MEMORIA OLTULUI Revistă de istorie și cultură Anul I, nr. 8, Octombrie 2012 Editată de Asociația Culturală MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlvănoiu Comitetul de redacție: Dr. Aurelia Grosu, Dumitru Botar, Floriana Tîlvănoiu, Vasile Radian. Planşele noastre: 1. Jupan Matei Morunglav, ultimul descendent al boierilor Morunglavi- 2. Ruinele casei lui Matei Morunglav (com. Morunglav, jud. Olt). 3. Ziaristul Dumitru Tinu şi fiul său Andrei Tinu. 4. Generalul Pion Georgescu. CUPRINS

1. Armata şi cedarea Basarabiei/ 2 2. Calendarul ,,Memoriei Oltului”/4 3. ,,O ţară trăieşte numai atâta vreme cât fiii ei ştiu să moară”/7 4. Cine a fost Matei Morunglav?/ 12 5. Clio zâmbeşte/ 26 6. Clerici ortodocşi olteni în temniţele comuniste/ 28 7. Răscoala de la 1907 în judeţul Olt/ 30 8. Arheologul şi numismatul Constantin Preda/ 39 9. Dumitru Tinu, un nume de referinţă al jurnalismului românesc/ 44 10. ,,Dumitru Tinu a fost vărul meu/ 47 11. Publicaţii periodice din Olt şi Romanaţi/ 52 12. Pagini de istorie- Slătioara/ 57 13. Dialog cu cititorii.../ 65

ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman Tehnoredactare Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218 0740 984 910 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Armata și cedarea Basarabiei […] Armata a fost mare ca suflet și chiar Cu rușii. Armata se mai măsurase odată la ca pregătire și ar fi rămas tot așa dacă 1918 și era gata s-o facă și acum. împrejurările n-ar fi răsturnat situațiile Hotărârea Guvernului, luată sub presiune și iar guvernanții ar fi fost și ei mari ca și în iuțeală, fără a se ține seamă că se dispunea evenimentele ce i-au depășit. Prăbușirea de o forță cu care trebuia să ne afirmăm Franței și intrarea Italiei în război sunt dreptul și să păstrăm neștirbită mândria și fapte capitale prin consecințele lor pentru demnitatea de popor liber – nu cred că a fost echilibrul lumii și firește și pentru noi. Politica cea logică. Amenionțările pe care ei le contau noastră dinafară și anume de a merge cu acei din toate părțile și îndeosebi ale colosului care ne garantau, cu de forțe rusesc, i-a înfricoșat grozav, – deși acei ce ne ajutaseră exemplul finlandezilor îl trăiau, deși dreptatea la întregire și care știau că era cu noi, deși nu trebuiau să uite ce n-aveau nici un act săvârșesc ei și ce lasă urmașilor, dar mai interes de a ne vedea ales, nu s-au gândit deloc cum contribuie să micșorați – nu mai ucidă moralul oastei. Nițel mai adânc dacă era posibilă. Nu ne ar fi judecat oamenii guvernului, ar fi găsit mai puteam sprijini psihologicește că rezistând răspundeam pe nimeni; Anglia, unei voințe și necesități nu numai a noastră care mai rămăsese dar și a altora. Armata Sovietelor nu era g-ral Georgescu Pion în luptă și care ne armata germană. Nimănui nu-i convenea la garanta, nu ne putea acel ceas o încăierare în acea parte și n-ar fi ajuta cu nimic material. Germanii învingând alimentat-o ori întețit-o. Acei ce ar fi dorit un peste tot, puterea și moralul lor creștea front, un foc în această parte, erau departe. neasemuit de mult. Ei, pentru a putea merge Iar cei ce nu-l doreau, ar fi intervenit să-l fără grijă de spate, spre vest, au trebuit să- oprească, ori să-l stingă, sprijinindu-ne într- și asigure libertatea de acțiune, dând mână un fel. Făcut gestul nostru de rezistență ar liberă Sovietelor în Răsărit. […] Strânși și fi fost și ar fi însemnat pentru țară, pentru amenințați de siruația excepțională, dar mai oaste, un moment de ridicare, de înălțare ales de forța uriașă a Sovietelor, ai noștri au nemaipomenit în istoria noastră și în lume. cedat; au aruncat în gura lupului ce aveam Acei ce au demonstrat atunci în Consiliile de mai scump: Basarabia și Bucovina de Nord. Coroană ori în Guvern neputința noastră, La acel moment, armata noastră era întreagă exprimau neputința lor; erau „învinși” care în sprijinul apărării dinspre Răsărit. Desigur nu mai trebuiau să fie acolo la conducere, și ea a încercat aceleși sentimente ca și Țara, erau aceia care nu mai aveau moralul; aceia dar moralul ei nu era atins ca al guvernanților. care au cântărit prost sacrificiile materiale 2 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI ce le-am fi făcut rezistând- mai totdeauna înaintașii apărători față de acele morale pe care ai gliei străbune și ai legii noastre ei nu le-au știut, ori nu le-au și indirect și și a popoarelor putut aprecia just de-ndată Europei de la care trebuia să ne ce nu le-au pus în balanță, tragem alianțe, sprijin și respect. cu valoarea lor. Învinșii din Am ieșit cu mândria și onoarea vara lui 1940 nu și-au pus în atinsă. Ori acestea sunt flori rare, față o rezistență a noastră de care atinse mor și fără ele noi nu o clipă măcar, un succes cât mai însemnăm prea mult nici azi, de mic, dar care ar fi fost de nici mâine, dacă nu vom șterge ajuns să schimbe situația și acele umilințe ale siluirii dar și ale să facă ca vrăjmașii din jur să păcatelor noastre. tacă, ca starea sufletească să Aceea ce am fost siliți să facem la se schimbe, ca moralul să crească nebănuit, 27 iunie 1940 cedând Basarabia și Bucovina ca sorții să se întoarcă spre noi iar viitorimii de Nord, când dispuneam de o forță armată și oastei i-ar fi dat prilejuri extraordinare de în stare să lupte, cred că cu alți oameni la înălțare, mărire și cinstire veșnică. conducere ar fi ieșit altfel; sau chiar dacă Făcând cum s-a făcut, ne-au ucis moralicește. pirdeam aceea ce am cedat de bună voie, s-ar Admit că nu biruiam, admit că pierdeam fi știut în lumea întreagă că n-am voit, că am cât am cedat - și mai mult – dar câștigam luptat, că ni s-a luat în silă și ne rămânea chiar înfrânți de eram de ruși, recunoștința un drept ce nu putea fi contestat niciodată, unanimă a neamului de astăzi și din viitor; nu fiindcă a fost strigat și apărat. pierdeam demnitatea și onoarea – moșteniri (G-ral Pion Georgescu – „Evenimentele scumpe pentru urmași; nu ucideam moralul petrecute între 17 martie 1940- 17 martie armatei și mai ales nu cedam dreptul nostru 1941 în legătură cu armata”, în vol. „Ce decât în silă, drept care nu trebuia cedat cu amintește atâta înlesnire, oricât ar fi fost amenințarea generalul și pericolele de mari. Georgescu Pion”, De ce finlandezii au putut să spună și au Sibiu, Institutul adeverit-o: „Vom dispărea ca neam, dar nu de arte grafice vom lăsa să ni se ia libertatea”, și noi, de 6 ori „Dacia Traiană” mai numeroși și mai pregătiți ca ei să n-o fi S.A., 1941, spus și dovedit? pp. 35-42. Titlul Făcând cum am făcut, nu mai putem avea aparține redacției aceeași prețuire în afară și aceleași pretenții noastre. mâine iar în ce privește moștenirea alor noștri, lor nu le lăsăm aceea ce ne-au dat www.memoriaoltului.ro 3 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Calendarul Memoriei Oltului – Octombrie • oct. 1590, m. Radu Buzea vel armaș, tatăl celor trei frați Buzești. Înmormântat la Călui. • 2 oct. 1602, moare Stroe Buzescu în urma rănii din lupta de la Teiușani cu nepotul hanului tătar. Este înmormântat la biserica din Stănești Vâlcea. • 25 oct. 1632, în urma luptei de la Plumbuita, Matei Basarab ocupă tronul Țării Românești. • 28 oct. 1688, începe domnia lui C-tin Brâncoveanu. • 1 oct. 1711, Domnitorul Constantin Brâncoveanu termină podul peste Dâmbovița de la Podul Dâmboviței și pune în acel loc o cruce de piatră care s-a păstrat până azi. • 5 oct. 1781, Ilinca Dobrosloveanca termină zidirea bisericii din Reșca. • 27 oct. 1819, m. Marița Pârșcoveanu, fiica vornicului Ștefan Pârșcoveanu și soția lui Iordache Cantacuzino. • 5 oct. 1830, m. Dinicu Golescu. Fusese căsătorit cu Zoe, fata Dumitranei Pârșcoveanu. • 5 oct. 1860, n. la Caracal Dimitrie Petrescu, agronom, tatăl scriitorului Cezar Petrescu. • 10 oct. 1864, n. I. S. Floru, istoric, autor de manuale (Floru-Olt). • 27 oct. 1874, n. la Dioști R-ți profesorul și colecționarul Ilie Constantinescu, fost director al Liceului „Ioniță Asan” din Caracal. • 1 oct. 1880, n. la Zvorsca-Romanați g-ralul amiral Petre Bărbuneanu (Memoria Oltului, nr. 5/2012). • 2 oct. 1880, n. Craiova g-ralul N. M. Condiescu, președinte al Societății Scriitorilor Români, înmormântat la moșia sa Grozăvești-Romanați la 15 iunie 1939. • 22 oct. 1880, m. Șt. Protopopescu,om politic liberal, fondatorul Școlii nr. 2 Slatina, frate cu Pake, primarul capitalei. • 21 oct. 1881, n. la Slatina Demetru D. Stoenescu, jurist. • 15 oct. 1883, inaugurarea Școlii de Agricultură de la Strehareți lângă Slatina. • 26 oct. 1884, n. C. Șaban Făgețel, gazetar, animator al vieții culturale din Craiova. • 1 oct. 1885, apare la Slatina prima revistă pentru copii din România -„Amicul Copiilor”. • 10 oct. 1888, apare la Slatina ziarul „Oltul”. • 10 oct. 1888, ia ființă gimnaziul „Ioniță Asan” din Caracal, un rol important având D. Cezianu. • 14 oct. 1888, n. g-ralul Aurel Aldea la Mihăești.

4 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI • 14 oct. 1894, n. Ilie Popescu Spineni, jurist , romanist, istoric. • 28 oct. 1897 ,m. la Mirila. Romanați Gheorghe Chițu, om politic, fost primar al Craiovei. • 30 oct. 1899, apare la Caracal ziarul „Caracalul”. • 21 oct. 1900, n. Neda Marinescu, fizician la Grădinile-Romanați. • 25 oct. 1902, n. Dăneasa cărturarul Dumitru Popovici. • 14 oct. 1903, n. la Caracal pictorul Ion Musceleanu. • 23 oct. 1905, apare „Gazeta Balșului”. • 25 oct. 1906, C-tin Dissescu devine ministru al Cultelor după retragerea lui M. Vlădescu. • oct. 1907, apare la Caracal „Viața Școlară”. • oct. 1907, C-tin Dissescu devine decan al Baroului Ilfov. • 4 oct. 1908, n. N. Popescu Optași, istoric și profesor al liceului „Radu Greceanu”. • 21 oct. 1909. m. la București Rola Piekarski, fost profesor de desen la Slatina. • 16 oct. 1911, N. Iorga susține la Caracal conferința „Presa română și menirea ei”. • 12 oct. 1912, inaugurarea monumentului eroilor de la Cezieni. • 16 oct. 1912, se formează noul guvern condus de Titu Maiorescu. C-tin Dissescu (n. Slatina) este Ministrul Instrucțiunii Publice. • 25 oct. 1915, ia ființă la Caracal „Federala Dacia”. • 10 oct. 1916, m. pe front în Valea Jiului profesorul Tiberiu Popescu de la Gimnaziul „Radu Greceanu” din Slatina. • 24 oct. 1916 n. juristul Mihai T. Oroveanu, membru corespondent al Academiei Române. • 25 oct. 1920, Balșul devine oraș. • 16 oct. 1921, apare la Caracal ziarul „Viitorul Romanațului”. • 1 oct. 1922, apare ziarul „Olteanul”, organul Partidului Poporului din județul Romanați. • 1 oct. 1922, dezvelirea monumentului eroilor din Crăciunei de Jos. • 18 oct. 1923, apare la Caracal „Gazeta Romanaților”. • 26 oct. 1923, dezvelirea monumentului eroilor din Știrbei-Iancu Jianu. • 7 oct. 1924, m. C. Ștefănescu Zănoagă, fost prefect de Olt, lider P. Naționalist Olt. • 12 oct. 1925, m- institutorul slătinea G. Poboran, autorul „Istoriei orașului Slatina” . • 10 oct. 1926, congresul prin care din fuziunea. P. Țărănesc cu P. N. Român ia ființă

www.memoriaoltului.ro 5 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 P. N. Țărănesc. Pavel Brătășanu devine vicepreședinte al formațiunii. • oct. 1928, inaugurarea monumentului eroilor din Doba. • oct. 1928, în parcul orașului Caracal este instalat bustul lui C-tin Poroineanu. • 8 oct. 1928, m. poeta Ada Umbră. • 1 oct. 1929, I. Ionașcu devine directorul Școlii Normale „Preda Buzescu” din Slatina. • 21 oct. 1929, Mircea Damian scoate la București revista „Vitrina Literară”. • oct. 1931, se înființează prima bibliotecă publică din Slatina în casa donată de M. S. Andreian. • 10 oct. 1931, m. profesorul Aurel Cetățeanu care funcționase la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, profesorul de limba română al scriitorului Mircea Damian. • 25 oct. 1931, moare într-un accident de avion Octav Oculeanu (n. Brastavățu, Memoria Oltului nr. 5/2012). • 17 oct. 1932, m. dr. Titu Oroveanu (n. Caracal), fost deputat de Buzău. • 15 oct. 1933, este inaugurat bustul lui H. G. Lecca la Caracal, opera lui Vasiliu- Bârlad. • oct. 1936, apare „Școala Noastră”, revista Asociației Învățătorilor din județul Olt. • 10 oct. 1937, inaugurarea monumentului eroilor din Gropșani. • 15 oct. 1938, apare la Caracal revista „Făclia” (Memoria Oltului, nr. 7 /2012) • 21 oct. 1940, n. Coteana gazetarul Dumitru Tinu, președintele Clubului Român de Presă. • 5 oct. 1941, n. la Caracal Gh. Dincă, dr. în matematică. • 14 oct. 1941, apare la Slatina „Gazeta Oltului”. • 10 oct. 1943, n. la Caracal prozatorul Radu Nițu. • 21 oct. 1944, apare ziarul „Libertatea Romanațului” la Caracal. • 17 oct. 1949, m. în detenție la Aiud g-ralul Aurel Aldea ( n. Slatina). • 29 oct. 1950, n. scriitorul disident Viorel Padina, la Gura Padinii. • 12 oct. 1971, scriitorul Marin Mincu (n. Slatina) își susține teza de doctorat intitulată „Opera literară a lui Ion Barbu”. • 28 oct. 1983, m. Ionel Marinescu, poet și critic (n. 1909). • 27 oct. 1985, m. prozatoarea Alice Botez. • oct. 1994. m. actrița Pola Illery (Paula Iliescu) în S. U. A. (n. Corabia). • 7 oct. 2001, s-a dezvelit monumentul eroilor din Curtișoara. • 28 oct. 2001, m. pictorul I. Popescu Negreni.

6 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI „O țară trăiește numai atâta vreme cât fiii ei știu să moară” prof. Floriana TÎLVĂNOIU

Mulți au fost cei care au încununat armata română atât cu faptele lor, cât și cu verticalitatea caracterului care se impune fiecăruia dintre cei care îmbrățișează o carieră militară. De asemenea, mulți au fost, de-a lungul timpului, cei care au făcut din dragostea și abnegația pentru țara lor, un drum de urmat în existența lor. Sacrificiul lor pentru ceilalți, pentru propășirea neamului trebuie să-l păstrăm mereu în suflet generație de generație. ai mult sau mai puțin sunt (1914-1918) se face remarcat în luptele cunoscute însemnările și de la Cașin, iar în bătălia de la Mărășești faptele generalului Pion distruge un observator din liniile Georgescu. A fost una inamice care aducea mari prejudicii în Mdintre figurile legendare ale Artileriei rândul armatelor române. Ca urmare a române. S-a născut la 25 decembrie acestei reușite, generalul Georgescu Pion 1883 în comuna Zănoaga, din județul primește laude și felicitări din partea Romanați (ulterior comuna trece în comandantului diviziei a XIV-a, iar spre administrația județului Dolj). Obârșia o amintire și recunoștință infanteriștii are într-o familie cu frică de Dumnezeu. au însemnat unul din obuzierele care Părinți i-au fost preotul Pavel Georgescu distruseseră observatorul inamic cu o și preoteasa Rada din comuna Zănoaga. plăcuță pe care scria „Tranșeea Pion”. S-a Clasele primare le urmează în comuna remarcat și ca un foarte bun cadru didactic natală. Iubitor de carte a urmat mai în perioada când a activat ca profesor departe Colegiul Național „Carol I” din de balistică la Institutul Politehnic Craiova și Liceul „Mihai Viteazul” din Timișoara. București. Din anul 1904 se înscrie la Tot în această Școala de Artilerie pe care o absolvă în perioadă, acordă anul 1906 cu gradul de sublocotenent. Premiul colonel Dar ascensiunea intelectuală nu se Pion – un încheie aici. Urmează și termină și premiu în bani facultatea de matematică. – celui mai bun Participă la evenimente importante elev și camarad din istoria poporului român. Astfel, ales de colegi. în războiul de reîntregire a neamului Bun educator, g-ral Georgescu Pion www.memoriaoltului.ro 7 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Dictatului de la Viena, mergând pe jos în fruntea manifestanților, iar de la balconul sediului Corpului 7 Armată rostește un discurs incendiar la adresa celor care ne- au sfârtecat țara, ținând în mână harta României din care lipseau părțile smulse în urma tratatului. Bun patriot și cu respect pentru personalitățile marcante ale neamului, în comuna sa natală, Zănoaga, ridică un bust al lui Ștefan cel Mare. Și nu numai atât. La Buicani (Chișinău), construiește o cișmea- monument. Cu credință în Dumnezeu, construiește o biserică ortodoxă în satul Seini (Satu-Mare). Desen de Gh. Sârbu Opera: generalul Georgescu Pion era apropiat ¤ În serviciul Școalei militare de de elevi, încercând mereu prin acțiunile Artilerie ca educator și comandant pe care le făcea pe plan educațional să le (1926-1928); cultive acestora alese trăsături morale. ¤ Cursuri de artilerie și armament; Avea darul de a se adresa direct inimilor ¤ Cuvântări educative ocazionale elevilor săi. Iată ce spunea: „Noțiunea de – Timișoara, 1928, Tipografia Școalei datorie nu se impune prin autoritate ci Militare de Artilerie; de la inimă la inimă. Devotamentul nu se ¤ Ce aminte comandantul Marii comandă ci se câștigă”. Unități din Poarta Someșului, 1941; Alte funcții pe care le-a îndeplinit au ¤ Spiritul de jertfă al Artileriei fost: comandant al Arsenalului armatei române, 1943. (1930-1931); comandant al Brigăzii I Iubitor al operei eminesciene și în Artilerie Chișinău (1932-1937); general principiu al personalității și a tot ceea ce de brigadă (avansat la această funcție a fost Eminescu, îmbină într-un mod cu în 1935); comandant al Diviziei 20 totul și cu totul inedit și în același timp Infanterie din Târgu-Mureș; comandant original recunoștința sa pentru existența al Corpului Teritorial 7 Sibiu. În poetului pe meleagurile românești cu această funcție se împotrivește energic acțiunile militare pe care le coordona. 8 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI 1939, printr-un ordin telegrafic al Marelui Stat Major al armatei române, s-a dispus aplicarea planului „Maramureș”. Trupele Germaniei naziste invadaseră Cehoslovacia, amenințând direct granița de nord a României. După cum suna ordinul și conform dispozițiilor date, Divizia 20 infanterie (comandată de generalul de brigadă Georgescu Pion, pe numele său Georgescu Pavel Ion) și având ca șef de stat major pe locotenent- colonel Stanciu Edmond, cu garnizoara la Târgu Mureș, a efectuat deplasarea în Poarta Someșului. Punctul de comandă al diviziei a fost instalat la Seini, la distanța de 20 Km vest de Baia Mare, la poalele muntelui Gutinului, la sudul dealului Comșa, cu cota de 650 metri. Cercetarea documentelor de arhivă Misiunea Diviziei 20 infanterie a fost ne oferă în acest sens imaginea reală și „de a acoperi frontiera de nord (Tisa) și cuprinzătoare a evenimentului deosebit nord-vest a țării (defileul Someșului)” și de emoționat care s-a desfăsurat cu de a organiza„ un centru de rezistență la ocazia comemorării a cincizeci de ani de o altitudine de 650 metri pe ieșindul de la moartea marelui poet român. vest al culmii muntelui Gutinului”… În Așa s-a întâmplat că în primăvara anului scrisoarea adresată ministrului forțelor 1939, în Poarta Someșului, la poalele munților Gutinului, ostașii din Divizia 20 Infanterie au ridicat un MONUMENT VIU LUI EMINESCU, scriindu-i numele cu 10 000 de puieți de brad pe o suprafață de 4 000 metri pătrați, la o altitudine de 650 metri, vizibil de la zeci de kilometri. Împrejurările s-au desfășurat în felul Cota de la Poarta Someșului unde ostașii următor. În noaptea de 14/15 martie din subordinea g-ralului Georgescu Pion au plantat brazii.

