Copiilor Mei, Mihaela, Emilia, Ioan, Andreia, Maria Si Emanuel
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
1 Copiilor mei, Mihaela, Emilia, Ioan, Andreia, Maria si Emanuel. 2 CUPRINS Prefata…….. ……………………………………………………………… In cautarea inginerului roman Iuliu Popper…… …………………………….. Teritoriile din Sud……………………………………………………………………. Tara de Foc…………………………………………………………… Scrisoare catre V. A. Urechea……………………………………………….. Scrisoare catre G. I. Lahovary……………………………………………… Tara de Foc. Viata la capatul lumii locuite. 1.Golful Slogget……………………………………………………………... 2. Punta Arenas……………………………………………………………… 3. El Paramo………………………………………………………………….. 4. Fulgere……………………………………………………………………… 5. Doctorul Ox………………………………………………………………… 6. O oaste de momai…………………………………………………………… 7. Allegro Vivace………………………………………………………………. 8. Armata Domniei Sale………………………………………………………… 9. Cucul si ouale lui……………………………………………………………. 10. Cum e sa mananci carbune de Cardiff……………………………………… Tara de Foc. Carnaval etnografic………………………………………………………. O nota…………………………………………………………………………………… Tara de Foc. Mata in loc de iepure………………………………………………………. Scrisoare catre G.I. Lahovary…………………………………………………………… Scrisoare catre G.I. Lahovary…………………………………………………………… Cuvant inainte la cartea Tierra del Fuego de José Manuel Eizaguirre…………………… Tezaur abandonat. Minunatiile sudului…………………………………………………... Atlanta. Proiect pentru intemeierea unei asezari maritime in Tara de Foc………………… 3 ÎN CĂUTAREA INGINERULUI ROMÂN IULIU POPPER Nu poţi căuta ceva neştiut. O minimă informaţie este necesară la început pentru a se putea naşte o căutare. Pentru mine această minimă informaţie, care m-a incitat să aflu mai multe, a fost faptul că, în cultura generală a tinerilor argentinieni de acum vreo 30 de ani intra firesc faptul de a şti că un român este responsabil de exterminarea aborigenilor din Ţara de Foc. Am vrut să aflu mai multe despre acest subiect din revoltă patriotică faţă de această afirmaţie, care mi se părea făcând parte dintr-o mai largă partitură antiromânească. Ce român a putut ajunge în Ţara de Foc în anii 80-90 ai sec. al XIX-lea şi să mai şi reuşească să-i extermine pe localnici? Iuliu Popper este mai întâi o legendă, o legendă a Argentinei, a Ţării de Foc. – În România este destul de puţin cunoscut. Ştiu de el profesorii de istorie, şi mai ales de geografie, care vorbind de Ţara de Foc pot face afirmaţia că primul om de ştiinţă, primul european care a explorat interiorul celei mai mari insule din Ţara de Foc a fost inginerul român Iuliu Popper. Ştiu de el cel mai bine filateliştii şi numismații, care i-au cultivat în mod statornic memoria în cărţi şi articole de specialitate. Necunoscutele sunt însă în cazul lui Popper mult mai numeroase decât cunoscutele. De aceea este un subiect extrem de convenabil pentru istorii romanţate, pentru nuvele, pentru filme... Chiar titlul asumat pentru acest articol vrea să trimită la cartea lui Radu Tudoran “Toate pânzele sus”, pentru care în mod sigur biografia lui Iuliu Popper a fost, mărturisit sau nu, izvorul inspiraţiei literare. Enciclopediile mari, moderne, îl ignoră. Internetul poate fi însă de ajutor. Cu condiţia să poţi formula întrebarea. În limba română informaţiile sunt bogate, deosebit de apreciative la adresa lui Iuliu Popper. În engleză, de asemenea. Interesant însă, în spaniolă, ele sunt vizibil cenzurate, trunchiate, parcă anume ca imaginea inginerului român să nu fie prea luminoasă. Călătorind la Buenos Aires (la invitaţia fiicei mele Emilia) şi de aici mai departe, în cea mai sudică localitate a Argentinei, la Ushuaia, în Muzeul de Istorie al Ţării de Foc am aflat trei camere de expoziţie dedicate exclusiv expediţiei vasului “Belgica”, unde multe fotografii îl arată pe Emil Racoviţă, românul care ajunge în zonă la câțiva ani după Iuliu Popper. Acesta din urmă este evocat prin exponate şi texte în celelalt muzeu al localităţii, un muzeu particular, El Museo del Fin del Mondo, pe care fiind zi de duminică, l-am găsit închis. N-am venit însă în ţară cu mâna goală. Am putut cumpăra o reeditare a hărţii Ţării de Foc, alcătuită şi publicată de Iuliu Popper în 1891, timbre şi ştampila poştei organizată de el în Ţara de Foc şi cărţi, dintre care una cuprinzând chiar texte scrise de Iuliu Popper. Odată intrat în tematica aceasta, informaţiile se susţin şi se dezvoltă unele din altele. S-au scris multe cărţi despre Iuliu Popper şi se vor mai scrie, deoarece, repet, necunoscutele sunt încă numeroase, comparativ cu datele cunoscute. Biografia lui impresionează. S-a născut în Bucureşti, pe Calea Văcăreşti 27, la 15 decembrie 1857, într-o familie de evrei askenazim, emigraţi din Polonia. Date fiind legile româneşti din acea perioadă, nefavorabile evreilor, la 15 ani (după alte surse, la 18 ani) pleacă la Paris unde, după susţinerea bacalaureatului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Drumuri şi Poduri din