Pagini Anecdotice – Cu Şi Despre Profesori Şi Savanţi Români

PAGINI ANECDOTICE – CU ŞI DESPRE PROFESORI ŞI SAVAN ŢI ROMÂNI

Autor: dr.ing.Andrei Ciontu (promo ţia 1956 - FET) Copertile si tehnoredactarea : ing. Radu Ungureanu

PREFA ŢA

Cea mai corect ă, dup ă mine, defini ţie a ceea ce înseamn ă anecdota am g ăsit-o în lucrarea [22]: Anecdota: Povestire succint ă a unui fapt curios, imaginar sau istoric, de natură s ă ilustreze detaliul unei opere, psihologia personajelor, substratul ac ţiunii . Alte defini ţii şi păreri în virtutea c ărora anecdota ar fi o povestire obligatoriu hazlie, cu final nea şteptat, care se transmite în special oral, sau c ă între glum ă, snoav ă şi banc, nu ar fi o mare deosebire, toate având scopul s ă provoace râsul şi buna dispozi ţie, nu sunt corecte, nu rezist ă unei analize pertinente. De exemplu, anecdotele scrise, si oricine o poate constata, sunt ceva mai întinse textual decât glumele sau bancurile ( care se pot” confec ţiona” cu u şurin ţă din nimic, ca „izvor” ). Cum r ămâne atunci cu transmisia oral ă a unor texte mai lungi, care trebuiesc memorate şi reproduse oral (transmisie predilect ă, dup ă unii) cât mai fidel ? Este, aceast ă transmisie, cel pu ţin incomod ă şi generatoare de distorsiuni, care finalmente conduce la crearea de ”varia ţiuni pe o aceea şi tema”. Nu este adev ărat nici c ă dup ă lectura unei anecdote trebuie s ă râzi cu hohote. Este suficient s ă zâmbe şti numai pu ţin, s ă devii o clip ă nostalgic şi mirat de ceea ce ai citi ( detalii din via ţa personajelor şi a operelor, asupra psihologiei lor, asupra substratului ac ţiunii, etc). O reac ţie standard normal ă la recep ţionarea unei anecdote, ar fi de genul:” ia uite domle, p-asta n-o ştiam!; Coanda s ă fi cântat la violoncel şi s ă fi cântat împreun ă cu...Einstein !”, sau „Grigore Moisil chiar a şa de spontan, subtil şi mucalit a fost ?”, etc O diferen ţiere esen ţial ă a anecdotei de celelalte produc ţii umoristice este aceea c ă se refer ă la personalit ăţ i concrete şi nu la anonimi, la întâmpl ări reale, cu un sâmbure de adev ăr (ca şi în cazul legendelor), dac ă se comite şi o fabula ţie în nararea lor, aceasta s ă fie verosimil ă ( şi nu din domeniul fantasticului, prezent uneori în ...bancuri, în mod exclusivist), chiar dac ă i se” inventeaz ă” un final vesel, hazliu, nea şteptat, adic ă, o...poant ă. Numai în glume şi bancuri, personajele sunt, de regul ă, anonime incadrandu-se la anumi ţi ”eroi”, sau categorii sociale ” ţinte”, devenite notorii, ca de exemplu: şoferi, poli ţişti, femei blonde, olteni, ardeleni, evrei, dactilografe, secretare, etc. Personajele anonime tipice ale bancurilor române şti sunt arhicunoscu ţii, Bul ă, Itic, Nea Ion, Nea Gheorghe, Gheo, Maria, Marin, etc. Bancul, spre deosebire de anecdot ă, pe lâng ă fapte reale sau imaginar-verosimile, poate recurge şi la fantasmagorii, numai cu scopul de a produce râsul, prin poanta final ă. Când începe s ă asculte un banc, auditoriul este ner ăbd ător s ă aud ă poanta, şi de aceea bancurile scurte sunt mai ...bune, decât cele lungi, care ţin asistenta încordat ă, şi care pot plictisi. Revenind asupra anecdotei, de regul ă, fiind mai lungi c ă text şi, deci, mai greu de memorat, este mai pu ţin probabil c ă ele vor ”circul ă” pe cale oral ă, care, a şa cum am ar ătat, le va deform ă, şi r ămân s ă fie ”savurate” citindu-le, de unde şi demersul de fa ţa.Via ţa şi activitatea oamenilor din elitele sociale au şi aspecte anecdotice, mai multe sau mai pu ţine, lucru ce depinde de comportamentul lor, de sim ţul umorului cu care i-a înzestrat mama Natur ă. Aceste aspecte anecdotice ale vie ţii lor nu sunt ”autorelevate” de c ătre ”tr ăitorii, în aten ţie”.

Este necesar ca, în preajm ă lor, s ă existe ni şte observatori corespunz ători, care s ă constate, la nevoie s ă deceleze, s ă aleag ă, s ă redacteze anecdotele respective. Umorului tehnico-ştiin ţific i se potrive şte, cel mai bine, exprimarea prin anecdote, o formă mai cult ă de umor decât celelalte. El se refer ă la personaje şi întâmpl ări din lumea ştiin ţei şi tehnicii, fiind (scuza ţi butada) un umor ”mai serios”, mai ”greu”, mai subtil decât umorul referitor la celelalte laturi ale activit ăţ ilor omene şti, un umor...mai de calitate, mai valoros, şi ...mai rar întâlnit. Ca unul care am lecturat foarte multe scrieri umoristice de tot felul, pot afirma c ă maximum 10% din cele citite poate fi încadrat la categoria ”umor tehnico-ştiin ţific”. În ţar ă noastr ă circul ă multe anecdote despre savan ţii Lumii. Dar, de ce s ă fie vehiculate, aproape de exclusivitate, anecdote numai cu Galileo-Galilei, cu Newton, cu Ampere, cu Edison, cu Einstein şi mul ţi al ţii, cu totii straini?. Oare România nu a avut, şi nu are savan ţii ei, tr ăitori pe p ământul ei, sau în diaspora? Oare vie ţile acestora nu con ţin şi aspecte anecdotice? Eu cred c ă, da !; trebuie numai ca acestea s ă fie descoperite şi încredin ţate ...hârtiei. Din cei 16 savan ţi români despre care va fi vorba în scrierea de fa ţa, pe 9 i-am cunoscut personal, fiind dasc ălii mei în anii de studen ţie (facultatea de electronica şi telecomunica ţii din Institutul Poltehnic Bucuresti, seria 1951-1956 ). Aspectele anecdotice din via ţa şi activitatea lor le-am ”prins” personal sau cu ajutorul colegilor de facultate ( Aurel Millea, Nona Millea, Ovidiu Olaru, Anibal Zaharescu, Constantin Stefanescu şi al ţii) şi, în consecin ţă , multe texte sunt originale, inedite, n-au v ăzut lumina tiparului. Desigur c ă am citit şi tot ce s-a scris despre ei, ca şi despre ceilal ţi 6, la modul serios (biografii şi autobiografii, memorii, amintiri, interviuri,etc.), mie revenindu-mi sarcina, deloc u şoar ă, de a sesiza şi de a extrage, pe cât mi-a permis ”talentul”, pasajele şi aspectele... anecdotice. Din bibliografia folosit ă, prezentat ă într-o list ă în mod absolut aleator, se poate observa c ă majoritatea ei este...neumoristica. Desigur c ă a trebuit s ă şi fabulez (a şa cum se procedeaz ă şi în cazul legendelor), s ă fac unele presupuneri, dar le-am f ăcut cu convingerea c ă a şa trebuie s ă fii gândit eroul ”meu”, a şa ar fi procedat, şi c ă motiva ţia cauzal ă a atitudinii sale este aceea relevat ă de mine. Cred c ă scopul anecdotei, în general, şi în aceast ă scriere, în special, nu este neap ărat acela de a ne provoca râsul. Desigur, în limita posibilităţ ilor, şi umorul tehnico-ştiin ţific trebuie s ă fie hazliu, dar poate apar ţine şi domeniului” haz de necaz”, poate avea şi un gust dulceag- am ărui, poate fi un pic dramatic, izvorit din ironia soartei, din lipsa norocului. A şa cum am mai spus-o, dac ă în urma lecturii acestei scrieri, voi reu şi s ă produc un surâs pe fa ţa cititorului, sau o nostalgie, o admira ţie, o mirare, un regret, s ă-l fac s ă desprind ă o lec ţie de via ţa, pot fi mul ţumit de demersul meu. Prin el, sper s ă contribui la popularizarea figurilor de savan ţi români printre cei ce nu-i cuno şteau, s ă îi impun în... ”circuitul anecdotic”, al ături de mul ţi savan ţi şi oameni ai ştiin ţei şi tehnicii str ăini, care sunt, mult mai mult, întâlni ţi.

Autorul

CUPRINS

Prefa ţă

- 1. Despre Stefan Vencov: 1. Asistentul pragmatic. 2.”Fi ţuicile”. 3. Tabacherea”salvatoare”

- 2. Despre Nicolae Cioranescu : 1. Ana şi Liza. 2.”Demonstra ţie”. 3.”Particularizare”. 4. Problema ” fi şelor”. 5. Intransigen ţă . 6. Solu ţie ...spartan ă

- 3. Despre Tudor Tanasescu : 1.”Clasul...C”. 2.”Troc”tehnico-ştiin ţific. 3.”ITT’-ul românesc. 4.”Cârligul energetic” 5. Nu le-a mers !- - - 4. Despre George (Gogu) Constantinescu : 1. Panglicar. 2.Distrat. 3. Decep ţie. 4.”Nebunul” de...român. 5.Totu şi...merge. 6. Laboratorul. 7. Secretul succesului. 8.Negocieri. 9. Chemarea p ământului. 10. Cinste. 11. Gogu şi Marconi. 12 Ultimile vizite. 13. P ăreri despre ştiin ţă şi tehnic ă. 14. Între lideri.

- 5. Despre Henri Coanda : 1. Concursul. 2. Prea...devreme. 3.Solidaritate româneasc ă. 4. Coanda, umanistul. 5. Prietenul animalelor. 6. Coanda şi apa miraculoas ă. 7. Multilateralitatea lui Coanda. 8. Echivalare ...gre şit ă. 9.Mo ştenire...”periculoas ă”. 10. Onorurile lui Coanda. 11. Coanda şi farfuriile zbur ătoare. 12. Coanda şi extratere ştrii. 13. Verbele auxiliare şi ...religia. 14. Mândria de a fi român

- 6. Despre Grigore C. Moisil : 1. Panseu Kantian. 2. S-a f ăcut ! 3. Nihil sine pila. 4. O facem şi p-asta ! 5. Devorare-digerare 6. Scurt interviu: de gustibus...”disputandum” ! 7. Din aforismele lui Grigore Moisil.

- 7. Despre Gheorghe Cartianu : 1. Paradoxurile profesorului. 2.”Argumentul” suprem. 3. Doctor de...”facto”. 4. Exemplu educativ. 5. Recompense. 6. Moldoveanul. 7. Locul de munc ă. 8. Omologare original ă. 9. Cultur ă şi... cafea. 10. Modestie. 11. F ără...discontinuit ăţ i. 12. Exigent ă...indus ă. 13. Dou ă păsărele. 14. Cojoacele. 15. Protec ţia muncii

- 8. Despre Hermann Oberth : 1. Precocitate. 2. Conversia op ţiunii. 3. Recuperarea timpului pierdut. 4. Prima rachet ă. 5.Recuno ştin ţă pentru...maistru. 6. Recuno ştin ţă României. 7.Triumvirate. 8. Pietroiul lui Oberth. 9. Pijamaua. 10. Fotografia

- 9. Despre Remus Radulet : 1. Orbii şi...optica. 2. Ştergem tot ? 3. Biat ă asistent ă. 4. A treia încercare. 5. Problemele nop ţii. 6. Candida ţii la inginerie. 7. Întâlnire cu...”tovarasu”...8. Întâlnire cu...”Tovarasea”...9. Repeziciunea de varia ţie. 10. Lexiconul Tehnic Roman. 11. F ăclie Ştiin ţific ă. 12. P ăcat ! 13. Pardon de deranj. 14. Relativitate. 15. Stacheta performantei. 16. Debut... umanist. 17. Continuare...umanist ă. 18. Impactul cu ştiin ţa. 19. Hotarirea final ă. 20. Variantele. 21 Spaim ă la nou ă catedra

- 10. Despre George C. Moisil : 1. Simpl ă observa ţie. 2. Regul ă mnemotehnic ă. 3. Arta fizicii. 4. Domnia ...fluidelor. 5. Starea prerevolu ţionar ă a fizicii . 6. George este...Gheorghe. 7. P ăreri despre b ătrâne ţe. 8. M ăiestrie pedagogic ă. 9. Imoralitatea...moralei. 10. Homo Poluans. 11. Aforisme şi ...paradoxuri.

- 11. Despre Serban Ţiţeica : 1.”Defini ţie”. 2. Istoria fizicii. 3. Ştiin ţă şi tehnic ă. 4.”For ţă de produc ţie”. 5. Idei de vânzare. 6. Poezie şi fizica. 7. Ştiin ţă şi filosofia. 8. Care mai ...tare. 9. Luciditate şi...curaj.

- 12. Despre Edmond Nicolau : 1. Care..Cotnar ? 2. Cheltuieli neproductive. 3. Şpag ă... comunist ă. 4. Suparare.

- 13. Despre Radu Voinea: 1. Saltul...”calitativ”. 2. Dregerea...”busuiocului”. 3. Calitatea de baz ă. 4. Optimist...incurabil ! 5. Un ”schimb”...avantajos ! 6. Adjective ...mai pu ţine ! 7. Rolul Liceului. 8. Mândria Olteniei.

- 14. Despre Mihai Draganescu: 1. Cuasidizident ? 2.”Comunistul”...i. 3. Sub...”acoperire”. 4. Simpozionul... unicat

- 15. Despre Alexandru Spataru : 1.”Cehoslovaci”...de ştep ţi. 2. F ără...acest subiect ! 3. Ar fi fost mai bine ! 4. Invitat de onoare. 5. Pe vremea lui...Stalin !

- 16. Despre George Rulea : 1.”Înapoiatul”. 2. Perestroica 3.”Banchetul”

Bibliografie, surse

1. STEFAN VENCOV (1899-1955)

• Specialitatea: fizica (optica, spectroscopie) • Născut: 17 noiembrie 1899, la Buz ău • Decedat: 08 septembrie 1955, la Karlmarxstad, Germania. • Studii: Studii liceale, la Buz ău. În 1922 absolv ă Facultatea de Ştiin ţe din Bucuresti şi este numit asistent la catedra de acustic ă şi optic ă. Şi-a preg ătit lucrarea de doctorat la Laboratorul de Cercet ări în Fizica, cu profesorul academician Aime Cotton, iar sustinera cu success a tezei o face în 1930, la Facultatea de Ştiin ţe, ob ţinând titlul de doctor în fizica. • Activit ăţ i: Şef de lucr ări, în 1939, conferen ţiar de fizica experimental ă, la Institutul Politehnic Bucuresti, din 1944, profesor la Institutul de Petrol şi Gaze- Bucuresti, din 1948, rector al IPB în 1951. În 1949 devine membru corespondent al Academiei României, iar din 1952, membru activ şi conduc ător al Secretariatului Ştiin ţific al Academiei. În paralel cu activitatea didactic ă, a desf ăş urat şi lucr ări de cercetare ştiin ţific ă în domeniul spectroscopiei.

1. ASISTENTUL PRAGMATIC Profesorul de fizic ă general ă, Stefan Vencov , şef al catedrei, care era si membru titular al Academiei Române ( chiar secretarul general al acesteia ), nu prea mai avea timpul necesar s ă-şi preg ăteasc ă temeinic cursurile ce le preda studen ţilor din primul an de studiu. Avea, totu şi, preg ăţ iţă câte o mic ă ” fi ţuic ă” cu formule, iar vreun un asistent îi mai preg ătea câte o experien ţă , o demonstra ţie public ă, aducând în sala de curs aparatele şi dispozitivele necesare. La un curs de electrostatic ă, ne explic ă modul de func ţionare al ma şinii electrostatice, şi c ă, la rotirea antagonic ă a discurilor sale, din cauza diferenţei de poten ţial foarte mari ce se ob ţine, vor ap ărea str ăpungeri ale aerului dintre acestea. Şi d ă profesorul “la manivel ă”, studen ţii numai “ochi şi urechi”, dar…nimic ! N-a ap ărut nici-o desc ărcare, profesorul a r ămas descump ănit şi s-a încruntat. Atunci, un asistent al sau, mai “tomnatec” şi mai “ oache ş”, se duce la catedr ă, scoate tacticos, din servieta lui, un feon de uscat p ărul, îl bag ă în priz ă, usuc ă discurile ma şinii, care erau umezite din laborator, şi când profesorul a învârtit din nou manivela, fulgere şi tr ăznete au ap ărut între discuri, spre satisfac ţia noastr ă a studen ţilor, dar şi a profesorului care…reabilitase fizica.! Iar studen ţii au verificat înc ă odat ă în ţelepciunea zicalei: “teoria, ca teoria, dar practica te omoar ă “!

2. “FI ŢUICILE” Ore de curs la fizic ă general ă, într-un amfiteatru din localul Polizu, cu profesorul Vencov. Între tabl ă şi primul rând de b ănci cu studen ţi ( ocupat în special de miopi) era o mas ă lung ă. La un moment dat, dup ă ce scrisese pe tabl ă ni şte formule, copiate dup ă tradi ţionala fi ţuic ă ( coal ă de hârtie de mici dimensiuni, cu noti ţe ), o depune pe aceast ă pe mas ă, apoi se întoarse iar spre tabl ă. Un mucalit de student din banc ă întâia se întinde peste mas ă şi subtilizeaz ă fi ţuic ă profesorului. Acesta, când se întoarse de la tabl ă, vede cu coada ochiului c ă i-a disp ărut fi ţuica, se încrunt ă, dar nu întreab ă nimic. Continuarea are dou ă variante, ambele reale. Conform primei variante, profesorul se uit ă la ceas, şi de şi mai erau din prima or ă vre-o 12 minute, d ă pauz ă studen ţilor şi p ărăseste amfiteatrul. La revenirea dup ă lunga pauz ă, în loc de continuarea cursului teoretic, s-au f ăcut exerci ţii şi probleme ( un fel de seminar). Conform celei de-a dou ă variante, profesorul revine în amfiteatru cu o intârziere de 15 minute, şi, cu

5 ajutorul altei fi ţuici, pe care a scos-o din buzunar, reia firul lec ţiei. În decursul lec ţiei, se repet ă, îns ă, cele ce-au mai fost ar ătate: fi ţuic ă este din nou l ăsat ă pe mas ă, acela şi student mucalit o înha ţă din nou. Profesorul revine de la tabl ă şi v ăzând c ă fi ţuic ă a disp ărut, într-un zâmbet larg, bag ă mâna în buzunar şi scoate o fi ţuic ă de …rezerv ă !

3. TABACHEREA ..”SALVATOARE” Este bine cunoscut faptul c ă orice ac ţiune ofensiv ă na şte o…contraac ţiune de ap ărare, o contraofensiv ă. A şa se face c ă profesorul Vencov, fum ător, dar nu …înr ăit, ci discret, nefumand în public, avea o tabachere (port ţigaret) de argint. De la o vreme, dup ă ce p ăţ ise ”pocinogul” cu fi ţuicile, în timpul orelor de predare în amfiteatrul DPE al IPB, pe când se deplas ă vorbind prin fa ţa tablelor de scris, tot scotea tabacherea din buzunar şi o deschidea, dar nu scotea niciodat ă vreo ţigar ă din ea, ci numai îi privea con ţinutul de parc ă ar fi verificat existen ţă ţigaretelor. Şi gestul s-a repetat mereu, pân ă când într-o zi, înconjurat, dup ă ore de către studen ţi, dar mai ales de c ătre studentele, care solicitau ni şte r ăspunsuri la anumite întreb ări, ”misterul” tabacherii s-a l ămurit: jum ătate din ea avea, într-adev ăr 8-10 ţigarete, dar cealalt ă jum ătate era plin ă cu…fi ţuici t ăiate pe m ăsur ă şi pline cu un scris foarte m ărunt…

2. NICOLAE CIORANESCU (1903-1957)

• Specialitatea: matematici • Născut: 10 aprilie 1903, în Bucuresti • Decedat: 02 aprilie 1957, în Bucuresti • Studii: Studii liceale, în Bucuresti. În anul 1925, ob ţine diploma de licen ţă în matematici şi diploma de licen ţă în ştiin ţele fizico- chimice. În acela şi an pleac ă, pentru continuarea studiilor, în Franta, şi, în 1927 ob ţine, la Sorbona, diploma de licen ţă în ştiin ţe, iar în 1929,titlul de doctor în matematici. • Activit ăţ i: Din 1929 este conferen ţiar la Şcoal ă Politehnic ă din Bucuresti, în anul 1941, devine profesor titular şi rector al Politehnicii. Din anul 1953 este şeful uneia dintre catedrele de matematici din Institutul Politehnic Bucuresti. A publicat peste 100 de lucr ări ştiin ţifice, articole şi tratate de specialitate.

1. ANA ŞI LIZA Pedagog des ăvâr şiţ, profesorul Nicolae ( Nae ) Cior ănescu, preda studen ţilor analiz ă matematic ă cu o limpezime de …cristal. Era o adev ărat ă încântare s ă-l audiezi, dac ă, bineîn ţeles î ţi pl ăcea logica şi…matematica. Profesorul era literalmente “ îndr ăgostit” de analiza matematic ă, şi î şi îndemna studen ţii: “Iubi ţi analiza, domnilor studen ţi, mai mult decât a ţi putea iubi dou ă fete frumoase, Ana şi Liza !”

2. “DEMONSTRAT” P ărându-i-se, odat ă, c ă studen ţii nu prea au în ţeles problema convergen ţei unei serii, “ Nae “ Cior ănescu a recurs la o compara ţie: “Domnilor studen ţi, dac ă trei ra ţe merg în monom, dac ă prima şi a treia merg la cote ţ, obligatoriu şi a dou ă ra ţă merge la acela şi cote ţ !”

3.” PARTICULARIZARE ” Cior ănescu trecea treptat, dar În lec ţiile predate, plecând de la exemple concrete, Nicolae aproape pe nesim ţiţe, la generalizarea problemelor, la stabilirea unor formule cu grad mare de generalizare. Contemplând pe tabl ă formula ce tocmai o demonstrase, adesea profesorul se pronun ţa într-un mod care auditorului i se p ărea paradoxal: “ Acum s ă consider ăm un caz particular al acestei formule, şi s ă facem pe n egal cu…....m !”

4 . PROBLEMA „FI ŞELOR” Cu mult înainte de examene, profesorul redact ă şi distribuia studen ţilor fi şele pentru examenul respectiv. De fapt, aceste “fi şe” erau ni şte simple liste cu subiectele teoretice şi practice, baza alc ătuirii biletelor de examen. Aceste bilete de examen erau într-un num ăr mult mai mare decât al studen ţilor dintr-o grup ă, iar “secretul” lor consta în combinarea, mai mult sau mai pu ţîn fortuit ă, a 2-3 subiecte din list ă, pentru fiecare bilet... Dar iat ă c ă “ Nae “ Cior ănescu este chemat în fa ţa Comitetului de Partid (PCR ), format din ni şte neicanimeni în materie, şi tras la r ăspundere c ă desconspir ă biletele de examen. Dup ă ce recep ţioneaz ă invectivele cu r ăbdare, profesorul îi pune la punct: -“ Ia mai vede ţi-vă de treaba voastr ă, tovar ăş i, c ă de cursul de analiz ă matematic ă, de metodica pred ării lui şi de metodica examenelor, de aprecierea cuno şţ in ţelor, m ă ocup şi răspund eu, şi sunt lini şţ iţi în privin ţa experien ţei personale pe care o am ! Studentul care repet ă toate chestiunile teoretice din fi şe ( unele din acestea nici nu erau predate, înc ă ) şi care

7 rezolv ă toate exerci ţiile propuse, va lua în mod sigur examenul cu mine, la analiza matematic ă !“ Şi a şa a fost întotdeauna ! 3.TUDOR TANASESCU (1901-1961)

• Specialitatea: radiocomunica ţii • Născut: 02.03.1901, Bucuresti • Decedat: 06.08.1961, Bucuresti • Studii: Absolvent-inginer al Şcolii Politehnice din Bucuresti (1923) şi al Facult ăţ ii de Matematic ă din Universitatea Bucuresti (1923) În anul 1928 urmeaz ă cursuri de specializare la Colegiul Marconi din Londra. În 1942 ob ţine titlul de doctor-inginer la Politehnic ă din Bucuresti, fiind primul doctor în electronic ă din România. • Activit ăţ i: A desf ăş urat o bogat ă activitate didactic ă, timp de 38 ani: 1923-1928, asistent universitar; 1928-1942, conferen ţiar universitar; 1942-1961, profesor şi şeful catedrei de radiotehnic ă la IPB Între anii 1947 şi 1952 a lucrat şi în cadrul Institutului de Cerce- ţă ri Nucleare de la Dubna (URSS). În anul 1950 devine membru Corespondent al Academiei Romane. • Opera: Are realiz ări valoroase în domeniul amplificatoarelor electronice de radiofrecven ţă de putere în clasa”C” (tez ă de doctorat), a oscilatoarelor de relaxare; a elaborat teoreme generale asupra stabilit ăţ ii circuitelor electronice, a reac ţiei şi a condi ţiilor în care pot să apar ă oscila ţii în circuitele electrice. Are peste 50 lucr ări lucr ări ştiin ţifice publicate. A militat pentru introducerea dispozitivelor semiconductoare în România. A ini ţiat apari ţia revistelor academice „Telecomunica ţii” şi „Automatic ă şi electronic ă” C ărţi tip ărite: Circuite electronice (3 volume, 1952); Tuburi şi circuite electronice (3 edi ţii, între 1955-1957); Amplificatoare RF (1972, postum ă); A coordonat apari ţia primului tratat despre tranzistoare din România

1.” CLASUL…C” \ Un curs de baz ă în facultatea noastr ă trebuia s ă fie cel de “Tuburi electronice şi Circuite” ( evident, tot electronice, aplica ţii ale tuburilor), predat de profesorul Tudor Tanasescu, de “Tase”, sau “Nea Tase”, cum mai era poreclit subversiv de c ătre studen ţi. De şi era un om energic şi plin de vioiciune pentru vârsta sa, dar probabil, pentru c ă era foarte ocupat, nu prea mai avea timp s ă se pregatesca pentru orele de curs ( fire şte, era vorba de o preg ătire didactic ă a lec ţiei, mai ales).A şa se face c ă multe lec ţii la rând ne-a tot “pisat” din “amintiri”, cu proiectarea amplificatoarelor de radiofrecven ţă lucrând în “clasul..C”(îi pl ăcea acest barbarism în locul cuvântului românesc, clasa ). Dânsul avusese anumite contribu ţii personale originale, şi cred c ă ne-a expus, la lec ţii, con ţinutul intregei sale teze de doctorat, ceea ce, într-un fel, nu era r ău. Într-o bun ă zi, un student mucalit din sala a întrebat cu voce tare, spre deliciul şi ilaritatea asisten ţei din amfiteatru: - Tovar ăş e profesor, eu nu am în ţeles prea bine de ce “clasul C” este mai bun decât “clasul…A” ?