www.memoriaoltului.ro 9 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 în Poarta Someșului să rămână(…) Trebuie să facem orice sacrificiu pentru țara noastră, România – ea trebuie să fie veșnică față de noi care suntem trecători”. Numeroase și minuțioase au fost pregătirile necesare realizării acestei armate române, printre altele, generalul plantații de puieți de brad. Acest fapt în Georgescu Pion scria: sine a implicat acțiuni multiple: obținerea „De pe acel ieșind, care se prezenta terenului(aproape 40 de hectare) de la ca o caponieră de fort, vedeam și sătenii comunei Racșa; căutarea puieților supravegheam admirabil toată intrarea de brad (molid) în pădurile din apropiere în Poarta Someșului cu tot terenul de și la pepinierele ocoalelor silvice; vest de linia satelor Seini, Rașca, până scoaterea și transportul lor la Seini și la Satu-Mare, la vest iar la sud până în apoi samarizat pe cai până la înălțimea de munții Bicului și în fața lor; la nord până 650 metri, pe dealul Comșia; săparea și în munții Maramureșului dincolo de amenajarea terenului de către ostași, între apa Tur, afluent al Tisei”. În continuare care și inginerul Smiegelschi, concentrat se scria cu prilejul împlinirii a 50 de ani în acel timp la Divizia 20 infanterie, și de la trecerea în neființă a marelui poet mai mulți tehnicieni silvici. Literele național(atunci în 1939)„ am hotărât componente Eminescu au fost dispuse ca, în amintirea lui și în fața centrului în ansamblu cu ajutorul unor profile de rezistență ce lucram pe muntele făcute în teren, astfel ca să fie văzute clar Gutinului, să scriu cu brazi numele lui din piața Seini, precum și de pe șoseaua Eminescu pe poiana din fața centrului, națională și calea ferată Baia Mare – Satu dăruită mie de către locuitorii comunei Mare. După terminare acestor pregătiri, Rașca –daci ca origine, deoarece păstrează Generalul Georgescu Pion relata : „Când și astăzi înfățișarea și portul lor”. Stimat am terminat operațiile pregătitoare și iubit de camarazi, generalul Georgescu Pion era adeptul lucrului bine făcut și durabil, trainic „să rămână”cum spunea el. Mărturie, în acest sens, stă ordinul de zi nr. 49 din 15 martie 1940, în care se preciza: „Să ne îngrijim ca aceea ce am Generalul Georgescu Pion în mijlocul scris cu sapa în și pe pământul țării,aici camarazilor comandanți de unități și ofițeri din Statul Major

10 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Eminescu. Plin de entuziasm, generalul Georgescu Pion a vorbit celor prezenți despre ceea ce a însemnat și va însemna Eminescu pentru neamul românesc: „Suntem aici de 2000 de ani. Peste noi au trecut toate neamurile barbare cu pustiirile și toată lăcomia lor. Noi am suferit, am murit, dar am rămas (…). O țară trăiește numai atâta vreme cât fiii ei G-ral Georgescu Pion la o slujbă de pomenire, știu să moară( pentru ea –n. n. ).” al Diviziei 20 (3 iulie 1940). În 1955, la venerabila vârstă de 72 de ani, plantării și am terminat ducerea brazilor generalul romanațean scria: „Voi să mă pe înălțime, am adunat oamenii ce duc acolo la Seini, pe culmea Gutinului, transportaseră brazii și pe aceia ai să văd ce este, să văd ce a rămas, ce companiei centrului de rezistență, pe mai trebuie făcut. E un Monument al care din acea zi, de la facerea tranșeelor Neamului, e o cinstire potrivită mult pentru apărare la aceea a unei tranșee celui mai alesfiu al Neamului nostru, mai puternice ,aceea a plantării cu brazi care Monument trebuie îngrijit, în pământul de acolo, din Țara Oașului, și refăcut,armonizat și păstrat”, acesta fiind acolo la Poarta Someșului, a numelui lui „ceva unic și care ar fi fost desăvârșit” EMINESCU, care știam și eu și ei că este dacă nu erau vitregiile vremurilor. „… și rămâne cea mai strașnică fortificație ce să mă duc pe culmea Gutinului și să mai puteam ridica acolo și dincolo chiar de îngenunchi o dată la brazii mei, (…) existența însăși a Neamului, amenințat unde eu jurasemsă mă îngrop luptând cu atunci”. fața la vest, dacă inamicul va trece peste La acea vreme, evenimentul amintit a mine”. constituit o mare și autentică sărbătoare S-a stins din viață în anul 1956, la vârsta dedicată marelui poet național. O de 73 de ani. A fost înmormântat cu mulțime de oameni s-au adunat acolo, onoruri militare, încununându-se astfel pe dealul Comșia, la poalele cotei de o carieră militară mai rar întâlnită în 650 metri altitudine, de unde înscrisul istoria poporului român. verde se vedea până dincolo de hotare, în Ungaria și Cehoslovacia. S-au recitat cu această ocazie poezii eminesciene și interpretat cântece pe versuri tot din www.memoriaoltului.ro 11 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Cine a fost Matei Morunglav? Ion D. TÎLVĂNOIU În memoria locuitorilor de pe Valea Oltețului s-a păstrat până astăzi amintirea boierului Matei Morunglav. Ruinele unei curți boierești ce i-a aparținut se mai văd și astăzi în spatele bisericii din Morunglav. Numele său intrat în legendă este asociat de cei mai în vârstă cu sunetul clopotului bisericii din Ștefănești Vâlcea, ctitoria sa, despre care se spune că rostea numele ctitorului: „Morunglavvv…” ori cu sistemul ingenios prin care vinul din dealurile Morunglavilor curgea prin olane îngropate până în beciurile conacului său. Dar să dăm la o parte legenda, și apelând la memoria documentelor să reconstituim portretul istoric al acestui ilustru personaj. Satul Morunglav Constantin – „Monografia comunei a 20 iunie 1489 Vlad Voievod Morunglav”, Ed. Fundației „Universitatea dădea un hrisov prin care dădea pentru toți”, Slatina, 2004, p.26). Etimologia în stăpânire lui Milco stolnic și este de origine slavă (Morână – deal, glava soției sala Anca și frățâne-său, – cap), localitatea fiind așezată în Lunca LStanciul Canacnitul și lui Stanislav, moșiile Oltețului străjuită de Dealul Iași. Remarcăm Curtișoara, Băltenii, Dobrotinul, Fântâna similitudinea Morunglav – Morunești Fagului „și Iașii și Morânglavii și Spinișorul între cele două localități vecine din Lunca să le fie de moștenire”. Spinișorul este un Oltețului. Este desigur fantezistă părerea sat dispărut iar Iașii „de la Olteț” au dăinuit învățătorului Grigore Constantinescu până astăzi în toponimicul „Gura Iașului” care presupunea că denumirea Morunglav ce leagă astăzi satele vecine cu Morunglavul, provine din „cap de morun”, (Șt. Ricman- Bărăști și Bobicești. Continuitatea de locuire „Contribuții la monografia județului se demonstrează și prin perpetuarea peste Romanați”, 1928), secole a toponimicelor locale: Bârlui, Tărsei căci sturionii nu (Târseni) pomenite într-un document din sunt dovediți în 1aprilie 1581. La 3 iunie 1595 și Mihai apele interioare Viteazul confirmă Lupului cu frații săi ale României. O Radu și Radea stăpânire peste moșia din ipoteză interesantă Bârlui. Documentul este important si el emite profesorul demonstrează că așezarea de la Morunglav Ion Manolescu din este mai veche decât documentul datat, Târgu Jiu, originar boierii care îl stăpâneau erau favoriți ai din Morunglav domniei fiind răsplătiți cu moșii pentru care susține că „slujbă dreaptă” (Nicolae Oprițescu originea boierilor Grigore Constantinescu 12 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Morunglavi ar fi în Vâlcea (unde mai târziu sunt atestați ca proprietari ai moșiei Șerbănești). Ei și-ar avea originile în zona pârâului Morunul ce se varsă în Muiereasca pe lângă satele Glavii și Glavile. Prin 1930, învățătorul Iliuță Popescu și preotul Alexandru Popescu de la Morunglav au făcut săpături împreună cu elevii școlii în partea de est a satului, descoperind bordeie, șanțuri de apărare, Pisania bisericii din Morunglav resturi ceramice. Analizând descoperirea, învățător și deputat de Romanați (P.N.L) arheologul Constantin Preda, director al la 1928, generalul C-tin Dumitrescu zis Institutului Național de Arheologie, (născut „Turcu”, ajuns comandantul Corpului I la Moronești) concluziona că aici s-a aflat o Armată (1928) și arheologul Constantin așezare daco-romană cu rol de supraveghere Preda. a Văii Oltețului . Dintre personalitățile comunei Morunglav Strămoșii menționăm pe Grigore Constantinescu, Vechimea boierilor „ot Morânnglavi” coboară în istorie până la mijlocul secolului al XVI-lea. Un document din 1551 de la Mircea Ciobanul pomenește pe „boierii Morânglavi” drept cumpărători ai moșiei Bărbărăști (D.I.R., B, vol. XV, p. 495). În 13 ianuarie 1587, Mihnea Turcitul dă în stăpânire Bucșei și Cârstei din Morânglavi și Stanciului din Tâsăi o moșie în Ghioșani, partea lui Ion postelnicul din Arcești. Tot Mihnea Turcitul , la 28 iunie 1590 confirmă Bucșei și lui Dragomir și Stoicăi și cu fiii lor, moșie în Morânglavi, partea lui Dragomir logofătul și frățâne-său Badii toată „oricât se va alege pentru că au cumpărat drept 4200 aspri”. Mihai Viteazul în 1595 confirmă Lupului cu frații săi Radu și Badea, stăpânire de moșie în Bârlui „din G-ral Constantin Dumitrescu (Turcu) partea Neanciului, pentru că au cumpărat www.memoriaoltului.ro 13 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Lupu cu frații lui de la Stoica, feciorul Neanciului”. La 1605 (7113), august 6 un document menționează pe popa Ion și fratele său Pătru care cumpără de la Giura a opta parte din tot hotarul satului Șerbănești. Popa Ion este amintit și la 28 mai 1630 când un document de la Leon vodă Tomșa întărește popii Ianache (Ion) de la Morânglavi și preotesei lui, Chera, fata Buicăi și a popii Pârvu de la Șerbănești o moșie cumpărată de Buica și sora sa Ana de la Giura cel mic. Ianache și Chera sunt strămoșii lui Matei Morunglav căci popa Ianache are doi fii, pe Giura și Pătrașcu.

Stanca și Pătru „brat Dumitrașcu” și copiii Vochița și Enache la Vichentie călugărul devenind un mare proprietar local. Într-un document din 14 septembrie 1635, mai mulți megieși (Irimia, egumenul mănăstirii Călui, popa Manea din Strezești, Maxim, eromonah de la mănăstirea Stănești și alții), luați de popa Ianache din Pătrașcu Morunglav și Mușa Morunglavi, adeveresc împreună cu banul Buzescu că dealul de vie este pe moșia Dar pentru stabilirea genealogiei Șerbăneștilor, iar nu pe a Stăneștilor. Morunglavilor, este foarte important Matei Basarab întărește la 19 noiembrie documentul din 25 februarie 1656 al lui 1636 lui Pătru, fiul lui Ianache stăpânirea Constantin Șerban în care se afirmă că popa ocinelor de cumpărătoare din Morunglavi, Ianache este frate cu Radul Roșu și amândoi Iași, Tomești, Bârlui și Tărsei. sunt fiii lui Pătru Roșu din Morânglavi. Din 1635, în documentele de vânzare- Popa Ianache va cumpăra în 1632 „în cumpărare apar alături de popa Ianache zilele lui Matei Basarab”, cu 1000 de aspri și fiii săi Pătrașcu și Giurea. Aceștia vor moșia din Morânglavi, Iași și Tomești de continua să mărească moșia familiei prin

14 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI cumpărare de moșii și țigani, prin schimb de ocini judecându-se adesea chiar cu rudele lor pentru robii țigani pe care îi folosesc pe moșiile lor. În 1640 cumpără de la Preda, fiul lui Meletie moșia de la Șerbănești, în 1641 cumpără de la Preda, fiul Buicăi, nepotul Giurei din Șerbănești partea de moșie de la mumă-sa. Documentul din iulie 1645 atestă cumpărarea unui copil de țigan de 8 ani, Oancea cu 18 ughi de către Giurea Morunglavul și Erodia Pătrașcu și Giurea, fiii popii Ianache, de la (schitul Șerbănești) Buica din Greci ( aceasta era fiica lui Preda luată de la Vichentie monahul, fiul Manei Floricioiul din Greci – Romanați ce a fost Morânglavul. Cei doi frați, Pătrașcu și căsătorit cu Doamna Florica, fata lui Mihai Giurea cumpără în 1656 două moșii, una în Viteazul. Preda Floricioiul susținător al lui Târsei, de la Vlad, Ignat și Stanciu, fiii lui Matei Basarab, moare la începutul domniei Preda și nepoții lui Dragomir și alta în Iași, acestuia în luptele cu Leon Vodă. Buica era Tomești și Morânglavi de la Radu și Stan, căsătorită cu Mihai comis Filișanu, fiul lui nepotul Cosmei. Și în satul vecin, Cârlogani, Dumitru Filișanu, de asemenea susținător vor cumpăra în 1660 o pătrime din funia al lui Matei Basarab). În 1646 Pătrașcu Cârloganii de Sus de la Radu Cojocaru, fiul paharnic și Giura cumpără o moșie în lui Manciul ot Cârlogani. Bărbărești cu 11 ughi, partea Oprei Condei. În 1653 este reînhumat la mănăstirea Călui- În 1649, 20 octombrie, Matei Basarab Romanați Radu Buzescu fost mare ban, fiul confirmă lui Pătrașcu paharnic și Giurea clucerului Radu Buzescu. Acesta murise în logofăt moșia din Morânglav, Iași și Tomești 1647 fiind înmormântat inițial la moșia sa de la Strejești-Romanați. La slujba reînhumării de la Călui a participat și Pătrașcu paharnic Morunglav. Giurea a fost căsătorit cu Erodia iar Pătrașcu paharnic cu Mușa, după cum menționează actul din 10 august 1662. Mușa era fiica lui Oprea vătaful din Preotești și era soră cu Radu, Ghinea, Mihai și Preda. De la familia Mușei, boierii Morunglavi vor cumpăra a treia parte din moșia Oboga, completând Dumitrașcu și Ilina, părinții lui Matei Morunglav ulterior domeniul lor funciar cu moșia www.memoriaoltului.ro 15 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Hurezi (1669), Ghioșani (22 iunie 1671) și mai confirmă 556 de stânjeni în Dobrușa trei locuri în Comoară (1686) . (Vâlcea), o moșie în Preajba de 260 stânjeni, Din 1686, apare drept continuator al celor 12 răzoare de vie în Preajba, o moșie în doi frați Morânglavi, Dumitrașcu diacon, Bărbătești (Romanați), în Comoara și părți fiul lui Giurea. Giurea a mai avut o fată, Ilinca din moșia Berești (Romanați). ,și un alt fiu, pe Pătru care din căsătoria cu Dumitrașcu Morunglav diacon cumpără Stanca va avea 3 copii: pe Voichița, Enache un copil de țigan „de zestre” de la Drăghici și Fota care sunt reprezentați și în pictura logofăt Cioflan și soția lui Florica la 21 murală de la biserica din Șerbănești Vâlcea, mai 1704 (I. Ionașcu – „Biserici, chipuri și ctitoria lui Matei Morunglav. documente din Olt”, Craiova, 1934, p. 262). Dumitrașcu Morunglav continuă să El încă trăia la 16 februarie 1718 când împacă mărească domeniul funciar al familiei, niște împricinați ce se judecau pentru o vie cumpărând la 22 februarie 1686 o cină de (N. Iorga – „Hârtii din arhiva mănăstirii la Ivan, fiul lui Tatomir din Bârlui, cerând și Hurezi”, p. 294). Chiar documente mai târzii obținând de la domnitor delimitarea moșiei din timpul stărânirii austriece menționează încălcate de megieși. Astfel, Constantin între satele districtului Romanați la 1726 Brâncoveanu la 22 martie 1714 confirmă „Moronglaui di Dimitrașco Moronglav” cu lui Dumitrașcu Morânglav diaconul, fiul lui 51 familii (C. Giurescu – „Material pentru Giurea, stăpânirea următoarelor moșii: „În istoria Olteniei supt austrieci”, II, Buc. 1944, hotarul Știrbei (Romanați) 100 de stânjeni p. 311) și presupunem că el moare în jurul […] și moșie în Cârlogani, pe Beica […], acestei date. apoi moșie la Cermegeștii de jos, Olteanca, Dumitrașcu Morânglav a fost căsătorit cu Dănești […], altă moșie în Ivănești Chera (Ilinca?) și au avut copii pe Matei, (Vâlcea) […], și moșie în hotarul Hurezilor Stanca și probabil și Florica, Dumitrana, (Romanați)”. Prin același document i se Preda și Vlad care se regăsesc în portretele din interiorul bisericii din Șerbănești Vâlcea. Anul 1714 aduce și prezența în documente a lui Matei Morunglav, fiul diaconului Dumitrașcu. Între boierii „ot Morunglavi” atestați documentar este și un Mihai logofăt de Morânglavi amintit la 7 iunie 1634 ca martor. Acesta împreună cu egumenul Vasile de la Mănăstirea Bistrița, popa Matei din Comanca și alții stabilesc hotarul între Ruinele casei Matei Morunglav

16 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI moșia Mănăstirii Cozia și cea a lui Pârvu (Corneliu Tamaș – „Tezaur medieval vâlcean”, 1983, vol. 1, p. 135). Dacă va fi existat o legătură de rudenie între acesta și înaintașii lui Matei Morunglav rămâne de dovedit.

