acea Madrid, de astã datã mai sigur pe de 32 de ani, cu ochii larg deschiºi. 33 Se spune cã nici temnicerul, nici neîmblânzite. Primul dintre ele la þarã, îºi câºtigã pâinea, cu colegii de suferinþã, n-au putut sã-i („Silencio de metal triste y sonoro”) sudoarea frunþii. „Elegía primera” închidã ochii. Oasele lui odihnesc descrie – în acelaºi limbaj me- („Elegia întâia”) este un poem în cimitirul din Alicante, sub o taforic, criptic, gongorin – miºcãrile închinat prietenului Garcia Lorca, lespede cu o inscripþie lapidarã: ameninþãtoare ale unui taur furios, prin care evocã sfârºitul tragic al „Miguel Hernández, poet, 1919- pe o pajiºte însoritã, adulmecând acestuia, atât de asemãnãtor cu 1942). prezenþa perechii lui, care-i trezeºte al lui însuºi. Opera poeticã a lui Miguel instinctul de procreaþie, regenerator În aceeaºi tonalitate sunt scrise Hernández este, aºadar, opera dar ºi destructiv, totodatã. Cel de- poemele din El hombre acecha unui om cât se poate de simplu ºi al doilea sonet din acest triptic (Omul stã la pândã). Astfel, modest: pãstor, apoi luptãtor pe închinat taurului („Como el toro he “Canción del esposo soldado” frontul republican ºi, în sfârºit, nacido para el luto”), impresio- (”Cântecul soþului soldat”), reia deþinut politic. Aceste trei mari neazã prin suprapunerea, analogia tema iubirii, într-un poem mai circumstanþe vitale care i-au celor douã imagini: cea a taurului ºi amplu, închinat soldatului marcat destinul tragic nu aveau cea a poetului, acesta din urmã îndrãgostit – poetul însuºi - care, cum sã nu-ºi punã amprenta identificându-se cu primul. Com- în toiul luptei, în mijlocul carnagiului,

CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ asupra poeziei lui. Primul volum, paraþia din titlu („como el toro”, se gândeºte la soþia lui. În poemul Perito en lunas, publicat în 1933 „precum taurul”) se repetã, ca un leit- “Las carceles” (”Temniþele”), este o carte profund originalã prin motiv, în fiecare din cele patru strofe întâlnim figura poetului întemniþat, tonul pasional, prin imaginaþia ale poemului. În sfârºit, ultimul sonet dar care nu ºi-a pierdut speranþa bogatã ºi extazul liric, elmente ce („Por una senda van los hortelanos”), cã într-o zi va fi din nou liber vor deveni definitorii pentru reia aceeaºi idee a analogiei dintre (abundã metaforele ce exprimã întreaga sa creaþie. figura poetului ºi cea a unui taur ideea de libertate: calul, vântul, Începând cu 1936, odatã cu singuratic, rãtãcind melancolic pe fulgerul, valurile mãrii etc.). ”El tren izbucnirea rãzboiului civil, marile cãrãri nebãtute („por otra senda”). de los heridos” (”Trenul rãniþilor”) teme ale lui Miguel Hernández vor Un alt poem mai amplu, din evocã realitatea sumbrã a fi patria, iubirea ºi moartea. Astfel, acelaºi volum, poem intitulat „Sino rãzboiului civil, cu tot tragismul ºi volumul publicat în 1936 (El rayo sangriento” („Destin însângerat”), cortegiul lui de suferinþi. Aceeaºi que no cesa) se prezintã ca o are ca temã centralã presen- temã, a rãzboiului, dublatã de cea colecþie de poeme de o timentul propriului destin tragic. a libertãþii, reapare în ”Los heridos” „extraordinarã forþã verbalã, Apare, aici, o altã metaforã din (”Rãniþii”). “Madre España” sugestie senzorialã ºi afectivã” Lorca, aceea a sângelui vãrsat (“Mama Spanie”) este un (García Lopez, Historia de la (esenþialã în drama Bodas de emoþionant poem ce exprimã literatura española, pag. 711) în sangre, Nuntã-însângeratã). Ca ºi iubirea pentru þara sa, pentru care tema eroticã este dominantã, în piesa lui Lorca – ori în multe alte însângerata Spanie, sfâºiatã de în poeme deja antologice (în poeme ale acestuia – ºi la Miguel rãzboiul fratricid. În ”Antes del odio” majoritatea lor sonete), precum: Hernández sângele este esenþa (”Înainte de urã”), îl regãsim pe „Tengo estos huesos hechos” vieþii iar vãrsarea lui prefigureazã poet zãcând între zidurile închi- („Oasele mele-s fãcute”), „Te me sfârºitul, moartea violentã. sorii, având ca singurã consolare mueres de casta y de sencilla” Imaginea poetului ce cade rãpus dorul de libertate ºi dragostea iubitei („Cît eºti de curatã ºi de scumpã”), sub lovituri de pumnale, revine soþii: “Liber sunt. Simte-mã liber. / „Una querencia tengo por tu obsedant de-a lungul întregului Doar prin iubire”. acento” („Nu vreau decît s-ascult poem („sânge fulminant”, „fatal În sfârºit, volumul postum, iubitu-þi glas”). Acestea sunt torent de pumnale”, „steaua mea publicat în 1958, Cancionero y completate de alte sonete, însângeratã”). romancero de ausencia (Balada amintind, prin tematica lor, de Volumul Viento del pueblo (O absenþei) este un strigãt de poemele lui García Lorca. Putem adiere dinspre sat), publicat în protest, dureros ºi dramatic, aminti titluri precum: „Silencio de 1937, la fel de emoþionant ºi de împotriva propriei sale sorþi metal triste y sonoro” („Tãcere de vibrant, prezintã o schimbare în nedrepte, a suferinþelor, a situaþiei metal tristã, sonorã”), „Como el toro privinþa tematicii, care, de astã lui de încarcerat, a angoasei ºi he nacido para el luto” („Ca taurul datã, este una socialã, belicã ºi dorului pentru soþie ºi fiu, totul pe eu m-am nãscut îndoliat”), „Por patrioticã, prin care Miguel un ton de dezolantã emoþie. ªi una senda van los hortelanos” Hernández ne demonstreazã cã aici, ca ºi în Ultimos poemas („Pe-o cãrãruie pleacã grãdinarii”). se poate scrie poezie angajatã de (Ultimele poeme), îl vedem pe Sunt poezii în stil manierst-baroc, mare valoare ºi frumuseþe, fãrã Miguel Hernandez, în aceeaºi alcãtuite dintr-o înºiruire de retorismul facil ºi gratuit specific posturã tragicã, zbãtându-se între metafore foarte complicate ºi greu acestui tip de liricã, o poezie speranþã ºi disperare, aceastã de descifrat, toate trei fiind pãtrunsã de acelaºi ton fierbinte, temã a oscilãrii între cei doi poli structurate în jurul imaginii exaltant specific întregii sale opere. fiind, de data aceasta, una emblematice a taurului, configurând, „El sudor” („Sudoarea”) este un imn recurentã. O remarcãm în poemul la fel ca ºi în opera lorquianã, un închinat muncii ca efort fizic intitulat ”Sepultura de la 34 simbol al forþei telurice, instinctuale, epuizant, prin care omul simplu, de imaginación” (”Mormântul ima- ginaþiei”), ce poate fi considerat un “Un meºter vrea sã-nalþe… Dar fãrã ca acestea sã-i poatã anihila, autoportret spiritual al poetului. piatra nu-l ascultã / brutalã fiind ºi însã, dragostea de libertate ºi raza Protagonistul acestuia, meºterul rece ºi grea, precum mormântul. de speranþã ce-i mângâie sufletul care ar vrea sã construiascã, prin / Omul acela o închisoare înãlþa, pânã în ultimele clipe: ”Sunt o puterea braþelor sale, o casã, o în care / furã azvârliþi ºi el ºi fereastrã deschisã ce-ascultã, / clãdire înaripatã, este Miguel vântul”. cum viaþa se duce pe negre cãrãri. însuºi. Dar acel vis, acea viaþã ªi astfel se sfârºeºte cel care / Dar este o razã de soare ce luptã lacomã de libertate, se a fost poetul pãstor, Miguel / lãsând umbra-nvinsã spre dalbele prãbuºeºte, îngropatã, odatã cu Hernandez, pradã tristeþii sfâ- zãri.” (”Eterna sombra”, ”Eterna clãdirea, sub greutatea pietrei tari: ºietoare, între zidurile închisorii, umbrã”).

Miguel Hernández o scrisoare ºi un munte sunt aidoma, uneori. Astãzi eºti iarba ce peste toate creºte, Maica Spanie mãicuþã.

Îþi strâng în braþe trupul precum trunchiul þãrâna, Rude ale þãrânei topindu-ne-n luminã, CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ cu toate rãdãcinile ºi cu furia-mi toatã, întunecaþii morþi se zbat sã se ridice, cine mã va despãrþi de tine, smulgându-mã cu noi sã fie una, s-o izbãvim cu toþii vreodatã, pe prima noastrã mamã. mãicuþã dragã? Tu, Spanie, stoicã piatrã ce-n douã s-a crãpat Legat de al tãu pântec, cine mi-l va lua, durere-adâncã ºi piatrã ca sã-mi dea: când titanica-i temelie e obârºia trupului meu? nu mã vor despãrþi de sublimele-þi mãruntaie, Legat de al tãu pântec, pe veci a mea colibã, niciodatã, maicã. nimeni! Un dor mai am, când mort voi fi cu tine-n gând: Maicã: abis dintotdeauna ºi veºnicã þãrânã; soþia-mi ºi bãiatul, pe-aici de când ei vor trece, mãruntaie sã vinã în acest loc, unde odihna-mi caut, în care sângele lumii se varsã, întregindu-se; în al tãu pântec, maicã. în care se ridicã ciolanele cãzute: maicã. Ultimul cântec Când zici “mãicuþã”, zici þãrâna ce mi-a dat viaþã; Zugrãvitã, nicidecum pustie: zici cãtre morþi: fraþilor, treziþi-vã; am casa zugrãvitã simþi gustul sângelui ºi îl auzi curgând în culorile marilor pe sub pãmânt. patimi ºi nefericiri. Cealaltã mamã e doar o punte peste râurile tale. Va reveni din jalea Celãlalt piept e doar un strop învolburat din mãrile în care zace tristã tale. cu masa ei pustie Doar tu eºti Maica Mare, cu veºnica-þi nemãrginire, ºi patul, o ruinã. mãicuþã dragã. Vor înflori din nou Þãrânã: în gurã, în suflet, în tot ce sunt. sãruturi pe moi perne. Þãrâna ce-o înghit, la rându-i mã va înghiþi. Cearºaful parfumat ªi mai nãvalnic încã o sã mã naºti apoi, din nou învãlui-va mãicuþã. nocturne trupuri goale. Când nu voi fi decât o urmã pe al tãu trup, Chiar ura amorþeºte mã vei mai naºte o datã, ºi mai nãvalnic încã. în spatele ferestrei. Când fiul e fiu cu-adevãrat, trãieºte ºi moare urlând: Mãicuþã! Ce blândã, a morþii ghearã. Fraþilor dragi: sã-i apãrãm rãnitul pântec, Lãsaþi-mi doar speranþa. pânã acolo unde corbii vin de pretutindeni, cãci vânturi sunt destule, sã poarte negre aripi. Oare ce vrea crivãþul iernii Lepãdaþi în pragul sublimei voastre inimi Oare ce vrea crivãþul iernii simþirea mãrginitã, þelurile parþiale. de nãvãleºte prin prãpãstii Sunt povestioare fãrã rost pe lângã ea, ºi ne zgâlþâie fereºtile nemãrginita. când eu te îmbrac în sãrutãri? O fotografie ºi-un petec de pãmânt, Sã ne spulbere. Sã ne-nvolbure. 35 Spulberate, învolburate trupurile ni s-au îndepãrtat. ªi totuºi, ce mai doreºte acest crivãþ Sã plec * Din ce în ce mai îndrãcit? Lasã-mã sã plec Sã ne despartã, ºi-atât. la rãzboi, mamã. Lasã-mã, albã sorã, DACÃ NOI AM TRÃI logodnicã brunã.

Dacã noi am trãi Lasã-mã! precum trandafirul, adânc ºi intens, parfumul trupurilor noastre ªi dupã ce mã laºi cât de mult ar însemna! printre gloanþe, trimite-mi în tranºee Ah, scurtã, rãscolitoare viaþã scrisori ºi sãruturi. a zilei mele cu trandafiri înfloriþi trecut-ai prin faþa casei mele CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ Trimite-mi! la fel, la fel, exact la fel precum meteorul rãnit, parfumat Rufe cu-al ei miros atât de frumos ºi de-adevãrat! Rufe cu-al ei miros, Urma pe care tu ai lãsat-o albituri cu aroma-i. într-un abis de trandafiri mistuiþi În trupu-i s-a depãrtat, în rufele-i m-a lãsat.

Pat fãrã de cãldurã, cearceaf de umbrã.

În trupu-i absentase, în rufe a rãmas.

Trei rãni A sosit cu trei rãni: a iubirii, a morþii, a vieþii. Cu trei rãni vine: a vieþii, unde eternul parfum ne îndeamnã a iubirii, sã trecem dincolo, tot mai departe... a morþii.

CIMITIRUL E APROAPE Cu trei rãni eu: a morþii, Aproape-i cimitirul a vieþii, de locul unde dormim, tu ºi eu, a iubirii. printre nopali albaºtri, printre albastre agave ºi printre copiii Licurici în cãlduri ce þipã din rãrunchi dacã vreun mort le adumbreºte drumul. Licuriciul în cãlduri strãluceºte mai viu. De-aici la cimitir, totul e-albastru ºi din aur curat. Femeia fãrã bãrbat Doi paºi mai încolo, stau morþii. Stinsã trece. Doi paºi încoace, încã viii. Stins trece bãrbatul Albastru, din aur curat, fãrã lumina ei. înspre-acolo ni se îndepãrteazã fiul. Licuriciul în cãlduri 36 Traduceri: Dan Rujea se lasã vãzut. Spune-mi Pe când eu treceam tu visai munþii. Spune-mi de-acolo de jos Ca tânãrul smochin vorba: te iubesc. strãlucitor ºi sumbru.

Vorbeºti subt pãmânt? Tu eºti ca un smochin. Ca un vechi smnochin. Vorbesc cu tãcerea. Acum traversez bunãziua tãcutã a frunzelor tale seci. Iubeºti subt pãmânt? Tu eºti ca un smochin Iubesc subt pãmânt în lenta luminã a vieþii. cãci spre acolo unde alergi vrea ºi trupu-mi s-alerge.

Ard din adânc de-acolo

ºi-þi luminez amintirile. CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ Traduceri: Aurel Rãu * Plângerea deºertului de sete

Nisip al deºertului sunt: un deºert de sete. Oazã e gura ta stau în ea ºi nu beau.

Gurã: oazã deschisã spre toate nisipurile deºertului.

Loc de apã în suflet într-o lume fierbinte. Trupul tãu, trupul tãu nicicând pentru amândoi.

Corp: puþ închis îm acest calcinat loc de sete ºi soare

Reculegerea celor absenþi

5 În adâncul omului aceastã fântânã de apã tulbure.

În izvorul de apã limpede vreau sã-mi vãd eu viaþa.

În adâncul omului 16 aceastã fântânã de apã tulbure. Trup al zorilor În izvorul de apã limpede floare ce eºti chiar trup al florii. aceastã umbrã, singurã. ªtiu cã viaþa ta În adâncul omului e doar viaþa florii. aceastã fântânã de apã tulbure. Inimã pe care spaþiul înconjurãtor 11 o deschide iar apoi o închide. Erai ca tânãrul smochin Floarea nu împlineºte niciodatã un an, din fundul prãpastiei. ºi-l serbeazã sub pãmânt. 37 21 Strãbãturã naufragii tot mai adânci Tot aºa anotimpurile pe-a lor trup, pe-a lor braþe. ºi porþile au mirosul morþii. Urmãriþi, scufundaþi de izbeliºtea cruntã ªi totr aºa când murim de-amintiri ºi de lunã se desfac batistele liniºtii. de noiembrii ºi martii uitaþi vânturaþi se vãzurã Suntem trupuri de viaþã îngropate pulberi imateriale: sub orizont, departe. vânturaþi se vãzurã dar veºnic îmbrãþiºaþi 26

Scriu pe masã Eternã umbrã cele trei nume ale vieþii: viaþa, moartea, iubirea. Eu cel convins cã lumina e a mea

CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ în umbrã zvârlit mã vãd coborând O rafalã de vânt Jarul solar, sideralã împlinirea adesea de foarte departe sosind de dorinþã, luminã ºi spumã erupând dinpre mare, ne ºterge. Sânge uºor, rotunjit, de granatã: 88 nãvalnic nesaþ fãrã profil ori penumbrã Afarã, lumina-n luminã-ngropatã Ard cele douã porþi Mã simt luminat doar de umbrã în luminã. Nu ºtiu ce mi se întâmplã Nici urmã. Nici vãzduh. Umbrã ºi-atât. cã mã împiedic în cer. Fiinþe. Volume. Trupuri tangibile. într-un aer de orice zbor uitat. 94 într-un copac al celor imposibile. Aº fi vrut sã-þi mai spun adio dar numai batista ta de tãcere am zãrit-o Frunþi vineþii, pasiuni îndoliate îndepãrtându-se. Dinþi însetaþi de a prinde culoare Negurã de resentimente absolute Imposibil. Trupuri precum niºte puþuri oarbe

Vine un vânt de praf Spaþiul lipseºte. Râsul e bãgat la apã ºi mã orbeºte, mã sufocã ºi mã rãneºte. Nu te mai poþi azvârli nici spre vârfuri De atunci continui sã înghit colb. Inima ar vrea sã fie degrabã forþa lãrgirii strâmtelor neguri Imposibil Traduceri: Dinu Flãmând Carne debusolatã, în valuri tot vii cãtre noaptea sinistrã, deºartã. Cine-o fi raza ce-ar putea nãpãdi? * Caut. Nici urmã de zi astã datã. Valsul celor îndrãgostiþi ºi uniþi pe vecie Numai sclipirea pumnilor strânºi, strãlucire de colþi la pândã stând. Nu pãrãsirã nicicând Colþi, pumni de pretutindeni aduºi a-mbrãþiºãrii grãdinã. Munþii mai mult decât mâna se strâng sub roza sãrutului roºie se rostogolirã Fãrã setea de mâine tulbure-i lupta Ce depãrtare de opace pulsaþii! Uragane-ncercau Sunt temniþã c-o fereastrã ºi-atâta. pizmaº sã-i despartã. ªi topoare tãioase în vacarmul de strigãte al singurãtãþii. ºi trãsnete aspre. Sunt fereastrã deschisã ce-ascultã, Înmulþirã tãrâmul prin ea tenebroasa viaþã-i zãritã. cu palide mâini. Dar este ºi-o razã de soare în luptã Mãsurarã prãpãstii prin care umbra-i mereu biruitã. de vânt îmboldiþi 38 printre deºarte guri. Traduceri: Catalina Iliescu Gheorghiu Chestiunea iniþialã nu este ce necesar de la Antonio Buero Vallejo anume facem pentru acest care spunea „pentru mine Miguel centenar, ci motivele care ne împing José Carlos Rovira Hernández este un poet necesar, sã facem ceea ce facem. Insist adicã ceea ce foarte puþini poeþi, mereu asupra celor trei valori prin chiar ºi dintre cei mari, reuºesc a fi. care se poate tãlmãci semnificaþia Cea mai adâncã intuiþie a vieþii, a acestei comemorãri, sintetizându- Lecþia de iubirii ºi a morþii izvorãºte din fruntea le astfel: „Miguel Hernández poet sa, aºa cum se petrece ºi în cazul universal, poet necesar ºi poet al acelor puþine alte frunþi fãrã de care memoriei”. universalitate nu am ºti sa trãim ºi care poartã Ideea de poet universal are de- José Carlos Rovira este Prof. numele de Manrique, sau San Juan a face cu rolul principal pe care ºi- Univ. Dr. la Catedra de Literaturã de la Cruz, sau Fray Luis, sau l asumã fiecare creator în faþa hispano-americanã (Universitatea Machado…” contemporanilor sãi ºi a posteritãþii. Alicante) ºi autor a numeroase Iatã deci cã poetul necesar Iar Hernández reprezintã fãrã lucrãri, atât volume de exegezã cât dobândeºte la sfârºitul episodului îndoialã o lecþie de universalitate ºi ediþii comentate asupra poetului belic ºi în perioada ce îi urmeazã, din raþiuni multiple, pe care le Miguel Hernández ºi operei sale, cea de a treia condiþie esenþialã, CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ rezum aici: ce anume îl face pe precum ºi în jurul altor figuri ale cea de poet al memoriei, al Miguel Hernández un poet literaturii universale: Pablo Neruda, memoriei istorice a acestei þãri. exemplar al tradiþiei? ªtim cã José Maria Arguedas, Rubén Darío Este de altfel condiþia inevitabilã pe Hernández nu a fost un poet cu o ori Mario Benedetti, printre alþii. care o posedã ºi unul din volumele Cercetãrile sale actuale se axeazã formaþie, am zice azi, pe chestiunea identitãþii culturale. cele mai frumoase ºi înfiorãtoare reglementatã, în spiritul normelor; Este Preºedintele Asociaþiei ale poeziei spaniole a secolului ºtim despre el cã este un Spaniole de Studii Hispano- XX, acel volum neîncheiat, alcãtuit autodidact care menþine cu ºcoala, Americane, iar anul acesta a fost din foi dezordonate gãsite în arhi- chiar ºi cu cea elementarã, o relaþie numit de cãtre Ministerul Culturii va sa, ºi pe care îl cunoaºtem sub trecãtoare; ºtim cã de timpuriu din Spania, Preºedintele Comi- numele de Cancionero y roman- stabileºte legãturi cu lumea tetului Executiv al Centenarului cero de ausencias (Culegere de culturalã a oraºului sãu, Orihuela. MIGUEL HERNANDEZ. cântece ºi balade din absenþe) Înainte ca poetul sã plece la Madrid, operã cu care inaugureazã in 1931, înainte de a cunoaºte o autobiografismul poeziei post- atmosferã propice pentru a se impetuos de învãþare ºi imitare a belice. Când pomenesc de poetul prezenta ºi a-ºi îmbogãþi poezia, ceea ce este clasic ºi memoriei, o fac întotdeauna cu înainte de a face cunoºtinþã, mai contemporan. Perito en lunas gândul la sensul pe care un vechi întâi prin ochii altora, cu viaþa (Expert în ale lunii) a fost în 1933 maestru italian, maestru al culturalã a epocii de argint a literaturii prima surprizã literarã. ermetismului critic ºi poetic, cu noastre, tânãrul Hernández îºi Modernitatea o va dobândi la numele de Oreste Macrí, l-a creat doreºte sã fie poet ºi face tot Madrid prin contactul cu autori ai în 1960: „Puþine sunt clipele, posibilul sã-ºi atingã þelul, cu hopuri cãror nume sunt Vicente Aleixandre spunea Macrí, în care se produce mai în limbaj, mai în vers, însã sau Pablo Neruda, în timp ce scrie o coincidenþã între istoria poeziei parcurgând un rãbdãtor proces de o carte de poeme care avea sã ºi istoria luptei pentru libertate: învãþare a cuvântului ºi a poeziei, devinã primul sãu strigãt de aten- vântul ºi închisoarea lui de lecturã uimitã a ceea ce fãceau þionare literarã: El rayo que no cesa Hernández sunt una dintre aceste contemporanii sãi, cei apropiaþi, ori (Raza care nu înceteazã). Peri- clipe. Fie ca tinerilor sã le clasicii. oada închinatã scrierii acestui serveascã drept exemplu.” Din acel efort care acoperã anii volum se suprapune cu aterizarea La rãdãcina cântãrii antifasciste 1925-1933 sau 1934, iese la sa în limbajul avangardelor, în timp ºi de rezistenþã europeanã se aflã suprafaþã un poet stabilit în ce evenimentele istorice schiþau o locul unde îl situãm pe acest poet, clasicismul virgilian, în renaºterea nouã creaþie care avea sã care a fost un poet mare, universal, unui San Juan de la Cruz, în porneascã de la istorie, istoria cea necesar ºi un poet al memoriei, barocul esenþial al literaturii mai nefericitã a acestei þãri, ca cãci în ce mã priveºte, cele trei noastre, în tradiþia lui Góngora ºi temelie ºi jale, ca impuls epic ºi sensuri existã în mod obligatoriu Quevedo, în barocul teatral al lui atenuarea lui prin durere, în trecerea ºi indisolubil, chiar dacã subliniem Calderón ºi mai târziu, în imitarea sa de la Viento del pueblo (Vânt din de fiecare datã, fireºte, condiþia sa lui Lope de Vega. popor) la El hombre acecha (Omul de poet universal. Acesta este ºi Tocmai prin aceºti autori îºi pândeºte), unde cred cã se sensul centenarului Hernandian la afirmã poetul clasicitatea originarã, gãseºte poezia cea mai bunã a care lucrãm de câteva luni bune: pe mãsurã ce-ºi întoarce privirea rãzboiului civil, în care Hernández acesta este poetul pe care îl cãtre mai apropiaþii în timp, chiar dobândeºte, ca de altfel ºi prin sãrbãtorim ºi am convingerea cã contemporani ai sãi; de la Rubén restul scriiturii sale, trãsãtura de din aceastã comemorare va lua Darío la Juan Ramón Jiménez ºi poet necesar. naºtere o nouã dimensiune ºi Jorge Guillén are loc un proces Am împrumutat ideea de poet punere în valoare a sa. 39 SECVENÞE el este „todo mi corazón desmesurado”. MIGUEL HERNÁNDEZ „Îndrãzneala metaforelor lui Hernández, caracterul lor acut, angular, ºocant, transcrie cu fide- „Poezia lui Miguel Hernández penduleazã între litate fiecare articulaþie interioarãa universului sãu suavul aerian – nu fãrã evidente înrudiri cu lirica convulsiv, unde culorile au întotdeauna ceva tãios ºi predecesorilor sãi imediaþi, Lorca, Guillén, Salinas – violent chiar atunci cînd sunt girate de luminã. ªi el e ºi o anume crispare interioarã, asociind ceva dur, unul dintre poeþii predestinaþi a fi în epoca noastrã de sanguinar, paroxistic; o gramaticã violentã ºi traume, instrumente ale fondãrii infernului”. turmentatã pare sã-l fi obsedat pe acest poet ce mariazã, foarte incomun, cultismul cu fervorile „Poezia lui Miguel Hernández se situeazã în convulsive ale strãvechiului misticism hispan”. punctul de confluenþã al epocii dintre cele douã rãzboaie cu perioada postbelicã a cãrei poezie îºi are „Setea de puritate îl stimuleazã, paradoxal, sã în opera lui unul din punctele de plecare. Când, dupã exploreze toate zonele negre ale spaþiului ontologic, mai bine de zece ani consumaþi obscur poezia, sã nu-ºi refuze nimic din tot ceea ce-i putea oferi spaniolã începe a-ºi reconstitui realitatea, noii poeþi CENTENAR MIGUEL HERNÁNDEZ aventura lui unicã, obsesivã, monotonã. Motivele sînt se reclamã de la moºtenirea lui, ºi chiar ºi în America reduse la cîteva, reluate mereu cu o obstinaþie Latinã poezia de dupã rãzboi îi resimte influenþa”. deconcertantã constituindu-se în sistem de rigori interioare aproape metalice, dureroase, chinuitoare, A. E. Baconsky (Panorama poeziei universale sub zodia rimbaldianului „âme monstrueuse” care la contemporane,1972)

40 O îndeajuns de sensibilã recomandat niciodatã într-o deplasare a interesului, în asemenea ipostazã, este un soi de domeniul ºtiinþelor umane, de la „micro-critique”, care se doreºte fiinþa gînditoare ºi cea simþitoare la „une critique d’images et non cea visãtoare reprezintã în mod Fiinþa d’oeuvres constituées, elle se evident un fenomen al modernitãþii développe au niveau d’une image europene. Împrejurarea este particulière ou d’une suite fireºte de o semnificaþie cu totul visãtoare d’images recueillies chez des specialã, întrucît condiþioneazã auteurs différents, et non d’un situaþia creativitãþii imaginare. poème, d’un recueil ou d’un roman Întreaga evoluþie a artei, începînd en son ensemble”. (V. în acelaºi cu ultimele douã-trei decenii ale sens ºi alþi autori. Citãm mãcar pe secolului XIX ºi traversîndu-l încã Jean-Yves Tadié cu panorama sa, mai accentuat pe cel urmãtor, La critique littéraire au XXe siècle, ilustreazã de altfel cît se poate de Belfond, 1987). concludent fenomenul despre Însã, dacã aºa procedeazã de care vorbim. Impresioniºtii picturii regulã eseistul francez în tetralogia ºi simboliºtii poeziei depãºesc elementelor ºi în cele douã poetici pasionalismul romantic ºi se finale, aceeaºi rãmîne metoda lui distanþeazã de logica naraþiunii ºi în diversele texte ocazionale, pe realiste, plonjînd treptat, dar mereu care le regãsim într-o primã mai adînc, în explorarea ºi culegere postumã din 1970, valorizarea zonelor inconºtientului Florin Mihãilescu apãrutã acum ºi în romîneºte, cu ºi ale proiecþiilor ºi manifestãrilor titlul original, Dreptul de a visa onirice. Dacã investigaþia (Editura Univers, 2009, traducerea simbolisticã a visului nocturn este – excelentã – de Irinel Antoniu). extrem de veche, ridicatã la rangul profunzimile sufleteºti, incon- Diferenþa ar fi cã aici se ocupã unei discipline mai mult sau mai fundabilã ca atare cu carac- totuºi focalizat de un autor sau puþin pozitive de Freud, studiul teristicile reveriei romantice. De la altul, mereu însã fãrã o atenþie visãrii în stare conºtientã a fost ideea de autonomie a visãrii specialã pentru compoziþie. O altã oarecum întîrziat de incertitudinea conºtiente a ajuns foarte probabil nouã „monografie”, cum îi plãcea conceptului însuºi, de statutul sãu Bachelard sã-ºi completeze teoria lui Bachelard s-o numeascã, ar fi relativ confuz, în raport cu visele imaginaþiei materiale, bazatã pe trebuit sã fie o Poeticã a focului, a din timpul somnului, mai ales dacã cele patru elemente fundamentale, cãrei elaborare a fost întreruptã de avem în vedere disponibilitatea foc, apã, aer ºi pãmînt, printr-o dispariþia gînditorului ºi din care nu fãrã limite ºi ambiguitatea fenomenologie a imaginii poetice, s-au publicat decît niºte intrinsecã a imaginaþiei creatoare, prizate ºi analizate în puritatea ei Fragmente... în 1988. Încît Dreptul aºa cum se manifestã ea în opera genuinã, expresie a psihismului din de a visa, ca ºi alte douã volume unui poet, ca ºi de altminteri a operã ºi nicidecum din omul din 1970 ºi 1972, L’Engagement oricãrui artist în general. biografic, de care Bachelard nu se rationaliste ºi Etudes, constituie Nu cunoaºtem pe nimeni care intereseazã niciodatã în chip ceea ce am putea numi opera sã fi consacrat mai mult timp din special, singura psihologie fiind minorã a eruditului autor, nu viaþã ºi mai neobosite eforturi pentru el aceea a creaþiei ºi nu a neapãrat ca valoare, ci numai ca pentru elucidarea acestui teritoriu, creatorului. Am scris mai demult, întindere. Þinînd seama cã, în aflat la incidenþa dintre conºtiinþã tot în aceste pagini de revistã, cuprinsul lor, întîlnim texte ºi inconºtient, decît gînditorul, despre cele douã cãrþi esenþiale redactate în foarte variate savantul ºi eseistul francez Gaston din amurgul vieþii, Poetica spaþiului momente ale unui destul de lung Bachelard. Lãsînd de-o parte ºi Poetica reveriei, ºi nu vom periplu intelectual, care se întinde remarcabila lui prestaþie de filosof reaminti acum decît cã, în în Dreptul de a visa de la 1939 pînã al ºtiinþei, concretizatã în cîteva concordanþã cu poziþia lui în 1962, se înþelege de ce ele lucrãri de o indiscutabilã ºi fenomenologicã, oricît de ilustreazã corespunzãtor diferitele provocatoare originalitate, toate personalã, dupã opinia majoritãþii faze din evoluþia concepþiei celelalte cãrþi ale sale sînt cãutãri comentatorilor, imaginea poeticã, bachelardiene. Dar editorul ºi itinerarii insistente ºi revelatoare produs organic ºi direct al reveriei, francez, Philippe Garcin, nu le de-a lungul acestui continent infinit este consideratã ºi interpretatã grupeazã cronologic, ci tematic, al sufletului omenesc, pe care prin izolare din ansamblul aºa cã avem de-a face cu trei autorul l-a identificat cu reveria compoziþional din care totuºi face secþiuni, „Arte”, „Literaturã” ºi poeticã. Este foarte important de parte. Aºa cum subliniazã cu „Reverii”. Cel dintîi lucru de notat observat cã aceasta din urmã nu precizie Anne Clancier, în deosebit este cã autorii de care se ocupã se constituie ca efect sau copie a de utila ei lucrare, Psychanalyse savantul nostru poetician nu fac nici unei experienþe anterioare, ci et critique littéraire (Privat, 1980), parte întotdeauna din categoria ca o ivire spontanã ºi verticalã din critica lui Bachelard, deºi el nu s-a cea mai înaltã a culturii din 41 Hexagon, aºa cum de altfel se cogitoul visãtorului e mai nesigur neaºteptate, cu o puternicã întîmplã ºi în operele majore. Pe decît în gîndirea filosofului, încãrcãturã subiectivã, alþii vor lîngã Balzac, Poe, Mallarmé, prezenþa unor elemente de descoperi ºi vor exalta pretutindeni Rimbaud, Eluard, Jean Paulhan conºtiinþã în reverie este funcþia creatoare a criticii înseºi. sau pictorul Marc Chagall, dãm ºi incontestabilã. Lectura constituie Investigarea ºi productivitatea peste nume mai puþin sonore, ca prin urmare un generator al visãrii, reveriilor artistice s-au ºi dovedit a Simon Segal, Henri de Waroquier, sau cel puþin un declanºator, dar fi principalele stimulente ale lecþiei Eduardo Chillida, José Corti în acelaºi timp ºi un pretext al ei bachelardiene pentru „noua criticã” (editorul, în calitate de plastician), de purã creativitate, cãci trebuie francezã care i-a urmat. În volumul Louis Marcoussis, Albert Flocon, subliniat în acest sens, înainte de de care ne ocupãm sînt douã-trei uitatul poet simbolist Victor-Emile orice, cã însuºirea care face forþa referiri incidentale la criticã, dar ºi Michelet ori Jacques Brosse. O de fascinaþie a paginilor lui un întreg articol despre celebra anumitã indiferenþã faþã de Bachelard este o extraordinarã carte a lui Jean Paulhan, Les problema valorii apare în repetate inventivitate intelectualã. Dialectica Fleurs de Tarbes, bun prilej pentru locuri la Bachelard, deºi cînd vine gîndirii lui este realmente o clarificare. Dar, în afarã de vorba de reverie (ºi vine mereu!), cuceritoare. Un singur exemplu adeziunea la procesul criticii el accentueazã în mod explicit cã dintr-o sumedenie. Comentînd o intentat de Paulhan ºi la pledoaria nu are în vedere reveria obiºnuitã, imagine din Mallarmé, a cãrui sa pentru autonomia ºi libertatea pe care o poate exersa oricine, ci poezie nu o socoteºte obscurã, spiritului creator, nu reþinem o numai reveria poeticã. Pe de altã filosoful scrie: „Cu cîtã dezinvolturã definiþie sistematicã ºi pozitivã a parte, avem uneori impresia cã în ne debaraseazã poetul de profesiunii critice. Existã însã o anumite contexte nici nu mai e în mimetismul grosolan al izvorului! propoziþie cu aer de concluzie discuþie atît reveria poeziei, cît mai Poate cã un izvor mallarméan nu imperativã: „Datoria criticului este ales poezia reveriei. În tot cazul, e trebuie doar sã iasã din pãmînt, cu sã fie un incitator” (p. 164). în afara oricãrei îndoieli cã, la visele prospeþimea ºi naivitatea unei ape Or, rãmînînd în primul rînd, pe sau reveriile pe care cititorul ce se oferã Narcisului sãu; trebuie deasupra nenumãratelor sale Bachelard (cum ar vrea el sã fie sã aibã imediat nostalgia straturilor calitãþi, o admirabilã fiinþã visãtoare mai curînd recunoscut) le extrage subterane; trebuie sã se teamã, de ºi nu un critic în sensul cel mai din poezie sau din altã sursã cu la prima miºcare, de capriciile propriu al noþiunii, acesta a ºi fost caracter artistic, se adaugã propriile pîrîului; de la prima razã de luminã, Gaston Bachelard: un strãlucit ºi lui imagini, oferind astfel „una dintre de la prima impresie aerianã, foarte influent incitator. De unde ºi cele mai mari plãceri ale lecturii” trebuie sã simtã oboseala, plictisul, prodigioasa, prestigioasa ºi spec- (p. 170), probã de maximã greutatea azurului reflectat. Sã taculoasa lui posteritate, al cãrei disponibilitate creatoare. brutalizãm imaginea pînã la a da o destin nu pare încã sã se fi sfîrºit, Ce este aºadar acest cititor definiþie: a izvorî înseamnã a ºovãi în pofida tuturor diversificãrilor Bachelard ºi ce înseamnã pentru sã iasã. Iatã ritmanalizatã, în lumina intelectuale din epoca postmo- el lectura? Autoportretul e deosebit poeticii mallarméene, imaginaþia dernitãþii, dar mai cu seamã în de elocvent: „un visãtor de izvorului.” (pp. 143-144) etc. pofida faptului cã orice mare model cuvinte”(p. 23), pentru cã ideea Este oare aceasta critica spiritual îºi conservã irevocabil mai nouã a gînditorului, deºi cu literarã? Pe lîngã cã Bachelard nu secretul ºi se dovedeºte pe cît de rãdãcini îndepãrtate, este aceea revendicã un atare statut pentru dificil de definit, pe atît de inimitabil de ontologizare a imaginii prin scrierile sale, rãspunsul depinde ºi de neatins. El nu poate fi nicio- limbaj, cãci „nu e nimic de copiat. înainte de toate de felul de a datã întrecut, ci – doar –, uneori, Totul trebuie creat” (p. 29), apoi un înþelege critica. Dacã, în ce ne depãºit. Gaston Bachelard nu face filosof, cãruia nu-i place decît ceea priveºte, vedem aici o sclipitoare nici el excepþie. ce îl farmecã (p. 40), un solitar, un demonstraþie hermeneuticã, o ªi atunci de unde vine dura- „visãtor izolat” (p. 77), ale cãrui proliferare foarte personalã de idei bilitatea operei sale, dacã nu din reacþii strict subiective nu obligã pe energia ºi substanþa personalitãþii nimeni („nu forþez pe nimeni sã lui excepþionale? Cînd e autenticã viseze asemenea mie...” – p. 52), ºi originalã, creaþia nu-ºi istoveºte un om care se abandoneazã cu niciodatã efectele ºi nici nu moare voluptate reveriei ºi „meditaþiei cu adevãrat, oricît de mult s-ar creatoare” (p. 208), solitudinii care învechi ºi s-ar banaliza. Pentru cã le însoþeºet ºi care „este acesta e chiar destinul marilor revelatorul fundamental al valorii opere: sã devinã banale, adicã metafizice a oricãrei sensibilitãþi indis-pensabile, necesare, unanim umane” (p. 214). Bachelard este cunoscute ºi de neînlocuit. E în fond un om care cugetã visînd monopolul lor de nobleþe, într-o ºi viseazã cugetînd, sau lume în care singura permanenþã practicînd, cum spune singur, „o pare sã fie schimbarea. Dincolo de imaginaþie care gîndeºte” (p. 117), ea, vorba poetului, „peste mode ºi 42 ºi chiar dacã admite cã, în reverie, timp / Olimp”. cã poate sã schimbe instrumentarul (ºi bine face). Acest roman confirmã faptul cã Dora Pavel este un autor thanatic, un scriitor de roman „gotic”, cum numai în secolul XIX mai erau. Pulsiunea morþii, despre Pasiunea de a care vorbea Freud, a devenit o artã poeticã la Dora Pavel, al cãrei scris este cuprins de seducþia morþii, în paginile sale co-prezenþa vieþii ºi a morþii este scrie vorbind construitã ºi reconstruitã continuu. În Pudrã angoasa morþii este principalul stimulent pentru manifestarea eului, Carasiniu îºi cautã identitatea, aºa cum în Agata

despre moarte murind identitatea personajului principal se contureazã CRONICA LITERARà din reminiscenþele celor din jur. Pulsiunea morþii este Doru Pop cea care împinge, în mod nevãzut, eul spre auto- formulare. În Pudrã personajul (ºi noua sa conºtiinþã) prinde contur numai în urma decesului – este aproape o definiþie de dicþionar freudian pentru cã pãrintele Unii critici i-au psihanalizei afirma chiar faptul cã suntem ceea ce DORA PAVEL reproºat Dorei Pavel suntem pentru cã ne este fricã de moarte, noi acþionãm schimbarea de voce în câmp real pentru cã trebuie sã ne demonstrãm narativã din cel mai recent nouã înºine cã nu suntem morþi, lucru pe care îl fac ºi roman al sãu (Pudrã), prin personajele Dorei Pavel. trecerea de la persoana Personajul central din Pudrã încearcã din PUDRà întâi utilizatã în Agata rãsputeri „sã se convingã cã este viu”, iar todestrieb murind („eu nu scriu... nu devine instrumentul prin care el îºi recupereazã scriu nimãnui, nu-þi scriu existenþa. La Dora Pavel, viii sunt vulnerabili, în timp nici þie, nici acum, ºi dacã ce morþii sunt coerenþi, aºa cum „defunctul”, despre scriu”), la persoana a treia, care ne dãm seama cã se trezeºte la conºtiinþã din Polirom, 2010 a învierii lui Carasiniu. primele fraze ale romanului Pudrã, se aude pe sine Schimbãrile sunt mult mai vorbind, din „postura de mort”. Faptul cã eroul, Vlad ample ºi cumva progra- Carasiniu, „vorbeºte” într-un mod cumplit de fetid, matice – asistãm, de exemplu la o mutaþie dinspre „regurgiteazã” cuvintele dintr-un lichid amestecat cu un personaj feminin, spre unul masculin; suntem secreþii gastrice, ceea ce este o trimitere evidentã la expuºi la o înviere, derulatã într-o cronologie descompunerea Autorului ºi a vocii sale, se transformã condensatã, faþã de rememorarea care aduce într-o metaforã a condiþiei scriitorului însuºi. În acest personajul din moarte. Acest lucru mã face sã spun sens moartea ºi învierea lui Carasiniu sunt moartea cã Pudrã nu poate fi citit fãrã referinþa directã la Agata ºi renaºterea Scriitorului. murind, cele douã cãrþi sunt legate, nu doar pentru Un alt palier simbolic, generat de întâlnirea dintre cã Pudrã este un roman al morþii rãsturnate, ci pentru Eros ºi Thanatos, devine ºi în Pudrã dubla cã reprezintã o oglindã tematicã a cãrþii care i-a adus determinare – chiar numele personajului este o Dorei Pavel o binemeritatã recunoaºtere naþionalã trimitere la aceastã dublã condiþionare dintre viaþã ºi (premiul pentru prozã al USR). Un scriitor care nu moarte, dintre celest ºi teluric, dintre descompunere îºi consumã niciodatã în întregime subiectele este ºi eternitate. De fapt Carasiniu este esenþialmente o un scriitor conºtient de propria sa artã, iar Dora Pavel expresie a dublei naturi a fiinþei umane – cara, demonstreazã cu prisosinþã acest lucru. însemnând negru, ºi siniu, însemnând albastru, Dupã ce a scris unele dintre cele mai bune pagini azuriu. El este mortul-viu ce aparþine deopotrivã lumii de literaturã „morbidã” din romanul românesc subterane, materiei supuse distrugerii ºi contemporan (orice alt autor s-ar fi „descompus” dupã transcendentului, raþiunii solare ºi diurne. un asemenea efort), autoarea reuºeºte sã genereze Pe un alt palier Pudrã este conceput ca un fel o nouã viziune asupra morþii ºi îngropãrii. Acest lucru de Înviere degrandantã, iar Carasinu este un nu ar fi fost posibil fãrã schimbarea vocii auctoriale ºi Christos rãsturnat, un fel de Mesia deteriorat, evident fãrã o modificare la nivel discursiv. Dacã Agata este postmodern. El se aflã, ca ºi Christos, în sicriu timp dezhumatã numai pentru a fi re-ficþionalizatã din de trei zile, iar învierea sa este urmatã de o serie de amintiri ºi rememorãri, Carasiniu, eroul din Pudrã, este înfãþiºãri înaintea unor femei. Ca ºi Christos, re-înviat la modul cel mai concret (mai obiectiv). Aºa Carasiniu moarte tânãr (la 27 de ani moare ºi stã în cum în Agata murind vocea personalã ºi subiectivã mormânt 72 de ore, culmea simbolismului ne ajuta (ca cititori) sã plonjãm într-un subiect numerologic!). Eroul este descris ca mortul nemort, halucinant, în Pudrã vocea aparent obiectivã face pentru cã, tot ca ºi Christos, înviatul Carasiniu nu demersul invers, ne scoate din halucinaþie ºi ne mai are trup, sau trupul pe care îl are nu e trupul introduce într-o realitate nu mai puþin fantastã. Prin sãu. De fapt dsacralizarea este recurentã în scriitura aceasta Dora Pavel demonstreazã (sau vrea sã Dorei Pavel, eroul îºi imagineazã cum ar fi sã ajungã demonstreze) cã este un autor stãpân pe tehnicile acasã ºi spune „iatã, Tatã, fiul tãu”, într-o reformulare sale, cã nu este niciun accident succesul anterior ºi a ultimei porunci date de Christos pe cruce. Chiar ºi 43 la nivel lexical romanul este îmbibat de terminologia creºtinã, evident re-formulatã în sens mundan, de o profanitate excesivã uneori: hãrãzirea, misterul, feciorelnicia etc. Câmpul literar Mai existã o referinþã simbolicã în carte, pentru cã mai este un mort-viu în istoria culturalã a României, Între istoria instituþionalã, sociologia ºi ºi pe acela tot Vlad îl chema, iar Bram Stoker l-a antropologia literarã consacrat cu numele literar de Dracula. Aceasta deoarece Carasiniu este un soi de vampir livresc, Ovidiu Pecican pentru cã este „cel mai puþin mort dintre morþi” ºi cel CRONICA LITERARà mai puþin viu dintre vii. El trãieºte doar noaptea, aidoma vampirilor, ºi toate experienþele sale se deruleazã la adãpostul întunericului. Comportându-se ca un „strigoi Apariþia cãrþii Ioanei amator”, ne-mortul Dorei Pavel parcurge drumul IOANA MACREA- Macrea-Toma, cunoaºterii de sine „pânã la ziuã”, dupã care adoarme. TOMA Privilighenþia. Instituþii „Paloarea” lui Carasiniu, faptul cã este acoperit de literare în comunismul pudrã, drumul de la capelã la spital ºi apoi la capelã PRIVILIGHENÞIA românesc (Cluj-Napoca, sunt caracteristici ale romanului „de vampiri”. Tot Instituþii Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, aidoma lui Dracula, Carasiniu are probleme cu propria literare 2010, 364 p.) m-a fãcut sã imagine în oglindã (la un moment dat, tocmai când în comunismul jubilez. Dupã volumele încearcã sã-ºi vadã chipul, are loc o panã de curent românesc Katherinei Verdery, al Luciei misterioasã). Dragomir ºi al Alexandrei Reproºul principal pe care i l-aº aduce cãrþii este Casa Cãrþii de ªtiinþã, Tomiþã, noua abordare tocmai tezismul, el transpare ºi din problematica 2010 restituie – inovativ ºi lucrând „estetizatoare” – Carasiniu este restaurator (eu-sînt- cu un material masiv inedit restaurator-de-artã), unde relaþia dintre obiectul artistic – un alt aspect, cel „mort”, recuperat prin refacere exterioarã ºi obiectul instituþional, al literaturii din România în comunism. care este corpul decedatului, devine mult prea Titlul monografiei tinerei autoare aduce în atenþie, de explicitã. La fel, trimiterile mult prea directe, cum este fapt, o tezã de doctorat elaboratã sub egida aceea la socrul lui Carasiniu, artist plastic care se Universitãþii Central-Europene de la Budapesta, pe sinucide tocmai în Muzeul de Artã, în acelaºi loc unde baza unei bibliografii copioase ºi cu incursiuni ºi în se sinucide ºi soþia personajului, reduce din impactul diferite fonduri documentare din þarã ºi din strãinãtate. naraþiunii. Deºi la bazã autoarea se revendicã din stirpea Dora Pavel exceleazã, însã chiar la polul opus, filologilor, absolvind facultatea de profil în Cluj ºi pentru cã ambiguitatea reprezintã elementul cheie ce activând la revistele Echinox ºi Steaua în calitate de þine intactã convenþia ficþionalã a romanului, iar în cronicar literar, stagiul budapestan i-a prilejuit Pudrã suntem mereu la limita dintre fantasma racordarea la cercetarea sociologicã. S-a nãscut impalpabilã ºi concretul cel mai disgraþios. În cãutarea astfel o nouã expertã în sociologia literaturii, explorând unui „Altul-ca-tine”, unde identitatea este descoperitã din perspectiva acestei opþiuni un câmp tematic numai din contactul cu moartea, Dora Pavel frecventat cu succes, în oraºul de pe Someº, ºi de descoperã o voce autenticã de scriitor. Iar Marius Lazãr ºi grupul de colegi apropiaþi acestuia. masochismul erotic, prezent ºi în Agata murind, care Primele voci critice care s-au aplicat textului cu este o manifestare evidentã a pulsiunii morþii, ajutã la intenþia de a-l comenta – Laszlo Alexandru ºi Paul gãsirea identitãþii auctoriale. Unul dintre cele mai bune Cernat – s-au grãbit sã sesizeze „pãsãreasca” pasaje este acela al actului erotic dintre Carasiniu ºi scientistã practicatã de autoare. Este adevãrat cã Geta, care se încheie într-un miros al morþii, ce poate formulãrile savante ale cãrþii ºi tentativa de a prinde fi substituit cu mirosul seducþiei. gândul în concepte cât mai precise fac dificilã lectura, De fapt cel mai bine fãcute sunt pasajele în care invitând mai cu seamã un public specializat, probabil Dora Pavel împinge pânã la limitele suportabilitãþii redus numeric. Ceea ce a deranjat însã, dincolo de stimularea tuturor simþurilor cititorului. Olfactiv unele inabilitãþi proprii începutului – vorbim, totuºi, suntem atacaþi de mirosurile fetide, de odorile morþii despre prima carte de autor –, cred cã a fost mai ºi ale descompunerii, cuprinºi de aburi verzui, apoi degrabã efortul de a scoate un anume tip de discurs autoarea ne duce la nivel gustativ, fãcându-ne sã critic de sub semnul intuiþiei, subiectivismului ºi a simþim lichidele „acre”, apoi tactil urmãm personajele tradiþionalului, deja, impresionism. Un astfel de efort, care se ating ºi nu în ultimul rând percepþia vizualã practicat sistematic, a încercat de-a lungul unei întregi este ºi ea provocatã prin trecerile de la beznã la vieþi Adrian Marino. Pariul lui pe construcþia criticã luminã. eruditã, savantã, pe conceptualizare – a teoretizat ºi Dacã (ºi este sigur cã Dora Pavel nu se opreºte apoi a ºi ilustrat printr-un dicþionar „ideile literare” ºi a din scris) volumul acesta va fi urmat de o nouã fãcut „biografia” ideii de literaturã – mergea în aceeaºi schimbare narativã ºi dramaticã, atunci vom putea direcþie ºi, dupã cum se poate vedea acum, a ºi vedea limpede proiectul auctorial al unuia dintre cei deschis o cale pe care se ivesc noi siluete. Nici moda 44 mai importanþi scriitori contemporani. structuralistã nu a trecut, la noi, fãrã a încerca subminarea „cãlinescianismului” ºi depãºirea posturii metodologia omologatã, maniera în care îºi concepe, inspirate, rapsodice, a criticului român printr-o structureazã ºi realizeazã autoarea lucrarea mã asimilare a formalismului rus ºi a ºcolii structuraliste determinã sã cred cã excelenta practicianã a franceze, mai cu seamã. Cu tabele sau fãrã, însã cu cercetãrii care este s-ar putea dovedi, datoritã dublei subsoluri bogate, astfel de tentative – indigeste pentru sale înzestrãri, ºi o teoreticianã novatoare în zona unii, dar utile diversificãrii discursurilor critice de la sociologiei literaturii. noi ºi aprofundãrii în stil „tehnic” a unor subiecte – Plasarea fenomenului literar instituþional sunt binevenite ºi semnificã momente simptomatice românesc într-un context istoric ºi cultural mult mai de regândire metodologicã a instrumentelor criticului. vast, marcat de confruntarea dintre cele douã tabere Metoda Ioanei Macrea-Toma prin care se încleºtate ideologic între 1945 ºi 1989, trebuie ºi ea cartografiazã câmpul literar printr-o abordare notatã, pentru cã suntem momentan departe de clipa CRONICA LITERARà sociologic-cantitativã cu scopul de a obþine o imagine când punerea în context a fenomenelor româneºti va cât mai clarã a situãrii scriitorilor în arealul menþionat deveni regula, ºi nu excepþia. Capacitatea activãrii în funcþie de imaginea lor social-politicã este o noutate informaþiei documentare ºi a stãpânirii fãrã dificultãþi în cultura noastrã. Sã fi fost ºi numai atât, ºi tot se a acesteia meritã, ºi ea, pomenitã. Ne aflãm, fãrã cuvenea discutat despre volum cu consideraþie faþã îndoialã, în faþa unei autoare de forþã, abilã în a decupa de miza ºi efortul constructiv urmãrit sistematic. Este problematici ºi perseverentã în a le urmãri cu firesc sã scrii într-un fel când descrii, sã zicem, o instrumente specializate de mare fineþe, a cãrei carte floare, ºi cu totul altfel dacã vrei sã o mãsori în funcþie meritã efortul unei lecturi stãruitoare. de diverºi parametri. Argourile fiecãrei discipline diferã, fiind de aºteptat ca un critic literar format exclusiv pe bãncile de la Litere sã întâmpine obstacole mai mari în descifrarea textului faþã de altul, trecut prin cursuri de sociologie, statisticã etc. În Privilighenþia, se testeazã cu succes teoria lui Bourdieu într-o societate Între fantasy lipsitã de democraþie, totalitarã, încercându-se descifrarea raportului specific în care se afla în comunism câmpul literar în raport cu politicul. Sigur ºi horror însã cã fãrã o cunoaºtere prealabilã a lui Bourdieu însuºi, Ioana Macrea-Toma poate deveni indescifrabilã Alex Goldiº sau, mãcar, greu de urmãrit. Abordarea problemei funcþionãrii Uniunii Scriitorilor în contextul „reþelei producþiei ºi receptãrii Nu ºtiu dacã o fi bunurilor simbolice” – citez din autoare – presupune MATEI FLORIAN vorba doar de criza o circumscriere a instituþiei discutate într-un alt peisaj economicã sau ºi de una conceptual ºi dincolo de anecdota evenimenþialã ºi valoricã, dar atât numãrul, personalizatã. Folosind elemente de istorie socialã, cât ºi calitatea debutanþilor, sociologie ºi antropologie literarã, Ioana Macrea-Toma ªI HAMS ªI au scãzut simþitor în ultimii se situeazã într-o avangardã a cercetãrii unde, din ani. Ca ºi cum aºa-zisa pãcate, dupã ce a fost expediatã de critica literarã, REGRETEL generaþie douãmiistã ºi-ar deocamdatã nu pare sã fie acompaniatã nici de istorici, fi epuizat resursele nici de sociologi, nici de antropologii literaturii. Acest creatoare în prima parte a accident personal este, de fapt, o carenþã instituþionalã Cartea Româneascã, deceniului. Astfel încât, la nivelul culturii române, unde critica internã din sfera 2009 atunci când apare un specializãrilor „paralizeazã” în faþa necesitãþii de a debutant cât de cât discuta noile produse cãrturãreºti, manifestând o talentat, e sãrbãtorit de timiditate ce aduce a demisie de la propria misiune întreaga critica – de toate calibrele ºi pe toate vocile sau a lipsã de profesionalism. – precum un adevãrat eveniment. Aºa s-a întâmplat, Dacã ar fi sã mã întreb în ce direcþie aº fi dorit fãrã îndoialã, cu Stoian G. Bogdan, al cãrui prim sã constat o mai apãsatã originalitate a Privilighenþiei volum, deºi bun, nu atinge performanþele unor ªtefan – denumire ce desemneazã, cum se poate lesne Manasia, Dan Coman, Claudiu Komartin, Teodor deduce, „casta” intelighenþiei beneficiare de privilegii Dunã sau Dan Sociu. din timpul comunismului (dar, de ce nu ºi dupã sau În schimb, dacã rãmânem la cãrþile apãrute anul înainte, mãcar în vremea altor totalitarisme?!) – trecut, ªi Hams ºi Regretel (Cartea Româneascã, aceasta ar fi, probabil, în depãºirea etapei Bourdieu. 2009), romanul de debut al lui Matei Florian, a fost Desigur, prin aplicarea gândirii acestuia la un câmp oarecum nedreptãþit. Incontinenþa verbalã a autorului, literar estic, foarte diferit de sfera aplicaþiilor maestrului, cunoscut deja publicului ca (semi)romancier din occidentalã ºi democraticã, înseamnã, ºi ea, o Bãiuþeii, a zgâriat, într-un fel, auzul criticii ºi ar putea depãºire. La fel ºi implicarea sugestiilor venite din alte irita ºi mai mult urechile cititorului obiºnuit. Cãci, deºi discipline (istoria socialã, antropologia literarã). Cu are o structurã dialogalã – cele ºapte capitole par toate acestea, ºi fãrã a ignora necesitatea tot atâtea epistole cãtre o iubitã absentã –, întregul doctoranzilor de a demonstra cã au aprofundat roman e construit ca un imens delir verbal în care 45 vocea protagonistului e parazitatã permanent de obiectul adoraþiei se dovedeºte a fi un tragic dialog perspectiva unor creaturi imaginare. Simpaticii pitici cu lumea de dincolo. Printre aburii basmului încep Usi, Altfred sau ªi Hams ºi Regretel ataºeazã cãrþii sã se întrevadã, treptat, detaliile crude ale relaþiei o ramã fantasy. Copilãriþi dar simandicoºi, cei trei dintre cei doi: nepãsarea lui narcisistã, permanenta fac parte din adevãrate legiuni ºi popoare de pitici, ei pisãlogealã, suspiciunile de trãdare ºi, în sfârºit, cu obiceiuri excentrice. Fãrã a mai pune la socotealã sinuciderea Cristinei sub ochii impasibili ai bãrbatului. comunitatea eco a lui Usi sau ordinul PIC (Piticii Depãºeºte posibilitãþile unui debutant mediu – a Intelectuali Catanieni) din care face parte Altfred, observat-o deja Cosmin Borza („Vatra”, nr. 3/2010) excelent sunt descrise acþiunile aºa-zisului PRAF – figurarea metamorfozei scenariului de fantasy într- (Piticii Rãzvrãtiþi din Apartamentele cu Ferestre), un scenariu de horror. Pe mãsurã ce avansãm în

CRONICA LITERARà responsabil pentru micile catastrofe casnice ale lecturã, vocea delirantã devine tot mai sarcasticã ºi oamenilor („picioare pare”): „Orice obiect de tipul mai ameninþãtoare, numãrul actorilor se împuþineazã, monedã, pix, radierã, ac de siguranþã º.a.m.d. care rolurile se redistribuie, mãºtile se amestecã, fardurile va ajunge în preajma unui membru PRAF va fi încep sã se scurgã de pe obrazul personajelor. Acei transportat la o distanþã apreciabilã de locul în care mirifici pitici sunt înghiþiþi total de vocea bãrbatului e de presupus cã s-ar fi oprit. În felul acesta, muribund, dezvãluindu-ºi natura iluzorie. Singurii picioarele pare vor avea o duratã infinit mai lungã de protagoniºti ai acestui bizar roman al iubirii, al iluziei cãutare, soldatã de obicei cu nedumeriri consistente ºi al morþii sunt bãrbatul-Regretel ºi Cristina-Tristina ºi invective ce fac deliciul amar al acestor semeni (infidela femeie-pitic). gri”. Dialogul dintre Filip ºi Matei Florian continuã Crudul deznodãmânt motiveazã alunecãrile de dincolo de Bãiuþeii, cãci ceea ce apropie ªi Hams ºi teme ºi de limbaj. Citite retrospectiv, aproape toate Regretel de Zilele regelui e adeziunea la un imaginar conglomeratele haotice de imagini din ªi Hams ºi minimalist, artizanal, doldora de amãnunte Regretel devin simboluri pregnante. Din simplã seducãtoare ºi de vorbãrie galantã. Conºtient, cum cochetãrie conversaþionalã, sensibilitatea bãrbatului zice englezul, cã „devil is in the details”, Matei Florian la schimbãrile de temperaturã devine patologicã e ºi el un colecþionar de nimicuri pline de candoare. (marcând evoluþia „frigurilor” ºi a delirului), iar lunga Protagonistul din ªi Hams ºi Regretel pare sã digresiune despre colivã, o modalitate de a recreeze un întreg univers de senzaþii pentru a-l conºtientiza dispariþia iubitei. Întregul roman poate fi trimite iubitei în plic. Dincolo de asta, însãºi maniera citit, de altfel, ca lungã anamnezã a acestei morþi, o de a construi e asemãnãtoare celei din cãrþile fratelui încercare disperatã de a se acomoda la realitatea mai mare. Absenþa totalã a epicului, lungile enumerãri ei. „Aberaþiile” despre piruetele Cristinei, prezente în ºi aglutinãri de evenimente fac din ªi Hams ºi discurs încã de la începutul romanului, nu sunt decât Regretel un fantasy de atmosferã mai degrabã decât modalitãþi alegorice de a descrie – ºi de a accepta – un fantasy propriu-zis. Convorbirile cu furnici, mãgari episodul morþii: sub pana calofilã a prozatorului, sau câini, lungile disertaþii asupra meteorologiei, a femeia se aruncã de la fereastrã nu din voinþã substanþei colivei, elogiul plapumei ºi a vântului, proprie, ci dintr-o fatalã pierdere a gravitaþiei în timpul înscenarea unui meci de fotbal virtual, ne pun faþã în dansului. faþã cu un narator capricios ºi dezorientat, care ªi tocmai când credeam cã romanul evolueazã suferã de glosolalitã cronicã. Prea multe pasaje par spre o catastrofã totalã, Matei Florian îºi simple jocuri lingvistice: „Apoi, cum libertatea de ordin ambiguizeazã din nou, prin alegorie, naraþiunea. De mic, infimã în aparenþã, are valenþe infinite, m-am fapt, nu atât îmbinarea de fantasy ºi horror e recules, am zâmbit, m-am adunat ºi m-am scãzut, importantã în ªi Hams ºi Regretel, cât revelarea m-am înmulþit ºi m-am împãrþit, iar la sfârºitul acestor primului în miezul ultimului ºi invers. Deºi patetic, operaþiuni esenþiale, doar iluzoriu matematice, am splendid (citabil în întregime) e capitolul final al dansat, doamnã, am dansat”. Protagonistul nu romanului, care descrie moartea protagonistului ca vorbeºte doar pe mai multe voci, ci ºi pe mai multe formã de accedere la lumea transcendentã a Piticului tonuri, de la alintat sau drãgãstos-calin, pânã la Alb. Bãrbatul moare în zorii unei zile luminoase ºi colocvial, arþãgos ºi insinuant. eterne, pãstrând în auz ecoul celui mai firesc salut, Pe de altã parte, lipsa de consistenþã a dar care consfinþeºte reconcilierea de dincolo: „Bunã scenariului fantasy ºi facilele calambururi stilistice dimineaþa”. ar fi pe deplin condamnabile dacã ele n-ar avea Pãcat doar cã delirionismul lingvistic nu se logicã în imaginarul lui Matei Florian. Ostentaþia lor resoarbe total în motivaþia adâncã a ficþiunii. Dacã decorativã nu e strict ornamentalã, dacã mi se va ºti sã-l gestioneze superior în urmãtoarea carte, permite o formulare atât de paradoxalã, pentru cã Matei Florian poate deveni unul dintre cei mai utopia feericã din ªi Hams ºi Regretel se dovedeºte puternici prozatori de azi. Spre deosebire de a fi o încercare eroicã ºi disperatã de a masca rãul livrescul minimalist al lui Filip Florian, un scriitor deja existenþei. În spatele decorului fabulos – adevãratã sigur pe stilul sãu dar destul de liniar, cel al lui Matei loviturã de teatru – stã de fapt istoria banalã, deºi e mai stratificat: are, adicã, un potenþial de gravitate tragicã, a protagonistului ºi a iubitei sale Cristina. metafizicã ce meritã pus în valoare. Ceea ce se anunþa ca un fairy-tale în care un prinþ melancolic ºi retras încalecã toate mijloacele 46 lingvistice posibile pentru a suprima distanþa faþã de ª „Conºtienþi ºi cu sânge rece îºi imolau acolo propriii copii. Cei care nu aveau copii îi cumpãrau pe cei ai sãracilor ºi îi sugrumau ca pe niºte miei tineri; mama Cartagina în asista la sacrificiu fãrã sã verse o lacrimã sau sã scoatã vreun suspin; cel mai mic semn de înduioºare o fãcea sã piardã preþul convenit ºi nu-ºi salva copilul. Totuºi, în jurul statuii [zeului, n. mea, I. P.-C.] era plasatã literaturã, o mulþime mare de muzicieni care cântau din flaut ºi alte instrumente ca sã împiedice sã fie auzite þipetele acestor nefericite victime.” (p. 45). Cu un secol ºi

de la antici jumãtate înainte, Diodor din Sicilia pliase aceleaºi CRONICA LITERARà fenomene pe un calapod religios roman, asimilând sacrificiile în cinstea zeului solar Baal Hammon cu la Flaubert mitul lui Saturn, devorator al propriei progenituri (vezi pp. 37-38). Totuºi, dincolo de cliºee mentalitare ºi Ioan Pop-Curºeu exagerãri literare, M. Szyncer aratã cã inscripþiile din secolul VII î. Hr. confirmã cã punii au renunþat de timpuriu la sacrificiile concrete ºi au înlocuit victimele Alexandra Ciocârlie umane cu animale, substitute simbolice ale copiilor ALEXANDRA semneazã o carte (p. 71). CIOCÂRLIE interesantã ºi eruditã, Dar, pe lângã aspectele funciarmente negative, pe Cartagina în literatura latinã care o serie întreagã de autori, de la Plaut la Sfântul CARTAGINA (Editura Academiei Române, Augustin, le-au pus în evidenþã, Cartagina îi ºi fascina 2010), care deplaseazã pe latini. Aceºtia nu puteau sã nu recunoascã geniul ÎN studiile de imagologie, foarte militar punic, ilustrat de comandanþi iluºtri ca Hamilcar LITERATURA la modã în anii 1990-2000, ºi fiul acestuia, Hannibal, de spaima cãrora tremurase LATINà de pe teren contemporan în întreg universul (vezi de pildã Stratagemele lui Frontin, lumea anticã. Scopul 30-103 d. Hr.). Pe deasupra, luxul ºi lascivitatea, în Editura Academiei principal al lucrãrii, aºa cum care trãiau acei strãini tatuaþi, machiaþi, îmbrãcaþi în Române, 2010 sugereazã ºi titlul, este de a veºminte viu colorate, încãrcaþi de bijuterii ºi îmbãiaþi prezenta modul în care în parfumuri scumpe, se încãrcau în imaginarul roman autorii latini i-au privit de-a cu semnificaþii erotice foarte pronunþate. lungul timpului pe duºmanii lor cartaginezi, elaborând Dacã scrierile istorice au brodat o imagine a un construct cultural în care se topesc laolaltã realitãþi Cartaginei pornind de la realitãþi cu care romanii se istorice ºi fantasme, frici viscerale ºi dispreþ pentru ciocniserã în timpul rãzboaielor punice, epopeea latinã tot ceea ce este „diferit” ºi „strãin”. (cãreia Alexandra Ciocârlie îi consacrã un capitol din Cãci, într-adevãr, pentru scriitorul roman, punul nu cartea ei) a înclinat sã construiascã mai degrabã o era altceva decât întruparea alteritãþii absolute, mitologie a raporturilor dintre cartaginezi ºi romani, contrapunctul ideal în discursul identitar: „Din aceastã diferitã în funcþie de orientãrile culturale dominante în perspectivã, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, momentul redactãrii poemelor epice. Cei care au trãit strãlucitor ºi lasciv, în timp ce romanii incarneazã în vremea confruntãrilor, cum ar fi Naevius (Rãzboiul virtuþile austere ºi virile ale Occidentului; cartaginezii punic) ºi Ennius (Anale), configureazã o viziune sunt orgolioºi, perfizi ºi cruzi, pe când romanii rãmân profund negativã asupra adversarilor, oprindu-se ºi fideli legãmintelor fãcute ºi acþioneazã mereu în spiritul asupra episodului legendar al întâlnirii Didonei cu dreptãþii; cartaginezii aparþin unui univers barbar, Enea. Vergiliu, în schimb, trãitor într-o vreme când romanii – lumii civilizate; cartaginezii reprezintã o forþã Augustus întemeia colonia ce avea sã devinã capitala obscurã ºi imoralã, iar romanii – ordinea ºi claritatea. Africii romane, elaboreazã o viziune nuanþatã asupra Putere a rãului, simbol al corupþiei, imoralitãþii ºi lucrurilor: reprezentanþii Cartaginei, ºi în special regina violenþei, Cartagina tinde astfel sã se constituie într-o Didona, sunt înzestraþi cu multe calitãþi, pe când Enea anti-Romã.” (p. 10). Iatã, mecanismul diabolizãrii are ºi defecte, mai ales acela de a-ºi fi abandonat celuilalt este extrem de arhaic ºi Alexandra Ciocârlie iubita, chiar dacã din motive mai presus de voinþa sa. are dreptate sã sublinieze, cu referire la lumea anticã, În epoca lui Domiþian, Silius Italicus consacrã ºi el faptul cã relaþia obsesionalã dintre romani ºi aceluiaºi subiect o epopee (Punicele) – marcatã de cartaginezi o reproduce pe aceea dintre greci ºi perºi. retorismul specific literaturii latine din secolul I d. Hr. , Culmea ororii li se pãrea, bineînþeles, latinilor unde interpreteazã conflictul Roma-Cartagina, obiceiul semitic de a sacrifica în cinstea zeilor copii determinat de voinþa zeiþelor Iunona ºi Venus, în lumina nevinovaþi. Cât se poate de realã, aceastã practicã eternei opoziþii între Bine ºi Rãu, Dreptate ºi religioasã s-a încãrcat de o sumã de stereotipuri Nedreptate. menite sã punã mai bine în evidenþã barbaria strãinilor Cel mai interesant capitol al lucrãrii mi se pare cel de dincolo de mare. Plutarh, în Tratatul despre intitulat „Cartagina în posteritatea literarã” (pp. 185- superstiþie comenteazã aceste sacrificii, îngroºând 198), care urmãreºte evoluþia istoricã a fascinaþiei trãsãturile inumane ºi hiperbolizând oroarea: pentru lumea punicã, în special pentru iubirea dintre 47 Didona ºi strãmoºul mitic al romanilor. Aceastã de date redundante care se prãbuºeºte asupra atracþie traverseazã epocile ºi se manifestã în cititorilor. Avem impresia, citind, cã autoarea nu Romanul lui Enea, compus la curtea Plantageneþilor urmãreºte un fir argumentativ suficient de clar ºi de cãtre 1160, ajunge în tragedii franceze, italiene ºi convingãtor (în afarã de a sublinia la nesfârºit cã latinii spaniole din secolele XVI-XVII, ºi capãtã expresia au avut o imagine negativã complexã despre puni!). cea mai rafinatã într-o scriere romanescã din 1862, Cartagina în literatura latinã propune o investigaþie prea Salammbô de Flaubert. Dupã o documentare factualã, marcatã de neo-pozitivismul de tip New riguroasã, atât în biblioteci ºi muzee, cât ºi pe teren Europe College, instituþie la care autoarea a fost (o excursie la faþa locului, fãcutã în 1858), Gustave bursierã în douã rânduri. Cartea se prezintã ca o suitã Flaubert a reuºit sã ofere cititorului o reconstituire cronologicã de micromonografii (la fiecare autor tratat

CRONICA LITERARÃ veridicã a Cartaginei, lãsând totuºi fanteziei suficientã se alege tot ce a spus despre Cartagina), într-un libertate de miºcare în jurul poveºtii de dragoste dintre demers care se poate realiza extrem de repede cu vergina Salammbô, preoteasã a zeiþei-lunã Tanit ºi ajutorul computerului, pe un set de texte disponibile fiicã a lui Hamilcar (deci sorã a celebrului Hannibal), (or clasicii greci ºi latini sunt accesibili pe mai multe ºi Mâtho, unul dintre ºefii mercenarilor revoltaþi cã nu site-uri strãine). Absenþa concluziilor sistematice au fost suficient de bine plãtiþi în urma primului rãzboi (expediate în câteva rânduri de circumstanþã la cu romanii. Ceea ce fascineazã ºi azi la Flaubert este sfârºitul fiecãrui capitol), surprinzãtoare într-o lucrare cã stãpânirea perfectã a „bibliografiei” (Polibiu, Pliniu de facturã academicã, nu uºureazã deloc decriptarea cel Bãtrân, Diodor din Sicilia) nu i-a limitat câtuºi de intenþiilor de adâncime ale autoarei. Spre lauda cãrþii, puþin imaginaþia hiperbolicã ºi debordantã, care trebuie însã subliniat cã e scrisã deosebit de curat, exceleazã în descrierile de festinuri, peisaje, costume, cu o stãpânire magistralã a limbii, într-un stil destul caractere, bãtãlii, pruncucideri, toate marcate de un de alert ºi de fin, menit sã învioreze unele pagini prea exotism esenþialmente romantic. aride. Lectura cãrþii Alexandrei Ciocârlie se dovedeºte Spuneam la începutul acestei cronici cã lucrarea instructivã ºi pasionantã chiar pentru cititorul care nu Alexandrei Ciocârlie este interesantã. Interesul se intereseazã direct de literatura Antichitãþii ºi de suscitat diminueazã însã adesea în faþa unei avalanºe reverberaþiile sale în posteritate.