2. “TROC” TEHNICO-ŞTIIN ŢIFIC În laboratorul de “Tuburi şi Circuite” exist ă, prin anii ’50, o sta ţie radio de emisie- recep ţie de amator, de provenien ţă american ă, defect ă de ani buni. Într-o zi, colegul meu, Ol.Ov., radioamator cu indicativ şi autoriza ţie de emisie dintre noi, dar care “picase “

8 examenul teoretic la cursul profesorului, se uit ă cam “gale ş” la rak-ul (dulapul metalic, box ă) sta ţiei, pe care profesorul şi asisten ţii s ăi nu reu şiser ă s-o pun ă în func ţiune, din varii motive. - Te pricepi la ea, îl întreb ă profesorul Tanasescu . Uite, o repari şi o pui în func ţiune, şi îţi dau examenul … Şi sta ţia s-a reparat, examenul s-a promovat, şi evenimentul a constituit o victorie a practicii asupra teoriei, nici prima, dar nici ultima!

3. “ITT”-UL ROMÂNESC Montajele de diverse circuite electronice pentru experiment ările de laborator erau realizate pe diferite sa şie metalice care aveau inscrip ţionate pe ele trei litere: ITT. Astea sunt americane ? ( aluzie la vestit ă firm ă din SUA, ITT ), am întrebat noi studen ţii, pe un asistent. - Nu, sunt române şti şi provin de la “ Întreprinderea Tudor Tanasescu ” care a fost, pân ă în 1948, proprietatea profesorului. Aceasta a executat o comand ă pentru armat ă roman ă, iar recep ţionerii acesteia, cârcota şi, au refuzat-o. Supararat pentru pagub ă, directorul întreprinderii a donat radioechipamentele Politehnicii pentru uzul didactic ! Ba chiar şi directorul a p ărăsit lumea industria şilor- capitali şti, şi s-a reîntors în lumea universitarilor! Atunci am în ţeles noi, studen ţii, c ă drumul de la teorie la practic ă poate fi uneori mai greu decât cel de la practic ă la teorie, când trebuie s ă explici, numai, cât mai ştiinţific, de ce şi cum func ţioneaz ă ceva care…func ţioneaz ă!

4. “CÂRLIGUL ENERGETIC ” La un examen de “Tuburi şi circuite electronice” cu profesorul “ Tase”, îmi pic ă, pe bilet, şi un subiect despre clistronul reflex. Profesorul era gr ăbit şi într-o “pas ă” complet nefavorabil ă, nou ă studen ţilor examina ţi. În desenul clistronului reflex f ăcut pe tabl ă, energia de microunde se extr ăgea din cavitatea rezonant ă printr-o bucl ă de cuplaj magnetic şi un cablu coaxial. Cum schi ţa fusese cam stângaci f ăcut ă pe tabl ă, cap ătul buclei nu era viguros marcat, ca fiind legat la masa cavit ăţ ii, printr-un “gogoloi”(standard) f ăcut cu creta ap ăsat ă. Acest lucru i-a dat prilej profesorului să emit ă o observa ţie ironic ă: - Şi energia cum o sco ţi din cavitate ? Cu “cârligul” ăla, ca pentru prins peste ?

5. NU LE-A MERS ! La începutul anilor ’40, inginerii de radiocomunica ţii, viitori profesori universitari, Tudor Tanasescu şi Gheorghe Cartianu de ţineau împreun ă Întreprinderea de construc ţii radioechipamente “COMINCO”. Armat ă roman ă, care se preg ătea de r ăzboi, a încheiat un contract pentru fabricarea unor statii radio de emisie-recep ţie. Aflate în stadiul unor probe de omologare, responsabil din partea Ministerului Ap ărării Na ţionale era bine cunoscutul colonel Ion Bajenescu. Una din probe era m ăsurarea performantelor radioechipamentului dup ă ce acesta era “plouat”o noapte întreaga (condi ţii de front pentru un echipament portabil). Într-o cad ă de baie, sta ţia ER a fost plasat ă, pe durat ă unei nop ţi, sub jetul de ap ă al unui dus. Realizatorii echipamentului, îns ă, ştiau ei ce ştiau, şi dup ă ce colonelul Bajenescu a plecat, au oprit dusul şi l-au repornit diminea ţa, înainte cu pu ţin de reînceperea probelor de omologare. Manevra de tri şare “n-a ţinut” îns ă, c ăci vigilentul colonel notase indica ţia contorului de ap ă de seara şi a comparat-o cu cea de diminea ţă ... În consecin ţă , atât omologarea cât şi contractul cu Armat ă au e şuat, şi cei doi, ratând cariera de industria şi, s-au îndreptat cu succes, de dat ă aceast ă, spre o cariera universitar ă. Ei au demonstrat înc ă odat ă zicala “teoria ca teoria, dar practic ă...te omoar ă”!

4. GEORGE ( GOGU ) CONSTANTINESCU(1881-1965)

* Specialitatea: mecanic ă; om de ştiin ţă şi inventator de notorietate mondial ă. • Născut: 04 octombrie 1881, Craiova • Decedat: 12 decembrie 1965, Coniston- Anglia • Studii: Studii liceale la Craiova, unde a fost coleg cu Nicolae Titulescu şi cu Gheorghe Ţiţeica. Între 1899 şi 1904 este student la” Şcoal ă Na ţional ă de Poduri şi Şosele” din Bucuresti, pe care o absolv ă ca şef de promo ţie. În anul 1910 emigreaz ă în Anglia unde se specializeaz ă ca autodidact ( creind o nou ă disciplin ă tehnico- stiintifica, sonicitatea). • Activitate: A realizat practic multe dispozitive tehnice bazate pe aplica ţiile sonicit ăţ ii, ob ţinând peste 120 brevete de inventie. A scris diverse tratate despre sonicitate şi aplicatiile acesteia. Între 1919 şi 1964 a vizitat de mai multe ori România, fie în interes ştiin ţific, fie în interes privat legat de industrializarea în ţar ă a unora dintre inven ţiile sale. A fost membru de onoare al Academiei Române şi al ” Societ ăţ ii Inginerilor” din Marea Britanie. A avut privilegiul de a fi fost contemporan cu mul ţi oameni de ştiin ţă şi inventatori importan ţi ai vremii, ca Marconi, Coanda, Vuia, Tesla şi al ţii, cu to ţi între ţinând rela ţii amicale. 1. PANGLICAR În liceu, elevul George Constantinescu nu era unul bun la toate materiile, ci era selectiv, avea preferin ţele lui. De exemplu, nu-i pl ăcea limba elen ă ( greaca veche ) şi s-a prezentat la un examen, cum se spune “ tuf ă de Vene ţia “. I-a c ăzut s ă traduc ă din carte un fragment ce se referea la Regele Filip al Macedoniei. “ Gogu “, care citise câte ceva din bro şura de popularizare “ Alexandria “, cere voie inspectorului examinator ca, înainte de traducere, s ă spun ă câteva cuvinte ( ! ) despre Alexandru Macedon, fiul lui Filip. Şi tot povestindu-i cu mult ă m ăiestrie inspectorului, pân ă la urm ă acesta uit ă de traducere şi-i spune: - Bravo tinere, te felicit şi felicit şi pe Domnul Profesor pentru nivelul pe care-l au elevii săi la elen ă…

2.DISTRAT Studentul Gogu Constantinescu locuia la o gazd ă pe lâng ă Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucure şţ i. Într-o zi a uitat s ă închid ă robinetul de la baie. Apa s-a scurs şi a inundat înc ăperea. Pe când se afla la cursuri, şi-a adus aminte de aceast ă neglijen ţă şi, f ără s ă cear ă voie profesorului, a ie şiţ val-vârtej din sal ă şi a fugit la locuin ţă . Locatarii erau scandaliza ţi, fiindc ă apa p ătrunsese şi în locuin ţele lor. F ără s ă-şi scoat ă înc ălţă mintea, Gogu s-a repezit în baie, a închis robinetul, a evacuat apa şi a fugit gr ăbit spre şcoal ă. A intrat în sala de curs cu ghetele şi pantalonii uzi leoarc ă, în râsetele colegilor…

3.DECEP ŢIE Pasionat de muzic ă ( cânta la pian ) şi de vibra ţiile sonore înc ă din liceu, Gogu Constantinescu s-a preocupat mereu s ă g ăseasc ă formularea matematic ă a armoniei. Acest lucru îl va conduce la ştiin ţa sonicit ăţ îi, la celebritate şi…nemurire ! Ca tân ăr inginer în România, s-a prezentat autorit ăţ ilor române cu solicitarea de a fi sprijinit în cercet ările sale de beton armat şi de energie sonic ă, domenii în care avea multe idei originale. Dar cum România era, pe atunci, o ţar ă mic ă şi lipsit ă de capitaluri disponibile pentru cercet ări ştiin ţifice, având, pe deasupra, conduc ători obtuzi şi ignoran ţi, tân ărul solicitant a fost repede reorientat spre alte z ări ale lumii.

Istoria se repet ă, dar pe alte meridiane: oare nu tot a şa au p ăţ iţ Henri Coand ă, Guglielmo Marconi, Traian Vuia, sau Fulton ?

4. NEBUNUL DE...ROMÂN Dup ă anul 1910 când s-a stabilit în Anglia, Gogu a prezentat oamenilor de ştiin ţă şi capitali ştilor englezi, inven ţiile sale miraculoase în domeniul sonicit ăţ îi. Ace ştia nu s-au l ăsat convin şi u şor, la început, şi n-au ezitat s ă-l eticheteze drept…” nebun “ ( la mul ţi inventatori, genialitatea acestora a fost, ini ţial, socotit ă…nebunie ! ). A depus cereri de brevete pentru inven ţii, atât în Anglia cât şi în SUA, dar nici “ verii “ americani nu credeau în realitatea noilor inven ţii. Pentru a ob ţine avizul acestora, s-a pretins ( ! ) jur ământul pe biblie al unor oameni de ştiin ţă consacra ţi, care v ăzuser ă func ţionând misterioasele ma şini ale lui Constantinescu. O tempora, o mores !

5. TOTU ŞI...MERGE Cu peste 2000 de ani în urm ă, Aristotel a afirmat c ă, totu şi, apa este compresibil ă, de şi regula general ă stabilit ă era c ă lichidele sunt incompresibile. Reluând ideea lui Aristotel, Gogu Constantinescu realizeaz ă un ... tun ( la propriu ), pe care îl ofer ă armatei engleze. Exper ţii militari şi civili care au acordat brevetul de inven ţie au cocluzionat: “ Este contrar principiilor fizicii, dar …func ţioneaz ă !

6. LABORATORUL Laboratorul lui Gogu Constantinescu, de pe o insula pe Tamisa, fiind inundat, acesta l- a mutat în grab ă “ în ni şte grajduri vechi, un ad ăpost mai bun pentru vaci, la Alperton, lâng ă Wembley “, a şa cum s-a exprimat chiar …fericitul inventator ! Deh, se pare c ă mai toate începuturile sunt grele ! Ceea ce a contat au fost, îns ă, succesele ulterioare pe care le-a avut

7. SECRETUL SUCCESULUI Istoria tehnicii relev ă faptul c ă domeniul în care inven ţiile sunt promovate rapid, f ără mult ă birocra ţie, este cel militar, mai ales în cursul unui conflict armat în curs de desf ăş urare. Aşa a fost situa ţia în cazul inven ţiei “ dispozitiv de sincronizare a tragerii mitralierei de avion printre palele elicei”, realizat ă de G. Constantinescu la cerea armatei britanice. Autorul a ob ţinut un mare succes, atât în planul prestigiului tehnico-stiitific cât şi material, comanda armatei fiind de 50000 de exemplare ! Iat ă, deci, c ă un r ăzboi nu este neap ărat o nenorocire pentru toat ă lumea ! Gogu Constantinescu a ob ţinut bani şi considera ţie, iar Anglia a ob ţinut suprema ţia aerian ă în Primul R ăzboi Mondial !

8. NEGOCIERI Olteanul care era, în fond, Gogu Constantinescu şi-a negociat, cu Amiralitatea englez ă, acceptarea realiz ării ap ăratului de tragere cu mitralier ă de avion printre palele elicei, astfel: - Să i se construiasc ă un nou laborator sonic, care i s-a construit în anul 1918 la West Drayton, sub denumirea de “Uzinele Sonice” - Să i se tip ăreasc ă lucr ările de teoria sonicit ăţ ii, lucru ce s-a înf ăptuit tot în anul 1918. S-au tip ărit, în 150 exemplare, volumul “ The Theory of Sonics”, care a fost decretat, îns ă, ca având un caracter…secret ! Apari ţia acestei lucr ări, chiar

în aceste condi ţii speciale, a marcat apari ţia unei noi ştiin ţe: Sonicitatea. Cum va remarca, peste cinci decenii, Remus Radulet , Gogu Constantinescu este singurul inginer- inventator din lume, cu inven ţii din arealul ştiin ţei “inventate” tot de c ătre el ! Oare, dac ă n-ar fi fost “înzestrat” cu gene de oltean iste ţ, şi s-ar fi bazat numai pe recea recunoştin ţă englezeasc ă, ar mai fi ob ţinut el toate acestea ?

9. CHEMAREA P ĂMÂNTULUI Imediat dup ă Primul R ăzboi Mondial, în anul 1919, Gogu Constantinescu revine în România. Viziteaz ă “ Şcoala de Poduri şi Şosele”, iar la 14 noiembrie tine o conferin ţă în Aula Academiei Romane. Cu mult respect pentru institu ţie şi auditoriu, conferen ţiarul a afirmat c ă a ajuns la sonicitate plecând de la …armonie şi muzic ă ! În încheierea conferin ţei de o or ă, G. Constantinescu a spus: “ Printre acordurile muzicale avem acorduri consonante şi acorduri disonante; foarte probabil c ă şi în natur ă fenomenele se împart în dou ă clase: fenomene consonante şi fenomene disonante. Cele disonante nu sunt de sine st ătătoare, tind c ătre forme mai simple, care sunt formele consonante sau formele armonice….A şa încât, încet, încet, cred c ă, dac ă a ş continu ă conferin ţă ne-am întoarce înd ărăt la …muzic ă”

10. CINSTE Dup ă ce, la 10 iunie 1920, este ales membru de onoare al Academiei Romane, Gogu Constantinescu pune bazele întreprinderii române şti “Sonica”, pentru promovarea aplica ţiilor sonicit ăţ ii pe baza patentelor ob ţinute. Sonica a fost înfiin ţat ă cu concursul B ăncii Române şti condus ă de Vintil ă Bratianu . Din varii cauze, aceast ă întreprindere nu a avut succese financiare, şi ac ţionarii, nemul ţumi ţi, au solicitat ca Gogu Constantinescu s ă vin ă în ţar ă ( de la Londra) şi s ă…dea seam ă ! Şi Gogu a venit şi de la tribuna adun ării ac ţion ărilor, a ar ătat c ă “ munca de cercetare şi inven ţii nu este încununat ă totdeauna de succese imediate ”. În fa ţa grabei şi neîncrederii manifestate de c ătre capitali ştii-ac ţion ări, G. Constantinescu hot ărăş te pe loc desfiin ţarea întreprinderii şi restituirea fondurilor cheltuite. Şi pe loc completeaz ă un CEC. Oarecum, spre surprinderea celor care au verificat bonitatea CEC-ului, de la Londra s-a comunicat ceea ce trebuia s ă se comunice: CEC-ul avea acoperirea necesar ă în lire sterline. Aşadar olteanul de geniu, Gogu Constantinescu , a fost dublat şi de olteanul cinstit şi serios !

11. GOGU ŞI MARCONI În anii de început ai secolului 20, la Londra, Gogu Constantinescu a fost contemporan şi l-a cunoscut pe controversatul inventator al RADIOU-ului, cea mai mare inven ţie a omenirii dup ă roat ă, Guglielmo Marconi . Au fost multe contest ări ( unele exist ă şi în prezent ), au fost multe procese juridice, articole de pres ă, etc. Iat ă p ărerea lui Gogu Constantinesc u în aceast ă problem ă: “ Marconi a rezolvat în 7 ani o problem ă pentru care oamenii de ştiin ţă se luptau de 70 de ani… Marconi şi oamenii de ştiin ţă aveau la dispozi ţie exact acelea şi surse de informa ţii şi de material ştiin ţific, dar tân ărul inventator avea asupra celorlal ţi superioritatea c ă era lipsit de prejudec ăţ i…..Desigur c ă, dup ă ce s-a f ăcut treaba şi s-a rezolvat problema de c ătre inventator, oamenii de ştiin ţă pot s ă se apuce s-o explice, Dar trebuie ca în mintea lor s ă fie prezenta grija de a nu deprecia inven ţia inventatorului. “ Iat ă, deci, un martor valoros al ap ărării în procesul, peren, pe care detractorii lui Marconi nu înceteaz ă s ă îl intenteze !

12. ULTIMILE VIZITE La invita ţia Academiei Romane, în octombrie 1961, Gogu Constantinescu face o vizita la Bucuresti. Institutul Politehnic îi acordă titlul de “Doctor Honoris Causa “, prima

14 diploma de acest fel acordat ă de aceast ă institu ţie de înv ăţă mânt superior. În septembrie 1963, de şi suferind de o insuficient ă cardiac ă cu complica ţii, vine din nou la Bucuresti, la invita ţia Academiei Romane, de dat ă aceast ă pentru ultima oar ă. Suport ă cu greu un program de vizite şi excursii. Dup ă tratamente medicale, care au durat câteva luni, la începutul anului 1964 se întoarce în Anglia, unde, la 11 decembrie 1965, înceteaz ă din via ţa. Este o mândrie pentru România, c ă un fiu al ei, în decursul vie ţii sale, a l ăsat “urme” nemuritoare, care îl situeaza pe vecie în Pantheonul Ştiin ţei şi Tehnicii Mondiale !

13. P ĂRERI DESPRE ŞTIIN ŢĂ ŞI TEHNIC Ă • „...E gre şit s ă se sus ţin ă c ă tehnica este produsul ştiin ţei aplicate. Tehnica este produsul cuno ştin ţelor de tot felul, al iscusin ţei, perseverentei,credin ţei, sacrificiului, fanatismului, inventivit ăţ ii, luptei contra muncii fizice a omului, şi, din nenorocire, adesea şi luptei contra oamenilor de ştiin ţă … • Fără îndoial ă c ă oamenii de ştiin ţă au contribuit enorm la progresul tehnicii, dar inginerii au contribuit propor ţional mai mult la progresul ştiin ţelor… • În marea majoritate a cazurilor, oamenii de ştiin ţă au ajuns mult în urma celorlal ţi în cursa progresului, cu mul ţi ani dup ă pionerii, inventatorii şi inginerii care au terminat deja treaba şi au f ăcut-o chiar foarte bine. O singur ă plimbare prin Muzeul Ştiin ţific din Londra îl poate convinge pe oricine de acest lucru. • Se aude spunandu-se adesea c ă progresul tehnic se datore şte ştiin ţei pure,dar se trece sub t ăcere faptul c ă ştiin ţă pur ă are marea vin ă de a fi frânat acest progres de-a lungul secolelor, împiedicând serios desvoltarea liber ă a spiritului creator şi inventiv al pionerilor independen ţi, a c ăror minte nu era, din întâmplare, atins ă de prejudec ăţ ile ştiin ţei organizate. Se pare c ă ceea ce ştim se datore şte în special descoperirilor şi inven ţiilor f ăcute de indivizi care au avut destul ă t ărie s ă uite o mare parte din ceea ce înv ăţ aser ă. • Nu e necesar s ă existe conflict între oamenii de ştiin ţă şi ingineri. Ori de câte ori se isc ă un astfel de conflict, el se datore şte faptului c ă unii ştiu prea pu ţin despre ceilal ţi.S-ar putea defini omul de ştiin ţă ca unul care ştie ceva tehnic ă, dar nu destul ă, iar inginerul ca un om care ştie ceva ştiin ţă dar nu destul ă. De cele mai multe ori, nici unul nici altul nu ştie suficient ca s ă-l poat ă în ţelege pe cel ălalt. • Nu exist ă granita precis ă între cunoa ştere şi ignorant ă, dup ă cum nu exist ă limita bine definit ă între în ţelepciune şi nebunie.Deosebirea dintre teoretician-omul de ştiin ţă , şi realist- inginerul, este tot o deosebire de grad, dup ă împrejur ări. Acela şi om poate avea o înclinare şi pentru una şi pentru alt ă. • Acesta barier ă între oamenii de ştiin ţă şi ingineri ar putea fi desfiin ţat ă, pregatindu-i şi pe unii şi pe al ţii în aceea şi şcoal ă.. .” Toate aceste p ăreri se constituie în tot atâtea aforisme care dau, şi ele, o m ăsur ă a genialit ăţ ii acestui vrednic fiu al României, care a fost Gogu Constantinescu

6. HENRI COANDA

• Specialitatea: mecanic ă- avia ţie, om de ştiin ţă şi inventator de Reputa ţie interna ţional ă • Născut: 07 iunie 1886, Bucuresti • Decedat: 25 noiembrie 1972, Bucuresti • Studii: Liceul Sfântul Sava din Bucuresti şi liceul militar din Iasi, absolvit în 1905. În 1909 este absolvent al Şcolii Superioare de Aeronautic ă din Paris. Specializ ări la câteva universit ăţ i europene din Charlottemburg, Liege şi Paris. • Activit ăţ i: A debutat ca cercet ător şi inventator al avia ţiei re- active. La 16 decembrie 1910, la cel de-al doilea Salon Interna ţional de Aeronautic ă, prezint ă primul avion cu reac ţie din lume, în a c ărui func ţionare a descoperit efectul, ce avea s ă-i poarte numele, de deviere a unui fluid într-un alt fluid. Ca inginer şi om de ştiin ţă angajat la Uzinele de Avioane din Bristol-Anglia, realizeaz ă câteva tipuri de avioane performante, şi diverse alte inven ţii ( finalmente vor fi peste 250 de inven ţii brevetate). În 1934 breveteaza, în Franta,” Efectul Coanda”, care are multe aplica ţii practice. În anul 1969 revine în România. Este ales membru al Academiei Romane şi Doctor Honoris causa al IPB. În 1971 a înfiin ţat, la Bucuresti,” Institutul de Crea ţie Ştiin ţific ă şi Tehnic ă.

1. CONCURSUL Fecior de general fiind, Henri Coanda a îmbr ăţ işat, ini ţial, cariera militar ă, la început de secol 20 fiind un tân ăr sublocotenent în Regimentul 2 Artilerie” Mal-Mezon”. Într-o duminic ă însorit ă de prim ăvar ă, ofi ţer de serviciu pe regiment fiind, a selec ţionat o echipa de cai din regiment, cu c ălăre ţii respectivi, s-a deplasat cu ace ştia pe Câmpul Cotrocenilor, vestit loc de promenad ă duminical ă pentru bucure şteni, şi a organizat un concurs hipic ”ad-hoc”, care a distrat asisten ţa. A dou ă zi, Henri Coanda este chemat la ordin la comandantul diviziei, generalul Ion Dragalina: - Crezi c ă ai f ăcut o fapta l ăudabil ă? - Da ! Solda ţii sunt tineri, le place sportul, întrecerea, lumea s-a distrat... - Dar caii de la artilerie sunt de trac ţiune sau de curse? - P ăi,...... - Uite ce hot ărăsc eu: Ai 10 zile de arest la domiciliu, pe care ţi le dau s ă meditezi, şi dup ă aceea s ă-mi dai un r ăspuns corect. S-auzim de bine ! E şti liber!

2. PREA...DEVREME La cel de-al doilea Salon Aeronautic de la Paris ( ora ş considerat, atunci, centrul avia ţiei mondiale) din anul 1910, vestitul inginer constructor Gustav Eiffel , studiind prototipul” avionului f ără elice”, a exclamat: - P ăcat, b ăiete, c ă te-ai n ăscut cu 30 de ani, dac ă nu cu 50 de ani, prea devreme....

3. SOLIDARITATE ROMÂNEASC Ă Tân ărul inginer constructor de avioane la firma englez ă ”Bristol”, Henri Coanda , a avut mari emo ţii, când, dup ă pr ăbu şirea în zborurile de prob ă a unuia din prototipuri, pilotat de un englez, niciun alt pilot nu a mai vrut ulterior, s ă zboare. De şi Coanda a f ăcut toate remedierile ce se impuneau, au trecut ani buni de a şteptare, pân ă a se relu ă zborurile de încercare. Şi iat ă c ă, într-o zi, ap ăru şi pilotul de încercare mult a şteptat. Acesta era românul Andrei Popovici , c ăpitan aviator în Armata Roman ă. El a pilotat cu m ăiestrie avionul prototip Bristol-Coanda, îndeplinind toate cerin ţele caietului de sarcini. Ca urmare, avionul a fost omologat, a intrat în produc ţie, şi a avut succes de pia ţă , fiind un avion bun în compara ţie cu tipurile contemporane. Coanda a fost ”salvat” de un român şi şi-a c ăpătat lini ştea necesar ă pentru alte crea ţii. A fost un exemplu de solidaritate româneasc ă, care a fost, şi este înc ă, din p ăcate, o ”rara avis” printre românii din diaspora. Andrei Popovici a ajuns, în timpul r ăzboiului din 1916-1918, erou aviator la Marasesti, şi mai apoi general de avia ţie !

