Tribul Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) În România. Partea III

Bul.inf. Entomol., 17: 5-56, 2006 ISSN 1221 - 5244 Tribul Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea III. (Agapeta, Ceratoxanthis, Fulvoclysia, Eugnosta, Commophila, Prochlidonia, Eupoecilia)

Zoltán Ko v á c s & Sándor Ko v á c s

Abstract

The Tribus Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) in Romania

Results of the revision of the tribe Cochylini of Romania are presented. The presences of 89 species belonging to 16 genera are confirmed in the Romanian fauna. The first part of the series discussed the general description of the tribe and the first two genera: Phtheochroa and Hysterophora (Bul. inf. Soc. lepid. rom. 12(1-4): 5-45, 2001), the second part discussed the genera Cochylimorpha, Phalonidia and Gynnidomorpha (Bul. inf. Entomol. 14-15: 57-145, 2003-2004). This third part of the series discusses the genera Agapeta, Ceratoxanthis, Fulvoclysia, Eugnosta, Commophila, Prochlidonia and Eupoecilia. The presences of 12 species belonging to 6 genera are confirmed in the Romanian fauna. The presence of Eugnosta hydrargyrana hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842), Commophila aeneana (Hü b n e r , [1800]) and Eupoecilia sanguisorbana (He r r i c h - Sc h ä f f e r , 1856) are considered doubtful in the Romanian fauna. Keys to all treated and further one expected species, based on exter- nal characters, male and female genitalia are provided. Fore wings of adults, male and female genitalia are figured. Short description, biological and distributional data are given. The examined material is presented.

Key words: Cochylini, Romania, revision, Agapeta, Ceratoxanthis, Fulvocly- sia, Eugnosta, Commophila, Prochlidonia, Eupoecilia.

5 Genul Agapeta Hü b n e r , [1825]

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ lungi, segmentul al doilea este mult lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt, dar proeminent. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 143-145) este lată, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, plica costală lipseşte. Vârful aripii este scurt. Marginea externă este concavă. Toate nervurile sunt independente. Chorda este subţire, porneşte la mijlocul distanţei dintre emergenţa nervurilor R1-R2. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă sub vârful aripii. Nervura CuP este rudimentară. Media este absentă. Aripa posterioară este lată, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervura

Sc+R1 este lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Ner- vurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, M3-CuA1 scurt pedunculate. Dimorfismul sexual puţin evident, femelele sunt mai mari decât mas- culii. Armătura genitală masculă (Fig. 146-148): Tegumen este lat, slab sclerotizat, cu pedunculi scurţi. Uncus lipseşte. Tuba analis are un sclerit ventral mare. Socii sunt mici şi triunghiulari sau lungi şi înguşti. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral sunt sudate numai la A. zoegana L., la celelalte specii nu sunt sudate, capetele lor sunt unite de o membrană fină. Valva este scurtă, dar lată, la baza marginii costale este o apofiză lată spinoasă, pulvinus, care lipseşte şi ea la A. zoegana L. Costa este îngustă, sacculus de formă şi lăţime variabilă. La baza valvei este o apofiză voluminoasă, care lipseşte la A. zoegana L. Transtilla are părţile laterale doar uşor lăţite, partea mediană este mică. Juxta are o apofiză mediană îngustă şi lungă, care la A. zoegana L. este scurtă. Aedeagus este lung şi îngust, apofiza terminală poate să fie foarte lungă. Cornutus lipseşte. Caulis este scurt. Armătura genitală femelă (Fig. 149-151): Ovipozitorul este normal conformat şi scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt în general scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este de formă variabilă, sudată cu peretele posterior al antrumului. Antrum este larg şi complex, bine sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiaţi. Ductus bursae este de obicei îngust şi membranos, dar la A. largana Rb l . este larg şi bine sclerotizat. Corpus bursae este membranos, are signa formate din sclerite dentiforme.

Observaţii: Desenul şi talia exemplarelor poate fi foarte variabilă, în special la A. hamana L.

Răspândire: Genul este răspândit în vestul palearcticului, sunt cunoscute 4 specii, toate prezente şi în Europa, dintre care 3 au fost semnalate şi

6 din România.

Lista speciilor genului Agapeta din România

Agapeta Hü b n e r , [1825] Agapete Hü b n e r , [1825] Euxanthis Hü b n e r , [1825] Xanthosetia St e p he n s , 1829 hamana (Li n n a e u s , 1758) diversana Hü b n e r , 1793 periphragmella Sc h a w e r d a , 1911 albana Sc h i l l e , 1917 depuncta Ob r a z t s o v , 1943 albana Du f r a n e , 1960 deficiens Du f r a n e , 1960 largana (Re b e l , 1906) vicolana Că p u ş e , 1964 zoegana (Li n n a e u s , 1767) ferrugana Ha w o r t h , [1811] brunneocycla Ra z o w s k i , 1961

Cheia de determinare a speciilor genului Agapeta din România bazată pe morfologia externă a adultului

1 (2) - desenul aripii anterioare este extins asupra apexului şi a marginii externe, care împreună cu banda transversală subapicală delimitează complet zona apicală a aripii ...... zoegana L. 2 (1) - desenul aripii anterioare se extinde numai parţial asupra apexului şi a marginii externe 3 (4) - desenul este format din două benzi transversale complete ...... largana Rb l . 4 (3) - benzile transversale nu sunt complete, desenul este foarte variabil, poate fi extins şi complex sau redus...... hamana L.

Cheia de determinare a speciilor genului Agapeta din România bazată pe structura armăturii genitale mascule

1 (4) - la baza marginii costale a valvei este o apofiză spinoasă 2 (3) - apofiza este lungă, îndoită, cu vârful ascuţit...... hamana L. 3 (2) - apofiza este lată, dreaptă, cu vârful rotunjit...... largana Rb l . 4 (1) - la baza marginii costale a valvei nu este apofiză...... zoegana L.

7 Cheia de determinare a speciilor genului Agapeta din România bazată pe structura armăturii genitale femele

1 (4) - ductus bursae este membranos 2 (3) - antrum şi sterigma sunt foarte complexe ...... hamana L. 3 (2) - antrum este complex, sterigma simplă ...... zoegana L. 4 (1) - ductus bursae este bine sclerotizat ...... largana Rb l .

Descrierea speciilor

Agapeta hamana (Li n n a e u s , 1758), (Fig. 143, 146, 149)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 19-23 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă, partea laterală şi inferioară al palpilor labiali este maro. Aripa anterioară (Fig. 143) lungă şi lată are culoarea de fond galbenă. Desenul maro-ruginiu deschis este foarte variabil, format: dintr-o linie îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o bandă transversală mediană îngustă, care frecvent este fragmentată în mai multe pete sau redusă la o pată la mijlocul aripii deasupra marginii posterioare; o bandă transversală subapicală îngustă, care este şi ea foarte variabilă, porneşte de la marginea costală, în zic-zac ajunge până la celulă, dar poate să fie întreruptă sub costa, iar de la celulă se întinde oblic până la tornus; la apex şi de-a lungul marginii externe a aripii este o linie îngustă, care poate să fie confluentă cu banda transversală subapicală. Pe desenul din jurul celulei şi pe pata marginii posterioare sunt suprapuşi numeroşi solzi de culoare plumburie strălucitoare. Franjurile sunt de culoare galbenă. Aripa posterioară este cenuşie-maronie închisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie cu o linie bazală maro închisă.

Armătura genitală masculă (Fig. 146): Tegumen este lat şi scurt, rotunjit. Socii sunt mici, triunghiulari. Tuba analis are un sclerit ventral mare, bine sclerotizat. Vinculum este îngust, ventral nu este sudat. Transtilla are părţile laterale late şi partea mediană numai uşor lăţită. Valva este lată cu marginea costală mai lungă decât sacculus, pulvinus este puternic sclerotizat, de forma unei gheare. Sacculus este lat la bază, se îngustează treptat şi se termină cu o apofiză terminală ascuţită. La baza valvei este o apofiză voluminoasă, bine sclerotizată, partea lui costală este scurtă şi triunghiulară, partea lui de pe sacculus este lungă, arcuită, cu dinţi mici, cu vârful ascuţit. Juxta are o apofiză mediană mare, triunghiulară. Aedeagus este lung şi lat, are o apofiză terminală relativ groasă cu vârful recurbat, nu are cornutus.

Armătura genitală femelă (Fig. 149): Papillae anales sunt scurte şi în- guste. Tergitul VIII este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte

8 Fig. 143–145: Aripile anterioare ale speciilor genului Agapeta: 143 – A. hamana (Li n n a e u s , 1758) ♀; 144 – A. largana (Re b e l , 1906) ♀; 145 – A. zoegana (Li n n - a e u s , 1767) ♂ (original).

9 Fig. 146–148: Armăturile genitale ♂♂ ale speciilor genului Agapeta: 146 – A. hamana (Li n n a e u s , 1758); 147 – A. largana (Re b e l , 1906); 148 – A. zoegana (Li n n a e u s , 1767) (original).

10 şi subţiri. Sterigma şi antrum sunt foarte complexe, sudate posterior. Ductus bursae este scurt şi îngust, membranos. Corpus bursae este mare, ovoid-alungit. Signa sunt formate de numeroase sclerite dentiforme mari grupate lângă marginea corpului bursae, pătrund şi în ductus bursae.

OBSERVAŢII: Specia este asemănătoare cu A. angelana (Ke n n e l , 1919), care este cunoscută numai din Spania şi cu A. largana Rb l ., la care benzile transversale sunt totdeauna complete şi discret mai late. Armătura genitală masculă seamănă cu cea a speciei A. angelana Ke n n ., dar vârful apofizei de pe baza valvei este îngustă, ascuţită şi recurbată la A. hamana L., faţă de A. angelana Ke n n ., la care este lată şi bifidă. Armătura genitală femelă seamănă cu cea a speciei A. zoegana L., dar sterigma şi antrum sunt mai complexe şi scleritele dentiforme din corpus bursae sunt mai mari.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc în frunzele înfăşurate ale Ononis repens L., dar probabil şi pe Cirsium arvense (L.) Sc o p . şi Trifolium. Adulţii zboară în două generaţii în perioada mai-septembrie.

DISTRIBUŢIE: Specia este larg răspândită în Europa şi Asia Mică. În România este comună pe tot teritoriul ţării. Date din literatură: nordul Do- brogei (Ma n n 1866); Grumăzeşti, Mănăstirea Neamţ, Bucureşti (Ca r a d j a 1901); Băile Herculane (Re b e l 1911: 402); Câmpia Transilvaniei: Budeşti şi Şincai (Ro t h s c h i l d 1912: 26); Suceava, Săveni şi Vereşti (Po p e s c u -Go r j & Ne m e ş 1965); Pădurea Gârboavele (Ol a r u & Ne m e ş 1968); Tecuci, Bârnova, Domogled, Agigea, Ciucurova, Măgura Odobeştilor, Pădurea Drăgăneşti, Valea lui David, Dărmăneşti, Rădăuţi şi Pădurea Roaba (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 208); Băile Herculane, Jigodin, Remetea Mare, Rudna, Timişoara, Şar- lota, Pădurea Chevereş, Ieşelniţa şi Oltina Canara (Kö n i g 1975: 52); Mănăsti- rea Cocoş (Po p e s c u -Go r j 1976); Delta Dunării, Grindul Letea (Po p e s c u -Go r j 1985a); Sinaia şi Munţii Bucegi (Po p e s c u -Go r j 1995: 183); Braşov, Săcele, Timişul de Jos, Racoş, Zizin şi Teliu (Sz é ke l y 1996); Bădeni (Mi h u ţ 1997); Maramureş, Strâmtura, Podul Slătioarei (St ă n e s c u & Ruşti 1997); Munţii Apuseni, Colţii Trascăului (Rá k o s y & al. 1999); Pădurea Pasărea [Bucureşti] (Sz é ke l y & al. 1999); Munţii Măcin: Greci, Culmea Pricopanului, Horia, Pădurea Babadag, Mănăstirea Celic, Mănăstirea Cocoş şi Cerna (Rá k o s y & Wi e s e r 2000: 34); Pădurea Gârboavele şi Bîrnova (Ma r c u & Rá k o s y 2002: 37).

MATERIAL EXAMINAT: (202 exemplare, 1 preparat genital mascul, 2 preparate genitale femele) - Colecţia MNINGA: Cluj, 19. VII. 1920. (♂); 27. VII. 1921. (♀); 8. VI. 1924. (♀); 10. VII. 1925. (2 ♀♀); 24. VII. 1925. (♂); 27. VII. 1925. (♀); 30. VII. 1933. (♂); 20. V. 1936. (♂); 19. VII. 1937. (♂); 16. VI. 1946.

