Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018

THE REFLECTION IN THE PRESS OF THE EPOCH OF GENERAL HENRI MATHIAS BERTHELOT VISIT TO TRANSYLVANIA

Gherghina Boda

Scientific Researcher I, Musem of Dacian and Roman Civilisation, Deva

Abstract. Having arrived in in 1916 as head of the French Military Mission, General Henri Berthelot took a number of administrative and tactical-military measures which enabled him to reform, discipline and train the Romanian Army in the spirit of the French military doctrine as well as equip and mobilize it to win some important battles that undoubtedly contributed to the Great Union of 1 st . His outstanding military skills and personal qualities made this French general one of the most appreciated men in the military; this appreciation transcended the framework of the Romanian army, reaching the common people, who showed him great love and sincere gratitude. These feelings were demonstrated on the occasion of his visit to Transylvania, when the population cheered and welcomed him with great joy, honoring him as one of their great heroes. The Romanian people still has a fond memory of the man they used to call “papa Berthelot”, and therefore, he is celebrated or commemorated regularly, and his exploits are forever etched in the collective memory of the Romanians.

Keywords: general Bethelot, Romanian Army, visits, Transylvania, Banat and Bihor, appreciation.

Personalitate marcant ă a elitei armatei franceze, cu o via ţă exemplar ă şi o carier ă str ălucitoare, generalul Henri Mathias Berthelot este pu ţin cunoscut în Fran ţa sa natal ă, poate datorit ă faptului c ă a petrecut mult timp în afara Frontului de Vest pe care mul ţi contemporani s-au f ăcut remarca ţi, în schimb este foarte cunoscut şi onorat în România 1, ac ţiunile militare şi personalitatea sa dând na ştere unor adânci sentimente de recuno ştin ţă şi afec ţiune cald ă atât în rândurile armatei române, cât şi ale civililor. Dovada acestei recuno ştin ţe este relevat ă toponimic, prin str ăzi din localit ăţ i române şti purtând numele generalului, pie ţe, dar mai ales a satului hunedorean în care se află şi conacul primit de la autorit ăţ ile române şti drept recuno ştin ţă pentru aportul s ău deosebit la victoriile militare ale armatei române în perioada Primului R ăzboi Mondial. La 27 martie 1923, statul român îi atribuie generalului francez o proprietate în satul hunedorean F ărc ădinul de Jos, care de atunci se va numi General Bethelot, denumire care în 1965 se va schimba în Unirea, revenirea la vechiul nume al generalului având loc în 7 decembrie 2001, ca o dovad ă a sentimentelor vii pe care locuitorii acestei localit ăţ i înc ă le purtau amintirii eroului francez. Dup ă moartea sa, survenit ă în 1931, cl ădirea şi ferma agricol ă au fost l ăsate prin testament Academiei Române care trebuia s ă utilizeze veniturile ob ţinute la finan ţarea unei burse pentru tinerii care studiau la Şcoala Militar ă din Bucure şti şi care mergeau la perfec ţionare la Academia Militar ă din Nancy. Conacul, la fel ca alte re şedin ţe nobiliare, în perioada comunistă a fost transformat

1„Le général Berthelot, un Forézien héros national en... Roumanie”, în Forez info , 2007, f.p., https://www.forez- info.com/encyclopedie/histoire/174-le-general-berthelot-un-forezien-heros-national-en-roumanie.html Section: History, Political Sciences, International Relations 285 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018

