Toponimele din arealul plasei , judeţul Orhei, în anul 1941 Sergiu Tabuncic, Vlad Vornic

Cercetările întreprinse de noi în ultima vreme la Arhiva Naŝională a Republicii Modova au prilejuit între altele depistarea unui recensământ al satelor din plasa Rezina a judeŝului Orhei, efectuat în anul 1941 de autorităŝile române revenite de curând în Basarabia1. Formularul recensământului a fost întocmit în cadrul Institutului Central de Statistică din Bucureşti, aflat în subordonarea Preşedinŝiei Consiliului de Miniştri al României. Plasa Rezina cuprindea la acea vreme un oraş cu 4 suburbii şi 39 comune şi sate, toate aceste aşezări, cu excepŝia satului Chipeşca şi a cătunului Dealunant, regăsindu-se în materialele recensământului. Datele şi informaŝiile pe care acesta ni le furnizează sunt de un real interes pentru reconstituirea diverselor aspecte privind istoria mai veche şi mai nouă a localităŝilor respective. Iar istoria locala, chiar prin fapte şi evenimente aparent nesemnificative, stă la baza istoriei naŝionale, argumentele ştiinŝifice pentru întocmirea lucrărilor generale de istorie venind tocmai din izvoarele diferitelor aşezări şi locuri în care s-au descoperit urme istorice. Recensământul din 1941 al satelor plasei Rezina este important inclusiv pentru cunoaşterea realităŝilor toponomastice ale acestui areal, numele sale topice ajutându-ne să descoperim noi faŝete ale istoriei locale şi regionale. În rândurile de faŝă vom consemna toponimele în cauză, urmând ca istoricii, geografii, lingviştii, arheologii să valorifice din multiple puncte de vedere această moştenire istorico-culturală. Totodată, vom nota şi informaŝiile despre antichităŝile atestate prin sate (informaŝiile sunt răzleŝe, iar uneori şi neconcludente). Denumirile topice introduse acum în circuitul ştiinŝific au necesitat verificarea prezenŝei lor pe teren, verificare realizată prin discuŝii telefonice cu locuitorii băştinaşi din satele corespunzătoare. În viitor urmează a se face şi identificarea geografică exactă a acestor toponime, iar apoi plasarea lor pe hărŝi istorice, arheologice şi lingvistice, care vor constitui un important suport pentru investigaŝiile ştiinŝifice ulterioare. Prezentarea toponimelor se va face în ordinea alfabetică a satelor de care aparŝin, începând cu reşedinŝa de plasă – oraşul Rezina cu suburbiile sale. Din păcate, pentru unele aşezări recensământul nu semnalează nicio informaŝie despre toponimele locale.

Rezina, filele 188-190, 200-205. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, Rezina sat – suburbie a comunei urbane Rezina târg. În prezent: Raionul Rezina, oraşul Rezina. Despre vatra istorică a satului Rezina recensământul precizează următoarele: „Satul a fost înfiinŝat pe locul unde este acum oraşul Rezina. Cu încetul evreii au împins satul unde este astăzi, cumpărând terenurile unde s-au stabilit, formând oraşul‖2. În

1 Recensământul se păstrează în fondul 2069, inv. 1, partea 1, dosarul 450 „a‖. 2 Despre stabilirea evreilor la Rezina, vezi Nicolae Proca, Olga Proca, Rezina. Schiŝă istorică. Chişinău, Editura „Civitas‖, 1999, p. 21-22, 29, 41-42. 294 privinŝa faptului dacă există sau nu monumente istorice vechi pe teritoriul Rezinei, sunt semnalate numai rămăşiŝele unui sfânt lăcaş: „Există o urmă de biserică numită La Pristol, pe câmp‖. De menŝionat că nici în cazul satului şi nici în cel al târgului Rezina, recensământul nu a înregistrat toponimele lor. Avem însă o mărturie documentară că hărŝile moşiei târgului Rezina şi a satelor din comuna Ŝăreni au fost întocmite şi expediate Institutului Central de Statistică din Bucureşti, concomitent cu formularele de recensământ. Astfel, o adresă semnată de primarul şi secretarul comunei urbane Rezina, trimisă către acest Institut, pe 27 octombrie 1941, arată următoarele: „Avem onoare a înainta, odată cu prezenta, următoarele lucrări de statistică întocmite pe comuna Rezina şi comuna Ŝăreni, cu rugămintea să binevoiŝi a dispune să se remită D-lui Controlor Pătruş, în completarea actelor D-sale de statistică efectuată în aceste comune şi anume: 1) Recensământul satelor şi schiŝa de plan pe Rezina-târg; 2) Darea de seamă asupra satului Ciorna, din comuna Rezina, însoŝită de schiŝa de plan; 3) Recensământul satelor şi darea de seamă asupra satului Boşerniŝa, însoŝite de schiŝa de plan; 4) Recensământul satelor şi darea de seamă a satului Ŝăreni, Ŝahnăuŝi, Piscăreşti‖. Precizăm că schiŝele de plan se ridicau după modelele elaborate de specialiştii Institutului Central de Statistică, ataşate formularului de recensământ şi care cuprindeau întregul teritoriu sătesc, cu arătarea denumirilor subîmpărŝirilor trupului de moşie. Un studiu monografic privind istoria oraşului Rezina, elaborat de Nicolae Proca şi Olga Proca, evidenŝiază denumirile a două văi din hotarul urbei – Valea Rezinei, în partea de nord şi Valea Izvorului, în cea de sud1. Cele mai vechi menŝiuni documentare ale satului Rezina arată şi locul său de amplasare, aflat la gura de vărsare a râuleŝului Rezina în fluviul Nistru. În anii din urmă, în semn de omagiere a memoriei primilor descălecători ai acestei aşezări, orăşenii din Rezina au ctitorit la confluenŝa celor două cursuri de apă un paraclis2. Marcând simbolic vatra medievală a satului cu acelaşi nume, fondat cu peste 500 de ani în urmă, capela îşi are şi rosturi religioase pentru comunitatea creştin-ortodoxă locală.

Boşerniţa, fila 194. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, Boşerniŝa – suburbie a comunei urbane Rezina târg. În prezent: Raionul Rezina, Boşerniŝa - localitate subordonată oraşului Rezina. Unica denumire geografică din Boşerniŝa, semnalată în materialele recensământului, se regaseşte în rubrica privitoare la aşezarea satului şi conformaŝia terenurilor din hotarele sale. În puŝine cuvinte se menŝionează că localitatea se află pe

1 Ibidem, p. 5. 2 Ibidem, p. 5, 9-12, 151-foto de sus. 295

şes, pe malul Nistrului; moşia pe deal cu hotare drepte între râpa Ghidrigana la nord, pârâul Ciorna la sud, moşia Mateuŝi la apus şi râul Nistru la est. Toponimul Ghidrigana, astăzi se rosteşte la Boşerniŝa aproape la fel cum se rostea pe timpuri: Ghidrihana – fapt relatat de pedagogul pensionar Ion Cot, cunoscător al tradiŝiei istorice locale. În opinia sa, toponimul în cauză ar avea rezonanŝă tătărească, amintind de prezenŝa odată a unui han mongol pe aceste locuri. Se bănuieşte că vatra actuală a Boşerniŝei ar fi de dată relativ recentă, de o sută şi ceva de ani numai, de când s-a construit linia de cale ferată Râbniŝa – Şoldăneşti (ultimul deceniu al secolului al XIX-lea); iar vechea silişte a satului se crede că s-a aflat pe locul sau în preajma Fabricii de ciment Rezina.

Ciorna, filele 176-177. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, Ciorna – suburbie a comunei urbane Rezina târg. În prezent: Raionul Rezina, Ciorna - localitate subordonată oraşului Rezina. Materialele recensământului semnalează o singură denumire geografică din cuprinsul localităŝii, în rubrica referitoare la vechimea acesteia: „Ciorna – sat vechi, nu se cunoaşte anul înfiinŝării; numele îi vine de la o râpă mare denumită Valea Ciornei‖.

Stohnaia, filele 182-184. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, Stohnaia – suburbie a comunei urbane Rezina tîrg. În prezent: Raionul Rezina, Stohnaia - localitate subordonată oraşului Rezina. Denumirile toponimice din Stohnaia lipsesc în formularul de recensământ. Vom menŝiona că numele unui loc din această localitate a fost cules de noi întâmplător în timpul elaborării articolului de faŝă, dintr-un act de arhivă datat în luna iunie 1943. Documentul notează că pentru luna august a acelui an primăria oraşului Rezina îşi planifica executarea unui şanŝ de scurgere a apei de la Marcu Diomid până la Petre Botnaru în suburbia Stohnaia, pe ambele părŝi ale drumului şi construcŝia podeŝului la locul numit Gârla Stohnaia1. Alcedar, filele 305-310. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Alcedar. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Alcedar. Subîmpărŝirile satului: Cotul, mahala, numărul gospodăriilor – 60, depărtarea de primărie – 1/4 km; Coada Râpii, mahala, numărul gospodăriilor – 80, depărtarea de primărie – 1/2 km; Herŝasca, mahala, numărul gospodăriilor – 120, depărtarea de primărie – 1/3 km; Moara de Vânt, mahala, numărul gospodăriilor – 40, depărtarea de primărie – 400 m; În Vale, mahala, numărul gospodăriilor – 68, depărtarea de primărie – 200 m; Inima Satului, mahala, numărul gospodăriilor – 42, instituŝiile ce se găseau aici – şcoala, biserica, primăria. Această denumire atribuită centrului satului nu mai este azi în uz; La Odaie, cătun,

1 ANRM, Fond. 2069, inv. 1, dosar 55, fila 91.

296 numărul gospodăriilor – 20, depărtarea de primărie – 2 km. În 1941, aceluiaşi cătun i se mai spunea şi Odaie, „pentru că acolo a fost odaia unui boier‖. În prezent cătunul are denumirea Odaia, cu doar două gospodării locuite permanent, celelalte locuinŝe fiind vremelnice. Subîmpărŝirile trupului de moşie. Numele locului: Huluşcu, suprafaŝa – 100 ha; Dumbrăviŝa, suprafaŝa – 250 ha; Rădiu, suprafaŝa – 170 ha; Lunca, suprafaŝa – 150 ha; Cetăŝuie, suprafaŝa – 130 ha; Curmătura, suprafaŝa – 140 ha; Ulmi, suprafaŝa – 170 ha; Pârlitura, suprafaŝa – 50 ha; Odaia lui Harghel, suprafaŝa – 80 ha; La aria lui Harghel, suprafaŝa – 70 ha; Hotarul Curăturului, suprafaŝa – 90 ha; Petruciŝa, suprafaŝa – 110 ha; Tabăra, suprafaŝa – 150 ha; Ocea, suprafaŝa – 180 ha; Raza Alcedarului, suprafaŝa – 200 ha; Fântâna Păvăloaiei, suprafaŝa – 60 ha; Măhăleni, suprafaŝa – 300 ha; Uceascuri, suprafaŝa – 300 ha; Răcea, suprafaŝa – 500 ha; Fântâna lui Nicolai, suprafaŝa – 212 ha; Fântâna lui Mihăilă, suprafaŝa – 100 ha; Fundătura, suprafaŝa – 100 ha. Terenurile din locurile amintite mai sus erau utilizate fie în scop agricol, fie ca păşune, fâneaŝă, pădure; calitatea pământului varia de la potrivit la bun şi foarte bun, la Răcea fiind excepŝională. Pe lângă aceste nume de locuri, alte câteva denumiri toponimice întâlnite la Alcedar ne-au fost semnalate de doamnele Galina Ŝurcan, profesoară de istorie la gimnaziul din localitate şi Valentina Gheorghiŝă, contabilă la primărie: Fântâna Pălămarului; La Chietrări; Găluceşti; Capşa; Hargheloaia (probabil în legătură cu cele două toponime ce amintesc de Harghel); Herŝasca (provine de la numele neamului Herŝa, care s-a răspândit sau a stăpânit în acea parte a vetrei şi moşiei satului). Aproape toate toponimele menŝionate în recensământul din 1941 s-au păstrat în uz până astăzi. Doar două dintre ele – Dumbrăviŝa şi Petruciŝa – se pare că au dispărut cu totul. S-ar putea însă afla vreun sătean mai în vârstă, cu memorie ascuŝită, amintindu-şi că şi aceste denumiri pe timpuri erau rostite de localnici. Dintre aspectele privind trecutul istoric al Alcedarului, la care se face referinŝă în materialele recensământului, mai reŝine atenŝia noastră şi consemnarea locului unde ar fi fost prima aşezare a satului. Documentul notează că: „Satul Alcedar îşi are vatra sa în satul Tarasova la 5 km depărtare. El s-a mutat şi a înfiinŝat Alcedarul nou unde se găseşte şi astăzi‖. Aceste informaŝii fireşte trebuie avute în vedere la cercetarea vetrelor satelor Alcedar şi Tarasova şi folosite în desluşirea trecutului acestor localităŝi.

Buciuşca, filele 156-160. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Saharna, satul Buciuşca. În prezent: Raionul Rezina, comuna Saharna Nouă, satul Buciuşca. Denumirea unui pârâu din localitate – Jidauca – este consemnată în descrierea privitoare la aşezarea satului: „La poalele dealului, pe malul drept al Nistrului stâncos, iar satul aşezat pe vale. Se hotărăşte la nord cu moşia satului Saharna, la sud cu pârâul Jidauca, la vest cu moşia Horodişte şi la est cu fluviul Nistru‖. 297

Din păcate, datele privind subîmpărŝirile teritoriului satului, respectiv nici toponimele din cuprinsul localităŝii, n-au fost înscrise în formular. În schimb, ele cu siguranŝă se regăseau în schiŝa de plan a hotarelor moşiei Buciuşca, anexată la dosar (cum arată o menŝiune), schiŝă pierdută în timp.