4. COANDA, UMANISTUL Inginerul, savantul şi inventatorul reputat de mai târziu, Henri Coanda , a fost, în acela şi timp, mo ştenind-o pe mama s ă, o fire sensibil ă, cu preocup ări umaniste şi o bun ă cultura general ă. Având o statornic ă pasiune pentru sculptur ă, Coanda a fost ”elev” al marelui sculptor Auguste Rodin, în atelierul c ăruia i-a cunoscut pe Constantin Brancusi şi pe Ion Jalea . Deasemenea, a frecventat atelierul de sculptur ă al maestrului german Rudolf Marcusse . A str ăbătut Asia, din Orientul Apropiat pân ă în Extremul Orient, cu o caravan ă de cămile, pasionat de c ălătorii şi interesat de ceea ce vedea. Împreun ă cu Albert Einstein , care canta tot la vioar ă ca şi el, a alc ătuit o mic ă forma ţie orchestral ă. Sensibil la frumos, dup ă ce a ascultat în extaz o poezie a exclama: - Încânt ătoare poezie, parc ă ar fi o ecua ţie !

5. PRIETENUL ANIMALELOR Lui Coanda îi pl ăceau în mod deosebit câinii. A îngrijit şi a dresat un setter şi un metis, care i-au prilejuit satisfac ţia unor trofee la expozi ţiile şi concursurile canine de la Berlin şi Leiptzig. Evident, lui Coanda îi pl ăceau şi caii. El a fost un c ălăre ţ de invidiat de prieteni şi de adversari la competi ţiile din Franta, la care a luat parte. C ălăriei îi va pl ăti tribut, în anul 1910, fracturarea bra ţului stâng....

6. COANDA ŞI APA MIRACULOAS Ă Probabil este mai pu ţin cunoscut faptul c ă timp de peste 60 ani, Coanda a studiat structura şi calitatea apei ...potabile. Longevitatea mare, de peste 100 ani, a locuitorilor din ţinutul Hunza (Pakistan) şi Vilcabamba (Ecuador), l-a condus la concluzia c ă ace ştia datoreaz ă, asta,

19 apei de b ăut din zonele respective. Aceast ă calitate de fin observator l-a caracterizat permanent pe Coanda, şi asta explic ă şi multilateralitatea preocup ărilor sale, toate convergând spre rezolvarea problemelor importante ale oamenilor. Deoarece vârsta înaintat ă nu i-a mai permis finalizarea secretului ”tinere ţii f ără b ătrâne ţe”, în 1963 Coanda a înmânat toate notele, observa ţiile şi concluziile par ţiale personale, unui mai tân ăr cercet ător american, Patrick Flanagan, cu care se împrietenise, şi care s-a ar ătat interesat s ă continue cercetarea. Men ţion ăm c ă cele 3 produse biochimice şi nutritive realizate ulterior de c ătre Flanagan, şi datorite notelor primite de la Coanda, au determinat Academia suedez ă s ă-l propun ă pentru Premiul Nobel.

7. MULTILATERALITATEA LUI COANDA Henri Coanda a fost ca specialist la baz ă inginer mecanic constructor de avioane. Analizând con ţinutul multelor sale brevete de inven ţii şi patente inregistrate, (150/270) ob ţinute în cursul vie ţii sale, via ţa activ ă f ără pauze, e şti uimit de multilateralitatea preocup ărilor sale. Iat ă o mic ă list ă pentru convingere: - Rezervoare de hidrocarburi lichide din ”beton flotant”, cu sistem de pompare prin presiune de ap ă. - Vagoane şi cargouri din materialul neconven ţional ”lemn-beton”, u şor ca lemnul şi rezistent ca betonul - Case prefabricate din ”beton granitat” - Tren aerian suspendat pe piloni - Cuptor solar pentru producerea apei dulci şi a ghe ţii, din ap ă marina - Transportul tubular de mare vitez ă al materialelor şi persoanelor - Detectarea lichidelor în şol - Echipament oceanic pentru depozitarea petrolului în mare - Aerodin ă lenticular ă - Ora şe elitiste, antiseismice...... etc,etc,etc Se pare c ă folosirea materiei”cenu şii” personale cât mai mult timp, este o condi ţie a longevit ăţ ii, lucru demonstrat de Coanda şi de mul ţi al ţii !

8. ECHIVALARE... GRE ŞIT Ă Într-o serie de articole publicate în s ăpt ămânalul ”România Mare” a lui C.V. Tudor , fostul demnitar comunist, Manea Manescu , a crezut c ă-i aduce un omagiu postum lui Coanda, denumindu-l ”Un Edison al României” (aşa este intitulat ă seria de articole). Manea Manescu a fost un mesager al lui Ceausescu trimis s ă-l ”l ămureasc ă” pe Coanda s ă se întoarc ă în România. Probabil dintr-o chemare l ăuntric ă, care l-a mistuit şi pe Gogu Constantinescu, Coanda s -a stabilit în România în 1969, şi nu ca urmare a ”diploma ţiei patriotice” a solului comunist, care a ţinut, prin suita de articole, s ă demonstreze ce patriot a fost el, de fapt. Desigur, Manea Manescu cu bun ă inten ţie ne propune echivalarea Edison - Coanda , dar, desigur, n-a fost capabil s ă sesiseze c ă aceast ă echivalare îl dezavantajeaza pe Coand a, nu e măgulitoare pentru el. Edison a fost, desigur, un prolific inventator, dar, ca preg ătire teoretic ă, numai un tehnician care ignora (dup ă propriile m ărturisiri) c ărţile de ştiin ţă , pe care nici nu le răsfoia, excluzandu-se singur dintre oamenii de ştiin ţă cercet ători, creatori de ştiin ţă fundamentala. A realizat 1073 de inven ţii (este de ţin ătorul recordului mondial în aceast ă

20 privin ţa), unele dintre ele foarte importante pentru omenire, dar a f ăcut o singur ă descoperire ştiin ţific ă (efectul termoionic, sau ” Edison”) pe care îns ă nu a putut-o explica. Henri Coanda a avut o temeinic ă preg ătire inginereasc ă înc ă de la început, o minte inventiv ă, care i-a permis şi lui realizarea multor inven ţii, dar, pe lâng ă acestea, era dotat cu o minte iscoditoare de savant cercet ător, care a muncit pentru explicarea ştiin ţific ă a observa ţiilor, şi apoi pentru aplicarea lor practic ă prin inven ţii. De exemplu, ”Efectul Coanda” a fost demonstrat pentru prima oar ă în anul 1910, dar abia în 1934, dup ă ani de studii teoretice şi practice, efectul a putut fi explicat ştiin ţific şi, apoi, brevetate diversele lui aplica ţii. La Edison ”goan ă dup ă cantitate” s-a f ăcut în dauna calit ăţ ii...Într-o carte de top 100 de savan ţi ai Lumii, scris ă de un american [ ], Henri Coanda este prezent, pe când Edison lipse şte, şi autorul argumenteaz ă şi pentru ce ! Edison a firma c ă realiz ările lui au la baz ă 1% inspira ţia (în fond gândirea, interpretarea fenomenelor) şi 99% transpira ţia (în fond, munca, încerc ările empirice). Cât despre echivalarea gre şit ă f ăcut ă de Manescu, aceasta ne conduce la zical ă româneasc ă: dac ă t ăcea, filosof r ămânea !

9. MO ŞTENIRE...”PERICULOAS Ă” La moartea savantului, survenit ă în 1972, fiica acestuia a oferit Statului Roman, toat ă arhiva g ăsit ă: peste 600 kg de hârtii, note tehnice, desene, acte personale, schi ţe, documente, brevete de inven ţii, descrieri, etc., multe dintre acestea purtând tradi ţional ă stampil ă: ”TOP SECRET” Statul Roman comunist nu a ştiut ce s ă fac ă cu acest tezaur ştiin ţific pe care l-a ob ţinut gratuit. Coletele au fost depuse la INCREST ( institutul creat de Coanda el fiind primul director), în condi ţii tehnice destul de necorespunz ătoare. Nici acesta nu a ştiut ce s ă fac ă cu ele; documentele au stat neatinse...26 de ani ! Abia în anul 1998 coletele au intrat în custodia Muzeului Avia ţiei, unde cercet ătorii au început o munca titanic ă de studiere şi clasificare. Munca titanic ă, dar, în acela şi timp, şi ...periculoas ă. În hârtia veche, foarte uscat ă şi casant ă, uşor deteriorabil ă, şi-au f ăcut habitat tot felul de mucegaiuri şi ciuperci, care au îmboln ăvit pe unii cercet ători destul de grav !

10. ONORURILE LUI COANDA Pentru prodigioasa sa activitate, pentru contribu ţiile aduse patrimoniului Ştiin ţei şi tehnicii mondiale, Henri Coanda a fost ales membru activ al Academiei Romane (1970). În acela şi an a fost numit consilier cu rang de ministru la Consiliul de Stat şi distins cu ordinul Meritul Ştiin ţific clasa I. Din 1968 era Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucuresti. Franta l-a onorat cu ordinul Meritul pentru cercetare şi inova ţie în grad de comandor, diploma Harry Diamond Laboratories (1965), Medaille d’Or des Vieilles Tiges (1970). În ţara noastr ă, cel mai mare aeroport, Bucuresti-Otopeni, poart ă numele sau, ca şi Academia de Avia ţie de la Bra şov. La rândul lui, Coanda a onorat omenirea prin realiz ările sale (250 inven ţii şi 700 de brevete), dar şi prin importante concluzii de via ţă , l ăsate ca ”testament”: - ” Omul, ca persoan ă, este infinit mic, dar prin tot ceea ce creeaz ă este infinit de mare ” (1967)

- ” Fără a visa cu ochii deschi şi nu exist ă nici imagina ţie ştiin ţific ă, nici fantezie creatoare, nici intui ţie...” (1971)

11.COANDA ŞI FARFURIILE ZBUR ĂTOARE Henri Coanda nu a scris nicio carte despre”farfuriile zbur ătoare” (OZN, UFO), dar a avut, fire şte, p ărerea lui despre ele, p ărere exprimat ă cunoscu ţilor şi colaboratorilor săi [25]. Iat ă p ărerea lui: ”Da, ele sunt o realitate a tehnologiei deschise c ătre planul informa ţional director, către realitatea suport imuabil ă, etern ă şi omniprezent ă, dincolo de tot ceea ce facem noi acum şi de tot ce ne-am putea imagina noi. Ele dep ăş esc viteza luminii, fiindc ă revin în axul omniprezent sau în realitatea paralelă. În planul fizic au propulsie holografic ă (to ţi atomii sunt simultan accelera ţi sau încetini ţi) şi, deci, nu au probleme de iner ţie pe care noi le întâlnim la propulsia discret ă (cu motoare), când impulsul de mi şcare este transmis de la atom la atom într-un anumit timp; mi şcarea succesiv ă este înlocuit ă cu cea simultan ă (diacronicul cu sincronicul). OZN-urile nu sunt permanent SOLIDE. În con ştiin ţa oamenilor persist ă prejudecata c ă tot ce exist ă trebuie s ă fie material (într-o anumit ă stare de agregare), când, de fapt, materia noastr ă nu este decât vârful aisbergului unei existente bivalente (materie-energie), care a trecut prin forme de organizare succesive, din ce în ce mai grosiere, pân ă a ajuns vizibil ă (solid ă)”. Aceast ă p ărere a lui Coanda a fost privit ă cu amuzament şi ridiculizat ă de c ătre contemporanii s ăi. Dar, oare, nu tot ace ştia ridiculizaser ă, cândva, şi principiul motorului reactiv ?

12. COANDA ŞI EXTRATERE ŞTRII Coanda admitea existen ţă OZN-urilor, care se pot deplas ă prin vid, prin ap ă, prin atmosfera şi prin roc ă unui munte, şi, care, sunt vehicole mai simple şi mai ieftine decât avioanele (!!!???). Motivul invocat de el este acela c ă acestea pot folosi orice form ă de energie, inclusiv nuclear ă sau cosmic ă, cea de a dou ă fiind prezent ă peste tot, în jurul şi în interiorul nostru. Coanda admitea c ă astfel de vehicole au fost cunoscute de c ătre vechile civiliza ţii de pe Terra, care au p ărăsit planeta înaintea unui cataclism. Extratere ştrii sunt, probabil, fiin ţele care doresc, eventual, s ă se reîntoarc ă pe Terra. Aceste fiin ţe sunt de dou ă feluri: EBBE şi UMMO. Fiin ţele EBE (Entit ăţ i Biologice Extraterestre), sau ”micii gri”, au o organizare colectiv ă de tip... furnicar, sunt ostili p ământenilor (r ăpiri, mutil ări de animale şi oameni, etc). Specia UMMO, sau ”marii blonzi”, este prieten ă p ământenilor şi, implicit, du şman ă EBE. Coanda era de p ărere c ă civiliza ţiile galactice evoluate (cazul UMMO) nu au nevoie de de materii prime, de cuceriri, de r ăpiri, de experimente pe alte fiin ţe, cum se întâmpla în cazul civiliza ţiilor înapoiate, apropiate de nivelul celei de pe Terra (cazul EBE)

13. VERBELE AUXILIARE ŞI ...RELIGIA

În ori ce limba vorbit ă de oameni, ”a fi” şi ”a avea” sunt dou ă verbe foarte importante, care nu se confund ă unul cu altul. Dup ă Coanda , numai acei oameni care î şi propun s ă se îmbog ăţ easc ă, s ă acumuleze, s ă posede diverse lucruri,averi, func ţii sau pl ăceri, cad în iluzia că ”a avea” este tot una cu ”a fi”. Percep ţia acestora este profund eronat ă şi, de fapt, lucrurile stau exact invers: în realitate ”a avea” este efectul ocazional şi superficial al lui ”a fi”. Iat ă ce afirma el în aceast ă problem ă: ” Excep ţiile la aceast ă regul ă, promovate în epocile de dec ădere, în statele corupte şi în civiliza ţiile planetare alterate, sunt sanc ţionate cu dispari ţia acestora, cu dezordinea socială şi politic ă, ori cu autonihilarea unor anumite civiliza ţii ” Dac ă Henri Coanda ar fi tr ăit dup ă ’89, ar fi constatat, probabil cu o mare triste ţe, c ă, în România, dorin ţa de a acumula s-a transformat într-o obsesie, care a ocupat min ţile multor oameni, deturnandu-i de la adev ărat ă lor menire. Ace şti oameni uit ă c ă atât via ţa cât şi averea lor, sunt de împrumut, sunt în folosin ţă pentru o anumit ă perioad ă de timp. Numai într-un cimitir se poate vedea cât de iluzorii sunt averile şi demnit ăţ ile !

14. MÂNDRIA DE A FI ROMAN ! În anul 1970 când a fost ales membru titular al Academiei Romane, Henri Coanda , cunosc ător şi admirator al istoriei ştiin ţei şi tehnicii române şti, în discursul de recep ţie, a spus:”Ce noroc ar avea omenirea dac ă ar exista multe na ţii care s ă-i fi adus, fa ţă de num ărul locuitorilor, atât cât i-a adus na ţia roman ă, în ultimii 120 de ani”. Ca roman, desigur, nu po ţi decât s ă subscrii la spusele lui Coanda . Dar, în acela şi timp, te încearc ă un sentiment de nedumerire, de mare regret şi frustrare totodat ă, exprimate printr- o îndrept ăţ it ă şi simpl ă întrebare: De ce Coanda ( ca de altfel, şi Gogu Constantinescu) nu a luat Premiul Nobel şi nici nu a fost nominalizat vreodat ă pentru acest lucru? Este cunoscut ă axioma c ă Premiul Nobel nu se acord ă pentru aplica ţii (inova ţii, inven ţii; dar...dinamita ce a fost?), ci numai pentru aport fundamental în ştiin ţă , c ă cei viza ţi sunt oamenii de ştiin ţă , cercet ătorii, şi nu...inginerii. Este adev ărat c ă, atât Henri Coanda , cât şi Gogu Constantinescu , au fost, ca forma ţie la baz ă, ingineri. Dar tot atât de adev ărat este faptul c ă acest doi ingineri ( şi vor mai avea şi... urma şi !) şi-au dep ăş it cu mult condi ţia de simpli ingineri executan ţi ai proiectelor altora. Prin munca de cercetare şi autoinstruire (se ştie doar, nu exist ă universit ăţ i speciale de format...savan ţi !) , ace ştia au devenit savan ţi-ingineri, creatori de ştiin ţă , creatori de teorii ştiin ţifice descoperitori de efecte noi în fizic ă ! Atunci, revenind la obsedant ă întrebare, de ce, ” domnilor”care...manipula ţi Premiul Nobel

6. GRIGORE MOISIL (1906-1973)

• Specialitatea: matematic ă , om de ştiin ţă de renume mondial • Născut: 10 ianuarie 1906 , Tulcea • Decedat: 1973 , Otawa-Canada • Studii: Liceul, la Vaslui şi Bucuresti. Studii superioare, simultan la Politehnic ă şi la Facultatea de ştiin ţe (sec ţia matematica), din Bucuresti. În 1929 abandoneaz ă Politehnica, şi tot în acel an î şi sus ţine teza de doctorat. Dup ă un stagiu în Franta (1930-1931) sus ţine docen ţa la Bucuresti,apoi beneficiaz ă de o burs ă Rockfeller la Roma. • Activit ăţ i: Conferen ţiar la Universitatea din Iasi (1932-1939), profesor titular în 1939. În 1942, se mut ă la Universitatea Bucuresti unde va func ţiona tot restul vie ţii, cu excep ţia anilor 1946-1948, cind a fost ambasador în Turcia. A l ăsat peste 300 lucr ări ştiin ţifice fiind creator de şcoal ă în domeniul mecanicii şi algebrei automatelor finite ( in domeniul automaticii, România era a treia ţar ă dup ă USA şi URSS). Puternic ă personalitate ştiin ţific ă, cu un deosebit simt al umorului, Grigore Moisil era convins c ă ”gradul de ţehnicitate impune gradul de civiliza ţie” al unei ţă ri.

1. Panseu Kantian Filosoful idealist german, Immanuel Kant , pus la stâlpul infamiei de c ătre “filosofia” comunist ă a clasei muncitoare, materialismul dialectic, a afirmat: “ În orice ştiin ţă , avem atâta ştiin ţă adev ărată cât ă matematic ă încape în ea “. Grigore Moisil , parc ă parafrazându-l, afirma la rându-i: “Tot ce este gândire corect ă este, sau matematic ă, sau susceptibil ă de matematizare“. Ca s ă vezi... în plin ă epoc ă de dictatur ă comunist ă,“tovar ăş ul “ academician Grigore Moisil avea în cap mai mult pe Kant, decât pe… Marx !

2. S-a f ăcut Un student ie şind furios din sala de examen, în care picase la examenul dat cu Moisil, exclam ă, destul de tare, pe culoar, în loc de r ăspuns la tradi ţionala întrebare a colegilor "ce-ai" făcut: s ă m ă pupe-n fund ! Profesorul aude, iese pe culoar dup ă student şi-l strig ă: - Vino înapoi, tinere ! Studentul, sperând într-o revenire de bun ă voin ţă a profesorului, se întoarse şi se apropie. - Mai aproape, mai aproape, ce ţi-e fric ă de mine ? Studentul se pro ţă pi chiar în f ăţ a lui Moisil şi acesta îl s ărut ă pe…frunte. - S-a f ăcut tinere, po ţi s ă pleci !

3. Nihil sine pil ă La Liceul Sfântul Sava, la un curs predat pentru profesorii de liceu, în decursul explica ţiilor la teoria circuitelor cu contacte şi relee, Moisil deseneaz ă pe tabl ă un exemplu de schem ă de principiu. Dep ărtându-se doi pa şi de tabl ă, brusc se precipit ă înapoi spre aceast ă, zicând: - Să-i punem schemei şi o pil ă, c ă ” nimic nu merge la noi f ără pil ă !”

4. O facem şi p-asta !

La propunerea “ ilustrei academician doctor inginer “, E.C., mai “ilustrul şi genialul “ ei şoţ, N.C., d ă ordin ca şi academicienii s ă mearg ă zilnic la Academie şi s ă stea acolo 8 ore, la program, ca orice om al muncii. Pre şedintele Academiei RSR prime şte ingrata misiune s ă “prelucreze” cu to ţi academicienii ( care nici nu mai erau a şa de mul ţi ) ordinul cu pricina. O făcu, apoi invit ă asisten ţa, conform tipicului “democrat socialist “, s ă-şi spun ă p ărerea, în fapt să-şi exprime…adeziunea “unanim ă “. Nimeni nu se înscrise, îns ă, la cuvânt. Pre şedintele Academiei, z ărindu-l în prima banc ă pe Moisil , şi ştiindu-l mai vorb ăre ţ şi mai spiritual, îl întreb ă: - Nici dumneavoastr ă, tovar ăş e Moisil, nu ave ţi nimic de spus ? - Ce s ă mai spun, tovar ăş e Pre şedinte, zise acesta, dac ă Partidul are nevoie , mai mult de fundurile noastre pe un scaun, decât de capetele noastre, o s-o facem şi p-asta !

5. Devorare- digerare - Domnule Moisil, multe c ărţi trebuie s ă fi devorat dumneavoastr ă, ca s ă ştiţi atâtea, îi spuse un admirator, marelui matematician, la ie şirea de la o conferin ţă a sa. - Nu cei care devoreaz ă multe trebuie l ăuda ţi, ci cei care "diger ă bine", replic ă Grigore Moisil.

6. Scurt interviu: de gustibus…disputandum “ Reporter (R): Un englez a spus cândva c ă nu crede decât în ceea ce poate fi m ăsurat şi exprimat matematic. Cum r ămâne cu arta? M ăsurabilul nu va înghi ţi incomensurabilul? Grigore Moisil (M): Multe incomensurabile devin cunoscute. Dar ştiind mai multe, ne punem mai multe probleme, avem mai multe de aflat.Cât prive şte arta, ea va r ămâne etern: se va schimba, dar nu va disp ărea. R: Datorit ă c ărui motiv? M: Matematica e universal ă nu numai prin precizie, dar şi prin caracterul ei neemotiv. Doi şi cu doi fac patru, indiferent de sentimentele persoanei care socote şte. Emo ţia îns ă tine de persoan ă, de om. Emo ţia nu va disp ărea niciodat ă. cât ă vreme oamenii vor fi fiin ţe. R: Oare prin emo ţie explica ţi marea deosebire de gusturi? M: E paradoxal, dar proverbul ”de gustibus non disputandum” corespunde realit ăţ ii într-o propor ţie riguros invers ă: se discuta tocmai şi în jurul şi din cauza gusturilor. Când un enun ţ este adev ărat, despre el nu se mai discuta. Nu se mai discuta despre adev ăr atunci când este adev ărat şi nici despre fals când este fals. Discu ţia se poart ă deobicei asupra valorilor. În arta, aceast ă evolu ţie e mai pu ţin brusc ă decât se crede azi. O opera de arta mediocr ă, tot mediocr ă rămâne şi peste 100 şi peste 1000 de ani. A şadar nu valoarea depinde de epoca, ci a ş zice c ă un anume tip de a se manifesta al valorii este ceea ce variaz ă de la o epoca la alt ă. Exist ă un caracter obiectiv al valorilor, iar omul de gust este cel care, cum se zice, ”intuie şte valoarea”, ceea ce eu cred c ă nu este altceva decât a gândi rapid despre valoare…

7.Din aforismele lui Grigore Moisil Despre ştiin ţă - Ştiin ţa se r ăzbun ă ca o femeie, nu când o ataci, ci când o neglijezi ! - Spre deosebire de vin, ştiin ţa nu trebuie l ăsat ă s ă se învecheasc ă. - Unii concep ştiin ţa ca o arhiv ă de poli ţie, în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii.. - Ştiin ţa nu e bun ă azi, dac ă ieri nu s-a gândit la mâine. - Gradul de tehnicitate impune gradul de civiliza ţie. - Una din reu şiţele televiziunii este de a face din savan ţi vedete şi din vedete savan ţi ! - E omene şte s ă spui c ă e şti mare specialist, c ă e şti cel mai mare specialist, dar nu în ţeleg s ă sus ţîi c ă e şti singurul specialist.

Despre oameni -Iubesc oamenii, începând cu …mine ! -Întreb ările la care trebuie s ă r ăspunzi cel mai sincer, sunt cele pe care ţi le pui singur. -Nu e de p ărerea ta cel ce te aprob ă, ci cel ce te imit ă -Ce este un pesimist ? Un optimist bine informat. -Omul nu progreseaz ă decât când şţ ie c ă poate s ă fac ă ce vrea. -Un om la 20 de ani trebuie s ă fie admirat, la 30, apreciat, la 40,invidiat, şi la 60, stimat !

Despre ideile oamenilor -Explosivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomic ă, ci ideea omeneasc ă ! -Un catalog al ideilor false ar trebui s ă aibe pe copert ă un craniu şi dou ă oase cu inscrip ţia “ pericol de moarte “ -O idee fals ă, care poate ruina şi oameni şi institu ţîi, este “ opozi ţia “ dintre ştiin ţă şi umanism. “ N-aşi respecta, ca om de ştiin ţă , pe cineva care este numai om de ştiin ţă ; cel mult l-aşi tolera “, afirma adesea Grigore Moisil

Despre copii -Nu am o p ărere bun ă despre copiii care se ţin numai de ce zic p ărin ţîi. Ca s ă aib ă personalitate, copilul, şi acest lucru este valabil şi pentru elev fa ţă de profesor, trebuie s ă se rup ă de p ărin ţi şi s ă ac ţioneze a şa cum gânde şte el. -Pentru elev este esen ţial cum rezolv ă problemele; pentru profesor, cum le pune.

Despre prostie -Prostia are în istorie un rol dublu: ea transform ă revolu ţia în evolu ţie, dar permite şi comunicarea între dou ă inteligen ţe -Numai prostia poate s ă n-aib ă intermiten şe -Mediocritatea nu iart ă oamenilor inteligen ţi de a fi superficiali în aparen ţă şi profunzi în realitate. - Legile tarii nu interzic.... prostia !

