Nr. 955 24-30 ianuarie 2019 Anul XIX/serie nouă (696)

32 pagini, 5 lei Săptămînal de informaţie și analiză culturală www.observatorcultural.ro

Un om între două țări: Constantin I. Karadja

Texte evocative dedicate diplomatului şi omului de cultură de: Ileana Stănculescu, Joakim Langer, Ulla Stålstedt

2018 în proză

Bogdan Creţu

2018 în teatru. Cîteva highlighturi

Silvia Dumitrache Anton Romako, Focus: profesioniștii în Cum ne promovăm Jan Palach, după un pictor atipic comunicare din edituri cultura în Statele Unite? 50 de ani. O evocare

Adrian-Silvan Ionescu despre Supliment dedicat primei Interviu cu Dorian Branea, directorul Cătălin Mamali reconstruieşte expoziţia de la Leopold Museum, conferinţe naţionale a specialiştilor Institutului Cultural Român la contextul politic în care Jan Palach dedicată pictorului austriac din această breaslă New York, realizat de Oltea Şerban-Pârâu a murit la Praga, în ianuarie 1969 LA zI

A fost Cartea de poezie/Gala Tinerilor Scriitori 2018 Va fi

Întîlnirea anuală a Şcolii de tulnice  Premiul Cartea de Poezie a anului 2018 nă care să mă vrea în sfîrșit doar pe mine (Casa Orchestra Română de Tineret a fost acordat volumului Odeletă societăţii de de Editură Max Blecher) la Bruxelles Joi, 17 ianuarie, la Muzeul Naţional al consum de Romulus Bucur, carte apărută la Juriul Galei a fost format din trei tineri critici Literaturii Române din Bucureşti, Cafe- Editura Tracus Arte. Laureaţii de pînă acum ai literari (laureaţi ai ediţiilor 2012, 2014 şi 2015): Orchestra Română de Tineret dirijată neaua critică a găzduit pentru a doua oa - acestui premiu sînt: Ion Mureşan (2011), Ioan Bianca Burţa-Cernat, Andreea Răsuceanu şi de Cristian Mandeal, solistă soprana Anita ră Întîlnirea anuală a Şcolii de tulnice . Proiect Es Pop (2012), Liviu Ioan Stoiciu (2013), Dan Cosmin Borza. Artistul vizual Mihai Zgondoiu a Hartig, revine pe afişele internaţionale cu de resuscitare a unui instrument tradiţio - Sociu (2014, autorul a refuzat premiul), realizat afişele şi diplomele Galei Tinerilor un concert extraordinar programat pe da - nal de suflat, Şcoala de tulnice e animată Octavian Soviany (2015), Teodor Dună (2016), Scriitori. Gala Tinerilor Scriitori s-a desfăşurat în ta de 24 ianuarie, la celebra Sală Bozar din de 17 ani de cunoscutul muzician şi artist Nora Iuga (2017) și Dan Coman (2018). cadrul unui eveniment multiart, avîndu-i ca invi - Bruxelles, în care a mai concertat în urmă multimedia Mircea Florian, susţinut de Celelalte premii acordate la Gala Tinerilor taţi speciali pe Oana Cătălina Beţa (voce) şi Albert cu trei ani. Programul acestui concert, cu Fundaţia sa, de MotzArt şi de Uniunea Scriitori: Tajti (pian) și a fost transmisă în direct de către o semnificaţie cu totul specială, va debu - Munţii Apuseni. Seara i-a avut ca protago -  Premiul Tînărul poet al anului 2018: Radio România Cultural (producător: Anamaria ta cu Imnul României şi Imnul Uniunii nişti, interpreţi la tulnic şi alte instrumen - Mina Decu, pentru volumul Desprindere , Edi - Spătaru). Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Copro- Europene. De-a lungul serii vor alterna pie - te rare pe Mircea Florian şi pe Dragoş, tura Charmides ducător: Radio România Cultural. Organizatorii se celebre din repertoriul românesc şi in - Andriana, Andrei Dinescu, Florin Manca/  Premiul Tînărul prozator al anului 2018: Galei sînt Primăria Municipiului București prin ternaţional: Theodor Rogalski – Trei dan - Daath Yug, Cătălin Rădulescu/Tzetze, Cosmin Leucuţa, pentru volumul Hoodoo , Muzeul Naţional al Literaturii Române din suri româneşti , George Grigoriu – Muzica Lucian Stan/DJ Vasile. Editura Polirom Bucureşti, Clubul UNESCO-Adolescenţii şi Aso - (solistă Anita Hartig), C. Saint-Saens –  Premiul Tînărul Scriitor al anului 2018: ciaţia EURO CULTURART, cu sprijinul Bibliotecii Bacchanale , Fr. Lehar – Meine Lippen, sie ku - Lecturi Lucian Dan Teodorovici Robert Gabriel Elekes, pentru volumul O dro - Centrale Universitare „Carol I “ din Bucureşti. sen so heiss (solistă Anita Hartig), A. Borodin în Franța – Dansurile polovţiene , L. Delibes – Les Filles de Cadix (solistă Anita Hartig), B. Bartok – Sîmbătă, 19 ianuarie, Lucian Dan Teo - Imaginea evreului în cultura română Dansurile Româneşti , Eugen Doga – Vals , dorovici s-a întîlnit cu cititorii francezi, în Grigoraş Dinicu – Hora Staccato , George cadrul a două evenimente dedicate roma - de Andrei Oişteanu, tradus în limba italiană Enescu - Rapsodia română nr. 1 . nului Matei Brunul , care au avut loc la Paris, „Am iubit iubirea“ la MNLR în cadrul Sezonului România-Franţa 2019. Cele două evenimente – constînd în lecturi Muzeul Naţional al Literaturii Române găz - din volum și dezbateri –s-au desfășurat la duiește vineri, 25 ianuarie, de la ora 18.00, Biblioteca „Germaine Tillion “ din Paris, res - la sediul din str. Nicolae Creţulescu nr. 8, pectiv la Mediateca „Jardin des Arts “, în ca - spectacolul „Am iubit iubirea“, după Nina drul programului „Noaptea lecturii “. Or - Cassian, coordonat artistic de regizoarea ganizate de Institutul Cultural Român, în Cătălina Buzoianu, cu Roxana Guttman, parteneriat cu Departamentul de Studii Mihai Niţu și Naomi Guttman. Italiene și Românești din cadrul Universităţii Sorbonne Nouvelle – Paris 3 și cu Secţia „Copiii vin la Muzeul Naţional de Studii Românești a INALCO Paris al Literaturii Române“ (Institut National des Langues et Civilisa - tions Orientales), evenimentele au făcut În cadrul programului „Copiii vin la Muzeul parte dintr-o serie de lecturi dedicate lite - Naţional al Literaturii Române“, Vasile Ernu raturii române contemporane, cu titlul va modera sîmbătă, 26 ianuarie, de la ora Literatură română, lecturi pariziene . În ca - 11.00, la sediul din str. Nicolae Creţulescu drul aceluiași proiect, în decembrie 2018 , nr. 8, o întîlnire cu Ioana Chicet -Maco - au mai citit din cărţile lor Florina Ilis și Matei veiciuc, autoarea cărţii Vrei să-ţi spun un se - Vișniec, iar în luna februarie a acestui an, Volumul Imaginea evreului în cultura româ - Comunităţilor Evreieşti din România, Premiul cret despre mami? (Editura Univers, 2018), printre scriitorii invitaţi se numără Marta nă de Andrei Oişteanu, tradus în limba italia - Fundaţiei „Sara & Haim Ianculovici “ (Israel), și cu ilustratoarea Georgiana Chiţac. Vor Petreu și Horia Ursu. L’histoire de Bruno nă de Francesco Testa şi Horia Cicortaş, a fost Premiul B’nai B’rith Europe (Bruxelles). avea loc, ca de obicei, discuţii, lectură & de- Matei , versiunea franceză a romanului, a publicat de curînd la prestigioasa editură Pînă acum, volumul a mai fost tradus în sen, la care sînt invitaţi copii şi părinţi. apărut, în traducerea lui Laure Hinckel, la Salomone Belforte, fondată la Livorno în 1805. limbile engleză, franceză, germană şi maghia - Editura Gaïa, în anul 2013. Titlul în limba italiană al volumului es - ră: Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Lansarea Asociației Culturale te L’immagine dell’ebreo: Stereotipi antisemiti Romanian and Other Central-East European „Neagu Djuvara“ Matematica zeilor și algoritmii nella cultura romena e dell’Europa centro-orien - Cultures (University of Nebraska Press, 2009; oamenilor tale (Imaginea evreului: Stereotipuri antisemite Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române; Marţi, 29 ianuarie, ora 19.00, la Librăria în cultura română şi în Europa Central-Orientală ). Premiul B’nai B’rith Europe, Bruxelles); Les Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc o în - Editura Humanitas a organizat marţi, 22 Volumul Imaginea evreului în cultura româ - Images du Juif: Clichés antisémites dans la cul - tîlnire dedicată Asociaţiei Culturale „Neagu ianuarie, în Librăria Humanitas de la nă a apărut în trei ediţii (2001, 2004 şi Editura ture roumaine (Paris, 2013); Das Bild des Juden Djuvara“, recent înfiinţată în vederea pro - Cișmigiu, o dezbatere pornind de la unul Polirom, 2012) şi a fost distins cu Premiul in der rumänischen Volkskultur (Konstanz, movării valorilor culturale și a sprijinirii ti - dintre volumele publicate recent în colec - Academiei Române, Marele Premiu al ASPRO, 2002); Konstruktionen des Judenbildes (Berlin, nerilor studenţi și cercetători în domeniul ţia de știinţă, Matematica zeilor și algoritmii Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, Premiul 2010); A képzeletbeli zsidó a román (és a kelet- istoriei poporului român. La eveniment vor oamenilor de Paolo Zellini. Invitaţi: Liviu revistei Sfera politicii , Premiul Federaţiei közép-európai) kultúrában (2005). vorbi : Sandra Djuvara Melone, președinte Ornea, profesor universitar la Facultatea fondator al Asociaţiei Culturale „Neagu de Matematică, Universitatea București și Djuvara“, Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, traducătorul volumului, Dana Jalobeanu, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfîntul conferenţiar universitar, doctor în filozofia Radu Țuculescu, Vasile cel Mare “ de Bucureşti, și Gabriel știinţei și director de programe la centrul Liiceanu. de cercetare Fundamentele Modernităţii 70 de ani Cercul/ Arta: între privat și public Europene, Universitatea din Bucureşti, Vlad Zografi, coordonatorul colecţiei de știinţă Marţi, 29 ianuarie, ora 19.00, în Librăria a Editurii Humanitas. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Cărturești Verona, într-o nouă ediţie Cercul, Round Table București 2019 Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga “, Cluj, Uniunea sub titulatura Arta: între privat și public , Alex Scriitorilor din România – Filiala Cluj și Editura Școala Radu , Ion Florescu și Erwin Kessler vor vorbi Marţi, 22 ianuarie, s-a reluat seria dialogu - Ardeleană organizează miercuri, 30 ianuarie, de la ora despre arta românească și vor răspunde în - rilor moderate de muzicologul Valentina 18.00, în Sala Auditorium Maximum a Colegiului trebărilor publicului. Alex Radu este produ - Sandu-Dediu. Primul eveniment Round Academic (UBB), str. Mihail Kogălniceanu nr. 3-5, Cluj- cător, manager cultural și cofondator al /SAC , Table București din acest sezon i-a avut în Napoca, un eveniment special dedicat scriitorului clu - Editura Vellant și Aiurart . Ion Florescu, preșe - prim-plan pe istoricul Filip-Lucian Iorga și jean Radu Ţuculescu, la împlinirea vîrstei de 70 de ani. dintele Policolor Romania, a absolvit istoria pe regizorul Laurenţiu Damian. Evenimen - Cu acest prilej se va lansa noua sa carte, la Cambridge și este colecţionar de artă ro - tul s-a desfășurat, conform tradiţiei, în Uscătoria de partid. Blitz-proze (proiect editorial apă - mânească, iar casa care azi a devenit MARe/ Studioul de Operă și Multimedia al Univer - rut sub egida Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga “ Muzeul de Artă Recentă a aparţinut, înain - sităţii Naţionale de Muzică din București din Cluj, colecţia Şcoala ardeleană de proză. Prefaţă: te de 1947, familiei lui. Erwin Kessler este is - și a făcut parte din proiectul „100 de ani în Petru Poantă. Texte critice: Adina Diniţoiu, Vasile toric de artă și directorul MARe/Muzeul de 100 de concerte “ derulat de UCIMR. Gogea). Prezintă: Constantina Raveca Buleu, Bianca Artă Recentă . Evenimentul va fi urmărit live, Intermedii artistice live au fost asigurate Tămaș, Ion Mureșan, Victor Cubleșan, Vasile Gogea, pe CINEPUB . Cercul este un proiect de membrii Ansamblului de Percuţie „GA - Moshe B. Itzhaki (Israel), Paul Farkaș (Israel). Concert de jazz: Laura Orian Quartet. Lectură ar - Cărturești, în parteneriat cu CINEPUB, toate ME “, coordonaţi de Alexandru Matei. tistică: Ionuţ Caras (Teatrul Naţional Cluj-Napoca) și Viktor Hegedüs (Facultatea de Teatru și ediţiile regăsindu-se pe www.cinepub.ro . Film, UBB). 2 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 Sumar Editorial prin două clickuri şi trei telefoane poţi să afli cît de veridi - ce sînt informaţiile publice. Din păcate, Academia Română POLITIC Ţara noastră a fost dusă de nas, ne întrebăm dacă nu şi cu un uşor spri - Bedros HORASANGIAN , Realitatea românească ______4 jin de la Bucureşti, domnul Florent Montaclair putînd avea Cristian PÎRVULESCU , Simplificare și post-adevăr ______5 un „complice“ şi în spaţiul românesc. culturală Legat de obligaţia de a ne informa, la intersecţia lumii RETROSPECTIVĂ 2018 politice cu lumea culturală, cu istoria recentă, s-a petrecut Bogdan CREŢU , 2018 în proză. Trilogii încheiate, un fapt jenant pentru un politician român, Dacian Cioloş. confirmări, surprize, debuturi ______6 Marius Oprea (despre care Dacian Cioloş nu ştie că este is - Silvia DUMITRACHE , 2018 în teatru. Cîteva highlighturi ______7 Ovidiu ŞIMONCA toric şi că are cărţi fundamentale despre represiunea Securităţii, considerîndu-l doar „jurnalist“) a afirmat că ta - LITERATURĂ tăl unuia dintre membrii fondatori ai partidului PLUS a fost Şerban FOARŢĂ , Cîteva „noţiuni elementare“ La Botoşani, s-a mai compromis încă o ediţie a ofiţer de Securitate şi că l-a anchetat în 1988, cerînd o cla - despre Noţiuni elementare ______8 Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“. Nu cău - rificare. Poate că pentru unii cetăţeni nu contează că Adina DINIŢOIU , Întoarcerea la vîrsta candorii ______9 tăm vinovaţi, constatăm doar. Să-i dai un premiu lui Alexandru Iordache a fost ofiţer de Securitate, poate că Mihnea BÂLICI , Înduioșare și sărăcie ______10 Constantin Abăluţă, să-i pui şi banii (publici) în cont, pe ur - pentru alţii contează. Oricum, Dacian Cioloş n-a oferit ex - mă să-i anulezi premiul pe motiv că nu este prezent la plicaţii cu privire la domnul Iordache, dar a contracarat, ISTORIE Botoşani, să-i telefonezi de urgenţă să returneze banii şi, afirmînd că nu cunoaşte toate rudele membrilor partidu - Cătălin MAMALI , Jan Palach: preîntîmpinarea morţii morale în tot acest timp, să tragi de celălalt poet, Liviu Ioan Stoiciu, lui (fiul lui Alexandru Iordache este, totuşi, secretar gene - după 50 de ani ______11 să vină grabnic la Botoşani, fără să-l avertizezi în ce scan - ral al partidului!) şi a spus că, în general, mulţi români au Nicolae DRĂGUŞIN , Corneliu Zelea Codreanu. dal intră, toate acestea arată o lipsă de coordonare şi de colaborat cu Securitatea. Lipsă de informare, neştiinţă, ne - Două călătorii în trecut ______12 respect pentru acordarea celui mai valoros premiu de poe - cunoşterea istoriei! Toate adunate într-un mic text al lui zie. În timp ce lui Constantin Abăluţă i se cere să fie pre - Dacian Cioloş! Nu toată lumea a colaborat cu Securitatea, ESEU zent fizic la Botoşani (juriul n-a aflat că sînt situaţii de for - asta nu ştie Dacian Cioloş! Ca să fii politician român e ne - Sorin ALEXANDRESCU , Lecţia de teatru a Anei Blandiana (III) _____ 14 ţă majoră – cum a fost cea de anul acesta, în care laureatul voie să ştii istoria ţării tale, a familiei tale, a familiilor apro - este bolnav şi nu se poate deplasa de la Bucureşti la piate. E de ajuns să vrei să-ţi aminteşti că ţăranul căruia i Botoşani – în care trebuie găsite alte soluţii, una dintre ele, s-a furat pămîntul n-a colaborat cu Securitatea, că femeia TUDII CULTURALE S cea mai lejeră, este ca laureatul să vorbească în direct prin care mergea zilnic la Combinat şi cumpăra la coadă pîine Adrian GUŢĂ , Arta românească Skype), membrii juriului pot să nu vină la Botoşani, pentru şi lapte pentru copiii mici n-a colaborat cu Securitatea, că de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (II) ______16 ei prezenţa acolo este opţională, pentru laureat, nu. Situaţia învăţătorul care te-a învăţat să citeşti, să scrii şi să socoteşti este penibilă şi ruşinoasă şi pune sub semnul întrebării pri - n-a colaborat cu Securitatea! INTERVIU ceperea autorităţilor locale din Botoşani de a organiza o Sînt tot mai multe deziluziile care se tot adună în via - , Reconstrucţie, repoziţionare și reconectare Oltea ŞERBAN-PÂRÂU festivitate cu rezonanţă naţională. Trist este că povestea ţa românească! Oameni în care aveai încredere te deza - la fluxurile culturii americane – Interviu cu Dorian BRANEA , loveşte în doi scriitori valoroşi, Constantin Abăluţă şi Liviu măgesc. Oameni pe care te puteai baza vezi că sînt, mai directorul Institutului Cultural Român la New York ______18 Ioan Stoiciu, tîrîţi într-o chestie extrem de neplăcută. Dacă degrabă, mistuiţi de oportunism. Aştepţi să descoperi – şi ar fi singura.. . în lumea culturală, şi în lumea politică – un om care acţio - RESTITUIRI La fel de neplăcută este şi situaţia în care s-a plasat nează din convingere şi, de fapt, vezi că tot mai mulţi sînt Ileana STĂNCULESCU , Un om între două ţări: Academia Română, care s-a grăbit să anunţe, la sfîrşitul impulsionaţi şi conduşi de interes. Interesul pecuniar, al Constantin I. Karadja ______19 anului trecut, că Eugen Simion este cîștigătorul pentru anul funcţiilor, al gloriei (deşarte). E o lume foarte amestecată, , Un erou necunoscut; , Joakim LANGER Ulla STÅLSTEDT 2018 al Medaliei de Aur pentru Filologie „Alfred Nobel“, în care, tot mai mult, vezi că aparenţele înşală, că idolii se Avem nevoie de informaţie ca să depășim Răul ______21 acordată de Societatea Internaţională de Filologie. Pe pa - sfarmă, că a-ţi ţine cuvîntul, a fi bine-crescut, cordial, politi - gina de internet a Academiei Române a stat, multă vreme, cos este o cale tot mai greu de găsit în societatea româneas - BIBLIOTECA OBSERVATOR CULTURAL acest anunţ. Pe 9 ianuarie, Eugen Simion acordă un inter - că. Dacă ajungem la limbaj, o, da, e un festival de injurii pes - Clara MĂRGINEANU , Poezii ______22 viu ziarului Evenimentul zilei , sub un titlu măreţ: „S-a rupt te tot. Realitatea TV este sancţionată pentru limbaj de către Philippe MURAY , Festivus festivus. Conversaţii cu Elisabeth Lévy _____ 23 «nenorocul»! Spovedania primului român care a înhăţat CNA, înce pe o dispută contondentă între Realitatea TV şi Medalia de Aur pentru Filologie «Alfred Nobel»“. Autorul, CNA. Dar faptele sînt simple: Realitatea TV, de cînd este PSD ARTE Florian Saiu, vorbeşte despre „medalia foarte prestigioa - la guvernare, a luat sancţiune după sancţiune, în timp ce ARTE VIZUALE : Adrian-Silvan IONESCU , Anton Romako, să“, iar Eugen Simion răspunde, bucuros că valoarea ope - Antena 3, spre exemplu, primeşte abia o sancţiune pentru un pictor atipic ______24 rei sale este recunoscută internaţional: „Mă întrebi, acum, publicitate inadecvată. Cred că şi aşa trebuie discutat: or fi ce înseamnă pentru mine această distincţie? Inseamnă, cei de la Antena 3 nişte îngeraşi, or fi cei de la Realitatea TV FOCUS evident, o neaşteptată recunoaştere a operei mele, aici în nişte brute? Ştim şi vedem că la Realitatea TV se fac exce - Un mare poet nedreptăţit; Dan LUNGU , Nu lăsaţi Premiul Estul Europei, unde rar se întîmplă ceva ce este recunos - se de limbaj, sînt derapaje verbale. Dar libertatea cuvîntu - „Mihai Eminescu“să cadă în ridicol – Scrisoare deschisă ______28 cut în altă parte. De aici vine complexul nostru că nu sîn - lui trebuie să predomine în orice situaţie. Exprimarea libe - tem băgaţi în seamă, că sîntem marginalizaţi, ignoraţi. ră este un drept fundamental, pe care şi CNA trebuie să-l «Nenorocul » nostru, vorba lui Cioran. Se pare, iată, că s-a protejeze. Ţine de realizatorii de televiziune să păstreze RUBRICI rupt mijlocul nenorocului, cel puţin în critica literară “. Numai cumpăna şi cumpătul invitaţilor, să nu toarne, ei înşişi, gaz Liviu ORNEA , Bifurcaţii ______4 că această medalie, care rupe „nenorocul“ nostru şi de ca - peste foc. Restul: faptele, guvernarea, comportamentul Bogdan GHIU , de-clic(k) / atelier deschis ______5 re este atît de mîndru Eugen Simion – a fost organizat şi public, măsurile Guvernului şi ordonanţele trebuie să fie Zamfira ZAMFIRESCU & Emil BRUMARU , Negoţ cu îngeri ______25 un eveniment special la Facultatea de Litere – s-a dovedit în dezbatere publică. Tot aşa, în lumea noastră culturală, Cristina MANOLE , Lecturi în vremuri de austeritate ______26 a fi o farsă, o făcătură, o şmecherie, aşa cum a rezultat trebuie să spui cînd la Botoşani se face o prostie, cînd aca - Ioan Mihai COCHINESCU , Povestiri cu creionul chimic ______27 dintr-o excelentă anchetă publicată pe Scena9 . Iar Academia demicianul Eugen Simion este prostit, iar Marius Oprea es - Română a declanşat o anchetă. Şi aici se poate pune o în - te luat de prost. Înaintea isterizărilor şi a tăcerilor, să pre - SUPLIMENT trebare simplă: informaţiile nu le mai verifică nimeni, luăm ferăm luciditatea, care este un atu indispensabil pentru o Comunicarea cu cititorii şi promovarea cărţilor, preocupări esenţiale pentru profesioniştii din edituri de bun tot ce ni se transmite? Trăim într-o Europă în care privire critică şi nepătimaşă.

Operaţiuni contabile şi bancare: Andreea Mitran Consultanţă juridică : Muşat&Asociaţii Tipar : Tipoart Idea Studio s.r.l., Tel: 0723.531.624, Bucureşti Editor : Fundaţia Observator cultural Adresa redacţiei: Observator cultural , str. Herăstrău nr. 13, sector 1, Bucureşti; Cod poştal: 011981 Redactor-şef : Carmen Muşat Telefon: 021-230.84.44; Fax : 021-230.85.81; Redactor-şef adjunct : Ovidiu Şimonca E-mail: [email protected], Website: www.observatorcultural.ro ISSN 1454-9883 Secretar general de redacţie : Alina Purcaru ([email protected]) Abonamentele se fac la sediul redacţiei, str. Herăstrău nr. 13, sector 1, Bucureşti, prin mandat poştal pe numele Redactori : Adina Diniţoiu ([email protected]), Silvia Dumitrache Ana-Maria Al-Ghafri sau în contul deschis la BRD -Groupe Société Générale Dorobanţi : RO07BRDE445SV76056744450 ([email protected]), Cezar Gheorghe în lei. ([email protected]), Doina Ioanid, Iulia Popovici Instituţiile bugetare pot achita abonamentele în contul din Trezoreria sector 1, București: ([email protected]), un cristian ([email protected]) RO23TREZ7015069XXX006091. Administrare site şi redactor web : Abonamentele pentru străinătate se fac achitînd costul la redacţie sau prin virament bancar în contul: Cezar Gheorghe ([email protected]) RO47BRDE445SV76056914450 în EURO. Tehnoredactare : Maria Vlădulescu, Petre Apostol Corectură : Mirela Vişan, Alina Ciulacu PR, Comunicare : Silvia Dumitrache Tip abonament 3 luni 6 luni 12 luni ([email protected]) Naţional 65 Lei 120 Lei 220 Lei Marketing şi Secretariat : Ana-Maria Al-Ghafri Pentru studenţi ([email protected]), Emanuela Ignăţoiu -Sora După achitarea abonamentului, așteptăm prin fax şi pensionari 55 Lei 100 Lei 190 Lei Asistenţă reţea : Claudiu Otlăcan sau prin email adresa dvs. de expediţie pentru a Difuzare : Niculae Zăpuc; E-mail: [email protected] Străinătate 20 Eur 36 Eur 50 Eur vă putea trimite revista. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 3 POLITIC

trimite la mititica doar prin niște depoziţii și Justiţie. Justiţia și organele ei nu se pot substi - Realitatea românească denunţuri. Și alea obţinute pe căi nu foarte tui luptei politice. Care are regulile ei și nu e ortodoxe, cu ameninţări, cu șantaj și cu strîn - oarbă ca Justiţia. Justiţia să fie scoasă din acest geri de mînă în ușă . vălmășag politic, care nu duce nicăieri. Intrarea Toate instituţiile Statului – Guvern, minis - în spaţiul Schengen – oare știm ce presupu - tere, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea ne dacă noi urmărim doar preţul la cartofi și Bedros HORASANGIAN Constituţională, nici nu mai știm cîte altele – indicele punctului de pensie? – și ridicarea ace - participă la o zaveră internă despre care nu lui umilitor MCV (care nu folosește , practic , de - știm cît folosește norodului. Maselor largi, gloa - cît la gîlcevi politice , interne sau externe) ar Demonstraţiile anti-OUG13 – oare mai sau din cea a lui Toma Caragiu – Horaţiu tei, mult discutatei societăţi civile. Constituţia putea ajuta, alături de sfîrșirea – ca să rime - ţinem minte la o iute ochire despre ce era vor - Mălăele. din 1923 prevedea sancţiuni de tot felul pen - ze cu acea nefirească și neadevărată „slujire “ ba? – de pe tot cuprinsul anilor 2017-2018 (dar Ce s-a întîmplat? Nimic nou, la urma ur - tru orice fel de infracţiune. Mare, mică, furtișag – a bătăliei interne pe legile Justiţiei, la o pace cu incidente contondente care au atins un un melor. În jurul acelorași subiecte juridice ne sau crimă – ștreangul sau ocna te mîncau, și politică, cu urmări sociale. punct culminant pe 10 august ) încă mai pro - gîlcevim zi și noapte. Pe toate planurile, în toa - nu era chiar vesel acolo fără televizor – , nu ră - Cine vrea să ajungă la putere în România duc efecte. Nu știm cît de benefice pentru te situaţiile, cu tot armamentul din dotare. Că mînea nimeni nepedepsit. Se făceau, proba - s-o facă prin vot. Votul este o armă sigură a mersul societăţii românești, dar sînt vizibile. democraţi, că bolșevici, că admiratori ai lui bil, și în alte vremuri erori judiciare, ba bine că democraţiei. Nici un alt instrument juridic, bun Mai ales la televizor. În viaţă e mai altfel. Parcă. Adam Smith și Milton Friedman, că susţină - nu. Dar parcă nu atîtea cîte se consumă azi. sau foarte bun, care să pedepsească hoţia sub Depinde de pe ce parte a baricadei privim lu - tori ai Vioricăi Dăncilă și Dragnea. Că unii da, Nu am o statistică la îndemînă, dar știu toate aspectele ei, nu poate înlocui lupta po - crurile. Faptele. Întîmplările. alţii ba, că nu e așa, e altfel. Că nu e de nici un doar că mai bine scapă de pedeapsă un hoţ litică. De aceea democraţiile consolidate au I.L. Caragiale are un mic text, extrem de fel. Trăim de ceva ani – de cînd Traian Băsescu decît să fie pedepsit un nevinovat. Nu știu da - impus independenţa Justiţiei ca o condiţie si - concludent, despre cum se poate percepe un a pus un procuror să gestioneze treburile că mai e valabil azi, cînd accentele grave le pu - ne -qua -non a unei societăţi stabile și onora - incendiu. Fiecare ziarist, în funcţie de gazeta Justiţiei – un vodevil , ce devine calvar, al unei ne DNA-ul, dar știu bine, din viaţa de zi cu zi, bile. Noi sîntem pe acest drum, dar indepen - și orientarea ei, pune alte accente. Care e rea - întregi societăţi. Procurorii – o viaţă întreagă că nu problemele Justiţiei sînt prioritatea ro - denţa Justiţiei e încă departe. Departe de tot litatea? Mereu alta decît pare din realitatea știam doar de judecători și de avocaţi – nu mânilor. Dincolo de văicăreli, bocete, ura pu - ce clamăm vocal sau prin gesturi/vorbe necu - punctului de vedere abordat, aparent mereu prea erau vizibili și nu știa lumea de ei decît să în joc sau, mai nou, suspendarea de emi - getate. Știm despre ce e vorba. Mă tem că ne schimbăcioasă, mereu aceeași, pînă la urmă. dacă ajungeau în poziţii-cheie. În Iudeea anti - siuni și aruncatul/ scuipatul cărţilor în public. facem că nu. Realitatea românească e mereu Incendiul. Cam pe acolo ne tot învîrtim și acum că, în procesul lui Flaubert, în Moscova anilor S-a ajuns prea departe, fără să știm ce este mai altfel decît cea de la televizor sau striga - cu aceste legi ale Justiţiei, cu modificările lor ʼ30, în Bucureștii anilor postbelici , cînd acești aproapele sau departele. Ciomăgirea și gaza - tă în stradă. Noi toţi sîntem realitatea româ - și ale codului de procedură penală (oare chiar angajaţi ai Statului au făcut prăpăd. Din niște rea unor demonstranţi – oricît de nepașnici nească. Buni (care?) și răi (cine?) , deopotrivă. știm despre ce e vorba, mai nou toată lumea simpli (cît de simpli?) acuzatori și făcători de ar fi fost – nu schimbă datele de fond. Violenţa Dar, vorba ţăranilor de odinioară, cîinii latră , a devenit expertă în chestiuni juridice sau gra - dosare , au ajuns un fel de spaimă a societăţii nu naște decît violenţă. O soluţie de compro - caravana trece. Să nu uit. Îmi pare foarte rău maticale, ambele subiecte oferind multiple de azi. Nu că societatea de azi ar fi mai brea - mis, eventual negociată și asumată de toate că Simona Halep nu a reușit o victorie care posibilităţi de a da cu presupusul, nu contea - ză decît procurorii ajunși magistraţi, dar fără părţile – care? – , ar putea stinge acest fo - chiar i-a fost la îndemînă și i s-a strecurat prin - ză dacă ești din clasa Iorgu Iordan – Al. Graur probe directe și dovezi incontestabile nu poţi car/pîrjol cu datul în gît al unuia sau altuia prin tre degete în meciul cu Serena Williams.

Bifurcații Educaţie și dl Breaz la Cultură, aproape că ne re – de altfel, discuţia aceasta e deja caducă: e rușine unora dintre noi să ne declinăm iden - nu s-au mai organizat competiţii de proiecte, titatea de matematicieni. Măcar doamna deci nu mai e nevoie de evaluare. O problemă „Un guvern inegal, nici pe departe Andronescu e plină de intenţii bune. Domnia rezolvată. Nici faptul că sîntem codași în Europa sa e la un fel de moment zero în care totul se la toate capitolele care privesc cercetarea nu atît de prost cum pretind duşmanii lui“ resetează, inclusiv relaţia domniei sale cu par - pare să-l tulbure pe domnul Hurduc, omul ca - tidul-mamă (sau tată). Pornește din nou la re nu „crede“ în evoluţionism. Oricum, cine drum cu licitaţii pentru manuale, fără nici o ex - vrea să afle despre starea cercetării din plicaţie, ca și cum nu tot partidul domniei sale România și despre perspectivele ei poate citi le anulase mai an; vrea să refacă școlile profe - cu folos articolele de pe blogul http://mic-mic- Liviu ORNEA sionale , ca și cum nu chiar domnia sa le-ar fi anc.ro/. Pentru cine nu are timp să urmăreas - desfiinţat în alt descălecat la același minister; că grafice și tabele, rezumatul e cuprins în cla - vrea o nouă lege a învăţămîntului. E o frenezie sicul: „Ce e mic, negru și bate la ușă? Viitorul“. Titlul este un citat dintr-unul dintre ultime - Poate la Sănătate să fi dat lovitura și n -am bă - a schimbării (în bine; sau din bine în mai bine, În treacăt fie spus, Academia, principalul le articole ale doamnei Alina Mungiu-Pippidi gat de seamă? Despre alte ministere nu în - că nici pînă acum nu avea cum să fie rău). Nu for știinţific al ţării, nu a reacţionat la prostiile (Adevărul , 11.01.2019), în care ne ceartă, ca de drăznesc să mă pronunţ, îndrăznesc să spun suflă, în schimb, nici o vorbă despre universi - debitate cu morgă de ministrul Cercetării (nici obicei, pentru că nu avem viziune și nu prea doar, și sper să nu fiu bănuit de sexism, că tăţi, despre CNATDCU, care aproape că nu mai vreo altă instituţie, de altfel), în schimb, s-a se - înţelegem cum stau lucrurile în ţară, în Europa doamnele Dan, Dăncilă și Vasilescu (cum ca - funcţionează (comisiile de fizică și biologie-bio - sizat în legătură cu o farsă făcută de niște ve - și în lume. Printre altele, doamna profesoară re? – Olguţa de la Craiova) nu-mi inspiră ma - chimie au demisionat, la cea de matematică leitari distinsului academician Eugen Simion: ne spune și că guvernul pe care îl avem (mă re încredere. Dar să lăsăm. Să vă spun mai bi - situaţia e tensionată) sau, cînd o face, pare să omul a fost anunţat că a primit un premiu-fan - feresc, oare de ce?, să spun „guvernul nostru“) ne cîte ceva despre ce cred că mai înţeleg. aibă o agendă foarte ciudată: minimalizează tomă (un fel de Nobel, ceva pe-acolo), din par - nu e nici pe departe așa de prost cum credem tea unei organizaţii profesionale despre care (unii dintre noi care, se pare, îi sîntem dușmani singur a mărturisit că nu auzise, și o mulţime – guvernului, nu doamnei Mungiu-Pippidi ). de inși lipsiţi de umor și discernămînt au înce - Eu, cu umilinţă recunosc, la economie și put să se extazieze public de marea cinste ca - finanţe nu mă pricep, la industrie și comerţ re i s-a făcut și să gloseze despre prestigiul res - nici atît, așa că nu comentez, poate că acolo pectivei organizaţii care, cum s-a dovedit, nu or fi profesioniști de valoare. Deși, atît cît nu prea există . Pentru detalii: https://www. sce - mă pricep, nici dl Teodorovici nu prea-mi fa - na9.ro/article/academia-romana-nobel-eugen- ce impresia unui om priceput. Măririle de sa - simion-filologie De ce s-ar bucura și simţi ono - larii (unele foarte necesare, dar făcute alan - rat cineva la primirea unui premiu din partea dala și necugetat) și schimbările fiscale au unui necunoscut care activează în domeniul dus deja la destule „dezechilibre“ și la crește - lui ? Mister. Nu are legătură cu guvernul? Ba rea tuturor preţurilor, cine merge în super - are, măcar indirect, pentru că se punea la ca - market știe ce spun (din fericire, covrigul, prîn - le și o ceremonie la Parlamentul european, or - zul săracului, e încă ţinut la un leu, în timp ce ganizată, printre alţii, de eurodeputata Renate toate celelalte plăcinte ieftine au crescut cu Weber, membră ALDE. În plus, în 2009, o or - o șeptime sau chiar o cincime; cînd o sări și Nu știu dacă distinsa doamnă Ecaterina plagiatul, de pildă, care i se pare o temă mult ganizaţie necunoscută din Japonia îl declara - covrigul, atunci e de rău), leul scade faţă de Andronescu se numără printre miniștrii pe ca - exagerată. Ca în atîtea situaţii, invocă practici - se pe dl Breaz (membru al guvernului actual) euro – miroase a inflaţie de la o poștă, dar, re doamna Mungiu-Pippidi îi consideră mai le internaţionale , făcîndu-se a nu ști că aceleași „cel mai bun cercetător din lume în teoria geo - cine știe, or fi toate astea semne de econo - buni decît îi vede cam toată lumea. Eu mă te - cuvinte (evaluare, acreditare, chiar cercetare) metrică a funcţiilor“, titlu de care oamenii se - mie sănătoasă , condusă de profesioniști . Știu meam că va veni la Educaţie, cum se zvonea, au, la ei și la noi, accepţiuni foarte diferite . rioși cam rîdeau. Ce altă legătură mai vreţi? Și (dar cine nu știe?) că dl Tudorel Toader e un dl Daniel Breaz și nu mică mi-a fost bucuria Una peste alta însă, Educaţia stă un pic dacă n-ar fi, tot e de rîs. eminent jurist, lumea a și ieșit spontan în stra - cînd a venit , totuși, doamna Andronescu. Nu mai bine decît Cercetarea, în privinţa căreia Așa că, cerîndu-i spășit iertare doamnei dă să-l aclame, poate domnia sa să fie cel ca - că i-ar sta bine dlui Breaz la Cultură, dar aco - ministrul venit dintr-un univers paralel pare profesoare Alina Mungiu-Pippidi pentru că , deși re dă greutate guvernului – doamna Mungiu- lo nu prea mai e mare lucru de prăduit, nici de foarte liniștit cu lipsa bugetului și cu faptul că știu ce carte de vizită impresionantă are și, mai Pippidi nu ne spune. Sau poate că e vorba stricat, așa că un nechemat agramat în plus o mulţime de institute nu mai au cu ce-și plăti ales, știu că are întotdeauna și în toate drepta - despre mult încercatul domn Meleșcanu, de sau în minus nu contează cine știe ce. Că oamenii și activităţile. Cum împăcat pare dom - te, eu tot mă-ntreb cum o fi arătînd un guvern la Externe, profesionist desăvîrșit, cu vechime dl Breaz e matematician e, desigur, un deta - nia sa și cu eliminarea experţilor străini din cu adevărat prost. Mai prost ca acesta. Și îmi impresionantă în diverse partide și instituţii. liu neplăcut, dar atît – oricum, după dl Pop la procesul de evaluare a proiectelor de cerceta - doresc , totuși , să nu aflu prea repede.