Cinişeuţi, filele 275-279. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Cinişeuŝi, satul Cinişeuŝi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Cinişeuŝi. Descrierea cuprinsă în rubrica referitoare la aşezerea satului, consemnează numele unui râuleŝ care străbate localitatea. Scurta informaŝie ce ni se oferă este următoarea: „Cinişeuşi – sat aşezat pe mai multe coline, pe malurile pârâului Ichim, care se varsă în fluviul Nistru. Depărtarea satului se află faŝă de acest fluviu la 8 km spre apus‖. Într-o altă rubrică, recensământul indică subîmpărŝirile vetrei de sat: Partea numită Moldovenească; pe perimetrul ei se găseau câteva instituŝii: biserica, şcoala primară nr. 1, spitalul, postul şi secŝia de jandarmi. Partea numită Rusească, unde se aflau sediile Primăriei şi a Camerei Agricole. A treia parte de sat se numea Caciuriuca; printre instituŝiile aflate aici este menŝionată biserica nouă, şcoala primară nr. 2, oficiul P.T.T. (Poştă-Telegraf-Telefon). Materialele recensământului păstrează şi subîmpărŝirile trupului de moşie, care coincid cu următoarele nume de locuri: Dacia, suprafaŝa – 56 ha, teren pentru agricultură şi vie; Serednii Horb, suprafaŝa – 750 ha, teren pentru agricultură şi vie; Jişenca, suprafaŝa – 292 ha, teren arabil şi sub vii; Şerboaia, suprafaŝa – 157 ha, teren cu destinaŝie agricolă; Juracovschii, suprafaŝa – 245 ha, teren folosit pentru agricultură şi ca imaş; Voroncău, suprafaŝa – 232 ha, teren cu destinaŝie agricolă şi forestieră; Jidauca, suprafaŝa – 87 ha, teren arabil; Şimbar, suprafaŝa –190 ha, teren agricol; Rohoza, suprafaŝa – 410 ha, teren agricol; Valea Boierului, suprafaŝa – 233 ha, teren agricol; Plochi, suprafaŝa – 150 ha, teren agricol. Existenŝa şi în prezent a tuturor acestor toponime la Cinişeuŝi ne-a fost confirmată de doamnele Liubovi Golub, profesoară de chimie la gimnaziul din localitate şi Liuba Colesnic, şefa căminului cultural, cu următoarele precizări: în graiul ucrainean, vorbit de o parte din oamenii locului, Jişenca se pronunŝă Vişenca, iar Rohoza – Rogoza; toponimul Serednii Horb sau Srednii Horb denumeşte un deal ce se întinde pe mai mulŝi kilometri dinspre Cinişeuŝi (începând din zona memorialului gloriei militare care include şi un tanc sovietic T-34, expus ca monument istoric) către nord-vest, spre satul Fuzăuca, unde localnicii – vorbitori şi ei al aceluiaşi idiom al limbii ucrainene – desemnează acest deal printr-un toponim aproape identic: Srednii Gorb. Dintre topicele de la Cinişeuŝi, rămase neînregistrate în recensământul de la 1941, ne-au fost relevate următoarele: Pădurea Jurac (spre Trifeşti) cu Valea Ŝiganului în cuprinsul ei, Cetăŝuia (înspre Mincenii de Sus), Lozova (spre Ŝahnăuŝi; în tradiŝia locală este evocată ca un loc înfricoşător în care se executa pedeapsa capitală pentru cei mai cruzi răufăcători), apoi Hârtopul Mare, La Volna (teren arabil), Izvoraşul Doi Peşti şi Hlibochii Iar (locul unei pădurici). Ar mai trebui reŝinut şi faptul că la Cinişeuŝi râuleŝul care izvorăşte din 298 centrul satului şi se îndreaptă spre Echimăuŝi şi Saharna, poartă numele de Cenega, iar în aria celorlalte două sate are denumirea Saharna. În spaŝiul pruto-nistrean, satul Cinişeuŝi a fost cunoscut până în deceniile din urmă drept unul dintre cele mai importante centre de prelucrare a lutului. Aici, olăritul era practicat ca principală sursă de venit pentru majoritatea familiilor din sat. În prezent, acest meşteşug este continuat de un singur meşter ceramist, Constantin Zângaliuc, specializat îndeosebi în confecŝionarea figurinelor-zoomorfe1. Potrivit unor date arhivistice, în jurul anului 1860 la Cinişeuŝi funcŝionau 240 cuptoare de ars ceramică2, iar către 1894 meşteşugul olăritului era practicat de un număr de 184 de familii (circa 600 de oameni)3. Curătura, filele 305-310. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Alcedar, satul Curătura. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Alcedar, satul Curătura. Subîmpărŝirile trupului de moşie. Numele locului: Ocea, suprafaŝa – 50 ha; Bahna, suprafaŝa – 70 ha; Crac, suprafaŝa – 50 ha; Hlinaia, suprafaŝa – 192 ha; Matca, suprafaŝa – 70 ha; Corn, suprafaŝa – 150 ha; Valea Nistrului, suprafaŝa – 50 ha; Sub Sat, suprafaŝa – 100,14 ha. Terenurile din Valea Nistrului erau folosite pentru viticultură şi păşune, cele de Sub Sat – pentru pomicultură şi agricultură, restul – se arau. Pământul era de calitate foarte bună Sub Sat şi la Matcă, slabă – în Corn şi bună în celelalte părŝi ale moşiei. La Curătura, sat cu o populaŝie mixtă moldo-ucraineană, toate aceste toponime se atestă şi în prezent, precum susŝine dna Maria Bordeian, fost lucrător medical. Ca o precizare se poate adăuga şi faptul că locului Hlinaia i se mai zice şi Glinişte, după cum se spune şi Pod Selom celui de Sub Sat. Afară de acestea, ne-au fost semnalate alte trei denumiri geografice păstrate de toponimia actuală a satului Curătura: Rascolena Scala şi Şmalena Scala (adică Stânca Crăpată şi Stânca Arsă: un grup de stânci înalte, întinse deopotrivă spre vest şi est, către satele Poiana şi Tarasova); La Pădurice. Dintre informaŝiile cuprinse în recensământul din 1941 şi care interesează demersul nostru sunt de consemnat şi cele ce se referă la întemeierea localităŝii: „Satul a fost înfiinŝat în urmă cu 200 ani cu refugiaŝi din Rusia, care s-au aşezat în jurul unei mănăstiri. De la început satul a fost fondat pe această vatră‖. Cât priveşte monumentele sale istorice, precizarea ce se aduce este următoarea: „Există în locul cimitirului pristolul vechii mănăstiri‖.

1 A se vedea pagina web a Primăriei Cinişeuŝi: http://consiliu.rezina.md/town_hall.php?town=3; Mariana Raŝă, Meşterul de balauri, în „Jurnal de Chişinău‖, 13 decembrie 2005, p. 1, 3. 2 В.И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900). Ответственный редактор доктор исторических наук М. П. Мунтян. Кишинев, Издательство „Штиинца‖, 1982, стр. 72. 3 Я. С. Гросул, И. Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1861-1905 гг.). Кишинев, Издательство „Картя Молдовеняскэ‖, 1972, стр. 453.

299

Echimăuţi, filele 275-279. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Cinişeuŝi, satul Echimăuŝi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Echimăuŝi. Aşezarea satului şi aspectul general al pământurilor sale este descrisă astfel: „Localitatea este situată pe ambele părŝi ale pârâului Echim, la 5 km de fluviul Nistru; 100 ha pământuri rele faŝă de 2000 ha bune; terenul satului este deluros, cu iazuri şi bălŝi‖. Subîmpărŝirile satului pe mahalale: Vişinca, numărul gospodăriilor – 100, depărtarea de primărie – 2 km, instituŝii – şcoala primară; Sahaidaca, numărul gospodăriilor – 71, depărtarea de primărie – 2 km; Satul, numărul gospodăriilor – 177, depărtarea de primărie – 3 km, instituŝii – biserica; Dealul, numărul gospodăriilor – 136, depărtarea de primărie – 3 km; Testemânt, numărul gospodăriilor – 150, depărtarea de primărie – 3 km, instituŝii – căminul cultural şi postul de jandarmi; Căpreştii, 22 gospodării situate la 4 km distanŝă de primărie. Părŝile de moşie. Numele locului: Vişinca, suprafaŝa – 180 ha, teren arabil, calitatea solului – mijlocie; Lozova, suprafaŝa – 80 ha, teren arabil de calitate bună; Lacu, suprafaŝa – 90 ha, pământ arabil de calitate mijlocie; Poiana, suprafaŝa – 300 ha, teren arabil şi pădure, calitatea pământului – mijlocie; Gălăganu, suprafaŝa – 70 ha, teren pentru agricultură, calitatea solului – bună; Şărag, suprafaŝa – 150 ha, sol arabil foarte bun; Jălăboc, suprafaŝa – 90 ha, teren arabil de calitate mijlocie; Hriŝca, suprafaŝa – 400 ha, pământ arabil de calitate bună; Valea Rădiului, suprafaŝa – 90 ha, teren pentru agricultură, calitatea solului – bună; Jâdauca, suprafaŝa – 165 ha, teren agricol, calitatea pământului – mijlocie; Dealu Horodiştei, suprafaŝa – 110 ha, teren arabil de calitate mijlocie; Câşla, suprafaŝa – 50 ha, sol arabil, foarte bun; Cerboaia, suprafaŝa – 115 ha, islaz; Hârtop, suprafaŝa – 110 ha, teren arabil de calitate mijlocie şi islaz; Încă un toponim apare în materialele recensământului ca nume al unui iaz destinat pentru adăpatul vitelor: Iazul Hârtop. Este de reŝinut că locuitorii Echimăuŝilor au păstrat până azi în uz aceste nume de locuri, exceptând cel de Câşla şi Căpreştii, care nu mai sunt cunoscute nici de bătrânii satului. Câteva dintre ele - Vişinca, Sahaidaca şi Cerboaia - au suferit o mică schimbare în pronunŝare – Jişinca, Săhăidaca şi Herboaia, iar Lacu a fost înlocuit cu un toponim care cuprinde două nume de forme de relief - Pe Valea Lacului sau În Vale la Lac. Aceste realităŝi toponimice ne-au fost relevate de către dl inginer Victor Negură, un bun cunoscător al denumirilor geografice din părŝile locului. Mau mult, ne-au fost semnalate câteva nume topice care nu apar în recensământul din 1941, privitoare la vatra şi moşia Echimăuŝilor, şi anume: Centru Satului sau În Vale la Pod (mahala), Ŝugui (mahala), Coreea (mahala), Ponorăle (teren din marginea sud-estică a vetrei satului, supus alunecărilor), Podeŝ sau La Podeŝ (terenuri arabile şi pădure înspre Rezina), Dărăbădjoaia şi Panaghianŝ (pământuri înspre Mincenii de Sus), Soroclancea (terenuri de la hotarul cu Cinişeuŝii), Valea Săhărnii (loturi arabile, păşune, pădure, carieră de piatră, înspre satul Saharna), Izvorul Hozun şi Izvorul Radiac (ambele înspre Podeŝ). Cât

300 priveşte râuleŝul care străbate satul, numele său este cel de Saharna, denumirea mai veche atestată în recensământ – Echim, nemaifiind astăzi în uz.

Flutura, filele 96-101. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Tîrşiŝei, satul Fluturi. În prezent: Raionul Teleneşti, comuna Tîrşiŝei, satul Flutura. Materialele recensământului din 1941 nu conŝin informaŝii toponimice asupra acestui sat.

Fuzăuca, filele 138-139. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Sîrcova, satul Fuzovca cu cătunul Dealunant. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Fuzăuca. Cele câteva denumiri topografice înregistrate la Fuzăuca în recensământul din 1941 sunt următoarele: Vatra Satului, suprafaŝa – 200 ha, calitatea pământului – mijlocie; Moşia Dragan, suprafaŝa – 75 ha, sol arabil de calitate mediocră; Moşia Colihman, suprafaŝa – 200 ha, pământ arabil de calitate bună; Islazul Comunal, ocupa o suprafaŝă de 150 ha, calitatea pământului – slabă. Din discuŝiile pe care le-am avut cu dl Oleg Botnari, primarul localităŝii şi Alexandru Scorŝenschii, fermier, am aflat că denumirile celor două moşii amintite mai sus, astăzi sunt ieşite din uz, chiar dacă în acelaşi recensământ un boier Dragan apare consemnat drept proprietar al satului, în trecut, alături de nobilii Râşleacov şi Catargi. În schimb, ne-au fost relevate un şir de nume de locuri păstrate în graiul vorbit de populaŝia ucraineană din acest sat, pe care le notăm în continuare. Mahalalele satului: Răzăşi, Toloaca, Careea, La Lutărie sau Glânişci. Denumiri topice din hotarul satului: Moşia Ciocan şi Moşia Caraman (ambele la Dealunant); Deseatoe Pole; Srednii Gorb; Polea v storonu Carei; Ancher (teren arabil); Ciobit (pământ arabil; termenul ucrainean ciobit indică forma asemănătoare unei ciubote pe care ar avea-o terenul respectiv); Mocearâ (înspre Sîrcova; în trecut era un teren mlăştinos, iar în prezent se ară); Ghengulâ (un câmp din faŝa dealului Srednii Gorb); Moghila (locul azi e sub livadă); La Pachei (deal dintre Fuzăuca şi Sămăşcani, înspre Pecişte; se spune că în preajma sa ar fi existat cândva un cătun din câteva case şi o „cruce din vremea turcilor‖); La Poŝesia (unde se afla o altă „cruce din vremea turcilor‖); Za Şleahom (pământuri înspre Gordineşti; termenul şleah are semnificaŝia de drum); Bahnă (păşune), Pădurea Dubina (situată la Srednii Gorb, înspre Gordineşti); Catarjivschii Lis (pădure între Fuzovca, Olişcani şi Şoldăneşti); Pădurea Călugărilor (pădurea dinspre satele Pripiceni-Răzeşi şi Pripiceni-Curchi); Lisoc (o mică pădurice aflată în apropiere de marginea sudică a satului; în cuprinsul ei încă se pot vedea mai multe pietre funerare din vremuri trecute).

