Studii De Istorie a Filosofiei Româneşti X

ACADEMIA ROMÂNĂ

INSTITUTUL DE FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE „CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU”

STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI X

TEME ONTOLOGICE: EXISTENŢĂ, FIINŢĂ, REALITATE

Coordonatori: VIOREL CERNICA, MONA MAMULEA, TITUS LATES, MIHAI POPA Ediţie îngrijită de MONA MAMULEA

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2014 CUPRINS

I. TEME ONTOLOGICE: EXISTENŢĂ, FIINŢĂ, REALITATE

Alexandru Surdu, Despre Existenţă, Fiinţă şi Realitate din perspectiva filosofiei sistematice categoriale ...... 9 Titus Lates, Aievea la începuturile ontologiei în limba română: momentul Bărnuţiu ...... 17 Viorel Cernica, Transcendenţa în fenomenologia husserliană şi în metafizica blagiană .. 27 Constantin Aslam, Între realism şi constructivism. Ontologia operei de artă în filosofia lui Tudor Vianu ...... 44 Dragoş Popescu, Fiinţă şi Existenţă în Cursul de metafizică din 1936–1937 al lui Nae Ionescu ...... 61 Valentin Cioveie, De la existenţa Dasein-ului la insistenţa omului liturgic ...... 72 Victor E. Gelan, Invizibila structură a realului. De la fenomenologia datului cotidian la indicibila metafizică a nerostitului [Note pe marginea filosofiei lui Mihai Şora] .... 90 Mihai Popa, Existenţă şi trăire estetică la Liviu Rusu ...... 105 Remus Breazu, Nimic, existenţă şi timp în viziunea lui Alexandru Dragomir ...... 115 Raluca Iordan, Reconstrucţia dihotomică a modelului ontologic nicasian ...... 125 Alexandru Gabriel Buican, Paradigma răsăriteană ca atitudine existenţială ...... 135 Andrei Simionescu-Panait, Perspectiva nietzscheană asupra existenței în literatura română postmodernă [Studiu hermeneutic asupra romanului „Apă neagră”] ...... 143 Mona Mamulea, Câtă aparenţă, tot atâta realitate: Petrovici şi domniţa la ananghie ..... 155 Ontologia filosofilor români: repere bibliografice (Titus Lates) ...... 165

II. CENTENAR DUMITRU ISAC (1914–1984)

Ionuţ Isac, Dumitru Isac: portret filosofic ...... 189 Dumitru Isac, Lucian Blaga şi specificul etnic (text inedit) ...... 193

III. CENTENAR ZEVEDEI BARBU (1914–1993)

Marin Diaconu, Zevedei Barbu: schiţă pentru un profil spiritual ...... 203 Zevedei Barbu, Sociologia cunoaşterii şi sociologia artei. Reflecţii asupra statutului lor ontologic (text inedit, trad. din limba engleză de Ovidiu G. Grama) ...... 227 IV. RESTITUIRI

Liviu Bordaş, „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu: noi completări documentare ...... 237

V. SEMNAL

Istoria filosofiei româneşti în anul 2012 (bibliografie realizată de Titus Lates) ...... 319 Contents ...... 323

CONTENTS

I. ONTOLOGICAL ISSUES: EXISTENCE, BEING, REALITY

Alexandru Surdu, On Existence, Being and Reality from the viewpoint of categorial-systematic philosophy ...... 9 Titus Lates, Aievea in the beginnings of ontology in Romanian: Simion Barnutiu’ s contribution ...... 17 Viorel Cernica, Transcendence in Husserl’s phenomenology and in Blaga’s metaphysics ...... 27 Constantin Aslam, Between realism and constructivism. Ontology of the work of art in Tudor Vianu’s thinking ...... 44 Dragoş Popescu, Being and Existence in Nae Ionescu’s Lectures on metaphysics, 1936–1937 ...... 61 Valentin Cioveie, From the existence of Dasein to the insistence of liturgical human being ...... 72 Victor E. Gelan, The invisible structure of reality. From the phenomenology of common givenness to the unspeakable metaphysics of the unsayable [Notes regarding the philosophy of Mihai Şora] ...... 90 Mihai Popa, Liviu Rusu on existence and aesthetic experience ...... 105 Remus Breazu, Alexandru Dragomir’s vision of nothingness, existence and time ...... 115 Raluca Iordan, The dichotomic reconstruction of Constantin Noica’s ontological model ...... 125 Alexandru Gabriel Buican, Eastern paradigm as existential attitude ...... 135 Andrei Simionescu-Panait, Nietzsche's stance regarding existence and its dissemination amidst Romanian postmodern literature [An interpretation of Nicolae Stan's „Blackwater”] ...... 143 Mona Mamulea, So much appearance, so much reality: Petrovici and the damsel in distress ...... 155 Romanian philosophers’ ontology: A bibliography (Titus Lates) ...... 165

II. DUMITRU ISAC CENTENNIAL (1914–1984)

Ionuţ Isac, Dumitru Isac: A philosophical portrait ...... 189 Dumitru Isac, Lucian Blaga on ethnic specificity (unpublished paper) ...... 193 III. ZEVEDEI BARBU CENTENNIAL (1914–1993)

Marin Diaconu, Zevedei Barbu: Outline of a spiritual profile ...... 203 Zevedei Barbu, Sociology of knowledge and sociology of art: Reflections on their ontological status (unpublished paper, translated from English by Ovidiu G. Grama) ...... 227

IV. RESTITUTIO

Liviu Bordaş, “Like a dark flame”. Mircea Eliade and Ioan Petru Culianu: new documentary contributions ...... 237

V. REFERENCES

The history of Romanian philosophy in 2013 (a bibliography by Titus Lates) .. 319 Contents ...... 323 „CA O FLACĂRĂ ÎNTUNECATĂ” MIRCEA ELIADE ŞI IOAN PETRU CULIANU – noi completări documentare –

LIVIU BORDAŞ

“LI KE A D ARK F LAME ” M IRCEA E LI A D E A N D IOAN P ETRU C ULIANU – NEW DOCUMENTARY CONTRIBUTIONS –

ABSTRACT: The article discusses 29 new letters of Ioan Petru Culianu to Mircea Eliade from the years 1972–1982. They were found in the ‘Mircea Eliade Papers’ at the University of Chicago Library, in one of the boxes with manuscripts damaged in the fire that devastated Eliade’s office in December 1985. The letters required a painful transcription and a careful reconstruction of the text from the parts burned by fire or washed by water. They are published here ( addenda II), along with other previously unpublished materials: three autograph dedications to Eliade from the years 1979–1981 (addenda III), four autograph dedications by Eliade to Culianu from the years 1975– 1981 (addenda IV), three curricula vitae et studiorum from the years 1973–1976 (addenda V), and the foreword to the second version (1975) of Culianu’s autobio- graphic novel Râul Selenei (addendum VI). Some of them come from the ‘I.P. Culianu Papers’ and from the personal archive of Ugo Bianchi. Corroborated with the data provided by the previously published letters as well as by other sources, these materials allow us to propose a chronology of Culianu’s correspondence with Eliade (addendum I). The chronology shows about 220 letters of Culianu (against 70 of Eliade), out of which only 70 are known so far. The newly discovered letters provide additional information regarding Culianu’s studies, his early projects to specialise in Indian religions and to go to India, his unpublished literary and scientific manuscripts, the elaboration of his published works, etc., as well as formerly unknown particulars of his life and relationship with Eliade. The article examines specifically the evolution of Culianu’s work on Eliade, from the book begun in 1974 and published in 1978 to his later efforts towards clarifying Eliade’s prewar Romanian political past. K EYWORDS : Mircea Eliade; Ioan Petru Culianu; master–disciple relationship; correspondence; History of Religions; Indology; India; politics; the Iron Guard; Fascism; anti-Semitism.

1. MANUSCRISELE ŞI EDITAREA LOR

Publicarea corespondenţei dintre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu a fost cerută şi aşteptată ca o ilustrare a unui scenariu formativ, a unei paradigme paideice sau chiar a unei iniţieri intelectuale de factură superioară. Aşa a şi fost percepută 238 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X atunci când a apărut, în anul 2004, în îngrijirea Terezei Culianu şi a lui Dan Petrescu1. Din nefericire, ea nu este lipsită de erori, scăpări sau, dimpotrivă, adăugiri inexistente în manuscris2. Nici unele reconstituiri, precum rândul din scrisoarea din 26 iunie 1978, „[un interviu al meu, de fapt un articol pe care l-am] redactat...” (p. 142) – probabil absent din xerocopia folosită ca bază pentru editarea textului –, nu aproximează originalul, care este: „răspunsul meu la ‘acuzaţiile’ lui Donini. L-am redactat...”. Deşi relativ grave din punct de vedere editorial, toate aceste scăderi nu alterează sensul general al scrisorilor. Ele fac doar să se piardă unele culori şi nuanţe3. Un alt neajuns, care însă nu poate fi imputat celor doi îngrijitori, afectează mult mai serios această ediţie: faptul de a fi incompletă. Acoperind perioada 4 august 1972 – 14 ianuarie 1986, ea cuprinde şaptezeci de scrisori ale lui Eliade şi numai treizeci şi opt ale lui Culianu, dintre care patru găsite doar în ciorne (de fapt, răvaşe netrimise). Dacă scrisorile maestrului se păstrează – aproape integral – în arhiva familiei Culianu, la Iaşi4, alături de cele patru netrimise ale discipolului, celelalte scrisori ale acestuia se găsesc în fondul ‘Mircea Eliade Papers’ de la Biblioteca Universi-

1 Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu , ed. de Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu, Iaşi, Polirom, 2004. 2 Reproduc aici, pentru exemplificare, o parte din corecturile pe care le-am însemnat pe exemplarul din biblioteca Universităţii din Chicago (PC839.E38Z483): „E[nrico] Castelli” în loc de „E. Costelli” (p. 55); „care-mi împiedică” în loc de „care mă împiedică” (p. 114); „perioada de izolare şamanică” în loc de „perioada de izolare şamanică a mea” (p. 114); „lucrul este ideal” în loc de „locul este ideal” (p. 114); „wu-wei” în loc de „wo-wei” (p. 116); „Bolton” în loc de „Bulton” (p. 122); „şi a revederii Dvs” în loc de „al Dvs” (p. 143); „speră să mai vină” în loc de „sper să mai vină” (p. 145); „Tâcu” în loc de Tîcu (p. 147); „iar acesta ultimul” în loc de „iar acesta” (p. 151); „continuarea” în loc de „consumarea” (p. 193); „Mult stimate Domnule Profesor” în loc de „Stimate...” (p. 196); „rescrisă” în loc de „nescrisă” (p. 215); „Henry Pernet” în loc de „Henry Perset” (p. 229); „M-am bucurat foarte mult primind scrisoarea Dvs!” în loc de „M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs!” (p. 251); „Ioan”, în loc de „Carmen şi Ioan” (p. 265); „Dar m-au sfătuit să încerc din nou... După?” în loc de „Dar m-au sfătuit să încerc din nou după...” (p. 270); „Dragi şi Mult Stimaţi Domnule şi Doamnă Profesor” în loc de „Dragi...” (p. 274). Unele cuvinte subliniate nu au fost redate în caractere cursive, în schimb au fost altele nesubliniate (pp. 264, 265 etc.). 3 Precum într-o propoziţie ca aceasta din scrisoarea din 5 decembrie 1985: „Aştept cu mare nerăbdare să vă revăd cu bine şi sănătate şi mă pregătesc temeinic de toate” (p. 276), unde omiterea formulei „şi sănătate” anulează efectul ritmic, ludic, intenţionat de Culianu. Sau, în scrisoarea din 21 octombrie 1985, „marele artist a lucrat cu râvnă” are o tentă ironică, pierdută în carte, unde apare doar „artistul...” (p. 274). De asemenea, semnătura în unele scrisori de la începutul perioadei olandeze este „Ion”, nu „Ioan” (pp. 100, 114, 117, 119). 4 Una singură, cea din 3 mai 1977, se păstrează – în copie – la Chicago (M.E.P. 136.4). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 239 tăţii din Chicago. Ele au fost identificate de Eduard Iricinschi în vara anului 2003. În actuala aranjare a arhivei, se păstrează în dosarul consacrat lui I.P. Culianu (M.E.P. 65.12), în secţiunea corespondenţilor români aranjaţi alfabetic, şi în două dosare (M.E.P. 70.9 şi 72.6) din secţiunea corespondenţilor români ocazionali, în care scrisorile sunt aranjate – teoretic – după criteriul cronologic. În primul articol al prezentei serii Eliade – Culianu – inedita afirmam urmă- toarele despre ediţia corespondenţei: „Cu toate că discipolul era cel care scria mai des maestrului, scrisorile sale sunt – în mod straniu – cele mai puţin reperabile. Pe lângă lipsuri intermitente, există şi două mari goluri: din perioada italiană (1972– 1976) nu se păstrează nimic de la el, iar anii 1981–1983 sunt ilustraţi de o singură scrisoare. Ceea ce se cunoaşte reprezintă, după toate probabilităţile, mai puţin de o treime din corespondenţa trimisă de Culianu lui Eliade. Dată fiind ‘harta’ scrisorilor absente e puţin probabil ca ele să fi pierit în incendiul care, în decembrie 1985, a devastat biroul din Meadville Lombard Theological School” 5. Într-adevăr, o primă cercetare a arhivei lui Eliade de la Chicago (în mai–iunie 2011) a scos la iveală trei noi epistole. Una dintre ele, datând din 23 noiembrie 1976, era rătăcită într-un dosar (M.E.P. 122.4) din secţiunea scrierilor despre Eliade. Celelalte două, datând din 19 şi 20 decembrie 1984, alcătuiesc conţinutul dosarului consacrat proiectului Asociaţiei „Mircea Eliade” (M.E.P. 79.12) din sec- ţiunea corespondenţilor străini 6. O nouă cercetare (în perioada octombrie 2012 – iunie 2013) a scos la iveală alte 29 de scrisori ale lui Culianu. Una a fost identificată în secţiunea coresponden- ţilor străini ocazionali (M.E.P. 101.1), iar celelalte, într-un dosar (M.E.P. 109.2) din ultima secţiune a corespondenţei, cea cuprinzând scrisorile afectate de incendiu şi considerate neidentificabile 7. Şi prima scrisoare are urme de foc şi de apă, spre deosebire de celelalte din aceeaşi cutie, ceea ce duce la concluzia că se afla şi ea într-un pachet afectat de incendiu. Se poate presupune că restul scrisorilor au fost distruse în această calamitate 8, fără însă a exclude alte posibilităţi (cum ar fi cea a sustragerii lor de către una din

5 L. Bordaş, „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – contribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012, pp. 303–361 (303). 6 Ibidem, pp. 338–342 (addenda II). 7 Alături de câteva texte trimise împreună cu ele. Trei dintre acestea, datând din 1982, nu par însă a fi fost anexate ultimei scrisori a lui Culianu (14 mai 1982): M. Eliade, [„Préface”] la I.P. Culianu, Eros et magie à la Renaissance (février 1982), 3 ff. dactilo cu corecturi manuscrise (lipsă f. 4, conţinând a doua jumătate a ultimului paragraf); M. Eliade, [„Préface”] la I.P. Culianu, Hesperus (février 1982), 2 ff. dactilo cu corecturi manuscrise; I.P. Culianu, „Cărţi recente despre Mircea Eliade”, emisiune radio, 4 ff. dactilo (publicat cu mici diferenţe în Limite, Paris, nr. 46–47, martie 1985, pp. 24–25). Toate au marginea stângă arsă. 8 Şi o parte din extrasele şi articolele trimise de Culianu lui Eliade (precum cele din M.E.P. 136) au fost afectate de incendiu. 240 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X persoanele care au avut acces la arhivă – Adriana Berger 9, Culianu10 însuşi sau altcineva11 –, înainte de preluarea şi inventarierea ei de către Biblioteca Universită- ţii din Chicago). Cronologia corespondenţei, atât cât poate fi reconstituită în prezent (v. addendum 1), arată un număr de 161 de scrisori direct atestate ale lui Culianu, la care se adaugă alte aproximativ 60 de scrisori ce pot fi estimate pentru perioadele de timp în care nu avem indicii 12. Din aceste circa 220 de scrisori, cunoaştem în prezent doar 70 (cu tot cu cele patru netrimise). Perioada italiană, 1972–1976 (8 scrisori din 48 atestate, cca 65 probabile), şi cea a anilor 1981–1983 (2 scrisori din 21 atestate, cca 45 probabile) continuă să rămână cele mai puţin reprezentate. (Se pune, desigur, întrebarea dacă acest lucru e întâmplător.) Deşi constituie doar un alt mic procent din totalul epistolelor trimise de discipol maestrului, aceste noi scrisori publicate aici completează în mod semnificativ corespondenţa deja cunoscută (într-un procent nu cu mult mai mare). Deosebit de valoroase sunt cele 8 epistole care supravieţuiesc din perioada italiană (una publi- cată de noi anterior, celelalte acum). Marea majoritate a scrisorilor editate aici completează primii patru ani ai perioadei olandeze, 1977–1980, făcând ca aceştia să fie acoperiţi aproape integral13. Din nefericire nu toate noile scrisori au putut fi citite complet. Douăzeci şi două dintre ele sunt scrise cu cerneală, iar şapte dactilografiate, dar şi acestea din

9 Când a lucrat în arhiva lui Eliade, în primăvara anului 1984, clasificase şi scrisorile lui Culianu; vezi Postlegomena la felix culpa. Mircea Eliade, evreii şi antisemitismul, culegere de texte de L. Bordaş, ediţie îngrijită de M. Gligor şi L. Bordaş, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2012, p. 339. La un moment dat, Eliade a suspectat-o că a luat unele scrisori (ibidem, p. 353), iar alţi contemporani susţin că făcuse xerocopii neautorizate după corespondenţă. Culianu însuşi auzise acest lucru şi bănuia că era vorba şi de scrisorile sale în care aborda chestiunea simpatiilor politice de tinereţe ale lui Eliade; vezi L. Bordaş, „Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade şi felix culpa”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. IX, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2013, pp. 319–378 (323, 328, 362). 10 Avea motive întemeiate să nu dorească cunoaşterea unor detalii din perioada sa italiană şi a scrisorilor în care discuta chestiunile politice interbelice. Încă din noiembrie 1978 îşi exprimase dorinţa de a-şi vedea incinerate scrisorile, de către Eliade sau de către el însuşi; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 167 (scrisoare netrimisă). 11 După moartea lui Culianu, Christinel şi-a pus încrederea în diverşi români care au înşelat-o. De exemplu, un inginer emigrat în S.U.A. (actualmente domiciliat în Boulder) a abuzat de ospitalitatea şi banii ei şi a sustras din casă manuscrise, scrisori, fotografii şi obiecte care au aparţinut lui Eliade (pipe, ochelari, stilouri). La el se referă plângerile lui Christinel înregistrate de Monica Lovinescu în jurnalul ei. În anii din urmă, acesta a oferit câtorva cercetători şi edituri copii ale unora din materialele sustrase. 12 Aceasta e o estimare minimală; cea maximală ar fi aproximativ 100. 13 Mulţumesc conducerii Special Collections Research Center al Bibliotecii Universi- tăţii din Chicago pentru permisiunea de a cerceta şi publica aceste scrisori, alături de celelalte materiale din Addenda. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 241 urmă au adăugiri manuscrise. Textul unora dintre cele scrise de mână este aproape în întregime spălat de apa care a stins misteriosul incendiu din biroul lui Eliade, iar restricţiile de acces (examinarea lor doar în folia de plastic transparent în care sunt păstrate) îngreunează descifrarea. Ele pot fi citite integral cu aparate cu raze infraroşii sau cu scanere multispectrale, care însă lipsesc din dotarea Centrului. Numai câteva scrisori de format mai mic au scăpat aproape neatinse de foc sau de apă. Dar marea majoritate a celor afectate au putut fi descifrate şi reconsti- tuite în întregime. Puţinele lacune rămase – variind de la un cuvânt la un rând – nu afectează inteligibilitatea întregului. Textul reconstituit în porţiunile arse, absente, ale scrisorilor14 este, într-o proporţie foarte mare, cert, după cum o indică fragmentele rămase, topica frazei sau contextul, în raport cu mărimea porţiunii lipsă. În unele locuri, unde nu s-au putut determina cu certitudine cuvintele, ci doar sensul lor, textul reconstituit redă spiritul, nu litera. Aceste situaţii sunt relativ puţine. Ne-am abţinut de la orice reconstrucţie acolo unde nu a fost filologic posibilă, lăsând-o în seama hermeneuticii. Trebuie totuşi precizat că descifrarea a fost mult mai dificilă decât poate părea la prima vedere după textul editat aici. Majoritatea literelor transcrise ca vizibile în vecinătatea marginilor absente – şi care sunt esenţiale pentru reconstru- irea cuvintelor lipsă – sunt identificabile cu mare greutate (folosind multiple lupe, lumini speciale, diferite unghiuri de iluminare şi o mare cantitate de timp), căci se află pe partea arsă care încă nu se desprinsese din pagină în momentul în care le-am cercetat. Acelaşi lucru e valabil pentru multe porţiuni, uneori pagini întregi, spălate de apă. Am adăugat scrisorilor un număr de materiale care se află în proximitatea corespondenţei şi a raporturilor dintre cei doi: câteva noi dedicaţii ale lui Culianu şi Eliade, câteva curricula vitae et studiorum şi prefaţa celei de-a doua versiuni a romanului autobiografic Râul Selenei. Prefaţa se păstrează în arhiva lui Culianu, alături de o pagină de titlu. Dintre curricula doar una i-a fost trimisă lui Eliade, la cererea acestuia. Celelalte două provin din arhiva personală a profesorului Ugo Bianchi15. Una dintre dedicaţiile lui Culianu se găseşte pe volumul Religione e potere, care este singura sa carte dăruită lui Eliade ce se păstrează în biblioteca Universităţii (în Special Collections Research Center, unde cărţile preluate împreu- nă cu fondurile manuscrise sunt stocate aparte). Nu ştim ce s-a întâmplat cu celelalte cărţi ale sale din biblioteca lui Eliade. E posibil să fi fost donate separat, mai târziu, de către Christinel, şi fiind dublete, biblioteca să le fi vândut la preţuri modice în una din frecventele acţiuni de acest tip organizate pentru beneficiarii ei. Nici dintre cărţile lui Eliade dăruite lui Culianu cu dedicaţie nu se păstrează decât

14 Pus în paranteze-acoladă „{}”. Textul din porţiunile spălate de apă a fost redat fără niciun marcaj întrucât, deşi foarte greu vizibil, el este totuşi atestat. 15 Îi mulţumesc pentru ele lui Giovanni Casadio, care mi le-a arătat în toamna anului 2004, la Roma, şi ulterior mi-a cedat permisiunea de a le publica, acordată lui de dna Bianchi. 242 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X una (În curte la Dionis), care – în mod ciudat – se afla în rafturile cu acces liber ale bibliotecii16. Înainte de a discuta conţinutul acestor materiale, mai trebuie precizat că ele pun în evidenţă posibile greşeli de transcriere în răspunsurile lui Eliade din ediţia corespondenţei – mai ales unele date ale scrisorilor lui Culianu la care se referă Eliade sau unele date ale propriilor sale scrisori – , precum şi un număr de erori şi inadvertenţe în notele editoriale.

2. STUDIILE INDIENE ŞI MIRAJUL INDIEI

Din prima scrisoare pe care o cunoaştem – trimisă la Paris în timp ce Eliade se găsea în America – aflăm că ea este, de fapt, a patra din acel an. Culianu îi mai trimisese una din România, înainte de 4 iulie 1972 şi alte două după aceea, adresate la Chicago. Această primă scrisoare trădează orientarea sa ştiinţifică din acea vreme, preponderent indologică, incluzând şi o evidentă dimensiune existenţială. Pe lângă cursurile de sanscrită şi hindi pe care le-a urmat la Universitatea din Bucureşti17, Culianu a învăţat şi yoga – timp de doi ani 18 – de la profesorul indian Prabhu Vidyasagar Dayal, care o practica de aproape trei decenii 19. În mod natural, îşi dorea să ajungă în India, deşi precizează că nu pentru a imita destinul lui Eliade20. E foarte interesant că – după cum spune – lecţiile de yoga l-au ajutat să înţeleagă mai bine de ce acesta nu a rămas în India, întrebare care i-a frământat pe el şi pe prietenii lui interesaţi de acelaşi subiect. Culianu îi cere lui Eliade sprijinul pentru a studia limbile orientale şi istoria religiilor. Ordinea este chiar aceasta, arătând că studiile religioase nu reprezentau,

16 După ce am semnalat acest lucru conducerii Special Collections Research Center s-au luat măsuri pentru transferarea ei. Există şi ale cărţi ale sale cu dedicaţie sau semnătură, atât în S.C.R.C. cât şi în rafturile cu acces liber ale bibliotecii. 17 A participat – alături de alţi studenţi, dar având rolul principal – la elaborarea cursului de limba hindi şi a primului volum al Dicţionarului hindi-român, coordonat de profesorii Ion Petrescu şi P. Vidyasagar Dayal. Cele două au fost publicate la Tipografia Universităţii Bucureşti, în 1972, respectiv 1973, dar i-au fost trimise în Italia abia la începutul anului 1974. 18 Aşa cum afirmă într-un text autobiografic. Vezi anexa nr. 1 la articolul lui Gianpaolo Romanato, „Ricordo di un amico: Ioan Petru Culianu”, în: Ascensions et hypostases initiatiques de l’âme. Mystique et eschatologie à travers les traditions religieuses. Actes du colloque international d’histoire des religions ‘Psychanodia’, Paris, INALCO, 7–10 septembre 1993, tome I, éditeurs Ara Alexandre Shishmanian, Dana Shishmanian, Paris, Les Amis de I. P. Couliano, 2006, pp. 9–16, 525–551 (525–527). 19 P. Vidyasagar Dayal, „Cuvântul unui profesor indian”, în: Nicolae C. Tufoi, Yoga, izvor de sănătate, Iaşi, Junimea, 1978, p. 5. 20 Dar la 16–17 ianuarie 1974 îi scrie că are „nostalgia de a nu fi ajuns în India pe urmele Dvs” (addendum II.3). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 243 cel puţin în acel moment, un interes în sine sau de factură generală. Mai mult, el voia să urmeze această formaţie academică pe lângă Eliade, fiind hotărât să facă autostopul până la Paris sau să lucreze pe un vas cu destinaţia America. A ajunge în preajma maestrului şi a fi „pus la încercare” de el reprezenta trecerea unui „prag iniţiatic”. Tonul este desigur ludic şi autoironic, dar numai pentru a tempera tensiu- nea ce subîntinde proiectele sale, la o vârstă ea însăşi plină de dramatism. Dacă nu este vorba de o greşeală de datare, prima scrisoare a lui Eliade răspunde celei de-a doua scrisori trimise la Chicago (25 iulie), cu două zile înaintea celei discutate aici. Conţinutul acestor trei prime misive din Perugia trebuie să fie mai mult sau mai puţin similar. Neputându-l ajuta să vină în America, Eliade îi recomandă să-i scrie – printre alţii – indianistului Arion Roşu, care trecuse printr-o experienţă similară în Italia şi l-ar fi putut îndruma în privinţa posibilităţilor de a „supravieţui” acolo. În cel de-al doilea răspuns îl informează că, aflând-se la Paris, i-a vorbit lui Roşu despre el şi despre situaţia în care se găsea 21. Culianu nu va urma îndemnul de a-i scrie decât după o jumătate de an, când se afla – deprimat – în lagărul de la Latina. În prima scrisoare îl informează că, urmărind cu pasiune lucrările lui Eliade, a început să studieze limbile sanscrită şi hindi, frecventând şi cursurile de filosofie indiană ale lui Sergiu Al-George, căruia i-a devenit chiar prieten. De la el a auzit adesea despre Arion Roşu. Culianu recunoaşte că posedă o „foarte modestă experienţă lingvis- tică”, însă are una mai bogată în câmpul istoriei religiilor indiene 22. Indianistul român de la Paris i-a trimis numele şi adresele unor persoane – savanţi şi profesori, dar şi preoţi români – din Roma, Torino, Milano şi Bari, care l-ar fi putut ajuta: Ruggero Orfei, Giuseppe Billanovich, Agostino Pertusi, Tino Foffano, Margherita Giordano-Lokrantz, Stefano Piano, Silvio Curto, Rosa del Conte, Mircea Popescu, Dan Petraşincu (Angelo Morretta), D.Şt. Marin (Demetrio Marin), părintele Mircea Clineţ, episcopul Vasile Cristea, monseniorul Aloisie Tăutu23. Descriindu-i starea psihologică proastă în care se găsea din cauza regimului de lagăr, Culianu adaugă: „Mereu însă îmi amintesc de vorbele lui Keśala către luptător: ‘Arjuna, luptă!’ şi încerc să mă încordez” 24. Dintre profesorii italieni, doar Margherita Giordano-Lokrantz (1935–2004), şefa departamentului de limbi şi literaturi scandinave al Universităţii de stat din Milano, i-a răspuns încurajator 25. În schimbul de scrisori care a urmat, aceasta l-a

21 Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 41–42, 44 (4 august, 18 octombrie 1972). 22 Scrisoare din 15 februarie 1973, păstrată alături de alte şase în F.A.R. 3.5 j. 23 Schiţa răspunsului său din 22 februarie 1973 pe scrisoarea lui Culianu; ibidem. 24 Scrisoare din 5 martie 1973 (la care A. Roşu răspunde la 17 martie); ibidem. Corect: Keśava (unul din numele lui Kṛṣṇa în Bhagavad Gītā). 25 Scrisorile lui Culianu din 5 martie (Roma) şi din octombrie 1973 (Milano); ibidem. (A. Roşu răspunde doar la cea de-a doua scrisoare.) Agostino Pertusi îi scrisese de la Veneţia că „nu e nimic de făcut”. 244 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

îndemnat să se înscrie la concursul de admitere la Universitatea catolică „Sacro Cuore”, unde avea şanse să fie acceptat chiar şi în lipsa certificatelor de studii din România. Culianu i-a urmat sfatul şi a fost admis cu o bursă de un an (prelungibilă la patru ani) şi cu clauza de a-şi depune diplomele ulterior. În locul lor prezentase o „Riconstituzione della situazione scolastica”26 şi mai multe scrisori de recomandare de la câţiva profesori (Eliade, P. Vidyasagar Dayal, profesori italieni) şi de la italieni care, cunoscându-l, depuneau mărturie pentru el. Aşa a ajuns la Universitatea catolică din Milano, şi nu la Roma, Veneţia, Torino sau Bari, unde destinul său ar fi urmat, foarte probabil, o altă cale decât cea pe care avea să-l îndrume Ugo Bianchi. La examenul de admitere a prezentat două lucrări redactate în Italia, „«Sensus interior» and Theory of «Heart»” şi „Intorno all’etica di Giordano Bruno”27. Una dintre ele a fost scrisă „doar din amintiri”, spune el. Este, foarte probabil, cea de-a doua. Cea dintâi – aşa cum reiese din prima scrisoare către Eliade – o proiectase încă de la Bucureşti pentru revista Studia et Acta Orientalia , cu titlul „«Internal sense» and conception of the «Heart»” 28. Dându-i veşti despre Departamentul de Ştiinţe Religioase şi despre profesorul sub îndrumarea căruia va lucra, Culianu scrie: „Situaţia juridică a acestui departa- ment este însă foarte neclară. Obligaţia este susţinerea a două teze, în perioade de doi ani: prima, cu prof. Bianchi; a doua, dacă voi lucra satisfăcător, după o specia- lizare în istoria religiilor indiene poate la Paris ori în Germania”. Dacă iniţial îşi alege o teză intitulată „Psihologia buddhistă şi psihologia modernă” (în special Asaṅga şi Vasubandhu – pe care-i studiase cu Sergiu Al-George – şi Carl Gustav Jung)29, îşi va schimba foarte repede subiectul, alegând una despre „Eranos” 30, apoi alta despre „Ascensiune şi salvare în gnosticism” 31. Va face totuşi comunicări despre viziunea indiană a istoriei 32 sau despre chestiunea credinţei în hinduism. Dar în locul specializării în religiile indiene, se va specializa în Antichitatea târzie şi, mai ales, în gnosticism, spre care profesorul Bianchi – pe care de-abia îl întâlnise – îl şi îndrumase deja 33.