11 (♀); Cluj, Academia Agricolă, 17. VIII. 1922. (♀); 14. VII. 1934. (♀); Cluj, Fânaţe, 29. VI. 1928. (♂); Cluj, Dealul Hoia, 27. VI. 1935. (♂); Cluj, Becaş, 3. VII. 1938. (♀); 16. VI. 1946. (♂); 28. VII. 1946. (♀); 5. VIII. 1946. (♀); 25. VI. 1947. (♂); Bucureşti, 16. VII. 1941. (♀); Sebeş, Alba, 1. IX. 1941. (♂); Timişoara, Casa Verde, 5. VII. 1942. (♂); 19. V. 1943. (♂), legit A. Os- t r o g o v i c h ; - Colecţia A. Po p e s c u -Go r j : Sulina, 31. V. 1971. (1 ex.), legit A. Po p e s c u -Go r j ; - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Bazna, 20. VII. 1912. (♂), (preparat genital nr. 946/♂/ Că p u ş e ); Ocna Sibiului, 20. VII. (♀); Şura Mică, 15. VI. (1 ex.); Sibiu, (♂); Guşteriţa, 1908. (2 ex.), legit D. Cz eke l i u s ; Sibiu, 26. VII. 1913. (4 ♂♂); - Colecţia L. Di ó s z e g h y : Ineu (Arad), 8. VII. 1938. (1 ex.), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia V. Vi c o l : Vălureni, Tg. Mureş, 15. VIII. 1984. (3 ♂♂); Bu- diu Mic, pădure, 21. VIII. 1984. (♂); 3. IX. 1984. (3 ♂♂); 23. VII. 1989. (2 ♂♂, 1 ♀); Platoul Corneşti, [Tg. Mureş], 7. IX. 1984. (♀); Corunca, pădure, 29. VI. 1985. (♂); Corunca, pantă sudică, 8. IX. 1995. (♂); Ciugud, lumină, 15. VII. 1985. (♂); 2. VIII. 1985. (♀); 6. VIII. 1985. (♂); 12. VIII. 1986. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 341/♂/ Vi c o l ); 24. VII. 1987. (1 ex.); Chinari, lumină, 19. VII. 1985. (7 ♂♂, 1 ♀); 23. VII. 1985. (♂); 25. VII. 1985. (2 ♂♂); 15. VIII. 1985. (1 ♂, 1 ♀); 26. VIII. 1986. (♂), (preparat genital nr. 343/♂/ Vi- c o l ); 28. VIII. 1985. (♂); Stânceni, 21. VII. 1985. (1 ♂, 2 ♀♀), (preparat genital nr. 1604/♂/ Vi c o l ); Sângeorgiu de Mureş, lumină, 29. VII. 1985. (4 ♂♂); 23. VI. 1991. (♂); Chirileu, lumină, 30. VII. 1985. (3 ♂♂, 3 ♀♀); 30. VII. 1988. (5 ♂♂, 2 ♀♀), (preparat genital nr. 1590/♂/ Vi c o l ); Sânmarghita, 31. VII. 1985. (2 ♂♂); 7-8. VI. 1993. (♀); 11-12. VIII. 1994. (♀); 1-2. VI. 1995. (♂); 5-6. VI. 1995. (♂); 10-11. VI. 1995. (1 ♂, 2 ♀♀); 4-5. VII. 1995. (♀); 19-20. VII. 1995. (3 ♀♀); 12-13. VI. 1996. (2 ♂♂, 3 ♀♀); 20-21. VI. 1996. (1 ♂, 1 ♀); Hilişeu, Horia, Dorohoi, 22. VII. 1990. (1 ♂, 2 ♀♀); Râmeţ, Alba, lumină, 27-28. VII. 1991. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 1591/♂ şi 1605/♂/ Vi c o l ); 23-24, VIII. 1995. (♀); 1-2. VIII. 1996. (♂); Orşova, Gurghiu, tufe, 3. VIII. 1991. (2 ♂♂); 4. VIII. 1991. (♂); Neagra Stânceni, lumină, 7. VIII. 1991. (♀); 8. VIII. 1991. (3 ♂♂); 23. VI. 1992. (♂); 11. VII. 1992. (♂); 9. VIII. 1992. (♂); 5-6. VII. 1993. (2 ♂♂); Bădeni, Turda, lizieră, 16. V. 1993. (♂); Războieni, Alba, 9. VII. 1994. (♀), legit V. Vi c o l ; - Colecţia L. Sz é k e l y : Botoşani, Rediu, 5. VII. 1986. (♀); 18. IX. 1986. (♂); 8. VI. 1987. (♂); 1. VII. 1988. (♂); Botoşani, Frumuşica, 19. V. 1989. (♂); Dobrogea, Rezervaţia Canaraua Fetii, 27. V. 1990. (♂); Delta Dunării, Periprava, 6 m, 7. VII. 1996. (♀); Racoş, jud. Braşov, 24. VII. 1992. (♀); Săcele, jud. Braşov, 12. VII. 1990. (♂); 14. VII. 1996. (♀), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia M. W. Ma n o l i u : Cluj, 3. VIII. 1986. (♀); 23. VIII. 1986. (♂); 3. VI. 1987. (♂); 27. VI. 1987. (♂), legit M. W. Ma n o l i u ; - Colecţia C. Co r d u n e a n u : jud. Botoşani, Schit Orăşeni, 200 m,

12 Cristeşti, lumină, 26. VII. 1993. (♀); jud. Suceava, Rădăuţi, 370 m, lumină, 24. VII. 1993. (♀), legit C. Co r d u n e a n u ; - Colecţia T. Cs. Vi z a u e r : Ocna – Dej, 1/2. VI. 1995. (♀); 7/8. VI. 1995. (1 ♂, 1 ♀); 27/28. VI. 1995. (1 ♂, 1 ♀); 8/9. VIII. 1995. (♀); 11/12. VIII. 1995. (♂); 14/15. VIII. 1995. (♀), legit T. Cs. Vi z a u e r ; - Colecţia Gy. Sz a b ó : Satu Mare, 6. VI. 1976. (♂); 22. VI. 1973. (♀); 27. VI. 1973. (♀); 30. VI. 1973. (♀); Pădurea Heresteţ, Satu Mare, 10. VII. 1984. (♂); Pădurea Noroieni, Satu Mare, 5. VII. 1993. (♀); Canaraua Fetii, 25. VI. 1993. (♂); 1. VI. 1995. (♂), legit Gy. Sz a b ó ; - Colecţia H. Ne u m a n n : (9 ♂♂, 7 ♀♀) Timişoara, 9. VI. 1978. (3 ex.); Pecinişca, Băile Herculane, 4. VIII. 1978. (1 ex.); Giroc, jud. Timiş, 23. V. 1979. (1 ex.); 26. V. 1979. (1 ex.); Periam Port, jud. Timiş, 2. VI. 1979. (1 ex.); Dragşina, jud. Timiş, 10. V. 1981. (7 ex.); Bărăteaz, jud. Timiş, 25. VIII. 1983. (1 ex.); Dobrogea, Codru Babadag, 24. VII. 2001. (1 ex.), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia L. Rá k o s y : Sighişoara, 15. VII. 1974. (♂); 26. VIII. 1976. (♂); 21. VII. 1977. (♂); Potoci, Bicaz, 9. VIII. 1979. (♀); Ocna Sibiu, 21. VII. 1982. (2 ♀♀); Vălişoara – Aiud, 4. VII. 1983. (♀); Munţii Apuseni, 960 m, Gheţar – Scărişoara, 14. VII. 1998. (♀), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Munţii Baraolt, 650 m, Sf. Ghe- orghe, 17. VII. 1973. (1 ♂, 1 ♀); 15. VI. 1975. (♀); Arcuş, 16. VII. 1976. (♂); Depresiunea Trei Scaune, Mestecănişul de la Reci, 540 m, 1. VII. 1983. (♀), (preparat genital nr. 764/♀/ Ko v á c s ); 5. VII. 2002. (♂); Munţii Harghita, Bicsad, 26-27. VIII. 1985. (♂), (preparat genital nr. 768/♂/ Ko v á c s ); Toldal, jud. Mureş, 13. V. 1989. (♂); Dobrogea, Rezervaţia Canaraua Fetii, 17. V. 1994. (♀); Câmpia Transilvaniei, Lechinţa (jud. Mureş), 31. V. 1996. (♂), (preparat genital nr. 763/♀/ Ko v á c s ); 13. VIII. 2003. (♂); 3. VII. 2004. (♂); Dobrogea, Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 150 m, 27-28. VI. 1997. (♀); Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 26. VII. 1998. (♂); Glodeni (jud. Mureş), 24-25. VII. 1998. (♀); Praid (jud. Harghita), Muntele de Sare, 18. VIII. 2000. (♂); Munţii Harghita, Racu, 600 m, 3. VII. 2001. (2 ♂♂); 18. VI. 2004. (♂); Munţii Harghita, Hargitaliget, 700 m, 10. VII. 2001. (♂); Do- brogea, Valea Casimcei, Cheia, 13. VIII. 2001. (♂); Depresiunea Ghiurgheu- lui, Voşlăbeni, Szenéte, 850 m, 10-13. VII. 2002. (♀); Munţii Perşani, Cheile Vârhişului, 27. VII. 2004. (♀), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Agapeta largana (Re b e l , 1906), (Fig. 144, 147, 150)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 22 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă, partea laterală şi inferioară al palpilor labiali este galbenă-ruginie. Aripa anterioară (Fig. 144) lungă şi lată are culoarea de fond galbenă. Desenul maro-ruginiu deschis este format: dintr-o linie îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o bandă transversală mediană relativ lată, care este completă şi convexă spre apex; o bandă transversală subapicală relativ lată, care porneşte de la marginea costală,

13 în zic-zac ajunge până la celulă, de unde se întinde oblic până la tornus; la apex este o pată triunghiulară mică; de-a lungul marginii externe a aripii este o linie îngustă, scurtă, mult mai deschisă decât restul desenului. Pe desenul din jurul celulei sunt suprapuşi numeroşi solzi de culoare plumburie strălucitoare. Fran- jurile sunt de culoare galbenă. Aripa posterioară este cenuşie-maronie închisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie cu o linie bazală maro discretă.

Armătura genitală masculă (Fig. 147): Tegumen este lat şi foarte scurt, trapezoidal. Socii sunt relativ lungi, laţi. Tuba analis are un sclerit ventral mare, slab sclerotizat. Vinculum este îngust, ventral nu este sudat. Transtilla are părţile laterale late şi partea mediană numai uşor lăţită. Valva este lată cu marginea costală mai lungă decât sacculus, pulvinus este triunghiular cu spini mici. Sacculus este lat şi se termină cu o apofiză terminală rotunjită. La baza valvei este o apofiză voluminoasă, bine sclerotizată, partea lui costală este scurtă şi triunghiulară, partea lui de pe sacculus este lungă, lată, cu dinţi mici pe vârf. Juxta are o apofiză mediană lungă, îngustă. Aedeagus este lung şi lat, are o apofiză terminală îngustă şi lungă cu sclerite dentiforme minuscule, are un cornutus dentiform foarte mic.

Armătura genitală femelă (Fig. 150): Papillae anales sunt scurte şi în- guste. Tergitul VIII este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt relativ lungi şi groase. Sterigma este lată. Antrum lat, bine sclerotizat, se îngustează uşor spre ductus bursae. Ductus bursae este lung şi lat, cu un sclerit plat extins. Corpus bursae este mare, rotund, signa sunt formate de numeroase sclerite dentiforme mari dispersate neuniform în corpus bursae.

OBSERVAŢII: Prima semnalare a speciei a fost făcută de Că p u ş e (1964) cu ocazia descrierii speciei A. vicolana, o specie nouă pentru ştiinţă, care însă ulterior s-a dovedit a fi un sinonim a specieiA . largana Rb l . Specia este asemănătoare cu A. hamana L., dar are benzile transversale totdeauna complete şi relativ late. Armătura genitală masculă seamănă cu cea a speciei A. hamana L., dar vârful apofizei de pe valvă este lată, nu este recurbată, apofiza de pe juxta este lungă şi îngustă, apofiza terminală a aedeagusului este foarte lungă. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită scleritului plat extins din ductus bursae.

BIOLOGIE: Larvele şi planta gazdă sunt necunoscute. Adulţii zboară în lunile iulie şi august, conform datelor din literatură şi în luna mai (Ra z o w s k i 1970: 245, 2001: 39).

DISTRIBUŢIE: Specia este cunoscută din Franţa, Austria, Ungaria şi Peninsula Balcanică. În România a fost semnalată numai de la Miercurea Ni- raj (Că p u ş e 1964, Ra z o w s k i 1970: 246) şi Sânmarghita (Vi c o l 2005). Noi am

14 examinat exemplare şi din alte localităţi din Transilvania: Sighişoara, Cheile Vârghişului, Săcele şi Sânmarghita.

MATERIAL EXAMINAT: (14 exemplare, 1 preparat genital mascul, 2 preparate genitale femele) - Colecţia V. Vi c o l : Miercurea Niraj, [jud. Mureş], la lumină, 4. VIII. 1961. (♂), (preparat genital nr. 1658/♂/ Vi c o l ), (examinat); Sânmarghita, 13-14. VII. 2001. (♀); 19-20. VII. 2001. (♂), (preparat genital nr. 2726/♂/ Vi- c o l ); 26-27. VII. 2001. (1 ♂, 1 ♀); 31. VII. – 1. VIII. 2001. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 2746/♂ şi 2747/♂/ Vi c o l ); 2-3. VIII. 2001. (1 ♂, 3 ♀♀), legit V. Vi c o l ; - Colecţia L. Sz é k e l y : Braşov, Săcele, 10. VII. 1992. (♂), (preparat genital nr. 746/♀/ Ko v á c s ), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia L. Rá k o s y : Sighişoara, 29. VI. 1974. (♂), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Cheile Vârghişului, 23. VIII. 1978. (♀), (preparat genital nr. 765/♀/ Ko v á c s ), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Agapeta zoegana (Li n n a e u s , 1767), (Fig. 145, 148, 151)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13-23 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă, partea laterală şi inferioară al palpilor labiali este maro. Aripa anterioară (Fig. 145) lungă şi lată are culoarea de fond galbenă. Desenul maro-ruginiu închis este format: dintr- o linie îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o pată rotundă situată deasupra marginii posterioare la mijlocul aripii; o bandă transversală subapicală lată, care este confluentă cu linia lată a marginii costale dela apex şi cea de-a lungul marginii externe a aripii, înconjurând complet zona apicală a aripii. Pe desen sunt suprapuşi numeroşi solzi de culoare plumburie strălucitoare. Franjurile sunt de culoare maro închisă cu o linie gălbuie. Ari- pa posterioară este cenuşie-maronie închisă, franjurile sunt de culoare albă- gălbuie la vârful aripii şi cenuşie-gălbuie în rest, cu o linie bazală maro.

Armătura genitală masculă (Fig. 148): Tegumen este lat şi foarte scurt, trapezoidal. Socii sunt lungi, înguşti. Tuba analis este slab sclerotizat. Vincu- lum este gros, ventral este sudat, are formă de W. Transtilla are părţile laterale late şi partea mediană îngustă şi cu dinţi mari. Valva este lată cu marginea costală mai lungă decât sacculus, pulvinus lipseşte. Sacculus este lat şi se termină cu o apofiză terminală ascuţită lungă. La baza valvei nu este apofiză. Juxta are apofiza scurtă. Aedeagus este lung cu coecum lat, are două apofize terminale înguste şi lungi, nu are cornutus.

Armătura genitală femelă (Fig. 151): Papillae anales sunt scurte şi în- guste. Tergitul VIII este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte şi subţiri. Sterigma este îngustă. Antrum este lat, se îngustează spre ductus

15 bursae, bine sclerotizat, posterior sudat cu sterigma. Ductus bursae este scurt şi îngust, membranos, are o dilataţie de forma unui sac. Corpus bursae este mare, ovoid-alungit, signa sunt formate de numeroase sclerite dentiforme mici grupate lângă marginea corpus bursae.

OBSERVAŢII: Specia este caracteristică datorită desenului aripii, care înconjoară complet teritoriul apical. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită lipsei pulvinu- sului şi apofizei de pe baza valvei, precum şi aedeagusului cu două apofize terminale. Armătura genitală femelă seamănă cu cea a speciei A. hamana L., dar sterigma şi antrum sunt mai puţin complexe şi scleritele dentiforme din corpus bursae sunt mai mici.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe rădăcina speciilor de Centaurea nigra L., C. jacea L. şi Jurinea linearifolia DC. Adulţii zboară în două generaţii în perioada mai-septembrie.