4 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 POLITIC Simplificare și post-adevăr de-clic(k) / atelier deschis

Cristian PÎRVULESCU Post-sincronizare, retro-sincronizare – Simplificarea, dacă se poate pînă la carica - nește cel mai bine președinţia lui Donald traducere (4) tură, este una dintre regulile de aur ale propa - Trump, „fapte alternative “ –, acum este posibil gandei. Tentaţia simplificării atinge astăzi toa - ca faptele să fie transformate în chestiuni de te sferele comunicării. Comunicarea nu este opinie. propagandă, dar nimic nu o poate împiedica De fapt, atacul împotriva „guvernării jude - să devină. Dacă, în încercarea sa de a facilita cătorilor“, așa cum este definit de unii „statul Bogdan GHIU comunicarea, mass -media simplifică, în politi - de drept“ , este o prioritate pentru politicienii ili - că vom găsi cea mai grotescă formă de simpli - berali, din SUA pînă în România. Dar, dacă în ficare: propaganda. Deja Goebbels înţelegea America democraţia este rezilientă, în România, rolul simplificării asociate altor forme de pro - în Ungaria sau Polonia ori , mai devreme , în În jurul anului 2000, deja dinainte care nu trebuie decît re -luat, re -lansat, pagandă. E ceea ce se întîmplă astăzi în Rusia sau Turcia, fragilitatea instituţiilor demo - desigur, dar mai ales imediat în mod re-actualizat; noi „copii“ (copíi concepuţi România în asaltul decisiv împotriva redutelor cratice expune puterea juridică. Ideea centra - apăsat, accelerat, abrupt, pe o pantă tot ca còpii ) ale (ai) trecutului devenit nu de mucava ale statului de drept. lă a argumentului împotriva „guvernării jude - mai înclinată , menită nu atît a despărţi doar monument (în nici un caz, Cum se explică însă de ce propaganda are cătorilor“ ar fi că aceștia nu ar trebui, fără a avea apele de pămînt, cît cerurile de mocirlă, Doamne ferește, document), ci de-a o atît de bună presă la politicieni? Poate pen - legitimitatea votului, să aibă vreo putere pri - adică a-i propulsa pe unii în sus cu vite - dreptul „Idee“ . tru că adevărul politic nu mai este o formă a vind interpretarea constituţionalităţii legilor. za rachetei, iar pe ceilalţi a-i elimina, a-i Dreapta exclude (sau nu favorizează, adevărului moral , ci o simplă opinie. Dar nu o Altfel, spunea Thomas Jefferson în 1803 , rea - mătura pur și simplu, dacă s-ar putea, ceea ce e totuna) traducerea post-sincro - opinie oarecare, ci opinia devenită dominantă. cţionînd la o decizie a Curţii Supreme dată în de pe scenă, sau a le lega, oricum, ghiu - nizantă. În ceea ce privește stînga, Și această ipostază nu este doar o caracteristi - cazul Marbury contra Madison , am cădea „sub lele de picioare (știu ei singuri de ce!), lu - încă unitară în deceniul (lax decupat) că a epocii noastre acaparate de post-adevăr. despotismul unei oligarhii“. Or, în hotărîrea sa crurile s-au lămurit, feeria și confuzia în - 2000 -2010, și aceasta, spre sfîrșitul aces - Sub regimul sondajelor, opinia, iar nu cunoa - în acest caz, Curtea Supremă decidea, și aceas - ceputurilor postrevoluţionare s-au risipit, tui deceniu și de atunci, normalizat, în - șterea, guvernează! Pentru aceasta sînt intro - tă decizie devine fundamentul oricărui stat de iar mica paranteză culturală s-a închis, coace, pînă azi, se va separa, sub-separa, duse cu meșteșug confuziile dintre adevăr și drept, că instanţele judecătorești au dreptul de zăvorînd lucrurile din ce în ce mai etanș: sub-împărţi , bifurca : un pol, pe care l-am sinceritate ori dintre adevăr și opinie. Demo- a judeca conformitatea legilor cu Constituţia și dreapta culturală s-a separat de stînga putea numi retro-progresist , revenind (la craţia modernă prin promovarea regimului re - de a exclude, prin neaplicarea acestora, pe ce - culturală. Prima: clară, simplă, ca orien - rîndul lui !) la clasicii revoluţiei, în frunte cu prezentativ – în același timp cu separaţia pute - le care ar contraveni principiilor acesteia. Acest tarea în spaţiu, aparent dată și naturală, Marx, iar celălalt rămînînd, practic, singur rilor în stat – încerca să asigure condiţiile pentru principiu enunţat în cadrul hotărîrii din cazul de la sine înţeleasă, spontană și fireas - cu prezentul – dacă pot spune așa, dacă ca, printr-o dezbatere cît mai largă, opinia să Marbury contra Madison conferă instanţelor, și că, promiţînd normalitatea gri-roz, nu există așa ceva – pur: în gol. se apropie cît mai mult de adevăr. Aceasta pre - în particular Curţii Supreme, o autentică pute - atît liberală , cît conservatoare – adică re - Lupta, acum, mai precis dispreţul re - supunea recunoașterea unui substrat norma - re politică și o transformă în prima instanţă con - pede raliată la neoliberalismul neocon - ciproc, „de clasă“, pentru că luptă pro - tiv al adevărului care trimitea fie la morală, fie stituţională din istorie. servator ; a doua scremută, ne-evidentă, priu -zisă nu există, dreapta dublu domi - la știinţă. Însă, transformat într-un simplu fe - La un conflict de acest tip am asistat și în deviant-naturală, privită ca un fel de han - nantă , cumulînd adică atît piaţa , cît și nomen de opinie, adevărul şi -a pierdut subs - cazul Deciziei 685 din 7 noiembrie 2018 privind dicap, diabolizată mai ales în absenţă, în statul, făcînd imposibilă însăși disputa po - tratul normativ . completele de 5 judecători de la Înalta Curte ou și mormînt, vinovată de toate relele litică, blocînd – ideal, dacă s-ar putea – jo - Relativismul politic privește faptele ca sim - de Justiţie și al celei din 16 ianuarie 2019 pri - trecute, prezente și viitoare, și aflată mai cul și circulaţia, lupta ideologic-culturală ple chestiuni de opinie . Goebbels, unul dintre vind conflictul juridic de natură constituţiona - ales în situaţia deosebit de dificilă, de un - se duce acum, așadar, între doi poli retro- inventatorii propagandei , spunea că „este un lă provocat de portocalele încheiate între SRI heimlich , de a trebui să se demarce de dominanţi , între două tradiţii ale moderni - drept absolut al statului să dirijeze formarea și Parchetul General. Prin decizia sa , Curtea trecutul bătătorit „comunist“, să scape tăţii , între două straturi fosile reciclate, fi - opiniei publice“. Și același Goebbels explica: Constituţională a urmărit să tempereze apeti - de o fantomă – fie și redîndu-i o nouă ind vorba de reluarea, repetarea, de „propaganda încetează să mai fie eficace în mo - tul Înaltei Curţi de Justiţie, acuzînd că aceasta a viaţă deplină (stafia comunismului bîn - reproducerea unui conflict istoric dat, de mentul în care devine invizibilă“ . Nu mai există acţionat „în mod continuu, din 2014, prin tuind comunismul însuși!) . – din nou – manifestarea unei compulsiuni adevăr, ci doar opinia indusă de o propagan - Colegiul de conducere, potrivit unei «reguli» În fine. Cert e că, post-sincronismul la retro-versiune . dă care-și impune autoritar argumentele. Este, proprii, la stabilirea componenţei completuri - separîndu-se clar de retro-sicronism, Aici , între , în spaţiul unic, unitar, de într-o oarecare măsură, ceea ce se întîmplă as - lor de 5 judecători, pentru ca, prin ultima ho - unul luînd-o spre stînga, celălalt spre (de respingere și de concurenţă, în vidul creat tăzi în Romania, dar și în alte state tentate de tărîre a Colegiului de conducere, să refuze ex - fapt rămînînd de: ceilalţi a trebuit să ple - de dubla pretenţie la dominaţie mono - iliberalism, cînd sînt mobilizate instrumentele plicit aplicarea imediată a noii legi, creînd ea ce) dreapta, marile edituri, cu Humanitas teistă a polului dominant al taberei domi - propagandei împotriva independenţei Justiţiei. însăși așa-zise norme tranzitorii, care nu repre - în frunte, s-au despărţit, ajutaţi și de is - nante – de dreapta – și a polului dominant Atacul propagandistic este strategic, vizibil zintă altceva decît o consfinţire expresă a încăl - torie, mai exact de necruţătoarea trece - al taberei dominate – de stînga – sînt, mă și concertat. Cînd , la noi , politicul a declanșat cării legii “ și a „acceptat și acţionat în mod di - re a timpului, de autorii „Frenchy “ și s-au situez, am fost lăsat, a-teritorial, eu, sin - operaţiunea de compromitere a Justiţiei ca pu - rect în sensul de a alcătui completurile cu dus – adică s-au întors – la ale lor, regă - gurul care am rămas, literal și în toate tere, a folosit poziţiile de forţă de care dispu - încălcarea legii, punînd în discuţie astfel ches - sindu-și calm, natural, hieratic, habitu - sensurile, să traduc , relevînd non-repro - nea și s-a bazat pe concertarea tuturor institu - tiunea imparţialităţii, în sensul analizat de Curtea surile și tabieturile de clasă, în sfîrșit pu - ductiv, nu retro-versiv , traducerea ca pro - ţiilor. În această strategie, Curtea Constituţională Europeană a Drepturilor Omului“ . rificate, în frunte cu obișnuinţa nu numai ducţie , ba chiar apucîndu-mă să fac , să a jucat un rol central . Curtea Constituţională De fapt, ceea ce a făcut Înalta Curte a fost de a domina, ci de a ocupa locul, prezen - elaborez, să încropesc, pe front, în golul este o instituţie politică cu o funcţie specială, în să rezolve o contradicţie care exista în lege pen - tîndu-se drept solul și natura înseși. Mai dintre tabere, pe linia imaterială de gra - asigurarea căreia are și atribuţii juridice, dar es - tru a nu bloca activitatea de judecată a com - mult conservatoare decît liberală, adică niţă a traducerii, din traducerea însăși, te prezentată ca fiind o instituţie juridică. Tocmai pleturilor de 5 judecători. Era vorba de un act raliindu-se spontan, magnetic, mimetic, pornind de la traducere ca producţie, o de aceea Curtea Constituţională nu face parte administrativ pe care Curtea Constituţională la neo- conjugate și cumulate (neo-libe - politică a co-temporaneităţii . Singura ac - din puterea judecătorească. Cînd a fost inven - nu are puterea de a -l examina, așa cum este ralism + neo-conservatorism), dreapta ceptabilă, admisibilă și practicabilă între tată, odată cu definitivarea teoriei statului de și cazul protocoalelor. Dar, folosind o majori - culturală nici măcar nu mai făcea efor - monoteismele tradiţiei conservator-re - drept, de Hans Kelsen, rolul său era de a limi - tate politică (PSD, ALDE, UDMR și un judecă - tul, nu se mai deranja să traducă . Pentru voluţionare și monoteismul globalizării, ta impactul negativ al parlamentarismului exa - tor pro-Băsescu), au reușit, cu o argumentaţie dreapta cultural-politică dublu neo nu al contemporanului . cerbat asupra societăţii. Adică exact opusul a precară , să pună Justiţia – nu Înalta Curte, nici există nimic nou, deci necesitate de cu - Încercînd, altfel spus, să materializez ceea ce se întîmplă astăzi în România. Pe de al - pe Livia Stanciu, care era președinta instituţiei noaștere și de actualizare, de traducere , și să teritorializez graniţa însăși, și regă - tă parte, demonstraţia din 1957 a lui Robert în 2 014 – într-o situaţie dificilă. Din acest mo - totul este deja aici, astfel încît reprezen - sind tot mai apăsat, tot mai obsedant, în Dahl, devenită clasică (Decision-Making in a ment începe propaganda care trebuie să de - tanţii ei trăiesc într-un regim moșieresc, această situaţie și condiţie, pe acelea de Democracy: The Supreme Court as a National monstreze că Justiţia a acţionat neconstituţio - de neo-rentieri, bazat pe reeditare și tampon ale Estului însuși, care, ca margi - Policy-Maker, 6 Journal of Public Law 279/1957) , nal (ceva devine neconstituţional doar atunci re (-) citare : pe reproducere . ne niciodată exterioară sau ultimă, ci în - privind Curtea Supremă de Justiţie a SUA , ara - cînd este declarat ca atare de Curtea Or, deși metafizic (adică conserva - totdeauna intermediară, ajunge omologic tă că, deși parte a puterii judiciare, aceasta se Constituţională, înainte de aceasta fiind prezu - tor) așa poate părea, traducerea exclu - din urmă – ca stare de co- tem poraneitate , manifestă ca o influentă instituţie politică . mat a fi constituţional) sau nelegal și că a răs - de reproducerea. Traducerea este pro - altfel ca meta-traducere sau arhi-tradu - Ceea ce nu vor să accepte politicienii ilibe - puns unor comenzi politice. Atacul împotriva ducţie, nu reproducere. Din acest punct cere – însăși starea actuală a lumii în mon - rali de astăzi, de aici sau de aiurea, este ceea independenţei Justiţiei atinge astfel apogeul. de vedere, principial, adică filozofic și dializare (termen preferabil, aici, celui de ce era o evidenţă pentru Jürgen Habermas, și politic vorbind, dreapta nu poate accep - globalizare). anume că legitimitatea Statului rezidă într-un ta decît re-traduceri , adică traduceri de De la traducerea post-sincronizatoa - „dualism“, într-un echilibru între statul de drept Duminică, 27 ianuarie 2019, de la ora 11.00, clasici , retro-traduceri , „retro-versiuni“, re la producerea prezentului ca traduce - protejat prin intermediul tribunalelor și suve - la Sala Atelier a TNB, Cristian Pîrvulescu va sus - în alt sens însă al acestui termen teh - re fără original, dar creatoare de origina - ranitatea populară încarnată de parlamente. ţine conferinţa cu tema: „România la porţile ili - nic consacrat: noi versiuni ale vechiului le (singularităţi). Dar, prin estomparea limitelor dintre adevăr și beralismului. Mai este posibilă democraţia as - minciună – exprimată prin noţiunea care defi - tăzi?“. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 5 RETROSPECTIVă 2018 2018 în proză. Trilogii încheiate, confirmări, surprize, debuturi

Bogdan CREŢU

Nu îmi place deloc să comit articole de bi - generaţii care alcătuiesc un fel de istorie a teva personaje tipice tranziţiei basarabene. te, permanent inervate, o carte de o senzoria - lanţ. E adevărat că, în 2018, am revenit la cro - României, într-un discurs neconvenţional, com - Liliana Corobca își continuă, în Capătul drumu - litate aparte, în care nuanţele sînt foarte rafi - nica literară tocmai pentru că mi se pare că o pozit, foarte ambiţios. Bogdan Suceavă oferă, lui (Polirom), proiectul de recuperare a unui nate, personajul principal devenind adesea grămadă de cărţi bune cad în gol sau nu au în Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi (Polirom), trecut traumatizant prin intermediul ficţiunii, vocea narativă. parte de o receptare de bună calitate. Nu că un roman autobiografic foarte bun, în care își aducînd în prim-plan cazul unei bătrîne pără - Tot la Humanitas a apărut și primul roman aș putea echilibra eu situaţia, nici vorbă !, dar descrie experienţa academică americană, în site, care îi povestește strănepoatei experie - al lui Radu Vancu , Transparenţă . E cumva car - e singurul lucru concret pe care îl pot face. care epicul pur, care reconstituie experienţe- nţa deportării în îndepărtatele stepe ale tea-sinteză, erudită și în care intră toate teme - Sigur că nu am apucat să scriu despre multe cheie ale exilului, este dublat de pasaje spe - Kazahstanului, o traumă care nu a exclus și le scrisului lui Radu Vancu, de la sinuciderea dintre cărţile care m-au incitat: fie au picat în - culative de foarte bună calitate, dar și de un momente de bucurie, de iubire, de speranţă, tatălui la alcool, politică sau la Mircea Ivănescu tr-un moment nepotrivit, încărcat și alte cărţi spirit ludic și comic pe care cititorii scriitorului de credinţă. Tatiana Ţibuleac a avut parte de și, mai ales, la Mircea Cărtărescu. Cu pagini de s-au așezat apoi peste ele; fie au apărut la fi - se vor bucura să îl regăsească la cel mai înalt o bună receptare, pe deplin meritată, cu o puritate extraordinară, tensionate mai ales nalul anului și grosimea lor a cerut un răgaz nivel. Dan Perșa a publicat un roman intertex - Grădina de sticlă (Editura Cartier), cartea unei poetic, cu o frază amplă, impecabil lucrată, pe care nu l-am avut (lucrez la asta). Așa se tual foarte ambiţios, dat fiind că modelul es - fetiţe care reușește să își păstreze puritatea, cu o intrigă barocă și, prin asta, redundantă, face că, apucîndu-mă să confecţionez turnu - te Divina Comedie : Dincolo (Editura Meditative crescînd într-un mediu toxic, dar plin de uma - cartea are în centru o poveste de iubire me - leţe din volumele pe care vreau să le consem - Arts ) e o construcţie postmodernistă, care nitate. Stilul poetic, sincopat contribuie din morabilă, dublată de credinţa relegioasă în nez aici, mi-am dat seama că e unul alcătuit mustește de ironii fine și de umor, dar care plin la reușita cărţii. magia literaturii . Transparenţă este, în același din cărţile de proză despre care am apucat construitește o parabolă gravă, dat fiind că to - timp (și acesta e, din punctul meu de vedere , să scriu și altul, la fel de înalt, din cărţile des - tul se petrece în primele 40 de zile de după primul ei păcat) și cea mai cărtăresciană pro - pre care nu am apucat să mă pronunţ. trecerea la cele veșnice a personajelor. Dan ză apărută la noi vreodată, mai cărtărescia - Despre unele, firește, urmează să... E mult ar - Miron a revenit la Editura Polirom cu Ascultă Încep cu verdictul: nă chiar decît multe pagini din Orbitor : e re - bitrar în scrisul unui cronicar literar, oricît s -ar muzica , un roman al tranziţiei, care pune în ciclat aici, asimilat uneori pînă la pastișă, un strădui să ţină pasul (și el se mai ocupă și cu dialog mai multe destine – tot atîtea partituri anul 2018 a fost întreg imaginar, o manieră stilistică, chiar și altele în viaţa lui fadă, oricît nu ar interesa as - distribuite muzical. Radu Părpăuţă a ieșit, tot unul peste medie „senzaţionalul“ și amestecul de oniric, fantas - pectul acesta...) . la Polirom, dintr-un nemeritat con de umbră, tic, apocaliptic din Solenoid sau Nostalgia . Încep cu verdictul: anul 2018 a fost unul cu un volum de proze scurte, Rămas-bun , în în ceea ce privește Luată în sine, Transparenţa se citește ca un peste medie în ceea ce privește producţia de care savoarea graiului moldovenesc se ames - producția de proză: thriller poetic. proză: planul a fost depășit, calitatea a înde - tecă reușit cu resuscitarea unei lumi arhetipa - 2018 a adus și cîteva îmbucurătoare con - plinit standardele. Recuperînd tonul serios, să le, bruscate din conturul său de zgomotul de planul a fost depășit, firmări. La aceeași editură, Bogdan Răileanu spun că se simte faptul că mai multe edituri fond al unei realităţi de dată recentă, mult mai calitatea a îndeplinit a trecut de la proză scurtă la roman, în Dinţii și-au deschis colecţii de proză contemporană: săracă în semnificaţii. Cristina Andrei a dat, în ascuţiţi ai binelui , o carte care intră în două pe lîngă Polirom, care continuă să deţină prim- Matriarhat (Editura Nemira), o foarte bună car - standardele. medii sociale total diferite, cel monahic și cel planul, Humanitas, Nemira, Tracus Arte, Cartea te de proze scurte, toate pe teme incomode, interlop, construind un personaj contradic - Românească, Paralela 45 și încă altele com - dar neșifonate ideologic; e, din punctul meu toriu, dar viu, pe cămătarul Maldini, aflat în pletează foarte bine tabloul!!! Cartier culege de vedere, o autoare la care sîntem obligaţi criză mistică. O carte autentică, bine construi - ce e notabil în proza de dincolo de Prut (și nu să fim atenţi! La Editura Cartier a apărut un tă, care ocolește clișeul și nu cade în melo - numai!), așa încît ce scapă unei edituri e recu - roman extrem de ambiţios, Sebastian , al lui O „surpriză cum nu se poate mai plăcu - dramă. În fine, după o primă carte foarte bu - perat de alta, toate au suficientă vizibilitate ca Gelu Diaconu, care îl are în centru pe autorul tă“, ca să citez cuvintele din deschiderea unei nă, nedrept de leneș primită, Gastarbeiter , să putem spune că e un moment în care „scrii - Accidentului , dar reconstituie o întreagă epo - cronici amputate într-o cunoscută redacţie Mihai Buzea revine cu Jimmy , romanul pica - torul genial underground“, sabotat de marile că, cu personalităţile sale proeminente (Mircea bucureșteană, ne oferă Andreea Răsuceanu, resc al unui îndrăgostit, care, pentru a-și pro - edituri, e o ficţiune sau un scenariu de păcă - Eliade, de pildă), cu extremismele sale hidoa - cunoscut istoric, critic și teoretician literar, ca - teja iubita infidelă și mofturoasă, traversea - lit amicii creduli. se (legionarismul) și care prelungește aceeași re reușește să scrie, în O formă de viaţă necu - ză jumătate din lume și intră în situaţii tot mai În anul 2018 au apărut cărţi importante ale poveste pînă în perioada de după 1990, repe - noscută , una dintre cele mai frumoase cărţi ciudate. E o carte scrisă cu mult umor și cu unor scriitori clasicizaţi. Gabriela Adameșteanu tînd logica unor destine într-o epocă doar apa - de proză ale anului. Împletind trei povești si - verva cunoscută a autorului. Cristian Englert și-a întregit trilogia începută în 1975 prin rent diferită. milare ale unor femei, una din secolul al a dat, în Piramida (Editura Nemira), un roman Drumul egal al fiecărei zile și continuată în 2010 Dintre prozatorii încă tineri ( No offence! ), XVI -lea, a Stancăi Mântuleasa, una din timpul cu accente de thriller, care are în centru o far - cu Provizorat prin romanul Fontana di Trevi tineri sau tot mai tineri, destui au produs fie Primului Război Mondial și alta din timpul co - să, o substituire nu numai de nume, ci și de (Editura Polirom), legînd firele și continuînd confirmări, fie surprize. Pavel Păduraru ofe - munismului, prozatoarea reușește să creeze, notorietate, un joc care scoate la suprafaţă povestea Letiţiei în epoci diferite, fără ca pro - ră, în Moartea lui Igor Alexandrovici (Editura de fapt, aceeași tensiune, tema mare fiind cea tarele vieţii literare. Tot dintre tinerii proza - vocările și intensitatea conflictelor etice să se Paralela 45), o puternică proză în manieră pa - a timpului care poate fi oprit prin iubire, prin tori, Vlad Roman a confirmat debutul din diminueze în perioada de după căderea co - rodică și satirică, încărcată însă de un realism dorinţa de a întemeia ceva durabil (o biserică, 2016, cu un nou roman, Prima secundă munismului. Nicolae Breban și-a încheiat și el, dramatic, pentru că se perindă prin carte cî - o casă, o familie). E și cartea unei pecepţii acu - (Editura Univers), cu acţiunea plasată în se - cu Frica (Editura Tracus Arte), trilogia despre colul al XVI-lea, cu o intrigă de policier, dar cu stalinism, un proiect ambiţios, care coboară foarte multe trimiteri savante, într-o ţesătu - în subteranele unui „infern splendid“, anali - ră care impune prin maturitate, erudiţie, dar zînd cîteva cazuri memorabile de vitalitate, ci - și prin ludic. nism, sete de putere etc. Alături de Singura ca - Am reţinut două debuturi foarte bune : cel le (2011) și Jocul și fuga (2015), recentul ro man al lui Iulian Bocai, Ciudata şi înduioşătoarea via - Frica întregește unul dintre cele mai serioase ţă a lui Priţă Barsacu (Editura Polirom), o no - proiecte epice de după 1990. Tot o trilogie a vella poetică, dar și realistă, prezentînd nu nu - încheiat și Caius Dobrescu, prin Recviem pen - mai o biografie, ci și o lume dură, neiertătoare, tru nimeni (la Editura Crime Scene Press), care care e, în plus, o mare reușită stilistică, și cel este cel de al treilea volum al unei serii de po - al Ralucăi Nagy, Un cal într-o mare de lebede liciers , contribuind la revitalizarea unui gen ca - (Editura Nemira), un roman exotic, aproape re a avut un real succes la noi înainte de 1990 fără intrigă, scris pe model nipon, despre ex - și care acum pare a se afla în ofensivă. Dintre perienţa unei tinere în Japonia, care îi schim - autorii consacraţi, Radu Aldulescu a dat în bă nu doar viaţa, ci și percepţia, conștientiza - Rezidenţi în Casa Visurilor (Editura Hyperli - rea simţurilor și conștientizarea de sine. O teratura), un roman bun, peste cele din ultimii carte scrisă cu mare rafinament. ani, o carte-sinteză, în care se regăsesc nu nu - Spuneam că nu îmi place să comit astfel mai personaje din vechile sale cărţi, ci și situa - de articole retrospective. De fiecare dată uit ţii-tip, tipologii, într-un ton mai clasicizat. să trec în pomelnic cîte un titlu, dacă nu mai Dan Lungu a schimbat strategiile, tonul, multe, și aștept reacţiile celor ignoraţi. Un cri - în Pîlpăiri (Polirom), virînd spre un discurs de tic literar nu poate citi totul .. . Dar, din cîte am tip speculativ cu bătaie lungă, care îi iese foar - citit, pot spune că, în ceea ce privește proza, te bine. Florina Ilis creează, pe model biblic, în anul 2018 a fost unul bun, peste media ulti - Cartea numerilor o panoramă a mai multor milor ani. 6 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 RETROSPECTIVă 2018

Teatrul Apollo, poate fi considerat curajos, căci 2018 în teatru. Cîteva highlighturi rostește niște adevăruri pe care societatea ro - mânească preferă încă să le ascundă sub preș. Religiozitatea care duce la intoleranţă, homo - sexualitatea ca identitate reprimată, dar mai ales despre nevoia de iubire într-o lume în ca - Silvia DUMITRACHE re nu ai dreptul la așa ceva atunci cînd nu te încadrezi unui tipar prestabilit. În aceeași no - tă, dar din categoria teatrului documentar, tre - Anul referendumului şi al Centenarului, buie menţionat În numele tatălui (ce face par - 2018 a reprezentat, în teatru, un an al recon - te din proiectul de cercetare „Teatru intim“, siderărilor unor teme încă sensibile pentru iniţiat de Robert Bălan și Elena Vlădăreanu), spaţiul românesc: felul în care ne raportăm la în regia lui Robert Bălan, Asociaţia Art No More tradiţie, comunicarea în contextul tehnologiei București, un spectacol despre curajul asumă - tot mai avansate, bullyingul, dar şi deschide - rii unei poziţii, a unei opinii, fie ea de ordin re - rea către forme de expresie care să se adre - ligios sau politic. seze unor categorii destul de marginalizate în Bullyingul este un fenomen tot mai ma - teatrul românesc. re, cu consecinţe dintre cele mai neașteptate, Deși ocupă o pondere în continuare scă - un subiect ce oferă multe deschideri în tea - zută genul de spectacole care să se adreseze tru. Apropiindu-se de subiectul bullyingului persoanelor cu dizabilităţi, anul trecut cel puţin prin acela, mai larg, al problemelor adolescen - două producţii au atras atenţia asupra nece - ţilor, Eugen Gyemant a realizat la Teatrul sităţii teatrului de a aborda subiecte încă sen - Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, cu studenţii sibile pentru societatea românească din acest din anul III la Actorie, un spectacol sensibil și punct de vedere: Visînd glasuri de Oliver Sacks, dureros, Avioane de hîrtie de Elise Wilk, despre un concept de Nicoleta Lefter, Teatrul Gong, cît de distopic poate deveni universul adoles - Sibiu, și Triburi de Nina Raine, în regia lui Vlad cenţilor atunci cînd lipsa de griji specifică tine - Cristache, Teatrul Nottara București. În spec - Visînd glasuri reţii este înlocuită de drame cauzate de sără - tacolul Nicoletei Lefter, din distribuţie fac par - cie, violenţă, familii disfuncţionale. Tot despre te doi elevi ai Centrului Şcolar de Educaţie bullying, de data aceasta readucînd în atenţie Incluzivă nr. 2, Sibiu, iar în Triburi , un specta - un clasic al literaturii, William Golding, Tudor col care ridică problema felului în care, fără să Lucanu pune faţă în faţă, în Împăratul muște - vrem, poate, catalogăm ceea ce e diferit drept lor , Teatrul Excelsior București, lumea copiilor greșit, actorii care interepretează personaje cu o realitate în care doar violenţa face legea. hipoacuzice au beneficiat de pregătire alături Un excelent spectacol pentru categoria „young de un interpret mimico-gestual. De altfel, mar - adults“, destul de puţin explorată în teatrul ro - cînd importanţa unor producţii care să creas - mânesc. Tot în legătură cu teatrul pentru pu - că reprezentativitatea persoanelor cu dizabi - blicul tînăr, Oltiţa Cîntec continuă seria de vo - lităţi în procesul creativ, Festivalul Internaţional lume dedicate teatrului românesc, cu Teatrul de Teatru de la Sibiu s-a deschis cu spectaco - și publicul său tînăr. Realităţi românești (în ca - lul Trei surori , în regia lui Timofey Kulyabin, o re adună materiale semnate de Oana Cristea producţie Novosibirsk State Academic Drama Grigorescu, Daniela Șilindean, Oltiţa Cîntec, Theatre „Red Torch“ și este realizat integral în Iulia Popovici, Oana Stoica), la Editura Timpul, limbajul semnelor (rusă). O reală provocare Iaşi, 2018, prin care se pune accentul pe ne - mai ales prin exerciţiul pe care i-l propune cesitatea racordării teatrului și la dorinţele și spectatorului, forţat să iasă din zona sa de așteptările noii generaţii. confort și să se pună cu adevărat în locul 2018 a fost un an prolific pentru Radu „Celuilalt“. Afrim. Numai la FNT au fost selecţionate pa - Teatrul Nottara din București a continuat tru spectacole ale sale, două avînd premiera proiectul inedit Laboratorul de Teatru Dens, Despre oameni şi cartofi anul trecut : Beţie de Ivan Vîrîpaev (Teatrul care presupune o colaborare între regizori ruși Naţional Târgu Mureș – Compania „Tompa și actori români, miza fiind realizarea unor Miklós“), un spectacol extrem de atent lucrat, schiţe de spectacol în cinci zile. Marea reuși - la cele mai mici nuanţe și subtilităţi, în care, tă a proiectului este felul în care această „joa - sub aparenţa unui hedonism ce duce la dez- că“ îi scoate din rutină pe artiști, rezultatele fi - integrare, se regăsesc, de fapt, căi nebănuite ind, în unele cazuri, spectacole închegate. Unul de descoperire a unor adevăruri esenţiale. dintre acestea, Căsătoria , o reinterpretare ex - Despre oameni și cartofi , Teatrul „Andrei trem de liberă a piesei lui Gogol, în care rolu - Mureșanu“, Sfântu Gheorghe, este cel mai so - rile masculine și cele feminine sînt inversate cial spectacol al lui Afrim, despre discrepanţa – fata de măritat din povestea lui Gogol este, dintre lumea noastră, a celor privilegiaţi, și lu - în spectacolul regizorului rus, „băiatul de mă - mea celor săraci, cărora li se refuză dreptul ritat “, dar interpretarea nu se face în travesti, la viaţă, la iubire, la speranţă. Iar spectacolul identitatea de gen fiind păstrată – a fost se - cu care a încheiat anul Centenarului, la Teatrul lectat la Festivalul Pușkin din Pskov, Rusia, iar Naţional din București, Pădurea spînzuraţilor , unul dintre regizorii participanţi la labaratorul adaptare după romanul lui Liviu Rebreanu, din 2017, Roman Feodori, a venit anul trecut este printre cele mai comentate spectacole să lucreze cu actorii Teatrului Nottara la spec - ale anului 2018. Și pe bună dreptate, căci, din - tacolul MOLIÈRE | ERÉILOM , un portret origi - colo de a fi cea mai spectaculoasă producţie nal al dramaturgului, în care propria sa viaţă a sa, de la vizual pînă la universul sonor, devine subiect de scenă. Cred că acest gen de Pădurea spînzuraţilor face un arc în timp în - laboratoare ar trebui să fie un soi de team tre Primul Război Mondial și perioada tulbu - building necesar în teatre – ca dovadă, anul re din prezent, pentru a ridica o serie de în - trecut, și Teatrul de Nord din Satu Mare a or - trebări dure, sincere, despre ce am învăţat ganizat un eveniment similar, iar unul dintre noi ca popor din toate experienţele prin ca - spectacole a intrat în stagiunea curentă. re am trecut. Molière continuă să fie montat cu succes, Într-un fel văzute ca rudele sărace în tea - iar în 2018 am văzut cea mai proaspătă și sur - tru, spectacolele-lectură au un potenţial pe prinzătoare adaptare a lui Tartuffe , cu Teatrul Triburi nedrept de puţin exploatat, așa cum s-a vă - „Maria Filotti“ din Brăila, în regia lui Alexandru zut în cadrul unei noi colaborări reușite între Mâzgăreanu. Lipsit de comicul spumos și de secţiuni, dans și performance, și a făcut cunos - turg, directorul Bucharest Fringe – Maratonul Teatrul Odeon și Institutul Cervantes din multe ori grosier cu care este abordată aceas - cut publicului român stilul de teatru indepen - Teatrului Independent, un festival ce ar meri - București: Întîlnirile literare hispano-române la tă piesă, Tartuffe -ul lui Mâzgăreanu este rea - dent din ţări precum Anglia, China, Franţa, ta o susţinere mai mare, și al teatrului inde - Bucureşti . A fost o ocazie excelentă atît de a lizat în cheia unei satire la adresa imposturii Israel, Polonia și Portugalia. Dar, cu toate că pendent Apropo, mi-a povestit, într-un inter - arunca o privire asupra dramaturgiei spanio - la toate nivelurile – de la familie pînă la religie. producţiile din mediul independent sînt tot viu luat după terminarea Festivalului, despre le contemporane, cît și de a vedea ce pot fa - La nivel de teatru independent, Under - mai variate și mai consistente, problemele cu lupta aproape kafkiană cu birocraţia, care în - ce doi regizori creativi dintr-o „simplă“ lectu - cloud continuă să se dezvolte ca festival care care se cofruntă artiștii dovedesc un sistem cepe odată cu aplicarea la diverse fonduri. ră. Memento mori de Borja Ortiz, în regia lui găzduiește și încurajează creaţiile din mediul încă greoi și neprietenos, care mai degrabă În anul referendumului, un spectacol pre - Andrei Măjeri, Un al treilea loc de Denise independent. Anul trecut, a adăugat două noi descurajează. Radu Popescu, regizor și drama - cum Tatăl meu, preotul , regia Elena Morar, Despeyroux, în regia lui Bobi Pricop . nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 7 LITERATURă Cîteva „noţiuni elementare“ despre Noţiuni elementare

Şerban FOARŢă

Încep recenzia cu o propoziţie simplă şi, spre care va fi vorba altă dată), şi ce văd scris, nem, anticalofil, fidel „ideii clare şi distincte“, aparent, naivă, alcătuită din subiect şi predi - drept titlu, cu slovă de un roşu cvasitehnic? denotativ (adică, fără, o res abscondita în jurul cat: Irina-Roxana Georgescu nu minte . Ce s-ar putea citi pe nu puţine manuale sau vocabulului, ca un tainic nimb), limpid şi apo - Cerându-mi scuze,-n treacăt, pentru ter - volume de, cu un termen fad, specialitate : no - dictic precum o axiomă – se poate spune că menii „subiect“ şi „predicat“ (prezenţi, de câ - ţiuni elementare . placheta-i însăşi începe (ba le şi încape, încor - ţiva ani încoace, până şi-n lexicul unor semi - porându-le) cu următoarele trei fragmente din gramaţi notorii, sub forma „cu subiect şi Fără aer echivoc-oracu lar, exergă: „You cannot stop violence with violen - predicat“, adică „indéniablement“ , i. e. „în chip ce“ (Julian Beck), „El caleidoscopio adopta la indenegabil“), – revin la enunţul iniţial: enunţurile (unele, fireşte, aparencia de la soledad“ (Roberto Bolaño) şi Irina -Roxana Georgescu nu minte . nu toate) din Noţiuni „A system is not a solution“ (Joshua Clover). Irina-Roxana GeoRGescu A „nu minţi“, în cazul unui literat, înseam - Dovadă, prima-i poezie din carte, Şantier nă că acesta nu recurge, pe cât posibil, la fic - elementare aduc a aforism I. Sau despre feluri de a vieţui în oraş, când isto - Noţiuni elementare ţiune; că-i preferă fantazării, adevărul, stilului sau teoremă, fie că par ria se rescrie pe foi de titaniu & vanadiu – în ca - Editura Cartea Românească, 2018, 80 p. ornamentat sau înflorit – pe acela auster, re enunţurile ce „nu mint“ abundă (în raport exact, antibaroc, adică realistic, visului sau re - afine cu vreun „ele ment“ cu numărul de versuri, modic: 34), şi anume: veriei – reportajul. euclidian, fie că le evocă „Moartea rămâne o problemă tehnică“, le incongrue, adesea, aducând a aforisme stra - Toate atributele acestea s-ar cuveni ghili - „Epimenides din Knossos respingea mitul di - nii sau a oracol sibilin. metate, deoarece un literat nu este, totuşi, un pe acelea ale unor vin“, „o coloratură urbană falsifică mizeria“; la Fără aer echivoc-oracular, enunţurile (une - savant, un om de ştiinţă, fie şi dacă, vorba unei presocratici: Empedocle, care se adaugă acelea tot, dacă vreţi, „scien - le, fireşte, nu toate) din Noţiuni elementare aduc stupide definiţii, ar fi un fel de „inginer al su - tiste“, regimul cărora e unul, însă, mai puţin a aforism sau teoremă, fie că par afine cu fletului“ omenesc. Parmenide, Heraclit... impersonal, mai afectiv – sarcastic, uneori: vreun „element“ euclidian, fie că le evocă pe Aceasta, cu atât mai mult când literatul e „Hienele devin paznici îndoielnici ai unei ca - acelea ale unor presocratici: Empedocle, poet... se-oracol“, alteori, poetic la modul japonard: Parmenide, Heraclit... Şi totuşi! După, fireşte, prima şi a treia, de gardă, „Tăcerea se risipeşte.// Din petalele ei timpul Iată un citat din cel dintâi: „În ceea ce se Deschid, cu grijă, plicul alb în care-şi doar - respectiv de titlu, următoarea pagină, a cin - ţese cuiburi de molii“. cheamă tot, nimic nu-i vid, nici superfluu. În me somnul virginal, tot albă, dar cu un fel, în cea, constă dintr-o exergă cu citate din trei au - Ar trebui să stăruim, puţin, asupra aces - acest tot, nu-i loc de vid. De unde să provină, mijloc, de seismogramă cenuşie, placheta ul - tori contemporani: Julian Beck, Roberto Bolaño tei poezii din urmă, de o remarcabilă fineţe, oare, ceva de natură să-l augmenteze?“. timă (întâia-i, debutul propriu-zis, fiind o cule - şi Joshua Clover. urzită din mătasea unui preţios hai-ku – ursi - Iată acum, aşa-zicând, şi o „ripostă“ a Iri- gere de versuri franţuzeşti, anume Intervalle Întrucât, cum sugerasem în amonte, stilul tă, şi aceasta, eroziunii silenţioase şi furtive a nei -Ro xana, peste veacuri (vreo 25 la număr): ouvert [Editura l’Harmattan, Paris, 2017], – de- poemelor Irinei-Roxana este unul, să-i spu - timpului văzut în chipul cenuşăresei fluturi - „Stridenţa realităţii/ transformă o mulţime vi - lor, molia... dă/ (obiecte lipsite de concreteţe)/ în iluzia di - Se cade să adaug, totuşi, numaidecât, în versităţii...“ continuare, că asemenea suave exerciţii de Întrucât Noţiuni -lor elementare nu le lip - realism, să-i spunem, „tandru“, fie şi dacă-i seşte spiritul geometric, ba chiar statutul ma - sunt la îndemână şi, poate, şi pe plac poetei tematic propriu-zis, încât un vers precum aces - (de ce, de altfel, nu i-ar fi? !), angajamentu-i în ta l-ar fi lăsat bouche bée şi pe Ion Barbu: verismul cel mai puţin cosmetic cu putinţă, „Realitatea e funcţia mea surjectivă“, eu, unul, cel mai, ziceam, „nemincinos“, pe care ea nu depun armele,-n tăcere, rugându-l pe dilectul şi-l încalcă (dintr-o asceză de tip stoic), nu-i în - cititor să se descurce cum îl taie capul, mie ră - găduie să vadă-n rozbombonuri o lume (lu - mânându-mi să-i ofer un joc (secund) calam - mea noastră) , al cărei colorit aievea, profund, buristic, şi anume: „Realitatea (NU) e funcţia iar nu de suprafaţă, e, din păcate, gri-spre-ne - sugestivă“ a acestei admirabile poete – volu - gru. mul căreia (ca să citez din excelentul compte- Altfel, însă, decât alţi, destui, confraţi (şi, rendu al inverosimil de tinerei studente în ma - bineînţeles, consore), Irina-Roxana nu recur - tematici, Ana Velicaru) „pare o «instalaţie » ge la „arta brută“ (sau brutală) a unui post apocaliptică “. Dubuffet-poet, vocaţia căruia rămâne infan - tilismul stercorar... Nimic, din contră, mai aseptic, mai lustruit şi mai feeric, pe-alocurea, decât aici, în iluzo - P. S. Pour la bonne bouche, această ria societé du (vorba lui Guy Debord) specta - aşa -zisă Aplicaţie VI. Prado al Revés – plină, cle , în care fardul şi sclipiciul, staniolul şi cos - ea, de-amara gelozie (ce e, de fapt, o fas - meticalele abundă (ispitind-o – cf. infra – pe cinaţie) a unei străine singuratice în con - autoarea noastră însăşi). Ajunge să-nchizi ochii, curenţă neloială cu (greu explicabil, totuşi) însă, din refulare sau dezgust, şi „[...] din ascendentul asupră-i al unui grup de ma - Colentina aud fornăitul mecanic al tramvaiu - drilene insolente (cam ca acelea, pufăind lui 21/ / rostogolindu-se peste mine“. ostentativ, în Carmen al lui Georges Bizet), Atenţie: între penultimul şi cel din urmă vers, un avantaj al cărora ar fi acela că sunt abo - apare, în text, un spaţiu alb, un „intervalle rigene (şi, aşadar, exclusiviste): „Cheltuiesc ouvert“, adică, în hăul căruia neantul e o mul - periodic pe cosmetice şi/ bijuterii o mică ţime vidă (sau, cu voia lui Dan Barbilian, „de - avere./ Pot hrăni cu capriciile mele un sat şartă“ ). din Africa.// Dar în lumina persistentă a Deschid, aici, o paranteză: mărturisesc că Madridului,/ unde soarele nu apune de - nu ştiu dacă, azi, noţiunea de poezie de nota - cât secvenţial,/ femeile astea răpitoare/ ţie mai e în uz ca, mai demult, când era vor - aprind ţigară de la ţigară, fără să se împa - ba de poezia lui Bacovia, bunăoară – nu, în - ce cu rutina,/ acceptând cu greutate/ că să, în maniera-i incipientă, cantabilă la modul soarele se va prăbuşi ca o maşină Tesla verlainian, ci în aceea mai dincoace, minima- pe pleoapele lor,/ pe sânii obraznici, pe list-prozaică, aceasta, în chipul unei arte pove - gamba fermă.// Mă simt o impostoare.// ra , să zicem. Un turist visează/ aceeaşi penitenţă a fru - Cu care n-am să spun, fireşte, că Irina -Ro - museţii eterne.// Iar femeile astea pot ale - xana bacovianizează. Spune-voi doar că poe - ge un alt loc în care/ să-şi îmblânzească zia ei e, pasămite, una de notaţie. iluziile./ Oglinzi infinite le poartă prin ca - De notaţie, însă nu şi descriptivă. Bacovia mere de argint şi cleştar“. însuşi, uneori, dă (dar nu à son escient , pesem - „Penitenţa frumuseţii eterne“ e, între ne) numai impresia că descrie, enunţurile sa - altele, un vers magnific. 8 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 LITERATURă Întoarcerea la vîrsta candorii