26 Publicată în addendum V.1. Unii dintre profesorii cu care a studiat sau cu care a dat examene sunt binecunoscuţi şi încă în viaţă, dar nu par să-şi fi adus aminte în ultimele două decenii că au avut un student pe nume Ioan Petru Culianu. 27 Scrisoare din 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j. 28 Despre lucrarea redactată în Italia, vezi scrisorile lui Eliade din 18 octombrie şi 7 noiembrie 1973; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 44–46. 29 Aşa cum îl informează pe Eliade la 20 octombrie 1973 ( addendum II.2). 30 După cum îl informează pe A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j. 31 Scrisoarea către Eliade din 16–17 ianuarie 1974 (addendum II.4). Şi această teză va fi schimbată atunci când, în toamna anului 1974 – în lipsa certificatelor de studii pe care Universitatea din Bucureşti nu vroia să le trimită – i s-a cerut să facă o nouă teză de licenţă. Propunerea sa, „Terra pura. Simboli del dualismo gnostico”, a trebuit să dea prioritate propunerii lui Bianchi, care voia o teză despre gnosticism în viziunea lui Hans Jonas. 32 În decembrie 1973 sau ianuarie 1974; ibidem. 33 După cum îi scrie lui A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j. La 20 octombrie îi scrisese lui Eliade că încă nu-l întâlnise (addendum II.2). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 245

După ce îl anunţă despre succesul admiterii sale, îi va scrie lui Arion Roşu (care ţinea la promptitudine şi constanţă epistolară) abia peste patru luni, pentru a-l ruga să-i trimită articolele sale sub formă de extrase. Ele i-ar fi fost utile redactării unei comunicări despre problema credinţei în hinduism în lumina distincţiei fides quae – fides que34. Cu răspunsul lui Roşu la această scrisoare se încheie de facto şi corespon- denţa lor. În vizitele pe care le va face la Paris, Culianu nu va avea timp să-l caute. Motivul nu poate fi doar îndepărtarea lui de orizontul studiilor indiene şi absorbţia în cel patronat de Ugo Bianchi. Îndepărtarea nici nu s-a produs atât de repede. În anii universitari 1973–1974 şi 1974–1975 ţine comunicări şi seminarii pe teme indologice. În toamna anului 1974, când Eliade îi propusese o bursă la Universi- tatea din Chicago, se gândea şi la posibilitatea de a studia sanscrita şi buddhismul cu Alex Wayman, deşi odată ajuns acolo va trebui să renunţe cu regret 35. Nu a renunţat însă la proiectul de a se specializa în studiile indiene. Dimpotrivă, îi scrie lui Ugo Bianchi despre „il mio ‘ritorno’ alle religioni sud-asiatiche”, asupra căruia dorea să discute cu el după încheierea sejurului american. Îl informează că a luat în considerare această chestiune cu multă atenţie şi că este gata să facă „trecerea” ( il passaggio) imediat după susţinerea tezei de licenţă. Consecvenţa lui se vede şi din subiectul pe care doreşte să-l aleagă în continuare, acelaşi pe care îl propusese la intrarea sa în Universitatea din Milano: „La psicologia della scuola Yogācāra e la sua risonanza religiosa”36. La sfârşitul anului 1975 chiar s-a înscris la cel de-al 30-lea Congres al Orientaliştilor (ţinut la Mexico City, în august 1976) cu comunicarea „The Psychology of the Yogācāra School” 37. Faptul că în cele din urmă nu a mai participat arată că abandonul indianisticii s-a produs cândva la începutul anului 1976. Tot atunci a renunţat la bursa ce i se oferise – finalmente – pentru a petrece şase luni în India, la Benares, Calcutta, Delhi. 38 Şi asta în ciuda faptului că, deşi nu mai credea că are ceva şi de la cine de învăţat în India (nici măcar reluarea limbilor nu-l atrăgea), se pregătise totuşi sufleteşte pentru plecare. Chiar dacă renunţă să devină un specialist în religii indiene, India va rămâne în orizontul preocupărilor şi lecturilor sale. Va continua să citească lucrări de indologie, iar pe unele le va şi recenza, chiar până în ultimii ani ai vieţii sale. Întreruperea corespondenţei cu Arion Roşu, după şase scrisori, se explică în primul rând prin lipsa de interes a lui Culianu pentru tipul de abordare practicat de indianistul român, precum şi – foarte probabil – prin faptul că personalitatea

34 Pe care ar fi urmat s-o susţină la jumătatea lunii mai 1974; scrisoare din 7 aprilie 1974; F.A.R. 3.5 j (la care A. Roşu răspunde la 18 aprilie). 35 Vezi corespondenţa sa cu Ugo Bianchi (primele 23 de scrisori din 61), publicată de Daniela Dumbravă în Archaeus (Bucureşti), XIV, 2010, pp. 93–120; XV, nr. 3, 2011, pp. 451–469; aici pp. 103 (24 septembrie 1974) şi 108 (18 februarie 1975). 36 Ibidem, p. 466 (15 aprilie 1975). 37 Vezi addenda V.2 şi 3. 38 Scrisorile către Eliade din 3 şi 13 septembrie 1975 (addenda II.6 şi 7). 246 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X acestuia era departe de a-l entuziasma. Îi scrie din nou abia la 7 octombrie 1977, de la Groningen, informându-l că părăsise de mult „domeniul indianisticii”. Dar acesta tocmai se supărase pe Eliade, care nemulţumit de calitatea articolului despre propria-i operă indologică cu care Roşu dorea să participe la volumul omagial publicat de editura L’Herne, i-l refuzase. Prin urmare, nu-i va răspunde nici profesorului de la Chicago, nici discipolului său de la Groningen 39. În volumul Cahiers de l’Herne, la care Arion Roşu nu a mai participat, vor apărea un articol al lui Sergiu Al-George şi unul al tânărului Culianu, aflaţi în compania altor câtorva autori, francezi şi americani, legaţi în diverse feluri de India. În martie 1978, când primeşte cartea, cu poza lui Eliade din Svarga Ashram pe copertă, Culianu îi scrie acestuia că ea îi deşteaptă „fel de fel de nostalgii” 40. Nu mai departe însă de luna noiembrie va pune călătoria spre India alături de cea către tărâmul morţilor41. În pofida tonului autoironic, proiectarea ei ca „ultimă călătorie” era – şi rămâne – plină de miez hermeneutic.

3. PROIECTE ŞI LUCRĂRI NEPUBLICATE

Atât scrisorile, cât şi listele de publicaţii alcătuite la Milano aduc noi informaţii despre studiile şi scrierile lui Culianu, proiectele abandonate ale tezelor, articole care nu s-au mai materializat sau nu au mai fost publicate (cel puţin nu în acea formă), cărţi neîncheiate sau netipărite, proiectul recurent al editării unei reviste. Nu le vom inventaria pe toate 42. Trebuie remarcat că, încă de la început, tânărul proaspăt sosit în Italia nu se limitează la articole, ci scrie sau proiectează cărţi. În 1973 încheiase deja un roman, pe care încerca să-l publice la Paris, dar despre care scrisorile sale nu dau amănunte. La începutul anului 1974 lucra la un volum în colaborare cu Mircea Marghescu. Redactase deja prima lui parte („Littérature – histoire des religions – psychologie du profond”) şi urma să o scrie pe cea de-a doua, consacrată perspectivei „gnostice” în romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta 43.

39 Vezi Postlegomena la felix culpa, vol. I, ed. cit., pp. 291–292 (scrisoarea lui A. Roşu din 7 februarie 1977); vol. II, 2013, pp. 520–521 (scrisoarea lui Eliade din 29 septembrie 1977, după ce îl întâlnise de curând la Paris şi primise articolul de la el). 40 Scrisoare – netrimisă – din 17 martie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 136. 41 Scrisoare către Gianpaolo Romanato din 9 noiembrie 1978; G. Romanato, op. cit., p. 538. 42 Din listele de la Milano, articolele: „Motivul «coincidentia oppositorum» la Giordano Bruno” (41 pp.); „Intorno alla morte di Giordano Bruno” (30 pp.); „«Internal sens» and conception of the «Heart»”; „Alcuni aspetti della fede in Oriente”; „Nota su «le ali dell’anima»” (12 pp.); „Nota su alcune tematiche gnostiche” (57 pp.). 43 Scrisoarea către Eliade din 16–17 ianuarie (addendum II.3). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 247

Prima carte de istoria religiilor, o colecţie de eseuri intitulată Le monde dans un grain. Histoire et herméneutique de quelques symboles religieux (133 pp. dactilo) era finalizată în 1975, iar în ianuarie 1976 se găsea în stadiu de corectură finală44. Scrisorile dau apoi amănunte despre prima sa carte consacrată Renaşterii, Iocari serio, despre cel dintâi avatar al romanului Jocul de smarald, despre cartea Mythologies roumaines , ieşită dintr-un curs predat la Groningen, despre un proiect de doctorat d’état intitulat La religion des thraces şi despre multe altele. Ceea ce interesează în special aici este prefaţa celei de-a doua variante a romanului Râul Selenei, găsit deocamdată numai într-o ultimă versiune (a treia?) semnată cu pseudonim 45. Datată 2 martie 1975, ea se păstrează alături de o pagină de titlu, cuprinzând numele real al autorului, titlul Lanţul ţesut în rai şi un motto din romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta . Foarte probabil, şi aceasta aparţine celei de-a doua versiuni, redactată la Chicago între 24 februarie şi 2 martie. Cea dintâi a fost scrisă în octombrie 1974, la Milano, după ce – în sfârşit – Culianu îl întâlnise pe Eliade la Paris. Despre această primă versiune îl anunţă pe Virgil Ierunca la 24 ianuarie 1975 46. Pe maestru, transpus în mod străveziu în roman, îl anunţase deja pe când lucra la el. În răspunsul său din 27 octombrie 1974, Eliade îi spune că se gândeşte la un titlu şi că speră să găsească unul care să le placă amândurora47. Este, prin urmare, la fel de probabil că Lanţul ţesut în rai îi aparţine lui Culianu48, care nefiind pe deplin mulţumit de el, îi cere lui Eliade sugestii pentru un nou titlu. Sugestiile n-au mai venit, din câte se pare, căci redactarea finală, cea păstrată în arhiva pariziană a lui Eliade, poartă numele unei nuvele pe care Culianu o scrisese în 1973 49, topită şi dezvoltată în două capitole ale acestei ultime versiuni50.

44 Addenda V.2 şi 3, alături de informaţiile din scrisori. 45 Ion Cassian. Are 126 de pagini şi e datată „13 mai – 22 august, în mai multe locuri”. Anul este probabil 1975, deşi manuscrisul i-a fost dăruit lui Eliade în septembrie 1976, la Paris. Vezi fragmentele referitoare la Eliade în: „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – contribuţii documentare”, ed. cit, pp. 329– 337 (addenda I). 46 Vezi „20 de ani de la asasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, Suplimentul de cultură (Iaşi), VIII, nr. 318, 11–17 iunie 2011, pp. 3–7 (7). 47 Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 63. 48 În ultimul moment am primit confirmarea acestui lucru de la un apropiat al lui Culianu din acea perioadă, care a văzut romanul. Îi mulţumesc aici pentru informaţie, sub anonimatul pe care a dorit să-l păstreze. Înregistrez şi bănuiala sa în privinţa legăturii cu titlul unui roman al lui Eliade, Nuntă în cer (nu Întoarcerea din rai). 49 Publicată în „20 de ani de la asasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, ed. cit, pp. 3–5. 50 Există şi posibilitatea ca Râul Selenei să fi fost titlul romanului în prima variantă, ca Eliade să-i fi sugerat la Chicago Lanţul ţesut în rai, iar Culianu să fi revenit la primul titlu în ultima variantă. Ni se pare însă mult mai puţin plauzibilă. 248 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Eliade este însă considerat a fi cel care, prin îndemnul său hotărâtor, a „pricinuit” scrierea romanului, mai mult decât hotărârea sau necesitatea lăuntrică a autorului. Precum în scrisoarea către Virgil Ierunca, şi în această prefaţă Culianu se declară un scriitor român. Dar, deopotrivă, şi un scriitor existenţialist sau experienţialist – chiar dacă nu foloseşte aceşti termeni –, iar experienţele despre care vrea să depună mărturie în roman depăşesc simpla apartenenţă naţională. Subiectul lui este descris ca „un proces de alterare mintală şi de recuperare consecutivă”, iar printre experienţe Culianu enumeră „dorinţa de eliminare a contradicţiilor existenţei, fuga, exilul, spaima, steaua şi întâmplarea” – constante ale fiecărei „cunoaşteri riscante”.

4. MONOGRAFIA DESPRE ELIADE ŞI FELIX CULPA

Şi mai multe informaţii aflăm despre monografia dedicată lui Eliade, debutul editorial al lui Culianu. Ele ne ajută să stabilim că nici ideea, nici scrierea ei nu au legătură cu atacurile la adresa profesorului de la Chicago în contul simpatiilor politice de tinereţe, şi nici cu vreo intenţie a lui Culianu de a-l apăra de ele. E important să precizăm acest lucru, dat fiind că numeroşi autori neinformaţi au afirmat – şi mai afirmă şi azi – că acesta ar fi fost scopul cărţii. Intenţia este atestată deja în scrisoarea lui Culianu din 16–17 ianuarie 1974. Din cauza lipsei atâtor scrisori nu putem ştii dacă aceasta e prima menţiune despre proiectata monografie. Probabil că nu, căci ulterior, Culianu va susţine că proiectul era puţin mai vechi: „Questo libro realizza un intento concepito sin dal 1973 e messo in atto a partire dalla fine del ’74…” 51. Adică după ce l-a întâlnit pe Eliade – pentru prima dată – la Paris. Totuşi, scrisoarea din 3 septembrie 1975 arată că încă nu începuse redactarea ei, care era programată pentru luna noiembrie. Probabil, de la sfârşitul anului 1974 începuse să facă lecturi sistematice şi să-şi ia note pentru carte. La 31 octombrie 1975 o începuse deja şi chiar prevedea să avanseze repede, căci îi scrie lui Eliade despre terminarea ei în 1976 52. Singura scrisoare a lui Culianu din acest an arată că spera să o încheie în timpul vacanţei de Crăciun 53. Într-adevăr, la începutul anului următor îi trimite deja lui Eliade o parte din ea 54 şi îl anunţă că o va finaliza în curând55. În martie 1977 îi expediază întregul manu-

51 „Avvertenza” (9 martie 1977), în: I.P. Culianu, Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978, pp. 8–10 (8). 52 Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 72 (răspunsul lui Eliade din 10 noiembrie 1975). 53 Scrisoare din 23 noiembrie 1976. Publicată în L. Bordaş, „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă» …”, ed. cit, pp. 338–339 ( addendum II.1). 54 Din scrisoarea lui Eliade din 10 ianuarie 1977 ştim că citise „Cronotassi”, iar din cea din 7 martie 1977 că parcursese pp. 1–56 şi 102–108 (de unde se poate înţelege că primise mai mult de atât). Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 88, 94. 55 În scrisoarea din 8 sau 25 februarie, la care Eliade răspunde la 7 martie 1977; ibidem, p. 94. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 249 scris atât la Paris, cât şi la Chicago 56, iar scrisoarea de răspuns a lui Eliade va deveni prefaţa cărţii. În luna iunie, după ce acesta îi trimite noi referinţe bibliografice, adaugă cărţii o concluzie mai lungă 57. La 28 iunie Culianu se întâlneşte în Italia cu profesorul Italo Mancini, directorul colecţiei „Orizzonte filosofico” de la editura Cittadella din Assisi, care acceptase cartea încă din 1974. Colecţia era consacrată unor figuri importante ale filosofiei, dar găzduise şi monografii despre savanţi ce au marcat studiile antropo- logice şi religioase, precum Durkheim sau Lévi-Strauss. A doua zi cartea a şi fost trimisă în tipografie58. Contractul va fi semnat la 10 august, dar înainte de a o scoate pe piaţă, editura dorea să o prezinte, bună de tipar, la târgul de carte de la Frankfurt59. Culianu nu se poate însă opri şi se gândeşte să îmbunătăţească volumul. La 21 iulie îi cere lui Eliade acordul de a include un interviu inedit luat în 1975 la Chicago60, fără a-l obţine însă61. La 1 octombrie – când încă nu primise şpalturile, aşteptate de la sfârşitul lui august – îi scrie că găsise numeroase defecte pe care speră să le îndrepte cu ocazia unei eventuale traduceri în franceză 62. La 8 noiembrie, anunţându-l despre noua amânare a tipăririi 63, îi propune să adauge un capitol consacrat scriitorului Eliade (deşi s-ar putea să fie vorba de viitoarea ediţie france- ză)64. Acesta e de acord, dar îl sfătuieşte să nu se gândească la o „bibliografie completă”, căci ar lua prea multe pagini, şi în plus există deja un astfel de proiect în S.U.A. (cel al lui Dennis Doeing și Douglas Allen). În decembrie, neprimind vreun semn cu privire la publicarea cărţii65, îi cere părerea despre adăugarea unui text, deja redactat, pe care i-l şi trimite66. Este vorba de un apendice secund, intitulat „Mircea Eliade fra ‘borgheze’ ed ‘antiborgheze’”. Explicaţia pe care o dă Culianu necesităţii adaosului este următoarea: El ar fi aflat de la Roberto Scagno că acesta a intrat în polemică (nu se specifică dacă în chestiunea Eliade) cu Furio Jesi, care – spune el – este un „puternic” în Italia.

56 Cel trimis la Paris a fost returnat din cauza unei neînţelegeri a poştaşului; ibidem, p. 105 (21 iunie 1977). Pe cel trimis la Chicago Eliade l-a găsit la întoarcerea din Paris (3 aprilie), unde îl aşteptase zadarnic pe primul; ibidem, p. 96 (3 mai 1977). 57 Ibidem, p. 104 (21 iunie 1977) 58 Ibidem, pp. 104, 106 (21 şi 29 iunie 1977) 59 Ibidem, p. 116. 60 Ibidem, pp. 113–115. 61 Îi comunică acest lucru, în mod foarte probabil, la telefon, la sfârşitul lunii; ibidem, p. 118. 62 Addendum II.8. 63 Vezi şi scrisoarea către G. Romanato din 10 noiembrie 1977; G. Romanato, op. cit., p. 535. 64 Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 121 (răspunsul lui Eliade din 24 noiembrie 1977). 65 Scrisoare din 2 decembrie 1977 (addendum II.9). 66 Scrisoare din 19 decembrie 1977 (addendum II.10). 250 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Culianu însuşi i-a criticat introducerea la o carte pe care a recenzat-o de curând. Prin urmare, este „probabil, dacă nu sigur” că şi cartea lui va fi atacată – se înţelege, de către Jesi şi partida lui. Pe de altă parte, prietenii săi care o vor recenza favorabil lucrează în presa catolică sau sunt în legătură cu ea. Din acest motiv – perspectiva unui „război” între tabere ideologice diferite –, voia să prevină reproşul că a „escamotat informaţii”, cum ar fi cele referitoare la piesa Ifigenia şi la cartea despre Salazar. Culianu ştia ceva despre apropierea lui Eliade de dreapta politică interbelică din propriile texte ale acestuia, din contextualizarea datelor biografice cunoscute, precum şi din vorbele care circulau prin mediile exilului românesc, la care s-ar putea adăuga criticile ideologice din România comunistă (interpretate însă în cheie inversă de către toţi oamenii neîndoctrinaţi). Nu citise nimic despre Mişcarea Legionară, doar teza de licenţă a lui Roberto Scagno 67, singura care la acea dată analiza şi încerca să explice în context istoric opera de tinereţe a lui Eliade. Într-adevăr, apendicele pleacă de la teza lui Scagno, pe care o discutase critic în carte, şi se opreşte asupra piesei Ifigenia (1939) în legătură cu baladele Mioriţa şi Meşterul Manole, asupra cărţii Salazar şi revoluţia în Portugalia (1942) în legătură cu reorientarea ideilor politice ale lui Eliade din acei ani şi, în fine, asupra nuvelelor recente „În curte la Dionis” (1968) şi „Les trois Grâces” (1977), în care crede că găseşte o rescriere a unui mesaj politic similar 68. În scrisoare, Culianu precizează că textul exprimă exact modul în care gân- deşte în prezent, care în urmă cu un an (deci atunci când finaliza cartea) i s-ar fi părut foarte straniu. Într-un post scriptum revine asupra evoluţiei sale intelectuale din ultima vreme, afirmând că, în contextul hipernaţionalist din România acelui moment, a devenit extrem de anti-naţionalist şi, referindu-se la modul simpatetic în care se raportase înainte de plecarea din ţară la baladele Mioriţa şi Meşterul Manole, declară că începe să reconsidere „toate prostiile din tinereţe”. Înainte ca Eliade să-i poată răspunde, Culianu revine cu o nouă scrisoare în care îşi retrage intenţia de a publica apendicele: „L-am recitit mai detaşat şi-mi dau seama că ar distona cu tonul general al cărţii şi că nu a venit încă timpul să scriu despre ceea ce am scris, fiindcă ştiu prea puţine lucruri şi nu cred că le pricep foarte bine”. Pe deasupra, şi-a dat seama că interpretarea personajului din „Les trois Grâces” (care îi aparţinea lui Virgil Tănase) e proastă. Totul se explică şi, deopotrivă, se scuză prin faptul că a avut, pentru prima dată, impresia unui raport între Eliade şi istoria României interbelice, lucru pe care înainte nu-l sesizase întrucât nu-l interesa 69.

67 R. Scagno, Religiosità cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di Mircea Eliade. Tesi de laurea, Università degli Studi di Torino. Facoltà di Lettere e Filosofia, anno accademico 1972–1973). Vezi şi scrisoarea (netrimisă) a lui Culianu din 19 octombrie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 158. 68 „Appendice 2. Mircea Eliade fra ‘borghese’ ed ‘antiborghese’”, 6 pp. dactilo. Publicat în traducere românească în: I.P. Culianu, Mircea Eliade, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Iaşi–Bucureşti, Polirom, 2004, pp. 326–335. 69 Scrisoare din 31 decembrie 1977 (addendum II.11). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 251

În 1974, când scrisese – dar nu publicase – un prim articol „în apărarea” lui Eliade, se referise doar la criticile teoretico-metodologice pe care i le adusese Ernesto de Martino, făcând trimiteri la unele ieşiri jurnalistice (E. Lozovan în Stindardul, un italian în L’Espresso) contra faptului că acesta acceptă să i se publice literatura în România comunistă sau să fie tradus în Italia la Rusconi, „o editură reacţionară chiar dacă nu fascistă” 70. În toamna anului 1975, când începe să scrie cartea, de-a lungul anului 1976, când lucrează la ea, şi până în martie sau iunie 1977, când o finalizează, Culianu nu avea cunoştinţă nici de „dosarul” publicat de Theodor Löwenstein în revista Toladot71 şi nici de primele critici ale lui Furio Jesi. De altfel, nici acesta din urmă nu cunoştea încă dosarul israelian şi, prin urmare, nu se referea la vreun presupus „antisemitism” sau „filonazism”, ci îl lega pe Eliade de cultura „dreptei tradiţionale” şi de Bachofen-Renaissance, care au reprezentat trepte în drumul către fascism 72. Abia în anul 1977 se ivesc în Italia primele efecte ale cunoaşterii dosarului din Toladot, pe care binevoitori români (necunoscuţi încă) l-au difuzat în traducere italiană cu scopul de a-l demasca pe Eliade. Apare mai întâi articolul lui Alfonso M. Di Nola, „Mircea Eliade e l’antisemitismo”, într-o revistă publicată de Unione delle Comunità Israelitiche Italiane şi, prin urmare, cu o vizibilitate şi circulaţie restrânse73. În perioada

70 „Ce spune şi ce nu spune Mircea Eliade” (1974), publicat în traducere românească în: I.P. Culianu, Studii româneşti, II, Iaşi, Polirom, 2009, pp. 241–244. 71 [Th. Löwenstein-Lavi], „Dosarul Mircea Eliade”, Toladot. Buletinul Institutului Dr. J. Niemerover (Ierusalim), I. nr. 1, ianuarie – martie 1972 [tipărit în mai], pp. 21–27. Articolul a fost coordonat cu o serie de articole ale lui Iancu Reichman-Şomuz în revista Viaţa noastră (Tel Aviv) şi urmat în 1974 de scurte note ale lui Lavi în Toladot. Vezi Postlegomena la felix culpa, vol. II, ed. cit., pp. 50n, 528n, 531n. Pentru articolul din Toladot, încadrarea lui ideologică şi intenţia de dezinformare, sursele lui şi o parte din influenţa ulterioară, a se vedea Roberto Scagno, „Alcuni punti fermi sull’impegno politico di Mircea Eliade nella Romania interbellica: un commento critico al dossier Toladot del 1972”, în Julien Ries & Natale Spineto (eds.), Esploratori del pensiero umano. Georges Dumézil e Mircea Eliade , Milano, Jaca Book, 2000, pp. 259–289; versiune franceză (dar fără Appendice): „Quelques jalons concernant l’engagement poli- tique de Mircea Elide en Roumanie pendant l’entre-deux guerres: Un commentaire critique du dossier Toladot de 1972”, în: J. Ries & N. Spineto (eds.), Deux explorateurs de la pensée humaine. Georges Dumézil et Mircea Eliade , Turnhout, Brepols, 2003, pp. 193–211. 72 Furio Jesi, Il mito, ISEDI, Milano, 1973 [tipărită în decembrie]; republicare, Arnaldo Mondadori, Milano, 1980, pp. 69–75 (subcap. 4.5, „Scienza del mito e ‘destra tradizionale’. Polemica di W. Benjamin verso quella ‘destra’”). Subcapitolul anterior e dedicat lui Eliade (pp. 66–69), dar în el nu se face nicio conexiune între gândirea sa şi politică. Ambele fac parte din capitolul „Lo storicismo e il suo rifiuto”. 73 La Rassegna mensile di Israel (Roma), 43, nr. 1–2, ianuarie–februarie 1977, pp. 12–15. Într-un articol ulterior, Di Nola scrie că a primit la Arezzo o traducere italiană rezumativă a dosarului din Toladot, în formă manuscrisă. A.M. di Nola, „Mircea Eliade tra scienza delle religioni e ideologia «guardista»”, Marxismo oggi (Milano), nr. 5–6, 252 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X următoare, articolul a fost adus în atenţia altor intelectuali – simpatetici cu demersul lui – de către autorul însuşi şi, prin intermediul acestora, a devenit cunoscut şi a circulat. Cel dintâi ecou se va vedea spre sfârşitul anului, într-o carte intitulată Enciclopedia delle religioni şi semnată de Ambrogio Donini, intelectual comunist ce-şi manifestase imediat după război – dar nu în scris – antipatia politică faţă de Eliade. Scurtul articol „Fenomenologia della religione” se încheie cu următoarea frază, mult prea lungă faţă de filtrul des cu care autorul selectase informaţiile despre această orientare ştiinţifică: „Mircea Eliade, nato a Bucarest nel 1907 ed emigrato in Francia, antisemita e filonazista, ha portato questo sistema alle sue estreme conseguenze nel celebre Trattato di storia delle religioni, pubblicato a Parigi nel 1949”74. Şi din această frază, şi din cea care o precede e evident că „antisemitismul” şi „filonazismul” lui Eliade sunt folosite pentru a discredita o tradiţie de reflecţie asupra fenomenului religios opusă dogmelor marxismului de obedienţă moscovită practicat de Donini şi bucurându-se de mai mult succes academic decât acesta. În acelaşi an, în septembrie, apăruse cel de-al IV-lea volum din Enciclopedia Europea, publicată de editura Garzanti. Articolele din cuprinsul ei nu sunt semnate, dar autorul celui despre Eliade va fi repede recunoscut în persoana lui Furio Jesi de către aceia care îi citiseră cartea din 1973. În mod evident, articolul exprimă – şi rămâne la – judecăţile formulate acolo. Foarte probabil, fusese redactat mai demult, cu siguranţă înainte de intervenţia lui A.M. Di Nola de la începutul acelui an. Jesi spune doar că, la Universitatea din Bucureşti, Eliade a fost influenţat în primul rând de Nae Ionescu, „l’ideologo fiancheggiatore della destra romena di Codreanu” şi că la Paris, după război, nu şi-a ascuns poziţiile politice de dreapta. După o expunere foarte rapidă – şi la fel de discutabilă – a ideilor sale, conclude că, în virtutea lor, Eliade este „uno degli esponenti più espliciti della cosiddetta destra tradizionale nell’ambito delle scienze umane” 75. În decembrie 1977, Gianpaolo Romanato îi atrage lui Culianu atenţia asupra celor două cărţi76. În aceeaşi perioadă, Horia Stamatu i-a trimis, la sugestia lui settembre–novembre 1989, pp. 66–71. Forma rezumativă poate implica şi ea o dezinformare sau manipulare, chiar în lipsa unei intenţii de acest fel. 74 „Fenomenologia della religione”, in: A. Donini, Enciclopedia delle religioni, Teti, Milano, 1977, p. 189. Articolul are o jumătate de coloană (adică un sfert de pagină), iar fraza despre Eliade ocupă cinci rânduri din cele 27 ale sale. 75 „Eliade, Mircea”, în: Enciclopedia Europea, vol. IV, Milano, Garzanti, 1977, p. 449. Va fi reluat şi dezvoltat, dar fără această concluzie, în: Enciclopedia Garzanti di Filosofia, Milano, Garzanti, 1981, pp. 242–243. 76 G. Romanato, op. cit., p. 542 n. 37. Dar în anexa articolului, în scrisorile primite de el de la Culianu, există un mare gol între 18 noiembrie 1977 şi 13 septembrie 1978. Autorul menţionează că nu a inclus numeroasele scrisori asupra acestei chestiuni. Îi mulţumesc lui Gianpaolo Romanato pentru precizările pe care, cu multă disponibilitate, a binevoit să mi le comunice. Vezi şi nota editorilor în Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 127, bazată pe scrisorile primite de Culianu, fără a da însă date precise. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 253

Eliade (ca reacţie la curiozitatea manifestată de discipol), cartea lui Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari. Corespondenţa cu Stamatu nefiind încă publicată, iar cea cu Gianpaolo Romanato fiind editată unilateral şi fragmentar, nu putem şti cu certitudine dacă aceste lucruri au determinat sau au jucat vreun rol în scrierea apendicelui secund. Varianta trimisă lui Eliade nu trădează cunoaşterea lor. Putem însă presupune că ele au fost cele care au declanşat scrierea, rapidă şi alarmată, a apendicelui. Dacă nu a primei sale variante, cu siguranţă a celei de-a doua (editorii lui Culianu le prezintă în ordine inversă), care însă n-a mai ajuns la Eliade 77. Se pare că pe aceasta din urmă i-a trimis-o lui Stamatu, care a primit cu mare entuziasm idea reabilitării „memoriei lui Codreanu” 78. Cauzalităţile din luna decembrie vor putea fi definitiv clarificate doar odată cu publicarea mai multor surse documentare. Deocamdată, la sfaturile prietenilor italieni, Culianu amână orice reacţie publică până după apariţia propriei cărţi 79. La 9 ianuarie îi trimite însă lui Eliade o scrisoare în care, după ce-l anunţă ca va apărea cartea, abordează din nou chestiunea raporturilor sau paralelelor cu legionarismul, pe marginea recenziei pe care tocmai o făcuse volumului de nuvele În curte la Dionis80. Aceasta provoacă o primă lămurire a lui Eliade asupra simpatiei sale, indirecte, faţă de Legiune81. Crezând că maestrul citise scrisoarea sa din 19 decembrie (cea împreună cu care îi trimisese „Appendice II”), Culianu îi răspunde uşurat şi abordează, pentru prima dată, chestiunea într-un mod „strategic”: „Rămâne, însă, primejdia reală ca în Italia teza lui Scagno să dea roade nedorite (să vedem până unde va ajunge polemica: niciodată o enciclopedie