Matei Morunglav Pentru prima dată boierul Matei Morunglav este amintit de un hrisov din 1714 de la Ștefan Cantacuzino prin care acesta volnicește pe Matei Morânglavul, fiul lui Dumitrașco diacon, să umble în toată țara și unde va găsi ai lui țigani și rumâni, fie în sate domnești, bisericești sau în orașe Maria, jupâneasa lui Matei pribegiți „să-i ia pe toți și să îi ducă la tatăl său Dumitrașcu nu mai este amintit casa lui”. Este posibil ca Matei să fi trăit la în documente (murind desigur), și abia Șerbănești până către 1724, dată de la care ulterior să se fi stabilit la Morunglav spre a îngriji de moșiile sale. După moartea lui Dumitrașcu, Matei Morunglav și sora sa Stanca Moruneasca împart moșiile, lui Matei revenindu-i Șerbănești (Vâlcea), Morânglav unde s-a și stabilit, a treia parte din Oboga și moșia din Ciomăgești Argeș pe care o va mări prin cumpărături. Matei construiește la Morunglav o casă de zid înaltă, boltită, de fapt un mic castel ale cărui ruine se pot zări și astăzi lângă biserica și școala veche a satului. Un document din 22 august 1832 o descrie ca fiind „înaltă, boltită, alcătuită din 4 odăi, o cămară, foișor de lemn înaintea casei, cu picioare de lemn”. Ruinele casei evidențiază existența Matei Morunglav „sin Dumitrașcu”, tablou unor creneluri și unor canale in interiorul voidin din biserica Șerbănești zidului, desigur servind ca „armătură” ce www.memoriaoltului.ro 17 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 era refugiat la Sibiu de unde semnează împreună cu alți boieri olteni o petiție prin care cer Camerei Aulice să li se dea cele două posesiuni, Vințul și Vurpărul care au aparținut altădată domnilor munteni. Dintre boierii olteni ce semnează petiția, menționăm pe Constantin Fărcășanu vornic, Preda Zătreanu cu familia, Constantin Obedeanu, Barbu Zătreanu Portretele ctitorilor de la Șerbănești- vornic, Radu Olănescu vornic, Radu Morunglav Bujoreanu vornic, Ioan Bengescu ispravnic, se făcea cu grinzi de stejar, putrezite de Ilie Zătreanu ispravnic, Drăghici Olănescu, vreme. Comparativ cu tiparele de astăzi, Barbu și Șerban Bălăceanu – fiii căpitanului cărămida folosită este mai subțire (identică Bălăceanu. Cum documentul original este cu aceea de la schitul Șerbănești – Vâlcea) redactat în limba latină, nu este exclus ca iar mortarul este de tăria cimentului, acești boieri – deci și Matei Morunglav – să fiind imposibil de desprins cărămida din fi cunoscut-o. zidărie. Casa lui Matei Morunglav este Că a fost un om cu știință de carte pentru reprezentativă pentru arhitectura conacelor acea epocă reiese și din faptul că era boierești din evul mediu și prezintă aceeași însărcinat cu hotârnicia moșiilor, după compartimentare și dispunere în plan cum o dovedește un document din jurul ca și la locuințele din cadrul incintelor anului 1750 prin care Panaiotis poruncea mănăstirești. Beciurile conacului – azi unui Constantin Popescu a aduce pe Pavel acoperite de zidurile prăbușite – erau încă Roșiianu și Matei Morânglavul „la hotărâtul folosite pe la 1940 pentru a se depozita moșiei Reace, când or veni sătenii cu popa” cartofi. Casa avea și anexe (magazii, pătule, (N.Iorga – „Scrisori de boieri către Hagi grajduri) care se găseau la extremitatea Popp”, p. 3). sudică a Morânglavului, pe moșia Iași. Matei Morunglav este pomenit și de un Același document din 1832 menționează și document din 3 iulie 1752, când împreună existența unei biserici din piatră (amintită și cu Constantin Rusănescu este luat de în „Așezământul casei lui Matei Morânglav” Episcopul Grigorie Socoteanu (Episcop de din 1751) ale cărei urme se văd în cimitirul Râmnic între 8 mai 1749 și 21 mai 1764, apoi satului, situat în imediata vecinătate. Este Mitropolit), cu cartea lui Barbu Văcărescu dovedit că Matei Morunglav a avut pe Olteț vel ban al Craiovei, să aleagă partea de moșie două mori pentru cereale. a Episcopiei „ce are danie de la Parthenie Un document din 15 august 1739 ne spune ieromonah Măinescu, din hotarul Găinești că „Matthaeus Morunglavul ispravnic” 18 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI si Măinești” și partea ispravnicului Matei Șerbănești ot sud Vâlcea care iaste schitul Bârzeanu din hotarul Măinești „ce are de făcut pe dânsul; Moșia Morânglavi din sud cumpărătoare”. Cei doi boieri hotarnici Romanați, cu case, cu biserică de piatră, să trebuiau „să aleagă și 10 stânjini ce au fie metoh la schitul Șerbănești; partea a treia dat Parthenie eromonah Măinescu danie din moșia de la Oboga de sud Romanați, împrejurul bisericii de la Găinești”. Este care este partea mea; Moșia Ciomăgeștii de vorba de schitul Măinești, lângă Balș, al sud Argeș, că am moștenire și de cumpărare; cărui prim ctitor era Matei Bârzeanu și care Costea țiganul cu țiganca lui și cu copiii lor; la acea dată era schit de călugări. Conform Gheorghe țiganul cu țiganca lui și cu copiii măsurătorii, vatra schitului avea 50 stânjeni lor; Nedelea țiganul cu țiganca lui și cu copiii lungul și 50 latul și era stăpânită de preotul lor; Preda țiganul cu țiganca lui și cu copiii bisericii împreună cu călugării „ce se vor lor; Neacșu țiganul, Cârjan cu țiganca lui afla la schit” (Dumitru Bălașa – „Schitul și cu copiii lor; Marin țiganul cu copiii lui; Măinești”, în „Mitropolia Olteniei”, nr. Dumitru țiganul, lăutarul cu țiganca lui și cu 3-4/1957, p.161). copiii lor; Vlad țiganul cu țiganca lui și cu Matei Morunglav a fost căsătorit cu Maria copiii lor; Dafina țiganca cu copiii ei; Ioana și nu au avut copii. De aceea, spre bătrânețe, țiganca cu copiii ei; 12 boi, 20 de vaci, cu după ce termină constuirea schitului de la mică, cu mare; 21 de cai, cu mic cu mare; Șerbănești (Vâlcea) se va călugări aici sub 195 de stupi; 180 de oi, cu mică, cu mare; 180 numele Methodie închinându-și întreaga râmători; 2 roate de moară, la Morânglavi avere schitului. în Olteț; 4 pogoane de vie la Șerbănești; 2 La 1 iulie 1751, Matei Morunglav întocmește cazane de aramă; 6 tingiri, cu mică cu mare. „Așezământul casei lui Matei Morunglav și Acestea ce scriu mai sus le-am dat schitului soția sa Mariia pentru schitul Șerbănești Șerbănești pentru pomenirea moșilor și Vâlcea”, pe care Grigore Ghica Voievod îl strămoșilor și a părinților și a mea și a tot întărește la 3 iulie 1751: „Așezământul casei neamul meu. Și acest schit l-am închinat la mele. Pentru că nedându-mi Dumnezeu Sf. Mănăstire ce iaste zidită de prea înălțatul copii trupești, am făcut un schit, anume nostru domn Io Grigore Ghica Voevod, Șerbănești din sud Vâlcea unde iaste hramul unde să cinstește și să prăznuiește hramul Sf. Apostol și evanghelist Matei, și cu soția sfântului și marelui mucenic Pantelimon cu mea am primit pe călugări în loc de feciori, așezământul ca să dea acest schit la mânăstire ca să fie la schit, dând noi schitului, mult, pe an câte taleri 25 ca să fie pentru hrana puțin, ce avem tot, ca să fie veșnică pomenire bolnavilor ce vor fi la această mănăstire, moșilor și strămoșilor și părinților și nouă și și nouă veșnică pomenire, iar mai multă tot neamul nostru în veci, după cum arată supărare să n-aibă. Iar ce vor mai prisosi aicea mai jos ce am dat anume: Moșia peste acest așezământ să fie pentru hrana www.memoriaoltului.ro 19 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 călugărilor și pentru călători și pentru dresul Șerbănești – Morunglav, aducându- și adăpostirea schitului și nici igumenași să și o contribuție decisivă la cunoașterea nu prânduiască din părinți străini ci tot din trecutului acestui așezământ. obștea ce se va afla la schit. Iar când nu se La 3 iulie 1751, Grigore Ghica voievod, vor afla din părinți călugări de la schit a fi întărind așezământul lui Matei Morunglav vrednici să poarte de grije, atunci să puie alți și al soției sale Maria, scutește acest schit părinți, care să va socoti dintre pământeni, „ca să fie apărat de dăjdiile țării, de haraci, iar nu străini, prin știrea epitropului sf. de ajutorință, de dajdia mucaretului, de Mânăstiri Pantelimon și cât voi avea eu împrumutări, de zaharele, de cheresteale, viață, fiindcă mi-au pus mătania primind de banii salahorilor, și anucarălor și de toate și eu cinu călugărescu la acest schit, să am a alte angari, orice s-ar întâmpla pe mânăstiri chivernisi pe mai sus numitul schit și a munci la vreme de trebuință și porunci împărătești, cât voi putea. Iar de se va întâmpla a muri așijderea și de dijmărit, câți stupi, râmători eu înainte și a rămâne soția mea în urmă, ar avea schitul ale sale drepte bucate, să fie să aibă a se chivernisi tot dintrânsa aceasta scutit și apărat, de niciunele nici un val și ce se numescu într-acest testament”… Ca nici o bântuială să nu aibă”. martori semnează Dumitrașcu vel clucer, Și după încheierea „Așezământului”, Matei Constantin Cândescu vel armaș, Barbu Morunglav a continuat să îngrijească de Văcărescu vel ban Constantin Brâncoveanu averea schitului în calitate de monah. vel logofăt, Ștefan Văcărescu vel vistier, După unele opinii, suprafața totală donată Constantin Obedeanu vel paharnic, Toma schitului său de Matei Morunglav însuma Cuțu vel paharnic. 2611 pogoane. Acest testament este foarte interesant, el În 1753 el mai cumpără 200 de stânjeni dovedind sursele de venit ale acestui boier de moșie în Iași pe apa Oltețului de la oltean, care pe lângă produsele agricole Ilinca, preoteasa popii Ioan, fiul popii rezultate din munca pământului erau Ștefan de la Brâncoveni. În anul următor, desigur comerțul cu oi, porci, miere, ceară, la 14 noiembrie 1755, Constantin venitul morilor de la Olteț și robii țigani Racoviță Voievod poruncește boierilor D. între care era și lăutarul Nedelea, strămoșul Brătășanu, C. Dobriceanu, Matei Pleșoianu, lăutarilor de astăzi din Morunglav. Ștefan Căpitan Preoțescu, Radu căpitan Documentul a trezit interesul istoricilor C. Dobriceanu, să aleagă părțile de moșie din S. Nicolaescu Plopșor („Oltenia”, nr. 2/15 Bărbărăști, Morânglavi și Cârlogani ale mai 1940) sau I. Ionașcu, fost o perioadă schitului Șerbănești . director al Școlii Normale „Preda Buzescu” Methodie Morânglavul a cumpărat și în din Slatina. Acesta din urmă a publicat în 17 decembrie 1755, 8 stânjeni de moșie „Arhivele Olteniei” documentele Schitului de la Floricica, soția lui Stan Cizmarul din

20 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Cârlogani și chiar în anul morții sale 1756, de la aceeași Floricica va cumpăra pentru schit încă 16 stânjeni. Methodie monahul a murit la 14 septembrie 1756, fapt atestat de „Catastihul de cele ce s-au găsit la Schitul Șerbănești”, și care, din porunca lui Vodă s-a dat în grija cuviosului chir Climent, epitrop al mânăstirii Șerbănești. A fost desigur îngropat la ctitoria sa de la Șerbănești dar mormântul nu s-a păstrat. Tot fără copii moare și sora lui Matei Morunglav, Stanca Moroneasca. Ea a găsit de cuviință să-și împroprietărească rumânii pe moșia sa, făcându-i moșneni.

Schitul Șerbănești Morunglav Pr. Dumitru Bălașa admitea existența ... și astăzi unei biserici la Șerbănești Vâlcea încă de este înconjurată în exterior de un brâu, are la 1578, anterioară deci ctitoriei lui Matei două turle de zid octogonale prevăzute cu Morunglav. ferestre , așezate pe baze pătrate, învelite cu În ctitoria lui Matei Morunglav de la tablă, pridvor susținut de 6 stâlpi. La intrare, Șerbănești se intră pe partea de răsărit pe o pisanie în alfabet chirilic, foarte bine sub clopotnița mare , de zid. Pe latura de sud păstrată, mărturisește că: „Această sfântă și esti, până la clopotniță, se găsesc casele și dumnezeească bisearică, întru care să egumenești de zid, cu etaj. Ele se continuă cinstește și să prăznuiește hramul sfântului cu zidul de incintă carte înconjoară biserica apostol și evanghelist Mathei, iaste zidită din mică de zid, în formă de cruce. Biserica temelie, cu toată cheltuiala dumnealui jupan Matei sinu [fiu] Dumitrașco Morânglavi si jupanița ego Mariia, în zilele luminatului domnu Io Costandin Nicolae Voevod. Iunie 4, 7254 (1746)”. Pictura bisericii a fost gata abia la 1753 după cum rezultă din pisania interioară, scrisă în bolta ușii care zice: „Făcutu-s-au această Schitul Șerbănești Morunglav în 1931... sfântă mănăstire, prin osteneala dumnealui www.memoriaoltului.ro 21 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Bucșe, Stoica, Sora, Dicu, Giura, Erodia, Pătrașco, Mușa, Irimia eromonah, Paisie monah. În interiorul bisericii se păstrează un policandru pe care se deslușește următoarea inscripție în chirilică: „Acest policandru s-au făcut pentru Sf. M[ănăstire] Morânglavu den sud Vâlcea, metoh Spitalului Pantelemon , Pisania bisericii din Șerbănești prin osârdia cuvios Gr.protosinghel Kalinic jupanul Matei Morânglavul, ca să fie pentru Gănescu, iunie-avg. [fără an]”. pomenirea dumnealui și a tot neamulu În clopotniță se ajunge pe o scară zidită dumnealui, în zilele luminatului domn Ioan și foarte strâmtă, asemănătoare celei de Costandin Mihai Racoviță voievod, la anul la Cepturoaia (Iancu Jianu) ori Cioroiu. 7262 (1753), octombrie dnă [ziua] 2, fiind Aici se găsește un clopot ce a scăpat urgiei zugravii: popa Gheorghe i brat ego [și frații teutone din 1917 care a distrus majoritatea săi]: Andrei, Vasile, Stanu, Gheorghe”. clopotelor vechi topindu-le, având de La ctitoria sa de la Șerbănești Vâlcea, pe asemenea o inscripție în chirilică din care peretele din dreapta la intrare este jupan rezultă că s-a spart la 1788. Dumitrașcu Morunglavi sin Giura ce Clopotnița, chiliile și zidul împrejmuitor are înainte doi copii: Vlad și Preda iar la (care este similar cu zidul casei de la dreapta pe jupâneasa Ilina cu 4 fete: Florica, Morunglav), au fost terminate pe la 1756. Stana, Dumitrana și Ilinca pe peretele În catagrafia făcută la 14 septembrie 1756 sudic. În stânga la intrarea în biserică este la moartea lui Metodie/Matei Morunglav, jupâneasa Maria, soția lui Matei Morunglav are pe cap muselină anteriu din același fel de stofă iar dedesubt o rochie cu cordon. Ea ține biserica în dreapta. Alături este soțul său, Matei Morunglav „sin Dumitrașcu”, are dulamă pe umeri cu margini de blană alb cu negru. Urmează în stânga Mariei jupân Stoica și jupâneasa Sofica – părinții Mariei. Într-o firidă din peretele nordic este Stan Stănescu din Cerna „ispravnicul acestei biserici”. Pomelnicul ctitorilor, scris cu litere chirilice la 10 martie 1869 menționează pe: Metodie-Matei, Maria, Dumitrașco, Elena, Pisania interioară

22 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI schitul mai avea 150000 de cărămizi, 300 Din 1789 devine oca de var necesare „ca să se gătească chiliile egumen Raphail și clopotnița și să se facă zidul împrejur, ce care îl înlocuiește au rămas pol [jumătate] neisprăvit”. pe egumenul Paisie. În iulie 1752, domnitorul Grigore Ghica al Egumenul Raphail se II-lea, fondatorul Mănăstirii și Spitalului pare că a administrat Panteleimon închină schitul Șerbănești schitul până pe la Morunglav cu Vatra Schitului dăruită 1800-1801 fiind o de Metodie Morunglăveanul Mănăstirii vreme înlocuit de Panteleimon și stabilește ca schitul egumenul Grigore. Șerbănești Morunglav să dea anual 50 de În timpul său au Stan Stănescu din taleri pe an la Sf. Panteleimon. fost arse casele de Cerna. Ispravnicul Printr-o decizie a generalului Pavel Kisseleff la Morunglav după schitului Șerbănești a luat ființă la 2 aprilie 1832 Eforia Spitalelor cum rezultă dintr- Civile, prin reunirea fundațiunilor un catastih de zestre a Schitului Șerbănești Colțea, Pantelimon și Iubirea de Oameni- din 13 iunie 1796. Filantropia. Schitul Șerbănești Morunglav Din această epocă ni s-a păstrat o scrisoare a era unul din cele 17 schituri care încă de la stolnicului Vlăduță Tetoianu din 1 mai 1790 constituirea Eforiei au contribuit cu averile relatând despre tulburările căruia și schitul lor la ajutorarea suferinzilor. Șerbănești Morunglav i-au fost martor. Moșiile schitului Șerbănești Morunglav Stolnicul cerea negustorului Hagi Popp din aveau însemnate venituri anuale obținute Sibiu un doctor pentru soacra sa pentru că din arendă. Astfel moșia Ciomăgești aducea „…în anu trecut, în vremea turcilor, maica anual un venit de 2555 lei, moșia Cârlogani soacră-mea aflându-să la Șerbănești pe Olt, 1740, Horezu 3240, Oboga 21000, Vatra la schitul Morânglavului cu copiii și trecând Schitului 26902,60 (Al. G. Gălășescu- ostași în sus și în jos, nemaiputând șede, „Eforia Spitalelor Civile din București”, au fugit în pădure, și din pricina fumului, București, 1900, p. 959). umblând prin cătune și prin covercii i s-au Deci după moartea ctitorului său, schitul întâmplat de au orbit de tot și la un ochi Șerbănești este sub purtarea de grijă a avea patimă mai denainte iar unul era egumenului Climent. La 10 februarie sănătos. Ci frățioare, de este acolo vre un 1781 este menționat egumenul Paisie de doftor meșter de ochi să mă înștiințezi…” la Șerbănești-Morunglav care se plânge (N.Iorga-„Scrisori către Hagi Popp”, p.108). Divanului Craiovei pentru încălcarea Un schimb de țigani este consemnat la 6 hotarelor schitului de către locuitori cu aprilie 1798 între Atanasie, egumenul de la referire mai ales la tăierea pădurilor. Deleni-Olt și egumenul schitului Șerbănești www.memoriaoltului.ro 23 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 118). Stricăciunile provocate schitului Șerbănești de evenimentele din 1821 au fost minime iar lucrările de reparație făcute sub primii domni pământeni readuseseră la 1840 schitul în stare bună. O catagrafie a bisericilor din Vâlcea întocmită la 1840 de protopopii din acea perioadă spune despre biserica din Ștefănești-Vâlcea: „Ștefănești, mah[alaua] schitu Șărbănești, propietatea mănăstirii. Biserică de zid. Clopotul de la Șerbănești Această sfântă și dumnezeiască biserică , dintru care să cinstește și să prăznuiește Morunglav (I.Ionașcu-„Biserici, chipuri și hramul Sfântului Apostol și Evanghelist documente din Olt”, 1934, p. 263). Matei, care s-au zidit din temelie cu toată Pe la 1800, schitul Șerbănești avea o judecată cheltuiala dumnealui jupan Matei sin cu șetrarul Toma Deleanu ce avea niște Dumitrașcu Morunglăveanu și jupanița mori pe Olt. Dar la 1654 august 4, Pătrașcu ego Mariia în zilele luminatului nostru și Giura Morunglavi cumpăraseră și ei un Domn Ioan Costandin Nicolae Voievod , la vad de moară pe Olt. Trebuie menționat că leat 7254 (1746) și se află în stare bună” (I. în trecut a existat un sat Șerbănești pe Olt Popescu Cilieni – „Din trecutul bisericilor (actualmente înglobat satului Dorotinet) oltene”, în „Renașterea”, an. XVIII, nr. 5/ și este posibil ca la acest sat să se refere mai 1939, p. 186). documentul din 6 aprilie 1656 prin care Schitul Șerbănești Morunglav a fost Vladislav ot Dranoveți și cu fiul său David vizitat la 1858 de vând lui Pătrașco paharnic și Giurea o parte francezul Margot de moșie în Șerbănești (trecând Oltul de la (A.Pelimon- Dranoveți se ajungea la acest Șerbănești). „Impresiuni Așa s-ar putea explica neînțelegerile de călătorie în ulterioare dintre schitul Șerbănești și Toma România”, p. 44). Deleanu. Iosif Naniescu Cutremurul de pământ din 1802 a afectat a fost egumen schitul dar s-au făcut lucrări de reparație al schitului sub conducerea lui Ioniță postelnic. Șerbănești și a Acesta reclama la 16 august 1807 că a fost făcut o reparație schimbat după ce făcut lucrările de reparații bisericii între (V.A.Urechiă-Istoria Românilor, vol IX, p. 24 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI 1849-1857. Patru icoane împărătești poartă comunei Morunglav”, Ed. Fundației „Universitatea semnătura pictorului G. Tăttărescu care, pentru toți”, Slatina, 2004. Șt. Ricman – „Contribuții la monografia județului probabil a refăcut pictura. Romanați”, 1928 Puțin înainte de 1900 schitul a fost desființat Documente privind istoria României, B (Țara și a devenit biserică parohială a parohiei Românească), vol. XV. Șerbănești, acum schitul fiind „aproape I.Ionașcu – „Biserici, chipuri și documente din Olt”, 1934, p. 263). ruinat” („Marele Dicționar Geografic”, vol. I.Ionașcu – „Documentele schitului Șerbănești 5, 1902, p. 513). În anul 1904 , biserica, Morunglav”, în „Arhivele Olteniei” nr. 97-100, p.289 clopotnița și și urm. chiliile au fost I.Ionașcu-„Documentele schitului Șerbănești restaurate de Eforia Morunglav”, în „Arhivele Spitalelor Civile Olteniei” nr. 107-112 din București. Pe /1940 la 1936, biserica I Ionașcu – „Documentele ajunge iarăși în schitului Șerbănești Morunglav”, în „Arhivele stare grea, fiind Olteniei”, nr. 113- considerat chiar 118/1941 „schit părăsit” Aurelia Mincă, Mihai Butoi – „Monumente (O. G. Lecca – Frumoasa arhitectură a chiliilor egumenești de Nicolae Oprițescu Constantin la schitul Șerbănești istorice și de artă „Dicționar Istoric”, Morunglav. din județul Olt”, ed. Buc., 1937, p. 503). Meridiane, 1984, p.30. Reparată la 1937 prin stăruința preotului Dumitru Bălașa – „Schitul Măinești”, în „Mitropolia Vasile Georgescu, a fost transformată în Olteniei”, nr. 3-4/1957, p. 161). N.Iorga – „Hârtii din arhiva mănăstirii Hurezi”. 1943 în mănăstire de maici. N.Iorga – „Scrisori de boieri și negustori olteni către Matei Morunglav rămâne un nume de casa de comerț sibiană Hagi Popp ” 1906 referință între boierii olteni din veacul I.Popescu Cilieni – „Din trecutul bisericilor oltene”, în al XVIII lea, ctitoria sa de la Șerbănești „Renașterea”, an. XVIII, nr. 5/mai 1939, p. 186). Al. G. Gălășescu – „Eforia Spitalelor Civile din Vâlcea este o podoabă de arhitectură București”, București, 1900, p. 959 veche bisericească iar ruinele casei sale de A.Pelimon – „Impresiuni de călătorie în România”, p. la Morunglav lăsate în voia sorții așteaptă 44) încă, tăcute, mila unui restaurator. V. A. Urechiă – Istoria Românilor, vol IX, p. 118 Pr. D. Bălașa – „Ctitoria lui Matei Morunglav din Șerbănești”, în „Mitropolia Olteniei”, nr.7-8/ 1959, p. Bibliografie: 436 C. Giurescu – „Material pentru istoria Olteniei supt Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, an. austrieci”, II, Buc. 1944, p.311. XXIV, fasc. 69, iulie-sept. 1931, p. 121. C.Giurescu – „Material pentru istoria Olteniei sub austrieci”, vol. 3, Buc. 1944, p.360. Nicolae Oprițescu Constantin – „Monografia www.memoriaoltului.ro 25 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Clio zâmbește Dumitru BOTAR Mână birjar… și pornește spre ieșire pentru a scăpa de admiratorii săi, care-l urmăreau Pe scena teatrului din Caracal, care este îndeaproape strigând: „Uite Notara, uite o bijuterie arhitecturală nu doar pentru Notara!”. zona Caracalului, au evoluat o serie de Deși iuțește pasul , ceata se ține scai personalități ale teatrului românesc, între de el strigând mereu: „Uite Notara”. În care Agata Bîrsescu, Aristița Romanescu, momentul când credea că totul este Prezeanu, Toneanu, H. Lecca, Nottara etc. pierdut , îi apare în cale o birjă, în care De prezența marelui Nottara, la Caracal, se aruncă disperat, răcnind la birjar: reședința fostului județ Romanați, în „Scapă-mă birjar! Mână că mă mănâncă rolul lui „Hamlet” este legată o întâmplare crăcălenii”. hazlie care și astăzi ne face să zâmbim. Seara teatrul era arhiplin. De la loje la Toată lumea îl aștepta cu nerăbdare, iar balcon i s-au aruncat portocale. Era un afișe mari cu chipul lui fuseseră puse din frumos obicei ca actorilor și trupelor care vreme în tot orașul. Era mare forfotă în treceau prin oraș în semn de admirație să oraș mai ales că era lăsata secului de Paști li se arunce portocale. ,când calfele urmate de ucenici târguiau pentru jupânii lor portocale, jupânii la Gherman Popescu la Caracal rândul lor cumpărau pentru ei alviță, în timp ce simigii cu tăvile cu plăcintă pe Întâmplarea este consemnată în „Rampa” cap își strigau marfa de zor. În această din 22 aprilie 1912 și s-a petrecut la atmosferă de mare animație sosește în Caracal în 1892 cu prilejul sosirii aici a lui Caracal marele Notara care după ce trece Gherman Popescu cunoscut atât ca actor să viziteze teatrul iese la aer pe o bancă cât și în calitate de cântăreț de teatru de din grădina publică din incinta Prefecturii varietăți. El cânta la Craiova la un teatru Romanați. de varietăți, fiind bine retribuit și apreciat, Nici n-a apucat bine să se așeze că au dar într-o seară declamând un cuplet început să se adune elevi, ucenici, calfe și politic a ofensat administrația comunală tot felul de oameni, care-l recunoscuseră, din Craiova, care i-a interzis să mai dea arătându-l cu degetul printre gardul reprezentații în acel oraș. Mâhnit peste grădinii publice. Surprins și supărat de măsură, el hotărî să revină la vechea sa această situație neprevăzută se ridică meserie de actor, reușind să angajeze