7. GHEORGHE CARTIANU (1907-1982)

• Specialitatea: radiocomunicatii(radiotehnic ă) • Născut: 08 august 1907, Comuna Borca- Jude ţul Neam ţ • Decedat: 26 iunie 1982, Bucuresti Studii: Liceul, la Bac ău; Institutul Politehnic Bucuresti, facultatea de electromecanic ă, sec ţia curen ţi slabi. Doctor- inginer în 1966, doctor- docent în 19 pe baza c ărţii de baza scrise ”Modula ţia de frecven ţa”. • Activit ăţ i: Inginer la Societatea de Radiodifuziune (1933- 1934), la Studioul Bucuresti şi la sta ţia de emisie Otopeni. Asistent la Şcoal ă Politehnic ă(1934), conferen ţiar la Facultatea de geologie a Universit ăţ ii Bucuresti (1948), profesor şi apoi şeful catedrei de radiocomunica ţii, a Facultatii de electronic ă şi telecomunica ţii din IPB (începând cu 1952). Redactor responsabil al revistei „Telecomunica ţii”(1956-1974). Membru corespondent al Academiei Romane, din 1963, şi vicepre şedinte al Comisiei de automatizare. Este pionerul principal al introducerii, în România, a radiodifuziunii cu MF pe UUS. Autor al unor importante lucr ări în domeniul radiotehnicii: Modula ţia de frecven ţa (1958, tradus ă în francez ă, rus ă, maghiar ă ), Bazele radiotehnicii, Analiza şi sinteza circuitelor electrice, Sinteza în domeniul frecventei, etc. Profesorul Cartianu are înregistrate la OSIM, în calitate de prim coautor, un num ăr de 6 brevete de inven ţie.

1. PARADOXURILE PROFESORULUI Profesorul Gheorghe Cartianu î şi preg ătea întotdeauna cu meticulozitate expunerile, pentru care avea texte scrise. El nu citea, îns ă, textul, ci îl preda, scriind pe tabl ă formulele necesare. Puteai s ă iei noti ţe în bune condi ţiuni, nefiind "obligat" s ă scrii dup ă dictare. Prins de vâltoarea expunerii, nu odat ă, îi sc ăpau unele stereotipii şi paradoxuri, ca de exmplu: .-“ O dezvolt ăm ( era vorba de o formul ă ) şi o punem sub o form ă… mai simpl ă ! -“Fizic, se vede ( se observ ă ) imediat din aceast ă formul ă !” -“Avem, deci, de- a face, cu cuadripoli neegali, dar identici !” etc,etc Studentii barfitori au denumit aceste paradoxuri, drept ”pasarisme”, iar pe autor....”Pasarica” sau „Pasarea”

2. “ARGUMENTUL” SUPREM În interpretarea anumitor formule şi grafice, vorbind despre concordan ţa acestora cu practica fenomenologic ă, argumenta ţia, adesea, era aceasta: -“ A şa este prin faptul c ă a şa trebuie s ă fie, şi e normal acest lucru !”

3. DOCTOR DE …”FACTO” Preocupat de cercetarea ştiin ţific ă teoretic ă şi practic ă, deactivitatea didactic ă, profesorul Cartianu , cu adev ărat doctor în radiocomunica ţii, s-a preocupat mai pu ţin de formalizarea doctoratului s ău, supunându-se unor canoane legale (colocvii, referate, examene ). Pentru el, aprecierea oamenilor valora mai mult decât anumite…diplome. Neavând, formal, calitatea de doctor, a fost, totu şi, numit s ă conduc ă doctorate, s ă acorde altora titlul de doctor. Abia în anul 1968, la vârsta de 61 de ani, i se acord ă, prin excep ţie de la regulament, titlul de doctor-inginer,

28 pe baza lucr ării, tip ărite în mai multe limbi, “Modula ţia de frecven ţă ”. Doi ani mai târziu, i se acord ă şi titlul de doctor-docent Avantaje materiale nu i-au adus aceste titluri dobândite cu trud ă, pentru că un anumit “ Geniu al Carpa ţilor “ hot ărîse, atunci, s ă se desfiin ţeze indemniza ţiile pentru doctorat

4. EXEMPLU EDUCATIV De şi n-a avut copii, profesorul Cartianu s-a priceput cu m ăiestrie s ă fac ă, pe lâng ă transmiterea de cuno ştin ţe, şi educa ţia studen ţilor, prin exemplul personal şi prin sfaturile date cu vocea-i molcom ă, moldoveneasc ă. În cadrul Politehnicii din Polizu, nu l-a v ăzut nimeni altfel îmbr ăcat, decât la costum şi cravat ă. Laboratorul şi catedra i-au fost o a doua familie, dup ă cum locuin ţa sa era un al doilea loc de munc ă, pentru continuarea studiului. Profesorul Cartianu a fost întreaga via ţă un “student” con ştiincios şi perseverent !

5. RECOMPENSE Ca o recunoa ştere a prodigioasei sale activit ăţ i de profesor universitar ţi de cercetare ştiin ţific ă, oficialit ăţ ile vremii I-au acordat, începând cu anul 1964, diverse ordine, clasa 2- a, clasa 3-a şi clasa 4-a, c ă doar ordinele de clasa 1-a erau numai pentru “tovar ăş ii cu munci de r ăspundere” !

6. MOLDOVEANUL Tat ăl profesorului Cartianu a fost un inginer oltean, n ăscut în jude ţul Gorj, iar mama moldoveanc ă. Referitor la originea etnic ă a profesorului, doi mucali ţi comentau mali ţios: - Eu cred c ă profesorul este mai mult moldovean, decât oltean ! - De ce ? - Păi nu vezi, Ştefan cel Mare a zidit 47 de mân ăstiri, iar Cartianu, crezi c ă dac ă a “mo şit” tot atâ ţia doctori ingineri în radiocomunica ţii, acest lucru este întâmpl ător? Nu, a dorit pur şi simplu s ă nu r ămân ă mai prejos, cantitativ, decât ”Marele s ău înainta ş !”

7. LOCUL DE MUNCA Profesorul Gheorghe Cartianu a declarat unui reporter: “ Tinerii s ă nu uite c ă inven ţia este mai întâi crea ţie intelectual ă, teoretic ă. Locul de munc ă al omului de ştiin ţă este atât laboratorul, cât şi biblioteca. Un student nu trbuie s ă fie un sac de cuno ştin ţe, ci o flac ără continu ă, însufle ţit ă din propriul ei entuziasm “ Profesor dixit !

8. OMOLOGARE ORIGINALA

În anul 1951, dup ă ani întregi de experiment ări, asistent universitar înc ă fiind, inginerul Gheorghe Cartianu caut ă s ă impun ă Radiodifuziunii Române noul sistem de emisie-recepţie cu modula ţie de frecven ţă ( FM, pe scala diverselor radioreceptoare), superior şi mult mai fidel decât vechiul sistem cu modula ţie de amplitudine (AM). Desigur c ă, aceast ă FM, pasiunea de o via ţă a profesorului, era, atunci în 1951, o noutate numai pentru… România ! Într-o zi se se prezent ă la biroul unui şef de la Radiodifuziune, care putea da un aviz favorabil, având în bra ţe un radioreceptor, nu prea “ar ătos”. Dup ă prezentarea argumentelor, consultâdu-şi frecvent ceasul de buzunar, inginerul Cartianu pune în func ţiune radioreceptorul. Asisten ţa a ascultat uimit ă o pies ă muzical ă clasic ă, recep ţionat ă şi redat ă de o puritate nemaiîntâlnit ă ( f ără parazi ţi atmosferici sau industriali, f ără distorsiuni ale sunetelor etc ). Bine, bine, zise şeful, dup ă trecerea momentului de uimire, dar cine emite, unde este emi ţă torul? Zâmbind, inginerul Cartianu r ăspunse: - Un colaborator de-al meu este, în momentul de fa ţă , cu un emi ţă tor experimental portabil şi cu un pik-up cu 2 p ăci, sus pe terasa Palatului CFR din fa ţa G ării de Nord ! Omologarea original ă a fost validat ă şi Radiodifuziunea Român ă adopt ă în scurt timp primele emisiuni pe unde ultra-scurte ( UUS) cu modula ţie de frecven ţă dup ă metoda Cartianu, care prezint ă unele particulatit ăţ i fa ţă de sistemul americanului Edwin Armstrong ( un precursor în domeniu), dar ale c ărui lucr ări, profesorul nu le-a cunoscut, ele neparvenind în Europa din cauza r ăzboiului.

9. CULTURA SI…CAFEA Nu de pu ţine ori, profesorul Cartianu ie şea, dup ă o istovitoare activitate în laborator, la câte o cafea, cu subordona ţii lui, fie la Hotel Nord, fie la Terasa de la Inter, etc. Aci, discu ţiile moderate de profesor s-ar fi dorit s ă fie din domeniul culturii umaniste, despre c ărţile nou ap ărute, despre cronicele de art ă din ziare şi reviste, despre muzic ă şi concerte, etc. Aceste discu ţii e şuau, îns ă, repede într-un monolog al profesorului, care uimea auditorul şi care-i făceau pe unii s ă-şi spun ă în b ărbie cu invidie, dar şi cu admira ţie: .- Doamne, oare când le-a mai citit şi pe astea ?

10. MODESTIE Prin anii “70 este intervievat de un reporter: - Nu v ă mâhne şte faptul c ă un om de ştiin ţă este mai pu ţin cunoscut decât, s ă zicem, Mihai Constantinescu ? - Cine este Mihai Constantinescu ? - Un cânt ăre ţ de muzic ă u şoar ă. - Noi nu ne adres ăm unei mase atât de mari de oameni. - Dar, prin rezultatele cercet ărilor sale, omul de ştiin ţă se adreseaz ă lumii întregi ! - Da, dar tot nu mi se pare anormal ca fotbali ştii şi cânt ăre ţii s ă fie mai cunoscu ţi decât inventatorul aparatului de radio de înalt ă fidelitate cu modula ţie de frecven ţă . Îţi repet, n-am suferit niciodat ă pentru faptul c ă, atunci când trec pe strad ă, lumea nu-şi d ă coate recunoscându-mă !

11. FARA …DISCONTINUITATI

Când s-a hot ărît s ă ias ă la pensie din func ţia de şef de catedr ă, în anul 1977, personalul catedrei de radiocomunica ţii din Politehnica- Bucure şti a hot ărît s ă-i organizeze, cum se

30 obi şnuie şte, o mic ă festivitate –surpriz ă. Surpriza n-a reu şit deloc, profesorul împotrivindu-se cu vehemen ţă : - “ Nu, eu voi munci în continuare cu voi, nu am pus înc ă punct la unele lucr ări. Pensia este doar o formalitate, nu pot s ă rup leg ătura cu activitatea ştiin ţific ă şi, oricum, trebuie s ă termin ăm împreun ă tot ce am început !”

12. EXIGENTA…INDUSA Profesorul Cartianu e ra cunoscut ca un professor indulgent, care asculta studentii la examene cu atentie si rabdare, fara a-I intrerupe, lucru care pe unii i-ar inhiba) astfel incat acestia sa formuleze raspunsuri cat mai complete si corecte. La un examen de Bazele Radiotehnicii, cu anul 3, la una din grupe, vine in “control” decanul ( desigur avand “sarcina” de la biroul organizatiei de baza a …partidului). - Cum merge examenul, tovarase professor, cati restatieri aveti, cate calificative de “nesatisfacator” ati dat ? - Pai, pana acuma, niciunul…. Decanul pleca. La tabla, urmand sa raspunda, era colegul SP, un baiat inteligent si manierat, bun la invatatura, dar si cu o cultura generala de invidiat. Profesorul se va fi gandit, dupa plecarea decanului, ca pentru a nu fi taxat ca lipsit de exigenta, ca n-ar “da bie”, I se “pune pata” pe bietul student, si-l intrerupe, si-l freaca cu intrebari suplimentare, si pana la urma ii spune ca nu a pregatit suficient examenul, calificativul fiind de “nesatisfacator”.Studentii care urmau la examinare au ramas consternati ! Bietul coleg, SP, n-a asteptat, totusi, toamna, ci a repetat examenul cu alta grupa, luand, bineinteles cu brio, calificativul “bine”

13. DOUA PASARELE Tabla de scris din amfiteatrele IPB-ului, in care se tineau cursuri, aveau si o parte mobila pe verticala, putand fi ridicata cand era plina cu inscrisuri. Colega MP-M, care era talentata la desen, inaintea unei sedinte de curs cu profesorul, deseneaza, pe tabla fixa, doua dragute pasarele, apoi astupa desenul coborand tabla mobila bine stearsa, care urma sa fie umpluta cu formule.Vine profesorul Cartianu ( poreclit de studentii malitiosi, “Pasarica”), umple tabla, apoi, ridicand-o in sus, descopera…pasaricile. Aluzia era clara, profesorul a inghitit-o cu demnitate, si a zis, afisand un zambet ce aducea mai mult a rictus: - Cu asa talent, cel ce-a desenat trebuia sa se duca mai bine la “Belle Arte” si nu sa vina la Politehnica !….

14.COJOACELE Colega AB purta, pe timp de iarna, un cojoc tip “Alain Delon”, de mai tarziu. Prfesorul Cartianu avea si el unul de acelasi tip. Venind intr-o zi la curs, dezbraca cojocul si-l pune la cuier langa cel al colegei AB. Dupa ore, profesorul “isi ia” cojocul si pleaca, dar la sfarsitul zilei de cursuri, colega observa ca profesorul plecase cu …cojocul ei. A luat cojocul si s-a dus la cancelaria catedrei de radiotehnica. Acolo nu era nimeni, dar in cuier…cojocul ei. Face repede schimbul corectand eroarea profesorului (de care acesta nu a stiut niciodata) facuta involuntar din cauza grabei lui caracteristice.

15. PROTECTIA MUNCII Profesorul Cartianu conducea lucrarile de realizare , in colectivul de cercetare al catedrei, al unui radioemitator cu modulatie de frecventa (FM) pe frecventa de 72 MHz si puterea de circa 1kW. Etajul final era, bineinteles, realizat cu ajutorul unui tub electronic de emisie, care necesita, printer altele, o tensiune anodica de 2500 V. Fara semnal la intrare, etajul final prezenta, insa, niste oscilatii parasite care incalzeau excesiv tubul riscand sa-l deterioreze.

Profesorul cauta solutii pentru a iesi din impas, si s-a dus dupa profesorul Tanasescu sa-i arate fenomenul Colegul OlOv,care era radioamator cu indicativ (YO3UD), profitand ca a ramas singur langa etajul cu pricina, cu un creion de lemn, a miscat niste bobine de soc din circuitul anodic si din cel de grila, si a observat diminuarea oscilatiilor cu tendinta de disparitie. In acest timp apare profesorul Cartianu insotit de profesorul Tanasescu. Cand il vede pe colegul OlOv ingenuchiat langa dulapul emitatorului cu “testorul” in mana, s-a repezit la el si l-a tras violent pe spate rasturnandu-l. - Ce faci, tovarase student ? Vrei sa te electrocutezi ? Stai la distanta ! Probabil, era vie profesorului electrocutarea mortala a inginerului electronist, Flondor, un bun sahist, care, umbland cu un pix metalic prea aproape de un echipament sub inalta tensiune, a produs o descarcare fatala prin arc electric. _Tovarase profesor, replica colegul meu, stiu ce are emitatorul ! Si ii explica ce facuse. - Sa stii ca are dreptate, zise profesorul Tanasescu , si abia atunci profesorul Cartianu schimba tonul cu unul mai bland: - Daca imi spuneai dinainte ce vrei sa faci si cum vrei sa faci, eu iti dadeam aprobarea si concursul asumandu-mi si raspunderea. Pe viitor asa vom colabora, daca te pasioneaza ce facem noi aici…

7. HERMANN OBERTH (1894-1983)

• Specialitatea: astro-fizician german de origine român ă, Savant de reputa ţie interna ţional ă • Născut: 25 iulie 1894, Sibiu • Decedat: decembrie 1983, Nuremberg-Germania • Studii: În 1912 absolv ă gimnaziul „Episcop Teutsch” din Sighisoara. În 1913 începe studiul medicinii la Munchen, întrerupte de r ăzboiul la care a participat şi în care a fost r ănit. În 1919 începe studii de fizica, matematica şi astronomie la Cluj, apoi la Munchen şi Gotingen. În 1923 sus ţine examenul de absolvire la Universitatea din Cluj. • Activit ăţ i: În anul 1921, la Universitatea din Heidelberg, sus ţine prima dizerta ţie din lume despre zborul cosmic, neinte- leas ă şi respins ă de savan ţii vremii. În 1922-1923 este profesor de matematic ă şi fizic ă la gimnaziul din Sighisoara. Între 1925-1938 este profesor la Medias şi colaborator cu universit ăţ i din Austria şi Germania. În 1923 îi apare la Munchen cartea „Rachet ă spre spa ţiile Interplanetare”, care va fi reeditat ă de 7 ori. În 1945 se stabile şte în Germania. Între 1948-1961 elaboreaz ă peste 30 de lucr ări în domeniu. În 1969 asista, în SUA, la lansarea lui Apollo11. În 1972, în vizita în România, Universitatea Babes- Boliay îi confer ă titlul de doctor Honoris-Causa. Tot atunci, Hermann Oberth tine o conferin ţă în plenul Academiei Romane. A publicat peste 60 de lucr ări ştiin ţifice, a fost membru de onoare al unor institute de cerce-ţă ri spa ţiale din Germania, SUA, Anglia, Austria şi Grecia. În onoarea lui s- a instituit premiul interna ţional ”Hermann Oberth”

1. PRECOCITATE Născut într-o familie de sa şi transilv ăneni intelectuali (tat ăl sau era medic), elevul Hermann Oberth citea, înc ă de la 11 ani, cu asiduitate, pe cel ce a fascinat copil ăria multor oameni, scriitorul cu o imagina ţie ie şit ă din comun, Joules Verne. L-a fascinat în special cartea ”De la Pământ la Lun ă”, pe care a citit-o de mai multe ori, încât aproape o ştia pe dinafar ă. Influen ţat de ideile lui Joules Verne, pe care nu le considera total fanteziste, bazat pe intui ţia şi gândirea proprie, pe calculele şi proiectul sau, Hermann Oberth construie şte prima sa rachet ă la vârsta de ...14 ani, fiind elev la şcoal ă general ă !

2. CONVERSIA OP ŢIUNII Absolvind studiile liceale la Sighisoara, în 1912, fiind un tân ăr ascult ător, a ţinut cont, probabil, de dorin ţa tat ălui sau de a se face medic, care s ă duc ă tradi ţia familiei mai departe. Ca urmare, în acela şi an, devine student la medicin ă al Universit ăţ ii din Munchen. Odat ă cu declan şarea Primului R ăzboi Mondial, în 1914, de şi Hermann Oberth nu terminase studiile de medicin ă, este mobilizat cu gradul de sergent sanitar, şi ia parte la b ătălii. În februarie 1915, în b ătălia Carpatilor est r ănit. Pân ă la sfâr şitul r ăzboiului, a fost cadru sanitar militar, suficient timp c ă s ă-şi dea seam ă c ă aceast ă meserie nu-i place deloc şi c ă” nu va dori niciodat ă s ă profeseze ca medic”.

3. RECUPERAREA TIMPULUI PIERDUT Dup ă r ăzboi, studentul Hermann Oberth se reîntoarce la studiile universitare, dar pe baza altei op ţiuni: studiul fizicii, şi nu al ...medicinii !

În anul 1919 se înscrie la Universitatea din Cluj, apoi la cea din Munchen. Studiaz ă matematica şi fizica, iar mai apoi, la Universitatea din Gotingen, astronomia. În 1920 proiecteaz ă o rachet ă spa ţial ă cu 3 trepte, cu greutatea de 100 tone. În 1922, la Universitatea din Heidelberg, sus ţine lucrarea sa de doctorat, prima dizerta ţie din lume despre ştiin ţa rachetelor şi a zborurilor spa ţiale. Savan ţii vremii, care nu erau la prima lor gaf ă, nepricepandu-i con ţinutul şi considerând-o ”utopic ă”, o... resping. Cu fonduri private, teza de doctorat a fost totu şi, tip ărit ă, r ăspândit ă şi a produs multe discu ţii controversate, dar autorul a declarat public, c ă va deveni un om de ştiin ţă mai valoros decât cei care i-au respins dizerta ţia. Sup ărat, nu f ără motiv Hermann Oberth a criticat sistemul de invatamat superior, spunând despre el c ă ”lumineaz ă înapoi”, fiind lipsit de viziunea de viitor.

4. PRIMA RACHET Ă În toamn ă anului 1929, în Germania, Hermann Oberth a lansat prima rachet ă cu combustibil lichid, conceput ă de el. La acest experiment au asistat şi studen ţi de-ai s ăi de la Universitatea Tehnic ă din Berlin, printre care se afla... Wernher von Braun . Spre sfâr şitul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial, rachetele V2 (A4), primele cele mai mari din lume, pe care Germanii le-au lansat din Germania (Peenemunde) având ţint ă Londra, s-au realizat, de către W. Braun , pe baza a nu mai pu ţin de 95 de inven ţii ale lui..... Hermann Oberth !

5. RECUNO ŞTIN Ţă PENTRU...MAESTRU A şa cum se ştie, dup ă al Doilea R ăzboi Mondial, Wernher von Braun s-a stabilit în SUA, unde şi-a continuat cercet ările. În statul Alabama, ora şul Huntsville Acesta a fondat un institut pentru explorare spa ţial ă. Neuitandu-l pe profesorul sau, r ămas în Europa, Hermann Oberth , Von Braun l-a invitat s ă colaboreze la elaborarea unui studiu” Dezvoltarea tehnologiei spa ţiale în urm ătorii 10 ani”. Este programul conform c ăruia, finalmente, SUA s-au impus pe plan mondial în zborurile cosmice. Pân ă în anul 1962, când s-a desprins de preocup ările privind rachetele şi zborurile spa ţiale, Oberth a fost un specialist de notorietate mondial ă Recunoscut ca atare şi consultat de c ătre cei interesa ţi. El a l ăsat posterit ăţ ii o opera pe cât de inedit ă, pe atât de atotcuprinz ătoare. In anul 1969, în ziua memorabil ă de 16 iulie, cu ocazia lans ării misiunii ” Apollo 11” care s- a soldat cu primii oameni pe Lun ă, Von Braun , din nou, nu l-a uitat pe profesorul sau, şi l-a invitat la lansarea de la Cape Kennedy.

6. RECUNO ŞTIN ŢĂ ROMÂNIEI Ca şi al ţi savan ţi n ăscu ţi în România, care au activat în str ăin ătate, şi Hermann Oberth a sim ţit, cu certitudine, dorul pentru p ământul natal, şi a revenit în ţar ă s ă şi-l sting ă. În anul 1972 este prezent la Cluj, la Universitatea Babes- Bolyai, care îi confer ă titlul de Doctor Honoris Causa. Tot cu ocazia vizitei din 1972, la dat ă de 30 iunie, În Aula Academiei Romane, Hermann Oberth tine conferin ţă ”Din op ţiunile mele pentru naviga ţia spa ţial ă”. În 1974, doi ani mai târziu, la Bucuresti i se confer ă ordinul”Meritul Ştiin ţific” clasa I. În 1976, la Muzeul Tehnic ”Dimitrie Leonida” din Bucuresti, s-a înfiin ţat un stand expozi ţional dedicat lui Hermann Oberth . Abia în anul 1994, pe dat ă de 25 iunie, când s-au aniversat 100 de ani de la na ştere, s-a inaugurat la Medias Muzeul ”Hermann Oberth ”, acesta nu f ără sprijinul fiicei acestuia şi al Asocia ţiei Sa şilor Transilvani din Munchen. Hotarit lucru, România a adus prinos de recuno ştin ţă fiilor ei bravi, de regul ă dup ă ce ace ştia au murit, şi nici atunci la nivelul la care au f ăcut-o...str ăinii...

7. TRIUMVIRATE

Hermann Oberth a f ăcut parte simultan din dou ă ”triumvirate” diferite. Este vorba de un prim triumvirat, real, de lucru în comun, soldat cu realiz ări notabile, format timp de 30 ani, împreun ă cu Rudolf Nebel şi Wernher von Braun. Al doilea triumvirat, din care a f ăcut parte, este ...imaginar, şi ...etern, peste timp...Este constatarea c ă sasul roman, Hermann Oberth , împreun ă cu rusul Konstantin Tiolkovski şi americanul (din SUA), Robert Goddard , sunt, to ţi trei ”p ărin ţii” fondatori ai ştiin ţei rachetelor şi astronauticii. Ace şti trei savan ţi nu au colaborat direct niciodat ă, fiecare a lucrat independent, dar marea curiozitate, nemaintalnita în niciun alt domeniu, este c ă... concluziile cercet ărilor lor sunt în mod esen ţial...identice !

8. OBERTH...FILOSOFUL Dup ă retragerea din 1962, la vârsta de 68 de ani, şi pân ă la vârsta decesului de 95 ani, în 27 de ani de via ţa, s-a ocupat de problem ă energiei, problem ă care fr ământ ă pe orice savant al lumii indiferent de specialitatea sa, dar i-a r ămas mult timp şi pentru problemele...filosofice, care, iar ăş i, sunt specifice pentru savan ţii ajun şi la vârsta senectu ţii. C ărţile pe care le-a scris, s-au referit la dimensiunea filosofic ă şi etic ă a ştiin ţei şi a cercet ătorului, concep ţia despre rolul tehnicii. Iat ă ce afirma Hermann Oberth : ”Dup ă p ărerea mea, sensul şi ţelul tehnicii sunt s ă creeze omului, într-un mediu străin, condi ţiile de via ţa care corespund structurii sale interne”. În concluzie, profesorul de matematic ă şi fizic ă, Hermann Oberth , ca orice fizician, şi-a început cariera marilor sale descoperiri şi crea ţii, cu...creionul în mâna, şi a încheiat-o, ca oricare filosof, tot... cu creionul în mâna !