Adina DINIŢOIU

Anul trecut, Octavian Soviany – un exce - tort Doboș și de ciocolată, prăjitură trunchi- cătă ria ardelenească (practicată şi preferată lent scriitor, eseist şi traducător, foarte proli - de-copac, prăjitură spinare-de-căprioară și, bi - de mamă) şi bucătăria regăţeană (bucureştea - fic în ultimii ani (amintesc numai romanele neînţeles, nelipsitele savarine și cremșnituri. nă, cu influenţe balcanice – preferată de tată, publicate: Viaţa lui Kostas Venetis , Arhivele de În mijlocul peretelui din mijloc, acolo unde fu - mare specialist al grătarului ). Iar printre cărţi - la Monte Negro , Moartea lui Siegfried , Năluca , sese, pe vremea defunctei frizerii, oglinda în le mamei – mai aflăm – se găsea şi o carte de Casa din Strada Sirenelor ) – a publicat două care mă încruntam sub acţiunea ostilă a mași - bucate cu reţete şi ingrediente rafinate, nema - cărţi noi: Am fost un copil reuşit? (un volum de nii de tuns, erau instalate acum niște rafturi iauzite („aspic“, „limbi de pisică“, „pilaf de raci“, amintiri) şi Cartea răstălmăcirilor . 45 de clasici pe care tronau cutii cu bomboane, ciocolate „melci“ etc.), scrisă de... Mihail Sevastos, cunos - răstălmăciţi în româneşte (o antologie-eveni - mai mari sau mai mici, borcane cu șerbet sau cutul memorialist de la Viaţa românească de ment de traduceri din poezia universală, în piure de castane, sticle de lichior [...]. Iar pes - pe vremea lui Ibrăileanu (soarta volumului nu special franceză), ambele apărute la Editura te toate aceste comori sultănea domnul va fi prea fericită, fiindcă mama, considerîn - Hyperliteratura. Bartha, a cărui înfăţișare îl trăda pe omul de - du-l o „bătaie de joc“, îl va face cadou unei ve - Autor livresc şi baroc – cu puternice influ - dat plăcerilor gastronomice: chelie, faţă ma - cine). enţe decadente şi cu un inconfundabil aer re - re, rotundă și roșie, buze groase și vișinii, pîn - În ce priveşte genealogia şi identitatea „et - tro (o combinaţie inedită de roman balzacian tece uriaș, atît de uriaș încît te mirai cum de-și nică“ , aflăm că bunicul patern era de origine octavian sovIANy şi decadentism fin de siècle ) – , Octavian Soviany mai poate găsi pantaloni pe măsură. Era aju - albaneză (de unde şi numele Soviany, pe care ne propune în volumul de amintiri Am fost un tat la vînzare de soţia sa, care nu-i semăna de - şi-l ia la Bucureşti, pare-se că de la numele unui Am fost un copil reuşit? copil reuşit? – despre care va fi vorba în rîndu - loc: o doamnă încă zveltă, cu părul alb ca ză - orăşel albanez; iar bunica paternă era aromân - Editura Hyperliteratura, rile de mai jos – un text diferit ca scriitură şi pada și cu o figură foarte distinsă“. că ) şi fusese proprietar de local în Bucureşti. Bucureşti, 2018, 248 p. tonalitate. Scris „alb“ , cursiv, cu fraze scurte şi Contrastul acesta dintre perspectiva copi - Cît despre mamă (croitoreasă de meserie), or - structurat în 58 de capitole concise, fără figuri lului de odinioară şi vocea naratorului adult fană de părinţi (tatăl ei fusese ungur, făcuse Interesantă (şi instructivă) mi s-a părut, în de stil – în răspăr cu scriitorul baroc, sofisticat creează farmecul amintirilor, instituind o dis - războiul şi... scrisese poezii ), fusese adoptată acei ani (’50-’60), existenţa unui multicultura - care e Octavian Soviany –, volumul acesta re - tanţă (un écart , cum zic francezii) în care se in - şi crescută de o mătuşă – personaj care apa - lism avant la lettre şi a bilingvismului în acea prezintă o reîntoarcere la vîrsta copilăriei, o stalează umorul, tandreţea, nostalgia (rînd pe re în carte cu numele de „bunică“ şi e cu ade - periferie braşoveană multietnică: în Suburbiu, discretă recuperare a vîrstei candorii, făcută rînd sau toate laolaltă). Un alt capitol plin de vărat o figură memorabilă a amintirilor (foar - pe strada Aurel Vlaicu (unde locuia memoria - pe un ton reţinut, rezervat, de o nostalgie re - savoare gastronomică – plasat între umor şi te voluntară, e „şefa“ familiei şi are un program listiul, la numărul 46), „bilingvismul era un fe - primată. Cu un titlu mai degrabă comercial, nostalgie – este capitolul 19, în care memoria - zilnic respectat cu stricteţe, pe care autorul ni -l nomen cvasigeneral“, care se făcea simţit şi în volumul de amintiri din „prima copilărie“, cum listul declară a fi fost „un copil mîncăcios“, lu - redă întocmai, oră cu oră!). „Pe scurt, cam aşa propria lui familie: „Am fost un copil bilingv: îi spune autorul (amintirile încep de la patru cru ce se potrivea de minune cu talentul culi - se prezintă pedigriul meu – conchide memo - la noi în casă se vorbea atît româneşte, cît şi ani şi ajung pînă la finele şcolii primare), e o nar al mamei sale (ba chiar şi al tatălui), prilej rialistul. Sînt o amestecătură de neamuri, pre - ungureşte. Cu tata se vorbea româneşte: el carte fără pretenţii literare, la modul declarat: pentru a trece în revistă o lungă listă de buca - dominantă fiind totuşi gena românească sau, nu cunoştea limba maghiară, probabil o înţe - „Am scris aceste cîteva amintiri din copilărie te ce se puteau servi în bucătăria familială şi dacă vreţi, cea balcanică. Iar aici, în Balcani, legea, dar refuza s-o vorbească [...]. Mama şi fără intenţia de a face literatură. Doar din ne - de a glosa pe marginea diferenţelor dintre bu - identităţile etnice sînt atît de incerte!“ bunica, în schimb, vorbeau între ele ungureş - voia de a-mi aminti. Ele vorbesc despre o lu - te. Şi tot ungureşte vorbeau şi mare parte din me care a dispărut de mult. Locurile despre vizitatoarele bunică-mii, deşi unele dintre ele care vorbesc aici au devenit de nerecunoscut. [...] erau românce“. La fel de interesant mi s -a Oamenii au murit sau au devenit şi ei de ne - părut şi faptul că, în aceeaşi perioadă, oame - recunoscut. Rămîn amintirile“ – spune auto - nii ascultau posturile de radio străine Europa rul în „Cuvînt înainte“. Această lume resusci - Liberă, Vocea Americii etc. (pe care le prindeau tată prin memorie şi scriitură este aceea a graţie unor antene impresionante). Suburbiului, un cartier modest de la margi - Spuneam că volumul de amintiri înseam - nea Braşovului, în perioada anilor ’50-’60, în nă o recuperare a vîrstei candorii, dar şi o „re - plină instalare a regimului comunist şi a in - vizitare“ a propriului proces de formare iden - dustrializării: „[...] vreme de vreo şapte ani – titară, într-un anumit context („Eu sînt eu şi spune Soviany – marginea asta de veche aşe - împrejurările mele“). Discretă şi totuşi esen - zare săsească şi proaspătă cetate industrială ţială, candoarea aceasta a primei copilării echi - a însemnat pentru mine lumea“. valează , în fond , cu fibra însăşi a poetului de Dincolo de „revizitarea“ propriei identităţi mai tîrziu. Reîntoarcerea la candoare înseam - şi formări – la care voi reveni –, este foarte in - nă – pentru autor – reîntoarcerea la originile teresantă reconstituirea de epocă: o periferie poeziei şi fibrei sale poetice: la gestul de a lua multiculturală (români, saşi, secui ) a cetăţii în posesie lumea, de a percepe magia şi mis - Braşovului în primii ani ai „modernizării“ co - terul existenţei, odată cu lărgirea treptată a muniste (asfaltare, construirea trotuarelor, in - „liniei orizontului“ , proprii vîrstei copilăriei. De troducerea canalizării – toate făcute, desigur, altfel, cartea are acest motto: „Candoarea de mîntuială şi refăcute ulterior), care aduce noastră ne tolerează un timp. După care ne cu sine şi dispariţia lumii vechi, a prăvăliilor risipeşte. Dar nu ne părăseşte niciodată“. Şi mici cu iz interbelic (băcănii, măcelării, cofe - totuşi, există dezvrăjire şi există „sfîrşitul co - tării, croitorii ş.a.m.d.) şi chiar a personajelor pilăriei“ (spre finalul şcolii primare, după „cal - lor pitoreşti (micii lor proprietari). Repri- varul literelor de mînă“ şi primirea cravatei de mîndu -şi mereu cu sobrietate nostalgia (şi tris- pionier) : „Universul magic din jurul meu se to - teţea) – sub aparenţa notei de umor cu care pea văzînd cu ochii, iar dincolo de linia orizon - adultul de astăzi îl priveşte pe copilul de odi - tului începeau să se întrevadă femeia şi moar - nioară –, Octavian Soviany ne oferă splendi - tea – acele taine rămase nedezlegate“. de pasaje evocatoare – şi literare, orice s-ar zi - Volumul memorialistic al lui Octavian ce. Iată o secvenţă din capitolul 8, în care o Soviany conţine multe informaţii documen - terifiantă frizerie se transformă peste noapte tare legate de Braşov şi periferia lui (vezi, de – ca în cel mai frumos vis al copilului – într-o pildă, lista de cinematografe din cartier ori cofetărie (nici mai mult, nici mai puţin!), oca - construcţia teatrului braşovean pe locul unui zie pentru a introduce şi un personaj pitoresc, fost cimitir); propune, de asemenea, o preţioa - pe domnul Bartha: „Iată însă că acum, prin nu să reconstituire de epocă; vorbeşte, în fine, se știe ce capriciu al îngerilor care-i protejea - despre copilărie (ca altădată Ion Creangă), evo - ză pe copiii dedaţi cu zaharicalele, aveam să cîndu-i inocenţa, jocurile şi atracţiile (e atras ne bucurăm de o cofetărie și pe Aurel Vlaicu! de maşinării, de diafilme, primeşte în dar un Cred că am fost unul dintre primii ei muște - aparat de proiecţie etc.) . Impresionează prin rii. Imaginaţi-vă o cameră nu prea mare, cu simplitatea stilului şi prin sobrietatea tonului, trei sau patru măsuţe rotunde și cu un galan - care ascunde emoţia, şi, mai ales, prin aceas - tar ticsit, ca peștera lui Ali Baba, cu tot felul de tă plonjare aparent nonliterară în memorie – minunăţii: amandine, tarte cu fragi, ișlere, ecle - cu un aer de text clasic, de roman balzacian – ruri, rulouri umplute cu spumă de ou, trufe, ce sfîrşeşte în veritabilă literatură. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 9 LITERATURă

vela este consistentă, iar unde apare idilizare, Înduioșare și sărăcie ea este corect porţionată prin contrastul cu dimensiunea frustă și sălbatică a vieţii rurale. Pe lîngă aspectul stilistic și structural al nuve - lei, este remarcabil și faptul că Bocai este un atent scenarist: fiecare secvenţă care contu - Mihnea BÂLICI rează viaţa lui Priţă Barsacu (conturată episo - dic, și nu liniar) primește valenţele unui eve - niment de o importanţă experienţială majoră, Una dintre ţintele prozei românești con - Bricegari i se spunea «cherchelire» “ (p. 10), na - decisivă. Cinematice și vivide, secvenţele res - temporane este de a reprezenta și portretiza ratorul configurează realitatea clasei „de jos “ pective colectează întreaga gamă de senzaţii anumite pături sociale, fenomene de subcul - rurale: nivelul de educaţie, relaţiile dintre cla - și impresii care marchează existenţa scurtă și tură și medii sociale caracteristice spaţiului au - se sau dintre etnii, complexele de inferiorita - mărginită a personajului principal. tohton – în lumina acestor explorări, poate fi te și presiunile psihologice ale dezavantajului Din acest motiv, scopul principal al narato - ilustrată o frescă a vieţii postdecembriste, su - economic. În acest context, este rememora - rului este de a da impresia plenitudinii subia - bliniind elementele adiacente acestei lumi a tă, fragmentar, viaţa lui Priţă Barsacu, mezi - cente vieţii personajului tocmai în episoadele (post?)tranziţiei: autocolonialismul, diferenţe - nul uneia dintre cele mai sărace familii de pe mundane și în cadrul neprielnic al sărăciei. le de clasă, așa-zisa „nouă sensibilitate “, nos - Bricegari, de o inteligenţă rară (fiind premiant Naraţiunea își atinge apexul în izolarea eterică talgia anilor ’90, problemele socio-politice ca - încă de la o fragedă vîrstă și devenind ulterior a anumitor episoade din vîltoarea existenţială re au marcat trecerea la capitalism după pasionat de știinţele naturale ) și de o bunăta - a satului. Voi trimite la episodul în care Stanca Revoluţie etc. S-ar putea spune că în aseme - te surprinzătoare. Existenţa lui Priţă este în - învaţă să coacă pîine pe ţăsturi: „E drept că la nea reprezentări ale coloritului social local spe - cadrată de episodul propriului înec: întreaga nici un an după aceea au început să aducă pe cific stă adevărata forţă a literaturilor perife - naraţiune apare ca o analepsă, în care este în - Bricegari cuptoare electrice și noua ei abilitate rice. Iar cu cît exotizarea este mai diminuată, grămădită întreaga experienţă tragică a copi - Iulian BocAI a devenit complet inutilă, dar atîta cît a ţinut-o cu atît proiectul rezultat are o mai mare forţă lului și, ancorată în ea, întreaga configuraţie i-a dat sentimentul că era în stare să facă ceva în peisajul literar actual (a se vedea Soldaţii lui sociologică a satului. Soarta fiecărui personaj Ciudata și înduioșătoarea viață ca adulţii, mai ales că din cînd în cînd îi aducea a lui Priță Barsacu Adrian Schiop). Desigur, nu spun că realismul din nuvelă este tangenţială cu cea a lui Priţă . și lui Priţă o felie din pîinea ei, unsă pe deasu - Editura Polirom, 2018, 144 p. brut este unica formulă viabilă a prozei româ - Mama, care înnebunește progresiv pe dura - pra cu untură și presărată cu sare, pe care o nești. Experimentul formal, inserarea fantas - ta naraţiunii ; tatăl, alcoolic și exasperat de să - mîncau amîndoi în tăcere, ascultîndu-și unul al - ticului, jocul naratologic: acestea pot fi foarte răcie; fratele Marian, „protectorul “ lui Priţă, în - tuia respiraţiile “ (p. 79). Rezultatul este, într-ade - bine utilizate, importantă fiind relevanţa fina - După cum precizează și Mircea Martin pe văr, înduioșător, dar nu o schimbare de macaz lă a proiectului. Prin relevanţă mă refer la o Deși se dorește a fi un coperta a patra a volumului, este o „lume de fundamentală a modului în care proza contem - cît mai strînsă legătură cu Weltanschauung -ul jos [...], văzută de jos (adică dinăuntru, stilistic porană ajunge să exotizeze/estetizeze faptele colectiv și cu problematicile timpului. O criti - exponent autentic al vorbind) “ – perspectiva naratologică se între - mărunte și cotidiene prin adăugarea unei aure că ce mi s-ar putea aduce este faptul că pun mediului său, personajul pătrunde cu perspectivele personajelor, em - de emoţie reţetară. Singurul avantaj al formu - prea mult preţ pe materialul extraliterar și pe patizînd cu cogniţiile lor naive, cu superstiţii - lei constă în cadrul în care se desfășoară trama: aspecte prea puţin estetice – din contră, mi se Priță Barsacu este departe le locale și cu relaţiile sociale din interiorul spaţiul rural sărac a fost prea puţin adus în dis - pare că forma și materialul nu pot fi discuta - de a fi, de pildă, un fel de satului (în toată agresivitatea și bizareria lor). cuţie în proza românească. Totuși, nici volumul te separat: ele sînt interconectate și se deter - Nu este un narator intelectualizant, judecă - lui Bocai nu reușește să traducă această lume mină reciproc; orice formă artistică corespun - Gummo din filmul lui tor, care își asumă omniscienţa, ci un partici - decît prin prisma unei lentile de estet . Deși se de unor anumite ecouri sociale. Provocarea Harmony Korine, pant activ la tramă: el este „povestitorul aces - dorește a fi un exponent autentic al mediului este perceperea acestor conexiuni . Unde anu - tor rînduri “, un simplu intermediar între său, personajul Priţă Barsacu este departe de me încep sau se termină speculaţiile, acesta dezidealizat și dezlipit de diegeză și naratar. Analiza societăţii rurale es - a fi, de pildă, un fel de Gummo din filmul lui este subiectul unei mai ample discuţii, care standardele etice ale te ironică, dar și marcată de o acută conștiin - Harmony Korine, dezidealizat și dezlipit de stan - sper că va avea loc mai des în spaţiul literar. ţă a determinării sociale și a plasării limitate dardele etice ale păturilor superioare: este mai Revenind la discuţia ridicată la începutul păturilor superioare: este în acest sistem: „Mulţi creșteau mari, își res - degrabă un martir și un paria al satului, cu o cronicii, în făgașul prozelor care explorează mai degrabă un martir și pectau nevestele și-și iubeau copiii. Mulţi creș - sensibilitate și un comportament dezirabile pen - mediile sociale defavorizate din România se teau mari, își băteau nevestele și-și băteau co - tru mentalitatea clasei de mijloc . află și debutul în proză al lui Iulian Bocai de un paria al satului. piii și un echilibru se stabilea atunci între Bildungsnovella surprinde cum a surprins anul acesta. Așa-zisa sa Bildungsnovella , ignoranţă și violenţă și iubire care permitea lu - și insectarul lui Priţă Barsacu ziariștii de la Ciudata și înduioșătoarea viaţă a lui Priţă chis în repetate rînduri; Stanca, fetiţa cu care mii lor să rămînă așa cum era, iar Priţă, ascul - Gazeta sudului : ca o curiozitate în faţa lumii Barsacu , a cîștigat Premiul concursului de de - copilul inventariază toate lighioanele satului; co - tîndu-i, știa că trebuie să crească și își căuta și alienante a sărăciei, cu programul proiectului but al Editurii Polirom (unul dintre pionii fun - legii de clasă, bătăuși și agresivi; Culina, nebuna el un loc prin ungherele ei, căci nu-i dăduse ni - menţionat încă din titlu – „înduioșarea “. Cu damentali ai pieţei de proză românească), obţi - satului, aproape o corespondentă a Savistei; Veta, ciodată prin cap că ar fi existat o alta “ (p. 92). toate acestea, nu se pot face ironii faţă de „cît nînd din start o poziţie favorabilă în sistemul temuta profesoară care îl susţine pe tînărul „zoo - Strategiei narative a lui Iulian Bocai nu i se pot de urît arăta de fapt insectarul și cît de impro - literar actual. Alegînd drept cadru al acţiunii log “ – în mijlocul acestor influenţe și piedici se reproșa multe: este un prozator iscusit, osci - vizat părea “ (p. 74). Volumul este unul dintre un sat sărac de pe malul Oltului, în care fieca - desfășoară traiul tînărului Barsacu , în calitatea larea între planuri temporale și naraţiuni ane - cele mai bune apariţii editoriale ale anului an - re actant pare că suferă, mai mult sau mai sa atît de receptacul al dramei rurale, cît și de xe este fluidă și organică, stilul nu trădează terior, iar Iulian Bocai este cu siguranţă un de - puţin, de „acea boală a sărăcanilor căreia pe personaj excepţional (romantizat) . apetenţa artificiului decorativ – din contră, nu - butant promiţător .

10 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 ISTORIE

dio amintit a revărsat şi revarsă comentarii Jan Palach: preîntîmpinarea morţii (dar foarte puţine ştiri/informaţii) despre re - volta franceză, despre extinderea sa, despre acţiunile multor activişti politici din prezent şi morale după 50 de ani chiar extrase din gesturile politice recente şi lozincile activistei Angela Davis – o iubită ideo - logică a regimurilor comuniste şi o voce adu - lată de stînga europeană şi antieuropeană. De ce această asimetrie? Greu de explicat. Cătălin MAMALI Evident , asimetria aceasta este, social şi cog - nitiv, o mare nedreptate. Este un simptom al unei boli politice. Europa dezbinată a ars pe rug rebeli de Pe 19 ianuarie 1969 , Jan Palach a recurs diferite feluri. Printre aceste victime ale vio - la sacrificiul suprem asumat moral, religios şi lenţei dogmatice exprimate prin foc au fost şi social – intuind şi pericolul desfigurant al „nor - mari conştiinţe ştiinţifice, religioase, morale. malizării “ ca recădere în condiţia comunistă . Au fost arse cărţile care contraziceau canonul Şi-a dat foc – şi a murit – în Piaţa Wenceslas timpului şi mai ales pe cel al puterii şi puteri - din Praga , pe 16 ianuarie 1969. Poate, acum, lor. Dar Europa nu a cunoscut autoimolarea unii consideră că reamintirea lui Palach şi re - ca formă de protest, recurgerea la arderea pu - trăirea , de către cei de azi , pe cît este ome - blică a propriului corp pentru a susţine valori neşte posibil, a acestui sacrificiu reprezintă morale, pentru a trezi conştiinţele terorizate un act prematur. Nu atît tăcerile vinovate sînt de uriaşe forţe fizice, financiare şi politice. în joc. Este necesar de realizat că, fără Palach, Existenţa întru identitate – creată prin îm - fără Carta 77, fără Havel şi Patočka, fără părtăşirea unei culturi, vorbiri, tradiţii, credin - Solidarność, fără revolta minerilor din Valea ţe ale unui neam, popor, naţiuni care are o ca - Jiului, fără Liviu Cornel Babeş (în martie se vor să („homeland“), care trăieşte sentimentul de împlini 30 de ani de la autoimolarea sa), fără a fi acasă, de a avea o vatră pentru toţi – tre - un Paul Goma, fără un Dorin Tudoran, fără ce uneori prin momente de criză, de depresiu - revolta de la Braşov, azi nu ar fi nimic din ne, de ardere la alb (expresia unui fost deţinut ceea ce oferă şansa demnităţii, inclusiv a ex - politic român mort în închisoare) şi disperare. primării critice. Fără astfel de acte exempla - Cehoslovacii au avut astfel de crize sub re, politicienii post -1989 ar fi cu mult mai în - Imperiul Austro-Ungar, sub ocupaţia nazistă, carceraţi în mentalitatea şi reflexele partinice sub jugul comunist. În primăvara anului 1968 , pre -1989 şi complet surzi şi orbi faţă de ne - Jan Palach, monument s-a născut speranţa de regăsire a propriei iden - voile oamenilor care-i aleg. Comemorarea tităţi şi a unei alte condiţii umane. N-are im - unui asemenea eveniment moral crucial pen - portanţă că această încercare se folosea de re - Am fost, datorită unei fericite sincronici - care-l aud în oraşul Dubuque, IA , sau pe care tru devenirea Europei nu poate fi redusă la o torica unui socialism/comunism reconfigurat. tăţi, martor participant împreună la acest val îl urmăresc online cînd nu sînt în acest oraş zi. Mai mult, poate avea şi un rol terapeutic, În contextul geopolitic de atunci , chiar şi aceas - uman eliberator şi plin de speranţe care cu - emblematic pentru Midwest , a prezentat pe cel puţin pentru climatul politic. tă formă era cutezăoare. Cît de profund a tul - prinsese Praga . În august 1968 , a urmat inva - larg marşul femeilor şi revoltele tineretului oc - Vačlav Havel a caracterizat lapidar mo - burat această cutezanţă nucleul ideologic, po - zia armatelor conduse militar şi ideologic de cidental. Dar despre Jan Palach nu se vorbeş - mentul istoric din 1969 pentru eternitatea litic, militar al sistemului comunist s-a dovedit Uniunea Sovietică, la care România, dintr-o lu - te încă, în contextul în care celor mai mulţi oa - umană , aducîndu-şi aminte strigătul tăcut şi indubitabil prin invazia de către mai toate ar - cidă evaluare, a refuzat să participe . Evident, meni de aici sacrificiul său le este necunoscut. incandescent al tînărului Jan Palach. Havel a matele semnatare ale Tratatului de la Varşovia, decizia politică a neparticipării la brutala inva - Dubuque este un oraş pitoresc, cu oameni numit calea aleasă de Palach ca fiind „refuzul în august 1968, invazie iniţiată şi produsă sub zie i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu. O de - primitori, muncitori, religioşi (nu doar după definitiv al sinuciderii morale “. Jan Palach apar - conducerea Kremlinului. Presiunea Moscovei cizie surprinzătoare pentru o dictatură comu - numărul şi frumuseţea lăcaşurilor religioase , ţine unei tradiţii care-l include pe Jan Hus, ars a dus chiar la participarea Ungariei, care sufe - nistă scufundată peste cap , timp de decenii , ci şi prin fapte) şi liniştiţi. de viu (1415) pentru convingerile sale. După rise , cu 12 ani în urmă , reprimarea violentă a în apele acide ale internaţionalismului comu - Paradoxal, cel puţin în ultimii 20 de ani, se 104 ani , Martin Luther, cel care a avut curajul curajoasei Revoluţii din 1956. Era o perioadă nist. Decizia a generat un val spontan de sim - observă o artificială împingere a opiniei publi - să scrie şi să afişeze cele 95 de Teze, a recu - în care reflexele politice ale Comin ternului patie şi de regăsire a sentimentelor patrioti - ce audibile spre o orientare de extremă stîn - noscut exemplaritatea spirituală a lui Jan Hus aveau o puternică inerţie, forţînd foste victime ce reprimate zeci de ani. Din nefericire , acest gă şi spre o accelerată birocratizare în acest scriind: „Noi, toţi, sîntem Husiţi fără să ştim să accepte complicitatea la noi agresiuni. potenţial a fost amarnic frînt . sens. Chiar la unele cursuri şi conferinţe pu - acest lucru “. Palach a opus unei agresiuni ca - Primăvara de la Praga a fost îngheţată de După o jumătate de secol , constat o asi - blice , ideile politice extreme ale lui Marx sînt re condamna un întreg popor la încarcerare vîntul glacial al invaziei, în ciuda faptului că bra - metrie dureroasă în mass -media (main - idolatrizate aproape la fel ca la cursurile de într-un sistem politic nedorit şi inuman pute - vii praghezi au încercat forme nonviolente de stream ): mai nimic despre Primăvara de la socialism ştiinţific ante -1989. Desigur , expri - rea sacrificiului prin propria ardere. Focul său rezistenţă. Această rezistenţă nu a reuşit. Corpul Praga şi reprimarea ei brutală şi foarte mult marea liberă este un rezultat al funcţionării viu a dat lumină şi speranţă compatrioţilor şi social vlăguit de represiunea de decenii a re - despre mişcările occidentale. Această repre - principiilor democratice şi este de apreciat. a condamnat agresiunea. Palach a fost urmat gimului comunist a intrat într-o formă de dez - zentare părtinitoare este agravată de abun - Acest „push “ artificial, intolerant şi persistent de alte flăcări vii precum Jan Zajíc, în februa - nădejde, la graniţă cu renunţarea. Se contura denţa unor „ştiri “ despre prezenţa „revoluţio - spre stînga este puternic corelat cu orienta - rie 1969, şi de nenumărate regăsiri morale ca - o nouă hibernare morală. Asta la suprafaţă – nară “ la marşul femeilor din 2017 a tovarăşei rea de ansamblu a postului NPR şi cu refuzul re au dus treptat la Revoluţia de Catifea. în timp ce multe inimi, minţi , suflete întregi se Angela Davis. Postul de radio NPR/IPR (care dialogului. Cauzele acestei corelaţii nu sînt Alegerea sa tragică are sens eliberator. întrebau şi căutau o soluţie prin forţe proprii. se autodeclamă independent şi obiectiv) , pe foarte clare, dar merită studiate. Postul de ra - Monumentul dedicat lui Palach şi Zajic în Atunci s-a aprins focul viu numit Jan Palach. inima oraşului Praga are o simplitate cutre - Jan Palach a intuit pericolul „morţii eterne “ murătoare, cu valoare simbolică: o cruce ca - (expresia lui Thoreau pentru moartea mora - re se îngemănează firesc cu pietrele pavaju - lă) pentru compatrioţii invadaţi de marea ma - lui. Sacrificiul a doi martiri care se contopesc joritate a armatelor frăţești, sub umbrela mi - cu trupul cu care s-au identificat. Sacrificiul litară şi ideologică a Uniunii Sovietice. Focul lor este parte a unei puteri morale solidare aprins de Palach pentru a-i cuprinde trupul a care este cultivată transgeneraţional cu dis - adus lumină în noaptea dominată de deznă - creţie şi determinare. dejde a compatrioţilor şi s-a născut din rădă - Pentru România , această cale este simila - cini morale, spirituale şi culturale ale identită - ră cu a refuza o groapă morală comună la ca - ţii poporului din care face parte. re ne condamnă cei care au vrut sau vor să Acest foc a fost aprins într-un context po - se creadă că „pe atunci “ (în comunismul ofi - litic ce trebuie reamintit, chiar dacă schema - cial) „nimeni nu avea ruşine “. Din nefericire , tic. Revolta din luna mai 1968 , începută în mentalitatea „nimeni nu avea ruşine “ supra - Franţa , a cuprins multe ţări occidentale. Printre vieţuieşte şi creşte prin saltul din preadevăr figurile global-vizibile erau personaje precum în postadevăr. Cohn Bendit, Angela Davis. Mai devreme şi ci - Acum este momentul pentru a medita la vilizat a început Primăvara de la Praga, din faptul că un astfel de sacrificiu, urmat şi de al - motive, cu mijloace şi scopuri diferite. A du - tele, făcut pentru demnitatea ţării sale şi a fie - rat mai mult decît o primăvară. Chiar şi în iu - cărui concetăţean , este , totodată , un sacrifi - nie şi iulie erau demonstraţii masive şi paşni - ciu exemplar cu valoare universală pentru ce care foloseau un limbaj civilizat pentru toţi şi pentru fiecare, de acolo, de aici, de aiu - exprimarea opiniilor critice faţă de regimul co - rea, de pretutindeni. munist şi a unor puternice sentimente ale identităţii culturale. Se dorea o schimbare a Bucureşti , 28 iulie 2018 – carcasei comuniste. Memorialul Jan Pallach in Piata Wnceslas din Praga Dubuque, 11 decembrie 2018 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 11 ISTORIE Corneliu zelea Codreanu. Două călătorii în trecut

Nicolae DRăGUŞIN

Pînă de curînd, impresia pe care a lăsat-o zintă multe vulnerabilităţi. Potrivit cronicii se - bibliografia postdecembristă despre interbe - vere cu care Mihai Stelian Rusu a întîmpinat -o lic a fost că fascismul românesc a reprezentat („Viaţa lui C.Z. Codreanu: o istorie parafactua - o mișcare politică acefală. Această concluzie, lă“ , Saeculum , Sibiu, iunie, 2017), Tatiana bizară în felul ei , știind că extremele politice Niculescu construiește nu o istorie contrafac - se hrănesc din prezenţa aurorală a unui lider, tuală, după modelul lui Nial Ferguson, ci pa - decurgea din chiar discrepanţa dintre numă - rafactuală, căci „forţînd nota originalităţii in - rul mare de lucrări cu privire la mișcarea fas - terpretative, se aventurează mult dincolo de cistă din România și absenţa oricărei biogra - domeniul plauzibilităţii rezonabile“ (p. 231). fii a lui Corneliu Zelea Codreanu, „căpitanul“ Desfiinţînd practic cartea sub aspectul meto - acesteia. Interesul pentru legionarism s-a con - dologiei, universitarul sibian conchide că „asu - tatiana NIcuLescu oliver Jens schmItt turat ferm, la scurt timp după eliberarea știin - mîndu-și un deziderat epistemologic realist, ţei istoriei de corsetul ideologic. Așa, de pildă, autoarea construiește creativ o biografie po - Mistica rugăciunii și a revolverului. Viața Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și Francisco Veiga (1993), Zigu Ornea (1995), sibilă a liderului mișcării legionare, acoperind lui Corneliu Zelea Codreanu căderea „Căpitanului“ Eugen Weber (1995) și Armin Heinen (1999) lipsurile documentare pe care nu le-a consul - Editura Humanitas, 2017, 240 p. Editura Humanitas, 2017, 456 p. au pus bazele unui domeniu de interes știin - tat cu plăsmuiri ale propriei imaginaţii“ (p. 233). ţific , pe care alţi autori au clădit în următoa - În acest sens, Mihai Stelian Rusu arată că , pe Așijderea, emoţionantul Jurnal al Annei Frank ne, merită o atenţie specială. Autorii explică, rele două decenii. Cu greu se poate explica de întinsul celor 223 de pagini , apar nu mai puţin sau tulburătoarele cărţi semnate de Primo fiecare în felul său, afinitatea lui Codreanu pen - ce a fost nevoie de o așa lungă așteptare du - de 124 de formulări ipotetice, la modul pre - Levi despre Holocaust. Paradoxul face că doar tru violenţă. Schmitt explică și contribuţia lui pă 1989 și, mai ales, de ce ampla bibliografie zumtiv (nu condiţional-optativ, cum spune re - literatura înaripează trecutul, îl face relevant Codreanu la violenţa mișcării pe care o patro - care s-a construit în jurul fascismului româ - cenzentul!): „va fi fost de partea...“, „va fi întîl - pentru viaţa noastră, iar cînd spui Napoleon, na. M-a surprins însă că, din impresionanta nesc interbelic nu a putut inspira mai repede nit, poate...“. Lăsînd la o parte faptul că această te gîndești mai curînd la Tolstoi decît la feluri - panoplie a surselor pe care le investighează, de anul 2017 o cercetare asupra lui Corneliu recenzie reprezintă sub aspectul structurii și ţii istorici. lipsește Antisemitismul și cauzele lui sociale , o Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare și al argumentaţiei un fel de bijuterie a genului, Tot astfel, despre un personaj al trecutu - schiţă sociologică semnată de Alexandru probabil persoana cea mai importantă a fas - ea este îndreptăţită în cea mai mare parte. Cu lui nu se poate vorbi doar în limbajul istoriei. Claudian (1945). E un neajuns important, aș cismului românesc dintre cele două războa - o singură condiţie: cartea Tatianei Niculescu Observaţia e importantă pentru că în zice, pentru că mai departe investigatorul tre - ie. Nu trebuie uitat, de pildă, că a reușit acolo să fie citită separat. Alăturată însă cărţii lui Codreanu au coabitat imaginea publică, de - buie să-și lămurească și felul în care violenţa unde francezii de la ’68 au eșuat: joncţiunea Oliver Jens Schimtt, conţinutul cunoașterii de - senată în linii strălucitoare, și personajul real, însăși a Mișcării Legionare s-a răsfrînt asupra studenţilor cu muncitorii! vine foarte interesant, după cum voi arăta mai dominat de tușe întunecate. Oricît s-ar decon - societăţii. Or, nici una dintre cărţi nu e folosi - jos. Dacă recenzia lui Mihai Stelian Rusu des - strui imaginea publică, niciodată nu va fi su - toare cititorului în atingerea acestui obiectiv. Dacă nu pentru a califică în mare parte cartea Tatianei Niculescu, ficientă fără a arăta, prin mijlocul biografic, Nu putem să nu ne punem această proble - paradoxul face că această lucrare poate fi ci - omul așa cum a fost. Aceasta amintește de mă din moment ce Schmitt își deschide lucra - compara, pentru ce motiv tită cu mult profit numai împreună cu cerce - replica șaolinului Abbot, maestrul lui Bruce rea cu observaţia că această mișcare a fost merită atunci să alăturăm tarea lui Schimtt. Iată o situaţie din destinul Lee, din filmul Intrarea dragonului (regia: Robert cea mai amplă în familia fascismelor. Și ar mai absolut fascinant al cărţilor. Obiecţia de fond Clouse, 1973): „Inamicul are doar imagini și exista un motiv: violenţa funcţionează circu - cele două cărți? Ca prim care rămîne valabilă indiferent de felul în ca - iluzii în spatele cărora se ascund adevăratele lar. De ce am exclude ipoteza ca violenţa din răspuns, pentru a re este citită este că nu e un text pur literar, sale motive. Distruge imaginea și vei spulbe - societate să fi revenit la Codreanu? chiar dacă privește un subiect istoric real, cum, ra inamicul“ . descoperi concluziile bineînţeles, nu e nici pur istoric. Acest ames - Interesant este să vedem ce aflăm despre Două cărți, aceeași temă comune, cu atît mai mult tec indistinct, sesizat de Mihai Stelian Rusu, adevăratul Codreanu , nomina odiosa ! Ceea ce nu formulează o poziţie clar conturată. aflăm de la Tatiana Niculescu e că, încă de tî - Dacă nu pentru a compara, pentru ce mo - cu cît nu rezultă de năr, se arăta „nesigur în lupta de idei“ (p. 61), tiv merită atunci să alăturăm cele două cărţi? nicăieri că cei doi autori Despre trecut: doar istoria? dar ţinea „să aibă dreptate mereu“ (p. 62). Era Ca prim răspuns, pentru a descoperi conclu - vanitos (p. 76), ieșit din comun de mîndru ziile comune, cu atît mai mult cu cît nu rezul - s-ar fi citit reciproc. Simpla alăturare a două investigaţii în (p. 92), iar umilinţele produceau cînd violenţă, tă de nicăieri că cei doi autori s-ar fi citit reci - esen ţă diferite dă naștere unei întrebări de cînd tăcere. Pentru unii, acest amestec de vio - proc. Din acest punct de vedere, cărţile fond: despre trecut se poate vorbi doar isto - lenţă și tăcere explica, în completarea tehni - analizate se întîlnesc în două concluzii: trăiri - A fost o așteptare lungă, probabil de ne - ricește? Reprezintă istoria singurul domeniu cilor de propagandă, atracţia populară . le personale ale lui Codreanu și relaţia matri - înţeles pentru cititorii care și-au manifestat in - al cunoașterii ce se bucură de legitimitatea, Așijderea, era frustrat (p. 132), ambiţios cială cu tatăl . teres pentru acest tip de bibliografie, dar ca - chiar dacă nu de exclusivitatea de a explora (p. 146), uneori patologic de ambiţios , căci ur - În acord cu Mihai Stelian Rusu, care desfi - re a fost satisfăcută prin apariţia a două lucrări trecutul? Răspunsul neechivoc este negativ. mărea să fie creator de nouă religie (p. 204). de cele două abordări extreme asupra subiec - semnate de scriitoarea Tatiana Niculescu Trecutul este mult prea complex pentru a fi Mai aflăm că refuza critica (p. 168), era stăpî - tului (hagiografia din 1936, a lui Ion Banea, (Mistica rugăciunii și a revolverului. Viaţa lui reductibil la instrumentele de cunoaștere ofe - nit de frici iraţionale precum invazia evreilor Căpitanul , respectiv, rechizitoriul ideologic sem - Corneliu Zelea Codreanu , Humanitas, 2017) și rite de istorie. Trecutul nu are cum să fie ţin - (p. 104) și acorda semnificaţie viselor (p. 153). nat în 1980 de Mihai Fătu și Ion Spălăţelu, de istoricul Oliver Jens Schmitt ( Corneliu Zelea ut sub monopolul istoriei, chiar dacă e firesc În reconstrucţia biografică înfăptuită de Garda de fier. Organizaţie teroristă de tip fascist ), Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului “, să admitem că știinţei istorice îi aparţine cea Schmitt, decisivă pentru Codreanu este inca - o biografie a lui Codreanu trebuie să dea sea - Humanitas, 2017). Plămada biografică, tema mai elaborată metodologie de cercetare. Înţe - pacitatea intelectuală . De aici ţîșnesc „mani - mă nu doar despre „magnetismul charisma - comună și apariţia la o diferenţă de cîteva luni legerea – pentru că, pînă la urmă, aceasta ar heismul fanatic și violenţa fundamentată re - tic [...] în rîndul unei bune părţi a societăţii ro - obligă la alăturarea celor două cărţi. Aceasta trebui să reprezinte finalitatea investigaţiilor ligios“ (p. 82), „concepţia limitată despre lume“ mânești interbelice“, ci și despre confluenţa nu presupune, de bună seamă, compararea intelectuale asupra a ceea ce s-a întîmplat – (p. 199), un „rigorism moral“ (p. 209) care îi în - dintre om și liderul principalei grupări a fascis - lor, din moment ce au naturi diferite, asuma - are nevoie de cunoașterea empirică, dar și vingea pînă și pe cei foarte intimi, neputinţa mului românesc. Chiar și îngerii morţii au cu - te mai mult sau mai puţin explicit: Tatiana de intuiţie ori măcar de capacitatea de a for - de a sesiza nuanţele ori de a evalua corespun - tele lor, s-ar putea spune dacă admitem vali - Niculescu procedează la alcătuirea biografică mula ipoteze relevante despre clarobscurul zător o situaţie (p. 296). În egală măsură, era ditatea acestui obiectiv de cercetare. Nu voi cu mijloace literare, în timp ce Oliver Jens trecutului. și un complexat care știa să se disimuleze: în - discuta problema charismei codreniste pen - Schimtt reconstituie biografia cu mijloacele Cu ce-am rămîne despre Imperiul napo - doiala era tăinuită prin activism turbat (p. 112), tru că ar presupune izolarea imaginii publice știinţei istorice. leonian, dacă am elimina Război și pace de incapacitatea oratorică și statutul de outsider a lui Codreanu de omul concret. În timp ce Diferenţa nu rezultă doar din modalitatea Tolstoi, sau despre Imperiul sovietic, dacă al vieţii politice (pp. 112, 133) prin tăcere și re - Tatiana Niculescu evită să se pronunţe asupra de investigaţie, ci și din sursele folosite. În timp ne -am preface că nu avem cunoștinţă despre tragere. Este de consemnat, totuși, accentul acestei confluenţe, lăsînd să se înţeleagă că li - ce Oliver Jens Schmitt cercetează cele mai di - Arhipe lagul Gulag al lui Soljeniţîn? Am rămîne, care, la cei doi autori, se deplasează subtil, de derul a avut și o viaţă privată, Schimtt este ferm verse tipuri de surse (izvoare arhivistice, sur - firește, cu o seamă de informaţii, dar acestea la caracter la intelect. și exclude dihotomia dintre viaţa personală și se primare, publicaţii, surse secundare) pe ca - nu ne-ar putea interpela cu nimic. Despre im - Importanţa faptului că despre trecut nu cea publică: „El nu avea o viaţă privată, un do - re nu arareori le încrucișează în interesul periul sovietic știm că a făcut rău, dar nu am se vorbește doar istoric rezultă și din aceea meniu al existenţei care să nu fie politic. [...] obiectivităţii, Tatiana Niculescu se sprijină în - afla că ne -a făcut rău fără construcţia metais - că biografia lui Codreanu și monografia Nu știa ce este timpul liber. Tot ce făcea avea tr-o proporţie covîrșitoare pe memorii, un gen torică (să nu-i spun, totuși, literară, căci e vor - Mișcării Legionare trebuie să aibă în vedere și încărcătură politică“ (p. 203) sau, cum afirmă de literatură care privilegiază subiectivitatea. ba de ceva mai mult decît atît, avînd și conside - chestiunea violenţei. Subiectul e, firește, mult istoricul mai jos, „nu avea vreo oră liberă căre - Analizată în sine, cartea Tatianei Niculescu pre - raţii juridice sau chiar filozofice) a lu i Soljeniţîn. prea cuprinzător pentru a fi tratat aici și, în si - ia să nu-i dea conotaţie și încărcătură politică“ 12 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 ISTORIE