77 I.P. Culianu, Mircea Eliade, ed. cit., pp. 319–326. Această presupusă primă variantă a apendicelui pleacă de la articolul din Enciclopedia Europea Garzanti, menţio- nând apoi teza lui Roberto Scagno. Ea încearcă să explice pe larg istoria vremii şi modul în care Eliade a fost prins în ea, ocupându-se în final, mai pe scurt, de Ifigenia şi Salazar şi revoluţia în Portugalia. Referindu-se la ambele versiuni, editorii afirmă că „textul a fost scris în italiană, în ultime zile ale anului 1977 – primele zile din ianuarie 1978” ( ibidem, pp. 7–8). Însă textul editat ca a doua variantă i-a fost trimis lui Eliade la 19 decembrie 1977. Prin urmare, cel prezentat ca prima variantă trebuie să fie de fapt ulterior, probabil din ianuarie 1978. În volumul de corespondenţă, editorii citează o însemnare din jurnalul lui Culianu, din 10 ianuarie 1978, despre lectura cărţii lui Codreanu, din care se înţelege că abia atunci, în acele zile, lua cunoştinţă de conţinutul ei; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 127. Aceasta confirmă ipoteza noastră că textul prezentat ca primă variantă, care se ocupă pe larg de Codreanu şi de Legiune (în timp ce celălalt nici nu-l pomeneşte pe Codreanu), trebuie să fie de fapt cea de-a doua variantă, redactată în ianuarie 1978. 78 Citat din Stamatu în scrisoarea lui Culianu din 25 ianuarie 1978 ( addendum II.12). 79 Vezi nota editorilor în Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 127. 80 Va fi publicată într-o variantă rescrisă, a treia (cf. scrisoarea sa din 26 septembrie 1978 şi cea a lui Eliade din 19 februarie 1980; ibidem, pp. 151, 207). I.P. Culianu, „Metamorfoza lui Mircea Eliade”, Limite (Paris), nr. 28–29, decembrie 1979, pp. 35b–36b. Doar dactilograma acestei versiuni (4 ff.) se păstrează în M.E.P. 136.7. 81 Răspunsul lui Eliade din 17 ianuarie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 125. 254 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

italiană nu cred să fi scris un articol mai patent răuvoitor decât cel pe care vi l-am trimis).82 Linia mea de ‘apărare’ a fost cea din ultimul timp, cea a lui Scagno, linie pe care n-o acceptaţi. Eu am scris editorului meu că ideologia lui Codreanu nu e scuzabilă, dar că sacrificiul lui a impresionat mult pe intelectualii oneşti români, exasperaţi tocmai de ‘machiavelismul politic’ al ‘omului burghez’. Înseamnă că asta nu e linia ‘bună’ şi o voi continua pe cea din cartea despre M.E.: nu există vreun raport direct, şi atât. O tentativă de scormonire a trecutului, scormonire care, la un moment dat, va fi necesară, este deocamdată prematură”. Tot pentru prima dată se vede aici conştiinţa faptului că unele asocieri ale sale (precum cea cu Eliade), sau mai degrabă modul în care sunt percepute de alţii, îi dăunează personal şi profesional, transformându-l într-un „ciumat” şi întunecân- du-i perspectivele carierei. Asocierea, fie şi foarte marginală, cu Philippe Lavastine (om de dreapta, germanofil, judecat după război pentru colaboraţionism) i-a atras respingerea de către profesorul israelian Zwi Werblowsky a celui de-al doilea articol pe care l-a trimis revistei Numen. Asta în situaţia în care – mărturiseşte el – a „avut toată viaţa infinit de mulţi prieteni evrei şi sunt, să zicem, filosemit”. Dar scrisoarea cu apendicele va ajunge, în mod suspect, abia după două luni la Chicago, aşa că Eliade îşi duce mai departe lămuririle, descurajându-şi totuşi discipolul să continue în direcţia polemicilor cu caracter politic şi îndemnându-l, dimpotrivă, să-şi „precizeze «neutralitatea»” 83. Aceasta provoacă însă noi întrebări şi corespondenţa în jurul delicatei chestiuni se prelungeşte. La începutul lui martie, Culianu recunoaşte că se lăsase influenţat de opinii dintre cele mai negative şi, după lămuririle lui Eliade, se declară trezit ca dintr-un vis urât. Nu se opreşte însă din documentarea asupra interbelicului românesc (citeşte cartea lui Dumitru Micu, Gândirea şi gândirismul , 1975) şi declară că pricepe tot mai mult legăturile lui Eliade cu istoria acelor vremuri84. În ultimul moment (el scrie in extremis) a trimis totuşi editurii acel „Appendice II”, dar într-o a treia variantă, diferită de cele publicate postum şi asemănătoare cu articolele de apărare a lui Eliade pe care le va publica în anii ’80: „Acolo explicam cu argumente că n-aţi fost nicidecum antisemit, că n-aţi fost filonazist, fiindcă aţi fost salazarian”. Răzgândindu-se, pe la mijlocul lui martie a telefonat pentru a-l retrage, dar i s-a spus că nu fusese inclus în volum, care a ieşit deja în librării. Scrisoarea prin care îl anunţa pe Eliade despre acest episod nu a mai fost trimisă85. Episodul e într-adevăr ciudat şi trezeşte suspiciuni. Precum, de exemplu, aceea că, un Culianu îngrijorat de întorsătura pe care ar putea-o lua

82 Foarte probabil, Enciclopedia Europea Garzanti. Trebuie să i-l fi trimis împreună cu o altă scrisoare, după cea din 31 decembrie 1977. 83 Scrisoare din 13 februarie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 130–132. 84 Addendum II.13. 85 Scrisoare din 17 martie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 136–137. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 255 polemicile despre trecutul politic al lui Eliade căuta să-şi asigure ieşiri de urgenţă şi circumstanţe atenuante. Expresia in extremis ar putea fi, aşadar un lapsus revelator. Eliade găseşte cartea la Chicago la 5 aprilie, când se întoarce dintr-o călăto- rie, şi e încântat de ea. Apariţia ei a fost – nimic surprinzător – sincronă cu recenzia lui Gianpaolo Romanato la cartea lui Donini, publicată în cotidianul Il Popolo (organ oficial al partidului Democrazia Cristiana, aflat atunci la putere). A fost probabil singura recenzie, căci – aşa cum ne-a informat profesorul Romanato, care era în relaţii prieteneşti cu autorul, în ciuda radicalei lor diferenţe ideologice – „enciclopedia” a trecut neobservată, fiind înconjurată cu un zid de tăcere chiar de către stânga comunistă. Dintre toate lucrurile cuprinse în cele 451 de pagini şi în cele 2070 de articole ale Enciclopediei, recenzia nu omite să citeze, dezaprobând-o, fraza despre Eliade86. Ca reacţie, Culianu îi trimite lui Romanato o scrisoare ironică, având toate caracteristicile unei lettera aperta. După cum se vede din forma sobră de adresare şi din semnătură (foarte diferite de celelalte misive expedi- ate prietenului său)87, ea a fost scrisă de la bun început cu intenţia de a-i înainta o copie lui Eliade (şi poate nu numai lui). Bineînţeles, şi pentru a-i arăta acestuia că avusese dreptate să ia în serios chestiunea conexiunilor politice ale biografiei sale de tinereţe. Aici Culianu citează în contrapoziţie cartea recentă a unui alt intelectual comunist, istoricul literar D. Micu, din care rezultă că Eliade a reprezentat tocmai contrariul antisemitismului şi al nazismului. El cere ca Donini să publice sursele pe care-şi întemeiază o asemenea afirmaţie, sugerând că ele ar lipsi şi că autorul lor nu face decât să arunce calomnii gratuite 88. Peste două luni Romanato publică, în acelaşi loc, o recenzie a cărţii lui Culianu. Înainte de toate, el o apreciază pentru faptul de a reprezenta o primă încer- care de evaluare şi sistematizare a gândirii lui Eliade în contextual culturii contem- porane, încercare cu atât mai oportună cu cât în Italia continuă să domnească pros- tul obicei de a începe prin a controla credenţialele politice ale unui autor: „E poiché quelle di Eliade non sempre sono state pienamente ‘in regola’, ne è derivata anche

86 Gianpaolo Romanato, „Una posizione rigorosamante atea. I marxisti di fronte al fenomeno religioso”, Il Popolo (Roma), 11 marzo 1978, p. 3. El discută pe larg articolul „Marxismo e religione”, iar apoi definiţiile pentru misticism, sacru şi buddhism. Deplân- gând grila ideologică prin care Donini trece totul şi împărţirea culturii în progresistă şi retrogradă, Romanato continuă: „Non a caso Mircea Eliade, il celebre storico delle religioni di origine romena che vede nel sacro una categoria astratta indipendente da condizionamen- ti socioeconomici, viene bollato come ‘antisemita e filonazista’ (p. 189). C’è da chiedersi se condanne così sbrigative non diventino anche un comodo espediente per evitare di discutere i grossi e inquietanti interrogativi che proprio il deciso antistoricismo di Eliade, che non ne- cessariamente si lega a posizioni politiche di destra, pone alla coscienza e alla cultura contemporanea”. 87 Cf. scrisorile publicate în apendice la Gianpaolo Romanato, „Ricordo di un amico: Ioan Petru Culianu”, ed. cit. 88 Scrisoare din 10 aprilie 1978 trimisă lui Eliade puţin mai târziu ( addendum II.15). 256 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X una diminuzione di credibilità delle sue proposte culturali (si veda in proposito l’Enciclopedia Europea Garzanti, vol. IV, pag. 449, che fa di Eliade un esponente della cultura di destra)”89. De această dată, reluând informaţiile din cartea lui Dumitru Micu, Culianu scrie pe două pagini o replică rapidă pentru a explica de ce, în propria carte, nu a abordat chestiuni politice şi pentru a respinge, ca nefondate, acuzaţiile aduse lui Eliade90. Îi semnalează acestuia apariţia primei recenzii, care va fi urmată de articolul lui – „răspunsul meu la ‘acuzaţiile’ lui Donini” –, redactat împreună cu Romanato astfel încât să aibă „un aspect foarte «urban»” 91. Din acest text (pe care Il Popolo nu l-a mai publicat) se poate vedea că singurele critici politice de care avea ştire – şi aceasta de-abia de curând, la o bună bucată de timp după încheierea monografiei – erau: 1) articolul de enciclopedie al lui Jesi, scris (dar nesemnat) pe când acesta încă nu luase cunoştinţă, via A.M. di Nola, de acuzaţiile din Toladot şi în care e vorba deocamdată doar de aserţiuni generale că Eliade ar aparţine „dreptei tradiţionale” 92; 2) enciclopedia lui Donini, care, în urma articolului lui A.M. di Nola, afirmă că Eliade a fost antisemit şi filofascist, fără însă a oferi nimic în sprijinul acestor grave acuzaţii. Nu ştim de ce articolul nu a mai apărut. Să se fi opus Eliade? Nu există niciun indiciu despre acest fapt. Să fi fost din cauza apariţiei unui nou articol, mult mai amplu, al lui Furio Jesi, „Cultura di destra e religione della morte”, care preia toate informaţiile venite prin A.M. di Nola din „dosarul” Toladot93? Puţin probabil. Articolul va fi receptat mai târziu, mai ales după republicarea lui în volum, peste un an. Dacă e să-l credem pe Culianu – şi în acest caz nu avem motive să n-o facem –, abia atunci va afla despre el. Şi acest episod va putea fi clarificat abia odată cu publicarea integrală a co- respondenţei cu Gianpaolo Romanato. Dintre toate scrisorile prietenului său referitoare la chestiunile politice ale biografiei eliadiene, acesta a publicat doar una, cea din 9 noiembrie 1978 94. Aici Culianu se plânge că cercetările sale asupra trecutului marelui savant i-au displăcut acestuia într-atât încât l-au determinat să recomande lui Jean-Luc Pidoux-Payot, spre traducere, nu monografia lui, ci cartea lui Douglas

89 Gianpaolo Romanato, „Una proposta culturale per l’uomo d’oggi. Il sacro e il profano in Mircea Eliade”, Il Popolo (Roma), 10 giugno 1978, p. 3. Mulţumesc profesorului Romanato pentru cele două articole din Il Popolo. 90 I.P. Culianu, „Citesc în Il Popolo…” (iunie 1978), publicat în traducere românească în: Studii româneşti, II, ed. cit., pp. 245–247. 91 Scrisoarea din 26 iunie 1978; M.E.P. 65.12. În Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 142, acest rând lipseşte; vezi supra, p. 236. 92 S-ar putea spune că faptul că încă nu-l poate identifica pe autorul articolului arată că nu cunoştea cartea lui Jesi, Il mito. Mai târziu, după lectura ei, îi va fi uşor să-l identifice. 93 F. Jesi, „Cultura di destra e religione della morte”, Comunità (Roma), XXXII, nr. 179, aprile 1978, pp. 1–42. 94 G. Romanato, „Ricordo di un amico: Ioan Petru Culianu”, ed. cit, pp. 538–539. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 257

Allen, care nu întră în chestiuni biografice. E adevărat că, în septembrie, la Paris, Eliade uitase să-l prezinte editorului său 95, dar motivele pe care Culianu i le atribuie pentru a fi preferat cartea discipolului american sunt mai degrabă rezultatul unei hermeneutici a suspiciunii. Fără îndoială, mica sa monografie e mai bine in- formată în materii eliadiene şi vădeşte o mai bună înţelegere a resorturilor profunde (şi biografice) ale ideilor lui Eliade, fiind astfel superioară ca introducere în opera acestuia. Dar cartea lui Allen, pe lângă faptul de a fi avut circumstanţe mai bune (provenea dintr-o teză doctorală, autorul ei era profesor de filosofie la o universitate americană, a apărut în limba engleză la o binecunoscută editură, într-o colecţie academică prezidată de un prestigios colegiu internaţional etc. etc.), era o propu- nere hermeneutică de anvergură, cum nu se mai întreprinsese până atunci, cu toate instrumentele filosofiei şi fenomenologiei religiilor. Chiar dacă rezultatele ei sunt mai departe de adevăr decât cele ale hermeneuticii mai modest utilate a lui Culianu, travaliul lui Allen situa mai bine opera lui Eliade în interiorul disciplinei şi atrăgea mai eficient atenţia asupra acelor aspecte teoretice ale ei pe care acesta le dorea receptate şi recunoscute. Într-o formulă scurtă şi reducţionistă, s-ar putea spune că I.P. Culianu a dat un text mai valid, chiar dacă mai puţin sofisticat teoretic, în timp ce Allen a dat o carte mai de succes, chiar dacă mai puţin rezistentă în timp. Probabil, explicaţia pe care Culianu i-o comunică prietenului său era mai convenabilă decât acceptarea acestui lucru, şi nu e nimic surprinzător aici. Cores- pondenţa cu Eliade dintre decembrie 1977 şi septembrie 1978 este destul de amplu păstrată şi nu atestă situaţia de tensiune dintre el şi maestru pe care i-o prezintă lui Romanato96. E foarte probabil ca ea să fi existat mai mult în imaginaţia lui. În septembrie, când îl revede pe Eliade la Paris, are impresia că legăturile afectuoase dintre ei s-au restabilit, dar îl cuprind din nou suspiciunile în urma afacerii Stamatu 97. După această întâlnire pariziană plănuieşte o nouă carte despre el, mai lungă, pe care o propune editurii L’Herne98, însă Costa Tâcu nu se arată grăbit să-i dea un răspuns 99. Cu aceasta se încheie primul sezon a ceea ce va deveni un lung serial politic. Un nou sezon era cât pe ce să se deschidă peste un an, odată cu apariţia cărţii lui

95 Vezi scrisoarea sa din 23 septembrie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 153. Îi scrisese în 24 noiembrie 1977 că îl va prezenta acestuia în mod oficial, ca viitor îngrijitor al operelor lui, atunci când Eliade nu va mai fi disponibil (p. 122). 96 Nici vreo eventuală nemulţumire a lui Eliade pentru faptul că discipolul se manifesta critic faţă de el (deşi în carte nu o făcuse decât foarte puţin, dar se poate presupune că ar fi urmat s-o facă în versiunea franceză amplificată) nu poate fi acceptată ca motivaţie pentru a fi preferat cartea lui Allen, în care criticile (e adevărat, strict teoretice, fără referiri la biografie) ocupă un spaţiu mai larg. 97 G. Romanato, loc. cit. 98 Scrisoare din 13 septembrie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 147–148. 99 Vezi scrisorile din 24 octombrie (addendum II.18) şi 15 noiembrie 1978 (addendum II.20). Cf. şi scrisoarea lui Eliade din 1 noiembrie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 161). 258 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Furio Jesi, Cultura di destra 100. Capitolul ei pilot, articolul „Cultura di destra e religione della morte”, dedicat lui Eliade, se pare că nu primise multă atenţie în paginile revistei Comunità. Oare din cauza aceasta punerea pe piaţă a cărţii să fi fost precedată, publicitar, de câteva articole în cotidiene de mare tiraj? Unul dintre ele, în suplimentul cultural al ziarului La stampa, se datora lui Jesi însuşi101. O recenzie a apărut în La Repubblica, ziar reprezentând stânga moderată 102. Culianu i-o semnalează în mod detaliat lui Eliade într-o scrisoare din 11 mai 1978, pe care însă n-o mai trimite, revenind asupra ei pe scurt la finalul următoarei scrisori. Prin această carte intra în dezbaterea din agora presupusul „antisemitism” al lui Eliade. Prima reacţie a lui Culianu este de a-i da un răspuns lui Jesi, dar renunţă, căci, aşa cum scrie, e inutil: „nici un ziar nu l-ar publica”, decât cele prea de dreapta, unde însă nu i-ar plăcea să apară. Îi reaminteşte însă maestrului că „în anii tre- cuţi, nu numai că n-am exagerat greutatea ‘atacului’, ci chiar am subestimat-o” 103. Eliade nu i-a răspuns în această privinţă şi nici nu ştim ce i-a spus cu ocazia întâl- nirii de la Paris din acea vară, dar putem bănui că – la fel ca în trecut, la fel ca în viitor – reacţia sa a fost... de a nu reacţiona 104. Aşadar, în loc de un nou sezon, nu a fost decât de un episod tardiv al celui anterior 105. În anul următor, Culianu îl anunţă cu plăcere că în La Repubblica a apărut o recenzie foarte elogioasă la versiunea italiană a primului volum din Histoire des croyances et des idées religieuses : „Nici urmă din murdarele insinuări publicate nu de mult de F. Jesi (între altele în paginile aceluiaşi cotidian)” 106. Peste puţin timp îi aduce la cunoştinţă că n-a abandonat proiectul unui „Mircea Eliade de 500 pp.”, dar va trebui să-l lase pe mult mai târziu 107. Noul sezon al vânătorii de vrăjitoare se va lansa în 1981 şi va dura până în 1984, dar numai cu câteva episoade disparate. Principalii lui protagonişti vor fi Furio Jesi, Ivan Strenski şi Zwi Werblowsky 108, iar de cealaltă parte, Roberto Scagno şi

100 F. Jesi, Cultura di destra, Garzanti, Milano, 1979, pp. 11–66 (reimprimată în 1993). 101 F. Jesi, „Un caso imbarazzante”, Tuttolibri (Torino), V, nr. 15, 21 aprile 1979, p. 13. 102 Enrico Filippini, „Quando Liala incontra Julius Evola”, La Repubblica (Roma), 4 maggio 1979. 103 Scrisorile din 11 şi 17 mai 1979; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 182–183, 188. 104 Vezi reacţia la scrisoare în Jurnal, vol. II, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 383 (6 iunie 1978). 105 Un articol de „apărare” publicat peste puţin timp se referă doar la criticile ştiinţi- fice, în special la acuzaţiile de anti-istorism aduse lui Eliade (de autori precum Edmund Leach sau John A. Saliba). Seymour Cain, „Mircea Eliade: Attitudes toward history”, Religious Studies Review (Houston), VI, nr. 1, January 1980, pp. 13–16. 106 Scrisoare din 29 februarie 1980; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 210. 107 Scrisoare din 26 martie 1980 (addendum II.26). 108 [F. Jesi], „Eliade, Mircea”, în Enciclopedia Garzanti di Filosofia, Garzanti, Milano, 1981, pp. 242–243; I. Strenski, „Love and anarchy in Romania. A critical review of Mircea Eliade’s Autobiography, volume one, 1907–1937”, Religion (London), XII, nr. 4, Winter 1982–1983, pp. 391–403 (republicat în: idem, Religion in relation. Method, Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 259

Culianu însuşi109. Dar, în mod straniu, scrisorile acestuia din anii 1981–1983 lipsesc aproape cu desăvârşire. Cunoaştem doar câteva detalii din răspunsurile lui Eliade. În octombrie şi noiembrie 1981 Culianu îi scrie despre relansarea atacurilor, probabil după reluarea articolului lui Jesi în Enciclopedia Garzanti di Filosofia. Eliade răspunde că îi este sincer recunoscător pentru tot ceea ce a făcut ca să-i „limpezească situaţia” în Italia, dar îi aminteşte că „deocamdată nu se poate face nimic” şi speră că, poate, unele lucruri se vor lămuri după publicarea celui de-al doilea volum al memorii- lor sale110. (Nu peste mult timp primul volum va fi recenzat de Ivan Strenski, reluând întregul dosar politic.) De fapt, Culianu redactase un articol pentru un volum omagial pregătit în Germania de Hans Peter Duerr. Îl anunţă pe Romanato că citează articolul său despre Donini şi că „finalmente, riesco a dire tutto ciò che vanamente ci ho provato negli ultimi anni (sui problemi segnalati da Jesi e comp.)”111. În lunile ianuarie–mai 1982, ţine un curs despre Eliade la Universitatea din Groningen112. În toamna acelui an plănuia să refacă şi să amplifice vechea monografie pentru o ediţie germană de care se arăta interesată editura Suhrkamp din Frankfurt113 şi să facă un volum de dialoguri cu Eliade pentru colecţia îngrijită de Paul Goma la editura Hachette114. Introducerea acestui din urmă volum, precum şi unele dintre întrebări, reluau – cu intenţia de clarificare pozitivă – chestiunile dis- putate în anii anteriori. Probabil acesta a fost şi motivul pentru care Eliade nu a agreat proiectul115 şi nu a mai răspuns întrebărilor, nici atunci şi nici în 1984, când va fi relansat într-o formă mai puţin ameninţătoare116.

application, and moral location, Columbia S.C., University of South Carolina Press, 1993, pp. 166–179); Z. Werblowsky, „«In nostro tempore»”, în: Hans Peter Duerr (ed.), Die Mitte der Welt. Aufsätze zu Mircea Eliade, Frankfurt a.M., Suhrkamp, 1984, pp. 128–137 (versiune engleză în: Religion, London, XIX, nr. 2, April 1989, pp. 129–136). E interesant că, în această perioadă, şi-a amintit de „cazul” Eliade şi Th. Löwenstein-Lavi, care a revenit în revista Izvoare din Tel Aviv. 109 R. Scagno, Libertà e terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade, Torino, Centro Copyrid, 1982; I.P. Culianu, „Mircea Eliade und die blinde Schildkröte”, în: Hans Peter Duerr (ed.), Die Mitte der Welt, ed. cit., pp. 216–243. 110 Scrisoare din 3 decembrie 1981; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 229. 111 Scrisoare din 20 octombrie 1981; G. Romanato, op. cit., p. 544. Vezi şi scrisoarea din 19 septembrie 1984; ibidem, p. 549. 112 Scrisoare din 14 mai 1982 (addendum II.29; vezi şi n. 117). 113 Scrisoare din 7 septembrie 1982; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 234. 114 Scrisoare din 29 noiembrie 1982; ibidem, p. 237. 115 Vezi de exemplu scrisoarea din 3–28 martie 1982; ibidem, pp. 238–239. Introducerea, întrebările şi planul de discuţii au fost publicate postum. I.P. Culianu, Mircea Eliade, ed. cit, pp. 167–306. 116 Proiectul se limita acum doar la „Mircea Eliade scriitorul”, dar rezultatul va fi din nou nul, în ciuda faptului că discipolul îl asigură că noua idee nu va avea nimic în comun cu introducerea la primul avatar al cărţii. Totuşi, „situarea în context istoric a romanelor sale 260 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

În ianuarie şi februarie 1984, Culianu îi scrie despre „criticii” introduşi de Hans Peter Duerr în cele trei volume de studii consacrate lui, pe care le avea deja sub tipar117. Unul dintre ei era Z. Werblowsky, chiar în volumul ce cuprindea propriul său articol118. După ce acesta a apărut, i-au ajuns zvonuri din Franţa că iar a făcut „o încercare stângace şi nepotrivită” de a-l „apăra” pe Eliade. Informându-l despre cârcotaşii parizieni, adaugă: „Am transmis că ar fi cazul ca temătorii să citească articolul lui Zwi Werblowsky. Sunt convins că aceasta este calea corectă şi justă”119. De aici încolo, până la moarte, Eliade nu va mai fi deranjat cu atacuri publice. Defensorii sunt mai activi. Culianu publică, chiar la Paris, două articole de „apărare”120, iar Mac Linscott Ricketts face cercetări pentru a clarifica acuzaţiile în cartea sa, ce urma să fie tipărită în S.U.A 121.

În prefaţa celei de-a doua versiuni a romanului Râul Selenei, redactată la Chicago, din îndemnul lui Eliade şi în jurul figurii lui, Culianu scria: „Cunoaşterea este o aventură, cu luminile şi umbrele sale. Ea implică nu de puţine ori o coborâre în nedeterminat, pentru a ieşi din nou la suprafaţă în chip ciudat şi tainic. Aventura cunoaşterii mistuie ca o flacără întunecată. Dar ştie să şi reîmprospăteze apoi ca o flacără pură”. Flacăra ce a mistuit scrisorile pe marginea cărora am putut însăila aceste modeste comentarii a fost una întunecată, dar nu izvorâtă din aventura cunoaşterii, ci probabil din isprăvile ignoranţei. E foarte posibil ca aceeaşi flacără întunecată să fi ars prematur şi firul vieţii lui Culianu. Dar, aşa cum vedem din 1986 şi din 1991 încoace, cunoaşterea nu poate fi oprită, căci este ea însăşi o flacără – una care, în cele din urmă, purifică şi reîmprospătează.

«realiste»” putea duce pe acelaşi teren. Scrisorile din 9 mai, 18 şi 21 septembrie 1984; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 254, 257, 259. 117 Vezi răspunsul lui Eliade din 24 februarie 1984; ibidem, pp. 246. 118 Vezi supra, n. 108 şi 109. 119 Scrisoare din 4 aprilie 1984; ibidem, p. 252. 120 I.P. Culianu, „Mircea Eliade et l’idéal de l’homme universel”, Le Club Français de la Médaille. Bulletin (Paris), 84, 1984, pp. 48–55 (republicat în Fernand Schwarz (ed.), Mircea Eliade. Dialogues avec le sacré, Paris, Editions N.D.A.P., avril 1987, pp. 9–16); „Mircea Eliade et le long combat contre le racisme”, Nouvelle Acropole (Paris), 81, 1985, pp. 3–4 (traducere italiană: „Mircea Eliade e la lunga lotta contro il razzismo”, în: Mircea Eliade e l’Italia, a cura di Marin Mincu e Roberto Scagno, Milano, Jaca Book, 1987, pp. 89–91). 121 Vezi însemnarea lui Eliade din Jurnal, II, ed. cit., p. 450 (5–8 martie 1984). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 261

SIGLE ŞI ABREVIERI

A.P.U.B. Arhiva personală Ugo Bianchi, Roma F.A.R. Fondul Arion Roşu, Biblioteca şi Institutul Român de Cercetări, Freiburg I.P.C.P. Ioan Petru Culianu Papers, Special Collections Research Center, Univer- sity of Chicago Library M.E.P. Mircea Eliade Papers, Special Collections Research Center, University of Chicago Library

DI Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu , ed. de Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu, Iaşi, Polirom, 2004 ECI 1 „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – contribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012, pp. 303–361, 373 [= Eliade – Culianu – inedita 1] ECI 3 „«Ca o flacără întunecată». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – noi contribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. X, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2014, pp. 235–313 [= Eliade – Culianu – inedita 3] ADDENDUM I

CRONOLOGIA CORESPONDENŢEI I.P. CULIANU – M. ELIADE

Prezenta reconstrucţie urmăreşte să ofere o imagine – inevitabil parţială, atât că este posibil în prezent – a întinderii şi cronologiei corespondenţei dintre Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade, pe baza scrisorilor disponibile şi a informaţiilor din alte surse. Scrisorile care nu sunt cunoscute, dar despre a căror existenţă există referinţe sau indicii certe au fost puse în paranteze pătrate „[ ]”. Acolo unde data (ziua) nu e menţionată sau determinabilă a fost marcată cu „?”. Perioadele în care e evident că au existat scrisori, fără însă a avea informaţii despre datele lor aproximative, au fost marcate cu „...... ”. E foarte probabil să fi existat şi alte scrisori între cele a căror periodizare a putut fi determinată cu aproximaţie. Prin urmare, faptul că nu am pus „...... ” între ele nu înseamnă că sunt singurele scrisori din acea perioadă.