în coperativ ă agricol ă, apoi în şcoal ă şi gr ădini ţă pentru copii, jefuit şi l ăsat în paragin ă2. În septembrie 2001, Academia român ă achizi ţioneaz ă conacul îns ă, din cauza lipsei banilor necesari, renovarea se definitiveaz ă abia în 2010, de când devine sediul Centrului de Dezvoltare Durabil ă a Țării Ha țegului . Generalul Berthelot s-a n ăscut la 7 decembrie 1861 la Feurs (regiunea Loirei), într-o familie modest ă dar onorabil ă, pentru care munca reprezenta un adev ărat cult, tat ăl s ău Claude, fost c ăpitan de jandarmi în Nervieux, exercitând o puternic ă influen ţă în alegerea viitoarei sale meserii 3. Împreun ă cu fratele s ău Joannès, locotenent în jandarmerie şi mort accidental în 1897, a urmat cursurile şcolii militare preg ătitoare de copii de trup ă din Billom 4. Între anii 1881-1883, urmeaz ă cursurile prestigioasei Şcoli militare de la Saint-Cyr, promo ţia „Egipt”, dup ă absolvire tân ărul sublocotenent de infanterie cerând s ă fie repartizat în Algeria, dup ă care ajunge în Indochina, locuri unde se remarc ă ca un soldat destoinic, dotatat cu reale calit ăţ i militare, pentru ca în anul 1887 s ă se reîntoarc ă în Fran ţa unde absolv ă Şcoala Superioar ă de R ăzboi din , în 1889 intrând în corpul de stat-major în cadrul Statului Major General francez 5. Datorit ă calit ăţ ile sale excep ţionale, în decembrie 1913 este avansat la gradul de general de brigad ă iar în noiembrie 1914 la gradul de general de divizie. A participat activ la luptele de pe Marna şi a contribuit activ la victoria de la Verdun, a luptat pe fronturile din România, Fran ţa, Rusia şi Bulgaria, a cucerit victorii şi a pierdut b ătălii, toate îns ă îmbog ăţ indu-i experien ţa de lupt ă şi transformându-l în unul dintre militarii cei mai de seam ă ai armatei franceze. Având în vedere experien ţa sa de r ăzboi, în 1916 mare şalul Joffre a considerat c ă este cel mai potrivit s ă reorganizeze armata român ă, motiv pentru care l-a trimis în fruntea unei misiuni militare franceze în România, care a activat, în prima etap ă, între 15 octombrie 1916-9 martie 1918. Reîntors în Fran ţa, în perioada mai- iunie a fost trimis într-o misiune în S.U.A., dup ă care a activat pe Frontul de vest, iar în perioada octombrie 1918-mai 1919 a revenit în România unde şi-a adus contribu ţia la eliberarea ţă rii de trupele Puterilor Centrale, coordonând şi interven ţia alia ţilor în sudul Rusiei împotriva bol şevicilor 6. În octombrie 1919 a fost numit guvernator militar al Metzului, în 1923 devine guvernator militar al Strasburgului, între 1921-1925 a fost membru în consiliul superior de r ăzboi iar în 1926 se pensioneaz ă7. S-a stins din via ţă la 28 ianuarie 1931, în urma unei opera ţii de amputare a p ărţii inferioare a unui picior, funeraliile f ăcându-se în 31 ianuarie la capela Sainte Louise din Domul Invalizilor, într-o simplitate care îi era caracteristic ă, dup ă care a fost transportat la Nervieux, unde a fost înmormântat în p ământul natal 8. Participarea sa la evenimentele militare şi politice ale anilor 1916-1919, momente decisive pentru România care reu şise s ă-şi p ăstreze neutralitatea timp de doi ani, implicarea sa total ă în lupta, în primul rând na ţional ă, pe care o ducea ţara noastr ă care î şi dorea cu ardoare reîntregirea teritorial ă, curajul, onestitatea şi loialitatea fa ţă de un popor despre care nu ştia aproape nimic în momentul sosirii sale, implicarea necondi ţionat ă la reorganizarea armatei române, ajutorul material şi în special suportul