(p. 371). Din punct de vedere al surselor, nal“ în „mitul familial“ (p. 37), congruentă cu intervalul de timp scurs între momentul jude - Prima certitudine că există cel puţin un vi - Schmitt afirmă că „pierderea arhivei legiona - observaţia Tatianei Niculescu că numele co - cării și al săvîrșirii faptei este foarte lung, iar novat este oscilaţia permanentă a lui Corneliu re“ și în mod deosebit numeroasele scrisori tri - piilor ilustrează „harta aspiraţiilor tatălui lor“ cauzele faptei sînt foarte accesibile, atunci vom Zelea Codreanu, concluzie comună a autori - mise de Codreanu „îngrădesc substanţial“ po - faţă de unitatea românilor și interesul pentru obţine impresia celei mai mari necesităţi și a lor, între mistică și activism, între violenţă im - sibilitatea de a „privi dinăuntru“ (p. 367). istoria mitică (pp. 17-18), care amintește de celei mai reduse libertăţi. Dacă însă exami - pulsivă și resemnare, între acţiune politică și Cu toată această imposibilitate de a pă - un alt proiect de familie, însă și de data aceas - năm omul în cea mai mică dependenţă de contemplaţie mistică (Schmitt, pp. 217, 255, trunde în sfera vieţii personale, fie pentru că ta de semn contrar. condiţiile exterioare; dacă fapta lui a fost să - 289 și Niculescu p. 93 etc.). Această oscilaţie aceasta era diminuată de Codreanu însuși, fie La fel ca și Ion Zelea Codreanu, Constantin vîrșită în momentul cel mai apropiat de clipa poate fi marca existenţei unei fărîme de indi - pentru că scrisorile s-au pierdut ori mai exis - Cantemir a avut un proiect de familie (vezi prezentă și cauzele faptei lui nu ne sînt acce - vidualitate care a fost copleșită de povara ta - tă doar în proprietatea particularilor, atît Cantemireștii , o excepţională carte semnată sibile, atunci vom obţine impresia celei mai tălui și, apoi, de complicitatea unei părţi foar - Schmitt, cît și Niculescu pun în discuţie pro - de istoricul Ștefan Lemny, apărută la Polirom, reduse necesităţi și a celei mai mari libertăţi “ te importante din elita politică interbelică care blema unor trăiri. Una dintre acestea este re - în 2013). Numai că diametral opus: în timp de (Lev Tolstoi, Război și pace , volumul II, Editura l-au folosit pe Codreanu și au susţinut legio - gretul pentru – aici este detaliul șocant – cri - aspiraţiile cantemiriene au fost înspre univer - Corint, p. 879). narismul în propriile interese meschine (bu - mă, mai precis pentru uciderea prefectului de sal, aspiraţiile codreniste au mers către parti - Cu toată deferenţa pentru homerica pu - năoară, e foarte important că Schmitt discu - poliţie Manciu. „Codreanu era mai adînc șocat cular. Unde Cantemireștii urmăreau acţiunea nere în scenă a acestei opţiuni istoriografice, tă problema camarilei pe care Niculescu o de asasinatul săvîrșit decît se admite în gene - inclusivă, cunoașterea, codreniștii căutau acţiu - consider că se poate vorbi despre răspunderi trece cu vederea). Asta înseamnă că prima ral. Se spune că, din căinţă, n-ar fi primit îm - nea univocă, nechibzuită, cu mobilul unor frici individuale și nu doar despre cauze imperso - răspundere importantă cade în sarcina, cum părtășania ani de zile“ (p. 95 și, mai detaliat, iraţionale. nale, oricît de bine cunoscute, chiar și la pes - altfel?, a familiei și, în mod special, a tatălui la 205), notează Schimtt despre plecarea lui te un secol de la consumarea evenimentelor. care nu s-a îngrijit să-i ofere fiului o educaţie Codreanu în Alpii francezi. Despre mustrări Lecția morală De fapt , cred că o altă finalitate a înţelegerii cuprinzătoare în spiritul valorilor umaniste. de conștiinţă vorbește și Niculescu: „Îl chinu - trecutului , care adaugă consideraţiile filozofi - Pe scena politică interbelică nu au fost doar ia încă gîndul că îl omorîse pe prefectul Se putea și altfel? Dacă nu, înseamnă că ce rezultatelor istorice , este lecţia morală pe „cuplul“ Ion și Corneliu Zelea Codreanu ori Manciu? Trecuseră de atunci ani buni“ (p. 152). ne situăm în paradigma determinismului is - care o putem obţine. Asta nu înseamnă, fire - nașul A.C. Cuza, ci și Ion Mihalache, Nicolae Ba chiar Niculescu sugerează un amănunt to - toric potrivit căruia omul este produsul vre - ște, că cercetătorul, literar ori istoric, trebuie Titulescu sau I.G. Duca. A doua răspundere tal absent în monografia lui Schmitt ce ar me - murilor. Dacă da, atunci înseamnă că există să îmbrace roba judecătorului, căci nu despre morală cade în sarcina actorilor politici rita avut în vedere în cercetări viitoare, mai voinţa personală ca factor modelator, dinco - condamnare ori absolvire e vorba, ci despre (Alexandru Vaida Voevod, Carol al II-lea), care ales că acest caz fusese semnalat Patriarhului lo de împrejurările istorice. Problema nu e lip - învăţămintele morale. au întreţinut legionarismul în folos propriu, Cristea: Codreanu n-ar fi străin de moartea sită de relevanţă sub aspect moral, căci nu - În acest sens, mă simt mai apropiat de uitînd complet natura criminală a acestei gru - Episcopului Hușilor , Iacov Antonovici , după ce mai în al doilea caz se poate pune problema Napoleonul lui Paul Johnson decît de Război și pări. Da, viaţa politică interbelică din România acesta încercase să-i ţină departe pe legionari unei răspunderi individuale. Cît de mult în - pace de Tolstoi. Învinuirea pe care o aduc căr - respira aerul greu al violenţei și al relaţiilor pa - de Biserică . greunează discutarea acestui aspect faptul că ţii Tatianei Niculescu este că, deși admite ma - trimoniale premoderne, dar asta nu înseam - biografia lui Codreanu apare la 80 de ani du - tricea paternă în destinul familiei și, în mod nă că istoria era atît de puternică încît să-și Relaţia cu tatăl pă ce acesta a fost omorît, devenind victima special, a fiului, lasă impresia că acesta este aleagă singură actorii. violenţei pe care a practicat-o și a încurajat-o un produs al timpurilor și că, dacă nu era el, Problema remușcărilor e o simplă ipote - în toată activitatea sa publică, în condiţiile pre - Corneliu, în mod sigur ar fi fost altcineva, căci, Ipoteze pentru cercetări ză (una dintre puţinele la Schimtt, respectiv carităţii informaţiilor despre interiorul familiei nu-i așa?, istoria își creează de una singură viitoare una dintre cele multe la Niculescu), cît timp sale? Sugestia viziunii istoriografice profesată personajele. Astfel, cartea eșuează în lecţia nu există vreo dovadă materială (istorică) în de Tolstoi e descurajantă; nu doar pentru că morală pe care o transmite, risc pe care sprijinul acesteia, alta decît intelectuală. a trecut ceva timp, ci și pentru că, înainte să Schmitt îl evită cu dibăcie, recunoscînd faptul În sfîrșit, cele două cărţi merită citite îm - Admiţînd validitatea presupunerii, regretul a fie analizate faptele omului Codreanu, a fost că întrebarea dacă Codreanu este un „produs preună și pentru contribuţiile diferite pe care rămas fără efect, deoarece nu a dus la o studiat cu prisos legionarismul: „Dacă exami - al societăţii și al circumstanţelor istorice“ ori le aduc aceleiași teme. În dezacord cu obser - schimbare a existenţei, căci începutul și sfîrși - năm situaţia unui om a cărui legătură cu lu - o „forţă creatoare autonomă“ este „unul din vaţia domnului Rusu, faptul că volumul tul vieţii lui Codreanu sînt marcate de violen - mea exterioară este foarte bine cunoscută, cele mai dificile puncte ale biografiei“ (p. 334). Tatianei Niculescu „este serios asimetric în pri - ţă. O posibilă explicaţie este dominaţia exer - vinţa dozajului dintre imaginaţie teoretică și citată de către Ion Zelea Codreanu asupra control empiric“, „plăsmuind «ipoteze» pe ca - fiului. Aceasta este al doilea punct de conver - re le justifică prin plasarea lor sub semnul genţă între cele două lucrări. plauzibilului“ (p. 235), nu înseamnă că e steril Ceea ce izbește la felul în care cei doi au - sub aspectul contribuţiilor inedite. Bunăoară, tori aduc la suprafaţă relaţia dintre Ion și Virgil Băgulescu, un personaj care în relatarea Corneliu Zelea Codreanu este suprapunerea scriitoarei Niculescu se profilează ca esenţial cu relaţia dintre Herman și Franz Kafka pe ca - în viaţa lui Codreanu și în evoluţia Mișcării re scriitorul praghez o descrie în Scrisoare că - Legionare, este complet absent din relatarea tre tata (Humanitas, 2018). Ambele relaţii sînt istoricului Schmitt. problematice, însă într-un sens contrar. Franz Nediscutată în cercetarea istorică nu e nici este dominat de figura tatălui, faţă de care se ipoteza potrivit căreia rolul îndeplinit de Vasile raportează cînd vinovat, cînd acuzator, de ca - Pârvan de „îndrumător al noii generaţii“ va fi re se eliberează prin frecventarea interiorită - „asumat și modificat“ de Zelea Codreanu ţii. Complexul tatălui, la Kafka, se developea - (p. 125), date fiind deosebirile fundamentale ză prin luptă: „Recunosc, acum, că noi sîntem dintre cei doi. În mod convers, Schmitt pune în luptă unul cu altul, însă lupta poate fi de do - în discuţie aspecte pe care Niculescu nu le ara - uă feluri: cavalerească [...] și luptă de gîngănii“ tă, cum ar fi camarila regală ca „fenomen po - (pp. 93-94). Influenţa tatălui se transpune în litic“ cu „efectul destabilizator asupra statului „simţămîntul nimicniciei“, chiar dacă se dove - și societăţii“ (p. 128). Așijderea, și problema le - dește a fi „nobil și fecund“ (p. 13), iar „o altă găturii dintre religie și legionarism este abor - urmare vizibilă a întregii tale educaţii a fost că dată diferit. Dacă Schimtt tratează interfe renţa am fugit de tot ceea ce, chiar de departe, îmi dintre confesiunea ortodoxă și legion a rism în aducea aminte de tine“ (p. 39). linia istoriografică deja conturată, Niculescu Nimic din toate acestea la Corneliu Zelea propune o perspectivă inedită (că e specula - Codreanu, care, prin fascinaţie necritică, a ră - tivă ori verificată empiric pare mai puţin im - mas într-o completă dependenţă faţă de un portant cît timp conturează o ipoteză de cer - tată de la care a moștenit fanatismul ca atitu - cetare): deși apropiat de ortodoxie prin dine și antisemitismul, ultranaţionalismul, ire - apartenenţa nominală, Codreanu urmărea un dentismul, misticismul, militarismul ca viziuni proiect religios creștin neconfesional, aflîndu -se, intelectuale (Schmitt, pp. 34-35). Aceeași con - fie și sporadic, în proximitatea proiectelor de cluzie se întîlnește și la Niculescu („admiraţia acţiune religioasă (YMCA), sau de unitate reli - faţă de tată era fără margini“, p. 34), cu obser - gioasă (din jurul lui Vladimir Ghika sau de la vaţia că aici apare mai pregnantă observaţia grupul Cuibul cu Barză), chiar dacă concepţii - că violenţa naște violenţă: „asprimea purtări - le sale doctrinare privind antisemitismul și vio - lor și violenţa caracterului lui moș Zagreb [Ion lenţa îl despărţeau categoric (pp. 67-68, 111 -112). Zelea Codreanu] vor fi fost trăsături moșteni - Mult mai riguros sub acest aspect, Schmitt iden - te de la tatăl său, bătrînul Nicolae Zelinski, ca - tifică petele albe din cercetarea istorică care se re, în tinereţe, sfărmase în dinţi gîtul unei sti - cer, la un moment dat, explorate. cle de ţuică, îi băuse conţinutul odată cu Fără a le compara în mod necesar, opţiu - sîngele care-i ţîșnea pe buze și apoi își omorî - nea înţeleaptă a cititorului interesat de expo - se prima soţie în chinuri groaznice“ (pp. 19 -20). nentul fascismului românesc, seducător în Observaţia lui Oliver Jens Schmitt că „adeziu - imaginea publică, dar anost în existenţa rea - nea lui Ion Zilinschi la românism“ reprezintă lă, presupune împreună lectura celor două un „act cultural“ care integrează „mitul naţio - cărţi. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 13 ESEU Lecția de teatru a Anei Blandiana (III)

De la narativitate la filozofie

Sorin ALEXANDRESCU

Lecţia de teatru înseamnă a juca teatru nu Husserl analizează îndelung în Cercetări numai din lipsa de curaj sau de libertate de a logice actele intenţionale, adică actele care spune totul direct, în viaţă, ca și în literatură, vizează intenţionat un anume obiect. El dis - ci pentru că adevărul nici nu poate fi spus tot - tinge astfel între calitatea, conţinutul și ca - deauna direct și într-un singur fel, ci numai racterul unui act intenţional. Drept calitate – „pus în scenă “, atît în comunism – ca în majo - mai tîrziu numită și noesis – putem numi ima - ritatea prozelor Blandianei –, cît și în lumea ginarea, dorinţa, evaluarea lui, în timp ce con - noastră (zisă) liberă . ţinut – mai tîrziu 3 numit noemă – este core - lativul, ca obiect , a ceea ce subiectul Despre adevăr in tenţionează; se vorbește de-asemenea și despre faptul că modul, perspectiva de-a ve - Întrebarea, mai general formulată, este dea obiectul, este uneori un act vid, alteori dacă nu cumva dificultatea sau imposibilita - unul realizat. Aceste criterii pot acţiona în tea de-a spune adevărul complet nu este (și) combinaţii diferite. Naratorul din povestirea una general umană, să zicem de ordin filozo - noastră a evaluat drept reală existenţa în con - fic, ţinînd de modul nostru de-a ne raporta la tinuare a lui Ostahie, așa cum le-a declarat lume, astfel încît ceva ficţiune intră mereu în ţăranilor în tren, poate că așa o și dorea , dar aliaj . Impresia mea este că, în ciuda lungimii care este conţinutul acestui act? Nu ni se spu - acestor încercări de explicaţie la nivel literar , ne, și tocmai aici rezidă misterul în continua - inevitabilitatea prezenţei ficţiunii în oricare din re. Dacă naratorul vizează atît de personal ele ne obligă să ne întrebăm la alt nivel, mai acest personaj , mi se pare evident că el cre - curînd filozofic , de ce ficţiunea este de neînlătu - de în existenţa lui reală , dorește în mod ob - rat într-o discuţie despre adevăr . Dacă discuţia scur confirmarea acestui lucru și că perspec - mai tehnică narativă , în modul lui Genette, a tiva din care privește situaţia este de fost prima treaptă de înălţare a perspectivei așteptare a unei dezvăluiri de conţinut , a află - după discutarea directă a textului, fără a ne semnifică. Mai general spus, cum distingem, una internă, și diferenţa dintre ele este „dife - rii unui adevăr necunoscut mai înainte. da însă impresia că ea este suficientă, o a do - în genere, în vorbirea celuilalt, dacă el se ex - renţa dintre a sesiza în mod actual, printr-o Pentru el nu este în nici un caz vorba de o ua înălţare, acum filozofică , sper să ne ajute primă la modul indicial sau la cel expresiv ? De intuiţie adecvată, un lucru existent și a sesiza întîmplare goală de sens, caracterul ei nu es - în plus în încercarea de a descifra sensul pro - la „zăpăceala“ primului om întîlnit în sat la ţăra - în mod prezumtiv o astfel de existenţă“ (p. 59). te imaginat , ci existent și semnificativ, numai fund al acestei povestiri și, ca atare, al litera - nii din compartimentul de tren la întoarcere, Aceasta este exact problema naratorului: că nu știe în ce anume constă concret sem - turii Anei Blandiana. toţi au un aer uluit cînd naratorul pronunţă îi ascultă pe toţi, inclusiv pe Ostahie, dar per - nificaţia ei. numele Ostahie. De ce? Ce anume semnifi - cepţia lui externă sesizează doar prezumtiv Această reinterpretare în cheie husserlia - Husserl că acest cuvînt mai mult sau altfel decît indi - existenţa; la fel, noi, cititorii, îl înţelegem tot nă a celor spuse mai înainte are meritul, sper, că, anume omul din casa unde are loc prive - extern pe narator . Ostahie îi aduce la cunoș - de-a fixa sensul povestirii Anei Blandiana pe Pornesc de la Cercetările logice ale lui ghiul? Punînd întrebarea în acest fel, ne tinţă naratorului anumite lucruri, și atît, iar un alt „etaj“ de semnificaţie decît cele vizitate Husserl 1, ca și de la ale altora 2, reamintind ter - îndepărtăm de explicaţia literară obișnuită, acesta doar presupune că ele sînt adevărate. de critica literară pînă acum, fie de referinţă menul de indiciu . În general , un indiciu serveș - centrată pe ciudăţenia oamenilor din sat, și Dimpotrivă, ţăranii din tren , pretinzînd că-i politică, fie de literatură așa-zis fantastică , așa te cuiva pentru a-l face în stare să perceapă ne referim la o distanţă internă oricărui act de spun totul, pretind totodată că au cunoștiinţe cum adesea au fost catalogate povestirile ei. ceva, sau să intre într-o intentional state în ra - limbaj, general umană, nu tipică unui anume „interne“ și cunosc existenţa trăită a lui Ostahie. Aceste semnificaţii nu sînt negate , ci ridicate port cu acel ceva. Cînd spunem că A este un loc (cultural). Așa să fie? Naratorul poate le dă dreptate, dar la un nivel de explicare mai general , care le in - indiciu pentru existenţa lui B , „ nu putem spu - Excludem de asemenea din discuţie mi - nu ne spune, nici la urmă , dacă așa și este, și clude drept cazuri particulare ale modului în ne că primul servește ca temei logic pentru mica și gesturile care însoţesc vorbirea invo - nici pentru care motive . care ne raportăm noi toţi la lumea exterioa - ultimul, ci doar că funcţionează astfel în virtu - luntar în orice caz, fără intenţie comunicativă : Semnalarea tuturor acestora nu este deci ră. Actele noastre intenţionale ne apropie de tea unor convingeri, înţelese ca trăiri psihice „Astfel de exprimări nu sînt expresii în sensul o explicitare, autorul nu dezvăluie ceea ce află , obiectele și de evenimentele lumii în moduri sau dispoziţii“ . Indiciile nu au semnificaţie pro - în care sînt actele de vorbire... Nu putem spu - ci doar spune ceva . Așa cum naratorul singur diferite și în limite diferite. Intriga narativă, cu prie. „De semnele care indică ceva diferenţiem ne că cineva comunică un lucru cuiva prin ast - trebuie să înţeleagă sensul celor văzute, și noi sau fără substrat politic, utilizează , de fapt , ati - semnele care posedă o semnificaţie“ (Husserl, fel de exprimări“ (p. 53). Pe de altă parte, exact trebuie să înţelegem singuri ceea ce ne spu - tudini perceptuale și cognitive general uma - op.cit., p. 53) . Astfel citită, declaraţia lui Ostahie mimica și gesturile contează la teatru, pe sce - ne na ratorul. Este vorba despre diferenţa ne, care oferă, să zicem, structura logică pe de a fi organizat el priveghiul este un indiciu nă sau în sală, la spectatori, și acestea sînt me - enormă dintre a sesiza în mod actual, printr- care se sprijină naraţiunea, așa cum se ambi - pentru faptul că este în viaţă, totuși nu e o reu observate de narator la priveghi . Am pu - o intuiţie adecvată, un lucru existent și a-l se - ţiona de fapt Husserl în Logische untersuchun - probă sigură ; aceste cuvinte așa funcţionea - tea preciza astăzi că naratorul le înregistrează, siza în mod prezumtiv. „În primul caz, avem gen și Ideen . Diferenţa dintre indiciu și expre - ză pentru narator, doar dată fiind dispoziţia dar nu le înţelege, lui îi lipsește codul vorbirii de-a face cu o existenţă trăită , în ultimul caz sie , este o perfectă manieră de-a exprima la lui din acel moment. La fel de bine, așezarea ţăranilor, un termen mai recent în discuţie, pe cu o existenţă presupusă căreia nu-i corespun - un nivel foarte general problema fundamen - iniţială a lui Ostahie pe un catafalc putea fi un care Husserl nu avea cum să-l întrebuinţeze . de nici un adevăr“ (s.m. p. 59) . Între cele două tală a naratorului din povestire, cred eu, dar indiciu că el de fapt murise, sau că el doar se Oricum, dacă gestul neintenţionat nu este o acte există o corelaţie, dar nu și o identitate , totodată și lecţia de teatru a acestuia . prefăcuse a fi murit, doar jucase teatru . expresie, în ce sens este o expresie gestul in - este ceva asemănător cu relaţia „dintre cen - Naratorul luptă cu exprimarea lumii au - Obiecte intenţionale sînt, după Husserl, ce - tenţionat? Și cum ştim care gest este şi care taurii imaginaţi și reprezentarea lor imaginati - toarei ca prozator altfel decît o făcea ea însăși le pe care subiectul le vizează intenţionat, iar nu este intenţionat ? vă“ (p. 61) sau cu relaţia dintre intenţii de sem - ca poetă, tocmai pentru că naraţiunea, altfel semnele care doar indică aceste obiecte sînt Revin la Husserl. „În vorbirea comunicati - nificare ( Bedeutungsintentionen ) și acte care decît expresia lirică, nu poate doar sugera, diferite de cele care posedă semnificaţie , cu vă toate expresiile funcţionează ca indici. Ele împlinesc semnificaţia ( Bedeutungserfüllung ) numi, prin indicii , trăirea lumii, ci trebuie și să precizarea că pentru primele „nu importă da - servesc ascutătorului ca «semne » pentru «idei - (pp. 63-64). o semnifice , s-o trăiască . Dacă persistăm a con - că vorbirea este sau nu îndreptată spre o per - le » vorbitorului “, adică pentru „acele trăiri psi - În toate experienţele naratorului există de sidera această povestire drept una fantastică, soană, cu intenţia de-a exprima ceva“ (p. 53). hice ale vorbitorului care conferă sens, ca și fapt un permanent balans între ceea ce el per - atunci fantasticul nu mai ţîșnește din ezitarea Distingem deci expresia de indiciu, adică ceea pentru alte trăiri psihice ce însoţesc intenţia cepe ca real și ceea ce, de fapt, este real . Titlul între interpretarea evenimentelor narate fie ce semnifică o expresie nominală, respectiv de comunicare“ (p. 56). Astfel, naratorul ar pu - povestirii, Lecţia de teatru , sugerează că cine - ca miraculoasă, fie ca realistă, cum spunea „sensul, conţinutul reprezentării nominale“, tea crede că Ostahie vrea să zică ceva , dar nu va a ţinut o lecţie în acest sens naratorului, Tzvetan Todorov (vezi mai jos), ci din imposi - de ceea ea numește , adică „obiectul reprezen - știe și ce anume , vorbele lui sînt indicii fără a dar titlul se poate citi și în sensul că intenţia bilitatea mult mai generală de-a distinge la oa - tării“ (p. 55). Distincţia funcţionează evident la poseda semnificaţie ! S-ar zice că toate aceste naratorului este ca prin povestirea lui să ţină , menii cu care vorbim, indiferent în ce situaţii, Ostahie, ca și la toti cei cu care vorbește na - semne stranii gîlgîie de sens , dar de care sens? de fapt , și el o lecţie de teatru cititorului. cum se situează ei faţă de aceste evenimen - ratorul în satul respectiv. Ei toţi numesc ceea „Această funcţie a expresiilor verbale o vom Naratorul procedează exact ca actorii . te , și anume dacă ei doar indică , numesc ace - ce naratorul a văzut, un priveghi, îl indică ast - numi funcţia de semnalare sau funcţia adu - Macrostructura repetă microstructura , specta - le evenimente sau le și acordă o semnificaţie , fel, dar este oare aceasta și ceea ce semnifică cerii la cunoștiinţă ( die kundgebende Funktion )“ colul este o mise en abîme a întregii povestiri, oricare ar fi ea, și le trăiesc ca atare. cuvîntul? De fapt, întregul text, cred, poate fi (pp. 56-57). „Cînd ascult pe cineva, îl percep ca aceasta pune în centrul reflecţiilor noastre supus probei unei asemenea distincţii. De la pe un vorbitor, îl ascult cum povestește, de - exact s tatutul faptelor povestite. De unde și Searle gară la sosire pînă la gară la plecare, narato - monstrează, se îndoiește, exprimă dorinţe tentaţia de-a generaliza întrebarea: ce este rul este permanent pradă incertitudinii dacă etc.“ (p. 58). Ascultătorul are o percepţie ex - real și ce este fictiv în ceea ce noi înșine ve - Searle 4 analizează intensiv problemele re - ceea ce oamenii numesc este și ceea ce ei ternă despre ceea ce trăiește vorbitorul, nu dem în lume ? ferinţei și intenţionalităţii, fără însă a cita ce - 14 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 S U P L I M E N T Comunicarea cu cititorii şi promovarea cărţilor, preocupări esenţiale pentru profesioniştii din edituri La București, la Salonul de Carte „Luceafărul“, a avut loc, pe 17 ianuarie, prima Conferinţă naţională dedicată profesioniștilor în comunicare din editurile românești. Cei care lucrează în departamentele de comunicare ale editurilor au avut prilejul să prezinte, cu exemple concrete, modul în care îşi promovează carţile, ce dificultăţi şi ce campanii iniţiază pentru a atrage cititori. Suplimentul din acest număr al revistei Observator cultural le dă cuvîntul acestor dăruiţi PR-işti. Iniţiatorul Suplimentului şi cel care ne-a acordat sprijin în realizarea sa este Headsome Communication . Deschidem Suplimentul cu o seamă de considerente generale despre piaţa cărţii din România, urmînd apoi să-i cunoaşteţi pe cîţiva dintre cei care fac promovare de carte în editurile româneşti.

Breaslă sau să îi punem laolaltă pe cîţi mai mulţi dintre comunicatorii din edituri și să-i ajutăm pe cei tineri să-și cunoască colegii cu o sumă de angajați? experienţă și să afle lucruri noi. Unde pot ei face asta? OANA BOCA STĂNESCU Aproape nicăieri e răspunsul corect . Headsome Communication Comunicatorii din edituri comunică tot ce e de comuni - cat, mai puţin între ei. Poate că, dacă ar face asta într-un mod cum vreo nouă ani, în minutele acelea moarte din orice susţinut, cu sinceritate și empatie, multe dintre frustrările după-amiază de iarnă , cînd lumea hibernează pierzînd lor și-ar găsi rezolvarea și, cu siguranţă , satisfacţiile ar fi mai vAremea pe internet, mi-a atras atenţia un anunţ de pe numeroase. Am avut acest sentiment cînd i-am urmărit pe Facebook. Era vorba despre un soi de concurs: ni se cerea să participanţii la întîlnirea din 17 ianuarie: s-au bucurat că se spunem ceva legat de inspiraţie și, dacă textul trimis se dove - întîlnesc/cunosc, au intrat imediat în dialog, au pus întrebări, dea a fi – cum altfel? – inspirat, puteam participa gratuit la o au lansat teme de discuţie, pe scurt, au comunicat. întîlnire cu un strateg american care urma să ne înveţe cum Trebuie să remarc și prezenţa a patru tinere masteran - să ne educăm inspiraţia. ocazia de a schimba perspectiva, de a privi către comunita - de de la comunicare și editare de carte, care, în prag de sesiu - Am scris și eu un mic text, pe care l-am trimis organiza - tea oamenilor de comunicare din edituri cu detașare, avînd ne, și-au dedicat o zi întîlnirilor cu lumea din edituri. Felicitări! torilor, apoi, în mod neașteptat, m-am trezit cîștigătoarea puterea de a construi punţi administrative și proiecte comu - În ceea ce privește conţinutul discuţiilor și prezentărilor, concursului. Am mers la eveniment, însă nu mai ţin minte ne dedicate lor. „Conferinţa naţională a comunicatorilor din acesta a fost the usual stuff , cum ar zice orice PR hîrșit într- mare lucru din ce ne-a povestit oaspetele de peste Ocean. editurile românești“ este o astfel de iniţiativă. I-am spus ale evenimentelor – lansări, conferinţe, turnee, campanii, Ceea ce m-a marcat pe mine în acea zi a fost să aflu că toţi „conferinţă “, poate e ambiţios. Pentru mine, e un început. interviuri, tîrguri etc. etc. Publicul – în mare parte nehîrșit – participanţii fuseseră trimiși acolo de către angajatorii lor, Și nu unul lipsit de importanţă : puţinii oameni care fac PR a reacţionat însă proactiv și empatic, cum spun trainerii. Din pe o taxă care valora cam cît jumătate din salariul meu lunar, pentru carte au reușit să se reunească, dincolo de zarva de scurtul chestionar pe care l-am împărţit în sală, au reieșit trainingul acela fiind, desigur, unul dintre multe altele la care la Bookfest și Gaudeamus, pentru a schimba impresii, rezultate care ne-au confirmat bănuieli, chiar speranţe. ei luaseră parte în anul respectiv. contacte și, nădăjduiesc, pentru a proiecta evenimente Pe primul loc ca interes s-a plasat simpatica prezentare Nu a trebuit să fac mari eforturi pentru a-mi aminti comune dedicate lor. despre comunicarea în social media : aha, deci ne interesea - numărul evenimentelor profesionale la care fusesem prezen - Faptul că acest supliment de patru pagini a fost posibil, ză noi modalităţi de comunicare, vrem să atingem alte cate - tă timp de opt ani de zile, de cînd lucram într-o editură. Era că oamenii de comunicare din edituri au acceptat să poves - simplu: luasem parte doar la unul. Și, în lumina veștilor lega - tească despre greutăţile pe care le întîmpină în viaţa profe - te de cuantumul taxei de participare la training, nu găseam sională de zi cu zi, ca într-un soi de început de „terapie “ nici semne îmbucurătoare legate de remuneraţia mea luna - comună cu public, poate fi un mic început – după momen - ră, care, tocmai descoperisem, valora cam cît accesul la două tul 0 , care a fost conferinţa. Ne rămîne ca, mai departe, să conferinţe cu strategi. găsim energia de a creiona proiecte comune la care, cine Dar, sigur, situaţia mea nu era una specială: cei mai mulţi știe, pe viitor poate că vom reuși să invităm și vreun strateg dintre specialiștii în comunicare din editurile autohtone de peste Ocean. aveau un salariu comparabil cu al meu, de cîteva ori mai mic decît cel al unui specialist în comunicare dintr-o multinaţio - nală. Apoi, la fel ca și mine, nici ei nu erau prea des (vreoda - Bebeluşii din Germania tă) trimiși la specializări de vreun fel. iubesc cărţile Nu de puţine ori, m-am întrebat ce anume ne unește pe IOANA GRUENWALD noi, oamenii care gîndim proiecte de comunicare în sfera Headsome Communication culturii scrise. Oare putem vorbi despre existenţa unei bresle sau avem de-a face mai curînd cu o sumă de angajaţi pe care -am bucurat foarte mult că Headsome Communication îi leagă doar faptul că promovează un produs „special“ – a putut organiza această întîlnire cu oamenii de comu - gorii de public, mai tinere, mai puţin livrești, mai internauţi, cartea –, dar care, altminteri, orbitează pe traiectorii indivi - Mnicare din zona cărţii și trebuie să le mulţumim tuturor celor vrem feedback în timp real! Pe locul doi, publicul a plasat duale în jurul ofertei editurii pe care o reprezintă, fără să se care ne-au încurajat și sprijinit. M-am bucurat să văd cîteva discuţia despre editurile mici, de nișă, unde editorul/patronul întrebe ce li se întîmplă omologilor lor de la celelalte case figuri cunoscute – de la străvechile workshopuri organizate face, de voie și de nevoie, un one-man-show: deci așa, vrem editoriale? Întrebarea aceasta a acompaniat viaţa mea profe - de specialiști germani, acum peste 15 ani –, oameni care știu să vedem cum se descurcă ăștia mici, cum fac rost de bani, sională încă din 2003, cînd m-am alăturat echipei de cît de important e să te întîlnești, pe teren neutru, cu colegi de autori, în ce locuri hipsterești își fac lansările, concertele Comunicare a Editurii Polirom. Mulţi ani, acesta a fost un de breaslă. Sincer, însă, m-am bucurat și mai mult să văd de rock și poezie, poate ne mai vine vreo idee, o nișă are exerciţiu intim. Headsome Communication mi-a oferit însă chipuri noi. Pentru că acesta era targetul proiectului nostru: farmecul ei, indiscutabil! Și, în fine, pe locul trei, interesul s -a SUPLIMENT