Ioan Petru Culianu Mircea Eliade

1971 [?] [?] 1972 [? iunie] [? iulie] [25 iulie] 4 august (DI – 1) 26–27 iulie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 1) [4 septembrie] [7 octombrie] 18 octombrie (DI – 2) [? octombrie] 7 noiembrie (DI – 3) [? noiembrie] 13 noiembrie (DI – 4) ……………………………………………… 1973 [? ianuarie] 5 februarie (DI – 5) [7 martie] [17 martie] [23 mai] 13 iunie (DI – 6) [26 iunie] 26 iulie (DI – 7) [? august] 15 august (DI – 8) ……………………………………………… [? octombrie] 20 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 2) 30 octombrie (DI – 9) [? noiembrie] ……………………………………………… 1974 16–17 ianuarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 3) 30 ianuarie (DI – 10) ? februarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 4) 26 februarie (DI – 11) [? martie] [? septembrie] [? septembrie] [? octombrie] 27 octombrie (DI – 12) [? noiembrie] 8 decembrie (DI – 13) [? decembrie] Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 263

1975 ……………………………………………… [? iunie] [? iunie] 25 iunie (DI – 14) 27 iunie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 5) [? iulie] returnată ……………………………………………… 3 septembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 6)

13 septembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 7) 19 sept. (DI – 15) [? septembrie] [31 octombrie] [5 noiembrie] 10 noiembrie (DI – 16) telegramă [? noiembrie] [? decembrie] 30 decembrie (DI – 17) 1976 [13 ianuarie] 6 februarie (DI – 18) [? februarie] [? martie] [22 martie] 31 martie (DI – 19) [? aprilie] 16 aprilie (DI – 20) [? aprilie] [? mai] 1 iunie (DI – 21) [? iunie] ……………………………………………… [? septembrie] 15 octombrie (DI – 22) [? octombrie] [? octombrie] 23 noiembrie M.E.P. 122.4 (ECI 1 – 1) [? decembrie] [28 decembrie] 1977 5 ianuarie (DI – 23) 10 ianuarie (DI – 24) [? ianuarie] 13 februarie (DI – 25) [8 februarie] [25 februarie] 7 martie (DI – 26) [? martie] [? aprilie] 3 mai (DI – 27) [? mai] 25 mai M.E.P. 65.12 (DI – 28) 13 iunie (DI – 29) 21 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 30) 29 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 31) 5 iulie (DI – 32) 15 iulie M.E.P. 65.12 (DI – 33) 21 iulie M.E.P. 65.12 (DI – 34) 10 august M.E.P. 65.12 (DI – 35) 29 august M.E.P. 65.12 (DI – 36) 1 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 8) 11 octombrie (DI – 37) 264 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

[8 noiembrie] 24 noiembrie (DI – 38) [2 decembrie] M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 9) 19 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 10) 31 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 11) 1978 3 ianuarie (DI – 39) [9 ianuarie] 17 ianuarie (DI – 40) 25 ianuarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 12) 13–14 februarie (DI – 41) [? februarie] 1 martie (DI – 42) ? martie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 13) 17 martie netrimisă (DI – 43) [? martie] 6 aprilie (DI – 44)

12 aprilie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 14) ? aprilie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 15) 8 mai M.E.P. 101.1 (ECI 3 – 16) 13 iunie (DI – 45) [? mai] [? iunie] [? iunie] [? iunie] 26 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 46) [sf. iunie] 10 august M.E.P. 70.9 (DI – 48) 10 august (DI – 47) 13 septembrie M.E.P. 65.12 (DI – 49) 18 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 50) 23 sept. (DI – 52) 26 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 51) 1 octombrie (DI – 53) 6 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 17) 19 octombrie netrimisă (DI – 54) 24 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 18) 1 noiembrie (DI – 55) 7 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 19) 15 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 20) 22 noiembrie (DI – 56) 22 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 21) sf. noiembrie netrimisă (DI – 57) 9 decembrie (DI – 58) 18 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 22) 1979 18 ianuarie (DI – 59) [? ianuarie] 14 februarie (DI – 60) [? februarie] 8 martie (DI – 61) [14 martie] 21 martie (DI – 62) 25 aprilie M.E.P. 70.9 (DI – 63) 11 mai netrimisă (DI – 64) 17 mai M.E.P. 70.9 (DI – 65) 12 iulie M.E.P. 70.9 (DI – 66) 3 august (DI – 68) 3 august M.E.P. 70.9 (DI – 67) 11 august M.E.P. 70.9 (DI – 69) 3 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 70) ? octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 23) 21 octombrie (DI – 71) ? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 24) ? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 25) 6 decembrie (DI – 72) Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 265

[? decembrie] 22 decembrie (DI – 73) 1980 [? ianuarie] 25 ianuarie (DI – 74) [? februarie] 19 februarie (DI – 75) 29 februarie M.E.P. 72.6 (DI – 76) [22 martie] carte poştală ilustrată 26 martie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 26) 18 aprilie M.E.P. 72.6 (DI – 77) 25 aprilie (DI – 78) [? mai] 5 iulie M.E.P. 72.6 (DI – 79) ……………………………………………… 29 august M.E.P. 72.6 (DI – 80) 25 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 81) 2 octombrie (DI – 82) [? octombrie] 28 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 27) 14 noiembrie (DI – 83) ? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 28) 1981 ……………………………………………… [? februarie] [? februarie] [? martie] 24 martie (DI – 84) felicitare [? martie] [? aprilie] 12 mai (DI – 85) [? mai] ……………………………………………… [27 octombrie] [12 noiembrie] 3 decembrie (DI – 86) [? decembrie] 1982 [? ianuarie] 26 ianuarie (DI – 87) [26 ianuarie] 5 februarie (DI – 88) [? februarie] 11 februarie (DI – 89) [? februarie] ……………………………………………… 14 mai M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 29) ……………………………………………… 7 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 90) ……………………………………………… [? noiembrie] [? noiembrie] 29 noiembrie (DI – 91) [? decembrie] 1983 ……………………………………………… [? februarie] 3-28 martie (DI – 92) [? aprilie] ……………………………………………… 21–22 decembrie (DI – 93) 266 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

[? decembrie] 1984 [8 ianuarie] 9 ianuarie M.E.P. 72.6 (DI – 94) [15 februarie] 24 februarie (DI – 95) [? martie] 27 martie (DI – 96) 4 aprilie M.E.P. 72.6 (DI – 97) 9 mai M.E.P. 72.6 (DI – 98) ……………………………………………… 18–19 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 99) 21 septembrie (DI – 100) [? septembrie] ……………………………………………… 16 noiembrie (DI – 101) [25 noiembrie] [? noiembrie] 19 decembrie M.E.P. 79.12 (ECI 1 – 2) 20 decembrie M.E.P. 79.12 (ECI 1 – 3) 1985 ……………………………………………… 3 februarie M.E.P. 65.12 (DI – 102) 14 februarie (DI – 103) 11 martie M.E.P. 65.12 (DI – 104) ……………………………………………… 23 august M.E.P. 72.6 (DI – 105) ……………………………………………… 21 octombrie M.E.P. 70.9 (DI – 106) 5 decembrie M.E.P. 65.12 (DI – 107) 1986 14 ianuarie M.E.P. 65.12 (DI – 108) Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 267

ADDENDA II

SCRISORI CĂTRE MIRCEA ELIADE

Perugia, 26–27 {iulie 1972}

Stimate Domnule Profesor, Ielele sau karma – iertaţi aerul de ieftin patetism al acestui început, dar eu am integrat lucid şi adânc aceste concepte existenţei mele – care m-au mai ajutat odată, mi-au trimis şi acum adresa Dvs din Paris printr-un prieten refugiat (la Paris), care a căpătat aici o bursă1. Am expediat în America două scrisori, dar eram sigur că vă aflaţi în Franţa şi că vă vor parveni prea târziu. Nu cred că aţi mai primit scrisoarea mea din România, în care bâlbâiam cu prudenţă anumite lucruri2. Din nenorocire eu am avut de învăţat şi lecţia vicleniei, „silence, exile, cunning”3, care a umbrit tot ceea ce am făcut bun, scoţându-l din raza vizuală a răuvoitorilor. Anul acesta a fost fecund pentru mine: mi-am dat licenţa cu o lucrare mulţumitoare pentru mine despre neoplatonism în Renaştere; mi s-a cerut chiar un articol – n-am publicat nimic de mult, fiind „suspect” şi ocupându-mă de probleme „mistice” – la revista de studii orientale 4, condusă de un om foarte integru5, care urma să se cheme „Internal sense” and conception of the „heart” şi urmărea paralelismele în{tre} manas, hsim, galb în sufi, kardia în hesych{asm} şi sensus communis la Aristotel şi în tradiţia a{ristoteli}ciană până la Descartes şi Kant. Am urmat le{cţii de} hindi cu lectorul indian în Bucureşti, P. Vidya{sagar}6, care de altfel v-a şi expediat un manual al {său la} Chicago. Am luat de la el şi lecţii – dacă aş {putea spu}ne – de yoga, şi poate acum înţeleg mai bin{e de ce nu aţi} rămas în India, lucru care ne-a fră{mântat pe mine şi pe prietenii} mei. Acest profesor nu era {unul dintre cei} mai subtili, nici cei mai înalţi spiritual {indieni}. {Băn}uiesc că nici nu sunt prea mulţi. Este brahman, {face} parte din āryasamāj şi, faţă de intransigenţa lui, {eu} m-am simţit în situaţia inginerului din Maitreyi fa{ţă de}

1 Mircea Marghescu (n. 1948), care de la începutul lunii iulie se afla la Perugia ca bursier al Università per Stranieri. 2 Culianu i-a scris pentru prima dată lui Eliade în 1971, trimiţându-i lucrarea „Coincidentia oppositorum la Giordano Bruno” şi o variantă a textului „Soarele şi luna”. Cf. Tereza Culianu- Petrescu, „O biografie”, în: Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, volum coordonat de Sorin Antohi, Iaşi, Polirom, 2003, pp. 54–82 (62). Această primă scrisoare a primit un răspuns de la Eliade, din care Tereza Culianu citează – din memorie – câteva fraze. Aici e vorba, în mod evident, de o ultimă scrisoare trimisă din Bucureşti, înainte de 4 iulie 1972. 3 Citat din romanul lui James Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man (1916), citat pe care Culianu îl avea agăţat de perete în mansarda sa studenţească din strada Turda, nr. 200, în perioada anterioară plecării din România. 4 Studia et Acta Orientalia, revista Asociaţiei de Studii Orientale, al cărei bibliotecar onorific Culianu fusese înainte de plecarea din ţară. 5 Cicerone Poghirc (1928–2009), preşedintele Asociaţiei, profesor şi prodecan al Facultăţii de Limbi Clasice, Romanice şi Orientale. Va rămâne şi el în Occident în 1979. 6 Prabhu Vidyasagar Dayal, profesor de hindi la Osmania University din Hyderabad, a fost lector de hindi la Universitatea din Bucureşti (cca. 1968–1973), după care a continuat la Berlin (Est şi Vest). 268 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X tatăl ei (bineînţeles ipotetic; deşi profesorul avea o fa{tă}, puteam păcătui cel mult în gând). Aş dori să merg în {India} totuşi, dar asta nu pentru a imita destinul Dvs; mi-aţi fost, şi nu numai mie, maestru fără a mă cunoaşte. Su{ntem} câţiva oameni care am primit multă forţă aflând tot ce aţi scris, tot ce aţi făcut. Eu am avut norocul de necrezut de a ieşi primul din ţară; acolo poate nu m-aş fi lăsat strivit, deşi eram ameninţat să fiu trimis într-o comună din fundul Moldovei; dar în comuna din munţi aş fi devenit un om straniu, fiindcă nu puteam preda neoplatonism copiilor de ţărani. Sunt sigur că aş putea face lucruri mai bune. Domnule Profesor, dorinţa mea este de a studia cu seriozitate limbi orientale şi istoria religiilor; vă cer sprijinul, adică posibilitatea unei burse, oriunde credeţi că ar fi mai bine să studiez. Eu voi aştepta răspunsul Dvs la Florenţa; consider că posibilitatea de a vă vedea, de a fi „pus la încercare”, de a {vă} arăta dacă merit sau nu sprijinul Dvs, este pentru mine {un} „prag iniţiatic” pe care dacă nu-l voi trece înseamnă {că} nu-mi era scris să ies din rândul celor risipiţi de {vân}turile istoriei. Vă rog mult să-mi scrieţi până când {şi} unde vă pot găsi la Paris şi în două-trei zile de la {pri}mirea răspunsului, cu riscul de a vă importuna, voi {face} auto-stop până la Dvs. Dacă plecaţi în America, voi {încerca} să ajung şi acolo, lucrând pe un vas. Iar dacă {nu voi a}junge la Dvs, atunci atâta pagubă pentru orice {se va întâ}mpla cu mine. {Cu cel mai ad}ânc respect, Ioan Culianu M.E.P. 109.2

Rom{a, 20 octombrie 1973}

Mult Stimate Domnule Profesor, Vă cer iertare că vă scriu la atât de scurtă vreme după precedenta scrisoare, în care vă anunţam bucuria mai multor reuşite la rând, venite când mai renunţasem să sper: bursa la Milano, bursa la Napoli, serioase încercări pentru a obţine o bursă la Maastricht, acceptarea cererii de emigrare în Canada, recuperarea multor prietenii, primele examene trecute strălu- cit, un premiu de studiu etc. Voiam să vă anunţ că, primind o somaţie din partea Băncii S. Paolo, am ridicat alaltă- ieri banii pe care aţi binevoit să mi-i trimiteţi. Deşi, fără îndoială, sunt tot ce poate fi mai departe de bogăţie şi bunăstare, lucrul acesta a fost totdeauna normal şi de la sine înţeles pentru mine; de aceea nu-mi pot reprima un sentiment de culpabilitate primindu-i (cât am stat în lagăr, s-a creat în mine un sentiment de solidaritate cu toţi acei oameni cot la cot cu care am suferit şi muncit, care mă împiedică pentru moment de a mai accepta privilegii şi norocul izolat). Vă mulţumesc încă o dată mult pentru ei (bani), îi voi cheltui cu o jenă nesfâ{rşită}. Vă scrisesem că am terminat un roman şi aţi {binevoit} să-mi răspundeţi, dându-mi adresa lui {Virgil} Ierunca. 7 Nu am avut vreme să-i scriu {căci vara ace}asta a

7 Nu este vorba, aşa cum crezusem, de romanul Râul Selenei, care va fi scris abia în octombrie 1974 (cu titlul Lanţul ţesut în rai), ci de un roman anterior. V. nota editorilor în Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu , ed. de Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu, Iaşi, Polirom, 2004, p. 56. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 269 fost un iad şi, în general, după 20 august nu m-am mai ocupat de roman. Am scris mai multe povestiri italieneşti şi cred că voi debuta literar aici – la început cu nişte pagini de critică despre poezia română contemporană8, apoi cu respectivele povestiri. La Milano eu voi fi sub îndrumarea profesorului Bianchi (Ugo), pe care încă nu l-am cunoscut. Acolo toţi vă stimează şi apreciază, nefiind, bineînţeles, de acord cu opiniile Dvs… Directorul departamentului, prof. R. Cantalamessa o.f.m., specialist în originile creştinismului, vă citează (Le mythe de l’eternel retour), ca şi alţii, drept singura opinie valabilă care distinge judeo-cristianismul de celelalte religii „an-istorice”. Deşi m-au acceptat cu nesfârşită libertate de gândire şi acţiune (mi-am ales o teză intitulată „Psychologia buddhistă şi psychologia modernă”, gândindu-mă în special la Asa ṅga şi Vasubandhu, pe care i-am studiat cu Dr. Al-George) 9, mi s-a spus că nu e bine să-mi fac singurii idoli din Eliade şi Jung, deşi fără îndoială, ei fac un mare pas înainte etc. Eu am replicat că, desigur, nici ei nu pot fi ultimul cuvânt, trecând totuşi sub tăcere gândul meu că, în fond, ei nu pot opune gândirii Dvs decât confuzia ordonată sub masca istorismului rigid pe care tot ei îl critică. Le-am spus că din toate „disquisiţiile” teoretice am învăţat că numai amănuntul are importanţă, că „D-zeu e făcut din amănunte”, că fenomenologia e complet dezinteresată în postularea ei ca metodă etc. Ceea ce-i supără pe toţi este, în fond, vasta Dvs posibilitate de a uni aceleaşi amănunte, fără grijă de spaţiu şi timp, sub aceeaşi „implicaţie” teoretică. Ei îmi par cu toţii {în} faza dez-binării, pe care n-o vor depăşi niciodată. Un protestant {ger}man replică teoriei Dvs că amănuntele scoase din „environment” {îşi p}ierd funcţionalitatea structurală etc. I se pot arăta zeci de {locuri} în care afirmaţi acelaşi lucru. Dar fiecare pasăre îşi apără cuib{ul propriu, ca} să piară pe limba ei (care este idiomul comun al tutu{ror exemplarelor pre}cedente ale speciei sale). {Cu adân}că stimă, Ioan Petru Culianu M.E.P. 109.2

Milano, {16-17 ianuarie 1974}

Mult Stimate Domnule Profesor, Îmi îngădui să vă dau câteva veşti, pe scurt, despre mine. Astăzi am ţinut prima lecţie cu studenţii, despre Hans Jonas şi G. Quispel; sub îndrumarea dlui prof. Bianchi, un om excepţional şi un profesor în adevăr excelent, voi publica şi un prim artic{ol} în Aevum despre „Himmelsreise der Seele” în Gnost{icism}. 10 Aş avea şi o mare rugăminte: nu am

8 V. infra n. 15. 9 A urmat cursurile sale de filosofie indiană în anul universitar 1971–1972. 10 Nu a mai apărut. Într-o listă din 1976 a propriilor lucrări figurează următorul manuscris inedit, „Nota su alcune tematiche gnostiche”, de 57 pp., care ar putea fi articolul la care se referă aici. Cf. addendum V.2. A devenit comunicarea „L’«ascension de l’âme» dans les mystères et hors des mystères”, publicată în: La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano. Atti del Colloquio Internazionale su la soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano, Roma 24–28 settembre 1979, pubblicati a cura di Ugo Bianchi e Maarten J. Vermaseren, Leiden, E. J. Brill, 1982, pp. 78–91. 270 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X cărţile Dvs {de} după De Zamolxe á Gengis Khan şi nu ştiu cum le-aş putea obţine.11 Ar fi important să văd cum s-a modificat opinia Dvs în legătură cu şamanismul, deoarece în articol voi lua în considerare problema {dacă} această „călătorie a sufletului” poate fi sau nu {con}siderată o experienţă „şamanică”. Dodds introdu{ce şa}manul şi la spaţiul grec, dar pentru personaje{le ce} ţin intrinsec de „Hyperboreea” (Aristeas, Abaris, Epi{meni- des}, Hermotimus etc.). Eu plec de la Anz12, Bousset13, {…}, Schaeder14, Widengren, Colpe (Cumont, Festugière, e{arly} hellenism), dar aş vrea să unific ideile punând {în legătură} experienţele gnostice cu experienţele şamanice. Dl Virgil Ierunca mi-a scris foarte amabil, {invitându-mă} să colaborez la revistele D. sale. Mâine voi t{rimite ma}teriale. Am primit din ţară câteva din vechile mele {articole}. Îmi îngădui să vă trimit, bonum grati{ae, un} prim (şi insignifiant) articol publicat {de curând} în Italia. 15 {Ar fi} trebuit să merg zilele acestea la Eranos, unde m{-a invit}at dl Ritsema în urma unei scrisori, dar n-am p{utut}. 16 Am modificat complet subiectul tezei, care va fi „{Ascensiune} şi salvare în gnosticism”. Rezultatele parţiale le voi publica, sper, în fiecare lună. Îmi voi îngădui să vă tri{mit} regulat extrase. Dacă voi avea posibilitatea, voi merge la sfârşitul lunii la Paris pentru a găsi un editor romanului şi a vedea unde se poate publica o altă carte, pe care o scriu în colaborare cu Marghescu. Eu am scris deja prima parte („Littérature – histoire des religions – psychologie du profond”) {şi} urmează să o scriu pe a doua, despre perspectiva „gnostică” într-un mare roman – Maestrul şi Margareta de Bulgakov.17 Dacă voi avea putere vara aceasta, voi merge la Roma unde voi reciti toate cărţile Dvs; aş vrea să scriu (mai mult, trebuie să scriu şi o voi face) o carte despre Dvs, pe care cred că o voi publica în Italia, poate chiar în colecţiile universităţii. Mi-am recăpătat întreaga energie, dorm foarte puţin, sunt „neobosit”. Am numai nostalgia de a nu fi ajuns în India pe urmele Dvs. Soarta mea este mai obscură. Am ţinut o conferinţă despre „Viziunea indiană a istoriei” şi voi mai ţine una zilele acestea. Voi mai face o lecţie peste două săptămâni şi o comunicare săptămâna viitoare, probabil. Voi fi fericit dacă veţi binevoi să primiţi ceea ce voi publica din când în când. Cu aceeaşi adâncă stimă şi uimire în faţa omului şi a destinului, I. Culianu

P.S. Dl prof. Bianchi v-a transmis de mult, prin mine, urările D. sale de An Nou. Iertaţi-mă că vă scriu asta atât de târziu. M.E.P. 109.2

11 Au mai apărut: La Nostalgie des origines (1971), Religions australiennes (1972, ed. engleză, 1973), romanul Noaptea de Sânziene (1971) şi Fragments d’un journal I (1973). 12 Wilhelm Anz (1871–1943). 13 Wilhelm Bousset (1865–1920). 14 Hans Heinrich Schaeder (1896–1957). 15 I.P. Culianu, „Dan Laurenţiu”, La Fiera letteraria (Roma), 49, 9 dicembre 1973, p. 15. 16 Din cauza neprimirii paşaportului. Trebuia să petreacă o săptămână la Ascona, obţinând şi o reducere de preţ pentru şedere (aşa cum îi scria lui A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j). A încercat din nou cu ocazia întâlnirii de la Ascona din acel an (21-29 august), dar a trebuit iarăşi să renunţe. Va ajunge acolo abia la întâlnirea din 1977, despre care a şi publicat o dare de seamă. 17 Din acest proiect s-a materializat doar articolul „Nota di demonologia bulgakoviana”, Aevum (Milano), LI, nr. 5–6, 1977, pp. 548–551; republicat în: Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, vol. I, Messina, EDAS – Edizioni Dott. Antonino Sfameni, 1981, pp. 157–160. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 271

{Milano, ? februarie 1974}

Mult Stimate Domnule Profesor, Am primit cu mare bucurie scrisoarea Dvs. Între timp am fos{t câteva} zile la Paris, la Bibliothèque Nationale şi am întâlnit cîţiva {prieteni}. L-am văzut pe dl Virgil Ierunca, care a fost deosebit de drăg{uţ}. {Îi} trimisesem deja câteva articole pentru Limite, dar mi- era tea{mă că} s-au pierdut pe drum, aşa cum s-au pierdut şi Limite şi {Ethos pe} care mi le trimite D. sa. De la Dvs, din păcate, n-am primit nimic din ce aţi trimis. Vă mulţumesc mult pentru indicaţiile pe care mi le daţi. La {Paris} am văzut cărţile Dvs, dar nu le-am citit încă, pentru că nu {le-am} putut cumpăra. Vă mulţumesc mult că mi le trimiteţi, dar {va fi} în adevăr ciudat dacă vor ajunge! Unul din articolele care sper să apară în Limite este despre Dvs18 {şi} nădăjduiesc să pot petrece la vară o lună la Roma ca să recitesc c{ărţile} Dvs. Aş fi foarte fericit dacă aş putea colabora cu ceva la volu{mul} Dvs omagial, ceea ce m-ar onora mult. Dacă înţeleg bine, este v{orba} despre un volum închinat literaturii Dvs. Când veţi avea timp, {v-aş} ruga să-mi scrieţi care ar fi termenul de expediere a materiale{lor şi} dacă pot trimite materialul în franceză, ori numai în engleză.19 Cât priveşte articolele mele din România, în adevăr nu merită {să vi} le trimit, ştiind cât preţuieşte timpul Dvs. Îmi voi îngăd{ui să} vă trimit însă ceea ce voi publica aici. Îmi pare rău că {datorită} „revoluţiei culturale” nu am putut publica un volum în R{omânia}. {Trăgeam} mereu nădejde să „răzbesc”, poate pe amândouă p{ărţile: istoria} religiilor şi literatură. {Sp}er că şi anul acesta veţi veni la Paris. Bănuiesc că înţelegeţi {marea} mea dorinţă de a vă vedea, mult mai matură, cred, decât acum un {an}. Şi acum, însă, sunt suţinut tot de motivaţii „mitologice” ca şi în{ainte}, dar încep, încetul cu încetul, să mă integrez vieţii de aici. Voi sfârşi primul articol şi voi începe deja un al doilea, mai complic{at} ca să urmăresc răspândirea etnografică a motivului din „Imnul Perl{ei}” în Acta Thomae 108 sqq.20 Printre altele, apare şi într-un basm române{sc} (Aliodor) şi e prezent în basme

18 Probabil articolul despre Eliade şi generaţia lui Culianu în România, pe care îl menţionează într-o scrisoare din 24 ianuarie 1975 către V. Ierunca, dar care a rămas nepublicat. Cf. „20 de ani de la asasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, Suplimentul de cultură (Iaşi), VIII, nr. 318, 11–17 iunie 2011, pp. 3–7 (7). Primul articol publicat în care îl pomeneşte pe Eliade a fost scris la o dată ulterioară; „Exil”, Limite (Paris), nr. 19, august 1975, p. 13a–b (datat „Sf. Mihail, 1974”, datare stranie dat fiind că sărbătoarea – 8 noiembrie în calendarul ortodox, 29 septembrie în cel romano- catolic – se numeşte „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”). 19 În iunie 1974 Culianu va începe să redacteze, în franceză, un articol pentru volumul omagial publicat de editura L’Herne, articol care va cunoaşte mai multe versiuni până la publicare. I.P. Culianu, „L’anthropologie philosophique”, în: Mircea Eliade, cahier dirigé par Constantin Tacou, avec la collaboration de Georges Banu et Guy Chalvon-Demersay, Paris, Editions de L’Herne, 1978 (Cahiers de l’Herne 33), pp. 203–211. Versiunile anterioare au fost publicate, în traducere română, în: I.P. Culianu, Studii româneşti, vol. I, Bucureşti, Nemira, 2000, pp. 227–263, 263–292. 20 Este prima menţiune despre un text care va fi prezentat la cel de-al XIII-lea Congres al International Association for the History of Religions (Lancaster, 15-22 august 1975), iar mai apoi propus revistei Numen, care l-a refuzat. V. scrisorile sale din 23 noiembrie 1976 (în addendum II.1 la articolul nostru „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – 272 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X persane, dar până acum este tot ce ştiu. Bănuiesc că lucrarea e deosebit de grea pentru că presupune şi speculaţiile orientale în jurul perlei – ca acelea ale sectei ahl-e-haqq şi altele – iar aici n-am deloc material. Cursurile profesorului Bianchi sunt în adevăr foarte frumoase, mult diferite de poziţia „metodologică” a D. sale. Ne ocupăm acum de tipurile de dualism şi am făcut diverse texte gnostice, orfice, platonice şi neoplatonice. Vă rog să primiţi cele mai bune urări de sănătate. Cu adâncă stimă, I. Culianu Via Necchi 9 20123 Milano M.E.P. 109.2

Milano, 27.6.7521

Mult Stimate Domnule Profesor, După o mulţime de examene (încă netrecute toate) şi {alte} lucruri pe deoparte deşarte – pe de alta, pare-se nei{nteresante}, am iarăşi o veste bună, care deodată îmi aplanează toa{te răz}vrătirile şi mă face ca un căţeluş bucuros de os: Un{iversi}tatea mi-a acordat banii pentru a merge la Lancaster ({mobili}zaţi de IAHR din lipsă de fonduri). 22 Bucuria mea fiind chiar sinceră, mă suspectez de a {fi deve}nit de vreo câtăva vreme un adevărat burghez şi de {a fi de}cis iremediabil că sunt „ein Spiel von Jedem Druck {der Luft”}.23 Şi în afară de aceasta, toate bune. Sper că şi Dvs {şi Dna} sunteţi sănătoşi, şi sper să vă văd la Lancaster. {În} Italia va fi mai greu. Cartea despre Dvs va fi gata, da{r mai târziu} decât speram (ianuarie-februarie viitor, nu mai {devreme). Şi} teza de laurea se face mai încet, nu în patru {semestre, ci în} zece. Am obţinut ca termenul de susţinere să {fie noiembrie}, nu februarie viitor. Nu ştiu de ce, dar {mi se pare că se pregă}tesc lucruri deajuns de bune pentru mine (vorbesc în Uni{vers}itate). Unicul indiciu e „mirosul”. În afară de asta, deoa{rece} încă din România toţi mi-au prezis că voi muri repede, am {de} gând să mă înverşunez şi să-i îngrop pe toţi. Revista despre {car}e vă vorbeam se va face, sper, la toamnă, într-o formă cât mai {puţ}in costisitoare: se pare că o vom scoate pe banii noştri, dar {ies}e sigur. Oricum, asta mă va face să mai pierd cu oarecare folos {o c}antitate de energie pe care întotdeauna am avut-o de prisos, {chia}r când credeam că nu mai am deloc. contribuţii documentare”, ed. cit., p. 338) şi din 21 iunie 1977 (în Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 103). El a stat la baza studiului „Erzählung und Mythos im Lied von der Perle", Kairos. Zeitschrift für Religionswissenschaft und Theologie (Salzburg), XXI, 1979, pp. 60–71; reluat în: Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, ed. cit., pp. 97–108. 21 Pagină imprimată cu un desen alb-negru reprezentând o cavalerie indiană sau persană galopând în linie de atac. 22 V. supra, n. 20. 23 Citat din J.W. von Goethe, Faust, I, v. 2724 („Sind wir ein Spiel von jedem Druck der Luft?”). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 273

{Mă g}ândesc cu tot mai multă groază la articolul din Numen,24 şi {sper} că nu-l va observa nimeni. Multe studii despre acelaşi subiect, {pe ca}re le-am citit ulterior (am avut timp să adaug note) merg în {cu tot}ul altă direcţie, cu care, de altfel, nu sunt de acord (dar {n-am ce}-i face). Afară de asta, am început colaborarea la altă re{vistă}. 25 În ce priveşte art[icolul] lui D. Rei despre Dvs, el a apărut în {revist}a RSLR (Riv. di Stor. e Lett. Rel.) de la Torino, editată de {S. Olschki l}a Firenze.26 Revista, cred, o conduce Bolgiani. Şi eu trebuia să {public} acolo, dar s-a renunţat deoarece Directorul meu avea o {părere adve}rsă despre acelaşi subiect (eu încercam să nu am niciuna). {Vă rog să transm}iteţi Doamnei cele mai alese sărutări de mâini şi {urări pentru sănăt}atea D. sale şi a sorei D. sale, care sper că este com{plet restabilită.} {Cu} cele mai alese salutări, Culianu M.E.P. 109.2

Università Cattolica del Sacro Cuore 20123 Milano – Largo A. Gemelli, 1 Dipartimento di Scienze Religiose I.P. Culianu Milano, se{pt[embrie] 3, 1975}

Mult Stimate Domnule Profesor, Vă scriu „multe şi mărunte”. Mai întâi, o recomanda{tă trimisă} în iulie mi s-a întors înapoi; ea conţinea istoria {încercării} de a „scăpa” în Elveţia, pe care, la Paris, presup{uneam … …}. Dar acum totul e la pasiv, deoarece nu am obţinut mi{…}. Principalul motiv este că, după ce-mi iau atât de t{otuşi} puţin inspirata hârtie de studiu, singurul sentimen{t care mă mai} leagă de Italia este spaima că în cel puţin 2 şi î{n cel mult 3 ani} toată puterea politică şi executivă va trece în mâ{ini comuniste} prin celebrul „compromis istoric” între partidul {catolic şi par}tidul comunist. Acest compromis istoric înseamnă, cu{m s-a văzut la} ultimele alegeri, că partidul catolic nu se mai o{pune} comuniştilor. Acum învăţ cu disperare, în vreme ce afară, sub geam {se construieşte} o nouă cantină „unificată” (scopul e ca studenţii, p{reoţii şi pro}fesorii să nu mai aibă cantine deosebite, pentru a e{vita „orice dis}criminare” – ceea ce, în fond, nu e decât o injustiţi{e răsturnată,} deoarece nu încurajează decât lenea şi confuzia. Vă scriu pe puncte, fiindcă altfel nu reuşesc: 1) Aţi fi de acord ca, pentru lucrul la dicţionar, eu să {cer o bursă} unei fundaţii americane? Ştiu bine că în acest caz {bursa aş} putea-o obţine doar datorită numelui Dvs,

24 I.P. Culianu, „La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’une mythologème qnostique”, Numen (Leiden), XXIII, nr. 2, 1976, pp. 191–209. 25 Verifiche. Rivista trimestrale di scienze umane (Trento) şi Il Ragguaglio librario (Milano) sunt două noi reviste la care va colabora în perioada următoare. 26 Dario Rei, „Fra storicismo ed ermeneutica religiosa. Note su Mircea Eliade”, Rivista di Storia e Letteratura Religiosa (Firenze), VIII, nr. 3, marzo 1972, pp. 535–562. Tot acolo a publicat o recenzie la La nostalgia delle origini, ibidem, IX, nr. 3, marzo 1973, pp. 502–503. 274 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X dar ar fi {o ocazie} fericită de a putea scăpa cât mai repede de aici. C{u titlu pro}vizoriu m- am adresat deja unei fundaţii catolice, deoa{rece am avut} ocazia să cunosc pe Projects Administrator. Aveţi c{eva împotrivă} dacă sunt subvenţionat de o fundaţie catolică? Nu {cunosc nimic} afară de asta. 2) Am scris deja la doi profesori americani pe car{e i-a interesat} lucrarea mea la Lancaster: Mac Rae (Cambridge) şi {… … …}. Când vă întoarceţi la Chicago mi-aţi putea da – s{au să rugaţi pe cineva} s-o facă – adresa Asociaţiei Americane de Istoria {Religiilor? Sper că} voi face curând parte din asociaţia italiană afil{iată la cea internaţională (până} acum n-am avut timp să mă ocup de asta). 3) V-aş ruga iarăşi, când vă întoarceţi, să nu uit{aţi să-mi scrieţi} unde a apărut art[icolul] Dvs despre Altizer;27 din noiemv{rie …} trebuie negreşit să scriu cartea despre Dvs, chi{ar dacă … …} pe urmă. Din păcate am „pierdut” câteva luni cu {pregătirea examenelor,} dar sper cel puţin să reuşesc să trec toate ex{amenele, chiar dacă unele} sunt din cale afară de grele. Eu care speram că {după luarea licenţei} nu voi mai da niciodată examene, iar apoi ele {s-au înmulţit: 6 în} 1973, 6 în 1974, 6 în 1975… Cine ştie ce mă a{şteaptă la anul.} 4) Ieri am vizitat la spital pe Directorul D{epartamentului, 28 internat cu pneumo}nie. Se întorsese nu de mult din India, şi mi{-a promis că o să mă} trimită la anul acolo, pe 6 luni, la Benares, {Calcutta şi Delhi. Nu} ştiam dacă să mă bucur sau să plâng, dar î{n timp ce îi} mulţumeam, mă gândeam: „Chiar credeţi {că voi ajunge în India}?” Dar nu se ştie niciodată. {Am pe}trecut 5 zile după Londra-Paris într-o localitate lâ{ngă Mila}no; casa „mea” dădea aproape direct în celebrul fost par{c de} vânătoare regală de la Monza. M-am bucurat mult să umblu {me}reu cu bicicleta prin parc, chiar pe ploaie… Azi îmi spun{eam, ci}ne ştie, poate în decembrie voi fi la Delhi, şi atunci acest {desti}n ciudat va fi cu adevărat „împlinit”: Chicago – New York – Mil{ano –} Londra – Paris – Delhi… Toate acestea cu o bursă de 208 $! Dar, oricum, va rămâne anul cel mai „în tensiune” şi mai „rapid” din viaţa mea. Duminică P. Clineţ29 va face parastasul de 40 de zile pentru Dl prof. Popescu30 (soţia D. Sale a venit la sora din Milano; băiatul cel mare se află în România). P. Clineţ spune că Dna e într-o stare de tulburare îngrozitoare: lovitura a fost neaşteptată şi îngrozitoare. Acum o lună a ieşit un articol al meu în care îl citam:31 nu ştiam că omagiul va fi postum… Am corectat azi şpalturile la recenzia mea despre traducerea italiană a Nostalgie des origines;32 în scurtă vreme voi face recenzia la Le Chamanisme.33 Am trimis articolul de la Lancaster la Numen, în speranţa că prof. Bleeker îl va publica.34 Altfel, am de scris nişte

27 M. Eliade, „Notes for a dialogue”, în: The Theology of Altizer. Critique and Response, ed. by John B. Cobb, Philadelphia, The Westminster Press, 1970, pp. 234–241. 28 Raniero Cantalamessa (n. 1934), preot franciscan (capucin). În 1979 a părăsit universitatea, iar în 1980 a devenit Predicatore della Casa Pontificia. 29 Mircea Clineţ, preot catolic biritualist, parohul bisericii ortodoxe româneşti din Milano (1962-1980), care era şi lector de limba română la Universitatea Catolică. I-l recomandase (alături de alte persoane) Arion Roşu, în prima sa scrisoare din 22 februarie 1973 (schiţa ei în F.A.R. 3.5 j). 30 Mircea Popescu (1919–1975). Dat fiind că a murit la 17 august, trebuie să fie vorba de parastasul de trei săptămâni. 31 I.P. Culianu, „Exil”, Limite (Paris), nr. 19, august 1975, p. 13a–b. 32 Publicată în Aevum; v. infra n. 35. 33 Publicată în Il Ragguaglio librario; v. infra n. 37. 34 Lucru care nu se va întâmpla, nici chiar după schimbarea redacţiei. Pentru refuz, v. scrisoarea către Eliade din 21 iunie 1977; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 103. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 275 dări de seamă despre congres şi alte mărunţişuri, şi nu găsesc timp: p[en]t[ru] examenul următor, pe 22 sept[embrie], am învăţat serios 4 volume de 400 pp. în medie. Spun şi eu ca o belgiană pe care şofeurul jeepului care urcă şi coboară pe Etna o întreba dacă îi e frică (roţile par mereu suspendate în gol, deoarece cărarea croită pe lavă e f[oarte] strâmtă): „Dacă nu mor acum, nu mai mor niciodată”… Vă rog să transmiteţi cele mai alese sărutări de mână Doamnei. Dacă nu mă înşel, mi-e „datoare” (chose promise…) o mămăligă pripită. Sunt sigur că nu va uita, dar mă întreb cu oarecare amuzament: unde? Ce-ar fi să „am noroc” şi să ajung în doi ani în America? Prima călătorie o voi face p[en]t[ru] această mămăligă – după ce, natural, vă voi fi bombardat cu scrisori, care mai vesele, care mai triste. Sper totuşi mereu că nu vă supăraţi. Al Dvs, cu drag, I.P. Culianu M.E.P. 109.2

Università Cattolica del S. Cuore 20123 Milano – Largo A. Gemelli, 1 Dipartimento di Scienze Religiose I.P. Culianu

Milano, sept[embrie] 13, ’75

Mult Stimate Domnule Profesor, Mă gândeam cu mult drag la Dvs şi la Doamna, şi de aceea m-am gândit să vă scriu câteva mărunţişuri. Primul – şi poate cel mai problematic – este că mă pregătesc sufleteşte p[en]t[ru] plecarea în India, pe care o doresc cât mai rapidă. Asta deoarece toţi prietenii mei pleacă din Milano şi atmosfera colegiului – şi aşa sumbră – ameninţă să devină de-a dreptul de îngropăciune. Glumesc. În fine, recenzia mea la Nostalgie des origines în traducere ital[iană] va ieşi în Aevum peste două numere (am corectat şpalturile). 35 Va ieşi, mai curând, recenzia mea la Le Chamanisme în trad[ucere], în Ragguaglio librario (care e un fel de New York Book-Review catolic)36 şi recenzia la Naissances mystiques într-o revistă recent descoperită37 unde voi publica, sper, vreo 20 de recenzii. Am trimis Prof. Bleeker art[icolul] despre Imnul Perlei citit la Lancaster şi el mi-a răspuns f[oarte] prompt că data cea mai apropiată de publicare ar fi toamna lui 1977 şi că îmi va publica celălalt articol („La femme céleste”) abia în toamna 1976, nu 1975, cum rămăsese stabilit.38 Eu i-am răspuns că e bine şi aşa, dar m-a cam amărât.