301

Cătunul Dealunant1 a fost comasat în anul 1964 cu satul Fuzăuca2, mahalaua din partea de vest a acestuia moştenind numele fostului cătun.

Găuzeni, filele 102-107. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Tîrşiŝei, satul Găuzeni. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Găuzeni. În materialele recensământului datele despre toponimia locală lipsesc.

Glinjeni, filele 219-225. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Mateuŝi, satul Glingeni. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Glinjeni. Numele topice din localitate apar menŝionate în câteva rubrici ale recensământului, după cum urmează. Amplasarea geografică: „Satul este aşezat la deal pe malul pârâului Ciorna, apă care mişcă multe mori de făină şi piuă de bătut sumani. Este la depărtare de 8 km de apa Nistrului. Este aşezat între păduri şi înconjurat de ruinele unor istorice cetăŝi‖. De când a fost înfiinŝat satul şi dacă este vechi: „Satul se presupune a fi existând de pe la 1300, descălecătorul nu se cunoaşte. Se zice că este întemeiat de nişte călugări, de unde şi numirea de Râpa Moşneagului-Călugărului‖. Monumentele istorice ale satului şi vechimea lor: „Spre miază-noapte în pădure se văd urmele unei cetăŝi denumită Cetăŝuia. Spre apus este Roşia cu o mare peşteră. Spre miază-zi se găseşte o movilă veche şi beciuri de piatră, se zice pentru materiale de război‖. Subîmpărŝirile satului pe mahalale şi numele lor: Din Sus, numărul gospodăriilor – 50, în mahala se găsea şcoala şi biserica; Din Jos, numărul gospodăriilor – 90; Malul Ciornei, numărul gospodăriilor – 60; La Izvorul din Sus, numărul gospodăriilor – 60; La Izvorul din Jos, numărul gospodăriilor – 70. Subîmpărŝirile trupului de moşie. Numele locului: Hârtopul Popii – spre est; Vălicica – spre est; În Cotita – spre pădure, est; Adânca – spre est, pădure; Tăbărăşti – spre răsărit; La Scala lui Zaharia pe Malul Ciornei; Valea Sălcii – est-nord; Căprării – în pădure, est-nord; Cărbunării – în pădure, est-nord; Drumul Cetăŝuii – spre nord; Rădiu – spre nord; Budăi – spre vest; Drumul Cornului – spre vest; Fundătura – spre vest; Roşia – spre vest; Izvorul Călugărului – spre sud; În

1 Apare uneori ortografiat Dealu-Nant sau Dealul-Nant: Zamfir Arbore, Dicŝionarul geografic al Basarabiei. Văzut, îndreptat şi aprobat de comitetul de redacŝiune compus din domnii Profesor Grig. Tocilescu, Colonel Iannescu şi Gion. Tipărit prin îngrijirea domnului George Ioan Lahovari, secretarul general al Societăŝii Geografice, membru de onoare al Academiei Române. Bucureşti, 1904. Lucrare republicată la Chişinău în anul 2001, redactor ştiinŝific dr. hab. Ion Dron, editor Iurie Colesnic, Fundaŝia Culturală Română, Editura „Museum‖, p. 87 (ed. 2001). 2 RSS Moldovenească. Orânduire administrativ-teritorială la data de 1 aprilie 1988 (în grafie chirilică). Молдавская ССР. Административно-территориальное устройство на 1 апреля 1988 года. Chişinău, Editura „Cartea Moldovenească‖, 1988, p. 151, стр. 149. 302

Hârtoape – spre est-sud; Cudricul – spre vest; Vârful Dealului – spre nord; Dealul Izvoarelor – spre est; Drumul Icuŝiei – spre nord; Între Movili – spre nord. Este interesant de notat că unele dintre denumirile de locuri din cadrul satului şi legendele legate de ele apar într-o istorioară a Glingenilor alcătuită de învăŝătorul Grigore Rusu (unul din membrii comisiei de recensământ), ataşată dosarului, din care merită să se reŝină următoarele: „Se spune că un călugăr ar fi trăit într-o peşteră din marginea de răsărit a satului, de unde şi denumirea locului de Râpa Moşneagului. Aici, într-o stâncă, unde se bănuieşte a fi fost peştera călugărului, s-a găsit săpat în piatră o mână şi mai multe cruci ce pomeneşte iarăşi despre o mare prigoană a credincioşilor din partea turcilor, mulŝi creştini fugind departe tocmai în judeŝul Bălŝi, înfiinŝând o aşezare omenească cu aceeaşi numire de Glingeni şi cu aproape aceleaşi denumiri de familie. Se spune, apoi, despre venirea lui Ştefan cel Mare prin aceste locuri şi peştera a cărei rămăşiŝi se văd şi astăzi, să fi avut cinstea să fie călcată şi de picioarele domnitorului moldovean. Diferite săgeŝi găsite adevereşte aceasta. Moşia aceasta fiind întinsă, a fost înconjurată de cetăŝi a căror rămăşiŝi se văd şi astăzi: Cetăŝuia dinspre miază-noapte şi Roşia la apus. Despre Roşia se spune că ar fi fost numită aşa, în timpul prigoanei păgâne, când de frică o parte din locuitorii satului s-au ascuns aici într-o peşteră şi turcii neputându-i scoate, au dat foc cu paie în gura peşterii, înăduşindu-i pe toŝi, de unde şi denumirea de Roşia. În partea de miază-zi spre satul , satul are urmele unei movili ce se crede a fi fost făcută de turci, totuşi după unele hârburi găsite şi după anumite hieroglife, mai s- ar rămânea la convingerea că această movilă se trage de pe vremea sciŝilor. Oalele găsite, lucrate cu măiestrită artă, mărgelele de lut, diferite oseminte de animale, aurul care se bănuieşte a fi existând, adeveresc aceasta, căci regii sciŝilor se îngropau cu toată averea lor. Diferite săpături, ar scoate multă istorie‖. Aşa cum afirmă dl Vasile Bârcă, primarul de Glinjeni, cele mai multe dintre toponimele înregistrate în 1941 s-au păstrat în vorbirea localnicilor până în zilele noastre. Nu se cunosc doar denumirile a două mahalale ale satului – La Izvorul din Sus şi La Izvorul din Jos – şi cele ale locurilor La Scala lui Zaharia pe Malul Ciornei, Cărbunării şi Tăbărăşti. Se presupune că în denumirea Hârtopul Popii găsim toponimul de astăzi Hârtop.

Gordineşti, filele 37-39. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Trifeşti, satul Gordineşti. În prezent: Raionul Rezina, comuna Gordineşti. În recensământul din 1941, toponimia localităŝii este redată în secŝiunea referitoare la subîmpărŝirile teritoriului satului: Vatra Satului, suprafaŝa - 100 ha, loc ocupat de gospodăriile sătenilor, pământ bun; Ciair la Brânză, suprafaŝa – 3 ha, păşune, pământ bun; Seliştea Satului, suprafaŝa – 10 ha, teren agricol, pământ foarte bun; Planul Preotului, suprafaŝa – 15 ha, teren dat pentru locuri de casă, pământ mijlociu; Bostănica, suprafaŝa – 10 ha, teren agricol, pământ 303 mijlociu; Roşca de de la deal de sat, suprafaŝa – 20 ha, teren agricol şi livezi, pământ mijlociu; Viile dinspre Cinişeuŝi, suprafaŝa – 30 ha, teren agricol şi vii, pământ mijlociu; Stratulat în Deal, suprafaŝa – 25 ha, teren agricol, pământ mijlociu; Viile la Roşca, suprafaŝa – 15 ha, teren agricol şi vii, pământ slab; Hârtop la Roşca, suprafaŝa – 5 ha, păşune, pământ slab; Hârtop la Cuza, suprafaŝa – 30 ha, teren agricol şi vii, pământ mijlociu; Viile Mârzanca, suprafaŝa – 38 ha, vii şi livezi, pământ slab; Cuza Mârzanca, suprafaŝa – 40 ha, teren agricol, pământ slab; Hârtop la Brânză, suprafaŝa – 10 ha, teren agricol, pământ slab; Mârzanca Zahoreni, suprafaŝa – 50 ha, teren agricol şi păşune, pământ foarte slab; Clin la Brânză, suprafaŝa – 5 ha, teren agricol, pământ foarte slab; Mârzanca Brânză, suprafaŝa – 85 ha, teren agricol, pământ slab; În Pădure la Brânză, suprafaŝa – 10 ha, pădure, pământ bun; În Pădure la Cuza, suprafaŝa – 25 ha, teren agricol şi pădure, pământ bun; În Pădure la Stratulat, suprafaŝa – 25 ha, teren agricol, pământ mijlociu; Mârzanca la Fântâni, suprafaŝa – 80 ha, teren agricol, pământ slab; Pădurea Mârzanca, suprafaŝa – 40 ha, teren agricol, pământ mijlociu; Mârzanca la Colŝ, suprafaŝa – 15 ha, teren agricol, pământ bun; La Ulmii Cernalei, suprafaŝa – 50 ha, teren agricol, pământ bun; Pe Dealul de Mijloc, suprafaŝa – 50 ha, teren agricol şi vii, pământ mijlociu. În privinŝa acestui şir de toponime, dl Leonid Rusu, primarul satului Gordineşti, ne-a informat că doar câteva dintre ele au supravieŝuit, şi anume: La Mârzanca (pământuri arabile înspre Sîrcova), La Stratulat (în câmp lângă pădure), În Pădure la Brânză, La Ulmii Cernalei şi Pe Dealul de Mijloc. Totodată, pentru a nu dispare în negurile timpurilor şi pentru a le înscrie în analele satului, ne-au fost semnalate câteva denumiri de locuri rostite astăzi la Gordineşti, cum ar fi: Pădurea La Călugăr (spre Fuzăuca), Pământurile lui Merculea, La Fântâna lui Potapie, La Fântâna lui Bărcuŝă, Izvorul lui Arhip Zbârnea sau Izvorul Ciolpancăi. De asemenea, ne-a fost relevat un curios fapt istoric, anume acela că locuitorii satelor din vecinătatea Gordineştilor îi numesc din timpuri mai vechi pe gordineşteni cireşari, denumire ce vine de la întinsele livezi de cireşi existente pe moşia acestora cândva.

Ignăţei, filele 257-259. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Ignaŝei, satul Ignaŝei. În prezent: Raionul Rezina, comuna Ignăŝei. După datele recensământului, subîmpărŝirile teritoriului satului erau următoarele: Moşia Tufilor, Moşia Dealul de Mijloc, Moşia Săgala, Moşia Culcoane, Moşia Holm, Moşia Holmuri-Chetros, Moşia Meşeni, Moşia Mazareşti. Reŝinem din discuŝia purtată cu dna Elizaveta Siminel, care este băştinaşă din Ignăŝei şi care ne-a fost de folos şi la verificarea numelor de locuri din satul Lipceni, că toponimele indicate mai sus s-au păstrat până în prezent.

Lipceni, filele 239-241.

304

1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Lipceni, satul Lipceni. În prezent: Raionul Rezina, comuna Lipceni. Recensământul realizat în anul 1941 atestă în satul Lipceni următoarele toponime: Vatra satului, suprafaŝa – 50 ha; La Brazdă, suprafaŝa – 55 ha, pământ de calitate bună; Colotnici, suprafaŝa – 40 ha, pământ de calitate bună; Recea, suprafaŝa – 90 ha, teren de calitate mijlocie; Bostănele, suprafaŝa – 45 ha, teren de calitate mijlocie; Cânepi, suprafaŝa – 55 ha, pământ de calitate bună; Mociurle, suprafaŝa – 100 ha, pământ de calitate bună; În Jos, suprafaŝa – 30 ha, pământ bun; Prisaca, suprafaŝa – 20 ha, teren de calitate mijlocie; Lan, suprafaŝa – 40 ha, pământ bun; Corn, suprafaŝa – 30 ha, pământ bun; Desetini, suprafaŝa – 45 ha, pământ bun; Olexinaŝi, suprafaŝa – 110 ha, pământ bun; După Vii, suprafaŝa – 45 ha, pământ bun; Calicime, suprafaŝa – 125 ha, teren de calitate mijlocie; Budăi, suprafaŝa – 70 ha, teren de calitate mijlocie; Zanova, suprafaŝa – 30 ha, pământ de calitate bună; Cot; suprafaŝa – 25 ha, pământ bun; Ciorna, suprafaŝa – 100 ha, pământ pietros. Exceptând Vatra satului, în care erau aşezate casele şi gospodăriile sătenilor, şi locul denumit Ciorna, unde exista un imaş pentru vite şi cariere de piatră, celelalte nume topice desemnau terenuri arabile, cultivate la acea vreme cu grâu şi porumb. De remarcat că toate aceste toponime sunt în uz până în prezent la Lipceni, faptul fiindu-ne relatat de dna Elizaveta Siminel, secretara Consiliului Local. De asemenea, am aflat că locul Olexinaŝi mai este numit şi Olexinŝi, toponime atestate astăzi şi în unele sate megieşe. Pentru moşia Lipcenilor ar mai fi de notat şi toponimul La Bogaŝi, care completează şirul denumirilor topice ale localităŝii, cunoscute din datele recensământului din 1941.