îndreptat spre campanii : unul dintre cele mai eficiente și mai spectaculoase instrumente de promovare a unei cărţi. Au OAME NI DE PR fost prezentate cîteva dintre campaniile de succes ale anului trecut, s-a discutat pe marginea lor și a muncii titanice care Neted şi fără fasoane stă în spatele lor și n-ar fi fost rău să mai fi avut și alte prezen - ELIZA DUMITRAȘCU tări de campanii, de la alte edituri „așezate“, cu experienţă Editura AR T în materie, dar se pare că tocmai acestea nu au simţit nevo - Grozav îmi mai plăcea să scriu com puneri în liceu! Ur - ia să comunice. Ceva îmi spune că inerţia, plictisul și , nu în mam, împotriva vo inţei mele, un profil real cu nesfîrșite ore ultimul rînd, ego -ul nu duc, pe termen lung, decît la osifica - de algebră, geometrie și trigonometrie, dar citeam mult și re și ieșire de pe orbită. ţineam un caiet cu expresii frumoase, pe care nu pregetam Conceptul de campanie de promovare a lecturii ca proiect să le folosesc, de cele mai multe ori în exces. Așa că, la fi - de ţară este dezvoltat în zeci de ţări și susţinut de stat cot la De ce ne tot plîngem? nalul anilor ’90 , cînd la mare modă devenise meseria de jur - cot cu mediul privat. Cînd vezi ce se întîmplă în alte părţi, nalist – cel mai în vogă canal totul pare simplu, firesc și , mai ales , provocator: da, este o MIHAI MITRICĂ TV înfiinţase școala de tele - provocare să promovezi lectura în lungul și latul unei ţări, Asociaţia Editorilor din România viziune Media Pro –, am zis trebuie să te ţină curelele atît ca stat (ministere, legislaţie, ircea Cărtărescu mărturisea, la lansarea volumului că asta e pentru mine! Și instituţii de învăţămînt, biblioteci ş.a.m.d.) dar și ca privat Cultura română pe înţelesul patrioţilor (autor: Mircea chiar am reușit să obţin o (edituri, librării etc.) sau ca societate civilă. Cu un sistem de MVasilescu, Humanitas, 2018), că, deși știa că sîntem pe ulti - notă impresionantă la „Ex - difuzare deficient, cu biblioteci închise sau cu lipsă acută de mul loc la consumul de carte, nu și-a dat seama cît de gravă pre sivi tate și creativitate li - librării, cu programe prăfuite de literatura română, cu buge - e situaţia pînă cînd nu a citit volumul pe care tocmai îl prezen - terară“, cea mai temută din - te ridicole de promovare, cu preţuri ridicate la carte și pute - ta. Ceea ce îmi permit să vă sfătuiesc și eu, chiar dacă, în cele tre pro bele exa me nului de re de cumpărare proporţional inversă, nu-ţi rămîne decît să ce urmează, voi încerca o sinteză a acestui sumbru tablou. ad mitere la Facultatea de te apuci de treabă și să le arăţi tuturor că se poate. În E deja un loc comun că România este ultima piaţă de Jur nalism și Știinţele Co mu - Germania au luat-o de la cel mai înalt nivel: campania naţio - carte din UE. Ne-am obișnuit cu asta ca personajul central nicării din București. nală de promovare a lecturii (nu vreţi să știţi în ce an a fost din Mioriţa cu implacabilitatea destinului său. Dar, în spate - Grozav de mult am scris demarată) se desfășoară sub înaltul patronaj al instituţiei le acestei triste și adevărate constatări, se află consecinţe în facultate! Încă din primul an. Zi de zi. Știri după știri. Scurte, prezidenţiale și au coborît-o atît de „jos“, încît părinţii fiecă - care ne afectează pe toţi. Românii nu mai citesc și, din acest fruste, seci. Adio, epitete și comparaţii, la revedere, expresii rui nou -născut primesc cadou un kit de cărţi pentru sugari. motiv, nu se comportă civilizat, au obiceiuri nesănătoase frumoase! Cine, ce, cînd, unde, cum erau bornele de la înce - Se întîmplă și la noi în ogradă ceva: Anul cărţii! Nu am (care pun presiune pe bugetul asigurărilor de sănătate), nu putul fiecărui text. Nuanţe, ironie, umor. Nu interesau pe aflat pînă acum dacă este un simplu slogan mobilizator – de au venituri care să le asigure un trai decent și nici o perspec - nimeni. Testul suprem pentru fiecare text așternut pe hîrtie a produce cît mai multe cărţi – sau chiar există un conţinut, tivă de a schimba situaţia, în beneficiul lor și al societăţii. era să extragem cu o precizie clinică orice ar fi putut să ni-l o strategie la bază, referitoare la nevoile cititorilor liberi și Eurostat a constatat, în 2016, că 6,2% din populaţia facă plăcut. O știre bună livrează informaţie. Obiectiv. conectaţi la lume. Poate că voi afla. României (adică 1,14 milioane persoane) citesc, doar că nu Echidistant. Pe înţeles. Mai era și răutatea gratuită cu „jurna - mai mult de 5 minute în fiecare zi. Dar 84% dintre români listul nu e decît un scriitor ratat“ . se uită zilnic la televizor; sîntem campioni la consumul de Sînt mai bine de 15 ani de atunci și, între timp, am ajuns Cui? Şi cum? zahăr, cu 30 kg anual pe cap de locuitor, dublu faţă de media în tabăra comunicatorilor. Știu că orice comunicat de presă MIRCEA VASILESCU europeană, de 16 kg. Tot dublu faţă de media europeană are potenţialul de a deveni o știre. Totuși, cea mai mare profesor universitar doctor şi fondatorul Masteratului sîntem și la abandonul școlar, 18,1% în România, faţă de provocare pentru mine a rămas să îl scriu neted și fără fasoa - de Teoria și Practica Editării, Universitatea din București 10,1% în UE. Credeţi că sînt coincidenţe? Nu, vă răspund, ne. Mai mereu simt cum mă pîndește cîte o întorsătură de toate sînt consecinţe ale faptului că românii nu citesc. frază sau cîte un cuvînt adorabil și parșiv. Chiar dacă nu mai a un moment dat, În ciuda eforturilor de marketing ale unora și altora, ţin un carneţel cu expresii frumoase. prin anii ’90 ai seco - omenirea nu a reușit, deocamdată, să găsească o metodă Llului (deja) trecut, edi - mai eficientă de învăţare decît cititul. Cu banii pe care-i dai turile din România au pe o carte (circa 7 euro, în medie), îţi poţi cumpăra circa 30 Cel mai mic trafic început să descopere de ţigări. Și, ce să vezi, cei mai mulţi dintre români exact asta ROBERT ȘERBAN nevoia de PR și mar - și aleg să facă. Iar statul se bucură că percepe taxa pe viciu, Editura Brumar (și keting. Unii editori și-au făcîndu-se că uită că tot el trebuie să asigure și tratamente - realizator al emisiunii dat seama că nu se mai le oncologice și spitalizarea celor bolnavi de plămîni. Nici la Piper pe limbă – TVR poate – ca pe vremea bere nu stăm chiar rău, suntem pe locul 7 în Europa, cu circa Timișoara, TVR 3) lui Take, Ianke și Cadîr, 1,8 miliarde de euro cheltuiţi anual. Așadar, nici vorbă să fie care stăteau în faţa o problemă de costuri, e strict o problemă de educaţie. Ce face ca o carte să fie prăvăliilor și o trimiteau În același timp, și chiar dacă ministrul nu e de acord, un eveniment de presă? Sau pe baba Safta de la specialiștii Ministerului Educaţiei au constatat că analfabe - măcar o știre de presă? unul la altul – să aștepţi tismul funcţional în rîndul celor de 15 ani este de 42%. Deci Autorul? Poate că dacă, în să-ţi vină cumpărătorii nici viitorul nu sună strălucit, pentru că maturizarea acestor măsura în care e deja un de cărţi, ci trebuie să analfabeţi funcţional se traduce în costuri mai mari pentru nume, iar faptul că a făcut faci oarecare eforturi bugetul asigurărilor sociale, iar din urmă vin alţii, la fel sau un ou (de aur, cum altfel?) să-i gă sești, să-i con - poate chiar mai grav. determină media să i-l vingi, să -i fidelizezi, să Editorii români au o cifră de afaceri anuală de circa 100 încondeieze. Mai există și autori încă fără buh pe piaţa edito - le creezi niște experie - de milioane de euro (circa 60 de milioane fiind piaţa de carte rială, dar celebri în lumea profană: medici, politicieni, poliţiști, nţe („eco nomia expe - tradiţională, excluzînd manualele, auxiliarele didactice și sportivi, afaceriști. Faptul că au publicat o carte poate fi o rienţei“ se cheamă, ediţiile de chioșc), cea mai mică din Europa – Germania, cea știre, mai ales dacă în carte e vorba despre viaţa lor și tumul - dacă știu bine, o mai mare, e la 9 miliarde de euro. Mai avem doar circa 250 tul ei. Dacă e un roman, lucrurile se cam veștejesc, dar poate subdiscplină care se de librării în toată ţara (la orașe, pentru că în rural este că romanul tot în viaţă își are inspiraţia, nu? Mai trist e cînd predă în universităţi pe alte meleaguri). pustiu), bibliotecile școlare sînt o raritate, iar celelalte – în pe vedeta noastră a lovit-o lirismul și a comis versuri. Greu Zis și făcut. N-a fost simplu și nici acum nu e. Editurile scădere și ele – sînt norocoase dacă mai primesc bani de cu poezia pe știri! Despre plachetele de versuri abia de mai mari au găsit un loc în schemă pentru un post de „PR“; cele achiziţii, chiar și cu ţîrîita. scriu revistele literare, darămite alte organe de presă. Titlul mai mici încă nu, dar – unele – au desemnat pe cineva care Cum se face cifra de afaceri a editorilor? Greu, cu efor - cărţii? Atît de greu să mai inventezi ceva ce n-a curbat, deja, să ţină loc, cît de cît, unui asemenea angajat. Cu presa „tradi - turi mari, făcute de oameni puţini și nu foarte bine plătiţi. orizontul, încît nu se pune. Scriitura? Dar ce, domn’e, sîntem ţională“ în decădere, cu revoluţia digitală în plină expansiu - Ca să vinzi bine o carte publicată într-un an în care în libră - la facultate, la masterate, la doctorate?! Sîntem în presă, bre! ne, cu o mulţime de televiziuni care nu prea dau două para - rii mai apar alte circa 10.000 de titluri noi, trebuie să fii în De fapt, una dintre provocările constante ale unui comu - le pe promovarea cărţii, nu le e ușor nici „piariștilor“. Ei vor București (unde se face cam jumătate din cifra de afaceri din nicator dintr-o editură e că nu prea mai are cui să-i comuni - să comunice, dar cui? Și cum? Grea problemă pentru o cultu - piaţă), să ai o campanie deșteaptă și foarte mult noroc. Altfel, ce. Zîmbiţi? Poftiţi de lucraţi în provincie, unde presa – cîtă a ră care își revine atît de greu după zeci de ani de comunism, trebuie să speri că următorul titlu va întruni măcar două mai rămas – numai de titluri noi și de scriitori originali n-are după zeci de ani de limbaj de lemn și clișee despre „marea dintre cele trei condiţii de mai sus. Dacă ai un autor român, timp și spaţiu. Zeit und Raum, adică. Dacă mai dau știri cultu - noastră literatură“ ... ai încă două probleme: cum să-l duci în cît mai multe locuri rale, presarii le preferă pe cele care strîng poporul: spectaco - În ansamblu însă mi se pare că lucrurile au mers bine. ca să promoveze cartea și cum să-i explici că din vînzările le și concerte (mai ales cele gratuite), circ, teatru (cînd vine Faţă de anii ’90, sîntem departe. E loc pentru mai multă cărţii la care a muncit cîteva luni sau un an va primi doar Bucureștiul), mitinguri aviatice, ziua urbei. Dacă ai amici prin - profesionalizare, pentru mai multă imaginaţie, pentru mai echivalentul venitului mediu net lunar pe economie. tre ei, bingo: anunţă lansarea cărţii nou -apărute. Iar dacă, multă creativitate (acestea putînd înlocui cu relativ succes Campanii de promovare? Sînt cîteva, chiar de succes, doar printr-o minune, activează unul care flirtează cu literatura, bugetele mici pentru marketing). Putem învăţa cum să că o editură nu poate acoperi toată piaţa potenţială, pentru s-ar putea să te trezești și cu o relatare de la lansare. (A treia evităm clișeele ori tonul nepotrivit din comunicatele de presă că nu are oamenii și banii necesari. Ar trebui, cred, ca zi bate la ușa editurii cu manuscrisul sub braţ: primiţi cu și din newsletters. Putem să deschidem o dezbatere pe tema Ministerul Educaţiei și Ministerul Economiei să pună osul și geniul? ) „chiar avem nevoie de atîtea lansări și chiar nu putem să le bugetul public la treabă, pentru că deja am ajuns mai jos de Știrile culturale nu doar că au cel mai mic trafic (sau vizua - înlocuim, eventual, cu altceva?“. Putem multe. Important limita de avarie. Dar, văzîndu-le poziţiile publice recente, cred lizări, dacă pare un cuvînt mai prietenos), dar nici nu mai are este că – în condiţii grele, cu o piaţă de carte care s-a obișnuit că vom rămîne să ne plîngem reciproc pe umăr și anul aces - cine să le scrie. Din pricina sărăciei din presă, sînt tot mai doar să supravieţuiască și nu e ajutată deloc să se dezvolte ta. Măcar, poate, anul viitor nu ne mai întreabă nimeni de puţini angajaţi. Doi-trei-patru jurnaliști ţin un ziar. Și chiar – am învăţat să comunicăm. Nu mi se pare deloc puţin. ce ne tot plîngem. dacă tu, comunicator, le faci o știre impecabil, ca pe un thril - II nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 SUPLIMENT ler numai bun de turnat pe site ori în pagină, curge atît de tăcute în bănci, nu l-au putut avea. Va fi mai ușor să trans - Relevanţa cu sclipici mult sînge (de toate culorile) în realitatea înconjurătoare, formăm cartea într-o prezenţă firească dacă vom reuși să ALEXANDRA FLORESCU încît mai niciun redactor-șef nu vrea să încurci hemoragia polarizăm în mod frecvent aceste opinii și în jurul lecturii. Editura Nemira cu obiectul tău de hîrtie și carton. Și dacă situţia din presă e cam asta, iar semnele dinspre Lucrurile care ne sînt cele viitorul ei sînt tot mai pîlpîite, sînt musai de găsit și de creat Răbdare şi perseverenţă mai dragi pot să nu le placă alte punţi pe care să ne trecem cărţile pînă le facem surori SORIN LUCACI celorlalţi. Lucrurile la care noi cu cititorul. Editura Herald ţinem cel mai mult îi pot lăsa indiferenţi pe ceilalţi. Lu - Din pozitia de comunica - crurile care ni se par nouă Autorul român tor, organizator de evenimen - importante li se pot părea UN CRISTIAN te culturale la Editura Herald neinteresante celorlalţi. Cred Casa de pariuri literare și autor de carte, pot spune că în aceste trei afirmaţii stă că una dintre cele mai mari toată drama unui om de Cea mai mare provocare provocări cu care mă con - comunicare, jonglarea între în privinţa PR-ului e însăși frunt în activitatea mea zilni - ce vrem să comunicăm și cum „îmbrăcăm“ pachetul ca să fie existenţa lui. Nu știu cîte edi - că este aceea de a convinge la fel de important, interesant și frumos pentru presă sau citi - turi mic i, care plătesc licen ţe cola boratorii deja existenti tori. Ca om de comunicare în editură crezi în cărţile, autorii și pe programele cu care lu - sau posibilii colaboratori din proiectele tale, ţi se pare că cele mai multe dintre ele merită crează, care suportă un presă, din mass-media, ra- o acoperire totală, te lupţi pentru știri în ziare, interviuri cu rabat de 50% din partea dio, TV, de importanţa emi - autorii în reviste culturale sau glossy , intervenţii la radio sau, librăriilor, care nu beneficia - siunilor de cultură în care sînt promovate valorile și princi - GRAALUL, la televizor, pentru fragmente și recenzii pe site -uri, ză de mare vizibilitate pe la piile de bază, sănătoase, ale educaţiei unui popor. Din dar adevărul este că pot număra pe degetele de la o mînă marile tîrguri și festivaluri păcate, au dispărut multe emisiuni de carte, iar cele existen - instanţele media interesate de un turneu de autor român sau (ultimele devenite locomotive pentru editurile partenere), te şi-au înjumătăţit spaţiul de emisie şi, în general, emisiuni - de invitaţia unui poet român la vreun festival internaţional. ei bine, nu știu cîte dintre aceste edituri își permit un PR. le dedicate spaţiului cultural au sucombat, pe principiul Există cîteva, foarte puţine, cuvinte magice care deschid subit Sigur că acesta e necesar în aceste vremuri super -tehno- „emisiunile de cultură sau cele de promovare a cărtilor nu (și temporar) toate ușile: Nobelul, 50.000 de exemplare vîndu - logizate, în care like-ul și link-ul par să bată orice. Dar ca unul fac rating, or, ca să supravieţuim (asta spun staţiile radio te sau George R.R. Martin. Problema este că tot ce nu cuprin - care știe exact cam ce provocări și anomalii prezintă indus - sau TV) și să intre publicitate trebuie să avem o direcţie de puţinele cuvinte magice nu este relevant pentru marele tria de carte, vin și-ntreb: care este astăzi misiunea unei comercială, nu una culturală “. public, nu aduce audienţă, nu aduce cititori. Problema este și edituri? Sîntem în momentul în care inclusiv editurile mari O altă provocare o reprezintă organizarea evenimente - că nu orice produs/informaţie culturală poate fi îmbrăcat în par să-nţeleagă că rolul lor trebuie să fie și promovarea auto - lor culturale, lansările de carte în librării sau în alte spaţii haine lucioase, nu orice comunicat de presă poate avea un rului român. Cumva, cine ajunge într-o colecţie mare are culturale neconvenţionale: teatre independente, cafenele, titlu catchy , nu orice știre culturală poate fi picantă. Și atunci parte de orice: vizibilitate, evenimente, lecturi la festivaluri - ceainării, care să atragă în egală măsură și tinerii. Aceste ne asumăm impostura: meseria noastră înseamnă să supli - le aservite, intrare pe listele (cam aceleași) ale deplasărilor spaţii culturale trebuie să fie vii, prietenoase, atrăgătoare. nim, dacă nu chiar să înlocuim, uneori, relevanţa (culturală) pe-afară. Celor mici, care n-au cum să facă dintr-o editură o Ne dorim să fidelizăm publicul nostru și, bineînţeles, să atra - cu sclipici, cu cîrlige, cu orice putem ca să fie preluată și comu - afacere pentru că sistemul e de-așa natură încît mai mult gem cititori noi pe domeniile noastre de referinţă, de aceea nicată mai departe. scoţi din buzunar decît pui deoparte, important esta să pună publicul tînăr este foarte important și la fel de importantă legal o carte pe piaţă. Să nu le fie rușine (azi sau peste 10 este cultivarea spiritului, a gustului pentru lectură și pentru ani) că au lucrat la negru. Tocmai de aceea trebuie sacrificat evenimente culturale de calitate. Acesta este motivul pentru Creativitatea unui PR ceva. PR-ul e primul departament pe listă, așa că lucrurile se care, an de an, în perioada 1 august -1 noiembrie, timp de ROXANA PETRESCU comasează, nu de puţine ori, într-un deficit de imagine taxat 3 luni, Editura Herald îi invită pe toţi iubitorii de carte să intre Editura Pandora M (Grupul de inși care nu prea înţeleg cum stă treaba cu o editură. O fi în librăriile partenere din toată ţara, în cadrul campaniei Editorial TREI) bine, o fi rău? Nu știu, prefer să externalizăm ideea de PR și naţionale „Te așteptăm în librărie! – cărţi deschise pentru să creștem oameni. Dovadă: am lansat ideea unui PR junior. minţi deschise“. Campaniile culturale naţionale pentru Este de la sine înţeles că Aproape 5 ani am avut primul PR junior al industriei de carte: promovarea lecturii, organizate de edituri sau librării, aș un PR trebuie să știe să Cătălina Bălan. Mai departe, nu știm. Pînă la a putea plăti spune că sînt vitale pentru societate, pentru comunitate. menţină o relaţie caldă cu un PR, trebuie să ne gîndim că avem de plată drepturile de oamenii din presă, TV și cu autor, tiparul, contabilitatea, licenţele pentru programe, difu - influencerii. Fiecare face acest zarea. Sigur că am vrea să putem plăti un PR, dar pînă atunci Zece cititori, alţi zece contaminaţi lucru în măsura talentului și preferăm să dormim liniștiţi că am lucrat cît mai legal. ALEX VOICESCU a experienţei personale , însă Editura Herg Benet din păcate, cîteodată, seriozi - tatea și interesul acestor Despre cărți în prime-time Cea mai mare provocare furnizori de informaţii pentru publicul larg și promotorii cultu - MIRUNA MEIROȘU o reprezintă numărul mic al rii nu se ridică la nivelul așteptărilor. Un alt lucru care ne Curtea Veche Publishing românilor care citesc, și nu- provoacă sînt bugetele. Iar bugetele destinate campaniilor de mărul și mai mic (infim, ar promovare în piaţa de carte sînt , pentru marea majoritate a Supravieţuirea cărţii ţine, spune pesimiștii) al celor titlurilor sau lansărilor de carte , prea puţin generoase. Acesta ca în orice societate care care citesc literatură, ficţiu - este unul dintre motivele pentru care pot să afirm, fără mode - evoluează, de puterea de ne. Fiecare carte publicată stie , că de multe ori creativitatea unui PR de carte o depășe - adaptare. A editurilor, prin are, teoretic, un public ţintă ște pe cea a unui PR de multinaţională , care are la dispoziţie cărţile pe care le produc, care ar aprecia-o, dar este toate pîrghiile necesare pentru succesul unei campanii. Asta prin tehnicile de promovare mult de muncă pentru a în condiţiile în care eu mă număr printre norocoșii ai căror și vînzare pe care știu să le ajunge la el, nișele fiind izola - angajatori înţeleg importanţa muncii de PR, Grupul Editorial aplice, prin nivelul de profe - te și puţin numeroase – word Trei avînd trei PR permanenţi și foarte multe colaborări cu sionalizare a industriei, dar of mouth nu se aplică pe piaţa noastră literară la fel de bine agenţii de publicitate. responsabilitatea cea mai ca în comunităţile mai largi de cititori din alte ţări europene. mare rămîne a societăţii în Totuși, el funcţionează chiar și așa, pe un eșantion mai mic, ansamblul ei. Care este locul și este explicaţia principală pentru cele cîteva titluri care se Pentru literatura română pe care îl mai putem oferi cărţii, dincolo de cercul select și vînd bine (cele despre care se duce vorba și este atins în final CLAUDIA FITCOSCHI destul de restrîns al cititorilor frecvenţi? și un public ţintă). Cu cît o carte este mai cumpărată în Editura Polirom Problema jurnaliștilor care acceptă să vorbească pentru prezent, cresc șansele ca viaţa ei să se prelungească, pentru milioane de oameni despre staruri care scriu cărţi , dar refu - că tot mai mulţi cititori vor vorbi despre ea și în viitor. Dacă Munca unui om de la ză să creeze staruri din scriitori români, invocînd audienţe - un titlu pornește, în schimb, cu un elan mai moderat, este promo & comunicare într-o le și uitînd de componenta educativă pe care și-au asumat -o foarte probabil ca drumul său să se oprească în momentul editură – cum se întîmplă să prin această meserie, face ca de ani de zile cele cîteva nume în care mica nișă care citește și care a auzit despre el va fi fie cazul meu – e o provocare de scriitori de care a auzit un român de rînd să rămînă atinsă complet. în sine. O provocare continuă, aceleași. Agenda publicului e dictată, totuși, de media, iar Tot publicul restrîns este motivul principal pentru care dar şi foarte frumoasă. Gre - privitorul e mult prea obedient. Cînd, într-un final, reușești editurile nu investesc sume impresionante în campanii publi - utăţile pe care le întîmpin sînt să ai un autor în prime -time , devine tabu să rostești titlul citare, pe TV, de pildă. Românii care citesc sînt în sine o cate - unele de natură, mai degrabă, cărţii sau editura, deși orice elev la liceu știe că ele fac parte gorie de nișă, spre deosebire de cei care consumă detergent sistemică. Există nişte limite din identificarea unei cărţi. Puncte de vedere pertinente sau Coca Cola, iar investiţia nu se justifică, pentru că, din 20 pe care industria ţi le poate despre o carte pot fi astăzi formulate cu ușurinţă de un de oameni la care poate ajunge o reclamă, doar unul este impune în ceea ce faci, dincolo de veşnica şi celebra chestiune număr mult prea mic de jurnaliști. Și atunci o variantă la familiarizat cu lectura. Asta nu înseamnă că nu este reco - a bugetelor mici (cum altfel, cînd industria noastră de carte are îndemînă este să privim cu atenţie către publicul nostru și mandat să încercăm să promovăm cartea prin toate mijloa - o cifră de afaceri cît cea a prestigiosului grup editorial Gallimard), să încercăm să ajungem direct în mijlocul lui. Social media cele pe care le avem la îndemînă – zece cititori cîștigaţi pot însă barierele acestea despre care vorbesc sînt generate de a adus acest incredibil exerciţiu al exprimării opiniilor onli - însemna pe viitor douăzeci care se vor contamina de la primii întregul context sociocultural autohton, şi nu neapărat de indus - ne, exerciţiu pe care generaţii întregi, învăţate să asculte și așa mai departe. tria în sine sau, şi mai specific, de editura pentru care lucrezi. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 III SUPLIMENT

Industria de carte e una foarte delicată, consumul de carte nefi - cu publicul de carte existent, pentru că el mai mult decît să ind tocmai prioritar pentru români (a se vedea barometrele HORS COLLECTION cumpere o carte-două în plus nu poate face. Putem însă să culturale, dar, mai ales, studiile făcute de asociaţiile de editori ne mobilizăm să educăm fiecare în jurul nostru oamenii că din Zona Economică Europeană). Industrie delicată, produs Ceilalți să se molipsească cititul nu mușcă. Să facem din obiceiul cititului un obicei cool cultural mai greu de ambalat şi de vîndut, dar nu imposibil. În de iubirea ta (cum recent a devenit ascultatul de viniluri) și avem o șansă. ce ne priveşte, noi folosim un set de strategii basic , comune Hai să explicăm pe limba lui fiecărui om literatura. Am vrut, tututor apariţiilor (cca . 500 pe an), apoi, în funcţie de fiecare titlu VIRGINIA COSTESCHI la un moment dat, să fac (pe voxpublica.ro ) un serial în care în parte, încercăm să personalizăm, să găsim reţete pentru fieca - editor coordonator în cadrul să vorbesc despre operă în limbaj tabloid. Am scris două re apariţie, în funcţie de profilul şi potenţialul acesteia. Dincolo Grupului Editorial Trei și episode și m-au linșat ultradocţii, care îmi spuneau că-l de greutăţile sistemice (care nu fac însă obiectul acestei discu - fondatoare BookMag manelizăm pe Don Giovanni, că publicul needucat nu are ce ţii), cel mai dificil a fost, probabil, să impunem literatura româ - Cartea este o parte importantă căuta la operă. Hai să nu ne mai uităm superior la publicul nă contemporană, demers iniţiat în 2004, odată cu colecţia „Ego. din istoria mea personală. Dacă stau Antena3, pentru că toţi editorii și-l doresc și pe acela. Am Proză“ – cel mai puternic proiect editorial dedicat literaturii româ - să mă gîndesc, ea este , de fapt , isto - auzit azi în sală o glumă și nu mi s-a părut bună. „Apare la ne contemporane – , însă am reuşit să creştem enorm cu fieca - ria mea personală. Am schimbat Antena3 și toată lumea cumpără“, a spus o domnișoară, care, re an, cei mai mulţi dintre autorii noştri regăsindu-se în prezent case, școli, am renunţat la prietenii pe de altă parte, era fericită că, pe această cale, o autoare a în colecţia „Top 10+“ (colecţie dedicată bestsellerurilor Polirom), și la joburi, dar niciodată la cărţi. Le vîndut mii de exemplare. Ce e greșit în asta? Nu vrem ca alături de nume mari ale literaturii universale. Greu a fost, iubesc de cînd mă știu, vorbesc publicul tabloid să cumpere o carte și încă o carte și apoi să aşadar, şi încă mai e de muncă, să convingem cititorii că litera - despre ele de cînd am găsit calea de știe cum e să citești? NU putem să ne dorim și tiraje mari, tura română contemporană merită aceeaşi atenţie ca literatu - a le așeza în faţa celorlaţi. ca-n China, dar și un public format doar din academicieni ra străină. Iar faptul că reuşim, lucru care se reflectă şi în vînzări Vorbesc despre cărţi de mai bine de 20 de ani. Mai întîi, care citesc Dilema și se uită superior-ironic la tabloide. Nu – dincolo de premiile obţinute şi de numeroasele traduceri – , din postura de jurnalist la Mediafax. Lucrurile au evoluat avem cum. e cea mai frumoasă răsplată pentru o editură care investeşte relativ repede și fluid, astfel că atunci cînd am făcut revista Tot ce vreau să zic se regăseşte într-o definiţie a marke - în literatura autohtonă. The ONE , în 2004, rubrica de carte și interviul cu scriitorul tingului pe care ar trebui să o știe orice copil: să vorbești erau constantele fiecărei ediţii. Piaţa de carte creștea, părea despre produsul tău pe limba publicului tău , pe canalele pe că tot mai mulţi români citesc, astfel că în perioada 2005- care el le accesează atît de frumos încît să-l faci pe el (publi - Să mergem spre cititori 2008 a fost un adevărat boom. Librăriile erau ateliere de cul) să și-l dorească. Și să ducă mîna la buzunar să-l plăteas - MARILENA ION magie pentru minte și suflet, găseai orice titlu. PR-ul de carte că, fără să se simtă înșelat. Și să revină pentru a cumpăra încă Editura RAO a crescut și el, au apărut evenimentele gîndite temeinic, fieca - și mai mult. Pentru asta nu e nevoie de presă culturală, de re comunicare avea în spate un concept care trecea dinco - lobby și de politic, ci de bun simţ și de un pic de educaţie. Mi-a plăcut ce a spus unul dintre lo de prezentarea titlului, către proiecte speciale cu reviste - cei care au luat cuvîntul la Con ferinţa le de cultură și lifestyle, către happeninguri în galerii de artă comunicatorilor de carte – e important și spaţii neconvenţionale. Părea că ne îndepărtăm de lansa - Pledoarie pentru o Mare Unire cum să îi faci pe oameni să simtă că rea tradiţională de tip parastas, în care doi-trei critici vorbesc IONUŢ OPREA sînt mai interesanţi dacă citesc. Iată o preţios despre autorul care stă smerit alături. Nu mi-au Manager Standout temă pentru anul acesta. Pînă la urmă, plăcut niciodată lansările de genul ăsta, mi se părea că miza cea mare este să faci în așa fel îngroapă orice miraj al cărţii, dar ele erau cele mai accesibi - Pe la începuturile carierei mele încît fiecare carte să ajungă la publicul le formule, mai ales pentru editurile care nu aveau un om în marketing, după cîţiva ani buni de potrivit, în mediul lui (cu caracteristici - special angajat la PR. presă scrisă, am hotărît că, dacă mă le lui economice, sociale, mentale, reli - Pentru mine a urmat epoca de aur 2007-2009, în care am apuc de asta, trebuie să mă dedic gioase...). Pro blema cea mai mare aici fost editor al The New York Times Book Review – un experiment trup și suflet. Mi-am făcut multă este că pentru autorii aflaţi la debut, remarcabil de localizare a celebrului supliment săptămînal. vreme griji că nu muncesc suficient chiar dacă sînt buni și promit, nu găsim Am avut zeci de întîlniri cu editorii români, am obţinut cîte - la serviciu, că nu am suficiente rezul - foarte mult interes din partea presei. va pagini de conţinut local și așa am văzut mai de-aproape tate, că ar trebui să fac mai multe, Acestea sînt marile provocări, nu numai pentru cei care cum funcţiona comunicarea în edituri. Cantitate versus cali - din ce în ce mai multe, mai bune și promovează cartea. La urma urmei, toţi cei care lucrează tate – să promovăm cît mai mult cu cît mai puţine resurse. mai repede. într-o editură asta fac, promovează, cu mijloacele lor, autori Comunicate de presă pe bandă, toate la fel, nici o sclipire, nici Sînt și un activist convins, un cetăţean implicat, fac volun - și titluri. Într-o lume în care sîntem conectaţi aproape perma - un concept care să iasă din linia procedurii clasice. tariat de mic pentru cauzele în care cred și am decis că trebu - nent, să te deconectezi este un obicei care se învaţă, nu știu Criza economică a deteminat apoi publisherii români să ie să fac voluntariat în primul rînd pentru industria în care dacă îl mai avem în noi, natural. Interesul pentru carte trebu - umble la costuri. Să cumpere mai puţine titluri pentru tradu - lucrez. Aveam de lucru „la mine“ în primul rînd. M-am apucat ie și el educat la fel, nu crește de la sine. Mi-ar plăcea să nu cere, să fie mai selectivi cu manuscrisele autorilor autohtoni, să învăţ și să aplic, m-am abonat la toate newsletterele inte - ne lăsăm descurajaţi de statisticile care spun că se citește să reducă personalul și cheltuielile. Care au fost primele tăia - resante și m-am bucurat cîţiva ani și de șefi care apreciau și din ce în ce mai puţin, mie mi se pare că e un val timid de te? PR-ul și marketingul, căci, nu-i așa, cartea se vinde singu - susţineau experimentarea controlată și dezvoltarea conti - interes, simpatie pentru citit, dar se simte. ră, ca detergentul obișnuit. Am remarcat lipsa asta de viziune nuă. M-am interesat și de ceea ce se întîmplă în restul indus - pe termen lung în 2010, cînd am pus bazele elefant.ro – cea triei, am participat la cîteva conferinţe de specialitate, și aces - mai mare librărie online din România. A trebuit să scot masca tea erau la început și aveau farmecul noutăţii, pe lîngă Calitatea unei cărţi de jurnalist cultural și să îmi pun masca de negociator; nu mi- cunoștinţe și abordări noi pentru mine, și cu ocazia asta am ANDREEA CHIRU a plăcut ce am descoperit, dar mi-am dat seama că boom-ul început să-mi cunosc colegii de industrie și să pun întrebări. Editura Vremea urmat de criză trezise la realitate multe edituri. A început să Așa am aflat, prin 2007, că existau niște eforturi de consti - funcţioneze reţeta „cumpăr mai puţin – comunic mai eficient tuire a unei asociaţii a industriei de marketing și publicitate În primul rînd, bugetul pentru – vînd mai bine“, cel puţin la marile edituri românești. interactivă/online care erau zădărnicite de un individ care își campaniile de promovare este unul Acum, din postura de coordonator editorial în Grupul dorea să o facă „pe persoană fizică“, fapt care erodase entu - prea modest în raport cu nevoile de Editorial Trei, particip la toate etapele de publishing și mă ziasmul unora dintre cei care porniseră pe acest drum. promovare. Instrumentele de pro - bucur de fiecare dată cînd alegerile mele se dovedesc a fi Este esenţial ca din ce în ce mai mulţi specialiști și mana - movare din mediul offline, spre bestselleruri. Ca blogger cultural la bookmag.eu mă bucur geri din fiecare domeniu să înţeleagă parabola cu fructele exemplu, afișajul stradal, au costuri de niște întîlniri absolut remarcabile cu cărţi și autori și mă dintr-un copac plin, dar foarte înalt: dacă mergem la cules, fantastice faţă de profitul pe care îl bucur că am un bagaj de amintiri atît de frumos colorat. pe rînd, noaptea, fiecare pentru el, ne pricopsim doar cu pot genera; în online, de asemenea, fructele de pe jos sau, dacă am fost inspiraţi să aducem un publicitatea plătită face o carte (indi - par, cu ce mai putem agăţa de el. Însă dacă ne unim și ferent de calitatea scriiturii sau de Pe limba publicului tău mergem împreună, organizaţi, putem să le culegem pe toate. autor) vizibilă sau... invizibilă atunci GABRIELA BARTIC La fel și în fiecare industrie: dacă ne unim eforturile cînd alegi să o promovezi „organic“ . Senior Ideologiq pentru a crește piaţa și pentru a-i înlătura împreună piedi - În al doilea rînd, cei mai mulţi dintre actorii din afara cile care o ţin în loc, o putem ajuta să crească mai mult și editurii implicaţi în activităţi de promovare a unei cărţi doresc E nevoie de educaţie. Internetul mai repede decît ar putea s-o facă vreodată eforturile noas - să aibă un cîștig personal. Să ajungi cu o carte foarte bună ne oferă ceva ce nu făcea nici un tre individuale și, în felul ăsta, în loc să ne furăm unul altuia în vitrina unei librării, și nu doar pe rafturile din spate ale post TV: un potenţial de mai mult de din traista cu mere luate noaptea, de pe jos, putem împărţi librăriei, nu e tocmai la îndemîna oricui. Apoi, influencerii 9 milioane de oameni care intră zilnic sacii de mere pe care le culegem împreună. Vom fi cu toţii sînt pe cît de benefici pentru promovare, pe atît de costisi - online. În România. Hai să-i folosim mai cîștigaţi în varianta asta. Și cred că piaţa de carte are tori; discuţia cu un astfel de influencer pornește nu de la potenţialul. Să vorbim omului, pe nevoie să se unească, azi, pentru a stimula cititul și pentru întrebarea firească: „Despre ce este cartea?“, ci: „De ce buget limba lui, despre cărţi. Nu doct, de a nu-l lăsa să moară. Mă ofer voluntar să ajut, parţial și dispui pentru ca eu să menţionez cartea editurii tale?“ . sus, ci așa cum i-ai povesti unui copil pentru că fără a fi citit nu ajungeam unde am ajuns azi. Bloggerii sînt dornici să te ajute în promovarea unui titlu de 5 ani. Cum pot eu să le „vînd“ lite - sau a mai multora. Tot ce trebuie să faci e să le trimiţi mate - ratură prietenilor, poate orice om rialele gata scrise despre carte, pentru ca ei doar să le poste - dintre cei 1 milion de cititori. Folosiţi-i, făceţi-i să se simtă Supliment realizat în colaborare cu ze. Și, evident, să le trimiţi și cartea respectivă, cadou. Nu e speciali, puneţi-le o stea în frunte, și dacă fiecare dintre cei HEADSOME COMMUNICATION sigur că o vor citi, dar e sigur că trebuie să aibă și ei un cîștig, 1,1 milioane va converti măcar încă un om, vom avea o cu sprijinul Ministerului Culturii măcar unul simbolic.Ei bine, cînd va deveni calitatea unei cărţi dublare a cifrelor. Tell that to a beer producer . principala motivaţie a celui solicitat să pună umărul la promo - Extrem de frust: nu putem face performanţă și cifre mari şi Identităţii Naţionale varea ei? (deci vînzări mai mari, deci bugete mai mari de promovare) IV nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 ESEU

să, cînd pe catafalc, în timpul spectacolului, tă a naratorului după discuţia cu Ostahie, du - Intenţionalitatea perceptuală în cazul pre - dar în pat după plecarea publicului : conţinu - pă cum absenţa acestui aspect – l-am putea zentării, altfel decît al reprezentării (în pictu - tul stării lui intenţionale este mereu diferit, dar numi și punct de vedere – este problema lui ră, fotografie etc.), are cîteva caracteristici im - obiectul ei este același, Ostahie 7. Obiectul nu pînă intră în casa lui Ostahie. Uimirea lui faţă portante. Luînd ca exemplu modul cum vede dispare, deci, ci este modificat, mai bine zis, de ce vede se datorește exact faptului că nu golful de la San Francisco din terasa vilei sale văzut altfel . Este aici vorba de o halucinaţie ca - știe cum să le vadă, în timp ce atunci cînd știe (!), Searle îi subliniază cîteva aspecte distincte, re șterge obiectul din vedere? Nu . Cum defi - acest lucru, după priveghi, este convins de precum, de exemplu, non-detachability , faptul nim în acest caz obiectul intenţional? Drept adevăr, anume că Ostahie trăiește, și asta su - că el nu poate scoate nimic din imagine 9. Citez: ce este văzut la început, om mort pe catafalc, sţine sigur de sine la început și în tren în faţa „Even if the experience is a hallucination, even sau drept ce apare mai tîrziu, om viu în pat? ţăranilor. Nesiguranţa vine din lipsa unui if I know that it is a hallucination, it is still ex - Obiectul nu dispare, sau nu este un altul, ci seeing-as , siguranţa din adoptarea unui ase - perienced as directly connected to its condi - doar se revelă ca fiind diferit de ceea ce era menea punct de vedere, după cum, la final, tions of satisfaction“ (p. 65) (cursivele autoru - sau părea a fi la început. Dacă al doilea caz după ce îi vor fi spus ţăranii, i se pare din nou lui). Alte trăsături sînt indexicality , faptul că este o halucinaţie, cum ar spune, de principiu, că visează. Realitatea obiectelor vine deci nu percepţia respectivă este indexată, adică are Searle, aceasta ar priva actul intenţional de din percepţia lor, ci din modul în care privito - loc într-un anume loc și doar acolo 10 , apoi ca - obiect , deși ar avea același conţinut. Dar da - rul știe, sau crede că știe, cum să le vadă. La racterul ei determinat 11 , în sensul că imagi - că este vorba de o reinterpretare a conţinutu - fel, de-altfel, putem explica și siguranţa de si - nea vizuală este continuă, atîta timp cît o pri - lui stării intenţionale? Autorul dezvoltă un apa - ne a sătenilor în timpul priveghiului: narato - vești, și altele . rat destul de complicat de notare a unor rul nu știe cum văd ei lucrurile, dar îi este evi - Cred că, în cazul nostru, am putea omo - asemenea situaţii, dar mărturisesc că nu mi -e dent că felul în care ei le văd le acordă o loga actul intenţional descris de Searle și vă - clar dacă el poate fi utilizat pentru corectarea siguranţă de sine care lui îi lipsește , nu pen - zut ca general uman cu actul unui personaj li - unui punct de vedere iniţial, ceea ce ar intro - tru că el le vede altfel, ci pentru nu știe deloc terar, în cazul nostru naratorul din povestirea duce posibilitatea de-a deschide teoria, din cum să le vadă. Anei Blandiana. El vede diverse aspecte ale nou, ca și la Husserl, spre naraţiune sau tea - Un seeing-as , altfel spus o perspectivă în acestei lumi, așa cum și noi vedem lumea din tru. Rămîne însă întrebarea în ce măsură percepţia lumii, oricare ar fi ea, ne dă liniște jurul nostru, dar nici unul dintre aceste lucruri va din Husserl 5. Una este să vezi o carte pe obiectul unui act intenţional este același atunci indiferent dacă ea este corectă. Liniștea vine nu este detașabil pentru a îl analiza în sine, masă, spune el, și alta să ai halucinaţia acelei cînd conţinutul se schimbă. Lecţia de teatru in - din siguranţă de sine , nu din justificarea per - totul „se ţine“, dar se ţine într-un mod incog - cărţi, dar chiar și dacă o ai, „you were still con - dică căutarea obiectului intenţionat în pofida spectivei. Iată o explicaţie usor de extins la res - noscibil definitiv, pentru că oricum pare solid, scious of something, you were aware of so - schimbării neîncetate a conţinutului său, ca și tul operei narative a Anei Blandiana, și chiar logic, chiar dacă știm că sînt halucinaţii ! ( ulti - mething and we could even say... you did see cum naratorul s-ar dedica descoperirii omu - la memorialistică ori la eseuri politice. Așa-zi - ma parte a acestui serial va apărea în numărul something “ (p. 21). Diferenţa între cele două lui din spatele măștilor pe care el necontenit sul element fantastic nu vine din ezitare între de săptămîna viitoare ). sensuri de a fi conștient de ceva ( being aware le poartă și le schimbă. explicaţie miraculoasă ori realistă, cum cre - of ) este explicată astfel : „ In the case of hallu - Reflecţia lui Searle dezvoltă mai tîrziu ana - dea Todorov, pentru a-l reaminti încă o dată, ______cination there was an intentional content, but liza prin foarte importante criterii suplimen - ci din absenţa oricărei explicaţii, din stupoare 1. Edmund Husserl , Cercetări logice II , Cercetări no intentional object“ (p. 25) 6. Nu toate stări - tare. În afară de conţinut, apare raportul din - în faţa inexplicabilului , a ceea ce este de neex - asupra fenomenologiei și teoriei cunoașterii . Partea le intenţionale, adică de aplecare intenţiona - tre percepţie și lume ( direction of fit ), percepţia plicat , nu a ceea ce este greșit explicat . Am ade - întîi. Cercetările 1 și 2. București, Editura Humanitas, tă asupra unui obiect, om sau situaţii, au un adaptîndu-se la lume în cazul unei opinii (be - sea impresia citind memoriile sau conferinţe - 2009 . În continuare trec în text doar paginile aces - obiect propriu-zis: un băieţel care îl așteaptă lief ), sau invers, percepţia sperînd ca lumea le Anei Blandiana că acest gen de uimire cît de tei cărţi. seara pe tatăl său să se întoarcă de la serviciu să-i răspundă afirmativ (în cazul unei dorinţe ) mare era dezacordul ei privind ce anume au 2. Frege făcuse ceva mai înainte distincţia între poate tot așa , pe 24 decembrie , să-l aștepte (p. 57). Mai importantă mi se pare însă dife - susţinut unii adversari ai Alianţei Civice, de referinţa și sensul unor obiecte, dat fiind că diverși pe Moș Crăciun; în acest ultim caz, „his belief renţa dintre prezentare și reprezentare a lu - exemplu, decît faptul propriu-zis că ei susţi - subiecţi se pot referi la un același obiect, deși el are has no intentional object; it has a content, but mii, prima fiind imposibil de detașat de lumea neau altceva decît ea. pentru ei sensuri diferite, sau are doar sens, fără a no object“ (p. 27). respectivă, așa cum este percepţia unui colţ Revin la povestirea Lecţia de teatru (inclu - avea deloc o referinţă reală: cazul unor „obiecte“ Mă opresc aici un moment. Searle discu - de natură în realitate, iar reprezentarea fiind să, vă reamintim, în volumul în volumul bilingv fictive, precum Ulise (G. Frege, „On sense and refe - tă acest caz în sine și distinge astfel conţinutul detașabilă, precum în cazul privirii unor ima- Biserica fantomă, L’église fantôme de Ana rence“ (1892), în Philosophical Writings , Oxford, de obiectul unui act intenţional, respectiv ce gini picturale, filme, sau fotografii 8 . În schimb, Blandiana, traducere în limba franceză de Blackwell, 1970 ). se înţelege , de obicei , prin Moș Crăciun , legen - ceea ce vedem noi înșine ca o prezentare a lu - Muriel Jollis-Dimitriu, Iași, Editura Junimea, 3. Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phä - dele din jurul lui, prin existenţa fizică a perso - mii ne oferă lumea adevărată prin experien - 2018 ). Prezentarea sau reprezentarea obiec - nomenologischen Philosophie , Halle , Max Niemeyer, najului . Lipsesc însă din discuţie, cred, perspec - ţa ei concretă (p. 68) . tului intenţionat este esenţială în cazul ei. 1913, pp. 181-182 . Privind un copac, să zicem un tiva din care este stabilită această distincţie , Altfel se întîmplă cu operele de artă. O pic - Cititorul, desigur, vede povestirea ca o repre - măr, în grădină, este o mare diferenţă între ceea ce respectiv lumea în care ea este făcută . tură de Van Gogh „invites us to see the night zentare , la fel ca și picturile mai sus citate, dar vedem și ceea ce se află acolo realmente, sau nu Conform acestui exemplu, diferenţa în con - sky as if it were this way. It is a case of «seeing- naratorul din povestire trăiește situaţiile na - se află, și este atunci vorba de o halucinaţie, o amin - ţinut nu este operantă în lumea copilului – cel as»“ (p. 71). Urmează o discuţie despre o pic - rate tocmai ca o prezentare . Pe măsură ce el tire din trecut etc. puţin pînă la o anumită vîrstă –, dar devine tură de Terborch în care el contrazice o mai merge prin sat, sau prin sala priveghiului etc., 4. John R. Searle, Seeing things as they are , Oxford decisivă după aceea, ca și în lumea adultului. veche părere a lui Goethe (pp. 73-74) și în ca - lumea pe care o vede este mereu diferită. University Press, 2015. În continuare voi indica în Lucrurile ar putea fi clarificate, aș zice eu, re, citînd expresia de seeing-as întrebuinţată Conţinutul ei diferă mereu, în funcţie tocmai text doar numărul paginii din această ediţie. Vezi și printr-un „index de lume“ , mai exact prin spe - de Wittgenstein în Philosophical Investigations , de prezenţa sau de absenţa obiectului. De Intentionality , Cambridge University Press, 1983. cificarea perspectivei (culturale) în care este dis - Searle conchide „I want to emphasize that all fapt, esenţial este tocmai acesta, obiectul, dat 5. Face chiar următoarea precizare, de la înce - cutată distincţia. Dacă o asemenea frază es - seeing is «seeing-as» and this must be so be - fiind că-l putem considera prezent sau absent put: „I will have very little to say about phenome- te spusă de narator, pentru a reveni la cazul cause of the intentionality of the visual expe - numai în funcţie de conţinut, adică în funcţie nology as a movement and a lot to say about phe - nostru, distincţia îi aparţine acestuia, ea chiar rience“ (p. 74). de modul în care naratorul articulează nara - nomenology as a phenomenon“ ( op.cit ., p. 14) ! îl caracterizează. A vedea situaţiile întîlnite în cale mereu ţiunea. Și nu invers, cum apare în diverse al - 6. Altfel spus, în caz de halucinaţie, „the visual În povestirea Anei Blandiana, distincţia, „ca anume ceva“ este problema permanen - te exemple ale lui Searle. experience has a content, indeed it can have the dacă nu chiar contrastul dintre conţinut – pri - same content, as the veridical experience, but the - veghiul – și obiect – persoana lui Ostahie –, în re is no object“ (Idem, p. 27). stabilirea adevărului, este esenţială: naratorul 7. Dacă nu cumva considerăm catafalcul, sau trebuie să-și stabilească actul intenţional du - patul, obiectul intenţionalităţii! Exemplul acesta ara - pă ce vede, sau după cine îi spune ce vede? tă, în ciuda aspectului lui ușor ironic, că orice situa - Contează deci perspectiva (narativă, informa - ţie are diverse componente și oricare dintre ele poa - ţională sau simpla așteptare) în care are loc te fi ori deveni obiect intenţionat, în funcţie de orientarea către obiectul intenţionat, sau acest situaţia narativă! obiect în sine? Mai general spus, aceasta es - 8. „ To summarize the characteristics of conscious te, cred, dilema generală privind modul în ca - perceptions that distinguish them from other forms re sînt construite povestirile „fantastice “ ale of intentionality: they are presentational rather than Anei Blandiana. representational, they are experienced as caused by Definiţia de plecare a lui Searle este urmă - their objects, or other conditions of satisfaction, they toarea: „Intentionality is that feature of the are experienced as non-detachable, they are indexi - mind by which it is directed at , or about or of cal, they have continuousness“ (p. 70) . objects and states of affairs in the world . 9. „ I cannot detach the visual experience and ope - ... Every intentional state consists of a content rate on it at will. Contrast visual experience with and a psychological mode “ (p. 33). „If I see a thoughts, words or pictures and you will see the dif - man in front of me, the content is that there ference (p. 63)“... „I cannot shuffle my visual experien - is a man in front of me. The object is the man ces around“. They are non-detachable“ (p. 64). himself . If I am having a corresponding hallu - 10. „ This is actually happening here and now , or, cination, the perceptual experience has a con - this object with these features exists here and now “ tent but no object“ (p. 35). Distincţia este im - (p. 66) (cursivele autorului) . portantă pentru discuţia noastră. Naratorul 11. „ We are operating with the real world by din povestire vede un om întins cînd pe ma - way of conscious experiences of it“ (p. 68) . nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 15 STUDII CULTURALE Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (II)

Adrian GUŢă

Unul dintre cele mai interesante și sem - nificative fenomene ale culturii românești în perioada la care se referă acest serial au fost formarea, lansarea şi drumul spre maturita - te al generaţiei culturale ’80. Putem vorbi de o generaţie culturală datorită convergenţelor formative într-un interval de timp și un con - text social-politic și de civilizaţie date, într-un mediu intelectual comun, datorită reacţiilor asemenea la acel context, opţiunilor de lectu - ră identice sau apropiate ori opţiunilor de cul - Volumul Aer cu diamante , 1982 tură filmică și muzicală consonante și ele. Conştiinţa de sine a generaţiei ’80