48 Pariez pe Julian Barnes, pentru preschimbã într-o vietate cã am fost captivatã de cel puþin transcendentã? Dupã cum vom douã din romanele sale aproape afla pe parcurs, existã doi papagali romane. Iatã explicaþia în cele ce ai lui Flaubert: în finalul cãrþii vom urmeazã. De ce afla cã amândoi sunt falºi, împrumutaþi de la Muzeul de Istorie Viaþa ºi opera lui Gourstave Naturalã. Deducþia este relativ Flaubear pariez pe simplã: papagalul devine leitmotiv liric, întrucât îl metaforizeazã pe Gourstave Flaubear, aºa este Flaubert prin lentilele lui Barnes. rebotezat ludic Gustave Flaubert, Julian Papagalul-fetiº ar putea explica

omul-urs, de cãtre fanul sãu Julian (într-un fel inacceptabil pentru UNGHIURI ªI ANTINOMII Barnes, care îi dedicã un roman critica de specialitate, dar într-un neobiºnuit, un aproape roman sau Barnes? fel perfect acceptabil de critica de roman-eseu sau eseu-roman: nespecialitate ºi de susþinãtorii Papagalul lui Flaubert (traducere romanului postmodern), scrisul lui de Virgil Stanciu, Bucureºti, Flaubert. Iar efectul este Editura Nemira, 2006). O piesã de electrizant. rezistenþã într-o bibliotecã stranie. Papagalul lui Flaubert este o Se cuvine sã fiu din start precautã: carte-palimpsest ºi un cocteil este vorba despre un roman în ameþitor: acest aproape roman sens aproximativ, de aici formulele este scris (precizeazã chiar mele vag tactice, de mai sus: Ruxandra Cesereanu autorul) dupã tehnica plasei aproape roman, roman-eseu ºi alcãtuite din gãuri legate cu sfoarã eseu-roman. Cu un morman între ele. Sã vedem mai departe impresionant de fiºe despre viaþa ce sunt aceste gãuri ºi cum sunt ºi opera lui Flaubert, Barnes scrie abordat trecutul în aºa fel încât sã legate ele. Lista este complicatã ºi un text plin de savoare ºi fie prezentificat necanonizant? fascinantã. Avem de-a face mai excelenþã stilisticã, astfel încât nu Julian Barnes dã pilda purceluºului întâi cu douã cronologii diferit poate fi vorba doar de eseu: dacã mânjit cu unturã, care aleargã nuanþate ale vieþii scriitorului existã roman-eseu, atunci cu speriat ºi ridicol pe ringul cu francez, precum ºi cu o a treia siguranþã este posibil (ºi îngãduit) dansatori. La Rouen ºi Croisset, cronologie spumoasã, alcãtuitã sã existe ºi eseu-roman! Barnes cautã, iniþial, asemenea doar din citate esenþiale din Papagalul lui Flaubert este o carte unui turist obedient, urmele vechi Flaubert, în funcþie de anii marcatã de oralitate: însã doresc ºi noi ale subiectului sãu predilect, crescãtori în care respectivele sã fie limpede, Barnes nu este un muzee, strãduþe, reclame – dar rânduri au fost emise. Viaþa lui flecar, ci un inegalabil causeur paradoxul este pus pe tapet de la Flaubert este revelatã prin scrisori îndrãgostit pe viaþã ºi pe moarte început: Flaubert a interzis viitorului necunoscute sau poate fi priceputã de scriitorul francez. Papagalul lui sã scotoceascã în viaþa sa prin bestiarul preferat al autorului: Flaubert este, de asemenea, un particularã. Cititorul se poate urs, boa, stridie, arici, ºopârlã, roman-reportaj de antropologie întreba, pe bunã dreptate atunci: catâr, rinocer, cãmilã etc. Existã narativã: reporterul nu este obiectiv, ºi, totuºi, cine ºi ce este papagalul apoi un puseu romanesc pe ironia ci se implicã major, notându-ºi lui Flaubert, are vreun rost acest flaubertianã (radiografiatã în toate senzaþiile personale. Ca titlu sau este doar un truc, o epistole): Barnes scormoneºte prin aproape roman biografic, pãcãlealã? Dupã cum vom vedea cuferele de viaþã ale autorului Papagalul lui Flaubert mate- pe parcursul cãrþii, Loulou, francez, iar aceste cufere sunt rializeazã questa unui autor întru papagalul împãiat, cu care Barnes pline de curiozitãþi. Un capitol un alt autor aproape divinizat (iatã însuºi comite un eye contact, este amuzant este despre ochii Emmei cum apare Flaubert portretizat într- o punte bizarã spre scriitorul fran- Bovary: culoarea lor este o fiºã ºarmantã de dicþionar, à la cez; este un medium confecþionat: contestatã de o faimoasã eseistã Barnes: “Tatãl realismului. Cãlãul într-una din povestirile celebre ale monografã, Flaubert fiind criticat Romantismului. Podul de pontoane lui Flaubert, Loulou, hiperbolizat pentru cã a variat auctorial în care-l leagã pe Balzac de Joyce. mistic de o femeie naivã, este privinþa ochilor eroinei sale Precursorul lui Proust”). Apoi mai perceput a fi Duhul Sfânt. De unde consacrate! În scotoceala despre este vorba, în acelaºi timp, despre concluzia lui Barnes: “papagalul scriitorul francez intrã ºi poveºtile un roman care apeleazã la strategii este un exemplu perfect, bine de viaþã ale lui Barnes însuºi ori de tip trompe l’oeil, luând în vizor controlat, al grotescului flaubertian”. ale cunoscuþilor sãi, ca ºi cum ce a fãcut ºi ce n-a fãcut ºi ce ar fi Dar tot de aici ºi neliniºtea Flaubert ar fi un marsupiu sau un putut face Flaubert în ºi cu viaþa/ interogativã a lui Barnes: “Este pântec încãpãtor nu doar pentru scrisul lui. scriitorul mult mai mult decât un fetuºii literari legitimi ºi oficiali, ci ºi Premisa acestei cãrþi unice papagal rafinat?” ªi ce se petrece pentru o puzderie de bastarzi este urmãtoarea: cum poate fi atunci când o pasãre se interesanþi (tot literari, desigur!). 49 Papagalul lui Flaubert discutã, la Flaubert (cãrþi care ar fi putut fi, dar textuale. un moment dat, chiar arta nu au fost) ºi prin non-viaþa Cele zece istorii prelucrate de romanului, luând ca studiu de caz francezului (viaþa lui rîvnitã, dar nu autor nu epuizeazã subiectul Arca stilul autorului Doamnei Bovary ºi trãitã) – acesta este momentul în lui Noe, ci doar le nuanþeazã clasificând tipurile de final ale unui care este întronatã, de fapt, spectaculos. Aºa cum cititorul se roman. Barnes face apoi o istorie ficþiunea atotputernicã! ºi aºteaptã, cea mai detabuizantã a adulterului, ca sã punã sub La un moment dat, în poveste este cea dintâi, întrucât microscop un anumit segment din spectaculoasa sa carte, Julian aceasta este istoria-pilot a seducerea Emmei Bovary, drept Barnes sugereazã despre sine cã naraþiunii biblice, pe care Julian care se ocupã de analiza trãsurilor este un romancier confecþionat Barnes o rãstãlmãceºte cu ironie, de epocã pentru a aduce în discuþie prin chiar cartea parcursã acum de inteligenþã ºi umor negru. Cum O

UNGHIURI ªI ANTINOMII acest episod. În continuare, Barnes cititor, dar în chip tainic ºi obscur istorie a lumii în 10 capitole ºi se joacã, propunând un decalog se defineºte a fi un “narator jumãtate se doreºte a fi o (ludic, subliniez) de interdicþie a unor ºovãielnic”: nu nareazã propriu- demonstraþie de forþã, va trebui, subiecte de roman. Care ar fi zis, ci ezitã în epica sa, pe care o vrând-nevrând, sã analizez mai pe acestea: regresiunea omului la pulverizeazã intenþionat. Nu în larg decalogul epic propus de sãlbãticie; incestul; tema abatoa- ultimul rând insereazã în carte autor. relor; spaþializarea romanului la povestea de viaþã ºi moarte a Povestea consacratã lui Noe Oxford sau Cambridge; America soþiei sale, Ellen (chiar dacã este declasicizatã ºi înfãþiºatã ca de Sud; scene de zoofilie; scene aceasta nu are de-a face în vreun un policier moralizator ºi indignat, erotice la duº; rãzboaiele din chip înnodat cu Flaubert)! Iar la narat de ºapte pasageri clandestini Imperiul Britanic; romane cu perso- final, propune un extemporal cu pe celebra arcã, niºte termite. Din naje fãrã nume exact, doar cu eventuale citate din autorul francez perspectiva acestora, arca (de fapt iniþialã; metaromane; romane spre a fi comentate, aºa cum sunt suita de corãbii care au alcãtuit despre Dumnezeu! ofertate acestea în mod stupid la arca în sens simbolic) nu a fost Trei femei sunt portretizate în examenele de literaturã (lecþia altceva decât o închisoare relaþia lor cu Flaubert (ºi despre este, de fapt, despre cum sã nu ambulantã, iar Noe, un “escroc fiecare s-ar putea scrie câte un interoghezi academic asupra lui bãtrân, alcoolic”, selecþia ani- roman pitoresc): guvernanta Flaubert). malelor fiind o loterie. Întrucât nu a englezoaicã Juliet Herbert, apoi Iar acum citatul ales pentru fost vorba despre un patriarh nepoata Caroline (care l-a repudiat finalul meu obiºnuit, când tratez o înþelept, ci despre un dictator pe unchiul ei la maturitate, din carte bizarã: “Cãrþile sunt locul isteric, un individ grobian, fanatic motive financiare) ºi mai ales unde totul are o explicaþie. Viaþa (având ca model un Dumnezeu Louise Colet, iubita neoficialã a este locul unde nimic nu se injust), Noe nu a conservat scriitorului francez, prilej pentru explicã. Nu mã surprinde cã unii adecvat fauna de pe arca sa, ci a Barnes, în ultimul caz, sã ironizeze preferã cãrþile. Ele dau sens vieþii. decimat-o, fie prin de-vorare ideea de roman turistic printr-un Singura problemã este cã dau culinarã, fie din motive de “Ghid Flaubert pentru uzul sens vieþii altora, niciodatã vieþii exterminare contextualã (aºa iubitorilor de trenuri”! Ceva mai tale.” Aº fi putut gãsi o puzderie de pierind jivine precum vasiliscul, încolo, Barnes îºi închipuie cum ar alte citate, dar am preferat ceva inorogul, grifonul, sfinxul!). fi fost viaþa lui Flaubert sintetizatã sentenþios de data aceasta. Racolarea animalelor înainte de de Louise Colet (un pamflet potop nu a fost un gest recuperator, copios, fireºte). Ca spadasin al Arca lui Barnoe ci unul pragmatic-gastronomic, de scriitorului francez, britanicul face aici revolta (zadarnicã a) unora distincþia între iubirea pentru o O istorie a lumii în 10 capitole ºi dintre creaturi; iar negocierea lui femeie ºi iubirea pentru un scriitor: jumãtate de Julian Barnes (tradu- Noe cu animalele supravieþuitoare o femeie o iubeºti oricum (erorile cere de Radu Paraschivescu, dupã potop ºi-a avut rost exclusiv ºi abuzurile ei te uºureazã), un Editura Rao, 2003) este tot un în domesticirea cu mizã culinarã a scriitor nu îl iubeºti oricum, ci aproape roman, roman-eseu sau unora dintre acestea (cele apãrându-l întotdeauna, de aici eseu-roman. De data aceasta cu pãcãlite, care ºi-au pierdut definitiv sentinþa “e posibil ca dragostea un morman impresionant de fiºe superbia sãlbaticã). pentru un scriitor sã fie forma cea prelucrate despre Arca lui Noe ºi Cea de-a doua poveste trateazã mai purã, cea mai constantã, de toþi invarianþii sãi, Barnes scrie un istoria unei luãri de ostatici la sfârºit iubire”. text cu pseudopode care apeleazã de secol XX, în cadrul conflictului Julian Barnes pune multe la strategii viclene de tip trompe arabo-israeliano-american, unde întrebãri strategic esenþiale; una l’oeil, un adevãrat manual despre una din victime devine, prin discurs dintre acestea este: “Conteazã, excitaþia tematicã a fanteziei, amoral, colaboratoare a cãlãilor, oare, cãrþile nescrise de autori?” explicând istoria ca “fabulaþie “Noe” fiind liderul teroriºtilor arabi, Încercând sã propunã un altfel de alinãtoare”. Julian Barnes devine el iar ostatecii – “animalele” rãspuns decât cel previzibil, însuºi un Barnoe (nu un simplu îmbarcate ºi masacrate de politica scriitorul britanic se miºcã precum Noe, ci un Noe postmodern) cu un teroristã. Lecþia este evidentã: 50 un þipar fin printre “non-cãrþile” lui roman-arcã, plin de bestiole istoria oricãror violenþe colective este o arcã a lui Noe pervertitã ºi Ararat, locul de întemeiere al povestea unui actor care filmeazã dusã la extrem ori redusã la presupusului nou paradis în jungla amazonianã, lãsându-se absurd. omenesc, dupã Potop. Numai cã contaminat de toposul ocult-magic, Cea de-a treia poveste Amanda Fergusson moare în chiar ºi atunci când acesta înfãþiºeazã un presupus zadar, fãrã sã izbuteascã sã provoacã accidente fatale. Aici manuscris medieval, redactat ca verifice vreo sfinþenie, fie aceasta jungla însãºi devine arca lui Noe, un act judiric, pro ºi contra minimalã sau maximalã! adãpostind sãlbatici ºi europeni la termitelor atacatoare ale unui sat A ºaptea poveste este una un loc, care nu se pricep unii pe ºi ale bisericii locului. Arca este aici marsupialã, întrucât cuprinde la alþii ºi nu se potrivesc. Arca chiar valvârtejul aberant al actelor rândul ei trei istorii: una despre un înseamnã, prin urmare, ofensive/defensive ºi al isteriei supravieþuitor al scufundãrii inadecvare ºi alteritate extremã colective. Titanicului, care îºi scrie mãrturia etc. Într-o addenda la capitolul opt, UNGHIURI ªI ANTINOMII Cea de-a patra poveste ºi devine celebru, iar la bãtrâneþe Julian Barnes sugereazã cã nareazã istoria unei femei încearcã în zadar sã fie figurant inclusiv dragostea este o arcã a depresive într-o relaþie traumaticã într-un film despre celebra lui Noe, populatã cu tot soiul de de cuplu care, ca sã sublimeze catastrofã; a doua istorie gloseazã “animale” psihice ºi sufleteºti, suferinþa ºi presimþirea simili- pe marginea înghiþirii lui Iona de dragostea fiind o puzderie de apocalipsei (renii morþi catastrofal cãtre balena biblicã ºi nareazã lucruri, inclusiv un soi de Ararat! din pricina hrãnirii lor cu mâncare exemplificator povestea realã din Cea de-a noua poveste scrisã otrãvitã nuclear), apeleazã la un 1891 a marinarului James Bartley în stil grotesc-ironic spumos este escapism cu tendinþã, evadând din înghiþit de caºalot - acesta revine aceea a unui jucãtor american de lumea realã pe o barcã alãturi de la viaþã (deºi pe vecie albinos, fotbal ajuns astronaut, care, pe douã pisici. Femeia supravie- marcat de acizii gastrici ai lunã, aude vocea divinã sfãtuindu- þuieºte cãlãtoriei ºi este tratatã lighioanei) dupã o zi petrecutã în l sã gãseascã Arca lui Noe. În psihiatric, dar procedeul ei de burta balenei; a treia istorie urma acestei iluminãri, astronautul- compensaþie rãmâne fabulaþia, relateazã povestea pachebotului fotbalist iniþiazã o campanie pen- inventând o insulã de retragere din St. Louis cu refugiaþi evrei fugiþi ca tru susþinerea ideii sale (girate lume ºi un remake individual dupã “turiºti” din Germania nazistã în publicitar, politic, social) ºi, la o povestea corabiei lui Noe. Tehnica 1939, analizând în mod special sutã cincizeci de ani distanþã de ei este broderia fantasmaticã negocierile grotesc-absurde la expediþia Amandei Fergusson încãpãþânatã. (financiare ºi politice) purtate cu (fireºte, situaþia politicã s-a A cincea poveste este legatã de diferite þãri pentru acceptarea modificat între timp în chip fãþiº), faimoasa istorie de secol al XIX- refugiaþilor, pasaþi dintr-o parte în reia traseul întru cãutarea lea a plutei în derivã Meduza, pe a alta ca ºi cum ar fi fost vorba Araratului, gãsind într-o peºterã cãrei platformã riscantã s-au despre niºte obiecte inanimate. scheletul Amandei pe care îl petrecut sinucideri, acte de Arca lui Noe este fisuratã din start considerã a fi scheletul lui Noe! demenþã ºi delir, canibalism, în toate cele trei microistorii. În Povestea este satiricã, demon- execuþii, microrãzboaie civile. primul caz, arca (vaporul Titanic) strând cã Arca lui Noe captiveazã Este, probabil, cea mai simbolicã se scufundã, prin urmare nu este destui maniaci grandomani, ºi atroce Arcã a lui Noe, având ca un vehicul valabil. În al doilea caz, pentru care ceea ce conteazã background estetic celebra picturã Julian Barnes speculeazã ironic este mai ales obstinaþia ºi a lui Théodore Géricault. Julian diferendul dintre mit ºi realitate: vizibilitatea! Barnes face în acest caz o lecþie chiar dacã Iona a fost înghiþit în În sfârºit, în cel de-al zecelea recapitulativã de istoria artei ºi a povestea biblicã de cãtre o balenã, capitol, Arca lui Noe este una picturii, în speþã. o fãpturã umanã realã nu poate consumistã, exemplificatã prin A ºasea poveste este legatã de trece prin aceastã experienþã, instituþia supermarketului de unde o expediþie femininã habotnicã de întrucât niciun om nu poate se poate achiziþiona orice, secol XIX pe muntele Ararat: supravieþui în asemenea condiþii; cãruciorul pentru cumpãrãturi personajul obsedat este Amanda ºi totuºi… James Bartley a existat! devenind o arcã improvizatã ºi Fergusson care intenþioneazã sã Nu în ultimul rând, în cel de-al adaptatã la împrejurãri (omul, în verifice sfinþenia locului tocmai doilea caz, autorul speculeazã ipostaza de carnivor ºi bãutor, este fiindcã totul în jur i se pare a fi amuzat-psihanalitic spaima cel mai mare consumator de pe pãcãtos, ipocrit, fals. Atunci când omeneascã faþã de întoarcerea în Terra). Dar tot Arcã a lui Noe este se petrec inclusiv catastrofe pântecul matern (nu râvna de ºi visul aluvionar: visãtorul umane, femeia percepe lucrurile ca regressus ad uterum, ci exact pe întâlneºte în magma oniricã depinzând de o puniþie divinã. dos, frica)! În al treilea caz, arca a personaje de tot soiul. Ospiciul Finalmente, ea se va rãni fost una efemer ocrotitoare, este ºi el o arcã, în cazul de faþã intenþionat mortal, ca sã poatã pieri pribeagã în mod silit, dar ºi un nefiind limpede dacã personajul chiar pe muntele Ararat ºi sã vehicul expulzator, adicã un uter narator din capitolul zece are certifice astfel sacralitatea relativ, hazardat, axat pe un avort halucinaþii sau se gãseºte într-un spaþiului. În aceastã poveste nu cu tendinþã. stabiliment pentru alienaþi, cei din Arca lui Noe conteazã, ci muntele Cea de-a opta istorie nareazã urmã devenind personaje alãturi de 51 el. Pânã când ºi Raiul ori Iadul nu - de la structura sa, la personajele de arcã! Prin chiar actul lecturii, sunt altceva decât tot niºte forme sale, pânã la fraza construitã în fiecare lighioanã cititoare va de arcã a lui Noe, la urma urmei. aparenþã aluvionar, de fapt migãlit decide dacã va rãmâne pe corabie, Oricum, Julian Barnes are dreptate: ºi arborescent. Iar autorul dacã se va sinucide aruncându- cel mai vechi vis al fãpturii umane (postmodern) este Noe, dar nu se peste bord, dacã va fi mâncatã ºi cel mai obiºnuit este acela cã ne patriarhul înþelept din textul biblic pe parcurs sau dacã se va visãm tocmai trezirea din vis… cusut cu aþã albã, ci un dictator domestici/resãlbãtici la sfârºitul Autorul leagã ombilical simbolul asumat ºi exacerbat, care are cãlãtoriei. Întrucât voiajul este mai Arcei lui Noe de ideea de moarte, dreptul sã îºi managerieze tiranic cu seamã un act asumat/ hazardat suferinþã, durere. Arca nu este în personajele aºa cum pofteºte, ba de lecturã, aceasta este lecþia de niciunul din cazuri un vehicul (fizic, chiar sã se nareze ºi pe sine cu teorie anatomicã a literaturii propusã psihic sau obiectual) fericit, viaþa lui realã cu tot. Iar cititorul ar de Julian Barnes. Prin urmare, paradisiac, ci unul infernal sau, în putea deveni, la rândul sãu, un poftiþi la îmbarcarea în Arcã ºi apoi cel mai bun caz, purgatorial pasager al vehiculului lui Barnoe, vom vedea noi ce va fi! psihopomp ori fantasmatic- tocmai pentru cã lumea cititorilor Pentru final, aº fi putut gãsi o evazionist. Dar miza specialã a lui este îndeajuns de variatã ºi puzderie de citate, dar am preferat Barnes este legatã de teoria “zoologicã”, pentru ca fiecare ceva sucit precum arca lui Barnoe: romanului: orice roman provocator cititor sã fie (simbolic, metaforic) o “Peºtii sunt în stare sã zboare, ca (postmodern) este o arcã a lui Noe jivinã selecþionatã pentru o astfel de altfel ºi renii”. Dixit.

52 Perugia, 12 ianuarie, 2008 de trestie, iar pe strãduþele pustii 10.00, pe scãrile catedralei se plimbã doar studenþii strãini ºi San-Lorenzo turiºtii ameþiþi de obosealã, sã calci O sâmbãtã ploioasã ca fiecare Jurnal cu mare atenþie altfel te vei îm- dintre zilele petrecute aici. Se piedica de pietrele ce îºi scot întâmplã din când în când ca capetele ascuþite de unde nu te soarele sã izbucneascã dintr-un perugin (II) aºtepþi. Vei fi tentat sã te plimbi doar nor zdrenþuit, ºi-atunci lumina e- cu privirea pe sus, admirând por- atât de puternicã încât rãscumpãrã talurile cu Stemma dell’arte della zile ºi nopþi de diluviu neîntrerupt. Mercanzia ºi graþia grifonului Chiar acum lumina îmbracã turnul sculptat în piatrã; vei rãmâne clopotniþei lui Capitini din Palazzo minute în ºir în faþa simbolului dei Priori ºi se prelinge pe toate alchimic al Terrei exaltate, vei acoperiºurile, pânã la ieºirea de pe fotografia asemeni altora arcul Corso Vannucci. La capãtul ei, medieval al porþii de la numãrul 104 spun eu, începe Marea Perusia, ºi te vei împiedica o datã în faþa chiar dacã Ghidul Perugiei îmi mãnãstirii Santa Catarina. Pietrele spune cã acolo e Rocca Paolina, care ies din pavaj proiecteazã paºii fortãreaþa construitã la mijlocul cu forþa unei trambuline pânã în secolului al XVI-lea la îndrumarea canalul îngust care împarte papei Paul al III-lea. Pe drumul din Corso Garibaldi stradela în douã pãrþi inegale. Favarone pânã aici am evitat sã Dupã câteva salturi specta- culoase ºi iminenþa unei cãzãturi fotografiez clãdiri, ferestre ºi Flavia Teoc balcoane (unele frumos pictate, m-am oprit în faþa Mãnãstirii della altele învelite în plante agãþãtoare Beata Colomba, situatã la ºi câteva, mai rare, cu rufe colorate numãrul 191. întinse la uscat) imagini fãrã mine, poºete ºi genþi (frumoase, scum- O placã fixatã în perete anunþã ca nu cumva sã mã bântuie mai pe, cu hãrþi medievale desenate cã în aceastã mãnãstire s-au târziu, croindu-ºi scenarii posibile în pielea moale), face din nou întâlnit San Francesco ºi San pentru vieþilor celor care trãiesc dreapta spre intrarea în cafenea ºi Domenico, întâlnire descrisã de înãuntru. Ajunge sã recunosc se întoarce la mine încheiind Dante în cântul al XI-lea din zidurile ºi coturile drumului care m- aceastã oglindã clarã, aceastã Paradisul. Tot în mãnãstire se aflã au însoþit în prima zi de hoinãrealã uºã pe care dacã aº deschide-o relicvele Fericitei Colombe, sfânta adevãratã. Dacã vrei sã te apropii aº plonja direct în mare. care a revoluþionat monahismul de un loc necunoscut e nevoie, intervenind în viaþa politicã a înainte de toate, sã îl cartografiezi Perugia, 13 ianuarie 2008 Perugiei. E imposibil sã nu cu o privire care îi citeºte 14.00 zãboveºti lângã zidurile des- geometriile ca o insectã ce se cãrnate ºi nude ale mãnãstirii. Din ghideazã dupã strãlucirea razelor Doar în pântecele matern am faþa lor am privit în urmã la toate ultraviolete ºi a vibraþiilor câmpului mai trãit o astfel de intimitate ºi pietrele care îmi dãduserã de furcã magnetic din scoarþa pãmântului. apropiere cu trupul cuiva. Sunt pânã acolo. Rãsãrite de sub Sunt, aºadar, la mijlocul bazei martor fãrã voie la respiraþia, fazele praguri de porþi sau dintre dalelele unui trapez care se înalþã în faþa digestiei ºi susurul pielii îmbucate prost, pietrele se mea ca o catedralã de aer. Muchia descuamându-se pe un trup care desfãºurau ca un mesaj încifrat, dreaptã urcã spre acoperiºul nu e al meu. Duminica ploioasã ca o scriere Braille pentru duhurile Camerei Notarilor, apoi o cârmeºte ne-a obligat pe mine ºi pe colega Perugiei. În faþa Mãnãstirii della spre camera în care a copilãrit mea de camerã (care învaþã non- Beata Colomba am trãit prima Aldo Capitini chiar sub clopotniþa stop) sã rãmânem în cotloanele îndoialã în ce priveºte rostul din Palazzo dei Priori. Aici mã noastre. Dupã ore de tãcere acestui jurnal. Niciun potop de opresc o clipã. În câteva poeme, mormântalã ºi miºcãri fâºâite prin cuvinte nu poate zugrãvi bucuria Capitini descrie momentele din camerã (când încãlzesc apã în ºi întristarea, exaltarea ºi copilãrie în care tatãl lui, clopotarul, ibric, când rãsfoiesc cãrþi, schimb deznãdejdea prin care am trecut fãcea sã rãsune vocea gravã a caiete, caut pixuri, transcriu cu câteva ore în urmã la gândul clopotului. Mi se face dor de însemnãri, mâzgãlesc ilustrate) cã Dante, sfântul Francisc ºi Catedrala Sfântul Mihail din Cluj cu m-am hotãrât sã înfrunt ploaia cu sfântul Dominic, au stat în acelaºi clopotniþa-i graþioasã peste care umbrela mea subrezitã deja de loc în care m-am oprit ºi eu, gata trece umbra femeii cruciat a vântul Perugiei. sã mã transform în antimateria Ruxandrei Cesereanu. Închid ochii care m-ar face contemporanã cu ºi continuu desenul: muchia de 19.00 toate amintirile mele netrãite. Mã sus traverseazã norul pleoºtit Dacã ajungi pe corso Garibaldi îndoiesc cã însemnãrile mele pot peste Corso Vannucci, coboarã duminica dupã-amiaza când sã redea întrutotul adevãrul spre acoperiºul magazinului de peruginii stau în spatele jaluzelelor (continuare în pag. 69) 53 Dupã cinci ani de la debut concatenare de citate. Dacã în (Literaturã ºi extaz artificial, Casa celelalte pãrþi ale volumului sunt Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, recognoscibile repetiþii textuale 2005), Andrada Fãtu-Tutoveanu supãrãtoare, catalogabile ca revine cu alt volum dedicat Stilou, exces de zel sau accentuare experienþei halucinogene în academicã, penultima parte se va literaturã. Un secol intoxicat. dovedi la fel. Intitulat Portretul lui Imaginarul opiaceelor în literatura penel, Dorian Gray, între dandysm ºi britanicã ºi francezã a secolului al fascinaþia înveninãrii opiacee (cu XIX-lea (prefaþã de Caius o sintagmã finalã mai puþin Dobrescu, postfaþã de Vasile Voia, otravã reuºitã), capitolul nu e concludent, Institutul European (Academica, autoarea valorificând prea puþin 99), [Iaºi], 2010, 346 p.) vine sã imaginarul opiaceu, mai mult completeze referinþele mai mult Laurenþiu Malomfãlean mascat la Wilde (cu excepþia schiþate în prima lucrare, fiind la eseului Pen, Pencil and Poison). origine o tezã de doctorat – Apoi, ultimul capitol e cel dedicat susþinutã la Facultatea de Litere din opiului în imaginarul fin de siècle, Cluj, în cadrul Catedrei de literaturã vrãjitoriei” (palierul magico-religios momentului 1900 ºi noii paradigme universalã ºi comparatã. al utilizãrii halucinogenelor), privitã culturale. Cercetãtoarea ne aduce Lãsând la o parte faptul evident la intersecþia cu “paradigma contribuþii majore la înþelegerea cã trateazã un subiect multã ºtiinþificã” (dezvoltarea medicinei ºi fenomenului decadent(ist), aºa vreme tabu la noi (ºi nu doar în toxicologiei), secolul în cauzã fiind cum survine el în spaþiul francez perioada comunistã) – motiv situat la graniþa dintre vechile (Expoziþia universalã de la Paris pentru care putem spune cã concepþii ºi pozitivism, actualizând din 1900), în literatura englezã suntem, iatã, martori ai unei opere astfel o “chimie infernalã”, care mai victorianã târzie, sau în Viena de pionierat autohton – trebuie spera sã gãseascã panaceul unei debutului de secol, oferindu-ne un remarcat din start cã volumul se realitãþi anoste. foarte interesant subcapitol despre înscrie într-o modã specificã Mai departe, capitolele cãrþii se Freud în relaþia sa cu cocaina. spaþiului occidental, în care succed într-o perspectivã Cum observã Caius Dobrescu literatura nu mai poate fi studiatã diacronicã. Dupã ce plaseazã în prefaþa volumului (sugestiv per se, ci mai mult în raporturile sale romantismul între paradisul ºi intitulatã Halucinaþia ca resort al culturale. cum ar fi cel cu infernul opiaceelor – aºa cum modernitãþii), opiul a fost un stupefiantele. Faptul reiese din apare el în spaþiul britanic, la catalizator al secolului modernist, bibliografia consultatã de autoare, Thomas de Quincey ºi S. T. mai mult sau mai puþin depãºit minuþios organizatã în generalã ºi Coleridge – autoarea ne surprinde astãzi. analiticã, reunind elemente clasice printr-un foarte substanþial capitol (cum ar fi contribuþiile datorate lui dedicat influenþei canonului roman- (urmare din pag. 21) Albert Béguin sau Marcel tic asupra literaturii franceze co- de cãprioarã / sã alergãm Raymond) cu studii foarte recente, loniale din perioada 1860-1900, împreunã / iubirea mea / sã specializate pe relaþia subtilã dintre deconstruind echivalenþa cli- alergãm împreunã / prin vânt” literaturã ºi drog. În plus, pe lângã ºeizatã dintre opiu ºi orient, în (Obrajii tãi rotunzi, unul dintre rezumatele în englezã ºi francezã, sensul unei “prezenþe scindate” puþinele poeme care puteau fi volumul mai conþine un foarte util prin drog. Apoi, în capitolul despre reuºite). indice tematic. Baudelaire ºi Paradisurile artifi- ªi când nu e mamã, Domnica Analiza se opreºte asupra ciale se remarcã mai ales pasajul Drumea pare mai fetiþã decât secolului al XIX-lea, considerat de criticã a criticii (pe de-o parte propriul copil: “...mãºti de bâlci secolul de aur al opiaceelor. Aºa a celei care face din opiu jalnic carusel cãluþi triºti cu cum reiese din paginile cãrþii, se singurul declanºator al poeziei vopseaua dusã / acrobaþi cu poate vorbi de un adevãrat lanþ al baudelairiene, pe de altã parte a inimioare roz în obraji balerina slãbiciunilor în ceea ce priveºte celei care neagã rolul stupe- uriaºã executând plictisitã imaginarul opiaceu: de la opiu ºi fiantului, autoarea opunându-le un piruete...” (fãrã titlu). Ce poate fi mai derivatele sale – morfina ºi heroina demers interogativ, pliat pe text) ºi jalnic decât un prost gust prost – pânã la haºiºul baudelairian ºi studiul de caz pe traducerile mascat în patetism? Cu cât vrea cocaina prizatã la trecerea spre poemelor Le Poison ºi Rêve sã fie mai autenticã, poeta secolul XX, în care stupefiantele parisien. sfârºeºte în patetismul cel mai s-au întâlnit cu prohibiþia medicalã Urmeazã douã capitole mai lipsit de valoare (pentru cã ºi legalã. Din acest punct de puþin elocvente. Secþiunea patetismul poate fi valoros... dar vedere, contribuþiile autoarei nu dedicatã lui Rimbaud ºi su- asta e cu totul altã discuþie). sunt puþine. Într-o abordare pluri- prarealismului nu doar cã rupe Rezumând, am sã mã repet. ºi interdisciplinarã, Andrada Fãtu- cronologia – plasând respectivul Not for sale aparþine registrului Tutoveanu propune concepte curent înaintea finalului de secol – minor: o poezie trasã de pãr, aºa 54 (relativ) noi, cum ar “paradigma dar se dovedeºte forþatã ºi doar o cum ai lungi o cafea poate bunã. Pentru cei care cred cã sapiens sapiens, iremediabil literatura nu mai are vizibilitatea marcatã de degenerescenþã, de odinioarã, cã scriitorul, violenþã ºi mai ales exacerbarea departe de statura sa publicã pe necontrolatã a sexualitãþii în cele care o avea în secolul XIX, nu Michel mai diverse forme. Universul mai poate ieºi din cercul strâmt ficþional houellebecqian pare a

al literaþilor cãtre marele public, funcþiona dupã principiul vaselor CONFLUENÞE Michel Houellebecq poate fi Houellebecq comunicante, strãbãtut de un fluid invocat oricând ca excepþie de la extrem de stabil în compoziþia sa ºi regulã ºi ca dovadã cã literatura care cuprinde predispoziþia pentru mai poate ocupa prim planul vieþii ºi ficþiunea acelaºi tip de personaj principal cultural-mediatice. Cititorii (inclusiv obsesia pentru Michel ca profesioniºti de literaturã au avut nume de personaj), pentru acelaºi în faþa scandalului mediatic post-umanã mecanism diegetic (deriva generat de apariþiile ºi scrierile destinelor, având de obicei drept autorului francez cel puþin douã cauzã regimul dorinþei sexuale tipuri de reacþii: fie au fost (I) drept cale a pierzaniei), pentru scandalizaþi de opiniile per- aceeaºi rezolvare tragicã sonajelor pe care le-au echivalat (sinuciderea, moartea prota- instantaneu cu cele ale autorului, goniºtilor sau, în final, chiar a pe care l-au acuzat de rasism, umanitãþii) ºi o ancorare în acelaºi misoginie, violenþã, voyeurism, fie Andrei Simuþ stil anti-calofil, al fobiei de lite- au perceput zgomotul ºi furia raturizare. Romanului de debut, mediaticã drept o cale de ob- Extinderea domeniului luptei (1994), staculare a înþelegerii romanelor rezultat al unui colocviu de la pare sã-i rãspundã, la câþiva ani sau le-au considerat insuficient de Amsterdam, consacrat operei distanþã, Platforma (2001), în valoroase, pentru a genera o sale, semn cã Houlellebecq ar privinþa lumii descrise (lumea office, asemenea isterie. Receptarea putea deveni, cu tot scandalul, un a funcþionarilor ºi a existenþelor „istericã” a avut loc mai ales pe autor canonic. cenuºii) ºi a raportului asupra teren francez ºi cu precãdere timpului, ambele fiind romane strict dupã apariþia din 1998 a Houellebecq ºi tragedia ancorate în contingent, în prezentul Particulelor elementare. Recu- „umanitãþii târzii” lumii noastre, fiind vorba de un noaºterea lui Houellebecq a venit univers închis, derizoriu, o datã cu Particulele elementare, Dincolo de fenomenul me- promiscuu, din care nu se poate refuzat la premiul Goncourt, dar diatic, editorial ºi ampla contro- ieºi. În mod analog, ipoteza premiat de un juriu strãin, format versã care pluteºte în jurul sãu, speculaþiei din Particulele din doi „grei” ai prozei universale, Michel Houellebecq este un elementare se regãseºte mult Julian Barnes ºi Mario Vargas scriitor apocaliptic de substanþã, detaliatã în Posibilitatea unei insu- Llosa, care i-au acordat „Prix aproape de o mare tradiþie, dar ºi le: apariþia clonelor ºi consecinþele Novembre”. un scriitor radical al noii pa- aceste mutaþii metafizic- L’Affaire Houellebecq s-a radigme post-umane, pe care apocaliptice sunt redate tot într-o amplificat într-un fenomen media, ficþiunile sale, în special Particu- naraþiune panoramicã, „ficþiune în pofida atitudinii esenþial anti- lele elementare ºi Posibilitatea epistemo-logicã”, fundamentatã pe media a romancierului, prin unei insule o au drept premisã datele ºtiinþei suverane a ultimelor ecranizarea celor trei romane ideologicã, nucleu speculativ ºi douã decenii, întrupatã de biologie (Extinderea domeniului luptei, sursã a unui viitor simultan utopic ºi disciplinele ei aferente. S-ar pãrea Particulele elementare ºi ºi distopic. Aceastã ambiguitate cã Houellebecq a fost de douã ori Posibilitatea unei insule, cel din funciarã a viitorului de esenþã profet prin ficþiunile sale, un profet urmã chiar în regia lui Houellebecq post-umanã formeazã nucleul apocaliptic: Particulele elementare însuºi), prin faptul cã scrisul sãu meditaþiei ultime din Posibilitatea gloseazã pe consecinþele devine sursã de inspiraþie pentru unei insule. Este dispariþia omului descoperirii genomului uman, cu un icon al punk-ului cum este Iggy o soluþie dezirabilã? Are cu doi ani mai târziu apãrând Pop, prin participarea la emisiuni adevãrat un profil utopic lumea descrierea compoziþiei genei umane televizate, prin sutele de cronici la rãmasã dupã ieºirea lui din pe un CD, dupã ce decada romanele sale, prin traduceri ºi prin scenã? culminase cu „genome report” tirajele de invidiat (noul roman al Cele patru romane publicate de (1999). Romanul Platforma apare lui Houellebecq este anunþat pentru Houellebecq pânã acum sunt cu douã sãptãmâni înainte (24 8 septembrie, într-un tiraj de pornire marcate într-o mãsurã variabilã, august) de atacurile teroriste de la de 120.000 de exemplare, la de tragedia unui suprapersonaj la 11 septembrie 2001 ºi anticipeazã Flammarion). În 2008 apare ºi un care se face mereu referire ºi care cu precizie sporitã atacurile volum colectiv care îi este dedicat, este echivalabil cu umanitatea în teroriste din Bali (12 octombrie Michel Houellebecq sous la loupe, ultima fazã din istoria ei ca homo 2002). 55 Particulele elementare – conotaþiei, registrul stilistic fiind al o nouã rasã, dar totodatã capabil tratat despre dispariþia omului discursului ºtiinþific, cerut de faptul sã instaureze apocalipsul, care nu cã romanul este o desfãºurare a e un sfârºit cataclismic, ci unul care Ca ºi Galápagos de Kurt unei ipoteze ºtiinþifice, un „tratat” se insereazã lent ºi ireversibil, fiind Vonnegut, cu care are multe despre fenomenul degenerãrii o necesarã sinucidere colectivã. elemente în comun, Particulele umane, despre profilul ultimilor Sfârºitul epilogului ºi al romanului

CONFLUENÞE elementare (1998) este o cronicã oameni ºi despre cel care a izoleazã momentul de cumpãnã, în distanþatã despre ultimele clipe ale descoperit soluþia de a depãºi care omenirea este depãºitã prin unei omeniri ajunsã la un stadiu umanitatea: Michel Djerzinski, propriul ei efort, cu propriile-i arme critic de decãdere, generic „biolog de prim plan” ºi „candidat (cunoaºterea): „aceastã specie descrisã încã din prolog, de o voce serios la premiul Nobel”. Discursul care, pentru prima oarã în istoria impersonalã: „sentimentele de împrumutã stilul unei monografii cu lumii, a fost capabilã sã se iubire, de tandreþe ºi de fraternitate pretenþii ºtiinþifice, axatã pe gândeascã la posibilitatea propriei umanã dispãruserã în mare acurateþea datelor din biografia lui sale depãºiri; ºi, care, câþiva ani mãsurã; în relaþiile lor reciproce, Djerzinski, urmãrind totodatã mai târziu, a fost capabilã s-o contemporanii sãi dovedeau cel traseul sãu pânã la descoperirea realizeze. Aceastã carte este mai adesea indiferenþã ºi chiar care a adus cea mai radicalã dedicatã omului.” (p. 302). cruzime” (Particulele elementa- mutaþie metafizicã, „ce avea sã „Tratatul” se referã de fapt la omul re, Editura Nemira, 2001, p. 5). deschidã o epocã nouã în istoria secolului XX, în toate ipostazele Aceastã voce naratorialã lumii”. Prologul ºi Epilogul sunt sale: violenþa, cruzimea, obsesiile impersonalã ne va acompania unicele fragmente care se referã sexuale, hedonismul, egoismul, întreg romanul, pentru a se la perioada de dupã producerea frustrarea. dezvãlui în final într-un generic apocalipsei filosofice, relatând Particulele elementare este un „noi”, dezvãluind cã relatarea se consecinþele descoperirii lui roman enciclopedic, care face din perspectiva noii rase, Djerzinski ºi apariþia primului comprimã întreaga istorie a edificate dupã dispariþia lentã a reprezentant al noii specii secolului XX, filtratã de umanitãþii (spre deosebire de inteligente create de om „dupã obiectivitatea unui narator Galápagos sau Oryx ºi Crake de chipul ºi asemãnarea sa”. Unii omniscient, într-un stil pynchonian Margaret Atwood, unde naratorul critici au fost neplãcut surprinºi de de a amesteca evenimente ale era cel din urmã exponent al felul cum Epilogul accelereazã istoriei reale cu date fictive, de a speciei dispãrute). Identificarea evenimentele în direcþia finalului alterna istoria personalã, fictivã a naratorului cu postura „Ultimului apocaliptic al omenirii, considerând celor doi fraþi cu evenimentele din Om”, totodatã personaj central, cã prologul ºi epilogul sunt doar istoria ºtiinþei, a progresului este un artificiu tehnic frecvent artificii ale autorului pentru a-ºi ºoca tehnologic care anunþã o mutaþie întâlnit în tipologia bio-apocalipselor cititorii. În realitate, Prologul ºi radicalã. Se sugereazã rolul (virale, genetice, postumane), încã Epilogul au un rol cât se poate de crucial al lui Michel Djerzinski, de la un precursor al seriei, aºa clar, acela de a sugera disjuncþia integrat în galeria figurilor de marcã cum este The Last Man de Mary între textul propriu-zis/epoca ale omenirii, cu rol crucial, efortul Shelley (1826). Houellebecq evitã sfârºitã (naraþiunea despre cei din fiind de a autentifica un fir alternativ echivalenþa ºi disimuleazã pânã în urmã oameni) ºi noua rasã/noua al istoriei, derulat din perspectivã ultima clipã dezvãluirea „celui ce erã. ucronicã: cândva, de la începutul povesteºte” (o soluþie facilã ar fi În Epilog sunt formulate câteva secolului XXI, destinul umanitãþii a fost situarea perspectivei în principii esenþiale pentru o bio- luat o altã turnurã. În prolog, pe orizontul lui Michel D.). Mutaþia apocalipsã, printre care faptul cã lângã seria cunoscutã a apocalipticã este astfel înscenatã „mutaþia nu va fi mentalã, ci prãbuºirilor de imperii, de sisteme la nivelul discursului, prin revelarea geneticã”, determinatã de din istoria omenirii, este inserat absenþei emiþãtorului uman prin descoperirea lui Djerzinski, cu subtil ºi sfârºitul rasei umane ºi al „Epilog”, care împlineºte astfel toate consecinþele practice: „orice civilizaþiei occidentale în forma obiectivitatea perfectã: naratorul cod genetic, indiferent de actualã. Aceastã distanþare faþã de este identificabil în mulþimea unor complexitatea lui, putea fi rescris umanitate îi aparþine într-o primã indivizi identici ºi totodatã lipsiþi de într-o formã standard” (p. 294). instanþã chiar lui Michel Djerzinski, individualitate. Consecvenþa Aceastã descoperire se care trãieºte o însingurare „stilului plat” (care nu este nici pe coroboreazã cu credinþa lui absolutã încã din tinereþe, departe un defect) cu ideea de a Djerzinski cã „omenirea trebuia sã ipostaziindu-se în „Ultimul Om scrie un ipotetic tratat oficial despre disparã; omenirea trebuia sã dea rãmas pe pãmânt, dupã dispariþia o specie dispãrutã este fãrã fisurã: naºtere unei noi specii, asexuate oricãrei forme de viaþã”, aceastã Houellebecq oferã exemplul posibil ºi nemuritoare, care sã imagine a tãcerii ºi a deºertului fiind al unei naraþiuni post-umane depãºeascã individualitatea, o anticipare a apocalipsei (tributar în mare mãsurã modelului separarea ºi devenirea” (p. 294). umanitãþii: „ceva din atmosferã pozitivist). Celãlalt important principiu este evoca o apocalipsã aridã” (p. 12), Discursul este programatic faptul cã omul a devenit un cu toate cã romanul, deºi nu 56 purificat de orice marcatori ai cvasidemiurg, capabil sã creeze descrie un apocalips cu resurecþie, valorificã în mod paradoxal catastrofal ºi un Ismael ancorat în proiecteazã dual un sfârºit principiul speranþei unui nou mundan, portret al omului (agonizant) ºi un nou început, început (noua specie umanoidã), mediocru, ancorat în trãirea printr-o specie nouã, obþinutã pe care nu este aici persiflat ca în nedefinitã a experienþei. Prin cale geneticã, datoritã cercetãrilor Galápagos de Vonnegut. Convin- Bruno, autorul reuºeºte o lui Djerzinski. Lumea întemeiatã de gerile apocaliptic-revoluþionare, paradoxalã comedie a sexualitãþii noua umanitate capãtã trãsãturi

nevoia de a submina Sistemul frustrate ºi obsesive, viaþa lui paradisiace din perspectiva rasei CONFLUENÞE învechit de gândire îl animã pe Bruno putând fi echivalatã cu o defuncte, deoarece a depãºit Michel încã din ado-lescenþã, fiind comedie neagrã. Romanul în- „forþele egoismului, cruzimii ºi o conºtientizare a necesitãþii unui pãrii sexuale în secolul XX, furiei”. Dispariþia omenirii s-a alt început, chiar cu preþul unui alt sexualitatea reprezentând în petrecut în liniºte: „suntem chiar holocaust: „luatã în ansamblu, ecuaþia houellebecqianã ceea ce surprinºi cu cât calm, cu câtã natura sãlbaticã justifica o nimicire este pentru Vonnegut inteligenþa/ resemnare ºi poate cu ce uºurare totalã, un holocaust universal, iar excesul de raþiune pragmatic- secretã ºi-au acceptat oamenii misiunea omului pe Pãmânt era tehnicã, adicã traseul inexorabil propria dispariþie” (p. 301). Prologul probabil sã împlineascã acest ales de umanitate cãtre propriul ºi epilogul instaureazã distanþa faþã holocaust” (p. 35). sfârºit. Dispariþia rasei umane de ultima fazã a umanitãþii, Pe când Michel se distanþeazã pare inevitabilã, dupã ce rata descrisã pe întreg parcursul tot mai mult de umanitate, studiind- natalitãþii scade alarmant, deoa- romanului, care expune implicit o din diverse unghiuri ºtiinþifice, rece oamenii nu mai sunt intere- cauzele care au dus la dispariþia incapabil de iubire, dezinteresat de saþi sã procreeze. Tot romanul nu omului (procreaþia ºi plãcerea femei ºi de orice experienþe umane, e decât observarea consecinþelor sexualã ajung aproape disjuncte, întrupând tipologia Savantului imediate ale acestei disjuncþii între detestarea progeniturilor, scãderea (frecventatã de bio-apocalipse), procreaþie ºi plãcere sexualã. natalitãþii, urmãrirea obsesivã a fratele sãu vitreg Bruno are o sete Bruno explicã tot secolul XX prin plãcerii sexuale). Bruno schiþeazã nestãvilitã de experienþã, dorind intermediul lui Huxley din Minunata ipoteza viitorului: „competiþia contopirea cu povestea de sfârºit lume nouã (roman ce poate fi sexualã nu mai are sens într-o a hedonismului paroxistic pe care aºezat printre precursorii bio- societate în care disocierea sex- pare sã-l trãiascã civilizaþia apocalipselor postbelice), su- procreaþie este perfect realizatã”. occidentalã. Bruno exemplificã gerând cã lumea descrisã acolo Epilogul relateazã despre apariþia cealaltã faþã a Ultimului Om, com- este punctul pe care societatea primului reprezentant al unei noi ponenta instinctualã, animalicã, a occidentalã încearcã sã-l atingã, specii inteligente, create de om omului din ultimul stadiu al adicã disocierea totalã între sex ºi „dupã chipul ºi asemãnarea sa”. dezvoltãrii societãþii, când este procreaþie, care ar desfiinþa Revelaþia centralã a romanului o exclusiv produsul confortului ºi al competiþia sexualã ºi dorinþa, trãieºte Michel ºi cuprinde secretul bunãstãrii, aflat în incapacitatea de ambele izvor de urã ºi suferinþã. particulelor elementare, al a lupta pentru supravieþuire: Bruno Michel ºi Bruno sunt ambii la fel de moleculei de ADN, Michel fiind îndurã încã de pe bãncile ºcolii dezgustaþi de lumea în care au trãit personajul apocaliptic al cãrþii, umilinþele la care e supus de colegii ºi de propriile vieþi, la fel de asaltaþi dorind o schimbare radicalã, care sãi, animaþi de o cruzime de singurãtate. Doar Michel sã punã capãt lumii prezentului, nejustificatã, iraþionalã. Bruno este posedã puterea ºi mijloacele de a care îi provoacã profund dezgust. asociat cu poziþia animalului pune capãt lumii prezentului Biografia lui Bruno este imaginea omega, adicã situat pe ultimul loc denaturat, prin acea visatã la scarã redusã a umanitãþii ºi în ierarhie, ilustrând toatã schimbare radicalã. Totuºi, ambii sfârºitului ei: deºi continuã sã fenomenologia eºecului, fiind rateazã plenitudinea vieþii, pentru trãiascã, viaþa i s-a sfârºit. Teza exemplarul uman pus sub lupa de amândoi trãirea deplinã a iubirii vine radicalã a romanului, specificã observaþie a naratorului din viitor, prea târziu (Michel ºi Anabelle pentru critica durã adusã de bio- care îi descrie comportamentul în trãiesc iubirea prea devreme, iar apocalipse omului de azi este: detaliu, ca pe o curiozitate a naturii. Bruno ºi Christiane, cunosc iubirea „omenirea trebuia sã disparã; Bruno devine conºtient de viaþa prea târziu, fenomenul fiind tipic omenirea trebuia sã dea naºtere larvarã pe care o duce citind pentru cuplurile din proza lui unei noi specii, asexuate ºi Kafka. Houellebecq). Din perspectiva nemuritoare, care sã depãºeascã Prin acest cuplu paradigmatic naratorului, exponent al unei rase individualitate, separarea ºi de personaje, douã tipologii viitoare, sexualitatea este o funcþie devenirea” (p. 294). antagonice, cu destine radical inutilã, periculoasã ºi agresivã, fiind diferite, Houellebecq reia un topos sursa dramei celor douã al prozei postbelice americane, personaje, o demonstraþie în plus preluat pe filiera melvillianã din în favoarea necesitãþii de a o Moby Dick: un Ahab dezumanizat extirpa din profilul genetic al rasei ºi fascinat de puterea distru- viitoare, care se va reproduce prin gãtoare a apocalipsei, târând o clonare. întreagã umanitate spre un sfârºit Ca ºi Galápagos, romanul ª 57 Dr. Ion Vianu a gãsit cea mai nemaiîntîlnite, care fãceau ca potrivitã sintagmã pentru definirea sclavul sã lingã mîna care-l bãtea, fenomenului comunist de a face din idolatrizînd-o („furia lor e balsam psihiatrie un aliat politic – psihiatria pentru mine /.../, oh, fie-vã milã, rîd, politicã, la care se ajungea prin Psihiatria biecuvîntez lovitura ce mã coruperea mijloacelor specifice de þintuieºte rãstignit“3). investigaþie, paralel cu înfeudarea, Rãzboiul, lagãrele de con- prin înfricoºare ºi ºantaj, a politicã centrare, luptele politice au medicilor de specialitate1. Aceastã provocat un val uriaº de crime. deturnare a psihiatriei de la Albert Camus se întreba, în Omul scopurile ei de sondare a minþilor ºi câteva revoltat, dacã omul are dreptul aflate în suferinþã, pentru înlã- sã-l ucidã pe celãlalt. Pentru turarea perdelelor de fum care scriitor, experienþa absurdã a vieþii viciazã perceperea corectã a ecouri duce la revoltã, iar individul realitãþii, a devenit o armã se- revoltat nu apãrã doar valorile cretã extrem de eficace în sale, ci ºi pe ale altora. În numele depersonalizarea ºi anihilarea literare acestor principii, el respinge opozanþilor politici, pentru com- crima, ca ºi utilitatea sinuciderii. promiterea protestelor lor, pentru ªi, ridicîndu-se la consideraþii decredibilizarea lor. Practic, cei mai generale, observa diferenþa ridicaþi de Securitate pentru vederi Titu Popescu dintre Europa ºi lumea liberã a politice inconforme sloganurilor Braziliei, pentru care rigorile zilei, din timpul comunismului, dansului erau totul: „Acolo, în erau internaþi, conspirativ, în Europa, domnea ruºinea ºi mînia. spitale sau secþii de psihiatrie, nu atîrnã prea greu la cîntar“2. Aici, exilul sau singurãtatea, în unde erau supuºi, de cãtre ofiþeri Imposibilitatea de liberã miºcare mijlocul acestor nebuni lascivi ºi de Securitate ori de cãtre medici a pus stãpînire pe toate spaþiile agitaþi, care dansau ca sã moarã. corupþi, unor „tratamente“ care îi revoluþionare, ajungîndu-se la o Dar, prin noaptea umedã, plinã de depersonalizau fie prin aplicarea lipsã de comunicare care a miasme vegetale, ciudatul strigãt intenþionatã a unor practici susþinut izolaþionismul discreþionar de pasãre rãnitã al frumoasei inadecvate, fie prin folosirea pînã la prãbuºirea comunismului. adormite ajunse iar pînã la el“4. medicamentelor într-un dozaj mult Cum scria Alejo Carpentier, în Paranoia a fãcut, din nefericire, mai mare decît cel prescris. Secolul luminilor, „haite poliþieneºti o amplã carierã politicã, încã de pe Psihiatria politicã fãcea parte din ºi politice acum se strãduiau, vremea conchistadorilor, cînd ansamblul de teroare care þinea pe peste tot /.../ sã împiedice libertatea psihopatul n-a mai fost supus picioare sistemul comunist ºi ea s- omului, în privinþa primordialei, observaþiilor ºi limitãrii sociale, ci a a implantat la noi din inspiraþie fecundei, creatoarei lui posibilitãþi fãcut legi ºi instituþii. Acestea erau sovieticã. Funestul ei model l-a de miºcare pe suprafaþa planetei tolerante ºi complice faþã de delict statuat Lenin, în frecventele ºi ce i-a fost sortitã spre locuire“. ºi crimã, pe cînd valorile spiritului minuþioasele lui scrisori cãtre Pãstrarea ºi întãrirea acestui erau lãsate la discreþia dispreþului, cekiºti. S-au provocat, astfel, izolaþionism a creat spaþiu pentru la voia obscurizãrii. Mai apoi, dezastre în lanþ, în cadrul unui metodele cele mai mîrºave, între violenþa sovieticã a vãrsat mult edificiu ideologic tot mai despãrþit care psihiatria politicã, protejate ºi sînge în numele luptei de clasã, de realitate, de cãtre o clasã de secretomania specific fãrã a-i putea fortifica sensul; statul diriguitoare tot mai lipsitã de bolºevicã. S-a creat spaþiul potrivit se transforma într-un monstru eficacitate, care înlocuia realul cu cultivãrii cu forþa a utopiei, vîndutã reprimant al tuturor inþiativelor idealul ºi punea cantitatea la baza de propagandã drept realitate sau individuale. Dezvãluirile, mai ales sistematizãrii valorilor, cantitatea pe cale de a se înfãptui. Aceste dupã 1989, a secretelor gulagului însemnînd absenþa calitãþii. Urîtul „lumi fericite“ erau construite pe sovietic, au pus în evidenþã rolul se substituia frumosului, rãul amoralitatea de a face aºa-zisul pistolarilor – militari sau „ºtiinþifici“ binelui, nemulþumirea satisfacþiei. În bine cu forþa, fiindcã orbirea - care ocupã primul loc pe scena acest sens, scriitorul din exil Vintilã ideologicã duce la lipsã de ororilor din teatrul lumii. Horia evoca o scenã de un adevãr obiectivitate. Vintilã Horia lanseazã, de cutremurãtor: „Stalin îi relata lui Sentimentul de inferioritate la aceea, un avertisment: „A sosit Malraux conversaþia pe care o nevropatului declanºeazã, pentru momentul sã nu mai facem politicã, avusese cu Lenin pentru a ºti dacã compensare, un set de „construcþii fiindcã nici o formulã nu mai este ºase milioane de morþi sunt auxiliare“ (C.G.Jung), care îi un panaceu, ci mai curînd un suficienþi pentru a instaura noul echilibreazã insuficienþa. O astfel abator“5, e necesar ca toþi sã se regim. Lenin înclina sã creadã cã de „construcþie auxiliarã“ este uneascã într-o viziune unitarã a ºaizeci de milioane ar fi mai bine. crunta slugãrnicie obþinutã prin vieþii, inclusiv „în spaþiul înapoierii ªi aºa s-a întîmplat. Faþã de cifrele violenþã, lamentabila abnegaþie faþã ultime, cel sovietic“. Tot el se 58 acestea, Hitler, Pinochet ºi Videla de rãu obþinutã prin chinuri întreba invocînd, la Palermo, moartea lui Bãlcescu, la 33 de ani: respingînd orice mãsurã de la procesul lui Þurcanu se va „Azi cine mai moare la o astfel de precauþie. Dacã este vorba de o potrivi, în principiu, ºi la celãlalt, vîrstã? Poate doar cei de prin predestinere iudaicã trecutã în care încã n-a avut loc: „Procurorul închisori, lagãre, spitale de nebuni normã de comportament, la a smuls hainele de pe martori. Din pentru sãnãtoºi la minte, trepte destinul tragic al arienilor numai rîndurile asistenþei a ieºit un ah, ºtiinþifice cãtre moarte, care au luat barbaria sistemului poate fi pusã lung; rãnile cicatrizate i-au îngrozit! locul tuberculozei romantice“6. ªi în cauzã, monstruozitatea lui, cînd /.../ ªi apoi procurorul a fãcut cîþiva mai departe, fãcînd procesul „partea monstruoasã din noi poate paºi în faþa completului de comunismului: „Mor oamenii cu deveni predominantã: /.../ rãzboaie, judecatã, s-a aplecat, ºi-a luat milioanele, culturi se scufundã în rãzmeriþe, pogromuri, furii ºi crime capul în mîini ºi a început sã neant, gem închisorile de victime colective, tiranii ºi opresiuni“7. hohoteascã. Dupã cîteva minute inocente, se sparg gîtlejuri în Aceeaºi judecatã asupra îºi revine – meseria i-o cere – ºi balamucuri strigînd sub nedreptate, nimicniciei individului în regimurile spune teatral: asemenea atrocitãþi pier libertãþile una dupã alta, ca totalitare o întîlnim ºi în povestirile au avut loc în secolul XX... ºi înghiþite de un ciclon, ºi semizeii mitice ºi fantastice ale lui Jorge tocmai în Republica noastrã duc mai departe steagul lor de Luis Borges: „Ce însemnãtate popularã... ºi apoi iar a hohotit, cu moarte“. poate sã mai aibã soarta celuilalt, capul în mîini“8. Proclamînd progresul neîntre- ce însemnãtate poate sã mai aibã Marin Preda remarcase, în rupt ºi apropierea spectaculoasã neamul celuilalt, dacã el, acum, Jurnalul sãu, mizeria omeneascã strînsã în jurul bolilor psihice ºi pe care regimul o exploatase, cu o demenþialã rîvnã: „Bolile psihice, în special, dezvãluiesc o mare cantitate de mizerie omeneascã, care n-are în ea nimic interesant / .../ Oamenii trãiesc foarte intens ºi dezamãgirea mea ca scriitor este sã aflu, în cele din urmã, cã aceastã intensitate nu e normalã la oameni /.../ Cred cã se poate trãi la fel de intens fãrã sã fim neaparat candidaþi la idioþie, sinucidere sau crimã“9. Note