Mateuţi, filele 227-229. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Mateuŝi, satul Mateuŝi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Mateuŝi. În cuprinsul recensământului se poate regăsi scurte referinŝe privind prezenŝa unor vechi pietre tombale epigrafe într-un cimitir din localitate, a unor vestigii rupestre cu caracter religios pe coasta văii Ciornei, cât şi numele mahalalelor satului şi denumirile de locuri întâlnite pe moşia acestuia. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor: „În sat se găsesc rămăşiŝele unui vechi cimitir cu cruci şi pietre, având pe ele diferite inscripŝii vechi. În malul stâng al pârâului Ciorna se găsesc peşteri intenŝionat săpate de oameni, având în interior şi astăzi paturi din piatră‖. Subîmpărŝirile satului pe mahalale: La Şcoală, cuprinde 35 de gospodării, depărtarea de primărie – 350 m, în mahala se găseşte şcoala; Curtaia, cuprinde 40 de gospodării, depărtarea de primărie – 800 m; Tăbăreşti, cuprinde 30 de gospodării, depărtarea de primărie – 800 m, în mahala se găseşte biserica. Subîmpărŝirile teritoriului satului:

305

Drumul Rezinei, suprafaŝa – 70 ha, teren arabil şi vii, calitatea pământului – I-a; La Rădustele, suprafaŝa – 350 ha, teren arabil, calitatea pământului – a III-a; La Crucea Soloncenilor, suprafaŝa – 150 ha, teren arabil, calitatea pământului – a II-a; La Tufarii lui Eremia, suprafaŝa – 300 ha, teren arabil, calitatea pământului – a II-a; La Huluşcu, suprafaŝa – 400 ha, teren arabil, calitatea pământului – a II-a; La Drumul Alcedarului, suprafaŝa – 250 ha, teren agricol, calitatea pământului – I-a. Denumirile locurilor din vatra satului şi ale unor părŝi de moşie – excepŝie constituind toponimul La Tufarii lui Eremia – şi astăzi sunt cunoscute locuitorilor din Mateuŝi. Informaŝia respectivă ne-a oferit-o dl primar Mihail Mârzencu, de la care am mai aflat şi alte nume topice existente în hotarul Mateuŝilor: La Prăbuşturi, La Lacuri, La Crac, La Vălicică, Fântâna Gujii, La Fântâna Cătănii, Fântâna lui Stoian, Fântâna lui Tofan, Valea Păpuşoaielor, Colŝul lui Săndică, Râpa Adâncă, Drumul Ulmilor, Drumul lui Icuŝă. Cât priveşte locul numit La Rădustele, mai puŝin astăzi cunoscut sătenilor, acesta era o văgăună la hotarul dintre Mateuŝi şi , acoperită pe la mijlocul secolului trecut cu pământ de solonceneni pentru a o include în circuitul agrar. Cea mai mare parte a acestor denumiri toponimice au fost înregistrate şi în cartea Satul Mateuŝi: file de istorie, unde se găsesc consemnate şi alte nume de locuri de pe vatra şi moşia localităŝii, precum: Velniŝa, La Izvor, La Cimitir, La Biserică, Ŝiglăul, Stâna, Brucovca, Patul cel Mare, Piatra cea Mare sau La Tanc, La Scenă, 12 Copaci, La Şanŝuri, La Şleah sau Drumul Raşcovului, Poiana cea Mare, Matca, Podul lui Panigrad, Pădurea Hargheloaei, Hutorul sau Etacaua la Başne, Ghidrihana, Pădurea Solonceniului, La Cireş, Fântâna lui Moş Costache, Fântâna lui Micandru, Fântâna lui Moş Dumitru, La Păr, Pe Gunoaie, Scala cea cu două uşi, Drumul Morii, Drumul Desetinilor sau Părul Popii şi Hlinaia1. Referitor la cimitirul părăsit cu vechi pietre funerare, amintit în recensământ, menŝionăm că pe vatra satului, în cuprinsul mahalalei Curtaia, se află şi astăzi pe malul drept al unei râpi urmele acelui cimitir, tradiŝia locală spunând că aici s-a aflat cândva şi o biserică2.

Meşeni, filele 263-265. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Ignaŝei, satul Meşeni. În prezent: Raionul Rezina, comuna Meşeni. Din examinarea formularului de recensământ al Meşenilor constatăm că rubrica privind numele părŝilor de moşie din sat a rămas necompletată. În schimb, apar două scurte menŝiuni despre vatra veche a satului şi unele din vestigiile sale istorice. Satul era aşezat de la întemeiere pe locul pe care se află acum sau a fost aşezat înainte vreme altundeva şi la ce depărtare de vatra lui actuală: „În partea de răsărit a

1 Ion Ştirbu, Anton Moraru, Mariana Varatic, Mateuŝi: file de istorie, Rezina, SA „Tipografia Rezina‖, 2007, p. 36-38, 135-137. 2 Ibidem, p. 135.

306 satului, unde azi este imaşul pentru vite a fost sat cu biserică – aşa ne povestesc bătrânii din sat‖. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor? „Nu există decât numai o movilă – fără nume. În anul 1912, când s-a săpat temelia pentru construcŝia noii biserici s-au găsit multe oase de oameni – doi saci mari‖.

Mihuleni, filele 108-110. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Şoldăneşti, satul Mihuleni. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Mihuleni. Denumirile de locuri din cuprinsul moşiei Mihulenilor sunt specificate în secŝiunea privind subîmpărŝirile teritioriului satului: Zăpodia, suprafaŝa – 60 ha, destinaŝia terenului – agricultură, calitatea pământului – I-a; Hârtoapele, suprafaŝa – 65 ha, destinaŝia terenului – islaz, calitatea pământului – a III-a; Rădiul, suprafaŝa – 40 ha, teren agricol şi islaz, calitatea pământului – a II-a şi a III-a; Ulucile, suprafaŝa – 25 ha, teren agricol, calitatea pământului – I-a; Fântâna lui Pahone, suprafaŝa – 80 ha, teren agricol, calitatea pământului – I-a; Cornul, suprafaŝa – 110 ha, destinaŝia terenului – agricultură, calitatea pământului – a II-a; Planul, suprafaŝa – 35 ha, teren agricol, calitatea pământului – a II-a; Valea Viilor, suprafaŝa – 60 ha, teren agricol, calitatea pământului – a II-a; Cudricul, suprafaŝa – 70 ha, teren agricol, calitatea pământului – I-a şi a II-a; Săliştea, suprafaŝa – 44 ha, teren agricol, calitatea pământului – I-a. Satul Mihuleni, după cum ne-a relatat primarul localităŝii dl Vasilii Parascovei, îşi păstrează şi azi toponimia semnalată în recensământul din 1941. Totodată, trebuie menŝionată şi Râpa Ciorna, situată pe versantul stâncos de pe malul stâng al Văii Ciornei.

Mincenii de Jos, filele 281-282. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Cinişeuŝi, satul Minceni de Jos. În prezent: Raionul Rezina, comuna . Denumirile de locuri înregistrate în recensământ: Vatra Satului, suprafaŝa – 35 ha; Dicov, suprafaŝa – 225 ha; Cucoana Liuba, suprafaŝa – 42 ha; Vanea Dumbravă, suprafaŝa – 65 ha; Gâlculeşti, suprafaŝa – 60 ha; Şiraev, suprafaŝa – 32 ha; Lotul Şcoalei, suprafaŝa – 18 ha; Panaghianŝ, suprafaŝa – 100 ha; Marandici, suprafaŝa – 100 ha. Conform observaŝiilor dlui Serghei Ŝărnă, inginer cadastral în cadrul primăriei din localitate, toponimele Vatra Satului şi Lotul Şcoalei nu mai sunt în uz; La Dicov indică o zonă de la sud de sat ocupată cu pădure şi terenuri arabile; Locul numit Cucoana Liuba mai apare şi astăzi sub denumirea Câmpul Cucoanei Liuba şi-l găsim la o depărtare de 600-700 m sud-est de sat; Vanea Dumbravă sau Conu Ion Dumbravă este numele unei părŝi din vatra satului, teren ocupat în prezent de sediul primăriei; Gâlculeşti azi are forma Gâlculeasca şi denumeşte nişte terenuri de la marginea unei păduri aflate la hotarul dintre satele Mincenii de Jos şi Cuizăuca; Şiraev se pomeneşte şi astăzi, dar sub 307 numele La Şirai, pentru o zonă agricolă din partea de răsărit a satului; La Panaghianŝ, în apropiere de vatra nordică a satului, sunt terenuri pentru agricultură; La fel şi La Mărăndici, la vreo 500 m vest de sat. În legătură cu toponimele ce redau sau provin de la un nume de persoană e de notat că recensământul din 1941 îi menŝionează ca proprietari funciari la Mincenii de Jos pe A. Panaghianŝ (100 ha) şi I. Dumbravă (55 ha), alături de E. Duca (35 ha) şi I. Duca (25 ha). Despre Şiraev sau Şirai doar memoria populară ne vorbeşte că a fost un stăpân de pământuri în aceste locuri, spre sfârşitul perioadei interbelice. Toponimele Valea Popii, Valea Odăii, Vărăncău, La Marandici, Gâlculeasa, Dicovul sunt notate şi în monografia istorică a satelor Mincenii de Jos şi Mincenii de Sus, întocmită de Veaceslav Afanasiev, Vlad Afanasiev, Dinu Poştarencu. În afară de aceste toponime, autorii mai semnalează şi locurile numite Breazu, Pe Beci, La Gârneŝ, Vetmeja, La Rădi, La Iaz sau Planul Dascălului. De asemenea, se menŝionează că în prezent părŝii de răsărit a vetrei satului Mincenii de Jos i se spune Coreea, celei de apus – Sahaidaca, iar între acestea se află Centrul Satului1. În mod special subliniem faptul că unele toponime precum Dărăbăŝoaia, La Dicov, Vetmeja au o vechime de peste 400-500 de ani, formele lor iniŝiale fiind Fântâna Darabiŝani sau Fântâna Dărăbiŝanilor, Dealul Dicovului şi Vitmeja2.

Minceni de Sus, filele 287-294. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Cinişeuŝi, satul Minceni de Sus. În prezent: Raionul Rezina, comuna Mincenii de Jos, satul Mincenii de Sus. Numiri neoficiale ale satului folosite de localnici: Minceni din deal. Subîmpărŝirile vetrei satului şi a trupului de moşie. Numele locului: Vatra Veche de Sat, suprafaŝa – 14,58 ha, destinaŝia terenului - vatră de sat, pământ nisipos; Hârtop Nadel, suprafaŝa – 145 ha, teren pentru agricultură şi viticultură, calitatea pământului – mijlocie; Cerchez, suprafaŝa – 46 ha, teren agricol de calitate mijlocie; Câşla, suprafaŝa – 40 ha, teren agricol şi islaz, calitatea pământului – mijlocie; Jia lui Marcu sau Budăi, suprafaŝa – 25 ha, teren arabil foarte bun; Vatra Nouă de Sat, suprafaŝa – 8 ha, teren pentru agricultură şi legumicultură de calitate foarte bună; Valea Popii, suprafaŝa – 89 ha, destinaŝia terenului – agricultură şi vii, calitatea pământului –

1 Veaceslav Afanasiev, Vlad Afanasiev, Dinu Poştarencu, Minceni – cetatea sufletului nostru, Chişinău, Editura „Design Optim‖, 2013, p. 10. 2 în epoca feudalizmului. Volumul I. Documente slavo-moldoveneşti (Veacul XV – întâiul pătrar al veacului XVII). Alcătuitori: P. G. Dmitriev, D. M. Dragnev, E. M. Russev, P. V. Sovetov. Sub redacŝia doctorului în ştiinŝe istorice, profesorul L. V. Cerepnin. Chişinău, Editura „Ştiinŝa‖ a Academiei de Ştiinŝe a RSS Moldoveneşti, 1961. Молдавия в эпоху феодализма. Том I. Славяно- молдавские грамоты (XV в. – первая четверть XVII в.). Составители: П. Г. Дмитриев, Д. М. Драгнев, Е. М. Русев, П. В. Советов. Под редакцией доктора исторических наук, профессора Л. В. Черепнина. Издательство „Штиинца‖ Академии наук Молдавской ССР, Кишинев, 1962, p. 199-202.

308 foarte bună; Lotul Şcoalei, suprafaŝa – 11 ha, teren arabil de calitate mijlocie; Valea Odăiei, suprafaŝa – 72,5 ha, teren cu destinaŝie agricolă, calitatea solului – bună; Planul Popii, suprafaŝa – 46 ha, teren pentru agricultură de calitate bună. Precizările aduse de dl Serghei Ŝărnă în legătură cu aceste toponime sunt următoarele: Vatra Veche de Sat şi Vatra Nouă de Sat astăzi nu mai sunt cunoscute, în schimb celelalte nume de locuri s-au păstrat şi pot fi identificate pe teren. Hârtopul Nadel probabil apare sub denumirea Hârtop şi se află la nord-vest de sat, lângă pădure, terenul astăzi aparŝinând Cinişeuŝilor; Cerchez este numele unui fost proprietar funciar din Echimăuŝi, toponimul omonim localizându-se la circa 500 m nord-est de sat; Câşla desemnează un imaş în marginea de nord-vest a satului, unde cândva s-ar fi aflat şi o stână sau câşlă, de la care se trage denumirea locului; Terenurile unui alt imaş sunt situate pe Valea Odăiei, între Mincenii de Sus şi Mincenii de Jos; Valea Popii se află spre sud-vest de sat şi cuprinde pământuri arabile; Planul Popii este denumirea unor terenuri de la nord de Iazul lui Dumbravă, care se află la est de sat; Jia lui Marcu era la Budăi, în zona nordică a vetrei satului, iar Lotul Şcoalei se afla tot în vatra satului, în partea de asfinŝit, loc ocupat azi de gospodăriile sătenilor. Un toponim nemenŝionat în recensământ, dar existent pe teren este Vărăncău, la nord de Mincenii de Jos şi la asfinŝit de Mincenii de Sus.