Pornind de la acest background, un ele - ment important l-a reprezentat împărtășirea unei platforme teoretice comune: postmoder - nismul , care le-a hrănit/le hrănește creaţia. Optzeciștii, care s-au format și s-au lansat în a doua jumătate a anilor ’70 și prima parte a ani - lor ’80, s-au impus treptat ca generaţie de crea - ţie, mai ales în literatură și în artele vizuale. Există însă exponenţi marcanţi și în teatru sau film, precum regizorul și actorul Marcel Iureș, acto - rul, regizorul și scriitorul Horaţiu Mălăele, regi - Ion Bitzan, Lucrări de primăvară , anii ’80 zorul de teatru Alexandru Darie, regretatul re - gizor de film Ovidiu Bose Paștina, actriţa Oana Pellea, regretaţii actori Adrian Pintea și Dinu Generaţia ’80 s-a lansat la nivel individual postdecembristă cu repere majore în cultura Manolache, actriţa Rodica Negrea, regizorul de și de grup întîi în literatură, apoi, cu un scurt scrisă și în cea vizuală. film Laurenţiu Damian, actorul Claudiu Bleonţ, decalaj, în artele vizuale. S-a coagulat pe par - Literatura generaţiei ’80 s-a remarcat la în - regizorul de teatru și scriitorul Mihai Măniuţiu, cursul deceniului al nouălea al secolului tre - ce put în poezie și în proza scurtă și prin rapor - regizorul de film și scenaristul Nae Caranfil, ac - cut și conștiinţa de sine a acestei generaţii de tarea polemică la estetismul și modernismul Volumul Desant 83, 1983 torul și omul de televiziune Florin Călinescu. creaţie. Sînt important de subliniat suportul generaţiei ’60-’70, la poezia îmbelșugată în me - Sînt optzeciști și printre muzicienii români con - și promovarea scriitorilor și artiștilor săi de că - tafore ori la proza psihologizantă, arborescen - temporani importanţi – ne gîndim , de pildă , la tre criticii congeneri, ei contribuind la identifi - tă, antinarativă (notăm însă afinitatea cu pro - Ovid S. Crohmălniceanu distingea de tim - pianistul Andrei Vieru, la dirijorii Ion Marin și carea, comentarea platformei teoretice (post- zatorii „Școlii de la Târgoviște“: Mircea Horia puriu, în prefaţa la Desant ’83 , unele date ca - Iosif Ion Prunner (primii doi s-au stabilit în stră - modernismul), ei realizînd analiza unor Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, re aveau să se dovedească definitorii pentru inătate). În zona muzicii rock progresive, folk, raporturi cu literatura și arta internaţională, Tudor Ţopa). Au fost importante pe traseul for - proza scurtă, în parte și pentru poezia gene - remarcăm artiști ca Ilie Stepan și grupul Pro cu orizontul teoretic extins al postmodernis - mativ al scriitorilor optzeciști lecturile și comen - raţiei în discuţie: „Obiectul predilect al atenţiei Musica, Zoia Alecu, Crina Mardare, Nicu Alifantis. mului. Coerenţa și trăsăturile convergente ale tariile la aceste lecturi în cadrul unor cenacluri lor este realitatea cotidiană actuală. […] Mircea Florian și-a început drumul de muzician generaţiei ’80 își găsesc un punct de sprijin și literare: Cenaclul de luni (poezie), condus de Senzaţia pentru cititor e a unui spor conside - spre finalul anilor ’60, iar traseul său, care con - în unele prietenii de durată care s-au format Nicolae Manolescu, Cenaclul Junimea (proză), rabil de autenticitate [s.a. ], recunoscută pînă tinuă și astăzi, este unul dintre cele mai com - între scriitori, artiști și critici din ambele dome - coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu, și în intimitatea pastei verbale, unde și-au pus plexe și notabile, de la folk la muzică progresi - nii, iar un cercetător care se încumetă la stu - Cenaclul Universitas al lui Mircea Martin. Ideea amprenta diverse ticuri semnificative. […] vă, incluzînd și prelucrări de muzică arhaică și dierea atît a literaturii, cît și a artei optzeciști - și realitatea cenaclului au fost relevante și pen - Relativizarea figurilor și a situaţiilor, întoarce - orientală, incursiuni în muzica electronică; ac - lor va putea identifica unele repere de stra tegie, tru optzeciștii artelor vizuale: ne referim la ac - rea autorului asupra lui însuși chiar în timpul tiv și în artele vizuale, a combinat adesea pro - structurale, tematice, cel puţin apropiate (vezi tivitatea Atelierului 35 în București și în ţară de -a redactării textului, denunţarea naturii iluzorii ducţia de sunet cu aceea de imagine, inclusiv Adrian Guţă, Generaţia ’80 în artele vizuale , lungul anilor ’80. Două volume ca debuturi de a activităţii imaginative, prezentarea multitu - prin intermediul performance art și a participat Editura Paralela 45, Pitești, 2008). Generaţia grup au fost semnificative în aceeași ordine de dinii soluţiilor posibile cînd e vorba de trans - la mai multe evenimente ale generaţiei ’80 a de creaţie ’80 a fost/este activă și din 1990 pî - idei – este vorba despre Aer cu diamante , cu - format realitatea în ficţiune nu rămîn nicioda - artelor vizuale, evenimente de dinainte și de nă în prezent, aceste aproape trei decenii re - prinzînd poeme ale lui Mircea Cărtărescu, Traian tă gratuite, au mereu un rost precis, introduc după 1989. prezintă maturitatea sa, care marchează era T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan (1982) și o distanţă ironică, menită să prevină conclu - Desant ’83 (1983), care grupa lucrări de proză ziile simpliste sau să ruineze anumite mitolo - scurtă ale mai multor autori, între care Mircea gii literare“. Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Sorin Preda, „În opera scriitorilor generaţiei ’80 , conec - Gheorghe Iova, Cristian Preda, Hanibal Stăn - tarea pe distanţa cea mai scurtă la real se îm - ciulescu, Emil Paraschivoiu, Mircea Cărtărescu pletește cu o arborescenţă impresionantă de și Ion Bogdan Lefter. referinţe la o bibliografie internă și externă, Optzeciștii emergenţi scriau o poezie ca - altele decît cele pe care se sprijiniseră gene - re urmărea eliberarea de metafore și o proză raţiile literare anterioare. Cultura, cred, devi - scurtă ce regăsea gustul povestirii, ambele ge - ne a doua natură/sursă pentru universul de nuri plonjînd tematic în cotidianul citadin și creaţie al scriitorilor congeneri cu autorul aces - căutînd fibra pulsîndă a realului , inclusiv prin tui studiu“ (Adrian Guţă, Generaţia ’80... ). recursul la utilizarea unor forme de limbaj „de - cupate“ din acela de fiecare zi, chiar stradal. Arta oficială Această „dezvrăjire“ a realităţii avea să apară și arta alternativă și în artele figurative. Era semnificativă și în - toarcerea spre sine ca ipostază a autoreferen- ţialităţii, propensiunea unor autori pentru bio - Arta oficială e dominată treptat de cultul grafism. Tehnica fragmentului și optica ironică, personalităţii. Magda Cârneci vorbește de spre spiritul ludic, la rîndul lor prezente atît la nive - „un stil care poate fi numit kitsch de stat [s.a. ] lul textului, cît și al imaginii, trimit la strategii - – rezultat al festivismului de nuanţă monarhi - Vasile Pop Negreșteanu, Vizită de lucru la Canalul Dunăre-Marea Neagră , 1985 le postmodernismului. că ce înconjoară persoana și actele lui 16 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 STUDII CULTURALE

să renunţe la fundamentul stilistic nova - În intervalul de timp la care ne referim a înce - tor pe care l-am analizat într-un episod an - put să fie pusă în discuţie, pentru a fi cel puţin terior. restrînsă, ca dovedindu-se depășită, diferenţa Se putea observa în anii ’80 cum se for - dintre „artele majore“ (plastice) și „artele mi - mase un „stoc“ de lucrări tematice , care erau nore“ (cele decorative). Evoluţia însăși de vi - prezentate în expoziţii (la Dalles, îndeobște) ziune și limbaj a declanșat aceste modificări în grupaje cu variabile de la caz la caz, „depo - de statut, susţinute și de critică. Opţiunile noi zitului“ adăugîndu-i-se cînd și cînd repere noi. apăruseră încă de pe la sfîrșitul anilor ’60 și Lucrările, mai ales pictură, dar și sculptură începutul deceniului următor, iar în anii ’70 -’80 (Paul Vasilescu, de pildă) sau grafică, erau vă - s-au amplificat, au fost promovate și prin pe - zute de public în spaţiul expoziţional doar cu dagogia artistică. asemenea prilejuri. Putem vorbi, cu alte cu - Ne referim la piesele textile tridimensio - vinte, de un fel de artă „cu circuit închis“, așa nale ori la „altoreliefurile“ textile (realizate prin cum în perimetrul din dreptul sed iului utilizarea frînghiei, a sisalului ca materiale cu Comitetului Central al PCR – acela unde, în textură mai specială, volumetrie). Ne gîndim faţa mulţimii adunate a avut loc ultima „sce - totodată la faptul că, în ceramică, sculptura - nă a balconului“ a lui Nicolae Ceaușescu, în lul, inovaţiile tehnice, o anume tendinţă spre 21 decembrie 1989 – circulaţia era interzisă o estetică specifică prind teren – a se vedea în „epoca de aur“; o artă care nu-și îndeplinea contribuţiile „Școlii din Cluj“, în frunte cu Mircea rolul de fenomen de comunicare decît în Spătaru și Cornel Ailincăi, și ale „Școlii din condiţii de „seră politică“ ce dispunea îndeob - București“, reprezentată mai ales de Lazăr ște de un „sol“ slab alimentat cu „îngrășămînt Florian Alexie și Costel Badea; este vorba atît estetic“. de importanţa demersului lor artistic prin Să precizăm că expoziţii oficiale erau, in - apropierea de sculptură și arta monumenta - Eugen Palade, 1 Mai 1939 stituţional vorbind, și cele de tip salon naţio - lă, cît și despre faptul că acest proces s-a re - nal, municipal, regional ( de arte plastice ), iar flectat în pedagogia artistică a respectivilor Ceaușescu... – [și care] se întrupează într-o ar - lejuită de aniversarea a „2050 de ani de la for - orizontul tematic al acestora era mai cuprin - creatori, așa încît exponenţi ai promoţiilor lor tă «de aparat» care întoarce hotărît spatele marea primului stat dac centralizat și inde - zător, incluzînd portretul în diverse variante, de studenţi au contribuit la aprofundarea și chiar și modernismului academizant anterior, pendent sub conducerea lui Burebista“ (Sala pictura și grafica inspirate de istorie, cea ne - integrarea respectivelor mutaţii în universul pentru a regăsi un fel de neorealism socialist Dalles, 1980), expoziţia fiind unul din eveni - grevată de retorică agresivă, reprezentări de ceramicii românești a anilor ’80 și de după [s.a. ]. Mimetic sau schematic, dar întotdeau - mentele care au omagiat un moment istoric na stîngaci, acesta se aplică unei viziuni ale - incert – despre importantul rege dac și cro - gorice și fals hieratice, de o artificialitate și o nologia faptelor sale știindu-se destul de puţi - încărcătură ornamentală ce ar putea fi puse ne lucruri – , care servea însă cît se poate de pe seama unui inedit (și uneori grotesc) bine cultului „marelui conducător“ născut la «pseudobaroc comunist»“ ( Artele plastice în Scornicești și sugera o filiaţie bimilenară de România …). Ar putea ilustra măcar în parte lideri glorioși ai meleagurilor carpato-danu - aceste judecăţi critice unele tablouri ale lui bieno-pontice, filiaţie menită mai ales să-l pu - Sabin Bălașa, de pildă, în care elementul com - nă în valoare pe cel mai recent, Nicolae poziţional esenţial îl constituie cuplul condu - Ceaușescu. cător, iar iconografia se traduce stilistic, am Artiști prezenţi cu lucrări în expoziţiile spune, printr-o sinteză sui generis de simbo - oficiale tematice de tipul celor identificate lism cu realism fantastic, definind o viziune mai sus, reticenţi și faţă de modernismul apoteotică și totodată ușor hilară pentru o academizant, pictori care au sporit icono - percepţie lucidă și educată. grafia cuplului conducător, a „vizitelor de Expoziţiile tematice oficiale continuă lucru“, a „magistralelor socialismului“ au să celebreze momente din istoria noastră fost, între alţii, Eugen Palade, Dimitrie rescrisă din perspectiva ideologică a PCR (ma - Grigoraș, Constantin Niţescu, Gheorghe nifestările „aniversare“), prezintă ipostazieri Ioniţă, Doru Rotaru, Vasile Pop Negreșteanu. ale „vieţii și construcţiei socialiste“. Apar, în Unii satisfăceau mai frecvent comanda so - aceeași ordine de idei, ca semn al epocii, ex - cială, alţii lucrau și expuneau doar uneori în poziţii sau cel puţin lucrări dedicate unor epi - asemenea manifestări oficiale „specializa - soade din „tinereţea revoluţionară“ a lui te“, de regulă din raţiuni financiare/împinși Nicolae Ceaușescu și a soţiei sale (manifestă - de o condiţie materială precară. Pictura ofi - 22 decembrie 1989, Bucureşti rile „omagiale“). cială tematică a lui Ion Bitzan sau cea reali - S-au organizat și ample expoziţii cu iz pro - zată de el împreună cu Vladimir Șetran și -au tocronist/naţionalist: exemplul emblematic în continuat traseul în ultimii cincisprezece peisaj industrial sau agricol fără vector politic, 1990. Elementele subliniate mai sus apropiau sensul acesta, am spune, l-a constituit cea pri - ani ai perioadei comuniste, fără ca Bitzan secvenţe de peisaj natural și citadin, naturi de fapt anumite zone ale artelor textile și ale statice (unele, în speţă cele florale , găsindu-și ceramicii de arta alternativă la nivelul limba - locul, cîteodată, și în contextul expoziţiilor jului și viziunii. Să nu uităm contribuţia de pio - „omagiale“ și „aniversare“). Cum arta abstrac - nierat în zona ceramicii sculpturale (inclusiv tă își cîștigase între timp dreptul la prezenţă monumentale), utilizînd și structuri modula - expoziţională, inclusiv ea se regăsea pe sime - re, a lui Patriciu Mateescu, artist care s-a for - ze. Să adăugăm scena de gen în pictură și gra - mat în București și s-a lansat în România în fică, sculptura de portret, cea inspirată de ar - anii ’60, iar la sfîrșitul deceniului următor s-a tefacte populare ori abstractă. Diversitatea stabilit în SUA. stilistică era incontestabilă în saloane, varian - Cultura alternativă și-a continuat traseul tele de realism identificate pentru perioada în a doua jumătate a deceniului al optulea, anterioară s-au prelungit și nuanţat în cea de- apoi în cel următor, pînă în 1989. Fisurarea spre care este vorba acum, inclusiv „figurati - monolitismului culturii oficiale s-a perpetuat vismul bizantinizant“ și „suprarealismul îm - și nuanţat în această perioadă, după dizol - blînzit“/„realismul fantastic“, acestea două varea „liberalizării“, în sensul că deschiderea evoluînd însă și spre forme cu o ideatică orien - iniţiată în anii ’60 nu a mai putut fi stopată tată spre recuperarea unei anume tradiţii spi - decît parţial chiar și pe parcursul dificilului rituale, respectiv spre o variantă critică, cu miez deceniu al nouălea, acela al naţionalismului de fabulă. comunist de stat. Perspectiva de atitudine a artei alternative, traducîndu-se prin opoziţia, Ceramica cel mai adesea indirectă – dat fiind dogma - și artele textile tismul ideologic și severitatea cenzurii –, sau prin diferenţa faţă de arta de comandă ofi - cială, e completată de perspectiva limbaju - Saloanele de arte decorative , cu statut si - lui artistic: cîștigă semnificativ teren fotogra - milar, aduceau în același spaţiu expoziţional fia, filmul experimental, performance art , artele textile și „artele focului“: ceramică, sti - instalaţia, iar video, utilizat întîi ca instrument clă, metal. Se remarca în cadrul acestora liber - pentru documentarea faptului artistic din zo - tatea de mișcare stilistică, frecvenţa sporită a na acţio nismului și a instalaţionismului per - soluţiilor abstracte, inovaţia tehnică, apropie - formativ, intră în scenă aproape de finalul Sabin Bălașa, Omagiu rea de unele caracteristici ale artelor plastice. anilor ’80. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 17 INTERVIU

fășoare proiecţii de film, concerte camerale, tea - Reconstrucție, repoziționare și reconectare tru de cameră sau teatru studio, discuţii și lan - sări de carte interesante. În permanenţă ar tre - bui să existe această ofertă culturală foarte la fluxurile culturii americane diversă și sînt sigur că, dacă ţinem ritmul și di - recţia clare, într-un timp rezonabil vom deveni această adresă – ceea ce nu exclude prezenţa noastră nici în alte spaţii din New York și nici în afara New York-ului, ceea ce chiar reprezintă o Interviu cu Dorian BRANEA, directorul Institutului Cultural Român la New York miză importantă pentru noi. Pe noi ne intere - sează să fim cu adevărat un jucător în lumea culturală reală din Statele Unite. Nu a trecut nici jumătate de an de cînd Este mare diferenţa între Anglia – unde vă aflaţi aici și, iată, începeţi anul 2019 cu un aţi condus ICR Londra – și Statele Unite? mare eveniment la MoMa. Despre ce este Este foarte mare diferenţa. Dacă ar fi să vorba? fac o comparaţie între New York și Londra ele Eu zic că începe cu mai multe evenimente, par, aparent sau pînă la un punct, similare – în primul rînd sîntem extraordinar de mîndri să și , într -o anumită măsură , sînt similare , pen - fim parte din, probabil, cel mai important pro - tru că este aceeași limbă, despre o cultură ase - iect cultural românesc din ultimele decenii în mănătoare – dar dincolo de asta sînt difere - Statele Unite, și anume mega -turneul american nţe notabile. În primul rînd aș spune că totuși al Orchestrei Naţionale Simfonice a României . ritmul New York-ului este fără îndoială mult Majoritatea sînt tineri și foarte tineri, dar cel mai mai susţinut, avalanșa de evenimente este important este că sînt o orchestră plină de en - mult mai mare, oferta este mult mai variată. tuziasm. Este o mare reușită culturală că o or - În același timp , nota comercială și mediatică chestră atît de bu nă, probabil una dintre cele a proiectelor este semnificativă. Indiferent de mai valoroase orchestre românești , dacă nu tipul de proiect , aici trebuie să ai succes , în chiar cea mai bună, se află în Statele Unite, sensul unei vizibilităţi mediatice sau al unor unde, de cîteva zile, face s ăli pline la importan - proiecte care pot să aibă un impact public te centre culturale și săli de concert de pe întreg foarte mare. Este vorba despre această com - cuprinsul Statelor Unite, curg cronicile foarte ponentă comercială, nu neapărat într-un sens entuziaste și, bineînţeles, toate aceste săli pline negativ , dar într-un sens al unei exigenţe pri - îi aplaudă entuziast la sfîrșitul fiecărui concert. vind formatele, al capacităţii de a atrage aten - În primul rînd eu zic că pornim anul sub cele ţia. mai bune auspicii, pentru că am reușit să fim A unui anumit tip de modernitate, care parte din acest proiect foarte important. este obligatorie . În același timp, după cum spuneaţi, spriji - Exact. În același timp, raportat la această nim și cele 7 proiecţii speciale ale filmului Nu mă concurenţă extraordinară, la costurile mari de atin ge-mă – Touch me not al Adinei Pintilie, Leul operare (iată o diferenţă importantă – sîntem de Aur la Berlin în 2018 , care este prezentat în ricane –, cu o compoziţie care vorbește despre Un element de noutate, aș spune. mult mai departe de casă, ne este mult mai greu nu mai puţin celebrul și prestigiosul Muzeu de New York. Este o compoziţie dedicată New York- În același timp, așa cum cred că se cuvine, din punct de vedere bugetar ), este o presiune Artă Modernă – MoMa din New York. Spuneam ului, The Jungle – jungla, foarte dificilă, pe care proiectul nostru pentru 2019 cuprinde toate mai mare. de 7 proiecţii însoţite de lungi conversaţii, este această orchestră cu totul și cu totul deosebită formele artistice și toate expresiile culturale, bi - Şi mai puţin cunoscuţi decît la Londra. un concept de prezentare inedit , dar care fun - a cîntat-o impecabil. Ei sînt la Rose Theater neînţeles multă muzică și ne gîndim – iată o dez - O luaţi, practic, de la capăt ? cţionează foarte bine mai ales pentru un film atît Lincoln Center, Adina Pintilie este la MoMa, văluire în premieră – la ceea ce se va numi pro - Exact. Şi în plus este imensitatea acestui de complicat cum este filmul Adinei Pintilie și, aș Violon cellissimo este la Cosmos Club … O con - babil Enescu Soirées of New York City , un program subcontinent – să nu uităm și acest aspect – spune , nu numai complicat , dar și controversat junctură dintre cele mai favorabile din punct de de evenimente camerale muzicale la sediul nos - în care, pur și simplu, e ca şi cum ar trebui să și neliniștitor în multe privinţe. Anul începe și cu vedere al diplomaţiei culturale românești. tru în care vom lucra atît cu muzicieni din organizezi diferite evenimente în întreaga aceste proiecţii. Sîntem bucuroși să putem spri - Într-adevăr , un început minunat la New România sau din Europa, români din România Europă, de exemplu, cînd distanţele sînt atît jini această serie de evenimente la MoMa. York pentru Institutul Cultural Român, pen - sau din Europa , cît și cu cîţiva dintre excelenţii de mari, sînt fusurile orare diferite, chiar sub - De asemenea , sîntem implicaţi în alt pro - tru Dorian Branea. Presupun că planurile muzicieni români care s-au stabilit în Statele culturi diferite de-a lungul continentului. Poate iect foarte important, și anume de Ziua Culturii pentru 2019 nu lipsesc. După cum știm , nu Unite și, bineînţeles, și cu alţi muzicieni de dife - cel mai important lucru este că, pînă la a vorbi Naţionale, îmbinată cu o celebrare a debutului se spun prea multe lucruri la început de an , rite provenienţe. Multă muzică, mult film, ne despre tipurile de culturi, este vorba totuși de Președinţiei Române a Consiliului Uniunii pînă nu știi care e situaţia cu bugetul , dar gîndim foarte serios să pornim Cinemateca o civilizaţie diferită de cea europeană, asemă - Europene. Este vorba despre recitalul Ansam - sînt convinsă că putem dezvălui deja cîteva Românească din New York, tot ca un program nătoare în cîteva privinţe cu cea europeană , blului Violoncellissimo la Washington , într-un dintre reperele anului 2019. permanent în care să difuzăm filme care nicio - dar totuși o variantă a civilizaţiei occidentale proiect realizat împreună cu Ambasada Da, cu siguranţă. În primul rînd trebuie să dată nu au fost prezentate sau nu vor mai fi pre - în ansamblu , cu specificul și particularităţile ei. României în Statele Unite pe o altă scenă foar - spunem că sîntem într-o perioadă sau o fază zentate ori nu vor intra în circuit, tot la sediu. Nu Noi vrem să ne integrăm în această cultură, te prestigioasă, Cosmos Club – un epicentru al pe care am numi-o a celor trei R , o perioadă de vom rămîne doar în sediul nostru , care repre - vrem să operăm pe această piaţa culturală și vieţii diplomatice și al diplomaţiei publice în reconstrucţie a Institutului Cultural Român din zintă un avantaj foarte important pentru un in - vrem să avem succes aici. Acesta este, iarăși, Capitala americană. Cred că nu puteam găsi o New York, de repoziţionare pe piaţa culturală stitut cultural. Noi sîntem plasaţi în inima un element central al repoziţionării noastre și formulă mai bună pentru a celebra aceste do - americană și reconectare la fluxurile culturii ame - Manhattanului, spaţiul nostru nu este mare , dar nu în ultimul rînd, pentru că vorbeam de re - uă momente importante pentru noi, decît cu ricane și la diferiţi parteneri importanţi, impor - e generos și bine echipat , deci poate fi și trebu - conectare, nu vrem să alergăm de unii singuri acest ansamblu fabulos. Iarăși vorbim despre tante instituţii culturale americane. Aceasta es - ie să fie valorificat . Ceea ce ne preocupă la New și de aceea , în aceste luni foarte aglomerate , o creaţie a acestui muzician și profesor într-ade - te situaţia managerială instituţională în care ne York foarte mult este să creăm o adresă a cul - ne-am văzut cu foarte mulţi potenţiali parte - văr vizionar care e Marin Cazacu. Nimic mai aflăm, sub semnul acestor trei R, și asta înseam - turii, să devenim principala adresă a culturii ro - neri. Au spus că găsesc în Institutul Cultural un spectaculos decît Violoncellissimo , cu întreaga nă că am gîndit pentru 2019 un plan foarte am - mâne în New York. partener solid, că avem și resursele, și abilităţi - partidă de violoncele a Orchestrei Naţionale de biţios, un plan care face ca numele nostru să fie Chiar dacă la New York nu avem un se - le, și viziunea să putem colabora, și cred că de Tineret sau a Orchestrei Naţionale Simfonice a mai puţin potrivit – noi numindu-ne Institutul diu ca acela din Belgrave Square 1 din aici o să apară cîteva interesante proiecte pen - României. În marketingul pe care l-am făcut Cultural Român din New York. Vrem să arătăm Londra, raportat la Manhattan poziţia este tru că miza principală este aceea de a ajunge pentru eveniment, am folosit ambele variante , că aici este doar sediul nostru și că nu sîntem favorabilă. la publicul american, în primul rînd. Asta este explicînd marelui public cum s-a născut aceas - un institut pentru New York , ci sîntem un insti - Reprezintă un avantaj pe care obligatoriu raţiunea existenţei noastre, să spunem poves - tă Orchestră Naţională Simfonică a României. tut pentru Statele Unite. Este un plan de acţiu - trebuie să-l fructificăm. Asta nu înseamnă că tea culturii române, a valorilor românești pu - Violoncellissimo este un alt proiect important. ne, este un proiect care prevede o acţiune cu vom rămîne numai în sediu , dar costurile de blicului american. Dacă nu vom avea aceste Practic , în primele două săptămîni ale anului adevărat pan-americană. Asta este cel mai im - operare sînt foarte mari în Statele Unite, buge - parteneriate, de unii singuri nu vom reuși în 2019 , prin forţa împrejurărilor, prin coinciden - portant. Vrem să fim în întreaga Americă de tele noastre nu sînt mari, şi numai componen - această avalanșă de evenimente și de concu - ţele de calendar , iată-ne cu cîteva evenimente Nord. În primul rînd, vrem să fim în marile cen - ta transport peste ocean reprezintă o cheltuia - renţă extraordinară, nu vom reuși să ne distin - nu numai interesante și valoroase în sine , dar tre culturale, unde avem deja o reprezentare di - lă semnificativă – deci trebuie să fim foarte atenţi gem sau să facem să se distingă și să aibă im - și aflate sub cele mai bune egide , în spaţiile ce - plomatică sau unde există iniţiative românești cum gestionăm acest lucru. pact evenimentele românești. Dacă nu am fi le mai rîvnite. Orchestra Simfonică a României foarte importante , pentru că avem nevoie de Putem vorbi despre o promovare bună fost în această combinaţie fericită cu Primo a evoluat pur și simplu pe unele dintre cele mai toate resursele, de tot sprijinul pentru a obţine și inteligentă a acestui sediu ? Artists sau cu Museum of Modern Art sau cu importante scene muzicale. Aici, în New York, într-adevăr o extensie geografică pan-america - Aţi spus foarte bine , pentru că tocmai asta Cosmos Club, toate aceste evenimente nu ar la legendarul Rose Theater Lincoln Center, un - nă. Planul nostru este un plan pan-american, ne preocupă. El nu este deocamdată acea adre - fi existat sau , dacă ar fi existat , impactul lor ar de puţine orchestre au ajuns și au prezentat un este un proiect nord-american și asta înseam - să pe care ne-o dorim , dar poate deveni acea fi fost mult mai mic. Sperăm să reuşim astfel concert cu totul și cu totul remarcabil, o com - nă New York, Washington, Miami, Los Angeles, destinaţie predilectă cînd te gîndești la un pro - de evenimente şi în continuare. poziţie într-adevăr irezistibilă cu Wynton Marsalis, Seattle, Chicago și , în măsura posibilităţilor , și iect românesc cultural sau cînd te gîndești la mare muzician, mare profesor, un star – cum cîteva orașe mari din Canada: Montréal, Québec. România. Trebuie imediat să te gîndești la acest Interviu realizat de am spune aici , în Statele Unite, al muzicii ame - Ăsta ar fi un prim element al acţiunii noastre. spaţiu unde în permanenţă ar fi bine să se des - Oltea ŞERBAN-PÂRÂU 18 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 RESTITUIRI Un om între două țări: Constantin I. Karadja

Ileana STăNCULESCU

Pe 24 noiembrie 1889, la Haga, se năștea Constantin I. Karadja, consul general la Berlin un om care va avea o pondere deosebită în di - (1932-1941) şi, ulterior, director al Direcţiei plomaţia și în cultura române în prima jumă - Consulare (1941-1944), Florian Manoliu, con - tate a secolului al XX-lea – Constantin Ioan Lars silier economic în cadrul legaţiei de la Berna Anthony Demetrius Karadja. (1942-1944), Emil Pavelescu, consul general la Într-o seară de noiembrie a anului 2018, în Paris (1941-1944), Constantin Mareș, consul preajma zilei sale de naștere, întîmplarea a fă - la Viena (1940-1943), Virgil Zaborovschi, con - cut să-l omagiem la Stockholm pe diplomatul sul general la Praga (1941-1944), George-Traian Constantin Karadja, din perspective multiple: Gallin, consul general la Berlin, Constantin Constantin Karadja Marcelle Karadja și copii istorice, diplomatice și culturale . Comemorarea Zănescu, diplomat în cadrul Legaţiei de la s-a organizat în sediul Comunităţii Ebraice, în Vichy, care a funcţionat şi în Administraţia imediata vecinătate a fostului sediu al Legaţiei Centrală a Ministerului Afacerilor Străine (1941- României la Stockholm, din anii ’20 – Strand - 1943), sau Mihai Marina, consul general la vägen 1, reședinţa familiei Constantin Karadja . Oradea (1941-1944). Institutul Memorial Yad Simpozionul interdisciplinar s-a desfășu - Vashem le-a acordat, postum, lui Florian rat sub egida Ambasadei României, a In - Manoliu (2002) și Constantin I. Karadja (2005) stitutului Cultural Român de la Stockholm și titlul de Drept între Popoare . După aproape a Co munităţii Ebraice din Stockholm , pe 13 10 ani de cercetare extinsă în mai multe arhi - noiembrie 2018. Întîlnirea a fost moderată de ve și biblioteci din România și din străinătate, scriitorul și jurnalistul Svante Rune Weyler, şi după cooptarea doamnei conf. univ. dr. pre ședintele Comitetului suedez împotriva Ileana Stănculescu în echipa proiectului, am anti se mitismului. Comemorarea s-a centrat avut satisfacţia să finalizăm două lucrări de pe dimensiunea diplomatică și umanitară a bază, precum și cîteva studii semnate de activităţii lui Constantin Karadja, evocată de dr. Ottmar Trașcă, dr. Ileana Stănculescu și de istoricii Stelian Obiziuc și Ottmar Trașcă. În subsemnatul“. cadrul intervenţiei susţinute de Stelian Obiziuc Joakim Langer (jurnalist şi cercetător) a pre - au fost prezentate și două volume, Manualul zentat o intervenţie cu titlul Rediscovery of Con - diplomatic şi consular şi Diplomaţi români în stantin Karadja/Redescoperindu-l pe Constantin slujba vieţii – Constantin I. Karadja și salvarea Karadja. Joakim Langer a făcut și scurte referiri evreilor români din Europa în timpul celui de-al la volumul editat de el și Pelle Berglund, cu pri - Treilea Reich (1932-1944). Stelian Obiziuc a pre - vire la viaţa lui Constantin Karadja, cu accent zentat și expoziţia documentară Diplomaţia pe legăturile sale cu mediul suedez. Eve - românească și chestiunea evreiască . Stelian nimentul a fost deschis prin două cuvinte in - Certificat de naștere Caradja și Mary Smith Obiziuc a subliniat: „Docu mente diplomatice troductive rostite de Iulian Buga , ambasadorul (1938-1945) se bazează pe cercetarea extinsă României la Stockholm, și de Bogdan Popescu, Ţărilor Române. A încercat din răsputeri să sal - ciumă. Karadja, scris cu K, este ramura turceas - a fondurilor aflate în Arhiva MAE și valorifică directorul Institutului Cultural Român de la veze piesele propriei biblioteci, în parte moște - că, din care descinde și Constantin Karadja, di - o serie de documente inedite referitoare, în Stockholm. nite pe linia soţiei, Marcelle Karadja, în parte plomatul nostru. Din certificatul de naștere general, la politica Statului și, în special, a Constantin I. Karadja nu a fost doar un di - achiziţionate prin eforturi proprii . aflăm că părinţii sînt principele „Ioan Karadja, Ministerului Afacerilor Străine, faţă de situa - plomat , ci și un mare om de cultură – un me - Eu m-am întîlnit simbolic cu Constantin beylerbey al Rumeliei – care la acea dată înde - ţia evreilor cetăţeni români din străinătate, în dievist rafinat și un colecţionar cultivat. Nu a Karadja acum zece ani, cînd am primit ca me - plinea funcţia de trimis extraordinar și minis - contextul european marcat de intensificarea salvat doar persoane, ci a salvat de la uitare și dievist, cercetător al Academiei Române, sarci - tru plenipotenţiar al Imperiului Otoman pe lîn - măsurilor antisemite și existenţa lagărelor de elemente de patrimoniu referitoare la istoria nă de serviciu să scriu despre el pentru o enci - gă regii Ţărilor de Jos și Suediei – respectiv pe concentrare naziste în timpul celui de-Al Ţărilor Române . A salvat, prin vasta sa cultură, clopedie a literaturii române vechi. Din păcate , Marie-Luisa Smith, cetăţeană suedeză, prove - Doilea Război Mondial. Sursele arhivistice evi - obiecte și surse ale culturii medievale , evidenţi - acest reper de cercetare a apărut fără articolul nită dintr-o familie înstărită “. denţiază o serie de aspecte inedite ale activi - indu-le, achiziţionîndu-le și scriind despre une - meu. Dar am continuat cercetările de atunci , Constantin a fost botezat ortodox, confe - tăţii desfăşurate de diplomaţii români aflaţi le dintre ele în reviste europene . Totodată a cu pasiune , cu atît mai mult cu cît Constantin siunea tatălui său, în sediul Capelei Legaţiei la post în vederea salvării evreilor cetăţeni ro - prezentat în revistele de profil ale Academiei Karadja se ocupa de o cultură adoptată , el fiind Imperiale a Rusiei, la Haga. Plecînd cu mama mâni rezidenţi între graniţele Reich-ului, în Române date referitoare la apariţii editoriale, de origine suedez, prin mamă , iar Suedia este sa în Suedia, în urma decesului timpuriu al ta - statele ocupate/controlate de Germania na - semnalînd elemente din arhive , care ar fi pu - o ţară căreia îi voi fi toată viaţa recunoscătoa - tălui său, Constantin Karadja va urma liceul zistă. Dintre aceștia, se disting următorii : tut fi de interes pentru cei ce studiau istoria re, pentru că m-a format ca om și mi-a oferit particular, cu o adîncă rezonanţă în cultura modele în viaţă . scandinavă, Beskovska skolan, cu sediul pe Împreună cu Joakim Langer am descope - Engelbrektsgatan în Stockholm, fondat la 1867 rit , cu tristeţe, că în Suedia și în România nu se de teologul și omul politic Gustaf Emanuel cunoaște mai nimic despre acest om care a sal - Beskow. vat circa 50. 000 de evrei și cu atît mai puţin de - În 190 9 se înscrie la Inner Temple , o facul - spre activitatea sa de cărturar. Sigur, ca uma - tate selectă de Drept din Londra, și își va lua di - nist, în România, Karadja era și este cunoscut ploma de absolvire în 1922 (informaţie din în cercuri academice foarte restrînse. Arhiva Ministerului de Externe, fond 77/Dos. pers. K 8 , vol.I, nepag.); tot atunci devine mem - Cine a fost bru al Baroului de avocaţi britanici și diplomat; Constantin Karadja? cariera sa se va desfășura pe parcursul a aproa - pe 30 de ani. În 1910, are ocazia să îl întîlnească pe Ștefan Constantin Ioan Lars Anthony Demetrius Aristarchi, logofăt al Patriarhiei de Constan- Karadja este, pe linie paternă, descendent al tinopol, și primește o ofertă să lucreze în biblio - domnitorului Ţării Românești Ion Gheorghe teca acestuia. Geografic vorbind, existenţa tî - Karadja (1745-1844, domnitor între 1812-1818) nărului pendulează între reședinţa familiei de și, pe linie maternă, de origine suedeză, fiind la Bovigny, Stockholm, Constantinopol și fiul lui Mary Smith. Grumăzești (Moldova), unde vine pentru pri - S-a născut la Haga, pe 24 noiembrie 1889 , ma dată în 1916. în incinta Legaţiei turce, al cărei titular era tatăl Activitatea sa diplomatică începe la vîrsta său, Ioan Karadja, și a decedat la București , la de 21 de ani, în perioada 1910-1913, în cadrul 28 decembrie 1950 . Caradja este un nume Departamentului Politic al Ministerului de Strandv ägen 1, Stockholm, Suedia, la ultimul etaj, identificat mai mult cu domnitorul Ioan Caradja Externe Otoman, în calitate de atașat și , apoi , (n. 1754 la Constantinopol – d. 27 decembrie secretar de legaţie. Demisionat în octombrie fostul sediu al Legației României la Stockholm 1844 la Atena), sub care a avut loc epidemia de 1912 din diplomaţia otomană, C.I. Karadja se nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 19 RESTITUIRI reîntoarce în Suedia, unde în următorii ani ac - dere la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca tivează în cadrul băncii „Sveriges Privata Naţională a României), dar și din ţară. Parte din Centralbank“ (1914-1915). această colecţie îi aparţine lui Aristide Karadja, În anul 1916 se stabilește în România, în socrul său, avocat și renumit etimolog și om de urma căsătoriei cu domnișoara Elena Marcela cultură . Constantin Karadja nu era un colecţio - Caradja, fiica lui Aristide Caradja (etnolog și nar investitor , precum se practică din păcate în academician român) și a Matildei Caradja zilele noastre, ci o persoană care chiar cu - (născu tă Grecianu), iar la data de 21 aprilie noștea piesele din colecţie și le aduna cu un 1920, printr-un decret semnat de Regele scop. Pare că ar fi dorit să alcătuiască o istorie Ferdi nand I, Constantin Karadja primește ce - a României pe surse istorice. tăţenia română. Biblioteca cuprindea : incunabule ; manu- În ciuda faptului că proveneau din două scrise și carte veche europeană ; manuscrise și aripi ale aceleiași familii, viitorii soţi nu erau ru - carte veche românească . Este deosebit de emo - de la gradul oprit de lege, cum se specifică în ac - ţionant că pe coperta interioară a acestora, de tul de căsătorie. Cuplul va avea doi copii: Ion cele mai multe ori, se află cîteva informaţii scri - (născut la Iași, la 8 aprilie 1917) și Marie Nadeje se de mîna lui Constantin Karadja, iar pe file (născută la Grumăzești, la 9 ianuarie 1920) . În apare ex-libris Karadja. Dureros este să vezi cum anul 1920 , la 31 de ani , după obţinerea cetăţe - de multe ori, odată cu intrarea volumului în bi - niei române, este numit consul în cadrul blioteci publice , marca apartenenţei a fost ștear - Ministerului de Externe, moment ce marchea - să, tocmai pentru a nu mai păstra nici o urmă a deţinătorului . Pe anumite piese, coperta in - terioară cuprinde informaţii bibliografice și tri - miteri la surse care au legătură cu obiectul. În anumite cazuri, neavînd cum să achiziţioneze bule. Dintre acestea, 34 se află astăzi în fondu - A adunat surse cu privire la istoria Balcanilor materialele, solicită bibliotecilor europene fo - rile Bibliotecii Naţionale din București, de care și a Ţărilor Române , în special (incluzînd aici tocopii. s-a ocupat o viaţă Elena Maria Schatz , iar alte - hărţi, relatări ale unor călători suedezi care au Constantin Karadja nu colecţionează doar le au fost identificate și în alte fonduri de biblio - trecut prin zona noastră etc. ). incunabule și carte veche, ci alcătuiește primul tecă . Prof. Dan Simonescu este singura sursă A scris despre mărturiile lăsate de suedezi în inventar al incunabulelor de pe teritoriul ce vorbește despre acest manuscris – Lista in - cultura română . Constantin Karadja vorbește în României în perioada în care a fost consul la cunabulelor păstrate în România (343 p., dintre studiile sale despre repere arhitecturale care au Berlin (1932–1941), în colaborare cu redacţia care 69 de studiu introductiv) –, despre a cărui legătură cu ţara sa de origine, precum Biserica Gesamtkatalog der Wiegendrucke, sub îndruma - soartă nu avem nici o știre pînă în prezent. Luterană din București, finanţată de Legaţia rea lui Konrad Haebler. E vorba de Lista incu - Spune doar că manuscrisul cu lista incunabu - Suedeză de la Constantinopol, și Turnul Colţei nabulelor păstrate în România (343 p.) . Lista lui lelor se află păstrat de soţia sa, Marcelle Karadja. (legat de prezenţa lui Karol XII în Ţările Române) Timbrul sec al Legației României în Suedia Karadja cuprinde, după cum susţine autorul , A scris articole în care a prezentat sintetic – cel mai înalt punct al Bucureștiului, pînă la cu - 1.345 de titluri, din totalul de 1.467 aflate pe te - elemente ale culturii medievale și mărturii sue - tremurul de la începutul secolului al XIX lea. ză debutul carierei sale în diplomaţia română, ritoriul ţării noastre, după 1945. Numărul de deze cu referire la acestea. De ce? Pentru că Aduce mărturii ale unor călători suedezi în în cadrul căreia avea să deţină funcţii impor - incunabule s-a mărit după 1945, prin asimila - doar cunoscîndu-ţi trecutul poţi avea o identi - trecere prin Balcani despre Ţările Române. tante: consul la Budapesta (1 august 1921-1 fe - rea de către bibliotecile de stat a incunabule - tate și doar avînd o identitate ai putea, even - Adună hărţi cu privire la istoria Ţărilor bruarie 1922), Stockholm (1 martie 1928-15 au - lor provenite din biblioteci private. tual, să fii inserat în mare comunitate europea - Române. Identifică personaje istorice care au gust 1930), Berlin (1 februarie 1932-1 august Lista incunabulelor din România, pe care a nă. A scris despre repere ale culturii medievale importanţă ca sursă iconografică pentru Balcani 1936 ; 1 august 1936-15 iunie 1941). predat-o, în 1937, redacţiei primului catalog eu - românești în publicaţii în limbi străine, asigu - în picturi aflate pe teritoriul Suediei (Nordiska Cariera sa diplomatică ia sfîrşit în urma de - ropean de incunabule, Gesamtkatalog der rînd astfel difuzarea informaţiei. A oferit, de Museet). ciziei ministeriale nr. 58.378/31 august 1947, prin Wiegendrucke . Biblioteca Grumazestiana (a lui asemenea, date cu privire la publicaţii din Un alt compartiment al cercetărilor mele care postul său de consul general clasa I era su - Constantin Karajda) însumează 70 de incuna - Suedia care se refereau la istoria României. l-a constituit corespondenţa . Constantin Karadja primat începînd cu data de 1 septembrie 1947 . poartă corespondenţe culturale cu personali - Pentru meritele sale culturale deosebite es - tăţi suedeze, române și din alte ţări europene, te numit membru al Academiei Române, în cu privire la patrimoniu: Ion Bianu, Nicolae Iorga, ședinţa din 3 iunie 1946 . „ Ca bibliofil, domnia Mihail Manoilescu, Artur Gorovei și cu directori sa a adunat o bibliotecă bogată de incunabu - și custozi ai unor colecţii transilvănene, apoi cu le, de ediţii rare și de studii asupra trecutului Charles Diehl, cu exploratorii Sven Hedin, Fridjolf nostru, de cel mai mare folos pentru cercetă - Nansen ș.a. Mulţumesc foarte mult pentru iden - rile istorice. De asemenea, trebuie menţionat tificarea anumitor piese de corespondenţă că editorii catalogului internaţional al incuna - domnilor Ștefan Gorovei și Andrei Pippidi, pen - bulelor i-au încredinţat întocmirea și publica - tru deosebita amabilitate și disponibilitate în rea părţii privitoare la incunabulele aflate în bi - sprijinul cercetărilor mele . Am desfăşurat acti - bliotecile publice și private din România, lucrare vitatea de cercetare și de editare a corespon - pe care a dus-o la bun sfîrșit “, susţine genera - denţei sub auspiciile Institutului de Istorie lul Radu Rosetti în discursul de recepţie. Datorită „Nicolae Iorga “ (Academia Română), în calitate schimbărilor politice, Constantin Karadja își pier - de cercetător extern, în proiectul „Constantin de calitatea de membru al Academiei în 1948. Karadja – istorie și cultură română veche în con - E reprimit postmortem, în 1990 . text european “. Corespondenţa are caracteris - Viaţa sa se sfîrșește tragic – are norocul să tici diplomatice, dar , cu precădere, cele care sînt moară din motive naturale. Nu a părăsit de interes pentru mine se referă la acorduri România. Rămînînd şi trăind aici, probabil că culturale, la achiziţii de carte veche, la colabo - ar fi nimerit într-una dintre închisorile ce aveau rări și transmiteri de repere bibliografice . drept scop principal eliminarea elitelor și a oa - menilor cu atitudine. Un destin frînt de comunism