1 Ion Vianu, Amintiri despre psihiatria politicã, în Matei Cãlinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog, Buc., Ed. Litera, 1994 2 Vintilã Horia, Recucerirea descoperirii, Buc., Ed. Eminescu, 1996, p.216 a victoriei finale, meritul revenea este nimeni?” (Scriptura zeului); 3 Albert Camus, Renegatul sau elitei rasei superioare la naziºti sau despre psihologia întemniþãrii: un spirit confuz ºi elitei clasei muncitoare la „Anii de singurãtate îi învãþaserã 4 Albert Camus, Piatra care marxiºti. Pentru cei din urmã, cã zilele, în amintire, tind sã creºte bogaþii sunt din fire elemente semene între ele, dar cã nu existã 5 Vintilã Horia,op. cit., p.240 duºmãnoase, care trebuie inter- nici o zi, nici chiar dacã þi-o petreci 6 Vintilã Horia, Eminescu la Viena, nate ºi exterminate, în lungul ºir în închisoare sau spital, care sã în Jurnalul literar, ian.-martie 2010 al gulagului autohton, la Canalul nu-þi aducã surpriza sau care sã 7 Eugen Ionescu, Între viaþã ºi Dunãre-Marea Neagrã, în spitalele nu fie, cercetatã de-aproape, o vis, Buc., Ed. Humanitas, 1999 psihiatrice. Acest asalt masiv al înlãnþuire de astfel de surprize, 8 G.Dumitrescu, Demascarea, dezintegrãrii l-a fãcut pe oricît de mici ºi neînsemnate“ Ed. autorului, 1978, p. 196-197 B.Fundoianu sã scrie cã simte în (Aºteptarea); sau într-o viziune 9 Marin Preda, Jurnal intim, Buc., sine „nãzuinþa de a deveni psihologicã generalã: „Existã în Ed. Ziua, 2004, p.89 dement“, fiindcã fabricile morþii distrugere o plãcere misterioasã“ s-au coalizat ineluctabil în destinul (Congresul). dictaturii care a deschis proces Am mai spus: psihiatria politicã omenirii. Dupã cu remarca Cioran, este echivalentul sufletesc al Fundoianu se obiºnuise atît de torturii fizice practicate în cadrul mult cu ideea de a fi victimã, încît reeducãrii din închisoarea de la trãia în complicitate cu inevitabilul, Piteºti. Deci, reacþia procurorului ª 59

AUREL RÃU

) ) SCOALA,,, PRIMARA 1 „recreaþia”, în care jocul e din nou rege, ca în ceea ce s-ar numi un prim rai pierdut; cã dintre celelalte A merge la ºcoalã instituþia, ºcoala primarã, nu- purtãtoare de rochiþe, flori în nãfrãmi mici, cunoºtinþe i lucru de ici de colo. Toatã vara te-au pregãtit, dar recente, ortace ºi ele de cart, de bancã, una, fiica poate ºapte ani, ºi acum iatã-te pe acest alt drum! unui morar, þi-a cãzut cu tronc, te-a privit mai atent, ºi Se fac câteva schimbãri, în mai mare stricteþe are numele din Scripturi, muzical; cã ochii îþi sunt negri, decât de Crãciun sau de Paºti. Ca nimic sã nu fie în iar pãrul castaniu, cã nu eºti stângaci, cã trebuie sã suferinþã, picioarele n-o mai þin într-o libertate pânã la ridici mâna ca sã þi se admitã sã spui ceva, cã au un lãsatul îngheþului, desculþe; au fost ferecate, pentru loc aparte, între cuvinte, cuvintele mamã, tatã, þarã, moment, în niºte lucioase sandale. Peste cãmaºã te rege ºi Dummnezeu. strânge o curea nouã, latã numai cât un brâu, având Atâtea într-o singurã zi! un buzunãraº cu capac, pentru bani de metal, în cap Dar eºti într-un altfel de grup, din mai mulþi, cam o ai o pãlãrie cu boruri mici ºi în loc de panglicã un ºnur, treime de clasã, cãci minþile în formare, în mugur, fãcând iar la ºold, cu baiereul petrecut pe dupã cap, o trufaºã, calea întoarsã, în lungul drumului principal, au fost slãbite înfloratã, traistã. cu un ceas mai de vreme dintr-un cerc de fier, de vrãji. În Cum ai porni dintr-un basm. Prin dimineaþã. suflete e tot voie bunã ºi chiar în momentul acesta catã ªi în straiþã, ca într-o tolbã, cumpãrate recent, sã ºi ripostezi unei „ciupituri”, acum cã un pistruiat, mai cu o sãptãmânã-douã în urmã, o tãbliþã de piatrã, pe mult patrat decât înalt, nu din vecini, n-are de lucru: îºi o parte cu linii, pe alta cu pãtrãþele, un caiet ºi-un penar. aduce aminte de spusa despre litera buclucaºã. Unde Ustensile, care la-ntoarcere spre casã, prin amiazã, mai pui ºi arta lui de a imita? Îl izbeºti - cum s-ar spune, vor fi-nmulþite. Cu o carte plinã de chipuri ºi de culori, cu ceaslovul - cu traista în cap, scoasã de dupã cap, cât figuri de bãieþi ºi fete care râd, de oi, de copaci, de cai ai zice peºte, iar obiectul cumpãrat pentru scris pe el cu ºi pãsãri, de moºi sfãtoºi, colorate, ca ºi cum vuietul “stil”, stil legat cu o aþã, se face þãndãri, ceva din trecut. Îl din care te-ai smuls, bãtând din nou marginea drumului, vei implora, îl vei convinge, pe alfa românesc, sã se lase s-ar fi pus ºi el pe sãrbãtorit; dar ºi de slove. Cum ºi rotunjit, îniºrat pe vreo zece linii, temã pentru acasã, toatã o radirã. dupã masa, strângând din sprâncene, numai pe hârtie, În acest mers, important. bun ºi caietul pânã una alta! Evident nu eºti un singuratic, din trei direcþii se Aceastã recoltã, sub un astru în cer albastru. varsã ca pe trei albii, de pe cãi de acces, uliþi, mai rãmuroase, toatã suflarea aºezãrii, atâtea cunoºtinþe 3 noi, toþi sub paisprãzece ani, iar tu, dintr-o formaþie de trei, cel mai mic, fiindcã vã nimeriþi în vârstã ºcolarã “În 1935, în timp ce eram învãþãtor în Josenii nici mai mult nici mai puþin decât trei fraþi; încã de Bârgãului, cariera de piatrã de la Dorniºoara, ce acum cu orare diferite! Început de ev, care a clãtinat aparþinea comunei, era închiriatã unui evreu din Vatra nu mult un buget familial. Dornei ºi unui profesor din Cernãuþi, cu suma de Treceþi dimineaþa împreunã, tustrei, de o casã ºi 40.000 lei, dar nu se începuse lucrul ºi nici nu se o altã casã, peste o apã; de doi stâlpi de hectometri, încasa suma stabilitã. albi, pe sub niºte zboruri razante de rândunici. ªi dupã Primul din cei doi se prezentã în una din zile la o primã cotiturã de gard, se ºi face o luminã mare. primãrie sã se realizeze un nou contract, numai cu el, în care sã se stipuleze o clauzã care sã permitã 2 concesionarea cãtre altã persoanã sau firmã. Autoritãþile locale s-au declarat de acord. Drept Cã existã munþi, cã existã mãri, cã numele de urmare, s-a încheiat un conract pentru 1935-1945. familie i-o ia îninte celui de botez, stabilindu-i-se ºi un Wolf Marcu imediat dupã ce s-a definitivat loc: spre mijlocul alfabetului, parcã mijlocul lumii, într- contractul l-a cesionat unei firme de construcþii ºi un catastif, ºi între alþii, unde rãspunzi ºi tu “Prezent!”, exploatãri cariere din Bucureºti, «George Ignat». Cu ºi cã râul, “valea satului”, are ºi el un nume din cãrþi, ocazia unei deplasãri în capitalã, din curiozitate m- nu „Dunãrea”, cum se pripeºte sã se dea mai învãþatã am interesat de aceastã firmã ºi am înþeles de la o fãpturã grãsuþã dintr-o bancã mai din faþã, îmbrãcatã proprietar cã a plãtit la cumpãrare o sumã dublã. ca la oraº, procopsindu-se din prima zi cu o atât de Atunci l-am întrebat dacã nu ar fi interesat sã încheie falnicã poreclã, „fluviul”, de-acum ºtii. Dar ºi cã stai un alt contract, pe încã 10 ani, respectiv pentru rãu cu o literã din alfabet, pe care nu o poþi pronunþa perioada 1945-1955, ºi sã achite anticipat chiria, întreagã, despre care se spune cã „o mãnânci”, mic întrucât noi vrem sã construim un local de ºcoalã ºi defect ce prin exerciþii de voinþã, zeci ºi zeci de de intenþionãm sã creem fondurile neceasare repetiþii, de rostire, poate fi corectat. Ca ºi alte lucruri Acesta a rãspuns cã îi surâde propunerea”. 60 noi. Cã pentru zbenghiuri e doar un scurt rãgaz, “Cu formele la mânã, am procedat la încheierea unui nou contract. I-am propus inginerului o clauzã 5 suplimentarã, plecând de la o afirmaþie a lui cã dacã exploateazã 5000 m. c. piatrã anual el ne poate achita Acestea, portretele, aduse din câteva conture chiria de 40.000 lei de fiecare datã. ªi anume: sã destul de bine la o asemãnare, sã le refaci, dintr-o înserãm în contract prevederea ca în cazul în care lacrimã! Cel dintâi, al Învãþãtoarei. În loc de sprâncene, se vor exploata cantitãþi mai mari de 5000 tone anual douã linii arcuite, atât de rãspicate încât sã semene sã achite primãriei câte 8 lei/m.c. deplin cu modelul, pe care firele mãrunte de pãr, de Dupã perfectarea contractului în condiþiile fapt, lipsesc, sunt doar scrise cu un creion negru ca susamintite, a virat prin bancã suma de 400.000, adicã un cãrbune, pe osul frunþii, cub o coafurã scurtã, chiria pentru perioada 1945-1955, ºi totodatã a trecut bãieþeascã, deasupra unei feþe ovale. Iar în mijloc, la exploatare”. buzele subþiri cunosc progresul: sunt date cu un roºu Fragmente dintr-o „convorbire consemnatã în carmin. Iute la mânie, când temeiurile nu lasã loc oraºul Bistriþa în 15 decembrie 1978”, pe care cel care îndoielii, doamna brunã, o mãrunþicã ºi o uscãþivã, se confeseazã o numeºte „O filã de istorie...”, care din întâmplare îþi este naºã de botez, îºi are, redescoperitã între niºte hârtii cândva, pe care o iatã, primul cuvânt, i se datoreazã totul, parcã mai pãstrezi. mult se amuzã la mutrele fruste, de prichindei, când 4 nu speriate, cum ea nu are copii, ori chiar la feluritele boroboaþe, pe care însã le reprimã fãrã crâcnire, De cum intri pe poartã, poarta ºcolii, sã spui: a adesea cu un liniar care muºcã din podul palmelor nu celei vechi, un duh de nou te-a ºi luat în braþe. O tare, mai mult ciupind. strânsoare, o emoþie. E în dreapta. O construcþie Cel de al doilea portet, al soþului ei, Directorul, înalt robustã, de epocã, mare, cu geamuri înalte, pe doi de staturã ºi suplu, un facies angular, cu pomeþii obrajilor pereþi în vinclu, care vãd, toate spre drum, cu citerne ascuþiþi, un pãr negru pieptãnat într-o parte, ochii scântei ºi jghiaburi care în timpul ploilor vorbesc, dar fãrã etaj. de inteligenþã, pune totul pe un surâs perpetuu, dominator, În stânga, îi þine companie întâi un copac rãmuros, din jurul nasului ºi gurii, de om alert ºi deplin stãpân pe poate salcâm, apoi un podium de lemn, “bina”, aceasta sine, cu ceva ºi de spiriduº. Nu-l vei avea în doi ani de un fruct oprit, din capul locului, fiindcã destinatã numai ieºiri din inform, niciodatã, ca unic pãstor, la clasa ta, dar programelor de învãþãmânt sau unor activitãþi bine într-a treia, da, îºi face un loc, printr-un trimestru, sau la definite. De aceea pãcatele fãrã de numãr vor fi, rãstimpuri, într-un clasament, sã-i spui: cel mai de sus, atracþiile, pentru proprii iniþiative, urmate de sancþiuni. „predând” româna ºi noþiuni de aritmeticã, la cea dintâi ªi mai-nainainte sã dai colþul, drept în faþã stã disciplinã cu stãruinþi pe lecturi ºi noþiuni literare, cu un “pavilionul”, o vargã în vârful cãreia e ridicat, în simþ al limbii din cronicari munteni, cãci el venit din sud, scârþâiri, la serbãri, în cer, steagul tricolor. un rãtãcit între naturi mai pragmatice, ungurene. Nici un O strânsoare, copleºind dulce, gângurind de secret, dupã ani, nelãsând în ale celor patru operaþii, dar pândiri, de-alãmuri. Dupã uºã, din nou în dreapta, din ºi ale declinãrii ºi ale conjugãrii, în toate capcanele care porneºte un coridor spre trei sãli cu geamuri spre gramaticii ºi în lucrul ortografic sofisticat. Un imaginativ, drum, cea mai din fund a bobocilor, se aflã atârnat un ºtiind ºi de glumã. Odatã, când un vecin al tãu de bancã, clopoþel. Rãu ºi bun, dupã cum vesteºte începutul ori din rândul din spate, îþi apucã subit braþul ºi þi-l muºcã, sfârºitul orelor. Dar în capãtul opus al cãrãrii de ciment într-o enervare, la o încontrare, pânã la sânge, între umãr late, în stânga, prospereazã un mic comerþ, accesibil ºi cot, el stabileºte cu clasa cã aceasta e treabã de câine. în recreaþii, cooperativa. “Comparativa”, în pronunþia Se face rost de un lanþ, i-l petrecem fãptaºului pe dupã muºteriilor, cum de aici cumperi, dupã caz, creioane gât, ºi eºti repartizat sã-l plimbi cât e pauza de mare, prin colorate, peniþã, un burete, cât sã-l strângi în pumn, toatã curtea, în poziþia “patru labe”. Dar, altfel, “altoind” ºi hârtie lucioasã ori creponatã, praguri de alte lumi, dar el, nici vorbã, când faptele o cereau, la mânie, la nevoie, ºi „bunãtãþi”, dupã care îþi lingi degetele, covrigi sãraþi, “cu metrul” - un bãþ în patru feþe, ºi greu, de aceastã ca subt boabe de perle, tari nu calzi, piºcoturi, lungime. caramele, halva, ºi de asemenea, de ros între dinþi, Pe locul trei, “Treimea, care te vede!”, o vorbã a un “zahãr negru” ºi unul “candel”. lui la mânie, se situeazã cine predã religia, pãrintele Iar sãlile nu sunt mici, pentru pus creierele la nostru care slujeºte în altarul bisericii, în odãjdii ca un tocat, ori ciocãnit pe ilauã de aur. Sunt grupaþi adesea împãrat, aici în starie nemþeºti, negre. O bãrbuþã sau de regulã elevi a câte douã clase, la un loc, ca ascuþitã ºi douã gulere albe lucioase, ale cãmãºii, douã rãzboaie de þesut prin care ºi-ar purta zborul deasupra cãrora urcã în sus o faþã cu pomeþii afirmaþi, suveicii o singurã iscusitã lucrãtoare. Porunca apoi o frunte cu creþuri, reflexivã, pe doi ochi pitiþi dupã “Liniºte!” ne-mai-cunoscând pacea. Se stã cu spatele o pereche de ochelari cu rame argintii. Cu el vin în spre drum, spre o circulaþie nu puþinã, acolo vãd numai cotidian, ca din scriitori români, toate frumoasele istorii ochii de Argus de la catedrã, unde catalogul e- ºi figuri ale Vechiului Testament. Patriarhii, Regii, atotstãpân. Într-o cârdãºie cu tabla, la care eºti scos, Profeþii, îngerii, Tablele Legii, Ilie cu carul ºi înþeleptul pe care creta graveazã patrate ºi cercuri, soare ºi Iov încercat de Satan. Faptele noului ev, sau rit, cu lunã, dar o datã sunt schiþate ºi patru portrete, misterul Liturghiei, rãmânând în seama duminicilor, fatalmente ºarjãri, în timpul unei pauze, cãci s-a gãsit de la care nu e chip de lipsit. Odatã n-are la el stiloul printre fauna clasei ºi o sãmânþã, o mlãdiþã de talent pe care îi place sã-l deºurubeze cu mult tact, sar vreo plastic umorist. trei zeloºi sã-i întindã din fugã un “toc” smuls din 61 cãlimãri, ajungi primul, arma e ascuþitã, i-o duci ca rezultatul - cel estimat: pe-o suliþã în cumpãnire, el întinde mâna, mai repede “La cei 400. 000 lei achitaþi anterior, s-a adãugat sau mai încet, s-o apuce, ºi vârful peniþei strãpunge, ºi noua sumã, atât de mare, dupã lungi petractãri. unde cerneala s-a ºi strãmutat într-o patã, dosul “Întrucât fundaþia ºi zidurile de la construcþia palmei, pe care, când trece pe drum, de regulã i-o veche a ºcolii erau suficient de rezistente, s-a hotãrât sãruþi. “M-ai omorît!”, cade din slãvi cuvânt, în timp etajarea acesteia”. ce buzele încearcã sã sugã otrava vineþie, apoi o Dar pe lângã piatra pãmântului, trebui ºi lemnul blândeþe în priviri iar, “N-ai vrut” - încât sã completezi sã intre în joc. “S-a constatat pe parcurs cã totuºi tu, din Popa Duhu: “... Haideule!” fondurile sunt insuficiente. Atunci, primãria s-a gândit ªi n-a mai rãmas decât cel care pune ºi el un sã valorifice stejarii de pe-o pãºune, dintr-un alt hotar, umãr, de ctitor, în aceastã poveste, din care am citat atribuitã în 1923 în baza legii de reformã agrarã, dar mai sus. Îl vei percepe cumva mai tandru, amintiri iar s-a constatat cã numai terenul beneficia de acest din clasa treia, între altele pentru cã, o vreme regim, pãdurea rãmânând în proprietatea Ministerului concentrat pe zonã în Basarabia, ofiþer rezervist, îi Agriculturii ºi Domeniilor”. va aduce acasã, cu acte în regulã, “mobilizaþi pe loc”, Alte lupte, alte tehnici, care umplu de timp. o altã ingeniozitate a lui, prin anii 1939-1940, pe mai “Am aflat cã datoriile cãtre stat pot fi plãtite prin mulþi sãteni, capi de familie, îmbrãcaþi în uniforme kaki rate / ... /, ºi atunci am hotãrît sã ne facem proprietari dar dormind noaptea în propriile case, lângã neveste ºi pe lemnul terenului. Au fost luate rente, am - la “balotat fân”, nutreþ pentru caii armatelor. cumpãrat, comuna a fost pusã în posesia pãdurii, ºi Concentraþi pe loc. Învãþãtor ataºant ºi el, umblã ºi s-a fãcut licitaþie. Primãria a încasat 300. 000 lei, pe prin Geografie, dar în Istorie e cel mai acasã, aici nu care i-a virat la ºcoalã pentru construcþia localului”. are concurent. Din Istoria Românilor, tot ce e mai Pasajele în ghilemele, din aceeaºi „convorbire” înrãdãcinat, sintetizator, i se datoreazã, gândeºti. intitulatã „O filã de istorie”. Trebuie sã-i fie haºuratã sub nas o tãiatã scurt mustaþã, duse deasupra ochelarilor, boltit, douã arcade 7 mai afirmate, sub sprâncene dese, ºi dus un pãr mult, spre frunte, ca nimic sã nu fie expediat. Din „ªtefan A strãbate zilnic drumul spre un cuib altul decât cel Mare” ºi „Mihai Viteazul” ºi „Alexandru Ioan Cuza”, cel familial, nu de capul tãu, ºi nu singur, înseamnã ºi nu-l scoþi. Dar îi sunt la suflet nu mai puþin Avram sã te uiþi într-o apã. Cu alte cuvinte, sã treci un pod Iancu, Turdor Vladimirescu ºi Horia, Cloºca ºi Criºan. mare ºi sã te apleci - de regulã cu faþa spre munþi - Portrete, care trebuiesc ºterse în grabã cu peste-o balustradã albastrã, de fier, mult, ca deasupra buretele, de pe tablã, la sunetul clopoþelului, nu ºi dintr- unei fântâni. În unde e-un luciu ºi în luciu sunt peºti. un chenar de luminã, dar, vai, ele sunt uitate la Odatã, cât pe ce sã cazi în aprinsa limpezime, ce se reluarea lecþiei, de cine le-a înºirat acolo sus, ºi de lãrgeºte. Cum ai fi vrut, tot mai învãþat, sã cazi dincolo oricine altcineva. ªi atrag o pedeapsã colectivã, printr- de pãmânt, sau pe cealaltã faþã a lui, de când ºtii, nu o punere a întregului efectiv de neºtiutori în genunchi, numai de arãturi ºi de dealuri ºi o luncã de râu, despre de astã datã “pe grãunþe” de porumb. Ghinionul glob. ªtiinþa se-adunã c-un fel de plãcere, dintr-un izvor fusese mare: o altã mânã mai adãugase între timp în vii gâlgâiri, ºi un caiet trage mai greu, socoþi, dupã câte douã coarne deasupra fiecãrui cap, ca coroanã câteva sãptãmâni, lângã torcãitoare ºi praºtie, obiecte satanistã, la forma iniþialã, cãreia îi eºti îndatorat. Iar vinovate când sunt luate cu tine, în straiþã, lângã faptul cã nu s-a putut descoperi acest al doilea autor Abecedar - într-o restrângere de drepturi, în sporiri. a fost luat, în mod greºit, în ciuda tuturor jurãmintelor, Dar despre învãþãtoare trebuie sã spui ºi cele care te drept un act de solidaritate, care-i face pânã azi, printr- fac s-o îndrãgeºti, nu doar sã te aperi de feluritele-i o cereascã jale, de vremi, pe atâþia iezi cucuiezi, acuze, în care mereu îi pãrtineºte pe alþii, victime ale unicul autor. unui spirit al tãu inventiv, cum ar fi mânuirea armei lui 6 David la una din ore, cu þinta o ceafã cam nãtãfleaþã, acum glonþul folosit fiind un dop de plutã, nu numai un “Dupã 1 an sau 1 an ºi jumãtate, am propus geam nu deschis, când e folositã o pietricicã, de pe primarului ºi notarului sã mergem împreunã la coridor. Îþi aminteºti cruzimea cu care eºti încodeiat Dorniºoara pentru a verifica în staþia C.F.R. ce cantitãþi nu peste mult timp în faþa casei, în ceea ce azi s-ar de piatrã s-au exploatat ºi expediat. numi o variantã de ºedinþã cu pãrinþii, în urma cãreia Menþionez cã tocmai începuse construirea liniei mama e numai foc ºi parã: „...pe ãsta temniþele îl ferate Ilva Micã-Vatra Dornei iar firma s-a angajat sã pasc!”. livreze cantitãþile de piatrã pentru terasament. Se Numai datorie, a luat parcã asupra ei, nu ºtii cum, ajunsese la livrãri de ordinul a 80 vagoane/zi. toate grijile lumii, sau de pe umeri istoviþi de munca la Verificând cantitãþile expediate ºi socotind cratiþi, la coasã, în ºlaguri cu caii; într-o bunã mãsurã. vagonul la 6 tone (erau vagoane de 10 tone), a rezultat Cum afli acum numai prin strãdania ei atâtea lucruri cã înginerul mai trebuia sã achite comunei circa 1,7- noi, prima datã de la ea. Cum le-ar nãscoci, ori le-ar fi 1,8 milioane lei, contravaloarea cantitãþii de peste 5000 o naºã ºi lor, ar deþine un privilgiu extins, de a le boteza, m. c. prevãzute în contract (câte 8 lei /m.c. clauza încât, chiar, nu trebuie sã-i ieºi din cuvânt. Când sunt valabilã pentru perioada în cauzã, 1935-1945)”. prinºi în interesul ºcolii cu treburi în afara procesului 62 Au urmat nervi, a fost trimisã o comisie, ºi de învãþãmânt, ceilalþi învãþãtori, nu pregetã ca în locul tacticii jocurilor sã punã ºi exclusive ore de gimnasticã, a preluat pueþii mai mari, cultivaþi în loturile din dosul pentru toate clasele. Te apleci, pânã atingi cu mîinile ºcolii. iarba, bombezi pieptul ºi dai braþele pe spate pânã Ci poezia strãdaniilor premergãtoare, a devin niºte aripi, de îngeri sau de drac, sufli ca într-un supravegherii, urmãirii, ivirii plantei din sâmburi; tulpinei foc de vreascuri ude, din adâncul plãmânilor, cu gura de lemn, din micul rãsad; sub o tainã – de mai ascultat, pâlnie, figuri pe care le executã, în faþa voastrã, de mai privit! Brigãzi mici, de bãieþi ºi fete la un loc, concomitent, ºi ea, într-un jerseu strâns, bordo ºi cu tandemuri. Întârzii cu mâna în palma celei care preia niºte mici sâni rotunzi. rãsadul, pânã îl apucã ea între degete, mai bine, Suplinind-o, cred, îi þin locul, atunci când la rându- perechea þi-o alegi cu grijã, singur, pentru cãrat în doi i trebuie sã facã faþã ºi ea unor alte îndatoriri, poate la o gãleatã, iar ºi iar, plinã, cãci marea roatã un întreg trimestru, sau îi diminueazã o parte dintr-un colectoare se mai ºi odihneºte. Fata morarului! merit, uneori sãptãmâni, alternativ parcã, ºi doi bâtrâni, Logodnele acestea nedeclarate, de graþie, de Grãdinã cu pãr nins, care apar ºi dispar la un orizont de dintâi, la cioatã, imaginare, ºi scurte, printre rãdaºte memorie, pensionari. Ca din poeziile lui Goga. mari suprapuse ... Participanþi cu un steag, vei afla mai târziu, la 8 Adunarea din Alba Iulia - unul e cumva mai de fum, dar pe celãlalt îl vezi purtând o mânã finã pe un abac, ªi, imaginii, sã i se substituie cu drepturile ei o pe niºte bile cât niºte nuci, ca pe strunele unei harfe, alta, ca în Cartea Cãrþilor, unde nu mult dupã ce ºi îi auzi un glas blând. Nu-l uiþi, ºi fiindcã e tatãl Domnul Dumnezeu „ a pus heruvimi cu sabie de „dãscãliþei”. Pãrinþii multora, când el, tânãr, era slujitor flacãrã, ca sã pãzeascã drumul spre pomul vieþii” unic al instituþiei sãteºti româneºti de buchisit ºi urmeazã versetul despre Cain care, fãrã sã rãmânã socotit, sub împãrat, i-ar fi fost elevi toþi patru anii, doar la „roadele pãmântului”, s-a apucat ºi „a clãdit o câþi erau prevãzuþi pe atunci. cetate”. A punererii în aplicare a proiectului construirii Dupã cum o mai înlocuieºte ºi ginerele lui, unui nou local, relatat, de alt ev. directorul, pe cât temut pe atât la o cinste, cãruia sã- Cum-necum, e încropit spre un final de deceniu i mai adaugi o faimã: de grãdinar. Dar nu înainte sã un ºantier în lege, cu un program de lecþii redus, sau realizezi cã în inima a tot ce pulseazã în acest mic prin plinã varã, cu mari schele ºi cu moloz, prin care organism, în care eºti ºi tu o infimã pate componentã, o clipã toþi protagoniºtii cu rol didactic ºtiuþi prind în dintr-odatã prins, un punct la fel de mic la rându-i, grade diferite strãluciri din Constructorul Solnes de totuºi un punct pe harta României Mari, decizional e Ibsen ori din Faust II. Iar mîinile mici, care au lãsat un norocos triunghi, de familie. El, directorul radira ºi plaivasul, cãrþile de citire, de aritmeticã ºi „regheþean”, deplin adaptat, adoptat, a adus din pãrþi creioanele colorate, deoparte, sunt antrenate ºi ele subcarpatrice, sau doar a deprins în teritoriu, un cult sã petreacã din una în alta, spre un etaj de sus, ca pe pentru pomi fructiferi. Pe o arie întinsã, cum deschizi o bandã rulantã, într-un elan, cãrãmizi. o portiþã de rãcoare, spre râu, e nãscocitã o reþea de Printr-un praf, prin ploaie, prin inedit, sunt pepiniere, cu parcele pe soiuri, despãrþite de jgheaburi absorbite treptat, lângã mai mulþi strãini, „calfe ºi de irigaþie, cu apã condusã de la o roatã mare care zidari”, cu mistrii ºi poloboc, toate aceste forþe, din schimbã în cristale undele jucãuºe - ca-n rai, din care nu te excluzi. Rând pe rând vor prinde contur, Eufrat. În cutii de chibrituri, golite de beþe, sunt de ca din senin, cu o adãusãturã apreciabilã în partea selectat de acasã, sub nume din cele mai diferite, de rãsãrit, faþã de vechiul corp de clãdire înlocuit, extraºi din mere, din pere, ºi de adus, de grupat, mai multe sãli largi cu ecou, rãzimând pe aer, un sâmburii, zvântaþi, numai buni de pus în pãmânt. Apoi, sistem de scãri cu cotituri, ºi o intrare pompoasã, a e de aºteptat ivirea flãcãrii verzi a mlãdiþei, ºi de dozat doua, în plus, la drum, de sã nu simþi cã s-au scurs prima raþie de apã; de plivit, cu pricepere în ale vreo doi ani. O lucrare în care acelaºi animator din buruienilor – într-o evidenþã, în supravegheate luãri aventura horticolã, pe care evenimente politice la-ntreceri, pe plutoane. Îþi aminteºti de-un coechipier neprevãzute, nu peste mult timp, îl vor desprinde, ducând cutiile cu seminþe la ureche ºi scuturându-le cum un vânt l-ar lua de pe picioare, pentru un interval ºi pretinzând cã le recunoaºte dupã sunet soiul. Mere de vreo patru ani, e cel mai vizibil, ºi pe care zidurile batule, ba oarzãne, gustave, polnice, ionatan, la roºu, pentru cã nu va fi terminatã curând, îl cuprind pomfelea, parmen aurii. ca pe-o Anã de prin Sub-Carpaþii lui. O nebunie, o-nfiorare punând stãpânire, pentru sãdit. Putând determina ºi o cooperare, de plan 9 economic, extraºcolar. În care scop e ademenit la o lucrare de transformare într-o livadã a unui loc lãzuit Dar prospereazã ºi alte irizãri cu parfum de de pe un platou, zis „în poduri”, din câmp, în niºte vremi, de scos dintr-o ceaþã, bunãoarã amãnunte dupã-amiezi, aproape întreagã suflarea de pui de care multe ar putea înfrumuseþa, legate de serbãrile pomicultori, mânã alificatã, care au lãsat acasã ºcolare. Cu componenta acþiunilor strãjereºti, ºi trãistile, ºi ºtiu mai multe cântece de spus când eºti acestea nelipsite “Într-o zi de zece Mai”, dar ºi în final într-o coloanã, de „marº”. Evadãrile acestea, în verde, de an ºcolar.. Când o solemnitate e ridicarea scoþând din neant ca niºte coarne de melci „boureºti”. tricolorului, „Roºu, galben ºi albastru”, ºi o senzaþie Spre o plantaþie care va deveni o realitate într-un peisaj, aprinderea, cãtre stingerea zilei, a focului de tabãrã. pentru decenii, domeniu privat, ºi care în acest scop Desfãºurarea tuturor claselor în careu, iar la mijloc 63 un rug mare de lodbe, lemne uscate clãdite încruciºat, 10 ca sã zbucneascã din ele aripi de flãcãri largi, pânã-n stele. “Între timp a venit perioada Dictatului de la Viena, Spre a-ºi gãsi un loc al ei ºi o atare secvenþã, e când ºcoala era încã fãrã acoperiº”. nevoie de un context mai special, pe care îl Colegul meu Traian Mazilu, originar din Vechiul prilejuieºte terminarea turnãrii planºeului superior al Regat, a plecat. Am rãmas eu, fiind numit director pe lãcaºului atât de arãtos supradimensionat; de o considerentul cã cunoºteam limba maghiarã. anumitã conjucþie de aºtri. Când la ceea ce ar fi Dupã 7 septembrie 1940 vine în vizitã trebuit sã fie numai o participare, dacã festivã, comandantul militar al Plasei Bârgãu. Acesta mi-a obiºnuitã, sunt asociaþi evenimentului, dintr-odatã, spus cã în 30 de zile ºcoala trebuie sã fie acoperitã toatã protipendada comunei, de la primar la notar, pentru a putea începe cursurile. Dar banii, ce-i aveam dar e venit ºi pretorul, care inspirã respect, preotul din vânzarea pãdurii, nu intraserã în posesia ºcolii”. desigur, un inspector, ºi sunt de faþã ºi dascãli din ªi drumuri la prefecturã, la subprefect. sate vecine; altã domnãrime. Dupã cum îºi îmbie “Mi-a mai spus cã ºcoala a fost fãcutã din serviciile ºi o relicvã din capitalul de memorie al unei fondurile comunale, deci este ºcoalã de stat. I-am familii, cu anecdotic. Din douã generaþii, pãrinþi ºi rãspuns cã nu e aºa: banii s-au dat la ºcoalã bunici, n-au rãmas acasã niciunul. Deoarece, încã, confesionalã pentru cã terenul e proprietatea bisericii. ºi ultima oarã, le sunt toate odraslele, acum, Mi-a cerut ca a doua zi, la ora 10, sã-i prezint bugetul premianþi, cu un punct fiecare în programul ce va acesteia, sã vadã dacã suma apare ca donatã de urma. O nostimadã, pe care s-o redai astfel: primãrie ºcolii confesionale”. Dupã o luare de un cuvânt a unui notabil, îl ºi Repede la epitrop, “fostul învãþãtor Ioan Jauca”, vezi evoluând pe cel mai mic de ani copil ºi nepot, acesta cautã “niºte formulare vechi ºi introduce mai întâi, cu o poezie cam lungã, din manual, în care sumele”; la preot, care semneazã; ºi în aceeaºi searã, sunt lungi ºi stihurile, cu denivelãri ºi alternãri de ritm, cu trenul, la Cluj la Episcopie, pentru o audienþã încât actoria dã în curând un chix, sunt sãrite vreo extraordinarã, de noapte. “Am luat contact cu trei strofe, ca-ntr-un scurt-circuit la curentul electric, episcopul Nicolae Colan, acesta a dispus sã mi se dupã o pauzã suspectã, dar niºte aplauze au luat o semneze hârtiile”. „A aprobat transferarea sumei de piatrã de pe o inimã, cumva. 300.000 lei, astfel s-a putut termina ºi acoperiºul”. Succedându-i, cu vreo doi ani mai mare, e rândul ªi a doua zi, la subprefect, înapoi, „la ora stabilitã celuilalt frate, bãiat, din familie, sã punã pe-o masã de de el”. zarafi un bulgãr de aur. Se înclinã, rosteºte rar titlul, al “Se cunoºtea scrisul cã e recent. M-a întrebat: unei fabule, s-au fost gândit orgnizatorii la o varitete, de ce religie sunt? Îi rãspund cã sunt greco-catolic. când dintr-o adâncime de hãu creºte tot mai distinct, Atunci, dumneata catolic, te interpui, mi-a spus. Îi pe drum, un uruit de coloanã motorizatã, se apropie rãspund: sunt învãþãtor într-o comunã ortodoxã, sunt ºi trece spre locul ei de staþionare o caravanã de circ, român, nu am fãcut eu aceste acte. Le-am cerut, ºi vi în care se vãd ºi niºte capete de animale, exotice. ªi le-am prezentat doar”. când s-a reinstalat liniºtea, recitatorul vãdit În final: “Menþionez cã ºcoala a fost construitã dezavantajat nu regãseºte tonul, animalele autohtone, din fondurile constituite prin procedeele lupii, mistreþii, vuplea, corbul, broaºtele ºi o ºtiucã, susmenþionate, iar în timpurile acelea era cea mai din stih, cum s-ar fi speriat, s-au fãcut nevãzute. I s-a frumoasã din judeþ”. ºoptit sã treacã direct la “moralã”, ºi scena e pãrãsitã, cu lacrimi. 11 Ci treacã-meargã, pe “binã” soseºte momentul unui dans de fete. Aici, sora mai mare, al treilea dintre „Din lume”, cum ar fi spus! Învãþãtorul, neîntrecut protagoniºti, o delicatã, trebuie sã aibã ºi o evolulþie la istorie, care devine director în urma plecãrii în individualã, ca un monolog. De reginã a florilor ori de refugiu a celuilalt ºi a învãþãtoarei, originar de prin nevastã tânãrã într-o snoavã de Anton Pann. Trebuie pãrþile Lãpuºului ºi statornicit în comunã ortodoxã sã execute, în mijlocul unui cerc ce se adunã ºi se fiindcã ºi el ginere înt-o familie cu stare ºi copii purtaþi lãrgeºte, câteva figuri, un pas, doi, cu graþie. Dar la ºcoli, reuºeºte spre iarnã sã ridice acoperiºul ºi fiindcã a împlinit 15 ani, s-a luat hotãrârtea ca ea sã rânduieºte, cum poate, un program de învãþãmânt intre ºi în hora satului, sã fie scoasã la joc, tot azi, de cât de cât plauzibil, în adaptãri ºi transformãri. Vor fi cãtre femeile din casã, eveniment prevãzut sã se fost lucrãri felurite, cu neajunsuri, de zugrãveli, multe deruleze nu departe de curtea ºcolii, ºi n-ar vrea. A nu reþii din ce se-ncresteazã pe un rãboj. Numai cã fost îmbrãcatã, nu se putea mai frumos, ºi cum un pe la urcatul cucului la munte, nu mult dupã postul munte de flãcãu, dintr-o casã vecinã cu a lor, care e Sfântului Petru, autorul secvenþelor martori de timp e la curent cu noutãþile, îi ºopteºte, cuprinzând-o uºor nevoit sã ia i el drumul munþilor, nu mai puþin, vei afla pe dupã umeri, în chiar clipa când se pregãtea sã cã stabilindu-se în Vatra Dornei, ºi cã un fost notar facã primii paºi, cã sperã sã fie el norocosul partener, comunal prin anii 1936-38, cu care ca un brav, cu un ea se turburã, simte o buimãcire, parcã s-ar fi loc nescris într-o istorie cu învãþãmânt din Ardeal, a împiedecat, se prãbuºeºte, ºi este coborîtã pe trepte fãcut cândva o drumeþie de interes public la o carierã ca un rãzboinic pe scut. de piatrã, îl confirmã ca un Toma Boldorffer pe un 64 Acest test de o emotivitate. Petru Rareº dintr-o scrisoare “în oraºul Bistriþa”, în contiuare, în acest chip: vor face pe rând ce-au fost ºi pãrinþii lor, un atu care- “În orice caz faptele relatate de prietenul meu în i mãreºte, numai oieri sau buni negustori, dar mai legãturã cu construcþia ºcolii sunt perfect reale. Am generalizat plugari din colinzi, cu stare. Sau când le luat parte activã la ele pânã în 1940 când pe la mijlocul vei desluºi chipul de pui de bãrbaþi de ieri, în vreun lunii octombrie autoritãþile de ocupaþie m-au destituit context, nesigur, brusc fericit, într-o crizã de subiecte din funcþie pe motiv cã nu cunosc limba… M-am care nu mai intereseazã, într-o cãldurã a mâinilor care ocupat cu agricultura”. Text, “convorbire”, datând din se strâng. Vor avea ochii aburiþi. „19 septembrie 1978". Dupã o ploaie, cândva, îi vezi adunaþi pânã la Dar sã nu fie lãsat de o parte nici acest detaliu, ultimul, pe un mic platou între câteva grãdini, print-un ca un premiu postum: “Dupã ce în 1941 Nicolae aer translucid, ºi unul din ei îþi împrumutã, în nori, smeul Moldovan a plecat, ºcoala s-a terminat din fondurile lui, printr-o vãlmãºealã, de chermezã. Sfoara zbârnâie, respective ºi a funcþionat ca ºcoalã comunalã, cum pajura din celãlalt capãt e foarte cereascã, a prins este ºi azi”. vânt în piept, mult, îl þii strâns, e cât pe ce sã te ia de 12 la sol, în slãvi, când proprietarul intervine, îl smuceºte de câteva ori, mai tare, te dezleagã de zbor, din ghiara Cu agricultura, se ocupã de altfel toatã lumea, sfârlezei, ºi îl propteºte în glii, în iarba curatã. înclusiv minþile mai crude, care scapãrã, treerã, adunã, de îndatã ce aruncã, în dupã-amiezi, de dupã 13 cap, pe la vetre, trãistile. Sau cu mers la stâni, la dãrãcit lâna, la pus la topit în bãlþi cânepa, cu dus Ci sunt deveniri, progrese. Dupã un sfat care þi- vitele la pãscut, cu “desfãcat” toamna, în seri, a fost dat într-o primã zi, repeþi poate în lungul drumului, porumbul, cu adusul fânului ºi tãiatul lemnelor, lângã de la ºcoalã acasã ºi de acasã la ºcoalã, litera vârstnici. Dupã cum ºi o delimitare, o distanþare, buclucaºã, lungitã, un rîîî… , cum ar fi sã stârneºti un imperceptibil, treptat fac ochi. Încã tentaþiei jocurilor zbor; cu care nu te-a învrednicit, ca pe toþi ceilalþi copilãriei nu i se ia un drept, selectate de un Barbã- vorbitori, nu ºtii cine sau ce. O înlocuiai cu numai o Cot, într-un cerc de prieteni lãrgit. Perimetrul de lovire a dinþilor de jos cu cei de sus, la început, apoi acþiuni, invenþii, fantezii, osteniri, nu e unul de câteva treptat prindea un zbârnâit scurt, ce se rãzgândea. sute de metri, ca mai ieri, eºti acasã la tine altfel, în Iar lecþiile, þi le pregãteºti, prin dupã-mese, în mai orice uliþã dosnicã, în extremitãþile drumului þãrii, în multe caiete, în loc de numai douã, sau trei, dacã bine vreun umbros fundac. Aºa frãmânþi bãltoace ºi tinã þi-aminteºti. Dupã cum le adaugi, mai mult în secret, pânã la un insolit colecþionar de nasturi, din clasa ta, ºi citit dintr-un fel de broºuri, cãrþi nelegate, numai foi nu te aºteptai, luciuri, forme din os, din sidef, din lemn, împãturite, luate cu împrumut, ori pripãºite pe o masã din metal, de pe la cãmãºi, sumane, veste, paltoane, prin mijlocirea fraþilor mai sãltaþi, când nu sorbite, prin pieptare, mantale ostãºeºti, ºi pe care el þi-i rãstoarnã seri, la o lampã cu petrol. Aventuri în serie, cu un subt priviri, o favoare, din niºte badoace de pleu, ca submarin sau cu un haiduc neînvins, mai modern, ori niºte hoþi munþii de galbeni din butoaiele lui Ali-Baba. numai poveºti de dragoste ce-þi împuþineazã timpul Sau, alteori, pânã sub o coastã abruptã de deal, dintr- pentru-nvãþat, printre joacã, mers, prin duminicile de o margine, trãgând numai prin purã zãpadã propria iarnã, la „berea de bãieþi”, o horã sãteascã în lege, ori sãniuþã tãlpãluitã, pentru cel mai spãimântos derdeluº de Paºti, pe la case cu fete de vârsta ta, din vecini, nesperat, o amenajare naturalã sfârºind într-o grãdinã, „la udat”. când nu în capãtul ei, într-un ºopron. De asemenea, Fãrã prea multe griji, faþã cu o exigenþã cumva periodic, în hotarul cu alt sat, pânã la un mamelon de mai slãbitã, ori numai într-un vânt de modificãri, care- pãmânt cu un sol vãros, dupã melci, cu descântece. i privesc pe factorii de rãspundere, de împãrþit daruri De aici treci apa, întorcându-te, sub o pãdure ca o de noutãþi, din nou vreo patru, în legãturã cu care sã streaºinã, o cãciulã, pe un alt “Cap” al “Câmpului”, ai acest rezumat: în locul celor doi formatori din sufletul unde escavãrile practicate ad-hoc sunt în van, cineva tãu, de parte bãrbãteascã, celor doi învãþãtori totuºi vede, noaptea, uneori, de departe, sub dâlme, regretaþi, sunt aduºi alþi doi români, ambii originari din arzând rugini pe comori, când drumul nu-l faci cu sat, cu partea lor de o luminã, într-un mai târziu, iar al bicicleta, o descoperire nouã, de falã. Sau tot aºa, la fostei învãþãtoare, din ceasul auroral, ºi al slujitorului cojit tufe, prin huceaguri, de lemn câinesc, la strâns bisericii, fiindcã Religia ºi-ar fi jucat cartea ei, în clasele scoarþã, pe care o plãteºte cineva cu bani peºin, de-nceput, alte douã inteligenþe, de parte femeiascã. adusã sarcini, pe umãr, prin poeni, ca din seceriºuri Tinere, radioase. Parcã abia desprinse de pe bãncile cununa cu alai spre amurg, ca materie primã într-o unei ºcoli normale, vorbesc perfect româneºte; ºi industrie. Ori, când în cete sunt ºi fete, la cules mure, integrându-se din mers, simpatizate de pãrinþi, de alune, smeurã, fragi ºi bureþi. Ca-n brigãzi de localnici, vor adãuga ºi ele o paginã în formativ. Cea cercetaºi, cu temã. mai mare cu vreo trei-patru ani, preluând ºi Dintre ortaci, câþiva chiar cu ceva de fraþi de directoratul. cruce, cãrora dupã ani, când o mirare s-a destrãmat, Le va fi ataºat ºi un alt bãrbat, maghiar, pentru o nu te mai saturi sã îþi doreºti, mereu amânând, a le da deplinãtate a unui corp didactic nu slãbit, nu atemporal, un semn. A-i pãgubi de vreun cuvânt rar. De citit din care va avea în griji, între altele ºi gimnastica. Un urmã, într-un alt veac, într-o searã, printr-un ciob de spirit mai organizatoric, cu un ochi ºi el spre activitãþi sticlã afumatã: Ion, Valer, Viorel – câteva nume. Se de tineret, ºi ce-a rãmas din plantaþia de pueþi. Nu 65 odatã, pescar cu undiþa cordial. încheiaþi un alt contract, pe încã 10 ani, ºi sã ne achitaþi Încercãri, strãduinþi, schimbãri, prin care nu ºtii anticipat chiria?” Cântec prin anii, în ce scris sã-i scrii? cum trec doi ani. Sau pe care anii le pun într-o umbrã “Atunci, i-am propus sã înserãm în contract printr-o altã dominantã, mai multe discuþii în vreo trei prevederea cã în cazul în care se vor exploata ºi familii de þãrani înstãriþi, dintre care unul mai umblat expedia cantitãþi mai mari de 5.000 tone piatrã anual prin treburi depãºind un zel numai pentru pãmânt, fost va urma sã achite câte 8 lei/m.c”. primar, despre cum sã-ºi dea pe câte unul din copiii Nu sunt prezenþi nici alumni nici “cadre”, prin lor, vârstele împlinite ne-mai-îngãduind amânãri, la duminicã, dar într-o încãpere îngustã, o debara, între liceu, deci o privire mai în sus, care nu mai lasã loc registre ºi acte, douã femei deþin cheia sãlilor închise, de mãrunte risipiri. Se fac acte, sunt ºovãiri cu teamã sunt atâtea despre clãdirile anexe, ulterioare unor de taxe, dar sporesc informaþii despre drepturi din tatã- decenii, de desluºit, deasupra parterului la care cobori n fiu, prin zonã, împãrãteºti, grãnicereºti, semne pe o a doua scarã, pentru ciclul prim, cu - vizavi de dinspre niºte Fonduri, ºi o „Societate” economicã în ea - încã o clãdire, deservind clase de ucenici ºi grupe care satele au câte un reprezentant, de unde s-ar de grãdiniþã, de lângã un fost atelier de ceramicã, aflat putea nãdãjdui la un sprijin. O interesantã alternativã, în vecinãtatea unei fântâni cu roatã, de ciment. Pentru un a fi ºi a nu fi, ocupând ultima parte a unei întregi cã de un timp sunt gãzduite acum clase gimnaziale, veri. 5-10. Sau despre dotãrile mai recente, între care un Când eºti în dreptul vãii, apei, sub un arc de cabinet de documentare ºi informare, rafturi de metal, soarele e din nou o patã de fântânã aprinsã; bibliotecã pe pereþi ºi la mese relaxate, patrate, mai dar te loveºti cu piciorul de-o piatrã, o iei în pumn ºi, multe calculatoare cu imprimante, ca maºini cu dupã ce scuipi pe ea ca în niºte cãrbuni descântaþi, remorcã spre luceafãrul de ziuã, pe un ezitant pod de de vreo trei ori, i-o trânteºti drept în faþã, astrului zilei, aer, plutitor. cum te-ai strãdui sã vezi Crucea Sudului. Sau cum ai Încã vacanþa n-a chiuit, mai este o sãptãmânã spune: „ºi m-am urcat pe-o ºa..”. bunã, ºi frãgarii, cireºii, teii, au semnele lor, gustul, mirosul. Fiind dupã amiaza, vuietul cunoscut, totuºi, 14 nu poate sfii. Nu pãrãseºti colbul cald, asfaltul neted, încã. Dar ai lãsat în urmã o mândreþe de drum diferit, La marile ei site, fãinile ei nula, ninsori curate. ºi un pod cu vedere spre munþi. Cu un bãþ dupã ªcoalã instituþie. Unde întinzi o mânã ºi între degite ureche, un strãin fluierã distrat. Din trei sãrituri pe resfiri betealã de prospeþimi, ce urcã din schituri scãri, te-ai ºi pomenit în dreptul ferestrelor, de la etaj, dispãrute, în care odatã s-a tras - þi s-a spus - cu tun. spre tuspatru zãrile. Mari, arzând fiecare, ca vitralii. Pe un gol de munte unde spiritele morþilor se bat De unde vezi dealurile eterne, amnezice, vesele, cum noaptea cu limbi de meliþi ºi se fac vãl de nunþi, siniliu. duc cerul pe umeri în infinit. “Cea mai frumoasã” ºi “din fondurile constituite prin procedee” numai ale minþii. “Nu aþi fi interesat sã 25 iunie 2005; 12 ianuarie 2010

66 O mare noutate a acestui sezon douã personaje care ne însoþesc literar este primul roman al lui Mihai ºi se însoþesc reciproc de la Mãniuþiu, Memoriile hingherului primele pânã la ultimele replici (editura Bybliotek), lansat de Ziua schimbate: hingherul ºi prietenul Mondialã a Teatrului (27 martie), la Un sãu naratorul, scribul celui dintâi, Teatrul Clasic Ioan Slavici din autorul faimoaselor memorii. Me- Arad, cu ocazia premierei moriile acestea, care se scriu sub impresionantului spectacol halucinant ochii noºtri, precum romanul Cântecul Lebedei dupã A. P. Petrecerea timpului al lui Michel Cehov. În suita altor câteva lansãri, Butor, sunt de fapt, extrem de la Bucureºti ºi Sibiu, Clujul s-a roman ciudate ºi de parºive. Apãrând ca bucurat de o primire specialã a un jurnal fantasmatic al zilelor de cãrþii, în cadrul unei foarte marþi (dupã-amieze în care se interesante întâlniri literare la labirintic întâmplã mereu câte ceva, cum ar cafeneaua Enigma. fi comemorarea „exilului-care-nu- Sã ne oprim puþin asupra a-mai-avut-loc”, cu mãºti groteºti acestui roman, precedat dupã cum ºi figuri de carnaval), ele nu sunt bine ºtim, nu numai de un numãr pânã la urmã decât consemnarea serios de proze scurte ºi poezii, ci a ceea ce trãiesc personajele ºi de o primã variantã a textului, (halucinatoriu sau aievea) într-o publicatã sub acelaºi nume la singurã zi de marþi. Unitatea de editura Casa Carþii de ªtiinþã în timp, care nu are nimic de a face tandem cu o altã prozã scurtã ªtefana Pop-Curºeu cu legile clasiciste sau cu cerinþe- „Spune Scardanelli”, în 2004. le aristotelice, dã peste cap întregul Trebuie însã precizat cã doar mecanism de raportare la timp, acum, dupã cum a þinut sã spaþiu ºi acþiune. Motivaþia? sublinieze Mihai Maniuþiu, este metaficþiune, dintre fiinþe vii ºi Hingherul are „inspiraþie” numai vorba de un roman în toatã puterea apariþii spectrale? Ilustraþiile marþea, iar spaþiul de predilecþie cuvântului ºi cã, într-adevãr, partea semnate de scenografa Iuliana este câmpul deshis al coloratei a treia nu exista în prima variantã, Vâlsan transferã aceste întrebãri urbe: cercul himerelor neînchizânu-se la în domeniul artei grafice, „– O idee de bun augur! Sã modul perfect. concretizând astfel la nivel vizual, reintrãm în normal. În rutinã. În Pentru cititorul ºi spectatorul cu o linie jucãuºã ºi muºcãtoare cotidian. Pe scurt: hopa sus! pasionat, evident este faptul cã în acelaºi timp, latura caricatural- Memoriile nu se scriu zãcând pe extraordinarul talent regizoral al lui absurdã a universului personajelor podea. Dacã þi-ai revenit, hai sã Mihai Mãniuþiu nu se dezminte nici mãniuþiene. Nu numai cã aceste dãm o raitã prin oraº. [...] aici. De data aceasta însã, scena ilustraþii sunt o realã plãcere pentru – Desigur, am zis. Tu ai o este imaginarã, iar imaginaþia cititor, prin modul abil în care chemare. Aºa e în fiecare zi de debordantã – ieºind din matca acompaniazã textul, ci ele ne ºi marþi. Þi s-a mai întâmplat. ªtii cã scenicã – urneºte, cu ºuvoaiele ei confruntã cu o primã interpretare trece... de recuzitã, personaje, spectatori, a acestuia, hiperbolizând obsesiile Hingherul se plimba cu paºi actori, mãºti ce se amestecã în ºi fixaþiile ludice ale fiinþelor bizare mari prin încãpere. lumea prozaicã a cotidianului ce populeazã scena memoriei ºi – La urma urmelor, nu-i nimic! trans-trans-transcendentalizat. O a memoriilor. Memoriile mele nu trebuie alcãtuite lume violentã fie cã e strada Cu Memoriile hingherului intrãm de cineva care le-ar face sã parã (maidanul), loja sau scena de la deci într-un joc înnebunitor, un nãroade... ºi ca traduse dintr-o operã, o bancã, un magazin, o puzzle teatral ºi fantasmatic, cu limbã necunoscutã în altã limbã tot garsonierã, taxiul, gradenele ºi pãþanii coºmardeºti din „irealitatea necunoscutã.” (pp. 71-74) scena micului teatru de varã, barul imediatã”, aº spune, folosind Hingherul se lasã mereu vrãjit sau crematoriul de gunoaie, o lume sintagma lui Blecher, în care toate de „divagaþiile zbanghii” produse în care nonsensul e omniprezent, experienþele celor douã persoanje de creierele încinse de aburii sforile care animã fiinþele umane principale din acea unicã marþi drogurilor, iar naratorul îi dã de sunt halucinante, iar liberul arbitru dupã-amiaza sunt pe muche de fiecare datã apã la moarã, deºi de o unealtã pentru fandosiþi. cuþit, ameninþând sã alunece brusc multe ori fãrã chef, parcã în Stranietatea personajelor, când de o parte când de alta, orice virtutea inerþiei, pornind astfel înrudite în acelaºi timp cu cele din alunecare echivalând cu mecanismul urmãtoarei înscenãri teatrul lui George Ciprian ºi cu cele încrestarea fiinþei umane în tãiºul fantasmagorice din cotidian, în din prozele fantastice ale lui Mircea acela ciudat, nedefinit al care sunt angrenaþi amândoi. Eliade, stimuleazã în permanenþã „convulsiei”, „comoþiei” ºi Literatura cere literaturã. Odatã atenþia cititorului: unde se aflã „iluminãrii” simultane, de care intrate în vârtejul „creaþiei” trãite, frontiera dintre real ºi imaginar, personajele sunt de altfel absolut personajele nu mai pot da înapoi, dintre bine ºi rãu, dintre memorii ºi conºtiente. Este vorba de cele deºi naratorul îºi ameninþã mereu 67 tovarãºul cã o va face. Este însã diverse nume ºi forme, însã la ºiragurile de mãrgele, amulete ºi de la sine înþeles cã nu avem de a cãderea mãºtii numele ce revine întreaga „garderobã de teatru, face cu un narator obiºnuit ºi cã mereu e „Luki-Feri” (în spatele învãlmãºitã, prãfoasã, mirosind a nici hingherul nu este ceea ce cãruia nu e deloc greu sã-l citim parfumuri ieftine” (p. 100) creeazã pare: Mihai Mãniuþiu se joacã cu pe „Lucifer”), personaj dublu, o atmosferã de profundã pro- orizontul de aºteptare al cititorului geamãn, blestemat ºi urât de toþi, miscuitate ºi falsã opulenþã, un naiv. Nici vorbã de un individ care care încearcã mereu sã-ºi propage univers decadent desprins parcã sã prindã ºi sã lichideze câini urâþenia lãuntricã în ceilalþi, în cei din estetica cinematografica vagabonzi. Însã cititorul e totuºi care vor sã-i vinã de hac. fellinianã ºi din nuvela fatasticã „La purtat printr-o lume de puºlamale, Un alt element important în þigãnci” a lui Mircea Eliade. Aºa sã o lume a oamenilor câinoºi, descifrarea traseului labirintic arate oare iadul? violenþi... Cei doi sunt pânã la urmã propus de cele douã personaje „Acoliþii psalmodiazã: niºte haimanale, niºte boemi care este pactul dintre cei doi vânãtori – V-aþi dat consimþãmântul, vagabondeazã pe strãzi în de himere, naratorul ºi aºa-zisul Ah, aþi semnat, aþi semnat, cãutarea inspiraþiei, sau mai bine hingher: V-aþi dat consimþãmântul. zis în întâmpinarea inspiraþiei care, „– N-am semnat nici un pact. – Adicã? La ce ne-am dat de facto, se aflã la fiecare pas. Nici Nu semnez. În fond, tu nici mãcar consmiþãmântul? Se neliniºteºte vorbã însã de vreo inspiraþie de tip nu eºti hingher. Îþi spui aºa ca sã hingherul ºi în vocea lui zbârnâie, poetic; cel mai crud prozaism, de impresionezi, n-ai fost în stare sã pe corzi diferite, ºi panica ºi furia, o cruzime artaudianã aº putea nãscoceºti nimic mai de soi. ºi îngrijorarea cã nu o sã înþeleagã, spune, înºfacã prezenþele celor – Ei ºi? Nu toþi sfinþii au bucle ºi deºi e gata-gata sã prindã firul – în douã personaje ºi ale victimelor lor. aureolã. Nu toþi hingherii vânezã timp ce firul îi scapã ºi se Pentru cã dacã tot vorbim de câini. destramã...” (pp. 105-106). hingheri, victimele sunt nelipsite din – Evident! ªi tu ce vânezi Aºa sã se simtã oare pãþaniile mai mult sau mai puþin dragã? condamnaþii? Întregul roman este premeditate ale celor doi, fãrã Hingherul se foieºte pe bancã, o proliferare a mãºtilor ºi semnelor monotonie însã, dat fiind cã rolurile se luptã cu sine, încearcã din trans-trans-transcendentale pe cãlãului ºi victimei suferã rãsputeri sã se abþinã, sã tacã. care le colecteazã cu sârguinþã permanente rãsturnãri, dintre cele – Eu colectez semne. Semne cei doi „aleºi”, cei doi „ocultiºti mai halucinante: ale trans-trans-transcendenþei. amatori”, bufoni ai unei lumi de „Pe maidanul din spatele – Trans-trans-transcendenþa ne dincolo de imediat, de dincolo de primãriei, în mijlocul gloatei, mai lipsea! ªi tu în chip de ocultist înþeles, de dincolo de aºteptãri, hingherul îl strânge de gât, cu amator, care joacã tot timpul la de dincolo de bine ºi de rãu. De metodã, încetul cu încetul pe Luki cacealma!” (p. 31) altfel, aceste personaje care ori pe Feri. [...] Mã ridic ºi crestez Tema pactului reapare spre adorã discursul petrec nenu- cu briceagul pulpa lui Feri sau sfârºitul romanului, de data mãrate momente schimbând pulpa lui Luki. Ceilalþi îmi urmeazã aceasta, sub forma clasicã, replici despre binomul bine-rãu ce exemplul – îl împung, îl zgârie, îl implementatã de legendele ia forme din ce în ce mai taie. ªi Luki sau Feri sângereazã. adamice, iar mai apoi de mitul contorsionate, mai baroce, pe – Aha, se strâmbã hingherul. ªi faustic, a rãbojului, a Cãrþii de Aur mãsurã ce avanseazã acþiunea. ce va sã zicã asta? semnate de cei doi în necunoºtinþã Nu numai cã „rãul” este – Nu ºtiu, îi zic, doar cã am o de cauzã. Naratorul ºi hingherul omniprezent în Memoriile îndoialã. sunt astfel traºi din nou pe sfoarã hingherului, ci aº putea chiar afirma – Vrei sã zici cã Lukiferi nu de o nouã dublã ipostazã a cã întreg romanul vrea sã se sângereazã. Necuratului ºi anume de „douã afirme, prin parcursul labirintic al – Nu sângereazã, îi zic. Asta-i arãtãri înzorzonate, care se agaþã personajelor sale, ca o iniþiere în cert: nu sângereazã. de gâtul nostru, ne felicitã ºi se tainele Rãului, o iniþiere în arta de – Aha, zice hingherul. felicitã: – E o ocazie cu adevãrat a re-cunoaºte realitatea în care ªi îºi slãbeºte strânsoarea. fericitã! Ce bine cã ne-am întâlnit! credem cã ne miºcãm, ºi în arta – Sã ne crestãm ºi noi îi zic. Am Ce bine! Ce bine! Curat magnetism! de a-i rãspunde acesteia, de a fost de destule ori pãcãliþi, dacã e Inconfundabil! Incontestabil!” (p. interacþiona, depãºind-o. Cãci vorba de pãcãlealã. ªi mã crestez 98). Astfel, crezând cã semneazã dacã trecem de un prim nivel de primul. Se cresteazã ºi nãsosul ºi în Cartea de Aur a unei asociaþii lecturã (nivelul amuzant al jocurilor alþii ºi nimeni nu sângereazã. sau club „select”, cei doi cad în de tip avangardist), ne dãm seama – E de-a-ndoaselea, zic. [...]” capcana celor doi homosexuali ºi cã trimiterile la diavol ºi diabolic (pp. 9, 14-15) a acoliþilor lor din lumea împânzesc chiar dedesupturile Trebuie însã precizat cã sub subpãmânteanã. Un bazin în care acþiunii, conturând acea prezenþã extrem de variatele mãºti ale se înghesuie zeci de oameni, un multiformã care trage toate sforile, victimelor ºi cãlãilor se ascunde fel de bãi romane, asociate bãu- dupã cum spunea Baudelaire în permanenta confruntare dintre turii ºi coridoarelor întunecoase faimoasele-i versuri din „Au personajele principale ºi forþele cu pãsãri exotice, miºcând lecteur” în traducerea lui Al. 68 infernului. Acestea apar sub somnolente, oglinzile vechi, Philippide: „Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde ºi ne joacã! / De simt membrele, iar apoi sunt duºi plac înscenãrile unde ºocul sã tot ce-i murdãrie ni-i sufletul atras, într-un cartier portuar, unde meargã mânã în mânã cu / Spre Iad în orice clipã ne hingherul, delincventul major, este divertismentul. scoborâm c-un pas,/ Senini, printr- pus sã între în statuia „Raþiunii „– Exagerez, nu exagerez, ce o adâncã ºi scârnavã cloacã.” universale” pentru a o vivifica, conteazã? Sunt cu ochii pe ei. Îmi Unul dintre semnele acestei naratorul find condamnat doar sã cunosc blazonul, menirea, ºi nu le prezenþe ar fi înºiruirea cifrei 6 noteze reacþiile sonore ale trãdez. înscrisã pe fiecare dintre cei 111 prietenului sãu. Între timp gardianul Îl sãrut pe hingher pe bojocii viermi strãvezii (rezultatul fiind deci îi dã ordinele: „Stai pe trepte, falºi, pe obrãzarul pe care ºi-l þine emblematicul numãr satanic) ce ciuleºti urechea, iei însemnãri ºi încã pe chip. rod ºi „mistuie la amiazã” o fiinþã notezi aici tot ce vine din vivificare, – Doar un expert în nonsens ciudatã, numitã sugestiv Balkanya, ca glas al Raþiunii Universale. Eu poate crede în rostul lui, ºi, în personificare grotescã a lumii mã duc acasã cu motocicleta ºi general, în vreun rost. Eºti idiot ºi balcanice,“ „pirpirie ºi grasã, suptã toneta, i-o trag scurt mustãcioasei, monumental. Te iubesc. ºi lãtãreaþã”, „parfumatã ºi cã-i trandafirie ºi-n formã, mã – ªi eu te iubesc, roºeºte curviºtinã”, „cu eczema aia, când schimb, mã refriºez ºi revin. Dacã hingherul. Nu pui preþ pe nimic ºi, brunã, când palã, pe faþã, sãltând ai umplut zece pagini cu reflecþii de aceea, din punctul meu de pe tocuri, cu paiete ºi pene, ºi, în raþional-universale, marginalul vedere, eºti de nepreþuit. calea ei, la stânga, la dreapta, principal, recte amicul tãu, poate Ne îmbrãþiºãm, transpirãm. înapoi ºi înainte, cam tot la ºase beneficia de o eliberare Sudoarea, la ceafã, mi-e rece ºi paºi... nesmintit... un fel de sfârºit condiþionatã, iar voi, amândoi, de nãclãitã. de lume.” (pp. 56-58). Fratele ei, al câte zece cornete cu îngheþatã. – Sã mergem sã bem ceva Balkanyei, e tocmai Heliogabal Corect? S-a înþeles? Ceva dulce, îi zic. Altfel mã ia cu greaþã.” (împãratul roman cel tiranic ºi neclar?”(p. 137). (pp. 27-28) destrãbãlat), cu care e confundat, Realitatea e un prilej pentru Stilul viu, alert, în care Mihai nu fãrã înþeles, tocmai naratorul intrarea în irealitate, pentru Mãniuþiu scrie acest roman, narcotizat, de mateloþii unei corãbii construcþia celor mai stranii ºi nãucitor prin aglomerarea imagi- fantasmatice ai cãrei capitani ºi schizofrenice scenarii. În aceastã nilor ºi a detaliilor neaºteptate, cârmaci s-au dovedit a fi tot Luki ordine de idei, boabele de muºtar capteazã ºi fascineazã cititorul ºi Feri... „vindecã de fricã, de stenahorie”, avizat. În pofida aprenþelor, Existã o obsesie a feþelor deºi nu e nici un motiv pentru ca Memoriile hingherului nu este o schimbate, a mãºtii, a camufla- personajelor sã le fie fricã (doar lecturã uºoarã. Discursul mãniu- jului, a travestiului, a jocului de-a poate de propriile lor acte...). Aºa þian construieºte caleidoscopic, cine pe cine, jocul identitãþilor se întâmplã în episodul din fragmentar, deconspirând în acelaºi mereu stingherite de con- magazinul de jucãrii, care aduce timp actul de creaþie ºi modul de textualitate, în continuã meta- cu nebunia stârnitã de asamblare a temelor literare rupte morfozare. Balkanya reapare pe cumpãrãturile din marele magazin parcã dintr-o esteticã de tip gradenele teatrului de varã, în închipuit de Daniel Pennac în Au avangardist, suprarealist, dar ºi pielea unei fete de la Belle Arte, bonheur des ogres, dupã modelul imediata luare peste picior a aces- agrãitã de narator, care, pe mãsurã lui Zola din Au bonheur des dames. tora, ca o recunoaºtere, confirmare ce avanseazã dialogul dintre ei, se La Mihai Mãniuþiu cele douã livrescã a imaginilor alese. preschimbã dintr-o simplã personaje principale se transformã Ce ne rãmâne de fãcut într-o domniºoarã, într-o obsedatã care într-un fel de monstruleþi, de adulþi astfel de lume, oglindã a propriilor va fugi goalã ºi înzorzonatã ca o puºi pe ºotii, care nu se pot opri noastre himere? Sã facem ceea adevãratã Harpie dupã naratorul pentru cã este peste puterile lor sã ce ne propune naratorul: „ªtii ce- înspãimântat, în timp ce o facã, pentru cã fizic ºi psihic le ar fi bine? îi zic. Ar fi bine, ar fi Heliogabalul beat cade de pe calul devine imposibil sã se abþinã: „Ezit, grozav sã fim prevãzuþi cu toarte semper erectus, iar hingherul stã mã furnicã palmele, îmi tremurã pe dinãuntru, ca sã ne putem de vorbã cu vânzãtoarea de genunchii. Tentaþia, oricât de apuca de ele, când nu mai e nici o îngheþatã. absurdã, e mare ºi creºte în mine altã soluþie, ºi sã dãm cu noi de-a Totul e o conspiraþie, o ca un vertigiu.” (p. 43). Iar printre azvârlita, cât colo! Ne-ar fi de folos, înscenare, cei doi nu mai ºtiu dacã toate aceste evenimente ubueºti, ne-ar prinde bine. Când o luãm existã sau nu, dacã cei din jurul lor cei doi anti-eroi rãmân de razna ºi nu mai existã nici o existã sau nu. Dupã un proces nedespãrþit, hingherul îi aduce soluþie.” Cele douã personaje sã similar cu cel închipuit de Lewis hrana creativã naratorului, iar fie ele oare oglinda travestitã a Caroll în Alice in Wonderland, nonsesul îºi face cuibul, liniºtit, din omului hiper-contemporan? Dacã urmeazã executarea sentinþei, materia memoriilor, adãpostit de îi dãm puþinã ascultare naratorului, sãritura în gol, leºinul... sunt însã strânsa relaþie de prietenie dintre aºa pare sã fie... la latitudinea salvaþi de leºin, toate se ei, dupã cum reiese din frecventele cititorului sã accepte sau nu accelereazã, ba li se propunre schimburi de replici cu iz filosofic aceastã realitate, nu ar fi rãu însã îngheþatã la cornet, ba li se auto-ironic. Cãci celor doi le place sã o facã precum autorul... administreazã o amendã, nu-ºi mai sã vorbeascã, iar hingherului îi zâmbind. 69 Literatura digitalã a încetat sã categorisire ad-hoc a celor-ce-nu- fie o noutate. Studiatã deja în marile pot-fi-printate. ºi mijlociile universitãþi ale lumii, subiect al multor rafturi de cãrþi de Dinamica sistemului specialitate ºi pretext de întâlnire Literatura pentru teoreticieni din toate þãrile, Prima categorie include acele a devenit de ceva vreme o temã opere în care capacitatea cititorului necesarã pentru orice gânditor din digitalã de a acþiona asupra textului este spaþiul teoriei literare. De bine, de redusã la minim. Sunt experimente rãu. Faptul cã digitalul e interesant a caror dinamicã poate produce în a fost bine argumentat, pânã acum, românã mod aleatoriu (sau în virtutea unui în spaþiul romanesc. Existã câteva O foarte scurtã principiu prestabilit de autor) un cãrþi publicate, inteligente ºi numãr cât mai mare de permutaþii enciclopedice totodatã, câteva parantezã ale textului, astfel încât, la fiecare studii ºi lucrãri de doctorat. “contact” cu opera, cititorul va Deschiderile teoretice sunt (din ce vedea, în diferite grade, un alt text în ce mai) bogat reprezentate, – sau, mai precis, o altã semn cã terenul e fertil pentru configuraþie a aceluiaºi text. analizã ºi speculaþie. Ceea ce Un interesant exemplu de lipseºte, însã, culturii digitale graniþã, care pre-dateazã digitalul române, sunt operele. Bun venit, dar se înscrie, conceptual ºi din nou, în camera de rezonanþã demonstrativ, în aria acestei prime maiorescianã. Marius Lobonþiu categorii este Cent mille milliards Când Adrian Oþoiu încearcã sã de poèmes a lui Raymond imagineze o poeticã a dinamicii Queneau, constând în zece textuale post-optzeciste, în Ochiul sonete ale cãror rime sunt identice bifurcat, limba saºie, o face hârtie fãrã a-ºi pierde din sens sau (sunetul care rimeazã fiind ºi el parantetic ºi revendicându-se de stil. Aºa se face cã existã site-uri acelaºi). Versurile paralele pot fi la Arca lui Noe ºi Radu G. Þeposu, de literaturã, cenacluri online, amestecate în orice ordine, iar din spaþiul autohton. Lucreazã cu forumuri, bloguri, chat ºi etern combinatorica lor poate rezulta în ce are la îndemânã ºi pregãteºte descãrcabilele e-book-uri care, 1014 sonete, toate inteligibile ºi terenul, centimetru cu centimetru, indiferent de valoarea esteticã pe valide din punct de vedere formal. pentru disponibilitãþile teoretice care ar putea-o avea, nu pot În funcþie de suportul pe care care aveau sã vinã (fapt remarcabil constitui o literaturã digitalã, ci o sunt tipãrite sau afiºate poemele ºi neîndestul apreciat). Opere de culturã de acest fel, lãudabilã ºi lui Queneau, utilizatorul-cititor e discutat, nu are. Apoi, Videologia salutarã, dar descalificatã din start liber sã aleagã o ordine oarecare lui Ion Manolescu oferã un de la pretenþia de nouã frontierã a a versurilor sau sã “primeascã” o excelent ºi, pe alocuri, chiar criptic literaturii. combinare aleatorie (în cazul compendiu al gândirii întru digital Unde trebuie cãutatã, atunci, ediþiilor digitale, existã un buton-link de peste hotare, pentru cã în inovaþia? Fie în viitor, fie în care “amestecã” versurile la interiorul lor nu ar fi avut, nici el, îndepãrtatul Occident, fie aici, dar întâmplare cu fiecare apãsare, despre ce vorbi. Se profileazã, teoretic. Internetul este, totuºi, astfel incât se poate spune cã aºadar, un (alt?) caz fascinant de mâna dreaptã a satului global. pariul lui Queneau se “împlineºte” depãºire a scriitorilor de cãtre Teoreticienii români se pot apleca cu adevãrat doar pe ecranul teoreticieni. O criticã, în principiu, asupra oricãrui experiment digital calculatorului). Însã în terenul ar fi deci pregãtitã, aptã ºi bine din lume cu infinit mai multã uºurinþã experimentelor digitale, acest tip de înarmatã, dacã ar avea ce sã decât asupra vreunei cãrþi strãine operã acordã cea mai puþinã critice. comandate sau cumpãrate sau libertate cititorului. În acelaºi timp, Totul porneºte de la confuzia împrumutate de departe. nici autorul nu are control deplin majorã fãcutã de creatorii-de-text- Proprietatea noastrã comunã, asupra operei, cel puþin nu în ceea în-mediu-digital (sã-i numim, digitalul, ne deschide ºansa unei ce priveºte forma în care ea va provizoriu, “autori”), între sincronii în teorie. Pentru a ne ajunge la cititor. Dacã în cazul specificitate ºi calchiere. Pe scurt, ocupa timpul, desigur, în scrierii unui text literar “tradiþional”, e vorba despre diferenþa dintre aºteptarea alertã a producþiilor prerogativul cel mai elementar (ºi opere care nu ar putea exista altfel literar-digitale autohtone. firesc) al autorului este de a stabili decât pe suport digital – specifice, Ingredientul principal al ordinea cuvintelor (ºtiind, astfel, deci – fãcând uz indispensabil de specificitãþii digitale este dinamica. cum vor arãta ele în faþa cititorului), interactivitate, interconectare, Termenul e difuz ºi provizoriu, în cazul literaturii digitale funcþia dinamicã sau programare (ºi menit fiind sã acopere o serie autorului este deseori transformatã atâtea altele) ºi opere doar lungã ºi stranie de contorsiuni ale în cea a unui creator de sistem. “transcrise” în acest mediu, perfect triadei clasice autor-operã-cititor. Fãrã sã poatã presupune care va 70 capabile de a exista pe suport de Iatã, în câteva rânduri, o fi forma exactã a textului final (aºa- zisa materialitate a operei), rolul oricãrui individ care cunoaºte intenþiile acestuia din urmã. acestuia este de a crea regulile unui regulile jocului. Imixtiunea indispensabilã a maºinii sistem dinamic care va produce Un exemplu potrivit sunt MUD- în procesul de creare ºi receptare instanþieri individuale ºi potenþial urile (Multi User Dungeons), a textului literar impune fie irepetabile de text, pentru fiecare sisteme de “explorare textualã”, teoretizarea unui nou actant în lecturã în parte. apãrute ca metafenomen în triada autor-operã-cititor, fie Poziþia autorului de literaturã perioada primelor reþele de regândirea acestor poziþii pentru a digitalã devine, astfel, cea de calculatoare, pe la mijlocul anilor face loc noþiunii înseºi de “legiuitor”, sau de creator al unui ‘80. Scriitorul unui MUD creeazã dinamicã. joc, iar o bunã analogie s-ar putea cronotopul unei lumi prin care face cu jocul de ruletã. Autorul utilizatorul este liber sã se miºte în Dinamica dualã “construieºte” obiectul fizic voie ºi cu care este invitat sã (stabilindu-i, deci, regulile de interacþioneze. Citirea unui astfel de Existã ºi o a treia categorie de funcþionare) iar cititorul “se joacã”, “roman” este un proces literaturã digitalã; cea a operelor în obþinând un rezultat diferit de asemãnãtor cu utilizarea unui care apar ambele tipuri de fiecare datã – unul independent de program modern de chat: cititorul dinamicã discutate mai sus. În intenþiile sale. În ceea ce priveºte scrie o comandã în fereastra aceste cazuri, autorul creeazã un autoritatea asupra obiectului programului, iar sistemul rãspunde sistem al cãrui conþinut nu mai este estetic, nici autor, nici cititor nu par acelei anumite comenzi, datã în dictat în totalitate de el, ca în a fi privilegiaþi. Întâietate are acel context, printr-un paragraf de “jocurile” descrise mai sus, ci este (imprevizibila) dinamicã a text predefinit de autor. furnizat (în diferite grade, în funcþie sistemului, o entitate nouã care Descoperind, bucatã cu bucatã, de operã) de cititorul-receptor- aminteºte, întrucâtva, de conþinutul acelei lumi ficþionale, utilizator, sau, mai mult, este automatonii barocului, atât de utilizatorul-cititor va fi antrenat apoi preluat din eterul digital. Cu alte predispuºi antropomorfizãrilor ºi în acþiunea “romanului”, a cãrei cuvinte, aportul creatorului de joc iremediabil mecanici. desfãºurare o va determina prin este redus la o influenþã (ºi) mai deciziile ºi acþiunile sale. abstractã (deºi indispensabilã) Dinamica cititorului Dacã aceastã democratizare asupra propriului construct estetic. radicalã a autoritãþii narative pare Un bun exemplu e oferit de O a doua categorie de familiarã, este pentru cã aminteºte sistemele textuale precum We experimente sunt cele în care aproape ad litteram de Feel Fine, aplicaþie care indexeazã primeazã “puterea” utilizatorului- revendicãrile teoretice ale toate frazele disponibile pe internet receptor asupra operei. Aici, poststructuralismului sau, mai care conþin forme ale sintagmei “I cititorul fie are un parcurs prin recent, ale textualismului. Însã feel”, (împreunã cu o serie de operã (cu cãrãri bifurcate, alegeri diferenþa marcantã pe care o aduce metadate contextuale) pentru a le ºi o posibilã finalitate – este cazul literatura digitalã este transpunerea afiºa, dupa alegerea cititorului, în textului ergodic, popularizat de acestor teorii în substanþa propriu- diverse sisteme dinamice vizual. Derrida ºi teoretizat de Espen zisã a textului literar. Nu mai e Bucãþile de text “danseazã” în jurul Aarseth), fie “pluteºte” printr-o vorba, ca ºi pânã acum, de cursorului, se cautã între ele, se entropie de conþinut imposibil de metafore ale criticii, menite a resping, sunt stridente sau se parcurs în totalitate. În esenþã, explica (sau anunþa) inovaþii ascund – coloristic ºi dimensional opera pe care o parcurge nu poate formale bulversante. Textul digital – în funcþie de tipul senzaþiei pe exista fãrã acþiunea lui constantã, materializeazã aceastã întreagã care o exprimã (recunoscutã deºi întregul rãmâne sub incidenþa problematicã, deschizând alte automat de maºinã în baza unor regulilor dictate de autorul-legiuitor. întrebãri, a cãror simplã posibilitate dicþionare ºi algoritmi generaþi de În acest caz, pentru a continua de existenþã impune o regândire a autor), sau se organizeazã dupã anologia cu jocul, autorul stabileºte teoriilor receptãrii cu care suntem criterii precum ora, locul unde au regulile (mutãrile posibile), obiºnuiþi. fost scrise sau starea vremii, conþinutul (tabla de joc, pionii), În cele din urmã, o analogie mai oferind utilizatorului-receptor scopurile (a câºtiga, a colabora, a potrivitã s-ar putea face cu felul în posibilitatea de a sorta sentimente înþelege, a construi) ºi finalitatea care acþioneazã un programator: vizual ºi pseudo-statistic. Frazelor constructului (esteticã, ludicã, acesta scrie un cod care va fi (banale, stupide, poetice, etc.), însã dinamica e datã de interpretat de o maºinã care va fi neinteligibile etc.) le este suprapus jucãtori ºi nu de sistem în sine. dotatã, la rândul ei, cu o interfaþã astfel un al doilea sens, cel dat de Autorul nu poate ºti cu adevãrat pentru utilizator. Deºi existã o sistem, mai puternic sau cel puþin cum va decurge o partidã sau alta, legãturã implicitã între intenþiile mai pregnant decât cel original: la fel cum nu poate ºti care vor fi programatorului ºi produsul final al fiecare frazã devine o sinecdocã a miºcãrile individuale ale vreunui acþiunilor sale, maºina este ideii de posibilitate-universalã-de- jucãtor. Poate doar anticipa, în cel necesarã pentru compilarea ºi acces; conþine, mai mult decât mai bun caz, la nivelul purei executarea codului, iar felul în care sensul sãu propriu, implicaþia unei potenþialitãþi, însã anticipãrile sale programul rezultat va fi folosit de deschideri nelimitate. Link-ul este au aceeaºi valoare cu cele ale utilizator depinde exclusiv de (continuare în pag. 77) 71 Ceea ce defineºte sau ceea ce obiectul” are valoarea unei fixeazã o reprezentare picturalã impietãþi: retrogradeazã imaginea de partea trompe l’oeil-ului este la gradul de obiect ºi îi violeazã tentaþia privitorului sãu de a esenþa, care aparþine nu simþurilor, „verifica” realitatea lucrurilor pe Aceastã ci imaginaþiei. Fenomenul marginal care le înfãþiºeazã. O perdea pe pe care îl va trata Victor Ieronim