Dărăbăţoaia, filele 288-289. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Cinişeuŝi, satul Minceni de Sus, cătunul Dărăbăŝoaia. Cătunul era aşezat la originea unei văi cu deschizătura spre miază-zi, având patru gospodării răsfirate. Se afla la 800 m sud-est de satul Mincenii de Sus şi 2,5 km spre est de satul Mincenii de Jos. S-a presupus că ar fi fost înfiinŝat prin anul 1885. În cazul Dărăbăŝoaiei, recensământul consemnează un cătun care nu se mai regăseşte pe harta actuală a Republicii Moldova. După cum susŝine dl Serghei Ŝărnă, ultima casă a cătunului Dărăbăŝoaia s-a demolat prin anii ‖60 ai secolului trecut, în prezent pe acel loc aflându-se imaşul satului Mincenii de Sus. Terenul respectiv poartă numele fostului cătun - Dărăbăŝoaia. Merită să precizăm că nomenclatoarele mai vechi ale localităŝilor indică scoaterea din evidenŝă a cătunului Dorobozoaia (denumirea sa oficială la acea vreme) în anul 1964, acesta aflându-se în anii anteriori în subordinea administrativă a primăriei satului Echimăuŝi1.

Olişcani, filele 213-215. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Olişcani, satul Olişcani. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Olişcani.

1 RSS Moldovenească. Orânduire administrativ-teritorială la data de 1 aprilie 1988, p. 151, стр. 149.

309

Din datele recensământului aflăm că denumirea mai veche a satului Olişcani, în secolul al XV-lea, ar fi fost Selişte. Tot din aceste date mai aflăm că în 1941 trupul de moşie al Olişcanilor era alcătuit din şase părŝi, având următoarele denumiri: Răzeşi, suprafaŝa – 1575 ha, sol arabil, vie şi pădure, calitatea pământului – a II-a; Gonŝănii, suprafaŝa – 123 ha, teren agricol, calitatea solului – a II-a; Nadelnici, suprafaŝa – 350 ha, pământ arabil de calitatea a II-a; Catargiu, suprafaŝa – 1300 ha, pământ arabil şi islaz, calitatea solului – I-a; Dealunant, suprafaŝa – 56 ha, teren agricol de calitatea a II-a; Şoldăneşti, suprafaŝa – 50 ha, teren agricol de calitatea I-a. Toponimele în discuŝie, după cum ne-a mărturisit dna Angela Lisa, profesoară de istorie la Liceul Teoretic din Olişcani, există şi astăzi, cu excepŝia celui de Nadelnici, care nu se mai regăseşte pe teren. Totodată, ni s-au adus şi alte informaŝii privind patrimoniul toponimic local, pe care le consemnăm în continuare. Astfel, cele trei mahalale ale Olişcanilor se zice că poartă următoarele denumiri: Partea de Jos, căreia i se spune şi Răzeşi, Partea de Sus, numită şi Selişte, şi mahalaua mai nouă, denumită Finlanda. Apoi, la hotarul dintre moşia Olişcanilor şi pământul oraşului Soldăneşti există un loc ce se cheamă Cetăŝuia, Ştăŝuia sau La Roată, iar Valea Albului, Budăi şi Izvorul Cucoanei sunt alte nume topice din hotarul moşiei satului Olişcani.

Parcani, filele 245-248. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Lipceni, satul Parcani. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Parcani. Recensământul arată că vatra satului Parcani se întindea pe o suprafaŝă de 70 ha, iar moşia sa avea următoarele subîmpărŝiri: Pădurea Zanova, suprafaŝa – 50 ha; La Toloacă, suprafaŝa – 40 ha; Pe Chisc, suprafaŝa – 25 ha; La Fântâna lui Micandru Chilimari, suprafaŝa – 80 ha; La Tufuşoare, suprafaŝa – 60 ha; La Cârşmaru, suprafaŝa – 70 ha; La Iaz, suprafaŝa – 80 ha; În Plan, suprafaŝa – 30 ha; În Fundătură, suprafaŝa – 35 ha; În Deal la Jidovi, suprafaŝa – 50 ha; La Fântâna lui Leonte, suprafaŝa – 70 ha; La Şleah, suprafaŝa – 65 ha; La 15 Fălci, suprafaŝa – 60 ha; La Grădină la Poartă, suprafaŝa – 80 ha; Pe Ciocârlan, suprafaŝa – 65 ha; La Râpa cu Copaci, suprafaŝa – 90 ha; Sub Grădini, suprafaŝa – 12 ha; Pe Cot, suprafaŝa – 6 ha. În aria de cuprindere a satului Parcani, aşa cum ne-au povestit dnii Valeriu Lopaci, primarul localităŝii, Alexei Guŝu, agricultor pensionar şi dna Efrosinia Ogâlcă, agronom pensionar, aceste toponime există şi astăzi, locuitorii păstrându-le nealterat forma lor iniŝială. Desigur, am putea afirma că această realitate constituie dovada unei puternice mentalităŝi colective manifestate de părcăneni de-a lungul vremurilor. Pentru câteva dintre aceste denumiri topice ni s-au adus unele precizări, precum urmează: locul Pe Chisc se află pe malul estic al Râpei Ursului; celui de La Tufuşoare i se mai zice şi La Jia lui Moş Radion; La Iaz sunt câmpurile din preajma Iazului Alexinaŝi; În Deal la Jidovi se găseşte şi Fântâna lui Moş Alexandru, între pădure şi fosta brigadă de tractoare de lângă TOC (faŝă de arie); curios se prezintă faptul că denumirea Ciocârlan desemnează şi o poreclă dată câtorva familii din sat, de-alde Rusu şi Grosu. În acelaşi timp, ne-au fost semnalate şi alte denumiri toponimice întâlnite azi în hotarul 310

Parcanilor: Iazul lui Tănase Calciu sau Iazul Calcilor; La Jia Fotăchioaiei; La Bahna lui Feghia Prodan; La Şirte; Pădurea Alexinaŝi (Olexânŝi), lângă care tradiŝia locală spune că s-ar fi aflat vatra istorică a satului Parcani, numit odinioară Alexinŝi; La Bostănele; La Scăunele, unde se mai găseşte în apropiere o cascadă numită Chiştoare şi un izvor – Izvorul cel Mare (în literatura arheologică punctul dat este cunoscut sub denumirea La Scaune1). În fine, o observaŝie de natură metrologică se impune în legătură cu terenul denumit La 15 Fălci: dacă acesta avea o arie de 60 ha, rezultă o neconcordanŝă cu suprafaŝa indicată în denumirea locului - 15 fălci (=21,48 ha). Remarcăm faptul că la vremea executării recensământului părcănenii nu mai foloseau ca unitate de măsură pentru suprafeŝe falca, precum locuitorii unor sate din plasa Rezinei, ci metrul pătrat şi hectarul. În ciuda celor spuse, numele acestui loc – La 15 Fălci – s-a înrădăcinat adânc în mintea sătenilor, ca un veritabil toponim, amintindu-ne astăzi de gloria apusă a unei civilizaŝii agrare altădată înfloritoare.

Păpăuţi, filele 251-253. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Lipceni, satul Păpăuŝi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Păpăuŝi. Vatra satului Păpăuŝi, în 1941, conform datelor furnizate de recensământ, ea se întindea pe o suprafaŝă de 96 ha. Denumiri de locuri în hotarul satului, unde se practica agricultura: Din Sus, suprafaŝa – 230 ha; După Car, suprafaŝa – 200 ha; Recea, suprafaŝa – 120 ha; Lan, suprafaŝa – 210 ha; Din Jos; suprafaŝa – 230 ha; Un alt nume topic din hotarul Păpăuŝilor - Ciorna - indica locul unei cariere de unde se extrăgea piatră. După cum ne-a mărturisit dna Nadejda Covali, secretară a Consiliului Local, astăzi la Păpăuŝi sunt atestate toponimele Recea, Lan şi Ciorna, din cele amintite în recensământ, iar celelalte se pare că au ieşit din uz, de vreme ce nu se mai regăsesc în graiul păpăuŝenilor. În schimb, în raza localităŝii există alte nume topice, precum Hlinaia, La Mărojel, La Zarzări, Izvorul din Valea Cornului, Râpa Doinei. Totodată, am aflat că mahalalele satului poartă următoarele denumiri: În Mănăstire, În Cot, În Deal la Cruce, În Gorodoc şi Centrul Satului.

Pecişte, filele 144-146. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Samaşcani, satul Peceştea. În prezent: Raionul Rezina, comuna Pecişte. Recensământul indică toponimele întâlnite pe teritoriul satului, locul aflării vetrei sale dintru început, amintind şi de vestigiile unei vechi mănăstirii din raza localităŝii. În

1 Ion Gh. Hîncu, Cetăŝi antice şi medievale timpurii din Republica Moldova, Chişinău, Editura „Universitas‖, 1993, p. 130-131. 311 treacăt se pomeneşte un eveniment militar, care ar fi determinat înfiinŝarea de către pecişteni a satului Selişte, situat aproape de oraşul Orhei. Satul era aşezat de la întemeiere pe locul pe care se află acum sau a fost aşezat înainte vreme altundeva şi la ce depărtare de vatra lui actuală; motivul mutării: „Satul nu a fost aşezat unde este astăzi, însă a fost aşezat la o depărtare de 500 m de unde este astăzi. Din cauza unui război dintre români şi turci, satul a fost evacuat, formând o nouă comună cu numele Săliştea, jud. Orhei‖. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor? „Urme de sat există la locul numit Sălişte, la o depărtare de 500 m de sat. După câte se cunoaşte, moşia satului a fost stăpânită de doctorul ce a stricat Mănăstirea Doamnei, însă din cauza legilor aspre ce urma să sufere, el a părăsit moşia, dând-o în păstrare unui boier cu numele de Ducantoni cu obligaŝiunea de a face o mănăstire din nou, care să fie în sat‖. Vatra satului avea o suprafaŝa de 102 ha, iar părŝile de moşie erau următoarele: Fântâna lui Bortă, suprafaŝa – 261 ha, pământ negru; Ianuşevici, suprafaŝa – 248 ha, pământ negru; Valea Satului, suprafaŝa – 273 ha, pământ argilos; Pârlita, suprafaŝa – 235 ha, pământ nisipos; Artineşti, suprafaŝa – 200 ha; Pe Şes, suprafaŝa – 284 ha, pământ argilos; La Găinuşa, suprafaŝa – 110 ha, pământ argilos; La Movili, suprafaŝa – 120 ha; La Chietri, suprafaŝa – 100 ha; Păşune, suprafaŝa – 284 ha; Sub Vii, suprafaŝa – 108 ha; Terenurile aflate pe locul denumit Păşune erau destinate păscutului vitelor, cele de Sub Vii se cultivau cu viŝă de vie, în rest se arau pentru culturi agricole. Dna Tamara Tocană, inginer-cadastral în cadrul primăriei Pecişte, ne-a comunicat că unele dintre toponimele specificate mai sus, cum este Fântâna lui Bortă, Valea Satului, Artineşti, Pe Şes, La Găinuşa, La Movili, La Chietri s-au păstrat până în ziua de astăzi, iar celelalte au dispărut din graiul peciştenilor. În schimb, tradiŝia orală locală ne transmite din timpuri mai vechi sau mai noi şi alte denumiri de locuri, din vatra satului şi din hotarul moşiei. Astfel, aflăm că mahalalele Peciştei se numesc Hârtop, Şes, Selişte, Movili, Centrul Satului, Coada Râpii, Marginea Satului, La Mina şi În Deal la Cruci, iar în jurul satului sunt atestate toponimele La Soci, La Ulmi, Clioni, Faŝa Brigăzii, La Chimicate, La Izvoraş, Nohăiasa, Bulhoace (un loc mai mocirlos), Păsăŝăl, Semenoi, Mariŝa, Plopi, Valea Săliştei, Hârtocel, Valea Rădiului, Faŝa Stânii (stână care astăzi nu mai există), Brodescu, Măzăreşti, Cormei, La Manole Boicu, La Zaharia Halbură, Cornul Pădurii, La Mănăstire, unde se găseşte şi punctul Pristol.

Pereni, filele 46-48. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna , satul Pereni. În prezent: Raionul Rezina, comuna Pereni. Denumirile de locuri ce apar menŝionate în recensământ sunt următoarele: Vatra Satului, suprafaŝa – 16 ha; Cota Feodosiu, suprafaŝa – 125 ha, teren pentru culturi agricole de calitate bună; Nadel, suprafaŝa – 311 ha, culturi de cereale, calitatea pământului – mijlocie; Lataş, suprafaŝa – 145 ha, teren arabil, calitatea pământului – mijlocie. 312

Primarul de Pereni, dl Dumitru Marchitan, ne-a relatat că aceste denumiri topice au ieşit din limbajul uzual al sătenilor, comunicându-ni-le în schimb pe cele care se folosesc în prezent: Dealul Neamŝului, Capul Dealului, Plan, Fântâna lui Odobescu, Hârtop, Toloaca, Cogâlnic, Faŝa Satului, Valea Satului, Izvorul la Baba Marghioala, Izvorul din Centrul Satului, Izvorul la Brigada de tractoare, Zagoscot.

Piscăreşti, filele 2-8. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Sîrcova, satul Piscăreşti. În prezent: Raionul Rezina, comuna Sîrcova, satul Piscăreşti. Potrivit recensământului, unele vestigii ale trecutului puteau fi văzute la Piscăreşti: „La 2,5 km în pădure, unde în prezent este cantonul pădurarilor, se găseşte urma de pristol a vechii mănăstiri lipoveneşti (de rit vechi), care a fost închinată Sfântului Mormânt a Domnului cu toată moşia‖. Mahalalele satului: Pustinca, numărul gospodăriilor – 41, depărtarea de primărie – 200 m; Puntea Pădurii, numărul gospodăriilor – 29, depărtarea de primărie – 100 m. Subîmpărŝirile trupului de moşie al satului: Larga, suprafaŝa - 193 ha, teren agricol de calitatea II-a; Sfântul Mormânt, suprafaŝa – 212 ha, teren arabil şi păşune, pământ de calitatea II-a; Vechiul Nadel, suprafaŝa – 100 ha, pământ cu vie şi terenuri arabile, calitatea solului – a II-a.