Ce a făcut Constantin Karadja Din păcate, realităţile istorice de după 1950 pentru cultura română? au împrăștiat tot ceea ce Constantin Karadja a salvat , a adunat cu trudă și a conservat de la generaţiile trecute . Atragem atenţia că fostul Colecţia familiei Constantin Karadja cuprin - muzeu al familiei conserva de la piese bizanti - dea monede, tablouri și alte obiecte vechi, pre - ne, pînă la elemente de carte veche din seco - cum și o bibliotecă cu incunabule, carte veche, lul al XVIII-lea . manuscrise etc., astăzi iremediabil pierdută în Constantin Karadja a devenit, ca și alte per - alcătuirea de odinioară . Studiile mele s-au axat sonalităţi similare, un om neagreat de sistem, pe identificarea acestor repere în depozite și iar preocupările sale au fost considerate de - biblioteci bucureștene . Constantin Karadja a suete prin raportare şi sub amprenta noii ideo - avut o mare preţuire pentru istoria României logii. După instaurarea Republicii Populare, la și pentru cultura română. Această preţuire s-a 30 decembrie 1947, fostul diplomat era forţat regăsit pe mai multe paliere. să solicite în scris „să mi se găsească o întrebuin - A protejat elemente moștenite și a achiziţio - ţare potrivită, conform gradului meu de cultu - nat elemente cu referire la trecut. Din fosta bi - ră și modestei mele capacităţi “ (citez un docu - bliotecă a colecţionarului bibliofil și bibliolog ment din 3 august 1948, din dosarul personal Constantin I. Karadja, am cercetat și identificat al lui Constantin Karadja nr. 77/ K8 vol. I-II, din elemente în biblioteci din București (cu precă - Arhiva Ministerului de Externe). 20 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 RESTITUIRI

La îndemnul și sub protecţia academicia - Datoria noastră este să cunoaștem și să nului C.I. Parhon, scrie , din reședinţa familiei difuzăm informaţia. Constantin Karadja și-a din strada Mora, un memoriu președintelui iubit ţara de adopţie pînă la sacrificiu și mă în - Un erou necunoscut Consiliului de Miniștri: „Dacă nu găsim o posi - trebam retoric, în prelegerea mea susţinută la bilitate de existenţă în ţară, sîntem siliţi să emi - Stockholm, ce a făcut România pentru el ? grăm în Suedia unde ni se oferă o posibilitate În același memoriu din care am citat an - de a trăi“. Propune să ofere cadou Statului ca - terior, scrie: „În cazul extrem și dacă nu s-ar sa din strada Mora, precum și 27 hectare din găsi în curînd că familia mea ar putea fi de fo - Joakim LANGER Comuna Grumăzești… los aici în ţară, ne vedem siliţi cu adînc regret Iată cum un om care se semna, cînd a în - a solicita pașapoarte de emigrare pentru a pă - fiinţat Societatea Româno-Suedeză , Prinţ răsi o ţară unde m-am stabilit de bună voie. Constantin Karadja. Bara ett liv till este un sătorit și au avut trei copii, dintre care doi Karadja , ajuns unul dintre cei mai rafinaţi diplo - [...] Distrugerea mea și a familiei mele nu poa - volum editat alături de Pelle Berglund la au supravieţuit: Prinţesa Despina și Prinţul maţi ai României, este forţat să redacteze un te fi Statului sau ţării de nici un folos “. Toate Editura Sivart. Prin prezenţa la simpozionul Constantin. Dar cu ei ce s-a întîmplat, m-am memoriu… unul dintre ultimele din viaţa sa. memoriile adresate Ministerului de Externe din 13 noiembrie, am dorit să vă invit să fiţi întrebat și am început să caut din nou. Astăzi , adunăm frînturi de informaţii și în - au fost în van. N-a mai putut lucra ca diplo - parte la revelarea unui destin care a stat în M-am cufundat în ceaţă pentru prima cercăm să le legăm într-un circuit coerent, ca - mat nici în străinătate, nici la Bucureşti. Situaţia umbră aproape 70 de ani. Probabil că cine dată în acel moment și vă mărturisesc că re să ne facă posibilă înţelegerea tezaurului de incertă, dificilă îi va grăbi sfîrşitul. Moare la va citi cartea mea și chiar aceste rînduri își această ceaţă va învălui povestea noastră obiecte rare ce ar fi însemnat „colecţia 29 decembrie 1950. va pune reale semne de întrebare asupra mulţi ani. Despre Despina nu știu nici în zi - Constantin Karadja “ din strada Mora, un mu - Îi sîntem datori măcar cu un omagiu pos - autenticităţii acestei vieţi, pentru că trăim în - ua de azi prea multe, iar despre Constantin zeu privat (am spune astăzi) deschis publicului tum . Atît România, cît și Suedia. tr-o lume în care politicienii eludează ade - nu am găsit absolut nimic pe vreun site sue - spre bucuria ochiului … Probabil că reconstitui - vărul, lansînd tot felul de fake news . Așadar, dez la acea vreme, cu excepţia a două rîn - rea muzeului nu va fi posibilă, din cauza migră - ar fi de înţeles dacă priviţi cu îndoială și ceea duri într-un lexicon din 1931. rii tablourilor și a altor piese de valoare, fără Calde mulţumiri lui Ștefan Mănescu [stră-stră - ce vă spun . Apărea pe anumite pagini germane și fișe de inventar. Dar măcar să ne amintim de- nepotul lui Constantin Karadja], pentru posibili - Vă spun că, în 2006, am descoperit din pu - evreiești și traducîndu-le, aflu că, postum, a spre ele. O amintire împiedică a doua moarte tatea de a reproduce fotografii inedite din arhiva ră întîmplare personajul despre care vorbim fost distins de Institutul „Yad Vashem“. Am ci - – cea a uitării. familiei. acum – Constantin Karadja. Nu îmi puteam tit în repetate rînduri motivaţia acordării dis - imagina că am făcut o descoperire istorică. tincţiei și mă tot gîndeam că trebuie să fie o Nu îmi putem imagina că am des coperit din greșeală de redactare, de literă, pentru că aco - întîmplare un erou naţional care unește, prin lo era trecut că Constantin Karadja ar fi sal - traseul vieţii sale, ţara mea, Suedia, cu a vat 51.000 de evrei între 1931 și 1942! Ei … nu dumneavoastră, România. se poate, m-am gîndit, o fi iar un fake news . România și Suedia au primit în dar o po - Am rămas așa de impresionat de acest veste reală, demnă de a fi inserată în ma - subiect, încît de atunci și pînă astăzi m-am nuale și în bibliografiile istorice, o poveste străduit încontinuu să îl aduc pe eroul nos - pe care să o transmită cu demnitate și mîn - tru într-o lumină binemeritată. Am călătorit drie generaţiilor viitoare. pe urmele lui prin toată Europa și chiar am În momentele dificile prin care trece fost și la București de vreo cîteva ori, unde Europa acum, cînd forţa mișcărilor de dreap - Ileana Stănculescu m-a îndrumat și m-a aju - ta ia o amploare îngrijorătoare, după cum tat să cercetăm în arhive și biblioteci. bine știm, este mai potrivit ca oricînd să vor - Constantin Karajda ar trebui să intre bim despre eroi necunoscuţi, precum neapărat în manualele școlare. Povestea Constantin Karadja. Întîmplarea face că scriu sa de viaţă trebuie să fie cunoscută la aceste rînduri chiar pe 24 noiembrie, ziua Stockholm și la București. Este eroul nos - de naștere a eroului meu! tru comun. Documentările și sugestiile le-am gă - Ce umbre ar avea în România nu știu, sit în rucsacul moștenit de la tata, care a dar în Suedia mai este o umbră pe care am fost jurnalist și corespondent de război în descoperit-o în cercetările mele. Constantin timpul celui de Al Doilea Război Mondial. era rudă directă cu un alt erou de război, Acolo erau o serie de extrase de ziar, păs - Raoul Wallenberg. Sora sa vitregă, Nanny, trate de el. era nepoata lui Raoul Wallenberg. Nu știu Uitîndu-mă din nou prin ele, ce văd? Un din ce motive, dar acest detaliu nu apare în articol din 1925, care făcea referire la o prin- arborele genealogic al familiei Wallenberg. ţesă turcoaică, pe nume Mary Karadja (ma - Poate că la noi se consideră că un sin - ma lui Constantin) și la întoarcerea ei la gur erou este suficient, nu dorim ca Raoul Stockholm, după 21 de ani. Evident că frag - Wallenberg să aibă concurenţă? Chiar nu mentul m-a făcut foarte curios și am înce - știu… put să caut pe net. Dar sînt absolut convins că atît Suediei, Așadar, ce aflu despre Mary? cît și României ar trebui să le fie rușine re - Pare a fi fost născută într-o familie foar - feritor la modul în care tratează cazul te fină, pe nume Smith. Tatăl ei era una din - Constantin Karadja. Aș dori să nu ne mai ui - tre cele mai bogate persoane din Suedia la tăm înspre trecut, vă rog să privim spre vii - acea vreme, denumit „Regele votcii “. Vedem tor și să facem tot ceea ce este omenește și astăzi sigiliul său pe sticlele de Absolut posibil spre onorarea personalităţii acestui Vodka. Despre el am mai găsit atunci pe net Om cu totul remarcabil . cîte ceva, mai puţin despre Mary personal. Am găsit însă cîte ceva despre căsătoria ei Joakim Langer cu un prinţ turc, pe 24 aprilie 1887. S-au că - este un istoric suedez .

La simpozionul la care am participat re - să ne mîndrim, un umanist adevărat, cu adînci cent, s-a formulat o întrebare către cei trei rădăcini suedeze. Avem nevoie de informație experţi în probleme legate de Constantin Este oarecum ciudat că media nu este in - Karadja, și anume, de ce este acest om atît teresată, că alte structuri sociale nu acordă in - de puţin evidenţiat în România? Întrebare teres cu privire la această personalite deose - ca să depășim Răul mea ar fi de ce nu este evidenţiat în bită, nici măcar nu participă la o comemorare. Suedia? Este de-a dreptul tragic și de neînţeles. Avem Joakim Langer a scris totuși o carte de spre nevoie de informaţie ca să depășim Răul. el. Este singurul reper bibliografic pe care l-am Avem nevoie de modele pozitive pe care să le Ulla STåLSTEDT citit în suedeză. Constantin Karadja a avut ră - oferim cu mare curaj și determinare genera - dăcini suedeze și a fost crescut cu limba sue - ţiilor viitoare. deză ca limbă maternă. A ajuns ambasadorul În fapt, întrebarea mea este: de unde atît Problema pe care eu mă centrez este gazare ale lui Hitler, dar se pare că ne re - României la Stockholm. dezinteres? A fi dezinteresat este foarte grav: intervenţia lui Constantin Karadja în tim - ferim la mai mult de 50.000 de oameni. Atît Noi, suedezii, sîntem foarte mîndri de tăcerea este fină , dar totodată vinovată. pul celui de Al Doilea Război Mondial. Nu de mulţi a reușit să salveze din Al Treilea Raoul Wallenberg și de toate iniţiativele sale știm exact cîte persoane a salvat atunci, Reich și să îi conducă înapoi spre ţara de deseobite în a salva evrei unguri. Nimeni nu Ulla STÅLSTEDT este profesoară prin intervenţiile sale, de la camerele de origine. cunoaște faptul că mai avem un om de care de istorie și de știinţe sociale la Göteborg. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 21 BIBLIOTECA OBSERVATOR CULTURAL

Absenţa tatălui, suprema vulnerabilitate, Poezii Cei care m-au şters, nu au citit şi în palmele Lui Dumnezeu.

Au murit. Sau cîntă hulpav despre ce nu se uită În carnea altor copii. Poate ai lor Clara MăRGINEANU Care îşi vor dori să iasă din ceaţă.

Tatăl meu îi va trezi din nepăsare Femeia cruce Cu un vis spărgînd în aer sîmburi De adevăr. Legea nescrisă mă interzice, Mama mea va plînge şi ea, Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit. Închinîndu-se păgîn la maternitate, Perfuzii ard toamna tîrzie Prizăm fericiri, rafinăm plăsmuiri, Femeia cruce spune că nu ai murit Ei nu mai sînt. Poate părinţii mei Știu, buze tac zîmbet cu roz și cu arcadă, Absenţa ei, cuţit. Cicatrice despărţiţi şi morţi, dacă ar auzi scîncete, Un vers te bea rînjind șoptit, ca pe o pradă, Un acord de prohod la concert ne cheamă, ar întinde braţele şi ar lua în braţe copilul care am fost. Plouă cu frunze de platan. E dimineaţă Vom fi acolo demni şi verticali, Spre alt pătrar de secol mă preling cu viaţă Spoiţi artistic cu neputinţă, De aproape o jumătate de secol, Te îmbeţi hotărît cînd ţi-e teamă de teamă Poezia atîrnă în ştreangul trecutului. Robii adînci imploră mut răscumpărare De o viaţă mor încet, tînjirea de a mă iubi Și magi ascunși tămăduiesc în fiecare Ating obiectele pe care le-ai atins, Cei care nu mă pot iubi. Cînd un poem, sub roţi albastre, te găsește Întreb, păcatul se poate trăi în două vieţi? Hohot adînc, imploră har, dumnezeiește. Sau în două divinităţi? Dumnezeu al dragostei cele mari, Ai în mîini cheia către pierzanie, arde metalul ei Mă vei auzi? Mereu tangentă la real ca o stafie, De femeie dogorîtă în vis, Mîncînd doar frică și bînd tot vinovăţie, Un foc sălbatic flămînzind dorul de tată Inima, hrană pentru vulturi înfometaţi, Cuvinte injectate de gheară Jind ascuţit către ce n-o să am vreodată. Aţi iubit mult, deci veţi fi iertaţi... Cuvintele nu sînt, totdeauna, ale noastre, Perfuzii ard înspre adînc toamna tîrzie, M-ai urcat într-un tren cu destinaţia vară Sînt injectate de durere, neiubire, singurătate Sub pălării ascund, rîzînd, melancolie Un viscol sfinţit înapoi mă aduce Şi, mai ales, de otrava lor, a celor care Pentru că pot, pentru că vreau El e cu mine Legea nescrisă mă interzice. Ne scrijelesc privirea, ne înfig aşchii în ochi, Transformă tot, aproape tot, în vis și bine. Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit. Să orbim, ca şi ei, ca şi ele...... De ce, Doamne, de ce Doamne, am întrebat, Clara MĂRGINEANU s-a născut pe 4 iulie 1972, la Dacă vrem să fim lumină sîntem cruce. Tocmai el... de ce ea, le-am dat sînge din inima mea, Bucureşti. Este licenţiată a Universităţii Naţionale de Artă Şi bucăţi de viaţă, de ce? Teatrală şi Cinematografică ,,I.L. Caragiale“ din Bucureşti. ,,Iuda l-a sărutat pe Hristos, nu uita!“, răspunde glasul A publicat 12 volume de versuri şi două volume de publicistică. Pisica aceea ştie din lacrima mea, Este jurnalist la Casa de Producţie TVR. „Te vor tot săruta, draga mea... Te vor săruta şi te vor Am cunoscut-o astăzi, nu mă va trăda vreodată, uita, Ana BLANDIANA : „Clara Mărgineanu nu mai este de mult Nu îi voi da timp să o facă. Este greu de dus viaţa ta, ei te vor tot săruta...“ un poet care să aibă nevoie de prezentare. O prezintă volumele Unii oameni trădează pentru că le dăm timp Precum Iuda, Doamne? ,,Da, şi el şi-a făcut treaba sa“ . ei trecute, propria sa poezie, care este un amestec de sufletesc Să îşi imagineze că răbdarea noastră poate fi destinul lor, şi nevroză, o vibraţie a cuvintelor care cerne literele, despărţin - În realitate, artiştii întineresc pînă cînd vor să moară Privesc în ochii lor, oare cred că nu simt şi nu ştiu? du-le şi păstrîndu-le numai pe cele fierbinţi. Rareori mi s-a întîm - Cu tandreţea felină în braţe-nhămate, Suferinţa e intuiţie, eşecul, tîrziu, plat în ultimul timp să citesc o poezie atît de vie şi de vitală, atît Pisica miroase a lumină şi a curat, Mă doare, mă doare şi cad, pe stradă Salvare nu e de dramatică şi, paradoxal, atît de tonică în acelaşi timp, atît de Teama fără nume a venit acum, viaţă pe furate, O cruce de lumină tace răspunsul ,,de ce” profund reală, în sensul de circumscrisă la realitate, şi atît de Spre a fi forţă, zbor şi înţeles netulburat, Nu mă voi vindeca de spaima că neputinţa cuprinsă în haloul suprarealităţii“ (text apărut pe coperta volu - Pisica aceasta ştie că zeiţele se pot iubi cu muritorii, Poate spînzura, în public, taina prieteniei. mului Sărutul femeii poem , Editura Semne, București, 2015). Poeţii taie cu răbdare în stele, (Nenăscuţii cad în micile victorii, Ochii aprinşi de bucurie sînt o amară ipocrizie, Cristina ANDREI : „Acolo unde Dumnezeu pune multe da - Cad trişti, dincolo de ele!) Vor, tînjesc, nu te iartă că eşti, aşa cum eşti ruri, de acolo aşteaptă şi înmulţirea talantului, iar asta presupu - Flacăra arde în pămînt, Privesc în ochii lor, chiar cred că nu simt, că nu văd? ne şi bucurie, şi împlinire, dar şi trudă, şi suferinţă. Nu le vezi me - Puterea este, mereu, a Duhului Sfînt! Conturul rînjetului, tăcere, prăpăd... reu, dar în opera artistului autentic le ghiceşti întotdeauna în spatele Toamna miroase înşelător a prietenie şi iubire Vina este a mea, cuvintele nu sînt, mereu, poeme din rîndurilor, în spatele secvenţelor oricît de senine. Un om cu mul - O pisică îmi sare în braţe, a tălmăcire vară te daruri şi cu multe haruri va veni în cîteva clipe înaintea dvs. Un Durerea de dincolo toarce blînd, în fiecare Sînt injectate uneori, fatal. Injectate de gheară. om pe care-l apasă şi pe care-l ridică deopotrivă greutatea imate - Oamenii dragi istorisesc, a catifea şi a neplecare… Iubirea va smulge gheara, din inima celui iubit rială a cuvîntului pe care-l împleteşte cu o pasionată sensibilitate Mă închin în stihii la iubirea de lut, Lumina va deveni cîntec, versul, răsărit. cu efemerul imaginii de televiziune, un om care în mijlocul tumul - Parcă tot a fost ieri şi vorbesc la trecut... tului domesticeşte sălbăticia instinctelor prin poezie, un om care O pisică mi-a sărit în braţe, a tălmăcire, opune zgomotului meditaţia, opune superficialităţii care face as - Toamna mirosea înşelător, a prietenie şi iubire, Prin coaste tăzi rating soliditatea solitară a gestului cultural asumat, opune Am cunoscut-o astăzi, nu mă va trăda vreodată, egoismului trufaş al creatorului consacrat generozitatea delicată Nu îi voi da timp să o facă. mi se vedea inima a celui care continuă să caute desăvîrşirea în sine şi în ceilalţi. Sîngele își caută inima prin tot ce doare și acuză I s-a spus Femeia poem. Este unul dintre destinele cu har ale Sufletul, zmeu de hîrtie pe cerul lumii, noului val de scriitori, o natură complexă, căreia i se supun de - Tatăl meu îi va trezi din nepăsare Inima – busolă, rana – călăuză, opotrivă poezia, publicistica, proza poetică. Este ea însăşi un Om lumină care a parcurs întîmplări cu rost ce i-au desenat existen - De o via ţă, vreau să ies din ceaţă, Sînt aproape întreagă după agonie, ţa de pînă acum în cel mai neaşteptat fel. Un om de cultură con - din grotă, din întuneric, din păcat, Nici moartea nu face chiar ce vrea ea vins că există încă personalităţi care pot transmite valori spiritua - De o viaţă tînjesc să cobor din înălţimea Din șansă în transă, zîmbetul spune o întreagă poveste le şi morale şi care, odată găsite, pot fi prezentate încît să constituie În care,,mama“ zdrobeşte cuvîntul ,,tata“ În umbra de alb m-aș putea îneca, modele pentru tineri şi nu numai. În timp ce un inocent spital de nebuni Oricum, atunci, așa mi se părea. O vedetă atipică, un om care apare rar sau deloc „pe sticlă”, Îi iubeşte şi urlă ,,Împreună!“ aşa cum spunem noi, un creator care a ales să rămînă în spate - De o viaţă ştiu sufletul meu în icoană, noaptea, Atunci cînd mi s-a răsucit viaţa, cînd puls nu aveam, le camerei de luat vederi pentru că... de-acolo se vede mai bine. Rugîndu-mă pentru cei care au scris că eu nu exist. Mi-a spus Castelana: ,,Ai ars karma întregului neam!“ De-acolo l-a văzut pe Zavaidoc şi l-a arătat şi lumii, de-acolo a vă - Au semnat în acte că nu exist şi eu mă rog pentru ei, zut festivaluri, tîrguri de carte, expoziţii, de-acolo a făcut portrete Sîntem prea uniţi, să ne despartă doar televizoarele, spun Printre coaste mi se vedea inima, şi a scris istorii. De-acolo s-a adresat publicului care încă mai cre - Picături încete, în perfuzie, îmi injectau vară de în normalitatea vieţii culturale din România de astăzi şi a vor - Sîngeră sub tastele mele numele pe care nu îl scriu, Într-un vis fără cer auzeam: ,,de ce mă urăsc?“ bit despre un veac şi jumătate de existenţă a revistei culturale ie - Cineva, undeva, va întoarce rana mea ca pe un jug, ,,Ești tot ceeea ce ei vor să pară“, hohotea Avva, adînc, a şene Convorbiri literare , film care i-a adus şi bine-meritata distincţie. De o viaţă vreau să ies din ceaţă, implorare (Cuvintele au fost rostite cu prilejul Galei Premiilor UZPR pe anul Am pierdut o rundă, viaţa e rotundă, 2017. Competiţia jurnalistică a avut ca temă – „Limba română, în - Ceea ce sîntem va avea urmări, Și mi s-a părut că sînt datoare cu o moarte tuturor tregitoare de neam“. Au fost acordate 17 trofee, iar unul dintre Pentru cei furaţi, extazul clipei, Striga ascuţit, ultima, promisa Salvare cele care au premiat excelenţa în televiziune i-a revenit Clarei Pentru surzi, aplauze silenţioase, Îmi aducea sîngele care își căuta inima Mărgineanu, pentru filmul dedicat revistei Convorbiri literare di - Pentru orbi, lacrimile-interjecţii! Inima sleită, dar întreagă. De învingător. fuzat în anul 2017, pe TVR Internaţional ). 22 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 BIBLIOTECA OBSERVATOR CULTURAL

stă în a inventa o gîndire pretins realistă – Festivus festivus. dar total incapabilă să sesizeze irealismul te - rorist al post-Istoriei – și a o oferi drept unic răspuns, drept răspuns ultim la ultimatumu - Conversații rile Istoriei muribunde, drept eliberare pro - gresistă de vechile idei de eliberare ce încă mai supurează în jur. Dar, mai ales, noul bi - cu Elisabeth Lévy gotism își aplică apăsat noua „gîndire“, ca pe un sigiliu, peste epoca aceasta ce-și de - pune zilnic bilanţul pretinzînd că, totuși, mer - Prefaţă, fragmente ge înainte (cam ca un cadavru care, dacă ar putea vorbi, s-ar felicita că a pornit-o, prin forfotelile și viermuielile descompunerii, în cea mai fabuloasă dintre aventuri). Philippe MURAY Lumea le-a fost oferită roboţilor decon - structivismului și sclerozaţilor neoprogresis - melor (ce-și derulează kilometrii de limbă De ce ne-am neliniști? Sfîrșitul lumii es - […] de lemn) doar pentru a ne descuraja să luăm te în spatele, nu în faţa noastră, dar aceas - S-a încheiat istoria? Întrebarea n-ar avea în rîs ce se-ntîmplă. Dar sîntem obligaţi s-o ta constituie un secret pe care antrepreno - sens decît dacă Istoria ar exista independent facem. Zeflemeaua a rămas singura critică rii specializaţi în sfîrșitul lumii, care sînt și de oamenii care o fac. Dar cînd Festivus fes - pe care o mai putem opune nu gîndirii, ci negatorii lui, se păzesc să-l divulge. Întîi, de - tivus își întinde peste tot dominaţia-i inso - unei poliloghii de cretini, miraţi ei înșiși că oarece i-ar împiedica să apere un viitor chi - lentă, decretează ce e bun și ce e rău și pro - sînt lăsaţi să vorbească, dar care, poate, s -ar purile irezistibil, dar ameninţat. Apoi, fiind- mulgă legi, simpla raţiune nu mai poate opri dacă propoziţiile le-ar fi întîmpinate cu că i-am vedea sub adevărata lor figură, de acoperi nebunia ce trece drept normă, ne - hohote de rîs. Numai că nu sînt. Să ne ho - comedianţi răsuflaţi ai apocalipsei . Ei trebu - bunia care nu se mai lasă privită ca nebunie: tărîm să fie! Experienţa unei lumi de nelo - ie să dea impresia că misiunea lor nu s-a în - ea a devenit incompatibilă cu gîndirea, în cuit și a confruntării cu inumanul, ce se adîn - cheiat, că au încă un viitor și o grămadă de timp ce, la rîndul ei, gîndirea a devenit nebu - cește în fiecare zi, reprezintă o durere fără mîndre orori de pus în scenă. Cînd, de fapt, nie pentru non-gîndirea noilor vieţuitoare. leac cît timp nu o numești amănunţit, în toa - nu sînt decît niște tablagii de doi bani și ni ș - Că am amintit de non-gîndire: trebuie să te componentele sale. Un climat de frică ex - te t urnători stupizi ai noii poliţii a gîndirii și fie protejată fără pauză prin vorbării mize - tremă, nutrit de certitudinea că nu găsești a moravurilor; și nu le mai tace fleanca re - rabile de orice punere în discuţie, numai așa nici cel mai mic ecou dacă mărturisești ce petînd cuvîntul „retrograd“ la adresa adver - i se poate conferi o aparenţă logică, lucru de simţi cînd te confrunţi cu invenţiile opresive sarilor, ca să nu ne dăm seama de identita - care se ocupă propaganda ciomăgarilor năi - ale modernităţii, ne constrînge să aplaudăm tea lor reală: niște conservatori turbaţi, miţi ai lumii noi: experţi-ciomăgari, jurnaliști- unanim niște lucruri tot mai ciudate și mai cuprinși de frenezia de a distruge . Își irosesc ciomăgari, universitari-ciomăgari, antropo - detestabile, cărora, de altfel, ni se spune că puterile pentru a supraveghea și controla logi-ciomăgari, ciomăgari-„zilieri“ militanţi, a este preferabil să ne supunem, căci sînt ire - tot ceea ce le rezistă și își folosesc zelul ex - căror treabă se restrînge la a șterge senza - versibile. clusiv pentru a proteja stricăciunile cauzate ţia de vertij peste tot răspîndită și la a se pre - În momentul acela ameţitor, cînd o liber - Philippe MURAY , născut la 10 iunie 1945 de ei, pagubele pe care ar dori să le respec - face că propun niscaiva noi „ontologii“. Dar, tate aproape totală întîlnește o teroare cvasi- la Angers, mort la 2 martie 2006 la Paris, es - tăm ca pe niște valori de patrimoniu. Se în - de fapt, în toate domeniile nu e vorba decît absolută, optzeci și opt la sută dintre ce - te un eseist și romancier francez. În 2002, în armează doar pentru a sufoca divergenţe - de a depăși cît mai repede – aruncînd arme tăţeni consimt, în sondaje, la ceea ce Chemarea la ordine: anchetă asupra noilor reac - le, în primul rînd prin legi din ce în ce mai și bagaje (armele și bagajele vechilor cate - nouăzeci și nouă la sută socotesc a fi totuși ţionari (volum tradus în română la Editura scelerate, care nu reprezintă decît negări ale gorii și ale vechiului arsenal cognitiv) – pra - detestabil, nociv, fals pînă la Dumnezeu. Dar Compania, în 2003, de Valentin Protopopescu), realului, comise, ca atîtea alte crime, în nu - gul de la care umanitatea, nemaifiind uma - e prea tîrziu: s-au exprimat în sondaje. Încît Daniel Lindenberg îl apropie pe Philippe Muray mele dreptăţii și egalităţii. Însă pe cît se zbat, nă, ci animalizată și zăpăcită ca o găină cei optzeci și opt la sută de nefericiţi apro - de Michel Houellebecq și Maurice G. Dantec, pe atît devin mai indistincţi, în timp ce oa - beată, nu se mai miră orice i-ai spune, indi - batori, bine supravegheaţi, numărînd prin - aliniindu-l (împreună cu alte personalităţi) în menii pe care îi persecută și îi resping capă - ferent de temă. tre ei nouăzeci și nouă la sută de dezapro - categoria „noilor reacţionari“. În replică la car - tă pe zi ce trece un plus de originalitate și […] batori oripilaţi, devin astfel marii electori ai tea lui Lindenberg, Muray semnează, împreu - de valoare. În aceste condiţii, cu întreaga raţiune clicilor energice ce se revendică de la spriji - nă cu, între alţii, Alain Finkielkraut, Marcel [...] proscrisă și cu judecata condamnată la moar - nul lor pentru a-și înteţi prădăciunile și a le Gauchet, Pierre Manent și Pierre-André Festivus festivus este un maestru în ar - te – cînd, cum spunea aproape literal prezenta ca decurgînd de la sine. Taguieff, Manifest pentru o gîndire libe ră . ta ridiculizării cuvintelor care îl contrazic. Chateau briand, ar trebui să roșești dacă îţi Fiecare dintre cei optzeci și opt la sută de Lucrări publicate sub nume propriu (selec - Astfel, el numește „conservator“ pe cineva consumi existenţa ca să pictezi o lume din aplaudaci, dintre care nouăzeci și nouă la su - tiv): Céline (eseu), Seuil, col. „Tel Quel “, 1981 ( ree - care caută să limiteze daunele produse chiar care nimeni nu mai înţelege nimic –, abia în tă fac pe ei de frică, se crede singurul îngro - ditări: Denoël, 1984; Gallimard, col. „Tel“ , 2001); de el și „reacţionar“ pe cel care-l trimite gen - aceste condiţii se obţine acordul general, cel zit printre cei nouăzeci și nouă la sută de inși Secolul al XIX-lea de-a lungul epocilor istorice til să-și vadă de treabă. Vorbește de „discurs puţin asupra unui punct: pentru cine vrea să îngroziţi. Dar cei nouăzeci și nouă la sută s -ar (eseu), Denoël, 1984 (reeditare: Gallimard, col. ideologic“ pentru tot ce nu convine propriei profite nu rămîne de vîndut decît modernul, pronunţa în sondaje contra oricărui nemer - „Tel ”, 1999); Posteritate (roman), Grasset, 1988; lui ideologii și de „populism“ cînd poporul singur modernul este vandabil. De aceea, ve - nic, oricărui ipocrit, oricărui ins mîrșav ce-și Imperiul Binelui (eseu), Les Belles Lettres, 1991 nu-l bagă în seamă. Vituperează asupra dem vechi mafioţi muceziţi într-un iezuitism face mendrele în epoca noastră, dacă le-ar (reeditări: Les Belles Lettres, 1998, 2002, 2006, „Americii tribale a inconștientului“ cînd avangardist de cea mai joasă speţă ţîșnind, spune cineva că au voie să rîdă și că nimic, 2010); Gloria lui Rubens (eseu), Grasset, 1991; America nu votează cum ar vrea el, în virtu - la intervale, din noile agheasmatare ale co - dar absolut nimic nu trebuie respectat obli - Se închide (roman) , Les Belles Lettres, 1997; tea bunei lui inconștienţe progresiste, și vo - rectitudinii și prezentîndu-se ca eretici ne - gatoriu, nici zilele, nici nopţile, nici dimineţi - Exorcisme spirituale (cronici și interviuri apăru - mită peste „valorile conservatoare“ ce se abătuţi, clandestini ai oricărui regim, perse - le, nici serile, nici proiectul Constituţiei euro - te în diverse reviste: vol. 1: Respingere de grefă , opun antivalorilor sale devastatoare. Acest cutaţi de toţi „clericii gîndirii retrograde“, pene, nici neo-justiţia judecătorilor isterici sau Les Belles Lettres, 1997, reeditări: 2002, 2006, bigot al noilor altare etichetează drept „îna- pentru ca, sub acoperirea acestui statut fla - panicaţi, nici festivizarea generală a umanită - 2010; articole despre literatură, despre „epoca poiat“ pe oricine nu calcă Biblia în picioare tant, să dea binecuvîntarea lor nerăbdătoa - ţii, nici matriarhalizarea dementă, ridicată pes - ce începe“; vol. 2: Les Mutins de Panurge , Les și nu recită pe loc noul catehism căruia toc - re celor mai negre ravagii ale epocii. În ace - te rămășiţele diferenţei sexuale, nici vigilenţa Belles Lettres, 1998; reeditări: 2006, 2010; arti - mai i-a înjghebat jalnica formulă. Festivus lași timp, „convertiţii “ cei mai juni se prefac supraveghetorilor, nici sfîrșitul politicii, nici re - cole despre literatură și artă; cronici de televi - festivus este un maestru al manipulării. Se a nu auzi nimic numai ca să spună că totul nașterea politicii, nici aleasa demnitate a ho - ziune, publicate iniţial în „L’Idiot international “, scandalizează săptămîni întregi de mărturi - e bine sau, mai degrabă, mai bine decît ieri mosexualilor, nici cea a femeilor, nici cuvîn - între mai 1991 și ianuarie 1994; vol. 3: Exorcisme sirea întru totul onestă a unui director de și că, în orice caz, nu trebuie să alunecăm în tul copiilor, nici josnicia notorie a fumătorilor. spirituale III , Les Belles Lettres, 2002, reeditări: televiziune care a declarat că programele au catastrofism; însă, în surdină, ei se întreabă Și că, în fond, toate împreună reprezintă sin - 2003, 2010; vol. 4: Modern contra modern , Les întotdeauna ca scop să-i spele pe telespecta - cum să supravieţuiască pe două tablouri. Nu gurul Rău, care trebuie răpus fiindcă s-a năs - Belles Lettres, 2005, reeditare: 2010); După tor i pe creier, pentru a-i burduși de mesaje vor să „menajeze“ viitorul, cum se spune, ci cut dintr-un Bine lovit de turbare. Sfîrșitul Istorie (cronici lunare apărute în La Revue des publicitare, dar el însuși îndoapă și mai efi - prezentul. Ne arată astfel anvergura ambi - Istoriei este o conspiraţie împotriva libertăţii, Deux Mondes , între ianuarie 1998 și ianuarie cient – și cotidian – gîștele contemporane cu ţiei lor. Și că, de fapt, pricep că viitorul nu are pusă în practică de toţi monștrii avansismu - 2000: vol. 1, Les Belles Lettres, 1999, reeditări : pasta groasă a corectei gîndiri victimizante, viitor. Victime ale propriilor lor contradicţii, lui, de toţi lingușitorii prezentului, de toate 2002, 2010; vol. 2, Les Belles Lettres, 2000, ree - gătită în untura indignării automate. Sau, și aceste suflete curate recunosc, involuntar, privighetorile carnajului modernizant. Sfîrșitul ditări : 2002 și 2010); Dragi jihadiști … (eseu), mai și, își revendică ambiţia – cum a afirmat că, nefiind capabile a numi măcar noile con - Istoriei este un vandalism pe care trebuie să -l Fayard – Mille et une Nuits, 2002; Minimum recent unul dintre cei mai cumpliţi reprezen - diţii de existenţă ale contemporaneităţii, nu vandalizăm fără oprire. Sfîrșitul Istoriei este respect , Les Belles Lettres, 2003 (poezii satiri - tanţi ai lui – de a „deschide minţile pentru le rămîne decît să se supună orbește. Dar ele o ficţiune sinistră căreia trebuie să-i scriem ce ); discul Minimum Respect , Festivus, 2006 cultură și creaţie“, ceea ce reprezintă o mo - nu știu, sărmanele, că va trebui, în plus, să romanul haios. (poeme puse pe muzică ); Festivus festivus. dalitate înfinit mai dăunătoare de a umple le și justifice oroarea, chiar să o celebreze, Deocamdată nu există rîs după Istorie. Conversaţii cu Elisabeth Lévy , Fayard, 2005; cu porcării nefericitele creiere ale epocii iar munca lor nu va cunoaște odihnă. Va trebui să existe doar rîsul. Ultima Necat I. Jurnal intim 1978-1985 , postfaţă noastre, fiind vorba de o cultură și o creaţie […] (Decembrie 2004 ) de Anne Séfrioui-Muray, Les Belles Lettres, à la Festivus festivus, adică de o mie de ori Există devoţiune după istorie, numai as - 2015; Ultima Necat II. Jurnal intim 1986-1988 , mai toxice decît vechile hîrburi publicitare. ta există. Iar comedia noului bigotism con - Traducere: O. NIMIGEAN Les Belles Lettres, 2015. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 23 ARTE

Arte vizuale l-ar fi putut încînta pe belgianul James Ensor: Dans macabru pe cîmpul de luptă în faţa unor ruine în flăcări , unde taberele ce se confruntă Anton Romako, un pictor atipic cu violenţă, străpungîndu-se cu săbiile și baio - netele, fără însă a cădea, sînt formate din sol - daţi-schelete cu hîrci rînjite și uniforme zdren- ţuite, un „Dans al morţii “ în genul instituit de artiștii germani de la cumpăna goticului tîrziu Adrian-Silvan IONESCU cu Renașterea. În portrete a creat compoziţii total diferite de genul convenţional al momentului. În 1883 La Leopold Museum din Viena a fost des - a pictat chipul Împărătesei Elisabeta – celebra chisă timp de multe luni, în 2018, o amplă ex - și îndrăgita Sissi – , folosind tonuri întunecate poziţie retrospectivă a unui pictor totalmen - de brun și umbra artă. Suverana ţinea în mînă te atipic, afirmat în a doua jumătate a secolului un evantai strîns și alături un mătăhălos cîine al XIX-lea. Intitulată Anton Romako: începutul St. Bernard. Unele portrete, de femei sau de modernismului , expoziţia reunea lucrări din copii , au o stranietate, un rictus sinistru, maca - patrimoniul mai multor instituţii muzeale vie - bru chiar, ce prefigurau chiar suprarealismul. neze: Belvedere, Albertina, Wien Museum Privirea fixă, penetrantă a ochilor albaștri și bu - Karlsplatz, Academia de Arte Frumoase, Mu - zele întredeschise într-un zîmbet ce-i dezveleș- zeul Militar, la care se adăugau muzeul-gaz - te dinţii Isabellei Reisser sugerează un portret dă și cîteva colecţii particulare. postum, de cadavru frumos machiat. Obrazul Fără a se ridica la celebritatea lui Schiele alb, marmorean, părul blond și bogatele șira - sau Klimt, Romako este destul de puţin cunos - guri de perle ale Contesei Maria Magda cut amatorilor de artă români și chiar și celor Kuefstein, lucrate minuţios, contrastează cu austrieci. Artistul a trăit multă vreme în Italia , eboșarea fondului și a rochiei, tratate din cîte - unde și-a închegat o sintaxă plastică foarte per - va tușe străvezii, ca și cînd totul ar fi din voal sonală, în care împletea o volumetrie acuzată transparent și tremurător. cu un decorativism sintetic ori zone neutre , Chipurile infantile l-au preocupat foarte aproape netratate cromatic, în fundal. mult. Băiatul de pescar italian , cărînd năvodul Anton Romako s-a născut pe 20 octombrie pe umerii plăpînzi ca pe o pelerină preţioasă și 1832, la Atzgersdorf, la sud de Viena. Era unul un coș cu pești sidefii ca pe o comoară preţioa - dintre copiii nelegitimi ai unui fabricant de tex - să, are o claie de păr negru în dezordine și o tile și al menajerei acestuia. Rămas orfan, cu mi - Domn și doamnă în salon (interior în stil Makart), Wien Museum Karlsplatz privire malefică, deloc copilărească. Multe din - ca moștenire lăsată de tatăl său natural își per - tre aceste mici fiinţe delicate au trăsături ce mite să se înscrie la Academia de Arte din Viena, anunţă o prematură îmbătrînire, producătoa - în 1847. Dar, în anul următor, la izbucnirea re - Și-a înfiripat și o familie , însurîndu-se, în va - rii și considerînd că talentul nu i-a fost recunos - re de aprehensiune. Portretul Mathildei , fiica lui voluţiei, tînărul cu idei progresiste se alătură miș- ra anului 1862, cu o fată bogată și cu relaţii cut și răsplătit după merit, artistul s-a stins, la Romako, la vîrsta de aproximativ trei ani, este cării, devine toboșar al Legiunii Academice și ia sus-puse. La nuntă, muzica pentru slujba reli - doar 56 de ani, în 1889. marcat de o seriozitate și o tristeţe nepotrivi - parte la mișcările de stradă. În 1849, studiază, gioasă a fost compusă și interpretată de însuși Deși s-a considerat pictor de scene istori - te vîrstei sale. Ea ţine în mînă un toiag de pe - pentru un an, la Academia Regală Bavareză de Franz Liszt. Au avut cinci copii, un fiu și patru fii - ce , el a abordat o tematică mult mai largă, în lerin, de care anină o scoică St. Jacques, sim - Arte din München , sub îndrumarea marelui pic - ce. Din acel moment, a început o viaţă plină de care se înscriu portretul – în special de copii , pe bol al celor porniţi pe drumul Compostellei. În tor academist Wilhelm von Kaulbach, care îl ini - succes și de opulenţă pentru pictor: locuia în care l-a practicat cu asiduitate mai ales în ulti - prim-plan are un bucheţel de crini albi, semn ţiază în tematica istorică, atît de apreciată în acel Palazzo Pacca, din Piazza Campitelli , unde ade - ma parte a vieţii –, scena de gen și peisajul. al purităţii. Acest portret are o încărcătură pre - moment. Din 1850 pînă în 1853, Romako s-a sea dădea petreceri cu mulţi invitaţi din lumea Scena de luptă mai sus amintită , care i-a monitorie pentru sfîrșitul dramatic al acestei aflat din nou în capitala Imperiului Habsburgic , bună și de bucate alese. Primea comenzi de la adus atîtea necazuri și întristare , era foarte ori - progenituri care și-a luat viaţa. A executat și cî - studiind în atelierul lui Carl Rahl. În 1854 are pri - amatori cu sînge albastru și erau bine remunera - ginală prin impostarea personajelor și sugera - teva portrete senine și jucăușe de copii , pre - mul contact cu Italia, călătorind la Veneţia , un - te. Lucrările trimise la expoziţiile de la Künstlerhaus rea tensiunii încleștării. Gîndită pe două regis - cum Fetiţa cu iepure în braţe sau Fetiţă cu buchet de s-a împrietenit cu acuarelistul german Carl din Viena erau mult apreciate. În 1867, a fost ales tre, în cel de sus artistul îl plasase pe amiralul de liliac , unde gracilele fiinţe au priviri angelice, Werner , în a cărui companie a făcut, în 1856, o să-și reprezinte ţara prin picturile sale la Expoziţia Tegetthoff pe puntea de comandă , într-o atitu - naive și duioase. Cîteva dintre aceste pînze cu lungă peregrinare prin Spania , unde a luat con - Universală de la Paris. La invitaţia lordului Henry dine total atipică pentru un personaj atît de în - fetiţe nevinovate au fost semnate în oglindă, tact cu opera lui El Greco și Goya , care-l vor in - Francis Makins, pe care îl cunoscuse la Roma, a semnat care repurtase o răsunătoare victorie Okamor, ca o marcă personală și o glumă a ar - fluenţa profund. La finele aceluiași an , s-a mu - petrecut patru luni în Anglia, din primăvara pînă asupra flotei italiene pe 20 iulie 1866: cu picioa - tistului. tat la Roma , unde s-a apropiat de comunitatea în toamna lui 1873. A fost un bun prilej să cunoas - rele mult desfăcute pentru a-și ţine echilibrul, O interesantă scenă de gen este Domn și artistică germană și a început să fie cunoscut, că pictura britanică, în special opera prerafaeliţi - cu mîinile înfundate în buzunarele pantaloni - doamnă în salon (interior în stil Makart) , unde să expună și să-și vîndă bine lucrările. Regele lor și portretistica lui Thomas Gainsborough. lor și cu șapca pusă neglijent pe vîrful capului, un cuplu din elită, foarte elegant îmbrăcaţi în Ludovic I de Bavaria i-a achiziţionat două pînze, Dar, începînd cu anul 1876, soarta i-a de - cu cozorocul într-o parte, total nemilitărește. ţinută de seară, se bucură de un mediu fas - ceea ce i-a asigurat celebritatea. venit potrivnică: soţia l-a părăsit, fugind la De-o parte și de alta, se aflau ofiţerii săi, privind, tuos. Domnul, așezat pe un fotoliu comod, cu Constantinopol cu amantul ei. neliniștiţi, evoluţia luptei. Pentru trăsăturile tu - o frapieră la picioare, admiră în lumină culoa - Artistul s-a mutat la Viena și a turor au fost folosite portretele fotografice, de - rea șampaniei din cupa ridicată , pe cînd doam - lucrat și expus acolo. În anii ur - oarece lupta se derulase cu 16 ani în urmă, ar - na își ridică, graţios, trena cu o mînă , iar în cea - mători , a călătorit destul de tistul nu asistase la ea și nici nu-i cunoscuse pe laltă ţine o scrisoare. Între ei, pe o mescioară, mult: în primăvara lui 1878, a protagoniști, iar amiralul murise deja de 11 ani. este pregătită o gustare selectă, în care sînt se - stat la Paris, anul următor a În registrul inferior erau concentraţi patru ma - sizabile niște stridii. Stilul enunţat al camerei fa - mers la Veneţia și în Ungaria, rinari care mînuiesc, cu efort, marea timonă, ce referire la opulenţa picturilor , dar și a atelie - apoi la Roma , pentru a reveni la avînd expresii de maximă concentrare sau de rului și a locuinţei confratelui contemporan, Viena în 1880. Împăratul Franz extremă teamă, aproape caricaturali, cu ochii Hans Makart, unul dintre cei mai celebri și apre - Joseph i-a achiziţionat o lucrare dilataţi și buzele strînse, în așteptarea șocului ciaţi plasticieni austrieci. cu tematică istorică. Dar în 1882, ce urma să-l producă executarea manevrei prin Alte picturi interesante și insolite prin un - a fost sever criticat pentru o aler - care trebuiau să străpungă, cu pintenul prorei, ghiurile folosite sînt cele inspirate de viaţa lo - tă și foarte inspirată scenă de nava inamică. Legătura dintre cele două regis - cuitorilor din munţi. Doi vînători de capre în munţi luptă, Amiralul Tegetthoff în bătă - tre o face un alt marinar care, întors cu spate - îi prezintă pe aceștia înaintînd cu precauţie pe lia navală de la Lissa . Tot în acel le la acţiune , are capul ridicat spre comandan - un pisc stîncos, decupîndu-se pe cer. Tot o com - an, avînd mare nevoie de bani, tul său, anunţînd victoria, agitîndu-și bereta în poziţie care produce emoţie este Fetiţă traver - a organizat o licitaţie a lucrărilor mînă . Detaliile sînt evitate și restul pînzei este sînd un torent de munte , unde micuţa se află în - sale în propriul atelier, care însă acoperit cu norii exploziilor. Prin această pictu - tr-un echilibru foarte riscant , pe o punte din a fost un eșec. În toamnă, a că - ră de mici dimensiuni , Romako a revoluţionat două trunchiuri, pășind deasupra genunii cu lătorit la München, Nürenberg, pictura bataillistă navală, în care amănuntele valuri înspumate. Culegătorul florii de colţ este Montreux și Geneva. În 1883 a legate de velatură, bocaporţii și gurile de tun surprins dintr-un unghi montant , spre a accen - solicitat să execute decoraţia sau armamentul marinarilor la abordaj, și im - tua pericolul la care se expune întinzîndu-se murală a sălii de consiliu a pecabila lor reprezentare constituiau o regulă peste marginea stîncii pentru a prinde mănun - Primăriei vieneze , dar schiţele de netrecut. Acestei picturi și evenimentului ce chiul de flori, proptit foarte precar în vîrful de - sale au fost refuzate. a suscitat-o i-a fost dedicat, în 2010, un întreg getelor picioarelor desculţe. Aceste compoziţii O lovitură pentru artist a volum editat de Agnes Husslein-Arco – Anton sînt deosebit de îndrăzneţe și moderne. constituit-o inexplicabila sinuci - Romako. Admiral Tegetthoff in the Naval Battle of Prin întreaga sa operă, prin tematică și tra - dere simultană a două dintre fii - Lissa , Belvedere, Viena, 2010 . tare, Anton Romako a fost un artist atipic, de o Amiralul Tegetthoff în bătălia navală de la Lissa , cele sale, în 1887, la Roma. Abordînd, într-un stil foarte personal , o sce - deosebită originalitate, care a marcat zorii ar - Belvedere Zdrobit de durere, plin de dato - nă de luptă de infanterie, a realizat o lucrare ce tei moderne. 24 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 Negoţ cu îngeri Motanul Făină

zamfira zAMFIRESCU & Emil BRUMARU

Afară, la fereastră-i o ninsoare lină. În casă îngerul în braţe cu motanul de făină A aţipit pe-un scaun moale și visează Cum se coboară printre nori și raze Să potrivească florile din glastra albă, Și-n jur e o lumină galbenă și slabă, Să-i fie somnul blînd, cu ochii-nchiși Peste lucirea fragezilor lui iriși Și a pupilelor ce se dilată cînd Zărește-un Făt Frumos pe-un cal trecînd Prin-ntr-însa, străvezie, ca un gînd Ce l-a avut spre-amiază, trează fiind, Și-acum motanul la ureche-i toarce Că Făt Frumos, cu tot cu cal, se-ntoarce...