26 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI două actrițe și doi actori de la teatrul „-Onorat public, în cușca asta trebuia să „Teodorini” a cărui stagiune era închisă și fie o pisică, cu care ar fi trebuit înlocuiesc împreună cu frumoasa și talentata sa soție papagalul, ca stăpânul meu Duval s-o alcătui o trupă cu care plecă în turneu prin găsească în cușcă. Însă cum dobitocul țară. Ca șef de orchestră recrută pe unul de recuzitor nu mi-a adus pisica, iar Tănăsescu, care era viorist și compozitor. antreprenorul grădinii e așa de idiot încât La Caracal, grădina publică gemea de nu are în localul lui nici măcar o singură atâția oameni dornici să vadă un spectacol pisică, vă rog onorabili domni și doamne bun. Erau anunțate două cuplete cântate să vă închipuiți că pisica e în cușcă și eu să de soția lui Gherman Popescu: „Jocris”și urmez înainte cu spectacolul. „Doi surzi”, precum și faimoasele cuplete Publicul a gustat această glumă ale lui Gherman Popescu: „Musa” și aplaudându-l frenetic, iar Gherman „Tusea la toate vârstele”. Popescu a continuat spectacolul convins După deschiderea spectacolului, plină că a făcut un lucru deosebit nemaiîntâlnit de peripeții datorate lui Tănăsescu, șeful până atunci în teatru. A doua zi, chiar de orchestră, care nu apăru deoarece spune într-o discuție: s-a îmbătat și a fost găsit de Gherman „- Asta va să zică talent domnule,să știi să Popescu într-o ladă, dormind, spectacolul improvizezi pe scenă”. propriu-zis începe cu piesa „Jocris”. Dar antreprenorul grădinii a fost de altă Acesta era un servitor idiot care având părere, invitându-l a doua zi să părăsească în grijă o cușcă cu un papagal, îl scăpă localul. pe acesta ,substituindu-l cu o pisică. „- Nu e nimic, a răspuns Gherman German Popescu juca rolul lui Jocris, Popescu, eu pot cânta și la localul de peste dar n-a observat că lipsește pisica de la drum. Dar știu de ce te-ai supărat,fiindcă recuzită decât atunci când a ajuns la scena te-am făcut idiot aseară de pe scenă. Dacă substituirii. Începu atunci să strige cu nu erai idiot, te-ai fi supărat de-o glumă… disperare spre culise: spirituală ?” „- Pisica! pisica!” Toți, inclusiv antreprenorul au început să alerge în toate părțile să caute pisica în timp ce Gherman striga mereu spre culise: „-Aduceți mai repede pisica!”  Cum pisica întârzia să apară, iar el epuizase toate improvizațiile, se hotărî să se adreseze publicului cu aceste cuvinte:

www.memoriaoltului.ro 27 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Clerici ortodocși olteni în temnițele comuniste (III) Drd. Ana-Maria RĂDULESCU Tânăra cercetătoare Ana–Maria Rădulescu a încredințat redacției noastre rezultatul cercetărilor sale în arhivele Mitropoliei Olteniei, ale Episcopiei Râmnicului, ale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității precum și în câteva arhive personale. Aceste mărturii constituie dovezi ale suferințelor clerului oltean în perioada comunistă. Pentru ce au avut de suferit preoții olteni? Pentru vina de a fi fost misionari în Transnistria în timpul războiului antisovietic, pentru vina de a avea și munci bucata lor de pământ, pentru vina de a fi refuzat colaborarea cu autoritățile comuniste. Cristide Floricel (1916-?), S-a născut închisoare corecțională și 3 ani interdicție la 10 ianuarie 1916 în comuna Strejeștii corecțională, conform sentinței 301 de Sus din județul Romanați. A absolvit din27 iulie 1960 a Tribunalului Militar Seminarul „Sf. Nicolae” din Râmnicu Craiova pentru uneltire contra ordinii Vâlcea, promoția 1937. În ziua de sociale prin agitație. A executat pedeapsa 1 martie 1942 a fost hirotonit de la Poarta Albă – Dobrogea. La expirarea episcopul Efrem Enăchescu, locțiitor al pedepsei, la 26 septembrie 1963, a Mitropolitului Basarabiei, în Catedrala revenit de la Ostrov la Strejești, dar a mitropolitană din Chișinău pe seama devenit bugetar mult mai târziu, la 1 parohiei Breanova din județul Orhei. septembrie 1964, pe postul II al parohiei Aici s-a dovedit un excepțional gospodar Lungești-Stănești, de unde la 1 ianuarie și bun misionar.Din cauza intrării 1995 s-a pensionat. trupelor sovietice în cadrul frontului II ucrainean, Guvernul român a hotărât Dumitrescu Vasile (1911-1978). S-a retragerea autorităților și a preoților născut la 1 octombrie 1911 în comuna din zonă, astfel că la 22 martie 1944 Hotaru, Olt în casa țăranilor Mihalache părintele Cristide s-a refugiat și a revenit și Maria, fiind cel mai mare din cei 4 frați. la parohia din Strejeștii de Sus-Olt. Tatăl său fusese prizonier într-un lagăr Din cauza faptului că a fost preot din Germania și ca urmare a suferințelor misionar în Basarabia a fost urmărit de de acolo a decedat la numai 31 de ani, organele de Securitate, la fel ca mulți alți în anul 1920. Tânărul Dumitrescu Vasile colegi de altar și, ca atare a fost arestat din a fost obligat să se întrețină singur și casa parohială, în ziua de 27 septembrie având un scris foarte frumos a devenit 1959, a fost judecat și condamnat la 4 ani copist la judecătoria de pace Grojdibod,

28 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI din fostul județ Romanați. A practicat și Târnăveni. Declarat invalid de război chiar și neguțătoria la Corabia. Mama la 20 iulie 1942 a fost trimis la vatră. avea în familie unchi și veri preoți care După instalarea regimului comunist a l-au ajutat să urmeze școala de cântăreți fost arestat de mai multe ori în perioada bisericești din Caracal (1924-1929). anilor 1953-1961, fiind semnalat în mai Mai ales cu ajutorul părintelui Florea multe închisori și lagăre de muncă. Iată Tudorănescu. ce nota acesta într-un memoriu adresat Din 1928, părintele Ilarion Popescu îl episcopului Râmnicului și Argeșului, angajează cântăreț bisericesc la biserica Iosif Gafton: „La 29 iulie 1959 am fost „Sf.Nicolae” din Grojdibod. În timpul arestat și trimis în Penitenciarul Craiova serviciului militar (1932-1943) a făcut unde am stat 2 ani de zile, unde nu am și școala de agenți civili din Galați. fost nici judecat, nici condamnat”. De Din 1934 revine acasă la Grojdibod fapt executase 24 de luni de detenție și lucrează la toate comitetele de administrativă. Dealtfel al 25 iulie 1961 construcții a noii biserici. În această a fost eliberat, însă Departamentul calitate a adunat piatră pentru punerea Cultelor, la propunerea organelor de fundației, a cărat 1.500.000 de cărămizi, Securitate, nu i-a mai permis să revină a depozitat cheresteaua adusă de la la strană la Grojdibod, ca atare a devenit Bistrița, s-a deplasat la generalul Ion cantor bisericesc la Curtișoara, Ianca II Georgescu, unchiul mamei sale, soția (1 iulie 1962-1 mai 1963), Vădastra (1 fratelui mai mic, și a intervenit prin mai 1963-1 decembrie 1965). Deoarece dânsul pentru a-i acorda soldați care îmbătrânise și încerca să revină în satul au fost folosiți ca salahori. În timpul natal a fost obligat să funcționeze ca construcției noii biserici a strâns bani normator la GAS Cataloi din județul pentru uși, ferestre, tocuri. A stins 4 000 Constanța și apoi ca achizitor tot acolo. kg într-o groapă în curtea bisericii. În La 1 aprilie 1974 s-a pensionat, iar la 4 perioada interbelică a fost membru al august 1978 a trecut la cele veșnice. legiunii și colaborator al părintelui Ștefan Smarandache din Dăbuleni, Dolj. O scurtă perioadă a fost primar în comuna Hotaru, Olt (până la 20 ianuarie 1941),  și apoi a fost mobilizat pe front în Rusia. La 16 mai 1942 a fost grav rănit și tratat în diverse spitale din Lemberk, Lublin www.memoriaoltului.ro 29 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Răscoala de la 1907 în județul Olt prof. înv. primar, Gabriela FLORESCU Școala Gimnazială Cârlogani Despre răscoalele din 1907 nu s-a vorbit prea mult nici în epoca trecută. Unii intelectuali s-au solidarizat cu nefericiții tarani, luându-le apărarea în poeme sau articole de presă. La scurtă vreme însă, ecourile s-au stins. Răscoala amintea că dincolo de Calea Victoriei – simbolul „Micului Paris”, construit în acei ani, exista o Românie rurală, cufundată în bezna sărăciei și înapoierii. La scurtă vreme după producerea evenimentelor, nimeni nu mai voia să aducă în atenție disperarea - regina neîncoronată a satelor românești. Județele din Muntenia si Oltenia au cunoscut un tip de răscoală mult mai complicat decât în Moldova. În sudul țării s-a dezvoltat un ansamblu de factori instigatori, compus din difuzarea broșurilor lui Vasile Kogălniceanu, presa socialistă, manifeste multiplicate la poligraf. Tot în județele din sud s-a conturat imaginea unei acțiuni cu caracter politico- social, tema principală fiind distrugerea proprietății celor bogați, indiferent de originea etnica a proprietarilor. Ca aspect particular, în județele din sud s-au produs distrugeri, neînsoțite de cereri privind refacerea tocmelilor agricole, și numeroase jafuri. Neexistând trusturile arendășesti, iar o bună parte a țărănimii fiind înstărită, răscoala a distrus proprietăți numai pentru ca erau ale unor oameni cu stare. La 16 martie 1907, ministrul de interne Ionel I.C. Bratianu trimitea către toti prefecții o Circulară în care afirma: „Din ce în ce apare mai clar în Muntenia că ne găsim în fața unei organizațiuni anarhiste, care a organizat distrugerea sistematică.” Pe de altă parte, devastarea proprietăților moșierilor români a generat și o represiune mai violentă din partea forțelor de ordine. Din aceste considerente, evenimentele din Muntenia si Oltenia se înscriu într-o altă fază a Marii Răscoale din 1907, diferită fundamental, prin motivație, de cea din Moldova. Documentele oficiale care dovedeau amploarea represiunii au dispărut. Liderul conservator Al. Marghiloman menționa că mai mult de 30 de dosare cu asemenea documente au fost ridicate de la guvern după schimbarea de guvern din 12 martie 1907 când guvernul liberal condus de Dimitrie A. Sturdza ia locul guvernului conservator prezidat de Gheorghe Gr. Cantacuzino. Cel mai probabil, aceste dosare au fost ridicate de însuși regele Carol I și distruse. Una dintre puținele mărturii din epoca îi aparține lui C. Anghel, prefectul trimis de guvernul liberal să pacifice județul Olt cuprins de răscoală. Sub titlul „Amintirile unui fost prefect din timpul răscoalelor”, C. Anghel a așternut pe hârtie impresiile sale de persoană direct implicată în evenimente, la cinci ani după tragicul 1907. El a fost unul dintre puținii participanți la evenimente care s-a încumetat să spargă 30 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI embargoul impus de autorități si să mărturisească într-un volum de memorii impresiile sale de participant la evenimente. Chiar dacă memoriile sale au un caracter subiectiv iar autorul lor a fost acuzat că a reprimat cu cruzime răscoala din județul Olt, fiind „acoperit” de liderul liberal local Al. Iliescu, (Al. Marghiloman citând pe cpt. M. Negruzzi nota despre Anghel că acesta „admira tirul artileriei care prindea din fugă populația…”), aceste mărturii – rămase până astăzi inedite – (dacă exceptăm fragmentele apărute în „Jurnalul Național” din 29 ianuarie 2007) – își păstrează caracterul de document istoric și sunt în măsură să ne formeze o imagine despre răscoala din 1907 în Olt. Volumul a apărut în 1912. Ce-a fost răscoala din 1907 și cum s-a de credit etc. Ca toate aceste împrejurări propagat? Iată o întrebare la care n-aș putea să fi atins un punct culminant și de ne mai răspunde în mod satisfăcător. suferit în anul de grație 1907? Nu este nici A fost... o comoțiune violentă, a fost un o certitudine, căci dimpotrivă au trebuit să ciclon, în care mințile au făcut naufragiu, fie mai puțin resimțite în acel an, el fiind, cu durerile s-au răscolit, patimile s-au deosebire pentru porumb, mai pretutindeni dezlănțuit, urile mocnite s-au revărsat; a în țară, mănos și abundent. Mi-aduc aminte fost o deșteptare bruscă, o galvanizare a că în multe sate răsculate am observat în colosului ce doarme de veacuri împovărat primăvară coșarile încă pline de porumb, cu imense greutăți – știu eu? – aș putea mari grămezi de coceni adunate prin curțile continua așa indefinit... dar o definiție oamenilor ,și în multe locuri case nou croite, precisă simt că mi-ar fi imposibil să dau. ceea ce evident constituie dovezi netăgăduite Ceea ce complică problema e că răscoala a de belșug a gospodăriilor țărănești. De venit brusc, ca un trăsnet din senin , cu toate altfel, statistica oficială agricolă pe acel an că pricinile ce ar fi confirmă în totul această părere. În afară putut-o provoca dar de situația materială momentan bună cu mult înainte, sau proastă și independent de ea, era o stare de când dăinuiau de spirit, o pornire latentă, un curent făcut, și pe îndelete, au care n-aștepta decât o ocazie, o scânteie condiționat-o, și pentru a izbucni; și scânteia a font vestirea adică: învoielile începerii turburărilor antisemite din nordul neomenoase, Moldovei, puse la cale de însuși prefectul de practicile Botoșani, Vasescu. necinstite în Abuzuri în executarea învoielilor agricole se executarea făcuse de îndelung și peste tot. Suferințele, lor, ignoranța, vexațiunile, împilările fuseseră aceleași cămătăria, lipsa de la un capăt al țării la celălalt, pentru www.memoriaoltului.ro 31 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 imitat și să se fi întețit unii pe alții spre a face la fel și mai cu vârf. Odată zăgazul ridicat, în vârtejul ce s-a format, val către val a fost atras irezistibil și unul după altul s-au aruncat în vâltoare, formând puhoi gata să înlăture totul în cale-i. Mai trebuia oare ațâțare, instigatori, agenți provocatori ca puhoiul dezlănțuit să se întindă mai departe? Ce deriziune! Nicăieri nu s-au arătat și nimeni nu i-a văzut. Mai mult ce i-au căutat procurorii, judecătorii de instrucție și toți agenții forței publice! Dar în zadar! Toate bănuielile parchetului, toate închipuirile serviciului de siguranță au fost cercetate, toate pistele controlate de cei mai ageri copoi polițienești și toate în van. Cât s-a mai cercetat de pildă Țărani la 1907 urma faimoșilor studienți, despre care ca nemulțumirea creeată, reacțiunea ce a pomeneau țăranii din mai multe comune sfârșit prin a stârni revolta, în fine așteptată din Olt, fără însă a putea da vreo lămurire de ele, să fie de asemenea identice din sat în cam ce și cum ar fi ei și câți inși au fost sat, din colibă în colibă. arestați ca atare. Așa a fost percheziționat la Nu este dar de mirare că odată ce un sat moșia sa Vlaicii dl. Bogdan-Pitești, adept al a luat-o razna, a prins a nesocoti orice teoriilor anarhiste, și supravegheat foarte de teamă de pedeapsă, de pagube materiale aproape. sau morale și s-a răzvrătit, hotărându-se Un globe-trotter, mai pe românește un a scutura întreaga clădire socială până s-o dărâme, a suprima pe toți stăpânii ce-i stau în spinare și a pune odată mâna pe pământul la care atât a râvnit și care i-a fost precupețit cu atâta scumpătate, nu este de mirare -zic- că, odată unii rătăciți pe această cale, ceilalți, fie din spirit de imitație, fie din sentiment de solidaritate de clasă, fie spre a nu se lăsa mai prejos, să fi urmat pe inițiatori, să-i fi Țărani la 1907 (desen de Jiquidi)