2 Grandhomme, J.N., „La mémoire roumaine de ma mission Berthelot (1918-2007)”, în Presses Universitaires de , nr. 228, 2007/4, p. 34, https://www.cairn.info/revue-guerres-mondiales-et-conflitscontemporains-2007-4-page-23.htm 3 Preda, D., Moghior, N., Velter, T., Berthelot et la Roumanie. Album , Bucure şti, 1997, p. 10; Florescu Gh. I., în General Henri Berthelot, Jurnal şi coresponden ţă 1916-1919 , Cluj-Napoca, 2000, p. 11. 4 Nouzille, J., „Le general Berthelot et la mision militaire française en Roumanie 1916-1918”, în Cip ăianu, G., Vesa, V., La présence française en Roumanie pendant la Grande Guerre (1914-1918) , Cluj-Napoca, 1997, pp. 18-19. 5 Preda, D., Moghior, N., Velter, T., op. cit. , pp. 10-11; Grandhomme, Jean-Noël, „Generalul Berthelot, un francez cu suflet de român”, f.p., https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/generalul-berthelot-un-francez-cu-suflet-de-roman 6 Florescu Gh. I., General Henri Berthelot. Jurnal şi coresponden ţă 1916-1919 , Cluj-Napoca, 2000, pp. 11-12. 7 Cerbulescu, N., Generalul Henri Berthelot. Spicuiri din marile ziare , Sibiu, 1931, p. 11. 8Ibidem , pp. 11-12. Section: History, Political Sciences, International Relations 286 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 moral acordat acesteia l-au transformat în marele salvator al neamului românesc care a intrat în memoria colectiv ă ca un adev ărat erou şi a r ămas acolo pân ă ast ăzi. Înc ă din anii de şcoal ă, Henri Berthelot a ie şit în eviden ţă , atât prin statura sa uria şă de 1,80 m, fiind unul dintre cei mai mari elevi ai promo ţiei sale, cât mai ales prin calit ăţ ile sale, el frapând printr-o inteligen ţă vivace, printr-o cultur ă vast ă, sim ţ psihologic, calit ăţ i reale de organizator, spirit de adaptare, toate aceste înzestr ări psihice marcându-i cariera militar ă şi politic ă, el reu şind s ă intre în contact şi s ă colaboreze cu mari personalit ăţ i politice ale vremii 9. În persoana sa, generalul Berthelot întrunea „toate calit ăţ ile spiritului francez. Înfl ăcărat în sentimente, metodic în ac ţiune, a fost nepre ţuit prieten de zile rele, ca şi de zile bune. Participarea lui în refacerea armatei române, sfatul lui în ţelept, competent şi dezinteresat, marea iubire ce ne-a ar ătat în toate împrejur ările, l-au a şezat în galeria ilu ştrilor binef ăcători ai neamului” 10 . Mare şalul Joffre îl caracteriza ca fiind „un om zâmbitor, jovial, cu un sim ţ m ăsurat al umorului, direct şi plin de tact în rela ţiile cu oamenii, ştiind s ă-şi sus ţin ă ideile f ără îns ă a-i jigni pe ceilal ţi. Dotat cu o mare putere de gândire şi inteligen ţă ”, de asemenea carcaterizat de „un un înalt sim ţ al ordinei şi disciplinei, dublat de un optimism tonifiant, chiar în clipele cele mai dramatice, redând astfel încrederea colaboratorilor şi subordona ţilor s ăi” 11 . Generalul Radu R. Rosetti, prieten şi colaborator al generalului Berthelot, îl descria în Mărturisiri -le sale„Ca fizic, o namil ă de om, atât de înalt încât nu se b ăga de seam ă cât de gros era şi atât de gros încât în ălţimea sa p ărea mai mic ă decât era în realitate. În propor ţie cu talie sa era şi pofta sa de mâncare, neegalat ă, dup ă cuno ştin ţa mea, decât de acele ale generalului Traian Mo şoiu şi intendentului c ăpitan V. Cuzen. Un cap mare rotund cu ochi alba ştri şi un mic barbi şon completau înf ăţ işarea sa. Atât mâinele cât şi labele picioarelor erau foarte mari. Fiul unui jandarm, nu-i era ru şine de originea sa modest ă şi avea în firea sa multe tr ăsături caracteristice ale ţă ranului în general şi ale celui din Burgundia în special. Era înzestrat cu o memorie fenomenal ă şi cu o judecat ă rece. Muncitor, era de o meticulozitate deosebit ă şi cerea preciziune în toate. Nu se l ăsa niciodat ă dezn ădăjduit, fondul caracterului s ău fiind un constant şi s ănătos optimism” 12 . Printre alte calit ăţ i ale generalului francez se remarca şi extraordinara „st ăpânire de sine, judecata limpede, voin ţă , energie, spirit de ini ţiativ ă, curajul r ăspunderii, for ţa moral ă şi obiceiul hot ărârilor prompte. Era şi „profesionalul” militar r ăzboinic, care nu-şi pierdea cump ătul, nici chiar în împrejur ările cele mai tragice şi comandantul ideal, care ştia s ă insufle tuturor încrederea prin atitudinea sa calm ă, prin ordinele, sau consiliile chibzuite ce le da, ca şi prin vorbele ce le repeta mereu: „Orice s-ar întâmpla, victoria va fi a noastr ă, dac ă vom lupta bine...JUSQU'AU BOUT!” 13 . În mai 1916, Fran ţa propune României trimiterea unui general francez pentru supervizarea programului de ajutorare a armatei române, îns ă guvernul român nu accept ă propunerea nedorind s ă compromit ă neutralitatea ţă rii, îns ă dup ă intrarea României în r ăzboi la 27 august 1916, al ături de Antanta, determin ă guvernul român condus de Ion I.C. Br ătianu, s ă-şi reconsidere pozi ţia fa ţă de propunerea Fran ţei şi s ă o accepte. Misiunea militar ă francez ă, condus ă de generalul Henri Mathias Berthelot, se înscrie pe linia cooper ărilor militare dintre cele dou ă ţă ri existente înc ă din perioada domniei lui Cuza (1859-1866). Carol I a fost adeptul doctrinei militare prusace şi aceasta din considerente de ordin practic, sistemul prusac fiind constituit dintr-un nucleu de for ţe permanente şi de unit ăţ i teritoriale care se pliau foarte bine pe realit ăţ ile române şti şi pe tradi ţiile sale militare, unele

