Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i „Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

ClimateDirector fondator: Ion Iancu Vale 91 ∙ literare Director editor: Anul 9 Revist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\ aprilie 2016 Gheorghe-Valeric\ Cimpoca Fondat\: mai 2007 CClliimmaattee lliitteerraarree

Semnează în acest număr Poeme, româneşti, de Paşti ………………………….….….….…... pg 3 Al. Florin Ţene ……………………………………….….….…...….….. pg 4 Maria Niculescu ...... ………………………………..….…... pg 6 Nicoleta Milea ……………………………………….….…....….…... pg 8 Ion Iancu Vale ...... …………………………….….….….…..…...…. pg 10 Florea Turiac ……………………………………….….….….…...... pg 11 George Roca …………………………………….….….….….....….. pg 12 Gheorghe Valerică Cimpoca ...... ……………………………….…… pg 16 Roni Căciularu ...... ……………………………………….…..…..… pg 18 Daniel Ioniţă ...... …………………………………….….….…..…... pg 19 Roni Căciularu ………...... ………………………….……. pg 21 Paul Polidor ...... ……………………………………….…..….….. pg 20 Nicolae Vălureanu Sârbu ……………………….….….…..….…... pg 24 Albu Magdalena ………………………………...... ….….…..….…... pg 25 Mari scriitori ruşi... …………………………………….….….….….… pg 26 George Bârligeanu-Vulcana ………………………….….….….….… pg 28 Ion Catrina ...... ……………………………………….…..….…... pg 29 Vavila Popovici ...... ……………………………………….….….…. pg 30 Ion Teodor Palade …………………………………….….….….….…. pg 32 Sabina Măduţa ...... ………………………………….….…. pg 33 Constantin P. Popescu .………………………………….….…..….…. pg 34 Nicolae Matcaş ……………………………………….….….….….… pg 36 Corneliu Vlad ……………………………………...... ….….….…... pg 37 Alexandru Ştefănescu …………………………...... ….….….…... pg 38 Dorel Shor ………………………………………...... ….….….…... pg 39

CoNTuRI peNTRu DepuNeRI DeSChISe lA BANCA TRANSIlVANIA TâRgoVIşTe Ro54 BTRl 01601201u02393xx - pentru depuneri în leI Ro 04 BTRl euRCRT00u0239301 - peNTRu DepuNeRI îN euRo (SwIFT: BTRlR022) Adresa redacţiei principale: Redactor şef: Ion Iancu Vale Fondatori: Telefoane: 0722 702578 Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca Târgovişte OP 1-CP 14 Colegiul redacţional: Grigore Grigore, Ion Teodor Palade, Ion Iancu Vale E-mail: [email protected] Romulus Gandy Georgescu, Emil Stănescu, Florea Mircea Cotârţă web site: http://climate.literare.ro Turiac, Gabriel Mihalache, dr. George Bârligeanu-Vulcana Sebastian Drăgan Redacţii asociate - România: Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Bucureşti, dev, Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu- Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Maximca Grasu, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Dragnea, Ploieşti. Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada, Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu, Emil Persa, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, Roman, Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri. Republica Moldova, Serbia, Spania, SUA, Ucraina. Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Revistă editată de Societatea Cultural-Istorică „ARM” Târgovişte ISSN 1843-035x Revista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni Tehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

2 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree PPooeemmee rroommâânnee[[ttii ddee PPaa[[ttii La Pa[ti Bătrâni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe, george Coşbuc Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc, Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc. Prin pomi e ciripit şi cânt, Văzduhu-i plin de-un roşu soare, Şi scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare Şi sălciile-n albă floare Perechi îmbrăţişate cu dulce înfocare, E pace-n cer şi pe pământ. Ochiri scânteietoare şi gingaşe zâmbiri Răsuflul cald al primăverii Ce viu răspândesc în aer electrice luciri. Adus-a zilele-nvierii. Şi cât e de frumos în sat! Creştinii vin tăcuţi din vale Pe cruce Şi doi de se-ntâlnesc in cale Vasile Voiculescu Îşi zic: Hristos a înviat! Şi râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare. Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă La Pa[ti Şi-un vânt de-abia clătinitor Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii Tudor Arghezi Şopteşte din văzduh cuvinte: Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii E glasul celor din morminte, La toate lucarnele şi balcoanele Părea că varsă lava. E zgomotul zburării lor! Au scos din cer îngerii icoanele Şi pomii frunţile-şi scoboară Şi-au aprins pe scări Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii Ca Duhul Sfânt prin aer zboară. Candele şi lumânări. Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii... E linişte. Şi din altar Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii Cântarea-n stihuri repetate Oraşele de sus, în sărbătoare, Şi-l ocărau tâlharii. Departe până-n vai străbate Au întins velniţe şi covoare, Şi ard în potire Şi clopotele cânta rar: Mireasma subţire. Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria Ah, Doamne! Să le-auzi din vale Şi-adânc zbucnea blestemul din inimă-i de mamă Cum râd a drag şi plâng a jale! Şi din toate ferestrele odată, Alături Magdalena, în lunga ei măramă, Mii şi sute de mii, Ţipa văzând urgia. Biserica, pe deal mai sus, Heruvimii fac cu mâna bucălată E plină astăzi de lumină, La somnoroşii copii. Ca-ntreaga lume este plină Departe ucenicii priveau fără putere... De-acelaşi gând, din cer adus: N-aveau decât să fuga în lumea cea pribeagă În fapta noastră ni e soarta Cu el se năruise nădejdea lor întreagă Şi viaţa este tot, nu moartea. Pa[tele Şi fără mângâiere. Pe deal se suie-ncetişor Vasile Alexandri Neveste tinere şi fete, Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate Bătrâni cu iarna vieţii-n plete; De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite Lucesc sub a lor maldure de trestii aurite Şi-ncet, în urma tuturor, Pe care cocostârcii, înfipţi într-un picior, Trecură fariseii cu feţele smerite Vezi şovăind câte-o bătrână Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor. Şi bărbile-argintate. Cu micul ei nepot de mână. Ah, iar în minte mi-ai venit Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste Tu, mama micilor copile! Flăcăi şi fete mândre ce râd cu voie bună; În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul, Eu ştiu că şi-n aceste zile Şi-n sunet de vioare, de cobze şi de nai Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul Tu plângi pe-al tău copil dorit! Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai. La zâmbet cerul azi ne cheamă Iisus, vegheat de oaste. Sunt Paştile! Nu plânge, mamă! nr. 91, 2016 3 CClliimmaattee lliitteerraarree COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE

încearcă să ridice pornografia la îşi pierde tot mai mult forţa şi că înălţimea artei. Mai grav este că nimic nu vine s-o înlocuiască. astfel de literatură este promovată de Problema este întrucâtva aceeaşi unii „corifei“ ai literaturii române pentru istoria literaturii ca şi pentru contemporane şi revistele lor. Aceşti istoria propriu-zisă. Există literatură, scriitori, în loc să promoveze la noi, de trei secole încoace, dar frumuseţea ideilor înţelepte, coboară, aceste secole nu trăiesc sub dominaţia şi se mulţumesc să pună stăpânire pe conceptului de istorie. Acesta a creat lăturile vieţii şi să inventeze o o continuitate care, la rândul ei, a dat realitate respingătoare. Aceste lucrări naştere ideii de evoluţie şi de sunt un pericol pentru tineret, şi nu acumulare. În prezent, noi spunem că numai. Problema, şi de aceea există trăim în perioada cea mai bogată din o neînţelegere cu scriitorii şi cu punct de vedere cultural, suntem istoricii literari, nu este de a căuta o calaţi pe secolele trecute ale Prin anii `60, din secolul trecut, alternativă specifică în domeniul bibliotecii imaginare. Există un efect în presa occidentală se vehicula ideea literaturii. Tema literaturii reprezintă al scurgerii timpului, un efect de că literatura, şi arta în general, va o problematică. Ceea ce reproşez eu mistificare a istoriei literaturii în ea muri. Atâta timp cât există omul, păzitorilor literaturii contemporane însăşi, care îşi atribuie o dimensiune, sufletul lui are nevoie de literatură. este faptul că încarnează un mediu o origine, un ţel, în timp ce literatura Literatura nu va muri pentru că nu autoreferenţial, foarte narcisic, şi se nu ar putea avea aşa ceva. Literatura mai există, ci pentru că e prea multă prevalează de la un statut imperisabil. nu aparţine istoriei literaturii. Când maculatură. Or, literatura, ca şi realitatea, este un Patapievici îşi scrie cărţile, el scapă de După ce citisem, în perioada concept care a fost construit şi care România, scapă de orice referinţă şi întunecată a comunismului prin anul poate fi, prin urmare, deconstruit. spune ce a cunoscut şi simte. Nu se 1961, „Istoria literaturii române de la „Sfârşit” nu înseamnă că nu mai gândeşte la faptul că eseurile sale origini până în prezent“ de George există nimic. Problema este a ceea ce merită să fie comentate. Singura care Călinescu, tom editat în 1941, luat se află dincolo de acest sfârşit. există este obsesia iluziei, a punerii în de la un prieten mai în vârstă, cu grije Întrebarea care se pune priveşte tipul formă a iluziei având la bază să nu mă descopere securitatea de texte transestetice care ar putea să realitatea.Nu există excepţie artistică comunistă, prin A. Toma, şi tezele lui succeadă rupturii dintre literatură şi şi nici privilegiu al literaturii- nici publicate în „Scânteia” şi „Gazeta pornografie, fără a recădea în măcar negativă. Vreau să spun că Literară” am înţeles că apare un fel nostalgia textului pierdut al literaturii. dacă literatura ar fi singura care ar de fractură antropologică în istoria Suntem în faţa viitorului fără să avea de îndurat acest destin ironic al literaturii noastre, un sfârşit al dispunem de o povete a prezentului. degradării moravurilor, acest destin principiului estetic. Acest fenomen îl Trăim în ulteriorul unei poveşti care ironic şi funest al nulităţii, încă ar fi încerc în prezentul secolului nostru a ajuns la sfârşit, şi care dacă un privilegiu şi o onoare, dar şi când citesc aberaţiile unor amintirea ei mai continuă, încă, să politicul, şi moralul, şi filosoficul, postmodernişti care promovează colorize conştiinţa actuală, modul în totul se îndreaptă spre cel mai mic pornografia, prostituind textul. Este care literatura a devenit plural, acest numitor comun al nulităţii. Această vorba de o extincţie a literaturii şi de fapt face tot mai evident faptul că echivalenţă nefericită ar trebui să ne o saturaţie estetică. Aceşti poetaşi marea istorie a literaturii occidentale consoleze, dar ea nu face, în fapt,

4 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree decât să adauge insignifianţei proprii adevărat. În literatura română de suntem, cu toţii, creatori.Vorba literaturii faptul că aceasta nici măcar astăzi consider că există o aceea...românul e născut poet. Este o nu e singura care este insignifiantă. Şi complicitate neavenită şi ruşinoasă, o idee în acelaşi timp rousseauistă şi ea nu dispune nici de un privilegiu de complicitate sub forma „delictului de naturalistă. Chiar şi principiul nostru esenţă şi nici de unul de situaţie. Este iniţiere”. Mă întreb cum pot toate de realitate se întemeiază pe aceeaşi tocmai ceea ce ea neagă, prevalându- acestea să continue să existe, dar se idee, aceea că lumea are un se de o istorie panegirică reconstruită, întâmplă la fel ca în toate fundament obiectiv şi că este toată, spre glorificarea ei, ca şi cum comploturile care, în general, nu suficient să dai la o parte iluzia pentru literatura română trecută ar fi asudat servesc la nimic. Fantasma literaturii a regăsi acest fundament. La originea pentru o cât mai mare glorie a se perpetuează prin complicitatea acestor lucruri se află principiul scriitorilor promovaţi de regimul tuturor. Literatura nu este singura în egalităţii condiţiilor. Din această comunist, (vezi cele două „Istorii” ale cauză: la fel se întâmplă şi cu istoria, perspectivă egalitară, fiecare text, lui Ştefănescu şi Manolescu), şi de cu scena politică - misterul e al carte şi mai decurând CD-uri cu cărţi, câteva excepţii contemporane care se supravieţuirii, nu al dispariţiei lor. au dreptul să figureze în biblioteci, nesupun tocmai normei literaturii şi a Asta nu înseamnă că nu mai este sunt toate acolo, este democraţie esteticului, pentru a-şi afirma o posibil să ne lăsăm pradă regresiunii, absolută, transfigurare a banalităţii. predestinare fără nimic comun cu brutalităţii în literatură, a pornografiei. Warhol face, întrucâtva, acelaşi lucru restul. Literatura română din perioada Culturalul barează anumite - universalizează creaţia - ceea ce comunistă este prea nulă pentru a fi procese regresive care pot deveni este un mod de a spune că nu mai cu adevărat superficială, şi este prea progresive.Ne este tot mai greu să există creatori. Faptul că toată lumea superficială prin promovarea avem acces la evenimentul pur, la e cretoare produce, indiferenţa, vorba realismului socialist pentru a fi cu inocenţa înţelegerii textului, fiindcă aceea... românul s-a născut poet. adevărat nulă. culturalul înmoaie instinctele. Literatura, în impulsul ei de a Din păcate, snobii culturali de Literatura are legile ei. inventa o altă scenă decât realul, nu astăzi, sunt, într-adevăr, legiune, dar Literatura nu se compune numai din se amestecă cu nici un adevăr complicitatea e colectivă. Există o cărţi şi biblioteci, este un aparat de analitic. Dar imediat ce se amestecă, refracţie a efectului de cultură în toate percepţie şi o tehnică mentală. S-a ea devine oglinda acestei realităţi moleculele corpului social. Există o pierdut din vedere ideea că literatura spulberate, aleatorii, reflexul deşeului totală diluare a bulionului de cultură. s-a impus, în fond, ca un sistem de şi al banalităţii. Fapt e că nu literatura nu mai poate fi percepţie. Literatura este un artefact Proza actuală dovedeşte, disociată, azi, de discurs şi de şi, ca orice artefact, ea trebuie să întradevăr, prin deriva sangvinolentă comentariu. Scriitorii au nevoie de poate fi pusă la îndoială, nu, însă, a conţinuturilor, sărăcia naraţiunilor ele. Şi fie se duc să le caute în altă pentru a regăsi o poveste, ci în şi exprimarea artificioasă, arată un parte, fie le bricolează ei înşişi. numele unei iluzii mai puternice dispreţ al prozatoruilor (nici unii Literatura, o dată ruptă de un decât a ei. În fond, tocmai existenţa poeţi nu sunt departe de acest fapt), principiu viu al iluziei, a devenit, pe întregii acestei harababuri culturale faţă de propriul lor instrument şi faţă nesimţite, o idee. Tocmai în jurul constituie, în sine, un mister. de propria lor meserie, un dispreţ faţă acestei idei despre literatură, în jurul Literatura a pierdut noţiunea că de textul ca atare, care este prostituat ideologiei cu privire la literatură, a reprezintă un artificiu, s-a naturalizat pe altarul celui mai mărunt efect unei literature sortită ideilor sau în epoca modernă în conformitate cu special, şi, prin urmare, faţă de cititor, condamnate unor forme revolute, dar ideea rousseauistă a existenţei unui chemat să figureze ca cititor care devin, pe nesimţite, idei, tocmai fiundament natural al omului, şi că neputincios al acestei prostituiri de în jurul acestei referinţe nepieritoare este de-ajuns să dai deoparte iluzia texte, al acestei promiscuităţi a care a devenit literatură ca idee se ţese socială pentru a regăsi acest tuturor formelor sub alibiul violenţei. imensa conspiraţie colectivă, o fundament. Astăzi, ea s-a Descoperim sabotarea textului de simulare estetică de masă pe care, metamorfozat în ideea existenţei unei către scriitori şi poeţi, acest fapt pentru a simplifica lucrurile, am creativităţi naturale a omului, pe care întâlnindu-se cu sabotarea politicului numit-o complotul literaturii. Cred, este de-ajuns s-o resucitezi. Toată de către politicienii înşişi. însă, că acest complot există cu lumea este capabilă să creeze, nr. 91, 2016 5 CClliimmaattee lliitteerraarree

TTAANNGGOOUURRII DDIINNTTOOTTDDEEAAUUNNAA -- ÎÎnn mmiiccrrooggaallaaxxiiaa nnoovveelloorr--ttaannggoouu ccuu ddoommnnuull NNiiccuu DDooffttoorreeaannuu --

sunetul iar muzica de tango devine viaţa noastră, fără poticneli, fără sofisticată şi începe să se adreseze întristări, „Dacă tinereţea ar şti... unui public educat întru tango. Dacă bătrâneţea ar putea...”, apoi, Totuşi, iată, se pare că tangoul, folosind cuvinte înţelepte, ne invită mai strălucitor ca niciodată, alintat, într-o altă microgalaxie, cu nove înnobilat cu aura slovelor din altfel, modulându-se sub influenţe Cuvânt, a renăscut într-o explozie de mai mult sau tot atât de înţelepte, lumină uriaşă, în sute de culori, pe trezindu-ne din apatie, ajutându-ne note siderale, ca la un semn, precum să conştientizăm faptul că al nostru în Marea explozie aflată la originea destin este scris Acolo, Sus, în expansiunii universului, cu Marea Carte şi că ne însoţeşte pe deosebirea că aici nu este vorba de parcursul vieţii, este crucea pe care Big Bang, ci de un pământean, în trebuie s- o purtăm cu demnitate, Maria NICuleSCu persoana uimitor de prolifică a putând să pierdem din greutatea ei Tangoul a apărut, undeva, la domnului Nicu Doftoreanu, poetul îndeplinind fapte bune, frumoase, să sfârşitul secolului 19 în Argentina, în cu o putere creatoare ce arareori o fim credincioşi, să ne trăim fericirea jurul anului 1880. Date precise întâlnim, acea forţă ce dă viaţă, de la o clipă la alta, sperând mereu legate de apariţia tangoului nu sunt. personalizând într-un mod cât se că doar aşa vom ajunge acolo unde Se recunoaşte, în tango, „la contre poate de fericit, acest dans pasional. ne dorim cu adevărat. dance”-ul adus de francezi, valsul Mai mult, în microuniversul său, În microgalaxia novelor-tangou german sau chiar influenţe din poetul Nicu Doftoreanu, prin forţa patri… haotice ne întâmpină, la muzica negrilor aduşi ca sclavi în gândului, înconjurat şi inspirat de intrare, una care ne pune pe gânduri, America de sud. Din amestecul muzele Clio, Euterpe sau Erato, vrea să ne demonstreze, prin mişcări acestor culturi s-a născut, în cele din Calliope şi, de ce nu Terpsichore, ritmice, sigure, că Viaţa şi moartea urmă, tangoul. Muzica de tango era face posibilă apariţia unor sunt / Două drepte paralele, / Iar cântată pe instrumente portabile: microgalaxii, în fiecare dintre ele naşterea / Punctul lor de intersecţie chitară, vioară, etc. Considerat imoral dansând nove cu individualităţi / Viaţa nu este aşadar / Euclidiană, la început, treptat, după destul de proprii. Şi, trebuie să mă credeţi, multă vreme, a ajuns „fiul iubit al pentru că aceste nove/tangouri sunt Buenos Aires-ului”. Cântăreţul în număr destul de mare, apoi au Carlos Gardel, vocea de aur a tonuri şi intonuri, ritm, rimă, tangoului, este în parte responsabil de unduiesc şi vă unduiesc, transce- transformarea tangoului într-o ndentându-vă într-o lume de vis, într-o muzică „respectabilă”, iubită şi lume tumultuoasă, fascinantă de admirată. Carlos Gardel a fost vedeta tangoului – un star idolatrizat şi unde nu aţi mai pleca. Desigur, cum ascultat peste tot în lume. Carlos am mai spus, sunt variate, fiecare, pe Gardel inaugurează vârsta de aur a rând, destăinuindu-vă din tainele tangoului, iar moartea sa tragica pare vieţii cea de toate zilele. să încheie această perioadă. Începând Astfel, poetul ne conduce în din această perioadă şi continuând vremea senectuţii, amintind celor mult dupa ea, tangoul îşi rafinează mai puţin „vechi”, că ar fi minunată