32 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI pierde-vară, fiu risipitor al unui avocat și anume că primii vestitori ai răscoalelor au de pe lângă judecătoria din Drăgănești, fost doi țărani pe cai albi, care, venind din care abandonase casa părintească pentru Teleorman, au trecut Vedea pe moșia d-lui a colinda lumea, și care fusese găsit Colibășeanu și au colindat apoi în goana îndreptându-se spre Vlaicii d-lui Bogdan, cailor prin diferite sate, ca niște năluci, așa că a fost arestat și deținut până ce, prin icoana lor a rămas în imaginația populară ca numeroase comisii rogatorii la polițiile din aceea a unor îngeri pe cai albi. Ei au anunțat Sofia, din Caspoli etc., s-a stabilit că nu satelor prin care au trecut că Teleormanul era revoluționar, ci un s-a răzvrătit, că tot simplu zevzec. așa trebuie să facă S-a mai urmărit un oricine vrea pământ învățător, pe care și că e ordin de a se incendiile aprinse de da foc proprietarilor. răsculați îl speriaseră, Tot asemenea s-a așa că părăsise școala stabilit neîndoielnic și luase câmpii; că, în partea de sus niște abonați ai a județului, răscoala Gazetei Poporului; Țărani la 1907 (desen de Jiquidi) s-a pornit în urma niște corespondenți rurali ai d-lui V. întrunirii în aer liber ținută la un bâlci anual Kogălniceanu au fost arestați și, după de primăvară din Câmpu Mare și unde laborioase cercetări ale instrucției toși au un individ venit din Constanța ținuse un fost eliberați, neputându-se stabili nicio discurs aprins, citise numeroșilor ascultători dovadă de amestec în răscoală. o gazetă pe care o fâlfâia deasupra capului, Afirm încă o dată că toate cercetările făcute și-i îndemnase la răscoale. Individul a fost în acestă privință n-au dat niciun rezultat arestat. În fața mea a fost percheziționat și că e cel puțin temerar, măcar în ceea și am avut satisfacția de a găsi la el corpul ce privește județul Olt, de a se vorbi de delictului: gazeta incendiară de care se instigatori ai folosise improvizatul orator pentru a ațâța răscoalelor. Și mulțimea la răzvrătire. Uimirea mea nu atunci se pune a fost mică atunci când am constatat că întrebarea: cum acea gazetă revoluționară, semănătoare s-a propagat de furtuni, nu era alta decât blajinul răscoala în „Universul”, cuprinzând un articol incolor Olt în lipsă de de reportaj asupra răscoalelor antisemite din propagandiști? nordul Moldovei și asupra discuțiunilor din Un fapt este cert Camere iscate cu acest prilej. „Universul” www.memoriaoltului.ro 33 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 și dezbaterile în zări de un norod tăcut, cu capul plecat parlamentare spre glie și care n-are altă preocupare decât – ațâțători de aceea a muncilor agricole de efectuat. În răscoale. Oricât primăvara anului 1907, nu fu însă tot așa. de paradoxal După o iarnă grea, urmă o primăvară geroasă ar părea lucrul, și ploioasă. Ploile, zăpada și vântoaicele se nu-i mai puțin alternau fără întrerupere și fără a lăsa să se adevărat că așa întrezărească o bucățică de azur. și întocmai a Neputând ieși la câmp, sătenii se adunau fost. în grupe prin piețe sau prin cârciumi și Aceasta dovedește că starea de surescitare comentau toată ziua veștile pe care le era așa de întinsă, încordarea așa de mare, aduceau de la oraș ziarele sau zvonurile ce se atmosfera așa de încărcată încât orice vorbă, împrăștiau din sat în sat. Ei plecau urechea orice aluzie despre răscoale, chiar sub forma la aceste zvonuri, le comentau, le amplificau, cea mai blajină , putea să aprindă focul și le răspândeau mai departe și, în atmosfera să dezlănțuie furtuna. Ceea ce întreținea de neliniște și furtună creată în jurul lor, cu deosebire aceste friguri de neliniște și se ațâțau reciproc, se învrăjbeau unii pe această frământare în spirite era starea alții și toți laolaltă împotriva stăpânului timpului, veșnic ploios și rece , care nu lăsa de moșie, căci tema obișnuită a dicuțiilor pe oameni să iasă la lucru. dintre ei nu era alta decât lipsa de pământ, De obicei, cum se împrimăvărează, oamenii greutățile învoielilor și critica arendașilor. încep să se răspândească la muncă, spre Odată spiritele astfel pregătite, când a venit a-și prinde nevoile. Lanurile se umplu până la sate vestea că prin răscoală se poate scăpa de arendaș și se putea pune mâna pe mult râvnitul pământ, era la mintea oricui ca nimeni să nu stea în cumpănă, că toți să se ridice ca unul singur pentru a pune umărul la înfăptuirea noii stări de lucruri așteptate. Și, într-adevăr, când s-a pornit odată răzmerița, n-a mai rămas nimeni prin case... Femei, bătrâni, copii, preoți, funcționari, toți au fost târâți. Toți se îmbulzeau, îngrijindu- se ca altfel să nu rămână fără pământ. 15 martie 1907.Prefectul C. Anghel anunță Ministerul În unele locuri, boiernașii satelor sau de Interne despre incendierea conacului din Crâmpoia foștii perceptori au fost luați la bătaie să „d-na Gheocheanu scăpat fără a se întâmpla nimic” (D.J.A.N. Olt,fond Prefectura jud. Olt, Dosar participe și ei, dar în cele mai multe părți 34/61/1907, Fila 68) 34 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI cazuri tipice: În comuna Păroși era un primar conservator, om cu stare: cu case mari de zid, cu acareturi gospodărești pline de produse. El alterna în conducerea, sau mai bine zis în exploatarea comunei și a consătenilor săi, cu un concurent ce se dădea drept liberal și între ei era, firește, din cauza împărțirii prăzii, o ură de moarte. Când a venit în apropiere de satul lor banda de răsculați, opozantul i-a ieșit înainte și a ademenit-o să se abată și pe la ei, deși nu era pe acolo niciun proprietar de devastat, nici arendaș, doar pentru a da foc gospodăriei primarului și a-și satisface astfel pornirea lui de ură. Și într-adevăr, sub conducerea lui, vandalii în trecerea lor prin sat, au ars casa primarului, acareturile și tot

12 martie 1907. Prefectul de Olt C. Anghel cere ministrului de interne revocarea ordinului de a trimite la Buzău un batalion din Olt deoarece tot județul este răsculat.(idem, D.122/61/1907 fila 73) n-a fost nevoie de asemenea mijloace de constrângere față de ei, căci s-au înrolat de bună voie din primul moment și fără ezitare în mijlocul răzvrătiților. Pe mulți dintre acești surtucari, dacă nu-i împingea dorul vreunei revendicări sociale, nici lipsa de pământ sau de hrană, îi sfâșia setea unei răzbunări personale, ura provenind din multe surse de animozități locale, iar intuiția lămurită că-și vor putea satisface mai bine urile și vrășmășia în aceste timpuri tulburi, când principiul de autoritate este abolit, îi făcea- deși fără interes direct- să fie printre cei mai zeloși în a ajuta la propagarea 17 martie 1907. Prefectul C. Anghel cere primăriei răscoalei, la ațâțarea focului. comunei Păroși „înmormântarea cadavrelor”(idem, Pentru a învedera aceasta, voi nara două D. 122/61/1907, fila 86) www.memoriaoltului.ro 35 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 ce agonisise, de l-au lăsat bonurile ce le ținea în lipit pământului. casă. Ceea ce a îndârjit Când au ajuns trupele pe răsculați a fost că el în localitate, atunci însă nu s-a înfricoșat de ei s-au întors lucrurile și ci a început a trage cu și-a luat și primarul pușca din podul unui revanșa , ba încă cum. grajd ca să-i alunge. A denunțat căpitanului Tăbărând atunci asupra detașamentului că lui, n-au mai ținut seama incendiatorul stă pitit în de strigătele-i disperate casă împreună cu o bandă și l-au lovit până l-au de răsculați înarmați. doborât la pământ. Când Trupele înconjurând însă l-au văzut mort, furia casa, l-au silit prin focuri le-a căzut, remușcarea repetate să-și părăsească i-a cuprins. I-au aprins o adăpostul. Când a ieșit să lumânare și s-au pus să-i se predea, tremurând și Desen apărut în „Adevărul” – 10 mai 1907 sape groapa, ca pentru rugător, primarul i-a ieșit a scăpa de dojana acelei înainte cu un revolver în mână și l-a ucis pe guri mute. Apoi l-au îngropat și i-au pus loc în fața copiilor lui îngroziți, înainte ca cruce. Când am descins în localitate, câteva înmărmuritul căpitan să-l fi putut opri. Dat zile în urmă, în preajma ruinelor caselor în judecată pentru această crimă, primarul încă fumegânde, lângă un răzor de zambile a fost achitat de Curtea de jurați. în floare, înveselind grădina mohorâtă, am Alt caz tot atât de elocvent: în comuna găsit încă pe mormântul proaspăt pe câinele Crâmpoia, fostul proprietar al moșiei lui de vânătoare, doctorului Leonte, Momiceanu, a fost ucis și care urla jalnic casele lui arse de răsculați – deși încetase de a pustiu, ca a mai fi proprietar în povestea rural prin câinelui Azor. vânzarea moșiei Ure deci străine către doctorul de relațiile dintre Leonte – numai proprietari din îndemnul și săteni, au unor cârciumari p r o v o c a t dr. C. Leonte, fost senator de Olt, al P. Conservator, efor al lacomi care, se moartea și a spitalelor civile, chirurg șefal pare, râvneau la acestui om. Spitalului Brâncovenesc. Mort dr. C. Leonte în 1914. 36 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Tot asemenea, lua jurământul în localul Ministerului de mai târziu, când Interne, care, în gravitatea acelor moment, în instrucția a anxietatea ce stăpânea lumea adunată acolo, început a cerceta luă un aspect solemn și fatidic: „Contez pe pe instigator energia d-tale, tot atât cât pe spiritual d-tale și a-i aduna pe de moderațiune și-ți recomand cel mai capii răscoalelor, mare singe rece. Manifestul către țară, prin cea mai mare care se vestesc reformele agrare plănuite, parte din este în mâna d-tale ramura de măslin. Cu C.Colibășanu (prefect de Olt la 1888, mare , proprietar arătările făcute el vei putea să faci pe cei ce nu s-au ridicat la Văleni, șef al Partidului autorităților și încă să stea liniștiți. Împotriva celorlalti vei Conservator din Olt. În 1907 conacul său a fost ars de din denunțurile proceda cu toată energia, dar evitând pe cât răsculați). martorilor se poate vărsarea de sânge” . audiați de Și în adevăr, situația era în țară atât de gravă, parchet n-au avut alt temei decât necazul și încât mulți pierduse nădejdea că s-ar putea ura personală. Era și fatal, căci urile acestea, îndrepta cu propriile noastre mijloace. Ba spiritul de vrășmășie se acumulase de ani chiar unii dintre bărbații politici, ca d-l P. P. în urma exploatării neînfrânate a muncii Carp, nu se sfiau să mărturisească că nu mai țărănești în urma vexațiunilor de tot soiul, contau decât pe ajutorul armat al statelor precum și a greutății celor apăsați de a afla vecine. undeva sprijin și dreptate. În asemenea împrejurări nu am râvnit la onoarea de a ocupa un post de prefect, dar O EXECUȚIE SUMARĂ nici nu m-am crezut îndreptățit a o declina, când mi s-a oferit. Pentru potolirea acestor răscoale, am fost Mi-am zis că a mă eschiva în fața trimis în județul Olt ca Prefect, în ziua de primejdiei ar fi o lașitate și că ar fi și o 13 Martie, de guvernul liberal înlocuind greșeală față de idealul democratic, ce ministerul conservator Cantacuzino, întotdeauna m-a călăuzit, de a fugi de prăbușit în fața dezastrului, pe care perspective întrebuințării represiunii față neprevederea și lipsa-i de energie îl lăsase de câțiva turbați, atunci când cu acțiune să ia asemenea proporții de catastrofă. împăciuitoare dublată de energie și față Am primit sarcina grea ce mi se încredința de cei de jos, și față de cei de sus, puteam numai atunci când m-am convins că sunt împiedica întinderea răului de către cei de în perfectă concordanță de vederi și de jos, cum și comiterea de represalii și de sentimente cu sefii mei. exacțiuni din partea celor de sus. D-l Ion Brătianu mi-a zis înainte de a-mi Am lăsat în urmă tot ce aveam drag pe lume

www.memoriaoltului.ro 37 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 și am plecat, întâmple-se orice, după cum trebuia să se ajungă la repesiune. au pornit-o și alți prieteni cu care mă leagă Cu toată represiunea la care am luat parte, un sentiment de solidaritate, de aspirațiuni: sunt totuși încredințat că mi-am făcut toată un Stere, un dr. Radovici. datoria față de democrație și că am ocrotit Pe toți deopotrivă ne răzvrătise în tinerețe din toate puterile țărănimea rătăcită. nedreptatea, ne dușmănise neegala Sunt încredințat că, după respingerea și împărțire în societate, durerile lumii împrăștierea bandei de răsculați și ocuparea răsunând în inima noastră, ne făcuse să satelor răzvrătite de armată, dacă n-aș fi fost scuturăm stâlpii societății pentru a prăbuși acolo, pentru a împiedică pornirile anarhice catapeteasma. Când am văzut însă că de vrășmășie și de răzbunare, multe erori opintirile noastre erau zadarnice și sterpe, s-ar fi comis. ne-am zis că, neputându-ne realiza idealul Era, de altfel, foarte de așteptat că acei integral, am putea trecând la un partid proprietari sărăciți ,dintr-o zi într-alta, de de guvernământ, să realizăm măcar un agonisirea unei vieți întregi de muncă, lăsați minimum din aspirațiunile democratice, să pe drumuri de odată, fără ca unii dintre ei țărmurim cât mai mult nedreptatea. să aibă unde-și pleca fruntea, îngroziți de Se făcea acum apel la noi să săvârșim un act ceea ce văzuseră, la rândul lor să se lase de devotament pentru cauza partidului de târâți pe aceeași pantă de sălbăticie și de îmbrățișasem, să-i sărim în ajutor la grea ură. Tot așa era foarte omenesc ca cei puși cumpănă. Nu puteam respinge chemarea ce să restabilească ordinea să nu poată păstra ni se adresa, orice primejdii ne-ar fi așteptat, toți dreapta măsură și totdeauna sângele orice răspundere ne-ar fi incumbat. Și am rece. Și nu zic aceasta ca să scuz, ci ca să pornit-o fără a sta la cumpănă iar cel mai bun lămuresc lucrurile. dintre noi, inima cea mai caldă, glasul cel de În asemenea împrejurări era dar de prevăzut foc – doctorul Radovici – a plătit cu viața lui că instinctele sălbatice ancestrale ce dorm această hotărâre. Cei mai mulți dintre noi cu foc nestins în om, să se deștepte cu toată au reușit să potolească lucrurile în județele puterea. lor și să obție pacificarea fără să aibă nevoie Și lucrul acesta nu s-a făcut așteptat. să recurgă la arme. Eu însă nu am avut acest Un singur exemplu pentru a-i învedera: noroc pentru că în Olt, din primul moment Un proprietar dintre cei incendiați – om lucrurile ajunseseră la extrem, pentru că la cu cultură și frumoasă situație în societate sosirea mea, răscoala era dezlănțuită deja, – revenind pe moșia lui după devastare, în pustiirile se făcuseră pe o mare întindere a fața spectacolului ruinelor ce i se desfășurară județului și vultoarea amenința să cuprindă sub ochi, fu cuprins de o așa tulburare, și ceea ce mai rămăsese nevătămat. Pe aici, încât își pierdu simțul realității. El se apucă persuasiunea nu mai putea sluji la nimic ci să facă el însuși instrucția faptului săvârșit

38 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI și să dovedească pe făptuitori. Instalat la răzvrătite, și-a pierdut sângele rece la un primărie, audiază martori, face percheziții și, moment dat. denunțându-i-se pe un individ ca făptuitor, Exagerându-și primejdia, a recurs în lupta operează la arestarea acestuia. Îl face apoi să cu răsculații la mijloace sumare căci, n-aș compară înaintea lui, îl judecă sumar, apoi putea afirma cu certitudine, dar poate au scoate un revolver din buzunar și-l execută depășit necesitatea strictă și imperioasă stante pede [„fără întârziere”], în chiar cerută pentru a se ajunge la rezultatul dorit, localul autorității. Și lucrul acesta părea așa adică înfrângerea răsculaților și pacificarea firesc în surescitarea de patimi de atunci, definitivă a satelor răzvrătite. încât mulți s-au scandalizat chiar când au Era atâta grozăvie realizată în vremurile dispus darea în judecată a ucigașului, mai acelea, atâta patimă și ură dezlănțuite, ales că ne era un devotat partizan politic. sufletul tragic descătușat zguduia în așa Și ca dovadă că aceasta era nota mod și lucruri și minți, deranja astfel toate sentimentului comun este că făptuitorul proporțiunile obișnuite, încât nimic nu mai a scăpat neosândit. Dar chiar unul dintre părea excesiv și exorbitant. magistrați, care la venirea mea se afla (va urma) operând împotriva devastatorilor din satele Arheologul și numismatul Constantin Preda (1925-2008) dr. Aurelia GROSU Se cuvine să ne Preda s-a născut la 1 nov. aplecăm mai des asupra 1925 în satul Morunești, personalităților de obârșie com. Morunglav (pe atunci din actualul județ Olt, în județul Romanați), pentru că recursul la istorie într-o familie de țărani și la valorile ei ne oferă nu dornici ca feciorii lor să numai un sentiment de învețe carte. Pentru ei mândrie, dar și o șansă a fi învățător sau preot de a înțelege câte ceva însemna că ești cineva despre muncă, pasiune, și nu greșeau cu nimic. exigență profesională, Învățătorii și preoții din devotament, puse sub satul tradițional românesc semnul altruismului și al au fost îndrumătorii iubirii de nație. spirituali ai obștii locale, Prof. univ. dr. Constantin un fel de instanțe morale www.memoriaoltului.ro 39 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 specializare la München și Frankfurt am Maine, obține titlul de doctor în istorie. Parcurge toate gradele carierei științifice, pentru ca în anul 1965 să devină cercetător științific la Institutul de Arheologie București, între 1981-1988, fiind directorul acestei prestigioase instituții de cercetare și președinte al Comisiei Naționale de Aurelia Grosu, prof. C. Preda și studenți ai Arheologie (1981-1994). Universității „Hyperion” pe șantierul arheologic Din anul 1956, autoritatea științifică a de la Acidava (vara anului 2003). profesorului Preda se conturează și în de necontestat. Expresia „așa a spus domnul domeniul atât de complex al numismaticii, învățător sau părintele” reprezenta calea ori elaborând lucrări de anvergură despre cutuma urmate întocmai de comunitate. monetăria geto-dacică, greacă și romană, Părinții profesorului Preda au vrut să îl în care argumentează continuitatea și facă preot, iar Constantin respectă dorința civilizația autohtonă și pe baza vestigiilor lor, înscriindu-se, după ce urmează școala numismatice. primară în sat, la seminarul teologic de Multă vreme membru activ al Societății la Rm. Vâlcea. Numai că după absolvirea Numismatice Române, din anul 1983 este seminarului se îndreaptă spre ceea ce vroia ales președinte al acesteia, iar din 1992 până să studieze cu adevărat – istoria antică, în anul 2006, a condus Cabinetul Numismatic despre care mai aflase ceva și la seminar. al Bibliotecii Academiei Române, pornind În perioada 1947-1951 parcurge cursurile cu refacerea acestuia. În scurt timp, Facultății de Istorie din București, un Cabinetul Numismatic al Academiei răstimp tulbure, care se zbătea între Române redevine un for prestigios, așa problemele fundamentale ale istoriei cum îl gândiseră naționale trasate de Roller și supraviețuirile încă din 1871 pleiadei de dascăli formați la școala lui Al. Papiu Ilarian, Pârvan, Onciul, Ioan Bogdan, Bucur Mitrea V.A. Urechia sau ș.a. Probabil că acum au înțeles feluritele D.A. Sturdza, fațete ale adevărului istoric (atunci când care a și donat istoria devine armă politică) și cât de marea și valoroasa important este documentul istoric. Se sa colecție de îndreaptă spre cercetarea arheologică, mai monede medievale întâi ca „ucenic” pe șantierele arheologice românești. Luându- coordonate de profesorul docent Dumitru și drept colaborator Berciu. În anul 1971, după câteva stagii de 40 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI pe proaspătul absolvent al Facultății de înmânează premiul Istorie, Emanuel Petac (din 2006 continuă „Vasile Pârvan” al activitatea profesorului său), Constantin Academiei Române Preda a refăcut biblioteca uzuală, în primul în anii 1968 și 1975, rând cu cataloage numismatice, instrumente ultimul pentru de lucru indispensabile și a achiziționat monumentala peste 4.500 piese numismatice; remarcabilă lucrare „Monedele este colecția formată din 1.200 medalii de geto-dacilor”. argint și bronz donată de Dominik Nicol Format la din USA. școala germană, Cu dăruire și competență a îndeplinit desfășoară o activități redacționale, în calitate de redactor- amplă și riguroasă șef al periodicelor: „Dacia”, „Buletinul cercetare arheologică, în mari situri Societății Numismatice Române”, „Studii arheologice, activitate valorificată în peste și Cercetări de Numismatică”, redactor 300 de studii, enciclopedii sau monografii. șef-adjunct al revistei „Thraco-Dacica” și Cercetarea arheologică, de teren și de colaborator la volumul de bibliografie bibliotecă, este dublată de o minuțioasă internațională Numismatic Literatur, editat cercetare numismatică. Printre lucrările la New York. de referință, menționăm: Callatis (1963), Profesorul universitar dr. Constantin Preda Necropole din sec. IV e.n. din Muntenia a reprezentat știința istorică românească (1966), Moneda antică în România (1969), la numeroase congrese și simpozioane Callatis. Necropola romano-bizantină internaționale – Berna, Praga, Berlin, (1980), Geto dacii din bazinul Oltului München, Londra, Viena, Montreal, Inferior. Dava de la Sprâncenata (1986), Bruxelles, Tarragona, Atena, Edinburgh. Istoria monedei din Dacia preromană Ca o recunoaștere a prestigiului (1998). A fost coordonator său științific, istoricul Constantin și coautor al Enciclopediei Preda a fost ales membru al Arheologiei și Istoriei Vechi a Societății de studii clasice și al României (vol. I-IV). Societății de studii romane „Rei A cercetat până în ultima clipă cretariae romanae favtores” a vieții, murind neașteptat pe din Belgia, al Institutului 28 martie 2008. În luna ianuarie Arheologic German, din anul predase la tipar Enciclopedie de 1982 și membru de onoare al numismatică antică în România, Comisiei Internaționale de apărută post mortem, la Numismatică, din anul 1997. I se sfârșitul anului 2008. O sintetică www.memoriaoltului.ro 41 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 prezentare a cărții este făcută de autor Mărgăritești depășește limitele obișnuite ale în Cuvânt înainte: „Caracterul prezentei unei așezării, întrunind toate caracteristicile lucrări poartă o amprentă enciclopedică unui centru de refugiu în caz de pericol. generală, cu aplicare la situația numismaticii Descoperirea cea mai importantă și în care antice din România. Prin urmare, volumul s-au efectuat investigații arheologice în de față cuprinde noțiuni și termeni tehnici, anii 1975-1983 o constituie dava getică de ateliere monetare, tipurile și categoriile la Sprâncenata, amplasată strategic pe un principalelor monede care au fost emise promontoriu, greu de escaladat, al terasei sau au circulat pe teritoriul Daciei, diferitele stângi a râului Olt, între satele Viespești reprezentări de pe aversul și reversul și Gâlmee. Sistemul de fortificație natural emisiunilor respective, în rândul cărora se a fost dublat de un sistem de fortificație înscriu zeități, regi, împărați, personificări, artificial, constând din val și șanț de apărare scene din mitologie sau din politică, din pământ. embleme, simboluri. În plus, un loc Numeroasele și importantele descoperiri important îl ocupă descoperirile monetare. rezultate în urma cercetărilor, Este vorba mai întâi de cele mai de seamă dimensionează dava de la Sprâncenata ca tezaure, la care se adaugă cunoscutele fiind centrul economic, politic și religios stațiuni arheologice, orașe, cetăți, davae, al geților de pe stânga Oltului inferior. Pe așezări rurale etc., acolo unde se poate vorbi lângă varietatea obiectelor descoperite de un proces de circulație monetară”. care pun în lumină aspectele civilizației Pentru că niciodată nu și-a uitat originile, geto-dacice în perioada clasică (sec. II a. profesorul Constantin Preda, consacră, de Chr.- I d. Chr.), piesele de import apărute la începutul anilor 1970, o bună parte din - monede, amfore, fibule, vase ceramice, sfera preocupărilor sale științifice, cercetării opaițe etc. -, argumentează intensele relații civilizației geto-dacilor manifestată în comerciale pe care formațiunile politice arealul județului Olt, în colaborare cu locale le întrețineau specialiști de la Muzeul județean Olt. cu lumea greco- Săpăturile arheologice întreprinse la macedoneană și Mărgăritești și Morunglav, în așezările geto- romană. dacice situate pe terasa dreaptă și, respectiv, Rezultatele terasa stângă a Oltețului, au contribuit cercetărilor la cunoașterea mai aprofundată a tipului întreprinse în de așezare geto-dacică puternic întărită județul Olt, cu șanț și val de apărare din pământ, ars completate cu până la vitrificare. Datată cronologic în descoperirile limitele secolelor V-III a. Chr., cetatea de la anterioare aflate