DISTRIBUŢIE: Specia este larg răspândită în Europa şi Asia Mică. În România este comună pe tot teritoriul ţării. Date din literatură: Tulcea (Ma n n 1866); Grumăzeşti, Azuga (Ca r a d j a 1901); Băile Herculane (Re b e l 1911: 402); Câmpia Transilvaniei, Şincai (Ro t h s c h i l d 1912: 26); Munţii Re- tezat (Di ó s z egh y 1929-1930, 1930); Suceava, Pădurea Lipoveni şi Strigoaia (Po p e s c u -Go r j & Ne m e ş 1965); Bârnova, Pădurea Poiana, Voineasa, Pădurea Gârboavele, Agigea, Borşa, Pădurea Lunca, Hanul Conachi şi Pădurea Letea (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 207); Ieşelniţa (Ne m e ş 1972); Sinaia, Staţiunea Zoo- logică, Tecuci, Zalău, Timişoara şi Satchinez (Kö n i g 1975: 52); Delta Dunării, Grindul Letea (Po p e s c u -Go r j 1985a); Sinaia şi Munţii Bucegi (Po p e s c u -Go r j 1995: 183); Zizin (Sz é ke l y 1996); Bădeni (Mi h u ţ 1997); Maramureş, Căli- neşti, Văleni, Săcătura (St ă n e s c u & Ruşti 1997); Pădurea Gârboavele, Hanul Conachi, Caraorman şi Pădurea Letea (Ma r c u & Rá k o s y 2002: 37) şi Munţii Rodnei (Borşa-Fântâna şi Cabana Valea Blaznei) (Di n c ă & Go i a 2005).

MATERIAL EXAMINAT: (154 exemplare, 2 preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) - Colecţia MNINGA: Izvorul Mureşului, 1. VIII. 1934. (♂); Cluj, 29. VIII. 1938. (♀); Cluj, Becaş, 20. VII. 1938. (1 ♂, 1 ♀); Băile Turzii (Turda), 20. VIII. 1940. (♀); 21. VIII. 1940. (♂), legit A. Os t r o g o v i c h ; - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Braşov, 21. VII. 1908. (♂), legit F. De u b e l ; Sibiu, Dumbrava Sibiului, 22. VIII. 1922. (♂); Sibiu, Viile Sibiului, 5. VIII. 1925. (♂); Râul Sadu, 18. VI. 1925. (♂); 28. VII. 1925. (♂); Sighişoara, (♂); Sibiu, (♂), legit D. Cz eke l i u s ; - Colecţia E. Sc h n e i d e r : Delta Dunării, C. A. Rosetti, 5-12. VI. 1979. (8 ex.); 16-26. VII. 1979. (2 ex.); 1-10. IX. 1979. (6 ex.);

16 Fig. 149–151: Armăturile genitale ♀♀ ale speciilor genului Agapeta: 149 – A. hamana (Li n n a e u s , 1758); 150 – A. largana (Re b e l , 1906); 151 – A. zoegana (Li n n a e u s , 1767) (original).

17 - Colecţia L. Di ó s z e g h y : Ineu (Arad), 2. VIII. 1932. (♀); 31. VII. 1934. (♂); 6. VII. 1935. (♂); 16. VII. 1935. (♂). 20. VII. 1935. (♀); 29. VII. 1935. (2 ♂♂); 10. VII. 1935. (♀); 12. IX. 1938. (♂), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia TTM: Zau de Câmpie, 9. VI. 1910. (♂); 22. VII. 1918. (♀), legit A. Sc h m i d t ; Ineu (Arad), 4. VIII. 1911. (♂), legit L. Di ó s z egh y ; Sibiu, (♂), legit Cs i k i ; - Colecţia V. Vi c o l : Săbed, Tg. Mureş, 14. VI. 1975. (♂); Vălureni, [Tg. Mureş], 15. VIII. 1984. (3 ♂♂); Budiu Mic, pădure, 21. VIII. 1984. (♀); Platoul Corneşti, [Tg. Mureş], 29. VIII. 1984. (♂); Pănet, deal, 6. IX. 1984. (♀); Corneşti, Tg. Mureş, 6. VII. 1985. (♂); Ciugud, lumină, 15. VII. 1985. (3 ♂♂); 2. VIII. 1985. (♂); 22. VIII. 1985. (♂); 11. VIII. 1989. (♂); 18. VIII. 1989. (1 ♂, 1 ♀); Chinari, lumină, 18. VII. 1985. (2 ♂♂); 23. VII. 1985. (♂); 25. VII. 1985. (3 ♂♂); 14. VIII. 1985. (2 ♀♀); 28. VIII. 1985. (2 ♂♂); Stânceni, lumină, 21. VII. 1985. (4 ♂♂); 25. VII. 1989. (♂); Sângeorgiu de Mureş, 16. VIII. 1984. (3 ♂♂, 1 ♀); Chirileu, 7. VII. 1985. (♂); 19. VII. 1985. (♀); 26. VIII. 1984. (2 ♂♂); 28. VIII. 1987. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 560/♂/ Vi c o l ); Sânmarghita, 31. VII. 1985. (♀); 29. VIII. 1985. (♀); 2-3. IX. 1994. (♀); Hilişeu, Horia, Dorohoi, 21. VII. 1990. (1 ♂, 1 ♀); 22. VII. 1990. (♂); Poiana Stampei, Dorna, 19. VII. 1990. (♀); Sânpetru de Câmpie, 31. VII. 1990. (♂); Râmeţ, Alba, lumină, 18. VIII. 1992. (♂); 19-20. VI. 1995. (3 ♂♂); 24-25. VIII. 1995. (2 ♂♂); Tăureni, stepă, 13. VI. 1993. (♂); Războieni, Alba, lumină, 9. VII. 1994. (♀); Dateş, 23. VII. 1994. (♂), legit V. Vi c o l ; - Colecţia H. Ne u m a n n : (14 ♂♂, 3 ♀♀) Dobrogea, Codru Babadag, 12-13. VIII. 1979. (2 ex.); Urseni, jud. Timiş, 30. VII. 1981. (4 ex.); Craiova, jud. Dolj, 1. VIII. 1982. (1 ex.); Nădrag, jud. Timiş, 13. VIII. 1983. (1 ex.); Lacu Roşu, jud. Harghita, 11-15. VII. 1987. (1 ex.); Râmeţ, jud. Alba, 15. VII. 1993. (2 ex.); Peciu Nou (Bociar), jud. Timiş, 16. VI. 1995. (1 ex.); Ardeu, jud. Hunedoara, 13. VII. 1993. (1 ex.); 12. VII. 2000. (1 ex.); Socodor, jud. Arad, 22. VII. 1996. (2 ex.); Cerneţi, jud. Mehedinţi, 11-13. VII. 1999. (1 ex.); C. A. Rosetti, Delta Dunării, 27-28. VII. 2001. (1 ex.), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia Gy. Sz a b ó : Turulung, Satu Mare, 13. VIII. 1976. (♀); Tu- rulung Vii, Satu Mare, 4. VIII. 1984. (7 ♂♂); Satu Mare, 5. VIII. 1983. (♂); Cheile Turzii, 20. VII. 1997. (♀), legit Gy. Sz a b ó ; - Colecţia L. Sz é k e l y : jud. Braşov, Zizin, 13. VII. 1990. (♂), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia L. Rá k o s y : Someş C. Mărişel, 15. VII. 1979. (♂); Ocna Sibiu, 13. VIII. 1985. (♂); Bran, Braşov, 1-5. VIII. 1987. (♀); Delta Dunării, Pădurea Caraorman, 14-15. VII. 1992. (♂); 7. IX. 1992. (♀); Munţii Vrancei, Cheile Tişiţei, 800 m, 30. VI. 1997. (♂), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Munţii Baraolt, Ariuşd, 1. VIII. 1982. (2 ♂♂), (preparat genital nr. 767/♂/ Ko v á c s ); Munţii Baraolt, Băile Şugaş, 12. VIII. 1982. (♂); Munţii Harghita, Bicsad, 6. IX. 1983. (♀); Mun- ţii Harghita, Bicsad, Piatra Şoimilor, 650 m, 22. VII. 2000. (♀); Toldal, jud. Mureş, 15. VI. 1986. (♂); 24. VI. 1989. (♀), (preparat genital nr. 769/♀/ Ko-

18 v á c s ); Munţii Harghita, Băile Jigodin, 31. VII. 1988. (♂); Câmpia Transilva- niei, Viişoara (Câmpia Turzii), 30. VII. 1995. (♂); Câmpia Transilvaniei, Le- chinţa (jud. Mureş), 4. VII. 1996. (♂), (preparat genital nr. 766/♂/ Ko v á c s ); 3. VII. 2004. (♂); Dobrogea, Cetatea Histria, 25-26. VIII. 1999. (♀); Dobrogea, Grindul Chituc, Vadu, litoral, 28. VII. 2000. (♀); 30. VIII. 2003. (♂); Carpaţii Orientali, Praid (jud. Harghita), Muntele de Sare, 18. VIII. 2000. (♀); Munţii Harghita, Racu, 600 m, 3. VII. 2001. (♀); 4. VIII. 2004. (♂); Munţii Perşani, Cheile Vârghişului, 700 m, 6-7. VII. 2002. (♂); Depresiunea Ghiurgheului, Voşlăbeni, Szenéte, 850 m, 10-13. VII. 2002. (♂); Munţii Harghita, Miercurea Ciuc, 700 m, 8. VI. 2003. (♀), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ; Transilvania, Chesău (Mociu) (JZ 78), 5. VII. 2004. (♂), legit C. Be r e ;

Genul Ceratoxanthis Ra z o w s k i , 1960

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ lungi, segmentul al doilea este mult lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 152) este lată, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, plica de la baza aripii lipseşte. Vârful aripii este scurt. Marginea externă este dreaptă. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă chiar sub vârful aripii. Nervura CuA 2 porneşte din apropierea vârfului celulei. Chorda, media şi nervura CuP lipsesc. Aripa posterioară este lată, apexul este doar uşor proeminent şi ascuţit.

Nervura Sc+R1 este lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, M3-CuA1 scurt pedunculate. Armătura genitală masculă (Fig. 153): Tegumen este lat, slab sclerotizat, cu pedunculi scurţi. Uncus lipseşte. Socii sunt mari şi rotunjiţi. Vinculum este relativ slab sclerotizat, ramurile sale ventral nu sunt sudate, capetele lor sunt libere. Valva este foarte lată. Costa este scurtă şi lată, cu o apofiză dorso-bazală spinoasă. Sacculus este scurt, fără apofiză terminală. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană este relativ mică. Juxta este complexă, are o pereche de apofize laterale lungi. Aedeagus este îngust, doar coecum penis este mai larg, nu are apofiză terminală. Cornutus este prezent, are forma unui cui minuscul. Caulis este scurt. Armătura genitală femelă: Ovipozitorul este normal conformat şi scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Ste- rigma este fină. Antrum este îngust, puternic sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiate. Ductus bursae este îngust şi membranos. Corpus bursae este membranos, are signa formate din sclerite plate plicaturate.

Observaţii: Femela este cunoscută numai la specia C. externana (Ev e r - s m a n n , 1844).

19 Răspândire: Genul este răspândit în vestul palearcticului, sunt cunoscute 5 specii, toate prezente şi în Europa, dintre care una descrisă din Româ- nia. O altă specie, Ceratoxanthis adriatica El s n e r & Ja r o š , 2003, a fost recent descrisă din sudul fostei Jugoslavie (Macedonia, Buljarica) pe baza unui singur exemplar mascul colectat în luna iulie (El s n e r & Ja r o š 2003).

Lista speciilor genului Ceratoxanthis din România

Ceratoxanthis Ra z o w s k i , 1960 rakosyella Wi e s e r & Hu e m e r , 2000

Descrierea speciei:

Ceratoxanthis rakosyella Wi e s e r & Hu e m e r , 2000, (Fig. 152-153)

ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: 17,5-18 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă, partea laterală şi inferioară al palpilor labiali este maro-ruginie. Aripa anterioară (Fig. 152) lungă şi lată are culoarea de fond galbenă. Desenul maro-ruginiu închis este format: din pete mici înşirate de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o pată rotundă situată la mijlocul aripii deasupra marginii posterioare; o bandă îngustă, care se extinde de la mijlocul marginii costale până la tornus; o pată triunghiulară pe marginea costală înainte de apex; şi de-a lungul marginii externe un şir de pete foarte mici. Pe desen sunt suprapuşi numeroşi solzi de culoare plumburie strălucitoare. Franjurile sunt de culoare maro închisă cu o linie bazală gălbuie. Aripa posterioară este maro închisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie la vârful aripii şi cenuşie-gălbuie în rest, cu o linie bazală maro. Femelă. Necunoscută.

Armătura genitală masculă (Fig. 153): Tegumen este lat. Socii sunt mari, rotunjiţi. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană este rotunjită, bine sclerotizată, cu dinţi mici. Valva este scurtă şi lată, cu marginea costală mult îngroşată, prezintă o apofiză dorso-bazală lată cu 8-14 dinţi mari, Saccu- lus este îngust. Juxta are o pereche de apofize foarte lungi, fiecare cu un proces bazal scurt, ascuţit şi pe toată lungimea lor cu un şir de sclerite dentiforme, mărunte la bază, mai lungi spre vârf. Aedeagus bazal este foarte lat, apical îngust, nu are cornutus (dar probabil e pierdut în cursul copulaţiei).

Armătura genitală femelă: necunoscută.

OBSERVAŢII: Specia a fost recent descrisă pe baza a trei exemplare mascule, holotipul şi un paratip este în colecţia C. Wi e s e r (Klagenfurt, Aus-

20 Fig. 152–155: 152–153: Ceratoxanthis rakosyella Wi e s e r & Hu e m e r , 2000: 152 – aripa anterioară la ♂; 153 – armătura genitală la ♂; 154–155: Fulvoclysia nerminae Ko ç a k , 1982: 154 – aripa anterioară la ♂; 155 – armătura genitală la ♂ (original).

21 tria), al doilea paratip este în colecţia L. Rá k o s y (Cluj), nu am avut posi- bilitatea să studiem materialul tip, descrierea am făcut pe baza exemplarelor colectate ulterior din localitatea tip. Specia este extrem de asemănătoare cu C. iberica Ba i x e r a s , 1992, identificarea ei sigură este posibilă numai pe baza studiului armăturii genitale. Deasemenea este foarte asemănătoare cu Fulvoclysia nerminae Ko ç a k , 1982, dar este de talie mai mică, aripile anterioare sunt mai înguste şi de-a lungul marginii externe prezintă un şir de pete foarte mici, care lipsesc la F. nerminae Ko ç a k . Armătura genitală masculă este caracteristică datorită apofizei foarte lungi de pe juxta, procesului de la baza apofizei de pe juxta, precum şi aedeagusului cu coecum foarte larg.

BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă sunt necunoscute. Adulţii zboară în lunile mai şi iunie, au fost capturate la lumină. Habitatul speciei este cu mare probabilitate stepa.

DISTRIBUŢIE: Specia este descrisă din România şi este cunoscută numai de la localitatea tip: Dobrogea, Mangalia, Hagieni.

MATERIAL EXAMINAT: (5 exemplare, 1 preparat genital mascul) - Colecţia L. Rá k o s y : Dobrogea, Mangalia, Hagieni, 28/29. V. 2000. (5 ♂♂), (preparat genital nr. 2421/♂/ Rá k o s y ), legit L. Rá k o s y ;

Genul Fulvoclysia Ob r a z t s o v , 1943

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ lungi, segmentul al doilea este mult lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 154) este lată, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, plica marginii costale lipseşte. Vâr- ful aripii este scurt. Marginea externă este dreaptă. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă chiar sub vârful aripii. Nervura CuA2 porneşte din apropierea vârfului celulei. Chorda, media şi nervura CuP lipsesc. Aripa posterioară este lată, apexul este doar uşor proeminent şi ascuţit.