CONFLUENÞE care mai cã am da-o la o parte, un Stoichiþã (ºi asupra cãruia ne vom fruct din care aproape cã suntem frumoasã mai opri în capitolele urmãtoare) tentaþi sã muºcãm, un context atât este acela al imaginii percepute ca de real încât regretãm neapar- ceva ce existã. tenenþa la el: toate aceste deziluzii decepþie O fabulã recentã a acestei justificã trãsãturile seducãtoare ºi politici a dezamãgirii apare într-unul dispozitivele producãtoare de din aºa-numitele foiletoane care dorinþã din spatele mai-mult-decât numitã alcãtuiesc corpusul romanului reprezentãrii pe care el o Cartea Neagrã, unde Orhan întrupeazã. Rãmâne proverbialã Pamuk povesteºte istoria picturilor reacþia lui Charles de Brosses în trompe misterioase comandate de un faþa tabloului ªevaletul pictorului al renumit tâlhar al Istanbulului pentru lui Antonio Forbera: „Intrând, am a împodobi pereþii „celui mai mare vãzut un obiect care m-a l’oeil sau loc de pierzanie din Balcani ºi impersionat într-atât încât meritã Orientul Mijlociu”. Când doi sã-i aloc spaþiu în naraþiunea mea. meºteºugari îºi fac apariþia pentru În capãtul încãperii era un ºevalet începutul a realiza tablourile cu pricina, pe care fusese aºezat un tablou, tâlharul organizeazã un concurs nu tocmai terminat, descriind intitulat „Cele mai frumoase imagini Imperiul Florei, dupã originalul lui pervers ale Istanbulului”, „punând în joc o Poussin. Paleta ºi pensulele sumã de bani considerabilã ºi pictorului erau lãsate lângã picturã. oferindu-le ambiþioºilor meºteri, Am vãzut toate acestea, de la al iluziei spre a-ºi putea arãta talentul, doi distanþã, dar ºi de aproape, fãrã sã pereþi care se gãseau faþã în faþã, remarc nimic ieºit din comun. Dar la intrarea în palat”. Pictorii întind de îndatã ce am încercat sã apuc Olga ªtefan între cei doi pereþi o draperie desenul, am fost uimit sã descopãr groasã. „Dupã o sutã optzeci de cã tot ceea ce am descris fãcea zile, în noaptea în care s-a deschis parte dintr-un singur tablou, realizat palatul plãcerilor, în holul de la în întregime în ulei”. Aceastã celor care o privesc dorinþa de a o intrare (...) continua sã se afle stupefiantã dezamãgire se face, într-adevãr, sã existe. aceeaºi draperie petecitã. Când pãstreazã ca trop infatigabil de- Aceastã mãsurã prohibitorie patronul, aflat printre numeroºii alungul întregii istorii „submerse” a vorbeºte, de fapt, despre încerca- ºi aleºii sãi invitaþi (...) a dat la o acestui tip de picturã asumatã ca rea de a împiedica „tentativele parte draperia de pânzã, oaspe- o anti-picturã ºi un pas ofensiv în transgresãrii experienþei vizuale – þii au vãzut pe un perete o imagine direcþia ordinii sau, mai precis, a considerate singura cale legitimã ‚somptuoasã’ a Istanbulului, iar pe dezordinii lucrurilor din planul de abordare a vreunei opere de celãlalt o oglindã care înfãþiºa realitãþii. artã”. În acelaºi timp, preîntâm- aceeaºi imagine – ºi mai În artã, atingerea este adesea pinarea oricãrei apropieri de strãlucitoare, ºi mai frumoasã, ºi cititã ca sacrilegiu. Introducerea obiectul de artã printr-un astfel de mai atrãgãtoare la lumina studiului The Pygmalion Effect. sigiliu menit sã îl proscrie definitiv sfeºnicelor de argint”. Aflãm cã From Ovid to Hitchcok al lui Victor spaþiului destinat privirilor sterile „premiul i-a revenit pictorului care Ieronim Stoichiþã puncteazã apare ca o formã de „injoncþiune pusese oglinda unde o pusese”, interdictul tactil instalat între artã destinatã sã invalideze orice efort dar cã sensurile care circulau liber (obiectele artei) ºi cel cãruia îi este de a conecta Arta ºi Viaþa prin în comunicarea dintre tablou ºi destinatã. Dacã în urmã cu mai forme strãine de actul pur al imaginea sa speculatã se regã- bine de douã sute de ani, Arta, contemplaþiei”. Dar vina de a seau, în regimul oglinzii, uºor încredinþatã spaþiului muzeal, era atinge ceea ce nu trebuie decât schimbate, ajungând chiar sã marcatã de prohibiþia „A nu se privit „era (ºi continuã sã fie) decodifice semnele unor hãrþi. atinge”, exilul ei ia sfârºit în consecinþa triumfului, în opera de Ceea ce rãmâne emblematic momentul în care imaginea începe artã, a imaginii asupra lucrului, pentru acest exemplu, ieºind de sã fie perceputã nu ca „ceva perpetuarea consacrãrii laturii sub rigorile opoziþiei fals-autentic imitând altceva”, ci ca ceva investit ireale a acesteia”, întrucât ºi ale „falsului” conceput ca o cu potenþialul de a face o absenþã „imaginile, dupã cum bine ºtim, formã de hiperreal baudrillardian, protejatã anterior de regulile diferã de restul lumii prin aceea cã este puterea imaginii care preia 72 „mimesisului” sã transfere în contul ele nu existã”, de aceea, „a atinge întru totul funcþiile realitãþii, chiar dacã referentul luat drept „real” cele din urmã, ale scopului trompe reprezentarea de acest tip ºi este, la rândul sãu, plãsmuirea unui l’oeilului de a amãgi privirea, categoria unei „simulãri vrãjite”, ºi mai profund plan al adevãrului problematica pe care el o aduce ceea ce presupune, în logica obiectiv. Ochiul reacþioneazã în vizorul criticii este, crede textelor baudriallriene, o pozitiv la minciuni ºi iluzii. „Simþul Leppert, una legatã de ches- demonstraþie construitã în jurul vãzului”, scrie Richard D. Leppert tionarea naturii generale a ideii de sintagmei de „mai fals decât falsul”,

în Art and the Committed Eye: The reprezentare, temã intens ex- contextual corelatã metaforei CONFLUENÞE Cultural Functions of Imagery „este ploatatã de filozofia occidentalã, „secretului aparenþelor”. Întrucât un mijloc fundamental prin amintind faptul cã aspectul pe perspectiva lui se opreºte asupra intermediul cãruia fiinþele umane care filozofii antici îl gãseau caracterului fantasmatic al încearcã deopotrivã sã explice ºi deranjat în structura trompe elementelor zugrãvite în maniera sã controleze realitatea în interiorul l’oeilului „se centra pe relaþia enunþatã, prima problemã pe care cãreia se regãsesc.” De aceea, „în dintre reprezentare ºi eticã”. o pune în discuþie este aceea a mod nesurprinzãtor, capacitatãþii Opinia conform cãreia „impactul absenþei fabulei, a poveºtii sau a de a reprezenta mimetic lumea, de imaginilor asupra caracterului compoziþiei, a omisiunii oricãrei a ,potrivi’ în regim bidimensional uman” putea avea drept forme de teatru, scenã sau acþiune ceea ce în mod natural existã în repercusiune „învestirea ima- (aspect asupra cãruia ne vom opri trei dimensiuni îi sunt conferite în ginarului cu puterea de a configura pe îndelete la finele acestui unele societãþi atribute magice sau societatea ºi cultura acesteia” subcapitol). „Trompe l’oeilul”, scrie puteri neobiºnuite”. Termenul de determinã, în contextual societãþii Baudrillard, „uitã toate acestea” trompe l’oeil trimite la aceastã occidentale, gradul de importanþã (fabula, povestea, compoziþia) „ºi anume formã de a înºela ochiul acordatã perceperii imaginii ca le depãºeºte prin nivelul scãzut de (traducere mot-à-mot a sintagmei posedând imensul potenþial de a reprezentare al obiectelor de care defineºte acel gen de picturã modela „polisul”. „Reprezentarea”, ordinul al doilea”. Consecinþa ambiþionându-se sã imite pânã la noteazã o datã în plus Leppart, acestui fapt comportã o formã de deconcertarea privitorului lucrurile „era esenþialmente politicã”. Iar scindare manifestã între obiectele tridimensionale în formatul plan al aceastã politizare a ei face ca care „figureazã ºi în marile pânzei). Gianni Vattimo, anali- întrebãrile obligatoriu de lansat în compoziþii ale timpului” ºi felul în zându-l pe Nietzsche din prisma eterul reluãrii dezbaterilor care o care „aici ele apar singure, ca ºi categoriei „mãºtii” ºi a instanþierii circumscriu ca temã deopotrivã când discursul tabloului ar fi fost relaþiei esenþã-aparenþã, va cita o incitantã ºi încã preservând un eliminate. „Subit, ‘ele nu mai aserþiune a acestuia conform grad ridicat de incognoscibilitate, reprezintã’, nu mai sunt obiecte, nu cãreia „omul are o pornire sã se refere la „ajutorul” pe care mai sunt nimic. Sunt doar semne neînfrântã de a se lãsa înºelat ºi-i reprezentarea îl acordã în ideea goale, vide, înfãþiºând o anti- cu totul rãpit de fericire dacã unei amplificate comprehensivitãþi ceremonie socialã, religioasã ºi rapsodul îi povesteºte basme a realitãþii, complementar amãgirii artisticã a antireprezentãrii”. „În epice ca ºi cum ar fi istorii pe care o resimte în mod unanim calitatea lor de „schiþe ale vieþii adevãrate, sau când actorul de pe umanitatea pusã în situaþia de a lua sociale”, aceste obiecte disipate scenã joacã rolul regelui într-un contact cu replici superficiale, cu „se întorc împotriva acesteia ºi o mod mult mai regal decât cel care pure aparenþe care stimuleazã parodiazã în mod teatral”, apãrând, este cu adevãrat rege”. În mod simþurile producându-le reacþii de accea, ca etern „dispersate, analog, ochiul uman este „rãpit de fizice lipsite de cogniþie, fãrã a juxtapuse ºi întâmplãtoare”. „Se fericire” atunci când este înºelat de avea posibilitatea de a-i opune o pãstreazã ºi aici sugestia cã o imagine mai apetisantã chiar alternativã egal atractivã. Funcþia obiectele din trompe l’oeil nu sunt decât obiectul obiectiv pe care îl ambivalent conotatã a repre- niciodatã „obiecte” în sensul redã cu peremptorie acurateþe. zentãrii, îndreptatã, comparatã fie propriu al cuvântului, întrucât ele cu „o cale spre introspecþie”, fie, nu izbutesc sã descrie o realitate Tehnici (dez)iluzorii în termenii lui Leppert, cu o „ºosea familiarã în accepþiunea în care o a prefãcãtoriei ºi validare a fac naturile moarte. Ceea ce Leppert îl citeazã pe Samuel imposturii”, ajunge sã fie o pistã descriu ele, în pofida sau tocmai van Hoogstraeten, un olandez ofertantã în vederea fixãrii cadrului în virtutea „dureroasei” lor trãitor în secolul al XVII-lea, general pentru dezbaterea în jurul asemãnãri cu panoplia acelor teoretician al picturii ºi, neîn- aparenþelor ce înghit structura lucruri experimentabile prin tâmplãtor, maestru al tehnicii realã a lumii. intermediul tuturor celor cinci „decepþionãrii vãzului”, care Abordarea pentru care opteazã simþuri, este, explicã Baudrillard, postula cã „un tablou perfect este Jean Baudrillard în analiza lui nici mai mult, nici mai puþin decât o ca o oglindã a Naturii, ce face ca dedicatã trompe l’oeil-ului este absenþã, ºi anume „absenþa lucrurile care nu sunt cu adevãrat susceptibilã de un grad mai mare oricãrei ierarhii repretentaþionale acolo sã parã a fi acolo, înºelând de subiectivitate metaforizantã. care organizeazã elementele unui într-o manierã delectabilã, permisã Ideea centralã asupra cãreia tablou”, dar ºi absenþa speranþei ºi meritorie”. În ciuda calitãþilor insistã este aceea a unei angibilitãþii lor. De aici derivã pozitiv nuanþate ale abilitãþii ºi, în echivalenþe instaurate între complexul lipsei de organizare pe 73 care reprezentarea augmentatã ar monomaniacalã la amãnunte ce perspectivei indicã mereu instaura-o într-un sistem oarecare, implicã dimensiunile obiectului conºtiinþa dãunãtoare a semnului fapt stând la baza criticii (toate obiectele din trompe l’oeil relaþionat realitãþii – o ‘rea’ con- vehemente a filosofilor antici trebuie reprezentate la scarã ºtiinþã care a devorat întreaga împotriva ideii de cunoaºtere realã), maxima precizie a redãrii picturã de la Renaºtere încoace”. subjugatã, iar nu conjugatã, sale cromatice, dar ºi, în sens Richard Leppert, ceva mai lucid,

CONFLUENÞE imaginii. „Anticii”, subliniazã metapictural, ºtergerea urmelor mai angrenat în istoricul efectiv al Richard Leppert, „au înþeles „actului” de a picta în sine, proces manierei discutate, fixeazã drept perfect faptul cã nu putem trãi sau simiar „lecturii” pe care criticii reper preeminent mijloacelor avansa ca fiinþe umane fãrã a deconstructiviºti o vor recomanda esenþiale prin care picturile ne atrag recurge la reprezentare, în abordarea textelor. Obiectele atenþia însãºi autolegitimarea lor incluzând-o, în mod peremptoriu, apar, aºadar, avant-la-lettre, ca ca picturi ºi efortul trompe l’oeilului pe aceea vizualã. De fapt, vãzul texte care îºi creeazã singure de a invalida acest clivaj : „privind, ºi reprezentarea opereazã în sensul, iar pictorul îºi atribuie aºadar, acest aspect, eu, în calitate tandem pentru a produce funcþia de interpret neangajat în de privitor, trebuie sã ajung la douã cunoaºtere, ºi, general vorbind, modificarea lor, dorind sã faciliteze concluzii: în primul rând, acesta cunoaºterea ipostaziazã nimic asumarea lor „aºa cum sunt”, ºi, este un tablou, aºadar ceva ce altceva decât un imperativ al ce e mai important, fãrã sã parã a existã ºi ceva a cãrui menire este puterii”. Ceea ce rãmâne, însã, o fi fost dinainte aranjate „ca pentru aceea de a fi privit; în al doilea rând, dificultate insuficient dezbãtutã, a fi pictate”. Noþiunile de echilibru acest tablou presupune ºi dependentã de periculozitatea ºi armonie se vãd temporar existenþa mea ca privitor. Dar în naturii însãºi a reprezentãrii, este suspendate, compensate de cazul trompe l’oeilului, e ca ºi cum forþa acesteia de a deruta ºi atenþia excesivã acordatã luminilor nici nu aº mai exista ca ob- deconcerta prin carenþa de a nu fi, ºi umbrelor negociate în planul servator, ca ºi când nu aº conta, de a nu putea fi niciodatã ceea ce tabloului. Perenã ºi inevitabilã ceea ce ridicã o umbrã de îndoialã reprezintã. „Esenþa ‘realului’ rãmâne valabilitatea faptului cã nu doar asupra acelei imagini care rãmâne în afara percepþiei noas- vãzul oferã certitudine. Cu aceasta m-a pãcãlit în particular, ci asupra tre, ºi în tot acest timp ne putem intrã în conflict, în fapt, trompe întregului act al reprezentãrii (care deziluziona gândind altfel, alt- l’oeilul, cu perversitatea sa poate fi înþelãtoare, dar cu o ceva”. Sub auspiciile acestor asumatã, inisistând ºi chiar reuºind asemenea subtilitate care îmi circum-stanþe, crede Leppert, sã afirme contrariul. „A vedea scapã)”. Iar în aceastã insupor- preo-cuparea lui Platon vizavi de înseamnã a crede în decepþii” este abilã evidenþã a modului în care reprezentare deriva, în parte, din dictonul din spatele subtilei discrepanþa între ceea ce este primejdia asumatã a credinþei într- demontãri pe care, cu toatã efectiv reprezentat ºi onestitatea o echivalenþã pe care relaþia impresia sa de onestitate afirmãrii sale devine o problemã stabilitã între „a crede” ºi „a vedea” nemediatã, trompe l’oeilul vine nerezolvabilã stã, în fapt, fascinaþia o reclamã. sã o concretizeze. Baudrillard pe care o încercãm în faþa O atare grijã îndreptatã în vorbeºte, în aceeaºi logicã produselor acestei arte a minciunii direcþia caracterului eminamente antagonicã despre universul desãvârºite pozând în limitele insidios al reprezentãrii de tip radical diferit care ocupã structurilor sale nevinovate. trompe l’oeil (privitã din perspectiva orizontalitatea din prim planul ta- „Pentru toþi martorii sãi”, în hiper-fidelitãþii ei faþã de obiec- bloului, „un univers lipsit, de altfel, completeazã Leppart, „trompe tele pe care le înfãþiºeazã) pretin- de orizont sau, aidoma unei oglinzi l’oeileul zãmisleºte suspiciune”, de o analizã „deconstructivistã”, opace aºezatã înaintea ochilor, fapt pe care, considerã el, îl orientatã asupra elementelor de fãrã nimic în spatele-i”. Pentru articuleazã în chip angajat tabloul tehnicã a detaliului pe care o filozoful francez, acest spaþiu în lui René Magritte intitulat Condiþia solicitã demersul realizãrii aces- care perspectiva este, într-un umanã. Avem de-a face aici cu tei decepþii desãvârºite. Este anume sens, proiectatã înainte acea metaforã a ferestrei ca necesarã, aºadar, o micro- reprezintã „tãrâmul aparenþelor”. pretext pentru o întrebare focusare de naturã sã expliciteze Aici se localizeazã, facil ºi primar relaþionatã la ceea ce vedem ºi felul în care se naºte efectul trompe ca metodã, acel „acolo unde nu e ceea ce este, într-adevãr veridic. l’oeilului. Secretul constã în nimic de vãzut”, unde, printr-o Titlul implicã întâmplarea cã prin gestionarea elementelor pe care stranie inversare a rapoturilor, nu însãºi natura noastrã atât de viitoarea imagine le va conþine. tu priveºti lucrurile, ci ele te privesc sensibilã la minciuni (ºi atât de „Pentru ca un produs de trompe pe tine, afiºându-þi-se manifest „cu dornicã sã le asimileze), rãspunsul l’oeil sã genereze acea iluzie prin o luminã care pare sã vinã din altã este inexistent, dacã nu cumva definiþie crucialã succesului lume, cu umbre care nu le conferã irelevant. Cu atât mai mult cu cât, imaginii, niciun detaliu nu poate niciodatã o autenticã a treia în mod normal, pictura îºi arogã un rãmâne neabordat, indiferent dacã dimensiune”. Baudrillard pune tip de „control asupra câmpului ne referim la ,interiorul’ sau la stranietatea intangibilã a trompe vizual prin mijloace ale unei priviri ‘exteriorul’ tabloului”. Aceastã l’oeilului pe seama faptului cã suverane ce subodoneazã totul 74 afirmaþie presupune o atenþie „aceastã dimensiune a în scena observatorului sãu” (Norman Bryson), trompe l’oeilul incapabilã sã-ºi mai ia în serios lucruri ºi-au pierdut demult umbrele se sustrage acestui confort propria taxonomie. Ideea de bazã (substanþa), generând impresia cã limitativ, comportându-se ca ºi pe care Baudrillard o pune în „trompe l’oeilul funcþioneazã în când nu ar exista privire, nici contul demersului trompe l’oeil- imponderabilitate”. Ceea ce rezultã privitor: ca ºi cum dimensiunea istic, ºi pe care o considerãm din „acest efect o datã în plus acestora nu ar conta ºi nu ar esenþialã în vederea evoluþiei descentralizant”, din „aceastã

influenþa cu nimic expansiunea imaginii înspre o ipostazã de anticipare vizavi de subiectul unui CONFLUENÞE incorigibilã a irealitãþii. Înspãi- simulacru a unei lumi care-ºi obiect în oglindã”, ceea ce creeazã mântãtoare e sentinþa submersã refuzã existenþa efectivã, este „efectul de seducþie, impresia pe care, fiind ceea ce este, aceea a caracterului eminamente uimitoare creatã de trompe l’oeil” reprezentarea astfel înþeleasã o fantomatic al obiectelor pe care el este, în fapt, „aparenþa dublului formuleazã: în trompe l’oeil asistãm le descrie, apropierii lor de tocmai deghizat în cele mai triviale dintre la naºterea unei lumi duble a „acea gaurã neagrã din care emerg obiecte: un vertij tactil ce nareazã obiectelor, cu atât mai „reproba- pentru noi realitatea, lumea realã, dorinþa disperatã a subiectului de bilã” în raport cu principiile unei con- timpul real”. a-ºi anula propria imagine, ca, servãri a realitãþii, cu cât ele astfel, sã se evapore, sã se inverseazã sau scurtcircuiteazã Umbre ºi spectre ºteargã”. Baudrillard mizeazã pe toate potenþialele resorturi care i- aceastã componentã spectralã în ar justifica acesteia din urmã Baudrillard paria pe calitãþile de ideea cã „realitatea ne reþine supravieþuirea. Grila înspãimân- stafii ale obiectelor atinse de atenþia doar atunci când ne tãtoarei asemãnãri pe care o morbul irealitãþii din perimetrul pierdem pe noi înºine în ea, sau propune determinã o vedere a perspectivelor înºelãtoare cu care atunci când ne reapare ca propria- lucrurilor „nu ca ceea ce sunt jongleazã tehnicile trompe l’oeilului. ne, halucinatã moarte”. Lectura lui atunci când sunt înconjurate de Considerându-le mai mult decât justificã perspectivarea miraco- oameni, ci aºa cum sunt în ele „simple extrase dislocate dintr-o lului trompe l’oeilului nu dintr-o însele, abandonate propriilor lor scenã principalã, ci stafii care perspectivã tehnicã (asupra posibilitãþi”. Incapacitatea înscrierii bântuie pustietatea acelei scene”, cãreia, dupã cum am vãzut, insistã unei astfel de reprezentãri în niciun filozoful francez le înscrie nu în Richard Leppert), apelând, deci, tip de rigori narative o face ordinul frumuseþii picturii ºi nu la virtutea realismului execuþiei inabordabilã din perspectiva unei asemãnãrii, ci în rigorile acute, pe care îl vizeazã anecdonta motivaþii de naturã evolutivã, metafizice ale abolirii realului. strugurilor lui Zeuxis care le-au condamnându-o la o formã de „Obiecte bântuite, obiecte me- pãrut atât de reali pãsãrilor încât redundanþã iritantã. Pentru cã tafizice, în reversia lor irealã ele se acestea au venit sã-i ciuguleascã, dincolo de „caracterul e-fãrã-sã- opun întregului spaþiu repre- ci, probabil, la felul în care imaginea fie-cu-adevãrat al trompe l’oeilului” zentativ al Renaºterii. Propria-le devine mai mult decât ea însãºi se instaureazã plictisul poveºtii insignifianþã e ofensivã. Obiecte pentu cã animã o realitate sale lipsite de finalitate. Decepþia, fãrã referenþi, dezgolite de decorul dislocatã, devenitã contrariul ei, reprezentarea ºi serialitatea lor – ziare vechi, cãrþi, unghii, ºi întorcându-se împotriva sa înseºi. dilemei artistului faþã în faþã cu resturi de mâncare – izolate, „Miracolele”, crede Baudrillard, „nu propria lui îndeletnicire devin decãzute, obiecte spectrale, sunt niciodatã rezultatele unui singurele teme-corset pe care descãrnate de întreaga-le nara- surplus de realitate, ci, dimpotrivã, acesta le suportã. Ceea ce, þiune, ele singure erau în stare sã ele vin dintr-o rupturã subitã renunþând la mãºtile optimiste traseze obsesia unei realitãþi întrinsecã realitãþii ºi din ameþitorul asumate de trecerea printr-o lume pierdute, ceva înrudit cu viaþa de sentiment al exprienþei propriei cãreia îi respectãm realitatea (deºi, dinainte de subiect ºi intrarea cãderi”, de aceea, în contextul de afirma Jean Baudrillard într-unul acestuia în posesia conºtiinþei”. faþã, „familiaritatea suprarealã a dintre aformismele lui, crezând în Intrând în circuitul unei ironii a obiectelor traduce, în fapt, realitate nu facem altceva decât surplusului de realitate, sunt cel pierderea realitãþii”. În prelungirea s-o nesocotim, sã ne afirmãm mai bine explicate de metafora unui acestui raþionament, miraculosul dispreþul vãdit vizavi de privilegiile „ceas fãrã braþe care te lasã sã din trompe l’oeil se referã la statutul ei), nu implicã un colaps al sensului ghiceºti singur ora”, întrucât lui de simulacru. Rãspunzând analizei întreprinse aici, dimpotrivã: „acestea sunt obiecte care au imperativului preciziei , îºi exprimã atât pânza întoarsã a lui Cornelis durat, într-un timp care a ºi trecut”. obiectele „în termeni ai tactilitãþii, Norbertus Gijsbrechts (fig., cât ºi Lipsite de profunzimea conferitã indicând o hyperprezenþã tactilã a perdeaua acoperind aºa-zisul de sursele luminii naturale, ele lucrurilor, ca ºi cum le-ai fi putut þine tablou neterminat al lui Raphaelle activeazã „semnele unui uºor vertij, în mânã’“. Aceastã fantezie tactilã Peale, atât fereastra dincolo de vertijul vieþii anterioare, al unei este, însã, doar o metaforã pentru care e un tablou a lui Magritte, cât aparenþe anterioare realitãþii.” sechestrul pus pe bunurile realitãþii ºi ºevaletul cu schiþe al prezenþei- Baudrillard vorbeºte despre o prin „anihilarea scenei ºi a spaþiului absenþã în care erijeazã Antonio „misterioasã luminã fãrã de origine, reprezentãrii”. Persuadarea per- Forbera devin documente autore- ale cãrei raze oblice nu mai sunt petuã a faptului „cã aceastã ferenþiale ale unei lumi care este reale”, valorizând aspectul de realitate e nimic altceva decât o 75 lume teatralizatã, obiectivatã în lipseºte transformã în mod Imaginea fotograficã este cu un conformitate cu regulile pers- constant prezentul”. Între noi ºi pas înaintea indiferenþei trompe pectivei” ºi localizarea ei în adevãrul nostalgizant (dar abolit, l’oeilului întrucât „a venit de vecinãtatea „hypersimulãrii devenit el însuºi un simulacru) se dincoace sau de dincolo de estetic, experimentalã a trompe l’oeilului” interpun perdele ºi paravane prin chiar esenþa ei tehnicã, ºi îi submineazã principiile, iar dincolo de care sunt, ca în trompe constituie, din acest punct de ingenuitatea impresiei de „aici ºi l’oeilul lui Raphaelle Peale, imagini vedere, o revoluþie considerabilã în acum” devine o mascã a ade- stângaci executate, dar incitante modul nostru de reprezentare. vãrului despre perechea contras- atâta vreme cât sunt obturate. Fotografia vine din altã parte ºi tivã „aparenþã-esenþã” ale cãrui Hrãnind un apetit de nesatisfãcut, acolo trebuie sã rãmânã. Face sensuri el le scurtcircuiteazã. De perdeaua „aminteºte de statutul parte dintr-o altã tradiþie, aici decurg fascinaþia ºi puterea sa privilegiat al pictorului care, spre atemporalã, non-esteticã, la drept de seducþie: „plãcerea pe care ne- deosebire de noi, a vãzut acea vorbind, aceea a trompe l’oeilului, o furnizeazã (...) este radicalã, femeie pe care nu ne permite s-o care strãbate întreaga istorie a întrucât vine dintr-o surprizã vedem” (de fapt testul cu raze X a artei, dar parcã indiferentã la radicalã, dintr-o lume de dinaintea demonstrat cã Peale nu a pictat peripeþiile ei”. În timp ce „trompe modului de producere a lumii nimic îndãrãtul perdelei, ºi dincolo l’oeilul este legat de evidenþa lumii reale”. de o micã asigurare pe care au ºi de o asemãnare atât de considerat-o necesarã, acest test minuþioasã, încât nu este decât Naraþiunea vidã faciliteazã deja brodarea unei aparent realistã (în esenþã, ea este naraþiuni o datã în plus magicã)”, menþinând „statutul Atât Richard Leppert, cât ºi metareferenþiale în jurul motivelor magic al imaginii”. În vreme ce Jean Baudrillard cad de acord infuzate de mister pentru care un „arta se varsã în estetic conform asupra unei trãsãturi care distinge pictor ar opta pentru limbajul unei curbe care duce de la sacru trompe l’oeilul de celelalte forme ale impenetrabil – din cauza prea la frumos, ºi apoi la estetica reprezentãrii: conþinutul lui nu impregnantei sale evidenþe – a generalizatã”, forþa imaginii „se admite înscrierea în scheme trompe l’oeilului). opune reprezentãrii bine narative. Refuzând cu obstinaþie Ce rãmâne din aceastã dorinþã temperate, ca ºi oricãrei viziuni scenarii, istorii, compoziþii, frustratã? Conservarea nici pe realiste – ea pãstreazã ceva din obiectelor nu le rãmâne decât sã departe inocentã a unui fals pre- iluzia radicalã a lumii” trebuind sã fie ceea ce sunt, într-o posturã eminent adevãrului. Tiparul reluat se situeze la antipodul „dublei defensivã, obtuzã, strãine de al unei lumi „aºa cum trebuie sã fie”? destinaþii care i-a fost impusã: conexiuni intra sau extradiegetice. Un fel de utopie imposibilã ºi, nu în realism sau estetism”, devenind Imaginile trompe l’oeil nu spun ultimul rând, ultragiantã a intangibi- „ca urmare a jocului ei irealist cu poveºti, ci le ascund, le suspendã, litãþii frumosului într-o accepþiune tehnica, a decupajului ei absolut, le ignorã. „Ele nu sunt niciodatã accesibilã a sa? Baudrillard vorbeºte a imobilitãþii sale absolute, tãcerii, ,despre’ lucruri; ele se pretind a fi despre fotografie ca alternativã a reducþiei fenomenologice a lucruri. Redau nu idei, ci obiecte, trompe l’oeilului, diferenþiindu-se de miºcãrii ºi a culorii (....) imaginea dar în aºa fel încât asigurã absenþa acesta prin misterul intrinsec care cea mai purã ºi mai artificialã care reþelei de idei potenþial construitã trebuie menþinut. poate fi întâlnitã”, în jurul obiectului în sine”. Nu în ultimul rând, o datã ce privitorul recunoaºte decepþia, se sisteazã ºi sensul imaginii vorbind, (urmare din pag.71) literar românesc, rãmâne de subsidiar, despre categoriile estetizat ca link, valorizat din observat ºi menþionat expe- amãgirii sau despre obiect. Ea prisma funcþionalitãþii sale ºi nu a rimentul Babel Story. Proiect de devine, subit, autoreferenþialã, conþinuturilor pe care le uneºte. Iar scriere colaborativã care invitã axându-se asupra unui demers întreg sistemul este inert utilizatori din toatã lumea sã descriptiv al teroretizãrii picturii, a (inexistent, in esenta) fãrã aportul înceapã ºi sã îºi continue, dupa actului fizic ºi psihic angajat în utilizatorului. bunul plac, poveºtile. Da, textul facerea de imagini. Miza esteticã a unei astfel de final este printabil – ºi parte din „Toate imaginile”, scrie Richard opere este de necontestat, iar miza experimentului e ca editurile Leppert, „implicã transformarea radicalitatea cu care sunt sã descopere noi talente – însa, prezentului. Acea ireductibilã ºi resemantizate funcþiile autorului, cu o minorã indulgenþã a spiritului intraductibilã semnificaþie a operei ºi cititorului nu poate, critic faþã de o inovaþie atât de bine imaginilor este, astfel, finalmente deocamdatã, decât sã semnaleze intenþionatã, s-ar putea vorbi înrãdãcinatã în interesecþia ºi importanþa pe care o are speci- despre o proto-dinamicã a inevitabila contradicþie existente ficitatea mediului digital pentru colaborãrii, a dimensiunii între faptele care ne fac lumea esteticã. (iatã) literalmente deschise a permanent prezentã, însã rareori Nu ar putea lipsi, în final, o textului. De vizitat, aºadar, prezentã în ipostazele în care o notã pozitivã. Neputând nega www.babelstory.com. În ciuda 76 dorim. Dorinþa pentru ceea ce eterna fertilitate a terenului aparenþelor, e românesc. Florina Isache ªi cãzãtura în gol fãrã aripi de rezervã... Premiul Revistei Steaua la Festivalul Internaþional „Lucian am învãþat Blaga“- Sebeº, mai 2010. piruietele frunzelor printre coastele de argilã ale Nãscutã în 17 februarie 1968 la Roºiorii de Vede, jud. mamei Teleorman, autoarea volumului „Ieºirea din anotimp“, ed. invadate de cactuºi, Punct, Bucureºti, 2006. bat cu genunchii în cer înfloresc cireºi în februarie Umanitare Mereu de la capãt Cineva îmi taie perfuzia cu oxigen, trânteºte doza cu fericire de pereþii bucãtãriei si dansez cu Stau lângã trupul meu tãlpile goale pe cioburile ghinionului spart la priveghi Astãzi am tãiat rochiile care nu-mi aminteau s-a scurs ultima picãturã de cearã din stea. nimic îmi pun ojã multicolorã pe unghii despre ziua de mâine. cu fard de pleoape I le-am dat unei femei uºoare. acopãr echimozele cãzãturii din iubire cu satisfacþia cã am îmbrãcat-o, urc în altã iubire dupã ce rãmãsese goalã printr-un cerc la colþul strãzii, ca o viaþã. cerºind o bucatã de cer intru în ring- Lupt cu mine pânã la sfârºit iluzia o iau mereu de la capãt copiii abandonaþi mã revendicã Sechestratã în propriul trup cu acte legalizate. plutesc în lichidul amniotic Din mulþime cad note incriminatorii. la 40 de grade. Niciun ochi de sprijin. Aºtept sã mã nasc pentru a te îmbrãþiºa, doar un deget nu are cãtuºe. Iluzia matcã trãitã pe ambele pãrþi, mãsoarã apropierea în distanþe

Colecþie

Mergeau înainte. Mã trãgeau dupã ei ca pe un con de umbrã sau ca pe un maidanez neîmpãcat cu lesa. Eu ma oprisem. Mi se înfâºurase privirea pe rãdãcinile unui copac crescut în alt copac mã voi întoarce pasãre cu cântecul înfipt în nervii acustici. Hai, vino ! Nu este frumos sã te laºi aºteptatã Nu câºtigi decât un defect în plus. Mã priveam într-o vitrinã încercam sã restitui imaginea precedentã. ªtiam cã eºti acolo aranjai imagini în rafturile suprapline ale unei vitrine frigorifice. Nu am întrebat ce faci cu colecþia aceasta de tãceri

Studii

Am absolvit facultatea morþii la curs de zi. Am probat zâmbetul fiecãrei mãºti zarurile au arãtat cealaltã faþã a vorbirii 77 Venedikt Erofeev (1938-1990) Paradisului („Dar umblã, umblã, îþi este cunoscut în strãinãtate ºi în va fi mai uºor. Iar peste o jumãtate Rusia ca autorul uneia dintre cele de orã se deschide magazinul: ce- mai extravagante ºi stranii cãrþi, Alcool, i drept votcã se dã acolo de la un roman-poem scris în 1969, nouã, dar viniºor roºu au sã-þi dea Moscova-Petuºki. Cartea rela- de îndatã.”). Aproape toate teazã cãlãtoria cu trenul de la paradis personajele se etililzeazã în Moscova la Petuºki (un orãºel din romanul-poem al lui Erofeev, apropierea capitalei) ºi retur a tocmai fiindcã prin alcoolizare ele unui alcoolic metafizic care alcãtuiesc cohorta de fãpturi recapituleazã literatura rusã, ºi iraþionale care îl însoþesc pe întâlneºte Diavolul ºi nareazã liric- Venicika înspre Paradis. Prin sardonic atmosfera birocraticã ºi consumul de alcool raþiunea se totalitarã din spaþiul sovietic, prin moarte supune inimii sau, mai exact, ochii sãi de “cetãþean turmentat”. O capodoperã fantasmele care bolborosesc În final, eroul este ucis în manierã despre Paradisul-Petuºki se simili-kafkianã. uitatã materializezã, smulgând perso- najul din meandrele realitãþii „Ce sã beau în numele TÃU?” monovalente („în a ºasea zi m-am înþepenit într-un asemenea hal, Moscova-Petuºki (traducere, încât a dispãrut graniþa dintre note ºi postfaþã de Emil Iordache, raþiune ºi inimã, ºi amândouã m- Chiºinãu, Editura Cartier, 2004) de Marius Conkan au îndemnat într-un glas: „Du-te, Venedikt Erofeev conþine o du-te la Petuºki! La Petuºki se geografie stratificatã: pe de o parte, aflã mântuirea ta ºi bucuria ta, se poate sesiza geografia unui du-te!”). Alcoolul constituie, astfel, timp al alcoolului, apoi o geografie cât este beat. Acest mod de a substanþa care genereazã a stãrii provocate de alcool ºi, în exista în afara raþionalitãþii fantasma Paradisului, care pune cele din urmã, o geografie a presupune, mai întâi, o scufundare inima în slujba cãutãrii unor fiinþe Paradisului-Petuºki, introiectat de în propriile fantasme, iar mai apoi arhetipice (femeia ºi copilul), omul alcoolic reprezentat de o conversie anabaticã a rãului sãlãºluite dincolo de spaþiul personajul Venicika. Substanþa maladiv persistent în realitate. atrofiant al Moscovei. Alcoolul etilicã reprezintã, aºadar, liantul Alcoolul nu degradeazã firea reprezintã ºi calea de acces în acestui imaginar stratificat, care se profund umanistã a personajului, Paradisul terestru pe care Venicika coaguleazã pe mãsurã ce Venicika ci potenþeazã tocmai acele nuclee îl proiecteazã ca pe o formã de bea, conectându-se astfel la ontice care îl fac pe Venicika sã escapism. Dar, pânã la urmã, sursele unui cronotop paradisiac, atingã starea paradisiacã. Alcoolul aceastã deprivare senzorialã nu situat dincolo de realitatea constituie, aºadar, substanþa este, oare, cea care pune in- coercitivã a Moscovei. Pentru divinã care, prin administrare, terdicþie pãtrunderii în Paradis? Venicika alcoolul constituie o formã sustrage personajul din zona Raþiunea nu poate fi îmblânzitã de atingere a Paradisului, un subversivã a realitãþii, conectându-l decât prin alcool? Oare Dumnezeu panaceu împotriva diformitãþilor la o dimensiune transcendentalã. ºi îngerii care l-au îndemnat pe spirituale, remediul unei vieþi ratate, Chiar ºi denumirile pe care Venicika sã bea nu l-au întors pe dar ºi modalitatea de acces în personajul le oferã cocteilurilor acesta dinspre Paradis înspre lumea îngerilor (trebuie specificat preparate de el sunt sugestive în moarte? faptul cã Paradisul din romanul lui acest sens: „Balsamul Canaanului”, Pentru Venicika spaþio- Erofeev este un topos introiectat „ªuvoaiele Iordanului”, „Lacrima”, temporalitatea alcoolului poate fi prin alcoolizare, un construct care trimiþând fie la o posibilã me- cartografiatã, surprinsã în grafice nu se raporteazã neapãrat la o tamorfozã identitarã, fie la un botez care trimit eminamente spre o dimensiune transcendentã, în prin alcool ca atingere a Paradisului geografie terestrã („Niºte linii opoziþie cu Paradisul terestru terestru, fie la suferinþa provocatã interesante, nu-i aºa? Unul are creºtin, îndelung misticizat, râvnit de imposibilitatea locuirii acestui Himalaia, Tirolul, exploatãrile de la ºi cãutat în Evul Mediu ºi Paradis. În lipsa alcoolului, Baku ºi chiar vârful zidului Renaºtere). existenþa lui Venicika devine Kremlinului, pe care eu, de Înainte însã de a radiografia traumatizantã. Paradisul nu poate altminteri, nu l-am vãzut aceste geografii simbolice, voi fi perceput decât prin consumul niciodatã”). Alcoolul devine, încerca sã diferenþiez funcþiile acestei bãuturi divine. Pânã ºi aºadar, nu doar o sursã a alcoolului în cadrul universului îngerii care apar recurent în proiectãrii Paradisului, ci ºi o formã poematic din Moscova-Petuºki. viziunea protagonistului îl de reconfigurare a teluricului. Nimic Indiscutabilã este relaþia ombilicalã îndeamnã pe acesta sã bea, ca ºi nu-i scapã acestui iniþiat în ale dintre Venicika ºi alcool, cum alcoolul ar fi una dintre alterãrii simþurilor, care vede în 78 protagonistul existând atâta vreme substanþele creatoare ale apropierea de Petuºki o posibilã moarte. Fiindcã Petuºki se oscileazã existenþa lui Venicika. îndemnat pe acesta sã bea? Nu dovedeºte a fi un spaþiu impe- Dacã protagonistul ºi-a gãsit în îngerii l-au însoþit ca o cohortã netrabil, atâta timp cât fãptura cele din urmã sfârºitul lângã zidul divinã înspre Paradis? Explicaþia alcoolizatã uitã drumul spre Kremlinului, nu înseamnã cã e simplã: Venicika este cel ales sã Paradis. Diavolul care îl sfãtuieºte raþiunea a învins inima ºi cã utopia sufere martiriul cristic, el – pe Venicika sã se arunce din tren a dizolvat Paradisul? Oare alcoolicul iremediabil, care nu îºi încearcã sã diminueze aceastã Paradisul-Petuºki nu este tot o concepe existenþa în afara agonie a morþii, pe care formã de utopie, chiar dacã nu se Paradisului-Petuºki. protagonistul o va trãi la reîn- supune unui demers raþional de Cãlãtoria cu trenul gradeazã, toarcerea în Moscova. Interdicþia construcþie? mai degrabã, atingerea morþii, pãtrunderii în Paradis nu are de-a Petuºki nu e decât un spaþiu decât pãtrunderea într-un spaþiu face cu Diavolul, fiindcã acesta i- eutopic (în opoziþie cu Moscova eutopic. Drept care, aceastã a fãgãduit protagonistului o moarte denaturatã), zona locuitã de fiinþe cãlãtorie este una înspre moarte, mai uºoarã decât cea comisã de arhetipice (femeia, copilul), care îl nu înspre Paradis. Diavolul ºi ucigaºii din Kremlin. De ce apare aºteaptã pe Venicika sã Sfinxul sunt cele douã fantasme Diavolul în viziunea lui Venicika ºi întregeascã triunghiul primordial care prefigureazã apropierea de un de ce protagonistul nu realizeazã („Petuºki este locul unde pãsãrile teritoriu thanatic: Diavolul care îl un pact cu acesta? Fiindcã nu tac nici ziua, nici noaptea, unde îndeamnã pe Venicika sã se amândoi presimt apropierea morþii iasomia nu se scuturã nici iarna, arunce din tren ºi Sfinxul mucalit care altereazã starea paradisiacã nici vara. Pãcatul originar – poate care inventeazã ghicitori în care provocatã de alcool. Îngerii care cã va fi existat – nu împovãreazã este pomenit Petuºki – ironizare a altãdatã îl îndemnau pe Venicika acolo pe nimeni. Acolo chiar ºi cei cãlãtoriei înspre Paradis. Venicika sã bea râd când acesta se apropie care nu se trezesc cu sãptãmânile moare în finalul romanului, fiindcã de moarte, ironizând întregul au privirea adâncã ºi seninã.”). nelocuirea Paradisului este demers de atingere a Paradisului. Protagonistul bea prea mult (mai echivalentã unei morþi simbolice. „De ce se fâstâcesc îngerii de mult decât cer legile Paradisului) Kremlinul a învins Petuºki, inima îndatã ce aduci vorba despre ºi astfel face cale întoarsã dinspre ºi raþiunea s-au duelat, dar niciuna bucuriile de pe peronul din Petuºki Petuºki înspre Moscova, unde îºi nu a ieºit învingãtoare, chiar dacã ºi dupã aceea?” – fiindcã îngerii întâlneºte moartea. Petuºki alcoolul le-a controlat pe cunosc dinainte eºecul rãmâne, aºadar, un spaþiu amândouã. Starea paradisiacã s- personajului ºi, mai ales, fiindcã introiectat, dar soteriologic, o a preschimbat în trãire a morþii. Paradisul se lasã doar proiectat ºi geografie existentã doar în Dumnezeu tace, fiindcã nu mai niciodatã locuit. fantasmele personajului. Din existã, iar îngerii râd, fiindcã Dacã Petuºki simbolizeazã un fãptura descurajatã a lui Venicika Paradisul s-a destrãmat. „Cineva topos anabatic vitalizat prin alcool, nu supravieþuieºte decât Paradisul mi-a spus cã e foarte simplu sã ce reprezintã, în fond, Kremlinul, de alcool, o formã perversã de mori: cã pentru asta trebuie sã tragi cel pe care protagonistul nu l-a evaziune, care deformeazã însãºi aer în piept adânc, adânc, cât de vãzut niciodatã? Începutul ideea de Paradis. Dacã Venicika adânc posibil, ºi sã scoþi afarã tot romanului este sugestiv în acest ar fi fost treaz ar fi ajuns la Petuºki, atâta, din adâncul inimii – ºi atunci sens, fiindcã înglobeazã proleptic dar oare nu Dumnezeu l-a îþi dai sufletul. Oare sã încerc?” tocmai eºecul lui Venicika: „De- atâtea ori (de-o mie de ori), beat sau mahmur, am strãbãtut Moscova de la nord la sud, de la (urmare din pag.5) vest la est, de la un capãt la altul ºi acestor zile. Rãmâne însã cel mai la nimerealã – ºi niciodatã n-am ordonat exerciþiu de disciplinã vãzut Kremlinul.” Spaþiul Krem- interioarã a cãrui logicã uneºte linului este opus toposului pa- locurile, cãrþile ºi oamenii care îmi radisiac reprezentat de Petuºki. seamãnã. Kremlinul constituie utopia unei Nu recunosc niciun sunet din cetãþi comuniste, în cadrul cãreia, vântul care ºuierã în seara asta. paroxistic, Venicika îºi aflã Cana de ceai verde pe care o þin sfârºitul. Atâta vreme cât Petuºki acum în palme tresare în ritmul se coagula ca proiecþie a bãtãilor inimii mele. În cercurile fantasmelor generate de alcool, verzi se preling imaginile infernului Kremlinul este produsul unei pe care Laszlo Alexandru ni le raþionalizãri utopice, un construct arãta într-o dupã-amiazã în mica subversiv care submineazã salã de conferinþe de la Centrul itinerariul anabatic al personajului. Cultural Italian. O frunzã zdrenþuitã Inima ºi raþiunea, Petuºki ºi pluteºte în canã precum sufletul Kremlinul acestea sunt unui sinucigaº abia scãpat dintr-o coordonatele în jurul cãrora ghearã de harpie. 79 Privindu-i retrospectiv acti- pãtrunderii masive, în zonã, a vitatea, de-o viaþã, în slujba culturii creºtinismului ortodox, ei conservã populare româneºti, pentru care a unele forme de culturã popularã nutrit multã pasiune ºi pricepere, Ion H. mai arhaice decât sunt întâlnite la precum ºi o neîntrecutã dãruire de concetãþenii lor ortodocºi. sine, am afirma, mai întâi, cã Ion Operã de cãpetenie a lui Ion H. H. Ciubotaru a manifestat o Ciubotaru Ciubotaru, care a fost distinsã cu autenticã vocaþie a întemeierii, a „Premio Internazionale di Studi luptei cu începutul. Admirând ºi Demoetnoantropologici utilizând bogatele fonduri la 70 de «Giuseppe Pitré – Salvatore S. arhivistice ale Institutului de Marino»” din Palermo, dar ºi cu Etnografie ºi Folclor „Constantin premiul „Simeon Florea Marian” al Brãiloiu” din Bucureºti, ca ºi, mai ani Academiei Române, impozanta ales, ale octogenarei Arhive de lucrare (patronatã de înalte instituþii Folclor a Academiei Române din ºi personalitãþi ale bisericii catolice) Cluj-Napoca, Ion H. Cioubotaru ºi- pune în luminã întreaga gamã a a dorit, cu ardoare, sã înfiinþeze o virtuþilor de cercetãtor ale lui Ion H. astfel de instituþie ºi în capitala Ciubotaru: o informaþie bibliograficã Moldovei. Aºa s-a nãscut, în pofida ºi de teren de-a dreptul luxuriantã; tuturor adversitãþilor întâmpinate, o atitudine obiectivã, de ireproºa- Arhiva de Folclor a Moldovei ºi bilã probitate ºtiinþificã, faþã de Bucovinei, sora mai micã, însã cu problematica cercetatã; o atentã ºi atât mai merituoasã, a instituþiilor îndelungatã scrutare, timp de similare din Bucureºti ºi Cluj. Cãci Virgiliu Florea ºapte ani, a terenului folcloric ºi Ion H. Ciubotaru are ºi vocaþia etnografic; o abordare cuprin- lucrului temeinic, bine fãcut. Astfel zãtoare, cu adevãrat monograficã, cã instituþia pe care a întemeiat-o H. Ciubotaru ºi în acþiunea de a întregii culturi populare din cele ºi a condus-o, timp de peste trei valorificare a moºtenirii ºtiinþifice, peste 150 de localitãþi investigate; decenii, posedã, prin eforturile sale în mare parte ineditã, a profesorului un limbaj sobru, dar expresiv, de generoase, dar ºi ale cola- Petru Caraman, personalitate de remarcabilã proprietate termi- boratorilor sãi – o mânã de vrednici talie europeanã, neuitatul mentor al nologicã. De reþinut ºi preocuparea cercetãtori, deopotrivã literaþi ºi lui Ion H. Ciubotaru, cãruia i-a notabilã a autorului de a asigura etnomuzicologi, cãrora le-a pus la dedicat, la 110 ani de la naºterea lucrãrii sale, prin specialiºti, o înaltã îndemânã un Chestionar folcloric marelui învãþat, o exemplarã, þinutã graficã ºi fotograficã, fãrã ºi etnografic general (1970), pilduitoare monografie: Petru egal în literatura româneascã de veritabil instrument de lucru Caraman. Destinul cãrturarului specialitate. conþinând cca 1200 de întrebãri –, (2008). ªi lista acestor calitãþi ar putea nu mai puþin de 120.000 de Last but not least, Ion H. desigur continua, fãrã însã ca ele documente etnofolclorice, o Ciubotaru s-a implicat, cu toate sã reprezinte neapãrat o noutate, adevãratã avuþie naþionalã. forþele, în elucidarea, odatã pentru o surprizã, pentru specialist, de Cu începutul s-a luptat Ion H. totdeauna, a unei delicate ºi atât vreme ce s-au fãcut uºor Ciubotaru, în condiþiile vitrege de de controversate probleme, remarcate ºi în precedentele mai ieri, ºi în privinþa valorificãrii, aparent insolubilã, aceea a originii scrieri ale lui Ion H. Ciubotaru: pe cale tiparului, a bogatelor ºi identitãþii catolicilor din Moldova. Cântecul funerar ºi contextul sãu materiale tezaurizate în proaspãt Le-a consacrat acestora o etnografic pe Valea ªomuzului întemeiata arhivã. Aºa a luat impresionantã monografie în trei Mare (1978, tezã de doctorat la naºtere impresionanta serie volume: Catolicii din Moldova. Universitatea din Cluj); monografia Caietele Arhivei de Folclor (10 Universul culturii populare (1998, Vânãtorii (1971, în colaborare cu volume), coordonatã, cu aceeaºi 2002, 2005), în care a dovedit, cu Silvia Ionescu); Folclorul obi- pricepere ºi abnegaþie, de Ion H. multiple ºi indubitabile argumente ceiurilor familiale din Moldova. Ciubotaru. Mai de curând, seria a de ordin folcloric ºi etnografic, cã Marea trecere (1986); Valea fost urmatã de colecþia „Ethnos”, moldovenii catolici, numiþi ªomuzului Mare. Monografie destinatã publicãrii unor solide ºi impropriu, de-a valma, ceangãi, nu folcloricã (1991); Marea trecere. cuprinzãtoare tipologii ºi corpusuri sunt „venetici” în spaþiul pe care-l Repere etnologice în ceremonialul de texte folclorice, din care au locuiesc, cã ei sunt tot atât de funebru din Moldova (1999) etc. apãrut, pânã în prezent, patru români ca ºi ortodocºii ºi cã, „prin În semn de recunoaºtere elegante volume, absolut felul lor de a fi ºi a gândi, se deplinã a marilor sale merite pe indispensabile pentru exegetul circumscriu în totalitate spiritualitãþii tãrâmul culturii populare româneºti, culturii materiale ºi spirituale româneºti”. Urmaºi ai populaþiei numeroºi colegi de breaslã, din moldoveneºti, privitã în contextul autohtone creºtinate dupã ritul întreaga þarã, ai lui Ion H. Ciubotaru întregii culturi populare româneºti. catolic – prima ipostazã a ºi-au adus contribuþia la realizarea, 80 Dar cu începutul s-a luptat Ion creºtinismului – încã înaintea (continuare în pag. 98) Împlinirea a 130 de ani de la politicii externe care aveau sã stabilirea relaþiilor diplomatice dintre conducã în timp la parametri în

România ºi Statele Unite ale care funþioneazã astãzi sistemul TURÃ Americii reprezintã nu doar un relaþiilor internaþionale. Noul moment de strictã aniversare, ci 130 de ani Imperiu, descris de LaFeber, se ºi prilejul unor reflecþii asupra deosebea de cele clasice prin relaþiilor dintre puterea care a faptul cã evita, pânã în ultima influenþat cel mai mult evoluþia lumii de relaþii instanþã, sã recurgã la conflicte în ultimii 150 de ani ºi o þarã de armate, dar practica o pragmaticã dimensiune medie, al cãrei parcurs expansiune economicã ºi încerca istoric a cunoscut multe meandre diplomatice sã propage la nivel mondial regulile de-a lungul aceleiaºi perioade. ºi legile democraþiei americane.