42 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI în patrimoniul particularitățile existenței unei așezări Muzeului întărite cu șanț de apărare, asociate cu Județean Olt, au unele descoperiri întâmplătoare de factură fost valorificareromană, recoltate anterior. de C. Preda în Cercetarea noastră a fost constrânsă de monografia realitățile locului (case, plantații), însă arheologică Geto- am reușit să identificăm un pavaj de Medalie cu efigia lui Constantin Preda dacii din bazinul cărămidă, atingând o suprafață de 80 mp, Oltului inferior. la care mai adăugăm o monedă emisă de Dava de la Sprâncenata (1986), o contribuție împăratul Hadrian, trei fibule de tipuri științifică inedită, prin care antichitatea diferite, ceramică (surprinzător, în cantități clasică dezvoltată în acest spațiu intră în reduse). Bazându-ne pe argumente de marea carte de istorie a neamului. natură arheologică și logică am lansat Începând cu anul 1990, Constantin Preda și ipoteza localizării Rusidavei la Strejești. Să subsemnata, inițiem cercetarea sistematică a reținem că plasarea Rusidavei la Drăgășani castrului și așezării civile Acidava (Enoșești, (Momotești) a rezultat din măsurătorile Piatra-Olt), situate pe granița răsăriteană consemnate în Tabula Peutingeriana (hartă a provinciei romane Dacia. Rezultatele a Imperiului Roman de la mijlocul sec. III d. cercetării efectuate în perioada 1990-2007, Chr.), nefiind probată arheologic. Cercetări au contribuit la cunoașterea științifică a unui viitoare poate că vor confirma aprecierile complex arheologic foarte puțin cercetat noastre, în orice caz cercetările noastre anterior. Descoperirile evidențiază aspecte au înscris pe harta arheologică o așezare de viață militară, economică, socială, romană nouă. cotidiană dezvoltate într-o zonă de graniță. Am avut marea șansă de a fi eleva Interdependența factorului militar și civil, profesorului C. Preda, de a lucra împreună conviețuirea elementului roman cu cel pe șantierele arheologice de la Sprâncenata, autohton, preluarea și producerea locală a Enoșești, Strejeștii de Jos. Altitudinea unor produse din arealul civilizației romane, savantului se completa fericit cu ținuta menținerea unor produse din civilizația unui veritabil gentilom, de mare bun simț geto-dacică compun imaginea unui mod de și caracter. viață. Un mod de viață pregnant romanizat, Și în județul Olt s-au născut Oameni! cu elemente de viață preurbană, manifestate într-o așezare rurală ce gravitează în jurul unei fortificații, propriu secolelor II-III d. Chr. În anul 1996, ne-am extins cercetarea la Strejeștii de Jos, într-un punct ce arăta www.memoriaoltului.ro 43 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Dumitru Tinu – un nume de referință al jurnalismului românesc drd. Andrei TINU Amintim cititorilor „Memoriei Oltului” că la 21 octombrie 2012, gazetarul Dumitru Tinu ar fi împlinit 72 de ani. Directorul ziarului „Adevărul” a plecat însă dintre noi prea devreme. Poate că în viitor ar fi bine să omagiem figura marelui nostru gazetar în „Săptămâna Dumitru Tinu”. Ar fi un bun prilej de a se întâlni la „Muzeul Dumitru Tinu” din Coteana (care credem că se va realiza) aceia care l-au cunoscut și iubit. „Săptămâna Dumitru Tinu” ar putea avea loc anual între 21 octombrie (ziua sa de naștere) și 26 octombrie (ziua sa onomastică). În semn de omagiu față de întreaga sa activitate, „Memoria Oltului”, apelând la familia gazetarului, aduce câteva mărturii mai puțin cunoscute despre omul și gazetarul Dumitru Tinu. Mulțumim d-lui drd. Andrei Tinu, fiul gazetarului și d-lui prof. Dumitru M. Tinu, vărul gazetarului, pentru amabilitatea cu care au răspuns invitației noastre. Născut la 21 gazetăriei românești. octombrie 1940, în „Tot răul spre bine”, spune o vorbă din Coteana – județul Olt, popor. Iar răul din copilăria lui Mitru, Dumitru Tinu avea așa cum îl alintau cei de-acasă, a fost din să devină unul dintre belșug... Peste lipsa de carte și sărăcia numele care au marcat părinților săi s-au suprapus nevoile țării, presa românească din nevoi aduse de seceta care a pârjolit ultimele trei decenii ogoarele și pășunile românilor în primii ale secolului XX. ani după cel de-al Doilea Război Mondial. Jurnalist, șef de secție În aceste condiții, nu tocmai fericite, și-a și corespondent de război al început drumul spre cunoaștere „Scânteii”, director și proprietar viitorul mare ziarist. Și iată că al celui mai important ziar dorința părinților lui Dumitru post-decembrist, cotidianul Tinu – ca el să meargă la școală, „Adevărul”, copilul pornit pentru a se întoarce mai apoi desculț din Coteana natală ca învățător în sat, avea să pentru a merge la școală a prindă contur, iar Slatina, care reușit, cu ambiție și credință i se părea, copil fiind, Parisul în succesul lui, să devină sau New York-ul Olteniei, o personalitate autentică a avea să devină locul formării

44 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI sale adolescentine. centrală, la numai 22 „Părinții și-au dorit de ani, ca redactor ca măcar eu să învăț de politică externă carte și să revin în sat al „Scânteii”. Dar învățător. Sacrificiul perioada studenției a era însuși faptul că fost la fel de grea ca m-au trimis la școală, și cea a copilăriei ori la oraș, la Slatina. Era cea a adolescenței, maximum pe care fostul director mi-l puteam imagina. al „Adevărului” Era un miraj numai când ne apropiam prefera să-și petreacă serile citind, din de Slatina.”, mărturisea dorința de a se perfecționa reputatul jurnalist și a recupera ceea ce era de colegilor săi de breaslă de recuperat. Apoi au urmat la revista „Timpolis” din alte și alte drumuri... A fost Timișoara, în martie 2002, martor al evenimentelor cu puțin timp înaintea din Cehoslovacia din 1968, tragicului său sfârșit. Tot a transmis din Germania în același interviu, mezinul momentele în care s-au familiei Tinu aducea în stabilit primele relații atenția cititorilor faptul că, diplomatice de după cea de-a neavând bani de internat – doua conflagrație mondială, 240 de lei pe lună era o sumă mult prea a fost în multe locuri din lumea aceasta, mare pentru părinții lui –, în primul an martor la multe dintre evenimentele de liceu a stat la o familie de rromi, „o care au schimbat familie cumsecade”, pe care, atunci când soarta lumii, dar, în aceștia veneau în sat să cumpere fulgi și sinea lui, a rămas vândă diferite obiecte de menaj, înnoptau copilul desculț în casa primitoare de la Coteana. plecat la școală din Și drumul Slatinei a devenit drumul Coteana Oltului, Bucureștilor. Dumitru Tinu nu s-a mai care știa că numai întors să fie învățător în satul natal, ci, prin muncă poți absolvent, ca specialist I în filologie ajunge sus. După rusă și română, al Institutului de Limbi 1989, a fost unul Străine din București, intra în presa dintre fondatorii www.memoriaoltului.ro 45 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 celui mai important cotidian românesc mezinul Andrei post-decembrist, „Adevărul”, loc în moștenindu-i nu care Dumitru Tinu a creat o școală de doar ambiția, ci gazetărie, de deontologie profesională, mai ales talentul discipolii săi fiind azi nume importante și ușurința de a se ale presei românești. exprima în scris. Dar timpul este neiertător cu toți și Despre Dumitru Dumnezeu pare să-i vrea pe cei mai buni Tinu se pot spune dintre noi cât mai repede alături de El. multe, bune și Așa s-a întâmplat și cu Mitru, mezinul rele, dar nu i se familiei Tinu din Coteana. În dimineața poate contesta zilei de 1 ianuarie 2003, directorul devotamentul ziarului „Adevărul” și președinte al cu care și-a slujit meseria, oferindu- Clubului Român de Presă murea în și sănătatea, liniștea, timpul și chiar condiții suspecte. Accident? Crimă? Se va viața pe câmpul de luptă al vocabulelor afla cândva ADEVĂRUL despre această minunate ale lui Gutenberg. A fost, este prematură dispariție. În urma lui Tinu au încă un nume cu greutate, un nume rămas mistere încă neelucidate și doi copii, de care s-au împiedicat, continuă să se împiedice, acum și în viitor, mulți dintre diletanții diferitelor domenii de activitate. Rămân articolele de fond și editorialele din „Adevărul”, dar și o declarație care poate rezuma sacrificiul pe care Dumitru Tinu l-a făcut pentru profesia sa: „M-am dezobișnuit să mă bucur, să fiu fericit. Sunt tentat uneori să preiau din povara care apasă asupra tuturor. Aș vrea să o preiau asupra mea și să mă consider o parte și eu vinovat. Și cred că e exagerat. Trebuie să ne privim cum suntem și să ne implicăm acolo unde putem și cât putem. Nu mai mult” .

46 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Ziaristul Dumitru Tinu a fost vărul meu Prof. Dumitru M. TINU e Dumitru Tinu îl cunosc de când mă știu. Am fost rude, am fost prieteni, am fost colegi de școală până la terminarea studiilor medii ale renumitului liceu „Radu Greceanu” din Slatina. Fiind Pcu un an înaintea mea, pot spune că l-am avut întotdeauna exemplu. Când el a plecat în clasa I și eu am rămas acasă, în mintea mea de copil îl vedeam ca pe un zeu. Îl pândeam aproape zilnic când venea de la școală. Cu trăistuța agățată de gât și lăsată pe spate venea de la școală împreună cu alți copii de seama lui și saluta în dreapta și în stânga femeile care stăteau la poartă. Ne dădeam întâlnire în fundul grădinii căci grădinile noastre corespundeau. Acolo, sub un salcâm îmi împărtășea impresiile lui de la școală, îmi vorbea despre învățătorul Dumitru M. Tinu său ca despre un Dumnezeu, îmi răsfoia când în anul următor am intrat și eu în clasa abecedarul și-mi explica fiecare lecție, așa I, printre pregătirile pe care mi le făceau ai cum le făcea lor dascălul. Îmi amintesc apoi, mei pentru școală, una m-a marcat. Tatăl meu îmi zicea întruna cum mă cheamă la catalog: Tinu M. Dumitru, accentuând inițiala. Ducându-mă cu mama de mână până în curtea școlii, cât mă dădeam eu de viteaz până acum, când m-am trezit în vacarmul stârnit de cei din clasele mari, m-am pierdut cu firea. Strângeam tot mai mult mâna mamei apropiindu-mă de fusta ei. Echipa de dansuri a Căminului Cultural din M-am liniștit puțin când am văzut chipul Coteana, 29 iunie 1943

www.memoriaoltului.ro 47 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 episod din prima mea zi de școală pentru că și prietenul meu din copilărie, Dumitru I. Tinu, viitorul ziarist, s-a amuzat foarte mult și mi l-a amintit mulți ani după aceea. Îl am pe Tinu în minte mai ales din Elev la liceu Ion Tîlvănoiu și Dumitru M. Tinu în fața casei din Coteana în care s-a născut Dumitru Tinu anii în care crescusem (august 2012) ceva mai măricel. Mergeam împreună cu învățătorului ce ne lua în primire pe fiecare. mamele noastre la biserică, mai ales în Era un adevărat Domn Trandafir al lui preajma sărbătorilor de Paști și îmi răsună Mihail Sadoveanu, pe care l-am cunoscut și acul în minte „Hristos a înviat”, așa cum mai târziu din manualele școlare. M-a privit îl cântam împreună cu toți credincioșii. cu blândețe și m-a întrebat cum mă cheamă. El, care apucase și un an de religie în clasa Încă sensibil marcat de emoție, am tăcut I știa pe de rost aproape toate rugăciunile câteva momente și mama zice înaintea mea: începătoare și le spunea deosebit de frumos. „Tinu Dumitru, domnule învățător”. Imediat am sărit cu gura: „Ba, Tinu M. Dumitru” și am accentuat puternic inițiala tatălui. În timp ce părinții ceilalți râdeau în hohote, domnul Dinu Dumitru – că așa îl cheamă pe învățătorul meu – mi-a luat pălăria de pe cap și m-a mângâiat zâmbitor. De atunci, Student unii dintre vecinii noștri, în special De fapt, avea un talent deosebit și la recitat rude, nu mă mai și la povestit. Îmi amintesc cum se strângeau strigau pe numele oamenii în drum la răscruce și discutau mic „Mitre” ci îmi problemele zilei, chestiuni de agricultură, legate de diferite munci de sezon, diferitele Familia. Primul din ziceau „Medumitre”. dreapta D. Tinu Am amintit acest evenimente ce avuseseră loc în comună

48 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI în ultimul timp. Deseori câte în jocurile copilăriei. Primise unul dintre ei ținea în mână un din familie o educație bună, era ziar și se chinuia să descifreze un exemplu de politețe pentru literele pentru a se face înțeles toți. Dragostea de învățătură de către ceilalți. Dar, într-una era mare, era interesat de tot ce din zile, l-am văzut în mijlocul îl înconjura, îi plăcea să știe, să lor pe copilul Dumitru Tinu cunoască, și ce afla împărtășea care le citea cursiv, expresiv și celor din jur. Era fascinat de și cu intonație știrile din obiceiurile și tradițiile locale. ziar, făcându-i pe țărani să-l Eram prezenți în grupurile de asculte „cu gura căscată” dar urători din preajma sărbătorilor și cu admirație în același timp. Dumitru Tinu militar de iarnă – noi doi eram Acest lucru m-a ambiționat recitatorii Plugușorului sau enorm. Seara, la lumina lămpii, după ce îmi Buhaiului în ajun de Anul Nou în timp terminam temele, luam câte unul din ziarele ce colegii de urat pocneau din bice sau pe care le avea tatăl meu în casă pentru a le făceau alte cele cerute de obiceiuri. Horele folosi la răsucitul țigărilor, citeam în gând din sat erau de asemenea pasiunea lui. În și apoi cu voce tare pentru a mă obișnui cu vacanțe mergeam pe „linie” cum ziceam literele care mi se păreau altfel decât cele noi colindam ulițele satului și ne opream din manual. Așa am devenit concurentul lui unde erau grupuri de băieți și fete ce Tinu și acest obicei a durat mulți ani. Așa ieșiseră cu lămpile la poartă și cântau din l-am știut pe Tinu dintotdeauna: un băiat fluier, caval,cimpoi sau cu vocea.Când ne foarte isteț, dinamic, plin de viață, gata îndreptam spre casă pierdeam ore întregi oricând să sară în ajutorul semenilor săi descifrând bolta cerească, punându-ne și mi se părea că are o personalitate ieșită astfel în practică cunoștințele de astronomie din comun. Era corect, nu trișa niciodată dobândite în timpul liceului. Îmi amintesc cu plăcere anii de pionierat din școala elementară. Amândoi eram comandanți de detașamente (fiecare la clasa lui). Făceam împreună cu instructorii noștri niște activități deosebite, învățam cântece, poezii, diferite dansuri locale sau noi, specifice copiilor. Tinu era mereu motorul activităților artistice. Avea un talent deosebit de a scrie compuneri, de a scrie articole la gazeta de perete a școlii. Apoi a Dumitru Tinu și M.S. Regele Mihai I www.memoriaoltului.ro 49 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 recomandându-l doar acest har primit de la Dumnezeu. Am convingerea că, dacă s-ar fi putut – prin absurd – (după mărturisirea lui) s-ar fi rupt în două: profesorul să meargă la catedră și ziaristul să lucreze în redacție. Alege cea de-a doua vocație, căreia îi face mare cinste, bucurându-se de aprecieri în timpul întregii cariere și după. Cu toate acestea, interesul pentru școală este enorm. Eu, fiind dascăl în satul natal, la școala pe care am absolvit-o ca și el, am devenit sursa Președintele Ion Iliescu și Dumitru Tinu lui de informație din viața școlii. Mă invidia început să scrie la „Scânteia Pionierului”. și în același timp se bucura pentru mine De fapt, acesta este începutul activității zicându-mi uneori în glumă sau în serios: jurnalistice – activitate pe care a continuat-o „Măi, dacă nu veneai tu la această școală, abia în anii studenției prin articole la „Viața renunțam la viața de București și aș fi venit Studențească”, la „Contemporanul”, la eu”, cuvinte care apoi ne puneau pe ambii „Scânteia Tineretului” și apoi la „Scânteia”. pe râs. De fapt, anii studenției au fost foarte rodnici Spuneam mai sus că mă invidia; da, mă pentru el. Scriind, scriind și iar scriind și-a invidia în înțelesul bun al cuvântului, că dezvoltat talentul de ziarist, talent care eu devenisem coleg cu o parte din dascălii a fost remarcat și de alții, astfel că după noștri și se interesa tot timpul de soarta terminarea studiilor universitare i s-a oferit școlii: ce face cutare învățător? Dar cutare? un post la pagina de știri externe a ziarului Ce fel de colegi ai? Cum învață actualii elevi, „Scânteia”. învață ca noi? Aceste întrebări le punea la Trebuie arătat că la absolvirea facultății în toate întâlnirile noastre, întâlniri tot mai sufletul lui s-a dat o mare luptă înte dorința dese la început, apoi destul de rare. Tânjea de a alege un post de după viața la țară. profesor, meserie pe Manifesta un interes care și-a dorit-o de deosebit față de soarta mic copil și drumul ce țăranilor, era la curent i se deschidea conform cu mersul cooperativei talentului său într-o agricole. Când venea în lume nouă pentru satul natal, deși vizitele care nu făcuse nici o erau din ce în ce mai practică în facultate rare și mai scurte, se cu profesorii săi, Dumitru Tinu și familia regală 50 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI simțea mai bine glumind: „-S-a îmburghezit Tinu”. Mult ar decât în toate țările fi dorit să aibă casa lui la țară, din copilărie pe care le vizitase visam împreună la acest lucru. Încântat de de-a lungul realizarea mea, se gândea și îmi spunea că carierei sale. Își va veni momentul când va locui și el la o iubea enorm casă cu curte. Acest moment a venit după familia, bunicii, schimbarea regimului. părinții și în mod Ultima noastră întâlnire a avut loc la special fratele. sfârșitul lunii august 2002, deci cu 4 luni De ce zic fratele? înainte de tragicul accident rutier care îi Datorită fratelui va curma viața în prima zi a noului an. În său a reușit ceea ultima convorbire mi-a mărturisit cu multă ce a reușit în viață. satisfacție dar și prudență că în viitorul Deși a fost bursier apropiat sau foarte apropiat, în viața lui va și în timpul liceului și al facultății, poate nu interveni o schimbare radicală. „Ai să vezi” s-ar fi descurcat financiar dacă nu primea – a zis el. un ajutor consistent de la fratele său, Și a devenit patronul ziarului pe care îl Floricel Tinu care era funcționar în primăria fondase împreună cu alți colegi, ziarul cu cel Coteana pe vremea aceea. A nutrit pentru mai mare tiraj din țară la vremea respectivă: fratele său un profund respect, ajutându-l și „ADEVĂRUL”. el mai târziu cu ce era posibil mai ales pe Acesta a fost gazetarul Dumitru Tinu, așa nepotul favorit – Virgil. cum l-am cunoscut eu. Strada pe care s-a Și-a pierdut mama cam devreme, o boală născut el din Coteana îi poartă numele iar incurabilă a secerat-o. A fost foarte afectat casa în care a și în vizitele sale, oricât de scurte ar fi fost văzut lumina la Coteana, își făcea timp pentru a-i vizita zilei sper că va mormântul, a aprinde o lumânare și a pune deveni într-un o floare la crucea acesteia. viitor nu prea Era legat de satul natal, se bucura de îndepărtat fiecare casă nou construită, pentru fiecare „Muzeul lucru bun care se construia în sat: școală, Dumitru magazin etc. Mult și-a dorit o casă la țară. T i n u ”. Îmi amintesc că la câțiva ani după căsătoria mea, împreună cu soția ne-am construit o casă în care locuim și astăzi. El făcându-ne o vizităîmpreună cu soția sa, îi spuse acesteia Mormântul Floarei Tinu (1914-1965), mama gazetarului