Nervura Sc+R1 este lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, M3-CuA1 conate. Dimorfismul sexual puţin evident, femelele sunt mai mari decât mas- culii. Armătura genitală masculă (Fig. 155): Tegumen este lat, slab sclerotizat, cu pedunculi în general scurţi, dar la F. nerminae Ko ç a k sunt lungi. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne drepte. Transtilla are părţile sale laterale doar uşor lăţite, partea sa mediană este foarte variabilă. Vinculum

22 este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate, capetele lor sunt unite de o membrană fină. Valva este foarte lată, cu un grup de sclerite dentiforme pe un teritoriu bine delimitat. Costa este îngustă, sacculus lung şi cu lăţime variabilă, de obicei cu o apofiză terminală. Juxta este complexă având o apofiză mediană lungă, care lipseşte numai la F. nerminae Ko ç a k . Aedeagus este lung şi îngust. Cornutus poate lipsi sau sunt prezente 1-3 cornuti mici. Caulis este scurt. Armătura genitală femelă (Fig. 156): Ovipozitorul este normal conformat şi scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte, groase. Tergitul VIII este lung. Sterigma este bine reprezentată. Antrum este larg şi ovoid, slab sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţi- aţi. Ductus bursae este îngust şi membranos. Corpus bursae este membranos, are signa formate din sclerite dentiforme.

Răspândire: Genul este răspândit în vestul palearcticului, sunt cunoscute 11 specii, în Europa a fost semnalată o singură specie, care este prezentă şi în România.

Lista speciilor genului Fulvoclysia din România

Fulvoclysia Ob r a z t s o v , 1943 nerminae Ko ç a k , 1982 fulvana Tr e i t s c hke , 1835, nec [De n i s & Sc h i f f e r m ü l l e r ], 1775 – n. praeocc.

Descrierea speciei:

Fulvoclysia nerminae Ko ç a k , 1982, (Fi g . 154-156)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 21-22 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă, partea laterală şi inferioară al palpilor labiali este maro. Aripa anterioară (Fig. 154) lungă şi lată are culoarea de fond galbenă pe care sunt suprapuşi numeroşi solzi albi perlaţi grupaţi în pete mici, care sunt dispersate predominant în treimea apicală a aripii. Desenul maro-ruginiu deschis este format: din pete mici înşirate de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale; o pată rotundă situată la mijlocul aripii deasupra marginii posterioare, care are o prelungire subţire orientată spre vârful celulei; o bandă îngustă oblică, care se extinde de la mijlocul marginii costale până la tornus; şi patru pete mici pe marginea costală în jumătatea apicală a aripii, cele două mijlocii sunt unite de o pată triunghiulară cu vârful orientat spre vârful celulei. Pe desen sunt suprapuşi numeroşi solzi plumburii strălucitori. Franjurile sunt de culoare maro-ruginie deschisă cu o linie bazală gălbuie. Aripa posterioară este cenuşie-maronie închisă, franjurile sunt de culoare galbenă deschisă la vârful aripii şi cenuşie-gălbuie în rest, cu o linie

23 bazală cenuşie.

Armătura genitală masculă (Fig. 155): Tegumen este trapezoidal, slab sclerotizat, cu pedunculi lungi. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne drepte, relativ late. Părţile laterale ale transtillei sunt foarte late, partea mediană este lată, cu vârful ascuţit. Valva este lată, cu un grup de sclerite dentiforme mari pe un teritoriu lat, bine delimitat, de-a lungul costei de la baza valvei până la vârful ei. Costa este îngustă, sacculus lung şi lat, cu o apofiză terminală mare, ascuţită. Juxta nu are apofiză mediană. Aedeagus este relativ scurt şi lat. Cornutus lipseşte.

Armătura genitală femelă (Fig. 156): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este lung. Sterigma este lată, membranoasă. Antrum este larg şi eliptic, bine sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiate. Ductus bursae este îngust şi membranos. Corpus bursae este membranos, este căptuşit în întregime de sclerite dentiforme minuscule.

OBSERVAŢII: Specia este asemănătoare cu Cerathoxanthis rakosyella Wi e s e r & Hu e m e r , dar identificarea ei este posibilă datorită taliei mai mari, prezenţei petelor formate de solzi albi perlaţi suprapuşi culorii de fond şi a desenului de culoare maro-ruginie deschisă. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită grupului foarte extins de sclerite dentiforme de pe valva, apofizei foarte lungi de pe sacculus, juxtei fără apofiză, precum şi aedeagusului relativ scurt şi larg. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită antrumului larg, eliptic şi bine sclerotizat, precum şi corpusului bursae căptuşit în întregime de sclerite dentiforme minuscule.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe specii de Scabiosa din toamnă până primăvara. Adulţii zboară în lunile iunie şi iulie. Specia este caracteristică biotopurilor xeroterme.

DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în jumătatea sudică a Europei. În România este relativ larg răspândită, dar nu posedăm date privind răspân- direa speciei în Muntenia şi Oltenia. Date din literatură: Ciucurova (Ma n n 1866); Băile Herculane şi Sibiu (Re b e l 1911: 402); Munţii Retezat (Di ó s z e - gh y 1929-1930, 1930); Valea lui David, Bârnova, Buza Dealului, Buciumeni, Pădurea Poiana şi Agigea (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 207); Bazoş, Bencec şi Sibiu (Kö n i g 1975: 52); Sinaia, Rezervaţia Staţiunii Zoologice (Po p e s c u -Go r j 1995: 183); Munţii Ciucaş, Muntele Roşu (Sz é ke l y 1996); Bârnova (Ma r c u & Rá k o s y 2002: 38) şi Munţii Rodnei (Borşa-Fântâna) (Di n c ă & Go i a 2005).

MATERIAL EXAMINAT: (83 exemplare, 3 preparate genitale mas-

24 cule, 2 preparate genitale femele) - Colecţia MNINGA: Cluj, Valea Mănăstur, 8. VI. 1929. (♀); Anina (Caraş), 11. VII. 1936. (♂); 12. VII. 1936. (♂), (preparat genital nr. 790/♂/ Ko v á c s ); 16. VII. 1936. (♂), legit A. Os t r o g o v i c h ; - Colecţia A. Po p e s c u -Go r j : Transilvania, Sibiu, 8. VI. 1916. (♂), legit M. Pr a l l ; Pădurea Buciumeni, 21. VII. 1943. (♂), legit A. Al e x i n s c h i ; Sinaia, Staţiunea Zoologică, Rezervaţie, 24. VI. 1945. (♂); 21. VI. 1946. (♂); Ghi- roda, Banat, 25. V. 1969. (♂); Plopi, 31. V. 1969. (♂), legit A. Po p e s c u -Go r j ; - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Cisnădioara, 29. VI. 1908. (♀); Sibiu, 1919. (♀); Dumbrava Sibiului, 2. VI. (1 ex.), legit D. Cz eke l i u s ; Sibiu, 21. V. 1918. (♂); 18. V. 1920. (♂); 20. V. 1920. (♂), legit M. Pr a l l ; - Colecţia TTM: Haţeg, 8. VI. 1918. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 1024/♂ şi 1025/♀/ E. Ác s ); Bocşa, [jud. Caraş Severin], VI. 1916. (2 ♂♂), legit Dr. G. Kö n c z e y ; Munţii Retezat, 900 m, 8. VI. 1923. (2 ♂♂); Munţii Retezat, 20. VI. 1928. (♂), legit L. Di ó s z egh y ; Munţii Retezat, 10-28. VII. (♂), legit Uj he l y i ; - Colecţia V. Vi c o l : Munţii Ciucaş, Munte Roşu, 1260 m, lumină, 19-20. VII. 1993. (♂); Râmeţ, Alba, lumină, 19-20. VI. 1995. (♂); 20-21. VI. 1995. (4 ♂♂), legit V. Vi c o l ; - Colecţia Gy. Sz a b ó : Şarlota, jud. Timiş, 8. VII. 1977. (♀), (preparat genital nr. 870/♀/ Ko v á c s ); Întregalde, Alba, 24. VII. 1980. (♂), legit Gy. Sz a b ó ; - Colecţia H. Ne u m a n n : (4 ♂♂, 2 ♀♀) Poieni, jud. Timiş, 26. VII. 1978. (1 ex); Nemeşeşti, jud. Timiş, 15. VI. 1985. (1 ex.); 14. VIII. 1985. (1 ex.); Cheile Nerei, jud. Caraş-Severin, 16-17. VI. 1986. (1 ex.); Sacoşu Tur- cesc, jud. Timiş, 9. VI. 1991. (2 ex.), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia L. Rá k o s y : Dobrogea, Munţii Măcin, Greci, 300 m, 7. X. 1996. (♂); Munţii Apuseni, 960 m, Gheţar – Scărişoara, 14. VII. 1998. (♂), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Carpaţii Orientali, Praid (jud. Har- ghita), 26. V. 2000. (2 ♂♂); 21. VI. 2000. (♂); 27. VI. 2000. (3 ♂♂), (preparat genital nr. 1531/♂/ Ko v á c s ); Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, Piatra Secu- ilor (Rimetea), 5. VII. 2000. (2 ♂♂); Munţii Perşani, Cheile Vârghişului, 6-7. VII. 2002. (29 ♂♂, 3 ♀♀), (preparat genital nr. 1477/♂ şi 1532/♀/ Ko v á c s ); 21. VI. 2003. (♂); 25. VI. 2004. (♂); 5-7. VII. 2004. (♂); Munţii Bodoc, 700 m, Valea Száldobos, 31. V. 2003. (2 ♂♂), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Genul Eugnosta Hü b n e r , [1825]

25 costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, plica de la baza aripii lipseşte. Vârful aripii este scurt. Marginea externă este discret concavă. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă sub vârful aripii. Nervura CuA2 are originea la vârful celulei. Chorda rudimentară porneşte de la emergenţa nervurii R1, media şi nervura CuP lipsesc. Aripa posterioară este lată, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervura

Sc+R1 este lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Nervu- rile Rs şi M1 sunt lung pedunculate, M3-CuA1 scurt pedunculate. Dimorfismul sexual puţin evident, femelele sunt mai mari decât mas- culii. Armătura genitală masculă (Fig. 161-165): Tegumen este foarte lat la bază, bine sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne lungi. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate, cu excepţia speciei E. lathoniana Hb n ., la care ramurile vinculumului sunt sudate în formă de U. Valva este lată. Costa este îngustă, sacculus mai scurt şi numai puţin mai lat decât costa. Transtilla are părţile laterale mult lăţite, partea mediană proe- minentă. Juxta este mică. Aedeagus este lung şi foarte larg, apofiza terminală scurtă. Vesica cu 2 cornuti în formă de cuie. Caulis este scurt. Armătura genitală femelă (Fig. 166-170): Ovipozitorul este normal conformat şi scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este bine reprezentată. Antrum este larg, bine sclerotizat şi de formă de panglică. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiaţi. Ductus bursae este de obicei membranos. Corpus bursae este membranos, are signa formate din sclerite plate şi sclerite dentiforme.

Observaţii: Culoarea de fond albă-argintie strălucitoare caracteristică acestui gen o deosebeşte uşor de toate celelalte genuri din trib. Această culoare de fond caracterizează însă numai speciile din palearctic, speciile nearctice au culoarea de fond albă sau maronie (Ra z o w s k i 2002: 53). Toate speciile preferă biotopurile xeroterme.

Răspândire: Genul este răspândit în Palearctic şi în Nearctic, sunt cunoscute 13 specii palaearctice. În Europa au fost semnalate 4 specii, dintre care 3 şi în România.

Lista speciilor genului Eugnosta din România

Eugnosta Hü b n e r , [1825] Argyrolepia St e p he n s , 1829 Safra Wa l ke r , 1863 Carolella Bu s c k , 1939 lathoniana (Hü b n e r , [1800]) *hydrargyrana hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842)

26 hydrargyrana parreyssiana (Du p o n c he l , 1843) ?insequana Ev e r s m a n n , 1844 mercuriana Gu e n é e , 1845 anargyrana Ra g o n o t , 1894 magnificana (Re b e l , 1914) margaritana Hü b n e r , [1813] norwichiana Hü b n e r , [1817] iberica Ob r a z t s o v , 1964

Cheia de determinare a speciilor genului Eugnosta din România bazată pe morfologia externă a adultului

1 (6) - aripa anterioară este mărginită de-a lungul marginii posterioare de o linie groasă a desenului 2 (3) - banda transversală mediană nu are apofiză. .... [medvedevi Ge r a s i m o v ] 3 (2) - banda transversală mediană are o apofiză care se întinde până la baza aripii şi una care se extinde spre marginea externă a aripi 4 (5) - anvergura aripilor este 27-29 mm, aripa posterioară este cenuşie-maronie deschisă...... *hydrargyrana hydrargyrana Ev. 5 (4) - anvergura aripilor este 16-17 mm, aripa posterioară este albă ...... hydrargyrana parreysiana Du p . 6 (1) - aripa anterioară nu este mărginită de-a lungul marginii posterioare de nici o linie a desenului 7 (8) - banda transversală mediană nu are apofiză...... magnificana Rb l . 8 (7) - banda transversală mediană are apofiză uşor arcuită, care se extinde spre tornus şi se uneşte cu banda transversală subapicală ...... lathoniana Hb n .

Cheia de determinare a speciilor genului Eugnosta din România bazată pe structura armăturii genitale mascule

1 (4) - în vesica sunt doi cornuti lungi 2 (3) - cornuti sunt extrem de groşi, valva este mică şi îngustă ...... lathoniana Hb n . 3 (2) - cornuti sunt uşor îndoiţi, valva este mare şi lată ...... magnificana Rb l . 4 (1) - în vesica este un cornutus lung şi unul mai scurt sau amândoi sunt scurţi 5 (6) - aedeagus este îngust, valva are vârful îngust, partea mediană a transtillei este îngustă şi lungă ...... [medvedevi Ge r a s i m o v ] 6 (5) - aedeagus este lat, valva are vârful lat, partea mediană a transtillei este lată şi mai scurtă 7 (8) - în vesica este un cornutus lung şi unul mai scurt ...... hydrargyrana parreysiana Du p . 8 (7) - în vesica cei doi cornuti sunt scurţi . *hydrargyrana hydrargyrana Ev.