9 Nouzille, J., op. cit. , p. 19. 10 Kiri ţescu, C., Istoria r ăzboiului pentru întregire României (1916-1919) , vol. II, Bucure şti, 1989, p. 21. 11 Preda, D., Moghior, N., Velter, T., op. cit., p. 11. 12 General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919) , Bucure şti, 1997, pp. 132, 134. 13 Cerbulescu, N., op. cit. , pp. 16-17. Section: History, Political Sciences, International Relations 287 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 datând înc ă din Evul Mediu 14 . Cu toate acestea, dezvoltarea societ ăţ ii române şti a fost mereu influen ţat ă de cultura francez ă atât în ceea ce prive şte spiritul s ău liberal, cât şi organizarea institu ţional-administrativ ă, presa, sistemul juridic, de educa ţie ş.a., afectând toate straturile popula ţiei 15 . Chiar dac ă aplicarea doctrinei militare francezea lipsit o anumit ă perioad ă de timp, aceasta nu a împiedicat frecventarea şcolilor militare franceze de c ătre români, ceea ce a u şurat mult aplicarea măsurilor preconizate de generalul Berthelot. Impresia deosebit de favorabil ă pe care a l ăsat-o acest general nu a fost împ ărt ăş it ă de to ţi oamenii politici sau militari cu care acesta a intrat în contact, mai ales în perioada de început a misiunii franceze. Nu trebuie s ă subestim ăm factorul uman subiectiv, „ciocnirea” unor personalit ăţ i la fel de puternice, orgoliile personale sau impresiile gre şite care au determinat uneori încordarea rela ţiilor între militarii francezi sosi ţi cu misiunea şi ofi ţerii români sau oamenii politici din guvernul român. De asemenea, nu trebuie omis interesul pur na ţional al generalului Berthelot, şi era firesc s ă pun ă înaintea tuturor binele şi interesul Fran ţei, dar trebuie subliniat faptul c ă de multe ori interesele celor dou ă ţă ri s- au suprapus şi nu de pu ţine ori el a ac ţionat în interesul României în rela ţiile cu ceilal ţi alia ţi, în special cu ru şii. Generalul Berthelot a venit în România pe post de consilier de r ăzboi, el reu şind s ă ob ţin ă rezultate admirabile în privin ţa reorganiz ării armatei române, îns ă în colaborare permanent ă cu ofi ţerii români. Meritul victoriilor repurtate de armata român ă le revine celor dou ă p ărţi în egal ă m ăsur ă. Ca dovad ă a pre ţuirii de care de bucura, Parlamentul ţă rii întrunit la Ia şi în vara anului 1917 l-a declarat cet ăţ ean de onoare, fapt care l-a determinat pe Berthelot s ă considere România ca a doua sa ţar ă, vizitele sale aici continuând mult timp dup ă p ărăsirea ţă rii, în mai 1919. Dar aportul cel mai semnificativ l-a adus la des ăvâr şirea unit ăţ ii statale şi formarea României Mari prin victoriile de la Mărăş ti, M ărăş eşti şi Oituz, prin implicarea în ac ţiunile armate care au reu şit s ă resping ă trupele Puterilor Centrale de pe teritoriul românesc, eliberarea acestuia şi unirea celor trei provincii române şti sub acela şi steag. Participarea Misiunii franceze şi a generalului Berthelot la acest eveniment istoric pentru poporul român a dat o greutate şi mai mare contribu ţiilor acestor str ăini care şi-au p ărăsit ţara ca să lupte pentru binele altui popor. Constantin Argetoianu, amintindu-şi despre acest moment, spunea c ă al ături de Rege şi Regin ă, de Prin ţul Carol şi generalul Prezan st ătea şi generalul Berthelot, ca un adev ărat român între români, defilarea aceasta fiind cuprins ă de cea mai adânc ă emo ţie atunci „când au trecut trupele fran ţuze şti. Am uitat cu to ţii totul şi toate, şi din toate inimile s-a ridicat un val nem ărginit de recuno ştin ţă pentru aceast ă admirabil ă armat ă francez ă care dusese tot greul r ăzboiului, care izbutise în fine s ă îngenunche pe nemţi şi s ă ne redea nu numai ţă ri şoara noastr ă cotropit ă dar şi s ă fac ă din visurile noastre n ăruite o str ălucitoare realitate” 16 . Plecarea sa din România în 9 martie 1918, împreun ă cu membrii Misiunii franceze, s-a desf ăş urat sub auspiciile unei atmosfere deosebit de înc ărcate de regrete de ambele p ărţi. În Jurnalul său, Berthelot nota c ă „O delega ţie a Senatului şi a Camerei deputa ţilor, condus ă de Iorga, îmi aduce o adres ă mi şcătoare. Ei î şi exprim ă regretele de a m ă vedea plecând: „ Da, plec, dar cu durere în suflet, pentru c ă puteam face mai mult. Orice ar fi, r ăzboiul nu este încheiat. Acolo, pe frontul occidental, noi îl vom duce pân ă la cap ăt. Iar acest cap ăt este, poate, mai pu ţin îndep ărtat decât credem. În acest moment, arm ătura german ă este numai o fa ţad ă în spatele c ăreaia nu se mai afl ă nimic. La prima