www.memoriaoltului.ro 51 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Publicații Periodice din Olt și Romanați prof. Ion D. TÎLVĂNOIU, prof. Floriana TÎLVĂNOIU Memoria Oltului își propune să facă o prezentare a celor mai importante publicații periodice din Olt și Romanați și a gazetarilor porniți de pe meleagurile Oltului. De pe meleagurile Oltului au pornit gazetari ce au făcut cinste breslei. Amintim doar de P. S. Aurelian, Al. Bogdan Pitești, Pavel Brătășanu, Dr. Badea Cireșanu, Gh. Chițu, Mircea Damian, C-tin Dissescu, N. B. Locusteanu, Marin Mincu, N. T. Orășanu, C. Șaban Făgețel ș.a. Dar poate cel mai important gazetar oltean este Dumitru Tinu a cărui activitate o prezentăm succint în continuare. DUMITRU TINU – directorul ziarului Bogdan Chireac și Rodica Ursu. Ziarul ADEVĂRUL se remarcă prin seriozitatea analizelor și Născut la Coteana, jud. Olt la 21 oct.1940. echidistanță politică. În perioada 1947-1954 urmează cursurile Dumitru Tinu a fost „… un gazetar care școlii primare și gimnaziale iar între 1954- disprețuia senzaționalul ieftin, gesticulația 1957 frecventează cursurile Liceului Radu megalomană, isteria și fanatismul. Finețea Greceanu din Slatina. Este apoi student la sufletească nu-l împiedica să fie combativ și Institutul de Limbi Străine absolvind ca ferm, harnic până la epuizare, întreprinzător specialist I în filologie rusă și română. În și animat de veșnica dorință a schimbării și studenție începe colaborarea la „Gazeta înnoirii” (C. Stănescu – „Adevărul Literar și Studențească”, „Scânteia Tineretului”, Artistic”, nr. 648/ 7 ian. 2003). „Contemporanul”, „Luceafărul” și alte Într-un interviu acordat revistei timișorene publicații centrale. Este repartizat la „Timpolis” în martie 2002 (și reluat în Departamentul de relații externe al ADEVĂRUL din 3 ian. 2002, p. 4), Dumitru cotidianului „Scânteia”. În 1968 relatează Tinu își amintește cum și-a trăit copilăria cu obiectivitate și curaj de la fața locului într-o casă fără bibliotecă, fiul unor oameni despre invazia sovietică în Cehoslovacia. care nu știau carte, fiind cel mai mic din cei Cu trecerea anilor devine apreciat și stimat trei frați, cum mergea la școală desculț iar în breasla ziariștilor. mai târziu la Liceul „Radu Greceanu” din După decembrie 1989 împreună cu alți Slatina stătea în gazdă la o familie de țigani, colegi de breaslă, este în redacția ziarului părinții neputând plăti taxa de internat. Mai ADEVĂRUL, condus la început de Darie târziu, ca student nu participa la reuniunile Novăceanu. Devine director al ziarului din studențești „pentru că nu aveam cu ce mă 1991, având ca redactor șef pe combativul îmbrăca”, își petrecea timpul citind, fără a se gazetar Cristian Tudor Popescu alături simți un om frustrat. de redactorii-șefi adjuncți Adrian Ursu, Pentru calitățile sale, Dumitru Tinu a fost

52 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI ales președinte al Clubului Român de Presă. istoric pentru generațiile viitoare și ar merita Fin analist al afacerilor externe, a participat un studiu separat. ADEVĂRUL a fost ziarul la numeroase emisiuni ale televiziunilor, cu cel mai mare tiraj (145000 exemplare în fiind comoderator (alături de Cornel august 1998). Paginile informează despre Nistorescu) al showului de televiziune noutățile din politică, societate, cultură- „Întâlnire cu presa”. spectacole, finanțe, economie, piața de În opinia lui Dumitru Tinu, de vină pentru capital, viața internațională, tineret, situația grea din România sunt „cei de la învățământ, sport și cuprinde pagini intregi putere, cei ce s-au aflat sau se află acum la de publicitate. cârma țării, pentru că ei fac legile, ei strâng Trebuie remarcată poziția corectă a impozitele, ei repartizează bugetul, ei fac gazetarului de la ADEVĂRUL care împrumuturile și ei stabilesc destinația condamnă fără rezerve privilegiile lor. Ce să facă poporul? El muncește, se revoluționarilor(„Impostori cu titlu de zbate,aleargă într-un spațiu clar determinat revoluționari”, nr.2147/14 apr. 1997), de deținătorii puterii. Dacă acest spațiu tendințele separatiste ale unor lideri este mocirlos, osti l, în care înfloresc doar maghiari, privatizările frauduloase, salariile corupția, abuzul, contrabanda, hoția, mari ale demnitarilor („Nesimțire pe bani lui nu-i rămâne decât să se gândească grei”,nr.2316/31 oct. 1997). Vorbind despre la supraviețuire”(„O secundă în plus”, privilegiile revoluționarilor, Dumitru Tinu ADEVĂRUL, nr.2668/31 dec. 1998). scria:„În vreme ce decedații și răniții în Un stupid accident de circulație pune capăt revoluție au fost uitați, au apărut zeci de vieții gazetarului la 1 ianuarie 2003. Este mii de revoluționari care toți vor scutire de înmormântat la Breaza. După dispariția sa, impozit, terenuri, spații comerciale și câte și principalii colaboratori ai ADEVĂRULUI mai câte.[…]Poporul trebuie să-și cinstească vor părăsi redacția punând bazele ziarului eroii, ceea ce nu exclude discernământ și „G â n d u l ”. decență în atribuirea unui astfel de titlu ADEVĂRUL cotidian politic și social, ”(„Lecția de moralitate”,nr.2288/29 sept. apare la București din 25 dec.1989 și în 1997). continuare. Pe frontispiciu poartă articolul Înaintea alegerilor prezidențiale din nov. 19 din Constituția României „Nimeni nu 1996, ziarul ADEVĂRUL organizează o este mai presus de lege”. dezbatere cu 9 din cei 16 candidați înscriși în Prin durata apariției, seriozitate, cursă. La 9 nov. 1996 ziarul publică numele reflectarea evenimentelor culturale laparlamentarilor aleși pe județe. La Olt au zi dar și a evenimentelor politice din fost aleși: Rodica Stănoiu (P.D.S.R.), Răzvan frământata perioadă de după 1989, colecția Dobrescu(P.N.Ț.C.D) și Triță Făniță(U.S.D.) ADEVĂRULUI constituie un prețios izvor la Senat și Valentin Argeșanu (P.N.Ț.C.D), www.memoriaoltului.ro 53 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Carol Emil Kovacs(P.N.L), Florin Georgescu Varșovia (mai puțin România), Dumitru (P.D.S.R), Victor Achimescu (P.D.S.R), Tinu rememorează tragicele evenimente la Nicolae Groza(P.D.S.R), Nicolae Grădinaru care a fost martor în calitate de corespondent (U.S.D.) și Mitzura Arghezi (P.R.M.) la de presă alături de Romulus Căplescu și Camera Depitaților. Ilie Ciurăscu („30 de ani de la invadarea Ziarul ADEVĂRUL și directorul său Cehoslovaciei”, nr. 2559/ 21 august 1998). Dumitru Tinu au primit la 3 dec. 1996 În ianuarie 1999, în fața pericolului generat premiul „Pamfil Șeicaru” din partea de greva minerilor care pornesc spre Centrului Internațional Ecumenic pentru București în cea de-a V-a mineriadă ce se Dialog Spiritual. va sfârși prin acordul de la Cozia, ziarul Dumitru Tinu a fost primit la 18 februarie ADEVĂRUL duce o campanie de corectă 1997 de președintele Franței Jacques Chirac informare a opiniei publice și condamnă la Palatul Elisee. Cu acest prilej, președintele acțiunea liderilor de sindicat din Valea Franței a acordat un interviu în exclusivitate Jiului titrând pe prima pagină „Democrația ziarului ADEVĂRUL. în pericol”. Dumitru Tinu scrie într-un editorial: „Măsura luată de autorități de a opri înaintarea lor spre capitală este corectă. Minerii n-au ce căuta în București.[...] De ce vor neapărat minerii să vină la București? Dacă ar veni ar veni ca să ce? […]Aflu că renumitele rețele de televiziune CNN și Euronews transmit deja din oră în oră imagini din Defileul Jiului. Agrementate, Dumitru Tinu și Jacques Chirac, președintele bineînțeles, cu scene de coșmar din timpul Franței mineriadelor din 90-91, care au scufundat La 17 noiembrie 1997, ziarul ADEVĂRUL România în bezna disprețului general și au lansează un apel la salvarea bisericilor izolat-o de lume . O nouă acțiune similară românești din Harghita și Covasna aflate ar putea să o șteargă definitiv de pe harta în ruină. Listele cu donatorii sunt publicate civilizației europene” („Minerii spre în fiecare număr al ziarului. Într-o singură București, România spre Africa”, nr.2682/19 săptămână se colectează 600 milioane lei. ian.1999). Atitudinea ziarului aduce Președintele României Emil Constantinescu 6000 de noi abonați (vezi „Despărțirea de dă un amplu interviu directorului Dumitru trecut”,nr.2694/2 febr.1999). Tinu la 25 nov. 1997. La 15 februarie 1999 ziarul ADEVĂRUL La 30 de ani de la invadarea Cehoslovaciei publică fragmente din dezbaterea televizată de către trupele statelor Tratatului de la în care Dumitru Tinu l-a avut invitat pe

54 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI președintele Emil Constantinescu iar la de Cobra”, nr. 2544/ 4 aug. 1998). 18 februarie dezvăluie cum s-a sfârșit la Dumitru Tinu salută în editorialul „Praga- Stoenești lângă Caracal cea de-a VI-a din primăvară până în toamnă”(nr. 3862/ mineriadă și cum a fost arestat Miron 22 nov. 2002) invitarea României de a adera Cosma. la N.A.T.O. la summitul de la Praga. De-a lungul îndelungatei sale apariții, ziarul ADEVĂRUL organizează mai multe seminarii: „Descentralizarea sistemului de învățământ din România” (27 mai 1999), „Sistemul educațional informatizat-o șansă pentru România”(10 dec. 2002) ș.a. Dau interviuri: actrița Maia Morgenstern (5 febr. 1999, scriitorul Laurențiu Ulici (17 apr.1999), interpreta Laura Stoica (8 mai 1999), scriitorul Nicolae Balotă (5 Dumitru Tinu și Emil Constantinescu, iunie 1999), scriitorul moldovean Arcadie președintele României Suceveanu (15 iunie 1999), soprana Felicia La 9 mai 1999 este prezentată pe larg vizita Filip (22 nov. 2002). istorică a papei Ioan Paul al II lea la București. În aceeași perioadă ziarul are o părere negativă despre bombardamentele N.A.T.O. din Iugoslavia. Dumitru Tinu consideră că România trebuie să aleagă un viitor alături de N.A.T.O.dar speră că „societatea românească, optând pentru N.A.T.O., pentru U.E., pentru valorile occidentale, nu va opta pentru violență”(„Apologia violenței?”, 20 apr. 1999, p. 8). Directorul ziarului răspunde adesea întrebărilor venite de la cititori (rubrica „Directorul ziarului în dialog cu cititorii”), militează pentru libertatea de exprimare a ziaristului („Pana și cătușele”, nr. 2806/ 15 iunie 1999), critică întârzierea reformelor, este contra încheierii unor contracte păguboase pentru România („Hipnotizați Ziarul „Adevărul” anunță moartea lui Dumitru Tinu www.memoriaoltului.ro 55 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Ultimul editorial al lui Dumitru Tinu apărut în ADEVĂRUL din 31 dec. 2002 se intitulează „Spre stația Speranței ”. Editorialistul este optimist în privința viitorului României, având în vedere invitarea în N.A.T.O. și stabilirea unui calendar precis pentru aderarea la Uniunea Europeană. La moartea gazetarului, ziarul ADEVĂRUL publică pagini întregi cu mesaje de condoleanțe de la președintele României Ion Iliescu, primul ministru Adrian Năstase, miniștri, ambasadori, guvernatorul B.N.R. Mugur Isărescu, senatori, deputați, gazetari, înalți prelați, foști colaboratori, simpli cititori. Președintele României spunea despre Dumitru Tinu că a fost „mai mult decât un jurnalist – a fost un formator de opinie publică”. Poetul Adrian Păunescu îi dedică poezia „Prea multă moarte”. Presa internațională a relatat pe larg despre dispariția gazetarului. „Adevărul literar și artistic” la moartea lui Dumitru Tinu. (B.A.R. P. IV 46 098)

 Gazeta Oltului–cel mai cunoscut ziar din județul Olt, citit zilnic de peste 3000 de cititori, atât în ediția scrisă, cât și on-line. Pentru ediția tipărită dispunem de tipografie proprie în Slatina. Difuzarea ziarului se face în toate localitățile din județul Olt (104 comune, 2 municipii și 6 orașe). Gazeta Oltului –cotidianul județului Olt, cel mai cunoscut și longeviv ziar, ziarul de care ai nevoie.Slatina, str. Jianu, nr. 39, vis-a-vis de Banca Comercială Română. Tel/ fax:0249/414300. E-mail : [email protected] .Web site: www.gazetaoltului.ro Gazeta Oltului și Memoria Oltului, parteneri în slujba adevărului.

56 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Pagini de istorie – SLĂTIOARA Ion TÎLVĂNOIU, Vasile RADIAN Așezată pe malul drept al Oltului în mai 1777 moșia Slătioara „de peste Olt” lui dreptul Slatinei, vechi târg și punct de Ștefan II Pârșcoveanu ce fusese candidatul vamă atestat documentar încă de la 20 la domnie al boierilor pământeni și era ianuarie 1368, localitatea Slătioara din fiul marelui vornic Ștefan I Pârșcoveanu. județul Romanați și-a împletit destinul cu Ștefan II Pârșcoveanu avea din căsătoria cu Oltul. Localitatea este așezată în imediata Maria (fiica lui Constantin Obedeanu) 6 apropiere a drumului roman pe Valea fete: Uța Vlădoianu, Ancuța Bengescu, Joița Oltului, nu departe de vechea Acidava Jianu (Lazarus), Maricuța Cantacuzino, (Enoșești). Alexandru Odobescu primea Sultana Bălăceanca și Dumitra Fărfăroaica. de la Slătioara ca răspuns la „Chestionarul Dumitra va fi mama Zoiței (Zinca)Golescu, arheologic” informația despre existența soția luminatului boier Dinicu Golescu. unor măguri vechi așezate în partea de Moșia Slătioara va fi dată de zestre de răsărit a localității, nu departe de Olt, având Ștefan II Pârșcoveanu fiicei sale Maricuța „circuitul său împrejur aproximativ de 30 Cantacuzino de la care se pare, ajunge în stânjeni iar înălțimea sa de la suprafața pământului cam de 1,5 stânjeni”, despre care cei bătrâni nu puteau preciza dacă erau făcute de oameni sau de vreun capriciu al naturii (Al. Odobescu – „Antichitățile județului Romanați”, 1878, p. 18). Cea mai veche atestare documentară a localității cunoscută nouă este din vremea lui Matei Basarab (1632-1654). Acesta printr-un document din 1634 confirmă doi vecini lui Stan, vtori vornic (I. Ionașcu – „Biserici, chipuri și documente din Olt”, 1934, p. 234). Același Matei Basarab întărește mănăstirii Bistrița moșia Slătioarele printr-un hrisov din 30 mai 1645 (Corneliu Tamaș – „Tezaur medieval Vâlcean”, vol. 1, Buc. 1983, p. 169). Se cunoaște și un Ilie armaș din Slătioara care pe la 1682 construia schitul Hurezu- Cruce veche din Slătioara:,,Aici se odihneşte Romanați închinat mănăstirii Brâncoveni. răposata roaba lui Dumnezeu Stana soţia dumnealui logofătul Ioan Popescu. Domnitorul Al. Ipsilanti dăruiește la 26 1858, dec.9” www.memoriaoltului.ro 57 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 stăpânirea Ecaterinei Fărfăroaia. De la facă clacă și vând pe tot anul rachiu și vin. urmașii Pârșcovenilor, moșia Slătioara este Domnul respinge jalba lui Hagi Enuș dând cumpărată de serdarul Polihronie Costa dreptate locuitorilor slătioreni. Hagi Enuș Petru. Acesta era frate cu Astrianos, Nicola împreună cu frații săi a stănit și moșia și bogatul negustor craiovean Hagi Enuș Enoșești (Ianușăști), care îi poartă numele. care se pare că o administra împreună cu Aici a construit și biserica la 1819 și a avut alte moșii din Romanați. Un document hambare și acareturi care au avut de suferit la din 6 februarie 1818 vorbește despre 1821. Serdarul Polihronie Costa Petru a zidit conflictul dintre Hagi Enuș și locuitorii la 1818 și biserica veche din Constantinești „ce sunt șezători pe moșia Slătioara din – Olt cu hramul „Sf. Haralambie” care însă sud Romanați ce a cumpărat-o statornică a fost distrusă la 1821 și care, dacă s-ar fi sărdarul Polihronie, fratele jăluitorului păstrat, ar fi fost interesantă prin portretele de la dumneaei Ecaterina Fărfăroaica” (V. ctitorilor. De altfel, la 1831, urmașul A. Urechia – „Istoria românilor”, tom. X, lui Hagi Enuș, Nicolae, stăpânea Moșia partea B, Buc. 1902, p.233-234).Motivul Constantineștii de Sus (Olt). conflictului era că locuitorii nu voiesc să Așadar, la 1821 Slătioara aparținea familiei bogatului negustor Hagi Enuș care la 16 septembrie 1821 scria de la Sibiu (unde se refugiase datorită Revoluției ) lui Constantin Kanetzos să întocmească o listă a pagubelor suferite datorită mișcării conduse de Tudor Vladimirescu. Între localitățile în care proprietățile sale au avut de suferit erau și Slătioara, Ianușești, Dranovăț, Brâncoveni, Grojdibod și Studina („Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, vol. 2, p. 335). În 19 decembrie 1831, Ghiță, arendașul moșiei Slătioara se afla în judecată cu locuitorii Slătioarei pentru că „acesta nu dorește a le primi 4 oameni obagi în curte”, adică la muncă iar un an mai târziu, la 18 februarie 1832 Pătru Scurtu ot Slătioara este chemat în judecată de Alecu Ilfoveanu

Cruce veche din Slătioara: „Aici se pentru că „a tăiat vite în zalhana fără odihneste robul lui Dumnezeu logofătul învoială”. Ioan Popescu, 1860”