9. PIETROIUL LUI OBERTH În 1923, la Munchen, murea unul din ideologii lui Adolf Hitler , care era considerat ”fondatorul spiritual al Na ţional- Socialismului”, pe nume Dietrich Eckart . Acesta a murit mulţumit c ă ”elevul” sau ”dansa” dup ă ”melodia” compus ă de el. Aceast ă ”doctrin ă secret ă ”transmis ă lui Hitle r avea, îns ă, r ădăcini adânci în...mozaism şi islamism ! Moartea l-a surprins pe Eckar t rugandu-se în fa ţa unui pietroi negru (un meteorit provenind din Kaaba), şi pe care l-a l ăsat mo ştenire sighi şoreanului... Hermann Oberth . L-o fi stimulat, acest pietroi, pe acesta, în str ădania lui de a face posibil ă p ătrunderea cât mai adânc ă în spa ţiul cosmic a omului, cam pân ă în dep ărt ările de unde venise ...meteoritul ? Se pare c ă,....da !

10. PIJAMAUA Întârziind într-o seara la cin ă la ni şte prieteni, Hermann Oberth este invitat de c ătre ace ştia, pentru c ă începuse s ă plou ă, s ă înnopteze la ei. Oberth accept ă, dar profitând de neaten ţia gazdelor, se face nev ăzut. Pe când gazdele, nedumerite, nu ştiau ce s ă mai cread ă, acesta intra pe u şa, ud leoarc ă. - Unde ai fost, de te-ai udat în halul acesta ? fu întrebat de gazde - Păi nu mi-aţi propus s ă r ămân peste noapte la voi, deoarece afar ă plou ă? - Ei, şi ? - Nu aveam pijamaua la mine şi m-am dus dup ă ea acas ă..

11. FOTOGRAFIA Într-un num ăr din anul 1977, al revistei franceze ”Sceance et Vie”, dau de articolul ”50 ans de fusee: Von Braun ”. Articolul, un elogiu adus creatorului de rachete german, Wernher Von Braun la 50 ani de activitate, are o singur ă pe care, nefiindu-i locul în scrierea de fa ţa, încerc s ă o descriu în cuvinte. Fotografia este f ăcut ă în anul 1959 şi reprezint ă busturile a trei b ărba ţi al ătura ţi. Numele celui din stânga, cel mai în vârsta, este Rudolf Nebe l, la mijloc este Hermann Oberth , iar în

35 dreapta, b ărbatul cel mai tân ăr, Von Braun . Fotografia are şi o explica ţie: ”Dup ă 30 de ani de colaborare, trei mari pioneri ai spa ţiului se reîntâlnesc”. Nu sunte ţi de p ărere c ă într-o poza de grup, conform unei legi bine împ ământenite, la mijloc se plaseaz ă personajul principal, persoana cea mai important ă ? Eu, ...da ! Şi mai cred c ă nici Von Braun n-a uitat, atunci, c ă a fost studentul lui Hermann Oberth..

REMUS RADULET (1904-1984)

• Specialitatea: Electrotehnic ă şi energetic ă • Născut: 03 mai 1904, la Bradeni, jud. Sibiu • Decedat: 06 februarie 1984, la Bucuresti • Studii: Liceul, la Sighisoara şi Bra şov. Facultatea la Timisoara. Şi- a continuat preg ătirea în Elvetia, în 1929-1930, sus ţinând teza de doctorat la Şcoala Politehnic ă Federal ă din Zurich. • Activit ăţ i: Profesor la Şcoală Politehnic ă din Timisoara, 1946- 1951, profesor la Universitatea din Bucuresti şi la Institutul de C ăi Ferate, între 1948-1974, profesor şi şef de catedra la Institutul Politehnic Bucuresti, între 1951- 1974 ( anul ie şirii la pensie). Remus Radulet este creatorul şcolii române şti de electrotehnic ă şi energetic ă. A fost director al Institutului de Energetic ă al Academiei. Preocup ările sale ştiin ţifice acoper ă un spectru larg: electromagnetism, m ărimile fizice, primitive şi derivate, ale acestuia, bazele teoretice ale câmpului EM, propagarea lui, circuitele electrice, etc. Opera sa cuprinde pest ă 200 de lucr ări: studii, rapoarte, comunic ări ştiin ţifice, cursuri universitare, c ărţi şi tratate tip ărite. A coordonat editarea (stabilind un limbaj tehnico- ştiin ţific, românesc) celor 2 edi ţii ale Lexiconului Tehnic Roman (de 7, respectiv, 19 volume !) S-a ocupat de popularizarea ştiin ţei fiind rector voluntar al Universit ăţ ii Populare. A fost membru corespondent, în 1951, iar din 1963, membru titular al Academiei Romane; membru al Asocia ţiei Ştiin ţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din România, al Academiei Saxone de Ştiin ţe din Leiptzig, al Asocia ţiei Americane pentru Progresul Ştiin ţei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al Comisiei Interna ţionale de Electrotehnic ă.

1. Orbii şi… optica La începutul cursului de Bazele Electrotehnicii, predat la Institutul Politehnic Bucure şti timp de dou ă semestre, Remus R ădule ţ obi şnuia s ă aten ţioneze, pe tinerii studen ţi participan ţi la conferin ţa inaugural ă, astfel: „Omul nu are un sim ţ adecvat pentru perceperea fenomenelor electromagnetice şi, de aceea, cei ca dumneavoastr ă, care dori ţi s ă înv ăţ aţi electrotehnic ă, sunteţi cam în situa ţia, bun ăoar ă, a unui orb care vrea s ă studieze optica !” Şi a şa, la inceputul cursului, am fost cu to ţii orbi, dar …c ălăuzi ţi !

2. Ştergem tot ! Spre sfâr şitul conferin ţei de deschidere a cursului, mizând pe m ăiestria sa pedagogic ă şi pe structurarea ştiin ţific ă a capitolelor electrotehnicii, care urmau a fi parcurse, şi pentru a şterge din memoria auditorului eventualele mal entendu-uri, concluziona: “Din acest moment vom presupune c ă to ţi cei de aci din amfiteatru nu şti ţi nimic din electricitate şi magnetism, nu şti ţi ce-i acela fenomen electric sau magnetic, nu şti ţi ce este sarcina electric ă, ce este câmpul electric sau magnetic, nu şti ţi ce este curentul electric sau tensiunea electric ă etc. Şterge ţi-vă din memorie toate no ţiunile pe care le ave ţi din electricitate şi magnetism! Vom face cuno ştin ţă cu ele logic, pas cu pas, de la bun început, şi… v ă urez succes pe acest drum ” Şi noi, discipolii lui, acel succes… l-am cam dobândit!

3. Biata asistent ă

Profesorul era foarte exigent, dar corect, în aprecierea cuno ştin ţelor celor ce se prezentau în fa ţa lui la vreun examen. Într-o zi se prezent ă unul din asisten ţii s ăi ( care era o tân ără femeie) pentru sus ţinerea unui colocviu de admitere la doctorat, în domeniul electrotehnicii. Dup ă ce asistenta trateaz ă subiectul primit şi dup ă ce r ăspunde la numeroasele întreb ări puse de c ătre profesor şi membrii comisiei, profesorul d ă…verdictul: “Îmi pare r ău, tovar ăş a asistent ă, dar eu am în prezent studen ţi care ştiu mai mult ă electrotehnic ă de cât ştii dumneata acum când dai acest colocviu!!” Nu se mai stie dac ă biata asistent ă şi-a revenit cu bine dup ă acest du ş rece, dup ă aceast ă apreciere aspr ă, dar corect ă, a cuno ştin ţelor sale de electrotehnic ă.

3. A treia încercare Un student cade la examenul de electrotehnică, d ă reexaminarea si cade iar. Exasperat, studentul toceste zi şi noapte materia de examen, devine clientul fidel al bibliotecii, se consult ă cu toat ă lumea, şi ob ţine de la profesor şi de la decan, permisiunea s ă mai dea odat ă examenul de electrotehnic ă. La examen, dup ă ce trage la sor ţi un bilet, studentul zice profesorului: - « Tovar ăş e profesor, la cât ă electrotehnic ă ştiu eu acuma, acest bilet este prea usor pentru mine si v ă rog s ă- mi alege ţi dumneavoastr ă unul mai greu ! » Profesorul R ădule ţ r ămâne surprins, evident, nu nepl ăcut, şi propune studentului s ă răspund ă, totu şi, la prima chestiune a biletului extras, apoi s ă mai trag ă un bilet la care va răspunde numai la subiectul doi. Studentul a r ăspuns excelent, profesorul a fost mul ţumit şi l- a gratulat cu calificativul Foarte bine, zicând: « - Personal îmi pare bine, ai reu şit s ă demonstrezi teorema, c ă oricine poate s ă în ţeleag ă cursul meu, dac ă…înva ţă ! «

5. Problemele…nop ţii Cele 6 grupe ale Anului 2 al Facult ăţ ii au examenul semestrial la electrotehnic ă. Prima dintre grupe care intr ă in foc (prin tragere la sor ţi) este cam de sacrificiu, datorit ă exercitiilor(probleme aplicative) cuprinse în biletele de examen, şi pe care trebuia s ă le rezolvi in primul rând. Dup ă 2 zile, grupa a doua, care aflase continutul problemelor si modul de rezolvare al lor, se descurc ă bine, şi urma ca grupa a treia s ă se descurce şi mai bine. Dar, vorba lui Jean Jaques Rousseau: moartea binelui este… mai binele ! Grupa a treia se prezint ă la examen la ora 8, calm ă şi f ără emo ţii, dar profesorul şi asistentul, nic ăieri. Abia pe la 9 apare asistentul şi-l scuz ă pe profesor: - S-a culcat abia pe la 3 noaptea, c ă a redactat un nou set de probleme pentru examen, căci celelalte se cam învechiser ă ! Vai de mutra f ăcut ă de studen ţii ce a şteptau atunci, s ă intre la examen !

6. Candida ţii la inginerie Biletele de examen la profesorul R ădule ţ con ţineau un exerci ţiu aplicativ (problem ă cu date numerice) si 1-2 subiecte teoretice. Subiectele teoretice ajungeai s ă le prezin ţi profesorului, dup ă timpul de gândire acordat, numai dup ă ce-i prezentai problema rezolvat ă. Argumentul s ău era: Dumneavoastr ă dori ţi s ă v ă face ţi ingineri. De aceea pe mine m ă intereseaz ă, în primul rând, s ă v ăd cum aplica ţi teoria in practic ă, si numai dup ă, şi dac ă rezolva ţi problema, m ă interesez ă si cuno ştin ţele dumneavoastr ă teoretice ! Aşa ne b ăga în cap, profesorul, cu orice prilej, înalta menire social ă a meseriei de inginer, creator de bunuri materiale, progres şi civiliza ţie, pentru oameni. ..

7. Întâlnire cu…Tovar ăş ul Remus R ădule ţ a f ăcut parte dintr-o grup ă de academicieni, condusa de presedintele Radu Voinea , chemat ă la CC al PCR, chiar la biroul Secretarului General al Partidului. Aici, Genialul Conduc ător al Partidului şi Statului le aduce la cunostin ţă hot ărîrea de suspendare a indemniza ţiilor b ăne şti acordate doctorilor şi docen ţilor. - Cred c ă este o m ăsur ă just ă şi în concordan ţă cu principiul socialist al muncii şi al retribu ţiei, a zis NC, printre alte argumente. Ei, ce spuneţi, îndemn ă el academicienii să ia cuvântul. - Eu cred, zise Rădule ţ, c ă p ăstrarea acestei indemniza ţii ar fi mai socialist ă decât anularea ei (!), pentru c ă retribu ţia socialist ă trebuie f ăcut ă dup ă importan ţa social ă a muncii depuse, dupa calitatea acesteia, in conformitate cu pregatirea respectivei forte de munca. Ori, doctorii- ingineri sau doctorii-docenti, care au suportat rigorile unor examene suplimentare in pregatirea lor, au depus si depun eforturi in indeplinirea la un inalt nivel calitativ, cu simt patriotic, a sarcinilor trasate de Partid, trebuie stimulati pentru aceasta… Degeaba a imbracat, Remus Radulet , aceasta parere, fatis dizidenta, intr-un lmbaj de “lemn” (specific si foarte drag lui N.C ), ca nu l-a lamurit, si s-a facut cum a vrut el, “democratul” dictator, sau perechea lui de la Kabinetul 2, sau, cum au vrut ambii…! (Relatata de acad. Radu Voinea)

8. Repeziciunea de variatie La inceputul carierei sale didactice, in dorinta ce l-a urmarit toata viata, aceea de a se face cat mai bine inteles de auditoriu, de a fi foarte clar si explicit, ori de cate ori in vreo formula aparea derivata unei marimi fizice, tanarul dascal Remus Radulet , dominat de ardeleanul din el, nu o denumea ca atare, derivata, ci… repeziciune de variatie . Mai tarziu, peste ani, venind la Bucuresti, a dat repeziciunea pe… derivata

9. Lexiconul Tehnic Român Întrebarea “cine a citit Lexiconul Tehnic Român?” este o întrebare cam bizar ă, deoarece lexicoanele, enciclopediile, dictionarele, etc, nu se citesc, ci se consult ă la nevoie, într-o anumit ă problem ă, se “frunz ăresc”, deci… Şi totu şi, un om care a citit cu mare aten ţie, atât cele 4 volume ale primei edi ţii, cât şi cele 18 volume ale edi ţiei a doua a Lexiconului, articol cu articol, în calitatea sa de redactor responsabil, a fost… Remus R ădule ţ ! Cine are îndoieli s ă frunz ăresc ă Lexiconul, şi va observa, desigur, în fiecare defini ţie şi în fiecare explica ţie, stilul inconfundabil, clar şi riguros ştiin ţific, al regretatului profesor. F ăcând parte dintre “faraonii” moderni ai culturii, a ţinut, desigur, s ă-şi “dureze” o “piramid ă” pe acest p ământ !

10. F ăclie ştiin ţific ă Dup ă cum se ştie, ştiin ţă popularizat ă nu pot face decât marii savan ţi, care cunoscând profund problemele ştiin ţifice ale domeniului lor de activitate, de care s-au ocupat o via ţă , le pot expune cu m ăiestrie, în varii feluri, pentru orice nivel de percepere al auditorului. Este ceea ce a f ăcut şi Remus R ădule ţ ca rector, ani îndelunga ţi, ai “Universit ăţ ii Populare”. Dar totu şi, n-a cheltuit oare prea mult timp, prea mult ă energie cu aceast ă activitate, c ăci…vorba poetului…” Făclie, ce-o s ă-i pese lumii, c ă tu te mistui, luminând !”

11. Pacat

In anul 1929, in timp ce-si pregatea, ca bursier, teza de doctorat, la Scoala Politehnica Federala din Zurich, intr-una din zile, intr-o sala de curs, sustinea un referat in cadrul seminarului condus Wolfang Pauli Junior. In sala patrunde pe neasteptate...marele Einstein, profesor la respectiva Politehnica. Fara a perturba activitatea, acesta a urmarit cu interes expunerea tanarului Remus Radulet pana la sfarsit. Apoi, salutandu-l pe Pauli, a intrebat: „Un student la fizica, nu-i asa ?” „Nu, a raspuns Pauli, este un tanar inginer roman care isi prepara o teza de doctorat in electrotehnica”. „ Pacat”, a zis Einstein; ar fi fost un bun fizician....

12. Pardon de deranj In toamna anului 1952, student fiind in anul 2 al facultatii de electrotehnica a IPB, eram foarte emotionat, ca si colegii mei, de debutul cursului de „Bazele Electrotehnicii”, ce urma sa ne fie predat de catre Remus Radulet, un „magister” cu o carte de vizita impresionanta: profesor universitar-doctor docent-inginer (la care se va mai adauga, curand, si calitatea de academician). Sala DPE a vechiului local din Polizu al UPB era arhiplina. Venisera la cursul inaugural si multi studenti din anul 3, trecuti prin „focul examenelor” cu Radulet, ca sa-si exprime admiratia si recunostinta pentru fostul lor dascal, marindu-ne noua, urmasilor, emotia cunoasterii noului nostru dascal. Deodata intra in sala...profesorul, urmat de „plutonul” sau de asistenti si preparatori, care mi s-a parut a fi de vreo 20 de persoane, si care s-au asezat in primele doua randuri de banci, care le erau rezervate ( si asa vor fi in continuare, caci stiau acestia...ce stiau !). Fostii studenti, care erau in picioare pe intervalele dintre banci, au dat tonul la aplauze, care in scurt timp s-au amplificat, toata sala s-a ridicat aplaudand timp de mai bine de un minut( asa aplauze nu voi mai intalni decat in ...”Iepoca de Aur”). Dupa incetarea aplauzelor, cand musafirii nostri se asteptau la un discurs inaugural, cu accente, eventual, sentimentale, o dezamagire totala s-a putut citi pe fetele lor, cand profesorul incepu sa vorbeasca: - Tovarasi studenti, electrotehnica se ocupa cu studiul....etc,etc,etc... Si au stat invitatii nostri in picioare 50 de minute, ca la biserica, ascultand inceputul povestii frumoase a electrotehnicii, dar pe care...il stiau ! Pardon, de deranj !

13. Relativitate Printre multele si diversele cursuri, pe care profesorul Remus Radulet le-a predat, a fost si cel de Teoria Relativitatii. Prodigioasa sa activitate a necesitat un mare volum de munca, chiar dupa anul 1974 anul asa zisei sale...pensionari. Inca multor proiecte in curs de derulare, sau in perspectiva, profesorul a trebuit sa le faca fata. Apropiatii lui, colegi si prieteni, de la catedra de electrotehnica a UPB, il ”situau”, in gluma, ca facand parte dintr-un sistem de referinta distinct, aflat in miscare cu viteza apropiata de cea a lumini, urandu-i, astfel, ca dilatarea relativista a timpului sa-i permita sa duca la bun sfarsit toate sarcinile ce si le asumase !

14. Stacheta performantei In anii ”50 in IPB au existat, pe langa studentii „standard”, si grupe de studenti ”paralele”, formate din muncitori scosi din productie pentru a deveni ingineri, desi nu aveau complete nici studiile liceale.”Paraleii” astia cum ii numeam noi pe acesti candidati la titlul de inginer ( cu dosarul de cadre „beton” de bun), aveau, la IPB (!), in programa analitica si cursuri de ...limba romana ! A fost una din experientele traznite si paguboase ale PCR (forta conducatoare a Romaniei), in politica de cadre. Cursul de Bazele Electrotehnicii, predat de Remus Radulet, era considerat un curs arid pentru nivelul lor de intelegere.”Paraleii” nu intelegeau cursul, dar ei era m.d.p. (membrii de partid), comunisti ai PCR, unii dintre ei alesi chiar in comitetul de partid pe IPB, si au impus

40 rectorului sa-i convoace pe Nicolae Cioranescu si Remus Radulet la o sedinta de critica si tragere la raspundere. Dupa ce-l critica „tovaraseste” ca nu se „straduieste” suficient, sa-i faca si pe reclamanti sa priceapa bazele electrotehnicii, i se da cuvantul si lui Remus Radulet sa-si faca, sperau ei, autocritica si sa-si ia angajamentul. Intelegand ca se doreste coborarea nivelului cursului de bazele electrotehnicii, pentru a-l intelege toti, Remus Radulet a spus: « - Daca toti studentii ar fi, de exemplu, participanti la proba atletica de saritura in inaltime, si am pune stacheta la 1m, ar sari-o, probabil, toti, si nu am sti cine e pe locul 1, 2, 3, etc, deci nu am sti care sunt cei mai buni. Ridicad stacheta din ce in ce mai sus, vom sti care este aceasta ierarhizare si cine este campionul. Audierea cursului de bazele electrotehnicii nu este un sport de mase, ci un „sport profesionist” din practicarea caruia eu urmaresc sa dau Romaniei specialisti in electrotehnica, care sa construiasca cu eficacitate Societatea Socialista . » Replica profesorului Radulet i-a lasat ”masca” pe toti, si nu a mai existat o...replica la...replica...

15. Debut...umanist In istoria stiintei si tehnicii din Romania, si nu numai, Remus Radulet este perceput ca un inginer-om de stiinta, eminent pedagog si savant de talie euro-peana, creator de scoala in electrotehnica, si nu in ultimul rand, enciclopedist. Era greu de prevazut aceasta devenire a copilului Remus Radulet, cu parinti romani, traitori in Ardealul austro-ungar, copil de 5 ani, orfan de mama, care a fost inscris de catre tatal sau in clasa 1-a la o scoala primara cu limba de predare maghiara, limba pe care n-o vorbea in familie. Acasa, sora lui mai mare, Letitia , l-a invatat sa citeasca si sa scrie ...romaneste. In serile cand familia se reunea acasa, Remus Radulet a inceput sa cunoasca si sa-i placa, prin intermediul brosurilor de popularizare, literatura romana si pe unii reprezentanti ai ei: Creanga, Alecsandri, Eminescu, Ispirescu, Vlahuta, Cosbuc , etc., astfel ca la sfarsitul clasei a 4-a hotarise sa se faca...scriitor !

16. Continuare ... umanista Cum fratele mai mare, Virgil , era elev in clasa a 2-a la Liceul German din Sighisoara, Remus Radulet a hotarat sa se inscrie tot acolo. A invatat toata vara germana si scrierea gotica (!), dar toamna nu este primit la liceu, avand numai...9ani ! Afost nevoit sa faca un ”stagiu” de un an la o scoala ” poporana” Pentru a invata mai bine germana. Inscris, in fine, la liceu, adat de o aritmetica anosta, care nu l-a atras, si de ...multe traduceri din germana in maghiara si latina, aceasta deoarece liceul german din Sighisoara nu avea si o sectie reala (stiintifica), ci numai una clasica. Dupa Unirea de la 1 decembrie 1918, Remus Radulet se muta la licee romanesti, mai intai la ”Radu Negru” din Fagaras, apoi la Saguna in Brasov si, mai apoi, din nou la Fagaras. La aceste licee, elevul Remus Radulet a invatat, in special, limba franceza si limba si literatura...roma-na ! Pregatirea umanista, deci, continua....

17. Impactul cu stiinta Cu toate disciplinele de studiu, preponderent numeric umaniste, in clasele superioare ale liceului s-au studiat si discipline tehnico-stiintifice, ca: fizica, chimia, stiintele naturale si matematica, in special algebra. Atras in special de fizica, Remus Radulet ia cunostinta, de la dascalii sai, de evolutiile moderne, de revolutiile din fizica si in special de teoria relativitatii, care-l va pasiona mereu. Iata ce va declara el peste ani:”Nu voi uita niciodata noaptea de internat in care, comparand texte din Einstein, Schlich si Freundlich , am inteles relativitatea simultaneitatii a doua evenimente...Iar cand am reusit sa inteleg ce legatura are aceasta cu relativitatea dimensiunilor corpurilor si a duratei fenomenelor, m-am bucurat ca de o mare cucerire intelectuala...”

18. Hotarirea finala Absolventul de liceu, Remus Radulet , avand o buna cultura generala umanista, intuind satisfactiile pe care i le-ar putea da ”o activitate de conceptie si proiectare inginereasca pentru ridicarea noastra industriala si despre care aflasem ca, in domeniul electromecanicii, se duce cu o mare cheltuiala de cunostinte de fizico-matematici, care-mi erau dragi” s-a gandit sa faca studii superioare ingineresti. Hotarindu-se pentru inginerie, in vacanta de vara de dupa bacalaureat, si-a completat singur bagajul de cunostinte tehnico-stiintifice, la nivelul sectiei reale a liceului, asa cum o pretindea examenul la scolile politehnice. Si asa Remus Radulet , avand ca prima formatiune pe aceea de inginer, a reusit sa intre, la loc de cinste, in Panteonul Stiintei si Tehnicii romanesti si europene...

19. Variantele Colegul MA a fost multa vreme asistentul lui Remus Radulet la cursul de bazele electrotehnicii I, predat la Institul Politehnic Bucuresti. Cum Remus Radulet avea si alte obligatii, ca academician si redactor al marei lucrari enciclopedice (18 volume) ”Lexiconul Tehnic Roman”, in varianta a 2-a, ca rector la Universitatea Populara, trebuia sa redacteze si sa trimita destula corespondenta, purtand semnatura sa. Colegul MA era frecvent solicitat de catre profesor, sa vina la domiciliul sau pentru a lua ciornele intocmite si a le da sa fie dactilografiate (PC-ul nu era inventat in acea vreme !). Pentru a-l scuti pe coleg de inca un drum la domiciliul sau, pentru semnarea hartiilor intocmite, profesorul facea urmatoarea inovatie: lua 3 coli de hartie alba A4 si le semna in alb in 3 variante de pozitionare a semnaturii pe suprafata colii, urmand ca dactilografa sa aleaga” varianta” convenabila pentru dactilografiat, stampilat (sau nu), dar obligatoriu de expediat cat mai rapid. Colegul meu trebuia sa fie, insa,” vigilent” si sa distruga variantele nefolosite.

20. Spaima la …noua catedra La venirea in IPB a profesorului Radulet, in 1952, ca sef al noii catedre de Bazele electrotehnicii I, exista deja catedra condusa de prof. C Budeanu , care a devenit atunci Bazele electrotehnicii II. Metodele moderne de predare a electrotehnicii teoretice si mai ales aplicatiile si problemele, de o factura neobisnuita, i-au speriat pe unii din asistenti, care au migrat de la catedra I la catedra II, dar si la alte catedre...Profesorul facea uneori figuri neasteptate: venea la o ora de seminar, ca sa-l ajute, chipurile, pe asistent, scotea la tabla un student caruia ii dadea sa rezolve o problema, dar dupa pauza- cand exercitiul ar fi trebuit incheiat- Radulet nu mai revenea si asistentul, impreuna cu studentul ramaneau neajutorati in sala de seminar, cu problema nerezolvata ! In aceste conditii, au ramas mai departe la catedra profesorului, cernuti parca de o sita deasa, numai asistentii de buna calitate, care, in cativa ani, s-au pus la punct si au preluat scoala creata de... magisterul Remus Radulet.