Ascensiunea Statelor Unite în Politica de bunã vecinãtate cu DIPLOMAÞIE ªI CUL postura de mare actor internaþional între S.U.A. America Latinã (Good Neigbor a început dupa 1870, un an Policy), diplomaþia dolarului (Dollar considerat a marca instalarea Diplomacy) ºi, mai ales, înlãturarea Americii ca primã putere ºi România sistematicã a barierelor vamale economicã a lumii. Din aceastã (Open Door Policy) – o þintã ipostazã, SUA au început sã arate principalã din acest punct de un interes, este adevãrat nu foarte vedere fiind chiar Imperiile pronunþat, asupra atât de puþin Coloniale – au marcat începutul cunoscutei zone a Europei de Est. transformãrii lumii moderne înspre În acest context, în primul rând ca globalizarea actualã4. urmare a recunoaºterii inter- Liviu C. Þîrãu Pânã la declanºarea primului naþionale a independenþei Ro- rãzboi mondial SUA ºi-au mâniei, în vara anului 1880, concentrat investiþiile economice ºi Eugene Schuyler a fost numit scurs pânã la izbucnirea primului interesele de naturã politicã în zona Consul general ºi reprezentant rãzboi mondial, SUA au mai numit Caraibelor ºi, în special, în cea a diplomatic al Statelor Unite ale în România alþi cincisprezece ºefi Pacificului ºi a Asiei de Est ºi Sud- Americii în România1. Diplomat ai Legaþiei. Ultimul dintre aceºtia, Est. Lumea Veche rãmãsese o experimentat ºi excelent Charles J. Vopicka, a reprezentat arie consideratã neprielnicã, mai cunoscãtor al Rusiei, Imperiului interesele SUA în România pentru ales datoritã lungii sale istorii Otoman ºi Europei Sud-Estice, nu mai puþin de ºapte ani (11 conflictuale ºi tensiunilor care Schuyler ºi-a luat în serios septembrie 1913-10 iulie 1920)2, prefigurau un nou rãzboi. atribuþiunile cu care fusese investit. aceasta în condiþiile vitrege din Implicarea Statelor Unite ale În puþin timp a învãþat limba marele rãzboi de la începutul Americii în primul rãzboi mondial românã, iar meritele sale în secolului trecut. În schimb, datoritã ºi aportul decisiv pe care l-au adus promovarea culturii române i-au fondurilor limitate ale statului în obþinerea victoriei au fãcut po- fost recunoscute prin primirea sa român, guvernul de la Bucureºti a sibilã recunoaºterea programului ca membru-corespondent al fost în mãsurã sã deschidã politic al preºedintelui Wilson – Academiei Române. La doi ani de Legaþia României de la Cele Patrusprezece Puncte – la sosirea sa în, de acum, Regatul Washington, D.C. abia la 15 drept plan de acþiune în Românie, Eugene Schuyler a fost ianuarie 1918, cînd Constantin desfãºurarea Conferinþei de Pace devenit întâiul Ministru al SUA Angelescu a fost numit Ministru de la Paris-Versailles. Fãrã pentru România, Serbia ºi Grecia, Extraordinar ºi Plenipotenþiar3. îndoialã, România s-a aflat între dar locul de rezidenþã al Legaþiei Cum se poate observa, primele marile beneficiare ale adoptã- Americii a fost mutat la Atena. Din patru decenii de relaþii diplomatice rii principiului autodeterminãrii pãcate, dupã încã alþi doi ani, în româno-americane nu au fost naþionale. Triumful acestui iulie 1884, ca urmare a mãsurilor marcate prin evoluþii specta- principiu, introdus ºi susþinut de de reducere bugetarã votate în culoase sau prin apropieri politice preºedintele Woodrow Wilson a Congresul SUA, postul respectiv semnificative. Aflate în plinã dat României ºansa unificãrii, sub a fost desfiinþat, iar Eugene ascensiune mondialã, din punct de conducerea guvernului de la Schuyler a pãrãsit serviciul vedere economic ºi diplomatic, Bucureºti ºi în numele suveranului diplomatic ºi a intrat în viaþa Statele Unite ale Americii au Ferninand I, provinciilor locuite în academicã, predând cursuri de parcurs în aceastã perioadã ºi o majoritate de români, dar anterior Diplomaþie la Universitãþile Johns etapã clarificatoare din punctul de componente ale imperiilor din Hopkins ºi Cornell. Totuºi, în 1885, vedere al obiectivelor interna- vecinãtate, ºi cea a ratificãrii Legaþia SUA pentru România, þionale pe termen lung. Aºa cum internaþionale a acestor acte. Serbia ºi Grecia a fost reînfiinþatã, a argumentat Walter LaFeber în Desigur, în capitala SUA era iar Walker Fearn a fost numit ca persuasiva sa lucrare, Noul apreciat pozitiv faptul cã România ministru. Imperiu, SUA ºi-au definit în se comportã precum o þarã De-a lungul anilor care s-au aceastã perioadã doctrine ale democraticã ºi iubitoare de pace. 81 Aceste aspecte au fost relevate în instalarea unei centrale telefonice Wehrmacht-ul a alungat, în rapoartele trimise de Legaþia automate, pe atunci cea mai Campania din primãvara anului

TURà României de la Washington – modernã din Europa de la est de 1940, trupele britanice din vestul probabil cã între cei mai importanþi Viena. Implicarea fraþilor Dulles în continentului ºi a silit Franþa sã Miniºtri români care au funcþionat respectiva tranzacþie, amândoi capituleze, România s-a gãsit acolo în perioada interbelicã s-au urmând sã ocupe poziþii importante singurã, atât în faþa Germaniei numãrat N.H. Lahovary, Frederic în serviciile externe ale SUA, naziste, cât ºi în faþa revedincãrilor Nanu, Brutus Coste sau Vasile fusese motivatã ºi de apartenenþa teritoriale a unor vecini deloc Stoica - dar ºi în cele transmise lor la Societatea Prietenii prietenoºi. Pierderile teritoriale de misiunea diplomaticã a SUA în României, fondatã la New York, în suferite de România au condus la România. Trebuie remarcat cã toþi 1925, cu participarea Reginei Maria o schimbare a azimutului politicii cei ºase Miniºtri ai Legaþiei SUA ºi de legãturile lor de afaceri cu fraþii externe tradiþionale ºi fireºti 7 DIPLOMAÞIE ªI CUL de la Bucureºti (Peter August Jay, Ausnit . O a doua investiþie intereselor româneºti ºi la alinierea, 1921-1925; William S. Culberston, americanã importantã a privit din posturã de satelit, la Pactul 1925-1928; Charles S. Wilson, construirea, lângã Bucureºti, a Tripartit. Prin forþa împrejurãrilor, 1928-1933; Alvin M. Owlsey, unei fabrici de cauciuc. De fapt, datoritã evoluþiei internaþionale, 1933-1935; Leland Harrison, simpatia cu care erau privite SUA România a ajuns la 12 decembrie 1935-1937; Franklin Mott Gunther, în societatea româneascã a primit 1941 în stare de rãzboi cu SUA10. 1937-1941) au remarcat vocaþia o altã dovadã prin fondarea, în 1926 Apartenenþa României la alianþa europeanã ºi democraticã a la Bucureºti, a Societãþii Amicii potrivnicã Naþiunilor Unite a plasat- României, în pofida existenþei a Statelor Unite (Romanian – o la finalul celui de-al doilea rãzboi destulor lipsuri, neîmpliniri, sãrãcie American Friendship Society), mondial în tabãra puterilor invinse, ºi corupþie în societatea pentru ca în 1934 sã îºi deschidã în pofida Actului de la 23 august româneascã a timpului. porþile, tot în capitala României, 1944 ºi a contribuþiei militare aduse Dintre cei ºase, sunt de reliefat Institutul American, sub egida la înfrângerea Germaniei lui Hitler. contribuþia ºi aportul pe care ºi le- cãruia au fost publicate Revista Mai gravã, însã, a fost intrarea au adus la amplificarea relaþiilor Româno-Americanã ºi Buletinul României, alãturi de alte state economice româno-americane Institutului American din România8. central-est europene, în sfera de William Culberston ºi Charles În pofida acestor aspecte hegemonie sovieticã. Cu toate cã Wilson. De numele primului se pozitive, Europa de Est, în întregul ºi astazi persistã discuþii asupra leagã sosirea în România, în 1925, ei, rãmãsese o regiune de foarte aºa-numitei abandonãri sau a Standard Oil Co. din New Jersey, redusã importanþã pentru inte- “vânzãri” a Europei de Est, la proprietate a cunoscutului John D. resele SUA. Aceastã constatare Conferinþa de la Ialta, de cãtre Aliaþii Rockefeller. Înfiinþarea subsidiarei a fost întãritã, la finalul anului 1937, Occidentali în favoarea sovieticilor, româneºti, Româno-Americana, a în raportul sintezã privitor la este necesar sã afirmãm cã teza Standard Oil a marcat cea mai întreaga regiune, elaborat de respectivã este falsã. Conducerea mare investiþie strãinã din Româ- experimentatul diplomat Arthur SUA nu a dorit ºi, atât cât a fost nia acelor timpuri, în pofida Bliss Lane, ºeful Legaþiei SUA la posibil, fãrã declaºarea unui nou existenþei unei legislaþii româneºti Riga: “Cu excepþia Rusiei, probabil rãzboi cu încã marele aliat sovietic, descurajatoare6. Mandatul lui cã nu existã în întreaga lume o s-a opus instaurãrii regimurilor Charles Wilson în România s-a zonã mai lipsitã de importanþã comuniste în partea esticã a suprapus, oarecum nefericit, cu pentru Statele Unite decât Europa bãtrânului continent11. anii cei mai intenºi ai marii crize de Est”9. Concluzia în cauzã a fost Instaurarea stãrii de rãzboi rece economice. Cu toate acestea, ca susþinutã de James Dunn, ºeful a înrãutãþit major relaþiile României efect a politicii guvernului condus Diviziei pentru Afaceri Europene ºi cu Statele Unite ale Americii. Sã de Iuliu Maniu, care a favorizat a primit aprobarea Secretarului de ne amintim doar cã, în acea sosirea capitalului strãin, douã Stat, Cordell Hull. De altfel, aceastã perioadã, chiar dacã recent mari investiþii americane s-au stare de spirit nu trebuie sã mire. numitul Ministru al Legaþiei române produs la începutul anilor treizeci. Executivul American era la Washington, Mihai Ralea, Prin intermediul Biroului de împiedicat de Congres sã intervinã incercase sã îi explice Secretarului Avocaturã al fraþilor Allen ºi John politic în evoluþiile tensionate din de Stat, James Byrnes, cã Foster Dulles, de pe Wall Street, Europa, iar ideea izolaþionistã România nu este condusã firma americanã de telefonie ITT rãmãsese predominantã în dictatorial ºi l-a implorat pe acesta a obþinut concesionarea drepturilor cercurile politice americane. În ca Statele Unite sã nu-i pentru construirea Palatului plus, schimburile economice cu abandoneze þara în mâinile Telefoanelor din Bucureºti – statele Europei de Est repre- sovieticilor13 intervenþia sa a rãmas clãdire finalizatã în patrusprezece zentau, în 1938, abia 2% din totalul fãrã rezultat . Perioada de pânã la luni ºi care a rãmas, cu cei 52 de tranzacþiilor comerciale ale SUA. moartea lui Stalin a fost marcatã metri ai sãi, cea mai înaltã Sfârºitul decadei a patra a de o degradare profundã a relaþiilor construcþie din capitalã pânã la secolului trecut a condus la rãcirea româno-americane. Lipsit cu începutul anilor ºaptezeci ai accentuatã a relaþiilor dintre adevãrat de o politicã externã 82 secolului trecut – ºi pentru Bucureºti ºi Washington. Dupã ce proprie, guvernul comunist de la Bucureºti s-a strãduit sã limiteze ºasea, cu toate cã trupele de la Varºovia în Cehoslovacia, în cât mai mult posibil orice prezenþã sovietice se retrãseserã din 1968, a amplificat aceastã

occidentalã în þarã ºi sã reducã la România, liderii comuniºti de la deschidere a SUA. Mai mult, TURà minimum prezenþa diplomaticã a Bucureºti erau descriºi drept Secretarul de Stat Dean Rusk i-a vesticilor. Prin urmare, pe lîngã “adepþii unui stalinism redundant, averizat pe liderii sovietici sã nu restricþiile de circulaþie impuse prãfuit, dar feroce”14. Totuºi, ºi ca “dezlege câinii rãzboiului… personalului Legaþiei SUA la urmare a eforturilor unor diplomaþi încercând sã invadeze ºi Bucureºti, guvernul României a români în SUA, Silviu Brucan, România”15. Oricum, acest act al reuºit sã obþinã o scãdere George Macovescu ºi Petre lui Ceauºescu, care a condamnat substanþialã a numãrului acestora, Bãlãceanu, dar mai ales diligenþei în termeni severi acþiunea de la 29 de membri în 1948, la doar arãtate de guvernul de la Bucureºti oprimatoare a sovieticilor în 5 în 195212. Au urmat, desigur, înspre rezolvarea amiabilã a Cehoslovacia, cu toate cã Ro- mãsuri reciproce pretinse Legaþiei diferendelor legate de confiscarea mânia membrã a Pactului de la DIPLOMAÞIE ªI CUL României din Washington, dar proprietãþilor occidentale din Varºovia nu fusese invitatã ºi nici imensa deosebire dintre acþiunile România, nivelul relaþiilor româno- mãcar anunþatã despre invazie, celor douã guverne consta în faptul americane a început sã se i-a creat acestuia o mare cotã de cã prezenþa americanã era doritã îmbunãtãþeascã vizibil. Conflictul simpatie în Occident, dar mai ales de imensa majoritate a românilor, iscat între liderii comuniºti români în Statele Unite. Noul preºedinte în timp ce guvernul þãrii lor proceda ºi Hruºciov, pe tema industrializãrii american, Richard Nixon, a dorit împotrivã. României, a conferit ºansa unei sã marcheze o nouã abordare a Între timp, în SUA se reuºise apropieri ºi mai pronunþate între atitudinii SUA faþã de estul elaborarea unei strategii pe termen Bucureºti ºi Washington. În fapt, comunist al Europei facând o vizitã lung, privitoare la politica faþã de aºa cum fusese prevãzut în liniile istoricã la Bucureºti, în august sateliþii sovietici est-europeni. directoare ale NSC 68, 1969; prima vizitã a unui preºedinte Raportul 58 al Consiliului de conducerea comunistã din american într-o þarã a blocului Securitate Naþionalã (NSC 68) România încerca, de acum, sã se controlat de Uniunea Sovieticã. constata natura ilegitimã ºi abuzivã legitimize în faþa poporului prin Anii urmãtori au confirmat a guvernelor comuniste est- adoptarea unei linii de revenire la dezvoltarea ºi apropierea relaþiilor europene ºi totala lor obedienþã faþã valorile naþionale, pãrea sã cultive dintre SUA ºi România. Se poate de voinþa Uniunii Sovietice. interesul naþional ºi se distanþa în vorbi chiar despre o epocã, scurtã Documentul propunea ca anumite subiecte ale politicii este adevãrat, de aur în acest principale obiective: gãsirea unor internaþionale de atitudinea Uniunii sens. Aºa-numita politicã externã mijloace care sã conducã la Sovietice. Anul 1964 a validat de independenþã a lui Ceauºescu retragerea paºnicã a trupelor apropierea româno-americanã, a fost rãsplãtitã cu acceptarea sovietice din þãrile în cauzã; prin încheierea unui Acord României ca membru în instituþiile evitarea provocãrii sau incitãrii spre Cultural, a unui Tratat Comercial, financiare internaþionale – FMI, revolte populare, deoarece ar fi primul încheiat de SUA cu o þarã a Banca Mondialã ºi GATT – fost reprimate sângeros; blocului sovietic, ºi ridicarea accesul la credite externe, reorientarea liderilor comuniºti relaþiilor diplomatice la nivel de reacordarea în 1974 a Clauzei înspre spiritul naþional ºi ambasadã. Naþiunii Celei Mai Favorizate16 ºi provocarea treptatã a unor fisuri în Cu toate cã “liberalizarea”, în invitarea lui Ceauºescu într-o vizitã blocul sovietic. Toate acestea erau sens democratic, regimului comu- de stat în SUA. Acest curs, pozitiv însoþite de exercitarea unui nist din România se arãta mai în aparenþã, al relaþiilor româno- embargo economic sever, prin limitatã decât în þãrile “frãþeºti” americane a continuat ºi sub care sã se împiedice accesul din estul Europei, tot mai vizibila succesorii lui Nixon, Gerald Ford sateliþilor sovietici la resursele detaºare a conducerii de la ºi Jimmy Carter. Totuºi, faptul cã tehnologice ºi materiale ale Bucureºti de Moscova – o con- Ceauºescu exercita o politicã tot Occidentului15. duitã continuatã ºi de succe- mai închisã în interiorul României “Dezgheþul” relativ, produs sorul lui Gheorghiu-Dej, Nicolae ºi refuza, mai ales dupã Conferinþa dupã Conferinþa de la Geneva, iulie Ceauºescu – a convins diferitele de la Helsinki – 1975, sã respecte 1955, a atras urmãri pozitive administraþii americane ale timpu- mãcar formal drepturile omului, a asupra relaþiilor dintre România lui sã stimuleze acest curs al condus la o scãdere treptatã a comunistã ºi Statele Unite ale politicii externe româneºti ºi sã cotei de simpatie pe care acesta o Americii. Evoluþia lor a fost lentã, sprijine economic ºi mai mult avea în Statele Unite. Nici mãcar dar a atins cote spectaculoase România comunistã. Fãrã îndoialã miºcarea vicleanã a acestuia, din dupã 1963. La Washington se cã, dincolo de calculele strategice 1984, când România a fost, din cunoºtea faptul cã, sub Stalin, ale acelui demers, americanii nu nou, în opoziþie cu Moscova ºi a conducãtorii comuniºti din puteau rãmâne indiferenþi ºtiind cã participat la Olimpiada de la Los România se manifestaserã drept se bucurã de un imens capital de Angeles, nu l-a putut reabilita. Anii cei mai ticãloºi ºi obedienþi faþã de simpatie în rândurile românilor optzeci ai secolului trecut au sovietici, dintre toþi liderii est- obiºnuiþi. Atitudinea lui Ceauºescu marcat un declin important al europeni. Spre finalul decadei a faþã de intervenþia þãrilor Pactului relaþiilor României cu SUA. Politica 83 viguroasã de combatere a lumii compenseze ceva din deza- University Press, 1998. comuniste iniþiatã de preºedintele mãgirea acelei amânãri, dar cu 5 Michael H. Hunt, The American Ascendancy. How the United States TURà Ronald Reagan ºi apoi reformismul toate promisiunile ferme fãcute de lui Mihail Gorbaciov au condus, acesta, la finalul anilor nouãzeci Gained & Wielded Global Dominance, Chapel Hill, 2007, p. 51. corelate cu aºa-zisul stalinism anti- extinderea NATO pãrea un subiect 6 Gheorghe Buzatu, România ºi sovietic al lui Ceauºescu, la amânat sine die. Totuºi, ultimul trusturile petroliere internaþionale pânã izolarea profundã a României. rãzboi desfãºurat în fosta la 1929, Iaºi, 1981, pp. 49-51. Criticat în Congresul SUA pentru Iugoslavie, 1999, ºi apoi campania 7 Legãturile ºi simpatia fraþilor nerespectarea drepturilor funda- împotriva terorismului declanºatã Dulles faþã de România au fost mentale ale omului, Ceauºescu a dupã atentatele din 11 septembrie menþionate de Frank Wisner, ºeful preîntâmpinat o sancþiune ºi a 2001 au conºtientizat SUA asupra misiunii OSS, între 1944-1945, în anunþat, în 1988, cã România necesitãþii de a dobândi, ºi în mod România. Vezi: National Archives, RG

DIPLOMAÞIE ªI CUL 226, Entry 108A, Box 177. renunþã la Clauza Naþiunii Celei formal, noi aliaþi în Europa. Noul val 8 Mai Favorizate17. de extindere a NATO a inclus Perry A. Thomas, Passage to Cãderea regimului comunist din ºapte noi state din Europa Centralã Romania: American Literature in Romania, Iaºi, Oxford, Portland, 2001, România nu a adus o schimbare ºi de Est, între care ºi România. pp. 110-111. Experienþa raporturilor SUA- 9 Apud Daniel Yergin, Shatters România din ultimii douãzeci de ani Peace. The Origins of the Cold War, prezintã o acumulare pozitivã ºi o New York, 1990, pp. 35, 84. treptatã aliniere înspre aceleaºi 10 Franklin Mott Gunther, Ministrul obiective, democraþie, libertate, SUA în România, a decedat douã economie liberã, diversitate. În sãptãmâni mai târziu la Bucureºti, din mod sigur, o consolare de ordin cauze naturale. 11 moral, pentru acei români care în „Call of Rumanian Minister upon timpul comunismului sperau în Secretary, January 4, 1947", Department of State Decimal Files venirea americanilor ºi faptul cã 871: Internal Affairs of Rumania, astfel îºi vor redobândi libertatea, Microform, Indiana State University, o reprezintã cuvintele lui George Bloomington Main Library. W. Bush, rostite la Neptun, 1 aprilie 12 Foreign Service List, The 2008: “Dacã pânã acum geografia Department of State, Washington, rapidã în relaþiile româno- v-a fost mai degrabã neprielnicã ºi D.C., 1948-1956. americane. Deºi, la doar câteva priveaþi înspre Est deseori cu 13 Apud, Liviu C. Þîrãu, Între zile de la cãderea lui Ceauºescu, anxietate, vã spun acum, de pe Washington ºi Moscova, p. 359. 14 Ibidem, p. 477. Secretarul de Stat James Baker a plaja de la Neptun, cã voi românii 15 întreprins o vizitã la Bucureºti, sunteþi aliatul Americii ºi cã Foreign Relations of the United evoluþiile de pe scena politicã America vã considerã parteneri ºi States 1964-1968(FRUS), vol. XVII, 18 Washington, D.C., 1999, pp. 261-262. româneascã din anul 1990 – prieteni . 16 Preºedintele Truman a retras omnipotenþa Frontului Salvãrii României, la 1 august 1951, Clauza Naþionale, oprimarea partidelor de Conferinþã rostitã în Aula Naþiunii Celei Mai Favorizate. Vezi: opoziþie ºi mineriada din 13 -15 Academiei Române, în cadrul FRUS, 1951, vol 1, National Security iunie – au produs îngrijorare la sesiunii de Comunicãri organizate Affairs; Foreign Economic Policy, Washington, mai ales privitor la de Ministerul Afacerilor Externe cu Washington, D.C., 1979, p. 1382. natura democraticã a noului prilejul sãrbãtoririi relaþiilor 17 Amintirile publicate de doi guvern roman. Evoluþiile pozitive diplomatice dintre S.U.A. ºi ambasadori ai SUA în România în anii înregistrate ulterior pe scena România. optzeci sunt elocvente în acest sens: politicã româneascã ºi dorinþa SUA David Funderburk, Pinstripes and NOTE Reds: An American Ambassador pentru stabilizarea unei regiuni CaughtBetween the State Department tulburatã de conflictele din fosta 1 Keith Hitchins, Miodrag Milin, & the Romanian Communist, 1981- Iugoslavie, dar ºi din fostul imperiu Relaþii româno-americane/ 1985, Washington, D.C; Roger Kirk, sovietic, au relansat relaþiile Romanian-American relations, 1859- Mircea Rãceanu, Romania versus the româno-americane. 1901, Bucureºti, 2001, pp. 74-80. United States: Diplomacy of the Din motive de naturã geopoliticã, 2 Vezi: Richardson Dougall, Mary Absurd, 1985-1989, Palgrave dar ºi datoritã unor accentuate Patricia Chapman, United States Macmillan, 1994. Vezi ºi: Joseph F. întârzieri în ceea ce privea Chiefs of Mission, 1778-1973, Harrington, Bruce J. Courtney, democraþia ºi economia de piaþã, Historical Office, Bureau of Public Tweaking the Nose of the România nu a fost nominalizatã Affairs, Department of State, 1973, Russians:Fifty Years of American- între primele þãri foste comuniste pp.129-130. Romanian Relations, 1940-1990, 3 Diplomatic List, US Department Boulder, New York, 1991, pp. 505-542. – Cehia, Polonia, Ungaria – invitate of State, Washington, D.C., 1995, p. 18 Joseph F. Harrington, Eduard sã devinã membre ale Orga- 215. Karns, Scott Karns, „American- nizaþiei Atlanticului de Nord. Vizita, 4 Walter LaFeber, The New Empire: Romanian Relations, 1989-1994", East din iulie 1997, la Bucureºti a An Interpretation of American European Quaterly, XXIX, No. 2, June 84 preºedintelui Clinton a încercat sã Expansion, 1860-1898, Cornell 1995, pp. 211-229. Marinella Amico Mencarelli Dimineaþã lauretanã Ca-ntr-un vis îl vãd pe Acela Contemplu care locuieºte-n oraºul somnolent Casa Iubirii. Trasimeno în amurg înfãºurat în lumina Februarie, 2001 zorilor. Oglinda gri-argintie Ginestra un disc de foc Mai târziu coloreazã în roºu un du-te-vino de curbe Printre tufiºurile grãdinii mele tot orizontul ne conduce existã unul cerul printre dulci depresiuni privilegiat. cu perle de brumã. Un turnir de licurici iar ele sfideazã rece ploaia reflectându-se-n aceeaºi Coruri alternând vântul tramontan oglindã înalþã laude o candidã pãturã. devin una. Autorului minunilor

Cine priveºte oglinda-i uimit În mai de spectacolul unic: cu florile ei numai un pictor expert imitã soarele. va reuºi s-o imite. Acum se uneºte Decembrie, 1991 cu oceanul de lumini care inundã lumea. Cicale Dar lumea Din pãdurea de stejari ºi vede Lumina? castani se-nalþã suveran Locuri din Umbria, din un concert Perugia, de unde e originarã plãcut ºi cu-ntreruperi poeta, mai exact din Pianello di salutat Perugia, din Bastia Umbra, unde de susurul auster locuieºte, lacul Trasimeno, al brazilor despre care am scris ºi eu, cum am putut, locuri familiare multora, ºi de clipocitul dar ºi altele. Loreto, de pildã, vezi însetat al pãsãretului „Dimineaþã lauretanã”, unde se într-o dupã-amiazã pãstreazã, realã, cum ºtim, casa plinã de pace ºi-amintiri…. Sfintei Familii, adusã, se pare, de cruciaþi din Nazaret, locuri, stãri, Aud vechiul concert pe care le-admir din reflecþii din care se configureazã apoi ferestruicã… o delicatã poezie de „notaþie“, pe se face liniºte-n pãdure „Binecuvânþati-L munþi ºi coline gustul revistei Steaua de începe-n nuci pe Domnul. odinoarã. tace iarãºi Binecuvântaþi-L, voi, creature Autoarea volumelor, „Mo- apoi reîncepe-n smochin toate, mente”, 1996, „Momente furate”, care vã naºteþi pe 2003, parcã ar vrea sã fixeze ca în urmã cu ani pãmânt, pe Domnul“. fulgurarea clipei, datând, de- când taliind, jubilând la senzaþia de naivã copilã Sipetul cu luminozitate sacrã, franciscanã. visam Sfânta Casã Instantanee feerice, fericite, o orizonturi infinite se profileazã lume de evanescenþe, versurile ºi secreta fericire pe cerul iluminat ne amintesc simplitatea pierdutã pe care fluxul timpului de imensitatea soarelui. a vârstei poeziei genuine, în plin Briza postmodernism lucid ºi de- în parte structurant. mi le-a dãruit ne rãvãºeºte pãrul pe altele ne alintã chipurile Prezentare ºi traduceri le-au îngropat pentru totdeauna Adrian Popescu sub lava incandescentã doritoare de Întâlnire a unui vulcan… Iulie, 1994 Mângâie negrele pietre. ª 85 Dacã pentru F. Scott Fitzgerald din romanele lui Boris Vian dã jazzul este condiþionat istoric, fiind senzaþia cã ºi-a câºtigat locul, cã antrenat într-un proces de asimilarea lui de cãtre organismul aseptizare prin datare excesivã, operei autorului este totalã ºi pentru Mihail Bulgakov ºi Boris ireversibilã. Romanul lui Bulgakov, Vian jazzul este situat fie într-o în schimb, pare sã nu fi digerat în

CONFLUENÞE lume în care fantasticul este totalitate fragmentele de jazz, care inculcat, contrapunctic, conºtiinþei sunt mai aluvionare, sugerând, mai realului (Bulgakov), fie unei lumi degrabã, imagini în bloc, ce nu pot antrenate într-un proces de fi operate. regenerare continuã, aflatã, aºadar, în afara oricãrui argument Carnavalul nãpãstuiþilor istoric (Vian). Pentru a întelege în ce fel Itinerariile jazzistice din Maestrul interacþioneazã viziunile celor doi Itinerarii ºi Margareta corespund carac- autori de care ne vom ocupa, vom terului ludic al jazzului, însã într-un recurge la o explicitare a formulei fantastice în sens grotesc. Semnalele acestei fiecãruia prin asocierea lor cu cele muzici zgomotoase, dezordonate, douã tipuri de fraze care coexistã jazz: sunt alarmante. Prin muzica de în jazz, aºa cum le vede André jazz Bulgakov urmãreºte parcã sã Hodeir. Jazzologul francez trezeascã la viaþã infernul, sã menþioneazã existenþa, atât în în Mihail instige la o dezordine pe care tot jazz, cât ºi în muzica europeanã, ea o poate opri. Pentru ca acest a „frazei temã” ºi a „frazei variaþie”. infern posibil sã încapã ºi mai bine “Fraza variaþie, la rândul ei, se Bulgakov în tipare, autorul a ales ca moment subîmparte în douã tipuri principale: de declanºare a jazzului chiar parafraza ºi fraza chorus. Prima miezul nopþii. Chiar în acel moment pãstreazã reale afinitãþi melodice ºi ”se auzi un bubuit, un zdrãngãnit, cu fraza temã din care derivã; a începurã sã salte, sã se reverse doua, un fel de variaþie liberã, nu niºte sunete. Dupã aceea un glas pãstreazã nimic din ea” (André Boris Vian strident de bãrbat porni sã urle cu Hodeir, Jazzul, Editura Muzicalã a disperare în acompaniamentul Uniunii Compozitorilor, 1967, p. muzicii: «Halleluiah!». Se dez- 137). Cu alte cuvinte, lui Mihail Cristina Moraru lãnþuise celebrul jazz de la Bulgakov îi revine parafraza, care Griboedov” (Mihail Bulgakov, se manifestã ca elasticizare a Maestrul ºi Margareta, Editura frazei temã, fãrã sã depãºeascã Minerva, 1972, p. 75). La balul însã cu mult potenþialul acesteia, cazul realismului magic aceastã celor o sutã de regi, dupã ce se în timp ce lui Boris Vian îi aliniere de idei nu este încã uzatã, sting sunetele orchestrei dirijate corespunde lumea conceputã ca despre improvizaþie ºi supra- de Johann Strauss, Margareta improvizaþie totalã, scoasã de sub realism nu putem spune, însã, întâlneºte “o orchestrã de jazz grija restrictivã a premeditãrii. acelaºi lucru. Criticul de jazz Virgil insuportabil de zgomotoasã” (p. Aceastã asociere devine din ce în Mihaiu semnalizeazã perfect acest 320) al cãrei dirijor, “îndreptându- ce mai inteligibilã pe mãsurã ce ne traseu comun afirmând cã: „Atât se, þipã strident «Halleluiah!». Apoi apropiem de o analizã a genurilor suprarealismul, cât ºi free-jazzul se lovi o datã peste un genunchi, literare pe care le-au practicat cei au pregãtit etape de receptare apoi peste celãlalt ºi, smulgând din doi autori. eliberate de convenþii, dispuse sã mâna muzicantului din margine un Aºadar, realismul magic (ne accepte nu numai experimentele taler, îl fãcu sã turuie, pocnindu-l referim aici la o valenþã universalã cele mai sofisticate, dar ºi o de coloanã” (p. 320). Dar cel mai a termenului de realism magic, ºi convieþuire civilizatã între stiluri si sugestiv este, fãrã îndoialã, nu la aceea care se limiteazã la maniere radical diferite” (Virgil celebrul jazz de maimuþe de la spaþiul latino-american) este Mihaiu, Cutia de rezonanþã, Editura Balul Satanei: “O gorilã uriaºã cu asociat cu parafraza, ceea ce ne Albatros, 1985, pp. 101-102). favoriþi lãþoºi ºi cu o trompetã în apare cât se poate de firesc în Dacã jazzul, aºa cum apare în labã, dirija orchestra, þopãind greoi condiþiile în care ambele se scrierile lui Boris Vian, este angajat, pe loc. Un rând al orchestrei era manifestã ca intruziuni neverificate, asemenea suprarealismului, în alcãtuit din urangutani care suflau dar posibile, ale fantasticului în cãutarea unei soluþii, jazzul din în alãmuri sclipitoare. Pe umerii lor stratul real, în cazul lui Bulgakov, Maestrul ºi Margareta poate fi stãteau cãlare cimpanzei veseli sau ale unor note ce se nasc, înþeles ca libertate numai în cântând din armonici. Doi paviani printr-un simplu proces de condiþiile în care aceasta se uriaºi, cu coame mari ca de leu, imaginaþie, din partitura datã, în manifestã ca defulare totalã, cântau la piane, ale cãror gemete 86 cazul muzicii de jazz. Dacã în colectivã, ºi nu ca protest. Jazzul nici nu se auzeau în tunetul, þipãtul ascuþit ºi bufniturile saxofoanelor, ireversibilã. Mai mult, ea aduce în stingea lumina electricã se ale viorilor ºi ale tobelor mânuite discuþie evoluþia muzicii de jazz în aprindeau miliarde de licurici, iar în de labele gibonilor, mandrililor ºi ale raport cu muzica europeanã de la vãzduh pluteau lumini înnegurate macacilor” (pp. 327-328). care negrii au împrumutat elemente de mlaºtinã” (Bulgakov, p. 328). Bulgakov aºazã jazzul în forme ca acordurile, cadenþele sau Aici jazzul este expresia cea mai pregãtite parcã nu de el, ci de o funcþiile tonale, dându-le însã o vie a naturii, pentru ca apoi sã se

opinie generalã care a rezultat din nouã interpretare. Jazzul poate fi transforme într-un spaþiu de lux, CONFLUENÞE ciocnirea muzicii clasice cu o nouã înþeles, astfel, ca ”interpretarea dotat cu excentricitãþile de rigoare: formã de expresie care a sfidat datã de negru unor elemente “Un Neptun negru, gigantic, scotea prin îndrãzneala sa ºi care a fost imprumutate de la arta «albã»” din gurã un ºuvoi trandifiriu. Din testatã fãrã a fi acordatã, însã, în (André Hodeir, p.50). În acest bazin se ridica un miros ameþitor tonalitatea sa proprie. Ajungem sens, cursul firesc al interpretãrii de ºampanie. Aici domnea o astfel la mult discutata polemicã ar fi acela al unei evoluþii de tipul veselie nestãvilitã. Lãsând dintre muzica europeanã ºi jazz, celei despre care vorbeºte Matei poºetele în grija cavalerilor lor sau polemicã pe care Bulgakov nu o Cãlinescu încercând sã explice a negrilor, care alergau cu scapã din vedere ci, dimpotrivã, o influenþa anticilor asupra cearºafuri în braþe, doamnele, regizeazã cu un admirabil simþ al modernilor. Matei Cãlinescu vesele, plonjau cu un þipãt de detaliului. Înainte de a ajunge în vorbeºte despre “pitici moderni pe extaz în bazin. Trâmbe de spumã zona distorsionatã a jazzului, umerii uriaºilor antici” (Matei þâºneau în sus. Fundul de cristal Margareta este supusã unui alt Cãlinescu, Cinci Feþe ale al bazinului era scãldat în lumini ce exerciþiu sonor, oferit de orchestra Modernitãþii, Editura Minerva, 1995, se prefirau prin stratul de vin, unde dirijatã de regele valsului, Johann p. 26) ºi subliniazã faptul cã se vedeau înotând trupuri argintii. Strauss. Deºi acordurile acestei “oamenii unei epoci sunt mai Apoi, înotãtoarele sãreau afarã din orchestre nu sunt atât de avansaþi dar, în acelaºi timp, mai bazin, bete moarte. Sub coloane stângace ca ale orchestrei de jazz, puþin merituoºi decât predecesorii rãsunau hohote de râs, vibrând în nici aceastã muzicã nu se lor” (p. 26). Acelaºi lucru s-ar putea sunetele jazzului” (p. 328). Nu este sustrage în totalitate registrului spune ºi despre jazz ºi muzica prima tentativã a lui Bulgakov de a dionisiac. Margareta este clasicã. Bulgakov pare sã accepte asocial jazzul cu o atmosferã de întâmpinatã de “urletul alãmurilor” faptul cã “jazzul e mai apropiat de lux. Dialogul celor doi gurmanzi, ºi de “glasul viorilor ce rãzbi de dilemele moderne” (Virgil Mihaiu, p. Ambrozie ºi Foka, prezintã localul undeva, de sub ele”, ºi care “îi 184), dar nu crediteazã aceastã Griboedov ca pe un loc în care scãldã trupul asemenea duºului de modernitate. Mai mult de atât, cele mai sofisticate mâncãruri nu sânge” (p. 318). Deºi aceastã influenþa jazzului asupra muzicii pot fi digerate pe fundalul altei muzicã alungã orice expectanþã clasice duce la o producþie de muzici decât a celei de jazz, prin apolinicã prin sunetele sale situaþii comice, burleºti. Aici este excelenþã muzicã extravagantã : abrupte, respectul pe care îl cazul sã amintim un fragment „Ce-e, ºalãu rasol! E o banalitate, impune este vizibil mai mare decât lãmuritor: “Depãrtându-se în zbor, Ambrozie dragã. Dar cega, cega cel pe care îl presupune orchestra Margareta mai apucã sã-l vadã pe în caserole de argint, cegã bucãþi, de jazz. Totuºi, orchestra dirijatã virtuozul jazbandist luptându-se cu rânduri, alternate cu cozi de raci ºi de Strauss are nenorocul de a fi poloneza ce rãsuna în spatele ei caviar proaspãt [...] Dar trufele? [...] perfidã, lipsitã de sinceritatea pe ºi lovindu-i în cap la nimerealã cu Dar jazzul, dar serviciul care o reclamã jazzul. Înainte de a talerul sãu pe cei din orchestrã, ireproºabil?” (p. 71). o vedea pe Margareta, dirijorul se care, cuprinºi, chipurile, de o Mai degrabã decât sã se ocupa cu asamblarea acelor groazã comicã, fãceau reverenþe pronunþe în favoarea sau împotriva sunete prãdate de un zgomot adânci” (Bulgakov, p. 320). jazzului, Bulgakov îl foloseºte pen- excesiv, pe care le-am amintit deja. Jazzul nu apare la Bulgakov tru a sugera detensionarea unei Zãrind-o pe Margareta, însã, numai în ipostaza sa grotescã ºi atmosfere obiºnuite cu ipocrizia, “bãrbatul în frac, de la pupitrul ludicã, ci este înscris într-un balans cu discursurile fardate ºi cu oa- dirijoral pãli, buzele îi schiþarã un la care participã ºi reprezentãri ale menii goliþi de indicii umanitãþii zâmbet ºi, deodatã, cu o miºcare frumosului. Tot la balul de (comunismul). În cazul lui Bulgakov a mâinilor, îi ridicã în picioare pe primãvarã al lunii pline, pe fundalul nu poate fi vorba de un protest în muzicanþi. ªi orchestra prinse a o jazzului de maimuþe, „se miºcau stare purã, ci mai degrabã de o legãna pe Margareta necontenit, în nenumãrate perechi, ameninþând sinceritate care vizeazã demas- sunetele ei” (pp. 318-319). În acest sã mãture totul în calea lor. Se carea unei rigiditãþi comice. context, Strauss nu pare mai mult miºcau contopite parcã, uimind decât un ºablon. El ºtie foarte bine prin îndemânarea ºi puritatea Concert absent in fa diez cã nu trebuie sã iasã din portretul gesturilor, învârtindu-se într-o singurã major pe care i l-a fãcut istoria . direcþie. Deasupra mulþimii de Orchestra lui Strauss apare ca dansatori, în vãzduh, pluteau fluturi Pentru Boris Vian, în schimb, un preludiu pentru ceea ce vii, mãtãsoºi; din tavan curgeau jazzul depãºeºte cu mult atribuþiile urmeazã, întrucât ordinea aleasã mãnunchiuri de flori. În capitelurile unui simplu reper. El deþine atribute de Bulgakov este fireascã ºi coloanelor, pe mãsurã ce se aproape divine, revenindu-i de 87 multe ori sarcina de a regla neobiºnuit, plictiselii. Personajele Nicolas: „dacã astã-searã n-o sã dimensiunile lumii sau chiar de a sale sunt, de cele mai multe ori, mã îndrãgostesc de-a binelea, o crea personaje-hologramã. Jazzul depozitare ale lipsei de voinþã ºi ale sã...o sã” (p. 30), pentru ca, în deþine pârghiile de care atârnã unei structuri psihice schiþate aceeaºi searã, care este ºi cea a timpul ºi spaþiul, durata unei zile minimalist, care le induc o viaþã întâlnirii sale cu Chloe, sã recurgã putând fi manipulatã prin simpla vidã. Pânã ºi „strada crapã de la o un exerciþiu ludic, prin care audiþie a unei teme de jazz: plictisealã” (Iarba Roºie, p. 29) invocaþia sa pare sã fie definitivatã “Accentele negricioase ale întreþinând astfel impresia de „Aº vrea sã mã-ndrãgostesc [...] melodiei Deep South Suite m-au mimare incompletã a stãrilor unei Ai vrea sã te-ndrãgosteºti. Ar vrea aruncat imediat în letargia mea lumi imposibil de recuperat. În plus, idem (sã se-ndrãgosteascã). Am favoritã ºi acceleraþia rezultatã din personajele sunt angajate într-un vrea, aþi vrea sã vã-ndrãgostiþi. ªi miºcarea pendulelor a antrenat sistem de comunicare scurtcir- ei ar vrea sã fie îndrãgostiþi...” (p. sistemul solar într-o rotire cuitat, care face ca orice relaþie sã 30). Acest ritual nu se poate împlini accentuatã, scurtând durata lumii fie plastifiatã, alunecoasã, putând decât sub vibraþia magicã a piesei cu aproape o zi” (Instalatorul, în demara în orice moment spre un aranjate de Duke Ellington, care o colecþia de nuvele Blues Pentru o scenariu de tip ionescian. Dialogul va smulge pe Chloe din lumea Pisicã Neagrã, Editura Univers, celor douã cupluri din Iarba Roºie potenþialului ºi o va transpune în 2007, p. 39). Întregul univers se rezultã într-un amalgam de replici tonalitatea realitãþii dobândite a racordeazã afectiv la pulsul acestei neasortate, care nu se ajung din personajelor. muzici. Astfel, ne apare drept firesc urmã una pe cealaltã, iar În Spuma Zilelor, jazzul are ºi faptul cã, atunci când: „Orchestra personajele din Ecarisajul pentru capacitatea de a cataliza atacã iarãºi «On the Sunny Side toþi pot fi, de asemenea, demontate potenþialul ritmic al lumii. Mai mult of the Street»” „Camera se dãdu ºi reconstituite, împotriva voinþei decât lui Duke Ellington, Boris Vian înapoi cu cãrucior cu tot, apoi celui care le opereazã, în forme îi seamãnã toboºarului de jazz începu sã pivoteze în jurul propriei identice. Jack de Johnette, acela care a axe pentru panoramic” (Figurantul, În Spuma zilelor, însã, acest set propagat melodicitatea în domeniul în Blues Pentru o Pisicã Neagrã, de reflexe este vizibil slãbit, iar percuþiei. Lumea lui Vian este p. 119). Nu trebuie sã ne uimeascã atunci când se manifestã o face în îndatoratã în egalã mãsurã ritmului, nici faptul cã doctorul din Spuma virtutea aspiraþiei cãtre metaforã. accentuat de cele mai multe ori Zilelor, observând forma rotundã a Nu poate fi vorba de personaje prin elemente de staccato, ºi camerei, ajunge, printr-un parcurs tubulare, goale, ca în celelalte voluptãþii melodice. care se insinueazã pe sine ca fiind romane ale autorului. Este o lume Toatã lumea vrea ºi ºtie sã ºtiinþific, la concluzia cã acesta aglomeratã, în care singurul participe la acest deliciu muzical este rezultatul firesc al faptului cã element ordonator este muzica. pe care îl oferã jazzul. Acest lucru în acea încãpere a fost ascultat un Ea are capacitatea de a regla este posibil ºi datoritã faptului cã, disc de Duke Ellington. La Boris durata, intensitatea evenimentelor spre deosebire de Bulgakov, care Vian, pânã ºi cartografierea sau chiar de a condiþiona existenþa nu celebreazã jazzul, deºi îi universului imediat se supune lucrurilor ºi a oamenilor. Un recunoaºte necesitatea, Boris Vian dicteului jazzistic. Astfel, per- „murmur oval” (Spuma Zilelor, ºi-l asumã total ºi îl injecteazã în sonajele din Spuma Zilelor îºi Editura Humanitas, 2003, p. 19) fiecare particulã a universului sãu. consumã existenþa între bu- poate fi „complex modulat de Nici nu mai poate fi vorba de o levardul Louis Armstrong ºi strada muzica megafoanelor împrãºtiate competiþie între jazz ºi muzica Sidney Bechet ºi îºi comandã de jur-împrejur” (p.19). Aºteptarea clasicã. Aceasta din urmã este geamuri la firma Gershwin. „e un preludiu în modul minor” (p. doar o reminiscenþã, o amprentã a Universul lui Boris Vian este el 40) iar nufãrul din plãmânul Chloei unei lumi demult apuse. De cele însuºi o melodie de jazz care se este tot o carcasã, estetizatã, a mai multe ori personajele nu contractã ºi se dilatã la cea mai unei melodii. întâlnesc nici mãcar aceastã uºoarã atingere, de unde îi revine Cel mai mare merit al jazzului reminiscenþã a muzicii europene, ºi elasticitatea uneori aritmicã. în acest roman este, însã, acela iar atunci când o fac, îi constatã Dinamica spaþiului se rãsfrânge de a face posibilã existenþa Chloei. cu regret statutul perimat. Atunci asupra personajelor lui Boris Vian Chloé este un personaj-hologramã, când Colin, Chloe ºi Nicolas au dat în raze inegale, dar care pãstreazã pentru cã nu avem nici un indiciu colþul pe strada Sidney Bechet ºi totuºi premisele unei intensitãþi asupra faptului cã nu este mai mult au ajuns la destinaþie, „Portãreasa, înnãscute. Tensiunea, deºi decât prelungirea discului lui Duke în faþa intrãrii, se legãna într-un pulverizatã, este destul de Ellington. În afara aºa-zisei balansoar mecanic al cãrui motor puternicã încât sã determine nu coincidenþe a numelui ei cu cel al scotea pocnete pe un ritm de numai obiectele, ci ºi oamenii, sã piesei lui Duke Ellington, trebuie sã polcã. Era un sistem irupã, lãrgind astfel cadrul care are þinem cont de faptul cã intrarea ei învechit.”(Spuma Zilelor, p. 83). tendinþa sã se micºoreze. Totuºi, în roman are loc dupã invocaþia cu Demonstraþii de virtuozitate ar fi o greºealã sã credem cã potenþial magic a lui Colin. jazzisticã au loc, în romanele lui lumea lui Boris Vian se sustrage, Pregãtindu-se sã plece la Boris Vian, chiar ºi în bisericã. În 88 din pricina scheletului sãu petrecere, Colin îi spune lui ziua nunþii lui Colin, „Monahul era la toba mare, þârcovnicul cânta din producþie de sunete care sunt, a demasca o rigidatea comicã, o piculinã, iar ºviþelul þinea ritmul la fiecare în parte, multidimensionale lume încremenitã în discurs. maracase. Refrenul îl cântau ºi retractile. Jazzul din opera lui Bulgakov preferã, aºadar, tustrei în cor, dupã care ºviþelul Vian deþine pârghiile ecourilor parafraza, rãmânând mai aproape schiþã un pas abãtut, apucã un tuturor lucrurilor, putând avea, la de simptomurile realitãþii. Ceea ce contrabas ºi executã un chorus nevoie, acces direct la acestea. este important însã, este faptul cã senzaþional cu arcuºul, pe o Libertatea pe care ºi-o rezervã nici unul dintre cei doi scriitori nu muzicã de circumstanþã” (p. 59). jazzul este, aºadar, nemãsuratã. s-a îndepãrtat de armonia de bazã, Doctorul care o viziteazã pe Chloe De aceea îi atribuim lui Boris Vian în lipsa cãreia nici chiar nu se poate abþine sã discute conceptual de frazã chorus. improvizaþia nu are sens. Iar despre piesele lui Duke Ellington, Bulgakov, în schimb, foloseºte, aceastã armonie este, desigur, o iar antichitarul cãruia Colin îi vinde aºa cum am vãzut, jazzul pe post armonie de jazz, care înþeapã, cu pianocteilul le interpreteazã cu o de reper, prezentându-l în ipostaza vârfurile ei ascuþite, vocea sensibilitate ieºitã din comun, astfel sa ludicã ºi grotescã, cu scopul de penetrantã a realitãþii. încât „notele îºi luau zborul la fel de aeriene ca mãrgãritarele pentru clarinet de Barney Bigard în versiunea lui Duke” (p. 125). O astfel de sonoritate diafanã întâlnim ºi în Moartea pocitaniilor, unde „se aude ecoul vag al unei muzici de jazz... un jazz bun... Siluete trec prin faþa ferestrelor” (Moartea Pocitaniilor, Editura Humanitas, 2005, p. 137), dar aici tuºa finã se impune mai mult prin distanþã. Întâlnim însã, în registrul jazzistic al lui Vian, ºi acea faþã dionisiacã a jazzului pe care am constatat-o ºi la Bulgakov. Un fragment din nuvela Figurantul ilustreazã perfect aceastã tensiune lubricã: “Se priviserã ºi, dupã ce râserã cum trebuie, în fa diez major, atacarã un vechi Dixieland de familie ºi ieºeau flãcãri în loja în care temperatura creºtea din terþã în terþã. Zgomotul creºtea în intensitate ºi toþi muzicienii se dezbrãcau încetul cu încetul între fiecare cor. Zozo, centralistul, zgâria cu furie cele patru cabluri ale sale ºi asuda cu picuri mari” (Figurantul, p.115). Aceastã senzualitate este, însã, mai purã decât apare la Bulgakov, pentru cã existã în primul rând pentru sine, ºi nu pentru a fi purtãtoarea unei sugestii. Aceastã senzualitate apare în formã sublimatã în romanul Spuma Zilelor, atunci când Colin, ascultând “The Mood to be Wooed” constatã cã “Era ceva eterat în cântecul lui Johnny Hodges, ceva inexplicabil ºi desãvârºit de senzual, senzu- alitatea în stare purã, desprinsã de trup” (Spuma Zilelor, p. 89). Boris Vian are astfel acces la o lume în care ritmicitatea divizeazã, dar ºi reuneºte pãrþile componente ale lumii, antrenându-le într-o 89 Emil Raþiu