P.S. Aș remarca, și-mi cer scuze timid, Că îngerul pare puţin gravid, Deși-i poate-o iluzie Divină Din cauza Motanului Făină!

nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 25 Lecturi în vremuri de austeritate un scriitor – nu mulţi condeieri au fost poliţiști te ţine în alertă la lectură. Mărturisesc că abia în Birmania… –, analize istorico-politice comple - acum am citit acest roman, nu sînt o mare ama - xe și mustoase, ce acoperă o vastă arie de în - toare a genului. Cartea însă e admirabil scrisă, Patru cărți. Una mai bună ca alta tîmplări. Legate de felul de-a fi al britanicilor, cu iar acţiunea condusă abil, pînă la un capăt greu toate clișeele și stereotipurile care sînt valabile de întrezărit la început. Ultimul capitol , „Un ma - și azi. Mereu critic la adresa capitalismului , a im - nuscris trimis la Scotland Yard prin intermediul perialismului și colonialismului britanic, precum vasului de pescuit Emma Jane“, ar vrea să lămu - și a tratamentului abuziv aplicat băștinașilor. rească ceea ce e păstrat pentru finalul oricărui Cristina MANOLE Notaţii la cald legate de asaltul lui Hitler asupra roman poliţist. E și nu e foarte limpede în cazul Marii Britanii și a întregii Europe – fragmente de de faţă. Ceea ce e o altă formă de măiestrie. jurnal din 1940 – , confesiuni (De ce scriu ) lega - După romanele Hotel Iris și Profesorul și me - iţele sentimentale. Umbra lui Mihail Sebastian, te de această stranie ocupaţie a unora dintre Nicholas Best (n.1945, Kenya) este un jur - najera , traduse în românește în 2014, respectiv cu personajele lui la fel de nesigure pe nimic și noi. O carieră ca a lui Orwell ar fi greu de urmat nalist britanic și autor a numeroase cărţi de is - în 2015, și apărute în prestigioasa colecţie „Raftul cu emoţiile greu de stăpînit, ar fi prezentă pes - astăzi. Totuși, pentru orice tînăr scriitor dispus torie. A studiat în Kenya, Anglia și Irlanda, a tre - Denisei “, care crește pe nesimţite de la an la an, te tot, că pînă la urmă, Ruriko, caligrafa , divo - să facă o încercare, aceste eseuri nu se păstrea - cut și prin Grenadier Guards, a fost și critic literar scriitoarei japoneze Yõko Ogawa (n.1962) îi rţează de oftalmologul ei, dar nu reușește să -l ză doar ca artefacte istorice și capodopere lite - pentru Financial Times , ca apoi să devină scrii - mai apare un volum. Este vorba despre Suspine cucerească pe domnul Nitta, care rămîne la ace - rare. Datorită deschiderii lui Orwell faţă de lu - tor full-time. Dacă ţinem cont că trăiește la tandre (Editura Humanitas Fiction, 2018, tra - leași vechi legături extrem de vulnerabile, stra - me și stăruinţei de a rămîne fidel propriului caz, Cambridge fără să predea nimic, ar fi un caz fe - ducere din limba japoneză și note de Magdalena nii, cu asistenta lui, tînăra și exuberanta Kaoru. eseurile lui arată cititorilor și scriitorilor din ori - ricit printre scriitorii lumii, în general năpădiţi de Ciubăncan) , un roman cu doar trei personaje, Pînă la urmă , triunghiul amical-amoros se des - ce epocă ce înseamnă să trăiești prin vocaţie – griji cotidiene, de lipsa banilor și a multiplelor psihologic, am putea spune, dacă n-ar fi și ana - tramă, caligrafa pleacă la Tokyo să înceapă o viaţă scrie pe coperta cărţii George Packer. Le zice bi - necazuri conjugale, nu întotdeauna din cauza litic deopotrivă. O femeie măritată, dar cu pro - nouă, fără soţ, dar cu un nou job de profă de ca - ne, nu știu cine e acest Packer, dar a spus totul scrisului. În fine, fiecăruia cum îi e scris sau cum bleme conjugale datorate în măsură aventuri - ligrafie, cei doi, Nitta și Kaoru, rămînînd cu mun - despre un scriitor de mare suprafaţă. şi-o face cu mîna lui. Despre ce e vorba? Despre ca lor și cu cîinele devotat care, așa bătrîn cum o carte născută din alte cărţi și documente, ca - e, le oferă un dram de stabilitate și de bucurie De mare anvergură este și tot ce a scris re se numește Cea mai mare zi din istorie. Cum celor din preajmă. Multă fineţe în scriitură, mul - Agatha Christie . Scriitoare britanică de renume, a luat sfîrșit, cu adevărat, Marele Război (Editura te ima gini splendid redate – peisaj, portrete, sce - autoare de romane poliţiste, care a produs un Meteor Press, 2018, traducere din limba engle - ne cîmpenești etc . – care pot smulge eticheta număr imens de volume, vîndute, se zice, în mi - ză, cuvînt înainte și note de Mihai Manea) . Avem pentru ceea ce numim îndeobşte japonezării . lioane de exemplare și traduse în peste 100 de de-a face cu o ultradetaliată (re)prezentare a unor zile, începînd cu 4 noiembrie 1918 și terminînd George Orwell (n.1903, India-m.1950, cu 11 noiembrie 1918, cînd , teoretic și mai puţin Marea Britanie) este un nume foarte cunoscut practic , se încheie ostilităţile militare și negocie - și apreciat mai ales datorită ultimelor două ro - rile diplomatice între puterile angajate într-un mane apărute la capăt de drum. Atît Ferma ani - crunt război. Utilizînd zeci de surse, mărturii ale malelor (apărut în 1949) , cît și, mai ales, 1984 unor militari, dar și persoane civile – oameni po - (apărut în 1950, imediat după moartea prema - litici (Eisenhower, De Gaulle, Truman, Churchill, tură a scriitorului) au impus o anume imagine Hindenburg etc .), scriitori și artiști: printre ei om -operă, care mai funcţionează și astăzi. Satiră Remarque, Hemingway (șofer pe o ambulanţă la adresa totalitarismului – sub influenţa roma - prin Italia ), Ezra Pound, Wittgenstein, Virginia nului Noi al lui Zamiatin, tradus și la noi, dar fă - Woolf, Marlene Dietrich, Mahatma Gandhi, ră nici un ecou... –, utopie-antiutopie-distopie Chevalier etc. – avem un tablou extrem de con - ce -o fi la adresa unei societăţi absurde și coer - vingător al unor zile care au marcat o epocă. citiv -strivitoare a demnităţii umane și a libertăţi - Nimic n-a mai fost ca înainte, chiar dacă groză - lor de toate felurile pe care doar o democraţie viile consumate s-au repetat, uneori , la o scară le poate oferi. Viziunea lui Orwell a fost mai mult mai mare. Holocaustul, de exemplu. Lagărele de decît realistă, absurdul totalitar strecurîndu-se concentrare naziste, Gulagul sovietic, bomba lor amoroase ale unui soţ, medic, cam afemeiat în istoria omenirii și după dispariţia nazismu - atomică americană, cîte și mai cîte rele care au și agresiv, se refugiază undeva la ţară/munte, lui și a comunismului. Cu toate că retipărirea venit și în timpul rămas din secolul al XX-le a. Răul ca să mai respire și să se obișnuiască cu gîndul cărţilor lui de juneţe, a jurnalului și a multor pa - și binele s-au intersectat, ca și bucuria cu sufe - unui divorţ iminent, acesta e cuvîntul care nu -mi gini de publicistică – Orwell dovedindu -se un rinţele, durerea cu exaltările, moartea care a venea. Ruriko, cam între 30 și 40, ca vîrstă, se impenitent ziarist și un fin eseist deopotrivă – fost înfrîntă, dar fără să dispară. Fiecare a trăit instalează într-o veche locuinţă de familie, un - pot duce la o reevaluare și resituare a posteri - pe cont propriu acele zile, ore, minute care au de pritocește la viaţa ei. Are o meserie mai spe - tăţii lui. O bună dovadă în acest sens ar putea putut fi fatale pentru unii protagoniști de pe di - cială pentru europeni, este caligrafă. Pro- fi volumul de narrative essays – Cum am împuș - limbi. Nu mai continui cu varii comentarii, dar fesionistă. Scrie, pictează, sau cum să spunem , cat un elefant (Editura Polirom, 2018, tra duceri căutînd pe net Best Selling Books , am găsit că pe mai pe înţelesul europenilor, cu pensula, fel de din limba engleză și note de Mihaela Ghiţă ș i primul loc e Biblia , cu 5-6 miliarde, apoi cărtici - fel de texte, publicitare, invitaţii, ba chiar o au - ca lui Mao , cu 900 de milioane, și pe locul trei to -biografie a unei femei trecute de 90 de ani , Coranul, cu 800. Da, apare și Agatha, cu 100 de cu un trecut extrem de contorsionat. O coman - milioane, devansînd De veghe în lanul de secară dă specială. Și tot hoinărind prinprejurul noii lo - al lui Salinger , Alchimistul lui Coehlo și Micul prinţ cuinţe , descoperă în vecini o pereche – fără să al lui Exupéry, toţi la nivel de zeci de milioane. fie pereche în înţelesul nostru – cu preocupări Pe locul patru ar fi Xinxua Zidian , care nu este la fel de insolite. Domnul Nitta este constructor un scriitor chinez disident, ci un dicţionar de bu - de clavecine – chiar așa, în Japonia nu se fac zunar al limbii, cu 400 de milioane de exempla - doar automobile și sushi –, nu mai e tînăr, dar re. Acum avem la îndemînă o nouă reeditare – pare fără vîrstă pentru un nipon pasionat de cu o frumoasă copertă – a romanului Zece negri munca lui, în timp ce asistenta lui, o anume mititei (Editura Litera, 2018, traducere din limba Kaoru, este clavecinistă și vrea să înveţe arta de engleză de Alina Toderică), capodopera și cea a face clavecine. Detaliile, destule, contează foar - mai cunoscută carte a unei autoare pe cît de te mult. Domnul Nitta era să ajungă un mare prolifice, pe atît de muncitoare. Biografia ei, cu pianist/ clavecinist, dacă nu intervenea o trau - accente la fel de exotice ca și cea a lui Orwell – mă psihologică – nu putea cînta în prezenţa ni - a bîntuit și ea prin Orientul Mijlociu, mai ales –, mănui – , care l-a transformat din interpret în a ajutat-o în mod cert la diversificarea temelor constructor de clavecine. Și unde-s trei puterea și mînuirea multor modalităţi stilistice de expre - crește, avem și un cîine, Dona, care are și el ro - sie. Autobio grafia ei, tradusă și în românește , lul lui în derularea unei naraţiuni fără mari com - ar merita mai multă atenţie, aș zice eu. Zece negri plicaţii. Dar cu multe subtilităţi. Ruriko, plină de mititei , apărut pentru prima dată în 1939, este verse fronturi. Un documentar romanesc, cu sensibilitate și cu emoţii de tot felul , este atra - aventura mai multor personaje care sînt atra - pete de culoare. Ne plimbăm prin diferite orașe să de recele și rezervatul domn Nitta. Care , la se/momite să vină pe o insulă puţin populată ale lumii, continente chiar. Militarii și civilii – rîndul lui , e atașat, prin multe și nevăzute fire , Ciprian Șiulea), care devoalează și alte forme de de către un misterios angajator. Ca să ce? Fiecare puţini – americani, australieni, neozeelandezi, de asistenta lui , Kaoru – beneficiara unei dra - expresie stilistică și o atitudine de spectator an - ar avea altceva de făcut. Sau de stat degeaba, africani, lăsînd , la rîndul lor , mărturii, de la me, logodnicul ei a fost ucis etc . –, care îl ajută gajat. Eseurile-articole-mărturii-proze chiar foar - unii. Cineva, nu se știe bine cine, din umbră, evi - Melbourne, Tokyo și Auckland pînă la Cape la construcţia clavecinelor. Dar mai și cîntă, evi - te frumoase sînt de diferite calibre și au apărut dent, îi lichidează pe toţi cei zece, bucată cu bu - Town, New York și Chicago. Pentru prima da - dent , din repertoriul european – Suspine tandre , în diverse publicaţii. Începînd cu Azilul de noap - cată și rînd pe rînd, în diverse moduri de a pro - tă , războiul a cuprins tot mapamondul. Se va titlul romanului , este chiar o lucrare pentru cla - te , din 1931, și terminînd cu Anii bucuriei , scrisă ceda, fără să știm bine cine este criminalul. Sau mai repeta. Dar fiecare individ a perceput alt - vecin de Rameau –, iar în decorul japonez din în 1947 și publicată în binecunoscuta Partisan criminalii. Ar părea un fel de rebus sau un alt fel, pe propria lui piele, ceea ce istoria a măci - roman, cu pădure, lac, locuinţe vechi, pline de Review, în 1952. Observaţii de mare fineţe, ex - joc de societate – cum le place englezilor, infor - nat și consumat în comun. Este perspectiva un anume parfum retro, numai bine se încîlcesc trase dintr-o experienţă de viaţă insolită pentru maţia e proaspătă, din lectura lui Orwell – , care foarte personală a lui Nicholas Best. 26 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 Povestiri cu creionul chimic „Privește!“ mi-a strigat ea. Ca să fie nebunia de - plină, desprinzîndu-și ambele mîini de ghidonul motocicletei, și-a dezlegat baticul de la gît, făcîn - Gingaşa prinţesă Rosamunda du-i nod la spate, și și-a acoperit complet ochii . La coborîre ne aștepta un jongler uriaș cu braţe - le încrucișate, tatăl ei, care, privind-o în ochi fix trei secunde , i-a tras o palmă zdravănă peste faţă. Complet absurd și caraghios, i-am sărit în Ioan Mihai COCHINESCU cîrcă lovindu-l cu pumnii , iar namila, impresio - nată de curajul meu nebun, a izbucnit în hoho - te de rîs. „Nu sînteţi sănătoși la cap! Tîmpiţi ce Am zărit-o de departe pe Beatrice, tocmai pernuţă, ca lovită trăznet. „Vezi? Ăsta-i leșinul tine imense cu role : „Acuma? Păi, da!“ , și în sînteţi, idioţi și cretini și tîmpiţi de idioţi și de cre - în capătul străzii noastre , la colţ cu strada ei de la ora patru. La cinci se trezește și are care o tînără spectatoare, trecîndu-și îngrozi - tini! Puteaţi muri, cu-adevărat! “ Simion Bărnuţiu, aproape de frizerie, venind prima reprezentaţie în cort.“ „Nu ţi-e frică de tă degetele prin păr și-apoi prinzîndu-se de Chiar atunci a apărut ca dintr-un abur ma - prin umbra castanilor de pe lîngă zidul din ea cînd leșină? Dacă moare așa, deodată?“ reverul hainei prietenului ei, îi strigă femeii rele Levitin și s-a oprit, privindu-ne ca pe niște cărămidă amestecată cu chirpici al curţii ha - „N-a murit niciodată pînă acum, rîde fata. Stai de lîngă ea: „Amu’ iasă, au!“ Adică : aoleu!, stafii. Fără nici o ezitare, eu am dus mîna la tîm - nului , plin de care cu boi și căruţe trase de cai liniștit. De cînd o știu e-așa. A văzut-o chiar în acum iese, zboară, e azvîrlit din cilindrul cel plă, într-un salut pionieresc, și i-am recitat pe mari și puternici, pe care tocmai urma să-l vara asta la Roma un doctor suedez și ne-a uriaș prin forţa centrifugă a mașinii care se nerăsuflate: Русский алфавит мы знаем / Уже dărîmăm prin muncă patriotică pentru a fa - spus că va muri la o sută de ani, dar că va leși - rotea cu mare viteză! пишем и читаем/ И все буквы по порядку/ Без ce loc școlii gimnaziale în care aveam să în - na de-o sută de mii de ori pînă atunci.“ N-o Înainte de spectacol, motocicliștii făceau ошибки называем (Noi știm alfabetul rus,/ Deja văţ , pînă prin clasa a VII-a. Fata împingea de mai auzeam, închisesem ochii, zîmbind pros - to t felul de acrobaţii cu motoarele lor gălăgioa - scriem și citim/ Și toate literele, în ordine,/ Le zor un căruţ de copii dintre cele cu roţi mari tește. Pentru că Beatrice mirosea a lavandă, se, rulînd pe loc peste niște role cilindrice lungi, numim fără greșeală.) La capătul spectacolu - și spiţe de bicicletă, cum avusesem și eu în petunii , aer sărat precum briza mării și cioco - montate în scîndurile de brad încă verzi, cu mi - lui, Levitin a dispărut fără veste, coborînd din primii ani de viaţă, și încerca să se ferească lată amăruie, ca-ntr-o poveste cu prinţese ros de rășină, ale terasei de la intrarea în cilin - cilindrul uriaș în mare viteză , direct în gura de zdruncinăturile bolovanilor de granit ieșiţi adevărate și iubiri neînţelese . drul cel uriaș. Tot acolo, pe măsuţa unde se vin - uriașă a canalizării căreia cineva îi furase capa - din caldarîm. A traversat linia de tramvai, în - dreptîndu-se direct către casa noastră, și mi -a zîmbit prietenos văzîndu-mă în poarta uriașă a clădirii. În cărucior dormea un copil. Cel puţin așa părea. De fapt, era chiar mama ei, pitica Rosamunda de la Luna Park. Micuţa fe - meie dormea profund. „Cum de nu se treze - ște, cu toate zgîlţîielile astea?“ am întrebat-o. „Pentru că e leșinată, de-aia.“ „Cum, leșina - tă?“ „Uite-așa leșină ea , cam de două-trei ori pe zi, din cauză că mănîncă prea puţin și fu - mează pipă prea mult. “ „ De unde-i numele ăsta, Rosamunda ?“ „ E-un cîntec foarte vechi despre o prinţesă, Rosamunda. “ „A, știu cîn - tecul, am un unchi care-l cîntă la acordeon, tare frumos. Era un șlagăr în timpul războiu - lui, la fel de vestit printre nemţi ca Lili Marleen și Soldatenlied , mi-a spus tatăl meu .“ Rosamunde, schenk mir dein Herz und sag ja/ Rosamunde, frag doch nicht erst die Mama/ Rosamunde, glaub mir auch ich bin dir treu/ Denn zur Stunde, Rosamunde,/ Ist mein Herz gerade noch frei. „Nununu, zîmbește fata. Nu -i ăsta. E altul, mult mai trist. Am venit la probă pentru capot și să luăm fusta plisată“, schim - bă ea vorba . „Păi să știi că am și eu un merit, pentru că i-am ţinut toate pliseurile alea să nu se șifoneze cînd le călca mama cu fierul cu cărbuni.“ „Azi te duc la Zidul morţii, să-l vezi pe Levitin cum se dă cu motocicleta legat la ochi.“ „N-am eu bani de așa ceva.“ „Te bag eu Ioan Mihai Cochinescu – Prințesa Rosamunda și Zidul Morții (un montaj vintage) pe gratis, prin spate“, mi-a zîmbit enigmatic din ochii ei melancolici . Echipa motociclistului Levitin venea din deau bilete , se învîrteau continuu cîţiva șoricei cul din fontă peste noapte, nimerind într-o ca - Ajunsă în curte, pitica Rosamunda a sărit Moldova sovietică, unde cutreierase iarma - albi într-o centrifugă făcută din sîrmă subţire, tacombă dintre cele care împînzeau Timișoara vioaie din căruţ, a urcat cele șase trepte in - roacele din Bubuieci, Rîșcani, Cruzești, Stăn- ca o colivie pentru păsări. Copiii foarte mici îi iu - încă din vremea imperiilor, traversînd după trînd mai apoi în antreu și s-a apucat să de - ceni, Buicani, Coloniţa, din jurul Chișinăului, beau, le strecurau grăunţe de grîu printre gra - aceea subteran Parcul Clinicile Noi, Podul fileze în capot, veselă nevoie mare, prin faţa cu mici reprezentaţii. Am văzut de curînd un tii. Ce frumoși erau! Cît de zglobii și de neastîm - Modoș, pe lîngă Bega și ecluzele de la Sînmihai oglinzii din sufragerie, urcîndu-se din cînd în mic film documentar din timpul unei acroba - păraţi! Și alergau, așa, degeaba, fără odihnă, și-apoi pe sub Tisa din Iugoslavia către Italia, pî - cînd pe șamliul de lîngă sobă, să se vadă mai ţii cu o mașină de curse pe Zidul Morţii, în ca - drăguţii de ei! nă la Veneţia, de unde a luat un vapor către bine. La plecare a intrat cuminte în căruţ, a re Levitin îl întreba înainte de start, în limba Am ajuns, furișîndu-ne printr-un mic bur - America și dus a fost. clipit de cîteva ori și s-a prăbușit cu capul pe română, pe partenerul lui, aflat pe niște pa - duf din pînză de cort cîrpită pe-alocuri cu peti - Ce iulie nemilos! Ce soare neîndurător, la ce de felurite mărimi și culori , în spatele cilin - amiază! Ne îndreptăm spre pîrîul Behela din ca - drului, chiar la baza lui, în vreme ce-afară, în faţa pătul Parcului Poporului, pe malul Begheiului. mulţimii, Levitin și echipa sa ademeneau publi - Beatrice, îmbrăcată numai în chiloţi tetra și ma - cul cu acrobaţiile lor făcute pe rolele de lîngă ieu alb, împinge căruciorul în care doarme ma - scara care urca spre buza superioară a cilindru - ma ei, pitica Rosamunda. Tot din cauza căldu - lui, de unde se putea urmări spectacolul privind rii, eu sînt îmbrăcat doar într-un slip, la fel ca toţi în jos, și cu vocea spartă a unei pîlnii de mega - ceilalţi copii veniţi la scaldă. Facem baie, stropin - fon care declama patetic și metalic un text im - du-ne cu apă și azvîrlind cu pietre, pieziș, peste posibil de înţeles . Beatrice a pornit cu hotărîre unda pîrîului. Mama Rosamunda se ridică în ca - una dintre motocicletele sprijinite de catargul pul oaselor, ne privește duios și spune: din mijloc, apăsînd pedala energic, și-am urcat „Dumnezeu să vă binecuvînteze, copii!“. Și ca - amîndoi în șa. De-a dreptul hipnotice toate miș- de iar în inocentul ei leșin. Amami me che sono cările mele care-au urmat. Printr-un miracol pe re / non posso amarti tengo marì / Tuo marito fal - care nici astăzi nu mi-l pot explica , nu mă pu - lo morire / t’insegnerò come devi far / Vai nell’orto team împotrivi voinţei fetei, sub nici un chip, așa del tuo buon padre / taglia la testa di un serpen - că n-am realizat nici o clipă ce mi s-ar fi putut tin / Prima la tagli e poi la schiacci / e poi la metti întîmpla. Totul s-a petrecut halucinant de repe - dentro nel vin. Poate că Beatrice avea dreptate. de. Vedeam peste umărul fetei doar un fel de Poate că frumoasa ei mamă, pitica Rosamunda, drum cenușiu, o dungă stroboscopică de lumi - era urmașa prinţesei lombarzilor, gingașa fată nă în dreapta și-o panglică albă în stînga, toate a regelui gepid Cunimund, cea care, se spune, în continuă mișcare . Zgomotul motorului, tre - ar fi fost silită să bea vin din craniul propriului pidaţiile. Mirosul de ulei, benzină, fum. Și-atît. ei tată și i-a jurat răzbunare, pe vecie. nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019 27 FOCUS

concretă a unei asemenea absenţe. Din pă - operei, motive pur formale, de o rigiditate greu Un mare poet nedreptăţit cate, această replică a noastră n-a avut efect, de justificat în situaţia dată. Un Premiu drept care, pentru a nu tulbura grav desfăşu - Naţional de o asemenea importanţă nu tre - rarea evenimentului, programat pentru du - buia să fie refuzat unui scriitor din elita litera - pă-amiaza aceleiaşi zile, s-a hotărît acordarea turii române actuale în situaţia dificilă în care premiului poetului nominalizat care s-a clasi - s-a aflat şi care i-a interzis în chip evident de - ficat pe locul al doilea, adică lui Liviu Ioan plasarea de la Bucureşti la Botoşani. Con- Stoiciu. Raportul de voturi de cinci la doi n-a siderăm în continuare că acest punct al regu - În legătură cu acordarea Premiului te slăbit fizic în urma unei operaţii extrem de mai fost luat în seamă. lamentului premial este inacceptabil, iar Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ din acest grave, nu s-a putut deplasa la Botoşani, în ciu - Nu am considerat că e oportun să anun - accidentul foarte neplăcut de acum n-ar tre - an, subsemnaţii, membri ai juriului , ne sim - da dorinţei sale, întrucît soţia sa, de al cărei ţăm public această răsturnare de situaţie la bui să se mai producă în viitor. ţim obligaţi moral să facem următoarea de - sprijin avea neapărată nevoie, a suferit ea în - Botoşani , fiindcă n-am dorit să tulburăm fru - Poetul Constantin Abăluţă a fost grav ne - claraţie : votul iniţial, valabil pînă în dimineaţa săşi un accident vascular. Este vorba, prin ur - moasa ceremonie şi, mai ales, nu am dorit ca dreptăţit . Valoarea operei sale nu merita o zilei de 15 ianuarie 2019, a fost acordat, cu o mare, de un caz de forţă majoră. valorosul poet Liviu Ioan Stoiciu, care merita asemenea ofensă. Subsemnaţii, membri ai ju - majoritate de cinci voturi din şapte, poetului În această situaţie extremă, cei doi membri şi el acest premiu, pentru care fusese de mai riului, ţinem, de aceea, să se înregistreze aceas - Constantin Abăluţă. Întrucît laureatul nu a pu - ai juriului prezenţi la Botoşani, adică Ion Pop şi multe ori nominalizat, să se simtă cît de cît tă declaraţie de recunoaştere suplimentară a tut ajunge la Botoşani, a fost invocat regula - Al. Cistelecan, au apreciat că amintitul regula - jignit. De altfel, unul dintre membrii juriului, unei creaţii de înaltă valoare , care trebuie să mentul sau cutuma , întărite de decizia preşe - ment impus ritualului premial nu mai poate Ion Pop, a rostit o meritată laudatio a scrisu - rămînă prezentă măcar simbolic în biografia dintelui Uniunii Scriitorilor, consultat în acest rămîne valabil, din motive foarte clare. În nici lui său, în momentul decernării distincţiei . poetului. sens, conform cărora premiul nu se acordă o situaţie similară din lume, un asemenea re - Rămîne, însă, ca un fapt incontestabil, pri - 16 ianuarie 2019 decît dacă poetul cîştigător este prezent la ce - gulament nu se aplică, fiindcă valoarea unei varea strident injustă a poetului Constantin Al. Cistelecan remonia oficială a decernării înaltei distincţii . opere confirmată de un juriu expert nu poa - Abăluţă de acest semn de înaltă preţuire na - Mircea Martin Or, în cazul lui Constantin Abăluţă, a inter - te fi contestată prin invocarea de motive for - ţională, de mult meritată, intervenită intem - Ion Pop venit o întîmplare nefericită: acesta, fiind foar - male rigide, care nu ţin seama de motivaţia pestiv, din motive cu totul exterioare valorii Cornel Ungureanu

 „Nu-i pentru cine se pregătește, e pen - Nu lăsaţi Premiul „Mihai Eminescu“ tru cine se nimerește. Ţara gafelor și a prostiei generoase…“ (Dan Dănilă)  „O formulă mai fair ar fi să se anunţe să cadă în ridicol nominalizările și să-l ia cine ajunge primul la Botoșani.“ (Sorin Gherghuţ)  „Regulamentul Premiului Eminescu de Scrisoare deschisă la Botoșani care prevede prezenţa fizică a lau - reatului e cu atît mai absurd cu cît e un pre - miu Opera Omnia, deci cu o probabilitate ri - dicată să se acorde unui scriitor în vîrstă și/sau Dan LUNGU cu probleme de sănătate. De la anul aș pro - pune ca Premiul de la Botoșani să capete nu - mele lui de facto : „Premiul-Eminescu-opera- Stimate domnule primar al municipiului Însă nu mai este suficient acum doar să 10. În contextul în care am înţeles că nici mem - omnia-pentru-poeţi-sănătoși-și-în-deplinătatea- Botoșani, dragi consilieri locali, ne prezentaţi un regulament care ridică sem - brii juriului nu au fost prezenţi cu toţii la decerna - facultăţilor-motorii.“ (Alex Goldiș) Am hotărît să vă scriu, pînă lucrurile nu ne de întrebare doar și prin faptul că ar pu - re, vă rog să ne comunicaţi ce prevede regula -  „Anul ăsta, juraţii îl desemnaseră cîștigă - ajung în punctul în care nu mai pot fi salvate. tea conţine astfel de prevederi abracadabran - mentul în privinţa obligativităţii prezenţei acestora tor pe Constantin Abăluţă, îi și viraseră banii în Știm cu toţii, Premiul „Mihai Eminescu“ pentru te. Daţi-mi voie să fiu vocea emoţiilor negative la ceremonia de decernare a premiului? cont, dar pentru că venerabilul autor nu s-a pu - Opera Omnia este cel mai important premiu din lumea literară și să vă redirecţionez o se - Acestea ar fi doar 10 dintre întrebările la tut deplasa în Botoșani, a fost nevoit să returne - de poezie din ţară. Încă mai este, în pofida fap - rie de întrebări la care, în numele transparen - care lumea literară așteaptă răspuns cu ma - ze banii, iar premiul s-a reportat la cel de pe lo - tului că în ultimii ani scandalurile din jurul său ţei care trebuie să însoţească cheltuirea ori - ximum de interes. De aceea, vă rog să faceţi cul 2, Liviu Ioan Stoiciu – care, deși avea probleme s-au ţinut lanţ. Tocmai fiindcă are prestigiul pe cărui ban public, trebuie să răspundeţi public: efortul de a comunica public toate clarificări - de sănătate, a sărit în mașină și-a gonit ca nebu - care îl are, responsabilitatea dumneavoastră 1. Există acest regulament care prevede le, fiind vorba de informaţii de interes public. nul să ajungă la timp la ceremonie. Doamne fe - este de a face tot ce vă stă în putinţă pentru a -l criteriile și procedura de jurizare și acordare Ne uităm, cu toţii, cu întristare, la faptul că în rește să fi făcut accident pe drum, nu de alta, proteja și a nu-l lăsa să cadă în ridicol, cum s-a a premiului? Dacă da, de ce nu este public? ultimii ani acest premiu a ajuns raiul mișcări - dar, potrivit aceleiași reguli, premiul s-ar fi repor - întîmplat la ediţia din acest an. 2. În cazul în care există, acest regulament lor de culise și ţinta tuturor glumelor și ironii - tat iar, la cel de pe locul 3.“ (Mugur Grosu) Să soliciţi cîștigătorului, Constantin Abăluţă, a fost aprobat de către Consiliul Local al mu - lor. Situaţia aberantă de anul acesta, inspira -  „Hai cu explicaţiile, neamule! Hai cu ju - să returneze suma reprezentînd contravaloa - nicipiului Botoșani? tă parcă din Caragiale, nu face cinste nici riul, neamule ! Hai cu sfînta mare nerușinare!” rea premiului deja trimisă prin bancă, pentru a 3. În cazul în care există, regulamentul pre - premiului, nici lui Eminescu și nici orașului. (Florin Iaru) fi redirecţionată pentru cel aflat pe locul al doi - vede explicit prezenţa fizică sau e posibilă pre - Stimate domnule primar și dragi consilieri,  „Cum se cheamă o cultură – o ţară – un - lea, Liviu Ioan Stoiciu, doar pentru că laureatul zenţa online, cum se întîmplă la multe alte fes - ca botoșănean de origine și ca scriitor, ca mem - de se decide ca un premiu pentru întreaga ca - nu poate fi prezent la ceremonie, este nu doar tivaluri din lume? bru în Comisia de Cultură a Senatului României rieră să nu-ţi fie dat, în ciuda deciziei juriului, imoral și jenant, ci și de natură să decredibilize - 4. Din moment ce i-a fost virată suma de și ca iubitor de cultură, vă rog să salvaţi acest decît dacă ajungi la decernare? Iar dacă nu ze însuși premiul. Întreaga lume literară este in - bani laureatului, înseamnă că există un pro - premiu. Credibilitatea lui e în cădere liberă, v -o poţi, că ai 80 de ani și ai trecut prin cîteva în - dignată în momentul de faţă de gestul dumnea - ces-verbal de jurizare, semnat de toţi mem - spune un om foarte atent la pulsul vieţii litera - cercări grele, să-i fie dat următorului de pe lis - voastră, iar poetul Constantin Abăluţă nu merita brii juriului. Există vreo procedură care permi - re. Opriţi dezastrul, pînă nu e prea tîrziu. tă, care a fost mai iute de picior? Cum?“ această umilinţă și acest gest de dispreţ. te anularea unui astfel de proces-verbal? Vă Vă trimit, mai departe, doar cîteva dintre (Claudiu Komartin) Domnilor, dacă întîmplarea din acest an solicităm să îl faceţi public, pentru a-l putea reacţiile publice ale poeţilor, scriitorilor și oa -  „Eu așa mizerie umană și literară nu am ar fi singulară, ar fi remediabilă, dar vă adu - consulta. menilor de cultură din ţară, la aflarea veștii cu pomenit. […] Nu vreau să știu ce se întîmpla ceţi cu toţii aminte acuzele ce vin aproape an 5. Cîte voturi a primit domnul Constantin privire la ce s-a întîmplat anul acesta cu decer - dacă, Sisoie păzește, dl Abăluţă murea în tre - de an, acele premieri care stau sub semnul Abăluţă? Unii spun că 5, alţii că 7. narea premiului, în speranţa că vă va convinge nul de Botoșani. Cred că dl Nicolae Manolescu manevrelor, confirmate în intervenţii publice 6. Într-o emisiune la Radio România Cultural, să ne răspundeţi la întrebări și să vă îngrijiţi mai se ducea cu moștenitorii la notar să recupe - chiar de membri ai juriului, care au scandali - unul dintre membrii juriului, profesorul Mircea mult, în anii care vin, de imaginea acestuia. reze banii.“ (Iulia Popovici) zat la rîndul lor întreaga lume literară. În mo - Martin, a declarat că premiantul stabilit prin pro -  „Mi se pare incredibil cîtă mojicie, din  „Cine a luat decizia asta? Are vreo aco - mentul de faţă, integritatea premiului este ces-verbal e Constantin Abăluţă și nu-și explică partea juriului și a organizatorilor, să umilești perire în regulament? Există în genere un re - profund știrbită și este nevoie de mult efort de ce a luat altcineva premiul. De către cine a în halul acesta un om, să-i spui practic în faţă gulament? S-a gîndit cineva ce efect poate avea și tact din partea dumneavoastră pentru a pu - fost luată decizia de a acorda premiul celui aflat că nu merită recunoașterea, dacă nu mai e în o asemenea decizie asupra unui om bolnav tea convinge că acest premiu nu s-a transfor - pe locul doi? Există un document în acest sens? stare să se miște, dacă s-a găsit chiar acum să de 81 de ani? Cum a putut primi Stoiciu un mat într-o roată a norocului de la bîlci, unde Dacă da, vă solicităm să îl faceţi public. fie bolnav…“ (Vasile Baghiu) premiu oferit în asemenea condiţii? Măgăria cîștigător e cine ajunge primul la Botoșani. 7. Decizia de a acorda premiul celui aflat  „Este un model pentru generaţia mea asta o întrece pe cea cu premierea lui Chifu. În gestul de a nu se acorda premiul cîști - pe locul doi a fost luată cu consimţămîntul și pentru mine. Îi doresc să treacă peste acci - RUŞINE BOTOŞANI! RUŞINE USR! RUȘINE STOI - gătorului, Constantin Abăluţă, aţi invocat exis - membrilor juriului? Se poate face proba aces - dentele neplăcute ale vieţii și să meargă mai CIU!“ (Octavian Soviany) tenţa unui Regulament care prevede prezenţa tui consimţămînt? departe cu demnitate, ca și pînă azi.“ (Mircea  „Absolut halucinant.“ (Radu Vancu) obligatorie a laureatului la decernare, în baza 8. Cine a luat decizia de a i se retrage ba - Cărtărescu) căruia s-ar fi luat decizia acordării poetului ieșit nii domnului Constantin Abăluţă, cîștigătorul  „Din cîte știu, în ultimul timp măcar trei pe locul doi. Doar că, printr-o totală lipsă de desemnat de juriu? premianţi Nobel pentru literatură (Elfriede transparenţă, acel Regulament nu este de gă - 9. Am înţeles că organizatorul este diferit Jelinek, 2004, Patrick Modiano, 2014, și Bob sit nicăieri. Am sunat și la instituţia pe care o de finanţator. Care sînt obligaţiile asumate de Dylan, 2016) n-au fost prezenţi la decernarea conduceţi, de unde am primit răspuns, în ce - organizator în faţa finanţatorului în ceea ce premiului. Și nu li s-a luat. Pe bună dreptate: le din urmă, să-l solicităm pe Legea 544/2001, privește imaginea publică a premiului și a eve - doar cărţile, nu moaca/ prezenţa lor contea - ceea ce am și făcut. nimentului ? ză.“ (Mariana Codruţ) 28 nr. 955 (696) 24-30 ianuarie 2019