27 Cheia de determinare a speciilor genului Eugnosta din România bazată pe structura armăturii genitale femele

1 (8) - ductus bursae şi corpus bursae sunt late, mai lungi decât apofizele anterioare, corpus bursae este rotund 2 (7) - în corpus bursae signa sunt formate din sclerite plate şi sclerite dentiforme 3 (4) - scleritele plate sunt extinse, scleritele dentiforme ocupă restul din corpus bursae...... lathoniana Hb n . 4 (3) - scleritele plate sunt înguste, scleritele dentiforme nu ocupă în întregime restul din corpus bursae 5 (6) - scleritele plate sunt mari şi bine sclerotizate ...... *hydrargyrana hydrargyrana Ev. 6 (5) - scleritele plate sunt mici şi mai slab sclerotizate ...... hydrargyrana parreysiana Du p . 7 (2) - în corpus bursae signa sunt formate numai din sclerite dentiforme...... magnificana Rb l . 8 (1) - ductus bursae şi corpus bursae sunt înguste, mai scurte decât apofizele anterioare, corpus bursae este alungit ...... [medvedevi Ge r a s i m o v ]

Descrierea speciilor

Eugnosta lathoniana (Hü b n e r , [1800]), (Fig. 157, 161, 166)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 13-23 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-maronie deschisă, partea laterală, inferioară şi segmentul apical al palpilor labiali este maro. Aripa anterioară (Fig. 157) lungă şi lată are culoarea de fond albă-argintie strălucitoare. Desenul este galben-maroniu deschis pe care este suprapus un desen reticulat fin maro, care înconjoară şi delimitează foarte net culoarea de fond sub forma unor pete. Desenul constă dintr-o linie foarte îngustă de-a lungul marginii costale de la baza până la vârful aripii; o pată bazală lată; o bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea externă a aripii, cu o apofiză îngustă şi uşor arcuită, care se întinde de la vârful celulei spre tornus şi este confluentă cu banda transversală subapicală; o pată subapicală triunghiulară, care se continuă într-o bandă transversală subapicală îngustă cu două apofize longitudinale scurte de-a lungul nervurilor, care se anastomozează cu linia foarte îngustă de la marginea externă a aripii şi delimitează trei pete mici ale culorii de fond înşirate de-a lungul marginii externe a aripii. Uneori pata subapicală triunghiulară este ruptă de pe banda transversală subapicală. Fran- jurile sunt de culoare galbenă cu o linie bazală maro deschisă. Aripa posterioară este cenuşie-maronie închisă, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie deschisă cu o linie bazală cenuşie deschisă.

28 Fig. 156–160: 156 – Fulvoclysia nerminae Ko ç a k , 1982: armătura genitală la ♀; 154–155: aripile anterioare ale speciilor genului Eugnosta: 157 – E. lathoniana (Hü b n e r , [1800]) ♀; 158 – E. hydrargyrana parreyssiana (Du p o n c he l , 1843) ♂; 159 – E. magnificana( Re b e l , 1914) ♂; 160 – E. medvedevi (Ge r a s i m o v , 1929) ♂ (160: schiţă după fotografie dinR a z o w s k i 2002; 156–159: original).

29 Fig. 161–163: Armăturile genitale ♂♂ ale speciilor genului Eugnosta: 161 – E. lathoniana (Hü b n e r , [1800]); 162 – E. hydrargyrana hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842); 163 – E. hydrargyrana parreyssiana (Du p o n c he l , 1843) (original).

30 Armătura genitală masculă (Fig. 161): Tegumen este foarte scurt. Socii sunt de forma unor coarne drepte, cu baza foarte lată. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană este lată, cu vârful rotunjit şi cu dinţi mici. Valva este lată la bază şi se îngustează treptat spre vârf. Costa este îngustă, sacculus scurt şi lat. Aedeagus este lat, are doi cornuti lungi şi extrem de groşi.

Armătura genitală femelă (Fig. 166): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi. Tergitul VIII este scurt. Sterigma median este lată, bine sclerotizată. Antrum este de forma unei panglici, este lat, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos şi mai îngust decât antrum. Corpus bursae este membranos, signa sunt formate de sclerite plate extinse şi sclerite dentiforme, care ocupă restul din corpus bursae.

OBSERVAŢII: Specia se poate diferenţia uşor de E. magnificana Rb l . având pe banda transversală mediană o apofiză uşor arcuită, care se întinde spre tornus, de E. hydrargyrana Ev. datorită lipsei de pe banda transversală mediană a apopfizei care se întinde până la baza aripii şi liniei groase de-a lungul marginii posterioare a aripii. Specia cea mai asemănătoare, E. fenestrana Ra z o w s k i , 1964 nu trăieşte în Europa. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită valvei mici şi în- guste şi cornuti extrem de groşi. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită signei formate din sclerite plate extinse şi sclerite dentiforme, care ocupă restul din corpus bursae.

BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă nu sunt cunoscute, larva trăieşte probabil pe specii de Carduus. Adulţii zboară în două generaţii în lunile mai şi iulie, respectiv septembrie şi octombrie. Specia este caracteristică biotopurilor xeroterme.

DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în jumătatea sudică a Europei. În România a fost semnalată din Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia şi Banat. Date din literatură: Tulcea (Ma n n 1866); Bucureşti (Ca r a d j a 1901); Băile Herculane (Re b e l 1911: 402); Pădurea Drăgăneşti, Tecuci, Iaşi (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 209); Vârciorova [Mehedinţi] (Ne m e ş 1972); Mangalia, Pădu- rea Hagieni, Agigea, Eforie Sud şi Tecuci (Kö n i g 1975: 53); Pădurea Pasărea [Bucureşti] (Sz é ke l y & al. 1999); Pădurea Gârboavele şi Agigea (Ma r c u & Rá k o s y 2002: 38).

MATERIAL EXAMINAT: (90 exemplare, 2 preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) - Colecţia MNINGA: Eforie Sud, Techighiol, 21. VI. 1927. (1 ♂, 1 ♀), legit A. Os t r o g o v i c h ; - Colecţia A. Po p e s c u -Go r j : Iaşi, 28. VIII. 1955. (♀); Pădurea Pasărea,

31 Fig. 164–165: Armăturile genitale ♂♂ ale speciilor genului Eugnosta: 164 – E. magnificana (Re b e l , 1914); 165 – E. medvedevi (Ge r a s i m o v , 1929) (165: după Ra z o w s k i 1970; 164: original).

32 Fig. 166–170: Armăturile genitale ♀♀ ale speciilor genului Eugnosta: 166 – E. lathoniana (Hü b n e r , [1800]); 167 – E. hydrargyrana hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842); 168 – E. hydrargyrana parreyssiana (Du p o n c he l , 1843); 169 – E. magnificana (Re b e l , 1914); 170 – E. medvedevi (Ge r a s i m o v , 1929) (167–168, 170: după Ra z o w s k i 1970; 166, 169: original).

33 Bucureşti, 27. VI. 1957. (♀); Sulina, 21. VII. 1960. (♀); 16. VI. 1969. (3 ♀♀); 17. VI. 1969. (2 ♀♀); 12. VII. 1977. (♀); Agigea, 24. VI. 1964. (♀); 26. VI. 1964. (2 ♀♀); Pădurea Hagieni (Mangalia), 19. VI. 1965. (1 ex.); 10. IX. 1976. (2 ♂♂, 5 ♀♀); 13. IX. 1976. (5 ♂♂, 4 ♀♀); Neptun (Mangalia), 2. IX. 1973. (♂), legit A. Po p e s c u -Go r j ; - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Tecuci, 9. VI. 1942. (♀); [fără etichetă], (♀), legit A. Al e x i n s c h i ; - Colecţia V. Vi c o l : Dobrogea, Băneasa, lumină, 29. V. 1981. (♀); 30. V. 1981. (♀), legit V. Vi c o l ; Dobrogea, Hagieni, 3. VII. 1982. (♀); 13. IX. 1984. (♀); 16. IX. 1984. (♂), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia H. Ne u m a n n : (8 ♂♂, 10 ♀♀) Dobrogea, Codru Babadag, 12. VIII. 1979. (3 ex.); Dobrogea, Hagieni, 10. VII. 1985. (1 ex.); 28. VI. – 2. VII. 1986. (3 ex.); Dobrogea, Mangalia, Comorova, 3-4. IX. 1985. (2 ex.); 26. VI. 1986. (1 ex.); Dobrogea, Albeşti, 30. V. – 1. VI. 1989. (1 ex.); Peciu Nou (Bociar), jud. Timiş, 25. VIII. 1995. (1 ex.); Ciupercenii Noi, jud. Dolj, 29-31. V. 1998. (3 ex.); 23-24. VI. 1998. (1 ex.); 21-22. VII. 1998. (1 ex); Pădurea Lunca Vânjului, jud. Mehedinţi, 17. IX. 1998. (1 ex.), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia Gy. Sz a b ó : Pădurea Hagieni, jud. Constanţa, 10. VI. 1975. (♀); 12. VI. 1975. (♀); 3. IX. 1982. (3 ♀♀); 14. IX. 1984. (♀); 15. IX. 1984. (♀); Canaraua Fetii, 25. VI. 1993. (♂); 20. V. 1994. (♀); 8. VII. 1994. (♀); 8. IX. 1994. (♀), legit Gy. Sz a b ó ; - Colecţia L. Sz é k e l y : Dobrogea, Hagieni, 16. IX. 1984. (1 ♂, 1 ♀); Dobrogea, Rezervaţia Canaraua Fetii, 27. VI. 1993. (♂); 22. V. 1994. (♀); 8. VII. 1994. (♀); 10. IX. 1994. (♂); 1.VI. 1995. (♀); 4. VI. 1995. (♂), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia L. Rá k o s y : Dobrogea, Hagieni, 70 m, 9. IX. 1982. (♀); 8-9. IX. 1987. (♀); 26. VIII. 1989. (♀); 18. VI. 1995. (♀); Dobrogea, Turcoaia, 150 m, Dealul Bujorul Bulgăresc, 26/27. VII. 1998. (♀); Dobrogea, Vama Veche, 28. VIII. 1989. (♀), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia M. W. Ma n o l i u : Hagieni (jud. Constanţa), 7. IX. 1987. (♂), legit C. Be r e ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Dobrogea, Horia, 9. IX. 1980. (♀), legit Z. Iz s á k ; Dobrogea, Rezervaţia Canaraua Fetii, 28-29. V. 1992. (♂), (preparat genital nr. 771/♂/ Ko v á c s ); 12-13. VII. 1993. (♀), (preparat genital nr. 772/♀/ Ko v á c s ); Dobrogea, Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, 150 m, 27-28. V. 1994. (♀); 27-28. VII. 1997. (3 ♀♀); Dobrogea, Valea Casimcei, Cheia, 13. VIII. 2001. (♂), (preparat genital nr. 1641/♂/ Ko v á c s ), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Eugnosta hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842)

Sunt cunoscute trei subspecii, care diferă atât în privinţa habitusului adultului cât şi în structura armăturilor genitale. Eugnosta hydrargyrana parreyssiana Du p . este însă uşor variabilă. Subspecia nominată şi ssp. parreys-

34 siana Du p . sunt răspândite în Europa, iar Eugnosta hydrargyrana mongolica Ra z o w s k i , 1970 este cunoscută numai din Mongolia (Ra z o w s k i 2002: 53).

*Eugnosta hydrargyrana hydrargyrana (Ev e r s m a n n , 1842), (Fig. 162, 167)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 27-29 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru, partea laterală, inferioară şi segmentul apical al palpilor labiali este mai închis la culoare. Aripa anterioară lungă şi lată, marginea costală la baza aripii este doar uşor arcuită. Culoarea de fond este albă strălucitoare. Desenul este galben-ocru deschis pe care sunt suprapuşi numeroşi solzi maro de-a lungul marginilor aripii şi a nervaţiunii. Desenul constă: dintr-o linie foarte îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale cu numeroşi solzi maro închişi suprapuşi; o linie groasă de-a lungul marginii posterioare; o pată bazală alungită sub marginea costală până la treimea aripii; o bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea externă a aripii cu o apopfiză longitudinală, care se întinde de la treimea bazală a benzii până la baza aripii, o altă apopfiză longitudinală leagă treimea costală a benzii cu mijlocul benzii transversale subapicale; o bandă transversală subapicală cu o apofiză sub marginea costală, care se orientează spre costa şi se extinde până la apex, o altă apofiză în jumătatea posterioară a aripii se întinde până la marginea externă; o linie îngustă de-a lungul marginii externe a aripii. Franjurile sunt de culoare albă sau galbenă deschisă. Aripa posterioară este cenuşie-maronie sau maro înschisă, franjurile sunt de culoare albă cu o linie bazală cenuşie deschisă la vârful aripii.

Armătura genitală masculă (Fig. 162): Tegumen este foarte scurt. Socii sunt de forma unor coarne drepte, cu vârful mai îngust. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană îngustă şi la bază, lungă, pe vârf sunt dinţi mici. Valva este lată, dar cu vârful larg rotunjit. Costa este lungă, sacculus scurt şi lat. Aedeagus este foarte lat, are doi cornuti scurţi.

Armătura genitală femelă (Fig. 167): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi. Tergitul VIII este scurt. Sterigma median este lată, bine sclerotizată. Antrum este de forma unei panglici, este lat şi gros, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos, scurt. Corpus bursae volumi- nos este membranos, rotund, signa sunt formate de sclerite plate înguste mari şi bine sclerotizate şi de un grup mic de sclerite dentiforme mici dispersate aproape în tot restul corpului bursae.

OBSERVAŢII: Subspecia nominată diferă de E. hydrargyrana parreysiana Du p . în primul rând în privinţa taliei mai mari (27-29 mm) şi culorii mai închise a aripii posterioare (cenuşie-maronie deschisă). Specia se poate diferenţia uşor de celelalte specii ale genului fiindcă pe

35 banda transversală mediană are şi o apofiză orientată spre baza aripii. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită aedeagusului foarte lat cu doi cornuti scurţi. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită sterigmei şi antrumului mai robuste, signei formate din sclerite plate înguste mai mari şi puternic sclerotizate şi grupului dispersat de sclerite dentiforme mici.

BIOLOGIE: Stadiile preimaginale sunt necunoscute. Adulţii zboară din mai până în august.

DISTRIBUŢIE: Subspecia nominată este răspândită în estul Europei şi Asia Centrală. Din România a fost menţionată numai subspecia E. hydrargyrana parreysiana Du p ., doar în catalogul lepidopterelor din România este semnalată subspecia nominată (Rá k o s y & al. 2003: 79, 273), datorită inter- pretării greşite de către primul autor ale celor enunţate de Ra z o w s k i (2001: 39). Puţinele exemplare din România studiate de noi provin din Câmpia Tran- silvaniei şi aparţin subspeciei E. hydrargyrana parreysiana Du p . Considerăm totuşi că subspecia nominată poate fi prezentă în estul tării.