14 Otu, P., „L'influence de la doctrine militaire française sur l'évolution de l'armée roumaine (1878-1940)”, în Revue historique des armées , nr. 244, 2008, p. 39 15 Ibidem , p. 38. 16 Argetoianu, C., Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri , vol. 5, Bucure şti, 1995, pp. 180-181. Section: History, Political Sciences, International Relations 288 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 fisur ă, totul se va pr ăbu şi. De aceea, nu v ă spun adio, ci la revedere! ”17 . Şi într-adev ăr, desp ărţirea nu a durat mult, în octombrie generalul revenind în România. Începând cu luna decembrie a anului 1918, Berthelot întreprinde mai multe vizite în Transilvania. Presa vremii a marcat fiecare vizit ă cu respectul cuvenit militarului francez devenit erou al românilor. În mai multe numere ale ziarului Românul aparo serie de materiale privitoare la activitatea militar ă a generalului Berthelot, la vizitele sale în Arad sau în alte localit ăţ i din Transilvania sau despre evenimente petrecute în aceste zone. Astfel, în nr. 41 al acestui ziardin Arad, datat duminic ă 16/29 decembrie 1918, pe prima pagin ă Ion Clopo ţel îi dedic ă un amplu articol generalului Berthelot care era a şteptat a doua zi diminea ţă la Arad, în care readuce în aten ţia cititorului evenimentele care au marcat omenirea de la declan şarea Primului R ăzboi Mondial, toate ac ţiunile sale militare de pe teritoriul românesc care au condus la ob ţinerea unor victorii decisive pentru soarta nu numai a României, ci şi a alia ţilor s ăi, semnalând leg ăturile suflete şti care s-au n ăscut între cele dou ă na ţiuni în focul acestor b ătălii. Autorul î şi încheie articolul cu un ton afectiv înc ărcat de speran ţă : „Parcurgând meleagurile aceste generalul Berthelot î şi va aduce aminte c ă Ardealul este Alsacia României. Dup ă cum Francezul nu poate s ă-şi imagineze Fran ţa mutilat ă, tot astfel nici Românul nu-şi poate închipui un stat român ciuntit. Dorim ca marele general şi distinsul oaspete s ă ne în ţeleag ă sufletul nostru care este al devotatului frate latin din r ăsărit” 18 . Tot aici se relateaz ă despre trecerea Dun ării în noiembrie de către armatele conduse de Berthelot şi de ciocnirile violente de la Turnu-Severin cu germanii condu şi de generalul Mackensen, precum şi despre numeroasele sale proclama ţii adresate poporului român prin care îl lini ştea promi ţându-i aprovizionarea cu alimente şi articole industriale. Primirea c ălduroas ă în gara Caransebe şului este amplu relatat ă tot pe prima pagin ă. Episcopul Miron Cristea, Consiliul Na ţional Român, corul reuniunii de cânt ări condus de S. Golumba şi un numeros public român l-au întâmpinat la gar ă unde i s-a cântat Marseillaise , Pui de lei , Trompetele r ăsun ă şi De şteapt ă-te române . „Berthelot a coborât şi s-a amestecat printre ţă ranii români cu cari încerca s ă vorbiasc ă. Pe copii îi netezea pe cap. Era foarte afabil şi la plecarea trenului el r ămase în u şa vagonului ascultând Marsilieza...” 19 . Din suita de primire au f ăcut parte mai multe fete îmbr ăcate în costume na ţionale, cu flori pe care le-au pres ărat în calea sa, precum şi 7 ofi ţeri români care au aplecat în fa ţa generalului 7 steaguri ale Antantei: românesc, francez, englez, american, italian, belgian şi sârbesc 20 . În num ărul 42 din 18/31 decembrie se relateaz ă despre incidentul sângeros provocat de maghiari dup ă desp ărţirea din gar ă de generalul Berthelot, din p ăcate nu singurul de acest fel. Asupra românilor care se întorceau la casele lor, „bande înarmate – scrâ şnind din din ţi – cutreierau str ăzile luând pretutindeni tricolorul românesc de pe edificii şi c ălcându-l în picioare”, „din por ţi, de dup ă stâlpi, din case şi-au v ărsat gloan ţele în trupurile române şti...au pu şcat înaintea casei dr. Pop, au spart fere ştrile...unde numai au putut, au dep ărtat inscrip ţiile române şti, au desarmat toate companiile gardei române şti, au nimicit toate documentele şi au devastat tot ce le-a stat în cale, dup ă ce timp de o or ă au ţinut sub adev ărat asalt edificiul gardei din pia ţa Ferenc. Au p ătruns în seminarul românesc unde au maltratat santinela şi au început a devasta. Patrule dup ă patrule umblau pe toate str ăzile dup ă Români, aşa încât familiile române şti din Arad se a şteptau la progom şi în casele lor private” 21 .

17 Berthelot, H., op. cit. , p. 288. 18 Clopo ţel, I., „Berthelot”, în Românul , nr. 41 din 16/28 decembrie 1918, p. 1. 19 Românul , nr. 41, 1918, p. 1. 20 Idem , nr. 43 din 20 decembrie 1918/2 ianuarie 1919, p. 2. 21 Idem , nr. 42 din 18/31 decembrie 1918, p. 1. Section: History, Political Sciences, International Relations 289 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018