Poiana, filele 311-313. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Alcedar, satul Poiana. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Poiana. Informaŝii despre unele vestigii ale trecutului din Poiana şi denumirile de locuri din raza sa spicuim în rubricile privind subîmpărŝirile localităŝii şi monumentele sale istorice. Subîmpărŝirile satului: Mahala de Sus, numărul gospodăriilor – 110, depărtarea de primărie – 3 km; Mahala de Jos, numărul gospodăriilor – 147, depărtarea de primărie – 3 km, instituŝiile ce se găseau în această parte a satului - Şcoala, Biserica, Agenŝia C.A.M. Satul era aşezat de la întemeiere pe locul pe care se află acum sau a fost aşezat înainte vreme altundeva şi la ce depărtare de vatra lui actuală: „Se povesteşte că satul la întemeiere ar fi fost aşezat pe Valea Nistrului la 1 km de vatra lui actuală. Toată moşia fiind în deal, era foarte greu de lucru, cu ce l-a determinat să se mute în deal, în jurul mănăstirii‖. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor? „În sat se află urmele vechii mănăstiri greceşti din care n-a rămas decât sfântul altar şi pereŝii de la intrare. Nedându- şi seama de valoarea istorică a acestui vechi monument, a fost distrus în anul 1923. Au mai rămas doar câteva icoane‖. Subîmpărŝirile trupului de moşie. Numele locului:

313

Valea Nistrului, suprafaŝa – 250 ha, terenuri sub vii, pădure, islaz, grădini de zarzavat şi cultura de tutun; Tabăra, suprafaŝa – 150 ha, terenuri sub culturi agricole; Fântânele Cucoanei, suprafaŝa – 100 ha, teren cultivat cu tutun; Fântânele lui Dănilă, suprafaŝa – 20 ha, teren cultivat cu tutun; Răcea, suprafaŝa – 200 ha, culturi agricole; De la Deal de Răcea, suprafaŝa – 200 ha, culturi agricole; Hobiduşa, suprafaŝa – 280 ha, teren sub pădure, parte sub culturi agricole. Pe Valea Nistrului pământul era în parte bun, iar restul pietros; celelalte pământuri ale satului erau bune. O discuŝie privind patrimoniul toponimic local şi datele istorice ale vechii mănăstiri de la Poiana am purtat cu dna Nadejda Negruŝă, secretară a Consiliului Local. Din relatările sale, întemeiate pe vorbele spuse de bătrânii satului şi care par să înfăŝişeze o realitate istorică, aflăm că icoanele şi alte vestigii bisericeşti ce-au aparŝinut mănăstirii ar fi fost îngropate pe locul pristolului, păstrat şi astăzi. Cât priveşte denumirile topice amintite mai sus, ele sunt în uz până în prezent, în hotarul satului întâlnindu-se şi alte toponime, cele mai multe aflându-se de la unul din cei mai vârstnici locuitori ai Poienei, Mihail Nicanor Lomaca (n. 1930). Le dăm mai jos în forma în care ne-au fost comunicate: De la Deal de Stâna lui Haim; Râpa lui Dănilă cu Fântânile lui Dănilă (menŝionate în recensământ); Drumul lui Maxâm, prin pădure; Cărarea Ŝiglău şi Drumul lui Liustin, înspre satul Socola; La Apa cea Sărată, loc aproape de Nistru cu ape saline ieşind la suprafaŝă; Curtea lui Coca, unde încă se mai află ruinele unor pivniŝe construite în vremuri mai vechi; Curtea Boierului sau Odaia lui Şişman; Borta Turcului, care, potrivit unei legende locale, este denumirea unui presupus tunel de sub râul Nistru; Scala lui Isai şi Scala lui Martian, două ascunzişuri scobite într-o stâncă înaltă, la care se poate ajunge urcând nişte trepte săpate şi ele în piatră şi care ne pot duce spre istoria unei lumi demult apuse; La Cadă, un pârăiaş cu apă bună de spălat diverse tesături, care curge prin pădure, între Poiana şi Socol şi se revarsă în Nistru; În Rădi, În Crac şi În Iernatici, locuri din cuprinsul unei păduri; În Pomăt sau Livada lui Vanea Roşca (astăzi, livada nu mai există), unde este şi o stâncă mică, numită La Scăliŝă; Scala cea Crăpată, o stâncă plesnită din preajma cimitirului; O altă stâncă spartă, numită tot Scala cea Crăpată, mult mai impunătoare decât cea de lângă cimitir, se află în Valea Nistrului; La Pichet, desemnează un punct întărit pe malul Nistrului, lângă un izvoraş, unde în perioada interbelică se afla un detaşament de grăniceri; Înspre satul Curătura se întâlnesc toponimele În Zăpodie, În Plochi, În Bârnag, În Chietrili Cele Dese şi Râpa Oşei.

Pripiceni-Curchi, filele 54-56. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Trifeşti, satul Pripiceni-Curchi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Pripiceni-Răzeşi, satul Pripiceni-Curchi. În anul 1941, vatra satului Pripiceni-Curchi se întindea pe o suprafaŝă de 13 ha, iar moşia acestuia avea următoarele subîmpărŝiri: Cota Mănăstirii, suprafaŝa – 50 ha, calitatea solului – bună; Nadel, suprafaŝa – 145 ha, calitatea solului – mijlocie; Loturi, suprafaŝa – 95 ha, sol de calitate mijlocie; La 314

Pietrărie, suprafaŝa – 55 ha, calitatea pământului – mijlocie. După menŝiunile din recensământ, toate terenurile din trupul de moşie al satului erau destinate culturilor de cereale. Dl Pavel Perciun, inginer-mecanic pensionar, ne-a semnalat că toponimele Cota Mănăstirii şi La Pietrărie (sau Chietrăria) sunt şi astăzi la Pripiceni-Curchi, Nadel se pare că a dispărut, iar identificarea geografică a topicului Loturi este greu de făcut, măcar că amintirea unui asemenea denumiri parcă ar mai exista. La Pripiceni-Curchi mai sunt atestate numele de locuri În Rusării, În Suhaturi, În Faŝa Satului.

Pripiceni-Răzeşi, filele 61-63. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Trifeşti, satul Pripiceni-Rezeşi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Pripiceni-Răzeşi. Vatra satului avea o suprafaŝă de 58 ha, iar moşia sa era împărŝită în mai multe părŝi, denumite astfel: Batcu, suprafaŝa – 84 ha, teren arabil, calitatea pământului – bună; Fundu, suprafaŝa – 240 ha, teren arabil, calitatea pământului – mijlocie; Cumpărătura, suprafaŝa – 280 ha, teren arabil, calitatea pământului – mijlocie; Islaz, suprafaŝa – 20 ha, păşune slabă; Fântâna lui Dănilă, suprafaŝa – 300 ha, pământ arabil de calitate mijlocie; După Deal, suprafaŝa – 300 ha, sol arabil de calitate mijlocie. Astăzi la Pripiceni-Răzeşi, potrivit informaŝiilor pe care ni le-a adus dl Pavel Perciun, toponimele Cumpărătura şi Islaz, spre deosebire de celelalte, nu se mai află în uz. În schimb, s-au păstrat până în prezent câteva nume topice, neconsemnate în recensământul din 1941, cum ar fi: Măzăreşti, Movila, Faŝa Satului, Hârtop, În Ponoare, La Ruşi (terenuri stăpânite cândva de locuitori ucraineni din satul vecin Fuzăuca).

Răspopeni, filele 207-209. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Răspopeni, satul Răspopeni. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Răspopeni. Câteva rubrici ale recensământului conŝin date privind toponimia şi monumentele istorice ale localităŝii. Aşezarea satului: „În apropierea pârâului Dobruşa, care curge pe partea de apus. La sud este Dealul Valea Părului, la est este Dealul Bogdan şi Dealul Bocşa. La nord este un mis şes. Satul Răspopeni se găseşte la 10 km spre est de râul Răut‖. În 1941, mahalalele satului Răspopeni erau următoarele: Huŝuleuca, numărul gospodăriilor – 118; Hârtopu, numărul gospodăriilor – 80; Ruptura, numărul gospodăriilor – 40. Toate mahalalele se aflau la o depărtare de 0,5 km de primărie. Părŝile alcătuitoare ale hotarului satului şi denumirile lor: Vlădeni, suprafaŝa – 1500 ha; Andrianov, suprafaŝa – 1500 ha; Valea Cânepei, suprafaŝa – 500 ha; Rediul, suprafaŝa – 200 ha; În Deal, suprafaŝa – 400 ha; Mărtineştii, suprafaŝa – 100 ha; Nadel, suprafaŝa – 200 ha; Harmaşoaica, suprafaŝa – 200 ha; Şes, suprafaŝa – 315

100 ha; Hârtopul Cazacului, suprafaŝa – 100 ha; Valea Teiului, suprafaŝa – 100 ha. Pământul satului Răspopeni era socotit ca fiind de calitatea a II-a; viŝa de vie se creştea pe terenul de la Şes, iar celelalte se arau. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor: „Se găseşte locul altarului bisericii vechi. Monumentul Eroului Necunoscut construit în anul 1938-1939 în onoarea celor căzuŝi în războiul mondial‖. Dna Eugenia Croitoru, fostă primară a satului Răspopeni, în prezent pensionară, ne-a relatat că pe arealul locului denumit Mărtineştii se pare că a fost o silişte cu cimitir, căci deseori aici se dădea de vestigii arheologice, inclusiv de complexe cu oseminte umane. Locul cu denumirea topică Andrianov (se trage de la numele dinastiei boierilor locali) astăzi pare a fi ocupat de o mahala mai nouă a satului, inclusiv de terenurile numite Hultuita, odinioară destinate creşterii viŝei de vie. Se presupune că Hârtopul Cazacului e şi el astăzi o mahala a satului, denumită Hârtop, cu pământurile alăturate, iar Cazac este numele unui neam de la Răspopeni. O altă mahala este cea a Tîrşiŝeilor sau Mărginaşii, adică e mahalaua dinspre satul Tîrşiŝei, cu care Răspopenii se învecinează. Dintre toponimele înregistrate în recensământ, sunt necunoscute astăzi Dealul Valea Părului, Nadel, Şes şi În Deal. Într-o monografie istorică a Răspopenilor, semnată de Valeriu Cepraga şi care integrează şi materiale informative adunate de Elena Cepraga, profesoară de istorie şi geografie la Liceul Teoretic din localitate, sunt notate toponimele din vatra şi moşia satului, unele dintre care apar consemnate şi în recensământul din 1941. Redăm în continuare denumirile de astăzi ale mahalalelor satului şi ale locurilor din hotarul său, după cum sunt menŝionate în lucrarea citată: Mahalaua Hârtopului, a Huŝuleucei, a Mărginii şi o alta a Mărginii dinspre Chipeşca, a Vălii, a Bahnii, apoi Mahalaua Hărmăşoaiei şi cea a Mărtineştilor; sectoare de pădure: Bocşa, Rădi, Dumbrăviŝa, Ulmi, Sâneasca; toponimele: Hărmăşoaia, Corlate, Bogdan, Uluce, Piscul Roşu, Bahna, Râpa Porcăriei, Râpa Popii, Râpa cea Mare, Cornul Pădurii, La Perjari, La Aeroport, La Sâneasca, Brânzoaia, La Lutărie, Grumaz, Valea Cânepei şi Vlădeni, în a cărui areal este atestată şi Fântâna lui Bercu1.

Saharna, filele 164-166. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Saharna, satul Saharna. În prezent: Raionul Rezina, comuna Saharna Nouă, satul Saharna. Toponimele de la Saharna au rămas necunoscute, din cauză că n-au fost specificate în rubrica corespunzătoare din formularul de recensământ. Totuşi, ele apăreau pe schiŝa de plan a moşiei satului, anexată formularului, după cum precizează o însemnare făcută pe o pagină a acestuia; spre regretul nostru, schiŝa respectivă nu s-a păstrat. Cât priveşte antichităŝile din zona Saharnei, recensământul consemnează următoarea informaŝie: „Mănăstirea Regina Maria, neştiindu-se precis vechimea. Însă

1 Valeriu Cepraga, Istoria satului Răspopeni, Chişinău, Editura „Pontos‖, 2011, p. 6-15. 316 după descrierea istoricului Basarabiei, se stabileşte existenŝa din veacul XIII a ruinelor şi peşterilor săpate în stânci‖.

Sămăşcani, filele 150-152. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Sămăşcani, satul Sămăşcani. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Sămăşcani. Trupul de moşie al satului Sămăşcani, potrivit datelor recensământului, era compus din patru părŝi, cu următoarele denumiri: După Deal, suprafaŝa – 396 ha; Horodiştea, suprafaŝa – 450 ha; Între Rediuri, suprafaŝa – 435 ha; La Bocşan, suprafaŝa – 302 ha. Terenurile erau folosite în scopuri agricole, iar despre calitatea pământului se notează că era negru de pădure. Dna Silvia Vlas, secretară a Consiliului Local ne-a informat că denumirile La Redi, La Bocşan şi Pădurea Horodişte, în arealul căreia se află o fântână - Fântâna Doamnei, s-au păstrat până azi, alături de alte nume topice, precum Valea Albului (teren arabil), La Păchei (păşune), Gjib (pământ cultivabil, parŝial loc mlăştinos), Pădurea Fusul, Dealul La Raŝă, Dealul La Movili, La Momâie (o înălŝime dintre Sămăşcani şi Pecişte, unde exista un amplasament special amenajat pentru observaŝii pe o mare distanŝă în jur), Groapa lui Vodă (o mică lutărie), Cetăŝuia. Am mai aflat că locuitorii satului denumesc două mahalale ale Sămăşcanilor Huŝuleuca şi La Fântâniŝă, iar unei zone din mijlocul vetrei acestuia i se spune La Cotun. Toponimele menŝionate sunt de mare interes istoric şi arheologic, unele dintre ele fiind atestate în documente medievale chiar sub denumirile purtate şi astăzi. Un caz aparte prin vechimea şi semnificaŝia lor reprezintă toponimele Cetăŝuia, Pădurea Horodişte, Dealul Ŝiganului şi Valea Ŝiganului, ultimele amintind de numele căpeteniei unui sat vechi din vremea urmaşilor lui Alexandru cel Bun. Astfel, Satul unde şade Ŝigan, de la obârşia Rezinei, apare consemnat într-o carte domnească de danie şi întăritură de la Ilie şi Ştefan voievozi, emisă la 20 decembrie 14371, iar satul şi pădurea Horodişte, la fel ca şi satul Sămăşcani, deŝin atestări documentare ce datează din timpul domniei lui Ştefan cel Mare2.