58 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Pe la 1835, locuitorii care aveau de un veac său, să roagă a-și afla îndestularea l-aceste – „privilegii” se judecau cu moștenitorii spre a nu rîmâne păgubit – Sfatul cercetând fraților Nani, care erau chiar frații lui cu scumpătate ființă acestei pricini – am Hagi Enuș. Știm aceasta cu siguranță din văzut pe locuitorii de la Slătioara pe temeiul anaforaua judecătoriei județului Mehedinți domneștilor hrisoave și hotărâri ce au privitoare la despăgubirea unor creditori la mână, prin hotărâre ce au dat Înaltul ai slugerului Tudor Vladimireascu prin Divan la 15 decembrie 1833 cu nr. 205 să vânzarea averii sale din Cerneți. Astfel, îndatorează a plăti proprietarului de fiște se hotărăște să fie despăgubită „ cinstita care casă câte un zlot pe an, să fie slobozi a comisie a casei Nani ” cu 2154 lei și 7 parale vinde vin și rachiu de la culesul viilor și până din 4952, cât datora Tudor. („Mitropolia la ziua Sf. Nicolae și podul cel umblătoriu pe Olteniei”, nr. 3-4/ martie – aprilie 1959, p. apa Oltului ce-l țin ei pe seama lor plătind 172). proprietarului lei 150 pe an; iar dijma să Locuitorii „privilegiați” ai comunei o răspunză după pravila și organicescul Slătioara se aflau în conflict cu Theodor regulament, care aceștia să socotesc numai (Tache) Ghimpețeanu, arendaș probabil pe obrazul acelor săteni ce au fost atunci deocamdată al moșiei de aici. Astfel, la când au dobândit acel privilegiu, iar ceilalți 13 iunie 1836, Sfatul Administrativ al Țării câți nu să trec drept dintr-acei lăcuitori ce Românești întocmea un raport către domnul au dobândit aceste hotărâri, să răspunză țării Alexandru Dimitrie Ghica, informând toate drepturile după pravilă și regulament, despre neînțelegerea dintre Zalâc, arendașul care hotărâre a Înaltului Divan s-a întărit și moșiei Slătioara, județul Romanați și cu avizul Înălțimii voastre de la 29 martie locuitorii „privileghiați”, pentru drepturile 1835 sub nr.167. Acestea luând âu-le Sfatul și îndatoririle acestora față de proprietar. în băgare de seamă, cunoaște că chibzuirea În plângere se spunea între altele: „După Departamentului din Lăuntru este întru luminata rezoluție ce ați binevoit Înălțimea toate următoare dreptății și nicidecum Voastră a pune la raportul Departamentului Treburilor din Lăuntru în pricina jelbii ce au dat domnu Zalâc, arendașul moșiei Slătioara, prin care se arată că după întărirea ce ați dat Înălțimea voastră la hotărârea Înaltului Divan, lăcuitorii acestei moșii au rămas au rămas apărați de pretenția clăcii ce făcea el de la dânșii în urma întocmirii, iar de a plăti și prisosul pogoanelor și al vitelor Pisania bisericii ,,Sf. Treime” din de ierbărit, socotindu-le de legiuit drept al Slătioara. www.memoriaoltului.ro 59 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 împotrivitoare la hotărârea Înaltului Divan și în 1848. Este cunoscut un document din sau la întărirea Înălțimii Voastre, căci 2 februarie 1848, prin care „supiscăliții acelea asuprează numiților săteni numai privilegheați din satul Slătioarele” drepturile ce le sunt mâzgănite în trei împuternicesc pe 4 părtași cu depline puteri articole, adică asupra cuvântului clăcii ca să spre a apăra dreptul „de privileg” ce aveau. se dea un zlot pe an, să facă vânzări cu vin și Documentul este semnat de 174 locuitori cu rachiu și să se folosească din trecătoarea „dintre care 4 cu condeiele lor, iar ceilalți podului, iar nu mai mult a-i cosi, cu acestea cu degetile puse la numele lor”( Arh. St. neputând avea cuvânt căci să scutească și de Craiova, fond Gh. Magheru, XXII/51, b.1- celelalte arătări ale proprietății și a le însuși 2 copie). Cârmuirea județului Romanați pe seama lor toată moșia pentru pășune de intervine la Departamentul din Lăuntru la vite și arături. Socotința Sfatului este iar să 8 februarie 1848 pentru aplanarea acestui se păzească nezmintite acele trei articole conflict iar Departamentul Dreptății, la 30 de hărăzire ce li s-au întărit de către Măria martie 1848 cere Tribunalului Romanați Voastră, iar după aceasta, pentru locurile referitor la acest conflict ca „sătenii să de arături, pentru pășunea vitelor, ce le va fie apărați de orice nedreaptă împilare” trebui mai mult pentru cele hotărâte prin contrară hotîrârii Înaltului Divan din 1833 organicescul regulament să se supuie și ei (idem, pachetul XXIII/ 2, f. 1 și pachetul cu urmare potrivită dispozițiilor art. 140 XXIII /3, f. 1 verso). din acel regulament, nefiind cu dreptate Reținem că obștea locuitorilor din Slătioara ca ei pe lângă acele hotărâri ale lor să întreținea podul mobil de peste Olt care aducă proprietarului moșiei pagubă și asigura legătura cu Muntenia până la l-alte dări de care în hrisoavele lor nu se construirea primului pod stătător peste pomenește nimic. Și în ce chip va fi bună Olt la Slatina sub Bibescu vodă, la 1847 voința Înălțimii Voastre, se va da luminoasă de către arhitectul Balzano din Milano. poruncă de urmare. Marele vornic Mihai Podul a fost distrus de o viitură a Oltului și Ghica. Anul 1836, iunie 13.” (Arh. Statului abia la 1889 s-a început de către inginerul Craiova, fond g-ral Gh. Magheru, XX/15 Davidescu construirea unui pod metalic, bis, f.1-1v.-2). care la inaugurarea sa era cel mai mare din La 1842, Slătioara, moșia răposaților frați România. Nani se vinde la mezat și este cumpărată de Istoricul oltean N. Stoiocescu vorbește Tache Ghimpețeanu, care la 11 aprilie 1842 despre vechea biserică „Sf. Treime” din primește actul de întărire. Slătioara zidită de clucerul Polihronie și Lupta locuitorilor din Slătioara pentru Costea serdarul la 1840 (despre care noi redobândirea vechilor drepturi cuprinse în credem că este serdarul Polihronie Costa hotărârea domnească din 1804 a continuat Petru, fratele lui Hagi Ianuș. Acesta mai

60 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI construise și biserica din Enoșești) rezidită la 1910. A existat și o biserică de lemn „Sf. Îngeri” construită de prot. C. Slătineanu la 1760 și reconstruită de zid la 1882 cu hramul „Sf. Voievozi”. În Slătioara a existat dintotdeauna o tradiție a meșterilor în construcții . Chiar clădirea Gimnaziului „Radu Greceanu” din Slatina este ridicată la 1889 cu cărămidă făcută la Slătioara de către Cosmulescu, acesta având imprimată litera „C” pe fiecare cărămidă. Lucrările de construcție au fost conduse de antreprenorul italian Francisc de Mezo . Din „Anuarul agriculturii”pe 1906 rezultă că în preajma răscoalelor țărănești Constantin Stamatopol stăpânea 400 ha din moșia Slătioara. În 1922 a bântuit o epidemie de scarlatină cu 558 de cazuri dintre care 5 mortale. Preotul Bica Marin Dintre personalitățile pornite de pe meleagurile comunei Slătioara se distinge de 4,2\ 4,2, prezentând în componență 4 personalitatea primului mitropolit jardiniere, trei trepte, soclul și statuia. Pe al Olteniei, Î.P.S.Nifon Criveanu, fiul soclu se înalță statuia, un înger de 1,10 m, învățătorului Ilie Criveanu din Slătioara cu fața spre intrarea în curtea bisericii, cu o („Memoria Oltuli” nr. 1/ 2012). cruce sprijinită de brațul drept, iar în mâna stângă, un scut, pe care există un înscris: Eroii „Nihil sine Deo”. Monumentul eroilor din com. Slătioara, jud. Statuia a fost sculptată în „piatră de Albești”, Olt, primul monument construit în această o rocă calcaroasă foarte rezistentă și foarte localitate și, poate, printre primele ridicate veche. Sculptorul este un meșter pietrar, după 1989, se află în curtea bisericii cu Samuilă, din localitatea Albești de Muscel hramul Sfânta Treime și a fost construit în – Argeș. Monumentul prezintă o anumită anul 1991 de preotul paroh, Bica Marin. A semnificație: crucea – credința poporului fost ridicat în memoria eroilor din ultimele român, scutul – lupta de apărare pentru două mari războaie. Este realizat în cea mai păstrarea identitații românești, îngerul – mare parte din beton și ocupă un spațiu puritatea și umilința, iar cele 4 jardiniere – provinciile istorice (Moldova, Țara www.memoriaoltului.ro 61 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 Românească, Transilvania și Basarabia). Pe 16 mai 1991, de Înălțarea Domnului, a avut loc ceremonia de sfințire a monumentului, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, episcop al Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi și un impresionant număr de soldați și cadre militare. Pe una din fețele soclului (cea orientată spre drumul comunal), există un alt înscris: „Monumentul eroilor comunei Slătioara” Monumentul eroilor din Slătioara și un desen cu însemnele ostășești: casca (Tabel aflat la parohia bisericii Sfânta Treime) militară, sabia și arma. Pe soclu nu se 1. Stefan C. Corcău Locotenent găsesc înscrise numele eroilor din cele 2. C-tin I. Oproiu Locotenent două războaie, în prezent, pr. Bica Marin, 3. Mih. M. Oprescu Sublocotenent fiind preocupat ca într-un viitor nu prea 4. Ion M. Criveanu Sublocotenent îndepărtat, să adune fondurile necesare 5. Gh. M. Obrocea Soldat achiziționarii unor plăci de marmură pentru 6. Ilie R. Criveanu „ monument, pe care să fie inscripționate 7. Nastasie I. Fulga „ numele tuturor eroilor. 8. Marin Gh. Popa „ În spatele monumentului sunt crucile unora 9. Nic. Gh. Popi Sergent dintre eroii din al Doilea Razboi Mondial. 10. Pavel I. Mitra Soldat Numele și prenumele eroilor căzuți pentru 11. Radu St. Popi „ patrie în Primul Război Mondial ( Slătioara, 12. D-tru C. Banciu „ jud. Olt): 13. D-tru M. Chilimbru „ 14. Petre G. Bonciu „ 15. Petre G. Vălceanu „ 16. Dumitru I Rotaru „ 17. Rafailă G. Rotaru Sergent 18. Ion M. Comisariu Soldat 19. Ilie M. Comisariu „ 20. Gh. I. Zidariu „ 21. Gh. St. Comisariu Sergent 22. Mihai I Cioponea Soldat Crucile eroilor din al Doilea Război 23. Marin I. Cioponea „ Mondial 24. Rafaila I. Corcău „

62 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI 25. Radu M. Petrescu Caporal 61. Ilie Șt. Cărămizariu Soldat 26. Ilie Gh. Petrescu „ 62. Ilie I. Ciucă „ 27. Ion M. Iliuța Sergent 63. Marin I. Ciucă Plutonier 28. Ion Nină Soldat 64. Marin I. Mihai Soldat 29. D-tru I Stancu „ 65. Ion M. R……. „ 30. Gh. I Ciucă „ 66. C tin N. Stanciu „ 31. D tru I. Savu „ 67. Petre I. Drăgan „ 32. Andrei I. Drăghici Caporal 68. Alex. N. Ciocârlan „ 33. Toma A. Dănăuță Soldat 69. Dumitru N.Ciocârlan „ 34. Marin Șt. Catana „ 70. Nae I. Drăgănescu „ 35. Ilie Șt. Catana „ 71. Ilie I. Nicula „ 36. Ștefan I. Dogariu „ 72. Ilie T. Popa „ 37. Ion D. Dogariu „ 73. Alexandru A. Matei „ 38. Fulga Emilian „ 74. Rafailă A. Ciocârlan „ 39. Ciocârlan Gh. „ 75. Marin Dumitru „ 40. Antonescu Petre Soldat 76. Florea I.Cotmăneanu „ 41. Stancu Ion „ 77. Mihai I. Ciocârlău „ 42. Gheorghe d. Corcău „ 78. Marin N. Gârtan „ 43. Radu N. Dumitru „ 79. Ilie I. Ciocârlău Soldat 44. Ilie C. Bălan Plutonier 80. Dumitru I. Gușatu „ 45. Grigore C. Bălan Soldat 81. Grigorie Gheran „ 46. Marin D. Boștină „ 82. Radu T. Ciocârlan „ 47. Grigore M. Corcău „ 83. Matei Crețu „ 48. Gheorghe m. Lungu „ 84. Petre Dumitru „ 49. Marin C. Staicu „ 85. Grigore Cărămizaru „ 50. Petre N. Croitoru „ 86. Petre A. Vasile „ 51. Grigore N. Croitoru „ 87. Costea St. Vintilă „ 52. Petre I. Fulga „ 88. Ilie C. Brândușa „ 53. Gheorghe I. Fulga „ 89. Grigorie I. Tănăsie „ 54. Ilie P. Fulga „ 90. Petre I. Tănăsie Caporal 55. Marin P. Fulga „ 91. Savu M. Negreci Caporal 56. Ion I. Drăghici „ 92. Ion M. Zinca Soldat 57. Marin N. Drăgan „ 93. Gh. N. Criveanu „ 58. Marin Z. Burtea „ 94. Ilie N. Mușat „ 59. Petre Z. Burtea „ 95. Marin N. Corcău „ 60. Grigore I. Croitoru Caporal 96. Grigore Ciobotă „ www.memoriaoltului.ro 63 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 97. Gheorghe I. Zidariu Caporal 127. Mihai Nătușaru Soldat 98. Petre I. Zidariu Soldat 128. Ion Gh. Chilimbru „ 99. Ion P. Predună „ 129. C tin Pătrăuți „ 100. Petre P. Predună „ 130. Ion Udrea „ 101. Radu V. Obrocea Sergent 131. C tin Popa „ 102. Ion C. Predună Soldat 132. Dumitru Ferariu 103. Ion I. Ene „ 133. Gheorghe Gogeaman Sergent 104. Petre D. Rotariu Sergent 134. Stancu Dumitru Soldat 105. Miru Gh. Iordache Soldat 135. Iliuță Pascu „ 106. Ion Zamfir „ 136. Tudor Marin „ 107. Ilie Tudosiu „ 137. Florea C. Florea Sergent 108. Ion Trăistariu „ 138. Vasile I. Chiriță Soldat 109. Ion Z. Nițu „ 139. Antonie Chirimbu „ 110. Mihai I. Munteanu Soldat 140. Ilie D. Anghel „ 111. Marin D. Munteanu „ 112. Gheorghe Gârtan „ 1. Maria D. Murgescu 113. Rafailă Gh. Nițu „ 2. Ana R. Nedelcu 114. Ion A. Chilimbriu „ 3. Maria A. Drăghici 115. Vasile P. Nicu „ 4. Elena M. Deleanu 116. Gheorghe T . Niculae „ 117. Dumitru T. Constantin „ 118. Tane D. Nicolae „ 119. Ștefan D. Militaru „ 120. Ion F. Liță „ 121. Dumitru N. Runcu „  122. Marin I. Mihai „ 123. Dumitru I. Stanciu „ 124. Ion G. Ilie „ 125. Nae D. Niculescu Plutonier 126. Ion R. Stroică Caporal

Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală Memoria Oltului, cont RO02CECEO0130RN0581998 Sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F. 28429585. Detalii pe www.memoriaoltului.ro

64 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Dialog cu cititorii…. Pornind de la articolul nostru dedicat lui Ion Conea („Memoria Oltului”, nr. 1/2012), cititorul și colaboratorul nostru, dl. Dumitru M. Tinu, profesor pensionar din Coteana, jud. Olt ne semnalează că în cimitirul localității se găsește mormântul întemeietorului toponimiei românești și al soției acestuia. Mormântul este înconjurat cu gard metalic iar pe crucea de marmură frumos ornamentată este o inscripție simplă: „Profesor doctor docent Ion Conea, 1902- 1974. Doctor Ana Conea, 1922-1977” . De asemenea, în curtea școlii din Coteana se găsește un bust al lui Ion Conea având următoarea inscripție:„Ion Conea 1902-1974, întemeietorul toponimiei românești”. Mulțumim cititorului nostru.  Cititorului nostru Ion Dinu din despre familia Drăgăneşti Olt care ne cere informaţii Leontopol. Îi răspundem că la Comani exista un frumos conac al familiei Leontopol, construit de Velisarie Membrii familiei Leontopol Nunta Sandei Leontopol (1939) (Belisarie) pe scara conacului www.memoriaoltului.ro 65 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 .Ştefan Leontopol a fost deputat conservator apoi averescan . Sanda Leontopol, fiica marelui proprietar Vasile Leontopol de la Comani s-a căsătorit în 1939 cu maiorul Petru Petrovici din Garda Palatului având

Ștefan Leontopol Leontopol, deputat conservator de Romanaţi la 1905-1907. O imagine a casei se păstrează în colecţiile Muzeului Câmpiei Boianului de la Drăgăneşti- Olt. Din ,,Anuarul agriculturii” pe Monumentul funerar al lui Velisarie 1906 aflăm că Leontopol stăpânea Leontopol 450 ha la Cocorăşti-Romanaţi şi 850 ha la Ghizdăveşti împreună cu nuni pe inginerul George Urdăreanu şi Ion Atanasiu. Fiul său a fost Vasile contesa de Beckendorf iar domnişoare Leontopol care a dat 2000 de lei de onoare au fost Mariane şi Alice V. pentru repararea bisericii din Comani Leontopol. Monumentul funerar al (,,Adevărul bisericesc” nr.6-7/1914, lui Velisarie Leontopol (1840-1909) p.262) iar în timpul primului război cioplit în marmură neagră se găseşte mondial a colaborat cu ocupanţii în cimitirul oraşului Caracal.

66 www.memoriaoltului.ro ANUL I, NR. 3 MAI 2012 MEMORIA OLTULUI Cititortul nostru, dl. cpt (r) Gheorghe de cunoscuți oameni politici romanațeni. Eremia de la Găneasa ne întreabă dacă A fost chiar înmormântat inițial la județul Olt a avut militari de seamă, ofițeri moșia Grozăvești de lângă Caracal. Mai superiori care să fi jucat un rol major în puțin cunoscut este astăzi generalul istoria României. Îi răspundem afirmativ caracalean Teodor Iatropol care în cu observația că activitatea unora dintre noiembrie 1916 la intrarea armatelor ei am prezentat-o în paginile „Memoriei germane în Caracal se sinucide. În Oltului” (Generalul Gh. Argeșanu, timpul luptelor din toamna anului amiralul Petre Bărbuneanu, cpt. aviator 1944 pentru eliberarea Ardealului se Al. Șerbănescu, g-ral Sică Popescu, remarcă generalul Alexandru Petrescu, generalul Pion Georgescu, g-ralul C-tin comandantul Detașamentului Păuliș. La Dumitrescu). Tot olteni au mai fost și Scornicești s-a născut în 1879 generalul g-ralul Aurel Aldea care a avut un rol Al. Linariu care după ce absolvi liceul important în actul de la 23 august 1944 „Radu Greceanu” din Slatina în 1893, devenind ulterior ministru. A absolvit devine senator în 1913 și moare în 1934 liceul „Radu Greceanu” din Slatina fiind înmormântat la cimitirul Bellu. în 1902. Generalul N.M.Condiescu , Ne vom ocupa și de aceștia în numerele aghiotant regal a fost căsătorit cu Sabina viitoare. Deci… citiți „Memoria Oltului”. Marineanu de la Caracal, dintr-o familie  Doamna Elena Popescu din Slatina ne Spitalului din Slatina. Alt personaj este întreabă când a trăit filantropul slătinean profesorul Iancu Ionaşcu, comisar de Ionaşcu şi cum se explică faptul că este propagandă în timpul revoluţiei de la amintit de documente şi la 1797 şi la 1876. 1848, deputat în adunarea Ad Hoc la Facem precizarea că în istoria Slatinei au 1857 şi profesor la Şcoala Ionaşcu până existat trei personaje cu numele Ionaşcu. la moartea sa la 25 septembrie 1876. Primul este Ionaşcu Cupeţul (Sârbu Pentru scurtă vreme a fost profesorul Mazâlu, 1725-1797). Acesta, originar istoricului Ioan S. Floru care în volumul din comuna Leu Romanaţi strânge avere autobiografic ,,Un copil, un sat” vorbeşte din negoţ, se căsătoreşte cu Neaga, au şi despre Iancu Ionaşcu ,,o personalitate o fată , Rada moartă de copilă. El este mai complexă, slab, cu un cioc de barbă ctitorul bisericii Ionaşcu – unde este a la Napoleon al III -lea, bătrân viguros şi înmormântat, al Şcolii Ionaşcu şi al cu cuvânt retoric. Moartea lui a fost un

www.memoriaoltului.ro 67 ANUL I, NR. 3 MEMORIA OLTULUI MAI 2012 doliu pentru întreg oraşul”. Al treilea plecând între timp din Slatina.A este Ion Ionaşcu, profesor de istorie şi descoperit la Moscova catagrafia din fost elev al lui Nicolae Iorga. Acesta a 1773, a coordonat colecţia ,,Documente fost profesor la Şcoala Normală ,,Preda privind istoria românilor”, a fost director Buzescu” din Slatina, a scos în 1930 general al Arhivelor Statului Bucureşti ,,Anuarul Şcolii Normale Preda Buzescu (1953-1956) şi al Muzeului de Istorie din Slatina” ( ,,Memoria Oltului ”nr.2/ Bucureşti. În Slatina există Strada apr. 2012).În 1934 a publicat valoroasa Ionaşcu şi Şcoala de băieţi Ionaşcu. lucrare ,,Biserici, chipuri şi documente Numele lor trebuie asociat cu Ionaşcu din Olt” prefaţată de N. Iorga din care Cupeţul. a apărut doar primul volum, autorul  Cititorii care doresc să trimită articole spre publicare redacţiei ,,Memoriei Oltului” sunt rugaţi să trimită textul redactat cu diacritice româneşti şi însoţit de ilustraţii. Articolele şi studiile propuse vor trata aspecte privind istoria şi trecutul judeţului Olt. Întreaga responsabilitate pentru conţinutul ştiinţific al articolelor aparţine autorilor. Colaboratorilor li se oferă diplome de colaborator printr-un parteneriat între Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului” şi Asociaţia Culturală ,,Mâine”. 

Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală Memoria Oltului, Asociatia Culturală ,,Memoria Oltului”, cont loc.Izvoru, com. Ganeasa, jud. Olt, str. RO02CECEO0130RN0581998 Libertății, nr.96. Sucursala C.E.C. Slatina, Tel. 0727748101, 0724219925, C.I.F. 28429585. e-mail [email protected] Detalii pe www.memoriaoltului.ro

68 www.memoriaoltului.ro