10. GEORGE C. MOISIL (1917-1989)

• Specialitatea: fizica teoretic ă • Născut: 1917, la Vaslui. fiind fratele mai mic al matematicianului Grigore C. Moisil • Decedat: 1989, la Bucuresti • Activitate: Profesor de fizic ă şi şef de catedr ă la Institutul Politehnic Bucuresti. Activitatea de baz ă a fost cea didactic ă. Este autor al unor cursuri universitare şi tratate de fizic ă teoretic ă, dar şi al unor c ărţi de popularizare a fizicii. La Muzeul Tehnic al Universit ăţ ii Politehnice- Bucuresti, se afl ă, donat de c ătre familie, un manuscris olograf , un dosar întitulat ”Jurnal de idei”, con ţinând pretioase însemn ări ale autorului din perioada 1974-1989, referitoare la varii probleme. Din lectura acestora rezult ă c ă autorul, om de ştiin ţă specialist în fizic ă, a fost şi un om cu o vast ă cultura general ă umanist ă, cu un sim ţ al umorului cu nimic mai prejos decât al ilustrului s ău frate, Grigore C. Moisi l, cu o gândire politic ă evident dizident ă, în raport cu epoca în care a tr ăit.

1. Simpl ă observa ţie Profesorul universitar de fizic ă, George C. Moisil , fratele lui Grigore C. Moisil , a avut, asemenea fratelui s ău, un nativ sim ţ al umorului. Iat ă p ărerea lui despre Sistemul Interna ţional (SI) de unit ăţ i de m ăsur ă: “SI-ul este folosit azi în întreaga lume. Dar nu exclusiv, nici m ăcar în fizic ă. Şi, de altfel, chiar şi cei mai pedan ţi în aplicarea unit ăţ ilor de m ăsur ă standardizate, când se duc la ber ărie comand ă înseta ţi: o halb ă, şi nu 0,5 x 0,001 metri cubi de bere !” P ăi, n- are dreptate Domnul Profesor ?

2. Regul ă mnemotehnic ă Conform ă cu ultime şi precise m ăsur ători, viteza oficial ă a luminii este: c = 299792458 metri pe secund ă (!).Pentru a ţine minte u şor acest num ăr f ără a for ţa memoria, profesorul George Moisil a “inventat” o regul ă mnemotehnic ă foarte simpl ă: se memoreaz ă, mult mai u şor, 3 versuri “dedicate “ metrologilor, şi se num ără literele din fiecare cuvânt ! Of(2), metrologi(9), metrologi(9) Erudi ţi(7) metrologi(9), Nu(2) fi ţi(4) chiar(5)…pis ălogi(8) ! Nu-i a şa c ă-i simplu ? Cu-i îi mai e fric ă de …optic ă?

3. Arta fizicii Iat ă p ărerea Profesorului George Moisil despre teoria relativit ăţ îi: “ O particularitate a teoriei relativiste a gravita ţiei este aceea c ă nu seam ănă cu nici o alt ă teorie din fizic ă. Dup ă succesul teoriei gravita ţiei s-a încercat includerea şi a câmpului electromagnetic în metrica spa ţiului. Au rezultat spa ţii din ce în ce mai ciudate cu 5 sau 6 dimensiuni, sau tot cu 4 dimensiuni, dar cu o structur ă foarte complicat ă. Nu s-ar putea vorbi despre un succes, sau un insucces al unor astfel de teorii, ele r ămânând teorii ale turnurilor de filde ş , incapabile de a se integra în frontul preocup ărilor maselor de cercet ători din fizic ă, sau de a-i determina pe ace ştia s ă le priveasc ă altfel decât de la distan ţa cuvenit ă unei opere de art ă “ Este o simpl ă punere a “ punctului pe i “ f ăcut ă de profesor !

4. Domnia …fluidelor 43

Vorbind despre conceptul de energie, iat ă care este pledoaria fizicianului George C. Moisil: “…întrând în scen ă în secolul trecut, în plin ă mod ă a lichidelor increabile şi indestructibile, energia a fost din pruncie înregimentat ă în cohorta celorlalte fluide misterioase, al ături de flogistic, caloric - cu care de altfel a intrat în concuren ţă – electricitate, fluide magnetice. Faptul c ă energia se conserv ă nu numai în cazul proceselor suferite de sistemele izolate, dar şi în cazul proceselor în care sistemele se afl ă în câmpuri constante în timp, a f ăcut ca fluidul energetic s ă d ăinuie în mintea multor fizicieni chiar şi la începutul secolului 20. Din nefericire o astfel de imagine, prea intuitiv ă pentru a nu fi gre şiţă , s-a r ăspândit cu mare iu ţeal ă în rândul filosofilor, inginerilor, economi ştilor etc. şi prin intermediul a ceea ce numim mass-media, în vorbirea şi, deci, în gândirea obi şnuit ă”. Iat ă, a şadar, că nu toate lucrurile importante pe lumea asta sunt…fluide !

5. Starea pre-revolu ţionar ă a fizicii Iat ă ce frumos şi clar, s ă priceap ă şi profanii, prezint ă profesorul George C. Moisil problemele fizicii de la începutul secolului trecut: “ Înaintea marilor demol ări, dup ă care se va în ălţa edificiul fizicii moderne, adic ă la cump ăna secolului al 19-lea şi cel de-al 20-lea, apele erau destul de lini ştite. Hendrik A. Lorentz, pe care Ein ştein îl caracteriza drept cel mai inteligent teoretician al timpului, ar ătase limpede c ă exist ă în lume dou ă sisteme fizice distincte ( filosofii vor spune, mai tîrziu, dou ă forme ale materiei) substan ţa şi câmpul. Substan ţa se mi şca dup ă legile dinamicii, se înc ălzea sau se r ăcea, se topea sau fierbea dup ă legile termodinamicii, se electriza şi se magnetiza, sau conducea curentul electric dup ă legile electrodinamicii. Cealalt ă form ă de materie, câmpul electromagnetic, constituia sistemul fizic prin intermediul c ăruia se realizau interac ţiunile electromagnetice şi care se propag ă sub form ă de unde, reflectându-se, refractându-se, polarizându-se sau interferând, în confomitate cu legile opticii electromagnetice. Mai mult, chiar Lorentz elaborase o foarte frumoas ă teorie microscopic ă, în cel mai respectabil spirit clasic, care admitea c ă lumea este format ă din particule microscopice în mi şcare, înc ărcate pozitiv şi negativ, model pe baza c ăruia au putut fi explicate, nu foarte exact, dar intuitiv, propriet ăţ ile electrice şi magnetice ale materialelor ”.

6. George este, de fapt,....Gheorghe ! La Muzeul Tehnic al Universit ăţ ii Politehnice din Bucuresti, la standul alocat memoriei fizicianului George C Moisil , fost profesor şi şef de catedra al acestei vestite institu ţii de înv ăţă mânt ingineresc, exist ă certificatul de botez nr. 22/ 25 iunie 1017, eliberat de Biseric ă Sfânt ă Treime din comun ă Vaslui (Jud. Vaslui), prin care se atest ă numele de botez al viitorului profesor universitar. În acesta se poate citi, negru pe alb, c ă în ziua de 24 aprilie. anul 1917, s-a n ăscut, la Vaslui, copilul cu numele declarat, Gheorghe C. Moisil, din p ărin ţi români, Constantin şi...... În toat ă via ţa sa, prenumele purtat de profesor a fost de George, şi nu de romanescul, Gheorghe. R ămâne un mister aceast ă ”fran ţuzire” a prenumelui, cine a ”comis-o”, când, de ce, şi, mai ales, dac ă i-a fost de bun augur !

7. P ăreri despre b ătrâne ţe Desigur c ă oric ărui om, de orice sex, îi pare r ău c ă îmb ătrâne şte, c ă se uzeaz ă, c ă nu poate fi întinerit şi c ă se îndreapt ă implacabil c ătre sfâr şit, c ătre moartea fizic ă, examen important pentru individ, dac ă intr ă în memoria societ ăţ ii, sau în ...uitarea ei. Dac ă auzi ţi pe cineva spunând c ă nu-i pare r ău c ă inbatraneste, de regul ă s ă nu-l crede ţi, decât în mod cu totul şi cu totul excep ţional. La anii senectu ţii şi al judec ăţ ilor de valoare rezultate dintr-o experien ţă de via ţa, fiind, George Moisil are p ăreri originale despre b ătrâne ţe. Iat ă-le:

* ” Uzura organismului uman este un proces general, care tinde convergent c ătre moarte....A prelungi mai departe, prin m ăsuri medicale, ceea ce în mod natural trebuie s ă dispar ă, este un act monstruos, o crim ă împotriva naturii şi împotriva rosturilor ei eterne.... * De şi anatomia nu spune nimic despre acest lucru, am convingerea c ă şi gândirea are o ...”prostat ă”, iar de la o anumit ă vârsta, emisia devine din ce în ce mai penibil ă. * Când visurile sunt înlocuite cu regretele, principiile cu ideile fixe, şi dorul de via ţa cu team ă de moarte, este semn sigur c ă ai îmb ătrânit. * Ce sinistru este un b ătrân care vrea s ă schimbe lumea ! C ăci din tinere ţea lui pân ă acum, lumea s-a schimbat, iar el încearc ă s ă înf ăţ işeze drept schimb ări, tocmai acele idei din tinere ţea lui, pe care ulterior via ţa le-a dovedit inutile, sau chiar nocive... * Ceea ce r ămâne dup ă ce ai uitat totul este...scleroz ă !” * În via ţă , omul are parte de mai multe vârste: a înv ăţă turii, a dragostei, a nun ţilor, a botezurilor, a divor ţurilor, a înmormânt ărilor. Şi dac ă este longeviv, ultima vârstă este a ...singur ătăţ ii. * Frumuse ţea tinere ţii consist ă în polivalen ţa speran ţelor; urâ ţenia b ătrâne ţii, în unicitatea unei certitudini total ireversibile .”

8. M ăiestria pedagogic ă Având un nativ simt al umorului, dar şi o vast ă experien ţa pedagogic ă, profesorul George Moisil şi-a cucerit dreptul s ă exprime aumite opinii chiar dac ă sunt nonconformiste, paradoxale. Iat ă p ărerea s ă despre prelegerile universitare: * ” O expunere facil ă, clar ă, este mincinoas ă, c ăci înv ăluie nel ămuririle, cu m ăiestrie, într-un astfel de mod, încât for ţa de ancorare a concluziilor este foarte puternic ă, nimic ne mai putând zdruncina p ărerile inoculate. Dimpotriv ă, o expunere turbure, încâlcit ă, îndeamn ă studentul la o aprofundare bibliografic ă şi la medita ţie proprie, dând acel sentiment minimal de neîncredere în propriile p ăreri, motorul incontestabil al progresului. Astfel de prelegeri au o for ţă formativ ă extraordinar ă. Numai profesorii cu o expunere încâlcit ă formeaz ă adev ăra ţii gânditori de mâine ! * Ce este un profesor universitar bun? Un ins care are preten ţia c ă studen ţii s ă în ţeleag ă şi s ă înve ţe într-un an de zile, ceea ce lui i-au trebuit treizeci de ani ca s ă în ţeleag ă şi s ă înve ţe. Ce este un profesor universitar prost? Un ins care are preten ţia c ă studen ţii s ă în ţeleag ă şi s ă înve ţe într-un an de zile, ceea ce el nu a reu şit nici s ă înve ţe, cu atât mai pu ţin, nici s ă în ţeleag ă, în treizeci de ani ! ”

9. Imoralitatea...moralei ! „Moral ă curent ă e profund imoral ă, c ăci amestec ă manifest ările extravirtuoase la un loc cu ac ţiunile cele mai odioase, clasificând drept imorale be ţia, tutunul, stupefiantele, laolalt ă cu mâr şevia, la şitatea, tr ădarea, crima. Se amestec ă, f ără discern ământ, în aceeas oala, adulterul cu dragostea ilegal ă, prostitutia organizat ă şi curvia veritabil ă, pe cont propriu, cu devergondajul hedonist, Bac şişul izvorit din generozitate cu şantajul imund, picanteria sexuala cu violul s ălbatec. Crima este odioas ă dac ă e f ăcut ă cu toporul, dar scuzabil ă dac ă e f ăcut ă cu limuzina. Iar dac ă tortura, mutilarea fizic ă, sau psihic ă sunt aureolate cu nimbul unui interes ”general”, ele trec automat din rândul actelor reprobabile în acela al actelor onorabile. Iar cei care le făptuiesc sunt absolvi ţi de vinov ăţ ie, acordandu-li-se prilejul de a avea con ştiin ţa nu numai împ ăcat ă, dar şi satisf ăcut ă de sentimentul împlinirii datoriei .” Aluziile profesorului, deloc paradoxale, f ăcute în prim ăvar ă anului 1975, în plin ă ”epoca de aur”, la unele practici ale organelor Securit ăţ ii statului comunist, totalitar, sunt credem, evidente.

10. Homo poluans Abia în toamn ă acestui an (2007), la mul ţi ani dup ă ce Partidul Ecologist Roman a devenit o amintire ce putea fi frumoas ă, oficialit ăţ ile au demarat ac ţiuni mai sus ţinute de protec ţie a mediului, folosind în scopuri educative Mass-Media, având şi concursul unor sponsori priva ţi şi al unor personalit ăţ i a vie ţii publice. Cam târziu, la prea mul ţi ani dup ă ’89, dar mai bine mai târziu, decât deloc. Fizicianul şi omul de ştiin ţă , George Moisil , care cuno ştea din tainele naturii şi era con ştient de respectul pe care oamenii trebuiau s ă îl acorde acesteia, a fost un ecologist convins, înc ă de acum 30 ani în urm ă. O dovad ă este şi ”tirada”redactat ă de el, într-o lume a” surzilor şi a orbilor”, şi care a fost ţinuta în sertar. Dar, oare, acum folose şte, dac ă s-a...scos? „ Exist ă pe lume o jivin ă u şor de recunoscut, fiindc ă peste tot, pe unde trece, spurc ă. Peste câmpuri şi dealuri a întins o plasa de şosele puturoase, râurile le-a otr ăvit prin laturile pestilen ţiale deversate în ele. În cele mai pitore şti locuri înal ţă furnale metalurgice, uzine şi fabrici, care exalt ă cele mai scârboase duhori. Pân ă şi albastrul m ărilor îl murd ăre şte cu resturile lui scârnave. Iar, în ultima vreme, şi puritatea t ăriilor cerului o întunec ă cu miasmele nenum ăratelor sale ma şini zbur ătoare. Este dusmsnul de moarte al firii, care ea îns ăş i l-a creat. Nu s-a priceput la altceva decât s ă juganesca arm ăsarul cel mândru şi taurul cel puternic. Ucide în fiecare clip ă nenum ărate animale, mai pu ţin din necesitate biologic ă, mai mult din imbecilitate, nep ăsare sau...sport ! Aţi recunoscut jivina? Este ...HOMO POLUANS ! Ce minunat ă trebuie s ă fi fost natura înaintea apari ţiei omului pe planet ă P ământ !”

11. Aforisme şi....paradoxuri • ” Sclavul depinde doar de capriciile st ăpânului, omul liber, modern, independent, de capriciile societetii mondiale în ansamblu. Independen ţa înseamn ă, în fapt,. multidependenta ! • Cuvântul ”imposibil”nu exist ă decât...pentru cei ce se mul ţumesc s ă fac ă lucrul de mântuial ă ! • Instrumentul de lucru cel mai pre ţios al gânditorului este ...co şul de gunoi. Aci trebuie aruncate ideile, principiile, idealurile, criteriile, prieteniile şi iubirile, deindata ce te-ai convins de inutilitatea lor. • Superinformatia, supertehnocratia şi superpoluarea sunt cele trei tumori maligne ale secolului XX. • Să fim îng ăduitori cu cei care fac ”zgomot” în jurul lor; asta înseamn ă c ă ei presim ţ cât de efemer ă este ”gloria” lor şi cât de repede se va întinde intunericul uitarii asupra lor. • Nu m ă îngroze şte atât prostia omeneasc ă, ci mai ales uria şa ei ...for ţă ! • Un b ărbat care î şi cump ăra femeile nu este un seduc ător, iar un popor care î şi cump ăra geniile din afar ă nu este un popor de cultur ă. • Lene şul se distruge pe sine prin viciu. Virtuosul î şi distruge semenii în numele moralei. Harnicul distruge totul prin...poluare.” • Când întâlne şti un analfabet cu diplom ă, s ă nu râzi de el, ci s ă îi plângi pe cei care au trebuit s ă i-o confere... • Cât timp e şti pesimist e bine, c ăci înseamn ă c ă ai înc ă de pierdut ceva. Mai grav este când devii optimist, c ăci înseamn ă c ă nu mai ai nimic de pierdut şi nu ţi-a mai r ămas decât speran ţa. • În ultima vreme filosofii s-au ocupat prea intens s ă schimbe lumea. A venit timpul s ă o şi interpreteze. • De ani de zile caut s ă g ăsesc, în istoria omenirii, un exemplu m ăcar, în care dreptatea să fi ingenuchiat for ţa. Din p ăcate nu am întâlnit un asemenea exemplu.

• Ceea ce deosebe şte pe om, fiin ţă inteligent ă, de calculator, este faptul c ă nu face socotelile exact, decât atunci când este nevoie. • Prefer idei inoitoare spuse demult, unor idei retrograde afirmate de oameni moderni. • Şi criminalul şi c ălăul sunt uciga şi. Dar în timp ce criminalul se poate c ăi, c ălăul nu cunoa şte c ăin ţă , deoarece el ucide sub ocrotirea legii. Este un simplu func ţionar. • Gândirea f ără ac ţiune este un lux. În schimb, ac ţiunea f ără gândire poate deveni uneori un genocid. • Dup ă cum decurg lucrurile în lume, n-ar fi exclus ca în pu ţini ani, etalonul aur s ă fie înlocuit cu etalonul...heroin ă ! • E mult mai u şor s ă-ţi domini viciile, decât virtu ţile. • Recunoa şterea for ţei pe care o are banul în zilele noastre, constituie cel mai pregnant exemplu de victorie a abstractului asupra concretului. • Umanismul este eticheta cea mai ipocrit ă sub care se ascunde mâr şevia omeneasc ă. Atât de ipocrit ă, încât red ă exact sensul etimologic al cuvântului. • Fere şte-te de omul care a renun ţat la toate viciile şi s-a angajat pe drumul m ăre ţ al virtu ţii: este apt pentru a înfăptui cele mai rafinate crime. • Ideile frumoase sunt ca femeile frumoase: de abia dup ă ce le posedezi cu adev ărat devii sclavul lor. • Inteligentul, dup ă examinarea unei probleme, deobicei se ab ţine de a trage vreo concluzie. Prostul, dup ă ce a analizat temeinic problema, trage o concluzie gre şit ă. • Istoria o f ăure şte masele, dar o redacteaz ă intelectualii. Cine nu-i câ ştig ă pe intelectuali, ori ce ar face pe lumea aceasta, s ă nu se a ştepte s ă joace un rol pl ăcut în istoria redactat ă. • Numai cine î şi cunoa şte cu precizie limitele este capabil s ă se autodep ăş easc ă • Culturalizarea î şi croie şte drumul prin...snobism. • Este imposibil s ă te în ţelegi cu oamenii care nu au citit şi îndr ăgit acelea şi c ărţi ca şi tine. • Singur ă consolare în aceast ă lume const ă în nedreptatea ei. Ce groaznic ar fi s ă ştim că nu merit ăm cu nimic mai mult decât ceea ce primim ! • Când fur ă nevoia şul, el înc ălc ă legea, dimpotriv ă când cel puternic fur ă, nu face decât să aplice legea. • Când, în fine, noul a învins, el devine cea mai puternic ă stavil ă şi cel mai înver şunat du şman al şi mai noului ! • Cultura modern ă a început odat ă cu biciuirea primului sclav.

11.SERBAN ŢITEIC Ă (1908-1989)

• Specialitatea: fizica teoretica Născut:1908,Bucuresti, fiu al matematicianului Gheorghe Ţiţeica • Decedat: 1989 • Activitatea: A fost unul dintre marii fizicieni români ai secolului trecut, remarcat pentru contribu ţiile sale în domeniul mecanicii cuantice, al fizicii statistice, al termodinamicii, al electromagnetismului, al fizicii nucleare şi particolelor elementare. A fost profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei României şi al unor societati academice str ăine. A dat o formul ă relativist-invarianta a ecua ţiei de evolu ţie a unor particule punctuale înc ărcate cu sarcin ă electric ă, precum şi o formul ă covarianta a legilor statistice. Om de ştiin ţă emerit. 1.“ Defini ţie “ Întrebat adesea ce trebuie în ţeles prin fizic ă teoretic ă ( specialitate de sine st ătătoare, ap ărut ă în secolul 19 ), profesorul Şerban Ţiţeica r ăspundea adesea cam a şa: “ Dac ă prin fizic ă experimental ă se în ţeleg s ăli mari cu aparate complicate, cu personal numeros, cu scântei, zgomote, etc, fizica teoretic ă se face într-un birou, la o mas ă cu c ărţi şi reviste pe ea şi pe diverse rafturi, cu hârtii şi un co ş în care arunci hârtiile pe care le-ai mâzg ălit. Pe scurt, fizica teoretic ă se face, ca şi gazet ăria, cu…pixul, dar mânuit cu m ăiestrie, astfel încât, din legile generale ale fizicii s ă se deduc ă toate consecin ţele posibile, şi s ă se stabileasc ă, eventual, noi legi ! Trebuie s ă fim de acord, c ă este cât se poate de clar !

2. Istoria Fizicii Provocat la o discu ţie despre istoria ştiin ţelor şi crizele fizicii, renumitul fizician Şerban Ţiţeica formuleaz ă, într-un mod spiritual, idei pertinente. Dup ă el, revolu ţia ştiin ţific ă a început în secolul 17 cu stabilirea legilor matematicii. Matematicii i-a fost u şor, odat ă ce şi-a stabilit aceste legi clare şi imuabile, pentru sute de ani ! Fizicii, îns ă, nu i-a fost deloc u şor ! Dac ă în secolul 19 şi-a stabilit legile generale ale electromagnetismului, si dup ă 100 de ani, la începutul secolului 20, s-a constatat c ă, la viteze mari, ele nu mai sunt valabile, apar contradic ţii între experien ţă şi mecanica lui Newton. Fizica într ă într-o criz ă, iar starea domeniului ei devine asem ănătoare cu cea dintr-un… furnicar r ăscolit: abia aduce o furnic ă fărâma ei de cuno şţ in ţe, c ă vine alta şi o mut ă din locul unde fusese depus ă. A trebuit ca un reprezentant de seam ă al fizicii teoretice, Albert Ein ştein , s ă fac ă anumite corecturi, ca s ă nu mai vorbim de corecturile ce vor urma, datorate lui Heisenberg, Louis de Broglie, Dirac, Schrodiger şi altora, promotori ai mecanicii cuantice ! “ Biata “ fizic ă….

3. Ştiin ţa şi tehnica Întrebat de c ătre un gazetar, care este deosebirea esen ţial ă dintre ştiin ţă şi tehnic ă, Ţiţeica a r ăspuns: “ Ştiin ţa este … ştiint ă, adic ă în primul rând, cunoa ştere. Aplicarea nu mai este ştiin ţă propriu zis ă, este tehnic ă ! Nu se pot confunda domeniile lor de activitate, sunt distincte…” Cât se poate de clar, încât s ă nu se mai fac ă nici o confuzie. Şi totu şi, un alt român celebru, Gogu Constantinescu , nu împ ărt ăş eşte aceast ă... p ărere !

4.“ For ţa de produc ţie “ Fa ţă de afirma ţia intens vehiculat ă în “documentele de partid” ale “ epocii de aur “, c ă ştiin ţa devenise o for ţă nemijlocit ă de produc ţie, Şerban Ţiţeica are o atitudine de-a dreptul dizident ă, afirmând curajos, pe atunci, c ă este vorba numai de o simpl ă scurtare ( consecin ţă a dezvolt ării tehnologice din toate ţă rile ) a perioadei de timp de la descoperirile de laborator şi trecerea lor în produc ţie. Şi, pentru o mai bun ă în ţelegere, a dat dou ă exemple: - Între descoperirea legii induc ţiei electromagnetice, de c ătre Faraday, şi realizarea primului generator electric rotativ, au trecut 60 de ani - Între descoperirea propriet ăţ ilor semiconductoarelor şi realizarea primelor tranzistoare au trecut numai câ ţiva ani !

5.Idei de vânzare Savantul român de renume mondial care a fost Henri Coand ă, dup ă restabilirea în România, era de p ărere c ă în ţar ă noastr ă se afl ă o mare cantitate de inteligen ţă , o mare cantitate de idei, care ar fi putut fi vândute altor ţă ri pe bani buni. Completându-l, dar şi corectându-l, Şerban Ţiţeica a afirmat c ă ideile în sine, nefinalizate, nu se prea vînd, ci numai acelea aplicabile, sau aplicate deja, idei trecute, deci, prin a şa zisa faz ă de cercetare- dezvoltare, sau chiar transformate în procese tehnologice sau în produse noi. Pentru aceasta trebuie, îns ă, spunea el, asumat un risc al cheltuirii de fonduri, de efort tehnic şi de …timp ! Cum o dai cu teoria asta, tot practica e mai important ă, ea te “omoar ă” întotdeauna !

6.Poezie şi fizic ă Şerban Ţiţeica era de p ărere c ă ştiin ţa fizicii are o component ă comun ă cu poezia, şi anume, imagina ţia, care este indispensabil ă atât fizicianului teoretician, cât şi fizicianului experimentator. Într-adev ăr, pentru a crea concepte noi în fizica teoretic ă, pentru a invent ă metode şi aparate noi, pentru a realiza noi aplica ţii, este nevoie … şi de mult ă imagina ţie, pe lâng ă multe altele. Ca şi în poezie, dealtfel !

7. Ştiin ţa şi filosofia Întrebat dac ă descoperirile ştiin ţifice au implica ţii în filosofie, Ţiţeica a dat urm ătorul răspuns: “ Părerea mea este c ă au, dar eu consider c ă e treaba filosofului s ă caute aceste implica ţii şi s ă le explice. Fiindc ă, pe bun ă dreptate, filosofii au protestat contra modului în care fac filosofie oamenii de ştiin ţă …prefer s ă nu fac filosofie, s ă nu calc pe un teritoriu unde nu sunt la mine acas ă” O delimitare foarte clar ă !