cadrul Universităţii Politehnice, devenind, în 1879, inginer de mine. Este perioada în care a dat şi meditaţii pentru a putea plăti la Sorbona cursuri suplimentare de fizică, chimie, meteorologie, geologie, geografie şi etnografie. Stăpânea germana, româna, idiş, spaniola, franceza şi probabil engleza. Avea noţiuni de italiană, latină şi greacă. A călătorit în toată lumea, ceea ce pentru acel timp este absolut remarcabil. Mai întâi, de la Paris la Constantinopol şi apoi în Egipt, unde lucrează la întreţinerea Canalului de Suez. Urmează o călătorie prin Orientul Mijlociu până în India, China şi Japonia. Revine în România în 1881. La sfârşitul acestui an călătoreşte în Turcia, India, Indonezia, China şi Japonia, apoi în Siberia Orientală, traversează Alaska, apoi Canada, iar în Statele Unite se stabileşte un timp la New Orleans, unde este angajat să lucreze la planul urbanistic şi de canalizare al oraşului. În 1882, în 4 Cuba, este angajat pentru lucrări de urbanism şi de dezvoltare ale portului Havana. Urmează Mexicul, unde Guvernul îl angajează drept cartograf şi unde este redactor la ziarul “Diario de los forasteros”, o publicaţie pentru străinii rezidenţi în Mexic. Traversează apoi Brazilia, iar la vârsta de 28 de ani, în 1885 ajunge la Buenos Aires. Au urmat opt ani argentinieni, extrem de bogaţi, pe măsura anilor de călătorie de până acum. Dar înainte de a împlini vârsta de 36 de ani, în iunie 1893, în dimineaţa zilei în care urma să aibă o ultimă, probabil victorioasă înfăţişare la Tribunalul din Buenos Aires împotriva Guvernatorului Ţării de Foc, este găsit zăcând fără viaţă în apartamentul său din strada Tucuman 373. Cei 8 ani argentinieni au însemnat explorarea insulei mari din arhipelagul Ţara de Foc, prezentarea în scris şi în conferinţă publică a rezultatelor cercetărilor sale, cu materiale, hărţi şi fotografii; a însemnat editarea împreună cu Amiralitatea Engleză a unei hărţi ştiinţifice, adusă la zi, a Ţării de Foc, unde exploratorul roman dă geografiei locului denumiri care evocă ţara sa de baştină. De exemplu, prelungirea spre Atlantic a Anzilor este numită pe această hartă “Cordillera Carlos de Rumania”, munţii care traversează insula de la sudul golfului Inutil până la golful San Sebastian sunt numiţi “Sierra Carmen Sylva”; există de asemenea un râu numit “Carmen Sylva”, iar în Cordillera Carlos de Rumania, mai multe vârfuri se numesc: Lahovari, Manu, Cornu. Alte elemente geografice au fost numite: Sinaia, Vasilica, Rosetti, Urechia, Lacul Broşteni, Valea Iaşilor, etc. Un râu de mari dimensiuni a primit numele de Popper. Cei 8 ani argentinieni au însemnat implicarea directă a lui Iuliu Popper în exploatarea aurului descoperit pe plajele Atlanticului, respectiv obţinerea de fonduri de investiţii pentru exploatarea aurului, organizarea de colonii pentru băieşi, invenţii tehnice şi aplicarea concretă a lor, sistem poştal propriu cu timbre şi stampilă proprie pentru a facilita relaţia între coloniştii din diferitele zone ale ţărmului atlantic, topirea aurului obţinut şi turnarea lui în monede - medalie de 1 g şi 5g, pentru a face posibilă manipularea lui. - Au însemnat de asemenea angajarea în conturarea unor proiecte de colonizare modernă a teritoriului descoperit şi studiat de el, aceasta însemnând concesionarea unor suprafeţe imense de teren pentru a stabiliza pe indigeni, cu construirea de case, biserici şi şcoli primare, sau pentru a atrage în Ţara de Foc familii de europeni şi pentru creşterea oilor. De pildă, un ultim proiect avea în vedere o suprafaţă de 375 000 de ha, colonizarea a 100 de familii din Europa şi aducerea a 40 000 de oi. Un alt proiect alcătuit de asemenea în detaliu, cu specificarea materialelor, a costurilor, cu amplasarea birourilor şi dotările acestora se referea la o legătură telegrafică pe o distanţă foarte mare. La moartea lui era de asemenea pregătită o navă (după alte surse chiar două) specială pentru expediţia de explorare a insulelor din sudul arhipelagului Ţara de Foc şi a Antarctidei. Cei 8 ani argentinieni au însemnat de asemenea o confruntare permanentă cu guvernatorii locali, corupţi, pe care soluţiile lui Popper i-ar fi lipsit de câmpul de manevră cu care se obişnuiseră, departe de Guvernul Central de la Buenos Aires. Confruntarea cu guvernatorii Ţării de Foc se desfăşoară prin articolele publicate în ziarele din capitală, prin acţiuni juridice pentru care se consuma timp şi energie preţioasă în călătorii lungi cu corăbiile cu pânze sau cu vapoarele cu motoare cu aburi ale acelui timp. Confruntarea cu guvernatorii corupţi ai Ţării de Foc a avut loc şi foarte concret în obligaţia de a se apăra de bandele de aventurieri plecaţi din zona ciliană cu consimţământul tacit al guvernatorului argentinian, pentru a prăda şi distruge coloniile organizate de inginerul român. Pe plan juridic obţine în două rânduri înlocuirea guvernatorilor