6 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree

care se aprind sub influenţa unor naturală, emoţională (storge, cum note ce încântă auzul, clopoţind ca spun grecii, acest cuvânt semnificând picăturile ploii de vară, şopotind ataşament, afecţiune între părinţi şi cum un izvor cristalin în şerpuirea- copii), tangourile demonstrând i pe prund, sub influenţa cuvintelor iubirea în cele trei etape ale vieţii: înminununând sufletul, îşi ampli- copilărie, adolescenţă, maturitate, fică apoi mişcarea îmbogăţindu-se fiecare având mişcări semnificative cu rarităţi artistice, se înflăcărează, pentru fiecare perioadă a vieţii, pentru ca apoi să pălească şi, iar, cu înnobilate fiind de muzicalitate, o alta mimează arta guvernării. Una, pasiune aproape bolnavă se înflăcă- cuvinte blânde, duioase, cu alese silenţioasă, crede că este bine să ne rează incendiar, modulându-se în învăţăminte, rimă, ritm şi, desigur, însuşim motto-ul lui Confucius: arară îngemănare, creând o formă pe acea flacără mereu vie. Tăcerea este un prieten adevărat cât de ciudată , pe atât de plăcută, un În microgalaxia cu nove-tangouri care nu te trădează niciodată şi, fel de triadă a celor mai frumoase, noi, sau mai tinere, ni se demon- atunci, închidem ochii şi auzim fermecătoare imagini, idei, senti- strează cum este Voinţa, cum arată tangoul vremurilor apuse. Eu mente de iubire, adoraţie, dorinţă. Povaţa sau Frustarea, Prohibiţia, îndrăgesc tot ceea ce înseamnă apus, Desigur, nu vom ocoli fiecare, desigur, în mod diferit, fiecare mă simt atrasă de orice obiect care microgalaxia novelor-tangou care, cu bogăţia ideilor, a mesajelor are acea tentă de vechime ce impune parcă, ignorează timpul, deşi, după artistice, a imaginilor expresive, cu respect, tot ceea ce se referă la neam, Friedrich Nietzsche „Timpul este ritm, rimă, muzicalitate. la artă, pentru că apusul nu-l focul în care ne ardem existenţa.” Adevărată plăcere, benefică consider ca o plecare fără întoarcere, Dar este minunat!! Este mediul lor destindere, binevenite, multe răspun- aşteptând mereu un ecou, un răsărit, natural!! Pale de flăcări învăluindu- suri la o întrebare destul de grea şi iar alta are un ritm istoric, profund, se în imensitatea înflăcărată. Este complexă - Viaţa?, în incursiunea sigur adică, în tempo alert, e mare spectaculos! Grandios! printre microgalaxiile poetului Nicu lucru dacă îi ştii interpreta mimica, În microgalaxia novelor-tangouri Doftoreanu! Felicitări, stimate ce anume ar vrea să spună… domn, prieten întru cuvânt, om cu Dacă mergem în microgalaxia cu ce ne demonstrează, mimetic, ce înseamnă viaţa, veţi fi impresionaţi. suflet de aur, sperând că veţi afla nove-tangouri religioase, deodată ne răspunsuri cât mai multe la acea întâmpină, într-o atmosferă celestă, Ele îţi vor dezvălui taina existenţei, fiindcă viaţa este o călătorie, mai mega întrebare; aştept cu răbdare, acorduri calde, ritmate şi rimate, urându-vă sănătate, o bună asemenea celor din sfinte sărbători, lungă sau mai scurtă, un înconjur a celor ce le vezi, le simţi, le trăieşti: înţelegere cu Cronos, o minunată mişcări ondulate, spiralate, rotunde prietenie cu muzele ce vă vor cum rotunde sunt toate cele incertitudini, greşeli, singurătăţi, dorinţi, contraste, bucurii, tristeţi, inspira, desigur, prima o ştiţi aparţinând bolţii cereşti, unde dumneavoastră! cuvintele au înţelesuri spirituale, pierderi şi regăsiri, vise înaripate sau misterios îmbinate, unde, într-o spulberate; dansul lor este un dans desăvârşită armonie a visului cu aproape demenţial, uneori acapa- realitatea, se întâmplă o minune: rator, spre înfăptuire, până la auzi credinţa bătând la fereastra epuizare, până la moarte, pentru ca sufletului, percepându-i lumina, dar apoi, pasional, să renască mai nepricepând dacă eşti în Rai sau învăpăiate, mai luminoase! altundeva, poate în grădinile Nu, nu vom uita de microgalaxia Semiramidei. cu nove-tangouri destinate celor În microgalaxia novelor-tangouri mici, sufletului lor curat, fără de de dragoste, veţi rămâne stupefiaţi, prihană, dar şi copiilor din noi, veţi înţelege ce înseamnă adevărata mame, taţi, bunici. Aici regăsim iubire, acel sentiment sacru, pur, aceleaşi tangouri, nu atât de pasio- candid, dureros de dulce, vă veţi nale dar tot atât de pline de uimi la vederea acestor nove-tangou sentiment, de iubire, acea iubire nr. 91, 2016 7 CClliimmaattee lliitteerraarree ŞTEFAN CUCU - ”„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” Motto: „Clasiciştii creatori de statura lui Ştefan Cucu dau şansă oricărei culturi moderne şi ulterioare. Poate mai mult decât oriunde, culturii române.” Liviu Franga asupra tuturor vicisitudinilor vieţii, a înainte”, mărturiseşte că a încercat să omului cu slăbiciuni (care niciodată caute şi să adune în acest volum „cu nu-l pierd) şi cu virtuţi (care întot- sprijinul universitarului şi scriito- deauna îl mântuie), de erudiţia care, rului în discuţie, aproape toate convertită într-un protocol imperios, prezentările, portretele, articolele, lămureşte probleme neelucidate sau cronicile, recenziile, paragrafele din controversate. dicţionare consacrate activităţii Această carte este o (re)scriere a ştiinţifice, didactice şi literare a identităţii culturale, pe care doamna Domniei Sale, dar, în mod deosebit, dr. Olimpia Varga o realizează sub cărţilor pe care le-a publicat de-a semnul receptărilor deosebit de lungul anilor. A reprodus, cu unele favorabile, constituite în articole excepţii, materialele «in extenso», consistente, ce aduc importante întocmai cum au apărut în diferite contribuţii în exegeza operei lui cărţi şi periodice. În foarte puţine Ştefan Cucu. cazuri este vorba de scurte referiri, Lectura unei cărţi incită la o „Muzeul sufletului”- poemul care de simple menţionări ale numelui diversitate de abordări tematice, deschide cartea, scris în tehnica său într-o ierarhizare valorică şi într- determinate de impactul: autor – sonetului, invită cititorul la meditaţie un context mai larg. A cuprins în mesaj – cititor, din nevoia de a şi (de ce nu?!) la căutarea şi găsirea prezentul volum şi câteva materiale cunoaşte, în mod special, individua- propriei identităţi, a sensului vieţii inedite (prezentări critice, extrase din litatea şi personalitatea celui dintâi. în Cuvânt: „De vrei să-nnobilezi referate etc.), care văd acum pentru Remarcabilă în acest sens este umila-mi viaţă, / Cu inima semnează prima dată lumina tiparului.” lucrarea Olimpiei Varga – „ŞTEFAN o postfaţă!” Am ţinut să reproduc aici cu CUCU, UNIVERSITARUL ŞI Domeniile pe care le abordează exactitate precizarea antologatoarei SCRIITORUL”, apărută la Casa Ştefan Cucu în volumele publicate, cu privire la cuprinsul volumului Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 în articole, studii şi eseuri sunt pentru că lucrarea de care ne (242 pagini), care integrează în deosebit de variate: arheologia şi ocupăm, în acest context, ceva mai circuitul istorico-literar o persona- istoria veche a Dobrogei, biblio- mult, poate fi considerată drept litate distinctă a culturii române. logia, civilizaţia greco-romană, fundamentală, impunând convin- La cei şaptezeci de ani de dreptul roman, filologia clasică, gerea că tot ce se va scrie de acum existenţă şi la aproape cincizeci de istoria, limba elină, limba latină, încolo va trebui să ţină seama şi să ani de activitate profesională: literatura comparată, literatura latină, pornească de la acest stadiu. didactică, ştiinţifică şi literară, conf. literatura română, paremiologia, În prefaţa, intitulată Portretul univ. dr. şi scriitorul Ştefan Cucu este teologia. unui clasicist, prof. univ. dr. Liviu un nume de referinţă în lumea În domeniul creaţiei literar- Franga, Decanul Facultăţii de Limbi cărţilor, recomandat de originalitatea artistice a cultivat: poezia, portretul şi Literaturi Străine, Universitatea interpretativă şi creativă, de stilul literar, romanul, teatrul în versuri, din Bucureşti, oferă cititorilor, după concis şi solemn, de o imensă memorialistica, aforistica. ce fixează „ramele”, „acele câteva bogăţie intelectuală şi afectivă, Dr. Olimpia Varga, Universitatea tuşe care conturează portretul schiţat asemănătoare triumfului omului „Ovidius”din Constanţa, în „Cuvânt al unui clasicist din zilele noastre şi

8 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree din acest – şi nu altul!... – colţ al filologice, subliniază prefaţatorul 45p., Muzeul sufletului, versuri, Europei. Voi scrie, aşadar, despre cărţii, şi până în prezent, Ştefan Craiova, Editura Reprograph, 2001, profesorul, cercetătorul-cărturar şi, nu Cucu, în fiecare an, a susţinut cel 199p., Ultima zi a unui filosof, în ultimul rând, din contră – poate puţin o comunicare sau a publicat un roman, Constanţa, Editura Ex Ponto, surprinzător pentru stereotipul articol în amintirea lui Ovidiu, 2007, 194p., Iubire târzie, roman, clasicistului, forjat în epoci pentru care manifestă un adevărat Constanţa, Editura Ex Ponto, 2013, revolute… –, despre scriitorul Ştefan cult. I-a dedicat şi o carte poetului 160p. Cucu. Caz aparte în raport cu mersul latin, Publius Ovidius Naso şi Portretul clasicistului Ştefan tradiţiei şi, totodată, exemplu Cucu, realizat prin activitatea ilustrativ, pentru exact această epocă ştiinţifică şi literară, este pus faţă în a noastră, de prezenţă a specialistului faţă cu portretul reflectat în oglinzile în clasicităţi într-o lume care le receptorilor: Constantin Cioroiu, priveşte cel mult cu condescendenţă.” Graţiela Gheorghe, Alina Capelariu, Prefaţa este şi o iniţiere a celor Enache Puiu, Traian Diaconescu, interesaţi în cunoaşterea şi Radu Bărbulescu, Arthur aprofundarea problematicii propuse, Porumboiu, Vasile Sârbu, Gheorghe gândită de un specialist în domeniu I. Tohăneanu, Emil Dumitraşcu, şi realizată din unghiul creaţiei. George Sorescu, Marin Mincu, Pe coordonatele tradiţiei Mihai Duţescu, Valentin Ciorbea, clasiciste româneşti, concentrate Eugen Vintilă, Marian Barbu, Livia sintetic, se înscrie opera lui Ştefan Buzoianu, Nicolae Rotund, Nechita Cucu, nu numai în ştiinţele Runcan, Constantin Daba, antichităţii, căci este doct în limba Florentina Nicolae, Alina Spânu, elină şi în limba latină, ci şi în ceea ştefan CuCu Aurelia Lăpuşan, Ovidiu Ghidirmic, ce înseamnă spaţiul formativ cultural I. Vieru, Ovidiu Dunăreanu, postantic, de la medievalitate până la literatura română (1997, 263p.) Constanţa Călinescu, Constantin postmodernitate. Pe bună dreptate, În ştiinţa literelor clasice de la Miu, Ion Roşioru, Dan Negrescu, Liviu Franga îl defineşte noi, Ştefan Cucu marchează un Marina Cuşa, Cristian Stancu, Laura „emblematic filolog clasic român de moment reprezentativ prin Cojocaru, Alina Ciufu, Magdalena azi” şi realizează o clasificare contemporaneizarea Antichităţii. Vlădilă. ştiinţifică a cărţilor sale, „utile Elocvente în acest sens sunt Cele trei anexe cuprind: (1) instrumente de acces direct şi volumele: Actualitatea anticilor. reproduceri după diplome, distincţii, indirect la fundamentele Ecouri ale antichităţii greco-latine în medalii, premii literare şi culturale, Antichităţii”: Arheologia şi istoria cultura română şi universală (1994, (2) schiţe de portret şi caricaturi, (3) veche a Dobrogei. Bibliografie 137p.) şi Ecouri ale literaturii latine manuscrise în facsimil. adnotată (1985, 338p.), Manual de în spaţiul cultural european (2007, Această antologie îşi dezvăluie erotică. Texte din autori greci şi latini 306p.) utilitatea ca instrument de lucru antologate şi comentate (1992, O altă direcţie fundamentală în necesar pentru cei interesaţi de 90p.), Dicţionar explicativ de drept opera lui Ştefan Cucu o reprezintă receptarea culturii clasice, dar şi roman. Termeni, principii şi expresii hermeneutica intertextuală, ilustrată pentru a readuce în actualitate forţa uridice latineşti (1996, 171 p.), prin două tipuri de cărţi rar întâlnite modelului antic, încununând o Limba latină pentru jurişti. Curs în „bibliografia unui erudit clasicist”: îndelungată preocupare şi o evidentă practic (2000, 91p.), Dicţionar Literatura în Dobrogea. Dicţionar pasiune a eruditului Ştefan Cucu faţă român-latin de citate biblice (2000, biobibliografic. Vol. I – II (1997 – de problema abordată, relevându-ne, 177p.), Cogito, ergo sum. Dicţionar 1999, în coautorat) şi Portrete în acelaşi timp, evidenta sa vocaţie de cugetări latineşti şi greceşti literare. Scriitori şi publicişti ştiinţifică, pedagogică, literar- comentate (2002, 465p.) contemporani din spaţiul pontic artistică. Dintre contribuţiile istorico- (2002, 227 p.) O remarcă pe care o facem în literare, două cărţi reprezentative „Imaginarul ficţiunii” este o altă calitate de lectori pasionaţi este consemnează Liviu Franga: Cursul formă originală prin care Ştefan aceea că intelectualul Ştefan Cucu de istoria literaturii latine Vol. I. De Cucu exprimă „trăirea Antichităţii” trăieşte cu intensitate în paginile la origini până la Caius Valerius şi aici se înscriu cărţile în care cultivă cărţii, fiind el însuşi în ipostaza de Catullus (1994, 124 p.) şi Literatura poezia, romanul, teatrul în versuri, personaj, desăvârşit conturat, ale latină creştină de la Tertullian la portretul literar, memorialistica: cărui întâmplări de viaţă impresio- Fericitul Augustin (2003, 200 p.) Templul cuvintelor, versuri, nează puternic. Această trăsătură De la începutul carierei sale Constanţa, Editura Muntenia, 1993, distinctivă captează interesul nr. 91, 2016 9 CClliimmaattee lliitteerraarree cititorului, menţinându-i trează în devine un argument, dintre cele mai invincibilitatea adevărului. permanenţă curiozitatea cunoaşterii convingătoare, care atestă necesi-tatea Un portret ştiinţific dinamic, clasicistului integrat în zona şi importanţa lucrărilor monografice dublat de spiritul literar-artistic în filologică a şcolii româneşti. (şi considerăm că acest volum este acţiune fac din opera lui Ştefan Cucu Ne alăturăm şi noi celor care-i primul pas către o asemenea lucrare), revelaţia cuvântului scris, a cărui recunosc meritoriile contribuţii sub a cunoaşterii totale a omului de ştiinţă, însemnătate poate fi şi mai bine raportul importanţei cunoaşterii artă şi cultură. înţeleasă prin raportare la predecesori. ştiinţifice, a relaţiei dintre realitate şi Sentimentul responsabilităţii Apariţia acestei cărţi constituie ficţiune, dintre experienţa directă şi scrisului în faţa istoriei culturale şi un mare câştig, atât pentru cititorii de procesul creaţiei, dintre sursele fermitatea cu care şi-a asumat specialitate, cât şi pentru ceilalţi, nemijlocite ale oricărei scrieri şi această hotărâre l-au călăuzit mereu fiind nu numai o lucrare de referinţă, mijloacele de potenţare a imaginaţiei. şi n-au permis raţiunilor incidentale dar şi un document de epocă. Prin întregul ei, cartea prezentată să-i sugrume credinţa fermă în Rămânând din nou singură, femeia a plecat hotărâtă la drum, spre Noua Cetate, E E unde trebuia să-şi găsească un loc potrivit L L

A pentru a naşte un alt dumnezeu, A V V şi despre care nu se auzise nimic, niciodată

adică pe Cel Neprevestit. u u Ve[nicul c c n n Umbl\tor a a I I [i femeia Dialog despre ochii reginei...

n n ultima o

o „De ce mă sfredeleşti aşa de stăruitor, Unule, I I ce cauţi tu cu atâta insistenţă în ochii mei?” „Vreau să pătrund mai adânc, frumoasă Menita, înlăuntru tău, prin ochii tăi care sunt, ca la fiecare, ferestrele celuilalt eu Suflarea vântului nebun ce aşteaptă latent să iasă spre cunoaştere.” a adus cu sine setea de sânge fierbinte „Şi ce speri să afli tu, cu ochii tăi, şi a făcut pe mulţi muritori să se înfrupte dincolo de văzul meu văzut” fără raţiune din ambrozia veacurilor de pe urmă. „Vreau să aflu măsura stărilor ce te sălăşluiesc Revoltat, Veşnicul Umblător pentru a te înscăuna Regină a zborurilor mele.” şi-a înfipt sabia sa ageră de cezar în văzduhul otrăvit, „Dar, ia gândeşte-te, iubitule, împroşcând fulgere nepărtinitoare aşa-i că daca aş orbi, tu nu ai mai avea cum ce au pârjolit suflarea suprasaturată să pătrunzi în adâncimea sinelui meu, de minciună, ipocrizie şi ură, renunţând astfel a mă mai declara regina ta?” vestind moartea tuturor, a celor fără limită sau inutili. „Ba, aş reuşi, iubito, căci te-aş face să plângi, S-a scufundat apoi în valurile imense ca mai apoi să-ţi beau plânsul verde-albastru, ale apelor ce acopereau păcate ancestrale strop cu strop, lacrimă cu lacrimă. şi neispăşite, purificându-le. Aş deveni în felul acesta singurul Aruncat la ţărm, viu şi nevătămat, care ar sorbi apa neîncepută a sufletului tău, el şi-a îndreptat privirea spre pădurea de inimi, descoperindu-i esenţa şi descifrându-i foamea, ce implorau umile clemenţă şi iertare cele de toate trăirile. întunericului alb, glacial şi dens Apoi vom putea purcede la mirungere şi a descoperit aşteptându-l solitară, dar nu orbi, ai grijă să nu orbeşti, pe cea care era Femeia Ultima. căci o regină nu are voie să plângă niciodată, A sărutat-o şi a îmbrăţişat-o, mai ales tu, Regina zborurilor mele. bucurându-se de trupul ei încântător şi curat de zeiţă. Înţelegând că femeia e sora lui Lasă-ţi ochii de culoarea altor ceruri şi că rostul lui s-a încheiat, să mă privească doar pe mine, la nesfârşit.” şi-a răsucit în pântece sabia lui împărătească, „Vino atunci, iubitule, nu înainte, însă, de a-i înmâna cheia Iubirii absolute. o Regină nu trebuie lăsată niciodată, niciodată să aştepte, mai ales Regina zborurilor tale, vino Regatul Zborurilor Noastre ne aşteaptă!”

10 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree

nici să număr aritmetic Când juram pe nu mai ştiu dacă o văd C C A A sfânta vineri dar iubirea-i o prevăd I I chiar şi-n sufletu-i ermetic R R

U doar iubirile promise U T T când juram pe sfânta vineri dar cum sunt un teoretic

a a ne purtau pe-un val de vise simt că iarăşi am pierdut – e e pe-amândoi când eram tineri însă e ca un făcut r r o o c-o descriu mereu poetic... l l F

F şi dorind tot amănuntul dragostei să îl cunoaştem şuiera prin plete vântul cântul lui în noi să-l naştem Rog iubita Noi ne-am iubit să-i simţim suflarea sfântă rog iubita substantivă de „n” factorial ca o dragoste enormă care-i ca un fir de aţă care plânge-atunci când cântă să îmi fie-alternativă noi ne-am iubit de „n” factorial dacă este doar de „formă” şi pe dos dar şi pe faţă dar tot te vreau o secere întoarsă pe trupul meu – vulcan material de aceea niciodată c-a ei faţă străluceşte când lava lui în tine o revarsă nu vom fi din cale-afară ca o stea pe cer şi cată rătăciţi – frumoasă fată – printre maci când mă iubeşte deci lasă-te să-ţi fie carnea arsă când lumini ne înconjoară să nu fie deocheată... când ne-ntâlnim numai trimestrial – norocul pus la zid de câte-o farsă căci atuncea coexistă vreau mereu să mă susţină să-ne-ncordeze jocu-arterial „fondul” ce ne e cărare cu sărutu-i sistematic şi-l străbatem de persistă să mă simtă pe retină plăcerile să ne inunde porii dintr-o singură sforţare mult mai blând şi mai romantic când pofta care vrea să ne supună frâu liber dă petrecerii candorii c-azi în toată frenezia iar de-o iert – atunci iertarea iar luna nu mai vrea deloc s-apună care-a devenit învoltă s-aibă eu de ins dramatic când nu-i mai pasă c-o stresează norii vom vedea cum poezia să-i pătrundă toată starea şi îngerii obsceni prin văgăună... pentru noi doar o dezvoltă într-un ritm domol şi practic şi vom sta tot mai aproape Dep\rtând orice toţi ceilalţi să ne compare obstacol cu doi sori născuţi din ape Când lumini din care-şi fac spre cer cărare... chip revars\ îmi imaginez tot plânsu-i de fecioară-angelicată gura ei în valuri varsă dintr-un rai de cer picată mari şuvoaie de cuvinte când mă las sedus de strânsu-i {i totu[i, poetic dar şi ştie să alinte când lumini din ochi revarsă care e ca un miracol cred că iar mi-am dat în petic smuls din ultima lumină tocmai azi când îmi doream c-o doresc doar lângă mine când sărută şi m-alină lângă mine să o am ca o stea strălucitoare depărtând orice obstacol... al său suflet să-l deretic transformată toată-n floare care mă adună-n sine multe vremi şedea-voi lângă dar cum sunt de fel bezmetic fruntea ei că-i fermecată am uitat şi ce să-i spun – ca să fim exemplu-n lume cu parfum înrourată sunt molatec s-o supun pentru cei ce se cunună şi cu-n dor în partea stângă chiar de crede că-s atletic... doi cu doi sub blânda lună cu iubire să-i îndrume... nr. 91, 2016 11 CClliimmaattee lliitteerraarree DIALOG FLUVIU CU „B|TRÂNUL SCRIITOR” CORNELIU LEU

bunurile ţării pe care nu le-au muncit ei. Apoi au venit cei care, pretinzându-se de dreapta, au plusat rezolvând multe alte asemenea „in integrum”, dar nu cea esenţială: pentru ţăranul român. Au fost jignite prin aceasta toate reformele agrare făcute de Cuza, de Ferdinand I şi chiar cea de după al doilea război mondial făcută tot sub regimul monarhic al cărui principiu naţional demonstrat tocmai prin asemenea reforme era de a-i împroprietări pe cei care au luptat şi şi-au dat sângele pentru pământul ţării. Ei bine, ultima reformă, cea pusă în aplicare în 1945-1946, a fixat marea proprietate la 50 de hectare, tocmai pentru ca ţărănimea întoarsă din război să poată fi împroprietărită, aşa cum s-a întâmplat şi la 1918. Or, asta fiind măsura legalizată şi promulgată după care ne putem ghida, te întreb: Mai respectă cineva plafonul de 50 de hectare al acestei ultime reforme regale, sau, pentru acest „in integrum” guvernările iresponsabile au atentat la George ROCA bunul comun al ţărănimii? Nu am nimic cu cei care au luat. (continuare din numarul trecut) Ci cu cei care au dat, fiindcă nu dădeau de la ei şi au lăsat ţărănimea nedreptăţită până astăzi, după douăzeci de ani, din George ROCA: Să înţeleg că sunteţi împotriva lui care cauză s-a ajuns la falimentul agriculturii, la importuri „restitutio in integrum”? de hrană pentru noi, care hrăneam Europa! Corneliu LEU: Domnule, eu sunt împotriva Reformele agrare sunt consfinţite istoriceşte ca atare politicienilor ticăloşi care fură cu neruşinare drepturile la toate popoarele şi, odată legea promulgată, sau populaţiei, aşa cum ţi-am dat exemplul cu preţul electricităţii recompensarea exproprierii făcută, nu se mai revine asupra care ar putea fi mult mai scăzut pentru consumul casnic! ei! Este asta mai mult decât o Lege juridică; e o Lege a Bunul comun e o problemă foarte complicată pe care Istoriei. Pentru că, dacă omenirea va accepta si pretenţiile şmecherii democraţiei cu cultura de la învăţământul seral absurde din cadrul acestui „restitutio in integrum”, atunci PCR, sau direct de la părinţii mafioţi, nu o pot înţelege nici urmaşii feudalilor şi-ar putea cere toate domeniile înapoi, în esenţa ei divină, pentru că e vorba de mediul lăsat de iar cei care ar putea să-şi dovedească originea antică le-ar Dumnezeu oricărui om, dar nici în cea de Drept modern care lua totul feudalilor. Din fericire, lucrurile nu s-ar opri aici vine cu prevederi imperioase tocmai pentru ca bunul comun pentru că, atunci, ar putea veni Creatorul luând El tot ceea să nu mai fie confiscat în folosul unora care au dominat ce a creat. Şi, in Marea Sa Dragoste de Oameni, ce-ar face momentele istorice respective. Or, guvernările noastre ce- EL?… Ne-ar răspândi în Grădinile Sale şi ne-ar spune au făcut? Nimic pentru ţărani şi totul pentru familia fostă „Înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul!” Da! Măcar această regală şi alţi câţiva latifundiari! simplă logică creştină ar trebui să o bage la cap nepricepuţii George ROCA: Contestaţi aceşti paşi, totuşi făcuţi şi necinstiţii care dau din bunul comun pentru a-şi face spre legalitate? interesele politice!… În ce cadru o fac? Cu totală nesimţire, Corneliu LEU: Nu contest nimic; mi-e silă de chiar în cadrul STATULUI care a luat fiinţă tocmai pentru nesimţirea unor asemenea acte arbitrare de guvernare: ca să existe o delegare de subsidiaritate pentru Primul a fost cel iresponsabil de a interzice fostului rege sa ADMINISTRAREA BUNULUI COMUN SPRE BINELE revină, ca orice cetăţean, în ţara sa. Apoi, aceeaşi mână „de COMUN, principiu de bază a tot ceea ce înseamnă stânga” care l-a alungat, l-a strâns la piept dându-i orice, Administraţie Publică modernă. oricât, numai ca să-şi şteargă ruşinea de mai înainte. Asta au George ROCA: Această importantă problemă a făcut cei de stânga, foşti comunişti obişnuiţi să dispună de administrării bunului comun spre binele comun, are legătură