Eugnosta hydrargyrana parreyssiana (Du p o n c he l , 1843), (Fig. 158, 163, 168)

ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: 16-17 mm. Cea- fa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru, partea laterală, inferioară şi segmentul apical al palpilor labiali este maroniu. Aripa anterioară (Fig. 158) este scurtă şi lată, marginea costală la baza aripii este evident arcuită. Culoarea de fond este albă-argintie strălucitoare. Desenul este galben-ocru pe care sunt suprapuşi numeroşi solzi maro închişi de-a lungul marginilor aripii şi a nervaţiunii. Desenul constă: dintr-o linie foarte îngustă de-a lungul jumătăţii bazale a marginii costale cu numeroşi solzi maro închişi suprapuşi; o linie groasă de-a lungul marginii posterioare; o pată bazală alungită sub marginea costală până la treimea aripii; o bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea externă a aripii cu o apopfiză longitudinală , care se întinde de la treimea bazală a benzii până la baza aripii, o altă apopfiză longitudinală leagă treimea costală a benzii cu mijlocul benzii transversale subapicale; o bandă transversală subapicală cu o apofiză sub marginea costală, care se orientează spre costa şi se extinde până la apex, o altă apofiză în jumătatea posterioară a aripii se întinde până la marginea externă; o linie îngustă de-a lungul marginii externe a aripii. Franjurile sunt de culoare albă cu o linie bazală maro. Aripa posterioară este albă, cenuşie- maronie deschisă de-a lungul marginilor, franjurile sunt de culoare albă cu o linie bazală cenuşie deschisă la vârful aripii. Femelă. Numai baza aripii posterioare este albă, în rest este cenuşie- maronie deschisă. Franjurile sunt de culoare albă sidefie.

36 Armătura genitală masculă (Fig. 163): Tegumen este foarte scurt. Socii sunt de forma unor coarne drepte, cu vârful mai îngust. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană lată la bază se îngustează spre vârf, unde sunt dinţi mici. Valva este lată, dar cu vârful larg rotunjit. Costa este lung, sacculus scurt şi lat. Aedeagus este lat, are doi cornuti, unul lung, altul mai scurt.

Armătura genitală femelă (Fig. 168): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi. Tergitul VIII este scurt. Sterigma median este lată, bine sclerotizată. Antrum este de forma unei panglici, este îngust, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos, lung şi lat. Corpus bursae este membranos, rotund, signa sunt formate de sclerite plate înguste, mici, mai slab sclerotizate şi de un grup mic şi restrâns de sclerite dentiforme mici.

OBSERVAŢII: Subspecia E. hydrargyrana parreysiana Du p . diferă de cea nominată (vezi şi acolo) în primul rând în privinţa taliei mici (16-17 mm), a culorii de fond cu nuanţă argintie şi a coloritului alb al aripii posterioare. Armătura genitală masculă diferă de cea a subspeciei nominate datorită aedeagusului mai puţin lat şi cu doi cornuti de mărimi diferite. Armătura genitală femelă diferă de cea a subspeciei nominate datorită sterigmei şi antrumului mai fin şi mai slab sclerotizat, signei formate din sclerite plate înguste şi mai slab sclerotizate şi grupului mic şi restrâns de sclerite dentiforme mici.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc probabil pe Jurinea cyanoides DC. din toamnă până primăvara. Adulţii zboară în lunile iunie şi iulie. Subspecia este caracteristică biotopurilor de stepă.

DISTRIBUŢIE: Subspecia E. hydrargyrana parreysiana Du p . este răs- pândită în jumătatea sudică a Europei. În România a fost semnalată rar din Transilvania, exclusiv din biotopuri de stepă din Câmpia Transilvaniei: Surduc (Ro t h s c h i l d 1912: 26); Viişoara (Câmpia Turzii) (Ko v á c s S. & al. 2002).

MATERIAL EXAMINAT: (3 exemplare, 1 preparat genital mascul) - Colecţia MNINGA: Cluj, Fânaţe, 9. VI. 1932. (♂), legit A. Os- t r o g o v i c h ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Toldal, jud. Mureş, 1. VII. 1990. (♂), (preparat genital nr. 773/♂/ Ko v á c s ); Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 1. VI. 1996. (♂), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Eugnosta magnificana (Re b e l , 1914), (Fig. 159, 164, 169)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 17-28 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-maronie deschisă

37 sau maro deschisă, partea laterală, inferioară şi segmentul apical al palpilor labiali este maro. Aripa anterioară (Fig. 159) lungă şi lată are culoarea de fond albă-argintie strălucitoare. Desenul este galben-maroniu deschis sau maro deschis pe care este suprapus un desen reticulat maro mai închis, care înconjoară şi delimitează foarte net culoarea de fond sub forma unor pete albe. Desenul constă: dintr-o linie de-a lungul marginii costale, care este foarte îngustă în jumătatea bazală şi groasă în jumătatea apicală a aripii; o pată bazală lată; o bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea externă a aripii; o pată subapicală triunghiulară; o pată subapicală îngustă în jumătatea posterioară a aripii cu două apofize longitudinale scurte de-a lungul nervurilor, care anastomozează cu linia foarte îngustă de la marginea externă a aripii şi delimitează două pete mici ale culorii de fond înşirate de-a lungul marginii externe a aripii. Franjurile sunt de culoare galbenă cu două linii bazale maro. Aripa posterioară este cenuşie-maronie deschisă, franjurile sunt de culoare albă cu o linie bazală cenuşie deschisă.

Armătura genitală masculă (Fig. 164): Tegumen este foarte scurt. Socii sunt de forma unor coarne drepte, cu baza foarte lată. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană este lată, se îngustează treptat spre vârf, are numeroşi dinţi mici. Valva este lată. Costa şi sacculus sunt lungi şi late. Aedeagus este lat, are doi cornuti lungi uşor arcuiţi.

Armătura genitală femelă (Fig. 169): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi. Tergitul VIII este scurt. Sterigma median este lată, bine sclerotizată. Antrum este de forma unei panglici, este lat, bine sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiate. Ductus bursae este membranos, lung şi mult mai îngust decât antrum. Corpus bursae este membranos, signa sunt formate de sclerite dentiforme, care căptuşesc neuniform întregul corpus bursae.

OBSERVAŢII: Talia şi coloritul speciei este variabilă şi dependentă de condiţiile ecologice în care s-au dezvoltat exemplarele. Specia se poate diferenţia uşor de E. lathoniana Hb n . fiindcă banda transversală mediană nu are apofiză, deE . medvedevi Ge r a s i m o v se deosebeşte prin faptul că are desenul mult mai restrâns, lipsesc banda transversală subapicală şi linia groasă de-a lungul marginii posterioare a aripii. Speciile mult mai asemănătoare E. arrecta Ra z o w s k i , 1970, E. pamirana Ob r a z t s o v , 1943, E. plusina (Ke n n e l , 1899) şi E. acanthana Ra z o w s k i , 1970 trăiesc în Asia. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită celor doi cornuti uşor arcuiţi. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită signei formate numai din sclerite dentiforme, care căptuşesc neuniform întregul corpus bursae.

38 BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă nu sunt cunoscute. Adulţii zboară în două generaţii în lunile iunie şi iulie, respectiv august şi septembrie. Specia este caracteristică biotopurilor xeroterme.

DISTRIBUŢIE: Specia este răspândită în jumătatea sudică a Europei. În România a fost semnalată rar şi sporadic din Banat de la Băile Hercula- ne (Re b e l 1911: 402), din Dobrogea de la Pădurea Hagieni (Po p e s c u -Go r j 1985b), din Munţii Măcin de la Greci, Culmea Pricopanului, Horia, Turcoa- ia şi Pădurea Babadag de Rá k o s y & Wi e s e r (2000: 34), din Moldova de la Iaşi, Valea lui David şi Pădurea Gârboavele (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 209), din Muntenia de la Pădurea Pasărea, Bucureşti (Po p e s c u -Go r j 1985b) şi din Tran- silvania. Nu avem date din Oltenia, dar specia va fi semnalată cu siguranţă şi din această zonă a ţării.

MATERIAL EXAMINAT: (17 exemplare, 1 preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) - Colecţia A. Po p e s c u -Go r j : Iaşi, Pădurea Bârnova, 22. VII. 1954. (♂), legit A. Al e x i n s c h i ; Bucureşti, Pădurea Pasărea, 29. VII. 1969. (♀); Pă- durea Hagieni (Mangalia), 10. IX. 1976. (2 ♀♀); 13. IX. 1976. (2 ♀♀), legit A. Po p e s c u -Go r j ; - Colecţia V. Vi c o l : Pădurea Hagieni, 14. IX. 1984. (♀); - Colecţia C. Co r d u n e a n u : jud. Botoşani, Ionăşeni, 130 m, Truşeşti, lumină, 20. VIII. 1995. (♂), legit C. Co r d u n e a n u ; - Colecţia Gy. Sz a b ó : Pădurea Hagieni, jud. Constanţa, 21. IX. 1980. (♀); 22. IX. 1980. (♀); 29. V. 1984. (♂), legit Gy. Sz a b ó ; - Colecţia L. Sz é k e l y : Dobrogea, Hagieni, 18. VIII. 1983. (♂), (preparat genital nr. 747/♂/ Ko v á c s ), legit L. Sz é ke l y ; - Colecţia L. Rá k o s y : Dobrogea, Hagieni, 70 m, 26. VIII. 1989. (♂); Viişoara, Dealul Coasta Lunii, Câmpia Turzii, 430 m, 21. IX. 2000. (2 ♀♀), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia H. Ne u m a n n : Dobrogea, Hagieni, 28. VI. – 2. VII. 1986. (♂), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Câmpia Transilvaniei, Viişoara (Câmpia Turzii), 1. VI. 1996. (♂), (preparat genital nr. 770/♀/ Ko v á c s ), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Specii nesemnalate din România

Eugnosta medvedevi (Ge r a s i m o v , 1929), (Fig. 160, 165, 170)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 30 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-maronie deschisă. Aripa anterioară (Fig. 160) lungă şi lată are culoarea de fond albă-argintie strălucitoare. Desenul este galben-maroniu deschis cu nuanţă cenuşie pe care

39 este suprapus un desen reticulat maro mai închis, care înconjoară şi delimitează foarte net culoarea de fond sub forma unor pete albe. Desenul constă: din câte o linie groasă de-a lungul marginii costale şi posterioare; o pată bazală lată; o bandă transversală mediană lată, paralelă cu marginea externă a aripii; o bandă transversală subapicală îngustă; o linie groasă de-a lungul marginii externe a aripii, care se lăţeşte foarte mult în jumătatea posterioară a aripii. Franjurile sunt de culoare galbenă cu o linie bazală maro, vârful franjurilor este alb. Aripa posterioară este cenuşie-maronie deschisă, franjurile sunt de culoare albă cu o linie bazală cenuşie foarte deschisă.

Armătura genitală masculă (Fig. 165): Tegumen este foarte scurt. Socii sunt de forma unor coarne drepte. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană este îngustă şi lungă, are dinţi mici pe vârf. Valva este lată, dar cu vârful îngust. Costa este lung, sacculus lungi şi numai la bază lat. Aedeagus este îngust, are doi cornuti, unul lung, altul mai scurt.

Armătura genitală femelă (Fig. 170): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt foarte lungi. Tergitul VIII este scurt. Sterigma median este lată, bine sclerotizată. Antrum de forma unei panglici, este îngust, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos, scurt şi se îngustează treptat spre corpus bursae. Corpus bursae este membranos, îngust şi alungit, signa sunt formate numai de sclerite plate extinse, jumătatea lor posterioară este bine sclerotizată.

OBSERVAŢII: Specia se poate diferenţia uşor de E. magnificana Rb l . fiindcă are o bandă transversală subapicală şi o linie groasă de-a lungul marginii posterioare a aripii. Celelalte specii asemănătoare, E. arrecta Ra z o w s k i , 1970, E. pamirana Ob r a z t s o v , 1943, E. plusina (Ke n n e l , 1899) şi E. acanthana Ra z o w s k i , 1970 trăiesc în Asia. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită aedeagusului în- gust. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită corpus bursae în- guste şi alungite, mai scurte decât apophyses anteriores.

BIOLOGIE: Stadiile preimaginale şi planta gazdă nu sunt cunoscute. Adulţii zboară în septembrie, dar probabil au şi o generaţie de vară, asemănător celorlalte specii din gen.

DISTRIBUŢIE: Specia este cunoscută numai din Ucraina. Presupunem, că ea poate fi prezentă şi în estul României.

Genul *Commophila Hü b n e r , [1825]

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ mici, segmentul al doi-

40 lea este uşor lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 171) este lată, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, vârful aripii este rotunjit. Marginea externă este convexă. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă sub vârful aripii. Nervura CuA2 are originea la nivelul originii nervurii R2. Chorda, media şi nervura CuP sunt absente. Aripa posterioară este lată, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervura

Sc+R1 este foarte lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Nervurile Rs şi M1 au un peduncul lung. Nervurile M3 şi CuA1 sunt independente. Armătura genitală masculă (Fig. 172): Tegumen este lat la bază, triunghiular, slab sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt lungi, acoperiţi cu peri lungi, au baza lată. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană puţin proeminentă. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral sunt sudate în formă de V. Valva este lată. Costa este îngustă. Sacculus este mai lung decât costa, este lat şi se termină cu o apofiză subterminală triunghiulară. Juxta este mică. Aedeagus este scurt, drept, apofiza terminală scurtă şi recurbată. Vesica cu un cornutus în formă de cui. Caulis este scurt. Armătura genitală femelă (Fig. 173): Ovipozitorul este bine reprezentat, acoperit cu peri foarte lungi. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi şi groase. Tergitul VIII este scurt şi lat. Sterigma este bine sclerotizată. An- trum este îngust, bine sclerotizat. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiaţi, membranoşi. Ductus bursae este scurt. Corpus bursae este îngust, alungit, nu are signum.

Observaţii: Până nu de mult a fost cunoscută numai o singură specie în acest gen, dar relativ recent a fost descrisă o a doua specie din Spania (C. nevadensis Tr a u g o t t -Ol s e n , 1990). Caracteristicile acestui gen pot fi doar de importanţă de specie, taxonul fiind probabil numai un sinonin al genului Eugnosta (Ra z o w s k i 2002: 54).

Răspândire: Genul este răspândit în centrul şi vestul Europei, sunt cunoscute două specii, una semnalată şi din România.

Lista speciilor genului *Commophila din România

*Commophila Hü b n e r , [1825] *aeneana (Hü b n e r , [1800])

*Commophila aeneana (Hü b n e r , [1800]), (Fig. 171-173)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 15-19 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare portocalie. Aripa anterioară

41 (Fig. 171) lată are culoarea de fond portocalie. Desenul maro închis constă: dintr-o linie îngustă de-a lungul treimii bazale a marginii costale şi un şir de puncte mici pe costa până la vârful aripii; o pată bazală mică; o bandă transversală mediană îngustă şi slab delimitată, perpendiculară pe marginea costală; şi o bandă transversală subapicală slab delimitată. Pe benzile transversale sunt suprapuse pete mari formate din solzi cu luciu albastru metalic, astfel acestea devin mult mai extinse. Franjurile sunt de culoare portocalie uşor mai deschisă decât culoarea de fond a aripii, maro închise la tornus. Aripa posterioară este lată, maro închisă, mai deschisă la baza aripii, franjurile sunt de culoare portocalie deschisă cu o linie bazală maro închisă, la femele franjurile caudal sunt maronii.