La Hotelul „Crucea Alb ă” s-a organizat de c ătre români o recep ţie în cinstea generalului francez. Maghiarii au venit aici, purtând un steag tricolor cu emblema Ungariei şi cântând foarte tare diverse melodii ungure şti, încercând prin toate mijloacele s ă provoace scandal. La ie şrea din hotel, Berthelot care fusese în ştiin ţat despre ac ţiunile maghiarilor din strad ă, a urcat în automobilul care trebuia s ă-l duc ă la gar ă, lini ştiti şi impun ător de parc ă nu s-ar fi întâmplat nimic, înconjurat de mul ţimea de români care îl aclama şi de ungurii care îl huiduiau. Dup ă plecarea acestuia, începe adev ăratul progom, din toate p ărţile ap ărând bande de unguri înarma ţi, civili, solda ţi şi poli ţişti, care au împu şcat tot ce le-a ie şit în cale. Se tr ăgea asupra românilor din strad ă din toate p ărţile, de la ferestre, de la balcoane, chiar şi din palatul comitatului, „ceilal ţi bie ţi români, care au apucat pe str ăzile ce duc spre parcul dela ţă rmul Mure şului, au fost pu şca ţi dela spate de solda ţi şi poli ţişti ieşiţi la repezeal ă din casa ora şului...Pu şcau dup ă bie ţii Români ca dup ă iepuri”, atac sângeros f ăcut chiar în preajma conferin ţei de pace 22 . Ziarele vorbeau despre 20 de mor ţi şi 40 de r ăni ţi, printre ace ştia aflându-se şi şoferul generalului Berthelot, rănit la mân ă, convinse îns ă c ă num ărul acestora era mult mai mare, bie ţi români neînarma ţi care veniser ă la Arad s ă-şi arate „iubirea fa ţă de un general al na ţiunii sore franceze”, c ărora li s-a luat via ţa pe nedrept de ni şte iresponsabili 23 . Vizita la Lugoj a fost anun ţat ă printr-o telegram ă de c ătre Consiliul Dirigent din Sibiu care atr ăgea aten ţia Consiliului Na ţional Român din Lugoj despre sosirea generalului Berthelot cu un tren special, dinspre Or şova, şi dorin ţa acestuia de a sta timp de o or ă de vorbă cu toate autorit ăţ ile din ora ş. La gar ă, în doar câteva ore, s-au mobilizat cam 11.000 de oameni, atmosfera nefiind a şa de însufle ţit ă de la intrarea lui Mihai Viteazul. Sosirea trenului a fost acompaniat ă de aceea şi Marseillaise intonat ă de corul universitarilor condu şi de Zeno Vancea şi de o nou ă compozi ţie a unui lugojean, Vidu, „compus ă anume pentru întâmpinarea fra ţilor: Bine-aţi venit . S ă-i zic frumoas ă, s ă-i zic m ărea ţă ? O spune generalul, care a ascultat-o de dou ă ori, cu ochii lucind în lacrimi de bucurie şi însufle ţire. Apari ţia generalului uria ş cu fa ţa-i blând ă, luminat ă de zâmbetul dragostei şi al mul ţumirei, a stârnit din mii de oameni strig ăte de Să tr ăiasc ă”24 . P.S. sa dr. Fren ţiu şi Coriolan Bredniceau i s-au adresat în limba francez ă, „exprimând durerile şi suferin ţele poporului român din B ănat, din trecut şi de acum”, generalul r ăspunzându-le cu Tr ăiasc ă România Mare împreun ă cu Banatul , dup ă care corul prezent a mai cântat piesa Eroi am fost eroi . Totul s-a încheiat cu oferirea unui buchet de flori de c ătre Lia Vidu şi plecarea trenului care l ăsa în urm ă mul ţime de lampioane luminând întunericul nop ţii, drapelele noastre şi ale puterilor Antantei fâlfâind în lumina discretă a serii, miile de p ălării şi batiste fluturate în aer cu cea mai mare ardoare. Alte vizite au avut loc la Seghedin unde Berthelot s-a întâlnit cu dr. Ion Erdélyi, ministrul plenipoten ţial al Consiliului Dirigent Român şi ata şatul militar al României pe lâng ă misiunea francez ă din Budapesta, cu comandantul trupelor Antantei ce opereaz ă de la Tisa spre r ăsărit şi cu prin ţul Hohenlohe, trimisul guvernului maghiar, la Pecica unde a ajuns la ora 1 noaptea şi la Oradea-Mare unde, în vagonul s ău, a primit delega ţia femeilor române, reprezentan ţii Consiliului Na ţional Român comitantens din Oradea sub conducerea lui Coriolan Pop, comitele suprem cu reprezentan ţii ora şului, delega ţia ţă ranilor şi ţă rancelor din Bihor condus ă de dr. Ioan Iacob, c ăreia generalul Berthelot i s-a adresat cu mult ă afec ţiune, spunându-le „V ă cunosc şi v ă iubesc. V-am v ăzut în Carpa ţi, v-am v ăzut la Mărăş eşti; V-am v ăzut descul ţi, v-am v ăzut b ătu ţi, dar tot înainte. Acum sunte ţi liberi, ave ţi numai