12 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree cu cealaltă teză democratică pe care o susţineţi: MERITOCRAŢIA? Corneliu LEU: Bine înţeles! Cine altcineva poate asigura acest bine comun prin onesta şi priceputa administrare a binelui comun, decât nişte politicien aleşi la gvuvernare pe principiul punerii în valoare a meritelor sociale pe care ei le-au dovedit? George ROCA: Înţeleg că vorbiţi de un criteriu electoral. Corneliu LEU: Criteriul electoral al evidenţei meritelor este cel mai firesc şi cel mai umanist mod de selecţie a conducătorilor politici. Criteriul punerii acestor merite, chiar şi numai pe perioada determinată pentru care ai fost ales ca garant al bunului comun, în slujba binelui comun, este problema lor cea mai importantă. Ei nu au dreptul să găsească în absenteismul altora explicaţii pentru modul cum nu se achită el de această îndatorire. Pentru că, o democraţie reală se caracterizează ca un referendum necontenit prin forţa curentelor de opinie publică animate George ROCA: Mulţumesc pentru aceste amănunte şi împrospătate mereu de criteriile meritocratice ale unor detaliate despre „restitutio in integrum”. Sunt foarte... de permanente mutaţii în ierahia valorilor politice. Mutaţii care acord cu dumneavoastră! După prezentarea revistei nu deranjează niciodată nici inteligenţa, nici priceperea, nici „Port@Leu” să încercăm să facem o radiografie şi celei de buna credinţă, dar intră deseori în conflict cu ambiţiile de a doua publicaţii pe care o conduceţi. Mă refer la „Albina putere şi, întotdeauna, cu tendinţele de confiscare a ei. românească”. Aceasta, tocmai pentru că meritocraţia îşi propune a Corneliu LEU: Revista „Albina românească” este cea pune în valoare meritele tuturor şi a perfecţiona în mai veche publicaţie în limba română. Aceasta intră în cel permanenţă condiţiile pentru această singură bogăţie de al 181-lea an de la fondarea sa (în iunie 1829) de către inepuizabilă a omenirii. Pentru că, vorbind despre bunul Gheorghe Asachi. Ultimul nostru număr, cel din decembrie comun ajungem să includem pe un loc important meritele 2009, se deschide cu un editorial despre programul în acţiune a fiecărui membru al societăţii care se bucură de permanent al Mişcării pentru Progresul Satului Românesc acest bun comun. Bogăţiile solului şi subsolului, mereu intitulat „O ţară bogată cu ţărani bogaţi”, program în cadrul devorate, se vor epuiza, factorul termic se poate modifica căruia, anual se întruneşte Consfătuirea Naţională a periculos, hrana pe care o producem astăzi s-ar putea să nu Intelectualilor de la Sate. Revista prezintă problematica ne mai ajungă, industria să nu mai aibă materiile prime de ediţiei acestei Consfătuiri ce se va desfăşura în anul 2010. la care a pornit. O asemenea perspectivă nu poate fi tratată Un eveniment deosebit pentru fenomenul cultural nici cu „aia a mă-si”, dar nici nu poate accepta să fie slujită românesc în contemporaneitate este aniversarea valoroasei de vreo demagogie care va vrea doar puterea, sau va acţiona publicaţii „Literatura şi Arta” care apare la Chişinău sub doar în virtutea îndemânării de a pune mâna pe nişte bunuri, conducerea poetului Nicolae Dabija, revistă de la care a de vreme ce acelea vor fi epuizate. Principala speranţă de pornit mişcarea de emancipare pentru limba română din perenitate este cea în capacitatea creatoare a omului, care Basarabia şi, despre care, Vlad Pohilă scrie articolul va inventa alte forme de a ne prelungi existenţa. Meritele intitulat: „55 de ani de rezistenţă prin cultură”. vor fi apreciate în această direcţie, iar conceptul de „lider” George ROCA: Cine sunt autorii materialelor se va defini numai prin capacitatea de a stimula şi promova publicate în ultimul număr al acestei reviste? Ce subiecte cât mai multe merite. Popoarele care nu învaţă de astăzi atrag atenţia? acest lucru, vor produce doar corijenţi ce nu vor trece Corneliu LEU: În afară de cel citat mai sus şi de niciodată un asemenea examen. Votul pe criteriul meritului, colaboratorii permanenţi ai revistei precum Mihai Berca, pentru o democraţie meritocratică, aptă de a-şi înlătura Emil Draghici, Nicolae Dragoş, Alexandru Dumitriu, balastul politicianist al manipulatorilor de interese, balast Veronica Ionescu, Gheorghe Manea, mai puteţi citi articole ce poate fi contracarat de politicienii cinstiţi prin simpla dar semnate de Magdalena Albu, George Anca, Liviu limpedea cunoaştere a interesului real al fiecărui cetăţean, Antonesei, Florica Bud, Melania Cuc, Anca Goja, Dan îl va aduce şi pe acesta la urne, va asigura şi democraţia Lupescu, Rodica Elena Lupu, Cristina Oprea, Al. Florin reală care înseamnă o adevărată proprietate indiviză a Ţene şi alţii. Un documentar intitulat: „Completări la tuturor cetăţenilor asupra bunului comun. biografia lui Eminescu?” pune în lumină conţinutul nr. 91, 2016 13 CClliimmaattee lliitteerraarree anumitor studii apărute în ultima vreme, care reconsideră judeţe. Prin aceste trei submeniuri plus al patrulea care este aspecte esenţiale privind moartea poetului. Paginile de însăşi „Harta culturală a României contemporane” ce apare actualitate editorială expun recenzii şi comentarii despre încă de la deschiderea portalului, noi realizăm o adevărată cărţi ale căror autori sunt: Elisabeta Iosif, George Roca, instituţie culturală a întregii ţări şi a întregii culturi în limba Anghel Bardac, Carmen Cătunescu, Florica Bud, despre română din lume, completând mereu harta cu date revistele „Cetatea lui Bucur” şi „Dor de dor” şi „Monografia proaspete. Este o formulă originală, inovată de noi şi comunei Grădina”. deţinându-i patentul, prin care, în permanenţă se poate Prezentarea unei noi instituţii culturale româneşti vedea ce evenimente culturale trăiesc românii şi care este „Asociaţia scriitorilor de limbă română din Quebec”, a nivelul culturii lor în lume. O hartă culturală în continuă membrilor ei din Canada, din ţară şi din întreaga diasporă înnoire prin ştiri venite oricând de la oricine, ca una dintre românească este făcută cu prilejul apariţiei la Montreal a realizările specifice internetului despre care am vorbit. Antologiei ASLRQ 2009. Paginile care evocă preocupările Arhiva acestei Hărţi Culturale conţine astăzi milioane beletristice din celebrul supliment de aproape aceeaşi şi milioane de informaţii, se înnoieşte în fiecare clipă şi venerabilă vârstă cu revista: „Alăuta românească” publică poate fi consultată în fiecare clipă devenind o adevărată un amplu grupaj de versuri antume şi postume de Gheorghe instituţie de studiu şi, în acelaşi timp, o agenţie de ştiri Tomozei şi fragmente din noul meu roman „Corneliu Leu: culturale de la care poate prelua oricine, în slujba «Femeia, fie ea regină…»”. promovării, măcar a acestei culturi cu care ne putem mândri, George ROCA: Ce puteţi să ne spuneţi despre dacă vicisitudinile şi realităţile contemporane nu ne dau „Fluxul de ştiri” al revistei? şansa să ne mândrim cu mult mai multe. Descriind această Corneliu LEU: „Fluxul de ştiri culturale” conţine ştiri realizare a noastră informativă atât în arhivare cât şi în timp venite din toată ţara prin intermediul portalului internet real ca pe o adevărată instituţie culturală neguvernamentală, www.cartesiarte.ro. Este cules în paginile revistei direct de absolut necesară afirmării româneşti şi ca pe o contribuţie pe „Harta culturală a României contemporane” a noastră la punerea în valoare a mijloacelor internetului, ne demonstrând cum orice publicaţie poate folosi aceste ştiri. declarăm deschişi la orice colaborare, aşteptăm cât mai Pentru că această HARTĂ CULTURALĂ A ROMÂNIEI multă introducere şi preluare de informaţie pentru a realiza CONTEMPORANE, în jurul căreia este construit întregul prin virtual o reţea temeinică de prezentare a culturii care „Portal de Carte şi Arte”, a devenit un document spiritual ne leagă şi, în ultimă instanţă, a creaţiilor noastre, cei care viu şi în continuă împlinire prin noi informaţii care vin vrem, sau cei care simţim că avem datoria să ne strângem consecvent din localităţi şi comunităţi româneşti. eforturile în jurul unei asemenea instituţii. Fluxul de ştiri are în pagina principală a portalului o George ROCA: Ce alte detalii ne puteţi oferi despre feresastră în care oricine, din orice localitate sau comunitate ultimul număr al revistei „Albina românească”? românească, poate introduce o ştire, o informaţie sau o Corneliu LEU: Împreună cu acest număr se difuzează prezentare de 500 de semne, care intră automat, direct de la două suplimente ale publicaţiei, unul dedicat problemelor autor şi aşa cum a scris-o el, în fluxurile noastre de ştiri pe dezvoltării satului românesc intitulat: „Cine hrăneşte care tot aşa, liber şi imediat le poate prelua orice agenţie sau România? – partea a doua: Mica proprietate agricolă, publicaţie. Pentru cititorii noştri, informaţiile astfel venite salvarea şi reabilitarea ei”, iar altul care prezintă ultima parte se difuzează pe trei canale corespunzând la trei submeniuri şi concluziile importantei dezbateri „Despre meritocraţie” ale portalului: „Fluxul de ştiri” care publică imediat orice ca o formă de perfecţionare a democraţiei româneşti ştire în ordinea în care a venit, apoi aceleaşi ştiri selectate contemporane, de adâncire a cinstei, moralei, respectului pe tematica a zece domenii cuprinse în submeniul pentru persoana umană şi realizările ei, de depăşire a „Evenimente pe domenii de interes naţional”, adică se pot sechelelor antiumaniste ale vechiului regim. găsi separat informaţiile despre spectacole şi concerte, Revista apare tipărită pe hârtie şi în format electronic. despre cărţi şi lansări, despre simpozioane şi dezbateri Aceasta poate fi accesată la adresa internet publice, despre expoziţii, despre festivaluri cu caracter www.cartesiarte.ro, iar apoi, după deschiderea paginii periodic, despre patrimoniul cultural şi reabilitarea lui, principale, pe coloana din stânga, dând click pe bannerul despre iniţiative civice, etc, aşa cum apar ele cand se dă click „Albina românească”. pe butonul submeniului respectiv. George ROCA: Survolând portalul „Carte şi arte” Tot prin clic, de data asta pe judeţul de pe harta ţării descoperim că acesta conţine chiar şi o „editură on-line”. (avem şi un al 42-lea judeţ denumit „Românii de Câteva lămuriri pentru cei neiniţiaţi vă rog! pretutindeni”, poate cel mai fericit judeţ, fiindcă nu are nici Corneliu LEU: Editura noastră on-line expune în prefectură, nici poliţie coruptă, nici serviciul tartor românesc vitrina ei - pe care o găsiţi pe coloana din dreapta a paginii de taxe şi impozite), se ajunge la fluxul de ştiri culturale al principale a portalului internet www.cartesiarte.ro - un judeţului respectiv unde ştirea apare iarăşi repartizată pe buton activ cu titlul „Un autor pe săptămână”. Acesta are

14 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree menirea de a populariza şi a impune în lupta, uneori să fabulez uneori, să analizez alteori stările sufleteşti nedreaptă, cu traducerile comerciale din autori străini, posibile, să mă chinuiesc pentru a da o arhitectură cât mai creaţia autohtonă prin cele mai reprezentative lucrări editate coerentă alegoriei acestei poveşti de dezamăgire, dragoste, în ultima jumătate de veac. cinism politic, revoluţionarism, răbufnire de sentimente, Lucrările, prezentate prin mari extrase din cuprinsul nevoie umană de mângâiere şi minciună, etc. şi să prezint lor şi comentariile pe care le-au provocat, pot fi descărcate „cronica apocrifă a unei iubiri imaginate” dintre regină şi gratuit direct din această vitrină dar, în acelaşi timp, pot fi Ion C. Brătianu, cel care, în ciuda soţului ei, îi dă şi comandate în întregime direct autorilor sau editorilor lor, satisfacţia impunerii unor politici liberale, dar şi cea a ale căror adrese însoţesc prezentarea. În acest mod, împlinirii unor visuri intime. Prilej de meditaţie asupra considerăm că ne îndeplinim o importantă îndatorire ideilor de „compromis politic”, am vrut ca acest roman să culturală atrăgând atenţia asupra unor lucrări româneşti din surprindă printr-un epilog în care urmaşa la tronul feminin, diverse domenii, totodată punând în contact direct publicul regina Maria, tot printr-un asemenea love-story şi tot cu un cititor cu autorii şi editorii a căror activitate vor să o bărbat frumos din neamul Brătienilor, aduce o mare cunoască. contribuţie la politicile liberale de înfăptuire a României George ROCA: Puteţi să enumăraţi câţiva din autorii Mari. care şi-au expus cărţile în „vitrinele” editurii George ROCA: Am înţeles acum cine este personajul dumneavoastră? descris de dumneavoastră... Am recunoscut-o pe Pauline Corneliu LEU: De la inaugurarea din vara lui 2009 Elisabeth Ottilie Luise zu Wied, devenită prin căsătorie şi până în prezent, această vitrină a prezentat volume de Regina Elisabeta a României sau mai simplu, pentru Petre Stoica, Gheorghe Pituţ, subsemnatul (Corneliu Leu consumatorii de literatură, pe Carmen Sylva! Sunt convins n.a.), Eugen Dorcescu, Titus Filipaş, Vasile Celmare, că aţi evocat în carte fapte interesante ale unei perioade Aurelian Titu Dumitrescu, Toma George Maiorescu, Petre bogată în evenimente. Întotdeauna istoria împletită cu fapte Ghelmez, Ionuţ Caragea, Melania Cuc, Corneliu Berbente, romanţate a plăcut citiorului şi i-au atras atenţia. Ce alte Eugen Cojocaru, Cristian Contras, Gheorghe Tomozei, Ion surprize ne aşteaptă în 2010? Marin Almăjan, George Anca, Constantin Lupeanu ş.a. Corneliu LEU: Vorbind la început de an despre George ROCA: Şi cu ce începe noul an? această nouă iniţiativă a portalului nostru cultural Corneliu LEU: Cu ceea ce v-am trimis ca dar de www.cartesiarte.ro îi anunţ pe colaboratorii noştri că în Crăciun tuturor celor care-mi sunteţi prieteni: noul meu aceste zile definitivăm planul pe anul 2010 al editurii roman istoric intitulat „Femeia, fie ea regină…”. noastre on-line şi fac apel la ei să ne propună cărţi pe care George ROCA: Aha! În loc să scrieţi despre chestiuni le consideră cu adevărat semnificative pentru personalitatea mai moderne de alde „Cherchez la famine... şi încălzirea lor şi care, în acelaşi timp, pot fi semnificative pentru globală” (glumesc!), dumneavoastră tot cu „Cherchez la întregul act cultural românesc, contribuind la strădania de a femme” vă ocupaţi! Şi mă rog, cine este „femeia-regină”? aşeza creaţia noastră pe treapta pe care şi-o merită atât în Puteţi face un mic rezumat sau o prezentare a cărţii? perimetrul culturii europene, cât şi în conştiinţa publicului Corneliu LEU: „Femeia, fie ea regină...” este cititor românesc, uneori derutat de propaganda comercială povestea regretatei Elisabeta a României! Fire creatoare, făcută unor creaţii cu nimic superioare valorilor noastre frumos cultivată intelectual, camaradă până la a refuza în naţionale. relaţiile private protocolul regal, inventivă şi de-o graţie George ROCA: Vă mulţumesc mult pentru acest artistică ce trezea admiraţia articolelor unor mari dialog amplu (de aceea l-am numit „fluviu”!), în aceste zile personalităţi ca Pierre Loti, Mark Twain, Van Gogh, Guy de libere de vacanţă, când timpul ne-a permis să dăm discuţiei Maupassant, Charles Gounod, Frederic Mistral, Sarah noastre o asemenea dimensiune! Consider că faceţi un lucru Bernard, Leconte de Lisle, Sully Proudhomme, etc, deschisă extrordinar de complex pentru promovarea literaturii ca gândire şi îmbrăţişând idei mult mai liberale decât îi române în spaţiul virtual şi nu numai. permitea condiţia monarhică, regina Elisabeta a României Să ne citim de bine! a avut o căsnicie şi nefericită, prin moartea singurului ei copil, dar şi neînţeleasă, prin faptul că soţul ei Carol, după părerea altui cap încoronat, împărăteasa Austro-Ungariei: „…este, acest rege, cea mai prozaică fiinţă din câte există şi între ei se casca o mare prăpastie...”. Pe această temă, a unei drame asemănată celei a Prinţesei Diana, dar într-o epocă în care, în loc de paparazzi erau gravorii iar, în loc de tabloide, cronicile mondene europene se concentrau pe regina României, ca romancier mi-am permis să întocmesc, nr. 91, 2016 15 CClliimmaattee lliitteerraarree ÎÎnn ccããuuttaarreeaa AAddeevvããrruulluuii ((1166)).. QQuuoo VVaaddiiss,, DDoommiinnee??