1A se vedea Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul I (1384-1448). Volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi Leon Şimanschi. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1975, nr. 175, p. 245-248, 505. 2 Sergiu Tabuncic, Satele din răsăritul Ŝării Moldovei din secolele XIV-XV în lumina izvoarelor diplomatice interne, în „Revista de Istorie a Moldovei‖, 1998, nr. 3-4 (35-36), p. 92. A se vedea şi Planşa cu hartă istorică şi ilustraŝii: Ŝara Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfînt. Ŝinuturi, oraşe, cetăŝi, ctitorii, aşezări rurale atestate documentar, Chişinău, Centrul Editorial „Integritas‖, 2007, 83x106 cm, scara 1:540000. Investigaŝii documentare şi cartarea aşezărilor rurale, localizarea regiunilor naturale şi trasarea hotarelor ŝinuturilor: Sergiu Tabuncic. Consultant ştiinŝific: prof. Ioan Caproşu. Concepŝia şi coordonarea proiectului, informaŝii despre bătălii, oraşe, cetăŝi, biserici şi mănăstiri, selecŝia imaginilor foto: Gheorghe Nicolaev. Consultant ştiinŝific: acad. Andrei Eşanu.

317

Sîrcova, filele 132-133. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Sîrcova, satul Sîrcova. În prezent: Raionul Rezina, comuna Sîrcova. Conform unei menŝiuni din recensământ, vatra istorică a satului Sîrcova s-a aflat la o depărtare de 1 km spre răsărit de vatra lui actuală, iar motivul mutării era necunoscut. Ce monumente istorice există în sat şi vechimea lor? „Există o piatră mare a cărei origine nimeni nu o ştie - iar legende sunt mai multe şi diferite‖. Vatra satului şi subîmpărŝirile trupului său de moşie: Vatra Satului, suprafaŝa - 120 ha; Moşia Dragan, suprafaŝa – 150 ha, teren arabil de calitate bună; Pădurea Statului, suprafaŝa – 100 ha; Pământul Bisericii, suprafaŝa – 18 ha, teren agricol de calitate bună; Proprietatea locuitorilor Sîrcovei, suprafaŝa – 1800 ha, teren agricol de calitate mijlocie; Islazul Comunal, suprafaŝa – 120 ha. Pentru a ne informa cu privire la toponimia satului Sîrcova, am discutat cu dl Iurie Caminschi, pictor sîrcovean stabilit în Chişinău, un iubitor al istoriei neamului şi cunoscător al trecutului locului său de obârşie. El ne-a furnizat o serie de nume topice din hotarele satului, denumiri confirmate şi completate de un alt sîrcovean pasionat de istoria locală, dl Anatolie Oleinic, inginer cadastral pensionar. Toponime vechi: Valea Albului – vale între Olişcani, Fuzovca şi Sîrcova; Dragan – de la numele boierului care a ŝinut moşia; Dacia – teren agricol unde erau cotele sătenilor; La Vâsoko Hora – loc înalt de unde se vede malul celălalt de Nistru, cu oraşul Râbniŝa; La Cruce – locul unde pe timpuri fusese instalată o cruce de piatra; La Cruciuliŝă – locul unei alte cruci; La Chiatră – piatră, stâlp de hotar. Locul se află la ieşirea din Pădurea Lunga către drumul spre Cinişeuŝi, pe partea stângă, înspre Pădurea Hulearca. Prin anii ‖60 ai secolului trecut, piatra care marca acest loc fusese zmulsă cu tractorul de către un sătean şi transportată în ograda gospodăriei sale, unde i-a servit drept lespede-prag în faŝa casei. Peste puŝin timp însă au început să-l încolŝească coşmarurile pe acest sîrcovean necumpănit, iar mai apoi şi vedeniile cele mai înfricoşătoare ale demonilor. Şi pentru a scăpa de ele, s-a apucat omul să scoată piatra din pragul casei şi s-o readucă la câmp. Astăzi se găseşte aproape de locul ei iniŝial, dar nu în teren deschis, ci în pădure, înspre marginea din dreapta drumului; La Trii Fântâni – teren arabil la hotarul Olişcanilor cu padurea satului Piscăreşti, unde sunt trei fântâni cu ciutură; La Uluce – locul unde se adăpau vitele sub pădurea Piscăreştiului, uluce cioplite în lemn; La Tăbliŝe – teren agricol cu semn de hotar între Piscăreşti şi Sîrcova; La Observator – locul de unde se transmiteau semnale de fum în caz de năvala tatarilor sau a turcilor şi unde în perioada anilor 1950 fusese instalat un turn; Cimitirul Cailor – loc unde se ingropau animalele; Pe Maidan – loc de mahala unde se jucau copii, pe toloacă; Pe Bahnă – terenul sportiv al satului; Pe Hurboc – mahala, teren în pantă; La Paniciu – locul unde a fost casa lui Mihai Paniciu, casă în care s-a aflat până în anii ‖70 ai secolului trecut şcoala şi cârmuirea colhozului; La Gheŝărie – locul unde a fost gheŝăria boierului Dragan; La Pomană – toponimul provine de la darea de pomană a văduvelor de razboi drumeŝilor ce 318 ieşeau în cale, sau pomana era lăsată pe colacul fântânii cu ciutură. Terenul se numeşte „La Pomană― şi fântâna poartă tot acelaşi nume; La Salcie – locul unde a fost o moară de apă pe râul Sîrca; Pământul Mănăstirii, Pământul Bisericii, La Cut – terenuri agricole; Pădurea Lunga – pădure spre Cinişeuți; Pădurea Hulearca – sector de pădure pe moşia Sîrcovei, pădure ce cuprinde şi părŝi din hotarul satelor Cinişeuŝi şi Ŝahnăuŝi; Pădurea Calugărului – pădure la hotar cu satul Pecişte; Pădurea Piscăreştiului – pădurea dinspre satul Piscăreşti; La Petic – pădure izolată la Piscăreşti; Cutriar, Crutoi Iar – loc în Pădurea Hulearca, între Sîrcova, Cinişeuŝi şi Ŝahnăuŝi; La Cardonul Roşu – canton din perioada interbelică în Pădurea Hulearca; La Iazul Boierului – locul unde a fost iazul boierului Dragan; La Boierescu – locul unde a fost conacul boierului Dragan; La Schit – loc în Pădurea Hulearca unde a fost schitul lipovenesc, închis în anul 1845; Livada lui Nikon, Livăzuica lui Moş Nikon – livadă şi vie plantate în Padurea Hulearca de către un oarecare lipovean Nikon; Pe Şleah sau Drumul Şleahului – drum ce duce spre Gara Şoldănești prin pădurea Piscăreştiului; La Lucniŝă, Lucniŝă – râpă, loc unde se extrage argila; Râpa lui Moş Moisei sau Râpa Moiseica – râpa ce a preluat numele unui lipovean Moiseica; Pustinca – loc de mahala a lipovenilor; Fântâna lui Miron – fântână construită de Miron Dolghi, pădurar între anii 1921- 1943 în pădurea Solonceni. Piatra a fost scoasă de el din râpile din pădure şi adusă cu carele cu boi în marginea satului Sîrcova; Fântâna lui Ionică – fântână la drumul spre Cinişeuŝi; Fântâna cea Înaltă – fântână construită la hotarul cu satul Olişcani, pe un loc înalt situat la 300 m deasupra nivelului mării; Fântâna lui Toader – fântână făcută de Toader Popuşoi (Şambrai); Fântâna lui Moş Toader Bolganschi, Fântâniŝa lui Antonică, Izvorul lui Sâdor, Izvorul lui Prodan, Izvorul lui Şilip (Şilip: de la Filip) – toponime provenite de la numele celor ce au construit aceste fântâni şi izvoare; Moara lui Alexandru Babcineŝchi, Moara lui Harbuz, Moara lui Lisnic – toate pe apa Sârcovei; Râuleŝul Sîrcova – curge prin Valea Sîrcovei, numită şi Valea Sămăşcani sau Valea Rezinei. În anul 1800, în satul Sîrcova, pe apa Sîrcovei erau cinci mori de apă. Toponime din perioada sovietică: Podul lui Fidulca – pod în marginea Pădurii Lunga; Fântâna lui Trifan; Fântâna lui Sireoja – fântână construită de Serghei Slobodeniuc; Izvorul Cuşma lui Guguŝă sau Izvorul lui Guguŝă – are o amenajare cu acoperiş asemănător cuşmii ştrengarului Guguŝă – eroul cărŝilor scriitorului Spiridon Vangheli; La Plochi – teren agricol sădit cu plopi pentru protejarea viŝei de vie europeană, în anii 1950; La Şorcoviŝă – teren plantat cu şorcovi, ale cărui frunze constituie hrana viermilor de mătase; La Gainărie – locul unde a fost crescătoria de găini a colhozului, în marginea satului; La ferma de porci – locul unde a fost ferma de porci a colhozului; La Iazuri – locul unde au fost iazurile colhozului.

Solonceni, filele 233-235. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Mateuŝi, satul Solonceni. În prezent: Raionul Rezina, comuna Solonceni.

319

În anul 1941, vatra satului Solonceni era împărŝită în două mahalale, cea de Sus şi cea de Jos, numărul gospodăriilor fiind de 297. Trupul de moşie al Şoloncenilor cuprindea pământuri pentru agricultură, sub numele: La Şanŝ, La Păsărărie, La Hlinaia, În Dial la Gropi, Sub Dial, Valea Copacului, La Cânipării. De asemenea, mai sunt menŝionate şi carierele de piatră ale statului, solul de la suprafaŝă, pe o întindere de 42 ha, fiind folosit ca păşune. Dl Ion Gozian, inginer cadastral în cadrul primăriei Solonceni, ne-a relatat că denumirile topice de mai sus, cu excepŝia celei de Sub Dial, se regăsesc şi astăzi în patrimoniul toponimic al satului. Din conversaŝia noastră am putut reŝine şi alte nume de locuri păstrate în vorbirea localnicilor, precum Valea Creŝărilor, La Cărarea Cimitirului (partea dinspre cimitir şi Nistru), La Izvorul cel Mare şi La Izvorul cel Mic (ambele în pădurea de lângă sat), Ursari şi Huluşcu (două părŝi ale pădurii), La Fântâniŝă (locul din jurul unei fântâni, aproape de malul Nistrului), În Livadă (un loc deschis pe malul Nistrului, în partea centrală a satului), În Deal la Cruce, Moara de Foc, Moara de Apă, În Deal la Moară, Ghidrihana, La Plopi, La Aerodrom. Mahalalele satului şi-au conservat şi ele denumirile vechi, însă se obişnuieşte să li se mai spună Vălucele şi Mahalaua de la Pădure. Şipca, filele 114-116. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Şoldăneşti, satul Şipca. În prezent: Raionul Şoldăneşti, comuna Şipca. Una din rubricile recensământului notează că prima vatră a satului Şipca s-a aflat la 1 km (nu se precizează direcŝia) depărtare de vatra sa mai nouă, mutarea producându- se din cauza surpării terenului. Toponimele Şipcii apar consemnate în paragraful privitor la numele părŝilor alcătuitoare ale moşiei satului, după cum urmează: Fântâna Mălănii, suprafaŝa – 140 ha, sol arabil; Malul Roşu, suprafaŝa – 200 ha, sol arabil; Sălcii, suprafaŝa – 400 ha, sol arabil; Valea Ştaşilor, suprafaŝa – 434 ha, pământ cultivabil şi islaz; Vii, suprafaŝa – 32 ha, vii şi livezi. Fondul toponimic al satului Şipca include, pe lângă aceste denumiri de locuri, şi alte nume topice, precum Zaharianca sau Tudosca, Hârtop, Valea Hliboca, Valea Balamutenilor, Dealul Săracului, Glăvăneşti, Coada Redilor, Valea Maiorului, Pădurea Craina. Cercetarea de ansamblu a acestui patrimoniu toponimic a fost realizată de dl prof. Vlad Ciubucciu în monografia istorică a satului Şipca, pe care a publicat-o cu câŝiva ani în urmă1. Recent, autorii rândurilor de faŝă au semnalat şi explicat două toponime din hotarele Şipcii, La Momâie şi Duruitoarea, completând astfel şirul denumirilor toponimice din localitate2. Şoldăneşti, filele 120-122, 127-128.