schiþã istoricã Era o noapte neagrã, nepãtrunsã, prin care fir de aur, erau conducãtori de cete bãrboºi, luptãtori pluteau doar neliniºtile ºi întrebãrile. Din când în când cu chipuri aspre ºi priviri oþelite, erau stareþul ºi adia vântul de varã ca o ºoaptã abia auzitã ºi luminile cãlugãrii de la mânãstirea din Noviodunum, în haine fãcliilor se zbuciumau profund pe faþa galbinã a cernite. Uriaºului. Era cea de a treia noapte, de când blestemul Fiecare tãcea, dar auzea desluºit întrebãrile ºi lovise crunt soarta Uriaºului, a cetelor de daco-romani spaimele din sufletele celorlalþi, aceleaºi ale fiecãruia. ºi a cetãþii de la Noviodunum. Cetatea de Pãmânt ºi aºezãrile peste care se Cetele hunilor, din ce în ce mai îndrãzneþe, întinsese apãrãtor braþul Uriaºului, erau ameninþate încingeau ameninþãtoare þinuturile de la cotul Istrului. de huni. O parte însemnatã din puterea cetãþii, luptãtorii Acum puterea ºi braþul Uriaºului nu mai erau ºi conduºi de Gelu, fiul din cãsãtorie al Uriaºului, se aflau un uriaº gol pãrea a se deschide. Cetatea departe. Vor putea ei sã strãbatã inelul de foc ºi fier al Noviodunum însãºi pãrea sã se clatine în credinþa ei hunilor, spre a salva Cetatea, acum mai ales când faþã de ducatul de la Cotul Dunãrii. Sãbiile fãgãduite Uriaºul nu mai era? Gelu ºi ceata lui erau aºteptaþi la de meºteºugarii cetãþii nu mai sosiserã, iar pescari Cetatea de Pãmânt clipã de clipã, dar întoarcerea lor de la Cotul Dunãrii vestiserã cã soli ai cetãþii, ocrotitã întârzia. Va mai putea supravieþui cetatea acum când 30 de ani de braþul ºi dârzenia Uriaºului, se întâlneau hunii îºi aºezaserã bivuacurile în delta marelui fluviu noaptea cu conducãtori ai hunilor în plaurul de pe ºi aºezaserã strãji înaintate întãrite de cãlãrime în Dunãre. Conducãtorii cetelor, bãrbaþii ºi femeile din însuºi cotul de pãmânt prelungit cãtre miazãnoapte micile aºezãri de pe mal aºteptau nedumeriþi ºi ce-l formeazã Dunãrea la rãsãrit de Dinogetia? Cum neajutoraþi minunea salvatoare, cãci inimile tuturor se vor trece corãbierii de la Marea cea mare pe gurile umpluserã de un uriaº gol pe care nimic deocamdatã fluviului cãtre cetãþile ºi coloniile de la Dinogetia ºi nu-l putea împle. Arrubium, sau se vor sufoca gâtuiþi de cãlãreþii huni Uriaºul acum nu mai era, încetase de a mai fi, ºi în cotul de la rãsãrit de Dinogetia? Singur, întins pe tocmai acest groaznic de simplu adevãr nici minþile patul de trunchiuri de stejar, chipul frumos al Uriaºului, cele mai adânci nu-l puteau pricepe. Strãjile de noapte înmãrmurit, cu trãsãturi bombate, puternice, privea dinspre Cumaes vesteau cã violetul amurgului nu se dârz ºi neabãtut în sus, într-o expresie de putere ºi stinge pânã în zori de flãcãrile pustietoarelor incendii bãrbãþie supraomeneºti. dinspre limanuri ale hoardelor de huni; aceleaºi strãji, -Uitaþi-l, izbucni Nicanor, spiritul lui cel mare s-a de zi, vesteau cã hoardele, ultimele valuri din marele dãltuit pe vecie pe sfânta lui humã! A învins moartea ocean ce se frânsese în Apus la Câmpiile Catalaunice, ºi zeii potrivnici pe care-i sfideazã. Sã se plece moar- strâng cercul pe zi ce trece. tea ºi zeii în faþa acestui bãrbat neînvins. Priviþi-l, el, Astãzi era cea mai scurtã noapte a anului ºi o Uriaºul ne apãrã chiar ºi dupã moarte. Spuneþi-mi care adiere caldã ºi înmiresmatã venea de la tufele de ar fi omul, care ar cuteza sã se apropie sã-i facã vreun iasomie de pe malul Dunãrii. În tãcerea ce se lãsase rãu, lui sau nouã a lor sãi? Chipul lui l-ar opri pe loc ºi în preajma Cetãþii de Pãmânt în noaptea neagrã ca l-ar nimici pe datã cum ar îndrãzni sã-i treacã gândul smoala, se putea ghici fluviul, jos, la poalele nelegiuit prin minte. întãriturilor, doar dupã clipocitul depãrtat al câte unui ªtefan, bãrbat dârz, cu pletele ninse de ani, se val care rupea tãcerea nopþii. În poianã, pe chipurile apropie de Nicanor ºi cu glasul scãzut de durere dar îngândurate ale bãrbaþilor, luminile fãcliilor jucau în mândru, zise: -Priviþi-i chipul de pe care moartea nu luminiþe ºi umbre, ca însãºi ºovãiala ºi negurile din a putut ºterge nicidecum forþa ºi voinþa-i neclintitã. sufletele lor. Într-un colþ, în rândurile femeilor de la Spuneþi-mi, care ar fi bãrbatul care ar îndrãzni sã i se Cetatea de Pãmânt, se ºoptea din gurã în gurã cã opunã? Valeria Messala, ghicitoarea, ar fi vãzut pescãruºi Femeile izbucnirã în plâns, în timp ce bãrbaþii, roºii ca focul, ieºind din apã; cã la cotul Dunãrii, însãºi oºteni cu feþe aspre, deprinºi cu suferinþele ºi moartea, umbra Uriaºului s-ar fi zbãtut în hohote de plâns. Erau se lãsarã cu capetele plecate, în genunchi. În tãcerea strânºi aici, la Poiana de la Cetatea de Pãmânt, cei desãvârºitã, întretãiatã doar de bocetele femeilor, se doi fraþi albiþi de ani ai Uriaºului, bãrbaþi deosebiþi în ridicã deodatã, cu obrajii îmbujoraþi, Antoniu cel tânãr, vitejie ºi hotãrâre, erau cei 12 capi ai ginþilor, nepotul de sorã al Uriaºului, care biruindu-ºi sfiala se coborâtoare din Crispii, printre care ªtefan, bãrbat cu apropie cu hotãrâre de patul din trunchiuri de stejar pletele ninse de ani, dar cu înfãþiºarea dârzã, pe care zãcea Uriaºul ºi dupã ce-i sãrutã cu evlavie impunãtoare, era pãrintele Vasile de la Biserica Sfintei mâna, îºi ridicã dârz ochii înlãcrãmaþi ºi zise: 90 Fecioare de la Cetatea de Pãmânt, cu odãjdii trase în -ªi voinþa lui neclintitã a fost zdrobirea hunilor ºi redobândirea grabnicã a cotului Dunãrii de la rãsãrit nebuneºte cu gâtul în jos ca un arc destins, se de Dinogetia. Se iscã rumoare. Bãrbaþii îngenuncheaþi sloboade într-un galop vijelios ca un fulger... în primele rânduri se ridicarã ºi înconjurarã grabnic Uriaºul zace în þãrânã într-un nor de colb, cu patul din trunchiuri de stejar pe care zãcea Uriaºul. dâre de sânge la colþurile gurii, cu rãsuflarea tãiatã. E Se plecau sã-i sãrute mâna, în vreme ce alþii îºi mort. Ba nu... Uriaºul se ridicã drept ºi galbin la faþã, descingeau grãbiþi sãbiile ºi-ºi încruciºau lamele lor sprijinindu-se de ceilalþi, merge pe picioarele lui, în scânteietoare la lumina fãcliilor, pe trupul Uriaºului. zare, la Cetatea de Pãmânt. –Uriaºul nu e om, nu e Alþii din spate, soseau neîncetat, luând mereu locul om... Uriaºul e leu, strigã bucuroºi cu lacrimile celor din faþã, ce se trãgeau tãcuþi în ºiruri, ºiruri, svântate pe obraz, nepoþii sãi, rãzboinicii tineri din jurul umplând plaiul ºi valea de lângã Cetatea de Pãmânt. sãu. Triºti, ochii lui Nicanor, care se trãsese sub un stejar Douã zile a mai trãit Uriaºul la Cetatea de bãtrân de la marginea poienii, priveau aceastã tristã Pãmânt, galbin, drept, fãrã sã scoatã nici un suspin. procesiune, ce le fusese atât de neaºteptat menit s-o -Se apropie hunii, vesteau strãjile. Uriaºul, galbin, vadã. Întors abia de douã zile din strãlucitul Bizanþ, drept, aduna la sfat conducãtorii de cete, rãzboinicii, pe care-l pãrãsise numai cu o sãptãmânã în urmã, întãrea þinuturile de la margine; apoi privea în zare urcat voios la bordul uºoarei trireme ce avea sã-l spre Carpaþii ce se zãreau în amurg ºi aºtepta aducã pe þãrmurii Sciþiei Minor, Nicanor nici nu putea îndelung, clipã de clipã, frãmântat, neliniºtit de soarta bãnui în ce ciudatã ºi misterioasã înlãnþuire de Cetãþii, simþind cum puterile îl pãrãsesc, întoarcerea evenimente avea sã regizeze soarta întoarcerea sa lui Gelu, tânãr, cu oastea sa. A murit singur, în zorii pe þãrmurii sãlbatici ºi triºti ai copilãriei sale de la Istru. zilei când avea sã soseascã Nicanor, cu ochii cãtre Fiu al unei roabe frumoase din þinuturile de peste Dunãre, cu o lacrimã în colþul lor, cu inima arsã de pãdurile munþilor Carpaþi, (unde apune seara, dincolo dor, cãtând cãtre triremele ce despicau valurile de la de crestele albastre soarele), roabã prãdatã ºi Marea cea Mare. vândutã de huni în cetate la Arrubium, cumpãratã ºi În poiana largã de la cetatea de Pãmânt, glasurile liberatã de cãtre Uriaº, ea îl adusese pe lume pe tãrãgãnate ale clericilor se subþiazã, se pierd pe mai Nicanor rod al acestei nelegiuite însoþiri. Uriaºul, om multe voci, apoi se adunã tunãtor, înfricoºãtor, se de dreaptã cumpãnã între sfaturile minþii ºi îndemnurile amestecã cu fumul de tãmâie, cu rãsuflarea grea a inimii, înconjurase aceastã odraslã de toatã tainica mulþimii, cu mirosul florilor veºtede ºi izbucnesc sa, dar simþitã de cãtre copil, dragoste. ameninþãtor, straniu, în Veºnica Pomenire. Poate limpezimea minþii ºi iuþeala inimii le simþea Cu capetele plecate, cu ochii în pãmânt, oºtenii Uriaºul în acest copil ale sale, poate firea-i prea falnici, capii ginþilor, solii cetãþilor de pe Dunãre, privesc simþitoare cu fãptura înaltã ºi delicatã de fecioarã în jos smeriþi. Singuri, ochii lui Nicanor ard ciudat, ca frumoasã, prea firavã într-un veac crud ºi rãzboinic, un foc mistuitor. Ce înseamnã a fi ºi a nu fi? Unde unite cu starea lui nedreaptã de copil al nimãnui, îi este el acum? Andrei, tânãrul cãlugãr de alãturi, trezeau Uriaºului mai multã dragoste ºi ocrotire pentru tovarãºul din copilãrie al lui Nicanor, îl priveºte uimit, acest fiu. Iar dragostea Uriaºului, îngrãditã de cu ochi mari, însetaþi de adevãr. interesele ginþii, rãbufnea caldã faþã de acest copil în Pe patul de trunchiuri de stejar, chipul puternic al clipe de tainã, îndelung strânsã ºi chinuitã în inima-i Uriaºului, priveºte senin ºi strãin, orb, la liniºtea bolþii de pãrinte. înstelate. Glasurile joase, tãrãgãnate, ale preoþilor, Din fragedã adolescenþã, Nicanor fusese trimis însoþite de cântãrile cu voci înalte, ascuþite, ale corului la ºcolile înalte din Bizanþ, poate din pricina tragerii de la mânãstirea din Arrubium, acoperã, înãbuºe totul ce-o arãta din fire la cugetare ºi înþelegerea lucrurilor, ºi se pierd departe în noaptea tãcutã, la vietãþile dar mai cu seamã din pricina situaþiei sale grele de pãmântului de pe celãlalt mal al Istrului poate, ca un copil fãrã drepturi, în sânul ginþii Crispia ºi în familia zumzet ciudat, straniu, de pe altã lume. Uriaºului. Întors din Bizanþ, Nicanor gãsi porþile Cetãþii -Am crezut în Zeus, am fost un platonician la de Pãmânt de la Cotul Istrului, cernite de lungi Academia de la Atena, Andrei, am cutreerat agorele zãbranice negre. platoniciene din Attica ºi din Peloponez ºi din Corint, Cu douã zile mai înainte, Uriaºul în pofida anilor în cãutarea adevãrului... sãi mulþi ºi a sfaturilor tuturor, se aruncase vijelios pe Dar adevãrul unde este? Dacã spiritul lui mare cel mai sãlbatic armãsar din herghelia neîmblânzitã ar exista, ce lanþuri ar mai putea tãia legãturi de din stepã. O clipã, douã... ºi Uriaºul într-o încordare dragoste, atât de puternice între el ºi fiul lui? Pe clipã, supraomeneascã pãrea cã a supus armãsarul Uriaºul, înfruntând ca Prometeu orice blestem, le-ar crâncen, ce aruncase însângeraþi de pe coama-i pe rupe mãcar pentru o singurã clipã. Cum, dintr-o viaþã cei mai tineri ºi vajnici cãlãreþi. Calul se îndreaptã în de luptã, de dragoste, de gânduri, nu mai rãmâne galop vijelios, supus, sub trupul încordat al Uriaºului, nimic, nimic, nici cât cenuºa de pe urma focului cãtre colnicul pe care se zãreºte Cetatea de Pãmânt. barbarilor? Rãsunã urale... Cu pieptul scos înainte, cu fruntea Blestemat atunci e omul ºi viaþa omeneascã! sus, cu tâmplele albe de pe care i se scurg picuri grei Blestemaþi sã fie zeii ºi demonii, ºi toate creaturile de sudoare, cu privirea mândrã, Uriaºul se îndreaptã Hadesului ºi ale Infernului, deopotrivã! cãtre Cetate. Apoi... Apoi, calul sãlbatec se ridicã -Pãcãtuieºti, Nicanor, îl privi înspãimântat brusc pe picioarele dindãrãt, muºchii sãi se cãlugãrul Andrei. încordeazã fibrã cu fibrã, într-o clipitã se aruncã -Sfãrâmaþi toate simulacrele, tunã glasul lui 91 Nicanor, în vreme ce osanalele deslãnþuite ale corului maicã-sa ºi priveºte cu dragoste ºi înþeles la fatã. înãbuºeau orice altã voce omeneascã, ºi ridicaþi chipul La fãcliile de la cãpãtâiul mortului, Valeria Zeului-Om! Cred într-unul singur Zeu, Prometeu, omul, Messala se trudeºte sã dezlege înþelesurile viitorului tatãl meu care m-a creat! în palmele ºi pe chipurile cu ochii înfriguraþi ale Se asvârli ameþit, cutremurat, de îndrãzneala bãrbaþilor. Cine va duce mai departe pe umerii sãi gândirii lui, pe trunchiul de stejar, ca pe un crucifix, în soarta Cetãþii? A fost adus animalul sacrificat, în vreme ce de pe fruntea înfierbântatã, obositã, îi mãruntaiele cãruia Valeria Messala cerceteazã larii cãdeau broboane mari de sudoare, amestecate cu pentru viitorul Cetãþii. Toþi ochii o urmãresc înfriguraþi. lacrimi. Îl cuprinse ameþeala; se fãcea cã îngeri ºi La marginea poienii se aude tropot vijelios de copite demoni ar fi nãvãlit pe porþile sparte ale Paradisului ºi ºi doi cãlãreþi pe cai înspumegaþi se apropie în goanã. Infernului ºi ar fi umplut poiana de la Cetatea de -Venim de la Cumaes ºi aducem veste cã oastea Pãmânt. În mijloc, patul de trunchiuri de stejar al lui Gelu nu se aratã. La Cumaes hunii au spart strãjile Uriaºului, cu Uriaºul cu chipul mãreþ, se urcã, se urcã, ºi se apropie! Celãlalt cãlãreþ, cu braþul însângerat, în vreme ce îngerii, demonii, în osanale, rãmân jos ºi cu ochii arzând, cade pe oblâncul ºelei. dau slavã Zeului-Om, Prometeu. Apoi totul se Iulia, privind cãtre zorile sângerii, îi întinde scutul depãrteazã, se depãrteazã ºi dispare. Peste fãpturile lui Nicanor: -Te luptã, copile! obosite ale celor ce umpluserã poiana de la marginea Bãrbaþii, în frunte cu ªtefan, cu Antoniu cel tânãr, Cetãþii de Pãmânt se lasã pacea nopþii. Pe margini s- cu ceilalþi capi ai ginþilor, îºi încing înfriguraþi sãbiile ºi au aciuiat în ºiruri dese carele celor veniþi de departe se reped dupã cai. ºi femeile ºi copiii au aþipit în tihna grea a nopþii; vitele La marginea poienii, într-un car, se deºteaptã dezlegate suflau greu ºi cald ºi pe ierburile dogorite deodatã un copilaº ºi priveºte cãtre cerul pe care o ale pãmântului începuse a se aºterne roua proaspãtã. patã sângerie se lãþeºte din ce în ce cãtre Nicanor se simte deodatã nespus de singur ºi de miazãnoapte. pãrãsit. κi aminteºte de Maria Villara, grecoaica. Îi -Uite zorii, mamã! Rãsare soarele! vede faþa brunã ºi ochii negri adânci ºi plini de tainã, -Vin hunii, vin hunii! cu licãriri din adâncuri, ca valurile Bosforului noaptea. Printre ºirurile dese de care, trec pâlcuri, pâlcuri, E pe þãrmurile Cornului de Aur, noaptea, ºi o cãldurã bãrbaþii la luptã. La cele patru colþuri ale cetãþii, strãjerii de primãvarã, nespus de proaspãtã ºi gingaºã, îi vestesc din goarne apãrarea. ªuvoiul înspãimântat învãluie inima. de femei ºi copii, creºte din ce în ce, se îndeasã sã-l Într-o grãdinã, între tufe de aloes ºi smochini în cuprindã, grãbit, neîncãpãtoare, poarta de la Cetatea floare, la cântec de harfe ºi alãute, stã cu prietenii la de Pãmânt. O adiere rece, prevestitoare a dimineþii, masã. Alãturi o þine de mânã, nespus de gingaºã, pe împrãºtiind fulgi rari de cenuºã, se lasã peste Cetatea Maria. Deodatã, pe bolta înstelatã, o stea se desprinde de Pãmânt. La o margine a ºirului de care, în vreme dintre celelalte ca un fulger. Asta e soarta mea, Maria, ce strãjerii urcaþi pe ziduri vestesc primejdia, copilaºul i-o aratã gingaºei iubite. Sunt o stea cãlãtoare printre rãmas singur, plânge: -Uite, mamã, soarele! ceilalþi oameni. În faþã i se desfãºoarã sub copitele Se ridicau în beznã, de la miazãnoapte ºi de la cãmilelor nesfârºitele nisipuri arzãtoare ale Arabiei, rãsãrit, peste þinuturile de la Dunãre ºi Carpaþi, zorile apoi caravanele strãbat Persia cu bogãþiile sângerii ale veacului de mijloc. nenumãrate, iatã-l ajuns însfârºit la Gange, cautã Singur, întins pe patul de trunchiuri de stejar, înfrigurat adevãrul, îi cautã umil pe înþelepþii Indiei. chipul înmãrmurit al Uriaºului, pe care se aºterneau -Mã vei aºtepta, Maria, pânã mã voi întoarce din fulgi de cenuºã chip cu trãsãturile bombate, puternice, necunoscutul Chitai? Maria izbucneºte în hohote de privea dârz ºi neabãtut, încremenit într-o expresie de plâns. Când deschide ochii, Nicanor vede la cãpãtâiul putere ºi bãrbãþie supraomeneºti. sãu figura trasã, îngrijoratã, a Iuliei, mama sa. –Bea, copile, îi întinde o bãuturã de buruieni întãritoare. În mijlocul poienii, la lumina tremurãtoare a fãcliilor, ce se resfrângea pe chipul galben al Uriaºului, la cãpãtâiul sãu, Valeria Messala, în strai negru, cerceta adâncitã viitorul în liniile din palmele bãrbaþilor, în vreme ce femeile în strai cernit se tânguiau într-un cântec de moarte, liniºtit, melodios, plin de toatã tristeþea sfârºitului. Ce cautã el, Nicanor, pe þãrmurii sãlbatici ai Istrului? Trebuie sã-ºi lege soarta de soarta mamei sale, strãinã în sânul ginþii Crispia. Altminteri ar fi un laº. Trebuie sã fie un stoic. Ah, cum soarta, cum moartea tatãlui sãu, a sfãrâmat într-o clipitã toatã plãsmuirea truditã ºi îndelungã de vis a vieþii sale! Doi ochi mari albaºtri de copil îl privesc limpede ºi stãruitor. E o fatã înãltuþã ºi gingaºã, cu douã cozi lungi castanii pe iia albã, cu un chip nespus de dulce. 92 -E Iliuþa, fata judelui Cãlian, îi spune bucuroasã În cele câteva zile petrecute la metatezã. Pe cei mai tineri, Iosif Cluj, cât a durat admiterea, am Pervain, Liviu Onu, Ioan Pãtruþ, descoperit prea puþin oraºul de i-am descoperit cu bucurie la care m-am legat atât de mult, la Momente început, fiind parcã mai apropiaþi care mai târziu mã gândeam tot de noi, în special în cadrul timpul când viaþa m-a împins pe seminariilor, apoi ºi la lecþiile lor alte tãrâmuri. Þin sã precizez cã dintr-un susþinute încã de elanurile tinereþii. am fost cazat la Casa învãþãtorilor Pentru puþinã destindere, preci- gratuit, pe motiv cã sunt fiu de traseu zez cã predarea limbii ruse, în învãþãtor, ceea ce l-a bucurat pe conformitate cu noua lege a în- tatãl meu, care la revenirea mea vãþãmântului, se preda la toate acasã mi a mãrturisit cã se bucurã existenþial (II) specialitãþile în primii doi ani de fiindcã ani de zile i s-au retras ceva studiu ºi în lipsa unor cadre bani pentru acest aºezãmânt. De specializate se petreceau uneori la fereastra camerei unde am chiar scene de ilaritate. La grupa dormit câteva zile, orientatã cãtre din care fãceam parte, Maria cartierul Andrei Mureºanu, am Chirilovna Artamazova, o fiinþã descoperit pentru prima datã în foarte agreabilã de altfel, ne-a viaþã un microcartier al plãcerilor, obiºnuit cu un sistem foarte original un fel de „place Pigalle”, unde se de a reþine relaþia dintre unele etalau cele ce ofereau aºa ceva, verbe, înfrãþite spunea ea, prin cu o generozitate incredibilã. schimbarea sensului unuia dintre Cum trec pe acolo zilnic, acum cu acestea, prin simpla înlocuire a catedrala greco-catolicã netermi- prefixului, situaþie prezentã de natã, mã gândesc dacã aceastã altfel ºi în limba românã, ca continuã amânare nu cumva ar fi exemplu a deschide ºi a închide, rezultatul unor blesteme fãcute de Convorbiri cu dar nostimada consta în faptul cã fostele locatare ale acestui loc. prof. univ. Octavian ªchiau profesoara ne scotea din bancã pe Cum nu cred în aºa ceva, continuu câþiva dintre noi, între care eu nu sã rãmân optimist cã pânã la urmã puteam sã lipsesc fiindcã statura se va încheia construcþia spre literatura românã modernã, în rea- mea mã obliga sã ocup un loc mândria tuturor clujenilor ºi nu litate Epoca luminilor în literatura într-o bancã la îndemâna ei, sã în- numai a celor uniþi cu Roma. Dacã românã, cu distinsul ºi eruditul chidem ºi apoi sã deschidem uºa aº fi primarul municipiului aº re- profesor Dumitru Popovici, a cãrui sau fereastra. ªi mai concret am peta, mergând pe un drum des- erudiþie te cutremura dupã ce-l reþinut problema aspectului chis de Ateneu, „Daþi un leu, cu ascultai ºi-þi dãdea mari emoþii la perfectiv ºi imperfectiv al verbului îndrãznealã... pentru Catedralã”. orice întâlnire; mai târziu, în anul în limba rusã prin verbul a sãruta, Cum arãta oraºul? La început, urmãtor, Ion Breazu, un om mi- þalavati ºi pazalavati, prin sãrutul încã din garã ºi apoi strãbãtând nunat, excepþional specialist în direct pe faþã sau buze ºi cel pe artera principalã spre centrul literatura ardeleanã, pe care o care intenþionãm sã-l facem prin oraºului, actuala stradã Horea, preda cu sufletul sãu atât de apropierea primelor trei degete de când în 1949 urmele aduse de generos ca nimeni altul; profesorul la mâna dreaptã la gurã ºi apoi dezastrul rãzboiului erau încã ªtefan Paºca, elevul harnic ºi îndreptarea acestora spre o vizibile, m-am cutremurat la gândul sârguincios al lui Sextil Puºcariu, persoanã fãrã intenþii de a perfecta cã eu însumi am trãit spaimele cu rarul dar de a te introduce în acþiunea. Pe parcursul colaborãrii acestuia; treptat am descoperit tainele formãrii limbii române ºi a noastre mai ales când ne învãþa farmecul ºi bucuria de a trãi în istoricului acesteia; la Slavisticã, sã cântãm în limba rusã sau sã acest oraº. Am înregistrat pe rând un domeniu ceva mai arid, ne-a recitãm în aceastã limbã, am aflat tot ceea ce aceastã mare urbe îmi cuprins de admiraþie competenþa cã în prima ei tinereþe a fost oferea faþã de Dumbrãveni: mai extraordinarã a academicianului balerinã la celebrul Teatru de operã întâi Universitatea, apoi Biblioteca Emil Petrovici, care prin farmecul, ºi balet din Sanktpetersburg, cã a Universitarã, Teatrul ºi Opera, erudiþia ºi puterea de a te acapara, fugit de acolo în timpul marei Grãdina Botanicã, cinematografele adeseori ºi cu uºoare paranteze revoluþii din octombrie, ajungând etc. La cursuri ne-am apropiat la vesele cum s-a întâmplat la un din pricina revoluþionarilor pânã început cu oarece teamã de seminar, poate examen sã fi fost, undeva în America latinã, unde a profesorii noºtri: literatura veche, ne a fãcut sã râdem în hohote rãmas pânã în momentul când, în cu profesorul Dumitru Macrea, un atunci când una dintre colegele timpul celui de al doilea rãzboi om de o bunãtate rarã, deºi mai noastre, printr o uºoarã scãpare a mondial, armata germanã ºi cu puþin specializat în acest domeniu, ordinei fireºti a pronumelui aliaþii au ajuns pânã la zidul am intuit în el, ca ºi în lecþiile sale, demonstrativ în slava veche, a fost Leningradului. Cu convingerea marele specialist în temele atât de întreruptã, cu rugãmintea „fãrã cã vor putea sã-ºi revadã oraºul diversificate ale limbii române; mãtatezã”, domniºoarã, adicã s-au întors în Europa, au ajuns în 93 România dar n-au putut merge mai ºi pãsãrilor ºi erau puºi sã se premierã, ce a avut loc în sala departe ºi pânã la urmã s-au hotãrât exprime în limbajul acestor vietãþi. mare a Casei Universitarilor, în sã rãmânã la noi. Avea în ea Poþi sã-þi imaginezi ce ieºea de aici, rândul întâi se gãsea întreaga nostalgia teatrului, ºi prin ceea ce ori ºi cum era un spectacol foarte familie Breazu, soþ, soþie ºi unicul relatam mai sus dar ºi prin unele amuzant. Pasiunea s-a evidenþiat lor fiu, Dorin. texte dramatizate; unul dintre cu mai multã pregnanþã, aºa cum Dupã premiera capodoperei acestea, Rubla ºi dolarul, dolarul a ai reþinut probabil, ºi, într-un fel, era lui Caragiale, am asistat la pre- fost interpretat de un coleg de la firesc sã fie demonstratã ºi în zentarea unui referat ºi a douã Limba rusã, devenit mai târziu Facultate. Dornic de a fi în mijlocul coreferate închinate Scrisorii profesor la Facultatea de ºtiinþe celor ce erau pasionaþi încã din pierdute, în care profesorul, odatã economice, înalt, blond, cu aspect liceu m-am înscris în corul Univer- cu reînnoirea felicitãrilor adresate de atlet, iar eu, micuþ, slab dar cu sitãþii unde, surprizã, l-am întâlnit „artiºtilor”, ne-a rugat pe cei care talent am interpretat rolul „sãr- pe profesorul Felea, adicã pe cel am contribuit la realizarea manului dolar”. Sceneta a fost care cu mai mulþi ani în urmã spectacolului, sã încercãm sã interpretatã în limba rusã, s-a conducea formaþia coralã din explicãm cum am reuºit „sã intrãm bucurat de succes, chiar ºi în situaþia Dumbrãveni, era la începutul atât de bine în pielea personajelor în care am interpretat un rol negativ. carierei sale, unde printre par- interpretate”. Nu peste mult cu ticipanþi se gãseau douã dintre ocazia mãrþiºorului, 1 martie, a fost Universitatea se întorsese surorile mele. Apoi, destul de re- oferit interpreþilor câte un mãrþiºor din refugiu, de la Sibiu. Acolo, pede, am devenit pentru o lungã de cãtre redactorii suplimentului funcþionase un Cerc literar stu- perioadã membru al formaþiei de umoristic Cactus al Gazetei de denþesc ºi o formaþie de teatru, în teatru a Universitãþii al cãrui suflet perete a Facultãþii. Sufletul acestui care activaserã studenþi eminenþi. a fost pentru multã vreme actorul supliment a fost studentul, apoi Cum s-au reactivat, revenind la Miluþã Lapteº ºi care m-a distribuit, colegul nostru de catedrã, Cluj, aceste activitãþi? ªtiu cã aþi din nou, în rolul principal în cele secondat de colegul Tiberiu optat pentru formaþiunea de teatru. douã piese ale lui Cehov, Jubileul Boºcariu, Leon Baconski. În faþa În primul meu an de studenþie, tot ºi Cerere în cãsãtorie, triumful l-a Gazetei, mai precis în faþa su- la Filologie, v-am vãzut jucând în adus Scrisoarea pierdutã a lui plimentului umoristic, s-au strâns câteva spectacole. De mare Caragiale. Dar sã detaliez puþin! o mulþime de studenþi, dar ºi cadre succes a fost O scrisoare pierdutã De la profesorul Ion Breazu, dar didactice, printre ele ºi Profesorul, (împreunã cu Ion Vlad) ºi Cerere ºi de la alþii, între care am reþinut ºi se minunau cu toþii de inven- în cãsãtorie, din repertoriul clasic mai ales pe Dumitru Petruþiu, de la tivitatea dar mai ales talentul celor rus. Cum s a pus pe picioare acea Biblioteca Centralã Universitarã, care ne-au oferit „mãrþiºoarele”: o trupã studenþeascã de teatru? am auzit de succesele înregistrate farfurie cu brânzã (Farfuridi ºi Cum activa ea? de studenþii Universitãþii clujene, în Brânzovenescu): Ion Vlad ºi refugiu la Sibiu, cu O scrisoare Octavian ªchiau; o sticlã cu tãrie Pasiunea mea pentru teatru s-a pierdutã, ºi se discuta destul de (Cetãþeanul turmentat): Constantin evidenþiat cu multã, multã vreme mult de reluarea acestui spectacol, Guran; o pungã cu bani – înainte ºi dacã îmi rãscolesc bine în distribuþie sibianã, de data remuneraþie multã (Pristanda): memoria cred cã am pãºit pe aceasta la Cluj, cu atât mai mult Ovidiu Ivãºcoiu; câteva scrisori de scenã chiar din clasa I primarã, cu cât cei mai mulþi dintre interpreþi dragoste (Zoe): Lidia ªerdeanu, poate sã mai fi fost încã la grãdiniþã. erau din nou clujeni (Dumitru una dintre cele mai frumoase fete Tatãl meu, despre care þi-am vorbit Petruþiu, amintit mai înainte, apoi ale Filologiei clujene de atunci. deja, între multele obligaþii ºi Nicolae Pârvu, profesor la Pe- Activitatea echipei de teatru, preocupãri o avea ºi pe cea a dagogie, Eta Boeriu, profesoarã la mai ales dupã ce am înregistrat teatrului; punea în scenã mici piese Conservator, o Zoe de toatã fru- succesul enorm în prezentarea în care eu însumi am fost distribuit museþea, ºi mai mulþi medici, ce Scrisorii pierdute, a continuat multã în mai multe rânduri. Îmi amintesc fuseserã ºi ei ca studenþi refugiaþi vreme, sub supravegherea per- mai ales de una dintre acestea, la Sibiu, profesorul Criºan Mircioiu, manentã ºi plinã de dãruire a lui despre o biatã mamã, cu mai mulþi recent plecat dintre noi, doctorul Miluþã Lapteº, cu mai multe copii, chinuiþi de un soþ beþiv ºi Lucaciu, doctorul Jeleru ºi alþii. Cu spectacole, reluând piesele lui scandalagiu, în care aveam de ajutorul soþului Aniºoarei Potroacã, Cehov, dar ºi noi piese ca Titanic rostit douã sau trei replici scurte, un regizor din ºcoala lui Sicã vals a lui Tudor Muºatescu, dar pe una dintre acestea am reþinut o Alexandrescu, s-a pus în scenã succesul cel mai mare l-am avut cu exactitate „mãmucã, mãmucã paralel cu cei ce jucaserã la Sibiu, cu Cãsãtoria lui Gogol, în care am mi-e foame!”, pentru care am fost într-o distribuþie nouã, a studenþilor, interpretat rolul principal deþinut de chiar aplaudat. Cu surorile ºi fratele o nouã montare iar pentru gãsirea Podkoliosin. Mai mulþi ani am mai mic îmi plãcea sã-mi imaginez acestora s-a apelat în primul rând susþinut spectacole la Casa pe lângã lecþii demonstrative, la filologi. Aºa se explicã cã o bunã Universitarilor ºi apoi numeroase fãcând pe învãþãtorul ºi mici parte dintre interpreþi au fost elevii turnee în toatã þara. Peste tot eram scenete în care fiecãruia îi revenea profesorului Ion Breazu, care a ºi aºteptaþi ºi rãsplãtiþi cu aplauze 94 un anumit rol din lumea animalelor participat la câteva repetiþii iar la furtunoase. Dupã examenul de absolvire, avut întotdeauna convingerea cã întinsã fânaþã în hotarul comunei fostul bacalaureat, aþi ajuns la aceastã numire un cuvânt greu mele. În felul acesta, de copil am asistent la Facultate, la Catedra de de spus, în primul rând, l-a avut deprins ceva din sãseasca lor dar literaturã românã, aþi avut ºansa sã profesorul Ion Breazu, ºeful Cate- ceva ºi din germana literarã de la rãmâneþi la Cluj, ce a însemnat drei, împreunã cu colegii mei cei învãþãtorii saºi, cu care tata avea pentru dumneavoastrã aceasta, mai tineri din catedrã, susþinuþi cu relaþii dintre cele mai bune, care au practic ce aþi fãcut pânã la plecarea siguranþã de profesoara Zoe mers pânã acolo încât în unele veri la Berlin? Cum aþi ajuns sã vã Bugnariu ºi conferenþiara Georgeta îºi trimiteau copiii la noi ca sã înveþe desfãºuraþi activitatea în capitala Munteanu. Cu un ºef de catedrã bine româneºte, în felul acesta Republicii Democrate Germane ºi ca Ion Breazu, cu minunaþii mei aveau un bun câºtigat, la care ce avantaje presupunea susþi- colegi, primii doi ani au trecut pe pãrinþii lor þineau foarte mult. De la nerea unui asemenea lectorat în neobservate fiind prins în înd- o astfel de atitudine mi-aº permite strãinãtate? eplinirea unor obligaþii într-un post sã mãrturisesc cât de important în care, în afara unui seminar de este pentru mine cã am deprins Vara anului 1953. Pe mãsurã literaturã românã veche, erau limba maghiarã, într-o comunã cu ce mã apropiam de sfârºitul multe alte ore de fãcut, de literaturã populaþie mixtã, la însuºirea cãreia studiilor, ideea de a ajunge profesor pentru copii, apoi la Metodicã, tatãl nostru ne încuraja, el însuºi la celebrul liceu „Papiu Ilarian” din practica pedagogicã etc. La în- stãpânea bine aceastã limbã Târgu Mureº se contura tot mai demnul profesorului am acceptat învãþatã în ºcolile Blajului, iar prin mult. Ea se fixase încã din clasele sã fac în plus o jumãtate de normã aceasta s a impus foarte repede primare, când, având un frate care la Facultatea muncitoreascã în ºi iubit ºi de populaþia maghiarã ºi era elev acolo, pe care l-am vizitat vederea „strângerii relaþiilor între de aici întrebarea, ce se va în câteva rânduri, împreunã cu cele douã instituþii (aºa se cerea întâmpla cu tinerii maghiari care au tatãl meu, m-a impresionat în în adresa Ministerului!), dar, vai, cei fost izolaþi între zidurile unor ºcoli primul rând clãdirea dar ºi ceea ce de acolo, conduºi de tovarãºa unde românii nu vor pãtrunde. O am vãzut ºi observat în interiorul Cozonac, m-au repartizat, din mo- limbã cunoscutã, te face sã te simþi ei: curãþenie, ordine desãvârºitã. tive numai de ei ºtiute, la Seral, acasã unde viaþa te a adus sau te Aceste vizite au constituit pentru care funcþiona undeva lângã garã duce. Întotdeauna, în drumurile tatãl meu, format în Preparandia ºi astfel numai de aºa ceva nu se mele spre sau dinspre Germania, Blajului, un prilej de a-mi mãrturisi putea vorbi, adicã de „strângerea ajungând în Ungaria m-am simþit cu toatã sinceritatea cã s-ar relaþiilor”. ºi mã simt acasã! A fost o bucura enorm sã mã dedic carierei Au trecut doi ani ºi în sep- parantezã, bazatã pe experienþa didactice, sã mã fac profesor ºi tembrie 1955 a venit de la mea de viaþã. Îndemnat de profesor astfel sã ajung sã profesez la Bucureºti, din Minister, o doamnã ºi de doamna de la Minister (care Târgu Mureº. Eram de acum care era în cãutarea unui viitor în cadrul discuþiilor purtate a spus, profesor ºi cum pe atunci nu se lector de limba românã la Uni- printre altele, cã la Bucureºti n a fãceau repartizãri în producþie, versitatea Humboldt din Berlin, gãsit pe cineva care sã se ajungând în ultima mea vacanþã dintre cadrele tinere din catedrã, descurce cât de cât în germanã), de student în satul meu de baºtinã, asistent sau lector. Condiþia era sã am acceptat sã merg la Berlin. Un de pe Târnava Micã, nu departe cunoºti germana iar în cazul cã gest regretat, fiindcã urma sã plec de oraºul visat, în una din zile mi- am aceastã limbã este puþin stãpânitã într-un loc necunoscut, iar la Cluj pã- luat îndrãzneala de a trece o vale, ºi suntem cunoscãtori ai limbii rãseam un colectiv în care mã sim- cea a Nirajului, ºi douã dealuri, franceze, exista posibilitatea sã þeam excelent, pânã la urmã m- au pentru a ajunge acolo, direct în pleci la Berlin. De faþã fiind ºi liniºtit, cei mai mulþi dintre colegii ºi cabinetul directorului Liceului, profesorul Breazu am afirmat cã prietenii mei asigurându- mã cã profesorul Jovmir, un om cam dificil puþinã germanã ºtiu ºi cã franceza, n- am nici o ºansã sã plec fiindcã ºi ursuz, îmi spuneau unii, dar care din moment ce am studiat-o opt ani acolo, la Berlin, va pleca cu si- s-a lãsat cucerit de pledoaria mea în liceu o stãpânesc bine, cu guranþã cineva din Bucureºti. N-a ºi mi-a spus în final cã are pentru gândul fiind la orele de limba fost sã fie aºa! La începutul lunii mine o catedrã liberã la limba germanã fãcute de profesoara noiembrie, exact în ziua de naºtere românã. Bucurie mare, dar ºi mai Elena Holom ºi, totodatã, la pro- a lui Mihail Sadoveanu, 5 noiembrie mare a fost bucuria când, revenind fesorii mei de francezã, Nicolae 1955 (o zi, cum se vede, ce nu poa- în sat, tata mi-a întins un plic din Muscã mai ales. Pentru germanã te fi uitatã), descindeam în gara partea Universitãþii clujene prin am avut câteva argumente, ºi de principalã a Berlinului de Est care eram numit asistent la aceea îmi permit câteva precizãri. (Ostbahnhof!), cu inima cât un Catedra de literaturã românã. O Satul meu natal, Coroisânmartin, purice ºi cu gândul la colectivul pe mare, mult prea mare surprizã, la se gãseºte, cum mai spuneam, pe care l-am pãrãsit, într-o searã care nu mã aºteptam! A doua zi valea Târnavei Mici, dar de-a foarte frumoasã încã, toamna am refãcut drumul pânã la Târgu lungul ei, uneori direct, alteori cu clujeanã îºi mai pãstra întreaga ei Mureº, i-am comunicat directorului trimiteri prin vãi mai mici, se gãseau strãlucire, când la restaurantul noua mea situaþie, s-a uitat la mine numeroase sate sãseºti, unul Modern, din inima Clujului, mi s-a ºi mi-a spus: „Te felicit, bãiete!” Am dintre acestea, Zagãrul, avea o oferit o masã de adio de întregul 95 colectiv al Catedrei, în frunte cu cum s-a întâmplat cu cuvântul dupã ora României ºi cã ºtie Profesorul (Bãtrânul, cum îi spu- buduar, când unul dintre colegii numeroase cântece româneºti, pe neam în intimitatea noastrã, deºi mei, fiu de cioban din zona versuri de Eminescu, ca Mai am avea doar 57 de ani, ºi mã întreb, Fãgãraºului, s-a grãbit sã-i dea un singur dor sau Pe lângã plopii când în curând fac 80 de ani, oare corespondentul românesc budã, fãrã soþ. Bucuros de ajutorul dat, cum îmi spun mie tinerii astãzi?), ceea ce, fireºte, a produs o mare unele ore de la numita ºcoalã între care, cei mai tineri, m-au rumoare în clasã; cu calm, i-a popularã se încheiau cu cântece. condus pânã la garã. La despãrþire, mulþumit colegului, în franceza ei M-am convins atunci ºi am Profesorul m-a sfãtuit sã fac rost melodioasã (ne vorbea numai în mulþumit din nou tatãlui meu ºi de cartea lui Ernst Robert Curtius, francezã!), apreciind intervenþia profesorilor de muzicã, dirijorilor pe Europäische Literatur und colegului cu „foarte bine, în fran- care i-am avut în liceu dar ºi în Lateinisches Mittelalter, publicatã cezã buduar, în românã budã”. A studenþie pentru cã aºa au rãmas la Berna în 1954 ºi cum se fost o parantezã pentru a sublinia în memoria mea respectivele întâmpla atunci la Cluj încã nu cât de importantã a fost pentru melodii. Altãdatã, am fost solicitat exista, fiindu-mi, astfel, sortit încã mine la început cunoaºterea limbii sã-i învãþ limba românã pe chelnerii de pe atunci, într-un fel, ca la franceze, pe care toþi studenþii germani care urmau sã lucreze la revenire, dupã trei ani, sã fiu fixat romaniºti erau obligaþi s-o Bucureºti în cadrul restaurantului pentru Literaturã românã veche, cunoascã în momentul în care au Berlin, care urma sã se deschidã, ceea ce s-a ºi întâmplat în toamna fost admiºi la Institutul de acum ºi mergând pânã acolo când intuiam anului 1958, dar spre regretul al meu. Mã foloseam de aceastã mici dialoguri ce puteau sã aibã loc tuturora Bãtrânul profesor plecase limbã mai ales la grupa în- între ei ºi publicul consumator. Tot într-o altã lume. cepãtorilor, aºa cum foarte repede aºa s-a întâmplat cu o grupã mai Cei trei ani petrecuþi la Berlin (ºi am recurs ºi la limba germanã, în mare de muncitori calificaþi care Leipzig cu un an mai puþin, unde care fãceam progrese evidente urmau sã se deplaseze undeva în am fãcut naveta sãptãmânal, pânã chiar cu profesorul Werner Moldova, pare-mi-se la Roman, la venirea la Lipsca a profesorului Draeger, dar ºi studenþii îmi sãreau unde urma sã se instaleze o Romul Munteanu), într-un oraº în ajutor. Nu mi a fost deloc greu fabricã de zahãr. Am dat aceste trist, plin încã de ruine, cu care sã mã acomodez rigorilor dis- exemple pentru a înþelege cum mi- m-am obiºnuit în cele din urmã, au ciplinei germane, eu însumi fiind am privit eu obligaþiile ce mi le-am trecut prin strãdania noilor mei educat într-o familie cu atâþia copii, asumat când am acceptat sã merg colegi, rolul de seamã revenindu i unde a fi disciplinat ºi ordonat erau la un lectorat de limba românã. Am profesorului Werner Draeger, un considerate ca ceva normal, aºa fost întotdeauna în stare sã cobor excelent romanist dar tot aºa de cum a fost ºi în internatul de la la nivelul celor care mã solicitau, bun românist, care s-a purtat cu Dumbrãveni. Am fost ajutat, în mai sã fac totdeauna tot ceea ce mi se mine ca un pãrinte. Nu m-am multe rânduri, de obligaþii ce mi le oferea pentru binele limbii, litera- considerat niciodatã pãrãsit de asumam, conºtient cã pentru turii române, culturii, istoriei, geo- colegii de la Cluj ºi aceasta datoritã acest motiv am fost trimis în grafiei þãrii noastre. Pe lângã orele mai ales colegului ºi prietenului Germania, sã-mi fac cunoscutã efective sã zic de la catedrã, Mircea Zaciu, care mi-a rãspuns þara prin învãþarea limbii române, lungeam instruirea studenþilor mei la toate scrisorile cu multã regu- chiar ºi în afara Institutului. Aºa în cadrul unor „serate româneºti”, laritate ºi astfel am ºtiut tot ce se s-a întâmplat cu activitatea mea la mici excursii în comun, participãri petrece în primul rând la Catedrã, aºa numita „ºcoalã popularã” ce la spectacole de teatru, operã sau la Universitate, în oraºul meu pe funcþiona pe lângã primãria chiar ºi sportive. Ar mai fi multe de care l-am pãrãsit, ba ºi la Bucureºti Berlinului, la care veneau cei ce menþionat, aºa de pildã, cu ajutorul sau în alte oraºe unde ajungea. simþeau ceva pentru România sau profesorului Draeger dar ºi al Am reþinut de la început, dupã ce aveau nevoie de limba românã Ambasadei române de la Berlin, am fost introdus în realitãþile noului pentru a-ºi putea desfãºura am susþinut activizarea Bibliotecii meu loc de muncã, Institutul de activitatea în condiþii normale. Sã „I. L. Caragiale”, deschisã la câþiva Romanisticã Berlin, ce mult au mã limitez la câteva cazuri: o ani dupã consumarea centenarului, contat pentru mine mãrturisirile doamnã Wolters, de acum bãtrâ- trezind studenþilor, ºi nu numai lor, mele cu cunoaºterea limbii nã, a ajuns în România ca „dom- un mare interes pentru bogata franceze, dupã ce opt ani de zile niºoarã de onoare” pentru casa colecþie de cãrþi ce se gãsea acolo am studiat-o în Liceu, cu toate cã regalã din Bucureºti ºi a rãmas la ºi prin dezvelirea unui bust al la un moment dat, cred cã în clasa noi pânã la abolirea monarhiei, dramaturgului român, opera lui a VI-a, profesorul Muscã ne-a momentul cel mai tragic din viaþa Constantin Baraschi. O concluzie pãrãsit ºi a venit în locul lui o ei. Cu toate acestea continua sã parþialã, fiindcã mai mult ca sigur profesoarã al cãrei nume Biurikov pãstreze o mare dragoste pentru voi reveni asupra ºederii mele la mã trimitea spre Rusia marii români, motiv pentru care s-a Berlin, ea va fi întãritã de celelalte revoluþii din octombrie, care vor- înscris la cursurile mele ºi ca popasuri germane, care, mãrtu- bea o francezã exemplarã, dar nu dovadã mi-a arãtat mereu cã risesc cu toatã sinceritatea, s-au gãsea întotdeauna corespon- ceasul ei (ºi cele de acasã, m-am nãscut din experienþa berlinezã ºi 96 dentul românesc al unor cuvinte convins!) merge în continuare nicidecum din altceva. La întoarcere, aþi fost fixat pe era, în acelaºi timp ºi titularul dis- s-o public cu titlul Cãrturari ºi cãrþi Literatura românã veche, reve- ciplinei de Folclor, probabil, printr-o în spaþiul românesc medieval, Cluj, nind, într-un fel, la ceea ce aþi fãcut înþelegere cu ºeful Catedrei, mi Dacia, 1978. Pregãtind lecþiile ca înaintea episodului berlinez. Cine l-au încredinþat mie. Miticã, cum îi ºi numeroasele comunicãri þinute v-a îndrumat primii paºi în aceastã spuneam prietenii, mi-a dat, e la unele sesiuni ºtiinþifice, strã- disciplinã, pe cât de pasionantã pe adevãrat, ºi propriul sãu curs, dar duindu-mã sã fiu la curent cu tot atât de dificilã? Aveþi contribuþii de fiindcã avea un scris foarte ceea ce s-a realizat important în seamã în acest domeniu, spuneþi- mãrunt, greu descifrabil, am apelat domeniul literaturii române vechi mi despre acestea. la textul tipãrit al lui Cartojan, pe m-am convins cã aproape toþi care-l cunoºteam din studenþie, cercetãtorii care s-au consacrat Dupã episodul Berlin (ºi Leipzig dar ºi la textele cronicarilor, din domeniului în care am intrat ºi eu, doi ani, ca navetist, cum þi-am mai care începuserã sã aparã ediþii în general, nu l-au pãrãsit, cazul lui spus, pe ruta Berlin Leipzig pe care foarte bune, cel mai mult m-a Nicolae Cartojan, I. C. Chiþimia, o fãceam cu un tren de mare cucerit însã Istoria literaturii Emil Turdeanu, ªtefan Ciobanu, vitezã, la care se ataºa câte un române. Epoca veche a lui Sextil Gheorghe Mihãilã, I. D. Lãudat, o vagon cinema, în care puteam sã Puºcariu, prin tonul ei atât de excepþie fãcând Sextil Puºcariu, vãd mai ales filme sovietice, nu cãlduros ºi plin de înþelegere ºi Nicolae Drãganu, ºi al altora, dintre cele mai atrãgãtoare, dar dragoste faþã de aceastã epocã bineînþeles, în cele douã situaþii, ºi care doreau sã demonstreze cât atât de vitregitã. A fost cea mai cred cã aºa am rãmas ºi eu, cu de bine este în lagãrul socialist), importantã lecþie, pentru a ºti cum excepþiile în care viaþa m-a împins am revenit în vara anului 1958 la sã-i atragi pe studenþi, pe care am atunci, când în activitãþile mele de Cluj ºi la scurtã vreme mi-am primit-o de la Profesorul ºi Omul docent, lector ºi apoi profesor, am reluat activitatea în cadrul Cate- care a fost Sextil Puºcariu. Destul fost pus în situaþia de a mã strãdui drei de literaturã românã, la de repede încurajãri am primit, sã-mi pãrãsesc domeniul spe- conducerea cãreia, în urma dece- poate nu-þi vine sã crezi, de la cializãrii mele, iar atunci când am sului profesorului Ion Breazu, a George Cãlinescu, redactorul revenit la Cluj a trebuit sã depun fost numit profesorul Iosif Pervain. principal al primului volum din aºa eforturi pentru a fi la zi cu tot ceea Am intuit încã la plecare la Berlin, numitul Tratat academic, în care a ce s-a realizat, în absenþa mea, prin recomandarea ce mi s-a fãcut intrat contribuþia noastrã (am pentru epoca cãreia m-am con- pentru achiziþionarea celebrei pregãtit-o împreunã cu Georgeta sacrat. Simt nevoia sã deschid o lucrãri a lui Ernst Robert Curtius, Antonescu, cãreia i se încre- parantezã cu privire la titlul de cã existã unele intenþii de a fi fixat dinþase seminariile de la cursul docent (Gastdocent) primit la pe literatura veche, mai ales cã meu), la capitolul Literatura românã Berlin. Eram asistent la Cluj iar deja la numirea mea ca asistent, în secolul al XVII lea, pe care a acolo când, fiind condus la se- în septembrie 1955, am condus se- lãudat-o în plen cu ocazia discu- cretarul de stat cu problemele minariile de literaturã medievalã þiilor avute pentru definitivarea învãþãmântului superior, mi s-a româneascã (am folosit acest volumului amintit. Treptat am comunicat titlul, m-am arãtat de-a termen, apropo de E. Curtius), în început sã public unele mici sau dreptul surprins la tinereþea ºi titlul care parcã totul mergea de la sine, mai mari contribuþii în revistele de cu care venisem din þarã. Mi s-a fiind vorba de o promoþie de ex- specialitate sau de culturã, dar rãspuns simplu: „Domnule ªchiau, cepþie, din mijlocul cãreia þâºneau n-am avut niciodatã dorinþa de a le vrem sã vã simþiþi bine la noi”. În câteva mari valori, care mai apoi strânge spre publicare într-un 1955 R. D. G. era complet izolatã mi-au devenit colegi de Catedrã volum. Am considerat cã cei inte- de lume, avea relaþii doar cu þãrile sau cercetãtori de elitã (mã resaþi se pot duce la respectivele socialiste, bineînþeles în primul rând gândesc la prima mea asistentã, publicaþii, cu atât mai mult cu cât cu Uniunea Sovieticã, de aceea dupã ce am devenit lector, la un moment dat, dupã înscrierea reprezentanþii ei se gãseau Georgeta Antonescu, la Vasile la doctorat cu profesorul Iosif pretutindeni ºi atunci, când se Fanache, dar ºi la Ioana Anghel, Pervain, cu o temã extrem de iveau rarele ocazii de a avea pe Sabina Teiuº; ca sã nu greºesc ar preþioasã, Circulaþia vechii cãrþi altcineva, depuneau eforturi sã ne trebui sã citez numele întregii serii, româneºti în spaþiul românesc, simþim foarte bine. Dar sã revin la ceea ce ar însemna prea mult în m-am înfundat în arhive ºi în tot specialitatea mea din þarã, cadrul acestui dialog). Student fiind, ceea ce se fãcuse pânã atunci literatura veche n-am pãrãsit-o am avut norocul sã împrumut de pentru respectiva temã ºi dacã niciodatã, publicând din când în la un coleg clujean, Ionel Gheþie, n-aº fi avut curajul sã mã opresc când recenzii, articole, chiar studii Istoria lui Nicolae Cartojan ºi la un moment dat, realizând pe în colaborare ºi, urmãrind în- trebuie sã mãrturisesc cã cele parcurs cã de fapt va fi greu s-o deaproape activitatea marilor spe- douã examene, cu profesorul duc singur la capãt, m-am oprit, am cialiºti ai domeniului, am reþinut cã Dumitru Macrea, la sfârºitul fiecãrui prezentat-o conducãtorului, am ºi aceºtia cultivau colaborãrile. semestru le-am promovat cu 10. susþinut-o cu succes (am avut o Printre altele, mai târziu, am Cursul propriu zis, dupã ce am comisie de mare elitã, profesorii semnat alãturi de fosta mea devenit asistent, îl þinea colegul ºi Al. Dima, I. C. Chiþimia ºi Dan asistentã, devenitã foarte bunã prietenul Dumitru Pop, dar cum el Simionescu) ºi am ajuns, în final, specialistã, douã volume, Istoria 97 literaturii române. Epoca veche, în zilele acestea, cu Livia Both Cum se vede, am cultivat destul respectiv Epoca modernã, ºi tot (prietena noastrã de astãzi ºi de mult colaborãrile ºi în scris, dar aºa s-a întâmplat cu Histoire soþia bunului nostru prieten în acelaºi timp ºi prin multele mele de la littérature roumaine de Nicolae Both, pe care-l regretãm funcþii, pe care nu le-am dorit, dar Transylvanie des origines à la fin profund), care a prezentat o pe care le-am îndeplinit în mare du XVIIIe siècle a lui Nicolae excelentã lucrare de diplomã cu armonie, ce se datoreazã acestei Drãganu, din 1938, care a rãmas Istoria sfintei beserici a ªcheilor modestii ºi bonomii ce le am în multã vreme numai în aceastã Braºovului, concretizatã într-o mine: prodecan (1967-1969), limbã pânã în 2003 când, în ediþie în 1969 ºi acum finalizãm decan (1976-1984), directorul colaborare cu Eugen Pavel, fostul cea de-a doua ediþie care urmeazã Institutului de Lingvisticã ºi meu student, cercetãtorul pasionat sã aparã în curând; altã colaborare Istorie Literarã (1976-1990), ºeful de astãzi, a apãrut la Clusium am avut cu o altã studentã, Catedrei de filologie la Uni- ediþia în limba românã, tradusã Cornelia Bãtrânca, de care în mo- versitatea din Alba Iulia (1995- de însuºi autorul ei. Trebuie sã mentul de faþã nu mai ºtiu nimic, 2002). Dacã mã gândesc ceea mãrturisesc cã a fost o obligaþie de care a transcris, tot pentru o ce am bun în mine se datoreazã onoare sã vãd varianta românã lucrare de diplomã, traducerea în în bunã mãsurã unei totale publicatã fiindcã cu mulþi ani limba germanã de cãtre Mite încrederi ce o acord celor cu înainte doamna Pia Gradea, fiica Kremnitz a Scrisorii pierdute a lui care ajung în contact, câºtigatã profesorului, mi-a dãruit mie Caragiale, fãcutã, dupã opinia mea, încã din copilãrie, când, dupã manuscrisul în limba românã iar într-o strânsã colaborare cu moartea mamei, rãmas doar cu eu, la rândul meu, dupã publicare, dramaturgul la Berlin, care s-a tata la început, întregul sat mã l-am depus la arhiva Institutului de concretizat într-o ediþie 2002, pu- lua în braþe, statura mea le Lingvisticã ºi Istorie Literarã: blicatã la Bucureºti, la Editura permitea aºa ceva, mã rãsfãþa, “Sextil Puºcariu” din oraºul nostru. „România Press” în colaborare cu mã îmbrãþiºa ºi aºa am ajuns, Fiind vorba de colaborãri simt fostul meu student Matei Gavril, poate, sã-i privesc cu multã nevoia sã amintesc aici ºi pe cea Matei Albastru, cum obiºnuia sã încredere ºi chiar sã-i iubesc, pe pe care am avut-o ºi o am din nou, semneze. cei din preajma mea.

Cãlina Trifan o cãutãm la o margine de pãdure în patul presãrat cu petale de trandafir în ochii blânzi pe insulele canare DACà AM ªTI ca pânã la urmã sã nu ne-alegem cu nimic Dacã am ºti sã vorbim unii cu alþii ce noroc cã de prisos e totul vorbele goale n-ar avea ecou în afarã febrei ce ne-a dat dureri de cap mai multe decât ne-a spus tãcerea ºi oarba credinþã cã existã fericire care s-a lãsat grea ºi de neîndurat pe lumea asta nimeni nu ne poate spune dacã nu-þi iei zi de odihnã ceea ce-am perceput într-o clipã ºi nu stai cu mâinile în sân ne-a apropiat ca pe niºte siamezi e ca ºi în mâinile tale. dificilã muncã mai e ºi tãcerea PREAVIZ cu atât mai mult acum când bãtãile inimii În acea zi au organizat flagrantul. lumina a intrat pe o uºã ºi a ieºit pe alta DURERI DE CAP cãutându-ºi de drum abãtutã. E pretutindeni dar niciodatã acolo unde suntem noi VIITOR fiindcã toþi o plac tuturor ºi fiecãrui în parte Gândul meu ca o minã în odãile intimitãþii e necredincioasã clipa fragmenteazã precipitaþi ºi orizontul se-adânceºte mereu.

(urmare din pag. 80) în cadrul unei manifestãri Ciubotaru, om ºi prieten de rarã sub egida Muzeului Etnografic al academice de neuitat, în ziua de nobleþe sufleteascã, viaþã Moldovei, a unui impunãtor volum 8 mai a.c. îndelungatã, cu realizarea a cât omagial: In honorem Prof. univ. Îi dorim ºi noi reputatului mai multe din numeroasele sale 98 dr. Ion H. Ciubotaru, lansat la Iaºi, profesor ºi cercetãtor Ion H. proiecte ºtiinþifice ºi editoriale. tocmai pe acela al jurnalului Primul dintre ele este cel în care redactat de Eliade în anii sãi poetul disimuleazã nimbul de Patru decenii petrecuþi în India: ªantier. Întâlnim realitate de la care pleacã cele reflecþii de ordin politic în aceeaºi scrise, atunci când poezia nu este în cãutarea lui mãsurã în care le întrezãrim pe inventatã din temelii, atunci când cele literare, ambele bogate în ea deþine, totuºi, un strop din sentinþe valoroase, pendulând între universul personal autentic al Eliade prezentul ºi trecutul autorului, între creatorului sãu. Cel de-al doilea

VIAÞA CÃRÞILOR Recenta carte publicatã de prezentul ºi trecutul obiectului sãu transpare în pofida încercãrii de profesorul ºi criticul literar Cornel de studiu. disimulare, fiindcã este vorba de Ungureanu, ªantier 2. Un itinerar Oana Presecan adevãrul viu al sufletului celui care în cãutarea lui Mircea Eliade scrie, ce se strecoarã în mãduva (Cartea Româneascã, Bucureºti, versurilor, fie cã poetul vrea sau 2010), nu a trecut neobservatã de nu. Volumul, care vorbeºte despre critica din þarã. Paul Cernat scrie Gânduri despre cum putem re-sacraliza lumea prin în cronica sa din Observator poezie, are meritul de a face Cultural (nr. 526/mai 2010) cã poezie cititorul pofticios de versuri, dornic avem de a face, în cadrul acestei sã le amuºineze în voie, în proze confesive, cu „un humus Cel mai recent volum de autor cãutarea de nuanþe. existenþial fertil din care ideile cresc al poetului ieºean Cassian Maria Oana Presecan precum plantele”. Dar este mai Spiridon, Gânduri despre poezie mult decât atât. Este povestea (Limes, Cluj-Napoca, 2010) este scrierii unei cãrþi care nu a mai o carte ce are darul de a-l ajuns sã fie publicatã, încremenind (re)apropia pe cititor de poezie, prin Un Cluj în proiectul editorial bântuit de eleganþa cu care vorbeºte despre cenzura anilor ’80. Carte ea. Volumul întruneºte o colecþie al poeþilor abandonatã ºi reluatã dupã mulþi de articole publicate de autor în ani, ea devine un ºantier. revistele Poezia, Caietele de la Un pahar cu luminã. Poeþi Se reflectã aici niºte preocupãri Durãu ºi Antiteze între anii 1997 ºi contemporani clujeni (Cluj- mai vechi ale scriitorului timiºorean, 2009 ºi care, luate împreunã, Napoca, ed. Tinivár Könyvkiadó, fiindcã el a mai publicat o carte materializeazã un discurs estetic 2010) este prima antologie bilingvã despre Mircea Eliade, în 1995 despre Poezie, captivant prin a poeþilor clujeni de limbã românã (Mircea Eliade ºi literatura exilului). erudiþie. Cãutarea unei definiþii a ºi maghiarã. O iniþiativã care nu Dar de aceastã datã Cornel poeziei este primul pas fãcut de înfloreºte pe un teren virgin, dacã Ungureanu personalizeazã traseul autor, pentru ca mai apoi ea sã fie e sã ne amintim de volumul parcurs ºi reuºeºte o redare în asemuitã, pe rând, cu muzica, Dicþionar de poeþi. Clujul straturi inegale a unei realitãþi trãite religia, filosofia, cu pictura ºi cu contemporan, publicat în versiunea ºi care strãbate mai multe epoci. magia. ”Pentru poet, cãrãmizile sa completã în anul 1999, la editura Cititorul se izbeºte de o înºiruire limbii sunt cuvintele”, spune Clusium. Acesta din urmã nãucitoare de nume ºi de fapte Cassian Maria Spiridon în eseul ce constituie „un decupaj clujean”, dintre care unele, deºi reale, au iz pune faþã în faþã poezia ºi dupã cum îl denumeºte însuºi de ficþiune prin neomenescul lor. arhitectura. Dincolo de articolele ce iniþiatorul ºi coordonatorul Paul Cernat elogiazã cartea, abordeazã dimensiunea poeziei, proiectului în cauzã, criticul literar însã nu se abþine de la douã anume cea în care ea prinde trup Petru Poantã. De asemenea, reproºuri: redactarea ce s-ar fi dorit ºi formã de vis, de foc sau de dicþionarul confirma, prin înseºi mai bine fãcutã ºi filoanele care se luminã, stau la vedere rânduri numele promovate, o sutã pierd din povestirea multi-faþetatã. pragmatice despre aºa-zisele cincizeci la numãr, cã cetatea Însã ele nu sunt pe deplin ruºini ale ei. Pe de o parte, statutul Clujului era deja de câteva decenii justificate. La fel cum cãrþile de joc sãu – dintru începuturi – de un autentic „centru al poeziei ºi al sunt amestecate, alunecã ºi uneori (pseudo)orfanã de cititori autorul criticii române contemporane”, se pierd, ºi straturile mai firave ale considerã cã nu îi face cinste. Pe adevãr devenit inatacabil odatã cu naraþiunii au dreptul sã disparã de alta, faptul cã, nu o datã, fiind naºterea fenomenului echinoxist. înainte de a fi pãtrunse pe deplin. mânuitã orwellian, poezia a fost Dacã în volumul premergãtor Este implicit o regulã a jocului. O cea mai bunã armã de legitimare a celui adus acum în discuþie alta constã tocmai în tipul de noii mitologii comuniste. În sfârºit, întâlnim exclusiv poeþi de limbã redactare ales ºi care nu acceptã poate cel mai interesant din românã, situaþia se schimbã în constrângeri de nici un fel, fiindcã mãnunchiul de scrieri ale lui antologia de faþã. Desigur cã orice ludicul e lãsat sã domine. Cassian Maria Spiridon rãmâne selecþie creeazã niºte goluri, iar Cornel Ungureanu este eseul-binom despre adevãrul ºi cititorii nu se vor putea lãmuri cu persuasiv ºi generos în postura de minciuna poeziei, unde sunt puse privire la unele absenþe memorialist. Dar rãmâne fidel sub lupã douã tipuri de creaþie neaºteptate, dar cum toate cãutãrii sale, incluzând în titlul cãrþii poeticã, aparent netangenþiale. antologiile sunt pânã la urmã 99 discutabile, ne rãmâne sã le asistat la o explozie a reportajului, precum celebrul hidalgo, al cãutãm celor prezenþi un punct la televiziune, în ziare, în „ridicolei figuri”, cum þine sã comun. ªirul de nume din spatele reconstituirile „tip document”. Mai accentueze autorul, Grigore poemelor culese provin din medii aproape de noi, a crescut interesul Lapteº este grafician. Renunþã la culturale diverse ºi bogate în pentru perioada ultimelor decenii artã într-un anume moment al vieþii tradiþii, o bunã parte dintre autori care au bulversat – ne convingem ºi ajunge sã predea franceza într- fiind cunoscuþi publicului clujean în pe zi ce trece – valorile sociale ºi un liceu. Însufleþit de elanul calitatea lor de universitari, oameni morale. În ciuda unor voci donqujotesc, Grigore ia parte la de teatru, filosofi sau pictori. sceptice, existã încã o acutã „umila, modesta, falsa revoluþie Un aspect fãrã îndoialã nevoie de a înþelege ce ni s-a dintr-un oraº de provincie”… problematic al acestui volum întâmplat, ce ni se întâmplã. Într-o paginã, spre finalul cãrþii, constã în laborioasa traducere a Dorinþa de a afla adevãrul / gãsim o însemnare despre un acestor versuri. Nu a putut fi o adevãrurile timpului cãruia i-am portret realizat de grafician. Este o sarcinã uºor de dus la capãt, de fost martori ne þine încã speranþa cheie în care suntem invitaþi sã vreme ce douã limbi cu un puls ºi treazã a unei purificãri morale descifrãm ipostazele feminitãþii, ca o sintaxã atât de diferite pretind o necesare. Cu acest gând am citit o configurare a mai multor identitãþi. muncã migãloasã pentru a pãstra romanul lui Radu Ulmeanu, Îndrãgostit de „eternul feminin” pe în limba-þintã miezul de ritmicitate, Chermeza sinucigaºilor, publicat la care îl cautã în chipul unor fãpturi ironia, hazul, la care se adaugã Editura Pleiade (2009). Pe fundalul ciudate, confundând iluzia cu marca identitãþii culturale. tulbure al evenimentelor din ’89, realitatea, visul cu sexul sãlbatic, Dacã în Dicþionar de poeþi Petru acþiunea se desfãºoarã pe Grigore Lapteº, ridicolul hidalgo, Poantã spunea cã încã nu putea fi parcursul câtorva luni în care devine în cele din urmã victimã a vorba de gãsirea unui invariant în FSN-ul ºi CPUN-ul confiscã erosului. Personajul îºi pierde poezia de expresie clujeanã, în puterea. „Duminica Orbului” va integritatea fizicã, pentru ca mai postfaþa antologiei bilingve el se marca momentul decapitãrii târziu sã-ºi afle moartea, în condiþii rãzgândeºte, definind-o printr-o aºteptãrilor, a iluziilor noastre. neclare. resentimentalizare a confesiunii ºi Spaþiul desfãºurãrii? Oraºul nordic Construcþie bine gânditã de o substanþã livrescã a discursului, Scuteni, în care recunoaºtem locul autor, Chermeza sinucigaºilor are alãturi de caracterul expresionist unde trãieºte scriitorul, dar care drept punct de plecare Revoluþia. al creaþiilor lirice reunite în volum. rãmâne o proiecþie literarã. Ajunge elementele de reportaj sunt bine Criticul le încadreazã într-un aici, de la centru spre margine, dozate ºi necesare „datãrii” „modernism reluat din interbelic” ºi ecoul convulsiilor ºi amplelor evenimentelor. Radu Ulmeanu care „nu îºi consumase încã miºcãri de stradã din capitalã. dovedeºte o bunã cunoaºtere a substanþa”. Dacã substanþa se Degringolada, confuzia generalã, mediilor populate de activiºti, consumã acum, ne rãmâne sã sfârºitul tragic al Ceauºeºtilor, jurnaliºti locali, securiºti bine dresaþi sperãm la o parte a doua a discursurile Doinei Cornea ºi ale lui în justificarea ºi slujirea cauzelor antologiei. O iniþiativã precum Mircea Dinescu se resimt, în nota josnice. Securistul Dragnea intrã ºi aceasta se cere continuatã. lor neliniºtitoare, ºi la Scuteni. el în hainele unei funeste tipologii a „Reducerea la scarã” a rãului pendulând între caricaturã ºi Oana Presecan evenimentelor nu micºoreazã omenesc. În þesãtura cãrþii, istoria dramatismul faptelor ce se petrec mare îºi lasã umbra peste istoria la o anume distanþã. micã, cea a existenþelor individuale În umbra Cine este „mãrturisitorul”, cel surprinse de faptul diurn, de care povesteºte istoria ºi îºi legãturile subterane dintre însoþeºte personajul principal al personaje. Avem fragmente puse poveºtii morilor cãrþii, pânã în clipa din urmã? cap la cap care alcãtuiesc un „Diacul gazetar Andrei Cetea”, întreg al oglinzii. Ne vedem de vânt pânã la un punct alter-ego al neputinþele, complexele, spaimele, Dezbaterile recente, pe teme scriitorului Radu Ulmeanu. În jurul tarele, frica, laºitãþile, reflexele culturale, din mass media, lui Grigore Lapteº graviteazã o gregare… Toate ne leagã de acrediteazã ideea cã filmele galerie de tipuri umane diverse. „povestea” de la Scuteni ºi ne inspirate de Revoluþia din 1989 au Autorul îºi ia în stãpânire despart de ea. cunoscut un câºtig de valoare în personajul, e legat, dar ºi contrariat Roman cu cheie, Chermeza creaþiile deceniului ultim, mai ales. de opþiunile lui, e ataºat, dar ºi sinucigaºilor urmeazã o tradiþie în A fost necesarã o anume nedumerit de alegerile pe care care unul dintre modele ar putea fi distanþare în timp, aºadar, faþã de acesta le face. Fie cã este vorba Petru Dumitriu, cel din Ne întâlnim momentul care a marcat atât de de un drum pe linia profesiei sale la judecata de apoi. Aºa cum dramatic istoria recentã. de artist, fie cã opteazã pentru una sublinia în prefaþa cãrþii criticul Putem face lesne transferul sau alta dintre tinerele femei de care Tudorel Urian, lectura captiveazã. cãtre cãrþile despre Revoluþie, câte se îndrãgosteºte. Specializat sã Personajele au diversitate, drumul sunt ele. La începutul anilor ’90 – intre, spune autorul, „în situaþii fãrã lor nu e previzibil. Ele aparþin unui 100 cum am putea sã uitãm – am ieºire”, „cavaler al tristei figuri” timp pe care avem impresia cã îl cunoaºtem. Dar sunetele amãrui, personajele, ce poartã nume ca Opriþã este un scriitor tehnic bun, ecourile frânte ale poveºtii fac ºi Bebeco, Nãstase Ernest Ur- care reuºeºte ceea ce nu mulþi desfac, de fiecare datã, cu fiecare dãreanu sau Paul Feuchtwanger scriitori „de gen” reuºesc, anume capitol, alt nod, mai aproape de von Wilhelmshaven creeazã o sã traverseze graniþele genului sãu complexitatea ºi neprevãzutul atmosferã inconfundabilã de bâlci prin construcþie literarã convin- condiþiei umane. Sunt motive care scãpat de sub control, bâlci care gãtoare. recomandã aceastã carte, cu un aminteºte de societatea ºi politica Cu toate cã subiectele abordate loc bine configurat în biografia României actuale. Vulgaritate, pe parcursul povestirilor nu sunt

VIAÞA CÃRÞILOR literarã a lui Radu Ulmeanu. incompetenþã, inconsistenþã ºi imprevizibile, montura poveºtii ºi haos ar fi conceptele cheie prin farmecul povestirii nu permit

Lucia Negoiþã care Mircea Opriþã portretizeazã cititorului maliþiozitãþi generate de zeitgeist-ul românesc contem- demonul originalitãþii. Este vorba de poran. La întoarcerea de la orizontul de aºteptare al oricãrui Supranaturalul Conferinþa Internaþionalã, per- cititor de nuvele SF: planete strãine sonajul principal se trezeºte pe cu proprietãþi fantastice precum nepusã masã într-o Românie Bactriana din Figurine de cearã, printre noi prezidatã de Ion Iliescu, cu strãzi extratereºtrii ºi monºtrii (în- Volumul lui Mircea Opriþã strãine ºi cu nume ciudate de duioºãtori) în O floare pentru Povestiri de duminicã, publicat la filosofi francezi complet strãini cãpitan, nemurirea ca blestem în Editura Millennium Press, cuprinde acestuia. Semnul licornului, precum ºi zece povestiri ºi este împãrþit în Trecerea de la trecut la prezent mutaþia de gender în Poveste de cinci ficþiuni recente, respectiv se învecineazã mai degrabã cu dragoste. Originalitatea este la cinci din alt secol. Ficþiunile recente suprarealismul decât cu supra- urma urmei o nevrozã modernã ºi sunt cele publicate în premierã în naturalul, dialogurile halucinante cam atât, ne demonstreazã Mircea acest volum. Celelalte cinci scrieri stârnind în acelaºi timp râsul isteric Opriþã prin siguranþa stilului sãu. poartã titlul onorific de ºi disperarea cititorului, care-ºi Figurine de cearã este o reprezentative pentru opera recunoaºte semenii în ele. O povestire captivantã despre un autorului ºi au fost publicate monumentalã replicã aruncatã de astronaut, care începe sã se joace individual ºi în antologii, ca Figurine Nazat lui Bivolaru nu poate fi de-a Dumnezeu pe o planetã de cearã (1973) sau O floare omisã: „ Bã, puþã de oaie, te capabilã sã reproducã orice formã pentru capitan (1980). angajez pe post de guru, chiar iese din mâinile lui. Reflecþii asupra Povestirea care deschide dacã ai mutra asta dubioasã (...), naturii creaþiei, a evoluþiei ºi a volumul este Alchimistul. da´ sã nu dea Belzebutu´ alchimiei distrugerii ei finale, asupra Constantin Nazat, personajul sã te prind cu miºmaºuri! Nu uita pericolelor ºi hazardului creaþiei, principal, este arhetipul eroului sã-mi trimiþi ºi mie câte o adeptã dar mai ales asupra responsa- demitizator, arhetipul anti-eroului. de asta, de-a ta, cãreia îi faci pase bilitãþii creatorului faþã de creaþia El este un alchimist abrutizat fãrã terapeutice, cã vreau sã-i fac pase sa, sunt pilonii narativi de susþinere vreo o tangenþã cu magia alchimiei. ºi eu.” Orice comentariu este de ai nuvelei. Pentru el, la fel ca ºi pentru restul prisos. Este foarte interesant cum în lumii, alchimia este o metodã Faptul cã specialitatea fundalul tuturor textelor reunite în fructoasã ºi facilã de a obþine aur scriitorului este literatura SF, acest volum se aflã în multiplele ºi diamante la Congresele Inter- respectiv literaturã de anticipaþie, sale ipostaze: omul. Omul out of naþionale de Alchimie, la care cum o numeºte însuºi autorul, nu joint în Alchimistul, omul creator, participã domni, care mai de care înseamnã cã Mircea Opriþã nu dar inconºtient în Figurine de cearã, mai dubioºi înzestraþi cu un deþine un control foarte clar asupra omul depersonalizat în Lucy, omul vocabular picaresc. Contrastele tehnicilor narative realiste, asupra brutã în Caliban, du-te la bibliotecã! dintre mistica alchimicã ºi alchimia detaliilor ºi a dozajului epic. Figura umanã este centrul ascuns de tip business creeazã un comic Povestirile acestui volum, prin al scrierilor din acest volum. savuros ºi convingãtor. Perso- calitatea lor, nu se adreseazã doar Viziunea lui Mircea Opriþã najele se împiedicã de propria lor fanilor genului, ci publicului de asupra fiinþei umane este una obtuzitate ºi trimit astfel oarecum literaturã de orice categorie. SF-ul, sumbrã, o viziune în cel mai bun moralizator, dar nu în chip la fel ca ºi romanul poliþist, este caz demitizantã. Omul este o brutã deranjant, la societatea mercantilã considerat un gen de categoria B, instinctualã, o fiinþã înclinatã spre din prezent. De fapt povestirea se faþã de literatura elevatã. În orice rãu, o nemãrginitã sursã de petrece în prezent, un prezent caz categorisirea aceasta în alb ºi supreficialitate ºi ignoranþã, împovãrat de tarele trecutului ºi de negru este mai degrabã un semn coruptibil pânã în mãduva oaselor. cele ale prezentului: automobilele de ignoranþã literarã. Friedrich Acestui sumbru, dar reprezentativ sunt trase de cai, România este Dürrenmatt a încercat sã rescrie verdict Mircea Opriþã îi oferã o un regat disparat, Gregorian romanul poliþist el insuºi fiind, de soluþie: cultura. Spiritul uman iniþial Bivolaru este o bunã cunoºtinþã a altfel, un scriitor de categoria A. josnic este prelucrabil, perfectibil personajului principal, etc. Toate Dincolo de acest exemplu sau prin culturã, prin grija faþã de suflet, aceste elemente precum ºi multe alte posibile exemple, Mircea prin autocontrol. În parabola 101 Caliban du-te la bibliotecã! se lamentatã a unei babe limbute care, jucãuº, însã parabolicesc- înfruntã cel mai clar antipozii aºa cum îi ºade bine vocii moralizator anti-belic. expuºi mai sus: natura umanã ºi populare, imputã bunei cuviinþe “Jocul” din cea de-a ºasea elevarea ei. Caliban sfârºeºte prin ºubrezeala sa în momentul în care povestire a lui Gârbea se supune a-l ucide pe Prospero din cauza trece pragul instituþiilor clasei unor ipostaze contextuale faptului cã acesta îl îndeamnã conducãtoare. fractalice, pornind de la un joc de neîncetat sã meargã la bibliotecã, În cea de-a doua parte a computer ºi variind spiralat pânã pentru ca mai apoi condamnat la volumului avem de-a face cu niºte la un anume mare joc cosmic post- moarte sã realizeze semnificaþia rescrieri ale Istoriei Mari, anecdote mortem performat de un zeu cuvintelor tatãlui sãu. care aruncã un zâmbet discret sinucis încã dinainte de incipit. Expunând lipsurile umane, unui New Historicism deja cimentat Un tãlmaci, trãdãtor de credinþã oferind remedii ºi creând universuri comod în narativa pamfletarã ghiaurã, care datoritã mârºãviei paralele Mircea Opriþã nu este sub româneascã postmodernã. O sale porneºte bãtãlia de la Rovine, nicio formã un moralist slab, ci un parabolã pseudo-christicã apare în La Rovine...în câmpii... ºi un scriitor bun. în povestirea Îndreptãri unde leneº rescris parodic din Povestea Ruxandra Bularca nãravurile unui stareþ de unui om leneº nu numai cã îºi munte, adept al unui marketing primeºte “posmagii, muieþi”, ci mai clerical sunt “îndreptate” de ºi beneficiazã de farmecele cerºetorul pacificator, cata- binefãcãtoarei sale, sunt doar douã Un frate mai lizator al crizei mistice. personaje care sporesc firescul Registrele narative ale “spunerii” poveºtii în stilul deºtept al lui volumului în povestiri precum deºucheat gârbean. Îndreptari, Abraham Lincoln (sic) Cine este fratele mai deºtept al coboarã în Iad ºi pledoaria babei lui Kalaºnikov din titlu? Bineînþeles, Kalaºnikov din Articolul 96, prima povestitã autorul. Deoarece spre deosebire Editura Limes din Cluj-Napoca într-un registru cronicãresc, iar de arma cu pricina, autorul reteazã scoate la luminã volumul Fratele celelalte douã într-un argou percutant nãravurile indoielnice, mai mic al lui Kalaºnikov care prin moldovenesc sau jargon cazon, contextul cliºeistic ºi istoria simplul fapt cã este semnat de fac din autor un artist stilistic care instituþionalizatã prin arta sa a Horia Gârbea þese un orizont de stãpâneºte sigur ºi intranzitiv o “zicerii” ºi a “parolei”. aºteptare între firele cãruia cititorul generoasã paletã de expresii auto- Ruxandra Bularca poate recunoaºte cu uºurinþã interpretative. marca de umor dezinvolt ºi Dacã prima parte a volumului proaspãt, marca Gârbea. face obiectul unor pamflete ºi unui Acelaºi umor indulgent cu sine umor de situaþie angajat, cea de-a cu care prozatorul ºi dramaturgul doua parte, uºor mai tezistã, ne-a obiºnuit încã de la Crimele înfãþiºeazã micro-istorii cu o mizã Un Iaºi imaginat sale la Elsinore (roman apãrut în mai profundã, beneficiind de un urmã cu patru ani) este desãvârºit caracter de pildã descoperit lent ºi Poetul ºi prozatorul Lucian aici, mai ales în prima ºi cea mai gradual în deliciul parcurgerii Vasiliu ne învaþã cum trebuie iubit întinsã povestire a volumului de textuale. îngãduitor ºi necondiþionat un oraº opt piese a lui Horia Gârbea. Utopia, ºase parabole despre de suflet în noul sãu volum numit Numitã de autorul sãu Articolul 96, teatru înfãþiºeazã o insulã unde Sciaticã de Copou, publicat de aceastã povestire coloratã politic teatrul importat în spaþiul bãºtinaº Editura Niculescu. Volumul de faþã, ºi aromatã generos cu o dozã de parcurge rapid toatã tradiþia (pe subintitulat “tablete ºi enunþuri umor (gri, de aceastã datã) ºi ironie dos, de aceastã datã) a teatrului civice” cuprinde o serie de articole amarã ne inventeazã povestea lui accidental, ajungând la concluzia în stil editorial care sunt “rodul Telu Coroiu, un ministru plictisit de prezentã pe toate frontispiciile unor stãri livreºti pe care le-am celebritate ºi scandaluri care instituþionale de pe aceastã insulã: mãrturisit in varii publicaþii culturale comite un adulter de dragul spectatorul ºi regizorul sunt douã din anii recenþi”, spune autorul. ratingului la insistenþa absurdã ºi figuri bovine încornorate care De fapt Lucian Vasiliu face o precupeþeascã a soþiei sale. Telu, aparþin aceluiaºi trup. monografie culturalã “de suflet” a care ar prefera sã îºi alinte boala Cea mai reusitã este povestirea oraºului sãu ºi a locurilor copilã- într-un colþ calm ºi întunecat decât Întoarcerea tatei din rãzboi. riei sale moldoveneºti, prin inter- sã se supunã reflectoarelor Subiecte. Angrenând un meca- mediul cãrora se transformã pe paparazzeºti, face obiectul unui nism care aduce a Exercices du sine într-un personaj transcendent randez-vous scandalos cu o Style al unui Queneau oulipian, în varii ipostaze: de copil fascinat domniºoarã mai puþin anorexicã Gârbea graseiazã cu graþie pe de literatura lui Creangã, de decât buna tradiþie a uzanþelor tema întoarcerii unui tatã din rãzboi, adolescent îndrãgostit timid de adulterine politice o cere. Aceastã de fiecare datã altul, într-un alt poezia eminescianã ºi de junimiºti picanterie scandaloasã urbanã context, dar pãstrând miza ºi ºi de adult care problematizeazã 102 este alternatã cu spovedania ponderea echilibratã a unui stil matur ºi teoretizeazã corect filonul cultural al urbei sale adoptive. Ivãnescu). Aceastã a doua un autor care îºi transformã nos- Acest mozaic de scurte eseuri secþiune face de fapt parte dintr- talgia într-un spectacol magic ºi ºi povesti este compus din douã un proiect imaginat mult mai amplu pitoresc colorat sepia, invitând citi- pãrþi. Prima dintre aceste douã care din pricini organizatorice nu torul sã se aºeze pe un covor în faþa este o colecþie de texte intime ºi a putut fi dus la bun sfârºit conform unui ºemineu imaginar ºi aºtep- profund patriotice în care autorul planului sãu iniþial care era o carte tând fascinat sã se deseneze în faþa brodeazã variaþiuni pe temele cele de convorbiri borges-cortazariene ochilor sãi fresce culturale încovoiate mai diverse. De la elogiul mâinilor scrise ºi petrecute în apartamentul de timp ºi strãlucind de prospeþime