„Toate limbile, tainele şi toate ştiinţele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu doreşte onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu şi învinge.”

venit la Roma, spre a fi din nou exemplu de curaj în urmarea şi crucificat). Ruşinat, Petru înţelege asumarea propriului destin. Aşa c- mesajul şi se întoarce în Roma am pornit şi eu pe Via Appia Antica pentru a-şi împlini destinul. A fost în căutarea simbolurile creştinis- răstignit pe cruce cu capul în jos de mului. Acest lucru s-a petrecut în împăratul Nero pe colina Vatican mai 2005, când am stat la Roma mai (pe locul unde se afla celebra mult de o lună, ţinând prelegeri şi bazilică Sfântul Petru din Roma). conferinţe la universitatea Tor Legenda spune că în locul în care s- Vergata. N-am urmat calea turistică. a oprit Isus să vorbeasca cu Petru, În mod normal îţi cumperi un bilet prof.dr. gheorghe Valerică au rămas imprimate picioarele la un archeobus care te duce pe Via CIMpoCA Mantuitorului. Un creştin devotat a Appia Antica, oprind în punctele de Quo vadis, Domine? întreabă luat dalele de piatră şi bandajele lui interes. Am luat la picior toţi cei 16 apostolul Petru, îngenunchind în Petru şi le-a ascuns, apărându-le ca km care compun cel mai vechi drum fata Mântuitorului. Persecutat de pe niste relicve de preţ. În exact acel al Romei, într-o drumeţie în care m- Nero împreuna cu ceilalti creştini, loc s-a ridicat o biserica, “Quo am lasat copleşit de neprevăzut. De- apostolul Petru decide să asculte Vadis?” cunoscută şi ca Sfanta o parte si de alta ruine. Sub picioare sfaturile celor din jur şi să Maria in Palmis. Este o capela mele se găseau dale de piatră vechi părăsească Roma. Nu din frică sau situată în Roma, la intersectia dintre de câteva mii de ani. Deasupra un laşitate a luat aceasta decizie, ci cu Appia Antica şi calea Ardeatina, cer albastru de mai şi-o adiere gândul că în afara Romei ar putea fi lângâ cartierul Appio Latino. Este imperceptibilă de vânt. Vegetaţia a mult mai util, împărtăşind cuvantul numita astfel, deoarece acesta este pus stăpânire pe ruine, semn ca viaţa Domnului şi făcând lucrarea lui. locul unde se crede, conform scrierii îşi continuă cursul său firesc. Am Iată-l aşadar pe apostolul Petru apocrife “Faptele lui Petru”, că înaintat linistit, oprindu-mă în faţa părăsind Roma incognito. Picioarele apostolul l-ar fi vazut ultima data pe ruinelor şi citind mai multe sale fuseseră ţinute în lanturi şi Isus. O copie a amprentelor informatii în ghidul pe care-l aveam. bandaje îi protejau rănile. Bandajele Mântuitorului este expusă aici, Am încercat să vizualizez în minte se desfac, el se apleacă să le originalul fiind păstrat în biserica cum trebuie să fi arătat în vremurile potrivească la loc şi atunci are Sfântul Sebastian, cea construita pe de odinioara şi porneam mai vedenia. Pe celebrul drum Via catacombele purtând numele departe. N-am simţit nici o oboseală Appia Antica, Isus venea înspre aceluiaşi sfânt. Tot în această şi mai ales nici o primejdie, cu toate oraş. Petru îşi ridică privirea şi biserică se află şi bustul lui Henryk că eram singur pe un drum vechi de rosteşte celebra întrebare: Quo Sienkiewicz, autorul romanului peste 2000 ani. Răsplata mea a fost Vadis, Domine? (Încotr-o, Doamne “Quo Vadis?”, laureat al premiului că am descoperit biserica Quo Vadis ?). Isus îi raspunde blând: Vado Nobel pentru literatură în 1905. Mi- care avea o inscripţie situată Romam venio iterum crucifigi (Am a placut tare mult legenda. Este un deasupra uşii de la intrare, pe care

16 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree scria: “Opreşte-te din mers, distracţie. Nu mai amintesc de altele ne gândim cum ar arăta lumea dacă călătorule, şi intră în acest sfânt mai dure: putere, interese, ar întelege Învierea ca dragoste (şi locaş în care vei găsi urmele pasilor manipulare, segregare socială, toate celelalte sărbători) şi, din Domnului Iisus Hristos când l-a individualism, sclavie. Cum, prima zi de Paşte, ar începe să intalnit pe Sfantul Petru care ieşise necum, lumea de azi, aşa cum am iubească cu adevarat. N-ar mai fi din inchisoare. Eram un om fericit făurit-o tot noi, începe să nu ne mai războaie, certuri, tensiuni, spionaj, că am ajuns pe urmele Sfântului placă multora dintre noi. Sau, cel polemici, interese personale şi toate Petru la Roma, acolo unde l-a întânit putin, dacă nu am contribuit la cele pe care noi le numim, generic, ultima dată pe Isus. Fericirea este făurirea ei, încercam să ne chestiuni lumesti. N-am mai crede intotdeauna acolo unde o găseşte strecurăm prin ea, hăituiţi de asaltul că Sărbătorile înseamna doar să ne omul. Generaţia mea, chiar dacă a ei asupra noastră. Căci da, am repezim la bucate, din care oricum trăit sub comunism, crede în senzaţia că unii oameni se simt aruncăm cam jumatate, în loc să creştinism şi consideră creştinismul hăituiti, asaltaţi, fugăriti de răul dăruim. Am înţelege că Învierea este că este piatra de temelie a societăţii, lumii. Cineva le vrea neapărat revelionul cel adevărat al lumii, este motivul pentru care avem sufletele de vanzare... Musulmani înnoirea valorilor vieţii noastre, iar libertatea de a ne alege soarta. din lumea largă au invadat Europa masa de Paşti ar deveni o Cină de Majoritatea ţărilor occidentale cu gâdul de a distruge creştinismul Taina a dragostei şi a comuniunii. capitaliste consideră că creştinismul şi o dată cu el civilizaţia. Toate Am înţelege că Lumina Învierii nu le-a dat un sens. Capitalismul, oraşele mari din ţărilor occidentale este decât dragostea care luminează pentru a funcţiona corect, are nevoie au devenit nesigure pentru creştini pe tot omul, în lumea întunecoasă a de componenta morală pe care o dă şi nu numai. Ce sanse avem să urii. „Lumina lui Hristos luminează creştinismul. Creştinismul este scăpăm?. Una singura. Învierea tuturor”. Aşa am transforma lumea fundaţia pe care s-a construit Europa dragostei. Dragostea este esenţa în Rai. Sau, cel puţin, am găsi Raiul. modernă. Mergi în orice oraş din vieţii noastre. Fără ea, suntem doar Căci acesta este Raiul: locul celor Europa şi o să remarci bisericile, nu niste umbre trecatoare prin viaţă: care aleg, de bunavoie, să trăiasca în moschei, nu piramide, nu temple şi „De aş grăi în limbile oamenilor şi armonie. Noi, ce facem?. În nici altare shintoiste. Ce ar fi fost ale îngerilor, iar dragoste nu am, apropierea sărbătorilor pascale ale poporul român fără creştinism?. făcutu-m-am aramă sunătoare şi creştinilor ortodocşi milioane de Creştinismul a fost cel care ne-a chimval răsunător. Şi de aş avea români care lucrează în străinătate coagulat ca şi popor, care ne-a făcut darul proorociei şi tainele toate le- se întorc în ţară ca să sărbătorească să rezistăm invaziilor. Creştinismul aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş paştele împreună cu familia. Veniţi ne-a dat tăria morală de a fi romani. avea atâta credinţă încât să mut şi de luaţi Lumină. Hristos a Înviat!. De fapt, despre asta vroiam să munţii, iar dragoste nu am, nimic După câteva zile părăsesc din nou vorbesc. Despre tăria morală. nu sunt. Şi de aş împărţi toată ţara fără să-şi pună întrebarea Quo Despre forţa de a rezista în faţa avuţia mea şi de aş da trupul meu vadis, Domine?. abuzurilor. In toate momentele de ca sa fie ars, iar dragoste nu am, restrişte pentru România, oamenii s- nimic nu-mi foloseşte”. Învierea au refugiat în religie, în creştinism. este revenirea la dragoste, acel (Va urma) Noi şi intreaga Europă trăim sentiment uman care te desăvârşeşte momente grele pentru existenţa interior şi armoni-zează lumea. Prin creştinismului. Lumea de azi, asa urmare, Învierea Domnului ne cum arata ea, tinde sa ne transforme. vorbeşte exact de şansa revenirii la Cuvinte vechi precum armonie, dragoste, la bunătate, la armonie, la dragoste, pace, bucurie sunt încet, toate cuvintele acelea pe care încet, încet, uitate, sub asaltul cuvintelor încet, parcă le uităm... sau nu le-am noi ale cotidianului profan: profit, auzit niciodată unii dintre noi. Poate consumism, plăceri, marketing, că nu mai are cine să ne spună?!. Să nr. 91, 2016 17 CClliimmaattee lliitteerraarree EELLIIBBEERRAARREEAA DDEE PPRREEJJUUDDEECC||}}II (Câteva gânduri la apariţia Albumului Monografic al marelui pictor român, „NICU ENEA” de Viorel Savin) ai mei (chiar dacă nu-i cunosc articole şi poze”) iată-l acum pe personal pe mulţi, ei tot sunt ai mei!) Viorel Savin, fostul custode al Casei împreună şi sprijinit frumos şi onest memoriale cu numele pictorului de diriguitorii de azi ai Bacăului şi băcăuan, apărând în lumea mare cu ai Consiliului Judeţean, el şi ei, un elegant şi elocvent „Album dăltuiesc în marmura lui cronos, monografic” despre Nicu Enea, reabilitatrea cuvenită, asigurarea că volum dotat cu un temeinic şi numele acestui mare băcăuan – inteligent studiu introductiv, prin pictorul român Nicu Enea - va care scriitorul V.S. îşi propune, şi rămâne încrustat, aşa cum se cuvine, reuşeşte, urmărind viaţa şi sufletul pe firmamentul istoriei artelor artistului, ca şi contextele în care a plastice. Căci, trebuie să trăit, reuşeşte, zic, să sublinieze şi, recunoaştem că dincolo de politici, uneori, să ridiculizeze-elegant mâncătorii colegiale, ticăloşii, frici, faptele ce au determinat uitarea şi dogme, laşităţi şi alte farafastlâcuri punerea intenţionată sub tăcere a Poetul, prozatorul şi josnice şi omeneşti, au fost şi lipsa artistului. Este vorba, mai întâi de dramaturgul Viorel Savin, continuă de noroc a artistului, precum şi nesăbuinţa şi ingratitudinea fostului să fie un vibrant şi luminos animator absenţa unor abilităţii de culise care, „regim socialist” de a considera cultural în oraşul meu - şi-al lui –, din păcate, au acţionat destructiv, acest mare talent, cu valoare care este Bacăul. Dar, în loc să vă dur şi decisiv, şi în privinţa soartei naţională indiscutabilă, ca fiind, în vorbesc foarte doct şi competent, acestui mare suflet curat de artist al trecut „pictor al curţii regale”, prefer să însoţesc aceste rânduri cu penelului, precum şi în ceea ce anulându-l deci, în loc să-i subiectivitatea mea, întotdeauna priveşte valorificarea şi recunoaş- recunoască valoarea, să-l glorifice, admirativă în faţa valorii reale, în terea operei sale, atât de valoroase. aşa cum i se cuvenea. Ignoranţa şi faţa oamenilor de bine. Am norocul Viorel Savin acum, la Bacău, suficienţa au surpat, pentru destulă să fiu prieten cu acest scriitor – era împreună cu ceilalţi oameni de bine, vreme, tot ce-şi clădise el însuşi, lui să scriu „mare”– dar m-am temut să ce alcătuiesc un cor cu sunetele şi nouă, omul de artă atât de apreciat nu par apologetic, deşi ar fi cazul. I „Odei bucuriei”, însufleţeşte, şi recunoscut în ţara sa, ca şi se cuvine! Am norocul să ne ştim continuă, intensifică faptele şi altunde. de-o viaţă. Să ne agreăm, să ne spiritul luptei care, în timp, dejoacă Concomitent, Viorel Savin, simpatizăm, să avem unele idei şi ticăloşiile, nedreptăţile, uitarea şi combativ şi combatant om de Cetate unele idealuri comune, unele necinstirea! Este o mare luptă, şi cultură, arată, în studiul amintit, gusturi, unele preferinţe asemănă- universală, gravă şi esenţială, fără de că nici actualul capitalism băcăuan toare. De fapt, trebuie să precizez că care nu se poate trăi cu adevărat! La şi naţional, nu a fost mai bun în scriitorul a revenit în realitatea mea Bacău, după cum se vede, s-anţeles privinţa soartei pictorului ostracizat, imediată (şi, desigur, nu numai a acest lucru. Şi nu e simplu şi nici considerându-l un fost „serv mea!) pentru că el este fermentul uşor să faci lucrarea propriu-zisă a obedient al comunismului”. creator, înfăptuitor, al unui esenţial unor astfel de deziderate, căci (Pictase, împotriva inimii sale, fapt cultural: readucerea în lumină a lumea, din păcate, e mereu la fel, şi pentru a putea supravieţui, lozinci şi marelui pictor, concetăţeanul nostru bună şi rea, dar mereu cu alte feţe şi steme, şi lucruri „la modă”, dictate de altcândva: artistul, într-o vreme faţete. de „organele” politice, care aveau preţuit, căutat şi lăudat, marele şi După ce a lansat o admirabilă cheia şi lăcatul, pâinea şi cuţitul). oarecum uitatul pictor Nicu Enea. monografie, cu titlul „Pictorul Nicu Pictorul era, în acea vreme, neavând Impreună cu alţi băcăuani de- Enea” („Viaţa alcătuită din scrisori, încotro, muncitor vopsitor la fabrica

18 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree de produse textile „Proletarul”, sau monografic de mare succes, cu 300 colabora cu un atelier de făcut firme. de pagini şi numerose reproduceri în Vizavi de aceste imense nedreptăţi, culori, şi care va conţine şi un DVD, iată-l pe scriitorul Viorel Savin. El cu piesa de teatru de mare audienţă nu îngroaşă mai mult liniile, şi aşa la public – „Bătrâna şi hoţul”, ridicole şi groteşti, ale acestui desen semnată tot de Viorel Savin şi jucată de un dramatism extraordinar. Şi, deja pe numeroase scene din ţară şi spre a nu tulbura prea mult unele la toate canalele televiziunii române. eventuale suspiciozităţi actuale, abil, (Piesa şi autorul, au primit autorul Monografiei recent ieşite de prestigioase premii artistice sub teascurile prestigioasei edituri naţionale!). „Ateneul scriitorilor”, concluzio- Prin urmare, speranţele nează doar astfel: „Dacă vom reuşi trecutului găsesc azi oameni de să ne eliberăm de prejudecăţi, ne luptă şi afirmare, găsesc ecou, minţi vom mândri din nou cu Pictorul aerisite şi inimi calde, în Bacău şi în Enea”. lume. Ne eliberăm de prejudecăţi, Desigur, faptele vorbesc! târziu, izbândesc. S-a mai spus, dar dragă Viorel Savin. Nu-i puţin Viorel Savin este în miezul acum se şi vede. Prin urmare, pe 16 lucru! Nicu Enea îşi reintră, triumfal manifestărilor pe care Muzeul de septembrie 2015, când se vor şi cinstit, în drepturi... Bacăul cel Artă Judeţean, Consiliul diriguitor împlini 55 de ani de la pierderea adevărat, merge înainte. Şi când al zonei Bacăului, oamenii de marelui artist, la Muzeul băcăuan se spun Bacău, mă gândesc la cultură de aici, le organizează în va vernisa o amplă ezpoziţie, cu România şi la acei români de bună această perioadă, în legătură cu peste o sută de lucrări ce poartă credinţă, de omenie, cultură şi marele pictor român. Şi cred că a semnătura lui Nicu Enea, prilej cu înţelepciune, care nu-s puţini şi care venit momentul să subliniem, care va fi lansat în mod prestigios şi vor şti să vadă şi în prietenul meu, împreună, faptul că adevărul şi elegantul şi valorosul ”Album” la Viorel Savin, un exemplu. puterea artei, mai devreme sau mai care ne referim. Este un Album TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1)

„Testament - Anthology of Modern Romanian Verse/ Testament - Antologie de Poezie Românească Modernă”, autori Daniel Ioniţa, Eva Foster şi Daniel Reynaud. Prima ediţie cuprinde 55 de poeţi (de la Alecsandri şi Eminescu la cei contemporani) şi 80 de poezii. În luna noiembrie a acestui an, aceeaşi editură va publica ediţia a II-a la Daniel IoNIŢĂ Daniel IoNIŢĂ care se adaugă inca peste 40 de poeţi şi aproximativ 50 de poezii. În urmatoarele luni vom prezenta câteva serii de poezii din acest volum, in ediţie bilingvă aşa cum În 2012 Editura Minerva din vor aparea în noul volum al ediţiei Bucureşti a publicat volumul a II-a. (Rexlibris Media Group) nr. 91, 2016 19 CClliimmaattee lliitteerraarree PERSONALITĂŢIPERSONALITĂŢI ÎNÎN ARIAARIA INTERFERENŢELORINTERFERENŢELOR CULTURALECULTURALE INTERNAŢIONALEINTERNAŢIONALE

Interviu la aniversare cu profesorul şi omul de cultură, eminescologul DUMITRU COPILU-COPILLIN, 85 de ani de viaţă

acest sens, „iniţiativa” publicaţiei Dv. o consider merituoasă, cu sugestia ca înfăptuirile „personalităţilor marcante ale vieţii culturale româneşti”, pe care le promovaţi în virtutea valorii lor să prezinte un interes general, adică să corespundă preponderent obiectivului publicaţiei Dv., - „PERSONALITĂŢI ÎN ARIA INTERFERENŢELOR CULTURALE INTERNAŢIONALE”. În acest înţeles, aţi putea promova în continuare rezultatele obţinute de personalităţi notorii, care cred că ar răspunde iniţiativei Dv. – ca să mă limitez la tema de care mă ocup acum, Eminescu, valoarea naţională de dimensiune universală, simbolul spiritualităţii neamului românesc – am în vedere pe cel mai mare eminescolog în viaţă şi preşedintele ultimelor congrese mondiale ale eminescologilor, Acad. Mihai Cimpoi, pe care am înţeles că îl cunoaşteţi, de asemenea pe o altă personalitate cunoscută în aceleaşi împrejurări la Chişinău, un împătimit 1. P.P.: Stimate domnule profesor DUMITRU COPILU- de Eminescu, acad. Nicolae Breban sau pe Victor Crăciun, COPILLIN, cum consideraţi iniţiativa publicaţiilor Fundaţiei preşedintele ligii culturale a românilor de pretutindeni, un „Paul Polidor” pentru UNESCO de a vă promova ideile şi excelent ambasador în ţară şi în lume a lui Eminescu prin concepţia despre cultură şi despre lumea în care trăim, cu lucrări şi acţiuni de promovare, la fel pe reprezentanţii personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, într-un Institutului Cultural Român din Bucureşti şi filialele lor din moment istoric în care România retrăieşte noi speranţe în alte ţări etc., ale căror răspunsuri la întrebările din interviul păstrarea şi consolidarea identităţii neamului românesc prin Dv. „standard” ar ridica şi mai mult nivelul prestigioasei cultură, iar dumneavoastră, în opinia mea, parcă începeţi o publicaţiei pe care o realizaţi. nouă tinereţe spirituală la împlinirea frumoasei vârste de 85 2. P.P.: Pe Academicianul Mihai Cimpoi l-am cunoscut de ani ? în anul 2005, pe 10 decembrie, când am fost invitat de D.C.-C.: Răspunsul parţial îl găsiţi în cartea mea, „O viaţă scriitoarea Aura Christi să susţin un recital de poezie, cântată, de dascăl…” (2011), în care constat că în foarte mică măsură alături de scriitorii Nicolae Breban şi Ion Ianoşi la se cunosc „înfăptuirile aparţinând unor personalităţi creatoare Filarmonica de Stat a Republicii Moldova. Observ că de bunuri spirituale şi materiale, în condiţiile în care nu există drumurile noastre s-au intersectat cu omul de cultură în prezent un sistem naţional de evidenţă, estimare, încurajare, basarabean, acum prefaţator al volumului dvs., din serialul evaluare, recompensă, ierarhizare şi mai ales de valorificare „Eminescu Universalul”, unde cu intuiţia sa debordantă publică a realizărilor cultural-ştiinţifice de nivel instituţional, afirma: “Meritul fundamental al profesorului Dumitru local, naţional sau internaţional. Asemenea valori (fapte de Copilu-Copillin este acela de a ne da o lucrare [aparent] viaţă, descoperiri, lucrări de înaltă ţinută şi profundă bibliografică, în care identifică, prelucrează şi evaluează cu semnificaţie, destinate uzului public) adesea se pierd, se metode şi într-o viziune modernă sursele eminesciene./.../ ignoră, sunt date uitării, deci ele nu există. Interesul pentru Sunt de remarcat acribia, erudiţia, plăcerea intelectuală de ,,a un model de publicaţie, care să încurajeze şi să promoveze naviga” pe internet, dar şi de a merge direct la surse „meritocraţia” - pe parcursul elaborării lucrării noastre având (dicţionare, volume de traduceri, monografii, proiecte, acest obiectiv - a fost încurajat de omul de ştiinţă, acad. comunicate, acţiuni publice etc.). Profesorul-cercetător nu-şi Constantin Bălăceanu-Stolnici, care a şi semnat prefaţa”. În ascunde bucuria când găseşte aprecieri superlative,