35 I.P. Culianu, „Mircea Eliade, La nostalgia delle origini. Storia e significato nella religione, Morcelliana, Brescia, 1972, 213 pp.”, Aevum (Milano), XLIX, nr. 5–6, settembre–dicembre 1975, pp. 584–585. 36 I.P. Culianu, „Mircea Eliade, Lo sciamanismo e le tecniche dell’estasi – Coll ‘Orizzonti dello spirito / 18’. trad. Julius Evola, Ed. Mediteranee, Roma, 1974”, Il Ragguaglio librario (Milano), 51, 1975, p. 396. 37 Va apărea peste câţiva ani în Aevum (Milano), LII, nr. 1, gennaio–aprile 1978, pp. 159b–160b. 38 V. supra n. 34 şi 24. 276 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

{Zilele acestea sunt şi melancolic şi turbat; melancolic}39 deoarece toamna e rece şi frumoasă, şi fusesem invitat în Germania unde nu pot să merg, iar turbat deoarece am de memorizat zeci de mii de date ca un calculator electronic. Mă gândesc că plecarea în India înseamnă o nouă întorsătură în viaţa mea: ameninţam să devin prea occidental, ca să subzist împrumutasem o mulţime de ticuri ale celor de pe-aici şi mă închisesem mult faţă de oameni, care sunt, cum bine se ştie, primejdioşi. Din păcate însă nu cred că am ceva – şi de la cine – de învăţat în India. Poate mă voi bucura de prezenţele multicolore şi încâlcite şi de stress-ul mult mai mic decât aici. Dar altceva? Cunosc toate leit- motivele culturii indiene care m-au entuziasmat în „tinereţe”: dar acum au devenit un loc comun pe care, din păcate, cultura europeană l-a asimilat periferic, cum asimilează toate ideile frumoase… Iar reluarea limbilor indiene nu mă atrage prea mult deoarece îmi necrozează mintea, în pofida unei anumite uşurinţe p[en]t[ru] limbile moarte. Totuşi o voi face. Mă tot gândeam la Dvs: descopăr mereu laturi noi, de când am avut privilegiul de a vă cunoaşte personal şi de a vă sta în preajmă la Chicago.40 În adevăr, îmi spun, în opera Dvs nu există nici o „minciună”: sunteţi identici, Dvs şi opera Dvs. Am descoperit în revista Manuscriptum mişcătorul articolaş al lui Florescu.41 Din nou am impresia – pierdută în Italia – pe care o trăiesc ca pe o emoţie covârşitoare: că aş fi trăit aidoma aceleaşi lucruri. Dar în fond nu e aceeaşi impresie cu care se „trăieşte” lectura vieţii unui sfânt sau a unui aventurier – oameni deasupra vieţii comune? Cu adâncă stimă şi calde sărutări de mâini Doamnei, I.P. Culianu

P.S. Bianchi mi-a spus la telefon că eraţi răcit. Vă urez însănătoşire grabnică. M.E.P. 109.2

Oct[ombrie] 1, ’77

{Dragă Do}mnule Profesor, {M-am bucura}t foarte mult să vă aud vocea la telefon. Nădăjduiesc că şi Dvs {şi Doamna} Eliade sunteţi bine şi sper să vă văd cât de curând vă veţi reîn{toarce la} Paris şi… atunci când autorităţile vor binevoi să-mi dea un nou {paşaport.} În acest moment, în afara faptului că nu pot veni la Paris, faptul de {a căl}ători mă interesează deajuns de puţin. Lucrez foarte febril deja din {augus}t la teza despre experienţele extatice, care ameninţă să devină de dimen{siuni} enorme (c. 450 pp.). Nu reuşesc să concentrez materialul pe mai puţin spaţiu. {Oricu}m, voi fi gata până în noiembrie. Deocamdată doar primul capitol e gata din {cele} patru în plan, şi depăşeşte 100 pp. Capitolele 2 şi 3 vor fi chiar mai lungi {dec}ât atît.

39 Rând ars la începutul celei de-a doua pagini, dar majoritatea cuvintelor pot fi ghicite după porţiunea lor inferioară, păstrată într-o foarte mică măsură. 40 În cursul lunilor februarie – mai ale acelui an. 41 Nicolae Florescu, „Mircea Eliade şi romanul enigmaticei R.”, Manuscriptum (Bucureşti), III, nr. 3–8, iulie–septembrie 1972, pp. 132–140. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 277

{Măr}turisesc că prima parte, care se vrea o trecere în revistă a tuturor curentelor {car}e au putut influenţa hellenismul, este departe de a fi mulţumitoare. Dar deja, {dup}ă primele 50 de pp., lucrarea se înviorează şi devine mai interesantă. La fel, {am} dorit şi sper ca, metodologic, să fie ceva cu totul (sau în parte) nou în isto{r}ia religiilor. Din păcate, sub mulţimea datelor, e inevitabil ca uneori să scap {d}in vedere aceasta, lăsându-mă furat de descriere. După lucrarea asta, pe care fără îndoială n-aş fi putut-o scrie fără liniştea de la Groningen, nu mai ştiu ce va fi. Nu am primit încă şpalturile cărţii despre Mircea Eliade, ceea ce mă îngrijorează întrucâtva. Trebuia să le corectez deja la sfârşitul lui august… Sper că nu s-a întâmplat nimic (am contractul semnat, dar asta nu reprezintă absolut nimic). Văd acum o mulţime de defecte ale cărţii şi sper să le pot elimina la vreo even{t}uală traducere. Am luat anumite contacte şi sper într-o traducere franceză. Nu prevăd ca furia lucrului să treacă după ce voi termina teza. Am în plan două volume, unul în parte deja scris. În afara faptului că în mediul de aici sunt picat din lună (vorbesc de interesele mele şi de tipul meu, să zicem, de „cultură”), oraşul acesta este ideal pentru muncă. Sper ca din primăvară să mă mut la ţară, unde va fi şi mai bine. {U}n anumit eveniment mi-a produs o „reconsiderare” a momentului prezent. A murit {d}e curând maica care m-a crescut şi care reprezenta o persoană aproape la fel {de} importantă ca şi mama. Numele ei de călugărie era Teodora şi a murit în ziua {de} Sfânta Teodora. A fost înmormântată la M-rea Cetăţuia de lângă Iaşi. {Ci}tesc acum cu mult interes cartea lui Corbin despre Ibn ’Arabi 42; cunoşteam doar {pe} Asín Palacios43 şi, practic, Corbin aduce puţine lucruri noi, dar cartea e foarte {fru}moasă. Bănuiesc că, după împlinirea datoriilor prezente, mă voi ocupa mult mai {mul}t de autorii sufi. Cunoşteam de foarte mult timp parte din Math[n]avi-ul lui {Rum}î şi câteva cărţi despre el; am citit multă poezie sufi etc. Dar plănuiesc să {ana}lizez mai bine raporturile ideale între platonismul florentin şi alţi mari {fil}osofi platonici ai Renaşterii, ca Giordano Bruno, şi sufism. Continui să găsesc {foa}rte învechită cartea, de altminteri frumoasă, a lui F. Yates44 despre Bruno. Mă {gân}desc deja de vreo şapte-opt ani că „aş putea face mai bine…”, iar acum sunt {din} ce în ce mai convins de asta. S-ar putea să scot anul viitor un volum despre {Teo}ria jocului în cultura filosofică a Renaşterii italiene (un eseu despre {„Te}ologia estetică şi perspectiva ludică la M. Ficino”, altul despre Jocul cosmic {la B}runo, al treilea despre Jocul adâncurilor şi al luminilor la Leonardo), dar nu {e sig}ur că voi reuşi să găsesc un editor.45 {Un luc}ru despre care ştiţi probabil mult mai bine ca mine, dar pe care l-am aflat {doar} întâmplător şi care mă pasionează, e că în U.S.A., după „teologa morţii lui {D-zeu”, a} apărut o „teologie a Jocului”, care pleacă de la premiza că, deoarece {„D-zeu e} mort” (sau, mai bine zis, [e] şi el în vacanţă…), teologia pleacă în vacanţă, {ca să se găsea}scă

42 Henry Corbin, L’imagination créatrice dans le soufisme d’Ibn ‘Arabi, Paris, Flammarion, 1958. 43 Miguel Asín Palacios, El Islam cristianizado. Estudio del sufismo a través de las obras de Abenarabi de Murcia, Madrid, Plutarco, 1931. 44 Frances A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition, Chicago, University of Chicago Press, 1964. 45 Proiectul cărţii care se va numi ulterior Iocari serio. A apărut postum, în versiune românească; I.P. Culianu, Iocari serio. Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii , traduceri de M.-M. Anghelescu şi D. Petrescu, Iaşi, Polirom, 2003. 278 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X acum într-un spaţiu interludic, sau mai bine zis ludic, între două {perioade}, cea de până la vacanţa divină şi cea care va veni după. Natural, tot Heidegger (şi Eugen Fink) sunt inspirat{orii acestei mi}şcări a anilor 1970 on, plecând de la fragmentul {lui Nietzsche asupra} copilului cosmic. S-a produs deja un număr impresion{ant de lucrări. (Vreau} să scriu şi eu una, cu un prieten, dar nu ştiu dacă voi {reuşi să interesez pe} cineva). Am ascultat la Eranos pe un „teolog al Jocului”. 46 Mi-am spu{s: Mare} Farsor, Mari Gugumani… Dar ideea rămâne extrem de interesant{ă d[in] p[unct] d[e] v[edere]} istorico- religios. Tot orfismul, în interpretarea lui Macchior{o, stă şi la baza} lui Heraclit. În afară de asta, am deja o colecţie întreagă de cărţi de etolo{gie şi} fiziologie, în parte citite, în parte nu, care aşteaptă o sinteză {despre natura} şi originea religiei. Ar fi foarte multe lucruri de făcut. Greu{l este de a le} împăca pe toate. În fine, chiar dacă multe nu vor fi definitive, c{red totuşi} că sunt lucruri demne de reflecţie. Mi-e teamă că v-am plicitisit destul. Un ultim adaos: v-am dedicat {teza scriind} în introducere că, în intenţia mea, dedicaţia asta era rezervată prim{ei cărţi pe} care o voi socoti împlinite, ceea ce nu este, deocamdată, cazul.47 Scuza {este că} metodologic lucrarea se prezintă ca o încercare cu totul nouă în ist{oria religiilor.} Nu ştiu dacă veţi fi de aceeaşi părere. Dar când va fi refăcută (ceea {ce nu va fi} prea amuzant…), s-ar putea să devină satisfăcătoare. (Bănuiesc că dl {Meslin e} impresionat de cantitate. Dar aceeaşi cantitate pune probleme editoria{le serioase.} Anumite părţi s-ar putea folosi ca articole, dar deja am prea multe pe c{ap în acest} moment pentru a mă gândi la segmentarea ei şi la rescrierea părţilor). Cu cele mai dragi sărutări de mâini {Doamnei,} salutări şi urări, Dvs şi Doamnei {Eliade}, I. Culianu

46 David L. Miller. V. comunicarea sa în Eranos Jahrbuch (Ascona – Frankfurt a. Main), 45, 1977 [1981], pp. 451–499. Merită redat aici, pentru context, dar şi pentru un viitor studiu al resorturilor cărţii Iocari serio, ceea ce scrie Culianu în darea de seamă asupra întâlnirii de la Ascona din acel an (făcând totuşi abstracţie de cunoaşterea sa imperfectă a englezei): „La presenza americana, insieme al dr. Hillman, è stata resa degna di attenzione dalla relazione del prof. David L. Miller, autore di un recente libro sulla teologia del gioco (che non abbiamo ancora potuto consultare; le copie a disposizione dei partecipanti sono misteriosamente scomparse, a rammarico nostro e degli organizzatori…).* Il tema della relazione, intitolata Imagining No Ends: The Poetry of Religion and Myth, di cui la prima parte è intraducibile, a meno che non si tratti di un genitivo (Imagining’s) o di un semplice errore di stampa (ma non sembra il caso: l'atteggiamento tricksterico del prof. Miller dà ad intendere che è lui l’autore di questa complicazione lessicale e morfologica), è stata più propriamente: l’immagine del pastore e del gregge. A partire dei passi evangelici, il relatore ha esteso gradualmente, con grande destrezza oratorica, il tema, occupandosi di svariatissimi contesti e, sembra, senza molta simpatia né per il pastore, né per il gregge, di cui l’atteggiamento propriamente pecorino gli ha fatto ricordare la storia del totalitarismo.” „*Lo abbiamo ricevuto, nel frattempo, dalla Fondazione Eranos. Si tratta di Gods and Games. Toward a Theology of Play , Harper & Row, New York 1973, apparso per la prima volta nel 1970. La ‘teologia del gioco’ è rappresentata da nomi di prestigio come K. Rahner, J. Moltmann, ecc. Le sue basi filosofiche sono da trovare nell’ultimo Heidegger e nelle opere di Eugen Fink. La ‘teologia del gioco’ si propone come l’unica possibile dopo la Gods-is-dead Theology, essendo appunto fondata nel sentimento di ‘vacanza di Dio’ che quest’ultima avrebbe instaurato.” I.P. Culianu, „La XLVI Eranos-Tagung (Ascona, 17–25 agosto 1977)”, Aevum (Milano), LII, nr. 2, maggio–agosto 1978, pp. 343–346 (346). 47 Teza de doctorat la Sorbona, Expériences de l’extase et symboles de l’ascension de l’Hellénisme à l’Islam, susţinută în 1980 cu profesorul Michel Meslin. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 279

P.S. Se întâmplă un lucru f[oarte] ciudat: n{u mai} pot scrie deloc literatură. M.E.P. 109.2

Ioan P. Culianu {H.} W. Mesdagstraat 28-1 {G}roningen Telefoon 050-122549 Dec[embrie] 2, {’77}

Mult stimate Domnule Profesor, Vă mulţumesc mult pentru scrisoarea {Dvs}. În ce priveşte articolul 48, aveam de gând s{ă-l re}scriu chiar eu, aducând completări… În cu{rsul re}vederii notelor de acum patru ani, am văzut {că} marele susţinător al tezei (false, după {părerea} mea) că Posidonius este autorul transfer{ului In}fernului la cer e Cumont (după Bousset, 1901 49 şi {190750}). Acum revă{d ce-am scris} de Lux perpetua51 şi After life52 etc. Tot {în cursul} revizuirii notelor am mai descoperit o su{rsă} extrem de importantă (unde am impresia {că, din} nou, Cumont nu are dreptate… Ştiu că e {o descope}rire cam riscantă…). Deci, oricum, articolu{l este o} pagină de arhivă. Cunosc cartea lui Rougier53, dar oricum o voi {căuta}. Vă sunt foarte recunoscător pentru indica{ţia despre} Burkert 54, pe care nu l-am citit. M-am {dus} deja la două biblio- teci (aici bibliotecile s{unt risi}pite de la un capăt la celălalt al ora{şului) şi,} după întâm- plări abracadabrante, am obţ{inut, în} fine, cartea… Voi citi azi şi la noapte {cât pot} din ea. Din păcate Lux perpetua e împ{rumutată.} After life e şi mai out of date, dar {notele} de acum patru ani sunt insuficiente. Sunt {foarte ocupat şi} nu-mi pot permite acum o cerceta{re asupra} lui Posidonius şi Numenius (fr{[agmentele] ed[itate] de DesPlaces),} dar am verificat că unele citate {din Cumont} nu corespund. Până acum a{m putut să-mi dau seama din ce} spune Cumont, After {Life (cap. IV,} cap. III), că schema lepădării {vestmintelor sufletului} în ascensiune (Poim[andres] 25-26) nu {doar aceea a} descensus animae printre sfere (Macro{bius, In somnium [Scipionis commentarius] } 1, 12, 13-14) ar

48 „L’eschatologie céleste”, publicat în versiune revăzută cu titlul „«Démonisation du Cosmos» et dualisme gnostique”, Revue de l'histoire des religions (Paris), 196, no. 1, 1979, pp. 3–40. 49 Wilhelm Bousset, „Die Himmelsreise der Seele”, Archiv für Religionswissenschaft (Tübingen – Leipzig), IV, 1901, pp. 136–169, 229–273. 50 Wilhelm Bousset, Hauptprobleme der Gnosis, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1907. 51 Franz Cumont, Lux Perpetua, Paris, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1949. 52 Franz Cumont, After life in Roman paganism. Lectures delivered at Yale University on the Silliman Foundation, New Haven, Yale University Press, 1922. 53 Louis Rougier, L’origine astronomique de la croyance pythagoricienne en immortalité céleste des âmes, Le Caire, Institut Français d’Archéologie Orientale, 1933; La religion astrale des pythagoriciens, Paris, Presses Universitaires de France, 1959. 54 Walter Burkert, Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge Mass., Harvard University Press, 1972; traducere revăzută şi amplificată a Habilitationsschrift, Weisheit und Wissenschaft. Studien zur Pythagoras, Philolaos und Platon , Nürnberg, H. Carl, 1962. 280 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X veni de la Numenius. {Macrobius aduce} în sprijinul său afirmaţia lui Porph[yrius] { Vita Plotini} 21 cum că Numenius şi Cronius (spune {Macrobius,} nu Cumont) ar fi dezvoltat teoria celor două {deschiz}ături ale cerului. Dar Porph[yrius] nu vorbeşte de {descensus} animae printre sfere! Mai mult, Cumont îi {atribuie} direct lui Numenius pasajul amintit din {Macrobius} (After life, 107)! (Alte texte: Serv[ius], ad {Aen[eis]} şi, mai puţin clar, Arnob[ius] II 16; un text {alchim}ic eg. Berthelot; Cumont, Rel[igions] or[ientales]55, 416 n. 25 {şi 29}2 – citează şi pe Querolus, dar nu cunosc pe{ntru ce).} Ceea ce e ciudat este că prima afirmaţie a lui {Cumon}t (în privinţa lui Posidonius) nu mai este {accepta}tă, dar a doua (Numenius) da! {În fi}ne, în câteva săptămâni vă voi trimite un {nou ar}ticol, pus la punct. {Ştiu} cartea lui S. Pétrement56 (se pare că a apărut un {al doile}a volum, dar nu l-am văzut; Bianchi mi-a {spus că} teoria e veche; deja Bousset, care, după părerea {lui este} deajuns de echilibrat, face această ipoteză în {Himmelsreise.57) În} articol am spus că „le champion de la théorie {des origines} grecques du dualisme gnostique reste, {sans enne}mi, Ugo Bianchi”.58 Cred, în adevăr, că în {ultima sa} carte (Prometeo, Orfeo, Adamo, Roma {1976)} a ajuns la o formulare mai puţin {criticabilă şi mai} limpede. În ce priveşte pasajul citat din Bolton ({Aristeas of Proconnesus)}59 este complet, dar am omis în text (citat î{n notă)} referinţa la Aug[ustin], [De] C[ivitate] D[ei] XXII.28 despre exp{resia lui} Cornelius Labeo, fără de care pasajul, recun{osc, este} incomprehen- sibil. Încă o dată, vă sunt extrem de recunos{cător pentru} scrisoare. Sper ca a doua versiune a art[icolului] să {corecteze} măcar în parte scăpările datorite grabei ş{i pe cele} datorite neştiinţei. Şi, încă o dată, uriaşa Dvs {erudiţie} mă uimeşte, cu atât mai mult cu cât dif{erenţele} pe care mi le semnalaţi sunt de detaliu! În ce priveşte cartea, nu am primit încă ni{mic.} Este ciudat: Scagno îmi scrie că şi cartea {lui va} apare!60 Deci, dintr-o dată, patru cărţi (dintre {care cea} a lui Dudley 61 aştept să fie, totuşi, f[oarte] proast{ă} în privinţa informaţiei). Am primit mult aşteptatul paşaport. Din scris{oarea Dvs} deduc (p. 4) că veţi veni abia în mai la Pa{ris. Eu,} în schimb, sper să vin la sfârşit de martie {în S.U.A.} p[en]t[ru] International Conference on Gnosticism {de la} Yale, unde am înscris 2 topics (al 2-{lea,}

55 Franz Cumont, Les religions orientales dans le paganisme romain. Conférences faites au Collège de France en 1905, Paris, Leroux, 1906; 2 éd., 1909; 4 éd., revue, illustrée et annotée, Paris, Paul Geuthner, 1929; reeditare, 1963. Culianu foloseşte ediţia din 1963, dar prima pagină citată nu este 416, ci 328. 56 Simone Pétrement, Le dualisme chez Platon, les gnostiques et les manichéens , Paris, P.U.F., 1947 (teza de doctorat la Sorbona). 57 W. Bousset, Die Himmelsreise der Seele, ed. cit. 58 Afirmaţia nu a fost păstrată în versiunea publicată a articolului. 59 J. D. P. Bolton, Aristeas of Proconnesus, Oxford, Clarendon Press, 1962. 60 Va apare peste mai mulţi ani. Roberto Scagno, Libertà e terore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade, Torino, Centro Copyrid, 1982 (bazată pe teza: Religiosità cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di Mircea Eliade . Tesi de laurea, Università degli Studi di Torino. Facoltà di Lettere e Filosofia, anno accademico 1972–1973). 61 Guilford Dudley III, Religion on trial. Mircea Eliade and his critics, Philadelphia, Temple University Press, 1977 (bazată pe teza: Mircea Eliade and the recovery of archaic religions. A critical assessment of Eliade’s vision and method for the history of religions , PhD thesis, Philadelphia, University of Pennsylvania, 1972). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 281

„Dualism in Romanian folklore…”, est{e pentru ca} Universitatea să-mi poată acoperi parte {din chel}tuieli). Continui să învăţ să conduc. C{urând} voi vedea o maşină de ocazie. Sper să re{uşesc să mă} înfrânez de la a o cumpăra înainte de a{-mi lua carnetul} de condus, dar e improbabil, fiind o maş{ină nouă} şi bună – „Mazda” japoneză – la un {preţ extrem} de favorabil. {Regret v}eştile despre gripa Doamnei {şi sper că între timp s-}a restabilit (de altfel pot ded{uce asta din re}ferinţa la curcanul pentru Thank{sgiving, din} care regret mult că nu m-am înfrupta{t şi eu. Aş vrea} să vă rog să-mi păstraţi un os pentru lu{na martie. (Nimic sigur.} Dar sper f[oarte] mult să reuşesc să vă văd.) {Îi urez} Doamnei multă sănătate şi îndrăznesc s-o întreb {dacă a c}itit cumva romanele lui Van Vogt, mai ales {… …}. Astă primăvară m-am închis două zile (şi nopţi) {în casă} şi am devorat literalmente cinci romane. Eu le-am {găsit f}oarte bune. (Trebuie să mărturisesc că nu mai {pot ci}ti deloc – şi, evident, nici scrie – nici un fel {de li}teratură! Poate fiindcă descopăr, cam târziu, că {litera}tura e ficţiune…). {S}unt prins de tot felul de activităţi şi am prea {puţin} timp pentru toate, afară de istoria religiilor. {Aşa} că nici nu mai pot ţine ritmul din „anii {tinere}ţii”… (seara mă uit la televizor!). Mi-a scris {Marghe}scu, care ar vrea să găsească un post în Olanda.62 {Din păcate} nu-l pot ajuta cu nimic, decât dacă descoperă {un „o}pening job” el singur (şi atunci, evident, din poziţia {mea} nu pot face mult). Am mereu remuşcări în pri{vinţa lui}, dar cred că pesemne amândoi suntem nişte oa{meni} imposibili şi nu am nici o dorinţă de a-l revedea. {Vă ure}z Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani! cu {mult}ă sănătate! {Doamnei c}ele mai dragi sărutări de mâini, {multe sal}utări şi mulţumiri, Ioan M.E.P. 109.2

Dec[embrie] 19, ‘77

{Dragă do}mnule Profesor {Vă trimit} cele mai dragi urări de La Mulţi Ani!, Dvs şi Doamnei Eliade. {Permiteţi-mi} să vă plictisesc pentru a vă cere părerea privind un mic adaos pe care {aş vrea s}ă-l fac cărţii despre Dvs. Socotind că, în fine, şpalturile (les épreuves) {urmează s}ă-mi sosească, le voi reţine până după Anul Nou şi vă voi contacta tele{fonic pe}ntru a vă cere un răspuns. {Raţiunea} acestui adaos este următoarea: Scagno îmi scrie că a intrat în polemică {cu Furio} Jesi de la editura Rizzoli, care este un „puternic” în Italia. Incidental, {i-a}m criticat introducerea la o carte, iar recenzia – f[oarte] lungă – a ieşit {în ul}timele săptămâni.63 Este probabil, dacă nu sigur, că şi cartea mea va fi atacată – {ceea} ce îmi face

62 Mircea Marghescu preda încă la Universitatea din Chicago, dar în scurt timp va renunţa la contract şi se va întoarce la Paris. 63 Am putut identifica doar două cărţi la care Jesi scrisese introduceri în perioada anterioară: Georges Dumézil, Ventura e sventura del guerriero. Aspetti mitici della funzione guerriera tra l’indo- 282 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X plăcere, deoarece e puţin probabil să rămână neobservată (dar toţi {pri}etenii mei care îi vor face recenzii favorabile lucrează în presa catolică sau {au} legături cu organe de informaţie catolică; după cum ştiţi, editura aparţine şi {ea} grupării catolice „de stânga”). În acest scop aş fi dorit să previn reproşul că {am} escamotat informaţii: faptul că nu am citat piesa „Iphigenia” se explică per{fe}ct prin caracterul parţial al cărţii, dar faptul că nu am vorbit de „Salazar” {n}u se explică în nici un fel. Eu am compus acest final, iar întâmplarea face că, {d}acă acum vreun an propriile mele idei expuse aici mi s-ar fi părut foarte stranii pentru mine, în momentul de faţă gândesc aproximativ aşa cum am expus faptele. Rugămintea mea este: 1) Să-mi spuneţi dacă credeţi că, luând în consideraţie faptele de mai sus, acest adaos merită publicat; 2) Dacă sunteţi de acord, eventual, să-mi corectaţi aserţiunile în legătură cu Blaga (care era ministru în Portugalia în aceiaşi ani cu Dvs, după cum rezultă din biografia lui Ov. Crohmălniceanu64). Este corect că şi Blaga credea, ca şi Dvs, că războiul este o aventură? În plus – deoarece cartea mea nu are caracter politic – aş dori să evit şi afirmaţia că M. Beniuc ar fi fost om al Siguranţei, dacă ea nu s-ar baza pe o eventuală credinţă a unui grup (Blaga inclusiv) că Beniuc ar fi lucrat pentru Siguranţă. Mi s-a părut a fi auzit asta la dl Ierunca, dar dacă sunt sigur că a spus-o à propos de Z. Stancu, nu ştiu dacă a spus-o şi despre Beniuc. Întâmplarea face că nici nu mai reuşesc să descopăr interview-ul dat de Beniuc unui reporter foarte inteligent, care i-a pus nenumărate întrebări tocmai despre romanul său cu „Marele Anonim”. {Vă} voi trimite cât de curând o versiune cu totul nouă a articolului despre esca- to{lo}gia celestă (articol care mi-a ruinat vacanţa...). Am citit Burkert, dar îmi li{ps}eşte încă o carte pentru a-l putea redacta rapid. {Vă} voi contacta telefonic în jurul lui 1 ianuarie sau după, cu rugămintea de a-mi {da} un răspuns privind textul alăturat. 65 {G}reşeam: abia peste câteva zile se împlineşte un an de când nu v-am mai văzut; {ia}r în ianuarie trecum am avut atât de puţină vreme pentru a sta cu Dvs, încât şi {că}lătoria mea şi întâlnirea rămăseseră învăluite într-o umbră peste care se aşter{nu}se toată pulberea de sentimente de astă-vară. Care a fost şi a trecut, dar cu {de}stulă amărăciune... {Sp}er să am bucuria de a vă vedea la Chicago la sfârşitul lui martie – începutul lui {apr}ilie. Nu ştiu dacă se poate veni cu maşina de la Yale; dacă nu, cu avionul. Cu mult drag, sărutări de mâini şi, încă o dată, cele mai calde urări de sănătate şi La Mulţi Ani! Ioan

P.S. Tonul uşor l{udic s-ar putea} să vă supere. Dar este {al unuia} care n-a auzit niciodată de {„Mioriţa” şi} „Meşterul Manole” (decât în {căr}ţile Dvs). europei (Torino, Rosenberg & Sellier, 1974) şi Carlos Castaneda, L’isola di Tonal (Milano, Rizzoli, 1975). Pe amândouă credem că le-am văzut în I.P.C.P., printre multele cărţi recenzate de Culianu, dar nici una nu figurează în bibliografiile sale publicate până acum. 64 Ovid S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1963. 65 „Appendice 2. Mircea Eliade fra ‘borghese’ ed ‘antiborghese’”, 6 pp. dactilo. Prima variantă a textului, publicată în traducere românească, alături de cea de-a doua, în: I.P. Culianu, Mircea Eliade, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Iaşi – Bucureşti, Polirom, 2004, pp. 319–326, 326–335. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 283