8.Care mai…tare ? Şerban Ţiţeica era convins c ă toate progresele tehnice, cu impact asupra traiului şi civiliza ţiei oamenilor, se datoresc, în primul rând, fizicii şi matematicii. De exemplu, spunea el “ progresele în electronic ă şi în tehnica de calcul electronic ă, n-ar fi fost posibile f ără cunoa şterea adânc ă a propriet ăţ ilor fizice ale corpurilor solide, în special ale semiconductoarelor. Matematicienii spun c ă acestea se datoresc matematicii, iar inginerii spun c ă se datoresc lor. De fapt, to ţi au contribu ţia lor, care este impus ă de c ătre…fzic ă şi fizicieni “ Iat ă reeditat ă, în sfere mai savante, problema popular ă, care dintre meseria şi este mai important pentru omenire: brutarul, morarul, croitorul, cismarul, rotarul etc ?

9. Luciditate şi …curaj Intervievat, în plin ă ” epoc ă de aur ”, despre aportul mondial al fizicii teoretice române şti, profesorul-fizician Şerban Ţiţeica , cu o umbr ă de regret, dar cu luciditate şi curaj, a afirmat: “În România exist ă mai multe şcoli, adic ă domenii axate pe preocup ările sus ţinute ani îndelunga ţi de câ ţiva din genera ţiile mai vechi, dar nu exist ă o şcoal ă româneasc ă de fizic ă, un mod românesc de a face fizic ă.” “Exist ă multe contribuţii ale fizicii române şti, dar nici una de nivelul de a primi …un Premiu Nobel ! ” Asta a fost situa ţia, şi se pare c ă …tot asta …este !

EDMOND NICOLAU (1922-1996)

• Specialitatea: radiotehnica-electronica- cibernetica • Nascut: 03 iunie 1922, Braila • Decedat: 1996, Bucuresti • Studii: In 1945 a absolvit cursurile Facultatii de Electromecanica (sectia curenti slabi) din Institutul Politehnic Bucuresti. In 1969 devine doctor-inginer, iar in 1974, doctor- docent • Activitati : In 1948 devine cadru didactic in IPB, trei ani mai tarziu, Obtinand titlul de profesor universitar. Intre 1967-1968 a fost primul decan al Facultatii de Cibernetica Economica din ASE. In paralel cu activitatea didactica a desfasurat cercetari stiintifice in domeniul antenelor si al propagarii undelor radio, al masuratorilor rsdiotehnice si in cibernetica. ● Carti publicate : Masuratori in radiotehnica (1956, 2 volume), Propagarea undelor electromagnetice (1960), Introducere in Cibernetica (1964), Sinteza elementelor radiante (1971), etc A fost membru corespondent al Academiei Romane

1. CARE…COTNARI ?

În anul 1988 am f ăcut parte dintr-o comisie de examen de doctorat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Doctorandul, candidat la titlul de doctor-inginer, m-a anun ţat, spre satisfac ţia mea, c ă din comisie face parte şi fostul meu dasc ăl în m ăsur ătorile electronice şi antenele radio, profesorul Edmond Nicolau A şa se face c ă într-o canicular ă zi de iulie, trenul accelerat m ă las ă în miez de noapte, pe peronul g ării din Iasi, unde, grijuliu şi amabil, candidatul m ă întâmpin ă şi m ă conduse la Hotelul Unirea din apropiere. Pe drum mi-a spus c ă Profesorul Nicolau venise mai devreme cu avionul şi că suntem vecini de camera. Îmi era o sete teribil ă şi deschzand u şa garsonierei m-am repezit în camera de baie şi la robinetul de ap ă. Dar…ca şi la Bucuresti, şi la Iasi, Ceausescu f ăcea, vara, economie la ap ă, a şa cum iarna f ăcea la c ăldura, şi robinetul era…uscat ! Sunt sigur c ă ”iubitul conduc ător” a avut, în acel moment, un motiv în plus de a sughi ţa…P ăş ind, îns ă, în camera de dormit a garsonierei duble ( “bietul” candidat !), pe o servant ă v ăd un platou cu pateuri, o sticl ă cu vin Cotnari de 0,7 l, o sticl ă cu ap ă 51 mineral ă, ambele reci de la ghiat ă, şi …dou ă pahare ! S ă-ţi dea Dumnezeu s ănătate şi succes mâine, dragule, am zis pe loc, şi într-un sfert de or ă, am “pr ăduit” 50% din toate.

A dou ă zi diminea ţă , pe la or ă 9, m ă întâlnesc cu profesorul Nicolau şi, în autoturismul ce ne ducea la Universitate, îl întreb: - V-a pl ăcut vinul de Cotnari? - Care…Cotnari? Vrei sa spui...apa minerala? La pateuri eu nu am avut decât o sticl ă de ap ă mineral ă… Misterul s-a l ămurit abia dup ă sus ţinerea tezei de doctorat. Bineîn ţeles, candidatul ne pusese la amândoi câte o sticl ă de Cotnari, dar în grij ă lui, trimisese un electrician în camera profesorului, s ă schimbe un bec ars la o veioz ă. Nu l-a înso ţit, n-a cotrolat, şi r ăze şul- electrician a înlocuit becul, dar a subtilizat sticla ! Ce bine c ă în camera mea ardeau toate becurile !

2. CHELTUIELI…NEPRODUCTIVE Plimbandu-mă, în vara anului 1988, cu profesorul Nicolau , prin Parcul Copou din Iasi, şi discutând felurite probleme, prin dreptul Teiului lui Eminescu , l-am întrebat: -De ce, domnule profesor, când moare un academician, nu se d ă la ziar anun ţul oficial al Academiei, nu i se face o coroan ă de flori, nu i se ţine necrologul tradi ţional? -Dragul meu, îmi r ăspunse el, toate acestea sunt socotite acum cheltuieli neproductive pentru Academie şi s-au sistat, trebuiesc f ăcute economii… Dar amândoi, atunci, am c ăzut, atunci, de acord, c ă în mod excep ţional, dac ă m ăcar unul din cei doi “academicieni geniali”ar fi murit, Academia le-ar fi prezentat, totu şi, toate omagiile şi regretele posibile. A şa cum au sfâr şit, îns ă, dup ă doi ani, n-a mai fost nevoie ca Academia s ă comit ă cheltuieli neproductive. Curat…neproductive, ar fi fost!

3.SPAG Ă… COMUNIST Ă

Într-o libr ărie de c ărţi tehnice din Iasi, în care m ă afl ăm împreun ă cu profesorul Nicolau, îl întreb de ce colec ţia “Manualul Inginerului Electronist” supervizat ă de el, nu apare într-un ritm mai sus ţinut, în ce constau impedimentele. Mi-a r ăspuns c ă nu la autori, la scris, la redactare, ci la tehnoredactare, şi la tip ărire exist ă mult ă birocra ţie, care nu poate fi comb ătut ă decât prin” ungere cu şpag ă”, şi înc ă de “calitate”. Altfel, lucrurile nu merg, scâr ţă ie… Nu-mi amintesc dac ă în discu ţia de atunci a venit vorba şi de cel ce conducea atunci Editura Tehnic ă, dar un lucru este clar: spaga, mai ales cea româneasc ă nu depinde de orânduirea social ă, ci numai de …clasa sociala.

4. SUP ĂRARE Într-o toamn ă, prin anii ’80, la o conferin ţă „CAS”, m ă întâlnesc cu profesorul Edmond Nicolau . - Ce mai zice ţi, ce mai face ţi, domnule profesor ? - Mul ţumesc de întrebare, am avut şi zile mai bune, cum se spune, dar în prezent sunt obosit şi sup ărat.... - Păi, de ce toate astea ? - Păi, n-ai auzit? Mariana Beli ş a r ămas în Franta ! - Şi, ce-i cu asta ? - Ce s ă fie, decât c ă ministrul înv ăţă mântului (na. Aneta Spornic ) a dat ordin ca eu s ă-i ţin, gratis, şi orele ei, ceea ce pentru mine este un efort... - Domnule profesor v ă în ţeleg sup ărarea, dar nu pot s ă v ă consolez decât cu un catren, care circul ă pe la noi prin Institut ( na. institutul de cercetări ştiin ţifice al Armatei): Dou ă ministrese hâde A numit al nostru ”vornic” (na. N. Ceausescu ); Cum s ă mearg ă Şcoala... spornic ? (na. Aneta Spornic ) Când la Cultur ă-i un...”gâde” ! (na. Suzana Gadea )

13. RADU VOINEA (1929-2010)

• Specialitatea: construc ţii civile şi industriale; om de ştiin ţă de reputaţie interna ţional ă • Născut: 24 mai 1929, Craiova • Studii: Liceul „Fra ţii Buzesti” din Craiova, Institutul Politehnic Bucuresti. Inginer în 1946, ob ţine titlul de doctor-inginer în 1949. * Activit ăţ i: Bogat ă activitate didactic ă şi ştiin ţific ă în domeniul mecanicii teoretice şi aplicate: asistent (1947-1949), şef de Are peste 100 de lucr ări şi studii publicate în ţar ă şi în str ăin ăţ âţe. Membru corespondent, în 1963, şi membru titular, în 1974, al Academiei Române. Secretar general al Academiei (1967-1974), pre şedinte al Sec ţiei de Stiin- te Tehnice (1963-1984), pre şedinte al Academiei, între 1984 şi 1990. Membru fondator şi pre şedinte al Acade- miei de Ştiin ţe Tehnice din România (1997)

1. SALTUL CALITATIV O toamn ă a anilor ’80… Particip, la Timisul de Sus, la Conferin ţa Anual ă de Semiconductoare (CAS) a ICCE- Baneasa. La Conferin ţă , pentru o comunicare în plen, este invitat Pre şedintele Academiei RSR, profesorul doctor - docent Radu Voinea. Subiectul conferin ţei sale, interesant, modern şi, mai ales, de …actualitate : teoria matematic ă a catastrofelor. Şi explic ă conferen ţiarul, şi argumenteaz ă, iar la un anumit moment simte nevoia, ca, pe o tabl ă de scris cu cret ă, tradi ţional ă, ce se afla acolo, s ă traseze o curb ă de evolu ţie a unui fenomen care, la un moment dat, prezen ţa o discontinuitate prin salt, şi academicianul Voinea a conchis: -“ Ăsta este momentul catastrofei” şi ad ăug ă imediat, cu vocea mai sc ăzut ă: “La noi, i se spune,..... salt calitativ !” Pentru câteva secunde, asisten ţa uluit ă a amu ţiţ, dar mai apoi s-au amorsat, într-un scurt timp, puternice şi îndelungi aplauze… S-or fi auzit, atunci, despre aceste aplauze, dar mai ales despre cauza lor, pân ă la “urechile Kabinetelor 1 şi 2 “ ? Nu ştiu, dar, personal, eu m-am mândrit atunci cu profesorul meu de Mecanic ă Teoretic ă, c ă-şi formaliza, într-un fel,… diziden ţa sa.

2. DREGEREA…”BUSUIOCULUI” Probabil pentru a nu alimenta impresia ( care nu era, deloc, numai… impresie ) că dirijeaz ă un cor de diziden ţi, la aceia şi conferin ţă despre teoria catastrofelor, profesorul Radu Voinea a f ăcut ce a crezut el c ă e mai bine s ă fac ă atunci, şi a încercat s ă …”dreag ă” busuiocul ! - Onorat ă asisten ţă , trebuie s ă în ţelegem c ă propor ţionalitatea dintre cauz ă şi efect, de multe ori se dovede şte a fi un ra ţionament simplist, la care ader ăm…din lene intelectual ă ! ( cât ă “cenu şă ” se turna pe capul bie ţilor intelectuali ! ). În lumea real ă nu pu ţine sunt cazurile, a şa cum am ar ătat, în care o cauza infim ă, normal neglijabil ă, s ă antreneze efecte considerabile. Aceste situa ţii sunt studiate de matematica sub titlul de catastrofe, dar, acest cuvânt nu are neap ărat o conota ţie nepl ăcut ă, peiorativ ă, ci semnific ă numai bulversarea

54 survenit ă în urma unei interven ţîi exterioare aparent insignifiante… Şi…bla, bla, bla, şi…tr ăiasc ă catastrofele…! Dar…ceea ce fusese de spus se spusese ! Ca o concluzie îns ă : “Dom' Profesor” ar fi f ăcut treaba bun ă şi în...avocatur ă !

3. ÎNTÂLNIRE CU...”TOVAR ĂŞ EA” Veni vremea ca Tovar ăş ea Doctor- Inginer , E.C, “savant ă de reputa ţie mondial ă” ( trecut ă prin liceu, facultate şi doctorat ca ra ţa prin diferite b ălti ), să devin ă şi …academician. Nu se ştie a cui a fost “ini ţiativa”, dar pentru respectarea tradi ţiei la cooptarea unui nou membru al Academiei, o delega ţie, condus ă de pre şedintele Academiei, Radu Voinea, din care a f ăcut parte şi Remus Radulet , s-a dus la CC, la Kabinetul 2, la “Tovar ăş ea” EC. Dup ă ce i se explic ă faptul c ă trebuie s ă ţin ă un discurs de recep ţie, în care s ă se refere şi la via ţa şi opera ultimului academician r ăposat, al c ărui loc tocmai îl ocupa dânsa, c ă va putea fi “ajutat ă” cu redactarea acestui discurs, etc., etc. Dup ă ce i-a ascultat, “ Tovar ăş ea”a replicat sec: - Ia mai l ăsa ţi-mă în pace cu aceste prostii, auzi dumneatea, discurs de... ceva ! Şi acum lăsa ţi-mă în pace, c ă am treaba!… Nu se ştie ce treaba o fi avut “Tovarasea” atunci, dar ceea ce se ştie precis este c ă, prin deschiz ătura unei u şi, spre o camera adiacent ă biroului, se z ărea un…pat. (Relatat ă chiar de Radu Voinea)

4. CALITATEA DE BAZ Ă Cu ocazia s ărb ătoririi sale la împlinirea a 80 de ani de via ţa, academicianul Radu Voinea este întrebat de un reporter, care este calitatea sa de baza. Acesta îi r ăspunde simplu : -“ Calitatea de oltean. M-am n ăscut la Craiova şi am ţinut în diferite împrejur ări s ă afirm şi s ă reafirm acest lucru. Pe lâng ă aceast mai am una la care ţin, aceea de cadru didactic “ Iar ăş i am avut un motiv dublu s ă m ă mândresc cu profesorul meu. Odat ă, pentru c ă şi eu sunt cel pu ţîn 50% oltean dup ă tat ă (gorjan ), alt motiv fiind acela c ă am vii în memorie cursurile minunate predate de el la Politehnic ă, cu claritate de cristal şi precizie matematica german ă. Pe lâng ă talentul pedagogic înn ăscut, categoric a mai beneficiat şi de un foarte bun…”soft”, de tipul “ VV” ( Voinarovschi- Valcovici ) pe care l-a valorificat optim !

5. OPTIMIST …INCURABIL ! Nemul ţumit de condi ţiile create în communism, care nu i-au permis s ă fac ă bine tot ce ar fi putut face, nemul ţumit şi dup ă decembrie ’89, pân ă în prezent, dup ă destui de mul ţi ani de la libertatea dobândit ă şi, mai de grab ă prost în ţeleas ă de c ătre cona ţionalii no ştri, pofesorul Radu Voinea înc ă spera c ă, totu şi, lucrurile se vor îndrepta !”: “ Sunt unii care nu ştiu de ce vor muri, dar eu ştiu c ă voi muri de … optimism!!”, afirma el, la frumoas ă vârsta de 84 ani, o vârsta a deplinei senectu ţi.

6. UN ” SCHIMB”…AVANTAJOS ! În lun ă mai, anul 2007, Academician profesor universitar, doctor- docent inginer, Radu Voinea , ignorandu-şi vârsta, înc ă mai preda ore de rezisten ţă materialelor la Academia naval ă “Mircea Cel B ătrân” din Constan ţa. Profesorul constat ă, îns ă, cu am ărăciune, c ă pasiunea pentru studiu a studen ţilor de alt ădat ă a disp ărut, azi, când lumea noastr ă l-a înlocuit pe Dumnezeu cu “idolii moderni”, banul şi puterea ! Cu toate acestea el este mul ţumit c ă poate înc ă s ă dea studen ţilor, din “prinosul lui de cuno ştin ţe”, şi s ă primeasc ă în “schimb”, din “prinosul lor de …tinere ţe !”. Concluzia personal ă a Profesorului este c ă “meseria” de dasc ăl, la care a ţinut mult în via ţa, te men ţine..... tân ăr ! 7. ADJECTIVE …MAI PU ŢINE ! În cei 60 de ani de prodigioas ă activitate, Profesorul Radu Voinea a respectat cu sfin ţenie un sfat primit de la “Mo ş Chiricuta”, un confrate mai în vârsta ( inginer constructor Anton Chiricuta, 1879-1971): “ Cât mai pu ţine adjective. Mai bine fapte, dac ă sunt, decât…adjective “

8. ROLUL LICEULUI Invitat la Craiova, ca cet ăţ ean de onoare al Urbei, şi ca absolvent al liceului ” Fra ţii Buzesti”, cu ocazia sărb ătoririi centenarului Liceului, în adunarea festiv ă de la Liceu, Radu Voinea este invitat s ă ia cuvântul. Acesta o face cu pl ăcere m ărturisit ă, şi în alocu ţiunea rostit ă, s-a referit în principal la rolul jucat de Liceu în formarea sa ca cet ăţ ean: -“ Liceul m-a înv ăţ at s ă muncesc (na. intelectual, evident), s ă cunosc trecutul poporului ( na. roman, evident), şi s ă-mi iubesc ţara (na. România, evident !) “ Pe la Ministerul Înv ăţă mântului şi Cercet ării,” condus”, de cam mult timp, de diver şi “neicanimeni”, în diversele curricumuri savant elaborate, mai figureaz ă, oare, aceste scopuri pentru înv ăţă mântul piceal?

9. MÂNDRIA OLTENIEI Este, îndeob şte, cunoscut faptul, c ă oltenii sunt mândrii şi cam l ăud ăro şi. Laudadu-se, îns ă, cu Cet ăţ eanul lor de onoare, Radu Voinea , oltenii nu exagereaz ă câtu şi de pu ţin. Aceasta, pentru c ă Radu Voinea este un român excep ţional, care a furnizat …motivele. Iat ă-le: • inginer în construc ţii, la 23 ani (1946) • doctor- inginer, la 26 ani (1949) • conferen ţiar universitar, la 28 ani (1951) • doctor-docent, la 40 ani (1963) • membru corespondent al Academiei Romane (1963) • profesor universitar, la 41 ani (1964) • prorector al IPB (1964-1967) • secretar general al Academiei Romane (1967-1975) • profesor emerit (1972) • şef de catedr ă în IPB (1968-1973); (1982-1990) • membru titular al Academiei Române (1974) • om de ştiin ţă emerit (1977)

• rector al IPB (1972-1981) La toate acestea se ad ăug ă o vast ă activitate pedagogic ă, de cercetare ştiin ţific ă şi ingineresca, concretizat ă în elaborarea de cursuri didactice, tratate de specialitate, articole şi comunic ări ştiin ţifice, conducerea ştiin ţific ă a câtorva zeci de doctoranzi, desf ăş urarea unei prodigioase activit ăţ i inginere şti, bazat ă pe solu ţii originale moderne,etc, etc, etc… Multe se mai pot ad ăug ă la CV-ul acestei personalit ăţ i de prima m ărime a ştiin ţei şi tehnicii române şti, care este una din mândriile Olteniei, dar…nu numai !

14. MIHAI DRAGANESCU (1929-2010)

• Specialitatea: electronic ă–informatic ă; om de ştiin ţă de reputa ţie mondial ă. • Născut : 06 octombrie 1929, F ăget –Prahova • Studii: studii liceale la Ploiesti. Absolvent al IPB în 1952. În 1957 ob ţine titlul de doctor-inginer, iar în 1974 pe cel de doctor docent. • Activit ăţ i: Promovând treptele didactice ierarhice, în 1965 devine profesor universitar. Decan şi prodecan (1962-1966) al Facult ăţ ii de electronic ă şi telecomunica ţii, ajunge şeful catedrei de tehnologie electronic ă şi microelectronica. Director al centrului de cercet ări pentru componente electronice înfiin ţat de el (1969-1970) director general al Institutului Central pentru Conducere şi Informatic ă (1976-1985). Este autorul unor lucr ări originale privind tuburile electronice şi dispozitive semiconductoare. Un alt domeniu abordat a fost cel al ştiin ţei şi tehnologiei informa ţiei, conducând atât colectivul de elaborare, cât şi activit ăţ ile privind îndeplinirea primului program de informatizare a economiei na ţionale (1976-1985). Între 1979 şi 1985 a contribuit efectiv la îndrumarea activit ăţ ii ştiin ţifice din informatic ă înspre noi direc ţii: inteligent ă artificial ă, robotic ă, informatic ă industrial ă. Membru corespondent (1974) şi membru titular (1990), este numit pre şedinte al Academiei Romane(1990-1994). Pre şedinte al sec ţiei de ştiin ţă şi tehnologia informa ţiei (1998), membru de onoare al AGIR (1992). Este membru de onoare sau corespondent al Academiilor

1. CUASI-DIZIDENT ? Iat ă ce articol ( titlul îl citez din memorie ) am citit în ziarul Scânteia, organ central al PCR, prin anii ’80, articol scris de inginerul electronist şi vicepre şedintele Academiei Romane, Mihai Draganescu : “ În cercetarea ştiin ţific ă fundamental ă este important s ă stabile şti ce teme s ă studiezi, dar şi ce teme s ă nu le abordezi .“ Împreun ă cu al ţi colegi, cercet ători ştiin ţifici, am citit articolul pe ner ăsuflate. “ Combate bine stimabilul !“, se pronun ţau replici şi coment ării admirative, “curaj nene, nu glum ă!, o fi ceva ce noi nu prea ştim!” etc. Nu a lipsit, fire şte, nici concluzia final ă: “ O fi ştiind el ce “grozave planuri de cercetare ştiin ţific ă, tip CNST, avem, şi ce fonduri se risipesc pe ap ă sâmbetei, cu…fel de fel de polimeri şi alte chestii !”

2. “COMUNISTUL”… Î... Îmi amintesc perfect ziua de 17 februarie 1993. Toat ă diminea ţă am ascultat la Radio Bucuresti, transmisia din Aula Academiei Romane, a şedin ţei în plen a membrilor ei, în care cu “mânie capitalist ă”, noul Pre şedinte al acestui înalt for de cultur ă, profesor doctor docent Mihai Draganescu a comb ătut universalitatea folosirii, în grafia limbii romane, a lui “î”, i-a delimitat utilizarea ( a şa, ca s ă-şi

59 vad ă…”lungul nasului” ) şi l-a “reînsc ăunat” pe “â”, explicând, domnul

pre şedinte, foarte clar, regulile “Sextil Puscariu” de folosire a uneia sau a alteia din forme. Pentru mine a fost foarte clar, pentru c ă regulile le ştiam mai de mult, dar iat ă ce am citit, dup ă vreo câteva luni, pe o plac ă metalic ă tip ITB, ag ăţ at ă pe un stâlp metalic, şi care marc ă o sta ţie de tramvai (16) de pe strad ă Maica Domnului: CIMITIRUL REANVIEREA ! Oare Academia nu o fi “ consumat prea mult ă muni ţie ”pentru atingerea acestei “ ţinte” ? Nu sunt mali ţios, dar m-am întrebat , dac ă nu cumva ac ţiunea aceast ă a constituit o discontinuitate în opera electronic ă a Electronistului Num ărul Unu al ţă rii, şi am sperat s ă fie singular ă…Tot odat ă m-am întrebat, dac ă nu era mai important ca Academia s ă discute, s ă explice şi s ă stabileasc ă, de ce în loc de substantivul tradi ţional “ ţigan”, trebuie s ă spunem rom, şi înc ă s ă-l scrim, în limba roman ă, cu doi r, adic ă “RROM “?

3. SUB…”ACOPERIRE ” Profesorul Mihai Draganescu a f ăcut mult bine electronicii române şti, înainte de ’89, mai ales în deceniile 7 şi 8, atât cercet ării, cât şi produc ţiei de componente şi echipamente electronice, influientand politica în domeniu. A reu şit acest lucru lucrând, întocmai unui agent sub acoperire, declarandu-se, deci, comunist de frunte şi pătrunzând printre elitele de “tovar ăş i cu munci de răspundere”, avide dup ă intelectuali, pentru a împ ărţi cu ace ştia, nu atât puterea lor de decizie în diversele sectoare ale economiei na ţionale, cât aprecierile interne şi externe asupra acesteia. Numai de acolo, şi nu de la munca de jos, puteai s ă- i influientezi, prin propuneri corecte şi m ăiestrit argumentate, să-i l ămure şti s ă le adopte şi s ă le traduc ă în practic ă. Propunerile unor electroni şti de la munca de jos, culese “democratic” din şedin ţă PCR r ămâneau numai vorbe sucombate într-un proces verbal…scris. Jonglând între materialismul dialectic, filosofia elevat ă şi cibernetic ă, Mihai Draganescu a reu şit, spre lauda sa, s ă determine în România comunist ă o politic ă optim ă în ce prive şte cercetarea ştiin ţific ă în domeniul electronic, preocup ările privind automatizarea, informatica şi echipamentele electronice de calcul, politica intern ă a componentelor şi diverselor echipamente electronice. A dovedit o mare abilitate diplomatic ă în a demonstra c ă ceea ce propunea el nu era decât o traducere a indica ţiilor date prin …”documentele de partid”. Spre exemplu, în derularea activit ăţ ilor din domeniul electronic au fost angrena ţi

60 mul ţi speciali şti, precum Emil Mitescu, Stefan Barlea, Mihai Draganescu, Cornel Mihulecea, Nicolae Costache, Mircea Petrescu, Victor Iancovici, Nicolae Sotirescu, Constantin Faur, Sandu Segal, Nicolae M. Nicolae, C. Dumitrascu, C. Moldovan, Vasile Băltac, M. Guran, Anton Vatasescu, L.Sandru, N. Millea, N. Prodan, s .a. Şti ţi ce-a putut să afirme verbal şi scris, Mihai Draganescu ? Nici mai mult, nici mai pu ţin, decât c ă succesele ob ţinute, în urma activit ăţ ii acestor oameni (c ăci, s-au ob ţinut succese !), se datoresc conducerii eficace asigurate de c ătre …tovar ăş ul Ilie Verdet şi a îndrum ării directe de c ătre …tovar ăş ul Nicolae Ceausescu ! Era “bancul” cel mai r ăspândit în “Epoca de Aur”, care se spunea zilnic de c ătre mul ţi, c ăci atunci…”scopul scuza mijloacele!”