20 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree comentând cu însufleţire şi exaltare (e un mod de a sfida detractorii) şi depăşind astfel ariditatea expunerii statistice” N N I [inducând convingerea finală despre carte:] „Sub ochii noştri I L L L se ridică piramidal un Eminescu, al cărui valoare universală L I I P e absolut indiscutabilă, comparabilă cu cea a tuturor poeţilor P O O

reprezentativi ai lumii”. C C - - U Cum aţi reuşit să transformaţi ariditatea posibilă a unui U L L I studiu documentar într-o plăcere a lecturii, bogată I P P O informaţional, atractivă prin noutate, metodă şi viziune, prin O C C actualitatea verbului eminescian ? U U R D.C.-C.: Îmi cer permisiunea de a completa răspunsul, R T T I sugerat chiar de Dv.: a. noutatea unor aspecte de viaţă ca I M suport biografic al operei: adolescentul licean de 16-17 ani, M U U D proaspătul debutant în poezie, în pribegiile sale prin toate D provinciile româneşti pentru a cunoaşte ţara, dorind să treacă din Transilvania vasală Austro-Ungariei spre România liberă, în toamna-iarna-primăvara şi o parte a verii anilor 1867-1868, 3. P.P.: Cine priveşte cu atenţie datele de la începutul a dispărut de sub ochii biografilor, în Munţi Cindrel din biografiei Dv. observă că trecerile de la o ocupaţie la alta sunt Carpaţii Meridionali de graniţă (George Călinescu însuşi pe cât de abrupte, pe atât de neaşteptate, chiar nefireşti, susţinea,- : „eclipsa de un an ascunde privirilor noastre o parte frizând nonconformismul. Consideraţi că se reacreditează din traiectoria vieţii…în ciuda «datelor enigmatice», care se vechea idee, conform căreia în bastonul fiecărui soldat stă pot spulbera sau întări la orice nouă descoperire”, - schimbând bastonul de mareşal? Ca să mă justific, voi cita - din ediţia III viziunea noastră despre Eminescu). După 150 de ani, acum a volumului Dv. publicat în noiembrie 2015, „Eminescu facem publice probabil doar o parte dintre datele Universalul. Eminescu în Circuitul universal…” – paginile „enigmatice” existente, prin aceasta deschizând o nouă 270-273, cu care se încheie volumul, un fel de „Carte de perspectivă de investigare în eminescologie. Despre ce „date vizită”, întitulată, „CINE ESTE DUMITRU COPILU- enigmatice” vorbim?. În acea perioadă a avut loc un COPILLIN”: „Născut la 17 februarie 1931, în satul Şutu din eveniment - de altfel firesc în viaţa marilor genii ale omenirii, actualul judeţ Cluj, provine dintr-o familie de ţărani nevoiaşi, înaintea unor descoperiri, invenţii, creaţii de excepţie – al cincilea fiu al lui Mitru şi Veronica Copil”. [iar după mai evenimentul Revelaţiei (comuniunea cu divinitatea), care i-a bine de patru decenii] Doctor în ştiinţe filologice cu o lucrare imprimat lui Eminescu un potenţial uman şi creator privind relaţiile interliterare europene – o abordare supradimensional (pe de o parte, ca efect poetul adolescent cibernetică, susţinută în 1988 la Facultatea de Filologie a scrie peste 3000 de versuri, multe bijuterii lirice şi Universităţii Bucureşti, de asemenea Deputy Ditrector grandioasele poeme, Memento mori, Povestea magului General („Director General Adjunct pentru Europa din partea călător în stele etc., voit sau nevoit ascunse de ochii lumii, României”, cu dreptul de a folosi „dr” – doctor în ştiinţe deci toate postume, iar pe de alta, debutul fulminant ca ziarist, alături de „DDG”) al IBC-International Biographical Centre, care i-a adus primul proces [„delict de presă”], la Pesta- Cambridge University, London, England, acordat la Austro-Ungaria, prevestindu-i destinul de politician militant Congresul Internaţional de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, pentru cauza naţională până la sacrificiul de martiriu, la Hawaii, SUA, iunie 2005. Bucureşti-România); b. prezentarea momentului istoric al Experienţa de viaţă parcursă a fost una severă, începând dezlegării misterului bolii şi morţii – după 137 de ani – oficial de la vârsta de 14-15 ani, angajat ca muncitor necalificat, agricol în sat şi apoi industrial la uzinele Malaxa-Braşov, iar sub auspiciile Academiei Române,- dovada: diagnosticul şi după [absolvirea facultăţii, „Cum laude” în] 1957 lucrător tratamentul au fost greşite; c. viziunea,- accentul pus pe cauze [necalificat] la AGERPRES, [ulterior] asistent social, redactor şi efecte în adeverirea adevărului ca şi pe dimensiunea şi consilier editorial, ziarist, redactor şef, documentarist la o universală a valorii naţionale a operei eminesciene; d. metoda bibliotecă universitară, îndeplinind funcţii de execuţie demonstraţiei cu concursul unor notorietăţi în domeniu (una elementare şi până la cele de conducere la [CIDI] Centrul dintre ele semnează postfaţa), în principal prin decriptarea naţional de Informare Documentară al Învăţământului, de aici scrierilor încifrate, legate de momentul Revelaţiei (evidenţa promovat la compartimentul de sinteze al ministrului pare firească,- scrieri fundamentale precum Biblia, învăţământului” [Mircea Maliţa]. Paracelsius, Guliver ş.a.m.d pot fi înţelese numai decriptate); D.C.-C.: Toate acestea nu seamănă cu bravura purtătorilor e. scrierile identificate până acum, - aproape 700 de scrieri bastonului de mareşal, cu care acesta omoară ca să nu fie literare şi aproape 1900 de articole, toate de rezonanţă, omorât. În cazul de faţă e vorba de viaţa trăită cu speranţe îşi naţională şi internaţională. împliniri: conştientizându-mi talantul omului „sub vremi”, din

nr. 91, 2016 21 CClliimmaattee lliitteerraarree fire discret, am preferat să stau în „banca din fundul clasei”, pregătesc/perfecţionează pe alţii. De ce nu-l întrebaţi pe în viaţă pe poziţia de observator şi cronicar obiectiv, dar un profesorul universitar Adrian Cioroianu,- Domnia sa cum a vulcan elevat în înfăptuiri, meticulos în sistematizarea datelor procedat la catedră ca să ajungă la o asemenea concluzie?. În şi în rânduiala cuvintelor celor mai potrivite, - „prelucrând şi ce mă priveşte, aşa cum am învăţat acasă, la facultatea care m- evaluând cu metode în viziune modernă” (cit. M. Cimpoi), a format ca dascăl şi din propria experienţă, eu nu am acceptat altfel spus, mi-am pregătit cu migală vârsta „marilor sinteze” măcar ideea, necum acordarea de note şi diplome fără merit, – concluzii de o viaţă – cele mai reprezentative fiind publicate condiţia era prezenţa activă în activitatea de formare iniţială după împlinirea celor 80 de preprimăveri. sau continuă şi o pregătire corespunzătoare nivelului standard. 4. P.P.: Aţi activat peste o jumătate de secol în instituţii În acest sens, eu am înţeles să predau lecţii/cursuri, - adică nu de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, aţi scris studii în conform paradigmei tradiţionaliste bazate pe memorie domeniile Educaţie (peste 300, în principal de management reproductivă, ci conform paradigmei moderne bazată pe educaţional) şi de Literatură (peste 150, în principal despre formarea creativ-productivă, care pregăteşte educabilul pentru Eminescu) etc., aţi predat cursuri de pregătire iniţială pentru o viaţă postşcolară activă, prin lecţii/cursuri sistematic studenţi şi masteranzi şi de perfecţionare pentru directori şi aplicative, care să conducă în timpul anilor de studii la inspectori şcolari, pentru educatoare, învăţători, profesori de formarea de capacităţi (în termeni de priceperi, abilităţi, prin gimnaziu şi liceu, asistenţi, lectori, şefi de lucrări, exerciţii aplicative sistematice formând o conduită şi atitudini conferenţiari universitari, chiar pentru ingineri, ofiţeri etc. atât pozitive) şi deprinderi (de realizare a ceva concret şi social util în România, cât şi în Republica Moldova. De ce, după atâtea pe baza cunoştinţelor acumulate şi a capacităţilor dobândite: stadii de pregătire în sistemul de formare continuă a cadrelor confecţionare, construire, compunere creativă ş. a.), în final didactice din România, situaţia din învăţământul cu predare manifestate în plan social prin competenţe sustenabile şi în limba română este criticabilă pe toate palierele? Am cazuri comportamente pozitive, acestea reprezentând „cartea de concrete, sute de cadre didactice au trimis lucrări pentru vizită” a profesorului, a şcolii, a sistemului de învăţământ. publicare la editura noastră pe parcursul ultimilor 20 de ani Principiul „concluziei de o viaţă” l-am probat în cartea „O viaţă şi mulţi dintre autori, în principal cadre didactice din de dascăl…” (2011, între altele, în capitolul despre algoritmul învăţământul preuniversitar, scriu româneşte ,,după ureche”, legic privind „Formarea competenţelor şcolare la lecţie şi făcând greşeli gramaticale în texte care ar fi trebuit să aibă o profesionale/manageriale la curs în contextul asigurării calităţii ţinută intelectuală cultivată, coerentă şi o structurare ideatică în educaţie”, temă supusă dezbaterii la numeroase reuniuni logică. Ce credeţi că s-a întâmplat cu învăţământul nostru ştiinţifice, rezultatele fiind apoi valorificat la lecţie/curs, actual, de ce conform sistemului ,,Bologna”, criticat inclusiv precum şi în numeroase publicaţii periodice sau volume de profesori universitari, precum istoricul Adrian Cioroianu colective, în România şi R. Moldova). Aplicabil la orice (deţin dovada filmată !), scoate pe bandă rulantă educatoare, disciplină şcolară de orice nivel, acest tip de formare e dovedit care acum îşi zic, ,,profesor învăţământ preprimar”, dar nu ca posibil, atractiv şi oportun pe baza unor proiecte didactice sunt în stare (atenţie: nu generalizez !) să elaboreze un text (obiective, conţinuturi, evaluare), parcurgând patru etape propriu coerent, nu ştiu să lucreze pe calculator sau să taxonomice/niveluri de performanţă, în 12 paşi. Rezultatele au vorbească bine o limbă străină, în schimb sunt primele la fost apreciate public/instituţional mai puţin în ţară. În rezervările unor vacanţe de lux în tot felul de insule exotice. compensaţie însă organisme internaţionale, precum Continuând ideea precedentă, ca om care aţi făcut parte din International Biographical Center Cambridge University, în structurile de execuţie şi de conducere ale învăţământului cunoştinţă de cauză (cf. „Ecouri”, în carte, p.111-160) evaluând românesc, cum vedeţi predispoziţia de deprofesionalizare şi rezultatele obţinute timp de peste un deceniu, în activităţile de politizare a educaţiei din ultimii ani? Ştiţi că sindicatele corespunzătoare din România şi din Republica Moldova, le din învăţământ nu au organizat nici o manifestare de protest apreciază „Contribuţii la dezvoltarea învăţământului serioasă în ultimul sfert de secol? Precizez că acest interviu contemporan” şi le diseminează într-un Comunicat de presă, va fi citit on-line şi de diaspora românească… sub semnătura Directorului General P. Law, adresat mass- D.C.-C.: Mai întâi, în România există foarte mulţi elevi, mediei internaţionale şi instituţiilor cu care am colaborat şi studenţi şi cadre didactice cu o pregătire excepţională, continui să colaborez (România,- între altele, Colegiul Naţional compatibili cu cei mai buni pe plan internaţional, iar fenomenul „Mihai Viteazul” Turda-absolvit, Universitatea Bucureşti şi din „politizării” (numirea în funcţii de conducere şcolară) ca şi a Oradea, Universitatea Ecologică Bucureşti şi CCD Ilfov- diplomelor cumpărate „pe bandă rulantă”, aş adăuga cursuri predate, „Şcoala pilot” Bezdead de Dâmboviţa- abandonul şcolar sau mentalitatea prioritizării banului ca scop experimentare programe şi manuale şcolare; R. Moldova,- în viaţă. Toate acestea însă reprezintă o stare de lucruri Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Ion Creangă” caracteristică tuturor sistemelor post „revoluţionare” din ţările din Chişinău şi Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi, 4 reviste est europene. Pregătirea şcolară/profesională şi obţinerea de profil publicând ca efect interviuri (ex. „Univers didactic”, diplomelor de categoria numită „analfabeţi intelectuali” ţine - „O personalitate didactică şi ştiinţifică complexă de nivel însă şi de profilul individual al celor care internaţional”, semnează directorul CCD Ilfov).

22 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree

5. P.P.: Continuând ideea precedentă, ca om care aţi făcut nu vreţi să adoarmă lumea citindu-ne interviul. Să nu mă parte şi din structurile de conducere ale învăţământului înţelegeţi greşit. Ştiu cazuri, puţine la număr, de intelectuali românesc, cum vedeţi excesiva politizare a educaţiei din care n-au fost colaboraţionişti şi s-au afirmat ca remarcabili ultimii ani? De ce sindicatele din învăţământ nu au organizat profesionişti. nici o manifestare de protest serioasă în ultimul sfert de secol? D.C.-C.: Fiecare ţară are experţi într-un domeniu sau altul Precizez că acest interviu va fi citit on-line şi de diaspora referitor la o altă ţară (SUA, Franţa etc., care îi preţuiesc, îi românească. protejează şi sunt respectaţi). Eu am beneficiat de o pregătire D.C.C.: Continuând răspunsul precedent, atenţionez că în profil timp de 5 ani - ca la toate marile universităţi din epocă eu nu am veleităţi ori predispoziţii de analist sau propagandist – 2 ani pregătire generală, în didactica rusisticii literare şi, din public ori de lider sindical, mă feresc să cad în capcanele interes, 3 ani specializare în metodologia cercetării ştiinţifice, politicianiste, în schimb mă las poate prea uşor copleşit de pregătire finalizată cu o dublă licenţă, de profesor şi cercetător meandrele vieţii active în care, însă călăuzit de gândirea ştiinţific. Organizarea şi conţinutul pregătirii universitare care pozitivă, mă străduiesc să promovez cu rigoare profesională vizau viitoarea mea profesie era atunci similară cu cea din şi responsabilitate, în viaţa cea de toate zilele, înfăptuirile marile universităţi de tradiţie din alte ţări, în care tocmai de călăuzite de gândul ce bun ziditor, năzuind spre aspiraţii aceea au predat, concomitent în mai multe ţări, unii dintre umane nobile, ca dascăl urmărind obiectivele politicii profesorii cei mai buni audiaţi de mine, pe care după curs (din militante ale idealului educaţional, iar ca literat militând două ore, ultimele 15 minute memorabile erau rezervate pentru descoperirea şi promovare valorilor produse de marile întrebărilor şi răspunsurilor) îi conduceam, înşiraţi în rânduri minţi ale omenirii. de câte doi, până la maşina care-i ducea pe unii chiar la 6. P.P.: Sunteţi, în opinia mea, o personalitate cu aeroport pentru a pleca - adesea imediat după curs – să predea preocupări în aria interferenţelor culturale, fiind activ de-a la universităţi din SUA, Anglia, Franţa, Germania etc. La fel lungul timpului în domenii precum pedagogia comparată, se proceda la „Bolşoi Teatr”, publicul aşteptam înşiraţi pe două literatura comparată, informatica documentară. Într-un rânduri înainte de spectacol şi conduceam după spectacol, în context, Dv. consideraţi că aceste ocupaţii v-au întărit puterea ţinuta de stradă, legendarele personaje de pe scenă (de mine să rezistaţi provocărilor, să năzuiţi în spre mai bine, să realizaţi studentul nevoiaş văzute de la galerie/iarus/ etaj 7): pe tenorul practic proiecte îndrăzneţe, „în pofida obtuzităţii unor Lemeşev, pe balerinele Ulanova şi Plisetskaia… Marea mentalităţi” întâlnite pe parcursul evoluţiei profesionale. La literatură clasică rusă (Puşkin, Tolstoi, Dostoievski) sau ce vă refereaţi concret când menţionaţi sintagma „obtuzitatea premodernă (creaţia din perioada de tinereţe a lui Maiakovski) unor mentalităţi”? şi arta rusă (Ceaikovski, Aivazovski), nu vorbesc de alţii, dar D.C.-C.: Principalele domenii în cariera mea profesională, în ce mă priveşte, mi-au format gustul pentru marile valori ca au fost să fie pedagogia comparată, - din experienţa altor ţări produse ale marilor minţi ale omenirii (inclusiv Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, predaţi în viziune comparativistă, acum am preluat într-o formă adaptată ceea ce era actual şi oportun îi abordez eu comparativ cu Eminescu). Datorită acestei viziuni pentru realităţile româneşti din epocă, - ex. „integrarea universaliste induse am descoperit şi apoi am evaluat poezia, învăţământului cu cercetarea şi practica socială” („structura proza şi publicistica lui Eminescu: în ultimele mai bine de cinci constructivă” a unui complex şcolar multifuncţional, ca temă decenii,- de la debutul în eminescologie din 1964, am colectat, de cercetare experimentată doi ani în judeţul Alba, a fost prelucrat şi evaluat datele pentru sintezele din serialul înregistrată ca invenţie la OSIM, iar ca obiectiv funcţional a „Eminescu Universalul”. Un posibil efect s-a dovedit a fi – fost preluată şi adaptată în Polonia sau - cf Google - a după apariţia ultimei ediţii III din noiembrie 2015 - o reprezentat una din cele două teme de dezbatere la o conferinţă recompensă morală, primită, atât la „Serata Eminescu a miniştrilor din ţările africane); literatura comparată, - am Jurnalistul”, organizată la 11 ianuarie 2016 în sala Institutului demonstrat viabilitatea procesului de universalizare a lui Cultural Român de către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din Eminescu; informatica documentară, - am elaborat modele, România, unde după expunerea solicitată, „Eminescu gen bază de date tip MID-microsisteme de informare jurnalistul internaţional”, am primit distincţia „Însemn de documentară ş.a. În ceea ce priveşte sintagma menţionată de recunoştinţă”, cât şi la „Manifestarea de omagiere a Eternului Dv., „obtuzitatea unor mentalităţi” în parcursul meu Eminescu” din 15 ianuarie 2016, în sala Parlamentului profesional, acum nu găsesc explicaţii, în limbajul ştiinţific al României, „Diploma «Opera omnia»…”, la împlinirea vârstei bunului simţ. de 85 de ani, cu prilejul lansării cărţii mele despre Eminescu 7. P.P.: Aţi primit diploma „Deputy Director General” al în 80 de limbi din peste 250 de ţări ale lumii”. Cu un deceniu „IBC-International Biographical Center, Cambridge în urmă, funcţia IBC şi Medalia de argint mi s-a acordat pentru University, London, England” şi ca suport o medalie de argint „contribuţiile” anterioare în „Educaţie şi Literatură”. Şi acum la Congresul Internaţional de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, invit cititorii să discearnă asemănarea şi deosebirea între cele Hawaii, SUA, iunie 2005. Este o nominalizare extrem de două universităţi, maliţios „incriminate” în întrebarea adresată interesantă pentru un literat, absolvent cu o jumătate de secol mie. Atenţie, a nu se confunda marea literatură şi artă cu în urmă al Universităţii „M. Lomonosov” din Moscova. politica marilor puteri. Bănuiesc, domnule profesor universitar Copilu-Copillin, că (Va urma) nr. 91, 2016 23 CClliimmaattee lliitteerraarree

Dacă m-aş regăsi în oricare din voi, n-aş mai fi eu Carnea mea obosită de toate răutăţile lumii cel care se strânge în sine şi răbufneşte-n prinsă-n cleştele vremii trăite afară e ca o ancoră-n trupul tras la ţărmul mai liber ca un vulcan să spargă muntele, unei mări neobişnuit de goală-n iluzii nu se lasă furat de gânduri orfane, pe care o umplu delfinii şi bancuri de peşti. se zideşte în catedralele timpului său piatră pe piatră-n cetate. Se apropie corăbii de gânduri pline de tot ce se naşte cu sângele cald, Mâinile mele bătrâne pe trupul tău se strâng femei străine de toate culorile ca un cerc în mijlocul cunoaşterii, vin şi ele cu dragostea mea în falduri cine nu se vede în oglinda lumii sale în paradisul acesta sălbatic. Nicolae VâlĂReANu SâRBu nu poate trăi decât ca un şarpe. Doamne, la tâmplele tale luminoase Nimic nu se na[te se-nchină şi îngerii căzuţi, Te înc\lze[te f\r\ de moarte oamenii privesc şi cu mâinile-n cruce gândul se pun în genunchi şi ascultă, în inimi iubirea li se înfiripă Buzele ei ating sunetele înalte, şi bucuria se vede pe feţe. cuvintele se strâng între dinţi şi se aruncă Cel mai potrivit este să te întrebi fără teama de a strivi pe cineva, aşa ca din obişnuinţă, în trup i se clatină fiinţa şi se zbate. să te convingi singur că adevărul nu poate fi spus la oricine Semn de Carnea ei fragedă miroase a mentă sălbatică fără să-ţi irite unele slăbiciuni. schimbare culeasă dintre Pietrele Doamnei, lângă un izvor fără moarte Te încălzeşte gândul rece E semn că se schimbă ceasurile, de unde muzele iau apă pentru descântec. că orice opţiune este ca o lampă îşi plimbă acele invers, din răzbunare care te însoţeşte prin întuneric şi acel zvon că timpul se întoarce la origini. În ea mi-am găsit plinul, în ea mi-am iar cheia cea mai potrivită pierdut golul este cea care deschide uşa ca într-o inimă de împrumut. Oasele mele-s asemenea crengilor uscate şi poţi trece mai departe în siguranţă. iar genunchii nu vor să creadă, îşi uită îndoiala-n articulaţii. I-am băut sângele şi m-m hrănit cu iubirea De aceea ocolirea unui răspuns de nu au mai rămas din tot ce a fost ce stârneşte o supărare, Voinţa ne-ngăduie lupta, îi pune sceptrul, decât urme e un fel de a întinde mâna şi din urme s-a regenerat trupul de la început. mâinile deschid porţile galbene cuvintelor care ne apără să treacă trăsurile toamnei. de suferinţa din interior Atunci am înţeles că nu-i de şagă, şi ne îndreaptă trupul mi-am făcut din dragoste un căpătăi Tu aşezi norii în ele şi-i plimbi să mergem drept. sub care am pus nopţile mele visătoare cu brumele dimineţii pe roţi, în care dospeşte credinţa-n aluatul facerii şi sufletul capătă contur. de poemele iubirii caută femei de ploaie Se apropie cor\bii să le mângâie pe coapsele fine Nimic nu se naşte fără de moarte, ca pe scrisul unor vechi manuscrise. secretele dau buzna în guri pe la colţuri, de gânduri se iveşte necazul de unde nu te aştepţi şi trece fără să se încline la nimeni. Limba ascuţită pe cuvinte albastre Cine se crede mai presus decât ca şi ochii rupţi din contextul expus întâmplarea, nu este îmi pun propoziţia în fraze prea lungi şi din ea i se trag marile deznădejdi. care se pierd în irisul lor.