În afară de aceasta, în ultima vreme, {campania} p[en]t[ru] celebrarea a 2050 de ani de la u{nificarea statului} dac m-a făcut să devin extrem de an{ti-naţionalist}. Faptul că, acum, miturile servesc de propag{andă parti}nică mă supără din cale afară; iar dacă {va} fi nevoie să se verse sânge (românesc), ştiu {că} toată presa, de la Scânteia la Contempor{anul,} n-ar vorbi decât de „Mioriţa” şi de „Meşt{erul Ma}nole”... Pentru generaţia în care am crescut eu, im{pulsul spre} creaţie artistică era un act pur, preţuit. Atrac{ţia pentru} „Mioriţa” şi „Meşterul Manole” provenea dintr{-un răspuns} adânc al meu la felul-de-a-fi-în-lume despre {care} ele vorbeau. Dar în momentul în care ele riscă s{ă fie pretext} pentru o manipulare a maselor într-un climat {naţio}nalist, prefer să uit de aceste corespondenţe, m{ai mult,} încep să reconsider cu chibzuinţă toate pros{tiile din} tinereţe şi, chiar dacă nu regret nimic, am {acum} o cu totul altă perspectivă asupra lumii. Cred că [nu] mă voi mai apuca să scriu litera{tură. Am} impresia că toată literatura care se mestecă {astăzi} a devenit atât de facilă şi goală încât e {inutil} să încerc să scriu. Am citit cărţile lui Ţ{epeneag şi} Tănase: primele sunt bine scrise, dar a{tât de} tâmpite, încât e păcat că numai acest fel {de cărţi} are căutare. Cel puţin eu le-am făcut {la 20} de ani. À propos, ştiţi că ... este îngroz{itor... îm}plinesc 28 de ani! M.E.P. 109.2

{Cul}ianu {Rij}ksuniversiteit Instituut voor Romaanse Talen Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 en 115874 31 dec[embrie] ’77

Dragi Domnule Profesor şi Doamnă, Vă urez din inimă La Mulţi Ani! încă o dată şi de abia aştept să vă văd. Mulţumesc mult pentru volumul În curte la Dionis66 (pe care îl primisem ceva mai înainte şi din Spania şi îl recitisem cu bucurie; îl voi recenza cât de curând). Vă deranjez pentru a vă ruga să mă iertaţi că... v-am deranjat cu lectura acelui apendice la cartea despre M. Eliade. L-am recitit mai detaşat şi-mi dau seama că ar distona cu tonul general al cărţii şi că nu a venit încă timpul să scriu despre ceea ce am scris, fiindcă ştiu prea puţine lucruri şi nu cred că le pricep foarte bine. Fapt este că, pentru prima oară, am avut şi eu sentimentul unei legături între Mircea Eliade şi istoria română dintre cele două războaie mondiale, lucru la care nu mă gândisem p[ână] acum, deoarece nu mă interesa deloc. Dar, şi aşa, cred că lucrurile trebuiesc cumpănite mai bine. În plus, interpretarea personajului din „Les trois Grâces” este proastă (nu e a mea, e a lui Virgil

66 M. Eliade, În curte la Dionis, Madrid, Caietele inorogului, 1977. Cuprinde nuvelele: „Les trois grâces”, „Şanţurile”, „Ivan”, „Uniforme de general”, „Incognito la Buchenwald” şi „În curte la Dionis”. A fost trimis de Eliade la 12 decembrie. V. dedicaţia în addendum IV.2. 284 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Tănase…); voi încerca să văd mai departe… Dar mărturisesc că, uneori, am impresia că nu am priceput nimic din Mircea Eliade. În ce mă priveşte, era de aşteptat ca, după încă o vacanţă „sărită”, să fiu f[oarte] prost dispus şi fără chef. Ceea ce s-a şi întâmplat. În plus, mă mut peste puţină vreme, ceea ce mi-a pus nenumărate probleme şi mi-a impus cheltuieli... neplăcute. Şi aşa, apartamentul – mult prea mare p[en]t[ru] mine – va fi, deocamdată, foarte golaş. Cu mult drag şi, iarăşi, cele mai bune urări, Ioan

P.S. Au apărut două articolaşe ale mele în italiană cu prilejul împlinirii a 70 de ani a lui Mircea Eliade.67 Sunt cam banale şi nu merită citite. Nu ştiu dacă Caterina Conio v-a trimis Ragguaglio librario, în care am scris despre Dvs68 (bănuiesc {că} da). M.E.P. 109.2

Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 en 115874 25 ian[uarie] ‘78

{St}imate Domnule Profesor {Vă mul}ţumesc foarte mult pentru scrisoare. Îmi era {foarte} teamă, mărturisesc, că încercările mele – vag „avo{căţeşti}” – de a vă explica opiniei publice, aşa cum mi se {pare} că v-am înţeles în ultima vreme, au putut să vă {super}e. În acelaşi sens mi-au scris şi alţii, în timp ce ideea {rea}bilitării „memoriei lui Codreanu” (şi numai a lui) a fost {pri}mită cam cu prea mare entuziasm de H. Stamatu; în ale {sale} scrisori însă continuă să apară în abundenţă termeni {ca} „ţiganii ăia”, „jidanii” etc., ceea ce-mi demonstrează că el {e fi}xat p[en]t[ru] totdeauna în mirajul unei ideologii. 69

67 I.P. Culianu, „Mircea Eliade a 70 anni (1907)”, Biserica românească (Milano), I, gennaio- giugno 1977, p. 6; „Mircea Eliade a 70 anni”, Notiziario. Centro interreligioso «Henri le Saux» (Milano), nr. 5, ottobre 1977, p. 18. 68 Singurul text al lui Culianu despre Eliade din această revistă pe care îl cunoaştem este recenzia traducerii italiene a Şamanismului. V. supra n. 36. Există o copie a ei în arhiva lui Eliade. 69 Un alt exemplu recent al atitudinii lui Culianu faţă de Stamatu, înaintea conflictului care va izbucni spre sfârşitul anului, îl reprezintă însemnările sale cu cerneală roşie pe marginea extrasului articolului acestuia, „Timp şi literatură” (Revista scriitorilor români, München, 14, 1977, pp. 81– 104), pe care îl primise cu dedicaţie („Dlui Ioan Petru Culianu, această mică încercare de-a vedea ce fac eu însumi, ca atâţia alţii, M. Jourdain sau nu. Cu aleasă preţuire şi prietenie, Horia Stamatu, octombrie 1977”. Pe marginea paginii 87, Culianu a scris „alles spanac!”, la pagina 97, „spanac, spanac, spanac”, iar la final, p. 104, subliniat: „spanac!”. I.P.C.P. 10.5 Asemenea reacţie nu este însă unică. La sfârşitul unui alt extras, trimis de o specialistă în literatură franceză, care predă în prezent la Universitatea din Utrecht, Culianu a scris: „(Vous avez l’intelligence d’une poule, ma chérie!) My goodness!!!”. I.P.C.P. 19.2. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 285

{Tot} ceea ce v-am trimis aparţine, deci, laboratorului intern despre {M.} Eliade. Marele meu privilegiu este că am putut discuta {şi} cu Dvs despre toate astea, cu riscul continuu de a vă {supă}ra, risc care p[en]t[ru] mine asumă dimensiuni catastrofice. {Răm}âne, însă, primejdia reală ca în Italia teza lui Scagno să {dea} roade nedorite (să vedem până unde va ajunge polemica: {nicio}dată o enciclopedie italiană nu cred să fi scris un {artic}ol mai patent răuvoitor decât cel pe care vi l-am tri{mis).} 70 Linia mea de „apărare” a fost cea din ultimul timp, {cea a} lui Scagno, linie pe care n-o acceptaţi. Eu am scris {edi}torului meu că ideologia lui Codreanu nu e scuzabilă, {dar} că sacrificiul lui a impresionat mult pe intelectualii oneşti {rom}âni, exasperaţi tocmai de „machiavelismul politic” {al o}mului „burghez”. Înseamnă că asta nu e linia „bună” {şi o vo}i continua pe cea din cartea despre M.E.: nu există {vreun} raport direct, şi atât. O tentativă de scormonire a {trecutului}, scormonire care, la un moment dat, va fi necesară, {este deocam}dată prematură. {În sfârşi}t, cred, orice şansă de traducere a cărţii la Seuil {e pierdută...... mi-a spus cu}71 tristeţe că a fost dat afară {de către ...} et Cie. Mai rămâne Payot. M-am întors ieri la 12 ziua de {la un ratat} rendez-vous cu Meslin (luat cu vreo {...... înainte;} avea gripă, aşa că nu l-am putut întâlni {nici pe cale} diplomatică, fiindcă şi-a anulat şi semin{arul.) Acum} sunt în plină prefacere a tezei, în speranţa {că susţinerea nu se va} amâna mereu de azi pe mâine (am aflat că n{u voi avea} posibilitatea de a o susţine până anul vii{tor, până când sunt} înscris la Sorbonne. Cred că, în parte, reţinerile {se datorează} unei mai vechi naivităţi „politice”: ca „negustor cins{tit”, i-am mul}ţumit lui Lavastine p[en]t[ru] ospitalitatea de la Paris {în} art[icolul] apărut în Numen. Astfel se explică şi de ce {Zwi Wer}blowski mi-a respins art[icolul] de la Numen, care {a fost primit} cu entuziasm de Kurt Schubert p[en]t[ru] Kairos, sit{uaţie cu} atât mai paradoxală cu cât ei îl socotesc pe Z. {W. un per}sonaj extrem de ridicol, cu idei de o înspăimân- tă{toare sim}plicitate în sens etimologic. Mai mult, am avut toat{ă viaţa} infinit de mulţi prieteni evrei şi sunt, să zicem, {filosemit.} Evident, n-aveam cum să-i explic lui Z.W. toate {acestea. Mai} mult, şi aici anumiţi „prieteni” de istoria religiilor mă {consideră} un ciumat... Nu-mi face plăcere, fiindcă în felul ăsta {se rup} toate punţile, şi încă prin eroare. Dar trebuie să-mi {revin.} După toate tatonările, am hotărât că teza (vers[iunea] {ultimă) nu} va trece de 200 pp. şi va fi cât se poate mai {simplă,} fără nici un elan hermeneutic şi fără exagerate {ipoteze}. Dacă nu va fi publicabilă, înseamnă că pot să {ies din} circulaţie şi să cultiv garoafe în Olanda până {când mă vor da} afară (cu greu...) în urma restrângerii radicale a {cursurilor de} română şi a intervenţiilor ambasadei. În fine, du{pă ce e} acceptat, coşmarul este, cu o remediabilă reajustare {a} „inimii” şi o dilatare primejdioasă a orizontului, {suportabil.} Am acceptat faptul de fi anacronic şi mi-am im{pus ră}bdare până ce inactualitatea mea va deveni act{uală, deşi} asta n-o să se întâmple niciodată. Sper foarte mult să vă pot revedea, atunci cân{d voi veni în S.U.A.}. Cu cele mai alese sărutări de mâini D{oamnei} şi urări de sănătate, Ioan

70 Foarte probabil, articolul „Eliade, Mircea” din Livio Garzanti (coord.), Enciclopedia Europea, vol. IV, Garzanti, Milano, 1976, p. 449 (nesemnat, dar scris de Furio Jesi). Dar nu e exclus să fie vorba şi de articolul „Fenomenologia della religione” din Ambrogio Donini, Enciclopedia delle religioni, Milano, Teti Editore, 1977, p. 189, deşi aceasta nu e propriu-zis o enciclopedie, ci o carte- dicţionar intitulată astfel. V. infra, scrisoarea către Gianpaolo Romanato, anexată la nr. 15. 71 Un rând în întregime ars în partea superioară a celei de-a doua pagini. 286 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

P.S. Împrejurările m-au făcut să întrerup articolul pe c[irca] două săptămâni: mă mut, am exam{ene, permisul} de condus etc. etc. M.E.P. 109.2

[Groningen, ? martie 1978]72

{Mult stim}ate Domnule Profesor, {Vă u}rez La Mulţi Ani! din toată inima, parcă mă trezesc dintr-un vis {urât.} {De} o bucată de vreme apucasem să fiu influenţat de opiniile cele mai {negative şi proiect}am „angoasele” mele asupra Dvs. {Acum mă s}imt treaz. Bănuiesc, de fapt, că motivul nici nu-i greu de ghicit: a {intervenit M. E[liade].} {De o vrem}e, de când m-am mutat într-un nou apartament, nu prea am reuşit să lucrez {nimic. Acum, î}n fine, am terminat un articol despre motive gnostice la Eminescu. 73 Zilele {acestea voi re}dacta şi textul, în engleză, destinat Conferinţei despre gnosticism de la {Yale74, deşi cre}d că nu mă voi duce totuşi (deşi universitatea ar plăti o parte din chel{tuieli. Articol}ul meu spune că nu i-ar displace dacă l-aş trimite la Revista de Etno- grafie {şi Folclor.} Aş fi vrut să mă sfătuiesc cu Dvs şi un răspuns, chiar evaziv, mi-ar prinde {bine.} {Am consid}erat întotdeauna, când eram în România, drept o linie excelentă aceea ca Dvs {să publicaţi c}âte ceva în l[imba] română. Cred că aş fi fost dezamăgit doar dacă aţi fi venit în {România, d}ar altminteri socoteam că ideile Dvs pot ajuta pe mulţi tineri. {Cazul meu} e însă foarte diferit. Eu nu am, deocamdată, nici o statură intelectuală conside{rabilă, iar d}rumul meu a constat mai mult în insuccese, cărora, până la un punct, le cunosc {cauzele.} Aceasta nu înseamnă că lucrurile vor rămâne neapărat astfel. Dacă nu voi fi în{gropat de} bunăstare – care e mult mai primejdioasă decât chiar mizeria –, atunci sper că {la un mom}ent dat, deşi mai cu seamă târâş, voi reuşi să spun ceea ce am de spus. Cred că {puţinul t}imp care-mi mai rămâne p[ână] la 30 de ani este capital şi voi încerca să nu-l iro{sesc.} {Reven}ind la publicarea în România, mă gândesc că în cazul meu nu are, deocamdată, rost. {Î}n ultima vreme m-am documentat deajuns de mult asupra perioadei interbelice în {România.} (Mai ales cartea lui D. Micu despre Gândirea mă ajută f[oarte] mult să pricep

72 Scrisă cândva după scrisoarea lui Eliade din 1 martie (de fapt, după 5–6 martie, cât i-ar fi luat acesteia să ajungă la destinaţie) şi înainte de 9 martie, când îşi sărbătorea Eliade ziua de naştere. 73 Probabil „Romantisme acosmique chez Mihai Eminescu”, Neophilologus (Dordrecht – Groningen), 1979, pp. 74–83. 74 Conferinţa „The rediscovery of gnosticism” din 28–31 martie 1978. Nu a mai participat nici in absentia, cum a făcut Ugo Bianchi. Din Italia au fost prezenţi Giovanni Filoramo, Claudio Gianotto şi Tito Orlandi, iar de la Universitatea din Chicago, Jonathan Z. Smith şi Jorunn Jacobsen. Au mai participat, ca auditori, prietenii săi din Iaşi, Bruno Blumenfeld şi Rodica Laelia Diaconescu, care studiau la Brown University (Providence RI), după ce în anul anterior încercaseră fără succes (nici chiar intervenind pe lângă Eliade) să fie admişi la masterat la Universitatea din Chicago. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 287 acea pe{rioadă} care nu m-a interesat, de fapt, niciodată.) Pricep tot mai mult legăturile Dvs cu {istoria} acelui timp. Poate că asta e bine. {Recent} am fost numit pe viaţă la universitate, pe un post întreg de învăţământ. Fostul {profesor} de aici, Al. Cizek, un latinist, a plecat în Germania, aşa că am rămas singur.75 Am {ceva mai} multe ore, dar nu excesiv. Aşa cum am mai spus, voi încerca să nu mă las distrus {de bunăsta}re. Poate, cine ştie, voi reuşi să descopăr şi „inima” aceea despre care îmi {vorbeaţi a}nul trecut, şi pe care o doream înmormântată definitiv. „Capul” nu-şi mai are {niciun ro}st: am atins maximul pe care-l puteam atinge cu el. Poate, cine ştie, suferinţa {o va f}ace... {Cum nu m}ai cred să viu în America, v-aş ruga mult să-mi daţi de ştire când veniţi la Paris. {Doresc t}are mult să vă revăd, pe Dvs şi pe Doamna Eliade. {Îmi cer i}ertare că şi anul acesta v-am plictist atât de mult, mai ales cu poveşti ca acelea {din ultime}le luni. Mă gândesc că aţi avut o răbdare infinită cu mine. O să încerc {să depăşesc t}oate nesiguranţele şi s-o răsplătesc scriind lucruri frumoase (am în minte o {poveste} de mult, un roman76 – poate voi reuşi să-l scriu mai bine decât pe cele precedente.) {Cu mult dr}ag, sărutări de mâini Doamnei şi, din nou, La Mulţi Ani! şi cele mai bune urări, Ioan

{P.S. Cum} vedeţi, am schimbat iar ortografia românească...77 Dar îmi e imposibil să predau {la universitate cu} o ortografie şi acasă să scriu cu o alta! M.E.P. 109.2

Culianu Rijksuniversiteit Instituut voor Romaanse Talen Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 en 115874 Apr[ilie] 12, ‘78

Dragi Domnule Profesor şi Doamnă, Mă bucur mult că aţi petrecut timpul într-un „proto-paradis”: am auzit că iarna asta în America a fost îngrozitoare. Mă bucur mult şi că volumaşul v-a făcut plăcere; a ieşit deajuns de bine, dar culorile de pe copertă nu sunt favoritele mele. Cred că am avut ocazia să-l văd (nu şi cunosc) pe Denny78 la Lancaster (1975). Am şi scris favorabil despre lucrarea lui.79 Vă trimit o listă de publicaţii cu menţiunea că ce a fost contează, sper, mult mai puţin decât ce o să vină.

75 Alexandru Cizek (n. 1942), lector de română la Universitatea din Groningen din octombrie 1975 până în februarie 1978, s-a mutat la Universitatea din Münster. 76 Foarte probabil, viitorul roman Jocul de smarald, la care se va referi în curând cu titlul 1484. Vroia să-l publice în Italia, la editura unui prieten, care însă va falimenta la începutul anului 1980. V. infra, nr. 20 şi 26. 77 Scrisorile de până atunci urmau ortografia interbelică şi a publicaţiilor exilului. 288 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

M-am trezit, după o vacanţă în care am lucrat mult (dar ce nu trebuie), sub roţile unei maşini (nu vă speriaţi, fiindcă de fapt n-am păţit absolut nimic: am numai o vânătaie enormă pe braţul stâng şi am văzut moartea cu ochii). Întâmplarea a fost f[oarte] favorabilă, m-am sculat de pe caldarâm foarte „tonificat”, aşa că sper să termin art[icolul] promis în cel mai scurt timp. (Am parlamentat 5 minute cu vinovatul şi – minune! – l-am convins imediat de vinovăţia lui, aşa încât sper că-mi va plăti bicicleta.) Despre toate celelalte, sper să vă povestesc pe larg în iunie. La sfârşitul lui mai va veni mama din România, aşa încât p[ână] la sfârşitul lui iunie nu cred că mă voi putea mişca din Olanda. Cu mult drag, sărutări de mâini şi salutări, Ioan M.E.P. 109.2

{Groningen, ? aprilie 1978}

{Dragă Domnule Profesor,} {...... }unul80 {...... } vreo două săpt[ămâni] {...... }at, în fine, faţă de {...}trug). {Cu} mult drag şi cele mai {ale}se sărutări de mâini Doamnei şi salutări, Ioan

9712 TS Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 / 115873

Egr. Dott Paolo Romanato Via Livorno 12/a/3 35100 Padova Italië 10 aprile 1978

{Caro} Romanato, {Dalla} recensione (sul Popolo del 13.3.1978, p. 3) alla Enciclo{pedia del}le Religioni di Ambrogio Donini81 ho raccolto una informazione {strana}: e cioè che lo scrittore e storico delle religioni ameri{cano di} origine romena Mircea Eliade sarebbe... „antisemita e filo{nazista}”. Vorrei pregarti di trasmettere tutti i miei sentimenti di

78 Frederick Denny, islamolog şi generalist, şi-a luat masteratul şi doctoratul la Universitatea din Chicago, unde a studiat cu Eliade. A fost professor la Universitatea din Colorado din 1978 până în 2005. 79 I.P. Culianu & Dario Cosi, „Il XIII Congresso Internazionale dell’Associazione per la Storia delle Religioni (Lancaster – Inglitera, 15–22 agosto 1975)”, Aevum (Milano), 50, nr. 1–2, gennaio – aprile 1976, pp. 169–173. 80 Primele două rânduri sunt arse în intregime împreună cu marginile paginii. Mesaj scris, vertical, pe spatele xerocopiei scrisorii către Gianpaolo Romanato pe care i-o trimite lui Eliade. 81 Gianpaolo Romanato, „Una posizione rigorosamante atea. I marxisti di fronte al fenomeno religioso”, Il Popolo (Roma), 11 marzo 1978, p. 3. Culianu scrie greşit data. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 289

{gratitu}dine al grande storico e scienziato (in generale) Ambrogio Do{nini} per questa scoperta di ultima ora che sconvolge, in effetti, {tutti} i dati raccolti da altri storici e scienziati più umili (e non {ho in} vista soltanto il mio libro Mircea Eliade, Assisi 1978, nè {co}nto il volume Mircea Eliade, Cahiers de l’Herne 33, Parigi 1978, {dove} questa informazione preziosa manca). {Ho s}oprattutto in vista il recente libro del critico letterario (co{muni}sta, diplomato della scuola di partito „Ştefan Gheorghiu” di Bu{care}st) D. Micu, Gândirea şi gândirismul, Bucarest 1975, 1042 pp., {dove} di Mircea Eliade si dice tuttavia il contrario: e cioè, che {lui} non è stato antisemita e che, al contrario, è stato spesso {ata}ccato nelle pagine delle pubblicazioni di destra. {Cosi} a pag. 333 dell’ op. cit., il povero critico D. Micu, che ha soltan{to le}tto la stampa degli anni ’20-’40, ma non anche la preziosa Enci{clope}dia delle religioni del Donini (ma una attenuante c’è, perché {lo sf}ortunato D. Micu scriveva nel 1975...), afferma che M. Eliade è {stato} leggermente attaccato dall’intellettuale fascista M. Polihro{niade} (su Axa I/1933, n. 18 del 19 sett., p. 5) per il suo disimpegno {nel pro}blema nazionale. La replica di M. Eliade è stata pronta: in {un’art}icolo sul quotidiano Cuvântul, di cui era redattore insieme {allo} scrittore romeno di origine ebrea Iosef Hechter (noto sotto lo {pseud}onimo Mihail Sebastian) e ad altri, egli ha risposto „innervo{sito”} che nessun nazionalismo può giustificare l’espulsione dei {due} scienziati romeni di origine ebrea Moses Gaster e Lazăr Şei{neanu} (Cuvântul 9/1933, n. 3021 del 22 sett.) {Sempr}e secondo D. Micu (op. cit., pp. 30-31), nello stesso anno (1933), {quando} la rivista Gândirea è sospesa e il suo direttore N. Crainic {viene} arrestato per complicità nel assassinio del primo ministro {I.G. Du}ca (ucciso da un gruppo di fascisti, cioè di appartenenti al {movime}nto „Guardia di Ferro”), Mircea Eliade cessa la sua collabo{razion}e alla rivista summenzionata e il suo nome scompare dal gene{rico.} Egli sarà, dunque, uno di quegli „amici” traditori che sono {accusat}i ulteriormente da Crainic di aver d[i]sertato „per vigliac{cheria o} per un pane” (ibid.). {Io} suppongo che D. Micu resterebbe, dunque, anche lui allibito {a saper}e che in realtà Mircea Eliade è stato… antisemita e filo{nazista. F}orse, visto che non viviamo ancora in quel tipo di regime {edif}icato dal Donini e da gente come lui, potresti chiedere {quale è l}a fonte delle sue informazioni? Gli sarei molto grato se {la potess}e citare, perché la citi anch’io debitamente la prossima {volta che scr}iverò su Eliade. E, se invece non la può citare, forse {potrà rifle}tere un po’ sul fatto che dalla calunnia gratuita non {risulta nie}nte di buono a nessuno. Con cordiali saluti, Ioan P. Culianu M.E.P. 109.2 290 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Culianu Rijksuniversiteit Instituut voor Romaanse Talen 9712 TS Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 en 115874 May 8 [1978]

Mult Stimate Domnule Profesor, Iată, în fine, articolul.82 Sper mult să vă văd la Paris. Vă trimit o poză în postură „plictisită” pe acoperişul casei la Groningen. Cu mult drag, sărutări de mâini şi salutări, Ioan83 M.E.P. 101.1

IPC Rijksuniversiteit Instituut voor Romaanse Talen Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 en 115874 6 oct[ombrie 1978]

Mult Stimate Domnule Profesor, Mai întâi vă mulţumesc pentru scrisoare. Am simţit şi la telefon că, de data asta, ceea ce v-am trimis nu v-a displăcut.84 Îmi pare rău numai de bibliografie; mi-ar lua un an ca s-o pun la punct. Cap[itolul] 3 e cel mai interesant de până acum. Din păcate, din grabă n-am mai putut traduce toate pasajele din latină. O voi face dacă lucrurile vor părea să meargă. Am scris o parte din Introducere, în franceză. „Teza” cărţii e că Renaşterea nu s-a produs în sec[olul] XV, ci în sec[olele] X-XIII. Pare, de fapt, că toată lumea va fi de accord. Regret numai că nu ştiu arabă şi n-am învăţat ca lumea persană. Sper totuşi ca ultimul capitol (5) să vă placă cel mai mult. Aveam 19 ani când l-am citit pe Bruno, 20 şi resp[ectiv] 21 de ani când am compus „operele” mele despre el, de aceea e făcut cu multă dragoste şi mult entuziasm.

82 I.P. Culianu, „Démonisation du cosmos et dualism gnostique”, Revue de l’Histoire des Religions (Paris), nr. 98, 1979, pp. 3–40. Eliade promisese să i-l trimită lui Antoine Guillaumont. 83 Anexată o fotografie portret, color, cu legenda „Gron[ingen] (on the roof) / Sept[ember] ‘77” şi dedicaţia „Cu drag, Domnului şi Doamnei Eliade, Ioan. Groningen, 4 mai 1978”. 84 Primele capitole din proiectata carte Iocari serio. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 291

Multe sărutări de mâini Doamnelor. Sper să vă revăd cât mai curând. În încheiere, sper că e inutil să vă spun că am studiat toate aceste teme (din păcate hârtiile mele sunt în România) fiindcă, până la 23 de ani, m-am considerat un melancolic nevindecabil… Cu mult drag, Ioan M.E.P. 109.2

9712 TS Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 / 115873 24 oct[ombrie] ’78

{Mult stim}ate Domnule Profesor, {Anul uni}versitar a început cu participarea la două colocvii {internaţiona}le, la un grup de lucru Jung, la grupul de lucru {de istoria} religiilor (în fine!), aşa încât asta m-a făcut {inapt p[en]}t[ru] redactarea ultimelor capitol din carte. Azi am {terminat} un articol despre „onirişti” – D. Ţ[epeneag] şi V. T[ănase] (despre {care am} scris f[oarte] laudativ, în baza materialului inedit), p[en]t[ru] {un int}erviu despre avangardă. Trebuie să fac un alt articol – {p[en]t[ru] un} congres de… hispanistică! – despre originile mitului {lui Fau}st (plecând de la El mágico prodigioso de Calderón), {pe care} mă gândeam chiar să-l introduc în carte (e vorba de {lumea} Renaşterii), dar nu ştiu nici când, nici cum îl voi {scrie}. {Cartea} mai tărăgănează şi deoarece voiam să introduc un {capitol} despre lună, pe baza unor materiale de ultimă oră, {citite în} şpalturi, pe care mi le-a procurat dl Vermaseren. {Dar} oricum expedierea restului, în întregime, nu va putea totuşi {lua m}ai mult de trei săptămâni. Acest rest cuprinde: {IV:} Luna şi homologiile cosmice, {V:} Leonardo şi misterul grotei (scris), {VI:} [Magicianul Renaşterii: mitul lui Faust] (poate), {VII} (sau VI): Giordano Bruno sau sfârşitul jocului (scris, de reluat). {Cap[itolul] V are} c. 10-15 pp., cel despre Bruno c. 40-50, cap[itolul] IV va avea c. 25, {deci} un total de c. 90-120, după cantitatea cap. VI despre Faust, sau {fă}ră el. {Am} primit o scrisoare de la V. T[ănase], care mă sfătuieşte să vă scriu {cum că Bonne}foy aşteaptă scrisoarea Dvs. Evident, nu pot să vă rog s-o {scrieţi î}nainte de a vedea restul cărţii, dar vă asigur că îl veţi {primi în} curând. {Am primit} M. E[liade]: L’épreuve du labyrinthe85, pe care am {citit-o cu} încân- tare. Vă mulţumesc mult pentru dedicaţie. Încă {nimic de} la dl Tâcu (nu prea cred să ia cartea p[en]tru tra{dus, dar vor} mai fii ocazii; din Italia aflu că a avut vânzare {f[oarte] bună,} aproape s-a epuizat, cel puţin la Milano). Am {recenzat cartea} lui Marino; îi admir forţa de muncă şi mai {ales erudiţia, dar … … … …} 86 mă infiorează (recent am ch{iar … … … …) şi} nu mă pot împiedica, strict {…, să-l consider cam} infatuat (drept să spun,

85 M. Eliade, L’épreuve du labyrinthe, entretiens avec Claude Henri-Rocquet, Paris, Belfond, 1978. 86 Un rând în întregime ars în partea superioară a celei de-a doua pagini. 292 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X mi-e şi oar{ecum … … … …} fiindcă am plecat pe o cale paralelă). {Cărţile lui mi s-au} părut cam sumare. Abia aştept însă Herm{eneutica lui M[ircea] E[liade], care va} fi extrem de competentă. Înaintea acestei scrisori v-am mai scris {una pe care} n-am mai expediat-o 87, fiindcă insistam p{rea mult asupra} unui episod grotesc, acela privind supărarea {lui H. S[tamatu].} Am refăcut articolul şi, punând mâna pe tel{efon (mărturisesc că} socoteala bilunară mă sperie…), am rezolva{t prin intermediul} lui Leonid. Nu mai cred că trebuie să vă obos{esc cu} textul meu englez, tradus şi mizerabil şi n{e-exact}, fiindcă totul s-a aranjat. Printre altele, H. S[tamatu] se su{părase p[en]t[ru]} că atribui unei oarecari (doamne) Carmelita Fr{iar poeme} de S. Juan de la Cruz (unde „Carmelite Friar” {înseamnă} „călugărul carmelitan”) etc. etc. Mi s-a părut însă {mai gravă} atitudinea lui, semănând mult cu „denunţul că are {valută” sau că} „vrea să fugă in străinătate”. I-am scris o scrisoare, {rămasă} netrimisă, în care-mi exprim convingerea că atât {de criticatele} moravuri ale României comuniste nu s-ar fi sc{himbat} prea mult nici dacă D. sa ar fi rămas acolo (şi {fără} a face politică, îmi vine să adaug: şi nici dacă D. sa {ar fi ajuns la} putere…) Mă opresc aici, fiindcă iar risc să nu vă m{ai trimit} scrisoarea, deoarece devine prea „pătimaşă”. Mi-e teamă că recenzia la Histoire II (pe care nu {reuşesc} s-o termin) va întârzia cu c[irca] o lună. Dar nu se ştie {– într-o} noapte de insomnie am compus … şase recenzii pentru {Aevum.} Ceea ce devine grav, deoarece materialele pe care le am {acum} nu vor putea apare decât în următorii 3-4 ani. Dacă {nu se} schimbă direcţia, toată munca e degeaba. Singurul l{ucru} ar fi să editez o revistă proprie, visul meu de 15 ani, {neîmplinit} şi ăsta. Bolgiani mi-a primit un articol la RSLR. 88 Poate că {crede că} sunt încăpăţânat, fiindcă mă amână de peste patru ani… Bruce Lincoln va veni în sept[embrie] ’79 la Congresul de la {Roma organizat} de Bianchi.89 Sper, în sfârşit, să-l întâlnesc… Cu cele mai dragi salutări şi săru{tări} de mâini Doamnei, precum {şi cele} mai bune urări de sănătate, Ioan

P.S. Voi recenza L’épreuve du labyrinthe, dar unde? Voi găsi şi asta, sper. M.E.P. 109.2

87 Scrisoarea din 19 octombrie, publicată în Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 157–159. 88 Nu e clar despre ce articol e vorba. Singurul articol publicat (alături de o recenzie) în Rivista di Storia e Letteratura Religiosa condusă de Franco Bolgiani, în 1981, este menţionat în scrisorile din 25 septembrie şi 28 octombrie 1980 ca fiind scris de curând. V. infra scrisoarea nr. 27 şi n. 112. 89 Congresul de istoria religiilor „La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano”, Roma, 24–28 septembrie 1979. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 293

Groningen, 7 no[iembrie] ‘7890

{Mult stim}ate Domnule Profesor, {Vă trimit} două capitole din carte. {După un} telefon al meu şi o scrisoare a lui V. T[ănase] am înţeles că, pentru reuşita {traduc}erii, urgenţa este un factor extrem de important. {De aceea,} vă trimit schema capitolului (sau capitolelor) despre {Giordano} Bruno, cu rugămintea ca, dacă pentru moment {aceasta} va ajunge, să-i trimiteţi cât mai repede scrisoarea {către Bo}nnefoy. Oricum, nici redactarea acestui (acestor) capitole {nu poa}te întârzia mai mult de două săptămâni. {Îmi pa}re rău că n-am putut ţine promisiunea de a fi gata {într-o} lună, dar am fost potopit de felurite activităţi, {despre c}are nu mai stau să vă povestesc. {Voi compu}ne urgent recenzia la Histoire II91 şi Entretiens92, {precum şi} capitolele despre Bruno. {Cu} cele mai alese salutări şi sărutări de mâini precum şi urări de sănătate, Cu mult drag, Ioan M.E.P. 109.2

9712 TS Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 / 115873 No[iembrie] 15, ‘78

{Mult stim}ate Domnule Profesor, {Iarăşi} gripa m-a lovit înainte să pot termina de {bătut la} maşină tot materialul pe care-l anunţam {că e p}e drum! Aş putea iar să trimit o bucăţică (c[irca] {... pp.,} dar mă gândesc că nu are rost. {Din păca}te, de data asta gripa m-a lovit mai viguros, în{soţită} de temperatură şi o bronşită cam rea, astfel încât {pot doar} să-mi ţin cursurile, dar în rest stau în pat {ca să m}ă odihnesc. N-am mai fost bolnav de foarte multă {vreme şi} de aceea aştept cu nerăbdare să treacă. E o suspensie {involun}tară într-o mare de lucru care mă aşteaptă şi cel puţin {nu pot} avea remuşcări. Îmi spun că, în fond, în lumea {occiden}tală, libertatea e boală (nu neapărat şi reciproc, ba chiar {dimpo}trivă).