1 Vlad Ciubucciu, Glăvăneşti pe apa Cobâleancăi – un pic de istorie naŝională, Chişinău, Editura „Iulian‖, 2007, p. 36-38, 44-51. 2 Sergiu Tabuncic, Vlad Vornic, Câteva noutăŝi ştiinŝifice prilejuite de vizita de documentare în comuna Şipca, r-nul Şoldăneşti (29 iunie - 3 iulie 2012), în „Revista de Istorie a Moldovei‖, 2012, nr. 3 (91), p. 118-119. 320

1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Şoldăneşti, satul Şoldăneşti. În prezent: Raionul Şoldăneşti, oraşul Şoldăneşti. Într-o rubrică a recensământului, referitoare la denumiri mai vechi ale satului, este notat că Şoldăneştii s-ar fi numit cu 150 de ani în urmă Puhăcenca, fără a se indica dacă localnicii o mai foloseau sau nu. Părŝile alcătuitoare ale moşiei Şoldăneştilor apar menŝionate în compartimentul privind subîmpărŝirile teritoriului satului, după cum urmează: Hârtop, suprafaŝa – 117 ha, teren arabil şi islaz, calitatea pământului –I-a; Fântâna Mariicăi, suprafaŝa – 50 ha, teren arabil, calitatea solului – I-a; Gurmaz, suprafaŝa – 40 ha, teren arabil, calitatea solului – a II-a; Valea Vătafului, suprafaŝa – 30 ha, sol arabil de calitatea a II-a; Dealul Viii, suprafaŝa – 37 ha, teren plantat cu viŝă de vie, calitatea solului – a II-a; Dealul Malului, suprafaŝa – 70 ha, sol arabil de calitatea I-a; Fundătura, suprafaŝa – 120 ha, pământ cultivabil de calitatea I-a; Budăi, suprafaŝa – 100 ha, pământ cultivabil de calitatea a II-a; Rădi, suprafaŝa – 271 ha, teren arabil, calitatea solului – I-a; Bolohan, suprafaŝa – 160 ha, teren arabil şi islaz, calitatea pământului – a II-a. Unele dintre aceste denumiri toponimice se regăsesc şi în monografia istorică a oraşului Şoldăneşti, publicată în anul 1994 de Sergiu Tabuncic: La Budăi, La Hârtop, La Rădi, La Şteap, La Valea Crucii, La Regie, La Lucniŝă, La Bursuci, La Coada Râpii, La Perişori, La Stincă, La Alexinŝi, La Tudosca1.

Tarasova, filele 317-319. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Alcedar, satul Tarasova. În prezent: Raionul Rezina, comuna Solonceni, satul Tarasova. Singura rubrică din recensământ care oferă date de interes pentru studiul nostru este cea cu privire la monumentele istorice din localitate şi vechimea lor, unde citim următoarele: „La Tarasova se găsesc şanŝuri şi dealuri de la turci, precum şi schelete omeneşti‖. Presupunem că prin cuvântul dealuri s-au avut în vedere valurile apărătoare ale vreunei cetăŝi de pământ şi lemn, şanŝurile sale constituind un alt element de fortificare. Iar expresia de la turci, în genere, face referire la vechimea mare a oricăror vestigii ale trecutului şi nu are pentru cazul concret al antichităŝilor pomenite la Tarasova o semnificaŝie certă din punct de vedere cultural-cronologic. Notăm şi faptul că în literatura arheologică nu se semnalează existenŝa vreunei aşezări întărite în zona satului Tarasova2, însă nu excludem că şi asemenea situri ar putea fi identificate prin cercetări viitoare.

1 Sergiu Tabuncic, Şoldăneşti – localitate străveche din Valea Ciornei, Chişinău, Editura „Sarmis‖, 1994, p. 25-37, 49. 2 Oleg Leviŝki, Repertoriul arheologic al raionului Rezina, Chişinău, 1993 (manuscris păstrat la arhiva Muzeului Naŝional de Istorie a Moldovei), p. 23 (nr. 98, S3.8; nr. 99, S3.9; nr. 100, S3.10); С. С. Рябцева, М. М. Чокану, Находки средневекового времени с поселения Тарасова в Молдове (по материалам частной коллекции), în „Stratum plus‖, 2005-2009, nr. 5, p. 164-198; А. Н. Бурян, Л. В. Дергачева, Р. А. Рабинович, Н. П. Тельнов, Первые археологические исследования на 321

Tîrşiţei, filele 84-86, 90-92. Satele Tîrşiŝeii Vechi şi Tîrşiŝeii Noi în anul 1965 au fost comasate într-o singură localitate: Tîrşiŝei1. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Tîrşiŝei, satul Tîrşiŝeii Vechi. În prezent: Raionul Teleneşti, comuna Tîrşiŝei. Două denumiri toponimice din Tîrşiŝeii Vechi apar consemnate într-o rubrică despre locuinŝele temporare ale sătenilor. Au locuitorii în afară de casele din sat locuinŝe vremelnice şi cum se cheamă ele în partea locului? „Colibe la vii în partea de răsărit şi apus a satului la punctul zis La Răzăşi şi Hârtop pentru paza viilor, iar stâni în partea de apus a satului pe islazul comunal, servind la văratul cirezilor de vite sterpe şi oilor‖. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Tîrşiŝei, satul Tîrşiŝeii Noi. În prezent: Raionul Teleneşti, comuna Tîrşiŝei. Aceeaşi rubrică indică un topic la est de Tîrşiŝeii Noi, anume Hârtop, iar o alta precizează numele neoficial al satului, folosit de localnici: Maşcăuŝi. Explicaŝia denumirii populare a Tîrşiŝeilor Noi se găseşte în secŝiunea privind vechimea şi înfiinŝarea satului, notându-se că acesta s-a fondat în 1899 prin colonizare cu locuitori din satul Maşcăuŝi, jud. Orhei, de origine români-moldoveni. Familiile mascăuŝenilor descălecate în noua aşezare de pe valea Dobruşei erau următoarele: Apostol, Coreŝchi, Florea, Guŝu, Florescu, Jomiru, Mârzac, Mircă, Moraru, Nicu, Simon, Solomon2. Pe lângă acestea, în anii 1906, 1907 şi 1908 la Tîrşiŝeii Noi s-au strămutat şi ucraineni de peste Nistru.

Trifeşti, filele 76-78. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Trifeşti, satul Trifeşti. În prezent: Raionul Rezina, comuna Trifeşti. Recensământul din 1941 înregistrează la Trifeşti un fond toponimic bogat, pe care- l redăm mai jos: La Tufe, suprafaŝa – 40 ha, calitatea solului – mijlocie; Dealul Bisericii, suprafaŝa – 150 ha, calitatea solului – sub mijlocie; Coada Râpii, suprafaŝa – 60 ha, calitatea solului –

поселении Тарасова (Молдова), în „Stratum plus‖, 2005-2009, nr. 5, p. 199-215; М. Чокану, Коллекция монет со средневекового поселения у с. Тарасова, în „Stratum plus‖, 2005-2009, nr. 6, p. 351-369. 1 RSS Moldovenească. Orânduire administrativ-teritorială la data de 1 aprilie 1988, p. 160, стр. 157. 2 Numele de familie Apostol, Coreŝchi, Florea, Florescu, Jomiru, Solomon, Mârzac, Mircă, Moraru (la fel Morari şi Morărescu) şi Simon în prezent sunt atestate în cartea de telefoane a satului Maşcăuŝi (r- nul Criuleni): vezi adresa electronică http://www.info1188.com/raionul-criuleni/satul-mascauti.html. În schimb, în cartea de telefoane a locuitorilor satului Tîrşiŝei (r-nul Teleneşti) apar familiile Nicu şi Morărescu: vezi sursa http://www.info1188.com/raionul-telenesti/satul-tirsitei.html. 322 bună; Hârtopul Mare, suprafaŝa – 100 ha, calitatea solului – sub mijlocie; Spre Gordineşti, suprafaŝa – 60 ha, calitatea solului – bună; După Grădini, suprafaŝa – 20 ha, calitatea solului – bună; Dealul lui Trifan, suprafaŝa – 80 ha, calitatea solului – sub mijlocie; Pe Cela Deal, suprafaŝa – 30 ha; Dealul Perenilor, suprafaŝa – 150 ha, calitatea solului – mijlocie; La Bahnă, suprafaŝa – 10 ha; Vatra Satului Nou, suprafaŝa – 25 ha, calitatea solului – mijlocie; La Râmnic, suprafaŝa – 20 ha, calitatea solului – mijlocie; Dealul Crucii, suprafaŝa – 120 ha; Planul Popii, suprafaŝa – 18 ha, calitatea solului – bună; La Varniŝa lui Şaim, suprafaŝa – 30 ha, calitatea solului – sub mijlocie; La Păduchioasa, suprafaŝa – 10 ha, calitatea solului – slabă; La Varniŝă, suprafaŝa – 20 ha, calitatea solului – slabă; După Chietri, suprafaŝa – 10 ha, calitatea solului – bună; La Pereni, suprafaŝa – 30 ha, calitatea solului – mijlocie; La Cânepişuri, suprafaŝa – 5 ha, calitatea solului – bună. Vatra satului Trifeşti se întindea pe o suprafaŝă de 95 ha, iar pădurea de pe moşie ocupa circa 40 ha. Terenurile aflate Pe Cela Deal se cultivau cu viŝă de vie, La Bahnă şi pe Dealul Crucii erau pământuri pentru păşunat, După Chietri se creşteau zarzavaturi, iar celelalte câmpuri se arau. Numele de locuri de la Trifeşti constituie un valoros patrimoniu istorico-cultural, care lărgeşte interesul pentru trecutul satului. Lăsate moştenire de înaintaşii trifeştenilor de astăzi, toponimele respective (Vatra Satului Nou şi Planul Popii fac o excepŝie) îşi continuă existenŝa, în forme nealterate, faptul fiindu-ne confirmat de dl Mihai Sparionoapte, fost primar al localităŝii, actualmente pedagog pensionar. De departe cel mai informat intelectual din Trifeşti cu privire la istoria locală, dl M. Sparionoapte a încercat să valorifice unele aspecte din trecutul satului, prin publicaŝii în presa regională1, fiindu-i cunoscute şi toponimele localităŝii. Din precizările sale referitoare la numele topice de mai sus se poate reŝine faptul că Pădurea Statului s-a păstrat sub forma La Pădure, locul Pe Cela Deal azi se pare că e mahalaua satului dinspre Dealul lui Trifan, La Râmnic mai există un iezuşor pentru adăpatul animalelor, iar toponimul La Păduchioasa s-a conservat sub denumirea de Râpa Păduchioasei. Pe lângă aceste specificări, am aflat şi numele unor locuri din vatra sau moşia satului legate de poduri şi izvoare, precum La Podul lui Doni, La Podul lui Pavel Munteanu, La Podul Pălămarului, La Izvorul de la Curte, La Izvorul cel Mare sau La Izvorul lui Ştefan cel Mare.

1 De vrem să fim cu stimă, oricât de necăjiŝi, urma-vom adevărul, dar până la sfărşit, în „Cuvântul‖. Săptămânal regional independent. Rezina, 17 septembrie 2004, nr. 37, p. 1, 4, 5; Devenire marcantă de împliniri admirabile, în „Cuvântul‖, 2 septembrie 2005, nr. 35, p. 1, 3; Nasc şi la Trifeşti oamenii ... , în „Cuvântul‖, 29 iunie 2011, nr. 31, p. 5 şi pe format electronic la adresa web: http://www.cuvintul.md/article/1039/; Să ne cunoaştem istoria, în „Cuvântul‖, 31 august 2012, nr. 32, p. 7; Materiale interesante cu privire la istoria satului Trifeşti ne oferă şi Tudor Ŝopa, Vladimir Nicu, Urmaşii unui cuib de răzeşi, în „Moldova Suverană‖. Cotidian social-politic, cultural, de informaŝie şi opinie. Chişinău, 30 noiembrie 1996, nr. 203, p. 3; Tudor Ŝopa, Persoană cultivată (Mihai Sparionoapte), în idem, Dîrzenie rîvnită, Fundaŝia „Draghiştea‖, Chişinău, 2005, p. 201-207. 323

Ţareuca, filele 13-20. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Ŝăreni, satul Ŝăreni. În prezent: Raionul Rezina, comuna Ŝareuca. În anul 1941, moşia Ŝăreni avea o suprafaŝă de 1479 ha, pământurile sale fiind de calitatea a II-a. Din păcate, denumirile părŝilor ei alcătuitoare n-au fost specificate, aşa cum cerea formularul de recensământ. Apare consemnat doar numele unei râpi şi a râuleŝului ce curge prin capătul nordic al localităŝii: „Satul Ŝăreni este situat la o depărtare de 6 km de fluviul Nistru. Prin marginea satului, unde se află şi Râpa Izvorului, trece pârâul Sîrcova. Ambele laturi ale satului sunt aşezate pe deal şi restul pe vale. Terenul stăpânit de săteni este şes şi foarte puŝin deluros, pietros. Parte din acest pământ e stricat de ploi. 1/5 din suprafaŝa totală ar fi pământuri mai puŝin cultivabile. Pe ambele părŝi ale pârâului Sîrcova sunt canarale de piatră‖. Se pare că râuleŝului Sîrcova în recensământ i s-a dat acest nume pentru că pătrunde pe teritoriul Ŝărenilor dinspre satul Sîrcova. Acest pârâu izvorăşte în pădurea de lângă satul Sămăşcani şi străbate în cursul său moşia acestuia şi pe cea a satelor Fuzăuca, Sîrcova, Ŝahnăuŝi, Ŝareuca şi a oraşului Rezina, unde se revarsă în Nistru. Pe actualele hărŝi administrativ-teritoriale şi geografice ale Republicii Moldova râuleŝul apare cu denumirea Rezina.

Ţahnăuţi, filele 25-29. 1941 - Judeŝul Orhei, plasa Rezina, comuna Ŝăreni, satul Ŝahnăuŝi. În prezent: Raionul Rezina, comuna Ŝareuca, satul Ŝahnăuŝi. Conform datelor recensământului, moşia Ŝahnăuŝi se întindea pe o suprafaŝă de 1834 ha, iar pământurile sale erau de calitatea a II-a. Denumirile toponimice din hotarele ei n-au fost înregistrate, exceptând numele mahalalelor satului, care erau următoarele: Ciotci, numărul gospodăriilor – 180; Epureni, numărul gospodăriilor – 78; Hârtop, numărul gospodăriilor – 30.

324