24 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree

ZIUAZIUA NEAGRĂNEAGRĂ AA LEOPARDULUILEOPARDULUI ROZROZ

unei comedii a minciunii jucată cu Leopardul roz e cel care o splendidă ipocrizie de către actorii mânjeşte cu noroiul negru al junglei ei profund machiavelici. (din care provine) totul. Lumea ca Leopardul roz cu sânge invizibil esenţă celestă pentru el nu există. în vene muşcă feroce din tot ce Doar ca teren pentru răzbunare şi întâlneşte în cale. Caracterul şi atac. Durerea, sentimentul de onoarea nu fac parte dintre zvârcolire a sufletului în faţa unei atributele specifice spiritului său reale nevoi, îi apare drept o banală agresiv. De fapt, nici nu are nevoie secvenţă utopică ce caracterizează de aşa ceva, atâta vreme cât, până în numai fiinţele cu aspect interior ultima lui clipă de existenţă mistic. Morala? Morala devine acel efemeră, nu aşteaptă cu o încordare substantiv comun folosit exclusiv în maximă altceva decât să îşi trimită cadrul discursurilor colective de Magdalena ALBU Magdalena ALBU săgeata otrăvită a răzbunării în mod manipulat vertebratele tâmpe. Cât Leopardul roz nu ştie ce e visul, expres către fostul său camarad de despre conştiinţa carnasierei mereu în schimb, el aparţine cu trupul şi cu pradă, camarad devenit brusc, în lacome de sânge proaspăt nici că sufletul sistemului care l-a creat, urma unei permutări fireşti de rol poate fi vorba în cadrul acestui unul găunos, hulpav, bolnav de social, duşmanul său de moarte context sumbru şi nemilos. Un putere, dispreţuitor în raport cu închipuit. Şi, cu toate că presupusul singur fapt trebuie avut în vedere de Ceilalţi şi înclinat în mod predilect inamic a ales, pentru moment, să către toţi membrii habitatului rece al către delaţiune, fapte ilegale şi tacă, felina ucigaşă atacă, urlând cu morţii, anume: colţii pe care şi-i sperjur. Nimic din ceea ce expune zbierăte la fel de pr-istice în dreapta înşiră printr-un zâmbet larg şi perfid cu redundanţă la nivel discursiv nu şi în stânga fără oprire, stârneşte cu leopardul anunţă întotdeauna cu se regăseşte ca stare atitudinală bună ştiinţă felurite patimi şi declară certitudine capătul final al drumului firească în comportamentul şi pe un ton nonşalant colectivităţii cât fiinţei din faţa sa. Şi nu e vorba aici acţiunile lui directe, căci nu asta de mult are aceasta de pierdut, dacă despre o mişcare de balans simetric constituie ţinta sa concretă. Slugă nu se raliază „luptei” sale patrio- dintr-un loc într-altul al actorilor perfectă a orgoliului nemăsurat şi a tarde întru decimarea definitivă a sociali de conjunctură, ci despre un luxului opulent, leopardul roz nu răului colectiv, o formă de rău joc piramidal cu reguli crâncene, atacă vehement practicile negre ale morbid, contondent, pe care, altfel precise, deloc onorante, în care conglomeratului din care a făcut, la spus, ea însăşi (dimpreună cu săgeata de foc a neadevărului rându-i, parte decât atunci când actualul „inamic”) l-a creat, sfidând flagrant şi metalimbajul sugestiv nu sforile puterii nu îi mai sunt, din orice lege morală şi viaţa. O viaţă de numai că desenează vizibil prin aer perspectiva metamorfozelor ine- la care a luat însă totul şi nu i-a traiectoria machiavelismului una- rente, la îndemână. Abia în acel dăruit nimic. Căci, în habitatul unor nim acceptat, dar mai şi joacă în moment, devenit pentru el dintr-o asemenea carnasiere continuu toată această naraţiune seacă de sens dată critic, fiara aparent încolţită din înfometate de sânge şi de putere, a răului generalizat însuşi rolul toate unghiurile începe să pozeze pr- întunericul neadevărului folosit principal. Dacă zeul împăiat mai istic în victimă ineluctabilă a sa, ajunge să acopere definitiv până şi respiră încă, atunci e şi pentru că oferind vulgului ceea ce a ştiut să-i frumuseţea suavă a unui cireş „sexy”-kinezica leopardului roz ofere întotdeauna, adică circ (fără înflorit în mijlocul zăpezii, tocmai reuşeşte să transmită în mod concret pâine de data aceasta), un spectacol fiindcă ele nu sunt capabile să vadă mulţimii mirosul său indefinit. grosolan de manipulare a maselor altceva în jur decât destine strivite şi etichetate în mod voit drept simplă moarte, foarte multă moarte. A adunătură cu miez oligofren, care celorlalţi, bineînţeles, nicicum a sa. aşteaptă cu nerăbdare să vadă finalul nr. 91, 2016 25 CClliimmaattee lliitteerraarree MMaarrii ssccrriiiittoorrii rruu~~ii ~~ii ssoo||iiiillee lloorr (continuare din numărul trecut) Cartea „Nevestele-Femeile din spatele monştrilor sacri ai literaturii ruse” (The woman Russi’s Literary Giants) este scrisă de Alexandra Popoff. Autoarea s-a născut în Moscova, dar astăzi trăieşte în Canada, iar sursa de inspiraţie pentru acest roman a reprezentat-o mama ei care şi-a dedicat întreaga viaţă în susţinerea carierei soţului ei, scriitorul Grogori Baklanov. Fiica lor a considerat ca acest comportament şi această dedicaţie sunt specifice soţiilor scriitorilor ruşi care şi-au făcut o meserie din cultivarea geniului soţilor lor. Autoarea realizează o incursiune în biografiile a şase femei extraordinare care şi-au dedicat viaţa pentru desăvârşirea operei soţilor lor: Sofia Tolstoi, Anna Dostoievscki, Nadejda Mandelstam, Vera Nabokov, Natalya Soljeniţîn şi Elena Bulgakov. Soţiile lor au trăit momente dificile, trăind alături de scriitori care au fost victimele politicii comuniste ruseşti. Au îndurat acţiunile represive ale guvernului, au trăit la limita supravieţuirii, au dus lipsa de bani, şi-au sacrificat propriile cariere promiţătoare, au fost stenografe, dactilografe, traducătoare, critici, editori, redactori, cercetători, sfătuitori. Multe dintre operele acestor scriitori au reprezentat rezultatul parteneriatelor creative realizate împreună cu nevestele lor. Pentru aceste femei, să fi nevastă de scriitor a reprezentat o profesie în sine. Ele au fost‚ „dădace de talente” cum o descria Tolstoi pe Sofia în „Război şi pace”. 8 ani. Natalia a divorţat şi a plecat în America împreună cu fii lor. Corespondenţa cu foştii deţinuţi politici l-au determinat să înceapă cercetarea la proiectul unui nou roman, „Arhipelagul Gulag”. I s-au confiscat mai multe manuscrise, şi cu toate acestea, i-au fost publicate în Occident romanele: „Primul Ellena şii Miihaiill Bullgakov cerc”, „Pavilionul Canceroşilor”, cu soţia în Rusia. A militat pentru iar mai târziu „Arhipelagul Gulag”. restaurarea monarhiei şi a murit în În 1974 i s-a ridicat cetăţenia casa de ţară Triote-Likovo. sovietică şi s-a stabilit împreună cu Povestea Elenei şi Mihail Nataşa în America. Ea a efectuat Bulgakov este una romantică. ample cercetări pentru romanele lui Mihail Afanasievici Bulgakov a Natalia şi Ivan istorice, ocupându-se de editarea absolvit medicina, a fost medic în Denisovich Soljenitin operei lui. Trăind într-un sistem timpul primului război mondial, Natalia Soljeniţân a fost un politic restrictiv, ea a luptat contra publicând după încheierea acestuia PR-ist dedicat promovării operei cenzurii, a păstrat arhivele soţului romanul‚ „Însemnările unui tânăr soţului ei, scriitorul Alexandr ei ilicit, riscându-şi libertatea şi medic”. Încă în perioada studenţiei Soljeniţân. Acesta a fost înrolat în viaţa pentru ca ele să fie publicate s-a căsătorit cu Tatiana Nikolaevna Armata Roşie şi chiar a fost decorat în occident. După 16 ani de exil, i Lappa de care a divorţat după 11 ani de două ori. Natalia l-a întâlnit pe s-a redat cetăţenia rusă în 1990, iar ca să se însoare cu Liubov scriitor când acesta era deja celebru, 4 ani mai târziu s-a întors împreună Evghenevna Beloserskaia. Deşi a ca urmare a succesului pe care îl reuşit să publice câteva romane şi avusese romanul‚ „O zi din viaţa lui piese, cenzura stalinistă a oprit de la Ivan Denisovich”. publicare multe dintre lucrările sale. Ea avea 28 de ani şi era Deja se impusese drept un scriitor doctorandă. În „Iubeşte Revoluţia” de excepţie, iar puterea comunistă el a povestit experienţele din timpul îl considera‚ „autor antibolşevic” şi războiului şi îndoielile cu privire la duşmănos. Deoarece nu i se mai fundamentele şi valorile morale ale publica nimic, a depus numeroase regimului sovietic. A fost arestat şi cereri de emigrare, dar toate au trimis în lagărul de muncă vreme de rămas fără răspuns. Scrisoarea pe

26 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree care acesta a trimis-o lui Stalin a În 1920 renunţă la cariera de un creator al cărui existenţă este rămas în istorie drept model al medic şi se dedică scrisului. Începe ameninţată. Scrisoarea rămâne disidenţei asumate. A urmat un nou să colaboreze cu ziarele şi trupele celebră atât ca model al disidenţei divorţ şi nu după mult timp s-a de teatru locale. În 1921 se mută la asumate cât şi prin efectele ei îndrăgostit de Elena Sergheevna Moscova. Editura moscovită‚ neaşteptate. Trei săptămâni mai Shilovsckaia. Întâlnirea dintre cei „Nedra” îi publică nuvelele târziu primeşte un telefon bizar doi protagonişti a fost un exemplu Diavoliada şi Ouăle fatale. În direct de la Stalin, în urma căruia, clasic de dragoste la prima vedere. revista „Rossia” apare primul său deşi Bulgakov crede că a fost Ea era măritată cu locotenentul Yuri roman, Garda Albă. În 1924 se victima unei farse, este reangajat la Mamontovici Neelov, iar căsnicia desparte de Tatiana Lappa pentru a teatru. Scrierile lui rămân însă tot lor era fericită şi cuminte având se căsători cu Liubov Evghenevna nepublicate. În 1931 îi este respinsă împreună 2 copii. Belozerskaia. Din 1925 începe să cea de-a doua cerere de plecare în Pe Mikhail Bulgakov l-a colaboreze cu Teatrul Academic din străinătate. În 1932 se căsătoreşte întâlnit în casa artiştilor Moiseenko Moscova. Transformă romanul pentru a treia oară. şi, deşi a încercat să îl evite vreme Grada Albă în drama Zilele Elena Sergheevna Shilovskaia de un an, Elena a realizat că nu Turbinilor. După mai multe devine un punct de sprijin pentru poate trăi fără el. După un an şi momente de tensiune şi scriitorul aflat în dizgraţie, îi este jumătate de frământări, a decis să incertitudine are loc premiera secretară, dactilografă şi cronicar al divorţeze şi imediat după piesei, care constituie un adevărat vieţii lui. În ultimul deceniu al vieţii pronunţarea divorţului s-a căsătorit triumf. Piesa Zilele Turbinilor, lui scrie cu frenezie, temându-se că cu omul pe care îl iubea. Jurnalele dramatizarea romanului Garda nu va termina romanul Maestrul şi Albă, are mare succes, fiind ei au reprezentat reale surse de Margareta. În 1933 se dă citire, considerată un pescăruş al noii inspiraţie pentru scriitor, iar pentru prima dată, în public, noului generaţii de dramaturgi. Simpatia personalitatea ei a inspirat său roman sub denumirea care l-a evidentă pentru ofiţerii „albi” face personajul Margareta. Bulgakov a făcut celebru, Maestrul şi murit 1940, după o boală care l-a ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal) e, în acelaşi timp, piesa Margareta, romanul fiind publicat măcinat. Pe patul de moarte, orb şi pentru prima dată în Rusia în 1966- suferind, i-a dictat soţiei sale preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică Inimă de câine. 1967. Cere din nou paşaport pentru ultimele modificări la romanul plecarea temporară în străinătate şi „Maestrul şi Margareta”. Elena a Se impune tot mai mult ca scriitor de excepţie. Odată cu faima este din nou refuzat. Piesa Batum, transcris operele sale, iar după despre tinereţea revoluţionară a lui moartea lui, a continuat să îl lui creşte şi interesul criticii proletcultiste faţă de opera sa, care Stalin, este inclusă în repertoriul promoveze şi să îi publice operele Teatrului Academic, apoi respinsă în întreaga lume. începe să fie ţinta unor atacuri de pe de însuşi Stalin. Destinul lui Bulgakov pare poziţiile ideologiei vremii. Puterea La 10 martie 1940, la capătul guvernat de acelaşi amestec de sovietică îl etichetează drept un satiră, fantastic şi tragism care e autor antibolşevic şi un element unor grele suferinţe, Bulgakov amprenta operei sale. La 3 mai „duşmănos”. În 1928 înaintează moare la locuinţa sa. Ultimele 1891, la Kiev, în familia unui prima cerere de plecare în corecturi le face în 1940, pe patul profesor al academiei teologice se străinătate şi primeşte primul de moarte, orb, până în ultima zi a naşte primul copil, Mihail răspuns negativ. Începe întâia schiţă vieţii dictează soţiei sale, Elena Afanasievici Bulgakov. În 1909 a romanului Maestrul şi Margareta Sergheevna, care este, de altminteri, absolvă Gimnaziul nr.1 din Kiev. sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt chiar modelul Margaretei, După facultate, practică medicina pe interzise piesele Zilelel Turbinilor, modificările romanului Maestrul şi front, în timpul Primului Război Apartamentul Zoicăi (1929) şi Margareta. Mondial, apoi într-o comună de Cabala bigoţilor (1930) şi nu se mai lângă Kiev. Peste un deceniu va publică nimic din proza sa. Din publica Însemnările unui tânăr 1929 nu i se mai publică nici o carte medic, în care evocă această şi nu i se mai joacă nici o piesă. perioadă. Încă din perioada Trăind la limita supravieţuirii, studenţiei, 1913, se căsătoreşte cu Bulgakov se vede nevoit să-i Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine trimită dictatorului o petiţie, apoi, dependent de morfină, dar cu într-o scrisoare adresată guvernului ajutorul primei soţii, reuşeşte să sovietic, să vorbească despre învingă răul. dezechilibrul psihic la care e expus nr. 91, 2016 27 CClliimmaattee lliitteerraarree TehnologiaTehnologia ucideucide copilăriacopilăria

telefonul mobil, chiar şi când o Dacă încă zece ani se va continua traversează, expunându-se astfel la în felul acesta spitalele de psihiatrie grave accidente rutiere sau şi cabinetele de psihologie vor fi încurcând circulaţia. Acelaşi lucru îl luate cu asalt. Spaţiul virtual realizat fac în curtea şcoli, la masă, sau în de tehnica de ultimă oră devine din barurile pe care le frecventează… ce mai nociv, iar sinuciderea şi crima Şi atenţie să nu ne extaziem când în rândul minorilor sunt cauzate , în un copil de patru, cinci ani devine as mare parte şi de acest, până la urmă, pe calculator, căci asta reprezintă o drog. armă cu două tăişuri, el deja Mă veţi acuza, în mod sigur că pierzându-şi copilăria. Personal am sunt retrograd şi anacronic dar observat copii dependenţi de părerea mea personală este aceia că calculator, telefon mobil sau tabletă o soluţie valabilă ar fi ca tinerii şi şi am încercat să-i pun în gardă pe copii să fie îndrumaţi spre lectură şi părinţii lor dar mi-au spus că, aceştia cartea scrisă, să citească literatură Dr. george BâRlIgeANu-Vulcana Dr. george BâRlIgeANu-Vulcana Pentru copiii şi adolescenţii de vor deveni genii în IT. şi sunt mândri pentru vârsta lor, să-i descopere pe azi telefonul mobil, tableta, de asta. Aşa o fi, dar ce se întâmplă Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, calculatorul, fac parte din existenţa oare cu copilăria lor? Nu-şi dau Constantin Chiriţă, pe Edmondo de lor cotidiană, din noul lor fel de seama că le-o vor ucide? Amicis, Charles Dichens, Mark viaţă. Aproape că nu mai observi Să intervenim până nu e prea Twain şi pe mulţi alţi scriitori care au copii care să se joace în faţa caselor târziu, să stopăm robotizarea copiilor scris cărţi pentru copii şi tineret. Căci şi a blocurilor unde trăiesc. noştri, viitorul acestei ţări. Părinţi, cartea scrisă şi implicit lectura nu au pedagogi, psihologi, medici etc. să a stricat niciodată, dimpotrivă ea a Noi băteam mingea, ne jucam de- intervenim pentru a ne salva copiii. a baba oarba, săream şotronul şi stimulat agerimea minţii şi memoria, Să-i îndrumăm să alerge, să se mişte făcându-i pe tineri să înţeleagă capra, jucam bâza, pitita… şi eram în aer liber să petreacă timpul liber sănătoşi şi fericiţi. Eram cu adevărat ca nişte simpli copii, aşa cum o binele şi frumosul să iubească copii. făceau Nică a lui Ştefan a Petri din natura, mişcarea şi munca ca apoi Acum ei stau mai mult în casă, în ,,Amintiri din copilărie’’ , Lizuca din ajunşi la bătrâneţe să se întrebe, cu faţa calculatorului absorbiţi de multe ,,Dumbrava minunată”, Cireşarii, dor, precum marele Eminescu ireale, şi ameţitoare ,,jocuri virtuale”. Cuore, sau David Coprfield, ,,Unde eşti copilărie, cu pădurea ta, Dacă totuşi mai ies şi pe stradă îi tot personaje care au fermecat copilăria cu tot?”... vezi butonând, aceleaşi jocuri, pe atâtor generaţii de oameni ... Şi prin vuietul de valuri, Astfel zise lin pădurea, O, rămâi Prin mişcarea naltei ierbi, Bolţi asupră-mi clătinând; Mihai Eminescu Eu te fac s-auzi în taină Şuieram l-a ei chemare Mersul cârdului de cerbi; Ş-am ieşit în câmp râzând. O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Eu te văd răpit de farmec Astăzi chiar de m-aş întoarce Cum îngâni cu glas domol, Ale tale doruri toate A-nţelege n-o mai pot... În a apei strălucire Numai eu ştiu să le-ascult; Întinzând piciorul gol Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? În al umbrei întuneric Şi privind în luna plină Te asamăn unui prinţ, La văpaia de pe lacuri, Ce se uit-adânc în ape Anii tăi se par ca clipe, Cu ochi negri şi cuminţi; Clipe dulci se par ca veacuri.

28 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree ZZEEFFLLEEMMEEAAUUAA LLUUII CCAAMMIILL PPEETTRREESSCCUU Ion CATRINA Ce Decebal şi Burebista? A spus-o un român, un copil al Ce patriotul cărturar? neamului sau! Şi a spus-o atât de Trăiască Miţa Biciclistă bine, încât nu mai ai ce să adaugi. Şi berea rece la pahar! Curios mi se pare doar faptul, că, tocmai în teritoriul în care au trăit Mitică veşnic să trăiască acei antecesori atât de civilizaţi, cu Şi noi pe lângă el, noroc! - se afirma - primul scris din istoria Filozofia chelnărească lumii, tocmai în acest teritoriu din E tot pe loc, pe loc, pe loc! care ar fi provenit multe popoare europene (de ex., goţii/germanii, Întreaga drojdie se scurse slavii, strămoşii italienilor care ar fi Din mahalale de Fanar învăţat limba latină de la limba care Şi-n loc să fim un roib de curse se vorbea prin Balcani în acele Noi am ajuns din cal – măgar. timpuri, etc, etc). Deci, mă miră ca ZEFLEMEAUA tocmai în acest teritoriu în care - tot Pe primul loc e-njurătura mai des aflăm asta în ultima vreme Motto: Ea pentru toate e un leac - a fost realizată prima civilizaţie şi „Românii e deştepţi!” Simţi cum îţi umple toată gura cultură de elită, tocmai în acest O moştenim din veac în veac. teritoriu a rămas, în esenţă, doar exact ceea ce Cămil Petrescu a Când va veni sfârşitul lumii Noi „facem” şi „băgăm” de-a valma ironizat cu o virulenţă de excepţie. Românii nu vor fi atenţi Noi suduim neîncetat Dacă cineva (sau mai mulţi) dintre Isus a spus: „Talita kumi“ Iar la acest popor, sudalma cei care citesc acest comentariu, Dar nu pentru inconştienţi. E o religie de stat. simte/simt nevoia să mă înjure sau/şi să mă blesteme, au dreptul s- Iar Ziua Domnului, ca hoţul o facă, dacă respectă o condiţie, asta La treburile serioase În miez de noapte va sosi pentru a rămâne în limitele fair- Noi nu ne concentrăm destul Femeia va dormi, iar soţul play-ului. Anume, să pretindă Avem o somnolenţă-n oase ministerului Culturii din România, Reviste porno va citi. Şi-o zeflemea de prost fudul. să elimine numele şi opera scrisă a lui C. P. din tezaurul cultural al ţării, N-avem conştiinţa tragediei Ceac-pac! Dar la reluări de faze iar dacă a fost membru al Academiei Şi totul luăm „à la légere” Parcă ne mai trezim puţin Române, să-i retragă acest titlu. Ar Noi, campionii băşcăliei N-avem profil de kamikaze fi extrem de nedrept să se reverse Am compromis orice mister. Tiparul nostru-i byzantin. întreaga furie (de altfel absolut nejustificată), doar asupra mea! Avem o scuză de faţadă: Apocalipsa furtunoasă Un adevăr veşnic valabil, din „Lasă, că merge şi aşa!“ Îi sperie pe pământeni... păcate... Nu încetez să mă minunez Trădăm la primul colţ de stradă Pe noi nu ne-o găsi acasă – în fata capacitaţii premonitorii a Şi-apoi încălecăm pe-o şa. Vom fi la meci, sau la pomeni. marilor noştri scriitori! Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 - d. 14 Senzaţia e de plutire Aceasta, poate, ne e soarta mai 1957) a fost un romancier, De infinit paraşutism S-o tragem şi pe asta-n piepţi dramaturg, doctor în filozofie, Noi am făcut mişto subţire N-aveţi decât să-nchideţi poarta nuvelist şi Poet de un talent Şi de marxism, şi de fascism. Dacă tot face ea pe moartă... incontestabil! Hai, că românii e deştepţi! nr. 91, 2016 29 CClliimmaattee lliitteerraarree URAURA –– SENTIMENTULSENTIMENTUL VIEŢIIVIEŢII NEÎMPLINITENEÎMPLINITE