Armătura genitală masculă (Fig. 172) şi femelă (Fig. 173) sunt prezen- tate la descrierea genului.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc în rădăcina şi tulpina speciilor de Senecio şi Picris (Asteraceae) din septembrie până aprilie. Adulţii zboară în lunile mai şi iunie. Specia este caracteristică biotopurilor umede.

DISTRIBUŢIE: Este o specie europeană. A fost semnalată din România de Ra z o w s k i (1996), noi nu am găsit exemplare în colecţiile studiate.

Genul Prochlidonia Ra z o w s k i , 1960

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ lungi, segmentul al doilea este mult lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 174) este lată, dar alungită, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este uşor convexă, vârful aripii este scurt. Marginea externă este discret convexă. Originea nervurii R1 este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă sub vârful aripii. Nervura CuA2 are originea la vârful celulei. Chorda rudimentară porneşte de la emergenţa nervurii R1, media şi nervura CuP lipsesc. Aripa posterioară este lată, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervura

Sc+R1 este lungă, ajunge la marginea costală aproape de vârful aripii. Ner- vurile Rs şi M1 au un peduncul lung, iar M3 şi CuA1 sunt scurt pedunculate. Armătura genitală masculă (Fig. 175): Tegumen este lat la bază, triunghiular, slab sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt scurte, au baza lată. Tran- stilla are părţile laterale variabile, partea mediană lată, proeminentă, vârful rotunjit cu dinţi mici. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este lată, costa şi sacculus uşor divergente. Costa este îngustă. Sacculus este numai puţin mai scurt decât costa, este lat şi se termină cu o apofiză terminală rotunjită. Juxta este mare, are formă de U. Aedeagus este scurt şi îndoit, apofiza terminală scurtă, ascuţită. Vesica cu 2 cornuti mici în

42 Fig. 171–173: Commophila aeneana (Hü b n e r , [1800]): 171 – aripa anterioară la ♀; 172 – armătura genitală la ♂; 173 – armătura genitală la ♀ (171: schiţă după fotografie dinR a z o w s k i 2002; 172–173: după Ra z o w s k i 1970).

43 Fig. 174–176: Prochlidonia amiantana (Hü b n e r , [1799]): 174 – aripa anterioară la ♂; 175 – armătura genitală la ♂; 176 – armătura genitală la ♀ (original).

44 formă de cuie. Caulis este lung. Armătura genitală femelă (Fig. 176): Ovipozitorul este bine reprezentat, acoperit cu peri foarte groşi. Apofizele posterioare şi anterioare sunt lungi şi groase. Tergitul VIII este scurt şi lat. Sterigma este bine sclerotizată. Antrum este larg, bine sclerotizat, are formă de V. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiaţi, membranoşi. Ductus bursae este scurt. Corpus bursae este mic, rotund, are sclerite slab sclerotizate sau nu are signum.

Observaţii: Caracteristicile acestui gen sunt foarte asemănătoare cu cele ale genului Eugnosta şi pot fi doar de importanţă de specie. Singurul caracter net distinct este forma şi mărimea caulisului (Ra z o w s k i 2002: 54). Speciile sunt bivoltine şi preferă biotopurile xeroterme.

Răspândire: Genul este răspândit în vestul palearcticului, sunt cunoscute numai două specii, una europeană şi cealaltă din Asia Mică.

Lista speciilor genului Prochlidonia din România

Prochlidonia Ra z o w s k i , 1960 amiantana (Hü b n e r , [1799])

Descrierea speciei:

Prochlidonia amiantana (Hü b n e r , [1799]), (Fig. 174-176)

ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: 13-16 mm. Cea- fa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru deschisă. Aripa anterioară (Fig. 174) lată, dar alungită are culoarea de fond albă-gălbuie, deasupra căreia sunt suprapuse pete confluente şi linii transversale de culoare galbenă-ocru deschisă. Desenul maro deschis constă: dintr- o linie îngustă, fragmentată, extinsă de-a lungul marginii costale; o bandă transversală bazală îngustă; o bandă transversală mediană îngustă şi bine delimitată, perpendiculară pe marginea internă; şi o bandă transversală îngustă de-a lungul marginii externe a aripii, care se lărgeşte şi formează o pată mare la tornus. Pe marginile benzilor transversale şi în teritoriul postmedian al aripii sunt şiruri de pete mici formate din solzi cu luciu cenuşiu metalic. Franjurile sunt de culoare maro deschisă cu o linie bazală galbenă-ocru. Aripa posterioară este lată, cenuşie-maronie deschisă, mai închisă la baza aripii, străbătută de linii înguste, întrerupte, albe-gălbuie. Franjurile sunt de culoare albă-gălbuie deschisă cu o linie bazală cenuşie-maronie deschisă. Femelă. Anvergura aripilor anterioare: 11 mm. Pe aripa anterioară petele confluente şi liniile transversale de culoare galbenă-ocru deschisă ale fondului sunt mai extinse. Aripa posterioară este cenuşie-maronie deschisă, uniformă.

45 Armătura genitală masculă (Fig. 175) şi femelă (Fig. 176) sunt prezen- tate la descrierea genului.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc cu mare probabilitate pe specii de Helian- themum (Cistaceae). Adulţii zboară în două generaţii. Specia este caracteristi- că biotopurilor deschise, uscate.

DISTRIBUŢIE: Este o specie Central şi Sud-Vest Europeană. Din Ro- mânia a fost semnalată numai din Munţii Apuseni, Colţii Trascăului (Rá k o s y & al. 1999; Rá k o s y 2001).

MATERIAL EXAMINAT: (7 exemplare, 1 preparat genital mascul, 1 preparat genital femel) - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, Piatra Secuilor (Rimetea), 5. VII. 2000. (6 ♂♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 1632/♂ şi 1633/♀/ Ko v á c s ), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Genul Eupoecilia St e p he n s , 1829

Diagnostic: ADULT. Palpii labiali sunt relativ lungi, segmentul al doilea este uşor lăţit în partea sa subterminală, segmentul al treilea este scurt. Antenele ajung până la jumătatea aripilor anterioare. Aripa anterioară (Fig. 177-179) este lată, marginea costală la baza aripii este îndoită, în continuare este dreaptă, vârful aripii este uşor proeminent.

Marginea externă este dreaptă. Toate nervurile sunt independente sau R4-R5 pot fi pedunculate şi M3 şi CuA1 pot fi conate. Originea nervurii 1R este la mijlocul celulei, nervura R5 se termină pe marginea externă sub vârful aripii. Nervura CuA2 are originea la aceeaşi nivel cu nervura R2. Aripa posterioară este lată, apexul este proeminent şi rotunjit. Nervura

Sc+R1 este relativ scurtă, depăşeşte cu puţin mijlocul marginii costale a aripii. Nervurile Rs şi M1 sunt lung pedunculate. Nervurile M3 şi CuA1 au un peduncul scurt. Dimorfismul sexual este puţin evident. Armătura genitală masculă (Fig. 180-182): Tegumen este foarte lat la bază, triunghiular, bine sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne lungi, la baza lor este o apofiză triunghiulară. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este îngustă şi alungită. Cos- ta şi sacculus sunt lungi şi înguste. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană proeminentă cu dinţi foarte mici. Juxta este simplă. Aedeagus este lung şi foarte larg, apofiza terminală scurtă. Vesica cu un cornutus lung şi gros, în formă de cui şi multe sclerite dentiforme mari, care lipsesc la E. cebrana (Hü b n e r , [1813]). Caulis este scurt. Armătura genitală femelă (Fig. 183-185): Ovipozitorul este normal conformat şi de obicei scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte,

46 la majoritatea speciilor înguste. Tergitul VIII este scurt. Sterigma este bine reprezentată. Antrum este larg, bine sclerotizat şi de formă de panglică. Bursa copulatrix are ductus bursae şi corpus bursae bine diferenţiaţi. Ductus bursae este de obicei membranos, are sclerite plate şi dentiforme. Corpus bursae este membranos, are signa formate din sclerite plate extinse şi sclerite dentiforme mari.

Observaţii: E. cebrana (Hü b n e r , [1813]) diferă destul de mult de celelalte specii ale genului atât în privinţa desenului cât şi a multor elemente ale armăturilor genitale, dar caracterele de bază, structura sociilor şi a valvei o încadrează totuşi în grupul de specii angustana a genului.

Răspândire: Genul este răspândit în Palearctic şi în regiunea Orientală, sunt cunoscute 9 specii palaearctice. În Europa au fost semnalate 4 specii, dintre care 3 şi în România.

Lista speciilor genului Eupoecilia din România

Eupoecilia St e p he n s , 1829 Clysia Hü b n e r , [1825], Nec Le a c h , 1817 Clysiana Fl e t c he r , 1941 Arachnoites Di a k o n o f f , 1952 angustana (Hü b n e r , [1799]) fasciella Do n o v a n , 1808 cruentana He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1851 ambiguella (Hü b n e r , [1796]) omphaciella Fa u r e -Bi g n e t d e Si m o n e s t , 1801 roserana Fr ö l i c h , 1828 *sanguisorbana (He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1856)

Cheia de determinare a speciilor genului Eupoecilia din România bazată pe morfologia externă a adultului

1 (2) - desenul maro închis este format numai din banda transversală mediană ...... ambiguella Hb n . 2 (1) - desenul maro închis este format din banda transversală mediană şi o bandă transversală de-a lungul marginii externe a aripii 3 (4) - culoarea de fond albă-gălbuie, deasupra căreia sunt suprapuse pete gal- benă-ocru deschise, neregulete, extinse, banda transversală subapicală se îngustează spre tornus ...... angustana Hb n . 4 (3) - culoarea de fond galbenă-ocru închisă, banda transversală subapicală se lărgeşte treptat spre tornus ...... *sanguisorbana H. S.

47 Cheia de determinare a speciilor genului Eupoecilia din România bazată pe structura armăturii genitale mascule

1 (2) - sacculus distal cu spini mici, în aedeagus grupul distal de cornuti format din spini scurţi şi laţi, dentiformi ...... ambiguella Hb n . 2 (1) - sacculus distal nu are spini, în aedeagus grupul distal de cornuti format din spini înguşti 3 (4) - valva este lată, în aedeagus grupul distal de cornuti este format din spini mari ...... angustana Hb n . 4 (3) - valva este îngustă, în aedeagus grupul distal de cornuti este format din spini foarte mici...... *sanguisorbana H. S.

Cheia de determinare a speciilor genului Eupoecilia din România bazată pe structura armăturii genitale femele

1 (2) - ductus şi corpus bursae fără sclerite plate ...... ambiguella Hb n . 2 (1) - ductus şi corpus bursae cu sclerite plate extinse 3 (4) - ductus bursae larg, scleritele plate foarte extinse, scleritele dentiforme mari ...... angustana Hb n . 4 (3) - ductus bursae îngust, scleritele plate extinse, scleritele dentiforme mici ...... *sanguisorbana H. S.

Descrierea speciilor

Eupoecilia angustana (Hübner, [1799]), (Fig. 177, 180, 183)

ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: 12-15 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru. Aripa anterioară (Fig. 177) scurtă şi relativ lată are culoarea de fond albă-gălbuie deasupra căruia sunt suprapuse pete neregulate, extinse, galbene-ocru deschise. Desenul maro închis şi maro-ruginiu este format: dintr-o linie îngustă, care se extinde pe treimea bazală a marginii costale; o bandă transversală mediană lată, care este la fel de lată atât la marginea costală cât şi la cea posterioară şi se îngustează la mijlocul aripii; o pată tornală foarte mică; şi o bandă transversală subapicală îngustă, care se extinde şi asupra apexului şi se îngustează treptat spre tornus. Pe marginile benzilor transversale sunt şiruri de pete mici formate din solzi cu luciu cenuşiu-albăstrui metalic. Franjurile sunt de culoare maro închisă cu o linie bazală şi pete marginale galbene-ocru. Aripa posterioară este cenuşie-gălbuie deschisă, mai închisă la marginile aripii, franjurile sunt de culoare cenuşie sau cenuşie-gălbuie deschisă cu o linie bazală îngustă, cenuşie mai închisă. Femelă. Anvergura aripilor anterioare: 9-12 mm.

Armătura genitală masculă (Fig. 180): Tegumen este foarte lat la bază,

48 Fig. 177–181: 177–179: aripile anterioare ale speciilor genului Eupoecilia: 177 – E. angustana angustana (Hü b n e r , [1799]) ♂; 178 – E. ambiguella (Hü b n e r , [1796]) ♂; 179 – E. sanguisorbana (He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1856) ♂ (Ungaria); 180–181: armăturile genitale ♂♂ ale speciilor genului Eupoecilia: 180 – E. angustana angustana (Hü b n e r , [1799]); 181 – E. ambiguella (Hü b n e r , [1796]) (original).

49 Fig. 182–185: 182 – E. sanguisorbana (He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1856), armătura ge- nitală la ♂; 183–185: armăturile genitale ♀♀ ale speciilor genului Eupoecilia: 183 – E. angustana angustana (Hü b n e r , [1799]); 184 – E. ambiguella (Hü b n e r , [1796]); 185 – E. sanguisorbana (He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1856) (182, 184–185: după Ra z o w s k i 1970; 183: original).

50 triunghiular, bine sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne lungi, la baza lor este o apofiză triunghiulară. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este relativ lată şi alungită. Costa şi sacculus sunt lungi şi înguste. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană proe- minentă cu vârful rotunjit, cu dinţi foarte mici. Juxta este simplă. Aedeagus este lung şi foarte larg, apofiza terminală relativ lungă. Vesica cu un cornutus lung şi gros, în formă de cui şi multe sclerite dentiforme, în grupul proximal mai mici, în grupul distal mari.

Armătura genitală femelă (Fig. 183): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte, înguste. Tergitul VIII este scurt. Antrum este larg şi de formă de panglică, bine sclerotizat. Ductus bursae este membranos, are un sclerit plat extins, care se continuă şi în corpus bursae, care este membranos şi are signa formate din sclerite plate mici şi sclerite dentiforme dispersate în tot corpus bursae.

OBSERVAŢII: Specia se poate diferenţia uşor de E. ambiguella Hb n ., care are doar o bandă transversală mediană, dar este mai dificil de diferenţiat de specia *E. sanguisorbana H. S., care însă este mai mică, coloarea de fond este galbenă-ocru închisă, aproape uniform ruginie, iar banda transversală subapicală se lărgeşte spre tornus. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită aedeagusului lat cu sclerite dentiforme relativ mari atât în grupul proximal cât şi în cel distal. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită unui ductus bursae mai larg şi a signumului format din sclerite plate mai bine reprezentate în ductus bursae decât în corpus bursae.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe specii de Oryganum, Thymus, Plantago, Solidago şi Achillea. Adulţii zboară în lunile mai-august, probabil în două generaţii.