22 Ibidem, pp. 1-2. 23 Ibidem, p. 2. 24 Idem , nr. 41, 1918, p. 2. Section: History, Political Sciences, International Relations 290 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 răbdare şi încredere” 25 . De asemenea, i-a mai primit pe preotul Roman R. Ciorogariu, reprezentantul bisericii greco-ortodoxe, pe George Tulbure, reprezentantul presei române şti şi pe reprezentan ţii presei române, dup ă care, a şa cum f ăcea de fiecare dat ă, a coborât între românii din gar ă cu care a purtat discu ţii mai bine de un sfert de or ă, în sala de a şteptare. În 30 decembrie 1918, Berthelot a trecut şi prin Satu-Mare, Baia-Mare, Şomcuta şi Jibou, întâmpinat şi aici cu aceea şi dragoste şi manifesta ţii de bucurie ale românilor din popor, cu ova ţii prelungi, cu steaguri fâlfâind în ritmurile imnului na ţional şi al Marseillezei sau ale altor cântece patriotice 26 . A vizitat Clujul unde a fost înso ţit de „banderiile Mo ţilor” 27 , apoi s-a îndreptat spre Sibiu 28 . Acolo i s-a f ăcut aceea şi primire triumfal ă, printre personalit ăţ ile participante num ărându-se şi Timotei Popoviciu, Iuliu Maniu şi generalul Ion Mo şoiu, dar şi toate oficialit ăţ ile ora şului, reprezentan ţi ai afaceri ştilor şi industria şilor, ai şcolilor, bisericilor, presei, ai diverselor reuniuni şi asocia ţii şi mul ţi cet ăţ eni ai ora şului. La recep ţia dat ă în cinstea sa, generalul Berthelot a rostit urm ătorul discurs: „Cine dore şte s ă cunoasc ă sim ţă mintele Românilor din Transilvania, n-are decât s ă fac ă drumul pe care l-am făcut eu. În cele cinci zile cât am alergat peste câmpiile române şti m-am convins c ă puterea românismului se întinde mai departe decât hotarele sale etnice. Românii sunt şi vor r ămâne avangarda civiliza ţiei latine în Orient. Idealul lor na ţional se va împlini, c ăci a şa cere dreptul şi dreptatea. Preo ţii sunt aceia cari au cultivat cu mai mult ă sfin ţenie idealul na ţional, ascuns în inimile poporului. Trecând pe lâng ă Alba Iulia cu pietate mi-am reamintit acele vremuri, când marele Mihaiu a izbutit, cel dintâi, să realizeze unitatea na ţional ă... Eu înc ă sunt fiu de ţă ran şi ştiu, c ă numai prin munca p ământului pute ţi să v ă f ăuri ţi un viitor fericit. S ă nu v ă odihni ţi, deci, veni ţi în ajutorul celor ce mor de foame, fra ţilor vo ştri de dincolo, cari au luptat pentru voi” 29 . Miercuri seara, generalul Berthelot a dat o mas ă la care au participat generalii români din Sibiu, Iuliu Maniu, Vasile Goldi ş, Vaida Voevod, Şt. Cicio Pop, generalul Boeriu şi înc ă mul ţi al ţii. Joi, 2 ianuarie, sibienii au organizat o excursie la S ăli şte. La ora 8 diminea ţa au plecat 7 automobile în care se aflau generalul Mo şoiu cu statul s ău major, generalul Boeriu, colonelul D ănil ă Pap, maiorul Vlad cu secretarii dr. Dragomir şi dr. Oanea, generalul Berthelot cu suita sa, Maniu, Vaida, Şt. Cicio Pop cu familia, dr. Boil ă, c ăpitanul Barbu, doamna Goldi ş, reprezentan ţi ai ziari ştilor, printre care Rusu Ardeleanul, corespondentul ziarului Universul din Bucure şti 30 . Şi aici s-au bucurat de cea mai cald ă primire. Dr. Ioan Lupa ş i s-a adresat lui Berthelot într-o latin ă impecabil ă, prezentându-i omagiile s ăli ştenilor, dup ă care i-a oferit o prescure, o plosc ă de vin, o plosc ă de rachiu şi un ca ş în burduf, ceremonialul de primire continundu-se cu o hor ă mare în care s-au prins cele 70 de perechi tinere îmbr ăcate în port na ţional urmate de to ţi cei prezen ţi, inclusiv generalul francez 31 . Reîntor şi la Sibiu, oaspe ţii în frunte cu generalul Berthelot au luat parte la o reprezenta ţie etnografic ă, deschis ă de c ălăre ţii din Sibiu, apoi „vreme de dou ă ceasuri, cam vreo 120 de comune au defilat în cea mai perfect ă ordine, în fa ţa lui Berthelot. C ălăre ţii admirabili, cari aruncaser ă peste cai cu ţes ături fine române şti, fl ăcăi frumo şi şi s ănăto şi, fete şi neveste îmbr ăcate în costumul lor pitoresc, car ă de nunta şi, cete de secer ători, b ăie şi şi în fine tot ce posede mai atr ăgător şi mai frumos românimea