Nu uita niciodată că unii te pot urî, dar cei care te urăsc nu te înving decât dacă îi urăşti şi tu. Şi când o faci, te distrugi.” R.M. Nixon avea-o?” Răul trebuie evitat în viaţă, că oamenii îşi închipuie că sunt nicidecum „învăţat”, întrucât el se opune împrejurări în care se pot purta cu binelui; natura noastră umană intră în semenii lor fără iubire. Foarte adevărat! contradicţie cu răul care nu face altceva Întrebat Părintele Galeriu „În ce constă decât să ne provoace o stare de mai precis răul?”, acesta a răspuns: „S-a inconfort, putând ajunge la disperare, spus că este o stare şi nu un principiu sau revoltă şi chiar moarte. substanţă. O stare a voinţei pervertite. Carl Gustav Jung, în cartea sa Sfântul Vasile cel Mare defineşte răul ca „Puterea sufletului”, ne avertizează o "înstrăinare de Dumnezeu". Cum s-a asupra faptului că priveliştea urâtului produs înstrăinarea ? Prin ispita adorării suscită urâtul în suflet: „E netăgăduit de sine, prin strălucirea eului. Fiecare faptul că răutatea celuilalt devine când gândim acum parcă intuim ceva neîntârziat propria ta răutate, căci răul din această conştiinţă de sine a existenţei trezeşte răul din propriul tău suflet.” Dar, proprii, un fel de a fi al încântării. Deci este tot atât de adevărat că ura îşi găseşte Lucifer cade în această adorare de sine, Vavila POPOVICI uneori motivaţii, aşa zise raţionale, fără făcând din eul lui o realitate existentă Am găsit pe internet scris despre să ne dăm seama că ea ajunge în prin sine…” Înţelegem cum ideologia ură: „Eu zic că vine din educaţie. Cel „imediata vecinătate a răului.” Adusă marxistă, străină de Dumnezeu a dorit să puţin eu până la vârsta de 18 ani nu am problema în vremurile pe care le trăim, producă acel om nou! făcut altceva decât să învăţ cum să urăsc ura a cuprins cu fervoare societatea Cred că lumea de astăzi, are nevoie cu adevărat... iar acum sunt un guru la românească încă de pe vremea de un idealism care să-i redeştepte treaba asta, pot purta ură pentru orice... comunismului; cei care am trăit în acea conştiinţa legăturilor sale profunde cu şi nu oricum.. acum o fac cu perioadă, am cunoscut acea „ură de universul, cu Lumea superioară a profesionalism.” Poate a glumit, m-am clasă”, considerată de comunişti drept spiritelor, cea care conduce destinele gândit pentru o clipă! Dar dacă a vorbit „combustibilul motorului progresului”. realităţii văzute şi nevăzute. Prea ne-am serios? Într-un ziar citesc titlul: „Vremea Ura poate fi inoculată, aşa precum ne-a obişnuit a privi numai pe orizontală şi a răzbunărilor”. Aşa să fie oare? Asta ne fost inoculată în comunism; de-atunci nu ridica ochii spre cer! Materialismul a dorim? sufletele unora sunt schilodite. Prin ignorat viaţa spirituală, a aruncat, după Ura fiind un sentiment al vieţii diferite metode sadice a fost ucisă spusele lui Alexis Carrel, chirurg şi neîmplinite, după cum spunea un intelectualitatea românească, au fost biolog francez, laureat al Premiului psiholog, filosof umanist german, născut ucişi oamenii deveniţi incomozi Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în la începutul secolului XX-lea, poate societăţii instaurate; se spălau creiere, se 1912, o „cortină” între fenomenele duce chiar la moarte şi asta deoarece dorea un om nou care, de fapt, a apărut materiale şi cele spirituale, între vizibil stările sufleteşti sunt cele care ne ceva mai târziu, în vremurile post- şi invizibil, între om şi Dumnezeu. Căci, îmbolnăvesc trupul. De ce să nu ne trăim comuniste, născut din ură şi răzbunare, ştiut este, că tot ce se petrece în minţile viaţa în iubire, în dăruire desăvârşită, aşa moştenitor al certificatului de om al urii noastre vine din sufletele noastre, de cum ne învaţă Hristos? De ce nu-i şi al răzbunării. Nimic nu-i mai face aceea trebuie să îngrijim de suflet, dacă urmăm sfaturile şi de ce lăsăm ca răul să plăcere, îl deranjează totul, i se pare că vrem să ne fie în bună stare trupul. ne distrugă încetul cu încetul; de ce ne toţi se opun idealurilor sale de pură Aparţinem cu toţii societăţii în care alegem drumul spre o moarte veşnică? materialitate, pentru el voinţa înseamnă trăim, dar gândim diferit şi ne Religia cuprinde aceste învăţături, dar pe în primul rând dorinţa de putere şi luptă manifestăm diferit, fiecare după bună dreptate se întreba Benjamin cu arme care rănesc şi ucid oamenii pornirile naturale ale sufletului său, şi Franklin: „Dacă oamenii sunt atât de răi corecţi, blânzi, sensibili, nevinovaţi. Lev atunci este normal să existe şi oameni având o religie, cum ar fi dacă nu ar Tolstoi considera că răul vine din faptul cărora orice nedreptate să le trezească în

30 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree suflete nemulţumirea, revolta, să fie seamă de legile dumnezeieşti şi cele ori în lipsă, atunci când ei nu mai sunt înclinaţi spre a lua o atitudine morală sau omeneşti, adică de cele morale şi cele printre noi, spre a ne aduce argumentele imorală. Sinele lor nu se află în deplin juridice, iar acestea din urmă ar trebui lor, a-şi ispăşi păcatele. Şi resemnaţi, acord cu ceva, cu cineva, încep să urască bine întocmite, bine cunoscute şi spunem: „Dumnezeu să-i ierte!”. Este pentru că acesta este impulsul inimii, un respectate, pentru ca societatea să bine că invocăm aceasta iertare impuls puternic şi care poate fi la fel de funcţioneze pe principii sănătoase. creştinească pentru cei care ne-au făcut puternic ca cel pe care-l pot avea pentru Pentru filosoful Spinoza, a avea acces la şi ne fac viaţa un iad, dar de ce să nu iubire. Ura poate începe lent cu blazare, ele, trebuie să fie folosită raţiunea, care luăm atitudine atunci când ei sunt printre dispreţ, judecată strâmbă şi inutilă, bârfă, „ne conduce inevitabil la perceperea noi şi când se mai pot mântui, iar noi să invidie, gelozie sau chiar discriminare. adevărului şi a greşelii”. În legile îndreptăm lucrurile, să putem răsufla Uneori toate aceste stări trec bisericeşti sunt cuprinse Poruncile, iar uşuraţi că s-a făcut dreptate şi să mergem neobservate, ca boli mai uşoare, dar Porunca dragostei cere creştinului să cu curaj şi speranţă înainte în această netratate (spune frumos cineva), cu dezrădăcineze din suflet său orice urmă viaţă? Unii cred că sentimentul acesta al timpul se agravează, se cronicizează şi de mânie şi de ură faţă de semen şi să urii apără uneori societatea de distrugere omul nu mai poate fi vindecat; el este răsplătească răul cu binele. Apostolul prin exacerbarea anumitor instincte, ura stăpânit de orgoliu, lăcomie, de răutate Pavel spunea că legea morală e înscrisă fiind considerată în acest caz, ca o luptă şi ură, contaminând pe cei din jurul său. în inima omului; Dumnezeu ne-a pentru dreptate, pentru apărarea celor Iată de ce aceste „mici păcate” nu trebuie înzestrat cu conştiinţă, lăsându-ne „sfinte” dobândite de-a lungul trecute cu vederea, ci trebuie luate în libertatea învăţării cunoaş-terii a ceea ce- generaţiilor. Poate au dreptate!? Dar seamă dintr-un început şi aflată cauza i bine şi a ceea ce este rău. Psihologii această luptă nu o putem duce cu armele care le provoacă. Marcu Ascetul, merg pe căile lor de investigare: C. G. binelui? Cu siguranţă nu avem dreptul admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur, Yung ajunge la concluzia că anumite să dormim! „Deşteaptă-te române!” să ne îndemna: „Luptă-te cu răul în prima categorii ale gândirii ne sunt date ne fie mereu în minte. fază, şi nu-ţi zice: el nu va birui în mine! aprioric, adică înaintea oricărei În cartea: „România încotro”, Pe măsură ce tu te antrenezi, eşti deja experienţe de viaţă, ele ivindu-se Gheorghe Popa ne vorbeşte despre învins”. simultan cu primul act de gândire. inegalităţi, contradicţii şi nedreptăţi, Începi să urăşti de cele mai multe Ca în orice activitate din această sugerându-ne a le limita prin dreptate ori atunci când ţi se face o nedreptate, viaţă, este necesar a se acţiona cu curaj socială, prin legi bine stabilite. Dar pentru că ura este produsul unei vieţi şi demnitate în căutarea greşelilor şi pentru aceasta trebuie să existe, ne rănite. Când ne sunt trădate speranţele, îndepărtarea răului. Lipsa curajului duce spune, un anumit nivel general de spirit începem să urâm în primul rând trădarea la suferinţă şi la întreţinerea ei; se ştie civic şi responsabilitate socială, adică să şi mai apoi trădătorii. Iar când se face doar că oamenii lipsiţi de curaj, oamenii existe procesul educativ, şi propune ca dreptate din timp, ura dispare. Este laşi, se târăsc toată viaţa, ca viermii pe în fruntea organismelor sociale centrale binele care îi ia locul şi odată cu pământ, iar când acţionăm, să ne ferim de decizie, acţiune şi comandă, să fie dreptatea dobândită, iubirea şi speranţa de a ne folosi de legea Talionului (dinte oameni de calitate din punct de vedere luminează sufletul nostru, întunericul pentru dinte) care este, de fapt, dreptatea moral, profesional şi politic, în mod dispare. Dar pentru a se face dreptate, celor nedrepţi, răzbunarea care fericeşte contrar, deteriorarea socială poate să este nevoie de curaj, de luptă. Această doar pentru o clipă. Unii spun că suntem înceapă şi să se dezvolte „de la cap” şi luptă se dă în interiorul nostru, apoi în oameni şi trebuie să admitem că suntem dă exemplu corupţia. Heinrich Heine o exterior. Cel mai nobil mijloc de luptă imperfecţi, deci ar trebui să fim spune clar: „O naţiune nu poate fi este cel al dialogului dus cu bun simţ, toleranţi... Da, dar cât de imperfecţi regenerată dacă regimul ei nu dovedeşte găsirea unui factor comun al discuţiei, suntem şi cum ne afectează aceste o înaltă forţă morală”. raţiunea în felul acesta stăpânindu-ne imperfecţiuni, contează! Chiar dacă nu Şi ne mai întrebăm cum a ajuns pornirile sălbatice, animalice. La ce ne am făcut nici o faptă rea, ne putem simţi omenirea la atâta ură? De ce ura pare să foloseşte agresivitatea animalică? responsabili de răul din jurul nostru. Şi domine astăzi societatea românească? Socrate spunea: „Între a face rău cuiva cu cât suntem mai indiferenţi în faţa Trebuie să remarcăm că Alegerile şi a-i face o nedreptate, nu e nici o răului, cu atât suntem mai departe de recente din România şi Criza economică deosebire. Nu trebuie să răspunzi la o prezenţa binelui în viaţa noastră. au la bază criza morală prin care trece nedreptate cu alta, nici la rău cu rău, De multe ori tergiversăm Romania şi motivul principal este acela orice ţi-ar face cineva.” Da, dar pe cel intervenţiile, deciziile, lamentăm sau că nu am judecat suficient, nu ne-am care a greşit nu trebuie să-l ajutăm să chiar nu luăm în seamă oamenii care limpezit minţile şi am neglijat trecutul. vadă greşeala? Oare nu trebuie să aduc nepăsarea, golănia, mârlănia, Unora le-a fost teamă că îşi pierd căutăm rădăcina greşelii lui care ne necinstea în viaţa noastră de toate zilele posturile, alţii averile dobândite ilicit şi afectează şi pe noi, pentru a aplana o şi nu luăm în seamă nici pericolul astfel au făcut tot posibilul să ignore sau nedreptate, un rău? Pentru ca răul să nu declinului societăţii în care trăim sau, chiar să îngroape trecutul. Noroc de continue a exista, ar trebui să se ţină începem să-i judecăm târziu, de multe scriitorii, istoricii şi jurnaliştii care nu s- nr. 91, 2016 31 CClliimmaattee lliitteerraarree au lăsat intimidaţi şi cu mult curaj au înşine şi cu cei care ne violează dezbrăcase frumuseţea, arătându-şi făcut dezvăluiri (dar nu suficiente!), comportamentul moral cu un tupeu goliciunea stranie... Strada avea pentru a lăsa o frescă a vieţii în nemaipomenit şi cu ignorarea normelor trotuarele înguste, maşinile parcate comunism, şi a celei post comuniste. Şi religios-morale dar şi a celor juridice; să înghesuit, nereglementar, îngustând şi în al doilea rând, ne-am obişnuit să dăm avem în vedere totodată armonia care mai mult aspectul străzii, arborii în cap elitelor, de la care am putea învăţa există între bunătate, iubire şi dreptate, desfrunziţi, cu crengile ciunge, ce fel de atitudine să adoptăm în faţa din gesturile lui Iisus Hristos care a plâns trunchiurile răsucite, totul dând impresia unor situaţii, de criză morală. pentru oameni, a murit pentru noi, dar de boală, de sfârşit de viaţă... Şi fulgii Este tot atât de adevărat că pentru tot El a luat biciul în Templu şi nu a albi căzând din cer ca o compensaţie a unii, ura constituie o adevărată plăcere, ezitat să-i numească pe unii ,,morminte urâtului din preajmă... Ningea în acea o hrană a sufletului. Romanticul poet văruite”. Şi… să acceptăm lipsa lună a iernii… Era haosul ninsorii, englez George Gordon Byron spunea că contradicţiei între bunătate şi pedepsirea asemeni haosului din inimile semenilor, „oamenii iubesc în pripă, dar urăsc onestă a răului, pentru că ,,Domnul este iar după acest haos se poate aşterne un liniştit până la moarte”. Şi-atunci, să fim bun şi drept”, iar acestea două se găsesc strat minunat, unitar de zăpadă, îmi buni, iubitori sau să urâm? Să alegem a într-o perfectă armonie în natura divină: spuneam… Comuniunea fulgilor, a trăi cu iubire, sau cu ură şi răzbunare? ,,Dreptatea şi pacea se sărută” (Psalm inimilor noastre... Dreptatea, binele, Pitagora, considerat unul dintre cei mai 85.10b). Pr. Prof. dr. Nicolae V. Dura armonia în care trebuie să ajungem să mari legiuitori ai antichităţii greceşti vorbind despre Normele juridice şi trăim, căci ştiut este că numai ea adună, spunea de pe atunci că viaţa cumpătată, normele religios-morale într-o carte a sa, pe când discordia, ura, nu fac altceva în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să arată că „legătura osmotică între drept şi decât să dezbine. stea la baza alcătuirii politice a unui stat. morală, între ce este drept şi ce este bine O lumină se aprindea în mintea Din Scriptură aflăm că Dumnezeu este (bun), între drept şi religie etc. este mea obosită: Un creştin nu trebuie să-şi plin de bunătate, Dumnezeu este iubire! adeverită nu numai de realitatea istorică piardă speranţa... Emil Cioran o numea El fiind sursa bunătăţii, bunătatea Lui a vieţii umane, de ieri şi de azi, cât şi de „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei” ajunge la noi prin rodirea Duhului, prin unii teoreticieni ai dreptului, de unde Constantin Noica exprima poematic: „În comunicarea şi împărtăşirea caracterului deci şi concluzia firească: nu trebuie să mitul Pandorei rămâne speranţa, ca lui Hristos în noi, pe care o face Duhul existe drept fără morală, fără afirmarea ultim demers uman, cel mai adânc. În Sfânt. Cine se scăldă în sfera bunătăţii, principiilor unei morale umaniste, fundul cutiei Pandorei este tresărirea la a iubirii măcar pentru câteva clipe, simte sănătoase, care să aibă întotdeauna în viaţă, o pâlpâire, o palpitaţie.” Şi-n faţa o stare de fericire, de mulţumire, de vedere binele, dreptatea şi echitatea, ochilor îmi apărea figura severă şi liniştire… Cu toţii am simţit bunătatea, valori scumpe umanismului…”. totodată blândă, privirea pătrunzătoare a iubirea, am simţit cum aceste stări înalţă Îmi amintesc, da, mergeam pe lui Octavian Paler, rostind convingător: spiritul uman. Dar pentru a atinge acest drum... Fusese ultimul drum făcut în ţara „Speranţa se organizează, nu se punct, trebuie să ducem o luptă cu noi mea…Era seara unui anotimp care-şi aşteaptă!”

Este ploaia ce cade mărunt peste holde, este tristeţea frunzelor, toamna, Mama este durerea mării, Mama când leapădă peştii pe ţărm, Ion Teodor palade este fulgerul, ce spintecă duhul din nouri, este surâsul rotund al curcubeului... Este Mama ! Este fiinţa care mi-a dat viaţă, este cântecul lin al somnului meu, Este totul, şi încă mai mult... este vocea şoptită a fiecărei dimineţi, este Mama mea ! este privirea blândă a serilor târzii, este mângâierea duioasă a florilor dăruite cu rouă, este zâmbetul soarelui… este Mama !

32 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree AANNAA BBLLAANNDDIIAANNAA:: FFAALLSS TTRRAATTAATT DDEE MMAANNIIPPUULLAARREE meritele şi strălucirea, în loc să şi-odată, Adevărul va fi scos la stârnească admiraţia şi susţinrea lumină, că vor putea fi deconspirate semenilor, pun în mişcare toate uneltirile şi zvonurile pe care mecanismul diabolic al invidiei şi le-au ţesut în jurul ei duşmanii urii unor persoane malefice, dornice înfăşurând-o ca pe un cocon în să distrugă prin toate mijloacele pe mătasea otrăvită a minciunilor. care le au la îndemână,inclusiv Nu mi-am propus să dau citate manipularea. din carte, n-aş putea alege, întregul Citind cartea, am fost surprinsă volum merită parcurs. Eu am făcut- să aflu câte nedreptăţi s-au petrecut o şi am simtit că mă regăsesc ca într- în viaţa acestei personalităţi, a oglindă în unele situaţii cu care s-a acestei mari scriitoare, care este confruntat autoarea. Am devenit doamna Ana Blandiana. Fiind fiică mai atentă la ce mi se întâmplă, de preot, un preot care a făcut ani chiar dacă acum la o vârstă ar părea grei de puşcărie, i s-au pus tot felul prea târziu! Nu sunt critic, sunt doar o cititoare care-i mulţumeşte pentru efortul limpezirii Istoriei. Şi totuşi În câteva zile am citit aproape un citat postat pe coperta a patra a non stop, cartea de 476 de pagini cărţii: „Nu am scris această carte semnată Ana Blandiana şi apărută pentru a transmite un adevăr pe care la Editura Humanitas în 2013. Fără eu îl deţin, ci pentru a găsi un această lectură n-aş fi aflat niciodată adevăr de care eu am nevoie. Sensul atâtea întâmplări de-a dreptul ei nu este să acopere, ci să descopere cumplite prin care a trecut poeta pe ceva...”, spune Ana Blandiana. care o ştiam numai din cărţile sale Păstrez regretul că deşi am de poezie. întâlnit-o de mai multe ori în Sala de O surpriză tot atât de mare am Concerte a Radioului, timiditatea mai avut numai citind cartea de mea m-a împiedicat s-o abordez, dar MEMORII a Părintelui Mitropolit aşa a fost să fie! Valeriu Anania şi deasemenea parcurgând paginile extrase din dosarele securităţii şi date tiparului, despre Părintelui călugăr Arsenie de piedici, încă de la încercările de Boca, cel care a suferit teroarea a intra la Facultate până la obţinerea poliţiei politice,fiind persecutat si unei slujbe, la tipărirea unei cărţi sau încarcerat fără nici o vină. interdicţia de a publica. De la Numitorul comun al acestor persecuţiile de dinainte de 1989 şi cărţi se regăsşte în destinul unor apoi încercările de manipulare şi oameni dotaţi de Dumnezeu cu scenaritele noilor guvernanţi, viaţa calităţi de excepţie şi cărora tocmai doamnei Ana Blandiana, a fost un meritele lor, le-au provocat mari coşmar. Cum a rezistat, în ciuda firii suferinţe. Valeriu Anania îl citează şi sensibilităţii ce o caracterizează, pe unul dintre cunoscuţi, care m-am tot întrebat citind cartea în intuind de unde i se trag necazurile care şi-a pus pe tavă sufletul . De l-a sfătuit „Fereşte-te să unde a luat puterea să meargă mai Ana BLANDIANA străluceşti!”. Fereştete-te să departe? Poate din credinţa că odată străluceşti, şi iată cum tocmai nr. 91, 2016 33 CClliimmaattee lliitteerraarree IERI

Suddenly, de grădină unde nu ajungea lumina simtă în două locuri deodată, ca şi I’m not half the man I use to be niciunui felinar. Tangoul cum ar fi jucat într-o piesă de teatru There’s a shadow hanging over me argentinian părea să nu aibă sfârşit, păstrând încă amintirea de ieri a Oh, yesterday came suddenly. ca şi ieri, deşi trecuse mult timp; îşi actorului viu. Şi totuşi, Emil doar The Beatles - Yesterday simţi inima bătându-i lin, calm, nu asista la petrecerea ce devenea din ca în serile când ochii îi deveneau ce în ce mai zgomotoasă şi mai Au plecat cu toţii abia când parcă mai strălucitori ascultând veselă – în acelaşi timp la fel de începuse să se lumineze de ziuă, măsurile aceluiaşi vechi tango pe mult a altora - pe măsură ce după o distanţă de numai o noapte care nu-l dansase niciodată. Respira paharele se goleau şi muzica sau numai de un întuneric, obstacol aerul îmbătat de parfumuri rămânea în albia râului ei de de neînvins, imposibil de trecut amestecate, de trupuri înlănţuite şi ritmuri. El s-ar fi vrut mai degrabă înapoi. După toate cele văzute, diferite feluri de vinuri şi fum de într-o cârciumă sărăcăcioasă de Emil se simte mai obosit decât cei ţigară. Iarba din faţa semeţei periferie, dar se afla deja aici, cu ei, care petrecuseră acolo şi nu reşedinţe fusese tunsă şi puseseră o dansatorii, însă nu lângă ei. Şi poate izbuteşte să se gândească decât la că era mult mai bine aşa. Noaptea întâmplările vieţii - micile sfârşituri era atât de senină încât nu reuşiseră şi începuturi ce îi alcătuiesc dansul să ascundă stelele de deasupra - care se înlănţuiseră pentru el cu o felinarelor din faţă. Casa era mare, seară înainte, când paşii şi gândurile cu o scară în două spirale laterale îi fuseseră însoţite pe străzi de care conduceau către aceeaşi uşă liniştea unui cântec fără sunete, înaltă. Pe trepte se afla un covor neauzit de nimeni. Avea în minte la albastru închis, de culoarea mării în plecare doar misterul nerostit al nopţile cu lună. Bărbaţi şi femei ochilor pisicii lui - felul ei de a-i discutau aprins în grupuri, se spune la revedere - şi nu se gândea desprindeau uneori mână în mână decât la dificila sarcină de a-l spre ringul de scânduri curate, cuprinde în cuvinte în seara aceea, muzica nu părea să dea semne de ca de altfel şi în multe altele. oboseală şi Emil şi-ar fi dorit să iasă Călăuzit de vechiul cântec, Constantin p. popescu în lumină şi să danseze alături de ei, neinvitaţia la petrecere nu l-a podea de scânduri curate care să fie vizibil şi viu ca ieri, oricât de surprins decât prin zarva răsuna asemenea unei scene sub mult ar fi ştiut că nu e invitat şi că îndepărtată din colţul de oraş către paşii celor ce dansau. Ritm şi nu aparţine grupului lor, care care fusese atras de zvonul muzicii flăcări, rochii albe, roşii şi sărbătoreau cine ştie ce, doar ei, nu de dinainte de război, auzindu-l cu smochinguri negre, păr lucios şi şi el, străinul, ca un agent trimis întreruperi printre strigătele de pieptănat cu cărare perfectă, toată (încă nu ştia dacă nu dintr-o eroare) bucurie ale unor bărbaţi şi ale unor atmosfera asta de bal din anii ’30 îl în misiune de spionaj. Copleşit de femei, de parcă echipa lor favorită fascina. Trecea de pe o parte a vieţii valul altui timp, cuprins de ar fi înscris un gol într-un nocturn lui – cea singură – pe cealaltă parte, nostalgiile cărţilor amintindu-i meci de fotbal. Bine, dar muzica?, ca şi cum ar fi traversat deodată un Buenos Aires-ul, apoi de toate cele se întrebă Emil pe când se apropia, pod peste vreme şi ocean, de care trebuise să se despartă din ştiind că nu poate intra, că el trebuie înţelegând aproape uimit că acest pricina timidităţii lui în faţa să participe doar din umbra colţului lucru e cu putinţă: şi mai ales să se valurilor zgomotoase ale vieţii -