4. SIMPOZIONUL…UNICAT Era în lun ă mai a anului de gra ţie 1989. Pe urma unei adrese emise de c ătre institutul de cercetare la care lucram, c ătre Pre şedintele Academiei RSR, profesor Radu Voinea, sunt primit de c ătre vicepre şedintele Mihai Draganescu. Se solicita aprobarea ca, sub egida Sec ţiei Tehnice a Academiei, să se desf ăş oare “Primul Simpozion Na ţional de RADAR”. Cum Sec ţia de Ştiin ţe a Academiei, care avea, atunci, numai câ ţiva membri , cam “ şoma”, propunerea a fost primit ă repede, şi s-a putut trece la tip ărirea programelor, a invita ţiilor şi afi şelor necesare. În organizarea şi desf ăş urarea simpozionului, institutul “meu” a fost ajutat de Facultatea de Electronic ă din IPB şi de Întreprinderea de Electronic ă Industrial ă- Bucuresti, aceast ă din urm ă şi pe post, oarecum, de… sponsor. Simpozionul trebuia s ă dureze dou ă zile, vineri 26 şi sâmb ătă 27 mai 1989. S-a ţinut o şedin ţă în plen, în Aula Academiei, la care profesorul Draganescu a f ăcut oficiul de gazd ă, apoi comunic ările ştiin ţifice pe sec ţiuni s-au ţinut la Casa Universitarilor, unde s-a organizat şi o mic ă expozi ţie cu realiz ările tehnice în domeniu. De şi la Casa Universitarilor s- a pl ătit pentru dou ă zile pline, în ziua a dou ă, diminea ţă , au venit la mine, ca reprezentant al organizatorului principal, trei “ b ăie ţi cu ochi alba ştri şi costume negre “ şi mi-au spus c ă pân ă la or ă 11, s ă “p ărăsim terenul cu expozi ţie cu tot”, c ă acolo urma s ă se organizeze un banchet pentru un doctorat, la care urma s ă participe îns ăşi… Academician Doctor Inginer Elena Ceausescu ! Dup ă decembrie ’89, când profesorul Mihai Draganescu a devenit Pre şedintele Academiei Romane, am avut o mare speran ţă c ă simpozioanele na ţionale de radar sub egida Academiei se vor permanentiza, c ă avem o…”pil ă”, etc, etc. Dar, bine zice fran ţuzul: “pas d’ilusion, pas de desilusion !” La începutul anilor ’90, când s-a mai trimis o adresa la Academie pentru a şa ceva, Profesorul Mihai Draganescu a refuzat-o politicos şi diplomatic: “Acum avem alte preocup ări, poate mai târziu”, etc,etc… Drept care zicerea cronicarului ar trebui modificat ă cam a şa: “la vremuri noi, s-avem preocup ări noi…tot noi !”.

15. ALEXANDRU SPATARU (1920-2012)

• Specialitatea: Inginer în radiocomunica ţii • Născut: 02.06 1920 • Studii: • Activit ăţ i: Profesor la Facultateade electronic ă şi telecomunica ţii, Catedra de radiocomunica ţii. A condus lucr ările privind realizarea primelor instala ţii experimentale de televiziune alb-negru (1955) şi color (1964). La 23 august 1955 sta ţia experimental ă de televiziune Bucuresti şi-a început emisiunile regulate, pentru cele câteva zeci de televizoare care existau atunc în Bucuresti. Puterea emi ţă torului, lucrând pe canalul 1, era de 500 watti. Lucrarea să ”Teoria transmisiei informa ţiei” (1966-1971), a fost tradus ă şi înlimba francez ă (1970-1973)

1. ”CEHOSLOVACI ”...DE ŞTEP ŢI În var ă anului 1955 lucram la aşa numitul ”proiect de diplom ă” ce trebuia să-l sus ţin în cadrul Examenului de Stat, ca absolvent al Facult ăţ ii de electronic ă şi telecomunica ţii a Institutului Politehnic Bucuresti, pentru a mi se acorda (în caz de reu şită) diploma de inginer în radiocomunica ţii. Cum proiectul era din domeniul televiziunii, am f ăcut câteva zile de documentare şi în cl ădirea Postei Vitan din Bucuresti. Acolo, la ultimul etaj al cl ădirii, profesorul Spataru , cu care f ăcusem cursul de Radioemi ţă toare, conducea lucr ările de experimentare în vederea introducerii în România a...televiziunii electronice ! Cu radioechipamente originale, concepute,proiectate şi executate în ţar ă, cu ajutorul a vreo 40 de puncte de recep ţie (unde se aflau ”arhaice” televizoare de import, cu tuburi electronice), a ”emisiunilor” de la Po şta Vitan, televiziunea romanesc ă începea... să se nasc ă, în supervizarea profesorului Alexandru Spataru . Într-un laborator al Postei exista un televizor cehoslovac cu tuburi electronice, bineîn ţeles. Într-o diminea ţă , grupul de studen ţi practican ţi, intr ăm în respectivul laborator, şi prima ”manevr ă” a fost să pornim televizorul, pe al cărui ecran se vedea ”mira de control”. În cele circa 5 minute de func ţionare, am remarcat faptul că televizorul parc ă ”mergea” mai bine ca în ziua precedent ă, având luminozitatea şi contrastul mai bune. Tocmai în momentul când se făcea acesta constatare, intra pe uşa profesorul şi întreab ă: - Aţi pus comutatorul de tensiune al televizorului din nou pe 220 vol ţi, că ieri era pus pe 120 ? În loc de r ăspuns, unul dintre colegi se repezi şi scose repede televizorul din priz ă mesei de

62 laborator. Profesorul în ţelese, şi ne dojeni blând, ca pe viitor, înainte de a ”porni” un aparat, să verific ăm alimentarea sa. ”E de mirare”, observ ă el, că ”nu s-a ars filamentul nici unui tub electronic” - Sunt de ştep ţi ”cehoslovacii ăş tia” !... filosof ă unul dintre noi, dând prilej profesorului să replice: - ” Televizorul” este, categoric, cehoslovac, şi poate fi şi ”de ştept”, dar locuitorii Cehoslovaciei, oamenii care l-au construit, de ştep ţii, pot fi ori cehi, ori slovaci, dar nu ...cehoslovaci !” Şi ne lămuri în continuare că, dac ă televizorul nu s-a ars, a fost că tensiunea de filamente mărit ă nu a durat mult, dar că s-ar fi ars finalmente, şi că în cele 5 minute, ce puteau fi fatale, calitatea imaginii a fost mai bun ă pentru că, datorit ă supraînc ălzirii catodelor tuburilor, destul de uzate (b ătrâne), emisia termoionica, şi deci curentul continuu prin tuburi crescuse, pe moment.” Nu varecomand, îns ă, supravoltarea tuburilor, ca pe o metod ă de ...întinerire a lor. S-ar putea să le omoriti de tot. Mitul lui Faust nu merge în cazul l ămpilor de radio ...” Rămăseser ăm to ţi cu gura căscat ă la explica ţiile profesorului şi peste ani aveam să constat ăm juste ţea acestora...

2. FĂRĂ...ACEST SUBIECT ! În anul 1998, împreun ă cu înc ă 3 coautori, ne-am bucurat de apari ţia de sub tipar a lucr ării ”Pagini din istoria electronicii şiradiocomunica ţiilor”, care are şi un capitol substan ţial de istoric al radiotehnicii şi electronicii române şti. Împreun ă cu unul dintre coautori, dr.ing. Laurentiu Horia Moisin , mergem în cl ădirea IPB-Polizu, la profesorul Spataru, pentru a-i dărui un exemplar cu dedica ţie. Acesta, într-o modest ă înc ăpere-birou, pensionat fiind, lucra pentru o firm ă ce se ocupa de introducerea în ţar ă noastr ă a radiotelefoniei celulare bazat ă pe radiorelee situate pe sateli ţi artificiali ai Pământului, de mic ă altitudine. Ne exprim ăm regretul, că poate nu am scris prea multe despre dânsul din lipsa de documenta ţie, dar că, poate, la o nou ă edi ţie, vom remedia acest lucru dac ă ne va pune la dispozi ţie un CV, ceva poze, etc. Cu aceast ă ocazie, am propus să dea şi o explica ţie a faptului, că dup ă prodigioas ă activitate didactic ă şi inginerasca de pionierat în România (legat ă de introducerea televiziunii alb-negru şi color, de redactarea unui tratat de referin ţă în domeniul teoriei infomatiei, etc), nu este nici m ăcar membru corespondent alAcademiei Romane, nici acum când, dup ă decembrie’89, Academia s-a umplut de membrii, unii dintre ace ştia...chiar fără oper ă ! Am observat pe fa ţa profesorului că am r ăscolit o ran ă veche, dar cu demnitate ne-a spus: - N-o să fiu f ăţ arnic şi să afirm, parafrazând un anumit personaj istoric, că decât să fiu întrebat pentru ce motive sunt academiciam,mai bine să fiu întrebat pentru ce motiv nu sunt...academician. Nu ! Îmi pare sincer rău, e omene şte, îmi pare rău că ...n-am convins ! Dar în prezent, pentru mine aceast ă problem ă, cu Academia, e moart ă, nu mă mai intereseaz ă deloc, şi v-aş ruga să n-o mai discutam ! I-am respectat dorin ţa, dar, eu unul, am dreptul să mă întreb şi acum: pe cine şi cum anume a sup ărat profesorul Alexandru Spataru , de nu a fost cooptat în Academia Roman ă ?

3. AR FI FOST MAI BINE... O fat ă a profesorului Spataru, mo ştenitoare cu siguran ţă a genelor tat ălui sau, ajunge student ă la facultatea de Electronic ă şiTelecomunica ţii din Institutul Politehnic din Bucuresti. Aci este coleg ă cu fiul unei foste colege de-a mea la aceea şi facultate, şi acesta un student eminent. Natur ă uman ă face că cei doi colegi să se îndr ăgosteasc ă reciproc. Profesorul prinde de veste, şi când o întâlne şte pe coleg ă mea, mama băiatului, îi şopte şte: - Fata mea înc ă nu este de m ăritat ! La care colega mea replic ă: - Va cred, domnule profesor, dar să şti ţi că băiatul meu...nici atât ! Şi anii trec, în divergent ă pentru cei doi tineri, care se realizeaz ă sentimental diferit. Fata profesorului, dup ă c ăsătorie, ajunge prin India, iar b ăiatul colegei mele cu so ţia sa, prin SUA. Când, cu totul întâmpl ător, profesorul şi colega mea se reîntâlnesc, fac, bineîn ţeles, şi un schimb de informa ţii despre copiii lor. La desp ărţire, dup ă ce şi- au urât reciproc s ănătate şi bătrâne ţeîndelungat ă, profesorul conchide: - Şi totu şi, poate că era mai bine că fata mea să ajung ă în....SUA !

4. INVITAT DE ONOARE În ziua de 20 mai 2006 promo ţia de ingineri electroni şti din care fac şi eu parte, 1951-1956, a serbat 50 de ani de la absolvire. Ca de fiecare dat ă când ne-am mai adunat cu ocazia anivers ărilor diverse, ne- am invitat şi fo ştii dasc ăli. Din p ăcate, cu trecerea anilor, dasc ălii, dar şi studen ţi de- ai lor, colegi îmb ătrâni ţi şi obosi ţi, de ”arderile” vie ţii, p ăş esc pragul acesteia şi trec în eternitate, trec în ...nemurire. Aşa se face că dintre to ţi fo ştii no ştri profesori, în via ţa, pe care i-am invitat, unul singur a putut fizice şte să ne onoreze cu prezen ţa în Marele Amfiteatru al localului IPB- Polizu, în ziua festiv ă: profesorul Alexandru Spataru ! L-am z ărit intrând modest în sal ă şi, atentionandu-mi colegii, pe loc s-a amorsat şi desf ăş urat o manifestare de simpatie la adresa lui, aprecieri entuziaste şi sincere, d ătătoare de speran ţe pentru noi, ajun şi, totu şi, septuagenari, asupra aspectului sau fizic aproape neschimbat, la vârsta de 86 ani ! - „ Nu mă mai peria ţi, şi nu mă mai flata ţi atâta, că nu dăm azi niciun examen la... Emi ţă tori !”(cursul predat Promo ţiei noastre), fu replica glumea ţă a profesorului la puzderia de vorbe admirative pe adresa sa. Asupra ”secretului” bunei sale conserv ări fizice, nu ne-a dat nicio explica ţie, dar, fără să aud ă profesorul, un mucalit din grup a zis: va spun eu, că nevasta tân ără men ţine b ărbatul tân ăr ! Asta e ...secretul ! Era aluzia la faptul că, so ţia actual ă a Profesorului este o fost ă student ă de a sa!

5. PE VREMEA LUI...STALIN !

La multi ani !

2 iunie 2010

La aniversarea semicentenara de care a mai fost vorba, profesorul Spataru, care fusese invitat în tradi ţionalul prezidiu, este rugat în finalul discu ţiilor, să ia şi dânsul cuvântul. Ce-a zis profesorul: - Nu sunt eu prea mare me şter de cuvinte în asemenea împrejur ări, dar, din experien ţe similare anterioare, ştiu că asistenta este curioas ă să ştie, când m-am sim ţit eu cel mai bine în via ţa, în ce perioad ă mi-a mers cel mai bine. Va răspund cu toat ă sinceritatea: pe vremea lui ...Stalin ! În 1953 când Stalin a murit, eu aveam 33 de ani, adic ă vârsta lui Iisus Christos, care, dup ă ce-a f ăcut toate minunile, dup ă ce a p ătimit pentru oameni a murit, a înviat şi s-a în ălţat, în cele din urm ă, la cer, punând punct activit ăţ ii p ământe şti. Şi eu făcusem pân ă atunci destule ”minuni” dar am considerat că în num ăr insuficient pentru a pune ”punct”. Şi-am c ăutat, dup ă puterile mele, să mai fac câte ceva pentru radioelectronica româneasc ă, şi am reu şit câte ceva, în colaborare, în general, cu mai tineri colegi, unii fo şti studen ţi ai mei. Şi vreau să va spun, că am tr ăit o mare bucurie şi fericire ori de câte ori am avut cui să transmit...” ştafeta”

16. GEORGE RULEA (1926- )

* Specialitatea : radiocomunicatii(radiotehnica microundelor) * Născut : 27 august 1926, Ploiesti * Studii: Liceul ”Petru şi Pavel” din Ploiesti (1937-1945), facultatea de electromecanic ă- sec ţia de electrocomunica ţii- din IPB (1945-1950). Doctoratul, în 1972. Stagii de specializare la Budapesta, Moscova şi Londra * Activit ăţ i: Preparator (1950-1952), asistent (1952-1956), şef de lucr ări(1956-1966), conferen ţiar universitar (1966-1972) la catedra de radiotehnic ă a facult ăţ ii de electronic ă şi telecomunica ţii, din IPB. În 1972 devine profesor universitar. De 3 ori a îndeplinit functia de decan al facult ăţ ii. A desf ăş urat o bogat ă activitate ştiin ţific ă ( articole în reviste române şti şi str ăine, comunic ări, cărţi tip ărite, organizarea de reuniuni ştiin ţifice, ca seminarelele şi simpozioanele periodice de microunde). A participat la reuniuni ştiin ţifice peste hotare (Bratislava, Varsovia, Paris, etc). Cărţi principale tip ărite: Tehnic ă frecventelor foarte înalte(1966, cu reedit ări în 1972,1981,1989), Radioloca ţia (1966, cu reeditare în 1980)

1 „ÎNAPOIATUL” Prin anii ’80, la o sesiune CAS (Conferin ţa Anual ă de Semiconductoare, organizat ă anual de c ătre ICCE-Baneasa ), undeva pe Valea Prahovei, la Timisul de Sus, paremi-se; profesorul Rulea îmi spuse c ă tocmai se întorsese dintr-o ţar ă din vestul Europei, unde participase la un simpozion ştiin ţific. “Nu m-am gândit nici o clip ă s ă rămân pe acolo” mi-a zis profesorul, “ m-am înapoiat în ţar ă fără nici o ezitare…” - Ia spune-mi, Andrei, şti cum se numesc românii ca mine, care se înapoiaz ă, m ă întreb ă el? - Cum s ă nu ?… Patrio ţi ! - Aşi,…” înapoia ţi”, pur şi simplu….înapoia ţi !

2. PERESTROICA Il intreb pe profesor ce parere are despre”perestroica” lui Gorbaciov, si-mi exprim regretul

Nu-ti face iluzii ! Gorbaciov n-a intentionat sa aduca pace si dreptate pentru alte tari, ci a vrut, numai, prin masuri reformiste superficiale sa salveze ”Colosul URSS” muribund, in fata avantului spre libertate al popoarelor....”sovietice” - Nu prea mi-e clar ! - Uite, sa-ti fac o comparatie. Un caine e legat de cotetul sau cu un lant de 10 metri lungime, iar strachina cu mancare se afla la 11 metri de cotet. Stapanul cainelui lungeste lantul acestuia la 15 metri, dar muta strachina cu mancare la 16 metri de cotet. ! Ce i-a folosit cainelui ? - Da, acuma mi-e clar, cum e cu ...perestroica....

3. “BANCHETUL ” Din doi în doi ani, profesorul Rulea organiza la Institutul Politehnic- Bucuresti, “Simpozionul Na ţional de Microunde”, corolar al “Seminarului de Microunde” pe care îl organiza lunar. De şi, a şa zis na ţional, la simpozion participau în special cercet ătorii ştiin ţifici

67 din Bucuresti, şi numai foarte pu ţini din alte ora şe precum Cluj, Iasi, Timisoara, etc. La ultimul simpozion din “Iepoca de Aur”, în octombrie 1989, la care participarea a fost jalnic de redus ă ( oamenii se luptau cu lipsurile cumplite, de tot felul), profesorul m ă trage deoparte, la incheerea lucr ărilor, şi-mi zice: - Mai Andrei, s ă mergi şi tu cu mine şi cu invitatul nostru ( profesorul DDS, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi ) la un restaurant, s ă facem “onorurile de gazd ă”. Sunt de acord, şi iat ă-ne pe to ţi trei la restaurantul “Casei Universitarilor”. Era or ă 14 şi restaurantul era …gol ! Ne d ăm “mari” şi solicit ăm osp ătarului lista de mânc ăruri şi b ăuturi. Osp ătarul se uit ă lung la noi cu condescendent ă, şi ne spune: - Ce list ă domnilor? Dumneavoastr ă s ă m ă întreba ţi direct, dac ă avem s ă va d ăm ceva de mâncare, din s ărăcia în care ne zbatem… Şi “ banchetul” nostru, în loc de fripturile la gr ătar imaginate, s-a rezumat la îngurgitarea unor mânc ăruri g ătite, s ărăcăcioase, c ă la o cantin ă, şi a unui vin net inferior celor moldovene şti băute, odat ă, la Iasi. To ţi trei ne-am gândit atunci, c ă aceasta stare de lucruri, instaurat ă de binecunoscuta pereche de “genii”, nu mai poate d ăinui mult, şi deznod ământul s-a întâmp lat… dou ă luni mai târziu…

BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă, SURSE.

1. Viorica Moisil: Un om ca oricare altul. Ed. Albatros, Buc., 1979 2. George C. Moisil: Cui i-e fric ă de fizica modern ă ? Ed. Albatros, Buc., 1981 3. R. Stoica, D. Ciobanu: S ă înv ăţă m istoria prin anecdote. Ed. Fiat Lux, 1994 4. Tiberiu Ban: Trei milenii de umor. Ed. Ştiin ţific ă, 1970 5. Manase Radnev: 20 personalit ăţ i române şti în secolul XX. Ed. Universal Dalsi, Buc., 2001 6. Daniel Cocoru: 20 de ştiin ţe ale secolului XX. Ed. Albatros, Buc., 1981 7. Adriana Lazarescu (selec ţie): Umor celebru. Ed. Niculescu, Buc., 1994 8. Adriana Lazarescu (selec ţie): Anecdote despre mari personalit ăţ i. Ed. Vestala, Buc., 1997 9. Viorica Moisil (selec ţie): Grigore C. Moisil, un profesor nu c ă oricare altul. Ed. Tehnic ă, Buc., 1998 10. John Simmons: 100 cei mai mari savan ţi ai Lumii. Ed. Lider,Buc., trad. 1996 11. Ion Ionescu- Arges: Ştiin ţa...în maxime, cuget ări, reflec ţii şi nu numai. Ed. CCPCMA, Buc., 2005 12. Ion Petrovici: Prin meandrele trecutului. Ed. Cartea Româneasc ă, Buc., 1970 13. Catinca Muscan: Idei pentru eternitate. Ed. Politic ă, Buc., 1981 14. C. Popescu-Ulmu: Oameni de ştiin ţă ...conexiuni...gesturi frumoase Ed. Albatros, Buc., 1981 15. Romulus Balaban: Români celebrii. Ed. Dacia, Cluj, 1979 16. Ion Basgan: Dimitrie Leonida. Ed. Ştiin ţific ă, Buc., 1968 17. Nicolae Andrei: Voievozi ai spiritualit ăţ ii. Ed. Alma, Craiova,2000 18. * * * Amintiri despre anii de şcoal ă. Ed. Politic ă, Buc., 1966 19. Hristache Popescu: 100 personalit ăţ i în construc ţii. Ed. HP, 2006 20. Eugen Delcea: Istoria secret ă a omenirii. Ed. Obiectiv, Craiova, 2006 21. Petru Costinescu, Nicolae Mihailescu, Mihai Olteneanu: Inventatori români. Ed.OSIM şi AGIR,Buc., 1999 22. *** Mic dic ţionar enciclopedic, Ed. Enciclopedic ă roman ă Bucuresti, 1972 23. Andrei Ciontu, Laurentiu Moisin, Serban Naicu, Vasile Ciob ăni ţă Pagini din istoria electronicii şi radiocomunica, Ed. Na ţional, Bucuresti, 1998 24. George C. Moisil: Jurnal de idei ( copie xerox dup ă manuscris nepu- blicat, donat ă de c ătre familie Muzeului Tehnic al UPB) 25 I. Jianu, I. Basgan, L. Macoveanu: George Constantinescu, Ed. Ştiin ţific ă, Bucuresti, 1966 26 Ion Iacovachi: Primul avion cu reac ţie”COANDA”-1910, Almanahul Ştiin ţă şi Tehnic ă, 1084 27 C. Teodorescu-Ţintea: Aplicarea efectului Coanda pentru realizarea unor turbine cu caracteristici deosebite, Inven ţii şi Inova ţii, nr.11/1966 28 *** Via ţa şi opera Marelui Savant Roman, Henri Coanda, Funda ţia Na ţional ă „Henri Coanda” 29 Traian Bucurenciu: Matul viitorului savant, Ştiin ţă şi Tehnic ă, 30 Maria Trandafir: 75 ani de la primul avion cu reac ţie., Ştiin ţă şi Tehnic ă 31 Sandu Crivineanu:Henri Coanda şi apa miraculoas ă. Magazin

32 Stefan Ispas: Henri Coanda- 100 de ani de la na ştere., Ştiin ţă şi Tehnic ă, nr.6/1984 33 Mihai Stoian: Un om se întrece pe sine însu şi: H. Coanda 34 Fl. Zaganescu: 90 ani de la na şterea savantuluiHenri Coanda, Ştiin ţă şi Tehnic ă 35 Vasile Surcel: Proiectele secrete ale lui Henri Coanda,Eveniment, 25.03.2002 36 H. Coanda: Trei întâmpl ări de la începutul acestui veac 37 Manea Manescu: Savantul Henri Coanda-un Edison al României, România Mare 38 Sorin St. Ispae: Efectul Coanda din nou în actualitate, Ştiin ţă şi Tehnic ă, nr.3/1988 39 Ion Basgan:George Constantinescu creatotul unei noi ştiin ţe-SONICITATEA Ştiin ţă şi Tehnic ă 40 Stefan B ălan:100 de ani de la na şterea lui George Constantinescu, Ştiin ţă şi Tehnic ă 41 Mihai Olteneanu: George (Gogu) Constantinescu-creatorul ştiin ţei sonicit ăţ ii, Univers Ingineresc, nr.12/2005 42 Matei Marinescu: George Constantinescu unul din cei mai ilu ştrii oameni de stiinta ai primului sfert de secol, Ştiin ţă şi Tehnic ă 43. J.Herouart,T.Canta: Contribu ţii române şti la dezvoltarea automobilelor: George Constantinescu, Ştiin ţă şi Tehnic ă,nr.8/1987 44. Gh.Mihoc, G.Ottescu: Grigore C. Moisil, Gazet ă matematic ă seria B, nr. 7/1973 45. Solomon M ărcu ş: De ce Moisil ? Tribuna, feb.2006 46. Solomon M ărcu ş: Grigore C. Moisil: Copil ăria şi tinere ţea, Ştiin ţă şi Tehnic ă, 2/1987 47. Eliza Roman: Un mare matematician şi tehnica, Ştiin ţă şi Tehnic ă, mai/1994 48. Eva Sireteanu: Un pionier al zborului cosmic:Hermann Oberth, Ştiin ţă şi Tehnic ă 49. PierreLangereux: 50 ans de fusees: von Braun, Seance et Vie, 1977 50. Mircea Tiplea: Hermann Oberth-pionier al zborurilor spa ţiale, creatorul bazelor teoretice ale naviga ţiei spa ţiale, Univers Ingineresc, 7/2002 51. INTERNET: Wikipedia. 52. Comunicari particulare ale colegilor mei mentionati in prefata.