DISTRIBUŢIE: Specia are o răspândire palearctică. În România a fost semnalată din Transilvania, Banat şi Moldova, dar probabil este răspândită în toată ţara. Date din literatură: Grumăzeşti (Ca r a d j a 1901: 132); Pojorâţa- Câmpulung (Pe i u & Ne m e ş 1968); Munţii Bucegi, Poiana Şarânga (Po p e s c u - Go r j 1995: 184); Bădeni (Mi h u ţ 1997).

MATERIAL EXAMINAT: (59 exemplare, 2 preparate genitale mascule, 1 preparat genital femel) - Colecţia MNINGA: Cluj, 20. VII. 1933. (♂); 28. VII. 1935. (♂), legit A. Os t r o g o v i c h ; - Colecţia A. Po p e s c u -Go r j : Sinaia, Poiana Şaringa, 2. VII. 1945. (2 ♂♂), legit A. Po p e s c u -Go r j ; - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Braşov, 26. VII. 1911. (1 ex.), legit F.

51 De u b e l ; Bazna, 25. VII. 1912, (♀); Râul Sadu, 26. VI. 1913. (♀); Gura Apei, 6. VII. 1922. (1 ex.); Păltiniş Sibiu, 21. VII. (♂); 30. VII. (♂); [localitate indescifrabilă], 24. VI. (♀), legit D. Cz eke l i u s ; Munţii Retezat, 800 m, 30. VI. 1929. (♂), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia L. Di ó s z e g h y : Munţii Retezat, 1000 m, 19. VI. 1937. (♂); 2. VII. 1937. (♀); Munţii Retezat, 1100 m, 12. VI. 1937. (♀); 2. VII. 1937. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 2997/♀/ Că p u ş e ); 9. VII. 1937. (♂), (preparat genital nr. 2996/♀/ Că p u ş e ), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia V. Vi c o l : Toldal, Mureş, 11. VI. 1978. (♂); Corunca, 11. VII. 1985. (♂); Ciugud, lumină, 2. VIII. 1985. (♂); 6. VIII. 1985. (♂); 21. VII. 1987. (♂); Porumbacu, Sibiu, 9. VII. 1990. (2 ♂♂); Neagra Stânceni, 23. VI. 1992. (♀); 24. VI. 1992. (♀); 11. VII. 1992. (2 ♀♀); 9. VIII. 1992. (♂); Neagra Stânceni, lumină, 8. VIII. 1992. (♂); 11-12. VII. 1993. (♂); 12-13. VII. 1993. (♂); Sânmarghita, 7-8. VI. 1993. (♀); 4-5. VII. 1995. (2 ♂♂); 5-6. VII. 1995. (♂); 10-11. VI. 1996. (♂); 1-2. VII. 1998. (♂); 22-23. VII. 1998. (1 ♂, 1 ♀), (preparat genital nr. 886/♂/ Vi c o l ); Râmeţ, Alba, 7-8. VIII. 1996. (♂), legit V. Vi c o l ; - Colecţia C. Co r d u n e a n u : jud. Botoşani, Orăşeni Vale, 150 m, lumi- nă, 26. VI. 1998. (♀), legit C. Co r d u n e a n u ; - Colecţia H. Ne u m a n n : Dragşina, jud. Timiş, 10. VI. 1983. (♂), (preparat genital nr. 189/♂/ Ne u m a n n ); Ardeu, jud. Hunedoara, 20. VII. 1982. (♂); 12. VII. 2000. (♂); Muntele Mic, jud. Caraş-Severin, 22-23. VI. 2000. (3 ♂♂), (preparat genital nr. 403/♂/ Ne u m a n n ), legit H. Ne u m a n n ; - Colecţia L. Rá k o s y : Ocna Sibiu, 21. VII. 1982. (♀); Munţii Apuseni, Băişoara, 1200 m, 4. VII. 1997. (♀), legit L. Rá k o s y ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Cheile Bicazului, 11. VII. 1981. (♀), (preparat genital nr. 1634/♀/ Ko v á c s ); 26-28. VI. 1989. (1 ♂, 1 ♀); De- presiunea Trei Scaune, Mestecănişul de la Reci, 540 m, 19. VII. 1981. (♂); 1. VII. 1983. (♂), (preparat genital nr. 670/♂/ Ko v á c s ); 12. VII. 1991. (♀); Toldal, jud. Mureş, 15. VI. 1986. (♀); 23. VII. 1988. (♂), (preparat genital nr. 689/♂/ Ko v á c s ); Munţii Baraolt, Ariuşd, 600 m, 23. VI. 2000. (♂); Munţii Apuseni, Munţii Trascăului, Piatra Secuilor (Rimetea), 5. VII. 2000. (♀), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

Eupoecilia ambiguella (Hü b n e r , [1796]), (Fig. 178, 181, 184)

ADULT: Anvergura aripilor anterioare: 11-15 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru. Aripa anterioară (Fig. 178) scurtă şi relativ lată are culoarea de fond albă-gălbuie deasupra căruia sunt suprapuse pete neregulate galbene-ocru deschise. Desenul maro închis este format: dintr-o linie îngustă, care se extinde pe treimea bazală a marginii costale; o bandă transversală mediană lată, care este foarte lată la marginea costală şi se îngustează treptat spre marginea internă a aripii; şi o pată tornală foarte mică. Franjurile sunt de culoare albă-gălbuie. Aripa posterioară este

52 cenuşie-gălbuie foarte deschisă, mai închisă la marginile aripii, franjurile sunt de culoare albă-gălbuie cu o linie bazală îngustă, cenuşie deschisă.

Armătura genitală masculă (Fig. 181): Tegumen este foarte lat la bază, triunghiular, bine sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne lungi, la baza lor este o apofiză triunghiulară. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este relativ îngustă şi alungită. Costa şi sacculus sunt lungi şi înguste, sacculus distal cu spini mici. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană proeminentă, cu vârful lat, cu dinţi foarte mici. Juxta este simplă. Aedeagus este foarte lung şi larg, apofiza terminală scurtă. Vesica cu un cornutus lung şi subţire, în formă de cui şi multe sclerite dentiforme, în grupul proximal mai mari, în grupul distal groase, aşezate în formă de cerc.

Armătura genitală femelă (Fig. 184): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte, înguste. Tergitul VIII este scurt. An- trum este larg, bine sclerotizat şi are formă de paglică. Ductus bursae este scurt, membranos, are un grup de sclerite dentiforme mici, partea distală a corpus bursae este mai sclerotizată şi uşor plicaturată, cea proximală este membranoasă, are signa formate din sclerite dentiforme mici dispersate predominant în partea distală a corpus bursae.

OBSERVAŢII: Specia se poate diferenţia uşor de celelalte specii ale genului având doar o bandă transversală mediană. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită sacculusului cu spini mici distal. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită lipsei scleritelor plate în ductus bursae şi corpus bursae.

BIOLOGIE: Larva este polifagă, a fost semnalată ca dăunător al viţei de vie. Adulţii zboară în două generaţii în lunile mai, respectiv iulie.

DISTRIBUŢIE: Specia are o răspândire palearctică. În România a fost semnalată de la Tulcea de Ma n n (1866: 25) şi Ca r a d j a (1901: 132), Iaşi (Ne m e ş & Dă n i l ă 1970: 209), Delta Dunării, Grindul Letea (Po p e s c u - Go r j 1985a). Noi am examinat exemplare colectate numai din Transilvania şi Crişana. Considerăm că specia este răspândită în toată ţara.

MATERIAL EXAMINAT: (39 exemplare, 1 preparat genital mascul) - Colecţia D. Cz e k e l i u s : Viile Sibiului, 21. V. 1914. (♂); 20. V. (♀), legit D. Cz eke l i u s ; - Colecţia L. Di ó s z e g h y : Ineu (Arad), 26. VII. 1926. (♂); 15. V. 1927. (♂); 6. VII. 1927. (♀); 9. VII. 1927. (2 ♂♂); 10. VII. 1927. (♂); 14. VII.

53 1932. (♂); 11. V. 1935. (♂); 11. V. 1936. (♂); 23. VII. 1936. (♂); 2. VII. 1938. (♀); 26. VII. 1938. (♂); 27. VII. 1938. (♂); 29. VII. 1938. (♂), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia TTM: Ineu (Arad), 22. V. 1914. (♀), legit L. Di ó s z egh y ; - Colecţia V. Vi c o l : Ocna Mureş, 16. V. 1982. (♂); Ciugudu de Jos, Alba, pe vie, 12. V. 1985. (5 ♂♂); Chinari, lumină, 19. VII. 1985. (♂); 25. VII. 1985. (3 ♂♂); Tg. Mureş, tufe, 8. V. 1986. (♂); Sânmarghita, lumină, 25-26. V. 1993. (♂); 5-6. VII. 1995. (1 ♂, 1 ♀); 15-16. VII. 1995. (♂), legit V. Vi c o l ; - Colecţia L. Rá k o s y : Transilvania, Şeica Mare, 24. VI. 1981. (2 ♂♂), legit L. Rá k o s y ; Jucu de Sus, 12. VII. 1991. (2 ♂♂), legit: C. Be r e ; - Colecţia S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s : Glodeni, jud. Mureş, 12. V. 1984. (♂); 17-19. V. 1984. (♂); 1-5. V. 1989. (♂), (preparat genital nr. 1635/♂/ Ko- v á c s ), legit S. Ko v á c s & Z. Ko v á c s ;

*Eupoecilia sanguisorbana (He r r i c h -Sc h ä f f e r , 1856), (Fig. 179, 182, 185)

ADULT: Mascul. Anvergura aripilor anterioare: 12-15 mm. Ceafa, fruntea, palpii labiali, tegulele şi toracele sunt de culoare galbenă-ocru. Aripa anterioară (Fig. 179) scurtă şi lată are culoarea de fond galbenă-ocru închisă, acoperită dens, aproape uniform cu solzi de culoare ruginie. Desenul maro în- chis şi maro-ruginiu închis este format: dintr-o linie îngustă, care se extinde pe treimea bazală a marginii costale; o bandă transversală mediană lată, care este mai lată la marginea costală decât la cea posterioară şi se îngustează puţin la mijlocul aripii; şi o bandă transversală subapicală lată, care se extinde şi asupra apexului şi se lărgeşte treptat spre tornus. Pe marginile benzilor transversale sunt şiruri de pete mici formate din solzi cu luciu cenuşiu-albăstrui metalic. Franjurile sunt de culoare maro închisă. Aripa posterioară este cenuşie închisă, franjurile sunt de culoare cenuşie-gălbuie deschisă cu o linie bazală îngustă, cenuşie mai închisă. Femelă. Pe aripa anterioară culoarea de fond este mai ruginie, aripa posterioară este cenuşie mai închisă.

Armătura genitală masculă (Fig. 182): Tegumen este foarte lat la bază, triunghiular, bine sclerotizat. Uncus lipseşte. Socii sunt de forma unor coarne lungi, la baza lor este o apofiză triunghiulară. Vinculum este puternic, ramurile sale ventral nu sunt sudate. Valva este îngustă şi alungită. Costa şi sacculus sunt lungi şi înguste. Transtilla are părţile laterale late, partea mediană pro- eminentă cu vârful îngust, cu dinţi foarte mici. Juxta este simplă. Aedeagus este relativ scurt şi larg, apofiza terminală relativ lungă. Vesica cu un cornutus lung şi gros, în formă de cui şi multe sclerite dentiforme mici atât în grupul proximal cât şi în cel distal.

54 Armătura genitală femelă (Fig. 185): Ovipozitorul este scurt. Apofizele posterioare şi anterioare sunt scurte, înguste. Tergitul VIII este scurt. Antrum este larg, bine sclerotizat şi de formă de panglică. Ductus bursae este foarte lung, membranos, are sclerite dentiforme mici şi un sclerit plat extins, care se continuă şi în corpus bursae, care este membranos şi are signa formate din sclerite plate extinse şi sclerite dentiforme mici dispersate în tot corpus bursae.

OBSERVAŢII: Specia este asemănătoare cu E. angustana Hb n ., dife- renţierea vezi acolo. Armătura genitală masculă este caracteristică datorită aedeagusului cu sclerite dentiforme mici atât în grupul proximal cât şi în cel distal. Armătura genitală femelă este caracteristică datorită unui ductus bursae foarte lung şi a signumului format dintr-un sclerit plat foarte extins.

BIOLOGIE: Larvele trăiesc pe Sanguisorba officinalis. Adulţii zboară în lunile iunie şi iulie.

DISTRIBUŢIE: Specia are o răspândire europeană. În România a fost semnalată de Po p e s c u -Go r j (1984), dar noi nu am găsit exemplare în colecţiile studiate.

Bibliografie

Bibliografia folosită în timpul elaborării lucrării a fost prezentată în prima parte a seriei (Ko v á c s & Ko v á c s 2002), aici sunt menţionate numai publicaţiile apărute ulterior.

Di n c ă V. & M. Go i a 2005. Contribuţii la cunoaşterea faunei lepidopterologice a Munţilor Rodnei. Bul. inf. Entomol., 16: 125-164. El s n e r & Ja r o š 2003. A new species of Ceratoxanthis Razowski, and distribu- tion records for two species of Aethes Billberg from the Balkan Peninsula (Tortricidae: Cochylini). Nota lepid. 25 (4): 221–225, 2002. Ka r i s c h T. & M. St ă n e s c u 2003. On the presence of Phtheochroa drenowskyi (Rebel, 1916) (Lepidoptera: Tortricidae: Cochylini) in Romania. Trav. Mus. natl. Hist. nat. „Grigore Antipa“. Bucarest. 45: 291-293. Ko v á c s Z. 2005. Contribuţii la cunoaşterea speciilor din tribul Cochylini (Lepi- doptera, Tortricidae) din fauna României. (Studiu sistematic, morfologic, ecologic şi zoogeografic.) Teză de doctorat. Bucureşti, pp. 377. Ko v á c s Z. & S. Ko v á c s 2005a. Tribul Cochylini (Lepidoptera, Tortricidae) în România. Partea II (Cochylimorpha, Phalonidia, Gynnidomorpha). Bul. inf. Entomol. 14-15 (1-4): 57-145, 2003-2004. Ko v á c s Z. & S. Ko v á c s 2005b. The occurrence of Phtheochroa drenowskyi

55 Re b e l , 1916 (Lepidoptera, Tortricidae) in Romania. Entomol. rom. 8-9: 39-42, 2003-2004. Vi c o l V. 2005. Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor din România. Specii de microlepidoptere interesante şi cu importanţă zoogeografică. Bul. inf. En- tomol., 14-15: 225-233, 2003-2004.

Adresa autorilor: Zoltán Ko v á c s Sándor Kovács RO - 530224 Miercurea Ciuc, RO - 520027 Sfântu Gheorghe str. Timişoarei nr. 31. Ap. 6. str. Oltului nr. 57. bl. 6. sc. A. ap. 6. România România e-mail: [email protected]; e-mail: [email protected] [email protected]

Received: 8.01.2007 Accepted: 17.08.2007 Printed: 29.11.2007