34 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree care îl purtase mai degrabă pe oceanul viu al unei singure nopţi. deşi încă nu crede că el este acela. trotuarul trist decât cel vesel - Emil Covoare mototolite, ici-colo o Sărbătoarea lui s-a sfârşit încă de privea sărbătoarea cu ochi mănuşă albă sau o floare ofilită ieri, înainte de a începe totul şi strălucind de lumină, de acelaşi căzută de la reverul unei haine. nimeni nu vede - poate din pricina mister cuprins în ochii pisicii dar Farfurii cu gustări pe jumătate oboselii de după petrecere - că nici niciodată în cuvinte, prezent şi atinse, instrumente muzicale fără el nu este deloc odihnit, dimpotrivă, totuşi lipsind. Putea învinovăţi solist şi undeva departe, în locul că oboseala lui este aceea a unei lămpile aşezate din loc în loc şi mai unde Emil ascultase (ori poate vieţi trăite şi pentru ei toţi, sub târziu se temu că va fi surprins şi visase fără să ştie) toată noaptea, strania impresie a multiplicării alungat, mai cu seamă atunci când glasul cristalin al unui graur. timpului sau poate a simplei lui îmbrăţişările se ascunseră din ce în Rotindu-se şi coborând pe ringul de imaginaţii, care vizitase Buenos ce mai des printre tufe de trandafiri dans, al cărui centru păstra urmele Aires-ul odată cu dansatorii de şi printre şoapte despre care nu paşilor înflăcăraţi de ritm şi tango fără ca niciunul din cei care înţelegea decât că sunt acoperite de pasiune, un stol de porumbei, nu-l invitaseră la petrecere să-l fi rumoarea glasurilor, de muzică şi ciugulind firimiturile pierdute ale împiedicat. Şi poate că era mult mai de unda unor iubiri provizorii cât o unei nopţi care li s-ar fi părut altora bine aşa, să nu contamineze veselia noapte. Puse totul pe seama bine programată a petrecerii cu tinerilor care se aprinseseră din tristeţea lui de ieri, acceptată ca un cauza muzicii, a dansului şi a virus ce putea fi contagios. ritmurilor roşii şi înflăcărate. El, Durerile vin oricum aici, asta e martor tăcut, lăsă totul să curgă, sigur. Cândva, demult, cineva a cuprins de uimirea momentului compus un cântec şi secretul lui e apropiat al zorilor, când lumina doar acela de a-şi fi purtat - ca pe o dimineţii avea să dezvăluie cântul cruce - melancoliile nopţii până în altor păsări – nu ştia cât de mult lumina zilei. De asta poate nu-l dormiseră după atâta zarvă -, când invitaseră, nu voiau decât dans, aripa zilei avea să închidă cu totul Deep SpACe veselie şi o distracţie, o erupţie ziua de ieri şi pleoapele prea Constantiin p.. popescu albă a acestui vulcan de emoţii ostenite după visul sărbătorii. Ştia la fel de pierdute. Chemat de un strălucind în întunericul nopţii, că vor fi atât de adormiţi, de ameţiţi cântec, venind purtat de nicio captivi de prea mult timp între de petrecere încât nimeni nu-l va răzbunare, poate numai de iertări, ridicările şi căderile unei vieţi ce le împiedica să urce scara spre intrare, Emil cunoaşte locul acesta al devenise rutină. Şi pentru a se pe covorul albastru, cu paşi tăcuţi odihnei tuturor vânturilor dar nu şi reîntoarce mereu acolo, la ţărmul de ca ai pisicii lui, să pătrundă în al zilei de ieri. Duce alături de el o ieri. Pleoapele îi sunt adânci de culisele unui teatru viu şi festiv şi să umbră bogată de tristeţi, unele ale insomnii, acoperind vise la fel de fie uimit de plânsul tăcut, de lui, altele nu. Îi sunt singurul sprijin, adânci, dar nimeni - nici măcar legăturile desprinse ale atâtor singurele lumini în noaptea pisica tăcută a misterului - n-ar fi obiecte risipite peste tot, de petrecerii celorlalţi. Au plecat, fost în stare să spună dacă nu îmbrăţişări desfăcute, frânte uitându-şi sărbătoarea şi furia cumva tocmai el îi ajutase pe toţi să aproape de zori, la sfârşit. Adierea voioasă cu care veniseră să muşte trăiască din plin toată nebunia dimineţii va înviora perdelele albe din viaţă, din viaţa altora, poate şi a frumoasă a nopţii trecute, ajungând ale ferestrelor deschise spre noua zi, lui, fără să rămână cu nimic altceva tăcut şi singur până în zori, călător de pe zidurile bogate va privi resturi decât cu osteneala şi cu amintirea, prin sărbătoarea nenumăratelor zile fugare de umbre care îşi vor căuta dar Emil e sigur că undeva trebuie de ieri şi simţind deodată alături un adăpost printre picturi imobile; să trăiască cineva căruia sărbătoarea cântec însoţindu-l credincios ca o paharele goale împrăştiate - unele nu-i fusese permisă, singura lui umbră. în cioburi - vor străluci în primele menire fiind poate aceea de a păstra raze ale soarelui. Muzeul sărbătorii în echilibru o balanţă cu bucuria pe lor e acum trist şi pustiu, au secat un taler şi cu tristeţea pe celălalt, nr. 91, 2016 35 CClliimmaattee lliitteerraarree SONETE

Corabie-n deriv\-n Când suie omu-n friguri prora pisc sau când coboar\ De mult licenţa nu mai poartă şorţuri. A fi fidel e cool de indigest. Cu vaier cântă-n arbor o vioară. Perdiţii curg pâraie în agest. O cruce creşte-n trupu-i şi o raclă. Plevuşte-fâţe dau din colţ în colţuri. Un bulz de soare-n vârfu-i ca o faclă. Leit procesiune funerară. Dezmăţuri-şoc s-au declanşat pe şest, Familiile scârţâie la bolţuri. Vreo două crengi parc-ar struji o ţaclă La două mariaje – trei divorţuri, Când vântul bate-aiurea, într-o doară, La cinci familii fireşte –un incest. Iar alte două încă de cu vară, Oplene, leagă tălpile la cioaclă. Nici nu-i motiv de price-un adulter. Rămâi de car cu vechile-ţi convingeri. Când suie omu-n pisc sau când coboară, De când se Îţi schimbi ca rujul propriul partener Cu pomul vieţii viaţa şi-o măsoară. conectase la Din jocul tantric într-un club de swingeri. comoar\ Aşa-i românul. Bucurii de are, Corabie-n derivă-n friguri prora. Nevoi sau griji, spre codru toate mânu-l, Imberb, un popă, duhul când să-şi dea, s-a În braţe-o iau Sodoma şi Gomora. Acolo-şi află stâmpăr şi-alinare, Trezit la brâu c-un telefon mobil: Că nu degeaba-i frate cu românul. „Să-mi mai alin, din ceruri, preoteasa, Când vine gerul, Vădana s-o mângâi a lui Avghil”. greierul – pe [a Drumarii, îns\, În munca lui, smartphonu-i fu util, toac\, tololoi Ba chiar vital, precum, la slujbă, rasa. Furnica, biata, nici n-a pus pe-un dinte, Furat de-azart - putea să-i ardă casa -, Că şi măsoară sacul cu urcuşul. De parcă-un stat major a pus pe roate Era, la chat, la „Potter”, un copil. Uitând să-şi ungă cu sacâz arcuşul, Secrete operaţii de război, Se-ntrece greieruşul c-un florinte. Se-nşiră gropi - în zloată, jar sau ploi - De când se conectase la comoară, Ca nişte guri de tunuri camuflate. Ne şi-l fură, de-a-ntreg, videochatul. Se-aşază-n stive meiul şi cuşcuşul. Să juri că-l ţine-n braţe necuratul. Un ger cumplit. Termita ţine minte. Nu-s drumuri, străzi, artere, vechi sau noi, Uitase, bietul, că trăgea să moară! Vecinul ei, contrar, nu se dezminte: Să nu ne-aţină calea cu blindate. „Să vină moşu’. Las’ că-i fac eu duşul!” În braţ de fiare contorsionate Estimp, pupilii – soaţa şi vădana – Ne sfâşie ca lupii-un cârd de oi. Dormeau în criptă-n deal, la Căpriana. Când vine frigul, greierul – pe şa: Vioara, brusc, a dat-o pe manea La curbe-n pantă, -n centru sau măhală, Şi banii curg – s-astruce toţi duşmanii. Atâtea cruci pe margini şi menhire! Ne plâng căzuţii, câţi i-ar înghiţire Îl trec sudori pe moşul. În delir e. O nouă confruntare mondială. Pe ea – călduri: furnica-şi cată mire. Iar greierul le spală gologanii. Drumarii, însă, toacă, tololoi. Pe când o speţă, Doamne, şi la noi?

36 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree UN SECOL HIPER-RELIGIOS

fastuoase veşminte sacerdotale care anglo-americanilor, să interzică înfăşoară discursul autorului (multor intervenţia militară a unei alte puteri cărţi şi nenumărate articole Viorel în sfera lor de interese euroasiatica”. Roman ia cunoştinţă de un punct de Şi exemplele pot continua. Apoi, vedere original care, mereu reluat şi concluzii: „În ciuda aparenţelor, nu explicitat, devine o viziune greco-ortodocsii sau refugiaţii fascinantă şi – de ce să nu o spunem musulmani şi idolatri, veniţi la – una altfel asupra problemelor muncă de jos în Vest, sunt Calul trecutului şi întrebărilor asupra Troian din UE, ci Axa maritimă viitorului romanilor. Washington-Londra-Ierusalim în Cartea sa abia apărută, concurenţă cu Axa continentală „Biserica-Statul”, adevereşte trium- Paris-Berlin-Moscova”. Sau: ful crezului său (laic) mereu, „Majoritatea conflictelor actuale sunt metronomic, enunţat: că lumea, chiar legate de Chestiunea Orientală, în şi cea a secolului XXI, nu poate fi aria de conflict dintre ortodocşi, înţeleasă (şi cu atât mai puţin occidentali şi islam din fostul ghidonată sau condusă) dacă nu iei în Imperiu Roman de Răsărit, Bizantin, Doctor – în filozofie/istorie şi seamă religiosul. Malraux poate fi Otoman: Libia, Egipt, Yemen, consilier academic pe viaţă al cumva liniştit: secolul XXI e religios, Muntenegru, Serbia, Croaţia, Universităţii din Bremen, Viorel chiar prea religios, chiar cum nu ar Kosovo, Georgia, Ucraina/Crimeea Roman este o prezenţă activă şi trebui să fie ca fapt religios. O mare şi nu în ultimul rând România şi persistentă, incitantă şi dezbătută, dar (dar uneori amară) mulţumire trebuie Moldova/Transnistria”. în primul rând singulară în mişcarea să încerce dr. Viorel Roman când îşi Prea multe citate, în această de idei – atâta cât e ea şi aşa cum e ea vede confirmate interpretările în prezentare de carte? Ar mai fi de dat – a României post-decembriste (căci cheie religioasă: „Uniunea Euro- încă destule, mai cu seamă că nu în această copilărie întârziată tot peană cu trei religii, credinţe - mulţi vor putea avea acces la aceste dăinuim). Oricum, nu prea înţeles, ori catolici, protestanţi, ortodocşi – şi texte. Orice nouă carte a lui Viorel greşit înţeles, dar faptul nu pare să-l respectiv cu trei tradiţii de drept – Român ar putea fi în felul ei o deranjeze, dimpotrivă, e întotdeauna roman, anglo-saxon şi bizantin – este mică/mare senzaţie, dacă faptul dispus la dialog şi controverse. Nu e ab ovo o construcţie şubredă, care nu (cartea) şi fapta (apariţia) ar fi cât de în partidul România Mare, chiar dacă se mai bucura de credit (...) Liga cât împrăştiate ca ştire publică. Dacă a fost publicat în săptămânalul cu Creştină, NATO, armata occidentală nu, nu. acest nume, în vremea canonică a lui are şi azi o comandă unică, totuşi Corneliu Vădim Tudor. Nu e nici interesele apusenilor sunt diferite (...) PSD-ist, deşi este în/cu social- Englezii urmăresc tenace aşa-zisul democraţia germana. Nu este catolic, echilibru de forţe, din care mereu deşi pledează vibrant şi înfocat pentru câştigă. Nord-americanii, călcând pe dialogul cu Roma. Şi îşi mărturiseşte urmele lor, sunt mai hotărâţi să ia public patriotismul, deşi aruncă vorbe taurul de coarne, atât pe cel islamic, grele despre „lanţurile grele ale cât şi pe cel pravoslavnic (…) duhovniciei şi soborniciei Parisul, Berlinul, Viena, se înţeleg Constantinopolului şi Moscovei” care volens-nolens cu Moscova, care la îi încătuşează pe „moldo-valahi”. rândul ei le face concesii substanţiale Cine înţelege însă cum trebuie (…) Condominiumul ruso-chinez şi înţeles rostul unor asemenea iranienii vor să impună ceva similar nr. 91, 2016 37 CClliimmaattee lliitteerraarree MMIISSTTEERRUULL UUNNEEII BBIISSEERRIICCII DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA unde sfin]ii sunt cu aur\ neagr\. Singurul loc din lume unde pot fi g\si]i astfel de sfin]i. Propus de Al. Ştefănescu Singurul loc din lume unde pot fi De ce sfinţii au aureole negre? De construirea edificiului. Din lipsă de găsiţi sfinţi cu aureole negre este ce au veşminte cernite şi nu îmbrăcate fonduri, biserica a fost terminată abia Ipoteştiul. În biserica ridicată după în aur, ca pretutindeni unde avem de- în 1939, când a şi fost inaugurată. moartea poetului Mihai Eminescu, a face cu pictură bisericească Iorga a fost prezent la acel eveniment. chiar lângă casa copilăriei sale, până ortodoxă? Răspunsul vine tot de la Pictura, inclusiv celebrele aureole şi mucenicii desenaţi pe zidăria specialişti. „Sfinţii poartă doliu pentru negre, au fost realizate de Petre naosului ţin doliu. Specialiştii explică Eminescu. Aşa au fost concepuţi. Remus Troteanu, fiul unui preot din de ce canonul bisericesc a fost Aici, la Ipoteşti, după moartea satul Ipoteşti. Sfinţii, după cum spun schimbat la Ipoteşti. poetului, până şi mucenicii şi tot şi specialiştii, sunt atipici. Figurile lor În satul Ipoteşti, localitate situată la cosmosul întruchipat aici poartă nu sunt realizate strict după canoanele 10 kilometri de municipiul Botoşani, doliu, pentru destinul tragic al lui bisericeşti, ci sfinţii sunt mai umani. a copilărit poetul Mihai Eminescu. Pe Eminescu”, spune eminescologul Pe lângă Eminescu, pe un perete al uliţele prăfuite şi prin codrii ce Valentin Coşereanu, cercetător la bisericii este reprezentat şi regele înconjoară lacul cu nuferi se mai simte Memori-alul Ipoteşti. Printre sfinţii Carol al II-lea. aroma eminescianului. Sursele de cerniţi, pe un perete lateral, privind la „Sfinţii negrii”, luaţi la ţintă de inspiraţie sunt vizibile şi astăzi, iar altar, se află imaginea unui tânăr de ruşi. căsuţa în care se juca cu fratele Ilie Mausoleul ortodox închinat lui este păstrată aşa cum a lăsat-o Eminescu a pătimit, însă, în timpul acum 126 de ani. În aceeaşi curte războiului. „Sfinţii îndoliaţi” au atras au apărut un centru de studii, care- atenţia armatelor de ocupaţie. „Când i analizează poeziile, viaţa şi au trecut soldaţii ruşi în 1944, prin temele de inspiraţie, există şi o Ipoteşti, au tras cu mitralierele în arhivă, un fond inestimabil de biserică”, spune Valentin Coşereanu. carte, un amfiteatru şi tot ceea ce Unii dintre aceştia au fost furioşi că înseamnă astăzi Memorialul sfinţii aveau aureole negre, şi nu Ipoteşti, o instituţie întreagă aurii, aşa cum erau obişnuiţi. L-au dedicată lui Eminescu şi creaţiei ciuruit cu mitralierele şi pe Carol al sale. Printre teii şi mormintele alor II-lea. săi, în aceeaşi ogradă cu centrul de 20 de ani îmbrăcat şi el în negru. Este Chipul lui Eminescu a scăpat, studii şi căsuţa copilăriei, se ridică o chiar poetul Mihai Eminescu. fiindcă nu a fost recunoscut de biserică din piatră, cu cărămizi frumos „Este singura biserică ortodoxă soldaţii ruşi. Scăpată şi de ruşi, mai colorate. Odată trecut pragul din lume, din ceea ce ştiu, care apoi de comunişti, biserica stârneşte întunecatului lăcaş de cult, privitorul comemorează un poet, prin în prezent fascinaţia turiştilor. „Sunt este frapat de o imagine unicat. Pe intermediul acestei picturi”, spune foarte mulţi turişti, mai ales străini, zidăria interioară a bisericii, aşa cum Dănuţ Huţu. atraşi de pictura din biserică. Sunt nicăieri în lume nu se găseşte, sunt Biserica lui Iorga pentru Eminescu. călători care vin special ca să o vadă”, sfinţi trişti cu aureole negre. Toată Biserica are hramul „Sfinţii spune şi Miluţă Jijie, directorul de la biserica este dominată de aceşti îngeri Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi Ipoteşti. Sătenii sunt cei care vin şi mucenici negri. „Este o pictură construcţia ei a început în 1928. Cel duminică de duminică aici, la slujbă. unicat în lume. Nicăieri sfinţii nu au care a dorit să facă o biserică Intră evlavioşi şi îşi fac cruce chiar şi aureolele negre”, precizează specia- închinată lui Eminescu la Ipoteşti, la în faţa lui Eminescu. „A fost un sfânt listul Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei 50 de ani de la moartea acestuia, a pentru poporul nostru”, îşi explică de Cultură şi Patrimoniu din Botoşani. fost Nicolae Iorga. Istoricul a fost gestul un bătrân din Ipoteşti, venit să Singura biserică din lume unde ajutat de Cezar Petrescu, care a iniţiat aprindă o lumânare. sfinţii ţin doliu o subscripţie publică, pentru

38 nr. 91, 2016 CClliimmaattee lliitteerraarree FFEESSTTIIVVAALLUULL IINNTTEERRNNAA||IIOONNAALL „„AACCAASS{{ LLAA CCAARRAAGGIIAALLEE”” muzică, peisaje văzute prin fereastră, îmbogăţească evenimentul cu un locul şi viaţa femeii, au prins viaţă pe program muzical în amintirea soţului pânzele sale. Personaje şi episoade ei, care obişnuia şi îi plăcea să asculte din Biblie au apărut în pictura acestui asemena partituri. Ba mai mult, artist de mare originalitate că harpă şi vioara au avut un loc special personaje trăind în zilele noastre. în amplele sale picturi. Stilul pe care l-a abordat în pictura a Evenimentul s-a bucurat de fost denumit „realism fantastic". participarea unui număr mare de Pictorul Arie Lamdan, prieten şi prieteni ai familiei Elron, de coleg de profesiune, a realizat în personalităţi din domeniul artelor, continuare o evocare a personalităţii reprezentanţi ai Jurnalului Săptă- lui Baruch Elron, a umorului său şi a mânii şi Revista Expres Magazin şi, preocupărilor comune. Scurte reprezentanţi ai I.C.R. Tel Aviv. Au momente muzicale din programul onorat evenimentul E.S. Andreea comemorării au fost interpretate la Păstarnac, Ambasador al României Vineri, 8 aprilie 2016, aşa cum a harpă de Sarah Ridy, sosită din în Israel, Doamna Colette Avital şi, fost publicat în Jurnalul Săptămânii, Londra. Talentată muziciană a Micha Harish, Preşedinte A.M.I.R. a avut loc în Sala Cinematecii din Tel cucerit publicul cu frumuseţea Comemorarea, organizată de Lydia Aviv comemorarea unui deceniu de melodiilor baroc. Violonistul Gal Elron, soţia şi totodată muza la dispariţia pictorului Baruch Elron, Eckstein şi violoncelistul Eyal pictorului, constituie un act de o personalitate cu totul specială în Heyman au interpretat cu har din cultură, un omagiu spre neuitare, a spaţiul artei israeliene. Invenţiile numărul 1 şi 4 de J.S.Bach. unui magician al picturii. Lydia Elron, care l-a întovărăşit Lydia Elron a ales să cu devoţiune în întreaga viaţă şi creeatie, s-a preocupat de organizarea acestui eveniment pentru readucerea pictorului în memorie. În cadrul reuniunii, opera acestui artist a fost pusă în lumina prin prezentarea susţinută de dr. Dalia Hakker-Orion, cercetător în domeniul Artelor Plastice. Publicul a putut urmării pe ecran imaginile unor tablouri din creaţia lui Baruch Elron, bucurându-se de interpretările bine documentate ale conferenţiarei. Domnia sa a subliniat vastele cunoştinţe ale pictorului, din domeniile artelor, a literaturii, a mitologiei, dar şi din domeniul ştiinţelor naturii. Temele abordate de Baruch Elron au fost legate de poveşti din biografia sa. Trecerea fără oprire a timpului, Caragiale Biti. Comemorarea pictorului Baruch elron. Tel Aviv nr. 91, 2016 39 Cărţi noi în biblioteca revistei Climate literare