VIAÞA CÃRÞILOR care se roagã, pânã la un mic din Iaºi a mai-sus-numitului poet. ale Iaºului de ieri ºi de azi. jurnal de vise biblioteconomiceºti, Totuºi, conversaþiile care au ajuns Ruxandra Bularca de la statutul de urbe culturalã a a fi adnotate între paginile acestui Iaºiului ºi datoria sa civicã volum ating cu gingãºie ºi uneori naþionalã pânã la elogiul marilor percutant (când sintaxa sau nume care au înscris acest oraº cugetul o cere) subiecte precum pe harta europeanã a valorilor copilãria din parohiile Huºi, Bârlad Puzzle epistolar literare autentice. ºi Focºani, note nostalgice despre Scurte meditaþii asupra timpului, juneþea studenþeascã din Iaºi, Apãrut la editura Gens Latina asupra spaþiului urban in raport cu folclorul nãsãudean, Mogoºoaia lui (Alba Iulia, 2010), Puzzle Epistolar. spaþiul rustic, asupra ºahului Marin Preda, despre epigonism, From: Andrei Codrescu To: (articol dedicat unui fiu pasionat de despre Vlad Þepeº ºi Valea Vinului Nicolae Stoie urmãreºte, pe acest sport înþelept) sau asupra ºi despre cursurile de poezie parcursul anilor, evoluþia unei copilãriei fac obiectul acestor mici predate de acest “magistru rebel solide prietenii, în ciuda distanþei bijuterii monografice. ºi inepuizabil” la casa Pogor. ºi a direcþiilor diferite luate de vieþile Colecþia mai cuprinde recenzii Lucian Vasiliu se dovedeºte a celor doi. Destinatarul acestor sau mici studii biografice ºi isto- fi un intervievator profesionist, scrisori ºi cel de la care inþiativa rice precum viaþa lui Vasile Pogor, surprinzând zonele fertile ºi materializatã în volumul de faþã a “un junimist în rãspãr”, povestea ofertante ale minþii cezarivã- pornit – Nicolae Stoie – este un Junimii ieºene înainte de mutarea nesciene, aruncând în joc, cu tact prolific scriitor, autorul unor volume acesteia la Bucureºti, nostalgii ºi fermitate, în acelaºi timp, teme de poezie premiate, precum O demult apuse ale Iaºiului interbelic dragi poetului, dar ºi polemici de ramurã deasupra ierbii (1975), sau poveºti inedite despre boemele interes contemporan precum Zãpada din anul o mie (1981) ºi subterane ale cercurilor de poeþi discrepanþa dintre imaginea Pastelurile de la Ocna Sibiului persecutaþi de vechiul regim domnitorului Vlad Þepes peste (2007). Cunoºtinþa sa cu – acum comunist. Volumul mai cuprinde ºi hotare ºi cea realã a istoriogra- celebrul – prozator ºi eseist Andrei propuneri sau sugestii muzeo- fiei Þãrii Româneºti, discrepanþã Codrescu datând din perioada în grafice datorate implicit funcþiei pe care apare în experienþa poetului care acesta era încã în liceu, el va care Lucian Vasiliu o deþinea pânã sub înfãþiºarea unui film turistic primi din partea amicului sãu de curând, cea de director al comisionat de Parlamentul înstrãinat o serie de scrisori pe Complexului Muzeistic al Iaºiului, Englez, României întru sporirea parcursul anilor, dintre care o sutã complex ce cuprinde o constelaþie turismului vampiricesc în zona cincizeci – acoperind douã decenii de edificii esenþiale ale patri- româneascã. (1987- 2008) – sunt publicate aici. moniului cultural românesc, edificii Iaºiul lui Lucian Vasiliu este însã Alegând sã nu includã ºi precum Bojdeuca lui Creangã sau ceva mai mult decât clãdirile-coji rãspunsurile sale ºi, pe alocuri, sã casa eminescianã timpurie din care adãpostesc urme ale unor nu ofere nici varianta integralã a Ipoteºti. Lucian Vasiliu profitã de vremuri eflorescente din punct de scrisorii, Nicolae Stoie e nevoit sã- aceastã ocazie pentru a saluta vedere cultural ºi urbanistic. El este ºi asume postura de comentator iniþiativele de modernizare ºi mai degrabã un parcurs psi- al acestor fragmente, delimitând augumentare a acestui Complex, hogeografic desfãºurat într-un cadrul evenimenþial al fiecãrei precum ºi inaugurarea Muzeului spaþiu anistoric presãrat sincron cu epistole ºi, uneori, oferind informaþii Literaturii Române din Iaºi, în ca- personaje ºi persoane literare de ºi despre deznodãmântul acestor drul cãruia autorul de faþã deþine, prim rang, cu evenimente trecute întâmplãri. în momentul actual, titlul de întâmplandu-se sub ochii cititorului, Poate cel mai surprinzãtor coordonator. un oraº unde prin ochii autorului aspect al scrisorilor lui Andrei Cea de-a doua parte a volu- putem privi banchete literare Codrescu este lipsa lor de stili- mului, intitulatã ”Ordinul poeþilor” interbelice, hanuri ante-belice, zare, aspectul lor «lumesc», (dupã titlul articolului lui Cezar cenacluri secrete a-comuniste ºi nicidecum ceea ce ai aºtepta de Ivãnescu despre Nicolae Labiº, târguri mondene (ºi moderne) de la corespondenþa unui scriitor de articol scris “pe vremuri”) scoate carte (precum deja celebrul o asemenea anvergurã, dar, de la ivealã un jurnal-interviu de LIBREX inaugurat în 1992, cu bunã seamã, ceea ce ai aºtepta convorbiri fragmentate cu prietenul acelaºi Lucian Vasiliu ca membru din partea unui om îndepãrtat de sãu “incomod ºi erudit” Don fondator), toate petrecându-se locurile ºi relaþiile tinereþii sale, Caesar (id est acelaºi Cezar simultan, încarnate ºi regizate de strãduindu-se sã-ºi exerseze limba 103 maternã, care, lãsatã deoparte la unele care ar putea sã ia prin atâta vreme, începe sã îi scape, surprindere ºi un lector mai sã îºi piardã din elasticitate. Dupã încercat, dovedind cã mreaja pe cum puncteazã destinatarul: Invitaþie la vers care cartea de faþã o aruncã nu «Scrisorile lui Codrescu nu este destinatã doar celor care, din simuleazã trãiri intelectuale. Viaþa varii motive, nu au mai simþit de mult de zi cu zi rãzbate prin rândurile Parte din proiectul Scriitorul în plãcerea pe care un poem bine lor asemenea firelor de iarbã care cetate al Filialei Clujene a Uniunii alcãtuit o poate procura. Mai ales strãpung ºi macinã soclurile Scriitorilor din România, Invitaþie la în ultima parte, unde figureazã ºi statuilor de prost gust amplasate vers (Casa cãrþii de ºtiinþã, 2010) Versuri alese de poeþi de limbã în scuarurile oraºelor de este o altfel de antologie poeticã, maghiarã din România, pot fi provincie.» Singurul aspect asupra una mai prietenoasã, dupã cum ne regãsite versuri care poate cã altfel cãruia ele aruncã o oarecare dã de înþeles ºi titlul. Întocmitã de ar fi rãmas între paginile unor ediþii luminã este acel loc al memoriei în Irina Petraº, aceastã carte rezervã mai vechi, prea puþin rãsfoite. Mari care prozatorul aranjeazã situaþii câte douã sau mai multe pagini scriitori se învecineazã cu autori ºi oameni lãsaþi în urmã. unui numãr de personalitãþi ale despre care am auzit prea puþine Scrisorile ºi adnotãrile lã- culturii clujene, spaþiu în care lucruri, atrãgând atenþia asupra lor, muritoare urmãresc colaborarea acestea sã-ºi prezinte – unde este ceea ce, cred eu, e unul din editorialã dintre cei doi – Nicolae cazul – câte un poem ºi, mai ales, principalele merite ale acestei Stoie ocupându-se cu îngrijirea ºi o selecþie de versuri preferate. Invitaþii la vers. prefaþarea uneia din primele Aceste pagini sunt personalizate Suzana Lungu apariþii codresciene în România, prin prezenþa pozei respectivei Domnul Teste in America (Dacia, persoane ºi, uneori, prin fotografia 1993) – întâlnirile lui Andrei unei poezii în manuscris. Cãtre sfârºitul cãrþii avem parte ºi de O Poezie (ca) Codrescu cu scriitori români în invitaþie la versuri alese sau O atmosfera entuziastã de dupã cãlãtorie alfabeticã prin poezia revoluþie, controversa iscatã în pentru 14 româneascã din toate timpurile. jurul acuzei de nazism pe care Dupã cum ne informeazã cea prozatorul o aduce autoritãþilor care s-a ocupat de întocmirea februarie române ce doreau sã ridice o volumului: «Invitaþie la vers s-a Echivalent liric ºi autohton al statuie mareºalului Antonescu, nãscut din dorinþa de a pune la blockbuster-urilor americane încercãrile ratate de reîntâlnire îndemâna cititorilor de toate (dacã putem sã ne permitem o ale celor doi ºi, în fine, regãsirea vârstele versuri frumoase, versuri- astfel de asociere), Iubirea e pe lor, redatã de comentator pe un aforism, versuri exprimând lapidar 14 februarie: 56+1 poezii de ton alb ºi egal, menit sã ºi memorabil adevãruri omeneºti.» dragoste (editura Vinea, 2009) a sublinieze faptul cã – poate – Totuºi aceastã invitaþie ascunde ºi stârnit discuþii înfocate încã aceastã distanþã este mai greu o capcanã pentru cititori pentru cã, dinainte de apariþie, producând un de depãºit decât ne-am fi tot în cuvintele Irinei Petraº: «Am nivel de aºteptare care s-ar fi imaginat citind epistolele. ales sã indicãm doar numele putut dovedi riscant ºi pentru Episodul reîntâlnirii dintre poetului ºi, când e cazul, al publicaþii încropite dupã criterii prozatorul celebru, asaltat de traducãtorului pentru a vã ispiti sã mai realiste. Întreg capitalul de la oficialitãþi, ºi prietenul, care e cãutaþi amãnunte despre ei în care a pornit aceastã carte se nevoit sã aºtepte potolirea biblioteci ºi librãrii.» Acest demers compune dintr-un titlu care acestui tumult pentru a putea s-ar defini, prin urmare, cel mai bine prinde (al cãrui creator – vorbi mai pe îndelete cu el, este, ca o degustare poeticã, o trezire a întâmplãtor – este un copil autist), de altfel, unul din principalele apetitului prin etalarea unor o idee – în sfârºit – pe aceeaºi noduri ale aceste cãrþi, dezvãluind «aperitive» lirice. Rãmâne de vãzut undã cu direcþia pieþei ºi o ceva în plus ºi despre desti- dacã într-adevãr curiozitatea neþãrmuritã încredere (îndrep- natarul-comentator. publicului se ridicã la nivelul tãþitã?) în poezia româneascã Se poate, cu aceastã ocazie aºteptãrilor care însoþesc aceastã contemporanã. În cuvintele lui verifica cel mai bine observaþia pe antologie. Andrei Ruse, încropitorul acestui care Nicolae Stoie o face la un Printre scriitorii care au volum: «În decembrie 2009 am moment dat despre scrisorile lui participat la acest experiment i-aº început sã contactez pentru Codrescu: «autorul lor, în calitatea pomeni pe Alexa Gavril Bâle, acest proiect scriitorii cei mai de sa de expeditor, se adreseazã unui Andrei Doboº, Marta Petreu, succes (aº spune chiar cei mai destinatar care este locuitorul Alexandru Vlad; prezenþe care buni) ai ultimilor ani.[...] am primit propriei sale memorii (poate diferit surprind – plãcut de altfel – sunt sute de texte de la cam tot atâtea de cel real), recupereazã, ca pe o Mircea Muthu, Rodica Lascu-Pop sute de autori ºi am pãstrat cele batozã de treierat fantasme, o ºi Ilie Rad. Versurile alese - în mai bune 56 de poeme, o selecþie prietenie illo tempore ºi o repune în funcþie ºi de gusturile celor invitaþi subiectivã care nu înseamnã cã stare de funcþiune.» sã figureze în aceste pagini - celelalte poezii, care nu ºi-au 104 Suzana Lungu variazã de la cele foarte cunoscute gãsit locul în aceste pagini, ar fi slabe, ci, eventual, nepotrivite versuri manieriste ale lui preparator, asistent, lector, con- pentru antologie, din punctul meu Octavian Soviany – Dilecta ferenþiar ºi profesor) ºi-l amintesc de vedere.». Desnuda – , H2Ooo de Mugur mai multe generaþii de studenþi. Dupã cum cititorii vor fi ºtiind Grosu, tu nu de Ovia Herert ºi Prin anii 60-65 ai veacului de deja, cartea e împãrþitã în trei xenon de Dan Cârlea. curând încheiat îndruma practica secþiuni, fiecare dedicatã (destul Cu toate cã textele sunt mai pedagogicã a filologilor la licee de arbitrar aº zice) unei anumite vii ºi mai bine adaptate nevoilor clujene de prestigiu. Prietenos categorii poetice. Astfel, prima unui cititor modern de poezie, ºi îndatoritor, îºi îndeplinea

VIAÞA CÃRÞILOR parte, intitulatã dragostea de primele douã secþiuni nu sunt nici conºtiincios ca orice ardelean dimineaþã (la cafea) e alocatã ele lipsite de paºi falºi – poeme aceste obligaþii didactice, dar autorilor «tineri, pânã în treizeci care nu ar trebui sã depãºeascã aveam impresia cã nu aceasta era de ani, cunoscuþi deja în spaþiul blogosfera ºi care ocupã un vocaþia sa autenticã. Impresie con- literar sau chiar nedebutaþi...» spaþiu ce ar fi putut fi mai bine firmatã de activitatea sa literarã (unde dintre numele mai umplut. Astfel este poemul lui ºi istorico-literarã de mai târ- cunoscute îi putem gãsi pe Sorin Stoian G. Bogdan (deºi ziu,devenind membru al Uniunii Despot, Claudiu Komartin, înþelegem cã includerea sa e o Scriitorilor din România ºi, fãrã sã bineînþeles, Andrei Ruse ºi manevrã publicitarã destul de tãgãduim câtuºi de puþin meritele Stoian G. Bogdan); cea de-a bunã), A girl to remember, care, manualelor ºi cursurilor sale doua se numeºte (tentativã de cu tot crescendo-ul sãu dramatic, universitare de metodicã ºi umor sau misoginie sadea?) nu poate supravieþui unui început literaturã pentru copii, vom prefera dragostea la shopping ºi e în contratimp ca acesta: «tu ai acele cãrþi (monografii, studii de dedicatã doamnelor/ domni- fost cu mine în perioada de istorie literarã, antologii ºi ºoarelor poetese (printre care colaps/ tu mi-ai iubit ego-ul fãrã memorialisticã), în care este Diana Geacãr, Miruna Vlada, brizbrizuri/ tu m-ai plãcut cu toate prezent plenar – Vistian Goia – Andra Rotaru); ultima parte – gãurile pe care le aveam/când scriitorul. dragoste la cinã (spãlãm vasele nimeni nu-ºi dãdea nici mucii pe Despre Blaj a scris frecvent, fie mâine) – e alocatã poeþilor mine.» Aºteptãm mai mult din în revistele clujene, fie, dupã 1990 consacraþi, «scriitori maturi atât partea unui «poezeu». O altã în publicaþiile blãjene. Cele douã ca vârstã (autori trecuþi de prezenþã de la care am aºtepta cãrþi de savuroasã memorialisticã treizeci de ani), cât ºi ca scris.» mai mult ºi mai curajos e Diana (Glasul memoriei ºi Cu berlina (dintre care Dan Coman, Marius Geacãr (Te-am sunat pentru cã printre munþi) au consistente Ianuº, Gelu Vlaºin, Florin Iaru, tu rãspunzi întotdeauna). De fragmente despre vestita „urbe Mihai Vakulovski, ªerban cealaltã parte a baricadei, printre scolasticã” completând seria Foarþã). poeþii mai bine reprezentaþi, i-aº bogatã a literaturii despre ªcolile Per ansamblu acest volum pomeni pe Sorin Despot, Claudiu Blajului. oferã o experienþã de lecturã – Komartin, Andrei Ruse, Ioana De data aceasta ne va da dacã nu întru totul agreabilã – Bogdan, Andreea Oprea ºi Diana despre Blaj, o carte de altã facturã mãcar interesantã, umplând prin Iepure. În cele din urmã poate cã – o carte de istorie literarã – organizarea sa tematicã un gol ne-ar plictisi puþin un volum best Ferestrele Blajului, (Editura Dacia, publicistic ºi reunind între of, aceste fluctuaþii calitative fiind Cluj- Napoca, 2010), în care îºi coperþile sale autori de toate tocmai condimentul necesar unei propune sã evidenþieze contribuþia vârstele. Ceea ce pune probleme întreprinderi precum Iubirea e pe majorã a Blajului la dezvoltarea este criteriul dupã care au fost 14 februarie. culturii ºi spiritualitãþii româneºti. Cu aleºi unii dintre ei ºi respinºi alþii. Suzana Lungu alte cuvinte ne aratã cã marii Rãsfoind Iubirea e pe 14 cãrturari blãjeni „au deschis câte februarie am descoperit - nu fãrã o fereastrã prin care a pãtruns o oarecare surprindere – faptul Ferestrele cultura veche ºi modernã, menitã cã o bunã parte din poezia sã înlesneascã aflarea identitãþii aparþinând autorilor consacraþi se naþionale” ( vezi prezentarea de pe resimte de blazare, texte mult Blajului coperta a IV-a). De altminteri mai bune putând fi regãsite în Vistian Goia (n. 1935 la Roºia coperta I are o imagine foarte proporþie mai mare în primele de Secaº, jud. Alba), a urmat sugestivã în acest sens : într-un douã secþiuni. Însã, dupã cum cursurile ªcolii Normale de cadru de fereastrã ne apare spunea ºi Andrei Ruse în prefaþã, Învãþãtori din Blaj, fiind o vreme imaginea lui Cipariu, studiind sau aceasta este – poate – o ju- dascãl în satul lui Agârbiceanu, meditând. Nici nu ºtiu prin ce decatã subiectivã; e greu sã nu Cenade. Dupã absolvirea Filologiei miracol s-a pãstrat o asemenea fii mai critic la adresa producþiilor clujene ºi dupã un an-doi de fotografie, dar ea este foarte unor scriitori care «stãpânesc profesorat în localitãþi din Valea potrivitã pentru conþinutul cãrþii ºi bine ºtiinþa poeziei ºi reuºesc sã Jiului a fost chemat la Catedra de spune mai mult decât multe evocãri atingã sau sã redea sfera metodicã a limbii ºi literaturii consacrate marelui învãþat blãjean, emoþionalã la un alt nivel». De române a facultãþii pe care a care-ºi petrecea de multe ori remarcat însã extraordinarele absolvit-o. În aceastã ipostazã (de nopþile în asemenea meditaþii, 105 lecturi ºi scrieri. Discursuri (1903), reeditate în chiar dacã sunt utilizate ironia, Iatã în prezentarea autorului 2009, cu prilejul centenarului morþii umorul, ºi/sau sarcasmul etc. însuºi aceste „ferestre ale Blajului”: lui Augustin Bunea, îl recomandã pentru a evidenþia ori sugera Inochentie a deschis larg „ferea- ca un maestru desãvârºit al aspecte ºi concluzii, iar acestã stra” românilor spre bisericã ºi necrologului ºi panegiricului. manierã este concomitent ºi ºcolile din centrul ºi vestul Europei; Mitropolitul Al. Nicolescu ºi preotul obiectivã – dar mai important, Corifeii ªcolii Ardelene – spre scriitor Ion Agârbiceanu cultivã o chiar revelator este procedeul epocile îndepãrtate ale istoriei, predicã impregnatã de meditaþii criticului de-a nu cãlca ºi de a nu pentru a gãsi repere în definirea creºtine ºi filosofice. ocoli „mormintele” literare, ºi de-a naþiei; Timotei Cipariu – spre tainele O coordonatã esenþialã a indica numai „fariseii” care le limbii noastre în raport cu limbile cãrturarilor blãjeni pe care o vãruiesc constant fãrã a-i Antichitãþii clasice ºi cele ale evidenþiazã Vistian Goia este condamna, pe cât de simplu, pe Orientului; Simion Bãrnuþiu – componenta moralistã. Aceºti atât de spectaculos ºi sincer, mai pentru a sincroniza nãzuinþele cãrturari sunt personalitãþi „postmodern” ºi „occidental” decât conaþionalilor sãi cu ale revo- exemplare: Simion Bãrnuþiu nu credem noi cã suntem (în scris sau luþionarilor europeni de la 1848 numai prin statuarul sãu discurs, nu). º.a.m.d. operã emblematicã a ideologiei Poziþia lui criticã faþã de Cea mai pregnantã calitate a paºoptiste, ci ºi prin modestia sa: literaturã nu este cea a unui cãrþii este evitarea locurilor când i se propune înalta funcþie de renegat sau, mai rãu, a unui comune, repetarea unor lucruri rector al Universitãþii ieºene, proscris, ci e pe cât posibil de cunoscute ºi mereu spuse despre Simion Bãrnuþiu „nu s-a lãsat prietenoasã, dar intransigentã ºi „Oamenii Blajului”, prin care se înduplecat”, în modestia lui, ºi a rareori blândã. Toate aceste menþine ºi perpetueazã acel „spirit respins propunerea din douã caracteristici se pot observa cel al Blajului”, zãmislit prin fapta ºi motive: la data respectivã (26 mai bine în Anticanonice (cronici gândirea întemeietorului Micii noiembrie 1860) încã nu erau stresate), volumul pe care-l aduc Rome de la încrengãtura numiþi profesorii de la Facultatea în discuþie, publicat anul trecut de Târnavelor, Inochentie Micu Klein, de Medicinã ºi, deci, alegerea nu editura Tritonic. Miza nu pare sã cãruia îi prezintã un moment era„legalã”; în al doilea considerã fie numai una singurã, dar aspectul dramatic al vieþii, „singurãtatea cã nu era încã „indigenat” în important este enunþat astfel: „Nu exilatului”, pe baza epistolelor Moldova. Din memorialistica lui T. ºtiu dacã decretul lui N. Manolescu trimise blãjenilor, pe care-i Cipariu, din corespondenþa lui, din – canonul se face, nu se discutã – îndeamnã la continuarea luptei predicile lui Augustin Bunea sunt mai stã în picioare. Nu mai trãim pentru dreptatea naþiunii române; extrase ºi comentate asemenea vremuri ale criticului-ºef care o existenþã tragicã înseamnã ºi cugetãri, de esenþã moralizatoare. publicã liste ce funcþioneazã drept viaþa lui Gh. ªincai, care s-a zbãtut Cea de a doua secþiune a cãrþii certificate de naºtere pentru între umilinþã ºi revoltã. ne apare ca un fel de concluzie a scriitori. ªi poate cã e mai bine aºa, Prin lucrãrile sale anterioare primei pãrþi: sunt creionate aici oricât s-ar vãicãri unii ºi alþii cã e Vistian Goia a dovedit un statornic trãsãturile dascãlului blãjean, aºa greu sã discerni valorile. La fel de interes pentru studiul retoricii cum a fost prezentat prin greu era ºi înainte. ªi oricum, nu e româneºti, al marilor oratori români personalitãþile care au deschis normal ca o literaturã sã-l invoce ºi al paginilor de elocinþã „ferestrele Blajului”: stoicism ºi pe Critic aºa cum l-ar invoca pe româneascã. Aceastã preocupare vocaþie misionarã, erudiþie ºi Mesia”. Felix Nicolau pare mai este evidentã ºi în medalioanele seriozitate catedraticã, abnegaþie curând ataºat de opinia lui Matei literare din Ferestrele Blajului, didacticã, iar Blajul într-o imagine Cãlinescu: „canonul este format pentru cã unii dintre cãrturarii cuprinzãtoare îi apare istoricului democratic de cãtre cititor”; ºi asta blãjeni sunt prezentaþi din aceastã literar, cu o fericitã sintagmã a a fãcut autorul în toate materialele perspectivã, pânã acum aproape profesorului Al. Dima, ca o critice strânse în acest volum, fiind deloc cercetatã: a oratoriei de ipostazã a „localismului creator”. mai curând interesat de a fi un amvon. Petru Maior, continuându-l Ion Buzaºi comentator literar (sau de literaturã) pe Samuil Micu, este un re- ale cãrui opinii sunt viabile ºi reale, prezentant de seamã al pre- care pe deasupra deþine atributele dicii funebre construitã mai ales Nici prea tandru, unui performer, a cuiva care îmbinã pe contrastul dintre viaþa pãmân- studiul doct cu alte stiluri exersate teascã ºi viaþa veºnicã; dintre îndelung, decât de a „poza” într- deºertãciunea celor lumeºti (cu nici prea rece un critic literar viguros, aflat în plinã ample citate din Eclesiast) ºi Citindu-i eseurile ºi articolele lui ascensiune, ºi eventual aºteptând fericirea vieþii de apoi. Maestrul Felix Nicolau rãmâi (într-un fel) osanalele aferente. predicii funebre este însã Augustin surprins deoarece realizezi câteva Chiar dacã, stilistic vorbind, Bunea, cel mai mare orator al lucruri importante, participant fiind autorul este când degajat, când Blajului ºi unul din cei mai de seamã la o revelaþie oarecare; înainte de aprins, înfocat, riscând uneori prin reprezentanþi ai oratoriei româneºti toate sesizezi cã asumarea unei tot soiul de supoziþii, transpare ca 106 de amvon. Predicile lui din volumul posturi critice poate fi verosimilã un stimulator al inteligenþei, alert ºi sfidãtor de convenþii, ºi toate contextele ideologice ale studierii cercetare: familia ºi migraþia la aceste fãrã sã cadã în croºetarea sale ºi de la „întrebuinþãrile” lui în muncã în strãinãtate. Prima dintre de mileuri stilistice sau râvnind la construcþia naþionalã, la re- acestea este radiografiatã din proiecte utopice. Tot ce propune perspectivarea unor forme de unghiul antropologiei vizuale, în autorul este ºi ce a încercat sã folclor contemporan. excelentul studiu Familie ºi facã în aceste cronici stresate, ºi Studiile Folclorul cu mai multe fotografie în satul de altãdatã, anume sã reevalueze fãrã pãrtinire „înþelesuri”, Sacralizarea textelor ilustrând faptul cã fotografiile literatura momentului – cu tot ce folclorice, Privire etnologicã asupra reprezintã unul dintre cei mai cuprinde ea, de la poezie, la prozã, liricii populare propun o reflecþie importanþi martori vizuali, iar criticã, teatru ºi jurnal, cu diverºii lucidã asupra statutului actual al istoriile orale legate de acestea autori ai acesteia, fãrã pãrtinire sau folclorului, prin „dizlocarea” lui din permit reconstituirea unui întreg orice alte sentimente ºi intenþii de sfera literaturii ºi, implicit, a tratãrii context de viaþã: economic, social, animozitate –, ºi cred cã a reuºit, sale cu instrumentele proprii ºi cultural, religios, mentalitar, lãsând multe concluzii în urmã, exclusive ale criticii ºi ale teoriei ideologic. Întregitã de istoria ei dintre care aleg doar una: „Cred literare, urmatã de înþelegerea lui (momentul realizãrii, scopul, rolul cã problema literaturii române a în contextul culturii care l-a produs, în viaþa socialã a comunitãþii), momentului este discrepanþa utilizând metode specifice ºtiinþelor fotografia devine o mãrturie dintre fond ºi formã. Ori un fond etnologice. Revenind la analize exemplarã despre micro-contextul puternic exprimat bolovãnos, ori o clasice, precum cea a Mioriþei, familial ºi despre macro-contextul formã ultrarafinatã care ban- cercetãtoarea deconstruieºte comunitar. Imaginile sunt docu- dajeazã un deficit de inspiraþie. locuri comune, ºabloane, cliºee, mente pentru modul de manifes- Armonizarea este rarisimã”. frecvente în exegeza acestui text tare a unor convenþii, ocazii cere- Raul Huluban ºi reconstruieºte sensurile sale moniale etc. Descifrând intenþiile din perspectivã etnologicã. cu care au fost realizate ºi pãstrate Evaluând abordãrile folclorului în fotografiile de familie, autoarea cheie „naþionalã” ºi „literarã”, ca observã cã „«fotografiazã» Etnologie la „argument al specificului naþional societatea care o practicã în ºi ca model sau ca sursã de profunzimea ei, pentru cã maniera timpul prezent inspiraþie pentru scriitori”, Rodica de a poza, convenþionalismul ei Termenii folclor ºi (mai recent) Zane observã cã „tratamentul traduc o societate ierarhicã ºi etnologie au funcþionat (ºi sumar, de tip esenþialist al închisã, în acelaºi timp, în care funcþioneazã) de multe ori ca categoriilor folclorice a fost dictat «neamul» ºi familia au mai multã denominãri referitoare la supra- permanent de sensul unidirecþional realitate decât indivizii care le vieþuiri, rãmãºiþe ale unei culturi de al privirii: dinspre literaturã spre compun, în care regulile sociale ºi odinioarã. Reacþionând faþã de un folclor” (p. 37) . cele de com-portament, codul asemenea tip de receptare, La fel ca ºi studiile anterioare, moral sunt mai importante decât Rodica Zane propunea în 2007 o Basmul la plural în cultura românã sentimentele, voinþa sau per- re-gândire din temeiuri a acestor aduce o schimbare metodologicã, soanele considerate în sine, ceea concepte, menite sã reflecte o prin reaºezarea structurilor nara- ce produce perma-nenta grijã a „Etnologie la timpul prezent”. tive în contextul firesc, pornind fiecãruia de a face cea mai bunã Cartea ilustreazã traseul de dinspre cultura de tip folcloric spre impresie în faþa celorlalþi” (p. 75). cercetare al autoarei, similar, în bu- categorii literare. Utilizând con- Studiul Familie ºi migraþie în nã mãsurã, cu acela parcurs de cepte ale naratologiei clasice ºi satul de azi marcheazã deplasa- disciplinele etnologice: de la folclor/ moderne, urmãreºte linia de rea interesului dinspre ritual, folcloristicã la etnologie. Totodatã, continuitate între epicul tradiþio- ceremonial ºi festiv spre cotidian, volumul reflectã mutaþii de fond nal ºi cel contemporan. De ase- spre interacþiunile zilnice dintre produse, în ultimii ani, atât din punc- menea, propune cercetarea membrii colectivitãþii ºi totodatã tul de vedere al conþinutului (tere- repertoriului actual de naraþiuni spre problemele mondializãrii, în nuri, teme de cercetare), cât ºi din personale despre migraþia la particular cãtre cele ale migraþiei. perspectiva metodologiei utilizate. muncã în strãinãtate, modul în Ultimele douã capitole se pla- Temele variate sunt suplu ºi care este comunicatã aceastã seazã în sfera etnologiei urbane, convin-gãtor articulate, printr-un experienþã celor rãmaºi acasã, puþin practicate la noi pânã acum. demers reflexiv – abordarea culturii identificând un traseu iniþiatic, Consacrat morfologiei spaþiilor spirituale de tip tradiþional din comparabil cu scenariul basmului. funerare, studiul Oraºul ºi memoria perspectivã etnologicã – ºi unul A doua parte a cãrþii susþine defuncþilor fructificã o cercetare de ofensiv – determinat de „un dublu actualitatea etnologiei în România, teren realizatã în cimitirul Bellu din moment de mutaþii: ale terenului prin „construcþia unui teren dublu: Bucureºti. Aplicând paradigma românesc ºi ale ºtiinþelor de profil” al satului ºi al oraºului” (p. 8). istoriei morþii propusã de istoricul (p. 7). Capitolul Terenul contemporan francez Philippe Ariès, autoarea Un prim segment al cãrþii rea- al satului surmonteazã tensiuni ºi contureazã atât particularitãþi ale lizeazã o radiografiere diacro- relaþii polemice cu terenul canonic, cimitirului urban, cât ºi similitudini nicã a receptãrii folclorului: de la focalizând asupra a douã teme de cu cel rural: „Cimitirul urban este, 107 la prima vedere, total diferit de cel analizeazã raporturi între spaþiul ºi structurare statalã” (p. 144). rural. Dar o privire mai atentã timpul religios în contextul peisajului Demersul, de mare fineþe analiticã, descoperã, dincolo de vizibil, urban, mai exact în cadrul a douã pune în evidenþã relaþiile dintre modalitãþi similare de a concepe biserici bucureºtene, Sf. Gheorghe istoria celor douã biserici ºi spaþiile lumea defuncþilor, de a concepe Vechi ºi Sf. Gheorghe Nou. de sociabilitate urbanã. viaþa împreunã cu sau fãrã cei Distanþându-se de o abordare Studiile cuprinse în acest volum morþi, ºi, în acelaºi timp, maniere canonicã a folcloristicii: tradiþiile se caracterizeazã prin dinamismul similare de a concepe moartea (rurale) prilejuite de sãrbãtoarea interogaþiei, profunzimea reflecþiei, proprie. Cimitirul poate fi considerat Sfântului Gheorghe (23 aprilie), fineþea interpretãrii, concizia un spaþiu al Bucureºtiului profund, autoarea mutã interogaþia dinspre analizei. Utilizând excelent o balcanic sau nu. Întâlnim aici, în timp spre spaþiu ºi o trateazã în metodologie modernã, racordatã la acelaºi timp, o pledoarie pentru perspectiva etnologiei europene, cercetarea europeanã din identitatea urbanã de tip european ca temã identitarã europeanã, în domeniul ºtiinþelor sociale, cartea a capitalei româneºti, dar ºi dovezi relaþie cu oraºul. Ipoteza de la care semnatã de Rodica Zane ale ataºamentului sãu faþã de porneºte este aceea cã, „prin deschide noi direcþii în etnologia tradiþie” (p. 139). statutul sãu militar, sfântul a fãcut româneascã. Studiul Oraºul ºi sfinþii relaþia cu spaþiul laic în proces de Eleonora Sava

108 Motto ºi el cu romanþele ºi am fredonat Eu ºi soþia mea am decis sã urcãm Nun weiter denn, nur weiter, în cor odatã cu el („ªi-asearã pe jos, împreunã cu mãtuºa. Mã Mein treuer Wanderstab (...) vântul bãtea...”), apoi a luat vioara deplasam cu greu, din cauza Lustig in die Welt hinein ºi i-a cerut mamei sã-l splinei mãrite; aveam impresia cã Gegen Wind und Wetter! Will kein Gott auf Erden sein, acompanieze la pian. În fine, a port un bidon de câþiva litri sub Sind wir selber Götter! trecut la pian soþia mea ºi a cântat, coaste. N-am bãnuit cã mãtuºa nu ºtiu ce, dar la urmã a izbucnit era suferindã ºi ea; dupã cum o Franz Schubert, Winterreise, pe în plâns. Soarele a trecut în clipa vedeam, trebuie cã avea, cel puþin, verssuri de Wilhelm Müler1 aceea de apus, dar încã era sus astm. Mergea parcã plutind, pe cer, cãci eram în plinã varã, ºi aproape fãrã sã respire: o panã în Prima volta a pãtruns pe fereastra dreptul nãrilor sale nu ºi-ar fi luat apartamentului. Apartamentul era zborul. Ceea ce voiniceºte la deal I situat pe strada Napoca, lângã mi-ar fi cerut, pe vremuri, zece Eram adunaþi, toatã familia, în fostul hotel Continental. Am scos minute, poate cincisprezece apartamentul mãtuºei mele, la un capul pe fereastrã, sã privim de mergând încet, ne-a luat peste o prânz cum doar ea ºtia sã prepare, unde venea lumina. La capãtul orã. care era pe sfârºite. S-au scos strãzii se profila Biblioteca Centralã Am ajuns acasã odatã cu farfuriile din serviciul de porþelan de Universitarã, pe un fond de nori „vântul dinaintea ploii”. Am trecut, Avignon, uºoare ºi transparente ca întunecat, ca un brâu scund, cu obiºnuita nepãsare, printre fulgul, cu trandafiri gingaºi pictaþi sinistru, ce stãtuse acolo de viespile care roiau în prejma pe fond ivoriu. Au fost antreuri dimineaþã, mascând munþii, ce s- cuibului ce ºi-l fãcuserã chiar sub bune, urmate de minunata supã de trepte (ºi pe care n-am putut în nici carne, cu gãluºte ca bulgãrii de un chip sã le stârpim, drept care aur, apoi de un ºniþel de viþel cu am ajuns la acceptarea necesitãþii cartofi pireu ºi gem de coacãze de a le tolera, beneficiind ºi din (noi aºa le numim; unii le zic Apele partea lor de acelaºi respect). Am „meriºoare”), în fine, „torta roz”, intrat în casã tocmai în clipa când specialitatea mãtuºei, o prãjiturã începeau sã cadã stropi enormi, etajatã, unde se succedau straturi de mãrimea unui pumn. de cremã de nucã cu straturi de Afarã se dezlãnþui un torent spumã îndulcitã cu jeleu de inimaginabil. Apele veneau de strugurei. Cafeaua fusese prãjitã peste grãdinile situate din sus de pe sobã încã de dimineaþã, într-un noi ºi pãtrundeau într-a noastrã, recipient cu aspect de farfurie Horea Porumb apoi ne înconjurau casa ca-ntr-un zburãtoare, cu manivelã, iar acum, vârtej, spre a se dirija spre stradã, cãlduþã fiind încã, era mãcinatã cu unde se rostogolea un ºuvoi ºi mai sârg, cu o râºniþã de forma unui ar fi putut ghici, poate, în depãrtare, mare. Întotdeauna era aºa când cilindru din aramã cizelatã, care dacã cerul ar fi fost complet ploua violent. De mult de tot, se trecea de la un bãrbat al altul. degajat. numea Strada Regalã ºi avea Odatã cu cafeaua, fiartã în ibric de Se auzi zgomotul unui motor, aspectul unui torent bolovãnos aramã cositoritã (numele turcesc apoi apãru un avion de felul celui mãrginit de tei imenºi. Era corect ar fi „jezvea”, nu ibric, care care împrãºtie îngrãºãmintele recomandatã pentru pitorescul ei înseamnã „cratiþã), am primit în agricole, ºi care zbura jos de tot. în primele ghiduri Baedeker, minuscule boluri de cristal ºi câte Din avion, o voce se auzea distinct împreunã cu Grãdina Botanicã. Îmi o porþioarã de dulceaþã de cireºe printr-un megafon, ºi ne anunþa cã amintesc cum a fost când au albe, altã delicatesã a mãtuºei – se aºteptau cãderi de ploaie pavat-o ºi cum am suferit atunci de ce, oare, nu fãcea niciodatã mai însemnate, care urmau sã ducã, când au tãiat frumuseþea de arbori. mult de câteva borcane? fãrã îndoialã, la depãºirea cotei de Brusc, afarã se fãcu foarte frig. Ne-am aºezat pe rând la pian. inundaþie a Someºului. I se cerea Eram încã în sufragerie când ne Eu am cântat „Balada” de Ciprian populaþiei sã pãrãseascã spaþiile sosirã oaspeþi. Erau socrii din Porumbescu; mãtuºa, un capriciu comerciale ºi cele de locuit situate partea soþiei, veniþi în taxi, ca sã de Liszt-Paganini; mama, la parter ºi subsol ºi sã nu se nu rãmânã singuri în apartamentul „Madona”, de A. S. Sweet; fratele vânture pe afarã. lor din cartierul Gheorgheni, expus meu, „Dunãrea albastrã”, apoi o Ce sã facem? Eram la etaj ºi inundaþiei. S-au instalat în „camera serie de romanþe („Frumoasa mea ne era atât de bine... Dar maºina copiilor”, acolo unde crescusem eu cu ochii verzi”...). Tata a continuat era garatã în dos, pe strada ºi fratele meu ºi unde mai fuseserã Universitãþii ºi n-o puteam expune cazaþi într-o altã ocazie. Au aprins 1 Nu-mi rãmâne decât sã continui / la apã, aºa cã am decis sã ne gazul în sobã ºi radiatorul electric O, fidelul meu baston de cãlãtor! ... / Strãbat lumea voios / Împotriva strãmutãm cu toþii la noi, sus pe ºi au deschis larg fereastra, „ca sã vântului ºi-a furtunii / Dacã nu-i urmã deal, pe strada Republicii. Fratele intre aerul”. Era agreabil sã vezi ºi, de Dumnezeu pe pãmânt / Sã fim zei meu cu nevastã-sa, Carla, au urcat mai cu seamã, sã „miroºi” natura noi înºine! împreunã cu pãrinþii mei, în maºinã. dezlãnþuitã, în timp ce te mângâia 109 dogoarea din spate... Am evaluat noi mai ieftin: cu un sunet ca de Mureºanu, adicã el (fratele), cu situaþia ºi am decis cã, toþi ceilalþi, roatã dinþatã, cele 7 trepte de la nevasta ºi... soacra, care-i o sã ne înghesuim în camera intrare se detaºarã de restul casei urmãrea peste tot. (De pildã, atunci pãrinþilor: pãrinþii într-un pat, noi, ºi se împotmolirã, într-o rânã, cu când mergeau „cu bilet” la mare, fraþii, cu soþiile, în al doilea pat, vreun metru mai jos. de douã persoane, venea ºi dânsa; mare (mai fãcusem noi asta!), iar Peste un timp auzirãm niºte soacra dormea în pat, cu nevasta, mãtuºa în douã fotolii puse faþã-n bãtãi straºnice în uºã. Erau tocmai iar lui, soþului, îi era rezervatã faþã. Nu ne-a fost dat sã ne odihnim, vecinii din sus. N-am putut sã ne salteaua pneumaticã!). De data cãci apa gãsise calea sã se prefacem cã nu suntem acasã, asta era grav: soþia, care suferea infiltreze pe sub acoperiºul de cãci, oricum, ar fi spart uºa ca sã de stomac de multã vreme, a avut tablã. Umezise colþul unde intre: veniserã pregãtiþi cu o rangã. peste noapte o hemoragie masivã dormeau socrii, picura deja în Am fost nevoiþi sã-i primim. Nu-i ºi dureri cumplite. Graþie unui dormitorul în care eram noi, iar în agreasem niciodatã. El era prieten de familie, medic oncolog, casa scãrilor ce duceau la inspector de pieþe. Se instalase cu au dus-o imediat la Institut (ce mansardã începea sã se familia în fosta cãsuþa a unui noroc!), unde au descoperit cã desprindã moloz din tavan, lãsând tâmplar, cu care, pe vremuri, ne avea un cancer gastric ºi cã descoperitã structura de trestie. înþeleseserãm foarte bine. operaþia se impunea fãrã întârziere. (Tâmplarul nu învãþase româna de Carla s-a ridicat numaidecât sã II fel, dar pe bãiat îl împinserã la plece, ca sã ajute (era singura Gardul de lemn de la stradã era ºcolile româneºti cele mai bune, femeie validã!), iar fratele meu, îmbibat cu apã ºi pãrea putred. ca sã ajungã „domn”. A ajuns codindu-se puþin, a hotãrât s-o Portiþa n-o închideam niciodatã cu bãiatul sã fie intelectual, ba chiar însoþeascã, abandonându-ne, cheia cãci, gardul fiind ºubred, poet, însã, ce folos, cãci din scris deci, în „corabia” naufragiatã. La oricine ar fi forþat-o, l-ar fi dãrâmat. nu putea trãi, iar altã meserie nu robinet mai curgea apã, deºi Toatã noaptea pe stradã urcaserã avea!). Dupã ce noii vecini s-au tulbure, dar nu mai aveam numeroºi refugiaþi ºi unii bãtuserã mutat în casa tâmplarului, i-au canalizare funcþionalã, nici gaz ºi la uºa casei, dar ne-am fãcut cã înãlþat acoperiºul ºi au închis nici luminã. nu auzim, ca sã nu fim nevoiþi sã cerdacul – dar uite cã apele îl Erau încã în prag, când veni sã le deschidem. Spre dimineaþã, din luaserã acum la vale. Într-un fel, ne solicite „azil” o altã persoanã: tavanele noastre curgea apa ºuvoi. era bine sã-i gãzduim la noi, cãci era fosta servitoare a doamnei Afarã, chiar în faþa casei, fostul am început sã ne temem de Chepich, care continua sã torent din lungul strãzii, devenit incursiunile altor intruºi, tot mai locuiascã în fostul apartament al subteran, invizibil în perioadele de numeroºi. stãpânei, în casa din jos de noi. secetã, dar care lucrase ºi acum Cu tata am cotrobãit în fosta Sosise înfricoºatã, cãci nu se mai pe dedesubt (de ce nu l-or fi lemnãrie ºi am scos la ivealã o simþea în siguranþã din pricina canalizat la vremea respectivã?!), butelie de aragaz (plinã!), din garaj alaiului de oameni - neamuri ºi a tot sãpat pânã a deschis un am recuperat însuºi aragazul, în consãteni ai chiriaºului de la parter crater imens, de-ar fi putut sã cadã spãlãtorie am identificat o lampã de - care veniserã sã fie gãzduiþi la înãuntru cu totul vreo trei petrol rãmasã de pe vremuri (nu acesta din urmã. Casa de din jos camioane! Apoi s-a auzit un ºuierat aºa de veche, cãci îmi amintesc de noi, pe vremuri, aparþinuse sinistru: s-a rupt conducta de epoca în care era încã în uz!), integral doamnei Chepich ºi nu pot principalã de gaz. Eram privaþi, iar în pivniþã, ca la orice casã de sã nu spun câteva cuvinte despre deci, de aceastã sursã de energie gospodar, am gãsit sticla cu petrol ea. Atunci când hortyºtii îi duceau ºi nu numai de ea, cãci am decis lampant! Chiar la timp, cãci pe evrei în lagãr, soþul ºi fiul sã nu mai umblãm la subsolul începea sã se umple cu doamnei au fost arestaþi (fiul a comutatoarele electrice, de teamã apa ce þâºnea prin canal, din cauzã rãmas în viaþã, dar n-a mai revenit sã nu dãm foc gazului ce s-o fi cã evacuarea era acum întreruptã în þarã). Doamna Chepich a reuºit infiltrând prin canalizãri. Într- de alunecarea de teren. Socrii au sã scape de deportare, adevãr, nu peste mult timp, de la insistat sã gãtim o masã completã, ascunzându-se câteva zile la noi. vreo scânteie neglijentã, am vãzut la care am poftit tovãrãºeºte ºi pe Pe urmã, tata a aranjat sã fie cum au sãrit în aer, unul dupã altul, vecini - ce era sã facem? – iar internatã „cu apendicitã” la un spital toate capacele ocnelor de canal, respectivii au acceptat invitaþia fãrã de lângã garã. Cui i-e dat sã cât era strada de lungã! sã-ºi facã nici un complex. Am trãiascã, trãieºte: gara fu Tot atunci am vãzut, la casa convenit cã ei o sã doarmã în bombardatã, o bombã cãzu ºi pe vecinului de din sus, un spectacol sufragerie, la parter, dupã ce spital, peretele salonului se impresionant: un ºuvoi de apã, facem „stingerea”. Tocmai eram pe desprinse, dar ea, cu patul, a provenind din interior (cum oare?) punctul sã abordãm unele rãmas neatinsã, suspendatã ca pe pulverizã peretele lateral al probleme legate de igienã, când un balcon! Ulterior, casa cea cerdacului (o fi fost fãcut din primirãm douã vizite. falnicã a fost împãrþitã în chirpici?) ºi se revãrsã spre Mai întâi sosi cu veºti fratele apartamente. În vechiul garaj, grãdinã. Casa mai rezista, dar îi Carlei: ei se adunaserã cu toþii la devenit „apartament” locuia 110 lipsea un perete. N-am scãpat nici maicã-sa, în cartierul Andrei domnul Feter, un alt fost vecin, cãruia îi aparþinuse casa de peste pãrcane, susurând molcom, în timp Apoi am ridicat „ºedinþa” ºi ne-am drum de noi. (Tata îl saluta ce soarele reapãrea mai luminos luat rãmas bun. întotdeauna cu prietenie, ca oricând pe un cer parcã spãlat Am coborât strada împreunã cu amestecatã cu milã, dar ºi cu ºi el. pãrinþii soþiei, spre a-i conduce dojanã). Casa de peste drum era „Vrem sã vã spunem la acasã. În oraº circulaþia era fãloasã ºi ea. Ce se întâmplase? revedere, noi plecãm” – ne-au restabilitã, am putut lua troleibuzul În anii tulburi de dinainte de anunþat vecinii din sus fãrã alt fãrã probleme, totul se desfãºura naþionalizare, domnul Feter ºi-a menajament. Nici mulþumiri, nici de parcã nu se întâmplase nimic. încercat norocul la cãrþi! A jucat cu vreo efuziune sentimentalã, ori Revenind din cartierul Gheorgheni, un oier din Mãrginimea Sibiului ºi mãcar vreo sugestie de ne-am abãtut prin Centru, am mers a pierdut-o! Acum o privea din „întoarcere” a vizitei. De altfel, mai pânã la Someº, sã vedem urmãrile cãmãruþa de vizavi! (Oierul a târziu, când au lansat reparaþia inundaþiei. Nimic, nici o urmã. vândut jumãtate fratelui sãu ºi, casei, au avut grijã sã-ºi „refacã” Trotuarele, zidurile – curate, primul lucru ce l-au fãcut, a fost sã ºi gardul, muºcând un metru din uscate. Magazinele, deschise, împartã grãdina ºi clãdirea cu un curtea noastrã... funcþionale. Oamenii, ca- zid: oamenii limpezi la cap ºtiu cã Servitoarea doamnei Chepich ntotdeauna. trebuie sã aibã situaþia clarã!). ne-a mulþumit cu privirea cã n-am Ne cuprinse brusc un expediat-o ºi pe ea dupã plecarea sentiment de imponderabilitate. III vecinilor din sus. Cred cã nu-i Evoluam, parcã, între douã lumi, Ploaia continua. Se fãcu suferea nici dânsa. A devenit dintr- dintre care, una, cel puþin, trebuie întuneric. Acum, atât gazul, cât ºi o datã volubilã ºi povestitoare. c-a fost un vis! apa ºi energia electricã erau sistate Avea vreo 70 de ani. Nu cred sã fi Care era visul ºi care în tot cartierul. Fâºâitul gazului ce fost vreodatã frumoasã ºi (iatã realitatea? se scurgea din conducta cum te-nºalã aparenþa!) la prima magistralã încetase. vedere nu pãrea inteligentã. Secunda volta Am convins-o pe fosta Amesteca româna cu maghiara, servitoare a doamnei Chepich sã cum se nimerea mai bine ca sã se Ce repede se restrânge uneori se instaleze la mansardã, în ciuda facã înþeleasã, iar noi îi universul preocupãrilor lumii tavanului care ºiroia. În trecut, rãspundeam aºijderea, fãrã nici o materiale! A venit rândul meu sã acolo fusese un fel de salon-birou, inhibiþie de limbã. Pãrinþii ei au fost am de-a face cu medicii. Doctorul adorabil mobilat în stil mic-burghez zarzavagii hoºtãzeni (numele de Nãsturel, vecin cu noi mai jos, pe austriac. Actualmente, biroul hoºtãzean vine de la Hoch Stadt, strada Umbroasã (era mai mult un devenise o debara unde erau chit cã zona agricolã a Clujului era activist la Primãrie, decât un îngrãmãdite tot felul de boarfe ºi în aval de oraº). Pãrinþii nu-i practician medical), mã pisa de cãrþi. dãduserã voie sã se mãrite cu mult sã mã operez la splinã. Deodatã am auzit un pocnet ca bãiatul român la care þinuse ºi uite Ploua iar, de zile în ºir. Azi, dupã plesnitura unui odgon. O fisurã c-a rãmas fatã bãtrânã. κi ce picurii se mai rãriserã un timp, strãbãtu în diagonalã peretele de pãrãsise pãrinþii încã de pe atunci, porniserã sã cadã din nou. Tocmai nord al casei, semn cã fundaþia din ca sã se punã în slujba familiei acum, îmbibat cu apã pânã la piele, partea aceea începuse s-o ia la Chepich, evrei bogaþi. A rãmas cu apãru doctorul Nãsturel sã-mi vale odatã cu dealul. doamna Chepich ºi dupã venirea spunã cã avea vorbã de la Cãtre dimineaþã mãtuºei i-a fost comuniºtilor. Doamna cânta la pian Chirurgia I cã erau gata sã mã rãu. Draga de ea, suferise fãrã sã patru ore pe zi: mai întâi exersa primeascã. Soþia mea s-a opus: ne spunã nimic, dar acum se douã-trei ore, apoi interpreta câte mai bine sã apelãm la doctorul de sufoca în mod vizibil. Pe când am un concert, sau altã piesã la Oncologie, cunoscut de familia ajuns cu ea la spital, pierise. simfonicã. Dãdea ºi lecþii de pian cumnatei noastre, Carla. Eu am „Deocamdatã lãsaþi-o în seama – a avut mereu una-douã eleve - þinut sã-mi respect cuvântul dat ºi noastrã, ni s-a spus, la morgã nu dar nu primea alte vizite. În schimb, (cu mare îndoialã, totuºi) am mai sunt locuri.” vorbea mult la telefon. Cu acceptat sã mã prezint pe propriile- O pierdere imensã pentru noi, servitoarea nu avusese nici timp, mi picioare la operaþie. Oricum, un vid abisal lãsat în urmã - nici ce anume discuta – mi-o acasã era un bazar insuportabil ºi „rezolvate” expeditiv, dat fiind amintesc ºi eu, era distinsã, nu mã simþeam prea în formã sã circumstanþele, ºi ºterse din solemnã, seninã, dar parcã plutind ajut cu ceva concret. Scãpam de preocupãri în câteva clipe! Nevoia în alte sfere decât lumea noastrã. o lume dezlãnþuitã. Doream te sileºte câte o datã sã te detaºezi Aºa trecu ziua asta de doliu ºi aceastã evadare. Mi-era „sete de de anumite planuri ale existenþei decompresiune, filozofând în jurul repaus”. fãrã sã crâcneºti. mesei de bucãtãrie. S-a vorbit *** despre viaþã ºi despre moarte, s- Mi-au dat sã beau un IV au adus pilde nostime desprinse comprimat pe bazã de morfinã, m- În ziua a patra ploaia a stat. Era din copilãria lui Matei Corvin, din au pus sã mã spãl din cap pânã-n încã dis-de-dimineaþã. Ultimele isprãvile lui Pãcalã, ale lui Nastratin picioare cu iod, ºi m-au bãrbierit pe ºiroaie s-au scurs de peste Hogea, ºi ale lui... Bulã, cel actual. pântec. Tocmai mã întindeau pe 111 patul cu care urmam sã fiu dus în clãdirile ce mãrginiserã Someºul Dar nici asta nu-nsemna nimic sala de operaþie, când de afarã se (degeaba aveau faþada fãloasã în faþa absolutului. Mã îndreptam auzi o voce în megafon: nivelul spre strada Gheorghe Bariþiu, spre el, spre o sursã care-mi pãrea apei în barajul de la Tarniþa dacã dosul le era cu „fundul în familiarã ºi care mã încãrca cu depãºise cota superioarã ºi urma apã”!). Apa n-a ajuns, însã, la bunãtate ºi cu o înþelepciune sã aibã loc o revãrsare perimetrul unde, pe vremea imensã. Trãiam o senzaþie care nu neprevãzutã, drept care trebuiau romanilor, fusese oraºul Napoca. putea fi redatã în cuvinte evacuate toate spaþiile din zona Clãdirile „Urania”, „Astoria”, ... erau, pãmânteºti. inundabilã a oraºului. Infirmierii au ºi ele, intacte. Apoi, iar dezolare... ªi, dintr-o datã, stop! schimbat priviri între ei, apoi au Mormane de zidãrie, scânduri, Cu mult regret, a trebuit sã mã judecat cã eram cocoþaþi destul de murdãrie... Luciul apei tulburi, pe reîntorc în mine însumi, în propriu- sus pe Dealul Clinicilor, ca sa nu mari întinderi, de unde nu se mi trup. Mai întâi, am revenit în fim în primejdie - judecatã retrãsese încã... întuneric. Apoi am deschis ochii. confirmatã ºi de medici. Simþeam o chemare intensã Am aflat cã eram în secþia de Abia în blocul operator l-am sã-mi iau zborul, sã mã desprind reanimare a Institutului Oncologic. cunoscut ºi eu pe chirurg. „Avem de contingent. Am început sã mã Acolo, la Chirurgia I, ambulanþa pregãtitã o ambulanþã perfect îndepãrtez ºi, pe mãsurã ce mã promisã îºi dovedise pe deplin echipatã, cu care vã putem avântam în neant, deveneam mai utilitatea. Eram în siguranþã – transfera în siguranþã, dacã ne lucid, mai doct. ªtiam acum (abia destinul a vrut sã ajung acolo unde ajung apele”, m-a asigurat el. acum!) cã aveam un limfom extins trebuia sã merg de la bun început. Anestezistul începu numaidecât de ambele pãrþi ale diafragmei ºi Am cãzut într-un somn adânc. sã mi se activeze în preajmã. cã era tratabil cu medicamentele În cele din urmã mi-am revenit. De Cât de brusc ºi pe nesimþite se de azi. Dacã aº fi ascultat-o pe data aceasta eram la mine acasã. face trecerea de la starea de veghe soþie, ajungeam la Oncologie ºi mi Am recunoscut încãperea. Am la cea de somn! Tot aºa ºi la s-ar fi pus diagnosticul corect. început sã-mi redescopãr corpul. anestezie: eºti aici, acum, ºi dintr- Mãtuºa cea dragã avusese un Apoi, amintirile. Am rememorat o datã, nimic. Un „nimic” sinonim cancer pulmonar; cum de nu ne-a toate cele pe care vi le-am povestit. cu eternitatea, pânã când, brusc, spus? Cumnata lui Carla... De un lucru nu-mi aminteam însã: eºti din nou de faþã. Sau, unde eºti? Dar astea nu mai contau. când ºi cum am mers, de fapt, la De data asta s-a întâmplat Avansam cãtre luminã ºi spital? Care spital? ªi când l-am altfel. Unde eram eu acum? Am cãldurã, cãtre cunoaºtere. pãrãsit? De ce acum eram aici, simþit cum mã smulg din întuneric, Simþeam cã am înþeles, în fine, acasã? ieºind din propriu-mi trup ºi mã lumea politicã, faþa ascunsã a Ori, poate cã nimic din ceea ce- vedeam, volatil, tot eu, dar nu în acesteia ºi cinismul cu care eram mi aminteam nu s-o fi întâmplat? corpul meu, ci privind de sus sala conduºi. Nu evoluam spre haos! de operaþie. Pe o mãsuþã, un Eram conduºi cu bunã ºtiinþã! Paris, miercuri, 3 februarie 2010 bulgãre diform, însângerat. „Nu trebuia sã-i scoatem splina, zicea chirurgul, arãtând spre foalele-mi deschise, cum de nu i- am fãcut mai întâi un scanner?” „Ne-am bazat pe indicaþiile doctorului Nãsturel.” Am primit informaþia cu o totalã indiferenþã. Eram complet detaºat de lumea „de jos”. Am constatat cã mã puteam „deplasa”. Nu eram cantonat la încãperea aceea. În muþenie totalã ºi cu mare repeziciune am început sã survolez Clinicile, apoi oraºul, cursul râului. Partea de sus a barajului de la Tarniþa, cam o cincime, fusese, într-adevãr, mãturatã de ape – noroc cã nu ºi restul. Puhoiul se rãspândise în toatã zona deschisã, între Gilãu ºi Floreºti, mãturând toate blocurile promiscui (presupuse occidentale) ale „cãpºunarilor” naivi, care veniserã cu banii din strãinãtate. 112 Erau „spãlate” din cale multe dintre Hlestakov a ajuns aici, pe malul realist merge spre „bufoneria, Someºului Mic, pentru întâia oarã grotescul trivial, comicul de TRU în 1920, în a doua stagiune dupã mascaradã”, aºa dupã cum înfiinþarea teatrului clujean. Acum a observa Lucian Raicu în Gogol sau TEA urcat pe scenã pentru a ne spune Revizorul fantasticul banalitãþii cã socotea la cã multe schimbãri nu prea au avut rândul lui marele dramaturg rus a loc de atunci încoace în aceastã trata cu seriozitate aceastã temã. parte a Europei ºi nici de la data de la Cluj Satira e serioasã, incriminãrile reale. premierei absolute din 1836 la Expresivitatea burdihanului duce Petersburg. Corupþia în admi- sau spre „bucãtãria graºilor” în plan nistraþie ºi politicã a rãmas cam pictural. Personajele sunt cari- aceeaºi, indiferent de spaþiu ºi timp. mascarada caturale, îngroºate grotesc prin Doar mijloacele s-au perfecþionat. costumaþie ºi interpretare ca în E suficient sã privim personajele eternilor commedia dell’arte, descinse parcã burduhãnoase de pe scenã, din din pânzele lui Hieronymus Bosch suita primarului Anton Antonovici, corupþi sau Daumier. Din caraghioase ºi din spectacolul clujean al Monei penibile ajung spre final de-a dreptul Marian-Chirilã, ca sã recunoaºtem greþoase. Comedia se transferã în în ele pe marii baroni locali de azi, scârboºenie. Din seria îngroºãrilor îmbuibaþi, cu ceafa slãninoasã, pânã la un hilar clovnesc este înghesuiþi la ciolan ºi preocupaþi folosirea unor actriþe în travesti: exclusiv de muºamalizarea Ramona Dumitraean în rolul devalizãrilor. Gogol a luat-o peste inspectorului ºcolar Luka Hlopov ºi nas la scurt timp dupã premierã, Adrian Þion Anca Hanu în rolul moºierului Piotr când oligarhii de atunci s-au Dobcinski. Toþi sunt umflaþi ºi recunoscut în personajele piesei, supradimensionaþi, cu excepþia lui reproºându-i cã demersul sãu Hlestakov (falsul revizor interpretat artistic este o ofensã adusã a trei ore pânã dã în epuizare sau impecabil de Ionuþ Caras) ºi a lui regimului þarist. „Dacã mutra vã e hlizealã stânjenitoare. Cãci asta Osip (servitorul lui, conceput urâtã, nu acuzaþi oglinda care v-o pare a fi miza spectacolului: amu- aproape ca un alter-ego al aratã”, ar fi replicat Gogol. Ceva zamentul general. Incisivitatea stãpânului de Cristian Rigman). E similar, dar cu consecinþe mai mesajului pãleºte în umbra jocului o adevãratã ofensivã a slabilor grave, a pãþit Lucian Pintilie în 1972, bogat în comicãrii graþioase. Dacã profitori ºi flãmânzi împotriva când, spectacolul sãu cu Revizorul nu putem acuza cum am dori, cel graºilor mediocri ºi parºivi. Ca a fost suspendat ºi interzis dupã puþin sã ne distrãm, sã râdem cu niºte câini hãituiþi de sãrãcie, slabii douã reprezentaþii de Consiliul gura pânã la urechi de ceea ce nu sunt în cãutare de un sãlaº, de Culturii ºi Educaþiei Socialiste, cicã putem nici îndrepta. E ºtiut cã pricopsealã, în vreme ce graºii „la rugãmintea unui mare numãr de huzuresc la „loc ferit ºi de Dum- spectatori”. E limpede de ce: nezeu pãzit.” Pânã la apariþia oglinda folositã de Pintilie era virtualului revizor, sosit în oraº de murdarã, în timp ce clasa politicã la douã sãptãmâni. Ca sã-ºi ascundã putere era curatã ºi luminoasã ca seria matrapazlâcurilor, ºleahta „epoca de aur” în care trãiam corupþilor se linguºeºte pe lângã terorizaþi de victoriile socialismului Hlestakov, umilindu-se ºi mituindu- biruitor. Dar biruitoare se dovedeºte l din belºug. a fi nu doctrina politicã revigoratã În asemenea condiþii, polii con- periodic, ci corupþia. În anii din fruntãrii devin Anton Antonovici, urmã, revizorii gogolieni au descins bonomul mãsluitor al adevãrului din în mai multe oraºe, de la Bucureºti montãrile Monei Marian-Chirilã sunt instituþia pe care o conduce, la Timiºoara, fãrã sã provoace lungi ºi înþesate cu tot felul de interpretat fãrã greº de Ovidiu panicã sau descumpãnire, cãci noii „gãselniþe”, mai mult sau mai puþin Criºan ºi Hlestacov, funcþionarul oligarhi au pielea feþei tãbãcitã ºi inspirate, uneori apelându-se chiar viclean din Petersburg pe care aluziile unor comedianþi nu-i mai la alte texte, din alþi autori, pentru Ionuþ Caras reuºeºte sã-l facã prin deranjeazã. Se poate spune orice, aprofundarea unor motive sau maleabilitatea interpretãrii cu ºi mai pe scenã ºi în presã. Degeaba. extrapolarea simbolisticii. Aºa a fost mare prizã la public decât l-a Clasa politicã la putere nu mai Mantaua (mixturã între Gogol ºi înzestrat dramaturgul, iniþial. reacþioneazã, aºa cã trimiterile spre Bulgacov) ºi Ubucureºti (mixturã Hlestakov-ul lui e un profitor dulce actualitatea dezastruoasã pot doar între Caragiale ºi Jarry). Slavã într-o lume de hiene hulpave, sã amuze. Domnului cã pentru Revizorul n-a piruetele repetate subliniindu-i La spectacolul clujean cu mai apelat la intertextualitate! Din abilitãþile prefãfãtoriei. Intrarea Revizorul lumea se amuzã într- acest punct de vedere spectacolul triumfalã în casa primarului este adevãr. ªi se amuzã aºa de-a lungul e curat, onest. Extrapolarea planului de un comic desãvârºit, calitativ 113 superior scãlâmbãielilor nejus- tificate uneori ale celorlalþi. Scena TRU primeºte importanþã prin com- File de umor ºi poveste ponenta de decor realizatã de Mihai TEA Oameni de suflet, cu respect la securitate. Printr-un concurs de Ciupe. Ancadramentul, împreunã pentru semeni ºi creaþie – i-am împrejurãri, am ajuns la Bucureºti cu poarta impozantã, înainteazã numit pe profesorii Valentin în faþa unui colonel de miliþie ºi a unui fastuos spre salã pentru a spori Viºinescu ºi Ion Bindea – au maior de securitate. Aveau un car solemnitatea momentului, jux- întemeiat, în cadrul cenaclului de observaþii. (Miliþienii sã nu tapusã unui tablou ridicol: intrã Satiricon, o colecþie de Restituiri. fumeze decât þigãri româneºti, sã farsorul Hlestakov beat turtã. O altã Prin osârdia lor au apãrut în volume nu folosesc cuvântul morfinã, ci secvenþã izbutitã este momentul în postume epigramele unor mari fãinã, la noi nu se furã morfinã, care Hlestakov, tolãnit comod în iubitori ºi izvoditori de umor, care au fabricile sunt bine pãzite. Culmea! patul primarului, tocmai el, marele revizor venit din Petersburg, pri- înseninat cu surâsul lor viaþa eu am scris dupã un dosar judecat meºte dimensiuni hiperbolice în spiritualã a oraºului de la poalele la Tribunalul Cluj. Cãpitanul care faþa mãrunþilor slujbaºi din Feleacului. Între cei readuºi în faþa cerceta furtul sã nu fie singur, ci în gubernie, care se ploconesc publicului se numãrã Vasile Langa, colectiv; un traficant are pistol, sã neîncetat în faþa lui. Tandemul Mircea Matcaboji, Zeno Sânger scriu de unde-l are...) La un moment Caras-Rigman, un Hlestakov alun- Turdeanu, Titu Olteanu ºi, recent, dat, colonelul mai sã sarã de pe git ca un elastic rizibil, reuºeºte o Gavril Glodeanu, pentru prieteni, scaun: „Tovarãºe autor, cum e scenã vizualã de mare efect comic. Gavroche. Îl ºtiam mulþi ºi mulþi îl posibil ca un cãpitan sã aibã Graþioasa Angelica Nicoarã iubeam ºi-i preþuiam umorul, colaborator un cocoºat? De ce ia îmbracã în ridicol oscilaþiile optimismul, inteligenþa ºi verva, asta de la el bani împrumut, doar miliþia personajului Anna Andreevna, cu atât mai mult, cu cât avea un e bine retribuitã?!” „– Tovarãºe soþia primarului, femeie cuceritã handicap din naºtere (era cocoºat). colonel, intervin eu, totul a fost de farmecul imperturbabil al func- Era inginer informatician ºi un om imaginat în mintea mea.” „– E greºit, þionarului venit din capitalã, ca ºi de mari calitãþi intelectuale. Ore vã rog sã refaceþi. ªi cine e Pericle Romina Merei în rolul fiicei întregi stãtea în cafenele, dezlega ãsta? De ce stã prin cafenele toatã acesteia, cãzutã ºi ea în plasa cuvinte încruciºate ºi-ºi delecta ziua? O sã pun lucrãtorii mei sã întinsã de pretinsul revizor, amicii cu epigrame fãrã egal. Un verifice.” Mã ia un frig siberian pe deghizat subit în cuceritor. exemplu: Sãrbãtoarea recoltei: ºira spinãrii. „– Tovarãºe colonel, tot Aproape fiecare personaj este „Iatã, spune cronicarul, / În acest eu voi fi vinovat, cã n-o sã-l gãsiþi. înzestrat cu ticuri ilare, “moment istoric” / Trec recoltele cu L-am inventat eu, ca romanul sã fie caracteristice. Mai bine reliefate carul / ...Alegoric.” Reþineþi ºi mai interesant...” „– Tovarãºe autor sunt la Dragoº Pop, interpretul ghilimelele! (ce-mi plãcea formularea!), miliþia judecãtorului Leapkin-Teapkin ºi Cu ºi despre Gavroche am ºtie sã-ºi facã datoria, nu o ajutã fie la Adrian Cucu, devenit moºierul amintiri, despre care n-am vorbit ºi cine.” „– Tovarãºe colonel, intervine nãtâng (în aparenþã) Piotr n-am scris niciodatã. Cãci era sã-i maiorul, autorul a avut intenþii bune, Ivanovici Bobcinski. Cu intrarea în fac, fãrã voie, un mare rãu. În nu mai existã azi un Pericle, sã-l scenã a lãcãtuºãresei Fevronia, în romanul meu poliþist Cu moartea înþelegem.” „– Da, dar sã nu-i in-terpretarea Mariei Munteanu ºi între patru ochi, apãrut în 1977, am împrumute bani cãpitanului a subofiþãresei conturate la fel de creat un personaj dupã chipul ºi cocoºatul!” bombast de Maria Seleº, aproape asemãnarea amicului meu: un om Mã supun. ªi scap. Nu i-am de nerecunoscut, comicul se de omenie, care ajuta un poliþist într- spus niciodatã lui Gavroche ce rãu dilueazã în parodie ieftinã. Din o anchetã, el supervizând totul pe era sã-i fac. A citit romanul ºi a fost „canþelãrie” ajunge în stradã. deasupra cuvintelor încruciºate. încântat. În acea vreme, Glodeanu În partea a doua a spec-tacolului, Eroul meu se numea Pericle, ºi a scris sau inventat niºte epigrame „prezentãrile” amplo-iaþilor în faþa lui asta fiindcã era ºi el înþelept, ca de antologie, dacã nu de geniu: Hlestakov încep sã treneze, cu înaintaºul sãu din Atena. Gavroche Cartezianã: „Cuget, deci exist, / Dar toate cã fiecãruia i se compune câte s-a arãtat încântat, dar neîncrezãtor; nu mai rezist.” Sau, cu adresã o intrare-surprizã. Sunt lungiri ce pot râdea ºi zicea cã e o glumã. Atunci precisã: „Vila lui dominã zarea, / fi imputate spectacolului nu atât prin mi-a spus cã elevii, colegii de liceu Perlã-i strãlucind în soare, / Din prisma respectãrii în integralitate a îi ziceau Nakata. Cine era Nakata? balcon el vede marea, / Marea clasã textului, cât prin lentoarea derulãrii Un mare campion mondial de lupte muncitoare.” scenelor. care, în toatã cariera, nu a fost învins La cincisprezece ani de la Revizorul clujean oferit de Mona prin tuº; adicã nu a fost pus cu trecerea sa în lumea umbrelor i se Marian-Chirilã este un spectacol umerii pe saltea! „ªi nici pe mine – cuvin aceste frânturi de amintire ºi ambiþios, de echipã, axat pe râdea cu poftã Gavroche – nu m- file de adevãr neuitatului Gavril extragerea celor mai nãstruºnice ar putea face tuº nimeni.” Am scris Glodeanu. efecte din liniara eºalonare a feþelor cartea ºi am mers personal la... Viorel Cacoveanu ilare cuprinse în mascarada vizã. Pe atunci vizau romanele 114 corupþiei. poliþiste ºi cei de la miliþie ºi cei de ª Da, într-adevãr, Festivalul spectacolele). S-au remarcat, în internaþional de teatru ATELIER a mod deosebit, actorii Cezar Antal împlinit, anul acesta, vîrsta de 18 ºi Lucreþia Mandric ºi, nu în ultimul TRU ani adicã... vîrsta majoratului! rînd, scenografia bogatã, spumos TEA Radu Macrinici, unul dintre cei mai ATELIER fantezistã, doar aparent încãrcatã. importanþi dramaturgi români Un decor în care mereu des- contemporani, este cel care a în- cel mai vechi copereai, încîntat, noi elemente. fiinþat acest festival ºi-l continuã, Regizorul tîrgumureºan Gavril cu orgolioasã încãpãþînare festival Cadariu a prezentat douã spec- conºtient fiind cã, indiferent de tacole aparte, marcîndu-ºi “starea vremii” ori a... vremurilor, internaþional (neagresiv...) personalitatea. viaþa noastrã ar deveni mult mai Primul, intitulat Respiraþii (Teatrul stearpã, mai cenuºie, mai de teatru Ariel plus Universitatea de artã stresantã, dacã am renunþa (ºi) dramaticã Tg.Mureº) este un la artã. Iar arta teatralã este cea nãscut în spectacol nonverbal de animaþie care-i angajeazã cel mai mult, mai pentru adulþi. Fiecare scenã a fost intens, pe producãtori ºi pe democraþie... lucratã cu deosebitã migalã, consumatori într-un “dans” comun, amintind de tehnica... stampelor într-o trãire comunã, dînd naºtere japoneze. Fineþe, fantezie, echi- unei emoþii artistice beneficã libru. Cadenþa lentã a unor ambelor tabere. ”respiraþii” creatoare de imagini, Festivalul Atelier a început la uneori suprarealiste, capabile sã teatrul din Sfântu Gheorghe, a Radu Þuculescu declanºeze fantezia fiecãrui fãcut un scurt popas la Sighiºoara spectator. O coloanã sonorã pentru ca, de cinci ani, sã-ºi extraordinar de sugestivã care gãseascã locul la Baia Mare unde, devine, la un moment dat, ea însãºi se pare, s-a hotãrît sã prindã dans ºi pantomimã. Doi bãtrîni , un personaj impulsionînd rãdãcini. Am fost încîntat sã “uitaþi” (sau refugiaþi?) într-o fostã derularea cadenþatã, dar fluentã, a constat aici (din nou) cã publicul fabricã de sãpun transformatã în obiectelor, a culorilor ba chiar ºi vine la spectacol chiar ºi dacã este locuinþã, sînt “agresaþi” de cei din variatele intensitãþi ale luminii. programat mai spre miezul nopþii. exterior care încearcã sã le Al doilea spectacol semnat de În general, e un public tînãr ºi confiºte spaþiul. Un spaþiu populat Cadariu a fost Hess, o mo- receptiv, ceea ce ne mai poate de o bogatã faunã împãiatã, nodramã scrisã de Alina Nelega, oferi speranþe... De fapt, cam nãpãdit de umbre ºi lumini, cu interpretat convingãtor de Nicu numai pe acest “culoar” se mai rãdãcini crescute în tavan ºi intrãri Mihoc, sub egida teatrului naþional zãresc luminiþe aprinse, pentru ciudate, hilare adesea, prin dulapuri “Radu Stanca” din Sibiu. O celelalte culoare ale realitãþii tulburãtoare (re)aducere în atenþie noastre, scufundarea în beznã a controversatului Rudolf Hess, devine tot mai evidentã. adjunctul lui Hitler în cadrul Spectacole au fost numeroase, Partidului Naþional-Socialist, într-un diverse, jucate în spaþii conven- spaþiu scenic gol, “decorat” doar þionale ºi neconvenþionale, sec- de reflectoare ºi luminile lor þiunea de “atelier” fiind, ca în fiecare aferente plus un scaun cu rotile ºi an, bine conturatã, festivalul o canã cazonã cu cafea. urmîndu-ºi “programul” iniþial cu... Tînãrul regizor Rãzvan orgolioasã încãpãþînare astfel încît, Mureºan s-a prezentat ºi el cu iatã, la majorat, dovedeºte cã are douã spectacole. Primul m-a o personalitate bine accentuatã. entuziasmat pur ºi simplu. El se Nu voi scrie despre fiecare numeºte Minunata lume nebunã, spectacol în parte. Nivelul a fost, un text de Anthony Neilson jucat, per general, ridicat (peste mediu) cu vervã debordantã, de actorii dar mã voi rezuma la cele care m- Teatrului municipal Baia-Mare. Un au încîntat în mod deosebit. spectacol ca un vin spumos, Herr Paul , o piesã semnatã de explodînd de bunã dispoziþie, Tankred Dorst, i-a oferit lui Radu Minunata lume nebunã de Anthony amestecînd grotescul cu absur- Afrim “pretextul” de a realiza cu Neilson – Teatrul municipal Baia Mare dul ºi carnavalescul. Un soi de actorii de la Teatrul tineretului din ori oglinzi, spaþii înguste bune mai Alice în Þara Minunilor dar cu Piatra Neamþ un spectacol de-o mult pentru pitici, creîndu-se uneori mai mult sex ºi cu mai multã delicatã poezie amestecatã, în ºi o atmosferã de basm învãluitã-n violenþã, dupã cum declarã însuºi stilul inconfundabil al acestui fum. (Fumul a fost, de fapt, la loc autorul. ªi chiar dacã la urmã de- marcant regizor, cu un umor de cinste în actuala ediþie a fes- corul se “metamorfozeazã” într-o debordant garnisit cu momente de tivalului, folosit în aproape toate clinicã psihiatricã iar minunatele 115 (coloratele) personaje din ori mai puþin reuºite. Poezia ºi Baia Mare. Un Caragiale care minunata lume numitã Dissocia mizeria umanã purtate din plonjeazã în actualitate cu mare TRU devin pacienþi ºi personal bucãtãrie, în hol, în casa scãrilor frenezie, cu vervã multicolorã, cu specializat, atmosfera nu se ºi-apoi în dormitor, mototolite pe dinamism “specific” zonei...Nimic TEA transformã într-una terifiantã, pat, sub pat, pe fotoliu ori pe covor, mai potrivit unei þãri aflatã într-un depresiv sîngeroasã precum este lîngã chiuvetã ori pe capacul WC- continuu carnaval, cînd comic, cînd cea din al doilea spectacol al lui ului. Iubirea ºi ura, gelozia ºi grotesc, cînd penibil, cînd dra- Rãzvan Mureºan Psihozã 4:48 de indiferenþa, þipetele ºi ºoaptele, matic... Un spectacol de public care- Sarah Kane (Teatrul Naþional gîfîielile ºi cîntul, toate ameste- ºi schimbã, des ºi surprinzãtor, “Lucian Blaga” din Cluj), un soi de cate în alambicul strãlucitor (dar... locaþiile, într-un decor atractiv ºi confesiune finalã a autoarei oxidabil) al cãsniciei. S-au distins, ingenios semnat de Mihai Vãlu, sinucigaºe devoratã de fantasme în special, ele adicã Ramona îndemnînd parcã ”boborul” specta- ºi demoni, excelent interpretatã de Dumitrean ºi Diana Turtureanu dar tor sã se punã, naibii, în miºcare cã tînãra Patricia Boaru , secondatã ºi Ciprian Vultur (care a efectuat altfel ne ducem de rîpã... pe mãsurã de Ileana Negru. un adevãrat maraton, jucînd ºi în O interesantã citire a unui text Gîndacii care-i invadeazã creierii, alte spectacole din festival) ºi care, iatã, nu-ºi pierde din Dorin Zachei. actualitate a fãcut ºi regizorul Gianina Andrei Mihalache la Teatrul de Cãrbunariu împreunã Nord Satu Mare cu Jocul vieþii ºi cu Studioul Yorick al morþii în deºertul de cenuºã de din Tg. Mureº plus Horia Lovinescu, spectacol în care dramAcum din ca- s-a remarcat excelentul actor pitalã, au produs un Radu Botar. spectacol-document, Prestaþii incitante, de teatru un amestec de teatru dans, au propus ºi invitaþii din ºi relatare, intitulat 20/ Anglia ºi Japonia. 20 ºi avînd ca subiect Festivalul internaþional de teatru evenimentele din 19- ATELIER de la Baia Mare are deja 20 martie 1990 din Tg. un prestigiu ºi un impact asupra Herr Paul de Tankred Dorst - Teatrul tineretului Mureº. Dintre nu- publicului care meritã sã le Piatra Neamt meroasele mãrturii pãstreze în continuare. þintuiþi fiecare de cîte un ac de adunate de la diverºi martori ori seringã, par în cele din urmã un participanþi direcþi, s-au ales unele Juriul Festivalului Internaþional produs al serului aparent (cam aleatoriu, nefiind prea clar de Teatru ATELIER, Ediþia a XVIII-a, tãmãduitor. Rãzvan Mureºan este în ba-za cãrui criteriu, dacã a fost compus din: Anca Rotescu (preºe- un produs al ºcolii clujene ºi vreunul...) evident, cu declarata dinte), Gabriela Lupu, Claudiu Gro- promite o evoluþie ascendentã în intenþie de a nu-ºi propune sã facã za, Doru Mareº ºi Radu Þuculescu cariera sa artisticã. dreptate, nici sã reconstituie ceva acordã urmãtoarele premii: Teatrul de camerã din Arad a ori sã construiascã eroi. Cãci, Pentru cea mai bunã sce- “fuzionat” cu Teatrul 3 din Pecs vorba aia, eroi au fost, eroi sînt nografie: Iuliana Vîlsan. producînd, sub bagheta lui Radu încã... Un spectacol de tip Pentru cea mai bunã actriþã în Dinulescu, un spectacol atractiv, “studenþesc”, anii I ºi II, cu vervã rol secundar: Inna Andriucã. dinamic, cu prizã imediatã la public, ºi mare plãcere interpetat, cu Pentru cel mai bun actor în rol pe textul lui Matei Viºniec Caii la cînticele ºi mici momente de secundar: Ionuþ Mateescu. fereastrã. Tema rãzboiul este varieteu, umor de calitate ºi Pentru cea mai bunã actriþã în “reprodusã” de cei trei interpreþi miºcãri lejere de scaune, tradus în rol principal: Lucreþia Mandric. Tünde Bacskó, Attila Harsányi éi mai multe limbi deodatã – vorba lui Pentru cel mai bun actor în rol Ernö Tapasztó (numai laude pentru Marquez... – (românã, maghiarã ºi, principal: Cezar Antal. prestaþia lor, pentru capacitatea de evident, englezã), ca sã priceapã Pentru cel mai bun regizor: a juca mai multe roluri în aceeaºi toatã lumea ce s-a întîmplat atunci Gavril Cadariu. piesã) în diverse moduri: comic, la Tg. Mureº, dacã nu chiar sã Premiul Special al juriului: Mihai ironic, melodramatic, “absurdic”... priceapã mãcar sã intuiascã ori sã Vãlu – pentru identitatea ºi per- Antologicã a fost scena cînd se întrebe... ce s-a întîmplat, oare, sonalitatea vizualã a spectacolelor mesagerul de rãzboi descrie acolo în inima Transilvaniei în MINUNATA LUME NEBUNà ºi (raporteazã) mamei, fiicei, soþiei martie 1990? Ce soi de manipulare PROOROCUL ILIE de la Teatrul moartea lui Hans tatãl, soþul, fratele au fost acele ciocniri stradale cu din Baia Mare. pe cîmpul de luptã. ecouri false ºi distorsionate în Marele Premiu ºi trofeul Regizorul Ovidiu Caiþa a ales strãinãtate? „ATELIER” pentru cel mai bun piesa Demoni de Lars Noren ºi Bine “manipulaþi” de cãtre spectacol: Herr Paul de Tankred Teatrul de Nord din Satu Mare. O Claudiu Pintican au fost interpreþii Dorst - Teatrul tineretului Piatra piesã despre inerentele crize care spectacolului D’ale carnavalului de Neamþ. 116 apar în cazul unor cãsnicii mai mult Caragiale de la Teatrul Municipal EUROBAROQUE este meºteºugite ale maeºtrilor din denumirea unui proiect care ne- Barocul regional – cei mai mulþi, a oferit delicatese muzicale anonimi – ; sonate, inclusiv de