90 Scrisoare cu antentul: Università Cattolica del Sacro Cuore / 20123 Milano – Largo A. Gemelli, 1 / Dipartimento di Scienze Religiose. 91 Va apărea peste doi ani. V. infra, n. 108. 92 Nu va publica o recenzie, ci doar o notă bibliografică (alături de alte cinci apariţii recente de şi despre Eliade), peste trei ani. I.P. Culianu, „Mircea Eliade, L’épreuve du labyrinthe. Entretiens avec Claude Henri-Rocquet, Paris, Belfond, 1978, pp. 249; [...]”, Aevum (Milano), LV, nr. 3, 1981, p. 611 (secţiunea „Annunzi bibliografici”). 294 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

{Am ar}anjat cu Sorin recenzia la Entretiens şi la L’Herne.93 {Cu regret}, nu pot renunţa la recenziile pentru Aevum, aşa {cum m}ă sfătuiţi, fiindcă sunt foarte dator directorului revistei {deoare}ce mă lasă să scriu ce vreau şi-mi dă un loc sigur {de pu}blicare pentru lucruri pe care, dacă aş încerca să le public {altun}deva, ori n- aş reuşi, ori ar dura un timp infinit. {Am l}uat legătura cu Dl Guillaumont (vă sunt, încă o dată, {extrem} de recunoscător). Mi-a cerut ca toate corecturile să le {fac eu;} din fericire, Dl Meslin corecta- se deja greşelile de limbă {(destul} de puţine), iar mie mi-a mai rămas să corectez câteva {greşeli de} conţinut, precum şi câteva expresii la adresa lui {Bousset} pe care Dl Vermaseren le-a găsit „necuviincioase”. {E prea} mult spus; Vermaseren a obiectat că, în loc să mă leg {de Bouss}et, ar trebui să mă leg de Reitzenstein; din păcate {lectura} lui Bousset era mai proaspătă. {Nici} un răspuns de la Dl Tâcu, iar tatonările mele {în} Italia au avut rezultat negativ. Ceea ce înseamnă {că „op}era” despre M. E[liade] va mai întârzia, după cum va întârzia şi povestea despre {Renaştere}. Cât priveşte restul ocupaţiilor, {în funcţie} şi de cantitatea de lucru şi de {timp, sper} să închei un capitol (= articol) mai {lung din teză}. Oricum, trei capitole sunt mai mult {sau mai puţin gata} de apariţie, altele două sunt „comandate” ({pentru volumul} omagial Quispel), un al treilea va trebui să{-l dau la R[evue de l’]H[istoire des] R[eligions]} dar încă nu ştiu care. În fine, Dl Vermasere{n vrea să} mă ocup şi de probleme de care aş fi vrut {să mă ţin} departe, dar n-am ce face. În aceste condiţii t{oate planurile} pe timp de un an sunt anulate. Nu mai lipseşte decât ca Dl Drijvers să-mi prop{ună să reiau} studiile de siriană... În fine, vă cer iertare că mă lamentez de lucru {tocmai Dvs} care, în această materie, aţi avea cel puţin de o mie {de ori mai} multe motive s-o faceţi! În fond „lamentez” nu {e corect;} mai degrabă s-ar putea spune „observ cu plăcere că {am atâtea} de făcut şi cu dezolare faptul că nu pot face t{ot”.} Nădăjduiesc că toate răcelile şi gripele au ocolit {persoana Dvs şi că} o vor ocoli şi de acum înainte. Nu ştiu dacă aveţi deja timbrele pe care le ală{tur. Sunt} cam urâte, dar nu am găsit altele. Cu mult drag, sărutări de mâini, salut{ări şi} cele mai bune urări, Ioan M.E.P. 109.2

9712 TS Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 / 115873 No[iembrie] 22, ‘78

{Mult stim}ate Domnule Profesor,

93 Foarte probabil pentru revista International Journal of Romanian Studies , editată de Sorin Alexandrescu la Amsterdam, între 1976 şi 1989, dar nu ştim să fi apărut. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 295

{M-}am sculat după gripă, chiar dacă nu complet pus pe {picioare, c}el puţin ... cu chef de a fuma! {Am vor}bit aseară cu Doina Tănase (V[irgil] nu era acasă), care {mi-a} spus că Y. B[onnefoy] a primit scrisoarea Dvs, că vrea să {vad}ă un capitol tradus şi că în {princi}piu e de acord, că un răspuns definitiv îl va da {abia} în ianuarie, iar dacă este pozitiv, publicarea va {mai} dura puţin, seria fiind congestionată. Vă mulţumesc {din} inimă şi sper să iasă! (Veţi primi cât de curând {şi} restul cărţii; sunt exact 12 zile de când nu pot face {nimi}c...) {Vreau} să vă povestesc o întâmplare ciudată – poate mai {încolo} o s-o scriu, dar acum nu pot scrie nimic decât {lucră}ri „ştiinţifice”. Având marea şansă de a o povesti {mare}lui şaman, e inutil într-un fel s-o scriu „literar”, cel {puţin} deocamdată. {Când} stăteam în lagărul de la Trieste, contaminat pesemne {de pr}oiectele triumfale ale tovarăşilor mei, am avut un vis {treaz} foarte persistent, ale cărui rădăcini, de fapt, sunt mult {mai v}echi (îmi amintesc o visare identică pe la 19-20 [de] ani {când} locuiam pe Dealul Patriarhiei la Buc[ureşti]; era precis {o că}sătorie, fiindcă traversam o situaţie de relativă {trist}eţe şi de mari necazuri, evident sentimentale!) {Aşadar}: mă plimbam cu o maşină mare, albă, pe dealurile {şi mun}ţii din jurul Văratecului (Carpaţii Răsăriteni au {dev}enit, în vis, un al doilea peisaj natal: petreceam {acolo} de la 1 la 17 ani, câte trei luni pe an la Vă{ratec; pă}durea, izvoarele, totul era încărcat de putere). A{m} {crezut mult}ă vreme că era vorba de o „realizare” materială{. „Materială}” însemna „a avea importanţă”, maşina înse{amnă putere} şi, evident, viteza este putere. {...... pr}in Bucureşti, m{...... }94 etc. Încă înainte de a veni la Chicago, am {fost interesat de} culoarea spiritelor şi maşina mea al{bă era, în in}terpretarea cea mai evidentă, un mijloc d{e a trece dincolo.} Cu alte cuvinte, am interpretat visul ca p{e un} bar-doh în care eu revizitam ca pur spirit l{umea de care} eram cel mai legat. De aceea, pentru a înlătura e{ventualitatea unei pre}vestiri de moarte din visare, am refăcut-o, schim{bând culoarea} maşinii din alb în albastru... Uneori am povestit {visul persoanelor} apropiate, totdeauna cu un sens ironic. Însă vinerea trecută, garajistul meu mi-a propus s{ă-mi schimbe} maşina pe una aproape nouă, „ocazie unică”. După o p{erioadă de re}flecţie, am acceptat. Rezultatul: marţi am primit {chiar maşina} albă din vis. S-ar putea spune că aici culoarea e t{otal nesemnificativă şi} că aş fi putut crede acelaşi lucru despre orice maş{ină.} Uitându-mă iarăşi pe geam, văd însă că toate detalii{le sunt identice} până în amănunt (afară de unul: maşina din {vis era} decapotabilă; dar citesc în prospect că pe maşina {aceasta se} poate instala un sistem prin care devine decapotabilă. {Aspectul ei} nu vi-l povestesc fiindcă nu vreau să fie reclamă {pentru} General Motors. Sper că o veţi vedea anul viitor. Aş vrea să vă întreb ce credeţi, dar e sigur că ar {fi inutil} să-mi spuneţi. Personal nu am nici o opinie, adică nu {mi se} pare neapărat că maşina trebuie să fie o prevestire d{e dispa}riţie. Ceea ce nu mă îndoiesc însă este că reprezi{tă „un} semn” (de când eram în Olanda nu mai primisem {semne;} ţară prea civilizată...), mai ales fiindcă eu n-av{eam de} gând să schimb maşina până în iunie viitor şi {mai ales} n-aveam de gând să cumpăr o maşină atât de {scumpă.} Pe de altă parte, mă îndoiesc enorm că aş putea merg{e în

94 Două rânduri aproape integral arse la începutul celei de-a doua pagini. E vorba însă de un vis în care se plimba prin Bucureşti într-o maşină albă, după cum rezultă din răspunsul lui Eliade; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 169. 296 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Ro}mânia, cel puţin cu maşina asta, care poate dura {în cazul} cel mai bun cinci ani, până în 1983-1984... Totuşi... Cu mult drag, mulţumiri, sărutări de m{âini,} salutări, precum şi cele mai calde u{rări de} sănătate, Ioan M.E.P. 109.2

9712 TS Groningen Grote Kruisstraat 21 Telefoon 115872 / 115873 {Dec[embrie] 18 ‘78}

Dragă Doamnă şi Domnule Profesor, Scrisoarea Domnului Profesor m-a mişcat p{rofund.} Nu ştiu cum să „citesc” visul, dar există în {el o} indicaţie care merge în aceeaşi direcţie ca şi „maşina {albă”,} anume România. Dar cele două indicaţii sunt, cronologic, {greu} de acordat. Dacă ar fi să înţeleg literal ce spune visul Dom{nului} Profesor, aş traduce cam aşa: presupunând că, dup{ă mulţi} ani, voi ajunge un „personaj decent” în istoria re{ligiilor,} voi acumula o bibliotecă relativ importantă (ceea {ce nu} este imposibil), pe care după moarte o voi trimite {în Ro}mânia. Toate acestea, deşi dificile, nu mi se par cu {neputinţă,} deşi, evident, consider că un „al doilea Eliade” nu p{oate exista} şi nici măcar un „al doilea Cumont”. Dacă însă v{oi primi} lovituri peste măsură de grele, e posibil să ating {un nivel} decent. Povestea maşinii albe însă indică un răstimp scurt, {cel} mult cinci ani, fiindcă o maşină, în general, n{u durează} mai mult decât atât. Oricum, până ce nu se va {„întâmpla} ceva”, o voi ţine. În fine, iertaţi-mă că vă plictisesc cu toa{te aceste} interpretări de vise. Până acum, în fond, am avut {atâtea} surprize în existenţă, încât mi se pare că ade{vărata in}terpretare a unui vis se poate face doar dup{ă ce se în}tâmplă ceva. Să revin pe pământ. Sper că aţi primit şi următoarele trei capito{le, împreună cu salu}tările mele cele mai călduroase (şi repeta{te) de Crăciun} şi Anul Nou. Năuc ca de obicei, am uit{at să vă rog} să-mi daţi adresa Doamnei Lisette. {V-aş fi recunoscător, dacă veţi} 95 putea ca, {atunci când veţi vorbi cu D}umneaei la telefon, îi veţi trans{mite salutările cele m}ai calde ale unui „continental”. {M-au buc}urat mult timbrele frumoase de pe pl{icul trimis} de Domnul Profesor. Şi m-au şi ruşin{at} mult. De aceea, aştept să se deschidă cen{trele fila}telice (peste două ore) ca să pot pune şi eu pe {plic (unul} mai mare, ca să încapă...), timbrele cele mai {frumoase} pe care le au.

95 Un rând aproape integral ars în partea superioară a celei de-a doua pagini. Sensul său se poate ghici însă prin comparaţie cu scrisoarea netrimisă de la sfârşitul lunii noiembrie (răspuns la scrisoarea lui Eliade din 22 noiembrie); ibidem, pp. 165–167 (166). Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 297

{Azi} am intrat în vacanţă, pe care sper să o folosesc {numai} pentru lucru. Refuz, de la sine înţeles, toate {distracţii}le, dar voi avea, sper, vizite de o săptămână a {unor d}ragi prieteni italieni (cei de la Padova). Plă{nuim u}n volum colectiv, Religione e potere (ca un fel de {„răspun}s” criticii marxiste şi freudiene a religiei, dar {nu vom} nega totuşi faptul că religia este o „tehnică de {dominare}” a maselor). Eu voi face un cap[itol] de c. 50 pp. sau {ma}i mult despre „Antinomism în H[istory of] R[eligions]”, schiţa {pe} care o şi scriu. S-ar putea ca ac[eastă] carte să vină {mai cu}rând decât credeam şi în acest caz vă voi ruga să mă {introduce}ţi la Payot. Se întâmplă că Vermaseren mă asigură că {„nu e} nici o grabă” cu teza, dar bănuiesc că la mijloc {sunt con}sideraţii de cu totul alt gen: anume şefului meu {îi e fr}ică probabil că, dacă o voi publica, voi putea obţine {un pos}t de H[istory of] R[eligions]... În acelaşi timp, o parte a cărţii trebuie {publi}cată până în iunie-iulie, fiindcă altfel pierd {posibili}tatea de a-mi da doctoratul. Dacă Meslin va ter{giversa i}ar prea mult, voi îndrăzni să vă cer ajutorul. {Căci} nici el nici Ver[maseren] nu mă cred pe cuvânt, deşi {le-am s}pus la amândoi, cât şi şefului meu, că nu {caut pos}t nici în Franţa, nici în Olanda. Amândoi {mi-au re}petat prea des că nu reuşesc să obţină posturi {pentru „}oamenii lor”, ceea ce eu pricep foarte bine. {Probabil, fiec}are din ei va încerca să mă amâne cât mai {mult, ceea} ce e bine pe de o parte, dar rău pe de alta – mai {ales dacă asta} mă va împiedica să-mi trec doctoratul. {La sfârşitul v}acanţei va fi gata şi ultimul capitol al {cărţii despre Rena}ştere, ca şi introducerea şi încheierea. {Acestea două sunt} deajuns de larg scrise, cu excepţia {...}. În altă ordine de idei, am trimis lui Mar{ino} fotocopii (între altele, dintre cele pe care vă {rugase} pe Dvs să le trimiteţi, răspunsul Dvs lu{i Altizer} din volumul lui Cobb). 96 Sunt însă anumite lucr{ări pe} care nu le posed, dar care mie nu mi se pa{r importante,} însă, desigur, D. sa poate avea un alt punct de {vedere.} Îmi scrie că în martie deja va preda cartea. {Nu pot decât} să-i admir puterea de muncă, tăria în faţa apar{atului bi}rocratic şi, în general, consider că activitatea lui {este} benefică în momentul de faţă. În plus, are tăria {de a nu} se lăsa aservit de moda culturală pariziană. M{ă întreb,} oarecum exasperat, când oare va trece şi asta, f{iind} sigur că trebuie să treacă şi, în acel moment {cu ce} altceva va fi înlocuită. Cu alte cuvinte, ce alte {modele} vor lua locul modelelor lingvistice. La noi se folosesc modele aşa-numite „logice{” (de către} grupul lui Van Baaren97, din care acum fără v{oie fac} parte, în poziţie de metec) şi sociologice, pe care {eu le} găsesc enorm de plictisitoare. Îmi spun că nu{-i nimic} de făcut şi că anglo-saxonii sunt iremedia{bil han}dicapaţi intelectual, păcătuind de păcatul in{vers celui al} latinilor, francezi şi italieni, dar mai ales fran{cezi: im}provizaţia goală, sofistica sclipitoare etc. Ang{lo-saxonii} se ocupă acum cu formule logice în care să p{robeze teoria} chibritului, de pildă faptul că „structuri{le de adâncime} sunt aceleaşi pretutindeni” etc. Ceea ce a {fost deja spus,} mai simplu, începând cu Sf. Augustin şi {terminând cu} Bastian, chiar cu Levi-Strauss etc. De c{e această} pierdere de vreme! Deoarece unicul plan pe {care religia} e criticabilă rămâne planul istoric, pe {care anglo-saxonii îl} ignoră, din incultură şi lipsă de {interes.} {În studiile istorico-reli}gioase, prefer cu mult {mai mult orientarea de} viitor, a unui, să zicem, Colp{e, care nu e atât de in}uman, adică un automat statistic. {Constat} cu

96 V. supra, n. 27. 97 Theo. P. van Baaren (1912–1989), teolog, poet, artist vizual, profesor de istoria religiilor la Universitatea din Groningen (1952–1980). 298 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X tristeţe ce decădere faţă de generaţ{ia lui Bouss}et, Kroll, Cumont, ca să nu mai vorbe{sc de cea a Dvs}! {Dar} e probabil că nu orice şansă e pierdută şi {că vom} mai putea crea. {Vă pov}estesc în încheiere cum voi începe articolul {pentru} cartea despre antinomism. {Basi}lides spune că, la sfârşitul lumii (motivul {este} larg prezent în iudaism, la Philon, în unele {secte}), „pneumaticii” se vor ridica până la Tatăl, {iar ps}ihicii şi carnalii vor rămâne în lume. Această {stare va} fi nepieritoare şi fericită, dar cu totul {lipsită} de spirit, întrucât conştiinţa spiritului {ar a}duce dezechilibru şi tristeţe. Aproape textual, {Basili}de[s] spune că din cer va cădea ignoranţa, ca {o pătură} de zăpadă, asupra lumii, aducând cu ea {„fericir}ea”... {Am c}onvingerea că trăim acele timpuri, cel puţin în {propo}rţie de masă. Şi mai bănuiesc că kabbala {chiar} avea dreptate = unicul ferment spiritual rămâne, {este} un straniu paradox, Răul însuşi... (afir{maţia lui} Mephistopheles că „alles was entsteht {ist wert}, dass es zugrunde geht”).98 {Cu ru}găminţi de iertare pentru aceste consideraţii {defetis}te şi cu cele mai dragi sărutări de {mâini} şi salutări, urări de Sărbători Fericite {şi La} Mulţi Ani! cu sănătate, Ioan

{P.S. Am auz}it că J.Z. Smith a cules, la Brill, eseurile {sale de H[istory of] R[eligions]}.99 Voi} recenza volumul peste câteva luni. {Vă mulţumesc} mult pentru invitaţia pentru H[istory of] R[eligions] de {anul viitor.} Aştept cu nerăbdare forma „oficială”. M.E.P. 109.2

{Groningen, ? octombrie 1979}100

Mult Stimate Domnule Profesor, Vă trimit în plic separat cu oarecare {întârziere} un exemplar legat al cărţii (in spe…).101 Aş dori să adaug la dedicaţie şi la m{ulţu}mirile, cam anodine, pentru Dvs şi {la cele} pe care le-am pus în prefaţă, o mulţ{umire} din inimă pentru tot ce aţi făcut pe{ntru} mine. Îmi este atât de evident că, fără încu{rajă}rile, bunătatea şi răbdarea Dvs, nimic nu {s-ar} fi ales de mine în Amurgul acesta occident{al}, încât nu pot decât să vă mai exprim oda{tă} toată recunoştinţa mea. Mâine mă pun să termin cartea despre Re{naştere} (refăcând bineînţeles toate notele). Veţi pri{mi în} c[irca] două luni capitolele lipsă şi încheierea. {Vreau} apoi să închei

98 J.W. von Goethe, Faust, II, v. 1338–1340. 99 Foarte probabil, prima sa carte, Map is not Territory. Studies in the History of Religions, Leiden, Brill, 1978. 100 Scrisă cândva în prima jumătate a lunii, cel mai probabil la începutul ei. Eliade îi răspunde la 21 octombrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 200–201. 101 Teza de doctorat la Sorbona. V. infra, n. 47. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 299 romanul 1484 şi cărţul{ia My}thologies roumaines. Speram mult în aj{utorul} Ioanei Andreescu, dar văd că nu mi-a ră{spuns} la scrisoare. Poate n-a primit-o? Nu ştiu dacă cumva l-aţi mai văzut {pe Dl} Meslin; sper că, în principiu, susţinerea {tezei se} va putea aranja oricând Dvs veţi fi d{ispus} să întruniţi jury-ul. Sper că al treilea {membru} va fi J. Flamant, profesor la Montpel{lier, un} admirator al Dvs, care la Congresul d{e la Roma}102 a avut cuvinte excepţionale de laud{ă pentru} lucrările mele. De altfel, trebuie să {recunosc că} am avut un neaşteptat „succes de {public”} 103 şi că – fără vrerea mea – am jucat {rolul} {unui enfant prodige ...... Bianchi}104 {a venit} să-mi mulţumească p{entru comunicare şi a} afirmat, în grup restrâns, cum {că se bucură s}ă mă vadă atât de „celebru” într{-un timp atât}a de scurt („celebru” se referă bine{nţeles la} vreo 100 de participanţi...)! {În ce o p}riveşte pe Carmen, care vă transmite la {revedere} şi cele mai calde salutări şi mulţumiri, {ne în}ţelegem foarte bine şi probabil ne vom {căsăto}ri foarte curând (de altfel, în străinătate, {am s}pus la toată lumea că sunt deja căsătorit…) {L-am} întâlnit la Roma pe Bruce Lincoln, cu care {am av}ut discuţii deajuns de cordiale. Am mare admi{raţie} pentru capacităţile sale filologice, pe care eu nu {le voi} avea niciodată. Cu cele mai alese sărutări de mâini Doamnei, {sa}lutări şi urări de sănătate, Ioan

{P.S.} Aştept să văd ce va zice Vermaseren de carte. {Sper} totuşi s-o publice în EPRO aşa cum este.105 {Îm}i îngădui să fac un adaos la articolul {„Histo}ry of Religions in Italy” 106: aş ruga pe {asiste}ntul editorial să adauge la p. 4, în {dreptu}l numelui P. Xella, nota 15 bis, iar în

102 Congresul de istoria religiilor „La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano”, Roma, 24–28 septembrie 1979, la care a prezentat ultima comunicare din prima zi, „L’«ascension» de l’âme dans les mystères et hors des mystères”. V. supra, n. 10. 103 La discuţiile care au urmat comunicării sale au participat J. Flamant, U. Bianchi, R. Turcan şi R. Beck; La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano, ed. cit., pp. 300–302. J. Flamant afirmă că „son petit travail est une merveille”, „absolument exceptionnel”, îl felicită că a dat „une mise au point et une bibliographie tout à fait remarquables” şi consideră că „ce sera desormais la base de tout travail sur la «Himmelsreise»”. O altă apreciere laudativă la J. Beck, care se referă la „these excellent and detailed presentations by Professor Flamant and Dr. Culianu”. Culianu intervenise în termeni foarte pozitivi la comunicarea lui Flamant, în dimineaţa aceleiaşi zile (pp. 241, 242), iar peste trei zile va interveni pozitiv la comunicarea lui Beck (p. 538) (v. şi intervenţiile sale la comunicarea prietenului G. Filoramo şi cele referitoare la maestrul Bianchi din discuţiile generale, pp. 879, 888– 889, 911-912). Lăsând la o parte obişnuitele gesturi de politeţe şi curtoazie, aprecierea lui Flamant era sinceră. El îl va cita de mai multe ori pe Culianu în versiunea publicată a comunicării sale (pp. 231, 232, 237, 238). Dintre ceilalţi participanţi la congres doar Jan Bergman o mai face în mod neutru (p. 677). 104 Un rând complet ars în partea superioară a celei de-a doua pagini. 105 Psychanodia. A survey of the evidence concerning the ascension of the soul and its relevance, din care va apărea doar primul volum, în 1983, în colecţia „Études Préliminaires aux Religions Orientales dans l’Empire Romain” (nr. 89), coordonată de M.J. Vermaseren la editura Brill din Leiden. 106 I.P. Culianu, „History of Religions in Italy. The State of the Art”, History of Religions (Chicago), XX, nr. 3, February 1981, pp. 253–262. 300 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

{josul} paginii bibliografia pe care o trimit {alătu}rat. Vă mulţumesc mult şi vă cer {iertare} pentru deranj. M.E.P. 109.2

{Rijksuniversiteit} Instituut voor Romaanse Talen {9712 TS Groningen} Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 / 115873 {? noiembrie 1979}107

Mult Stimate Domnule Profesor, Expediez în fine recenzia la Histoire 2 Giuliei Piccaluga pentru SSR. Vă trim{it} şi Dvs o fotocopie.108 Sper că, între timp, aţi primit exempl{arul} tezei. Teza a fost depusă (prin poştă) la Paris, aşa încât aşteptăm venirea Dvs {pentru} susţinere. Dacă cumva nu i-aţi scris înc{ă dlui} Meslin şi credeţi că asta nu-i va leza {senti}mentul de autonomie, v-aş ruga, eventual, {să-i} sugeraţi numele lui J. Flamant ca al t{reilea} membru în jury. Numele i-a fost deja su{gerat de} Dl Vermaseren, de aceea dacă cumva i-a {ajuns} lui Meslin, v-aş ruga să nu vă mai der{anjaţi} pentru asta. Eu lucrez de zor la refacerea cărţii cu Ren{aşterea.} Din păcate, trebuie s-o scriu din nou de l{a început până} la sfârşit, dar asta, în fond, e mai bine{.} Sper că anumite capitole din teză nu {vă vor fi} dezamăgit. Cu siguranţă, însă, v-a deza{măgit} capitolul despre mistere pe care eu l{-am intro}dus doar la stăruinţa lui M.J. Ve{rmaseren.} Din cursul de folclor de anul acesta {se} leagă deja şi volumul Mythologies {roumaines.} Îmi pare rău că Ioana Andrees{cu nu răspunde.} {Cu părere de} rău, cred că până la vară {mai am de lucra}t la romanul proiectat. 109 Dar am {speranţa} că vă voi putea trimite în mai, m{[anu]s[cri]s[ele] finalizat}e la ambele cărţi. {Sfârşit}ul lunii decembrie e încărcat de alte {angajam}ente: pe 28 ne cununăm civil, iar {cunun}ia religioasă va avea loc după 6 ian[uarie]. {Ca să} ajungă la timp, vă urez de pe acum {Sărbă}tori Fericite şi La Mulţi Ani! cu {mult}ă dragoste. Cu cele mai alese sărutări de mâini, Ioan Stimate Domnule Profesor şi Doamnă Eliade, Vă mulţumesc pentru frumoasele urări de fericire, făcute anticipat cu ocazia {căsătoriei n}oastre pregătite în curând. Sunt primele urări primite de noi şi cu {siguranţ}ă

107 Răspuns la scrisoarea lui Eliade din 21 octombrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 200–201. 108 Ataşată scrisorii, 2 pagini dactilografiate. Va apărea în anul următor; I.P. Culianu, „Mircea Eliade, Histoire des croyances et des idées religieuses, 2. De Gautama Buddha au triomphe du christianisme, Payot, Paris, 1978, pp. 519”, Studi storico-religiosi (Roma), IV, 1980, pp. 167–168. 109 Aici şi în scrisorile următoare, romanul Hesperus. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 301 ne vor aduce mult noroc pentru că au fost calde şi făcute din inimă. {Noi sun}tem foarte fericiţi. (Am să bat în lemn ca să nu sperii fericirea; am {învăţat} de curând de la ilustrul meu soţ!) De acest lucru vă veţi contagia. Vă aşteptăm cu drag şi, până atunci, vă urez şi eu un Crăciun {fericit şi un} an nou prosper. Carmen M.E.P. 109.2

{Rijksuniversiteit} {Ins}tituut voor {Rom}aanse Talen {9712 TS Groningen} Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 / 115873 {? noiembrie 1979}

Mult Stimate Domnule Profesor, Domnul Meslin îmi scrie că a primit deja teza, în condiţii foarte proaste, de aceea îndrăznesc să vă scriu, cam îngrijorat de soarta exemplarului trimis Dvs. Sper totuşi că v-a parvenit şi că a rămas lizibil. Tot Dl Meslin îmi scrie că nu a reuşit să stabilească contactul cu Dvs pentru fixarea dat{ei} de susţinere a tezei. Deşi îmi pare că vă dera{njez,} îndrăznesc totuşi să vă rog, eventual, să-i scrieţi un scurt bilet pentru a-i preciza cam în ce perioadă aţi fi disponibil. Îmi pare ră{u} că vă deranjaţi atât pentru un Doctorat de {3 eme.} Dar cartea va apare şi, după câte am putut să{-mi} dau seama (la Roma), nu va fi lipsită de in{teres} pentru specialişti. Regret că împrejurările au {făcut} astfel încât n-am putut să-l rog pe Dl {Meslin} să mă înscrie direct la Doctorat d’Etat. A{şa} cum v-am spus, tipul a fost cam since{r:} lucrul se face, dar D-ta (adică eu) nu căut{a de} lucru în Franţa… Nu mă costă nimic să {propun p[en]t[ru]} un Doctorat d’Etat un proiect ulterior (p{recum} La Religion des Thraces). Acum transform, cam lent dar pe de-a-nt{regul,} cartea despre Renaştere. În plus, am de f{ăcut} diverse articole (mai mult despre dualis{m). Apoi} va urma romanul şi Mythologies roum{aines} (extindere a cursului de folklor pe c{are l-am ţinut} anul acesta. Contam mult pe ajut{orul Ioanei Andree}scu. Căsnicia {(deocamdată} încă neoficializată) merge cât {se poate de bine.} Sorin ne-a spus că Dvs vă închipuia{ţi despre petre}cerea noastră de la căsătoria civilă că e {pregătită în} vreun bar de noapte de calitate. Cred că {veţi fi f[oarte] de}zamăgit: suntem perechea cea mai c{iudată pe} care aţi întâlnit-o vreodată şi nu numai {că nu} ………………………………………… 110 M.E.P. 109.2

110 Scrisoarea continuă cu încă vreo 20 de rânduri spălate de apă, extrem de greu lizibile. 302 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