25 Idem , nr. 43, 1919, p. 2. 26 Idem , nr. 49 din 30 decembrie 1918/12 ianuarie 1919, p. 5; Unirea , Blaj, nr. 4/7 ianuarie 1919, p. 4. 27 Idem , nr. 1 din 14 ianuarie 1919, p. 3; Unirea, Blaj, nr. 5/11 ianuarie 1919, p. 2. 28 Idem , nr. 49 din 30 decembrie 1918/12 ianuarie 1919, p. 5; Unirea , Blaj, nr. 2/3 ianuarie 1919, pp. 3-4, nr. 4/7 ianuarie 1919, p. 3 29 Idem , nr. 49, pp. 5-6. 30 Ibidem , p. 6. 31 Ibidem . Section: History, Political Sciences, International Relations 291 Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda, Cornel Sigmirean (Editors) MEDIATING GLOBALIZATION: Identities in Dialogue Arhipelag XXI Press, 2018 de la Or ăş tie pân ă la F ăgăra ş ori Turnu Ro şu, a defilat înaintea ochilor no ştri. Generalul îi privea cu lacrimi de bucurie, se vedea mul ţumirea, ce o sim ţea privind acest admirabil popor, care se apropia de el, în chipul cel mai firesc, spre a-l aclama, spre a-i ura bine şi spre a-şi v ărsa sufletul plin de gratitudine fa ţă de grandiosul s ău binef ăcător” 32 . Totul s-a încheiat în jocul cetelor de c ălu şeri, dup ă care Berthelot şi-a luat r ămas bun de la mul ţimea de români cu sufletul plin de admira ţie şi recuno ştin ţă pentru el. În 2 ianuarie 1919, Berthelot a f ăcut un scurt popas şi la Cop şa Mic ă unde, dup ă bunul s ău obicei, a interac ţionat cu poporul adunat s ă-i arate pre ţuirea şi dragostea sa. S-a oprit la grupul de b ăie ţi pe care i-a îndemnat „s ă asculte de p ărin ţii lor, cu timpul şi ei s ă devin ă acei osta şi-eroi, cum au fost mo şii, p ărin ţii şi fra ţii lor în lupta aceasta mare”, apoi la grupul fetelor şi femeilor c ărora le-a mul ţumit „pentru suferin ţele îndurate în timpul cât p ărin ţii şi b ărba ţii lor şi-au f ăcut datoria fa ţă de neam şi lege”, îndemnându-le şi pe ele „s ă creasc ă tot aceia ş b ăie ţi tari, cari vor avea s ă sus ţin ă pe veci ceea ce s-a cl ădit pe trupul şi sângele p ărin ţilor şi fra ţilor, adec ă România-mare!” 33 . În aceea şi zi, generalul Berthelot a trecut şi prin gara Iba şfal ău, unde a fost întâmpinat de 12 sate cu drapelele şi g ărzile lor, conduse de locotenentul Marius Peculea, onorurile militare fiind f ăcute de compania 3 a regimentul de vân ători „Regele Ferdinand I” condus ă de c ăpitanul Dimitriu Romulus 34 . La finalul c ălătoriilor, generalul mul ţumea, în 11 ianuarie 1919, Consiliului Dirigent şi pre şedintelui s ău: „Adânc mi şcat de manifesta ţiile de simpatie al c ăror obiect am fost în timpul călătoriei mele în Banat, Cri şana şi Transilvania, m ă gândisem s ă mul ţumesc individual domnilor preziden ţi ai comitetelor locale, cari au venit s ă m ă salute în toate g ările prin care am trecut. Trebuie s ă renun ţ, atât de mare a fost num ărul lor şi aceast ă imposibilitate este cel mai frumos omagiu pe care-l pot aduce vitalit ăţ ii neamului românesc care tr ăie şte în limitele artificiale ale vechii Ungarii. În timpul celor optsprezece luni petrecute în România şi în contact strâns cu armatele sale, am putut s ă studiez şi să în ţeleg bine carcateristica sufletului românesc, c ăruia cu pl ăcere vin s ă-i dau o nou ă m ărturie. Şederea mea printre Românii de peste mun ţi m-a convins c ă sufletul lor este acela ş ca şi acela al Românilor dela Bucure şti şi Ia şi. Am fost de asemenea foarte mi şcat de manifest ările unanime de stim ă şi iubire pentru Fran ţa, cari au avut loc pretutindeni la trecerea mea, de sinceritatea şi delicate ţea exprim ărei lor. De aceea, din adâncul inimii mele v ă rog Domnule Pre şedinte, s ă primi ţi şi s ă transmite ţi tuturor, b ărba ţi şi femei, fete şi copii, s ăteni şi or ăş eni şi tuturor membrilor Comitetului diriginte şi ai comitetelot locale, expresiunea celei mai vii recuno ştin ţe şi a ur ărilor mele afectuoase pentru realizarea aspira ţiilor voastre na ţionale. Binevoi ţi a primi, Domnule Pre şedinte, expresiunea înaltei mele considera ţiuni şi îng ăduin ţi-mi de a striga împreun ă cu dumneavoastr ă: Tr ăiasc ă România-Mare !” 35 . Acesta a fost marele general francez, devenit unul dintre eroii neamului românesc care a intrat cu mare cinste şi onoare în cartea de istorie a poporului nostru. Comemorat şi aniversat, de unii hulit şi blamat, dar de cei mai mul ţi iubit şi admirat, figura sa impun ătoare şi firea sa jovial ă, plin ă de vitalitate şi optimism, a intrat pentru totdeauna în memoria colectiv ă a acestui popor vitregit şi c ălit în lupte lungi şi grele de-a lungul milenarei sale existen ţe.

32 Ibidem . 33 Unirea , Blaj, nr. 8/16 ianuarie 1919, p. 3. 34 Idem , nr. 10/18 ianuarie 1919, p. 3. 35 Idem , nr. 13/22 ianuarie 1919, p. 1. Section: History, Political Sciences, International Relations 292