nemaiîntâlnite pe la noi – cum ar autori italieni, precum Galuppi, MUZICà fi, ca repertoriu, muzicã barocã Eurobaroque, aflate în arhive locale, dar ºi ale slovenã, iar ca interpreþi, unor nume mai puþin cunoscute, audierea unei voci solistice ca Giulio Bajamonti ori Jakob Fr. bãrbãteºti de sopran. Iniþiat de festival Zupan, cu sonoritãþi relaxante, Asociaþia socio-culturalã Pantha fãrã pedalier, ale stilurilor de rei din Trieste, Italia, în parteneriat tranziþie dintre Baroc ºi Cla- cu Institutul “Baraga” ºi itinerant sicism, anume, galant, respectiv Conservatorul “Jurij Slatkonja” stilul sensibil. Programul din a din Novo Mesto, Slovenia, doua etapã a înfãþiºat roadele precum ºi Ansamblul Flauto muncii de cercetare a lui Milko dolce din România, proiectul a Bizjak – prin partituri vocal- fost finanþat de Comisia simfonice scoase din arhive, Europeanã. Desfãºurarea s-a cãrora le-au dat glas soliºtii ºi concretizat în douã etape, corul Conservatorului „Jurij itineratã, fiecare, în cele trei þãri Slatkonja” din Novo Mesto, reprezentate. La Cluj, prima alãturi de orchestra de camerã cu etapã (martie) a cuprins muzicã orgã, coordonaþi dirijoral (ex- laicã, iar a doua (mai 2010), presia „pe de rost” înseamnã, mai muzicã religioasã – toate Elena Maria ªorban ales, transmiterea sensurilor programele fiind cu acces gratuit. logice ºi expresive) de Aleš Am avut ocazia sã ne de- Makovac. Bucuria din Magnificat lectãm ºi cu muzicã autohtonã ºi din Gloria,, ambele de Antonio de mare calitate ºi prospeþime Teodoreanu, Epitaf pentru Miron Tarsia (1643-1722) a arãtat interpretativã, mulþumitã Costin (1976) de Liviu Glodeanu. valenþele stilului galant, în Ansamblului clujean Flauto Efectul la public a fost marcat de limpiditatea idealului religios. De dolce, condus de profesorul entuziasm. profundis tenebrarum de acelaºi Zoltán Majó. Programul profan Conþinuturi muzicale de mare compozitor a rãsunat în din România a provenit din patru interes cultural au venit din caractere de stil sensibil, prin culturi – românã, maghiarã, germanã, evreiascã, aceasta din urmã, prin cântece mara- mureºene de tradiþie hasidicã. Muzica religioasã a fost reprezentatã prin Codex Caioni, Gabriel Reilich, Daniel Croner, Johann Sartorius – ansamblul fiind întregit de organistul Erich Türk. Soprana Mihaela Maxim a fost dezinvoltã deopotrivã în dicþia textelor multilingve (inclusiv latina), cât ºi scenic, de la melancolie la verva conþinuturilor iubãreþe, mustind de satirã, ale cântecelor de lume. Religios ºi profan s-au întrepãtruns în piese moderne ºi Artiºtii Conservatorului „Jurij Slatkonja“din Novo Mesto, Slovenia contemporane incluse în al doilea concert – prelucrãri de colinde de moºtenirea muzicalã slovenã. genericul lui do minor, investite de Bartók, reînveºmântate în culori Milko Bizjak – o personalitate altista solo, cu aluzii teatrale. flautistice, In honorem Honteri, interpretativã ce îmbinã artisticul Clasicismul muzical a apãrut în pentru orgã (1988), de Hans ºi erudiþia – este organist, toatã frumuseþea sa, prin douã Peter Türk (un edificiu amplu, clavecinist, dirijor, dar ºi cer- creaþii ale autorului sloven Jakob care, pornind de la câteva cetãtor, profesor, organizator de Franèišek Zupan (1734–1810): miniaturi didactice ale viaþã muzicalã, publicist ºi Te Deum (încheiat cu un minunat reformatorului transilvan, îmbinã restaurator de instrumente. ecou reverberat în spaþiul tehnici ºi expresivitãþi pline de Concertul sãu de orgã din prima bisericii Sf. Mihail), respectiv, interes, dominate de tragic), etapã a proiectului Eurobaroque Missa. Artele au unificat Europa Heterofonia (1996) de Nicolae a inclus piese convingãtor cu secole înainte de politicã – 117 MUZICÃ

Ansamblul Flauto Dolce Angelo Manzotti ºi Marianna Prizzon

fapt afirmat plenar ºi de aceste îndeosebi pe Stefano Casaccia, artisticitatea muzicalã cu creaþii muzicale. Dona nobis instrumentist la flaut drept, pe managementul de succes – iar pacem! (finalul misei) este Ennio Guerrato, la lãutã, pe Nicola cã avem nevoie de asemenea mesajul peren al tuturor Lamon ºi Luca Ferrini, care au personalitãþi, o dovedeºte manifestãrilor de acest fel. alternat la orgã ºi clavecin. afluenþa publicului clujean, care Raritatea mondialã a vocii de Profesorul Zoltán Majó este o a umplut sãlile ºi bisericile sopranist – Angelo Manzotti – a personalitate care îmbinã optim, noastre! dominat programele muzicienilor italieni. Ariile de operã provenite din repertoriul celebrului castrat baroc Farinelli au fost de mare spectaculozitate tehnicã, iar piesele religioase au fãcut dovada sensibilitãþii rafinate a cântãreþului. El afirmã cã tehnica lui constã în activarea conºtientã ºi antrenatã (de la vârsta de 12 ani) a lungimii doar parþiale, cam douã treimi, a corzilor sale vocale, pentru a obþine registrul înalt. Dupã cum s-a confirmat ºi auditiv, este o tehnicã ineditã, diferitã ca rezultat timbral de contratenor. Programul de operã a culminat cu aria, impresionantã prin virtuozitate ºi impecabila realizare, Son qual nave, din opera Artaserse de Riccardo Broschi (fratele lui Farinelli) ºi Johann Adolf Hasse. Un ambitus de trei octave (de la do3 la do din octava micã), consistent pe pasaje sau în salturi, în ornamentaþia abundentã, rutinat pânã la impresia covârºitoare de naturaleþe!... În aceleaºi concerte, Marianna Prizzon a arãtat cã nu este cu nimic mai prejos faþã de colegul-vedetã, iar duetele dintre sopranã ºi sopranist – celebre pagini de Monteverdi – au fost non plus ultra. Dintre componenþii Ansamblului Nova Academia din Trieste, care au prezentat ºi pagini 118 instrumentale, am admirat Cea de-a treia Stagiune cu subtilitate, necesara siguranþã, Muzicalã Românã în Portugalia, aºa cum ar proceda un versat organizatã de Institutul Cultural dansator de tango cu partenera sa. Român din Lisabona, a programat La rândul ei, Irina Sârbu – – la început de varã 2010 – dublul Muzicã lansatã abia cu câþiva ani în urmã concert intitulat De la Swing la – a progresat imens. Prezenþa ei Bossa Nova. Optimã ocazie stenicã evitã exhibiþionismele pentru melomanii lisabonezi de a brazilianã gratuite, ce viciazã cariera atâtor JAZZ CONTEXT cunoaºte patru dintre muzicienii „dive”. Aº zice cã juna noastrã reprezentativi ai actualei scene cântãreaþã a intuit corect jazzistice de la Bucureºti: vocalista cântatã de tonalitatea emoþionalã ºi Irina Sârbu, pianistul Puiu Pascu, comportamentalã a interpretelor de contrabasistul Ciprian Parghel ºi bossa nova. Irina se înscrie pe linia bateristul Tudor Parghel. Proiectul români la unor mari modele feminine ale fusese deja rodat cu succes în acestui stil (ºi ale muzicii braziliene multiple turnee prin þarã, sub reunite sub sigla MPB) – Astrud denumirea – ceva mai restrictivã ICR Gilberto, Elis Regina, Miucha, Gal – Brasil Meu Amor. Atú-ul ce Costa, Joyce, Bebel Gilberto… creºte cota de interes a Voci aflate în antitezã cu tradiþia spectacolului, din perspectivã Lisabona bombasticã a belcanto-ului, lusitanã, constã în pasiunea ºi dezinteresate de acrobaþii acribia cu care vedeta femininã a stratosferice, voci de întindere grupului interpreteazã în original Virgil Mihaiu redusã, preponderent non-vibrato, textele de referinþã ale repertoriului adaptate „scãrii umane” a cântului bossa nova. Apariþia acestui stil, ºi a versurilor (acestea, de un lirism în urmã cu mai bine de o jumãtate epurat, precum liniile clare ºi de secol, a marcat – prin utilizarea cenuºie) a formaþiei este unduitoare ale proiectelor futuriste limbii portugheze – o primã virtuozissimul pianist Puiu Pascu. datorate celor doi proiectanþi ai alternativã viabilã la monopolul Încã de la debut (pe la cumpãna capitalei Brasilia: arhitectul Oscar lingvistic deþinut de englezã în anilor 1970-80) el îºi fãcuse mulþi Niemeyer ºi urbanistul Lúcio istoria de pânã atunci a jazzului. fani datoritã agerimii cu care Costa). Muzicalitatea, naturaleþea, Ideea invitãrii Irinei Sârbu, domina claviatura. O lejeritate în aplicaþiunea cu care frumoasa acompaniatã de Trio-ul Puiu aglutinarea ºi organizarea româncã abordeazã atât temele Pascu, survenise în 2009. În spontanã, cu maximã velocitate, a standard (Gershwin, Ellington), cât cadrul primei serate culturale unor cantitãþi torenþiale de note. O ºi cele braziliene (Jobim, Vinicius româno-braziliene, organizatã în asemenea facilitate poate fi de Moraes, João Gilberto & co.), colaborare de cãtre ICR Lisabona adeseori suspectatã de excesiv nu au scãpat neobservate de ºi Misiunea Braziliei pe lângã mimetism faþã de clasici (sau native speaker-ii prezenþi la Comunitatea Þãrilor de Limbã clasicizanþi), tip Erroll Garner, Bud spectacole. Portughezã/CPLP, prezentasem Powell, Oscar Peterson, sau – mai Nu poate fi trecut cu vederea câteva mostre video cu ºarmanta aproape de noi – Leonid Cijik. Or, aportul minunatului tandem ritmic cântãreaþã. Omul de culturã Lauro pe scenele lisaboneze Pascu a al fraþilor Parghel la succesul Moreira, ambasador al Braziliei pe demonstrat cã imensul sãu arsenal grupului. Urmaºii regretatei Anca lângã CPLP, a fost sedus de cele tehnic ºi referenþial e subordonat au depãºit demult statutul de copii vizionate, acceptând sã girãm în unei capacitãþi ordonatoare proprii, minune, ajungând la un stadiu pe parteneriat debutul live al Irinei în semn al jazzmanului de elitã. Dacã care l-aº numi „maturitate lumea lusofonã. Planul nostru s’a timp de mulþi ani, pianistul fusese precoce”. Ei acþioneazã cu materializat prin douã memorabile privit mai curând ca aceeaºi eficienþã în planul reprezentaþii, în locuri de elitã ale “oscarpetersonul nostru”, cred cã coordonãrii reciproce dintre bas ºi capitalei portugheze: Muzeul a sosit timpul sã ne revizuim optica baterie, cât ºi în acela al interplay- Muzicii ºi Sala de spectacole a ºi sã-l apreciem drept ceea ce ului cu vocalista ºi pianistul. Dar Institutului Franco-Portughez. este el cu adevãrat: un distribuþia rolurilor poate fi ºi Componenþii cvartetului improvizator de referinþã al scenei schimbatã, în cazul unor muzicieni demonstreazã calitãþi ce-i pot jazzistice contemporane. Dar, pe atât de înzestraþi... Momentul de impune pe orice mare scenã. Nu lângã incandescentele ºi sublimã deconcertare a fost atins doar talent înnãscut, nu doar o sensibilele sale parãzi solistice, atunci când – fãrã ca blues-ul pe asimilare creativã a principiilor Puiu Pascu strãluceºte ºi ca om care-l cântau sã se întrerupã – cei esenþiale ale jazzului, ci ºi o viziune de echipã – în permanentã patru au început ... rotaþia: mai întâi, plinã de empatie, însã nu lipsitã de interacþiune cu partenerii muzicali, Ciprian Parghel a intonat un personalitate, asupra speciilor capabil sã-i susþinã ºi sã-i spectaculos unison între propriul braziliene ale muzicii stimuleze. În raport cu cântãreaþa, contrabas ºi propria-i voce; Tudor improvizatorice. Eminenþa (deloc acompaniatorul îi oferã acesteia, Parghel s’a ridicat de la tobe (fiind 119 substituit de ... Irina Sârbu!) ºi a compozitor portughez Luís de cunoscãtor ºi practicant al jazzului cântat câteva mãsuri de scat; apoi Freitas Branco (1890-1955) – au de sorginte brazilianã ºi, totodatã, a împrumutat instrumentul fratelui creat mari dificultãþi interpreþilor. valoros colaborator al ICR sãu, pentru o mostrã de walking Aceºtia le-au surmontat, preferând Lisabona. Revenit aici dupã bass, ºi s’a aºezat finalmente la sã imprime majoritãþii melodiilor un participarea sa în cadrul albu- pian, unde a continuat cu multã ritm presto, pe alocuri sufocant. La mului Bossarenova (o performanþã dexteritate tema începutã de Puiu un moment dat, interpretarea a a SWR Big Band, având-o ca

JAZZ CONTEXT Pascu; acesta din urmã se devenit incendiarã la propriu: unul solistã pe brazilianca Paula amplasase între timp în spatele dintre amplificatoare a început sã Morelenbaum), Decebal nu a ezitat instrumentului de percuþie, unde a emane un penetrant miros de ars, sã se integreze – cu câteva preluat rolul bateristului. La finele urmat de o trombã de fum. În stenice intervenþii la ghitarã-bas – piesei, Irina a mãrturisit publicului concertul din sala Institutului în douã numere din programul reprezentaþiei. Aceasta a beneficiat de o sonorizare impecabilã, asiguratã de regisorul de sunet Dominique LeGue. De altfel, dupã frecvente colaborãri la cele trei Stagiuni Muzicale Române în Portugalia, dl. LeGue a devenit un apreciator al talentelor noastre, cãrora le oferã întregul confort acustic necesar. Faptul s’a repercutat în mod pozitiv asupra înregistrãrii video realizate Simion Doru Cristea la acest concert. Încântat de vizionarea filmãrii, ambasadorul Lauro Moreira, retras la Rio de Janeiro dupã o îndelungatã carierã diplomaticã, a trimis urmãtoarele rânduri pe adresa directorului ICR Lisabona: „Meu querido Amigo, Parabéns, mais uma vez, por suas brilhantes iniciativas, como essa com a bela Irina Sârbu cantando música brasileira. Que maravilha! E que pena enorme eu sinto por nãomais poder usufruir de tudo isso. <...> Um grande e saudoso abraço, Lauro” (Dragul meu Amic, Felicitãri, încã o datã, pentru strãlucitele dumitale iniþiative, precum aceasta cu frumoasa Irina Sârbu cântând muzicã brazilianã. Ce minunãþie! ªi ce cã se simte o percuþionistã Franco-Portughez, tempo-ul a fost durere enormã simt cã nu mã mai frustratã, iar Tudor Parghel cã ar fi (re)adecvat ponderatului stil bossa pot bucura de toate astea. <...> O vrut sã fie (ºi) pianist... Toate nova: preponderent moderato, cu mare îmbrãþiºare plinã de dor, aceste permutãri s’au produs cu solo-uri mai puþin precipitate, mai Lauro.) acelaºi firesc, lejeritate ºi bunã elaborate, ºi cu excursuri lirice pe Întotdeauna, ulterior eveni- dispoziþie ce caracterizaserã care seara precedentã nu ne-ar fi mentelor organizate de cãtre ICR întregul recital. lãsat sã le presupunem. Aºadar, Lisabona, curierul electronic al Dar argumentul esenþial al valorii disponibilitãþi expresive diverse, instituþiei se umple de mesaje de grupului s’a revelat, cu prioritate, cuprinzãtoare ºi surprinzãtoare, cu felicitãri. Ar fi pãcat sã nu se ºtie ºi acelor spectatori care au asistat la o realã forþã de seducþie. în þarã despre asemenea valuri de ambele spectacole: deºi repertoriul În cel de-al doilea spectacol, pe simpatie faþã de cultura noastrã. era quasi-identic, practic toate lângã atâtea agreabile surprize Ca atare, îmi permit sã reproduc piesele au fost reinterpretate intr’o oferite aproape la fiecare frazã aici doar câteva scurte mostre. manierã diferitã. La Muzeul muzicalã, a existat ºi una din Ambasadorul statului Chile, Muzicii, amplificarea precarã, categoria „guest star”. Mã refer la Fernando Ayala, care onorase coroboratã cu vechimea ºi uzura invitarea pe scenã a basistului spectacolul de la IFP împreunã cu 120 pianului – donat de notabilul Decebal Bãdilã, reputat consulul chilian în Portugalia, ºi-a exprimat felicitãrile în limba pentru organizarea încã unui sesiunea muzicalã de la Institutul spaniolã: „QueridoVirgil, Gracias concert foarte frumos. Fu o Franco-Portughez, unde am ap- por la invitación al excelente surprizã foarte agreabilã pentru laudat cu multã plãcere.) concierto de jazz y bossa nova mine.) Iar omul de teatru Helder Se poate afirma cã debutul que disfruté muchísimo. Gran Costa – regisor, editor, director al lusitan al Irinei Sârbu ºi al Trio-ului talento de los artistas rumanos, teatrului A Barraca – se exprimã Pascu reprezintã un moment de que nos hicieron sentir la la fel de laudativ: „Parabens pela consacrare a unei formaþii care intensidad de la música y el sessão musical no Institut Franco- meritã pe deplin o mai amplã JAZZ CONTEXT dominio de la técnica, tanto de la Português, onde estive aplaudir recunoaºtere, nu doar în cantante como de los músicos. com muito prazer” (Felicitãri pentru strãinãtate, ci ºi la ea acasã. Felicitaciones y mis agrade- cimientos sinceros por la invitación. Un abrazo, Fernando Ayala” (Dragã Virgil, Mulþumiri pentru invitaþia la excelentul concert de jazz ºi bossa nova pe care l-am savurat din plin. Mare talent al artiºtilor români, ce ne-au fãcut sã simþim intensitatea muzicii ºi stãpânirea tehnicii, atât din partea cântãreþei, cât ºi a instrumentiºtilor. Felicitãri ºi sincerã gratitudine pentru invitaþie. O îmbrãþiºare, Fernando Ayala). Renato Leal, deputat azorian în Parlamentul Portughez, a scris: „Senhor Director, Venho renovar os meus parabéns pelo sucesso do concerto de Irina Sârbu & Trio Pascu realizado no passado dia 8 de Junho do ano corrente. A excelência do pianista e o virtuosismo da cantora foram uma constante ao longo do serão. Estou-lhe, por isso, muito grato por me ter incluído entre o número de privilegiados que entendeu convidar para este concerto. Com os melhores cumprimentos, Renato Leal” (Domnule Director, Îmi reînnoiesc felicitãrile pentru succesul concertului Irina Sârbu & Trio Pascu, realizat în ziua de 8 iunie a anului curent. Excelenþa pianistului ºi virtuozitatea cântãreþei au fost o constantã de- a lungul seratei. Vã rãmân, de aceea, foarte recunoscãtor pentru toate acestea ºi pentru a mã fi inclus printre privilegiaþii pe care aþi gãsit de cuviinþã sã-i invitaþi la acest concert. Cu cele mai bune complimente, Renato Leal). Klemens Detering, profesor de limba germanã al Institutului Goethe în Portugalia, semneazã acest scurt mesaj, scris în portughezã: „Estimado Virgil, Parabens pela organização de mais um belíssimo concerto. Foi uma surpresa muito agradável para mim.” (Stimate Virgil, Felicitãri 121 Eludând notele stridente ale însã, regimul cromatic aplicat, unei publicitãþi tot mai agresive, ponderile ºi dinamica sub- aproape cu neputinþã de evitat în elementelor compoziþionale strategiile de promovare din cadrul modificã dramatic datele percepþiei artelor contemporane, Angela Angela ansamblului. Astfel, sisteme PLASTICà Roman Popescu (n. 1948, similare, de forme rectangulare ºi Chinciuº- Târnãveni, jud. Mureº, curbe declanºeazã lecturi absolventã a Institutului de Arte Roman caleidoscopice, a cãror frecvenþe Plastice ºi Decorative „Ion oscileazã între ludicul luxuriant ºi Andreescu”, 1974, specialitatea gratuit, propriu copilãriei ºi textile, membrã a U. A. P., filiala Popescu gravitatea unui gest ritualic, Cluj) se construieºte cu rãbdare învecinând serenitatea cupolei întru artã, într-un privilegiat con de la Galeriile Time unui arhaic lãcaº de cult cu stãri tainicã luminã, posibil, încã, în din Viena de tensiune/neliniºte interioarã tumultul cetãþii. Atrasã uneori ºi de premergãtoare parcã unei iminente mirajul scenei, acceptã, fãrã implozii/explozii a simbolisticii preget, multe din „corvezile” ce îl vehiculate de mesajul artistic. fac posibil: organizeazã parade de Plasticiana dispune cu ingenio- modã, expoziþii, proiecteazã zitate, naturaleþe ºi atent disimulatã costume, însã, nu uitã sã se rigoare de calitãþile materialelor cu întoarcã, mereu, la „iubirea dintâi”. care opereazã, exploatând textura, O astfel de fericitã „întoarcere” consistenþa ºi grafismul acestora, o constituie ºi expoziþia de colaj Livius George Ilea nuanþându-ºi în profunzime me- textil „Stoguri ºi coline”, deschisã tafora discursul plastic, – balanþa de artista clujeanã pe data de 18 acestuia înregistrând miºcãri iunie a.c. la Viena, în una din recent nanometrice ale pulsaþiilor omului inauguratele galerii „Time” – cu George Achim, lector la Viena ºi „mistuit” lãuntric ºi transpunându- suportul Rathaus-ului vienez –, ºi organizator al conferinþei ºi Prof. le în domeniul vizibilului cu o anume, „La petite Galerie”. Primi- dr. Michael Metzeltin, membru al surprinzãtoare acurateþe. toarele gazde au fost preºedintele Academiei Austriei, care a avut Desãvârºitã coloristã, Angela Centrului Cultural Vienez, domnul darul sã sporeascã emoþia celor Roman Popescu dezvoltã în Günther Wolfgang Wachtl ºi prezenþi vorbind într-o limbã economia spaþiului plastic „suite” galeristul plin de generozitate, românã fãrã cusur. cromatice coerente, complexe, Constantin Hant – promotori ai Concepute uzând de libertatea mizând pe forþa expresivã, de o unui mai amplu program cultural limbajului plastic al unei generoase „regizatã” spontaneitate a menit a propune publicului austriac postmodernitãþi, lucrãrile Angelei acestora. Nimic „festivist” în tinere talente, cât ºi artiºti strãini, Roman Popescu se propun pri- roºurile de sãrbãtoare, nimic vetust deocamdatã, mai puþin mediatizaþi în pãmânturile arhaizante, nimic în fosta capitalã imperialã. „sintetic” în culorile unei naturi Vernisajul a avut loc în data de transfigurate ºi esenþializate. 18 iunie, a. c., în prezenþa unui Personalitate stenicã, solarã, public numeros ºi entuziast, fiind posedând o vitalitate aproape printre primele manifestãri cazonã, artista îºi tempereazã cu culturale dedicate sãrbãtorii de mult curaj accesele unor spaime hram a bisericii Misiunii Române ºi dezechilibre tenebroase, Unite din Viena - Pogorârea nelãmurite, exprimându-se firesc Sfântului Spirit – ºi urmând imediat în registrul diurn, apolinic, purtãtor dupã lucrãrile conferinþei: „ªcoala al unei ordini cosmice implicite, Ardeleanã – un moment european reprimându-ºi iar ºi iar, germenii al culturii româneºti, Ioan Budai vitorului etalând o impresionantã unor viscerale „atacuri de anxie- Deleanu ºi Petru Maior 250 de ani varietate de atitudini existenþiale tate” cauzate de ameninþarea en- de la naºterea lor”, inauguratã de vis-à-vis de temele de meditaþie tropiei lumii materiale, irepresibil Pr. Canonic Onorar Vasile Luþai, plasticã asumate: stogul/cãpiþa ºi atrase de haos, de disoluþie. Cre- Rector al Misiunii Române din colina. Recurente în plastica dinþa nestrãmutatã în cicli-citatea, Viena ºi de Ambasadorul Româ- româneascã actualã, teme organic resurecþia viului, rãzbat cu putere niei la Viena, Silvia Davidoiu. Au înrudite, de mare potenþial din filonul arhaic ce strãbate cre- luat cuvântul Episcopul unit de expresiv, cu vaste deschideri aþia plasticã a Angelei Roman Oradea Virgil Bercea, criticii literari înspre etnic, arhaic, cosmicitate, Popescu, punând-o sub aripa unei Ion Pop ºi Acad. Eugen Simion, Pr. sunt dezvoltate de artistã într-o izbãvitoare promisiuni pascale Prof. dr. Ernst Christoph Suttner, manierã aparent paradoxalã, mereu reînnoite. Acad. dr. Ioan Aurel Pop, Adrian urmând un program iconic structiv 122 Popescu. Moderatori au fost cvasi-izomorf, înlãuntrul cãruia, ª Ediþia Tiff din 2010 m-a provocat Golemului postmodern (pãpuºa cu vreo cincisprezece filme la gonflabilã care primeºte viaþã), dar care am poftit flãmândã (oferta fiind îºi rateazã miza. Absurdul este destul de spectaculoasã), chiar exploatat pueril, de aici eºecul. dacã, în cele din urmã nu am ajuns Tiffaniada Amer (regia Helene Cattet, TIFF 2010 la toate. Drept care voi puncta aici Bruno Forzani) este cel de-al doar filmele la care am ajuns. doilea rateu în opþiunile mele la Mother (regia Bong Joon-ho), mea din ediþia Tiff din 2010. În caz cã nu film coreean foarte bine fãcut existã deja genul horror senzual, îi despre limitele de a fi mamã ºi de croiesc eu acum tipologia a fi fiu. Poate fi legitimatã o 2010 onomasticã. Experimentalismul asemenea legãturã de sânge pânã tehnic al filmãrii nu poate salva la crimã? Dacã un fiu retardat filmul lucrat execrabil la nivelul ajunge sã ucidã din greºealã, subiectului: o fetiþã iniþiatã în magia trebuie sã fii pânã la capãt mamã, terifiantã a morþii, care la maturitate camuflând crima fiului ori chiar nu se poate sustrage blestemului ajungând tu însãþi, mama, sã ucizi? de a fi ucisã ea însãºi de duhul Mother e o peliculã abil prelucratã dominator malefic al familiei sale. în nuanþarea parametrilor etici Deºi are destule ingrediente care încãlcaþi, cu o scanare psihologicã ar fi putut captiva publicul (carne, performantã. Sã fie limpede: nu e voluptate, sânge), filmul eºueazã vorba de incest, complex al în hilar. Iocastei sau cine ºtie ce alt grãunte Ruxandra Cesereanu Alamar (regia Pedro Gonzalez psihanalitic ori psihanalizabil. Rubio) este un semidocumentar Interpretarea cuplului fiu-mamã captivant despre viaþa unui copil este excelentã. împãrþit cultural ºi ontic între mama Ellie Parker (regia Scott în chip gratuit, iar grotescul este sa italiancã ºi tatãl sãu indio, trãitor Coffey): regizorul este un emul unul kitsch. Aºa încât filmul meritã în barãcile suspendate pe mare parþial al lui David Lynch, care a vãzut doar de cãtre amatorii de din Mexic (unde se aflã al doilea învãþat ºi lecþia lui Federico Fellini neopsihedelic experimental ºi mare recif de corali din lume). despre metafilm (meta-actorie, în riscant. Copilul este iniþiat în viaþa marinã acest caz). Naomi Watts ar merita Povestiri din Kars (regia Ozcan ºi insularã, iar demersul este premiatã pentru jocul ei multiplu, un Alper) este un film turcesc epic, cu construit ca o poveste realist- one woman show, filmul pretându- istorii mici de viaþã înºirate ca magicã. Un film despre se la o masã rotundã cu studenþii mãrgelele. Primitivitatea ºi adulmecarea ºi testarea simplã a de la actorie din orice þarã care are naivitatea sunt lucrate în filigran paradisului la îndemânã. o facultate de teatru ºi televiziune. psihologic. Este un film plãcut Am omorât-o pe mama (regia Cine ºi ce este o actriþã care, deºi foarte bunã (aproape genialã), nu Ellie Parker are ºansa sã fie angajatã ºi creditatã; care sunt graniþele dintre talent ºi pragmatism, dintre interpretare gravã ºi mercantilism, dintre factotum ºi zãdãrnicie. Este arta actorului o formã maximã de carnavalesc care poate aliena? Imaculata concepþie a peºtiºorului albastru (regia David Russo) este un film bizar, o comedie cvasi-metafizicã, plusând pe un neopsihedelic declanºat de o ciudatã toxicomanie alimentarã: bãrbaþi intoxicaþi alimentar halucineazã cu tendinþã ºi ajung sã procreeze niºte mutanþi, niºte pentru dimineþile povestelnice. Xavier Dolan) – excelent film peºtiºori albaºtri fãrã gurã ºi nas, Pãpuºa pneumaticã (regia despre relaþia tensionatã ºi tãioasã care mor la cinci minute dupã Hirokazu Koreeda) este unul din dintre mamã ºi fiu: revolta fiului are expulzare. Totul se petrece în rateurile pentru care am optat fãrã corespondent perfect în revolta lumea angajaþilor de la salubritate, sã ºtiu ce voi ºi afla-gãsi. Filmul mamei, iubirea e ºi urã, ura e ºi iniþiaþi în dimensiunea dejecþiilor se doreºte a fi teribilist, dar se iubire (nimic psihanalitic). umane. Halucinaþiile din film sunt dovedeºte a fi infantil ºi rizibil. El Comuniunea este ºi alienare, iar amuzante, dar pelicula e absurdã putea fi construit pe tema alienarea duce, paradoxal, la 123 fãrâme de comuniune. Meritã pentru a-i devora, fie pentru a-i trei ani pentru Hotelul O Sutã de vãzut cu prisosinþã. infuza cu mister ºi erotism. Nu are Milioane, ci întrucât Wenders chiar Canin (regia Yorgos niciun rost sã rostesc aici este un regizor cu stil ºi marcaj Lanthimos) este un film grecesc povestea pe îndelete, aºa cã voi aparte, de talie egalã cu David

TIFF 2010 dur psihologic, dar performant (l- spune doar cã rolul pãdurii este sã Lynch, Peter Greenaway sau Lars am perceput mai violent decât Salo resemantizeze existenþa (ºi nu în von Trier (ceilalþi preferaþi ai mei de Pasolini sau Antichrist de Lars sens ecologist – ar fi fost facilã dintre contemporani). O prezenþã von Trier, ca sã dau doar douã aceastã soluþie): cei rãpiþi de nimfã împlinitoare la nivelul sfioºeniei exemple notorii). Trei tineri (douã vor fi reinvestiþi ontic sau vor muri. sale umane (un mare creator, surori ºi un frate), cu vârsta de Filmul este pentru spectatorii modest uman, fãrã ifose) ºi la peste douãzeci de ani, sunt rãbdãtori ºi împãtimiþi dupã detalii. nivelul artei poetice pe care a izbutit crescuþi autist de pãrinþii lor, închiºi Iar de jucat joacã actorul meu sã o schiþeze în rãspunsurile în casã, cu deprinderi suprarealist- preferat din In the mood for love, concentrate la întrebãrile destul de absurde (solniþa e consideratã deci bifez oricum pozitiv pelicula! inteligente (chiar dacã nu foarte telefon, pubisul e claviaturã, zombie e o floare galbenã, pisica Mother este proiectatã a fi cel mai cumplit animal de pradã). În mod previzibil se ajunge la scene violente (pisica ucisã cu foarfeca de grãdinã, incest impus între fate ºi sorã, hominizii crescuþi ºi antrenaþi sã latre, în patru labe, ca reacþie la ceea ce se aflã dincolo de gardul despãrþitor al casei-închisoare). Este creat inclusiv un frate (imaginar) reprezentat de gard ºi de dincolo de gard! Regia nu este de talia lui Pasolini ori Trier, ºi nici actorii, dar filmul este foarte bun, frisonant, ºocant, inedit, ultrabizar. Canin este de fapt un film despre mutaþiile discursului sau despre discursul mutant: cuvintele normale ajung sã semnifice altceva; fãpturi care ar fi trebuit sã fie normale sunt exagerat de anormale, prin dresaj. Limbajul este pervertit ºi implicit omul este pervertit, practic totul este alter, bolnav ºi mai ales nevindecabil. Psihologic, filmul este o perfor- Road movie (regia Dev inteligente) care i s-au pus la Cluj. manþã a anormalitãþii care, pânã la Benegal) s-a dovedit a fi un film Cred cã nu voi avea cum sã uit un punct, pare normalitate. Mama indian adorabil, ironic, recapitulativ, vreodatã noaptea nebuneascã de ºi tatãl sunt demiurgii rãi, metafilmic, despre o insolitã ºi 1 iunie spre 2 iunie, când de la ora tendenþioºi, printr-o procreaþie improvizatã caravanã cinema- opt seara la douã noaptea am stat, intenþionat otrãvitã. tograficã silitã de împrejurãri. Un vreo sutã de oameni de toate Nimfa (regia Pen-ek film aproape ºeherezadic în felul vârstele, ºi am vizionat în rafale Ratanaruang), film thailandez, sãu... indian! Meritã vãzut. Pânã la capãtul lumii, versiunea parþial tarkovskian, în sensul în Nu am ajuns la filmul coreean integralã de patru ore ºi jumãtate, care pãdurile misterioase ale lui Cafe Noir (regia Jung Sung-il) ºi la care au acces doar gurmeþii Andrei Tarkovski încã mai la filmul american Cold Souls (regia (altfel, versiunea oficialã are doar fascineazã regizorii, indiferent de Sophie Barthes)! douã ore ºi jumãtate). O naþie. O astfel de pãdure este ºi capodoperã a genului road-movie, cea din Nimfa, marcatã de o Wim Wenders la Cluj probabil cel mai important film de sacralitate terifiantã. Într-un arbore acest tip, nu doar pentru cãlãtoria anamorfotic se ascunde un spirit Bucuria maximã a Tiff-ului 2010 prelucratã post-kerouachian (ºi (daimon) al pãdurii, un duh a fost pentru mine prezenþa chiar post-nabokovian, deºi femeiesc ºi parþial succub. Ea fireascã ºi nobilã a lui Wim neînþelegãtorii vor strâmba din nas imprimã pãdurii un aer tainic ºi Wenders. Nu pentru cã am avut la spusele mele !), ci ºi pentru punitiv (pentru agresori), în acelaºi vreme de zece ani obsesie pentru sensul bifurcat al capãtului lumii: 124 timp, iar uneori rãpeºte bãrbaþii fie Cerul deasupra Berlinului ºi vreo existã un capãt al lumii în noi ºi de- abia apoi (da, de-abia apoi) un degrabã) la îndemnul christic “Bate înger ºi acceptã medierea ei înspre capãt geografic, spaþial, temporal, ºi þi se va deschide”! Nu veni o altã viaþã. Howard a murit ºi e religios al lumii! Apocalipsa zgomotos la uºã, nu fii gãlãgios, ci îngropat sub pãmânt, cântã voioºi dinãuntru ºi de-abia apoi cea silenþios ºi, poate þi se va deschide! fratele ºi sora care ºi-au regãsit dinafarã, eventual. Topografic, nu Confuz, cãzut în sine, avid de o tatãl ºi s-au gãsit ºi pe ei înºiºi prin TIFF 2010 e chiar atât de greu sã fii picaro ºi reconstrucþie interioarã ºi el, dupã ce au trecut prin infern. ‘i globetrotter de la Veneþia la Paris, exterioarã muncitã, acest sexy iatã astfel un Lazãr matur spre Berlin, San Francisco pânã în tatã ºi fiu risipitor (Howard-Coward senectute, în versiunea american- China, Japonia ºi Australia. Iar cum îl va ironiza fiul sãu) vesticã a lui Wenders: un Lazãr atunci când cauþi capãtul lumii interpretat de Sam Shepard învaþã care îºi pricepe învierea. chiar îl gãseºti: uneori este o stare cã are dreptul ºi poate sã fie tatã, acutã de auto-neînþelegere ºi chiar dacã se cuvine sã fie respins, * angoasã, alteori o formã de într-o primã stazã. Fuga sa de pe La cursul filmologic pe care plictisealã ritualicã, dusã la extrem, platoul de filmãri pânã în orãºelul Wim Wenders l-a þinut în Clujeusis, alteori o cãutare în vid sau o golire Butte, din Vestul american, este un la Palatul Banffy (Muzeul de Artã), lãuntricã precum o vomã nonfizicã, drum spre centru, dar nu unul cine a fost acolo a avut ºansa sã alteori o lipsã de credinþã absolutã glorios ºi solar, ci gri ºi provincial. asculte pe îndelete povestea în simpla mântuire omeneascã Oricum ar fi, însã, este un drum filmelor wendersoniene, rostitã (dincolo sau în afara lui spre centrul sinelui. Cãutarea sa chiar de fãcãtorul lor. A fost un soi Dumnezeu). Alteori, capãtul lumii ar fi în vid, însã, dacã ea nu ar fi de ºezãtoare ºi un one-man-show este chiar drogarea de sine cu mediatã de douã femei: de fosta tihnit, seren, în ralenti explicativ de vise, halucinaþii, bulimie vizualã iubitã mânioasã dar sãrutãtoare, invidiat. Obsedat de spaþiu mai autoindusã. Din aºa ceva nu se care îl recunoaºte (prin atingerea ales ºi fascinat insidios de timp, poate ieºi decât dacã respectivul pasionalã ºi prin cea furioasã) ca Wenders ºi-a plasat singur filmele capãt al lumii are un adjuvant de iubit ºi tatã al fiului ei; ºi de o fiicã- în formula de spaþiu-timp narativ serviciu, un dezintoxicator benevol medium (înger pãzitor ad-hoc), (dar fracturat), chiar ºi atunci când pe post de înger pãzitor, dar foarte care va fi puntea omeneascã între nu existã un scenariu de legãturã. exact. Pânã la capãtul lumii a tatã ºi fiu (deºi ea este sora vitregã Regizorul a plusat ºi pe meritat ºi pentru maturitatea de lux a fiului râvnit). He’s a lonely man inconºtientul epic al unui creator actoricesc a actriþei-fetiº Solveig who lost his love, explicã bãbeºte care vrea sã colecþioneze Dommartin (chiar dacã îmi displac unul din cântecele din film. El e poveºtile oraºelor, astfel încât picioarele ei împiedicate de pãpuºã singur, însã, întrucât a vrut sã fie acestea sã fie autentice. În ce mã stricatã), a lui William Hurt ºi sã rãmânã singur, rupt inclusiv priveºte, am fost ochi ºi urechi mai (superbisim, aºa cum ar fi trebuit de sine sau rãtãcit de sine: de ales la explicaþiile legate de Cerul sã fie utilizat dintotdeauna) ºi Sam aceea, demersul sãu de reinte- deasupra Berlinului. Wenders nu Neill. ªi ar mai fi, ºi ar mai tot fi de grare ºi regãsire este ºchiop, pe a avut un scenariu prealabil pentru spus. jumãtate schismatic. El vrea ºi nu capodopera sa, ci a improvizat ºi vrea: ajunge sã vrea întrucât s-a adaptat din mers. Pofticios sã * doar prin schimbare ar putea fi audã ºi sã facã auzitã povestea Binevenitã proiecþia filmului ceva în sfârºit, ar putea primi Berlinului, iniþial s-a gândit sã Don’t Come Knocking (2005) în sens. Figura fiicei-medium este filmeze prin gura epicã a cadrul concentratei retrospective cea esenþialã în finalul filmului: ea taximetriºtilor, apoi prin aceea a Wim Wenders la TIFF. Nu doar este catalizatoarea acceptãrii ºi pompierilor; apoi ºi-a dat seama fiindcã joacã trei actori strãluciþi îngerul gardian al tatãlui regãsit, cã Berlinul este plin de statui de (Sam Shepard, Jessica Lange ºi care îi pricepe demersul. Scena îngeri ºi, pentru cã îngerii pot Tim Roth – primii doi alcãtuind un mi se pare a fi o replicã interfilmicã vedea ºi auzi TOT, fiind omnispaþiali cuplu special ºi în viaþa realã), ci ºi solvabilã la finalul din La dolce ºi omnitemporali, i-a ales pe ei sã mai ales fiindcã este vorba tot de vita de Federico Fellini, când fie personajele povestitoare ale un road-movie lucrat în migãlite Marcello (interpretat de Marcello oraºului. Ciudat a fost cã Wenders straturi psihologice. Un actor ajuns Mastroiani), dupã o noapte de nu a rostit o vorbã despre Ulise ºi în tornada viitoarei bãtrâneþi, care luxurie ºi alcool, privind molusca finalul capodoperei sale, în care a consumat tot ce se putea monstruoasã moartã pe plajã, îºi Odiseea devine grilã interioarã ºi consuma în tinereþe (alcool, drog, zãreºte propriul înger pãzitor (o exterioarã pentru ideea de femei, violenþã), se dovedeºte a fi fatã) care îl cheamã sã treacã colectare ºi sintezã a poveºtilor atât un tatã risipitor (care îºi graniþa dintre pierdere de sine ºi lumii! Poate cã a uitat pur ºi simplu descoperã tardiv un fiu ºi o fiicã, regãsire. Personajul lui Fellini nu sau nu era vreme la Cluj sã cel dintâi repudiindu-l, cea de-a aude vorbele îngerului sãu pãzitor, vorbeascã despre asta, cine ºtie! doua recunoscându-l ºi chiar dacã le vede ºi intuieºte: el acceptându-l necondiþionat), dar ºi nu mai poate fi salvat din taifunul un fiu risipitor (chiar dacã nu al hedonismului ºi exbiþionismului tatãlui, ci al mamei). Filmul e o sãu. Personajul lui Wenders, în replicã (sau parafrazã mai schimb, intuieºte identitatea fiicei- ª 125 Anul acesta, mai mult decît în regizat de Fatih Akin, are o oricare de pînã acum, TIFF-ul construcþie amintind de un tînãr înseamnã pentru mine altceva ºi energic Guy Ritchie, o subtilã decît un simplu festival. Piaþa (ºi moralã political-correct în fundal

TIFF 2010 nu doar cea româneascã) de film De la o (grecii, turcii ºi þiganii se-nþeleg e de-a dreptul copleºitã de bine cu germanii) ºi energia din producþiile americane. Nu vreau comediile americane de la sã fiu ingrat cu o ºcoalã cine- ilustratã începutul anilor 80. Fãrã a fi un matograficã de o incontestabilã film mare, este exact genul de calitate, dar, de la o vreme, peliculã pe care aº avea chef sã Hollywoodul pare sã cosidere la alta o vãd la cinema la sfîrºit de filmul doar o afacere bunã de sãptãmînã: antrenantã, inte- muls. Arta sau componentele ligentã, proaspãtã. Într-un noian sociale sau militante, nu mai de comedii insipide, groisiere ºi vorbesc de cele experimentale, lipsite de umor, nemþii au ajuns par a fi exilate undeva în subsolul sã serveascã lecþii. producþiilor, într-o categorie care Mult umor, dar într-o altã cheie, ºi-a gãsit un nou nume: indie (într- într-o peliculã spaniolã care m-a o prescurtare cam în zeflemea cucerit, Graºii (Gordos). O dramã de la independent). Aºadar m-am complexã, un studiu de per- plictisit, îngrozit ºi de-a dreptul sonaje realizat cu fineþe psi- scîrbit de valul colosal de hologicã, dar totul împachetat remake-uri, readaptãri, continuãri Victor Cubleºan într-o naraþiune spumoasã, ºi franºizãri care se revarsã în povestitã cu ironie ºi umor ritm industrial în cinematografe. muºcãtor, dar tandru. Daniel N-am dispreþuit niciodatã filmul Sánchez Arévalo se dovedeºte comercial, dar am avut dintot- încheiatã, cele care nu au avut o atît un scenarist inspirat, cît ºi un deauna pretenþia de a fi mãcar apartenenþã clarã la o anumitã regizor extrem de talentat. binedispus de o astfel de pro- ºcoalã sau stil. Bodega Soul Decompusã pe mai multe planuri ducþie. Acest flagel al stoarcerii Kitchen a deschis festivalul în ºi repartizatã pe umerii mai dolarului cu orice preþ ºi fãrã nici registrul în care, la o ediþie mai multori actori, dusã uneori pînã un respect faþã de public a avut veche, o fãcea celebrul acum chiar în pragul derizoriului fãrã a- ºi previzibilul efect de a trezi o Cidade de Deus. Filmul nemþesc, l trece însã, povestea se întreagã suitã de ºablonizãri care încheagã într-o istorie profund au lovit din plin producþiile umanã a micilor pãcate cotidiene. cinematografice din cam toate Graºii e o peliculã care farmecã colþurile lumii – cîteva dintre cele ºi antreneazã spectatorii, chiar mai recente filme ruseºti sînt un dacã îi pune în permanenþã în exemplu potrivit. În acest postura incomodã de a se context, TIFF-ul m-a obligat confrunta cu posibile imagini pentru o sãptãmînã sã mã scutur proprii neplãcute oglindite, de avalanºa de producþii Felicia, înainte de toate demonstrînd cã autoanaliza stereotipe ºi a adus o puzderie poate fi simpaticã. Filmul a cucerit de producþii care mi-au reamintit spectatorii obþinînd în cele din cã filmul se poate face ºi în alt urmã premiul publicului, dar, din fel. Mi-am propus sã urmãresc pãcate, nu a impresionat juriul. competiþia, sã vãd toate filmele Era între cele douã favorite româneºti noi, sã bifez jumãtate personale, prin cãldurã ºi umor. din filmele fantastice ºi încã vreo Cel de-al doilea favorit în topul zece din secþiunea Supernova. personal e danezul R, scris ºi Desigur, n-am realizat nici pe regizat de cuplul Tobias Lindholm sfert cele propuse. Ediþia 2010 a ºi Michael Noer. Paradoxal, e un devenit o suitã de ilustrate, nu film înþesat de locuri comune, de neapãrat legate printr-o logicã ºabloane ºi stereotipii, fiind o a selecþiei, dar lãsîndu-mi o sumã a filmelor de închisoare imagine surprinzãtor de com- destul de la modã printre plexã asupra singurului festival producþiile holywoodiene. Spre de anvergurã din România deosebire de acestea, danezii dedicat artei cinematografice. marºeazã pe verosimilitate Filmele care mi-au plãcut cel tradusã într-un stil reþinut, fãrã mai mult au fost, surprinzãtor Graºii emfazã, o peliculã filmatã absolut 126 dupã introducerea tocmai superb, cu dialog minimal dar extrem de intens ºi o poveste în departe de producþiile anterioare. care nu existã buni sau rãi, eroi A fost o semi-dezamãgire. sau demoni, ci doar oameni care Dezamãgirile mari sînt des- încearcã sã supravieþuiascã. O chise, din pãcate, de Rãzvan poveste pînã la urmã simplã, Rãdulescu cu Felicia, înainte de TIFF 2010 despre demnitate ºi condiþia toate. Scenarist valoros, prozator umanã, fãrã happy end, fãrã nici cu reale calitãþi ºi volume se- un dram de impuls moralizator. O ducãtoare, autorul m-a fãcut sã rãcealã aparentã transpusã într- aºtept foarte multe de la acest o tensiune maximã care þine debut regizoral. Filmul are douã spectatorul cu mînile crispate pe calitãþi majore prin jocul ac- mînerele fotoliilor pînã la ultimul toricesc impecabil al întregii cadru. Jucat impecabil, filmul echipe, absolut remarcabil ºi beneficiazã ºi de o coloanã lãudabil în toate chipurile, ºi prin sonorã fascinantã, obsedant- dialogul extraordinar scris, de apãsãtor-tînguitoare. Pelicula nota zece. Din pãcate, un film Daniel Sánchez Arévalo care m-a impresionat cel mai înseamnã mai mult decît joc ºi puternic ºi care bîntuie scenariu. Lungit, descriptiv pînã spectatorul mult timp dupã ieºirea la plictisealã, ancorat într-un din salã. realism radical, cu un ritm care Cînd vine vorba de sonor, rezultã pur ºi simplu dintr-o Hirosima uruguaianului Pablo sterilã înfãþiºare de scene… Stoll (cel care încînta publicul Pelicula e la început simpaticã, clujean acum cîþiva ani cu sfîrºind rapid prin a deveni Whisky) e o propunere ciudatã, obositoare, chiar adormitoare. O Taking Chance film (aproape) mut realizat în poveste previzibilã poate fi spu- Last conversation 2010. Construcþie minimalistã sã pasionant. O realitate bi- centratã în jurul unui singur necunoscutã nu trebuie recreatã personaj (interpretat de Stoll) în detaliu pentru a fi recunoscutã filmul spune povestea zilei din ºi acceptatã de spectator. Cea viaþa unui tînãr din noua generaþie mai mare dezamãgire, pentru cã furioasã. Uºor tezist, uºor ºarjat, aveam cele mai înalte aºteptãri. filmul are un farmec boem, dar e Dezamãgire ºi în cazul Hurt Locker, The Messenger sau chileanului Tony Manero semnat Brothers. Un film propagandistic de Pablo Larrain. O poveste care pe tema rãzboiului (Irakul se pare prin efectul de reflector ar da cã genereazã pelicule mult mai decorul dictaturii lui Pinochet. slabe decît Vietnamul – nici Cam ceea ce face El secreto de rãzboaiele nu mai sînt ce au fost sus ojos laureat cu Oscar pentru odatã…) în cele din urmã ºi care film strãin anul trecut. Spre mi-a adus aminte de producþiile deosebire de acesta, Tony sovietice de gen de odinioarã (nu Manero iroseºte o poveste bunã de Balada soldatului, ci de Tînãra ºi un actor expresiv pentru a gardã). produce o ciudãþenie, o istorioarã Ce am mai învãþat de la marginalã, amoralã ºi irelevantã. TIFF-ul de anul acesta ? Cel Filmat destul de bine. Filmul care mai important mi se pare faptul m-a enervat cel mai mult la cã existã suficient de multe aceastã ediþie. filme comerciale sau cu Alte dezamãgiri ar mai fi Io potenþial comercial ºi care ar sono l’amore, ºablonard dar, în putea sã înlocuiascã oricînd ochii mei, salvat de jocul Tildei puhoiul de dejecþii lipsite de Swinton, o actriþã fascinantã pe imaginaþie care inundã sãlile de ecran, olandezul Last con- cinema ºi aºa destul de puþine. Felicia, înainte de toate versation care nu înþeleg de ce a Din fericire existã suficientã cîºtigat premiul special al juriului, viaþã cinematograficã ºi în afara fiind un monolog teatral filmat Hollywoodului. spectaculos tehnic dar fãrã mare demonstraþie de artã cinematograficã ºi americanul Taking Chance. Acesta din urmã adus de HBO deºi, pe aceeaºi Bodega Soul Kitchen temã tocmai ce apãruserã The ª 127 caricatura ADOLF BORN

128