9712 TS Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 / 115873 Mar[tie] 26, ‘80

Stimate Domnule Profesor, {M-am} întors de câteva zile după o {călătorie}-fulger la Paris (sâmbătă 22 martie) {pentru} Colocviul „L’anamnèse comme voie de {salu}t et d’expérience mystique”, organizat {de Dl} M. Meslin. Mai înainte fusesem in{vitat} la Louvain să ţin o comunicare – {de a}colo am avut vreme să vă trimitem {o felici}tare – şi ne-am îmbolnăvit amândoi {de gr}ipă. Dacă cumva nu aţi descifrat o {semnă}tură de pe vedere, să ştiţi că era {a lui} J. Ries, organizatorul colocviului. {Am} avut prilejul să schimb trei vorbe {cu Dl} Meslin, care mi-a comunicat că {susţin}erea va avea loc la una din {urmă}toarele date, după preferinţa Dvs: {vineri} 13 iunie sau marţi 17 iunie. {Cu ris}cul de a fi socotit prea super{ficial,} v-aş ruga, dacă se poate, {să opta}ţi pentru 17 iunie... Şi vineri {13 nu mi} se pare cam exagerat, deşi mi s-a spus că 13 {iunie e data morţii lui Anton de} Padova. Discuţia cu V. T[ănase] în privinţa {cărţii de la} Flammarion a fost foarte nes{erioasă.} Dl Bonnefoy nu e de găsit, d{ar se pare} că acum ar fi un moment f[oarte] p{rost de} vânzare a cărţilor şi că Flammar{ion} nu ar semna contractul... Deci: În ce priveşte romanul, amicul meu {a} dat, acum câteva luni, faliment. {În ce} priveşte teza de la Sorbonne, cred că {v-am} informat deja că M. J. V[ermaseren] vrea s-o tr{aduc} în ... cel puţin trei volume (vol[umul] de {fi}nis numai cu texte). Îi voi da prim{ul} volum în octombrie; evident, va dura {ceva} până ce limba engleză va fi corectată {de} un native speaker. Perspectivele nu su{nt prea} îmbucurătoare. Se pare că, dacă o să cu{leg vreo}dată roadele muncii mele, asta n-o să {se în}tâmple în tinereţe. Poate mai mult n{oroc să} am în Italia, unde ar trebui să-mi {apară două} cărţi (una în colaborare). Oricum, sper să vă pot înmâna cât m{ai curând} m[anu]s[cri]s[ul] definitiv al cărţii pentru Flamm{arion. Dar} de aici încolo nu voi mai lucra prin in{termediul} altor persoane, fiind prea nesigură disponi{bilitatea} lor. Cred că gripa mă face cam pesimist {şi de} aceea voi aborda subiecte mai plăcute{.} Dl Prof. Poghirc şi-a găsit un p{ost la} Bochum (în locul răposatului O. {Buhociu. Tr}ag nădejdea să se poată găsi ceva {pe s}eama competenţelor multiple ale {sale (}poate se va ivi ceva concret). Ne-a {vizitat} aici de două ori, iar noi i-am {întors} vizita la Paris. {Îi voi} telefona lui Sorin ca să-l rog, când {termin}ă m[anu]s[cri]s[ul] povestirii Dvs, să mi-l {trimi}tă şi mie.111 Sunt extrem de curios {să-l} parcurg. N-am abandonat deloc {proiec}tul unui Mircea Eliade de 500 pp., {deşi v}a trebui lăsat pe mult mai târziu. {O u}ltimă rugăminte: informaţiile noastre {cu pr}ivire la data de naştere a Dnei {Eliad}e n-au putut fi completate de {Sorin} şi Liliana. Ştim că e născută {în T}aurus, dar nu ştim data (luna {şi ziua).} Am putea-o afla, ca s-o {notăm} în calendar? {Cu} cele mai dragi sărutări de {mâin}i, salutări şi urări de {multă} sănătate, Carmen şi Ioan M.E.P. 109.2

111 Manuscrisul povestirii „Dayan”. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 303

Groningen, 28 oct[ombrie] ‘80

Dragi Doamnă şi Domnule Profesor, Laolaltă cu părerea de rău că nu v-am revăzut în toamna asta, se adaugă şi părerea de rău că nu aţi avut o vacanţă aşa cum trebuie, din cauza micilor plictiseli cu sănătatea. Sperăm că Domnul Profesor a terminat deja scurtul stagiu pe care-şi propunea {să-}l facă la Billings şi că artrita ca şi {ce}lelalte plictiseli s-au rezolvat deja cu {tratamen}tele. {L}a noi toate sunt liniştite şi normale. {Pes}te vreo două luni, în fine, ne vom muta într-o locuinţă pe gustul nostru, nici prea mică, nici prea mare. Amândoi avem mult de lucru, care decurge destul de mulţumitor. Din păcate, în afara binevoitoarei Dvs aprecieri asupra romanului Hesperus, n-am mai avut, până acum, reacţia nici unuia dintre cei interpelaţi. Cred că singura cale este aceea de a-l traduce şi încerca să-l public în Italia. Cartea cu Renaşterea se va face în curând, după ce termin cele două lucrări în curs. Am făcut un articol lung (50 pp.) pentru R[ivista di] S[toria e] L[etteratura] R[eligiosa] (Torino) în care mi-am clarificat singur anumite probleme. 112 Nu am încă nici o veste de la H[istory of] R[eligions]: publică articolul „History of Religions in Italy” sau nu! Pe aici se vorbeşte că Z. W[erblowsky], la Congresul de la Winnipeg, ar fi făcut propagandă în favoarea sectei lui Moon („Unified Family”). Colegii mei au semnalat, cu această ocazie, atitudinea foarte demnă a Dlui Kitagawa. Aşteptăm veşti bune de la Dvs şi vă dorim, la amândoi, multă sănătate. Cu cele mai dragi şi alese sărutări de mâini şi salutări, Carmen şi Ioan Kometenstr. 14 9742 ED Groningen113 M.E.P. 109.2

{Groningen, ? noiembrie 1980}114

Dragă şi Mult Stimate Domn{ule Profesor,} Scrisoarea Dvs m-a bucurat şi {m-a întristat deopotrivă;} m-a bucurat că a venit şi că- mi a{duce scrisul} Dvs dintotdeauna, dar m-a întristat c{ă starea} Dvs nu este bună din cauza artritei. {Mă întreb,} clima din Chicago de sud oare nu {este} mult mai

112 I.P. Culianu, „Magia spirituale e magia demonica nel Rinascimento”, Rivista di Storia e Letteratura Religiosa (Torino), XVII, nr. 3, 1981, pp. 360–408. Acelaşi lucru îl spusese în scrisoarea din 25 septembrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 220–221 (220). 113 Aerogramă expediată la Chicago. Data poştei: 29 octombrie 1980. 114 Datare tentativă. Textul descifrat nu conţine elemente suficient de concludente pentru o datare sigură. Presupunem că este un răspuns la scrisoarea lui Eliade din 14 noiembrie 1980; Dialo- guri întrerupte, ed. cit., p. 225. (Ne-am întrebat, alternativ, dacă nu e un răspuns la scrisoarea lui din 6 decembrie 1979, dacă nu e anterioară propriei scrisori din 26 martie 1980, dacă nu e un răspuns la scrisoarea lui Eliade din 24 martie 1981 etc. etc.) 304 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

……………………………………………………… 115 Regret că nu am aflat încă la ce dată {mergeţi la Paris} pentru ca să vă putem telefona. Aş {fi} vrut să călătorim pe la 20 iunie doar d{acă primim} ospitalitate la dl Poghirc, însă rămâne {de} văzut. Nu sper să vă aduc cartea (400 {pp.). Nu este} gata, dar trebuie să vă spun că am {redactat} deja 90 pp. (aproape) definitive, astfel {încât … … … …} că va fi bine chiar {dacă nu va fi termin}ată. Bineînţeles e în franceză. {Va trebui s-o dau lui} V. T[ănase] s-o „stilizeze” dar nu ştiu {dacă îl va m}ulţumi. Nu cred că e mult de umblat {la ea. D}l Meslin şi Dl Flamant, care mi-au {scris,} au găsit că franceza e f[oarte] cursivă şi aproape {că n-a}r fi fost un impediment, dar într-adevăr ……………………………………………………… 116 Al Dvs, cu drag, Ioan M.E.P. 109.2

9712 TS Groningen Grote Kruisstrat 21 Telefoon 115872 / 115873 14 mai ‘82

{Dragă} şi Mult Stimate Domnule Profesor, {Ne-am} bucurat mult să auzim – şi de la Doamna {în mod} direct şi de la infirmiera cu care am vorbit – {că op}eraţia a decurs excelent şi că orice necaz e de {domeni}ul trecutului. {Noi} aşteptăm să vă revedem şi – cine ştie – poate {nădă}jduim să vă avem iar oaspeţi, pe oricâtă vreme? {Curs}ul meu despre M. E[liade] „s-a încălzit” de o bucată {de vr}eme, a devenit tot mai interesant şi mi-a pri{lejui}t o nouă întâlnire – la nivel, să zicem, pedagogic – {cu Dv}s. Studenţii v-au citit cărţile cu mult interes {şi disc}uţiile au început să devină chiar palpitante.117 {L-}am văzut pe Hans Kippenberg la întoarcerea din

115 Rândurile din partea mediană a paginii – spălată de apă – sunt aproape ilizibile. 116 Idem în privinţa celei de-a doua pagini. 117 În I.P.C.P. 3.7 se păstrează trei file din datele de 26 ianuarie, 2 februarie şi 9 februarie 1982 cuprinzând lista numelor studenţilor care participau la curs, semnate de ei înşişi. Cea de-a doua are en-tête menţiunea „College M. Eliade” şi precizează orele: 14.00–16.00. Pe prima listă, în dreptul numelui majorităţii studenţilor, Culianu a notat, abreviat, un autor sau un volum, aleşi de ei pentru prezentare în seminar, dar apoi le-a tăiat. Pe alte două file sunt notate, complet, temele, autorii şi titlurile cărţilor, iar apoi numele studenţilor care urmau să facă prezentarea şi datele următoarelor cursuri/seminarii (23 februarie, 2, 9, 16, 23 şi 30 martie, 20 şi 27 aprilie, 4, 11, 18 şi 25 mai): „1. De godsdienstfenomenologie van Gerardus v. d. Leeuw – 23 feb. 2. Th. P. van Baaren en godsdienstfenomenlogie – 2 maart 3. J.A. Saliba, ‘Homo religiosus’ in Mircea Eliade – 9 maart [27 april, pe fila a doua, dar comasat cu Altizer şi Marino – n.ed.] 4. A. Marino, L’herméneutique de Mircea Eliade – 20 april [11 mai, pe fila a doua, apoi înlocuit cu „Eliade, Patterns – 4 mai” – n. ed.] 5. De formatie jaren van M. Eliade (Culianu, Mircea Eliade) [tăiat – n.ed.] Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 305

{Chic}ago, îi părea foarte rău că n-a reuşit să vă {întâl}nească – dar era chiar ziua intrării în spital {a Doa}mnei Eliade. {Vă mai} scriu o ultimă dată înaintea revederii, cu rugă{mintea} ca, dacă binevoiţi să colaboraţi la volumul {în onoar}ea Dlui Noomen, să nu mă uitaţi cu {traduce}rea minuna- tului eseu „Insula lui Euthanasius”. {Volumu}l va fi tipărit de presa universităţii (aceasta e {marea} noutate) în 1983. Eseul va fi tradus de {mine în franceză} şi revizuit de un profesor de la noi, care e native speaker.118 {El cuprinde} unele din paginile Dvs cele mai {reprezentative p[en]t[ru] inter}pretarea mitanalitică a literaturii. {Articolul meu} va avea ca punct de plecare Cezara{,} astfel încât potrivirea ar fi absolută.119 În aşteptarea vreunor lucruri mai consistent{e, am} alăturat un extras de ultimă oră. Cu multă dragoste, sărutări de m{âini} Doamnei şi cele mai bune urări de sănătate la amândoi, Carmen şi Ioan

P.S. Să-i spuneţi Doamnei că m-am rugat p{entru} ea. Mai precis, într-o seară m-am trezit {că} mă rugam fără să-mi fi propus asta dina{inte.} Trebuie spus că faptul este ciudat, întrucât n{u} (mai) obişnuiesc (de mult) să mă rog. M.E.P. 109.2

6. De godsdienstfenomenologie Eliade’s – 16 maart 7. Histoire des croyances et des idées religieuses, I–II – 23 mart [11 mai, pe fila a doua – n.ed.] 7. De religieuse performance (de shaman, de medecine-man, de alchemist) – 27 april [18 mai, pe fila a doua – n.ed.] 8. De moderne mens en de religie – 4 mai [25 mai, pe fila a doua – n.ed.] 9. Altizer: Death of God and M. Eliade – 30 maart” 118 M. Eliade, „L’île d’Euthanasius”, în: Libra. Études roumaines offertes à Willem Noomen à l’occasion de son soixantième anniversaire, recuillies [et traduites du roumain] par I.P. Culianu, Groningen Presses de l’Université, [distribué par Foris Publications Holland / U.S.A., Dordrecht – Cinnaminson N.J.], 1983, pp. 1–12. 119 I.P. Culianu, „Les fantasmes de la liberté chez Mihai Eminescu. Le paysage du centre du monde dans la nouvelle Cezara (1876)”, în: ibidem, pp. 114–146. 306 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

ADDENDA III

DEDICAŢII AUTOGRAFE PENTRU MIRCEA ELIADE

„Recensioni”, estratto da Aevum, anno LIII (1979), fasc. I [cuprinde: Ioan P. Culianu, „M. Eliade, Histoire des croyances et des idées religieuses. I. De l’âge de la pierre aux mystères d’Eleusis, Paris, Payot, 1976, pp. 492”, pp. 165–168].

În fine! Cu mult drag şi cele mai bune urări de vacanţă, Ioan M.E.P. 140.2

Ioan P. Culianu, „Les fantasmes du nihilisme chez M. Eminescu (1850–1889)”, sonderdruck, Romanistische Zeitschrift für Literaturgeschichte / Cahiers d’Histoire des Littératures Romanes (Heidelberg), heft 4, 1980, pp. 422–433.

Cu dragi sărutări de mâini, salutări şi urări de sănătate, Ioan M.E.P. 155.8

Gianpaolo Romanato, Mario G. Lombardo, Ioan Petru Culianu, Religione e potere, a cura di G. Romanato, Torino, Marietti, 1981, [p. 173].

Pentru Christinel şi Mircea Eliade, cu adâncă dragoste şi recunoştinţă, Ioan Groningen, 18 nov. 1981 University of Chicago Library, BV630.2R65 1981 (Special Collections, Archival Monographs) Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 307

ADDENDA IV

DEDICAŢII AUTOGRAFE ALE LUI MIRCEA ELIADE

Mircea Eliade, „Spirit, Light, and Seed”, reprinted for private circulation from History of Religions, vol. 11, No. 1, August 1971, pp. 1–30.

Lui I.P. Culianu, deabia sosit la Chicago, omagiul amical al autorului, Mircea Eliade [Chicago, februarie 1975]120 I.P.C.P. 2.7

Mircea Eliade, În curte la Dionis, Caietele inorogului, [Madrid], 1977.

Lui Ioan Culianu, Crăciun 1977 – melancolică amintire din 5711 Woodlawn Ave. şi urări de bine. Omagiul amical al lui Mircea Eliade Chicago, 12 Dec[embrie] 1977 University of Chicago Library, PC839.E38I5 1977 c.1

Mircea Eliade, „Tinereţe fără tinereţe”, separatum, Revista Scriitorilor Români, München, 15 (1978) & 16 (1979), [pp. 49–82, 33–73].

Pentru Ioan şi Carmen, amintire dintr-o zi fastă – 17 iunie 1980. Cu vechea prietenie a lui M.E. I.P.C.P. 2.7

120 Îi trimisese articolul la începutul anului 1973, dar nu a mai ajuns; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 59, 62, 63 (30 ianuarie 1974, 26 februarie, 27 octombrie 1974) şi addendum II.4 (februarie 1974). 308 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

Mircea Eliade, „History of religions and ‘popular’ cultures”, reprinted from History of Religions, vol. 20, Nos. 1 and 2, August and November 1980, [pp. 1-26].

Pentru Carmen şi Ioan Cu veche prietenie, Mircea Eliade Paris, juillet ‘981 I.P.C.P. 2.7 Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 309

ADDENDA V

CURRICULA VITAE ET STUDIORUM

Ricostituzione della situazione scolastica dello studente Culianu Ioan Petru, presso la Facoltà di lingue romanze, classiche ed orientali, Sezione italiana (lingua e letteratura italiana, secondario lingua e letteratura romena), Università di Bucarest, anni 1967–1972

Il sottoscritto ha superato nel 1967 l’esame di ammissione alla Facoltà di lingua e letteratura romena, secondario lingua e letteratura italiana, superando ivi i seguenti esami che non gli furono pareggiati: Folclore (P. Ruxăndoiu, 10), Filologia romena (V. Mândra, 10). Egli non si ricorda se anche l’esame n. 4 dell’elenco seguente non sia nella stessa situazione. Trasferitosi dal secondo anno (1968/69) alla Facoltà di lingue romanze, classiche ed orientali, Lingua e letteratura italiana secondario lingua e letteratura romena, superò quale differenze glie esami 1-3 del seguente elenco. Dati i risultati ottenuti nei primi due anni, il Ministero li concesse di superare in un solo anno i 14 esami degli anni III e IV. Egli ne superò 12 (l’esame di III anno di letteratura romena essendogli equiparato con l’esame del I anno, che comprendeva un periodo più lungo), mentre nell’anno seguente superò l’esame di letteratura italiana di IV anno rimastogli. L’elenco seguente, quindi, non terrà un ordine esatto di data, limitandosi a segnalare gli esami obbligatori della sezione, il numero di semestri dei corsi, i nomi degli esaminatori quando se li ricorda con certezza e i voti che rispettivamente vi ottenne.

Anno N. Esame Corso di Esaminatore Voto I 1 Filologia (introduzione) 1 sem. H. Gherman 10 2 Geografia d’Italia 1 sem. 9 3 Storia d’Italia 1 sem. 10 4 Teoria della letteratura 1 sem. N. Raţă 10 (introduzione) 5 Linguistica generale (introduzione) 1 sem. A. Vasiliu 10 6 Lingua italiana contemporanea 2 sem. A. Mircan, A. Birtolon 10 (corso pratico) 7 Lingua romena contemporanea 2 sem. Gr. Brâncuş 10 8 Lingua inglese (colloquio) 2 sem. E. Radu 10

II 9 Lingua latina 3 sem. P. Creţia, I. Dinischiotu 8 10 Letteratura universale 2 sem. V. Antonescu 10 11 Lingua italiana contemporanea 2 sem. G. Lăzărescu, 10 (morfologia) M. Cârstea 12 Lingua romena contemporanea 2 sem. 10 13 Letteratura italiana 2 sem. H. Gherman, 10 A. Birtolon 14 Lingua romena (equiparato l’esame 2 sem. Al. Piru, Srăvăluş 10 di I anno) 15 Materialismo dialettico 3 sem. E. Golu 10 310 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

III 16 Pedagogia generale 1 sem. 10 17 Storia della filosofia 1 sem. G. Vlăduţescu 9 18 Lingua latina 2 sem. F. Vanţ-Ştef, 9 I. Dinischiotu 19 Letteratura universale 2 sem. M. Călinescu 10 20 Lingua italiana contemporanea 2 sem. D. Mladoveanu 10 (sintassi) 21 Letteratura italiana 2 sem. G. Lăzărescu, 10 H. Gherman 22 Letteratura romena (come l’esame 10 n. 14)

IV 23 Estetica 1 sem. I. Ianoşi 10 24 Socialismo scientifico 3 sem. 9 25 Linguistica romanza 2 sem. E. Goga 9 26 Letteratura universale 2 sem. C. Comorowski, 10 M. Pop 27 Lingua italiana contemporanea 2 sem. M. Stănciulescu 10 (lessicologia) 28 Letteratura italiana 2 sem. D. Mladoveanu 10 29 Letteratura romena 2 sem. Fl. Ghiţă 10

V 30 Teoria della letteratura N. Raţă 10 31 Sociologia dell’educazione 10 32 Letteratura romena N. Manolescu 10 33 Letteratura italiana 2 sem. N. Façon 9 34 Storia della lingua italiana 2 sem. N. Façon 10

Voto per la pratica pedagogica, consistente in 3 ore di insegnamento di lingua e letteratura italiana alle classi liceali (Liceo „Gh. Şincai” di Bucarest, prof.ssa Clondescu) e 3 ore di insegnamento di lingua e letteratura romena alle classi elementari a cui si aggiunge un corso di metodica dell’insegnamento della lingua italiana (A. Virgil): 10 (A. Virgil, A. Birtolon). Esame di laurea in Lingua e letteratura italiana, con una tesi su Marsilio Ficino (1433–1499) e il Platonismo nel Rinascimento italiano , dirigente scientifico Prof.ssa Nina Façon, sostenuta dinanzi ad una commissione composta da: Prof. Doc. N.I. Barbu (presi- dente), Prof.ssa Doc. N. Façon (capo della cattedra di lingua e letteratura italiana), Sig.ra Creţia (segretario), il giorno 16 giugno 1972, con il voto 10 (dieci). ______Punteggio dopo la fine degli studi (compresa la media calcolata con l’esame di laurea): 9,86 (nove e ottantasei %). Collocato il primo della Sezione di lingua e letteratura italiana, il secondo della promozione di 5 anni 1972 della Facoltà di lingue romanze, classiche ed orientali.

In fede, Ioan Petru Culianu

27 giugno 1973 A.P.U.B. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 311

Pubblicazioni scientifiche e dattiloscritti inediti di Storia delle Religioni

1) In lingua italiana Articoli o note 1. Nota su ‘La Vergine delle Rocce’ di Leonardo („Aevum” 49 / 1975). 2. La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione (per „Verifiche”). 3. Il XIII Congresso I.A.H.R. (in collaborazione con D.M. Cosi); per „Aevum”). 4. Nota su alcune tematiche gnostiche (ms. inedito, 57 pp.). 5. Nota su „le ali dell’anima” (mss. inedito, 12 pp.). 6. Intorno alla morte di Giordano Bruno (mss. inedito, 30 pp.; per „Acta Philosophica & Theologica SAR”). 7. Alcuni aspetti della fede in Oriente (Colloquio indetto da mons. L. Sartori presso la Facolta Teologicà Interregionale, Milano, 1974).

Recensioni 8. M. Eliade, Religions australiennes („Aevum” 48 / 1974). 9. M. Meslin, Pour une science des religions („Aevum” 49 / 1975). 10. J.E.S. Thompson, Maya History and Religion („Aevum” 49 / 1975). 11. H. Jonas, Lo Gnosticismo („Aevum” 49 / 1975). 12. M. Eliade, La nostalgia delle origini (per „Aevum”). 13. M. Eliade, Lo sciamanismo (per „Raguaglio librario” 1975). 14. M. Riemschneider, Miti pagani e miti cristiani (per „Raguaglio librario”). 15. Ch. Trungpa, Nato nel Tibet (per „Raguaglio librario”). 16. E. Cerulli, Nuove ricerche sul Libro della Scala (inedito). 17. Tesi di laurea121

2) In lingua francese Volumi 17/1. Le monde dans un grain. Histoire et herméneutique de quelques symboles religieux (mss. inedito, 133 pp. a la riga 1 e ½).

Articoli e recensioni 18/2. Expérience, connaissance, initiation. Un essai sur Mircea Eliade (per „Cahiers de l’Herne”, 46 pp.). 19/3. Expériences de l’extase et symbols de l’ascension de l’hellenisme à l’Islam (per „Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses”). 20/4. La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’un mythologème gnostique (per „Numen”, 20 pp. = bozze corrette).

121 Adăugire manuscrisă. 312 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X

21/5. Les Xavantes du Mato Grosso („Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses” 4 / 1974).122

3) In lingua inglese Articoli e relazioni 21/1. Myth Patterns of Initiation and the Journey of the Soul in Gnosticism (mss. inedito, 31 pp.). 22/2. Tale and Myth in the „Hymn of the Pearl” (relazione di 45 minuti al XIII Congresso di Storia delle Religioni, Lancaster, 21.8.1975; per „Numen”). 23/3. (In preparazione: The Psychology of the Yogācāra School , per il 30 Congresso Internazionale degli Orientalisti, México, 1976). 123 24/4. „Inner sense” and Theory of „Heart” (mss. inedito, … pp.).

3) In lingua romena Articoli 25/1. Soarele şi luna (...) („Lucrări ştiinţifice. Cercurile studenţeşti de folclor. IV Colloquio nazionale, Baia Mare 1971”, pubbl. 1973). 26/2. Antropologia filosofică a lui M. Eliade (per „Ethos”, Parigi). 27/3. Motivul „coincidentia oppositorum” la Giordano Bruno (inedito, 41 pp.).124

In fede, I. P. Culianu Via L. Necchi, 9 20123 Milano tel 893862125 A.P.U.B.

Curriculum vitae

FIRST AND LAST NAMES: Culianu, Ioan Petru DATE AND PLACE OF BIRTH: Jan. 5, 1950; Iaşi (Romania) STUDIES: 1956–1963 Elementary school 1963–1967 High school at the Liceul no. 6 „V. Alecsandri”, Iaşi, Romania 1967–1972 University of Bucharest, Faculty of Romance, Classic and Oriental Languages, Section: Italian Language and Litera- ture. Degree taken in 1972. Thesis (dissertation): Marsilio

122 Adăugire manuscrisă. 123 3–6 august 1976. 124 Adăugire manuscrisă. 125 Nedatat, dar foarte probabil redactat la sfârşitul anului 1975. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 313

Ficino e il Platonismo nel Rinascimento. 1972–1973 University for Foreigners, Perugia. Superior and High Culture Courses. Diplom: 1973. Average points: 30/30. First prize and scholarship „A. Lupatelli” 1973 Scholarship of the Italian Board of Researches at Rome, Istituto Europeo per l’Unificazione del Diritto del Lavoro Nov. 1973 Scholarship (post-doctoral) at the Department for Religious Sciences, Catholic University, Milano, for History of Religions. Professor: Ugo Bianchi 1975 Post-doctoral (pro-forma), Divinity School, University of Chicago 1975 Doctorate (laurea) in Letters (History of Religions) at the Catholic University, Milano. Dissertation: Gnosticism and contemporary thought: Hans Jonas . Professor: Ugo Bianchi. Average points: 110 e lode (summa cum laude) UNIVERSITY TITLES: Doctor (dottore) in Letters (1975), assistant degree B („borsista”) for History of Religions at the Catholic University, Milano, from 1973/74. Member of the Italian Association for the History of Religions affiliated to the I.A.H.R. OTHER STUDIES: Sanskrit language and Indian philosophy with Dr. S. Al-George (Bucharest), Hindi language with Prof. P. Vidyâsâgar Dayâl, Osmania University, Hyderabad (India) LANGUAGES SPOKEN, English, French, Italian, Romanian (SRW) READ OR WRITTEN: German, Russian, Spanish, Latin (R) little Sanskrit, Hindi, and other oriental languages studies in Greek language from 1973/74 PRINTED MATTERS, PAPERS AT CONGRESSES, AND DIDACTIC WORK: a) Papers at Congresses: „Tale and Myth in the Hymn of the Pearl”, XIII Congress of the I.A.H.R., Lancaster 1975, Section 11 Checked for the 30th Congress of the Orientalists (Mexico City 1976)126 and for the International Colloquium on the Future of Coptic Studies (Cairo 1976) 127 b) Didactic Works: Co-working to Hindi-Romanian Dictionary, vol. I, Bucharest 1973, 772 pp. The course on Gnosticism Prof.’s U. Bianchi at the Catholic University, Milano, 1973/74, for students’ use.

126 3–6 august 1976. 127 11–17 decembrie 1976. 314 Studii de istorie a filosofiei româneşti, X c) Printed matters in History of Religions: 1. Soarele şi luna (...), in: „Lucrări ştiinţifice. Cercurile studenţeşti de folclor. Al IV-lea Colocviu naţional, Baia Mare 1971”. Printed 1973. In Romanian language. 2. Review to M. Eliade, Religions australiennes, in „Aevum” 48 (1974). 3. Nota su ‘La Vergine delle Rocce’ di Leonardo, in „Aevum” 49 (1975). 4. Review to M. Meslin, Pour une science des religions, in „Aevum” 49 (1975). 5. Les Xavantes du Mato Grosso (review to G. Guariglia, Gli Xavante in fase acculturativa), in „Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses” (Strasbourg) 4 / 1974 (French lg.). 6. Review to H. Jonas, Lo Gnosticismo, in „Aevum” 49 (1975). 7. Review to J.E.S. Thompson, Maya History and Religion, in „Aevum” 49 (1975). 8. Review to M. Eliade, La nostalgia delle origini, in „Aevum” 49 (1975). 9. Review to M. Eliade, Lo sciamanismo, in „Raguaglio librario” 1975. 10. La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione in ambito non-cristiano (paper), in „Verifiche” (Trento) 1975. 11. Mit şi simbol la V. Voiculescu, in „Ethos” (Paris) 1975 (Romanian lg.). 12. La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’un mythologème gnostique (paper), to be printed on „Numen” 1976 (French). 13. Expérience, connaissance, initiation. Un essai sur Mircea Eliade (paper), to be printed on „Cahiers de l’Herne” 1976 (French). 14. Il XIII Congresso I.A.H.R. (with D.M. Cosi), to be printed on „Aevum” 50 (1976). 15. Note sur opsis et theoria dans la poésie d’Eminescu (paper), to be printed on „Acta Philologica SADR” (Rome) (French). 16. Review to C. Conio, Mito e filosofia nella tradizione indiana, to be printed on „Aevum” 1976. 17. Review to U. Bianchi, La religione greca, to be printed on „Aevum”. 18. Antropologia filosofică a lui M. Eliade, to be printed on „Ethos”. PROJECTS: A book in history of religions, in French, with the title: Le monde dans une graine. Histoire et herméneutique de quelques symboles religieux, has been finished in 1975 and is at the last corrections. A book in Italian on M. Eliade will be finished during 1976. M. Eliade asked the undersigned to collaborate to the Dictionary of Religion which he is going to print a Gallimard’s (Paris). In faith, Dr. Ioan P. Culianu Via Necchi, 9 20123 Milano – tel 893862 Italy

Milano, January 13, 1976128 M.E.P. 99.8

128 Trei exemplare, toate semnate de Culianu. Curriculum-ul îi fusese cerut de Eliade, în scrisoarea din 30 decembrie 1975, pentru a fi trimis universităţilor americane la care urma să-l recomande pentru un post în istoria religiilor. V. şi scrisorile următoare din 6 februarie, 16 aprilie şi 1 iunie. Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 74, 76, 80, 82. Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 315

ADDENDUM VI

PREFAŢĂ LA ROMANUL RÂUL SELENEI (VERSIUNEA II)

Cuvânt înainte al autorului

Am scris această carte între 10–20 octombrie, la Milano, şi am reelaborat-o la Chicago între 24 februarie – 2 martie. Datorez scrierea ei în mare parte îndemnului hotărâtor al Dlui profesor M. Eliade. Natural, însă, toate imperfecţiunile şi defectele ei le datorez mie însumi. Mi-este teamă că voi decepţiona încrederea celui care, mai mult decât hotărârea sau necesitatea mea lăuntrică, a pricinuit scrierea acestui roman de 100 de pagini. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că personajele romanului nu au nici un corespondent în realitate, şi mai ales că protagonistul său nu vorbeşte în numele autorului. Această carte este o ficţiune şi nu urmăreşte decât un „caz” sau mai degrabă un proces de alterare mintală şi de recuperare consecutivă. Autorul acestei cărţi este, fie şi numai în închipuirea sa, un scriitor român. De aceea el tratează probleme specifice acestei culturi şi acestei istorii, ca unul care i-a fost martor. Dar experienţa despre care aceste pagini vor să depună mărturie depăşeşte o simplă apartenenţă naţională. Dorinţa de eliminare a contradicţiilor existenţei, fuga, exilul, spaima, steaua şi întâmplarea sunt constante care se repetă în fiece cunoaştere riscantă. Cunoaşterea este o aventură, cu luminile şi umbrele sale. Ea implică nu de puţine ori o coborâre în nederminat, pentru a ieşi din nou la suprafaţă în chip ciudat şi tainic. Aventura cunoaşterii mistuie ca o flacără întunecată. Dar ştie să şi reîmprospăteze apoi ca o flacără pură. Doresc să mulţumesc Dlui profesor Eliade pentru bunăvoinţa D. Sale şi pentru ajutorul pe care mi l-a acordat pentru a veni temporar la Chicago, şi îi închin aceste pagini poate nu tocmai împlinite. Încă o dată doresc să mulţumesc Dnei şi Dlui profesor Eliade pentru gentileţea D. lor. Şi prietenului meu Mircea Marghescu, în casa căruia am rescris această carte.

Chicago, 2 martie 1975129 I.P.C.P. 2.4

129 Alături de prefaţă se găseşte o pagină de titlu, cuprinzând numele autorului, titlul Lanţul ţesut în rai şi următorul motto: „În locul aceluia care, într-o îmbrăcăminte zdrenţuită de circ, lăsase Muntele Vrăbiilor sub numele de Koroviev-Fagot, acum galopa, făcând să zăngănească supus lanţul de aur al hăţului, un cavaler de culoare violet închis, cu o faţă întunecată care nu surâdea nicicând. Ţinea bărbia apăsată în piept, nu privea luna, nu-l interesa pământul, gândea ceva al său în timp ce zbura alături de Voland.” (Bulgakov, Maestrul şi Margareta, cap. 32).